Libia - Un Studiu de Caz - Politeía · Libia – un studiu de caz O mica introducere Brosura de...

Libia – Studiu de Caz21/02 - 23/10/2011

Theophyle

Materialul acestei colectii este pus la dispozita cititorului gratuit. Oricereproducere, totala sau partiala fara acordul in scris al autorului, este strictinterzisa si se pedepseste conform Legii dreptului de autor.

© Theophyle Politeia 2008 - 2011

Libia – un studiu de caz


O mica introducere

Prolog si epilog; Gaddafi - sfârşitul unuibufon şi tragedia unui popor

Politeia- Contributors - Hotnews 23/10/2011

Orientul Mijlociu: al doilea val – Libia Politeia 21/02/2011

Libia – O întoarcere în istorie Politeia- Contributors - Hotnews 2/03/2011

Mic indreptar de diplomaţie prin cătareapuştii

Politeia 18/03/2011

Conflictul libian spre epilog – înainte deintervenţie

Politeia 19/03/2011

Razboi în Libia – 1 Politeia 20/03/2011

Razboi în Libia – 2 / situaţia tactică Politeia 20/03/2011

Razboi în Libia – 3 / sfârşitul primei faze Politeia 21/03/2011

Clausewitz moare din nou! Politeia 21/03/2011

NATO: Un pod prea departe Politeia 25/03/2011

Sindromul libian Politeia 31/03/2011

Show me the money! Politeia 1/04/2011

Libia după 100 de zile Politeia 1/04/2011

Moartea unui general Politeia- Contributors - Hotnews 31/07/2011

Un Ramadan sângeros – Libia Politeia- Contributors - Hotnews 21/08/2011

Libia: lupte de stradă în Tripoli Politeia- Contributors - Hotnews 6/2/2011

De la Homer până la Gaddafi Contributors - Hotnews 23/08/2011

Petrolul ca preţ al libertăţii Politeia-Contributors – Hotnews 26-28/08/2011

Fără panică, despre războaiele petrolului Politeia 28/08/2011

Cucerirea oraşului Tripoli – Operaţiunea“Zorii Sirenei”

Politeia-Contributors – Hotnews 28/08/2011


O mica introducere

Brosura de fata este o culegere de articole, publicate de mine cuocazia evenimentelor din Libia de la inceputul lor si pana ladeznodamantul tragic al fostului dictator. Culegerea este de faptinceputul unei carti scrisa in aceste zile, una din primele in limbaromana si una din primele care cuprind evenimentele in desfasurare.

Brosura este in format PDF. Va sugerez sa mariti la 130-150% dacadoriti sa vedeti pozele sau hartiile care insotesc articolele. Sper ca leveti citi si astept prin mail comentariile voastre.

Libia – un studiu de caz 1

Prolog si epilog

Gaddafi - sfârşitul unui bufon şi tragedia unui popor

Acum doi ani, in 2009, in cadrul Adunarii Generale ale “Ligii Arabe,” MuammarGaddafi dictatorul absolut al Libiei spunea: “Eu sunt un lider international,decanul liderilor lumii arabe, regele regilor Africii si imamul musulmanilor depretutindeni. Statutul meu international nu-mi permite sa ma cobor la un nivelinferior” . Se referea la faptul ca nu a primit suficienta atentie in acel summit.Acum trei zile, scos de rebelii care cucereau Sirte, dintr-un tub de beton unde serefugiase din cauza unor atacuri aeriene ale fortelor NATO intreba: “Unde maaflu si cine sunteti voi”? Omul nici macar nu intelegea ce se intampla cu el.

Am publicat mai mult de 25 de articole in limba romana legate de insurgentalibiana, conflictul iscat de interventia NATO, petrol, dizidenta si jocurile intreputerile lumii in “cazul libian”. Articolele sunt postate pe Politeia si partial peHotNews / Contributors. Astazi inchei acest “periplu” publicistic, convins fiind cavoi avea inca sansa sa mai scriu despre ceea ce s-a petrecut, se petrece si se vapetrece in Libia.

Comparatiile dintre Ceausescu siGaddafi sunt simpliste si in majoritatealor neadevarate. Sunt insa trei punctede convergenta: primul ar fi oreconfigurare geopolitica profunda,care a dat posibilitatea unor reasezariregionale. Al doilea ar fiimpopularitatea si lipsa de sprijinintern pe care il aveau cei doi, carereusisera sa-si erodeze sustinerea chiarfata de beneficiarii regimului – intr-uncuvant - posibile tradari ale “garzilorpretoriene.” Al treilea ar fi faptul ca“jucatorii internationali” nu mai aveauincredere in cei doi. Pur si simplu ceidoi dictatori o luasara razna! Ambii numai intelegeau schimbarile aduse dereasezarile geopolitice.

Circul facut de Gaddafi care se plimba cu cortul prin lume nu deranja mai multdecat faptul ca nici una din firmele globale care exploatau petrolul libian nu aveacertitudine ca acest colonel nebun nu va rezilia contractele abia semnate.

As dori ca cititorul sa inteleaga ca Gaddafi nu a fost un dictator mai malefic decatmembrii familiei Ibn Saud, care guverneaza de mai mult de doua secole teritoriulnumit astazi Arabia Saudita, dar care intodeauna au respectat contractele avutecu “beneficiarii vestici.” Ca paranteza - pentru a demonstra de ce nu se intampla


nimic acolo, dar s-a putut intampla in Libia, trebuie de stiut ca familia Ibn Saudare protectie contractuala cu “beneficiarii occidentali” pe baza a trei contractecare mentioneaza ca atata timp cat petrolul forat va ajunge la beneficiariicontractuali Casa Ibn Saud este ferita de “neplaceri”. Primul contract semnat in1931 de Presedintele american Herbert Hoover si Casa Ibn Saud aducea beneficiide nu mai putin de 50 de mii de lire sterline pentru dreptul de exploatarepetroliera, al doilea semnat de Presedintele Roosevelt in 1945 (ultimul contractsemnat de el) la bordul vasului de razboi USS Quincy si ratificat de HarryTruman in 1951 si care facea imparteala 50-50% intre Ibn Saud si firma deexploatare petroliera CASOC (mai tarziu Aramco) si in sfarsit al treilea contractdin 1988 care fonda Saudi Aramco. Bineinteles ca au fost idei de razgandire asauditilor, care nu au dorit sa impartaseasca soarta sahului Iranian. Noilevremuri si evenimentele generate i-au facut sa se razgandeasca.

Daca Saudia a respectat cu strictete intelegerile cu “beneficiarii,” Gaddafi nu afacut-o nici macar pe departe. In 40 de ani de guvernare, colonelul Gaddafi areziliat mai mult de 250 de contracte, inclusiv cu tari prietene (spre exempluRomania) creand datorii neplatite si penalitati de zeci de miliarde de dolari.Dupa o sustinere (intensa) a terorismului international, incercari de a-si procuraarme de distrugere in masa, Gaddafi a incercat sa schimbe directia aratand openitenta limitata, dar complet nesatisfacatoare pentru “beneficiarii occidentali”.

Constructia africana a lui Gaddafi si miliardele investite in Africa nu au fost deajuns. Africanii si-au pastrat loialitaea fata de Gaddafi, fara insa prea mare efect.Prea putin si prea ineficient. Gaddafi si-a distrus cu propria mana armatabazandu-se numai pe cateva unitati Kataeb al Amn (Batalioane ale Securitatii) siAl Haras Assauri (Gardieni ai Revolutiei), ambele conduse de fiii sai, nu mai multde 5-600 de oameni si cateva zeci de tancuri. Sute de tancuri si avioanecumparate pe bani grei au zacut la “conservare” pana cand rebelii au pus mana peele.

Cu toate astea, revolta a fost aproape inabusita cand la sfarsitul lui martie a.c.,trupele lui Gaddafi erau deja in suburbiile orasului Bengazi, singurul in care mai


exista o rezistenta armata impotriva lui Gaddafi. Intrarea rapida a francezilor si abritanicilor in conflict pe baza unei rezolutii ONU complet nesatisfacatoare (veziarticolul meu - Mic indreptar de diplomaţie prin cătarea puştii) a schimbatechilibrul si a produs intrarea intr-un conflict de uzura, care pana la urma adistrus toata infrastructura civila construita in zeci de ani si a ucis sau ranit gravaproape 10-12.000 oameni.

NATO, fara americani (sau cu oprezenta simbolica), s-a doveditineficient si nepregatit pentru unconflict armat, chiar minor, cand infata lui se prezenta o ramata prostcomandata si dezorganizata de maiputin de 10 mii de oameni. Lucrurile s-au rezolvat nu prin instruirea sieficientizarea fortelor rebele, ci prinintroducerea unor forte proxi desorginte islamica (vezi articolul meu“Cucerirea oraşului Tripoli –Operaţiunea “Zorii Sirenei”).

Sa fie foarte clar - cucerirea capitalei rapida a fost facuta sub comanda unor fortedin statele arabe – Jordan’s Royal Special Forces, care sunt specializate in lupteurbane si cucerirea instalatiilor fortificate si unitati ale fortelor speciale aleQatarului care au preluat paza oficialilor civili si militari din Consiliul deTranzitie Libian.

Felul in care a fost linsat Gaddafi nu aduce multa speranta pentru viitoareademocratie libiana si nici multa onoare NATO, care a facilitat prinderea simasacrul prin bombardarea si distrugerea coloanei lui Gaddafi care se retrageadin Sirte.

Cateva date si concluzii posibile dupa Gaddafi si perioada de tranzitie care o vatrece Libia.

1. Libia este o societate tribala, alcatuita din aproape 300 de triburi, conduse decateva zeci de triburi mai mari care concureaza la banii si resursele libiene,aflate in aliante schimbatoare sau in conflicte din negura istoriei lor. Se poatevorbi de un popor libian numai cand discutam despre locuitorii oraselorprincipale, care la randul lor sunt membrii acelorasi triburi, dar cu un nivelmai ridicat de constiinta civica dobandita de zecile de ani de urbanizare.

2. Despre oamenii “prezentului libian” am scris in articolul “Petrolul ca preţ allibertăţii” . Consiliului de Tranzitie a Libiei (CTL) arata ca un CA al viitorilorbeneficiari ai contractelor de reconstructie si explorare al petrolului libian.Era si de asteptat – nu se putea altfel!

3. Din nefericire, acest CTL contine elemente islamiste radicale, veterani aiconflictelor din Afganistan, Irak, Cecenia si Bosnia. Cred ca am reusit sa-i


descriu foarte bine in articolul “Moartea unui general”. Subiect bineintelespus sub presul evenimentelor pentru a nu dauna efortului de lichidare adictatorului. Cred ca din nefericire vom mai auzi despre Obaida Ibn JarrahBrigade, ucigasii generalului Abdel Fattah Younes si de puternicul trib Obeidicare domina toata Cirenaica (Cyrenaica).

4. Majoritatea membrilor CTL au fost colaboratorii lui Gaddafi, nici mcar nu inlinia a doua. Mi-e greu sa cred in metamorfoze subite, desi o alta parte aacestui consiliu sunt cu adevarat dizidenti ai regimului persecutati sischingiuiti ani de zile.

5. Noile stiri legate de arestarile si crimele arbitrare ale noilor guvernanti libieninu ma fac sa devin optimist. In ultimele doua zile au fost arestati 7 mii deoameni care probabil vor deveni noii dizidenti. Pe ei cine ii apara NATO,Consiliul de Securitate al ONU.

Traim intr-o lume cinica, probabil neschimbata! Astazi insa stim mai multe dincauza deschiderii informationale. De multe ori imi pare rau, as fi preferat sagandesc altfel.

Politeía, Contributors - 23/10/2011


Orientul Mijlociu: al doilea val – Libia

Libia sau pe numele complet Marea Uniune Popular-Socialista Arabă Libiana (Al-Jamahiriyyah al-Arabiyyah al-Libiyyah as-Saʿbiyyah al-Istirakiyyah al-Uzma ) sesitueaza intre Algeria, Tunisia in Vest si Egiptul in Est. Libia are o suprafataenorma de 1,8 milioane Km pătrati si o populatie estimata la 6,4 milioane delocuitori. Conform ultimului recesamant din 2006 si datelor furnizate deagentiile de specialitate ale ONU, populatia Libiei ar fi numai de 5,6 milioane delocuitori.

Fara o importanta deosebita, inainteadescoperirii fabuloaselor rezerve depetrol, Libia a fost colonizata deEuropeni mult mai tarziu decatcelelalte state din Nordul Africii. În1912, Libia a fost invadată de cătreItalia, doritoare sa-si construiasca unimperiu colonial. Dominaţia italianăasupra Libiei, sau cum o numeauitalienii – Tripolitania, a durat până lasfârşitul celui de al doilea războimondial.

La sfârşitul războiului, aliaţii nu s-auînţeles în privinţa viitorului fosteicolonii italiene.

În acel moment Libia avea un teritoriu de cinci ori mai mare decât Italia. Cu toateacestea, populaţia ei nu depăşea un milion de locuitori, ceea ce facea să reprezinteo destinaţie potrivită de colonizare pentru unii italieni, care începuseră să cautenoi locuri de emigraţie după război. Dezacordul dintre puterile din Vest şiUniunea Sovietică a făcut ca ONU să decidă acordarea independenţei acestei ţări(prima colonie africană care a obţinut independenţa), sub conducerea regeluiIdris I, detronat pe 1 septembrie 1969 de colonelul Muammar Gaddafi. În primii7 ani de la revolutie, Colonelul Muammar Gaddafi, împreună cu 12 ofiţeri aiarmatei, formeaza Comanda Consiliului Revolutionar si incep o revizie generalaîn sistemul politic, social si economic al Libiei. Dupa 1980 creşte competiţia întreGuvernul Oficial, ierarhia militară şi comitele revolutionare. Gaddafi foloseştecomitetele revoluţionare pentru a se debarasa de fostii camarazi si a căutaoponenţi, acelerând evenimentele radicale în interiorul puterii ierarhice a Libiei.Pentru a-si atinge obiectivele Gaddafi introduce un regim scurt (6 luni) deteroare, în perioada căruia mii de oponenţi au fost închişi şi interogaţi, din careun număr încă necunoscut a fost executat (un numar neoficial vorbeste de 3 miide oameni). Sistemul de guvernamant libian este o democratie populara de genulcel mai ciudat dintre sistemele existente in lume.


