Libertatea de Exprimare

60
UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE DREPT ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ BUCUREŞTI LUCRARE DE LICENȚĂ Libertatea de exprimare Coordonator Ştiinţific: Lect.univ.dr. Ifrim Roxana Student: Tanasă Robert-Veronel București 2012

description

licenta

Transcript of Libertatea de Exprimare

Page 1: Libertatea de Exprimare

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE DREPT ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ BUCUREŞTI

LUCRARE DE LICENȚĂ

Libertatea de exprimare

Coordonator Ştiinţific Lectunivdr Ifrim Roxana

Student Tanasă Robert-Veronel

București 2012

- 1 -

CUPRINS

Introducere 3

Capitolul I Generalități 5

I1 Definirea și consacrarea legislativă 5

I2 Libertatea de exprimare Noțiunea și locul acesteia icircn cadrul drepturilor și libertăților

fundamentale 7

I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare 9

I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare 10

Capitolul II Libertatea de exprimareComponente 11

II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf 11

II11 Libertatea de opinie 11

II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei 12

II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare 13

II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei 14

II15 Libertatea presei 14

II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune 18

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de exprimare ndash cel de-al

doilea paragraf 20

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media 37

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO 46

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave Sancţionare

Admisibilitate 46

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic 47

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat 47

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii nefondate 49

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii grave Admisibilitatea

unor sancţiuni 49

- 2 -

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea de exagerare 50

CONCLUZII 54

BIBLIOGRAFIE 57

- 3 -

Introducere

Convenţia europeană pentru Drepturile Omului este cea mai importantă formă de

exprimare a ataşamentului profund al Statelor membre ale Consiliului Europei faţă de valorile

democraţiei păcii şi justiţiei iar prin intermediul lor faţă de respectarea drepturilor şi libertăţilor

fundamentale ale indivizilor aflaţi sub jurisdicţia lor1

Convenţia europeană pentru Drepturile Omului (icircn continuare bdquoConvenţiardquo) a fost

semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 Pe parcursul ultimilor 50 de ani acest instrument a evoluat

graţie interpretărilor dispoziţiilor sale de către Curtea europeană a Drepturilor Omului şi Comisia

europeană a Drepturilor Omului2 precum şi datorită activităţii Consiliului Europei Cel din urmă

a adoptat protocoale adiţionale care au extins domeniul de aplicare al Convenţiei rezoluţii şi

recomandări care au dezvoltat şi au propus norme de conduită Statelor membre şi au impus

sancţiuni statelor care nu respectau prevederile acestui instrument

Aproape toate Statele Părţi la Convenţia europeană pentru Drepturile Omului au integrat

Convenţia icircn legislaţia lor naţională Astfel Convenţia este parte a sistemului de drept al Statelor

Părţi şi aplicarea prevederilor ei este obligatorie pentru instanţele judecătoreşti naţionale şi

autorităţile publice naţionale Respectiv orice individ afl at sub jurisdicţia Statelor vizate se

bucură de drepturile şi obligaţiunile care decurg din Convenţie şi prin urmare poate icircn cadrul

intern invoca direct textul Convenţiei şi jurisprudenţa Curţii care trebuie să fi e aplicate de

instanţele judecătoreşti naţionale Mai mult decăt atacirct autorităţile naţionale inclusiv instanţele

judecătoreşti trebuie să acorde Convenţiei prioritate asupra oricărei legi naţionale ce contravine

ei sau jurisprudenţei Curţii

Textul Convenţiei nu poate fi interpretat separat de jurisprudenţa sa Convenţia

funcţionează icircn conformitate cu un sistem de drept comun Hotăracircrile Curţii europene a

Drepturilor Omului (icircn continuare Curtea) explică şi interpreteză textul Ele constituie precedente

obligatorii al căror statut juridic este cel al normelor juridice obligatorii Prin urmare odată cu

ratifi carea Convenţiei autorităţile naţionale ale Statelor semnatare inclusiv cele care practică un

1 Introducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte Consiliul Europei 1994

2 Icircn conformitate cu Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului au

format un organ unic Curtea europeană a Drepturilor Omului

- 4 -

sistem de drept civil bdquocontinentalrdquo trebuie să considere hotăracircrile Curţii legi obligatorii Din

această cauză textul acestui manual se va referi icircn mod extensiv la jurisprudenţa Curţii Icircn această

ordine de idei trebuie să icircnţelegem că icircn prezent chiar şi sistemele tradiţionale de drept

continental practică un sistem mixt de drept continental şi de drept comun unde jurisprudenţa

are aceiaşi valoare ca şi legile adoptate de Parlament

Interpretarea textului Convenţiei este dinamică şi evolutivă ceea ce evidenţiază faptul că

Convenţia este un instrument iu care trebuie interpretat icircn lumina condiţiilor actuale Respectiv

Curtea este (şi trebuie să fi e) infl uenţată de schimbările şi convergenţele standardelor acceptate

icircn toate Statele membre ale Consiliului Europei

Conform spiritului general al Convenţiei responsabilitatea iniţială şi primară de a

proteja drepturile consacrate icircn Convenţie revine Icircnaltelor Părţi Contractante Curtea a fost

instituită pentru a monitoriza acţiunile statelor exercitacircndu-şi competenţa de revizuire Astfel

marja de apreciere conferită autorităţilor naţionale este coordonată cu supravegherea europeană

Doctrina marjei de apreciere se aplică icircn mod diferit şi nivelul discreţionar permis statelor variază

icircn funcţie de context Statului i se acordă o largă libertate de apreciere icircn cazuri de urgenţă

publică icircn conformitate cu prevederile articolului 15 sau icircn anumite domenii cum ar fi protecţia

libertăţii de exprimare icircn care lipsa unei concepţii comune icircn Statele Contractante duce la

reducerea aproape completă a puterii discreţionare

Scopul acestui ghid este de a ajuta judecătorii de toate nivele să asigure soluţionarea

tuturor cauzelor care vizează libertatea de exprimare icircn conformitate cu obligaţiile impuse de

articolul 10 din Convenţie aşa cum au fost dezvoltate de Curtea de la Strasbourg

- 5 -

Capitolul I Generalități

I1 Definirea și consacrarea legislativă

Libertatea de exprimare reprezintă una dintre condițiile primordiale pentru existența unei

societăți democratice Proclamarea ei cu acest titlu icircn drepturilor omului este reflectată icircn dreptul

intern prin consacrarea ca drept fundamental icircn art 30 alin(1) din Constituția Romacircniei

(1) Libertatea de exprimare a gacircndurilor a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de

orice fel prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare

icircn public sunt inviolabile

(2) Cenzura de orice fel este interzisatilde

(3) Libertatea presei implicatilde si libertatea de a icircnființa publicații

(4) Nici o publicație nu poate fi suprimatatilde

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masatilde obligația de a face publicatilde sursa

finanțatilderii

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea onoarea viata particularatilde a

persoanei și nici dreptul la propria imagine

(7) Sunt interzise de lege defatildeimarea țatilderii și a națiunii icircndemnul la ratildezboi de agresiune la uratilde

naționalatilde rasialatilde de clasatilde sau religioasatilde incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violențatilde publicatilde precum și manifestatilderile obscene contrare bunelor moravuri

(8) Ratildespunderea civilatilde pentru informația sau pentru creația adusatilde la cunoștințatilde publicatilde revine

editorului sau realizatorului autorului organizatorului manifestatilderii artistice proprietarului

mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Delictele de

presatilde se stabilesc prin lege

Prin urmare libertatea de exprimare reprezintă posibilitatea omului de a-și exprima

prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn

public gacircndurile opiniile credințele religioase și creațiile spirituale de orice fel

Constituția Romacircniei interzice cenzura de orice fel Este o prevedere constituțională

decisiva pentru libertatea de exprimare Libertatea de exprimare declarată inviolabila reprezintă

principiul iar toate celelalte dispoziții ale art 30 trebuie interpretate icircn sensul respectării acestui

principiu Orice interpretare contrara care ar tinde să transforme excepțiile icircn regula ar fi de

natură să icircncalce voința constituantei voință exprimată expres

- 6 -

Această garantare a libertații de exprimare este tradițională icircn dreptul constituțional

romacircnesc Principiul stabilit de Constituția din 1866( Art 24 Constituțiunea garantează tuturor

libertatea de a comunica și publica ideile și opiunile lor prin graiu prin scris și prin presă fiecare

fiind respundetor de abusul acestor libertăți icircn casurile determinate prin Codicele penal care icircn

acestă privință se va revisui și complecta fără icircnsă a se putea restricircnge dreptul de sine sau a se

icircnființa o lege escepțională Delictele de presă sunt judecate de juriu Nici censura nici o altă

măsură preventivă pentru aparițiunea vinderea sau distribuțiunea oricărei publicațiuni nu se va

putea reicircnființa Pentru publicațiuni de jurnale nu este nevoe de autorisațiunea prealabilă a

autoritatei Nicio cauțiune nu se va cere de la ziariști scriitori editori tipografi și litografi Presa

nu va fi supusș niciodata sub regimul avertismentului Nici un jurnal sau publicațiune nu va putea

fi suspendată sau suprimată Autorul este respundetor pentru scrierile sale iar in lipsa autorului

sunt respundetori sau girantul sau editorul Veri ce jurnal trebue să aibă un girant responsabil care

să se bucure de drepturile civile si politicerdquo) a fost preluat aproape ad literam de Constituția din

1923 Chiar Constituția autoritara din 1938 il proclamă icircntr-o formă mai atenuata3

Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră această libertate icircn art 10

1 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de

opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor

publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună

societăţile de radiodifuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare

2 Exercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor

formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa

publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau

pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti4

3 httpregielivero

4 httpprovitabucurestiro

- 7 -

I2 Libertatea de exprimare Noțiunea și locul acesteia icircn cadrul

drepturilor și libertăților fundamentale

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale icircn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constituțiile unor tări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvantului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua notiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațtiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotriva un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotriva și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecărei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti5

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm faptul că și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

5 Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom București 2006 p 351

- 8 -

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Icircn opinia noastră libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți

libertatea de opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt

independente dar neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Mai putem face și observația că libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate

negativă cacirct și ca libertate pozitivă Ca libertate negativa - icircn raport cu statul căruia icirci este oprit

sau interzis pentru a interveni și a o limita iar ca libertate pozitiva - din punct de vedere al

individului sau al grupului care se implica icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu

pot exista distinct efectul politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și

garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critică Critica este

aceea care poate ridica semne de icircntrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enunțate și deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice icircncercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzată de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoana și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentală de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evoluție

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

- 9 -

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevărate Fiecare

trebuie să icircnțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucacirct bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lăsată

să trăiască dupa propriile reguli și nu dupa norme impuse din exterior

I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare

Așa cum rezultă din alin1 al art 30 din Constituția Romacircniei icircn domeniul libertății de

exprimare intră aproape orice formă de comunicare orală sau scrisă verbală sau nonverbală Pot

fi comunicate nu numai opinii propriu-zise ci și credințe gacircnduri și orice alt tip de idei sau

creații Practic enumerarea făcută icircn text este una exemplificativă ea fiind de natură să acopere

orice formă de comunicare Chiar și greva foamei se icircncadrează icircn domeniul art 30 din

Constitutie icircntrucat greva foamei reprezintă o modalitate extremă de exprimare de comunicare a

unor idei sau convingeri o formă de protest Din moment ce textul constituțional nu face nici un

fel de distincție icircn acest sens titularii libertății de exprimare sunt atat persoanele fizice cacirct și

persoanele juridice Icircn ceea ce privește prima categorie ea cuprinde toate persoanele fizice nu

numai cetățenii Icircn ceea ce privește persoanele juridice acestea dispun icircn egală măsură de

libertatea de exprimare

Libertatea de exprimare aparține icircn egală măsură și reprezentanților poporului cu atacirct

mai mult cu cacirct aceștia au fost aleși și acționează icircn temeiul acestui mandat Această opinie este

susținută și icircn jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că libertatea de

exprimare a unui ales al poporului atunci cacircnd acționează icircn această calitate este extinsă și

trebuie protejată eficient

- 10 -

I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare

Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de

exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru

abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele

răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale

răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală

Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului

sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului

mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin

exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile

stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct

privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta

urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din

punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală

reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind

repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a

libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita

daune pentru prejudiciul moral astfel suferit

Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt

considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)

ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva

tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această

libertate

- 11 -

Capitolul II Libertatea de exprimareComponente

II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf

Primul paragraf din Articolul 10 prevede că

bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de

opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor

publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună

societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo

Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare

libertatea de opinie

libertatea de a primi informaţii şi idei

libertatea de a comunica informaţii şi idei

Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice

şi fără a ţine seama de frontiere

II11 Libertatea de opinie

Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate

de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea

restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor

bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi

democraticerdquo6

Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să

opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea

informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru

exercitarea libertăţii de opinie

Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile

consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca

6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van

Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413

- 12 -

urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei

persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7

II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei

Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa

politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea

unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii

şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de

guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere

bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei

bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale

unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării

fiecărei persoanerdquo8

Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986

este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele

privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de

informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9

Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii

de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul

Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre

postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul

de a avea contact reciproc direct10

Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa

numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a

decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11

Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o

contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi

7 Voght v Germania 1995

8 Handyside v Regatul Unit 1976

9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

11 Mark intern v Germania 1989

- 13 -

democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată

numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative

artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea

societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea

unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu

problemele majore actualerdquo12

II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare

Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a

ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd

distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că

bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este

susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar

exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele

fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13

Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment

sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se

formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban

Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de

valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14

Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau

speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10

Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena

politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care

este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea

probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept

naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo

care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a

12

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

14 Dalban v Romacircnia 1999

- 14 -

recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui

spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus

dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei

campanii de defăimare a lui GSrdquo15

Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un

ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui

interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie

să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază

faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare

După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o

judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice

suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază

faptică poate fi excesivărdquo16

II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei

Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a

căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de

asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17

Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn

masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de

asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn

special asupra problemelor de interes public

II15 Libertatea presei

Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se

vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale

presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul

de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18

15

Dalban v Romacircnia 1999

16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

17 Autronic v Elveţia1990

18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

- 15 -

Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi

termeni au semnificaţii juridice diferite

Astfel socotim că termenul de libertate presupune

a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar

stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia

b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri

subiectul posesor al libertăţii

c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea

libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată

De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea

celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu

există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este

garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune

la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte

libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie

Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la

punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus

d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)

pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie

icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului

dreptului informaţia de interes public sau de interes personal

e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu

icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a

furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes

personal

Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a

primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de

exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media

Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se

dă o reglementare mai precisă astfel

1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale

- 16 -

2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea

de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub

formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa

3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă

icircndatoriri şi răspunderi speciale

Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod

expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes

public

Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra

dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la

libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea

de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea

puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1

din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994

Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei

Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o

cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn

prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că

drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate

prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie

Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului

media sunt prevăzute icircn art 20 astfel

ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi

a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris

sau orice alt mijloc de comunicare

b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare

Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn

exercitarea acestor libertăţi

2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură

prealabilă

- 17 -

3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de

comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la

aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului

societăţii şi a diferitelor limbi din Spania

4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se

poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti

Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor

de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci

obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege

fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei

Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune

Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau

prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate

proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care

legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede

pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă

intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de

catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore

autoritatea judiciară

Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore

confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice

alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru

prevenirea şi reprimarea abuzurilor

Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei

pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se

prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn

conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează

drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a

instituţiilor publice

- 18 -

Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod

diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa

de reglementare a Parlamentului

Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile

agentului media sunt

a) Dreptul de acces la sursele de informare

b) Libertatea de opinie

c) Libertatea de exprimare

d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public

e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii

f) Dreptul de a informa

g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns

h) Dreptul de a-şi proteja sursele

i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare

j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei

Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul

defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele

posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi

prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de

lege

II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune

Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica

informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de

radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a

fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul

limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene

deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au

dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19

Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor

19

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

- 19 -

restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale

disponibilerdquo

Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la

multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de

radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea

libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20

Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de

autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce

atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din

articolul 10 Icircn cazul Groppera21

Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn

articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să

reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe

teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică

că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10

(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului

general urmărit de articolul icircn cauzărdquo

Icircn cazul Autronic Ag22

Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a

informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute

de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa

unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării

difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de

Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023

Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă

erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru

că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar

icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum

icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii

20

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990

22 Autronic AG v Elveţia 1990

23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

- 20 -

transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea

cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24

Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată

de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere

privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25

Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de

societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie

să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă

informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică

psihică şi morală

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare ndash cel de-al doilea paragraf

Al doilea paragraf al articolului 10 prevede

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă

unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri

necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau

siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a

moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de

informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii

judecătoreştirdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo

Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de

exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului

la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17

prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru

un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini

24

Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993

25 Mark intern v Germania 1989

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 2: Libertatea de Exprimare

- 1 -

CUPRINS

Introducere 3

Capitolul I Generalități 5

I1 Definirea și consacrarea legislativă 5

I2 Libertatea de exprimare Noțiunea și locul acesteia icircn cadrul drepturilor și libertăților

fundamentale 7

I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare 9

I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare 10

Capitolul II Libertatea de exprimareComponente 11

II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf 11

II11 Libertatea de opinie 11

II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei 12

II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare 13

II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei 14

II15 Libertatea presei 14

II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune 18

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de exprimare ndash cel de-al

doilea paragraf 20

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media 37

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO 46

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave Sancţionare

Admisibilitate 46

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic 47

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat 47

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii nefondate 49

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii grave Admisibilitatea

unor sancţiuni 49

- 2 -

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea de exagerare 50

CONCLUZII 54

BIBLIOGRAFIE 57

- 3 -

Introducere

Convenţia europeană pentru Drepturile Omului este cea mai importantă formă de

exprimare a ataşamentului profund al Statelor membre ale Consiliului Europei faţă de valorile

democraţiei păcii şi justiţiei iar prin intermediul lor faţă de respectarea drepturilor şi libertăţilor

fundamentale ale indivizilor aflaţi sub jurisdicţia lor1

Convenţia europeană pentru Drepturile Omului (icircn continuare bdquoConvenţiardquo) a fost

semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 Pe parcursul ultimilor 50 de ani acest instrument a evoluat

graţie interpretărilor dispoziţiilor sale de către Curtea europeană a Drepturilor Omului şi Comisia

europeană a Drepturilor Omului2 precum şi datorită activităţii Consiliului Europei Cel din urmă

a adoptat protocoale adiţionale care au extins domeniul de aplicare al Convenţiei rezoluţii şi

recomandări care au dezvoltat şi au propus norme de conduită Statelor membre şi au impus

sancţiuni statelor care nu respectau prevederile acestui instrument

Aproape toate Statele Părţi la Convenţia europeană pentru Drepturile Omului au integrat

Convenţia icircn legislaţia lor naţională Astfel Convenţia este parte a sistemului de drept al Statelor

Părţi şi aplicarea prevederilor ei este obligatorie pentru instanţele judecătoreşti naţionale şi

autorităţile publice naţionale Respectiv orice individ afl at sub jurisdicţia Statelor vizate se

bucură de drepturile şi obligaţiunile care decurg din Convenţie şi prin urmare poate icircn cadrul

intern invoca direct textul Convenţiei şi jurisprudenţa Curţii care trebuie să fi e aplicate de

instanţele judecătoreşti naţionale Mai mult decăt atacirct autorităţile naţionale inclusiv instanţele

judecătoreşti trebuie să acorde Convenţiei prioritate asupra oricărei legi naţionale ce contravine

ei sau jurisprudenţei Curţii

Textul Convenţiei nu poate fi interpretat separat de jurisprudenţa sa Convenţia

funcţionează icircn conformitate cu un sistem de drept comun Hotăracircrile Curţii europene a

Drepturilor Omului (icircn continuare Curtea) explică şi interpreteză textul Ele constituie precedente

obligatorii al căror statut juridic este cel al normelor juridice obligatorii Prin urmare odată cu

ratifi carea Convenţiei autorităţile naţionale ale Statelor semnatare inclusiv cele care practică un

1 Introducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte Consiliul Europei 1994

2 Icircn conformitate cu Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului au

format un organ unic Curtea europeană a Drepturilor Omului

- 4 -

sistem de drept civil bdquocontinentalrdquo trebuie să considere hotăracircrile Curţii legi obligatorii Din

această cauză textul acestui manual se va referi icircn mod extensiv la jurisprudenţa Curţii Icircn această

ordine de idei trebuie să icircnţelegem că icircn prezent chiar şi sistemele tradiţionale de drept

continental practică un sistem mixt de drept continental şi de drept comun unde jurisprudenţa

are aceiaşi valoare ca şi legile adoptate de Parlament

Interpretarea textului Convenţiei este dinamică şi evolutivă ceea ce evidenţiază faptul că

Convenţia este un instrument iu care trebuie interpretat icircn lumina condiţiilor actuale Respectiv

Curtea este (şi trebuie să fi e) infl uenţată de schimbările şi convergenţele standardelor acceptate

icircn toate Statele membre ale Consiliului Europei

Conform spiritului general al Convenţiei responsabilitatea iniţială şi primară de a

proteja drepturile consacrate icircn Convenţie revine Icircnaltelor Părţi Contractante Curtea a fost

instituită pentru a monitoriza acţiunile statelor exercitacircndu-şi competenţa de revizuire Astfel

marja de apreciere conferită autorităţilor naţionale este coordonată cu supravegherea europeană

Doctrina marjei de apreciere se aplică icircn mod diferit şi nivelul discreţionar permis statelor variază

icircn funcţie de context Statului i se acordă o largă libertate de apreciere icircn cazuri de urgenţă

publică icircn conformitate cu prevederile articolului 15 sau icircn anumite domenii cum ar fi protecţia

libertăţii de exprimare icircn care lipsa unei concepţii comune icircn Statele Contractante duce la

reducerea aproape completă a puterii discreţionare

Scopul acestui ghid este de a ajuta judecătorii de toate nivele să asigure soluţionarea

tuturor cauzelor care vizează libertatea de exprimare icircn conformitate cu obligaţiile impuse de

articolul 10 din Convenţie aşa cum au fost dezvoltate de Curtea de la Strasbourg

- 5 -

Capitolul I Generalități

I1 Definirea și consacrarea legislativă

Libertatea de exprimare reprezintă una dintre condițiile primordiale pentru existența unei

societăți democratice Proclamarea ei cu acest titlu icircn drepturilor omului este reflectată icircn dreptul

intern prin consacrarea ca drept fundamental icircn art 30 alin(1) din Constituția Romacircniei

(1) Libertatea de exprimare a gacircndurilor a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de

orice fel prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare

icircn public sunt inviolabile

(2) Cenzura de orice fel este interzisatilde

(3) Libertatea presei implicatilde si libertatea de a icircnființa publicații

(4) Nici o publicație nu poate fi suprimatatilde

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masatilde obligația de a face publicatilde sursa

finanțatilderii

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea onoarea viata particularatilde a

persoanei și nici dreptul la propria imagine

(7) Sunt interzise de lege defatildeimarea țatilderii și a națiunii icircndemnul la ratildezboi de agresiune la uratilde

naționalatilde rasialatilde de clasatilde sau religioasatilde incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violențatilde publicatilde precum și manifestatilderile obscene contrare bunelor moravuri

(8) Ratildespunderea civilatilde pentru informația sau pentru creația adusatilde la cunoștințatilde publicatilde revine

editorului sau realizatorului autorului organizatorului manifestatilderii artistice proprietarului

mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Delictele de

presatilde se stabilesc prin lege

Prin urmare libertatea de exprimare reprezintă posibilitatea omului de a-și exprima

prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn

public gacircndurile opiniile credințele religioase și creațiile spirituale de orice fel

Constituția Romacircniei interzice cenzura de orice fel Este o prevedere constituțională

decisiva pentru libertatea de exprimare Libertatea de exprimare declarată inviolabila reprezintă

principiul iar toate celelalte dispoziții ale art 30 trebuie interpretate icircn sensul respectării acestui

principiu Orice interpretare contrara care ar tinde să transforme excepțiile icircn regula ar fi de

natură să icircncalce voința constituantei voință exprimată expres

- 6 -

Această garantare a libertații de exprimare este tradițională icircn dreptul constituțional

romacircnesc Principiul stabilit de Constituția din 1866( Art 24 Constituțiunea garantează tuturor

libertatea de a comunica și publica ideile și opiunile lor prin graiu prin scris și prin presă fiecare

fiind respundetor de abusul acestor libertăți icircn casurile determinate prin Codicele penal care icircn

acestă privință se va revisui și complecta fără icircnsă a se putea restricircnge dreptul de sine sau a se

icircnființa o lege escepțională Delictele de presă sunt judecate de juriu Nici censura nici o altă

măsură preventivă pentru aparițiunea vinderea sau distribuțiunea oricărei publicațiuni nu se va

putea reicircnființa Pentru publicațiuni de jurnale nu este nevoe de autorisațiunea prealabilă a

autoritatei Nicio cauțiune nu se va cere de la ziariști scriitori editori tipografi și litografi Presa

nu va fi supusș niciodata sub regimul avertismentului Nici un jurnal sau publicațiune nu va putea

fi suspendată sau suprimată Autorul este respundetor pentru scrierile sale iar in lipsa autorului

sunt respundetori sau girantul sau editorul Veri ce jurnal trebue să aibă un girant responsabil care

să se bucure de drepturile civile si politicerdquo) a fost preluat aproape ad literam de Constituția din

1923 Chiar Constituția autoritara din 1938 il proclamă icircntr-o formă mai atenuata3

Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră această libertate icircn art 10

1 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de

opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor

publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună

societăţile de radiodifuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare

2 Exercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor

formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa

publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau

pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti4

3 httpregielivero

4 httpprovitabucurestiro

- 7 -

I2 Libertatea de exprimare Noțiunea și locul acesteia icircn cadrul

drepturilor și libertăților fundamentale

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale icircn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constituțiile unor tări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvantului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua notiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațtiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotriva un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotriva și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecărei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti5

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm faptul că și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

5 Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom București 2006 p 351

- 8 -

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Icircn opinia noastră libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți

libertatea de opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt

independente dar neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Mai putem face și observația că libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate

negativă cacirct și ca libertate pozitivă Ca libertate negativa - icircn raport cu statul căruia icirci este oprit

sau interzis pentru a interveni și a o limita iar ca libertate pozitiva - din punct de vedere al

individului sau al grupului care se implica icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu

pot exista distinct efectul politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și

garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critică Critica este

aceea care poate ridica semne de icircntrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enunțate și deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice icircncercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzată de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoana și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentală de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evoluție

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

- 9 -

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevărate Fiecare

trebuie să icircnțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucacirct bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lăsată

să trăiască dupa propriile reguli și nu dupa norme impuse din exterior

I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare

Așa cum rezultă din alin1 al art 30 din Constituția Romacircniei icircn domeniul libertății de

exprimare intră aproape orice formă de comunicare orală sau scrisă verbală sau nonverbală Pot

fi comunicate nu numai opinii propriu-zise ci și credințe gacircnduri și orice alt tip de idei sau

creații Practic enumerarea făcută icircn text este una exemplificativă ea fiind de natură să acopere

orice formă de comunicare Chiar și greva foamei se icircncadrează icircn domeniul art 30 din