Muammar Gaddafi devine in acest sistem nunumai un lider al revoluţiei ci si un fel de parinte-tutore al poporului libian, neavand nici un postoficial. Libia nu are o constituţie formală,Muammar Gaddafi introducand un sistem deguvernământ de tip “socialist arab”, a proclamatLibia nu „republică” (Jumhūriyya) ca alte statearabe, ci Jamāhīriyyah (“statul maselor”), care sepretinde a fi un sistem democratic de exercitaredirecta a puterii poporului prin implicare directă înprocesul de luare a hotărârilor (putere populară).

O data cu aparitia acestei “carti” (de fapt obrosura), in 1972, toate partidele politice au fostinterzise.

Sindicatele au fost dizolvate si inlocuite cu asociaţii profesionale, integrate înstructura statului si constituind al treilea stâlp al guvernarii populare, alături de“Congresul General al Populaţiei şi al Comunităţilor”. Dreptul la grevă esteinterzis si pedepsit cu inchisoare si trimiterea la re-educare.


În baza alegerilor interioare, aceste asociatii trimit delegaţi la Congresul Generalal Populaţiei şi al Comunităţilor, unde au un mandat reprezentativ. Putereapolitica este detinuta pana astazi in totalitate de Muamar Gaddafi si exercitataprin doi dintre apropiatii lui, Mohamed Abu Al-Quasim al-Zwai (numit acum unan) sef al Congresului (corpul legislativ), care l-a schimbat pe vechiul camarad,Imbarek Shamekh, care s-a dovedit prea independent in unele activitati politice.Executivul, un fel de guvern, este prezidat de Baghdadi Mahmudi, care este defacto premierul Libiei.

Desi toate masurile politice ale coloneluluiGaddafi au incercat sa omogenizezediferentele tribale existente in Libia,respectand insa traditiile beduine, seconstata clar ca lucrul nu a reusit atat demult cat s-a considerat in occident.Conflictul actual isi are radacini inadversitatea dintre conducerea libianaapropiata lui Gaddafi, originar dintr-untrib beduin “international” cu radacinile inPeninsula Araba (azi, Arabia Saudita), penume Bani Rashid (Rashaida).

Tribul s-a raspandit, “emigrand” in toatalumea araba, cu descendenti in tot OrientulMijlociu (Saudia, Yemen, Kuwait, Eritrea,Iordania, Palestina, Israel, Egipt si Libia).Tribul lui Gaddafi, numit Al-Zenemat, estelocalizat in nordul Libiei, aproape deMediterana (langa orasul Sirt/Surt).

Principalul adversar al tribului respectiv este tribul Al-Zuwayya, care vede inGaddafi un uzurpator al drepturilor lor. Sheicul Faraj al Zuway, conducatorultribului respectiv, este principalul adversar al lui Gaddafi si probabil unul dinliderii acestor revolte.

Din nefericire pentru Gaddafi, pe teritoriul tribului respectiv se afla multe dinexploatarile petrolifere ale Libiei. Tribul Al-Zuwayya s-a coalizat cu un alt triblocal Al Warfalla, cerand demisia imediata a lui Gaddafi si parasirea Libiei.Gaddafi se afla intr-un pericol imininent avand in vedere ca Al Warfalla se afla inimediata vecinatate a capitalei, Tripoli si multi dintre membrii tribului ocupafunctii militare in armata libiana. Coalitia Al-Zuwayya – Al Warfalla amenintaconform unor stiri difuzate de Reuters ca va sista productia de petrol pentruEuropa daca Gaddafi nu va demisiona si nu va parasi Libia.

La fel ca in Egipt se duce o lupta pentru “mostenirea politica” a coloneluluiGaddafi, cel mai longeviv dictator din lume, 42 de ani. Disputa puterii se duce inprimul rand in familia dictatorului intre fiii lui, Saif Gaddafi care se ocupa cu


afacerile in Libia si Mutassim Gaddafi, care joaca rolul de negociatorinternational si ministru de externe informal.

Actualele evenimente in Libia suntevolutia unor revolte innabusite intrecutul recent. In 1993, cand Gaddafi aexecutat 60 de ofiteri ai armatei libiene,in 2006 au fost revolte in orasulBengazi cu un numar de 30 morti(oficial) si mai mult de 300 conformunor ONG-uri internationale.

Ceea ce stim pana acum este ca in Libiarevolta, pornita inca o data in Bengazi,a dus la peste 200 de morti si altecateva sute de raniti. Regimentecredincioase lui Gaddafi au folositmunitie de razboi tragand in revoltati.

Cateva concluzii interimare:

1. Majoritatea informatiilor din Libia sunt incomplete si manipulative;2. Exista o opozitie seculara puternica si organizata, cu o conducere in exil si

care este in legatura cu adeptii din Libia, in special cu populatia din Bengazi;3. Exista o disputa fraticida in familia Gaddafi pentru mostenirea puterii;4. Coalitia dintre cele doua triburi Al-Zuwayya – Al Warfalla poate duce la

rasturnarea regimului daca vor reusi sa preia controlul surselor de petrolaflate pe teritoriul tribului Al-Zuwayya;

5. Gaddafi va folosi toate mijloacele pentru a se mentine la putere, inclusiv oforta extrema ne mai intalnita pana astazi in Orientul Mijlociu actual;

6. Cine va controla resursele petroliere enorme ale Libiei va putea sa-si disputeputerea in viitorul apropiat.

Politeía - 21/02/2011


Libia – O întoarcere în istorie

La fel ca multe alte regiuni din Orientul Mijlociu si Nord Africa, statul Libian esteo entitate artificiala, generata de impartelile si unificarile post coloniale. În 1912,Libia a fost invadată de către Italia. Până atunci, din cauza valorii economicereduse şi a poziţiei strategice mai puţin importante (fiind controlată de şefibeduini), a scăpat de voracitatea puterilor imperiale din Europa, dar italienii,care voiau să-şi creeze şi ei un imperiu colonial, nu aveau în acea perioadă ladispoziţie nici un alt obiectiv mai potrivit pentru a-l anexa, iar proximitateageografică a Libiei cu peninsula apenină le-a facilitat fără îndoială planurile.Dominaţia italiană asupra unei parti a Libiei de astazi, provincia numitaTripolitania, a durat până la sfârşitul celui de al doilea război mondial, în timpulconflagraţiei teritoriul Libiei fiind teatrul luptei între Afrika Korps a lui ErwinRommel, de partea Axei, şi trupele Marii Britanii, sub comanda lui Montgomery.

La sfârşitul războiului, aliaţii nu s-auînţeles în privinţa viitorului fosteicolonii italiene. În acel moment Libiaavea un teritoriu de cinci ori mai maredecât Italia. Cu toate acestea, populaţiaei nu depăşea un milion de locuitori,ceea ce reprezenta o destinaţie potrivităde colonizare pentru unii italieni, careîncepuseră să caute noi locuri deemigraţie după război. Dezacorduldintre puterile din Vest şi UniuneaSovietică a făcut ca ONU să decidă săacorde independenţa acestei ţări, subconducerea regelui Idris I. Astfel, Libiaa devenit prima colonie africană, care aobţinut independenţa. Mai târziu,puterile europene au regretat aceasta,deoarece au ajutat în acest fel săstimuleze şi alte colonii africane sărevendice independenţa.În plus s-a pierdut astfel o ultimă şansă de a construi un stat în stil european pecoasta de sud a Mediteranei.

Libia de astazi sau pe numele complet Marea Uniune Popular-Socialista ArabăLibiana (Al-Jamāhīriyyah al-ʿArabiyyah al-Lībiyyah aš-Šaʿbiyyah al-Ištirākiyyahal-ʿUẓmā ) se situeaza intre Algeria, Tunisia in Vest si Egiptul in Est. Libia are osuprafata enorma de 1,8 milioane Km pătrati si o populatie estimata la 6,4milioane de locuitori. Conform ultimului recensamant din 2006 si datelorfurnizate de agentiile de specialitate ale ONU, populatia Libiei ar fi numai de 5,6milioane de locuitori.


Tripolitania ocupa partea de nord-vest a teritoriului libian,cuprinzand portiunea de litoral aMarii Mediteraniene. Tripolitaniaa fost si este cea mai populataregiune din Libia. La ora actualamai mult de 60% din populatiaLibiei traieste in aceasta regiuneistorica in care se afla si capitalaLibiei, Tripoli.

In 2006, in respectiva regiune traiau aproximativ 3,6 milioane din populatiastatului libian. In aceata regiune nu s-au descoperit zacaminte de petrol sau gaz,insa pe teritoriul ei se afla cel mai important port din regiune si terminalele degaz si petrol care le transporta din Wafa si Elefant (vezi harta). Populatia estedestul de eterogena, bazata insa pe vechea populatie berbera din regiune. In afaraoraselor principale, majoritatea populatiei traieste in asezari semi-nomade saurespectand traditiile nomadice ale triburilor predominante ale regiunii. Tribulpredominant in aceasta regiune este Nafusi. Interesant de mentionat ca celebrulfotbalist Zinadine Zidan apartine acestui trib (ramificatie careia ii poarta numele,tribul Zenda), care isi are ramificatii in tot Magrebul. Poate din punct de vedereistoric, important este de amintit ca triburile din acesta regiune sunt singurelecare pot fi identificate fara dubiu ca “popoare mari” Libu si Meshwesh.


De fapt, Libia moderna include trei provincii istorice – Tripolitania in vestulteritoriului, Cirenaica (Cyrenaica) est si sud-est si Fezzan in sud-vest. Impartireain cele trei provincii dateaza aproape de la inceputurile istoriei locurilor acestea.Aceasta traditie a fost preluata cu inteligenta de Otomani si desfiintata deEuropeni, cu ignoranta de care au dat dovada de la inceputuri si pana la sfarsitulperioadei coloniale.

Cirenaica (Cyrenaica). Cirenaica,cunoscuta sub numele arab,Barqa, se află între Golful Sirte şiGolful Bomba. Zona din estulGolfului Bomba este cunoscută caMarmarica. Cyrenaica de azi are osuprafaţă de aproximativ 850.000de km², care ocupă partea de est aLibiei, inclusiv Cyrenaica istorică,Marmara şi o parte din DeşertulLibian.Ea este delimitată la nord de Marea Mediterană, la est de Egipt, la sud-est deCiad, la sud de Sudan, la vest de Fezzan şi Tripolitania. Cirenaica este regiuneacea mai evoluata si mai puternica financiar si social din toata Libia. Toaterevoltele impotriva colonialistilor italieni sau impotriva regimului lui Gaddafi auinceput in cele doua orase principale ale regiunii, Bengazi, Tobruk. Un al treileaoras important in aceasta regiune este Al Bayda. Cirenaica detine principalelecampuri petrolifere din Libia, in sud Sarir si Waha si in centru Nafoora si Amal.Singurele rafinarii din Libia (Marsa el-Brega si Lanuf) se afla in aceasta regiune.Sentimental este de mentionat ca au fost construite de romani in timpul luiCeausescu. Cea din Marsa el-Brega isi are geamana la Onesti. In aceasta regiunetraiesc 1,7 milioane de locuitori, cam 30% din populatia Libiei, aici isi aurezidenta si mici comunitati crestine. Majoritatea populatiei are antecedenteeuropene (grecesti si italiene), dar vechile triburi berbere, urmasii “popoarelormarii”, sunt majoritare.

Si de aceasta data protestele au inceput aici. Recent acest teritoriu a fost eliberatde Gaddafi, insa este aflat de ieri noapte sub atacuri mult mai puternice dinpartea fortelor lui Gaddafi care au contra-atacat de ieri. Campurile petroliferesunt pazite de o forta speciala britanica de aproape un batalion. Forta respectiva aajuns inainte de weekend cu avioanele care au evacuat muncitorii straini.Conform ultimelor stiri, o alta forta americana a debarcat la vest de Tobruk si seafla in drum spre Bengazi. Bineinteles ambele forte sunt in misiuni umanitare :)

Ultima regiune din sudul Tripolitaniei este numita de localnici Fezzan (de lalatinul Phasania). Populata aproape in totalitate de triburile berbere din regiune,cu o majoritate Tuarega (Tamahaq), detine controlul asupra celor doua campuripetroliere si gazelor din Estul Libiei, Wafa si Elefant. In aceasta regine traiesc


cam 400 de mii de locuitori, majoritatea nomazi. Niciodata regimurile care austapanit Libia nu au reusit sa stapaneasca in totalitate acest teritoriu.

Cateva concluzii (deocamdata)

1. Gaddafi stapaneste majoritatea Tripolitaniei si incearca sa preia teritorilepierdute in Cirenaica.

2. Situatia este departe de a fi clarificata.3. Caderea lui Gaddafi este in functie de ajutorul pe care il vor primi

revolutionarii de la puterile lumii.4. In teritoriu opereaza forte expeditionare britanice si americane, la nivel de

batalioane (putin dar suficient).5. Deocamdata, Gaddafi, prin fiii lui, incearca un contra atac spre est si sud de

Tripoli.

Politeía - 02/03/2011


Mic indreptar de diplomaţie prin cătarea puştii

Moto: Consiliul de Securitate al ONU a votat, joiseara, autorizarea unei zone de excludere aeriana siluarea "tuturor masurilor necesare"- ceea cepresupune o actiune militara - pentru protejareacivililor, impotriva fortelor liderului MuammarGaddafi. Rezolutia lasa cale libera aliatilor pentrulovituri aeriene impotriva obiectivelor militare libiene.Zece dintre cele 15 state ale Consiliului au votat infavoarea rezolutiei, in timp ce Rusia, China siGermania s-au abtinut. Nu au existat voturi impotrivarezolutiei. (HotNews)

Trebuie sa constat ca lipsa de eficienta si politizarea absurda a organismelorinternationale vor duce pana la urma la rezultate complet opuse obiectivelor pecare le-au asumat aceste institutii ale umanitatii. Sa fie absolut clar ca nu am nicio reticienta legata de inlaturarea unui dictator ordinar, sangeros si pe jumatatenebun de genul lui Muammar Gaddafi. Din nefericire, toate rezolutiile ONU aufost si sunt discretionare, impuse prin negocieri absolut netransparente (sinecunoscute aproape nimanui) intre membrii permanenti ai Consiliului deSecuritate, un fel de give-and-take intre puterile lumii, cu foarte putinaconsideratie fata de popoarele sau statele implicate in conflict.