Constitutie icircntrucat greva foamei reprezintă o modalitate extremă de exprimare de comunicare a

unor idei sau convingeri o formă de protest Din moment ce textul constituțional nu face nici un

fel de distincție icircn acest sens titularii libertății de exprimare sunt atat persoanele fizice cacirct și

persoanele juridice Icircn ceea ce privește prima categorie ea cuprinde toate persoanele fizice nu

numai cetățenii Icircn ceea ce privește persoanele juridice acestea dispun icircn egală măsură de

libertatea de exprimare

Libertatea de exprimare aparține icircn egală măsură și reprezentanților poporului cu atacirct

mai mult cu cacirct aceștia au fost aleși și acționează icircn temeiul acestui mandat Această opinie este

susținută și icircn jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că libertatea de

exprimare a unui ales al poporului atunci cacircnd acționează icircn această calitate este extinsă și

trebuie protejată eficient

- 10 -

I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare

Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de

exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru

abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele

răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale

răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală

Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului

sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului

mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin

exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile

stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct

privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta

urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din

punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală

reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind

repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a

libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita

daune pentru prejudiciul moral astfel suferit

Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt

considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)

ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva

tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această

libertate

- 11 -

Capitolul II Libertatea de exprimareComponente

II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf

Primul paragraf din Articolul 10 prevede că

bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de

opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor

publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună

societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo

Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare

libertatea de opinie

libertatea de a primi informaţii şi idei

libertatea de a comunica informaţii şi idei

Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice

şi fără a ţine seama de frontiere

II11 Libertatea de opinie

Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate

de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea

restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor

bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi

democraticerdquo6

Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să

opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea

informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru

exercitarea libertăţii de opinie

Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile

consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca

6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van

Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413

- 12 -

urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei

persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7

II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei

Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa

politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea

unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii

şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de

guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere

bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei

bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale

unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării

fiecărei persoanerdquo8

Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986

este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele

privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de

informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9

Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii

de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul

Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre

postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul

de a avea contact reciproc direct10

Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa

numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a

decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11

Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o

contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi

7 Voght v Germania 1995

8 Handyside v Regatul Unit 1976

9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

11 Mark intern v Germania 1989

- 13 -

democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată

numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative

artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea

societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea

unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu

problemele majore actualerdquo12

II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare

Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a

ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd

distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că

bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este

susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar

exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele

fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13

Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment

sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se

formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban

Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de

valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14

Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau

speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10

Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena

politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care

este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea

probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept

naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo

care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a

12

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

14 Dalban v Romacircnia 1999

- 14 -

recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui

spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus

dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei

campanii de defăimare a lui GSrdquo15

Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un

ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui

interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie

să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază

faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare

După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o

judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice

suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază

faptică poate fi excesivărdquo16

II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei

Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a

căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de

asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17

Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn

masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de

asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn

special asupra problemelor de interes public

II15 Libertatea presei

Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se

vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale

presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul

de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18

15

Dalban v Romacircnia 1999

16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

17 Autronic v Elveţia1990

18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

- 15 -

Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi

termeni au semnificaţii juridice diferite

Astfel socotim că termenul de libertate presupune

a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar

stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia

b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri

subiectul posesor al libertăţii

c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea

libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată

De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea

celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu

există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este

garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune

la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte

libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie

Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la

punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus

d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)

pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie

icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului

dreptului informaţia de interes public sau de interes personal

e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu

icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a

furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes

personal

Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a

primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de

exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media

Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se

dă o reglementare mai precisă astfel

1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale

- 16 -

2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea

de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub

formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa

3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă

icircndatoriri şi răspunderi speciale

Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod

expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes

public

Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra

dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la

libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea

de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea

puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1

din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994

Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei

Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o

cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn

prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că

drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate

prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie

Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului

media sunt prevăzute icircn art 20 astfel

ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi

a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris

sau orice alt mijloc de comunicare

b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare

Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn

exercitarea acestor libertăţi

2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură

prealabilă

- 17 -

3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de

comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la

aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului

societăţii şi a diferitelor limbi din Spania

4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se

poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti

Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor

de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci

obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege

fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei

Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune

Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau

prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate

proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care

legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede

pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă

intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de

catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore

autoritatea judiciară

Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore

confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice

alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru

prevenirea şi reprimarea abuzurilor

Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei

pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se

prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn

conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează

drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a

instituţiilor publice

- 18 -

Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod

diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa

de reglementare a Parlamentului

Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile

agentului media sunt

a) Dreptul de acces la sursele de informare

b) Libertatea de opinie

c) Libertatea de exprimare

d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public

e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii

f) Dreptul de a informa

g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns

h) Dreptul de a-şi proteja sursele

i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare

j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei

Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul

defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele

posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi

prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de

lege

II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune

Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica

informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de

radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a

fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul

limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene

deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au

dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19

Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor

19

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

- 19 -

restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale

disponibilerdquo

Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la

multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de

radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea

libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20

Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de

autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce

atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din

articolul 10 Icircn cazul Groppera21

Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn

articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să

reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe

teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică

că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10

(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului

general urmărit de articolul icircn cauzărdquo

Icircn cazul Autronic Ag22

Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a

informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute

de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa

unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării

difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de

Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023

Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă

erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru

că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar

icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum

icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii

20

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990

22 Autronic AG v Elveţia 1990

23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

- 20 -

transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea

cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24

Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată

de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere

privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25

Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de

societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie

să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă

informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică

psihică şi morală

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare ndash cel de-al doilea paragraf

Al doilea paragraf al articolului 10 prevede

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă

unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri

necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau

siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a

moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de

informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii

judecătoreştirdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo

Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de

exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului

la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17

prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru

un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini

24

Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993

25 Mark intern v Germania 1989

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 3: Libertatea de Exprimare

- 2 -

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea de exagerare 50

CONCLUZII 54

BIBLIOGRAFIE 57

- 3 -

Introducere

Convenţia europeană pentru Drepturile Omului este cea mai importantă formă de

exprimare a ataşamentului profund al Statelor membre ale Consiliului Europei faţă de valorile

democraţiei păcii şi justiţiei iar prin intermediul lor faţă de respectarea drepturilor şi libertăţilor

fundamentale ale indivizilor aflaţi sub jurisdicţia lor1

Convenţia europeană pentru Drepturile Omului (icircn continuare bdquoConvenţiardquo) a fost

semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 Pe parcursul ultimilor 50 de ani acest instrument a evoluat

graţie interpretărilor dispoziţiilor sale de către Curtea europeană a Drepturilor Omului şi Comisia

europeană a Drepturilor Omului2 precum şi datorită activităţii Consiliului Europei Cel din urmă

a adoptat protocoale adiţionale care au extins domeniul de aplicare al Convenţiei rezoluţii şi

recomandări care au dezvoltat şi au propus norme de conduită Statelor membre şi au impus

sancţiuni statelor care nu respectau prevederile acestui instrument

Aproape toate Statele Părţi la Convenţia europeană pentru Drepturile Omului au integrat

Convenţia icircn legislaţia lor naţională Astfel Convenţia este parte a sistemului de drept al Statelor

Părţi şi aplicarea prevederilor ei este obligatorie pentru instanţele judecătoreşti naţionale şi

autorităţile publice naţionale Respectiv orice individ afl at sub jurisdicţia Statelor vizate se

bucură de drepturile şi obligaţiunile care decurg din Convenţie şi prin urmare poate icircn cadrul

intern invoca direct textul Convenţiei şi jurisprudenţa Curţii care trebuie să fi e aplicate de

instanţele judecătoreşti naţionale Mai mult decăt atacirct autorităţile naţionale inclusiv instanţele

judecătoreşti trebuie să acorde Convenţiei prioritate asupra oricărei legi naţionale ce contravine

ei sau jurisprudenţei Curţii

Textul Convenţiei nu poate fi interpretat separat de jurisprudenţa sa Convenţia

funcţionează icircn conformitate cu un sistem de drept comun Hotăracircrile Curţii europene a

Drepturilor Omului (icircn continuare Curtea) explică şi interpreteză textul Ele constituie precedente

obligatorii al căror statut juridic este cel al normelor juridice obligatorii Prin urmare odată cu

ratifi carea Convenţiei autorităţile naţionale ale Statelor semnatare inclusiv cele care practică un

1 Introducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte Consiliul Europei 1994

2 Icircn conformitate cu Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului au

format un organ unic Curtea europeană a Drepturilor Omului

- 4 -

sistem de drept civil bdquocontinentalrdquo trebuie să considere hotăracircrile Curţii legi obligatorii Din

această cauză textul acestui manual se va referi icircn mod extensiv la jurisprudenţa Curţii Icircn această

ordine de idei trebuie să icircnţelegem că icircn prezent chiar şi sistemele tradiţionale de drept

continental practică un sistem mixt de drept continental şi de drept comun unde jurisprudenţa

are aceiaşi valoare ca şi legile adoptate de Parlament

Interpretarea textului Convenţiei este dinamică şi evolutivă ceea ce evidenţiază faptul că

Convenţia este un instrument iu care trebuie interpretat icircn lumina condiţiilor actuale Respectiv

Curtea este (şi trebuie să fi e) infl uenţată de schimbările şi convergenţele standardelor acceptate

icircn toate Statele membre ale Consiliului Europei

Conform spiritului general al Convenţiei responsabilitatea iniţială şi primară de a

proteja drepturile consacrate icircn Convenţie revine Icircnaltelor Părţi Contractante Curtea a fost

instituită pentru a monitoriza acţiunile statelor exercitacircndu-şi competenţa de revizuire Astfel

marja de apreciere conferită autorităţilor naţionale este coordonată cu supravegherea europeană

Doctrina marjei de apreciere se aplică icircn mod diferit şi nivelul discreţionar permis statelor variază

icircn funcţie de context Statului i se acordă o largă libertate de apreciere icircn cazuri de urgenţă

publică icircn conformitate cu prevederile articolului 15 sau icircn anumite domenii cum ar fi protecţia

libertăţii de exprimare icircn care lipsa unei concepţii comune icircn Statele Contractante duce la

reducerea aproape completă a puterii discreţionare

Scopul acestui ghid este de a ajuta judecătorii de toate nivele să asigure soluţionarea

tuturor cauzelor care vizează libertatea de exprimare icircn conformitate cu obligaţiile impuse de

articolul 10 din Convenţie aşa cum au fost dezvoltate de Curtea de la Strasbourg

- 5 -

Capitolul I Generalități

I1 Definirea și consacrarea legislativă

Libertatea de exprimare reprezintă una dintre condițiile primordiale pentru existența unei

societăți democratice Proclamarea ei cu acest titlu icircn drepturilor omului este reflectată icircn dreptul

intern prin consacrarea ca drept fundamental icircn art 30 alin(1) din Constituția Romacircniei

(1) Libertatea de exprimare a gacircndurilor a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de

orice fel prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare

icircn public sunt inviolabile

(2) Cenzura de orice fel este interzisatilde

(3) Libertatea presei implicatilde si libertatea de a icircnființa publicații

(4) Nici o publicație nu poate fi suprimatatilde

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masatilde obligația de a face publicatilde sursa

finanțatilderii

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea onoarea viata particularatilde a

persoanei și nici dreptul la propria imagine

(7) Sunt interzise de lege defatildeimarea țatilderii și a națiunii icircndemnul la ratildezboi de agresiune la uratilde

naționalatilde rasialatilde de clasatilde sau religioasatilde incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violențatilde publicatilde precum și manifestatilderile obscene contrare bunelor moravuri

(8) Ratildespunderea civilatilde pentru informația sau pentru creația adusatilde la cunoștințatilde publicatilde revine

editorului sau realizatorului autorului organizatorului manifestatilderii artistice proprietarului

mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Delictele de

presatilde se stabilesc prin lege

Prin urmare libertatea de exprimare reprezintă posibilitatea omului de a-și exprima

prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn

public gacircndurile opiniile credințele religioase și creațiile spirituale de orice fel

Constituția Romacircniei interzice cenzura de orice fel Este o prevedere constituțională

decisiva pentru libertatea de exprimare Libertatea de exprimare declarată inviolabila reprezintă

principiul iar toate celelalte dispoziții ale art 30 trebuie interpretate icircn sensul respectării acestui

principiu Orice interpretare contrara care ar tinde să transforme excepțiile icircn regula ar fi de

natură să icircncalce voința constituantei voință exprimată expres

- 6 -

Această garantare a libertații de exprimare este tradițională icircn dreptul constituțional

romacircnesc Principiul stabilit de Constituția din 1866( Art 24 Constituțiunea garantează tuturor

libertatea de a comunica și publica ideile și opiunile lor prin graiu prin scris și prin presă fiecare

fiind respundetor de abusul acestor libertăți icircn casurile determinate prin Codicele penal care icircn

acestă privință se va revisui și complecta fără icircnsă a se putea restricircnge dreptul de sine sau a se

icircnființa o lege escepțională Delictele de presă sunt judecate de juriu Nici censura nici o altă

măsură preventivă pentru aparițiunea vinderea sau distribuțiunea oricărei publicațiuni nu se va

putea reicircnființa Pentru publicațiuni de jurnale nu este nevoe de autorisațiunea prealabilă a

autoritatei Nicio cauțiune nu se va cere de la ziariști scriitori editori tipografi și litografi Presa

nu va fi supusș niciodata sub regimul avertismentului Nici un jurnal sau publicațiune nu va putea

fi suspendată sau suprimată Autorul este respundetor pentru scrierile sale iar in lipsa autorului

sunt respundetori sau girantul sau editorul Veri ce jurnal trebue să aibă un girant responsabil care

să se bucure de drepturile civile si politicerdquo) a fost preluat aproape ad literam de Constituția din

1923 Chiar Constituția autoritara din 1938 il proclamă icircntr-o formă mai atenuata3

Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră această libertate icircn art 10