In primul rand cateva explicatii pe care presa noastra nu a avut bunul-simt sa vaaduca la cunostinta si vestitii cunoscatori analisti militari de toate felurile nu le-au mentionat. Zona de excludere aeriana sau in termenul consacrat “no-fly zone”poate fi de doua feluri. Unul impus de un stat asupra teritoriului sau parti a


teritoriului lui. Majoritatea puterilor nucleare au impus asemenea restrictii. Altestate, ca de exemplu Taiwanul mentine o asemenea zona asupra unor regiuni pecare ea le considera de o importanta strategica. La fel ca Taiwanul, Cuba,Australia, Federatia Rusa, Marea Britanie, Israelul, China, SUA etc., au impusasemenea zone, intr-un cuvant cine trece, poate fi doborat.

Al doilea gen de excludere aeriana se refera la ceea ce s-a intamplat in zonediferite pe glob, cu sau fara rezolutii ONU. Va amintesc Irak 1991–2003 lainceput fara aprobarea ONU, dupa un timp cu aprobare de facto, dar nu de jure;Bosnia 1993–1995 cu aprobare ONU (rezolutia 816) si in sfarsit cea de ieri, carepoate fi interpretata cum doreste cititorul (rezolutia 1973).

Avand in vedere ca SUA, Marea Britanie si Franta (nu cunosc inca pozitia NATO)au hotarat sa aplice “versiunea irakiana”, lucrurile stau cam asa:

1. Din punct de vedere diplomatic, “implementarea irakiana” este o declaratie derazboi impotriva Libiei.

2. Din punct de vedere militar, si avand in vedere ca Libia are un spatiu aeriande 1.759 milioane Km patrati, sunt ncesare o sumedenie de mijloaceoperationale pentru a impune aceasta masura, INCLUSIV forte terestre peteritoriul Libiei pentru a sustine o excludere si a elicopterelor lui Gaddafi.Lucru putin cunoscut opiniei publice, inclusiv cetatenilor din tarile caredoresc aceasta zona de excludere. Aceasta prezenta a fost mai putin necesarain Bosnia, dar s-a facut de facto in Irak, in zonele mentinute de rebelii Kurzi ailui Barazani si in vecinatatea granitei cu Iordania, pe teritoriu Irakian.

3. Intrebarea cea mai importanta. De ce in Libia da si in Bahrain nu? Aicilucrurile sunt mult mai complicate de raspuns. Bahrainul a declarat “stare deurgenta” pentru trei luni, in incercarea de a anula unele drepturi ale omuluipe care statul Bahrainian s-a obligat sa le respecte prin semnarea acorduluirespectiv (dreptul la proteste publice – manifestare). Aceste drepturi NUinclud insa “dreptul la viata”, pe care autoritatile din Bahrain, impreuna cu“oaspetii” din Saudia, nu l-au respectat tragand cu munitie de razboi inmanifestanti si ocupand facilitati civile (spitale). Deci avand in vedere ca civiliau murit in Bahrain, care ar fi diferenta intre Gaddafi si regele Hamad AlKhalifa? Va raspund eu – ipocrizia!

Din nefericire, nu prea multe s-au schimbat in mentalul colectiv. Traim incaperioada “diplomatiei canonierelor” (Gunboat diplomacy). Daca lucrurile s-ar fifacut acum trei saptamani, intr-un fel complet diferit, lucrurile ar fi fost maifacile, si ar fi costat mult mai putin sange si bani. Lumea in care traim este inca olume primitiva, condusa de lideri populisti, care continua sa faca diplomatie princatarea pustii. Intr-o proasta epoca ni s-a sortit sa traim!

Politeía - 18/03/2011


Conflictul libian spre epilog – înainte de intervenţie

De obicei declansarea unei operatiuni de instituire a unei “zone de excludereaeriena” (NFZ - no fly-zone) dureaza intre 18-24 de ore cand este vorba de osingura forta aeriana care trebuie sa o aplice, poate dublu cand este vorba de oforta multi-nationala, care implica multe aranjamente tactice inaintea declansariioperatiunii. Instituirea acestei zone se poate face in doua feluri: (a) pasnic, candpenalizatul nu insista prin impotrivirea militara; (b) violent, cand penalizatulincearca sa-si apere spatiul aerian. In cazul aparitiei violentelor, forta careimpune restrictiile declanseaza operatiuni de distrugere a bazelor aeriene si asistemelor de aparare aeriana. Parerea mea ca vom avea ambele.

Situatia pe teren:

1. Conform tuturor surselor existente, inclusiv celor din lumea araba, Gaddafinu a incetat focul desi a declarat ieri ca a facut-o.

2. In situatii de acest gen lucrurile sunt aproape firesti. Armata in ofensiva(Gaddafi) incerca sa-si pozitioneze fortele cat mai bine posibil. Fortele indefensiva (rebeli) incearca sa produca cat mai rapid un conflict armat alaliatei NFZ.

3. Situatia militara, aproximativ acum 10 ore, arata un avantaj zdrobitor altrupelor lui Gaddafi asupra insurgentilor. In vest toate orasele care au pactizatcu insurgentii au cazut in mainile lui Gaddafi, in afara orasului Zawyiah, incare rebelii inca lupta in anumite zone ale orasului. In vest toate oraselepetroliere au fost recucerite de armata lui Gaddafi. Bin Jawwad, Ras Lanuf siBrega sunt deja stabilizate sub control total al lui Gaddafi. In Ajdabyia se daulupte grele, orasul fiind aproape cucerit de Gaddafi. Trupele lui Gaddafi se


afla de fapt la 90 km de Bengazi, care impreuna cu Baida si Tobruk suntsingurele care au rams in mainile insurgentilor. Vezi L-1.

4. Ieri seara au trecut din Egipt doua coloane militare cu armament, munitie simedicamente spre Tobruk si Baida, in ajutorul insurgentilor.

5. Daca nu s-ar fi declansat operatiunea NFZ, probabil ca Gaddafi si-ar firecuperat intreg teritoriul intr-o saptamana sau doua.

6. Miza actuala a lui Gaddafi este ramanerea in teritoriile occupate care iiasigura si posesiunea majoritatii terminalelor petroliere, desi in vestul Libieizacamintele sunt in mana rebelilor.

Armata lui Gaddafi:

Pana la sfarsitul anilor ’80 armata libiana a fost una dintre cele mai puternicedin Nordul Africii. Cu 3000 de tancuri, 600 de avioane de lupta si 80 deelicoptere, arsenalul militar arata foarte serios. Dupa interventia libiana in Chad,cand libienii au pierdut mai mult de 4000 de oameni intr-un razboi pe care l-aupierdut, armata a decazut serios in ochii dictatorului, care a devenit unimpaciuitor global.

La sfarsitul anilor ‘90, dupa caderea Uniunii Sovietice, Gaddafi a incercat oimpacare cu occidentul. Reconcilierea a implicat si renuntarea la toateprogramele WMD (Weapons of Mass Destruction - arme de distrugere in masa)existente in Libia. Conform datelor serviciilor de informatii americane, astaziarmata lui Gaddafi detine mai putin 200 de tancuri (rusesti invechite)operationale, aproximativ 80-100 de avioane de lupta, cu piloti care pot zbura si


cam 50 de elicoptere. Probabil ca apararea anti-aeriana, bazata pe racheteleinvechite SA-2, SA-3 si cele mai noi, Crotale si SA-5 este operationala partial.Important de mentionat doua lucruri:

1. Gaddafi are la consevare cateva zeci de avioane si cateva sute de tancuri.2. Este probabil ca Gaddafi sa fi pastrat din arsenalul chimic (probabil gaz de

anumite feluri) anumite elemente pe care la o adica l-ar putea folosi. Desprearmament biologic nu se stie nimic, prezumtia este ca a fost distrus intotalitate.

Din punct de vedere ai armatei terestre, Gaddafi se bazeaza pe batalioanele verzi -Kataeb al Amn (Batalioanele Securitatii), fondate si antrenate pe timpul luiCeausescu in formatul cunoscut noua (din nefericire), cam 1500 - 2000 desoldati bine antrenati si echipati; Al Haras Assauri (Gardienii revolutiei),aproximativ 2000 de oameni in majoritatea lor membrii tribului Gaddafi. Odivizie de blindate care contine cam 60 de tancuri este afiliata acestor trupe.

Update – 1 : Trupele lui Gaddafi au ajuns deja la Bengazi, au loc lupte grele laperiferiile orasului.Update – 2: Avioane ale Frantei si-au inceput operatiunile ,militare in Libia.Dupa doua ore de operatiuni nu a existat nici un fel de ciocniri militarea, anuntaBBC.Update – 3: Red Alert de la STRATFOR – Ciocniri in periferia orasului Bengazi.Loialistii lui Gaddafi nu respecta armistitiul. Vedeti si harta pozitionarii aliatilorin Marea Mediterana.

Politeía - 19/03/2011


Razboi în Libia – 1Dupa declaratiile belicoase ale minstrului de externe american Hillary Clinton incare a mentionat ca “lumea nu va sta deoparte să vadă cum mor oameninevinovaţi, suntem alături de populaţia Libiei pentru a-i sprijini”, “lumea” atrecut la fapte! Acestea sunt faptele asa cum s-au oglindit in declaratiile de presaale oficialilor aliati NFZ:

Sambata 20/3 -2011

Ora 18:30 – o forta aeriana de aproximativ 12 avioane franceze ataca trupelelibiene din apropierea orasului Bengazi.

Ora 19:30 – o coloana de blindate libiene este atacata cu rachete in suburbiileorasului Bengazi. Doua tancuri au fost distruse.

Ora: 21:00 – canadienii anunta ca 8 avioane F-16 au aterizat pe aeroportulAugusta din Sicilia; Uniunea Africană vrea să negocieze cu Muammar Gaddafi,pentru a-l împiedica să lanseze noi atacuri armate asupra populaţiei libiene,potriit unei surse autorizate din cadrul Ministerului francez al Apărării, citat deLe Figaro; Rusia regretă intervenţia militară a aliaţilor in Libia, a anunţat


Aleksandr Lukaşevici, purtătorul de cuvânt Ministerului de Externe de laMoscova, într-un comunicat de presă; Nouă persoane au fost ucise de luneţiştii şide proiectilele lansate de trupele guvernamentale în asediul asupra oraşuluilibian Misrata; Misrata este cea mai importantă localitate controlată de rebeli dinvestul ţării şi este situată la circa 200 km est de Tripoli. Potrivit unor martorioculari, trupele loiale colonelului Gaddafi încearcă să preia controlul asupraoraşului, deşi a anunţat o încetare a focului. “Tancuri şi vehicule blindateînconjoară încă oraşul, însă atacul a fost oprit. Oraşul este, însă, sub stare deasediu”, a declarat un libian care locuieşte în Misrata. Surse: Reuters; AFP; BBC.

Ora 22:00 – Americanii lanseaza din USS Kearsarge (LHD-3) rachete decroazieră Tomahawk împotriva unor baterii antiaeriene libiene care pot pereclitalibertatea de actiune a avionelor aliate. Cu o ora mai tarziu un oficial militaramerican a declarat că au fost lansate in total 110 rachete.

Ora 23:30 – Un avion francez a fost doborât în Libia, potrivit televiziunii de statlibiene; Se anunta ca atacurile din Libia sunt coordonate de la baza americana dinStuttgart, fortele de interventie nationale fiind comandate de la cartierelegenerale ale natiuninilor NFZ – Franta de la Lyon, şi Marea Britanie, de laNorthwood.


Duminica 21/3 –2011

Orele 3:30 – 7:00 Reuter anunta citand Televiziunea Libiana (Gaddafi) că 48 deoameni au fost ucişi şi alte 150 de persoane au fost rănite în urma atacurilor curachete; BBC citeaz pe purtătorul de cuvânt britanic al campaniei “Libertate şidemocraţie în Libia” ( o asociatie de loby impotriva regimului Gaddafi) salutăintervenţia militară occidentală: “Operaţiunile militare sunt necesare, dar acesteatrebuie cuplate cu efort politic. Nu vrem o repetiţie a ceea ce s-a întâmplat în Iraksau Afganistan. Naţiunile Unite trebuie să trimită o comisie în Libia care să neajute cu tranzitul de la dictatură la democraţie”; Abdul Karim, un doctor dinoraşul Misrata, al treilea oraş ca mărime din Libia, a declarat la BBC: “De cinciore tancurile lui Gaddafi au deschis focul în partea de vest a oraşului, numitGuseir. Încă mai aud explozii. A trebuit să plec de acasă şi să mă ascund într-unloc mai sigur”; China, care alături de Rusia şi-a declarat neutralitatea, a făcutprima declaraţie oficială de la conflictul declanşat în Libia. Ministrul de externe adeclarat că vrea ca situaţia să redevină stabilă cât mai repede şi speră că aceasteagresiuni să nu facă victime printre civili. “Beijing respectă suveranitatea,independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Libiei.

Ora 7:30 – 20 de avioane Britanice ataca obiective strategice langa Tripoli.

Surse: Reuters; AFP; BBC; UPI; AP si CNN

Politeía - 20/03/2011


Razboi în Libia – 2 / situaţia tactică

Daca obiectivele strategice sunt destul de clare – (1) inlaturarea lui Gaddafi de laguvernare si schimbarea regimului si (2) asigurarea productiei de petrol si gazeale Libiei, situatia tactica evolueaza flexibil la nivel de ore si conform situatiei inteatrul de operatiuni.

Deocamdata fortele coalitiei NFZ evolueaza pe trei teatre de operatiuni. Nu s-ausemnalat prezente ale unor trupe terestre semnificative ale coalitiei. Primulteatru de operatiuni este Tripoli, unde se pare ca bombardamentele aviatieifranceze au dezafectat apararea anti-aeriana si aeroportul militar. Al doilea teatrude operatiuni se afla intre orasele Misurata si Bengazi, zona petroliera a Libieirecuperata recent, in totalitate, de trupele loiale ale lui Gaddafi. Aici se incearca odeconectare a ofensivei lui Gaddafi spre Bengazi si eventual facilitarea retrageriiinsurgentilor din Ajdabyia, care a cazut ieri dupa amiaza in mainile lui Gaddafi; siin sfarsit oprirea miscarilor de blindate spre Bengazi si lichidarea blindatelor si ainfanteriei care a ajuns pana in suburbiile orasului Bengazi. Al treilea teatru deoperatiuni este cel aflat in estul Libiei, de la Bengazi pana la granita cu Egiptul.Aici “umbrela aeriana” a dejucat deja incercarea de incercui orasul Bengazi si a-ldeconecta de culoarul spre est si granita cu Egiptul, de unde ajung ajutoarele


pentru acest oras. Acest teatru de operatiuni include orasele insurgente care nuau fost recucerite de Gaddafi – Bengazi, Barce, Baida si Tobruk.

Personal nu-i vad pe insurgenti fara ajutor terestru sa recucereasca zonelepierdute in vestul orasului Bengazi – Ajdabyia, Brega si Ras Lanuf. Trebuie samentionez ca toate iesirile la mare ale petrolului libian se afla in mana lui Gaddafisi in est, dar si in vestul Libiei.

Fortele participante pana acum la operatiuni sunt Aviatia Frantei si Marii Britaniisi fortele navale ale Italiei, Frantei, Marii Britanii, Canadei si ale Statelor Unitecare au lansat pana acum 11o rachete Tomahawk din cele doua submarine de atacprezente si de pe USS Kearsarge (probabil).

Ultimele evenimente pana la ora 12:00, asa cum sunt relatate de agentiile de stiriinternationale:

Ora 10:00 – China şi-a exprimat regretul faţă de bombardamentele coaliţieiinternaţionale din Libia, a anunţat Ministerul său de Externe. Textul, care nu cereo încetare a focului, subliniază că Beijingul respectă “suveranitatea,independenţa, unitatea şi integritatea teritorială” ale ţării. Sursa: Reuters.

Ora 11.00 - Echipajul unui remorcher italian, format din opt italieni, doi indienişi un ucrainean, a fost reţinut în portul Tripoli de persoane înarmate. Sursa: AFP.

Ora 11:30 - Grecia pune la dispoziţia coaliţiei internaţionale baza NATO dinSouda, pe insula Creta, în Marea Mediterană, pentru a ajuta ţările care au începutoperaţiuni aeriene împotriva Libiei, a anunţat Statul Major grec. Sursa: Reuters.

Ora 12.00 – Operaţiunile aeriene ale forţelor franceze continuă.Bombardamentele aeriene împotriva obiectivelor militare din Tripoli şi Benghaziau încetat; continua insa de pe navele coalitiei. Sursa: AFP.

Politeía - 20/03/2011


Razboi în Libia – 3 / sfârşitul primei faze

Conform anunturilor comandamentelor aliate, coalitia NFZ si-a terminat primafaza in consolidarea unei zone de excludere aeriana (NFZ). La aceasta faza auparticipat forte aeriene din Franta, cu avioane Rafale si Mirage-2000, din MareaBritanie, cu avioane Tornado si F-16 si Statele Unite, cu bombardiere strategiceB-2 Spirit, care au decolat din SUA si avioane F-16 si F-18, care au decolat de peport-avionul USS Enterprise aflat in Marea Rosie. Au mai fost lansate 112 racheteTomahawk si de pe submarinele si navele americane si britanice aflate inMediterana.

Ce s-a propus si ce s-a atins:

1. Distrugerea instalatiilor radar si anti-aeriene pentru a putea zbura fara a fidetectati (se numeste “orbirea inamicului”) si distrugerea majoritatiiinstalatiilor 2C ale lui Gaddafi (command & control). Din ceea ce a declaratMichael Mullen, Seful Statului Major american, au fost atacate 22 de tintestrategice, din ele 20 au fost complet distruse.

2. Au fost atacate coloanele de blindate ale fidelilor lui Gaddafi, care incercau saajunga la vestul orasului Bengazi pentru a-l incercui si a-l deconecta degranita cu Egiptul. Au fost anihilate si fortele care se infiltrasera deja insuburbiilor orasului.

3. Nu au putut fi ajutati insurgentii din Misrata, asa ca rebelii au pierdut toatelocalitatile in vestul Libiei, conseciinta fiind ca majoritatea teritoriului decoasta al Libiei este in posesia fortelor fidele lui Gaddafi.


Politic s-au intamplat doua lucruri care putea fi anticipate:

1. Rusii au inceput sa danseze baletul clasic, bazat pe scenariile din timpulUniunii Sovietice, adica sa incerce sa saboteze o actiune care a fost confirmatasi de ei, incercand sa se aseze cu posteriorul in doua luntrii.

2. Arabii au ramas arabi, cu o mare flexibilitate de expresie si deoarece inOrientul Mijlociu cuvantul dat nu valoreaza prea mult, Amr Mussa, seful LigiiArabe, cel care a insistat pentru consolidarea acestei zone, vrea o reuniune deurgenţă a organizaţiei, pe tema intervenţiei din Libia. In Orient ca in Orient –zici una dimineata, alta dupa masa si anunti ca nu ai zis nimic seara.

3. Nici un stat Est-European, in afara unei republici baltice, nu va participamilitar la aceasta operatiune. Acum cateva minute, Polonia prin premierulpolonez Donald Tusk, a anuntat ca nu va participa la acţiunile militare dinLibia, dar va oferi ajutor umanitar ( 17:30 – Reuters). O excelenta atitudinecare intareste pozitia adoptata de Romania prin Presedintele Basescu.

Cateva evenimente publicate de la ultima postare:

Ora 12:40 - Peste 90 de persoane aufost ucise în luptele de vineri seara şisâmbătă, potrivit unor surse medicaleindependente (AFP).

Ora 13:20 – Nouăsprezece avioaneamericane au desfăşurat raiduri aerieneduminică dimineaţă în Libia. Printreaceste aeronave se numără avioaneHarrier, bombardiere B-2 şi avioane devânătoare F-15 şi F-16. (Reuters)

Ora 14:00 - Zeci de vehicule militareale forţelor lui Muammar Gaddafi, întrecare tancuri, au fost distruse duminicădimineaţă în atacurile aeriene de la vestde Benghazi. Tancuri răsturnate, tunuriincinerate, amestecate cu cadavre alecombatanţilor africani în uniforme kakierau vizibile în zona bombardată,situată la 35 de kilometri vest deBenghazi.


Ora 14.:40 – Guvernul libian va distribui arme unui număr de peste un milion debărbaţi şi femei, în următoarele ore, a anunţat agenţia de stat libiană, preluata deAFP.

Ora 15:00 - Forţele loiale lui Gaddafi bombardează oraşul Misrata, folosindtancuri, artilerie şi tunuri. (CNN) lui Gaddafi.

Ora 16:00 - Se pare ca orasul Misrata a cazut in mainile fidelilor lui Gaddafi.

Ora 17:30 - Ciprul se declară nemulţumit de lansarea unor lovituri britanice înLibia de pe insulă, notează BBC.

Ora 18:00 – Amiralul Michael Mullen, Seful Statului Major american, a anuntatca de maine se va trece la faza a doua, cand forţele coaliţiei vor tăia, de luni, liniilede alimentare folosite de forţele lui Gaddafi.

Politeía - 21/03/2011


Clausewitz moare din nou!

Carl von Clausewitz a fost un militar prusac, excelent istoric si un foarte bunteoretician militar. Von Clausewitz a ramas nemuritor pentru tratatul său militarVom Kriege (Despre Razboi). Cartea lui Clausewitz este lectura obligatorie inorice academie militara de elita. Impreuna cu “Arta Razboiului” de Sun Tzu,“Dell’arte della Guerra” (tot “Despre arta Razboiului”) a lui Niccolò Machiavellisi Arthashastra (“Despre Politica si Razboi) sunt esenta istorica a gandirii clasicedespre razboi, diplomatie si relatii internationale. Am impresia ca autorii acestorfenomenale lucrari s-ar rasuci in morminte vazand ce se intampla astazi cu fortamultinationala care opereaza in Libia.

Zicea von Clausewitz: “Razboiul nu trebuie vazutniciodata ca un obiectiv sine statator, este uninstrument politic care continua o politica externa prinmijloace diferite.” Tot el zicea – “Tactica este arta de afolosi trupele în luptă, strategia este arta de a folosilupte pentru a câştiga războiul”. Aiurea, pentrugeneralii si politicienii statelor beligerante nu existanici tactica si nici strategie. Ei bine prieteni, ceea ce seintampla in Libia nu este nici pe departe ceva legat detactica sau strategia militara. Toata lumea vorbeste incontradictoriu, fiecare declarand lucruri diferite.

Pana acum, desi nu s-au dorit operatiunile, au fost conduse practic de StateleUnite, desi “Nicoleon” Sarkozy a jucat rolul principal pe la televiziuni. Unitatea decomandă, sau de cooperare, este esenţială pentru urmărirea obiectivelor,abilitatea de a folosi toate forţele în mod eficient. Ei bine, aceasta coordonare estemagnifica, dar lipseste cu desavarsire. Câteva lovituri aeriene nu pot nicidecumsă înfrângă trupele loiale liderului libian, Muammar Gaddafi. Obama a declaratclar că America exclude participarea soldaţilor americani la o eventuală ofensivăterestră împotriva forţelor lui Gaddafi. În acest moment nu este foarte limpede ceanume vor să obţină aliaţii de pe urma bombardării Libiei.

Nu am ce sa va innoiesc asta seara, numai un singur lucru pot sustine – inca odata Occidentul s-a dovedit ipocrit si neputincios. Cu aliante de genul asta lumeademocratica isi poate vedea amurgul iminent. Intr-o lume in care existapresedinti ca “Nicoleon” Sarkozy si Barak Obama, dictatorii vor supravietui sivor prospera. Muammar Gaddafi controlează 70% din Libia şi are la dispoziţietoate resursele necesare unei rezistenţe serioase în faţa atacurilor aeriene alealiaţilor. În cazul în care coaliţia NFZ nu este pregătită să atace masiv şi săintervina la sol, şansele de succes ale operaţiunii militare împotriva Libiei suntaproape inexistente. Clausewitz moare din nou!

Politeía - 21/03/2011


NATO: Un pod prea departe

Dupa multe discutii si dezbateri in toate cancelariile Euro-Atlantice, NATO a fostsilit in sfarsit sa preia comanda extrem de nedorita de catre americani asupraoperatiunilor din Libia. Operatiunile din Libia au inceput, dupa cum stiti,sambata trecuta sub egida ONU (rezolutia 1973). Constituirea unei zone deexcludere aeriana (NFZ) a fost obiectul rezolutiei ONU si s-a efectuat rapid, faraprea multe dificultati tactice.

Constituirea acestei NFZ a salvat in ultimulminut centrul insurgentei anti-Gaddafi, orasulLibian – Bengazi, si implicit intreagainsurgenta impotriva dictatorului. Dupasalvarea orasului s-a incercat cu un succeslimitat si crearea unei umbrele aeriene care ar fitrebuit sa-i ajute pe rebeli sa recucereascazonele pierdute in vestul tarii, implicit zonelerafinariilor petrolifere din regiunea Brega – RasLanuf. Succesul aerian a fost deplin, problema afost, este si va fi si in perioada urmatoare lipsaunei forte insurgente serioase, capabila de ainfrunta armata loiala aproape in totalitate pecare o poseda regimul lui Gaddafi. In douacuvinte – salvati dar neputinciosi.

Cateva scenarii posibile:

1. Gaddafi paraseste Libia. Improbabil, cel putin atata timp cat detine controlulcapitalei si majoritatea teritoriilor la vest de Adjabyia.


2. O parte din apropiatii lui Gaddafi vor incerca sa defecteze, gasindu-si adapostin afara Libiei (dna Clinton a amintit posibilitatea). Probabilitate extrem demica.

3. Insurgentii reusesc sa cucereasca zonele petrolifere si sa ajunga pana la orasulnatal a lui Gaddafi, Sirte. De facto, insurgentii detin una dintre cele doua zonepetrolifere ale Libiei, inclusiv toata provincia Cyrenaica. Militar, improbabil laora actuala.

4. Se dezvolta un conflict de uzura, cu posibilitatea declansarii unor atacuriteroriste in Europa comise de elemente adormite sau noi, recrutate de regimulGaddafi. Posibil, si cu un grad de probabilitate ridicat, daca Gaddafi rezistainca o luna.

5. Eliminarea lui Gaddafi si instaurarea unui regim in Est (Cyrenaica) condus deinsurgenti si in Vest (Tripolitania) de mostenitorii lui Gaddafi. De facto“somalizarea” Libiei. Posibil, cu un nivel de probabilitate medie.

6. Eliminarea lui Gaddafi si acolitilor lui si atragerea celor doua triburi care ilsustin pe Gaddafi. Libia ramane unita sub influenta Franco-Britanica.Improbabil acum. Posibil daca insurgentii cuceresc Sirte.

Personal cred ca scenariile D si E sunt cele mai plauzibile. Despre surprizele pecare le-au avut Occidentali si pe care le pot avea in continuare intr-o postareviitoare. Daca este sa amintesc una, atunci este vorba de sustinerea mult mailarga pe care o are Gaddafi decat s-a crezut. De voie s-au nevoie, occidentalii vortrebui sa recunoasca totusi ca majoritatea libienilor il sustin pe Gaddafi siinsurgentii sunt minoritari. In nici un caz conflictul nu este unul care s-aconstruit printr-un PR deosebit de abil in Occident. Vorbim de reimpartirearesurselor si conflicte tribale. Daca asta este parte din jocurile democratice,atunci este si pentru democratie.

Politeía - 25/03/2011


Sindromul libian

In articolul anterior am desenat 6 scenarii diferite si am optat pentru doua din eleca cele mai probabile. Primul scenariu pe care l-am considerat cel mai probabil afost scenariul (D) care sustinea: Se dezvolta un conflict de uzura, cu posibilitateadeclansarii unor atacuri teroriste in Europa, comise de elemente adormite saunoi, recrutate de regimul Gaddafi. Posibil, si cu un grad de probabilitate ridicat,daca Gaddafi rezista inca o luna. Un alt scenariu cu o probabilitate a fost (E), caresustinea: Eliminarea lui Gaddafi si instaurarea unui regim in Est (Cyrenaica),condus de insurgenti si in Vest (Tripolitania) de mostenitorii lui Gaddafi. De facto“somalizarea” Libiei. Posibil, cu un nivel de probabilitate medie.

Ultimul articol pe care l-am scrisdespre Libia a fost pe data de25/03/2011 si prezenta o situatie incare insurgentii se luptau pentruAjdabiya. Voi incerca sa descriu ce s-aintamplat in aceasta saptamana. Intre26 si 27, coalitia NFZ (inca nuintrasera sub comanda NATO)efectueaza raiduri intensive asupraorasului Ajdabiya si a zonei petrolifere

in triunghiul Brega – Uqayla – Ras Lanuf, extinse cu o zi mai tarziu spre BinJawad. Americanii incep sa foloseasca incepand cu ziua de 27 martie avioane AC-130 Spectre / Spooky (gunship), anuntate oficial numai pe 28 martie. Avioanelerespective sunt ucigatoare pentru infanteria mecanizata sau blindate de toatesoiurile. Aparitia lor a surprins fortele lui Gaddafi, destabilizand obiectivele lorcare erau ofensive si fara putinta, intr-o zona de desert, sa se apere. Bineinteles cain Afganistan, care este o zona muntoasa, aceste nave zburatoare nu ar fi avut unefect devastator asemanator cu cel din Libia.