1 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de

opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor

publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună

societăţile de radiodifuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare

2 Exercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor

formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa

publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau

pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti4

3 httpregielivero

4 httpprovitabucurestiro

- 7 -

I2 Libertatea de exprimare Noțiunea și locul acesteia icircn cadrul

drepturilor și libertăților fundamentale

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale icircn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constituțiile unor tări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvantului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua notiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațtiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotriva un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotriva și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecărei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti5

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm faptul că și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

5 Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom București 2006 p 351

- 8 -

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Icircn opinia noastră libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți

libertatea de opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt

independente dar neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Mai putem face și observația că libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate

negativă cacirct și ca libertate pozitivă Ca libertate negativa - icircn raport cu statul căruia icirci este oprit

sau interzis pentru a interveni și a o limita iar ca libertate pozitiva - din punct de vedere al

individului sau al grupului care se implica icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu

pot exista distinct efectul politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și

garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critică Critica este

aceea care poate ridica semne de icircntrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enunțate și deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice icircncercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzată de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoana și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentală de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evoluție

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

- 9 -

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevărate Fiecare

trebuie să icircnțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucacirct bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lăsată

să trăiască dupa propriile reguli și nu dupa norme impuse din exterior

I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare

Așa cum rezultă din alin1 al art 30 din Constituția Romacircniei icircn domeniul libertății de

exprimare intră aproape orice formă de comunicare orală sau scrisă verbală sau nonverbală Pot

fi comunicate nu numai opinii propriu-zise ci și credințe gacircnduri și orice alt tip de idei sau

creații Practic enumerarea făcută icircn text este una exemplificativă ea fiind de natură să acopere

orice formă de comunicare Chiar și greva foamei se icircncadrează icircn domeniul art 30 din

Constitutie icircntrucat greva foamei reprezintă o modalitate extremă de exprimare de comunicare a

unor idei sau convingeri o formă de protest Din moment ce textul constituțional nu face nici un

fel de distincție icircn acest sens titularii libertății de exprimare sunt atat persoanele fizice cacirct și

persoanele juridice Icircn ceea ce privește prima categorie ea cuprinde toate persoanele fizice nu

numai cetățenii Icircn ceea ce privește persoanele juridice acestea dispun icircn egală măsură de

libertatea de exprimare

Libertatea de exprimare aparține icircn egală măsură și reprezentanților poporului cu atacirct

mai mult cu cacirct aceștia au fost aleși și acționează icircn temeiul acestui mandat Această opinie este

susținută și icircn jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că libertatea de

exprimare a unui ales al poporului atunci cacircnd acționează icircn această calitate este extinsă și

trebuie protejată eficient

- 10 -

I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare

Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de

exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru

abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele

răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale

răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală

Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului

sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului

mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin

exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile

stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct

privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta

urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din

punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală

reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind

repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a

libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita

daune pentru prejudiciul moral astfel suferit

Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt

considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)

ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva

tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această

libertate

- 11 -

Capitolul II Libertatea de exprimareComponente

II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf

Primul paragraf din Articolul 10 prevede că

bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de

opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor

publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună

societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo

Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare

libertatea de opinie

libertatea de a primi informaţii şi idei

libertatea de a comunica informaţii şi idei

Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice

şi fără a ţine seama de frontiere

II11 Libertatea de opinie

Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate

de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea

restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor

bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi

democraticerdquo6

Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să

opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea

informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru

exercitarea libertăţii de opinie

Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile

consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca

6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van

Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413

- 12 -

urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei

persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7

II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei

Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa

politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea

unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii

şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de

guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere

bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei

bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale

unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării

fiecărei persoanerdquo8

Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986

este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele

privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de

informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9

Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii

de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul

Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre

postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul

de a avea contact reciproc direct10

Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa

numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a

decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11

Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o

contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi

7 Voght v Germania 1995

8 Handyside v Regatul Unit 1976

9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

11 Mark intern v Germania 1989

- 13 -

democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată

numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative

artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea

societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea

unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu

problemele majore actualerdquo12

II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare

Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a

ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd

distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că

bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este

susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar

exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele

fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13

Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment

sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se

formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban

Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de

valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14

Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau

speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10

Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena

politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care

este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea

probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept

naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo

care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a

12

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

14 Dalban v Romacircnia 1999

- 14 -

recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui

spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus

dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei

campanii de defăimare a lui GSrdquo15

Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un

ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui

interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie

să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază

faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare

După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o

judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice

suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază

faptică poate fi excesivărdquo16

II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei

Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a

căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de

asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17

Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn

masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de

asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn

special asupra problemelor de interes public

II15 Libertatea presei

Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se

vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale

presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul

de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18

15

Dalban v Romacircnia 1999

16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

17 Autronic v Elveţia1990

18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

- 15 -

Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi

termeni au semnificaţii juridice diferite

Astfel socotim că termenul de libertate presupune

a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar

stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia

b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri

subiectul posesor al libertăţii

c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea

libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată

De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea

celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu

există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este

garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune

la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte

libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie

Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la

punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus

d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)

pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie

icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului

dreptului informaţia de interes public sau de interes personal

e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu

icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a

furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes

personal

Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a

primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de

exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media

Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se

dă o reglementare mai precisă astfel

1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale

- 16 -

2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea

de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub

formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa

3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă

icircndatoriri şi răspunderi speciale

Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod

expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes

public

Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra

dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la

libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea

de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea

puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1

din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994

Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei

Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o

cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn

prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că

drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate

prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie

Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului

media sunt prevăzute icircn art 20 astfel

ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi

a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris

sau orice alt mijloc de comunicare

b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare

Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn

exercitarea acestor libertăţi

2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură

prealabilă

- 17 -

3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de

comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la

aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului

societăţii şi a diferitelor limbi din Spania

4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se

poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti

Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor

de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci

obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege

fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei

Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune

Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau

prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate

proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care

legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede

pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă

intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de

catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore

autoritatea judiciară

Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore

confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice

alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru

prevenirea şi reprimarea abuzurilor

Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei

pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se

prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn

conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează

drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a

instituţiilor publice

- 18 -

Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod

diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa

de reglementare a Parlamentului

Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile

agentului media sunt

a) Dreptul de acces la sursele de informare

b) Libertatea de opinie

c) Libertatea de exprimare

d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public

e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii

f) Dreptul de a informa

g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns

h) Dreptul de a-şi proteja sursele

i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare

j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei

Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul

defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele

posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi

prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de

lege

II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune

Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica

informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de

radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a

fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul

limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene

deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au

dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19

Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor

19

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

- 19 -

restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale

disponibilerdquo

Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la

multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de

radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea

libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20

Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de

autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce

atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din

articolul 10 Icircn cazul Groppera21

Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn

articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să

reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe

teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică

că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10

(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului

general urmărit de articolul icircn cauzărdquo

Icircn cazul Autronic Ag22

Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a

informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute

de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa

unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării

difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de

Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023

Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă

erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru

că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar

icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum

icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii

20

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990

22 Autronic AG v Elveţia 1990

23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

- 20 -

transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea

cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24

Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată

de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere

privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25

Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de

societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie

să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă

informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică

psihică şi morală

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare ndash cel de-al doilea paragraf

Al doilea paragraf al articolului 10 prevede

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă

unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri

necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau

siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a

moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de

informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii

judecătoreştirdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo

Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de

exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului

la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17

prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru

un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini

24

Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993

25 Mark intern v Germania 1989

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 4: Libertatea de Exprimare

- 3 -

Introducere

Convenţia europeană pentru Drepturile Omului este cea mai importantă formă de

exprimare a ataşamentului profund al Statelor membre ale Consiliului Europei faţă de valorile

democraţiei păcii şi justiţiei iar prin intermediul lor faţă de respectarea drepturilor şi libertăţilor

fundamentale ale indivizilor aflaţi sub jurisdicţia lor1

Convenţia europeană pentru Drepturile Omului (icircn continuare bdquoConvenţiardquo) a fost

semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 Pe parcursul ultimilor 50 de ani acest instrument a evoluat

graţie interpretărilor dispoziţiilor sale de către Curtea europeană a Drepturilor Omului şi Comisia

europeană a Drepturilor Omului2 precum şi datorită activităţii Consiliului Europei Cel din urmă

a adoptat protocoale adiţionale care au extins domeniul de aplicare al Convenţiei rezoluţii şi

recomandări care au dezvoltat şi au propus norme de conduită Statelor membre şi au impus

sancţiuni statelor care nu respectau prevederile acestui instrument

Aproape toate Statele Părţi la Convenţia europeană pentru Drepturile Omului au integrat

Convenţia icircn legislaţia lor naţională Astfel Convenţia este parte a sistemului de drept al Statelor

Părţi şi aplicarea prevederilor ei este obligatorie pentru instanţele judecătoreşti naţionale şi

autorităţile publice naţionale Respectiv orice individ afl at sub jurisdicţia Statelor vizate se

bucură de drepturile şi obligaţiunile care decurg din Convenţie şi prin urmare poate icircn cadrul

intern invoca direct textul Convenţiei şi jurisprudenţa Curţii care trebuie să fi e aplicate de

instanţele judecătoreşti naţionale Mai mult decăt atacirct autorităţile naţionale inclusiv instanţele

judecătoreşti trebuie să acorde Convenţiei prioritate asupra oricărei legi naţionale ce contravine

ei sau jurisprudenţei Curţii

Textul Convenţiei nu poate fi interpretat separat de jurisprudenţa sa Convenţia

funcţionează icircn conformitate cu un sistem de drept comun Hotăracircrile Curţii europene a

Drepturilor Omului (icircn continuare Curtea) explică şi interpreteză textul Ele constituie precedente

obligatorii al căror statut juridic este cel al normelor juridice obligatorii Prin urmare odată cu

ratifi carea Convenţiei autorităţile naţionale ale Statelor semnatare inclusiv cele care practică un

1 Introducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte Consiliul Europei 1994

2 Icircn conformitate cu Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului au

format un organ unic Curtea europeană a Drepturilor Omului

- 4 -

sistem de drept civil bdquocontinentalrdquo trebuie să considere hotăracircrile Curţii legi obligatorii Din

această cauză textul acestui manual se va referi icircn mod extensiv la jurisprudenţa Curţii Icircn această

ordine de idei trebuie să icircnţelegem că icircn prezent chiar şi sistemele tradiţionale de drept

continental practică un sistem mixt de drept continental şi de drept comun unde jurisprudenţa

are aceiaşi valoare ca şi legile adoptate de Parlament

Interpretarea textului Convenţiei este dinamică şi evolutivă ceea ce evidenţiază faptul că

Convenţia este un instrument iu care trebuie interpretat icircn lumina condiţiilor actuale Respectiv

Curtea este (şi trebuie să fi e) infl uenţată de schimbările şi convergenţele standardelor acceptate

icircn toate Statele membre ale Consiliului Europei

Conform spiritului general al Convenţiei responsabilitatea iniţială şi primară de a

proteja drepturile consacrate icircn Convenţie revine Icircnaltelor Părţi Contractante Curtea a fost

instituită pentru a monitoriza acţiunile statelor exercitacircndu-şi competenţa de revizuire Astfel

marja de apreciere conferită autorităţilor naţionale este coordonată cu supravegherea europeană

Doctrina marjei de apreciere se aplică icircn mod diferit şi nivelul discreţionar permis statelor variază

icircn funcţie de context Statului i se acordă o largă libertate de apreciere icircn cazuri de urgenţă

publică icircn conformitate cu prevederile articolului 15 sau icircn anumite domenii cum ar fi protecţia

libertăţii de exprimare icircn care lipsa unei concepţii comune icircn Statele Contractante duce la

reducerea aproape completă a puterii discreţionare

Scopul acestui ghid este de a ajuta judecătorii de toate nivele să asigure soluţionarea

tuturor cauzelor care vizează libertatea de exprimare icircn conformitate cu obligaţiile impuse de

articolul 10 din Convenţie aşa cum au fost dezvoltate de Curtea de la Strasbourg

- 5 -

Capitolul I Generalități

I1 Definirea și consacrarea legislativă

Libertatea de exprimare reprezintă una dintre condițiile primordiale pentru existența unei

societăți democratice Proclamarea ei cu acest titlu icircn drepturilor omului este reflectată icircn dreptul

intern prin consacrarea ca drept fundamental icircn art 30 alin(1) din Constituția Romacircniei

(1) Libertatea de exprimare a gacircndurilor a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de

orice fel prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare

icircn public sunt inviolabile

(2) Cenzura de orice fel este interzisatilde

(3) Libertatea presei implicatilde si libertatea de a icircnființa publicații

(4) Nici o publicație nu poate fi suprimatatilde

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masatilde obligația de a face publicatilde sursa

finanțatilderii

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea onoarea viata particularatilde a

persoanei și nici dreptul la propria imagine

(7) Sunt interzise de lege defatildeimarea țatilderii și a națiunii icircndemnul la ratildezboi de agresiune la uratilde

naționalatilde rasialatilde de clasatilde sau religioasatilde incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violențatilde publicatilde precum și manifestatilderile obscene contrare bunelor moravuri

(8) Ratildespunderea civilatilde pentru informația sau pentru creația adusatilde la cunoștințatilde publicatilde revine

editorului sau realizatorului autorului organizatorului manifestatilderii artistice proprietarului

mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Delictele de

presatilde se stabilesc prin lege

Prin urmare libertatea de exprimare reprezintă posibilitatea omului de a-și exprima

prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn

public gacircndurile opiniile credințele religioase și creațiile spirituale de orice fel