Destabilizarea obiectivului ofensiv al lui Gaddafi a facilitat preluarea zoneipetroliere si ajungerea pana la 100 de km de Sirte, orasul cheie in ecuatia libiana,daca doriti un fel de Stalingrad moral pentri Gaddafi si ai lui. Avand in vederecele spuse mai sus, baietii veseli din Bengazi au continuat “fantezia orientala” farasa incerce macar sa stabilizeze o linie defensiva, pregatindu-se pentru o contraofensiva pe care orice ofiter de cariera ar fi anticipat-o. In doua zile tot ce s-acucerit anterior a fost pierdut. Aviatia aliata bombardeaza Ras Lanuf, dandposibilitatea insurgentilor sa se retraga pentru a se regrupa in Ajdabiya, adicaexact de unde au iesit spre fantezia orientala sustinuta de fortele aliate.

Cateva concluzii:

1. Situatia politica este exact asa cum DW formuleaza titlul articolului de astazi– NATO a nimerit într-o fundătură. Dupa intalnirea Ministrilor de Externe aialiantei NATO, s-a hotarat ca se doreşte o Libie liberă, democratică şi unită.Realitatea militară, politică şi diplomatică arată însă în cazul Libiei cu totulaltfel. Din nefericire, respectivii nu au putut să cadă de acord decât asupracelui mai mic numitor comun. Franţa vrea să-i înarmeze pe rebeli, ceea ceMarea Britanie consideră exclus. SUA afirmă că înlăturarea lui Gaddafi esteţelul lor strategic, dar exclud trimiterea de trupe terestre. Alianţa NATO, carea preluat oficial comanda tuturor operaţiunilor militare pe mare şi în aer, vrea


să respecte strict mandatul ONU. Nu în cele din urmă, Germania vrea să ajutefinanciar un nou început democratic în ţara nord africană, dar respinge toateacţiunile militare. Deci un fiasco, ce face parte din acest sindrom libian, careincepe sa-si intre in tiparele obisnuite ale impotentei occidentale.

2. Fortele lui Gaddafi si-au pastrat structurile 2C (Command & Control)functionale, care au reusit sa stabilizeze frontul si sa treaca la ofensiva,refacandu-si obiectivul militar de atac.

3. Insurgentii se comporta haotic in felul unei militii. Nu au nici o posibilitate dea detine teritorii cucerite si mai putin de asta sa-si administreze avantajetactice sau sa se pozitioneze in aparare in afara oraselor.

4. Este aproape clar ca aliatii occidentali si NATO nu prea stiu ce se intampla cuadevarat in tabara insurgenta si nici nu au legaturi stabile cu triburile. Stireade astazi care mentioneaza aparitia fatisa a CIA pe teren confirma aceastaconcluzie. Trebuie sa sustin ca aceasta stire este departe de a fiimbucuratoare. Din nefericire, asta este experienta. Se pare ca administratiaObama nu a reusit sa scape de ceea ce i-a fost frica.

5. Ultimul eveniment petrecut ieri este interesant pentru ca nu se aliniaza cucele care se petrec acum pe teren. Ieri, Ministul de Externe al lui GaddafiMoussa Koussa a dezertat. Omul, un fost colaborator apropiat al lui Gaddafi, operioada extrem de lunga, arata tendinte de a-l parasi pe dictator. Koussaeste si un izvor serios de informatii despre situatia actuala a lui Gaddafi si afortelor din spatele lui.

6. Raman la scenariile descrise mai sus, cu o probabilitate ca ambele sa sepetreaca poate unul dupa celalalt.

Politeía - 31/03/2011


Show me the money!

Cred ca se pune de un scandal monstru in Statele Unite. Inca o data avemimpresia ca europenii i-au lasat gravizi pe americani. Nu ar fi prima data siprobabil nici ultima cand se intampla. Pana acum impregnarile vitro se faceau deobicei intre partenerii anglo-saxoni – cate odata englezii, de mai multe oriamericanii. Furtuna a inceput in clipa cand publicul american a inteles ca cine areusit sa-i lase gravizi de asta data au fost francezii lui Nicoleon Sarkozy.

Cred ca modul in care a fost sedusa si violata administratiaObama merita un test-case in relatii internationale. Lipsa deexperienta (sau verbalitatea excesiva) a troicii admistratieiObama si-a facut inca o data efectul. Daca Biden nu inchidegura, Hillary Clinton s-a dovedit sora geamana identica aBaronesei Ashton, adica nici macar nu intelege despre ce sevorbeste. Obama saracu’ joaca sau baschet sau golf,depinde de anotimp. Lucrurile au ajuns de asta data laculmi rar intalnite pana in momentul cand MinistrulApararii Robert Gates a trebuit sa dea cu subsemnatul ieri,in fata Senatului. Si asta cand administratia Obama aredeja mari probleme cu banii pentru platile salariilorbugetarilor din administratia federala.Deci lucrurile stau asa. In fata aliatilor NFZ au stat la dispozitie trei variante de aimpune aceasta zona de excludere aeriana. Variantele prezentate au fost de la oimplicare minima, numita “pasiva” (Stand-Off No-Fly Zone – vezi mai jos hartade aplicare), in care interventia ar fi fost facuta numai daca ar fi fost cazul.Bineinteles in acest caz cheltuielile ar fi fost minime.


O a doua alternativa a fost crearea unei zone “limitate” (Limited No-Fly Zone–vezi mai jos harta de aplicare), care a fost acceptata de toata lumea si careintrunea viziunea Britanica si cea Americana si a fost acceptata in extremis si derusi si chinezi. Bineinteles ca francezii au tras spre optiunea maximalista, care agenerat de fapt situatia de astazi.

A treia optiune, cea implementata si aproape impusa de facto de Franta, a fost oimpunere activa pe tot teritoriul Libiei, ceea ce numim zona “totala sau activa”(Full No-Fly Zone – vezi mai jos harta de aplicare).


Scandalul generat de acest viol diplomatic comis de fracezii lui Nicoleon este intr-o situatie ascendenta, cand Administratia Obama este atacat si de stanga liberalaamericana si de dreapta conservatoare. Exista multe sanse sa o vedem pe dnaClinton foarte curand cautandu-si alte indeletniciri. Pentru conformitate avetimai jos costurile acestei aventuri militare.

Important de mentionat doua lucruri importante: (1) statul de drept in SUAfunctioneaza perfect si va sanctiona abuzurile; si (2) exista o transparenta totalalegata de functionarea institutiilor statului. Toate datele au fost facute publice deCenter for Strategic and Budgetary Assessments (CSBA) si pentru cei interesati inrelatii internationale pun la dispozitie si documentul respectiv, care chiar meritacitit.

Documentul sursa: 2011.03.09-Libya-No-Fly-Zone (Selected Options and Costsfor a No-Fly Zone over Libya By Todd Harrison & Zack Cooper)

Politeía - 1/04/2011


Libia, o comedie tragică

Ambele subiecte pot fi catalogate ca probleme de politica internationala, de faptsunt ambele legate extrem de puternic de multe evenimente care pot influentaprofund viitorul mai apropiat sau mai indepartat al Romaniei si implicit almajoritatii celor care traiesc aici.

In Libia, dupa ce aliatii occidentali au pierdut sansa de a ajunge la o solutiemilitara pentru a-l indeparta pe colonelul nebun. Gaddafi, dictator cu acte inregula de 4 decenii, este foarte aproape de a obtine un mat diplomatic deproportii asupra aliantei NATO si implicit Occidentului, dupa ce a impus deja unpat (sah) militar.

Oximoronul folosit in titlu este tragic,dar absolut adevarat. Tragedia constain faptul ca multi oameni nevinovatimor pentru ca un alt regim dictatorialsa-l schimbe pe cel prezent. La fel detragic este faptul ca la ONU s-a hotaratun lucru si se petrece un altul, totaldiferit si in al treilea rand, pentru casituatia in Libia si cresterea pretuluipetrolului va alimenta inflatia si valichida sansele unei cresteri economicea aliatilor occidentali.

Comedia consta in faptul ca ceea ce s-a dorit- un fapt umanitar – a devenit unsemnal clar al neputintei occidentale de a rezolva sau a participa cu solutiifezabile la medierea conflictelor in zone de mare interes pentru Europa. In acestcaz nu pot sa ma abtin sa nu rad de “specialistii” autohtoni ( cei mai tineri dintreei), care au bagatelizat analizele STRATFOR, considerandu-i dinozauri airazboiului rece. Deci sa ne amintim ce a zis Marko Papic de la Stratfor:

Trei tendinte in Alianta - a. Atlantistii (SUA, Marea Britanie, Danemarca,Olanda) – axati pe teatre de operatiuni extraeuropene si amenintarinetraditionale de securitate (cibersecuritate, terorism); b. Nucleul Europei(Germania, Franta etc.) – accent pe spatiul european, mai putin efort militar,relatii bune cu Rusia; c. Intermarum (tarile din fosta Europa Rasariteana) – caredoresc o reafirmare clara si fara dubii a art. 5 din Carta si o atentie sporita laamenintari conventionale, neincredere in Rusia, perspective de extindere spreEst a NATO. A gasi un numitor comun intr-o asemenea situatie e o performantasolicitanta si dificila. Acum, zic eu aproape imposibila, in special dupadesprinderea Frantei din consensul pe care l-a avut cu Germania.

Trei tendinte in Alianta - a. Atlantistii (SUA, Marea Britanie, Danemarca,Olanda) – axati pe teatre de operatiuni extraeuropene si amenintari


netraditionale de securitate (cibersecuritate, terorism); b. Nucleul Europei(Germania, Franta etc.) – accent pe spatiul european, mai putin efort militar,relatii bune cu Rusia; c. Intermarum (tarile din fosta Europa Rasariteana) – caredoresc o reafirmare clara si fara dubii a art. 5 din Carta si o atentie sporita laamenintari conventionale, neincredere in Rusia, perspective de extindere spreEst a NATO. A gasi un numitor comun intr-o asemenea situatie e o performantasolicitanta si dificila. Acum, zic eu aproape imposibila, in special dupadesprinderea Frantei din consensul pe care l-a avut cu Germania.

In teritoriu, problemele din Libia denunta o situatie grotesca:

1. Important de mentionat ca din punt de vedere militar NATO nu a reusit sacoordoneze eficient fortele participante in operatiune. Din ceea ce se stie lanivel de experti militari au fost cateva greseli majore, care au dus la pierderide echipament important (doua elicoptere, inclusiv unul britanic, cu toatecodurile si interfetele la bazele de date ale aliantei), care nu se stie exact inmana cui vor ajunge (vezi povestea avionului Stealth, care a cazut inYugoslavia si a ajuns in mana chinezilor).

2. NATO nu detine informatii legate de debandada operationala in randurilerebelilor, care dupa cum se vede nu prea au o conducere omogena si fiecareface ce doreste, astfel ca de doua ori intr-o saptamana cateva zeci de rebeli aufost omorati de ceea ce numim “friendly fire”, pentru simplul fapt ca si-auinsusit tancuri ale armatei lui Gaddafi si au inceput sa le foloseasca ne-anuntand pe nimeni. Mai mult, ieri rebelii au bagat in lupta un Mig-23 si douaelicoptere, fortand coalitia NATO sa-i oblige sa aterizeze in Bengazi.

3. Dezertarea “Ligii Arabe” din sustinerea luptei impotriva lui Gaddafi si intrareain joc a “Uniunii Africane”, care in frunte cu Presedintele sud-african,impreuna cu lideri din Mauritania, Congo, Mali si Secretarul General alUniunii Africane se afla la Tripoli, unde au discutat deja cu MuammarGaddafi si urmeaza sa se intalneasca, de asemenea, cu liderii rebelilor maine,in Benghazi, ca parte a unei initiative diplomatice a UA. Aceasta initiativa ii daposibilitatea lui Gaddafi sa ajunga la un compromisa sub o “umbrela” totaldiferita, compromitand total rezultatele dorite de occidentali, in special deFranta lui Nicoleon.

La sfarsitul acestui subiect nu pot sa ma abtin de a-l intreba (bineinteles retoric)pe dl Antonescu (cel mereu absent) cum se poate totusi ca Presedintele Basescu aavut dreptate si de aceasta data. Fara indoiala rezultatele din Libia pot ficonsiderate si un succes major al Serviciilor de Informatii romanesti, care audovedit o competenta mult mai serioasa decat cele ale occidentalilor. Bravo!

Politeía - 11/04/2011


Libia după 100 de zile

Cateva date despre evolutiile politice si economice. Conform datelor vehiculate inpresa si din unele surse semi-oficiale, “placerea libiana” a costat tarileparticipante la aceasta “fantezie orientala” aproape un miliard si jumatate dedolari americani. Imparteala este cunoscuta numai celor care probabiladministreaza asemenea socoteli, in orice caz BBC a anuntat astazi ca parteaMarii Britanii ar fi 250 de milioane de lire sterline, care fac 400 de milioane dedolari sau respectiv 281 de milioane de euro.

Daca asta este partea britanicilor probabil ca nota franceza ar putea fiasemanatoare. Avand in vedere ca intr-o sedinta a Senatului American s-a vorbitde doua milioane de dolari pe zi – contributia americana, asta inseamna inca 200de milioane, deci am trecut miliardul. Restul pana la al doilea miliard esteimpartit de toti membri NATO, mai mult sau mai putin frateste. Aliantele costachiar cand nu sunt eficiente.

Asta inseamna ca va trebui mult petrol pentru a-ti recupera banii. Aici lucrurilestau mult mai prost. Surse credibile (adica baietii din OPEC) prezinta o situatieextrem de problematica legata de petrolul libian. Din totalitatea petrolului libian,70% se afla pe teritoriile detinute de Gaddafi sau in disputa militara directa, investul tarii sau in regiunea centrala, pe care rebelii nu reusesc sa o cucereasca.Bazinele petrolifere Ghadames si Murzuq sunt in posesia trupelor colonelului,


bazinul cel mai bogat Sirte se afla in disputa continua si trece de la o parte la altafara nici o posibilitate de a comercializa petrolul acestui bazin. Singura sursaramane bazinul estic Sarir si conducta care ajunge la Tobruk. Aceasta sursaaproape ca reuseste sa satisfaca nevoile rebelilor pentru a asigura combustibilultrupelor si a regiunii pe care o stapanesc.