Constituția Romacircniei interzice cenzura de orice fel Este o prevedere constituțională

decisiva pentru libertatea de exprimare Libertatea de exprimare declarată inviolabila reprezintă

principiul iar toate celelalte dispoziții ale art 30 trebuie interpretate icircn sensul respectării acestui

principiu Orice interpretare contrara care ar tinde să transforme excepțiile icircn regula ar fi de

natură să icircncalce voința constituantei voință exprimată expres

- 6 -

Această garantare a libertații de exprimare este tradițională icircn dreptul constituțional

romacircnesc Principiul stabilit de Constituția din 1866( Art 24 Constituțiunea garantează tuturor

libertatea de a comunica și publica ideile și opiunile lor prin graiu prin scris și prin presă fiecare

fiind respundetor de abusul acestor libertăți icircn casurile determinate prin Codicele penal care icircn

acestă privință se va revisui și complecta fără icircnsă a se putea restricircnge dreptul de sine sau a se

icircnființa o lege escepțională Delictele de presă sunt judecate de juriu Nici censura nici o altă

măsură preventivă pentru aparițiunea vinderea sau distribuțiunea oricărei publicațiuni nu se va

putea reicircnființa Pentru publicațiuni de jurnale nu este nevoe de autorisațiunea prealabilă a

autoritatei Nicio cauțiune nu se va cere de la ziariști scriitori editori tipografi și litografi Presa

nu va fi supusș niciodata sub regimul avertismentului Nici un jurnal sau publicațiune nu va putea

fi suspendată sau suprimată Autorul este respundetor pentru scrierile sale iar in lipsa autorului

sunt respundetori sau girantul sau editorul Veri ce jurnal trebue să aibă un girant responsabil care

să se bucure de drepturile civile si politicerdquo) a fost preluat aproape ad literam de Constituția din

1923 Chiar Constituția autoritara din 1938 il proclamă icircntr-o formă mai atenuata3

Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră această libertate icircn art 10

1 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de

opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor

publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună

societăţile de radiodifuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare

2 Exercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor

formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa

publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau

pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti4

3 httpregielivero

4 httpprovitabucurestiro

- 7 -

I2 Libertatea de exprimare Noțiunea și locul acesteia icircn cadrul

drepturilor și libertăților fundamentale

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale icircn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constituțiile unor tări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvantului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua notiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațtiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotriva un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotriva și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecărei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti5

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm faptul că și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

5 Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom București 2006 p 351

- 8 -

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Icircn opinia noastră libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți

libertatea de opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt

independente dar neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Mai putem face și observația că libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate

negativă cacirct și ca libertate pozitivă Ca libertate negativa - icircn raport cu statul căruia icirci este oprit

sau interzis pentru a interveni și a o limita iar ca libertate pozitiva - din punct de vedere al

individului sau al grupului care se implica icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu

pot exista distinct efectul politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și

garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critică Critica este

aceea care poate ridica semne de icircntrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enunțate și deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice icircncercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzată de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoana și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentală de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evoluție

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

- 9 -

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevărate Fiecare

trebuie să icircnțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucacirct bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lăsată

să trăiască dupa propriile reguli și nu dupa norme impuse din exterior

I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare

Așa cum rezultă din alin1 al art 30 din Constituția Romacircniei icircn domeniul libertății de

exprimare intră aproape orice formă de comunicare orală sau scrisă verbală sau nonverbală Pot

fi comunicate nu numai opinii propriu-zise ci și credințe gacircnduri și orice alt tip de idei sau

creații Practic enumerarea făcută icircn text este una exemplificativă ea fiind de natură să acopere

orice formă de comunicare Chiar și greva foamei se icircncadrează icircn domeniul art 30 din

Constitutie icircntrucat greva foamei reprezintă o modalitate extremă de exprimare de comunicare a

unor idei sau convingeri o formă de protest Din moment ce textul constituțional nu face nici un

fel de distincție icircn acest sens titularii libertății de exprimare sunt atat persoanele fizice cacirct și

persoanele juridice Icircn ceea ce privește prima categorie ea cuprinde toate persoanele fizice nu

numai cetățenii Icircn ceea ce privește persoanele juridice acestea dispun icircn egală măsură de

libertatea de exprimare

Libertatea de exprimare aparține icircn egală măsură și reprezentanților poporului cu atacirct

mai mult cu cacirct aceștia au fost aleși și acționează icircn temeiul acestui mandat Această opinie este

susținută și icircn jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că libertatea de

exprimare a unui ales al poporului atunci cacircnd acționează icircn această calitate este extinsă și

trebuie protejată eficient

- 10 -

I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare

Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de

exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru

abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele

răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale

răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală

Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului

sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului

mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin

exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile

stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct

privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta

urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din

punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală

reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind

repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a

libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita

daune pentru prejudiciul moral astfel suferit

Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt

considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)

ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva

tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această

libertate

- 11 -

Capitolul II Libertatea de exprimareComponente

II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf

Primul paragraf din Articolul 10 prevede că

bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de

opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor

publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună

societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo

Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare

libertatea de opinie

libertatea de a primi informaţii şi idei

libertatea de a comunica informaţii şi idei

Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice

şi fără a ţine seama de frontiere

II11 Libertatea de opinie

Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate

de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea

restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor

bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi

democraticerdquo6

Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să

opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea

informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru

exercitarea libertăţii de opinie

Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile

consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca

6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van

Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413

- 12 -

urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei

persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7

II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei

Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa

politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea

unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii

şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de

guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere

bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei

bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale

unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării

fiecărei persoanerdquo8

Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986

este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele

privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de

informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9

Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii

de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul

Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre

postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul

de a avea contact reciproc direct10

Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa

numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a

decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11

Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o

contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi

7 Voght v Germania 1995

8 Handyside v Regatul Unit 1976

9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

11 Mark intern v Germania 1989

- 13 -

democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată

numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative

artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea

societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea

unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu

problemele majore actualerdquo12

II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare

Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a

ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd

distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că

bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este

susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar

exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele

fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13

Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment

sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se

formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban

Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de

valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14

Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau

speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10

Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena

politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care

este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea

probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept

naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo

care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a

12

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

14 Dalban v Romacircnia 1999

- 14 -

recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui

spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus

dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei

campanii de defăimare a lui GSrdquo15

Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un

ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui

interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie

să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază

faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare

După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o

judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice

suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază

faptică poate fi excesivărdquo16

II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei

Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a

căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de

asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17

Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn

masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de

asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn

special asupra problemelor de interes public

II15 Libertatea presei

Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se

vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale

presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul

de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18

15

Dalban v Romacircnia 1999

16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

17 Autronic v Elveţia1990

18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

- 15 -

Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi

termeni au semnificaţii juridice diferite

Astfel socotim că termenul de libertate presupune

a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar

stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia

b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri

subiectul posesor al libertăţii

c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea

libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată

De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea

celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu

există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este

garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune

la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte

libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie

Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la

punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus

d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)

pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie

icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului

dreptului informaţia de interes public sau de interes personal

e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu

icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a

furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes

personal

Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a

primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de

exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media

Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se

dă o reglementare mai precisă astfel

1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale

- 16 -

2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea

de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub

formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa

3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă

icircndatoriri şi răspunderi speciale

Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod

expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes

public

Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra

dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la

libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea

de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea

puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1

din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994

Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei

Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o

cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn

prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că

drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate

prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie

Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului

media sunt prevăzute icircn art 20 astfel

ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi

a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris

sau orice alt mijloc de comunicare

b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare

Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn

exercitarea acestor libertăţi

2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură

prealabilă

- 17 -

3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de

comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la

aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului

societăţii şi a diferitelor limbi din Spania

4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se

poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti

Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor

de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci

obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege

fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei

Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune

Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau

prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate

proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care

legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede

pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă

intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de

catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore

autoritatea judiciară

Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore

confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice

alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru

prevenirea şi reprimarea abuzurilor

Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei

pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se

prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn

conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează

drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a

instituţiilor publice

- 18 -

Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod

diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa

de reglementare a Parlamentului

Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile

agentului media sunt

a) Dreptul de acces la sursele de informare

b) Libertatea de opinie

c) Libertatea de exprimare

d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public

e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii

f) Dreptul de a informa

g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns

h) Dreptul de a-şi proteja sursele

i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare

j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei

Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul

defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele

posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi

prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de

lege

II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune

Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica

informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de

radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a

fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul

limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene

deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au

dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19

Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor

19

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

- 19 -

restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale

disponibilerdquo

Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la

multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de

radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea

libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20

Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de

autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce

atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din

articolul 10 Icircn cazul Groppera21

Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn

articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să

reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe

teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică

că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10

(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului

general urmărit de articolul icircn cauzărdquo

Icircn cazul Autronic Ag22

Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a

informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute

de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa

unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării

difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de

Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023

Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă

erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru

că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar

icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum

icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii

20

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990

22 Autronic AG v Elveţia 1990

23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

- 20 -

transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea

cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24

Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată

de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere

privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25

Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de

societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie

să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă

informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică

psihică şi morală

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare ndash cel de-al doilea paragraf

Al doilea paragraf al articolului 10 prevede

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă

unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri

necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau

siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a

moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de

informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii

judecătoreştirdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo

Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de

exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului

la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17

prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru

un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini

24

Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993

25 Mark intern v Germania 1989

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 5: Libertatea de Exprimare

- 4 -

sistem de drept civil bdquocontinentalrdquo trebuie să considere hotăracircrile Curţii legi obligatorii Din

această cauză textul acestui manual se va referi icircn mod extensiv la jurisprudenţa Curţii Icircn această

ordine de idei trebuie să icircnţelegem că icircn prezent chiar şi sistemele tradiţionale de drept

continental practică un sistem mixt de drept continental şi de drept comun unde jurisprudenţa

are aceiaşi valoare ca şi legile adoptate de Parlament

Interpretarea textului Convenţiei este dinamică şi evolutivă ceea ce evidenţiază faptul că

Convenţia este un instrument iu care trebuie interpretat icircn lumina condiţiilor actuale Respectiv

Curtea este (şi trebuie să fi e) infl uenţată de schimbările şi convergenţele standardelor acceptate

icircn toate Statele membre ale Consiliului Europei

Conform spiritului general al Convenţiei responsabilitatea iniţială şi primară de a

proteja drepturile consacrate icircn Convenţie revine Icircnaltelor Părţi Contractante Curtea a fost

instituită pentru a monitoriza acţiunile statelor exercitacircndu-şi competenţa de revizuire Astfel

marja de apreciere conferită autorităţilor naţionale este coordonată cu supravegherea europeană

Doctrina marjei de apreciere se aplică icircn mod diferit şi nivelul discreţionar permis statelor variază

icircn funcţie de context Statului i se acordă o largă libertate de apreciere icircn cazuri de urgenţă

publică icircn conformitate cu prevederile articolului 15 sau icircn anumite domenii cum ar fi protecţia

libertăţii de exprimare icircn care lipsa unei concepţii comune icircn Statele Contractante duce la

reducerea aproape completă a puterii discreţionare

Scopul acestui ghid este de a ajuta judecătorii de toate nivele să asigure soluţionarea

tuturor cauzelor care vizează libertatea de exprimare icircn conformitate cu obligaţiile impuse de

articolul 10 din Convenţie aşa cum au fost dezvoltate de Curtea de la Strasbourg

- 5 -

Capitolul I Generalități

I1 Definirea și consacrarea legislativă

Libertatea de exprimare reprezintă una dintre condițiile primordiale pentru existența unei

societăți democratice Proclamarea ei cu acest titlu icircn drepturilor omului este reflectată icircn dreptul

intern prin consacrarea ca drept fundamental icircn art 30 alin(1) din Constituția Romacircniei

(1) Libertatea de exprimare a gacircndurilor a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de

orice fel prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare

icircn public sunt inviolabile

(2) Cenzura de orice fel este interzisatilde

(3) Libertatea presei implicatilde si libertatea de a icircnființa publicații

(4) Nici o publicație nu poate fi suprimatatilde

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masatilde obligația de a face publicatilde sursa

finanțatilderii

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea onoarea viata particularatilde a

persoanei și nici dreptul la propria imagine

(7) Sunt interzise de lege defatildeimarea țatilderii și a națiunii icircndemnul la ratildezboi de agresiune la uratilde

naționalatilde rasialatilde de clasatilde sau religioasatilde incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violențatilde publicatilde precum și manifestatilderile obscene contrare bunelor moravuri

(8) Ratildespunderea civilatilde pentru informația sau pentru creația adusatilde la cunoștințatilde publicatilde revine

editorului sau realizatorului autorului organizatorului manifestatilderii artistice proprietarului

mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Delictele de

presatilde se stabilesc prin lege

Prin urmare libertatea de exprimare reprezintă posibilitatea omului de a-și exprima

prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn

public gacircndurile opiniile credințele religioase și creațiile spirituale de orice fel

Constituția Romacircniei interzice cenzura de orice fel Este o prevedere constituțională

decisiva pentru libertatea de exprimare Libertatea de exprimare declarată inviolabila reprezintă

principiul iar toate celelalte dispoziții ale art 30 trebuie interpretate icircn sensul respectării acestui

principiu Orice interpretare contrara care ar tinde să transforme excepțiile icircn regula ar fi de

natură să icircncalce voința constituantei voință exprimată expres

- 6 -

Această garantare a libertații de exprimare este tradițională icircn dreptul constituțional

romacircnesc Principiul stabilit de Constituția din 1866( Art 24 Constituțiunea garantează tuturor

libertatea de a comunica și publica ideile și opiunile lor prin graiu prin scris și prin presă fiecare

fiind respundetor de abusul acestor libertăți icircn casurile determinate prin Codicele penal care icircn

acestă privință se va revisui și complecta fără icircnsă a se putea restricircnge dreptul de sine sau a se

icircnființa o lege escepțională Delictele de presă sunt judecate de juriu Nici censura nici o altă

măsură preventivă pentru aparițiunea vinderea sau distribuțiunea oricărei publicațiuni nu se va

putea reicircnființa Pentru publicațiuni de jurnale nu este nevoe de autorisațiunea prealabilă a

autoritatei Nicio cauțiune nu se va cere de la ziariști scriitori editori tipografi și litografi Presa

nu va fi supusș niciodata sub regimul avertismentului Nici un jurnal sau publicațiune nu va putea

fi suspendată sau suprimată Autorul este respundetor pentru scrierile sale iar in lipsa autorului

sunt respundetori sau girantul sau editorul Veri ce jurnal trebue să aibă un girant responsabil care

să se bucure de drepturile civile si politicerdquo) a fost preluat aproape ad literam de Constituția din

1923 Chiar Constituția autoritara din 1938 il proclamă icircntr-o formă mai atenuata3

Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră această libertate icircn art 10

1 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de

opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor

publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună

societăţile de radiodifuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare

2 Exercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor

formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa

publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau

pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti4

3 httpregielivero

4 httpprovitabucurestiro

- 7 -

I2 Libertatea de exprimare Noțiunea și locul acesteia icircn cadrul

drepturilor și libertăților fundamentale

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale icircn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constituțiile unor tări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvantului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua notiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațtiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotriva un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotriva și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecărei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti5

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm faptul că și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

5 Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom București 2006 p 351

- 8 -

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Icircn opinia noastră libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți

libertatea de opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt

independente dar neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Mai putem face și observația că libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate

negativă cacirct și ca libertate pozitivă Ca libertate negativa - icircn raport cu statul căruia icirci este oprit

sau interzis pentru a interveni și a o limita iar ca libertate pozitiva - din punct de vedere al

individului sau al grupului care se implica icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu

pot exista distinct efectul politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și

garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critică Critica este

aceea care poate ridica semne de icircntrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enunțate și deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice icircncercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzată de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoana și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentală de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evoluție

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

- 9 -

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevărate Fiecare

trebuie să icircnțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucacirct bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lăsată

să trăiască dupa propriile reguli și nu dupa norme impuse din exterior

I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare

Așa cum rezultă din alin1 al art 30 din Constituția Romacircniei icircn domeniul libertății de

exprimare intră aproape orice formă de comunicare orală sau scrisă verbală sau nonverbală Pot

fi comunicate nu numai opinii propriu-zise ci și credințe gacircnduri și orice alt tip de idei sau

creații Practic enumerarea făcută icircn text este una exemplificativă ea fiind de natură să acopere

orice formă de comunicare Chiar și greva foamei se icircncadrează icircn domeniul art 30 din

Constitutie icircntrucat greva foamei reprezintă o modalitate extremă de exprimare de comunicare a

unor idei sau convingeri o formă de protest Din moment ce textul constituțional nu face nici un

fel de distincție icircn acest sens titularii libertății de exprimare sunt atat persoanele fizice cacirct și

persoanele juridice Icircn ceea ce privește prima categorie ea cuprinde toate persoanele fizice nu

numai cetățenii Icircn ceea ce privește persoanele juridice acestea dispun icircn egală măsură de

libertatea de exprimare

Libertatea de exprimare aparține icircn egală măsură și reprezentanților poporului cu atacirct

mai mult cu cacirct aceștia au fost aleși și acționează icircn temeiul acestui mandat Această opinie este

susținută și icircn jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că libertatea de

exprimare a unui ales al poporului atunci cacircnd acționează icircn această calitate este extinsă și

trebuie protejată eficient

- 10 -

I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare

Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de

exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru

abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele

răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale

răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală

Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului

sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului

mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin

exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile

stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct

privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta

urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din

punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală

reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind

repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a

libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita

daune pentru prejudiciul moral astfel suferit

Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt

considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)

ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva

tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această

libertate

- 11 -

Capitolul II Libertatea de exprimareComponente

II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf

Primul paragraf din Articolul 10 prevede că

bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de

opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor

publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună

societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo

Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare

libertatea de opinie

libertatea de a primi informaţii şi idei

libertatea de a comunica informaţii şi idei

Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice

şi fără a ţine seama de frontiere

II11 Libertatea de opinie

Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate

de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea

restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor

bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi

democraticerdquo6

Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să

opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea

informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru

exercitarea libertăţii de opinie

Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile

consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca

6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van

Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413

- 12 -

urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei

persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7

II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei

Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa

politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea

unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii

şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de

guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere

bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei

bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale

unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării

fiecărei persoanerdquo8

Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986

este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele

privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de

informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9

Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii

de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul

Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre

postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul

de a avea contact reciproc direct10

Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa

numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a

decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11

Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o

contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi

7 Voght v Germania 1995

8 Handyside v Regatul Unit 1976

9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

11 Mark intern v Germania 1989

- 13 -

democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată

numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative

artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea

societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea

unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu

problemele majore actualerdquo12

II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare

Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a

ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd

distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că

bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este

susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar

exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele

fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13

Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment

sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se

formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban

Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de

valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14

Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau

speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10

Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena

politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care

este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea

probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept

naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo

care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a

12

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

14 Dalban v Romacircnia 1999

- 14 -

recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui

spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus

dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei

campanii de defăimare a lui GSrdquo15

Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un

ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui

interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie

să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază

faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare

După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o

judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice

suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază

faptică poate fi excesivărdquo16

II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei

Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a

căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de

asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17

Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn

masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de

asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn

special asupra problemelor de interes public

II15 Libertatea presei

Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se

vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale

presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul

de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18

15

Dalban v Romacircnia 1999

16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

17 Autronic v Elveţia1990

18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

- 15 -

Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi

termeni au semnificaţii juridice diferite

Astfel socotim că termenul de libertate presupune

a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar

stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia

b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri

subiectul posesor al libertăţii

c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea

libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată

De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea

celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu

există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este

garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune

la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte

libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie

Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la

punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus

d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)

pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie

icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului

dreptului informaţia de interes public sau de interes personal

e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu

icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a

furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes

personal

Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a

primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de

exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media

Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se

dă o reglementare mai precisă astfel

1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale

- 16 -

2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea

de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub

formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa

3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă

icircndatoriri şi răspunderi speciale

Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod

expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes

public

Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra

dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la

libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea

de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea

puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1

din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994

Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei

Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o

cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn

prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că

drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate

prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie

Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului

media sunt prevăzute icircn art 20 astfel

ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi

a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris

sau orice alt mijloc de comunicare

b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare

Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn

exercitarea acestor libertăţi

2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură

prealabilă

- 17 -

3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de

comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la

aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului

societăţii şi a diferitelor limbi din Spania

4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se

poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti

Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor

de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci

obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege

fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei

Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune

Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau

prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate

proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care

legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede

pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă

intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de

catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore

autoritatea judiciară

Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore

confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice

alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru

prevenirea şi reprimarea abuzurilor

Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei

pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se

prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn

conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează

drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a

instituţiilor publice

- 18 -

Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod

diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa

de reglementare a Parlamentului

Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile

agentului media sunt

a) Dreptul de acces la sursele de informare

b) Libertatea de opinie

c) Libertatea de exprimare

d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public

e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii

f) Dreptul de a informa

g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns

h) Dreptul de a-şi proteja sursele

i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare

j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei

Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul

defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele

posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi

prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de

lege

II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune

Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica

informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de

radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a

fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul

limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene

deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au

dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19

Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor

19

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

- 19 -

restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale

disponibilerdquo

Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la

multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de

radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea

libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20

Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de

autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce

atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din

articolul 10 Icircn cazul Groppera21

Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn

articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să

reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe

teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică

că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10

(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului

general urmărit de articolul icircn cauzărdquo

Icircn cazul Autronic Ag22

Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a

informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute

de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa

unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării

difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de

Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023

Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă

erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru

că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar

icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum

icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii

20

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990

22 Autronic AG v Elveţia 1990

23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

- 20 -

transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea

cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24

Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată

de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere

privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25

Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de

societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie

să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă

informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică

psihică şi morală

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare ndash cel de-al doilea paragraf

Al doilea paragraf al articolului 10 prevede

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă

unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri

necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau

siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a

moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de

informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii

judecătoreştirdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo

Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de

exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului

la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17

prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru

un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini

24

Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993

25 Mark intern v Germania 1989

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 6: Libertatea de Exprimare

- 5 -

Capitolul I Generalități

I1 Definirea și consacrarea legislativă

Libertatea de exprimare reprezintă una dintre condițiile primordiale pentru existența unei

societăți democratice Proclamarea ei cu acest titlu icircn drepturilor omului este reflectată icircn dreptul

intern prin consacrarea ca drept fundamental icircn art 30 alin(1) din Constituția Romacircniei

(1) Libertatea de exprimare a gacircndurilor a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de

orice fel prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare

icircn public sunt inviolabile

(2) Cenzura de orice fel este interzisatilde

(3) Libertatea presei implicatilde si libertatea de a icircnființa publicații

(4) Nici o publicație nu poate fi suprimatatilde

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masatilde obligația de a face publicatilde sursa

finanțatilderii

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea onoarea viata particularatilde a

persoanei și nici dreptul la propria imagine

(7) Sunt interzise de lege defatildeimarea țatilderii și a națiunii icircndemnul la ratildezboi de agresiune la uratilde

naționalatilde rasialatilde de clasatilde sau religioasatilde incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violențatilde publicatilde precum și manifestatilderile obscene contrare bunelor moravuri

(8) Ratildespunderea civilatilde pentru informația sau pentru creația adusatilde la cunoștințatilde publicatilde revine

editorului sau realizatorului autorului organizatorului manifestatilderii artistice proprietarului

mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Delictele de

presatilde se stabilesc prin lege

Prin urmare libertatea de exprimare reprezintă posibilitatea omului de a-și exprima

prin viu grai prin scris prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn

public gacircndurile opiniile credințele religioase și creațiile spirituale de orice fel

Constituția Romacircniei interzice cenzura de orice fel Este o prevedere constituțională

decisiva pentru libertatea de exprimare Libertatea de exprimare declarată inviolabila reprezintă

principiul iar toate celelalte dispoziții ale art 30 trebuie interpretate icircn sensul respectării acestui

principiu Orice interpretare contrara care ar tinde să transforme excepțiile icircn regula ar fi de

natură să icircncalce voința constituantei voință exprimată expres

- 6 -

Această garantare a libertații de exprimare este tradițională icircn dreptul constituțional

romacircnesc Principiul stabilit de Constituția din 1866( Art 24 Constituțiunea garantează tuturor

libertatea de a comunica și publica ideile și opiunile lor prin graiu prin scris și prin presă fiecare

fiind respundetor de abusul acestor libertăți icircn casurile determinate prin Codicele penal care icircn

acestă privință se va revisui și complecta fără icircnsă a se putea restricircnge dreptul de sine sau a se

icircnființa o lege escepțională Delictele de presă sunt judecate de juriu Nici censura nici o altă

măsură preventivă pentru aparițiunea vinderea sau distribuțiunea oricărei publicațiuni nu se va

putea reicircnființa Pentru publicațiuni de jurnale nu este nevoe de autorisațiunea prealabilă a

autoritatei Nicio cauțiune nu se va cere de la ziariști scriitori editori tipografi și litografi Presa

nu va fi supusș niciodata sub regimul avertismentului Nici un jurnal sau publicațiune nu va putea

fi suspendată sau suprimată Autorul este respundetor pentru scrierile sale iar in lipsa autorului

sunt respundetori sau girantul sau editorul Veri ce jurnal trebue să aibă un girant responsabil care

să se bucure de drepturile civile si politicerdquo) a fost preluat aproape ad literam de Constituția din

1923 Chiar Constituția autoritara din 1938 il proclamă icircntr-o formă mai atenuata3

Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră această libertate icircn art 10

1 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de

opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor

publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună

societăţile de radiodifuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare

2 Exercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor

formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa

publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau

pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti4

3 httpregielivero

4 httpprovitabucurestiro

- 7 -

I2 Libertatea de exprimare Noțiunea și locul acesteia icircn cadrul

drepturilor și libertăților fundamentale

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale icircn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constituțiile unor tări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvantului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua notiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațtiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotriva un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotriva și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecărei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti5

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm faptul că și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

5 Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom București 2006 p 351

- 8 -

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Icircn opinia noastră libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți

libertatea de opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt

independente dar neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Mai putem face și observația că libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate

negativă cacirct și ca libertate pozitivă Ca libertate negativa - icircn raport cu statul căruia icirci este oprit

sau interzis pentru a interveni și a o limita iar ca libertate pozitiva - din punct de vedere al

individului sau al grupului care se implica icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu

pot exista distinct efectul politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și

garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critică Critica este

aceea care poate ridica semne de icircntrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enunțate și deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice icircncercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzată de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoana și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentală de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evoluție

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

- 9 -

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevărate Fiecare

trebuie să icircnțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucacirct bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lăsată

să trăiască dupa propriile reguli și nu dupa norme impuse din exterior

I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare

Așa cum rezultă din alin1 al art 30 din Constituția Romacircniei icircn domeniul libertății de

exprimare intră aproape orice formă de comunicare orală sau scrisă verbală sau nonverbală Pot

fi comunicate nu numai opinii propriu-zise ci și credințe gacircnduri și orice alt tip de idei sau

creații Practic enumerarea făcută icircn text este una exemplificativă ea fiind de natură să acopere

orice formă de comunicare Chiar și greva foamei se icircncadrează icircn domeniul art 30 din