Cat despre banii si aurul libian – din cele 6 miliarde in aur, 4 se afla in Libia inmana lui Gaddafi si din cele 10 miliarde in valuta ( conform liderului rebel,Ibrahim Dabbashi, fostul adjunt al ambasadorului de la ONU), 3 miliarde ar fi totin lichiditati in mana colonelului, restul fiind inghetati (deci deocamdatainutilizabili) in diverse banci straine.

Din punct de vedere politic, actiunile diplomatice in Libia navigheaza intredorinta francezilor de a “castiga partida” in orice fel si chip si retragerea politica aitalienilor, care au cerut o sistare a operatiunilor pentru a evalua situatia.Deocamdata “soldatul” Ashton a deschis o reprezentanta diplomatica la Bengazi,care de fapt trebuie sa discute cu trei reprezentanti ai rebelilor – forteledemocratice din bengazii, adevaratii rebeli, Fratia Musulmana care a ajuns rapiddin Egipt si a iesit din “adormire” in regiunea de est a Libiei si triburile rebele dinsud-estul libian. Mult prea mult si mult prea dificil pentru “sodatul” Ashton.

Deocamdata, din punct de vedere diplomatic, singurul lucru sigur este caTribunalul Penal International a emis un mandat de arestare pe numele luiMuammar Gaddafi pentru crime impotriva umanitatii, comise in Libia, incepandcu data de 15 februarie 2011. Interesant de ce Bashir Assad nu a primit unul.

Cateva date despre evolutiile militare in acest conflict. Intr-un articol scris pe 25martie a.c (NATO: Un pod prea departe), in care am dezvoltat niste scenarii si unaltul scris pe 31 martie (Sindromul Libian), care a mizat pe doua din acestescenarii – am avut dreptate. Ambele au in continuare mari sanse de a se infaptuisi de facto situatia actuala este descrisa in ambele. Exista o stagnare si un inceputde razboi de uzura, in teritoriu exista acea impartire despre care am vorbit –Estul (Cyrenaica), condus de insurgenti si Vestul (Tripolitania), in mana luiGaddafi. Centrul, adica orasele bazinului petrolifer cel mai bogat Sirte, estedisputat cu ferocitate de rebeli, incapabili sa-l cucereasca si Gaddafi, incapabil sa-l detina stabil din cauza bombardamentelor NATO.

Cateva intrebari si cateva raspunsuri in preambulul acestei analize:

1. Poate deveni Libia un Liban, Irak sau Afganistan european? Raspunsul esteclar – NU! In primul rand pentru ca nu exista o prezenta teritoriala serioasa aeuropenilor in Libia si pentru ca Libia, slab populata, cu o asezare urbanadensa numai la malul Marii Mediterane, nu are “ingredientele” care potgenera un razboi de gherila indelungat;

2. Pot rebelii sa-l doboare pe Gaddafi numai cu ajutorul aviatiei NATO si cusprijinul logistic si diplomatic al NATO? Si aici raspunsul este NU! Rebelii nu


au capabilitatile militare pentru a produce prabusirea militara a colonelului.Le lipsesc trei elemente cu ajutorul carora poate fi castigat un razboi – ocomanda si un control eficient al trupelor, o armata disciplinata si instruita siin sfarsit artileria grea si blindatele, care pot crea avantajul tactic necesar sipenetra liniile lui Gaddafi.

Situatia militara de astazi, la sfarsitul lunii iunie, este exact cea de la sfarsitul luimartie (vezi harta alaturata). Singura diferenta ar fi ca fortele lui Gaddafi au fosterodate mai mult decat cele ale rebelilor. Din nefericire, insuficient pentru aproduce o cadere a regimului.

NATO. Din nefericire, nu costurile sunt problema, ci participarea si vointapolitica de a termina acest razboi cu succes. Situatia este ca numai 15 state NATOparticipa (intr-un fel sau altul) la operatiunile militare. Alte 13 state nu participade loc si nici macar nu sustin politic si diplomatic actiunea (vezi lista in pozaalaturata). De fapt efortul militar principal este Franco-Britanic. Participa extremde sporadic la atacurile aeriene Belgia, Norvegia si Danemarca. SUA ataca cuajutorul a doua drone Predator puse la dispozitia aliantei. In misiuni depatrulare, dar nu si in atacuri aeriene, participa Italia, Spania si Olanda; insfarsit, in misiuni de suport si auxiliare, inclusiv blocada maritima impusa Libiei,participa forte navale din Albania, Bulgaria, Grecia, Romania si Turcia. Nuparticipa de loc – Croatia, Cehia, Estonia, Germania, Ungaria, Letonia, Lituania,Luxemburg, Polonia, Portugalia, Slovecia, Slovenia.

Din nefericire, comunicatele NATO s-au rarit de la cele zilnice, la saptamanale,pana au disparut in totalitate in ultima luna (aici). Astazi NATO reactioneaza cuajutorul comunicatelor numai cand se intampla incidente neplacute (friendly firesau bombardarea civilior) sau la comunicatele propagandiste ale fortelor lui


Gaddafi. Parerea mea ca este o deficienta majora a celor responsabili sainformeze publicul. Totusi din presa se pot afla destule detalii, care in mare partepot fi ingrijoratoare. Am sa incerc sa dau cateva exemple:

1. Situatia pregatirii militare din punct de vedere logistic este sub-mediocra –stocuri de munitie si aparate de zbor insuficiente;

2. O lipsa total de interes a cel putin jumatate din tarile aliantei;3. Politicul nu sustine eforturile militare, bazandu-se in totalitate pe

sentimentele generate de aceasta operatiune militara in tarile de origine;4. Militarii sunt dependenti de hotararile politicului (normal sa fie asa intr-o

democratie), nu iau deloc hotarari riscante care pot insa rezolva problemelemilitare;

5. Absenta americanilor din scena a generat un gol pe care europenii nu stiu sa-lumple si nici nu au cu ce.

Ce se va intampla in continuare chiar este extrem de greu sa anticipez. Potanticipa ceea ce nu se va intampla – (a) nu va fi o victorie, pentru ca Gaddafi nudoreste sa plece nicaieri si are inca si resurse si sustinere tribala suficiente ca sasupravietuiasca conditiilor actuale; (b) nici macar in Africa nu se poate castiga unrazboi cu 30 de aparate de zbor multirol, 8 elicoptere de lupta si doua drone; (c)Rebelii nu sunt o forta militara si in nici un caz o armata care poate castiga unconflict, chiar unul de intensitate aparent slaba – deci nici vorba de a castigaacest conflict;

Acest conflict, care s-a transformat intr-unul de uzura, nu poate fi rezolvat militarfara forte NATO, care ar activa terestru. Acest lucru are o foarte mica sansa se seintample (poate este bine asa). Se va pastra impartirea teritoriala existenta sauintr-un caz mai fericit aliatii vor reusi sa-i convinga pe sustinatorii lui Gaddafi sa-l tradeze. In orice caz optiunea militara este aproape consumata, sper ca vor fi


suficient de inteligenti sa provoace un armistitiu pentru dezvoltarea unei optiunipolitico – diplomatice alternative.

Statele aliantei NATO vor trebui fiecare sa traga concluziile corecte si sa-sirevizuiasca doctrinele de aparare conform acestor concluzii. Deocamdata unlucru este cert – NATO nu poate exista fara suportul masiv al Statelor Unite.Singura alternativa fara SUA ar fi cooptarea Rusiei in aceasta alianta, lucru carepare astazi fantastic, sunt insa sigur ca este gandit in unele capitale ale NATO.Intrebarea ar fi daca atunci NATO ar ramane o alianta militara dorita de toti. Dinpunctul de vedere al Romaniei, opinie strict personala (probabil si minoritara).Armata Romana este prost dotata, prost bugetata si in mare insuficient pregatita.Fortele care au participat in teatrele de operatiuni sunt bine pregatite si potdeveni baza unei armate moderne. Lipseste insa coloana vertebrala a unei armatede acest gen – unitati de blindate si artilerie mecanizata, echipate si antrenatecorespunzator. Bineinteles lipsa cea mai acuta este o aviatie care poatecorespunde macar cerintelor minimale ale timpurilor pe care le traim. Nu pot sanu inchei articolul fara a-l parafraza pe Napoleon – “o amata trebuie sa aiba unstomac – la propriu si la figurat” Marele Francez spunea de fapt ca o armatamarsaluieste si cu stomacul!

Politeía - 1/04/2011


Moartea unui general

Intr-o superba lucrare numita “Anatomia Revolutiei”, mentiona Crane Brintoncele trei etape in evolutia acesteia – prima etapa de coagulare si de creare afortelor revolutionare; o a doua etapa de confruntare. Dupa primele reusite alerevolutiei, aproape intotdeauna are loc o confruntare intre radicali si moderati;in sfarsit, etapa finala de asezare, cand societatea incearca sa se intoarca lanormalitate. Chipul statului dupa terminarea procesului revolutionar este functiede cei care au castigat majoritatea populara. Statul post revolutionar poate devenio Franta, o America, tarile fostului bloc comunist (fiecare cu caracteristicile einationale) sau Uniunea Sovietica, China, Cuba sau Iran. Daca este sa ne luamdupa acest formidabil text, in Libia s-a ajuns la etapa a doua. Etapa in careconform textului lui Crane revolutionarii se omoara intre ei.

Acum cinci zile Generalul Abdel FattahYounes a fost asasinat de o grupareislamista, care facea parte din aliantacontra-Gaddafi, grupare cunoscuta subnumele Obaida Ibn Jarrah Brigade,despre care putini stiu si multi maiputini au interesul de a discuta la oraactuala, considerand (gresit) ca odiscutie in acest sens ar putea aduce prejudicii Occidentului si combatantilor“anti-Gaddafi” in lupta impotriva acestuia.

Cateva cuvinte despre acest general:

Abdel Fattah Younes a fost pentru operioada indelungata numarul 2 inierarhia Libiana pana in momentulcand copiii lui Gaddafi au inceput sa-siasume posturile importante in aparatulde stat si cel militar. Cariera lui Younesa inceput cu cea a lui Gaddafi, Younesfiind unul din gruparea de ofitericondusi de Gaddafi, care l-a detronatpe Regele Idris la 1 septembrie 1969.Younes a ocupat multe functii care l-arfi putut caracteriza conformstandardelor Europene drept uncriminal la nivelul celor judecati laHaga.

In functia de Ministru al Securitatii Nationale din Libia a fost unul din cei care auplanificat multe atentate sangeroase in Europa si in Orientul Mijlociu. Conformunor surse britanice, respectivul s-a ocupat si cu tratativele de reconciliere cuOccidentul, recunoscand multe dintre aceste activitati teroriste cunoscute si


altele necunoscute, inclusiv bunele relatii de colaborare dintre Serviciile Libienesi IRA (Armata Republicană Irlandeză). Promovat si ocupand mai toate functiileproeminente in armata si in serviciile de securitate libiene, Younes a ajuns lagradul de General-Maior si Ministru al Apararii in pragul revoltei din Libia.

La data de 22 februarie a.c., probabildupa o negociere cu britanicii,Younes a intors armele si impreunacu 8 mii de soldati care ii erau loialilui a ajuns la Bengazi, preluandcomanda ofensivei care i-a adus perebeli pana in zonele petroliere de laBrega si conducand pesonal cele 5campanii(2, 13, 15 martie si 8 aprilie,inclusiv ultima inceputa la 14 iulie)pentru capturarea acestei zonefara de care toata revolutia nu ar fi insemnat nimic din punct de vedereeconomic.

Asumandu-si rolul de comandant militar al “Consiliului National de Tranzitie”,Younes a devenit omul cel mai puternic din acest comitet, recunoscut cu surle sitrambite de doamnele ministru de externe ale Statelor Unite si ale UniuniiEuropene. Problemele lui Younes au aparut insa in clipa cand nu a reusit sa-siindeplineasca promisiunile date rebelilor si occidentalilor. Ca de obicei, in Orientfiecare vorbeste “dublu”, Younes promitand rebelilor o interventie mai activa aoccidentalilor, inclusiv cu forte terestre si occidentalilor ocuparea campurilorpetroliere de la Brega intr-o luna-doua, care insa au devenit aproape cinci.

Conform regiilor “realpolitikului”international, cam prin martie a fostscos de la naftalina un alt general, carela inceput a fost anuntat ca inlocuitorullui Younis, ca mai tarziu acestcomunicat al rebelilor sa fie contestat.Vorbim de Generalul-locotenentKhalifa Heftur (Haftar), prospat scosde la naftalina de americani.Respectivul Heftur, rezident al orasuluiVienna (nu in Austria!) de langaLangley, Virginia (!?!!).

Khalifa Heftur a fost “exilat” dupa ce a pierdut razboiul libieniilor cu Chad.Alaturandu-se rebelilor, Khalifa Heftur a ocupat locul trei dupa Younes, intre el sialt general, Omar El-Hariri, fost colaborator apropiat al lui Gaddafi, dezertatimpreuna cu Younes. Bineinteles ca “gurile rele” vorbesc despre o sustinereamericana pentru Heftur, caruia aceleasi guri rele spun ca CIA ii finanteaza omilitie personala.


Cine l-a omorat pe Generalul Younes? Aici sunt cateva raspunsuri, toate posibile,unul probabil si corect. Primul anunt asupra mortii generalului a fost facut de unsit obscur, dar foarte informat in lumea araba, numit Al Bawaba. Deci versiunileexistente ar fi:

1. Conform apropiatilor lui Younes, Generalul a fost asasinat de o gruparenumita “Martirii 17 Februarie”, care nu i-au uitat generalului vechile pacatepe cand era Ministru de Interne in guvernele lui Gaddafi;

2. Omul cu banii din Consiliul de Tranzitie, Ministrul de Finante al rebelilor, AliTarhuni a declarat ca cei care l-au ucis pe Younis sunt membrii unei militiiislamiste, numite Brigada Obaida Ibn Jarrah (dupa nume, cu simpatii al-Qaida) respectiva informatie a fost preluata si publicata de BBS;

3. Unele surse cred ca este vorba de o razbunare a colonelului-dictator Gaddafi,care ar fi plati un milion de euro pentru aceasta razbunare, pe care purtatorullui de cuvant a preluat-o cu mare veselie, mentionad cui doreste sa auda caeuropenii sustin o banda de talhari care se omoara intre ei.

4. In sfarsit, unii considera ca eliminarea lui Younes a fost facuta pentru apropulsa pe cineva mai capabil si mai popular, care ar putea conduce maieficient si fara tinichele legate de coada, “revolta populara” din Libia.

Indiferent de care ar fi raspunsul, ar trebui sa luam in consideratie si ceea ce aspus exceptionalul editorialist de la Independent, Adrian Hamilton:

“Problema cu politicienii occidentali – toţi politicienii – este aceeaa “posesiunii“. Dacă apare o situaţie cu o dezvoltare potenţialavantajoasă, precum Primăvara Arabă, aceştia vor pretinde o partedin meritul ei. Dacă intervine un eveniment care are undeznodământ nefericit, precum cel din Yemen sau Bahrain, se vorîndepărta de el cât se poate de mult.

Dar Primăvara Arabă nu este ceva ce poate fi “posedat” în felulacesta. Ar fi minunat dacă marile mişcări sociale, precum revolteledin Orientul Mijlociu s-ar putea desfăşura într-o atmosferă defarmec şi lumină. Dar este vorba în cele din urmă despre putere şisoarta lor este determinată de tot felul de factori, majoritatea peplan local.”

Politeía – Contributors 31/7/2011


Un Ramadan sângeros – Libia

Ramadanul este sărbătoarea musulmană anuala considerata ca cea maiimportanta dintre sarbatorile islamice. Ramadanul se comemoreaza in luna anoua a calendarului islamic. Luna Ramadanului este considerata de credinciosiimusulmani ca luna pocăinţii şi sacrificiului care memoreaza perioada în careprofetul Muhammad si-a insusit revelaţia coranică. In timpul Ramadanului (30de zile), musulmanii trebuie să postească din zori până după apusul soarelui.Luna Ramadanului este considerată perioada iertării şi a milei, musulmanii nutrebuie să mintă, să jignească, să blesteme sau să aibă un comportament violent.

Potrivit CNN, Trupele lui Gaddafi au inceput sa foloseasca rachete cu rază scurtă,de tip Scud, împotriva rebelilor. De cateva săptămâni, au loc ciocniri intre fortelerebele şi loialistii lui Gaddafi pentru ocuparea portului Brega, terminal strategical industriei petroliere prin care rebelii au incercat acum o luna si jumatate satrimita petrol pentru a-si finanta revolta impotriva lui Gaddafi. Informatii dinsurse tunisiene că rebelii negociază cu reprezentanţi ai regimului, pe insulatunisiană Djerba au fost infirmate cu vehementa de ambele parti.

Fortele rebele incearca cu ajutorul“umbrelei” aeriene pe care o primescde la NATO sa inconjoare capitalaTripoli si sa-l izoleze pe Gaddafi deiesirea terestra spre Tunisia. Legaturarespectiva este vitala lui Gaddafi, fiindsingura prin care reusea sa-siaprovizioneze trupele, avand in vedereblocada navala a orasului si aporturilor de care dispune. Rebelii aureusit sa cucereasca orasul orasulSoman pe drumul spre Tunisia si insud au capturat alt oras strategicZintan. Politeía & Contributors– 11-17/08/2011


Libia: lupte de stradă în Tripoli

Conform unor agentii de stiri si unor analize preliminare, publicate de mass-media internationala si de STRATFOR, unele evenimente duc la concluzia cafortele colonelului Gaddafi se afla intr-o defensiva generala aparand cu violentaultimele localitati in care sunt pozitionate. Cateva evenimente declansate inparalel dau impresia ca zilele lui Gaddafi sunt numarate, desi STRATFORconsidera ca epilogul acestui tragic razboi civil nu este nici sigur si nici aproape.

Ultimele evenimente indica urmatoarele fapte:

1. De doua zile au loc ciocniri intre grupuri de rebeli si fortele lui Gaddafi incapitala Libiei, pana mai recent in absolutul control al fortelor loialecolonelului. Abdel Hafiz Ghoga, Vice-Presedintele Consiliului National deTranzitie (rebelii libieni), a anuntat printr-un comunicat difuzat de Reuters ca“Ora-Zero” a venit si rebelii au declansat atacul si in capitala Libiei, Tripoli.Ministrul Informatiilor din guvernul Gaddafi, Moussa Ibrahim, recunoastefaptul ca sunt lupte in Tripoli, dar le considera atacuri minore ale unor “bandede talhari”, care vor fi eliminate foarte rapid.


2. Ministrul Petrolului si un apropiat colaborator a lui Gaddafi, care s-a aflat inItalia pentru discutii politice si / sau mobilizare de fonduri, nu s-a maireintors, aflandu-se probabil in Tunisia. Un alt colaborator al lui Gaddafi, carel-a ajutat pe acesta sa preia puterea in 1969, mai putin apropiat si cu careGaddafi a avut deja divergente inca din anii ’90, Abdel Salam Jalloud, aparasit si el Libia pe drum spre Europa. (sursa:BBC)

3. Aviatia NATO a inceput sa distruga rezidentele particulare ale demnitarilor luiGaddafi, astfel complexul rezidential al Sefului de Stat Major al “loialistilor”,generalul Abdullah al-Senussi, a fost distrus vineri noaptea. (sursa: TheWashington Post). Un scandal este pe cale sa izbucneasca in Germania dincauza participarii unor militari germani aflati in bazele NATO in misiuni deajutorare ale combatantilor NATO, care participa la actiunile din Libia,inclusiv in zboruri de recunoastere pe teritoriul Libian (sursa: DeutscheWelle)

4. Rebelii au reusit sa cucereasca orasul Soman, pe drumul spre Tunisia si insud au capturat alt oras strategic Zintan, care il poate deconecta pe dictator deresursele care venea din Africa. (Vezi harta operatiunilor militare). Paralel cuaceste actiuni se dau lupte grele in orasul Zawiyah, aflat la 60 de km la vest deTripoli, unde unitati de tancuri ale rebelilor au patruns in oras, sustinandu-ipe rebeli, care incearca sa cucereasca acest oras. De mentionat ca acesteunitati de blindate au aparut recent fara se fie cunoscuta provenienta lor. (vezipoza alaturata)

5. Din nefericire pentru fortele rebele, nu peste tot le merge bine. Conforminformatiilor publicate de agentiile de stiri occidentale si recunoscute depurtatorul de cuvant al rebelilor, colonelul Ahmed Bani, rebelii au pierdutpozitiile in orasul petrolier Brega, dupa lupte care au avut loc in acest oras inultimele sase luni. De mentionat ca pierderea acestui oras petrolier ii pune perebeli in imposibilitatea de a comercializa petrol pentru a-si finantaoperatiunile de razboi si intretine teritoriile ocupate de ei.

6. In sfarsit, sunt de acord (in general) cu analiza publicata ieri de STRATFOR,care indica progresul facut de rebeli, dar si mentioneaza faptul ca drumul esteinca lung pentru o posibila victorie militara. (Analiza integrala o puteti citi pePoliteia Geopolitical Analyses).Desi noile evenimente pot indica undeznodamant mai facil eu raman la scenariile pe care le-am indicat ca posibilepe la sfarsitul lui martie a.c., (NATO: Un pod prea departe).

Politeía – Contributors 21/08/2011


De la Homer până la Gaddafi

Probabil ca NATO are strategi militaricu o predilectie accentuata spre culturaclasica greaca sau poate au un umorextrem de “special” cand isi denumescoperatiunile militare pe frontul libian.De la prologul NATO, reprezentat deoperatiunea “Zorii Odiseiei – OdysseyDawn”, ajungem probabil la epilogul“Sirena – Sirene”. Epilog in caredrumul spre casă al sarmanului Odiseueste îngreunat de sirene, ale cărorglasuri fermecate duc marinarii lapieire, ademenindu-i să îşi zdrobeascăcorăbiile de stânci.Chiar nu stiu daca strategii NATO au vrut sa-l transforme pe dictatorul Gaddafiintr-un erou homeric, lucrurile arata ca ar putea insa lua turnura unei tragediiantice, de sorginte elena.

Dupa exuberanta cu care relata mass-media internationala situatia luiGaddafi si iminenta cadere a ultimelorpuncte de aparare a dictatorului dinTripoli, astazi lucrurile incep sadezvaluie alte realitati, poate maidiferite de cele din capitala libiana,Tripoli. In primul rand nici unul dintrefiii lui Gaddafi nu se afla inprizonieratul revolutionarilor, mai mult

preferatul si combatanta odrasla a dictatorului, Saif al-Islam Gaddafi , este binemerci si da un interviu pentru BBC . Cel de al doilea fiu al lui Gaddafi, Muhamadeste la randul lui liber, nefiind clar daca a fost prins si a evadat sau daca nu a fostprins de loc.

Lucrurile arata ca o operatiune PSYOP (psychological operations), prin carerebelii coordonati de aliatii occidentali incearca creerea unui moment dedemoralizare a acolitilor lui Gaddafi si a trupelor loiale lui. In orice caz este maimult decat clar ca rebelii se afla in Tripoli si ca Operatiunea Sirena este ooperatiune militara bine pusa la punct si mult prea sofisticata militar pentru a figandita de revolutionari. Cred ca am idee cine si cum a pus-o la punct, voi incercazilele urmatoare sa-mi probez ideile pentru a nu le pune pe hartie sub forma unorspeculatii fara probe.

Patrunderea revolutionarilor in Trippoli a putut fi posibila printr-o intelegereintre revolutionari / aliatii occidentali cu tribul Harabi, printr-unul dintre lideriirevolutionarilor libieni, Mustafa Abdel Jalil, care din nefericire este extrem de


suspect avand in vedere legaturile pe care le intretine cu fundamentalisti islamicisi cu teroristi de la al-Qaeda. Aceasta intelegere a dat posibilitatearevolutionarilor sa patrunda in capitala prin sud-vest, cucerind destul de facil ogarnizoana a trupelor loialiste, prin aceasta intrare creand o surpriza tactica. Oalta forta a revolutionarilor a patruns in oras prin nord, ca desant trimis dinMisrata, port aflat in mainile revolutionarilor.

Situatia militara din oras este extrem de confuza, fiecare dintre partilebeligerante revendicand 70-80% din teritoriul orasului. Conform ultimelor stiripublicate de BBC lucrurile sunt extrem de confuze si putin cam departe desituatia relatata ieri. Victoria revolutiei este asa cum o caracterizeaza BBC – onhold, adica este asteptata dar nu si prezenta acum. Personal sper intr-undeznodamant rapid. Luptele intr-un oras de marimea Tripolului pot fi catastrofalde sangeroase. Revin mai tarziu cu noi date despre Operatiunea Sierna.

Contributors 23/08/2011


Petrolul ca preţ al libertăţii

Libia deţine imense zăcăminte de hidrocarburi, dar exploatarea lor a rămas slabdezvoltată. Descoperirea petrolului, în 1959, îmbogăţea monarhia libiană. În1973, Jamahiria lui Gaddafi era una dintre combatantele care au făcut ca OPECsă impună companiilor vestice plăţi reale pentru hidrocarburile extrase. Gaddafia retras însă, în 1986, concesiunile acordate Occidentului, iar exploatările libieneau intrat în vrie. Chiar şi disfuncţional, sectorul petrolier a menţinut însă lasuprafaţă regimul populist al colonelului. Înaintea revoltei, Libia extragea 1,6milioane de barili de petrol pe zi. Rezervele sale sunt estimate la circa 42 demiliarde de barili de petrol crud de înaltă calitate. Există însă întinse teritoriivirgine, iar noile exploatări ridică estimările la 100 de miliarde – adică nivelulKuweitului.

Imediat după reprimirea Libiei la sânul comunităţii internaţionale, companiileamericane au fost primele care au venit să “mulgă” hidrocarburile proaspătscoase de pe “axa răului”. Exxon a obţinut 10.000 de kilometri pătraţi de-a lungulcoastei, fără competiţie. Petrolul reprezintă 95% din exporturile Libiei – 40%merge direct spre Italia – şi 70% din PIB. Tripoli speră să revină repede lanivelul de trei milioane de barili pe zi de dinainte de embargou. Stareainfrastructurii industriei de petrol şi gaze a ţării pune însă sub semnul întrebăriişi nivelul de două milioane propus pentru 2010. Cu atât mai necesare suntinvestiţiile străine care aşteaptă la uşa Libiei. Le ţin încă acolo şi diatribelecolonelului: “Atenţie la forţele coloniale, ai căror agenţi ne spionează ca să ne furebogăţia. Petroliştii occidentali, care nu iau mai mult de 20%, doresc să modificeaceastă situaţie”.


Ţările membre NATO, care auparticipat la ofensiva aeriană din Libia,s-au asigurat deja că firmele lor voravea acces la câmpurile petroliere dinţara africană. Ministrul italian deExterne, Franco Frattini, a transmiscompaniei Eni că „va avea un rolimportant” în Libia. În afară de Eni, încursa pentru petrolul libian rământoate companiile care cândva au avutînţelegeri cu Muammar Gaddafi.Printre acestea se numără BP dinMarea Britanie, Total din Franţa,Repsol din Spania şi OMV austriac.Deşi ţiţeiul libian asigură doar 1% dinimporturile SUA, nici Washingtonul nueste dezinteresat de „aurul negru”african. Companiile americaneMarathon, Hess şi ConcoPhillips auavut şi ele contracte semnate cuGaddafi. Deşi Berlinul s-a opusofensivei în Libia, acum oferă CNT unajutor substanţial pentru reconstrucţie.

Potrivit „Die Presse”, Steffen Behm, expert la Camera de Comerţ şi Industriegermană, susţine că întrevede deja un potenţial enorm pentru companiilegermane în refacerea infrastructurii libiene.

Oamenii momentului din Libia

Mustafa Abdul Jalil – este omul puternic si seful Consiliului de Tranzitie a Libiei(CTL). Fost Ministru de Justitie a Libiei lui Gaddafi si omul care a condamnat lamoarte pe asistentele medicale bulgare (care pana la urma au fost eliberate).Islamist “cu acte” si acuzat de occident de zeci de incalcari ale drepturilor omului.Astazi aliat important al democratiilor occidentale si omul care trebuie saconduca Libia spre o democratie functionala.