Constitutie icircntrucat greva foamei reprezintă o modalitate extremă de exprimare de comunicare a

unor idei sau convingeri o formă de protest Din moment ce textul constituțional nu face nici un

fel de distincție icircn acest sens titularii libertății de exprimare sunt atat persoanele fizice cacirct și

persoanele juridice Icircn ceea ce privește prima categorie ea cuprinde toate persoanele fizice nu

numai cetățenii Icircn ceea ce privește persoanele juridice acestea dispun icircn egală măsură de

libertatea de exprimare

Libertatea de exprimare aparține icircn egală măsură și reprezentanților poporului cu atacirct

mai mult cu cacirct aceștia au fost aleși și acționează icircn temeiul acestui mandat Această opinie este

susținută și icircn jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că libertatea de

exprimare a unui ales al poporului atunci cacircnd acționează icircn această calitate este extinsă și

trebuie protejată eficient

- 10 -

I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare

Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de

exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru

abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele

răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale

răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală

Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului

sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului

mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin

exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile

stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct

privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta

urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din

punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală

reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind

repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a

libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita

daune pentru prejudiciul moral astfel suferit

Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt

considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)

ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva

tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această

libertate

- 11 -

Capitolul II Libertatea de exprimareComponente

II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf

Primul paragraf din Articolul 10 prevede că

bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de

opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor

publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună

societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo

Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare

libertatea de opinie

libertatea de a primi informaţii şi idei

libertatea de a comunica informaţii şi idei

Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice

şi fără a ţine seama de frontiere

II11 Libertatea de opinie

Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate

de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea

restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor

bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi

democraticerdquo6

Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să

opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea

informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru

exercitarea libertăţii de opinie

Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile

consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca

6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van

Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413

- 12 -

urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei

persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7

II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei

Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa

politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea

unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii

şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de

guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere

bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei

bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale

unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării

fiecărei persoanerdquo8

Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986

este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele

privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de

informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9

Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii

de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul

Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre

postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul

de a avea contact reciproc direct10

Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa

numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a

decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11

Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o

contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi

7 Voght v Germania 1995

8 Handyside v Regatul Unit 1976

9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

11 Mark intern v Germania 1989

- 13 -

democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată

numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative

artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea

societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea

unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu

problemele majore actualerdquo12

II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare

Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a

ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd

distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că

bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este

susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar

exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele

fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13

Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment

sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se

formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban

Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de

valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14

Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau

speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10

Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena

politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care

este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea

probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept

naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo

care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a

12

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

14 Dalban v Romacircnia 1999

- 14 -

recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui

spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus

dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei

campanii de defăimare a lui GSrdquo15

Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un

ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui

interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie

să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază

faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare

După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o

judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice

suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază

faptică poate fi excesivărdquo16

II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei

Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a

căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de

asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17

Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn

masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de

asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn

special asupra problemelor de interes public

II15 Libertatea presei

Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se

vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale

presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul

de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18

15

Dalban v Romacircnia 1999

16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

17 Autronic v Elveţia1990

18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

- 15 -

Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi

termeni au semnificaţii juridice diferite

Astfel socotim că termenul de libertate presupune

a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar

stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia

b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri

subiectul posesor al libertăţii

c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea

libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată

De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea

celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu

există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este

garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune

la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte

libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie

Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la

punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus

d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)

pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie

icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului

dreptului informaţia de interes public sau de interes personal

e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu

icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a

furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes

personal

Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a

primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de

exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media

Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se

dă o reglementare mai precisă astfel

1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale

- 16 -

2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea

de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub

formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa

3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă

icircndatoriri şi răspunderi speciale

Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod

expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes

public

Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra

dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la

libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea

de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea

puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1

din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994

Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei

Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o

cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn

prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că

drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate

prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie

Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului

media sunt prevăzute icircn art 20 astfel

ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi

a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris

sau orice alt mijloc de comunicare

b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare

Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn

exercitarea acestor libertăţi

2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură

prealabilă

- 17 -

3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de

comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la

aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului

societăţii şi a diferitelor limbi din Spania

4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se

poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti

Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor

de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci

obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege

fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei

Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune

Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau

prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate

proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care

legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede

pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă

intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de

catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore

autoritatea judiciară

Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore

confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice

alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru

prevenirea şi reprimarea abuzurilor

Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei

pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se

prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn

conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează

drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a

instituţiilor publice

- 18 -

Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod

diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa

de reglementare a Parlamentului

Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile

agentului media sunt

a) Dreptul de acces la sursele de informare

b) Libertatea de opinie

c) Libertatea de exprimare

d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public

e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii

f) Dreptul de a informa

g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns

h) Dreptul de a-şi proteja sursele

i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare

j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei

Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul

defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele

posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi

prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de

lege

II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune

Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica

informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de

radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a

fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul

limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene

deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au

dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19

Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor

19

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

- 19 -

restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale

disponibilerdquo

Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la

multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de

radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea

libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20

Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de

autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce

atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din

articolul 10 Icircn cazul Groppera21

Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn

articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să

reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe

teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică

că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10

(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului

general urmărit de articolul icircn cauzărdquo

Icircn cazul Autronic Ag22

Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a

informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute

de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa

unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării

difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de

Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023

Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă

erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru

că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar

icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum

icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii

20

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990

22 Autronic AG v Elveţia 1990

23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

- 20 -

transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea

cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24

Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată

de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere

privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25

Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de

societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie

să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă

informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică

psihică şi morală

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare ndash cel de-al doilea paragraf

Al doilea paragraf al articolului 10 prevede

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă

unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri

necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau

siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a

moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de

informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii

judecătoreştirdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo

Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de

exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului

la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17

prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru

un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini

24

Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993

25 Mark intern v Germania 1989

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 7: Libertatea de Exprimare

- 6 -

Această garantare a libertații de exprimare este tradițională icircn dreptul constituțional

romacircnesc Principiul stabilit de Constituția din 1866( Art 24 Constituțiunea garantează tuturor

libertatea de a comunica și publica ideile și opiunile lor prin graiu prin scris și prin presă fiecare

fiind respundetor de abusul acestor libertăți icircn casurile determinate prin Codicele penal care icircn

acestă privință se va revisui și complecta fără icircnsă a se putea restricircnge dreptul de sine sau a se

icircnființa o lege escepțională Delictele de presă sunt judecate de juriu Nici censura nici o altă

măsură preventivă pentru aparițiunea vinderea sau distribuțiunea oricărei publicațiuni nu se va

putea reicircnființa Pentru publicațiuni de jurnale nu este nevoe de autorisațiunea prealabilă a

autoritatei Nicio cauțiune nu se va cere de la ziariști scriitori editori tipografi și litografi Presa

nu va fi supusș niciodata sub regimul avertismentului Nici un jurnal sau publicațiune nu va putea

fi suspendată sau suprimată Autorul este respundetor pentru scrierile sale iar in lipsa autorului

sunt respundetori sau girantul sau editorul Veri ce jurnal trebue să aibă un girant responsabil care

să se bucure de drepturile civile si politicerdquo) a fost preluat aproape ad literam de Constituția din

1923 Chiar Constituția autoritara din 1938 il proclamă icircntr-o formă mai atenuata3

Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră această libertate icircn art 10

1 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de

opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor

publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună

societăţile de radiodifuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare

2 Exercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor

formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa

publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau

pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti4

3 httpregielivero

4 httpprovitabucurestiro

- 7 -

I2 Libertatea de exprimare Noțiunea și locul acesteia icircn cadrul

drepturilor și libertăților fundamentale

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale icircn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constituțiile unor tări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvantului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua notiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațtiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotriva un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotriva și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecărei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti5

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm faptul că și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

5 Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom București 2006 p 351

- 8 -

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Icircn opinia noastră libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți

libertatea de opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt

independente dar neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Mai putem face și observația că libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate

negativă cacirct și ca libertate pozitivă Ca libertate negativa - icircn raport cu statul căruia icirci este oprit

sau interzis pentru a interveni și a o limita iar ca libertate pozitiva - din punct de vedere al

individului sau al grupului care se implica icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu

pot exista distinct efectul politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și

garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critică Critica este

aceea care poate ridica semne de icircntrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enunțate și deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice icircncercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzată de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoana și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentală de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evoluție

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

- 9 -

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevărate Fiecare

trebuie să icircnțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucacirct bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lăsată

să trăiască dupa propriile reguli și nu dupa norme impuse din exterior

I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare

Așa cum rezultă din alin1 al art 30 din Constituția Romacircniei icircn domeniul libertății de

exprimare intră aproape orice formă de comunicare orală sau scrisă verbală sau nonverbală Pot

fi comunicate nu numai opinii propriu-zise ci și credințe gacircnduri și orice alt tip de idei sau

creații Practic enumerarea făcută icircn text este una exemplificativă ea fiind de natură să acopere

orice formă de comunicare Chiar și greva foamei se icircncadrează icircn domeniul art 30 din

Constitutie icircntrucat greva foamei reprezintă o modalitate extremă de exprimare de comunicare a

unor idei sau convingeri o formă de protest Din moment ce textul constituțional nu face nici un

fel de distincție icircn acest sens titularii libertății de exprimare sunt atat persoanele fizice cacirct și

persoanele juridice Icircn ceea ce privește prima categorie ea cuprinde toate persoanele fizice nu

numai cetățenii Icircn ceea ce privește persoanele juridice acestea dispun icircn egală măsură de

libertatea de exprimare

Libertatea de exprimare aparține icircn egală măsură și reprezentanților poporului cu atacirct

mai mult cu cacirct aceștia au fost aleși și acționează icircn temeiul acestui mandat Această opinie este

susținută și icircn jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că libertatea de

exprimare a unui ales al poporului atunci cacircnd acționează icircn această calitate este extinsă și

trebuie protejată eficient

- 10 -

I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare

Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de

exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru

abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele

răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale

răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală

Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului

sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului

mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin

exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile

stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct

privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta

urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din

punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală

reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind

repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a

libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita

daune pentru prejudiciul moral astfel suferit

Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt

considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)

ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva

tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această

libertate

- 11 -

Capitolul II Libertatea de exprimareComponente

II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf

Primul paragraf din Articolul 10 prevede că

bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de

opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor

publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună

societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo

Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare

libertatea de opinie

libertatea de a primi informaţii şi idei

libertatea de a comunica informaţii şi idei

Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice

şi fără a ţine seama de frontiere

II11 Libertatea de opinie

Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate

de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea

restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor

bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi

democraticerdquo6

Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să

opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea

informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru

exercitarea libertăţii de opinie

Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile

consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca

6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van

Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413

- 12 -

urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei

persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7

II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei

Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa

politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea

unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii

şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de

guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere

bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei

bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale

unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării

fiecărei persoanerdquo8

Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986

este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele

privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de

informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9

Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii

de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul

Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre

postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul

de a avea contact reciproc direct10

Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa

numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a

decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11

Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o

contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi

7 Voght v Germania 1995

8 Handyside v Regatul Unit 1976

9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

11 Mark intern v Germania 1989

- 13 -

democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată

numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative

artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea

societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea

unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu

problemele majore actualerdquo12

II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare

Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a

ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd

distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că

bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este

susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar

exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele

fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13

Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment

sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se

formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban

Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de

valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14

Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau

speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10

Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena

politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care

este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea

probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept

naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo

care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a

12

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

14 Dalban v Romacircnia 1999

- 14 -

recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui

spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus

dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei

campanii de defăimare a lui GSrdquo15

Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un

ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui

interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie

să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază

faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare

După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o

judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice

suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază

faptică poate fi excesivărdquo16

II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei

Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a

căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de

asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17

Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn

masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de

asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn

special asupra problemelor de interes public

II15 Libertatea presei

Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se

vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale

presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul

de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18

15

Dalban v Romacircnia 1999

16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

17 Autronic v Elveţia1990

18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

- 15 -

Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi

termeni au semnificaţii juridice diferite

Astfel socotim că termenul de libertate presupune

a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar

stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia

b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri

subiectul posesor al libertăţii

c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea

libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată

De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea

celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu

există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este

garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune

la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte

libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie

Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la

punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus

d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)

pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie

icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului

dreptului informaţia de interes public sau de interes personal

e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu

icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a

furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes

personal

Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a

primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de

exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media

Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se

dă o reglementare mai precisă astfel

1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale

- 16 -

2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea

de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub

formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa

3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă

icircndatoriri şi răspunderi speciale

Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod

expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes

public

Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra

dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la

libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea

de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea

puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1

din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994

Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei

Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o

cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn

prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că

drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate

prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie

Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului

media sunt prevăzute icircn art 20 astfel

ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi

a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris

sau orice alt mijloc de comunicare

b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare

Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn

exercitarea acestor libertăţi

2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură

prealabilă

- 17 -

3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de

comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la

aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului

societăţii şi a diferitelor limbi din Spania

4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se

poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti

Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor

de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci

obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege

fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei

Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune

Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau

prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate

proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care

legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede

pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă

intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de

catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore

autoritatea judiciară

Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore

confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice

alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru

prevenirea şi reprimarea abuzurilor

Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei

pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se

prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn

conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează

drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a

instituţiilor publice

- 18 -

Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod

diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa

de reglementare a Parlamentului

Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile

agentului media sunt

a) Dreptul de acces la sursele de informare

b) Libertatea de opinie

c) Libertatea de exprimare

d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public

e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii

f) Dreptul de a informa

g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns

h) Dreptul de a-şi proteja sursele

i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare

j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei

Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul

defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele

posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi

prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de

lege

II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune

Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica

informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de

radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a

fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul

limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene

deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au

dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19

Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor

19

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

- 19 -

restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale

disponibilerdquo

Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la

multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de

radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea

libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20

Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de

autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce

atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din

articolul 10 Icircn cazul Groppera21

Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn

articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să

reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe

teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică

că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10

(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului

general urmărit de articolul icircn cauzărdquo

Icircn cazul Autronic Ag22

Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a

informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute

de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa

unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării

difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de

Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023

Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă

erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru

că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar

icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum

icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii

20

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990

22 Autronic AG v Elveţia 1990

23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

- 20 -

transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea

cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24

Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată

de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere

privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25

Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de

societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie

să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă

informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică

psihică şi morală

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare ndash cel de-al doilea paragraf