Mahmoud Jibril – de facto Ministrul de Externe, este cotat in occident ca viitorulPremier al Libiei post-Gaddafi. A lucrat pentru Gaddafi intre 2007 – 2011, ca sefal dezvoltarii economice la nivel de ministru. Exista multe asemanari dintrecariera lui si cea a lui Petre Roman, inclusiv un doctorat in afara Libiei, cand nuse prea puteau face astfel de iesiri. Desi si-a facut doctoratul in SUA (laUniversitatea din Pittsburgh), este considerat omul francezilor.

Shukri Ghanem - Fost Premier al regimului Gaddafi intre anii 2003 –2006 sidupa aceea Ministrul Petrolului. A fugit in Tunisia in mijlocul lui mai a.c. A fostdemis din functia de premier dupa ce a recunoscut intr-un interviu televizat la


BBC Radio 4 ca Libia ar fi responsabila de Lockerbie in 1988 si de moarteapolitistei britanice Yvonne Fletcher, omorata in 1984 langa ambasada Libiei de laLondra. Este considerat omul italienilor, avand in vedere stransele legaturi pecare le-a avut (si probabil le mai are) cu firma petroliera italiana Eni SpA.

Abdul Hafiz Ghoga – de meserie avocat, probabil dintre putinii dizidentiadevarati ai regimului lui Gaddafi, prezenti in Consiliului de Tranzitie a Libiei(CTL). Activist al drepturilor omului, care a reprezentat multi dintre prigonitiiregimului Gaddafi. A militat pentru o interventie armata a occidentului in Libiade multe ori prin acuzatii false. La inceputul rebeliunii, in martie a.c., a anuntat8000 de morti in represaliile lui Gaddafi, numarul constatat mai tarziu fiind maiputin de cateva zeci.

Ali Tarhouni – Profesor la catedra de economie la o universitate din StateleUnite (universitatea din Washington). A parasit Libia in 1973. Detine un doctoratal Universitatii din Michigan. Este negociatorul economic sef in relatiile cuoccidentul si detine titulatura informala ca Ministrul Petrolului al CTL. Esteconsiderat omul americanilor.

Jalal al-Digheily – Comandantul civil al armatei CTL. Are stanse legaturi cuEgiptul si Qatarul. Prin Qatar sunt posibile unele legaturi cu Iranul. L-a mostenitin functie pe generalul Abdul Fatah Younis, ucis in circumstante inca neclare pedata de 20 iulie a.c. In acea perioada, al-Digheily se afla in Egipt, deci nu a pututfi acuzat de acest complot. Jalal al-Digheily a coordonat ofensiva din muntii


Nafusa, probabil cu ajutorul unor efective militare din Qatar. Are legaturi bune sicu Turcia.

Am redat pretul, interesele si oamenii care sunt in pozitia de a-l schimba peGaddafi. Din nefericire, sunt multe lucruri in aceasta tragica poveste care neamintesc noua romanilor niste evenimente la care multi dintre noi au luat parte.Din fericire, noi, romanii, traim in Europa si libienii, din nefericire, traiesc inNordul Africii. Nu trebuie uitat pana la urma ca vorbim totusi de sange siidealuri platite cu acest sange. Sa le ajute Dumnezeu!

Politeía – Contributors 26-28/08/2011


Fără panică, despre războaiele petrolului

Nu stiu daca cel de al doilea razboi din Golf (2003) a fost din cauza resurselorpetroliere ale Irakului, stiu insa cu siguranta ca primul razboi din Golf a fost dincauza resurselor petroliere ale Kuwaitului (1991). Faptele arata clar ca siRazboiul civil din Libia isi are radacini substantiale in necesitatile dehidrocarburi ale lumii industrializate. Cu toata simpatia (prezenta sau absenta)pe care o putem avea pentru “primavara araba”, faptele arata clar ca mizainterventiei occidentale in Libia a fost si este petrolul Nord-African.

Nu o spun numai eu, faptele o arata clar:

1. Situatia din Bahrein a fost asemanatoare cu cea din Libia. Al-Khalifa este undictator perfect asemanator lui Gaddafi – Revolta a fost innabusita dupacateva saptamani sangeroase de trupele Arabiei Saudite, care au intrat inaceasta tara vecina la invitatia familiei Al-Khalifa, fara ca nimeni in lume saclinteasca un deget. Petrolul regiunii era mai important decat libertateashiitilor, la fel ca bazele flotei a V-a americane, care se afla in aceasta tara.Posibil ca la sfarsitul acestuia an, din cauza criticilor aduse de opinia publicaamericana, comandamentul acestei flote sa migreze spre Qatar sau EmirateleUnite.

2. In Siria, familia Assad detine puterea absoluta in mod dictatorial din anul1970, adica de 40 de ani, adica numai cu un an mai putin decat Gaddafi.Bashar al-Assad, actualul dictator sirian, a omorat mai multi oameni decatGaddafi pana la momentul interventiei occidentale sub egida ONU la data de20 martie a.c.


Ultimul studiu serios legat de rezervele de petrol planetare pe care l-am citit estestudiul facut de Universitatea din Californa-Davis. Studiul facut de ProfesorulDebbie Niemeier [Oil will run out 100 years before new fuels developed: study,publicat si de AFP] , este unul dintre cele mai serioase existente astazi. StudiulNiemeier arata ca rezervele actuale, de 1.332 de mii de miliarde de barili de petrolbrut la nivel global, ar urma sa fie epuizate in 2041, avand in vedere consumulmondial de 85,22 de milioane de barili pe zi si cresterea anuala a consumului cu1,3%. Ca scenariu mai fericit, aceste rezerve vor fi epuizate in 2054.

Cercetatorii americani au comparat preturile titlurilor a 25 de companii cotate pepiata americana cu 44 de companii de pe piata europeana, din sectorul energieiregenerabile, in incercarea de a stabili cand va exista suficienta energieregenerabila care sa inlocuiasca petrolul. Concluzia la care au ajuns a fost ca acestlucru ar putea fi posibil abia catre jumatatea secolului viitor.

Daca ne uitam cu atentie (chiar sumara) la membri Consiliului de TranzitieLibian (CNTL), vom putea constata ca oamenii momentului din acest consiliuarata ca un CA (Consiliu de Administratie) al unui consortiu international deextragere si comercializare a petrolului (vezi in articolul anterior numele lor si“simpatiile” lor occidentale).

Sa ne amintim care a fost miza libiana: Rezervele Libiei sunt estimate la circa 42de miliarde de barili de petrol crud de înaltă calitate. Există însă întinse teritoriivirgine, iar noile exploatări ridică estimările la 100 de miliarde – adică nivelulKuweitului. Puţine alte ţări din lume dispun de hidrocarburi de aşa bună calitateprecum petrolul sweet crude libian.

Indiferent de ceea ce sustin “intelectualii de curte” francezi, in frunte cu dlBernard-Henri Lévy, miza occidentala miroase greu a petrol.

Suntem martorii inceputurilor unor razboaie ale petrolului? Nu stiu, in orice caztrebuie privit cu atentie spre Algeria, Nigeria si Venezuela. Eu am sa o fac!

Politeía 28/08/2011


Cucerirea oraşului Tripoli – Operaţiunea “Zorii Sirenei”

Operatiunea care trebuia sa-l inlature pe Gaddafi de la conducerea statului Libiansi sa sfarseasca razboiul civil inceput la sfarsitul lui februarie a.c., a fost pusa lapunct de aliatii occidentali la o luna dupa inceperea operatiunilor de protectie apopulatiei civile care se revoltase impotriva dictatorului. Conform rezolutieiONU, statele membre ale consiliului de securitate trebuiau sa asigure o zona deexcludere aeriana (NFZ). In mai putin de 24 de ore, sambata 20 martie, o fortaaeriana de aproximativ 12 avioane franceze a atacat trupele libiene din apropiereaorasului Bengazi, salvand acest oras al rebelilor de un masacru sigur.

Daca in aer lucrurile stateau bine sirevoltatii libieni puteau fi in sigurantain fata unui atac masiv al trupelor luiGaddafi, la nivel terestru neputintatotala generata de lipsa unei conducerimilitare si a unei forte antrenate acondus la un conflict de uzura, care adurat atata timp cat a fost necesaraliatilor occidentali sa creeze o fortacare cel putin de iure putea sa aratesuccese si sa invinga trupele loialedictatorului. Aceste forte, adicarevolutionarii, nu ar fi putut invingetrupele lui Gaddafi fara un ajutor actival aliatilor occidentali la nivel terestru,antrenand, echipand si de multe oripreluand activitati 3C (comanda,comunicatii si control).

Cand NATO a preluat comanda impunerii zonei de excludere aeriana (NFZ),aceste operatiuni cvasi-clandestine au trebuit sa fie activate paralel cuoperatiunile NATO si in nici un caz sa nu aiba o tangenta activa cucomandamentul operational al NATO.

Primele stiri despre activitatile terestre au aparut in presa pe la sfarsitul luniimai, fiind probate de secvente filmate de al-Jazeera si articole in the Guardian(vezi sursa). Ultimele evenimente din Tripoli si cucerirea rapida a majoritatiicartierelor din oras, inclusiv rezidenta fortificata a lui Gaddafi din Bab al-Azizia,au scos la iveala participarea in planificarea luptelor, dar si de multe ori activa aunor forte terestre aliate. Aceste forte includeau efective comando britanice SAS,franceze 2REP (Groupe des commando parachutiste) si americane, careapartineau de US Navy DELTA.

Conform agentiilor de stiri si siturile specializate, cucerirea rapida a orasului afost facuta sub comanda unor forte din statele arabe – Jordan’s Royal SpecialForces, care sunt specializate in lupte urbane si cucerirea instalatiilor fortificate.


Dupa incidentele care au condus la uciderea generalului Abdel Fattah Younes,(vezi pe Contributors –“ Moartea unui general”) unitati ale fortelor speciale aleQatarului au preluat paza oficialilor civili si militari din Consiliul de TranzitieLibian.

Avand in vedere ca de la inceput s-a configurat opinia ca Gaddafi poate fi invinsnumai daca va pierde capitala Libiei, Tripoli, coordonatorii occidentali au pus lapunct actualul plan, care este in proces de desfasurare in Tripoli. Planul aasteptat terminarea demersurilor prin care s-au asigurat adeziunea triburilorrelevante si creerea unor forte de atac, insclusiv desant marin sub comandafranceza, trimis din Misrata, port aflat in mainile revolutionarilor.

Planul de cucerire a capitalei libiene a primit numele de cod Operatiunea “ZoriiSirenei” (Operation Mermaid Dawn; in araba – amaliyyat fajr arusat el-bahr).Probabil ca numele reprezinta si metafora prin care a fost descris orasul Tripoli –mireasa sau logodnica marii. Operatiunea a inceput pe 13 august cu forte careincludeau unele triburi de la granita cu Tunisa si au coborat din muntii Nafusa (mai mult un podis – varfurile cele mai inalte nu depasesc 700 de m) incercand saizoleze capitala libiana de granita cu Libia, cucerind orasele aflate pe autostradacare duce la aceste granita – Sorman, Sabratha si Az Zawiya. Paralel cu acestefort militar, alt vector de atac a fost deschis la est de Tripoli pentru a izola orasulde Sirte, care este orasul natal al lui Gaddafi.

Alte doua coloane trebuiau sa atace din sud si sud-vest, din directia al-Nasar – alAzaia pentru a cuceri aeroportul international al orasului. Coloana vestica din AzZawiya trebuia sa cucereasca garnizoana care se afla la la intrarea din vest aorasului. Portul si piata centrala a orasului (piata verde) si televiziunea trebuiaucucerite de desantul maritim pe care l-am mentionat mai sus. Fortele trebuiau saatace impreuna printr-un efort comun fortificatile in care s-a presupus ca se aflacolonelul Gaddafi, Bab al-Azizia, care chiar a fost cucerit ieri seara pe la ora 20(ora Libiei, vezi harta alaturata).


Avand in vedere ca luptele sunt la fel de aprige ca cele de ieri si avand in vedereca Gaddafi a transmis ieri un mesaj radiofonic si ca unul din fiii lui a aparut la ostatie de televiziune care ii apartine, greu de crezut ca acestia au parasit orasul.Conform stirilor publicate de Comitetul de Tranzitie Libian, pana ieri la orele 20au fost ucisi in luptele de strada care au avut loc in Tripoli a aproximativ 400 depersoane. Nu se cunoaste numarul combatantilor din ambele tabere ucisi sauraniti.

Update: Astazi dimineata a fost cucerit si cartierul rezidential Abu Slim, cartier incare se afla majoritatea sustinatorilor lui Gaddafi, cartierul invecinat populat totcu loialisti ai dictatorului, Ben Ghashir, inca nu a fost cucerit. (vezi hartaalaturata).

Cateva concluzii, astazi:

1. Luptele continua, desi probabil ca Tripoli va fi cucerit de revolutionari;2. Daca Gaddafi scapa si ajunge impreuna cu loialistii lui in zona Bani Walid

sunt sanse ca razboiul civil sa continue, transformandu-se intr-un nou Irak;3. Nu sunt clare aranjamentele politice facute cu marile triburi din Libia (cam

10-15 mari si inca cateva sute mai mici);4. Integritatea Libiei este pusa sub o mare intrebare, avand in vedere relatiile

tribale care nu si-au intrerupt conflictele niciodata;5. De mentionat partea tragica a acestui razboi – 1,3 milioane de barili de petrol

pe zi exporta Libia înainte de începerea revoltelor. Ţările membre NATO, careau participat la ofensiva aeriană din Libia, s-au asigurat deja că firmele lor vor


avea acces la câmpurile petroliere din ţara africană. Ministrul italian deExterne, Franco Frattini, a transmis companiei Eni că „va avea un rolimportant” în Libia. În afară de Eni, în cursa pentru petrolul libian rământoate companiile care cândva au avut înţelegeri cu Muammar Gaddafi. Printreacestea se numără BP din Marea Britanie, Total din Franţa, Repsol din Spaniaşi OMV austriac. Deşi ţiţeiul libian asigură doar 1% din importurile SUA, niciWashingtonul nu este dezinteresat de „aurul negru” african. Companiileamericane Marathon, Hess şi ConcoPhillips au avut şi ele contracte semnatecu Gaddafi (Surse: AFP; Reuters ; Adevarul)

Politeía, Contributors 28/08/2011

Libia - Un Studiu de Caz - Politeía · Libia – un studiu de caz O mica introducere Brosura de...

Documents

Transcript of Libia - Un Studiu de Caz - Politeía · Libia – un studiu de caz O mica introducere Brosura de...