Al doilea paragraf al articolului 10 prevede

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă

unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri

necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau

siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a

moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de

informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii

judecătoreştirdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo

Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de

exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului

la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17

prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru

un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini

24

Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993

25 Mark intern v Germania 1989

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 8: Libertatea de Exprimare

- 7 -

I2 Libertatea de exprimare Noțiunea și locul acesteia icircn cadrul

drepturilor și libertăților fundamentale

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale icircn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constituțiile unor tări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvantului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua notiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațtiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotriva un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotriva și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecărei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti5

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm faptul că și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

5 Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom București 2006 p 351

- 8 -

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Icircn opinia noastră libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți

libertatea de opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt

independente dar neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Mai putem face și observația că libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate

negativă cacirct și ca libertate pozitivă Ca libertate negativa - icircn raport cu statul căruia icirci este oprit

sau interzis pentru a interveni și a o limita iar ca libertate pozitiva - din punct de vedere al

individului sau al grupului care se implica icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu

pot exista distinct efectul politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și

garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critică Critica este

aceea care poate ridica semne de icircntrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enunțate și deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice icircncercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzată de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoana și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentală de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evoluție

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

- 9 -

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevărate Fiecare

trebuie să icircnțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucacirct bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lăsată

să trăiască dupa propriile reguli și nu dupa norme impuse din exterior

I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare

Așa cum rezultă din alin1 al art 30 din Constituția Romacircniei icircn domeniul libertății de

exprimare intră aproape orice formă de comunicare orală sau scrisă verbală sau nonverbală Pot

fi comunicate nu numai opinii propriu-zise ci și credințe gacircnduri și orice alt tip de idei sau

creații Practic enumerarea făcută icircn text este una exemplificativă ea fiind de natură să acopere

orice formă de comunicare Chiar și greva foamei se icircncadrează icircn domeniul art 30 din

Constitutie icircntrucat greva foamei reprezintă o modalitate extremă de exprimare de comunicare a

unor idei sau convingeri o formă de protest Din moment ce textul constituțional nu face nici un

fel de distincție icircn acest sens titularii libertății de exprimare sunt atat persoanele fizice cacirct și

persoanele juridice Icircn ceea ce privește prima categorie ea cuprinde toate persoanele fizice nu

numai cetățenii Icircn ceea ce privește persoanele juridice acestea dispun icircn egală măsură de

libertatea de exprimare

Libertatea de exprimare aparține icircn egală măsură și reprezentanților poporului cu atacirct

mai mult cu cacirct aceștia au fost aleși și acționează icircn temeiul acestui mandat Această opinie este

susținută și icircn jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că libertatea de

exprimare a unui ales al poporului atunci cacircnd acționează icircn această calitate este extinsă și

trebuie protejată eficient

- 10 -

I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare

Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de

exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru

abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele

răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale

răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală

Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului

sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului

mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin

exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile

stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct

privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta

urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din

punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală

reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind

repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a

libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita

daune pentru prejudiciul moral astfel suferit

Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt

considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)

ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva

tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această

libertate

- 11 -

Capitolul II Libertatea de exprimareComponente

II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf

Primul paragraf din Articolul 10 prevede că

bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de

opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor

publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună

societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo

Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare

libertatea de opinie

libertatea de a primi informaţii şi idei

libertatea de a comunica informaţii şi idei

Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice

şi fără a ţine seama de frontiere

II11 Libertatea de opinie

Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate

de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea

restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor

bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi

democraticerdquo6

Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să

opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea

informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru

exercitarea libertăţii de opinie

Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile

consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca

6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van

Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413

- 12 -

urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei

persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7

II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei

Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa

politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea

unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii

şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de

guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere

bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei

bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale

unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării

fiecărei persoanerdquo8

Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986

este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele

privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de

informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9

Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii

de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul

Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre

postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul

de a avea contact reciproc direct10

Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa

numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a

decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11

Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o

contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi

7 Voght v Germania 1995

8 Handyside v Regatul Unit 1976

9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

11 Mark intern v Germania 1989

- 13 -

democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată

numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative

artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea

societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea

unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu

problemele majore actualerdquo12

II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare

Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a

ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd

distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că

bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este

susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar

exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele

fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13

Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment

sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se

formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban

Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de

valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14

Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau

speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10

Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena

politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care

este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea

probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept

naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo

care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a

12

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

14 Dalban v Romacircnia 1999

- 14 -

recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui

spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus

dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei

campanii de defăimare a lui GSrdquo15

Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un

ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui

interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie

să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază

faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare

După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o

judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice

suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază

faptică poate fi excesivărdquo16

II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei

Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a

căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de

asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17

Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn

masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de

asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn

special asupra problemelor de interes public

II15 Libertatea presei

Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se

vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale

presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul

de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18

15

Dalban v Romacircnia 1999

16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

17 Autronic v Elveţia1990

18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

- 15 -

Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi

termeni au semnificaţii juridice diferite

Astfel socotim că termenul de libertate presupune

a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar

stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia

b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri

subiectul posesor al libertăţii

c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea

libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată

De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea

celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu

există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este

garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune

la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte

libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie

Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la

punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus

d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)

pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie

icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului

dreptului informaţia de interes public sau de interes personal

e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu

icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a

furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes

personal

Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a

primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de

exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media

Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se

dă o reglementare mai precisă astfel

1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale

- 16 -

2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea

de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub

formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa

3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă

icircndatoriri şi răspunderi speciale

Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod

expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes

public

Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra

dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la

libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea

de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea

puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1

din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994

Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei

Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o

cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn

prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că

drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate

prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie

Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului

media sunt prevăzute icircn art 20 astfel

ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi

a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris

sau orice alt mijloc de comunicare

b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare

Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn

exercitarea acestor libertăţi

2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură

prealabilă

- 17 -

3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de

comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la

aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului

societăţii şi a diferitelor limbi din Spania

4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se

poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti

Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor

de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci

obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege

fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei

Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune

Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau

prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate

proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care

legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede

pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă

intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de

catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore

autoritatea judiciară

Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore

confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice

alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru

prevenirea şi reprimarea abuzurilor

Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei

pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se

prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn

conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează

drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a

instituţiilor publice

- 18 -

Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod

diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa

de reglementare a Parlamentului

Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile

agentului media sunt

a) Dreptul de acces la sursele de informare

b) Libertatea de opinie

c) Libertatea de exprimare

d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public

e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii

f) Dreptul de a informa

g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns

h) Dreptul de a-şi proteja sursele

i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare

j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei

Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul

defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele

posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi

prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de

lege

II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune

Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica

informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de

radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a

fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul

limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene

deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au

dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19

Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor

19

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

- 19 -

restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale

disponibilerdquo

Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la

multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de

radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea

libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20

Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de

autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce

atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din

articolul 10 Icircn cazul Groppera21

Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn

articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să

reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe

teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică

că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10

(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului

general urmărit de articolul icircn cauzărdquo

Icircn cazul Autronic Ag22

Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a

informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute

de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa

unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării

difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de

Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023

Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă

erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru

că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar

icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum

icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii

20

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990

22 Autronic AG v Elveţia 1990

23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

- 20 -

transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea

cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24

Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată

de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere

privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25

Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de

societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie

să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă

informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică

psihică şi morală

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare ndash cel de-al doilea paragraf

Al doilea paragraf al articolului 10 prevede

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă

unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri

necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau

siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a

moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de

informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii

judecătoreştirdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo

Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de

exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului

la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17

prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru

un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini

24

Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993

25 Mark intern v Germania 1989

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 9: Libertatea de Exprimare

- 8 -

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Icircn opinia noastră libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți

libertatea de opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt

independente dar neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Mai putem face și observația că libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate

negativă cacirct și ca libertate pozitivă Ca libertate negativa - icircn raport cu statul căruia icirci este oprit

sau interzis pentru a interveni și a o limita iar ca libertate pozitiva - din punct de vedere al

individului sau al grupului care se implica icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu

pot exista distinct efectul politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și

garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critică Critica este

aceea care poate ridica semne de icircntrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enunțate și deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice icircncercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzată de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoana și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentală de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evoluție

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

- 9 -

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevărate Fiecare

trebuie să icircnțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucacirct bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lăsată

să trăiască dupa propriile reguli și nu dupa norme impuse din exterior

I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare

Așa cum rezultă din alin1 al art 30 din Constituția Romacircniei icircn domeniul libertății de

exprimare intră aproape orice formă de comunicare orală sau scrisă verbală sau nonverbală Pot

fi comunicate nu numai opinii propriu-zise ci și credințe gacircnduri și orice alt tip de idei sau

creații Practic enumerarea făcută icircn text este una exemplificativă ea fiind de natură să acopere

orice formă de comunicare Chiar și greva foamei se icircncadrează icircn domeniul art 30 din

Constitutie icircntrucat greva foamei reprezintă o modalitate extremă de exprimare de comunicare a

unor idei sau convingeri o formă de protest Din moment ce textul constituțional nu face nici un

fel de distincție icircn acest sens titularii libertății de exprimare sunt atat persoanele fizice cacirct și

persoanele juridice Icircn ceea ce privește prima categorie ea cuprinde toate persoanele fizice nu

numai cetățenii Icircn ceea ce privește persoanele juridice acestea dispun icircn egală măsură de

libertatea de exprimare

Libertatea de exprimare aparține icircn egală măsură și reprezentanților poporului cu atacirct

mai mult cu cacirct aceștia au fost aleși și acționează icircn temeiul acestui mandat Această opinie este

susținută și icircn jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că libertatea de

exprimare a unui ales al poporului atunci cacircnd acționează icircn această calitate este extinsă și

trebuie protejată eficient

- 10 -

I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare

Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de

exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru

abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele

răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale

răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală

Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului

sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului

mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin

exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile

stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct

privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta

urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din

punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală

reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind

repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a

libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita

daune pentru prejudiciul moral astfel suferit

Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt

considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)

ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva

tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această

libertate

- 11 -

Capitolul II Libertatea de exprimareComponente

II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf

Primul paragraf din Articolul 10 prevede că

bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de

opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor

publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună

societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo

Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare

libertatea de opinie

libertatea de a primi informaţii şi idei

libertatea de a comunica informaţii şi idei

Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice

şi fără a ţine seama de frontiere

II11 Libertatea de opinie

Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate

de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea

restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor

bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi

democraticerdquo6

Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să

opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea

informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru

exercitarea libertăţii de opinie

Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile

consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca

6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van

Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413

- 12 -

urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei

persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7

II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei

Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa

politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea

unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii

şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de

guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere

bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei

bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale

unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării

fiecărei persoanerdquo8

Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986

este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele

privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de

informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9

Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii

de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul

Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre

postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul

de a avea contact reciproc direct10

Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa

numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a

decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11

Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o

contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi

7 Voght v Germania 1995

8 Handyside v Regatul Unit 1976

9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

11 Mark intern v Germania 1989

- 13 -

democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată

numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative

artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea

societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea

unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu

problemele majore actualerdquo12

II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare

Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a

ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd

distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că

bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este

susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar

exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele

fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13

Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment

sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se

formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban

Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de

valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14

Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau

speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10

Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena

politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care

este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea

probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept

naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo

care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a

12

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

14 Dalban v Romacircnia 1999

- 14 -

recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui

spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus

dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei

campanii de defăimare a lui GSrdquo15

Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un

ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui

interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie

să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază

faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare

După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o

judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice

suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază

faptică poate fi excesivărdquo16

II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei

Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a

căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de

asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17

Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn

masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de

asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn

special asupra problemelor de interes public

II15 Libertatea presei

Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se

vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale

presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul

de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18

15

Dalban v Romacircnia 1999

16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

17 Autronic v Elveţia1990

18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

- 15 -

Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi

termeni au semnificaţii juridice diferite

Astfel socotim că termenul de libertate presupune

a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar

stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia

b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri

subiectul posesor al libertăţii

c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea

libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată

De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea

celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu

există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este

garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune

la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte

libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie

Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la

punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus

d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)

pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie

icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului

dreptului informaţia de interes public sau de interes personal

e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu

icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a

furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes

personal

Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a

primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de

exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media

Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se

dă o reglementare mai precisă astfel

1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale

- 16 -

2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea

de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub

formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa

3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă

icircndatoriri şi răspunderi speciale

Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod

expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes

public

Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra

dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la

libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea

de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea

puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1

din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994

Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei

Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o

cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn

prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că

drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate

prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie

Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului

media sunt prevăzute icircn art 20 astfel

ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi

a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris

sau orice alt mijloc de comunicare

b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare

Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn

exercitarea acestor libertăţi

2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură

prealabilă

- 17 -

3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de

comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la

aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului

societăţii şi a diferitelor limbi din Spania

4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se

poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti

Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor

de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci

obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege

fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei

Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune

Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau

prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate

proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care

legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede

pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă

intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de

catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore

autoritatea judiciară

Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore

confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice

alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru

prevenirea şi reprimarea abuzurilor

Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei

pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se

prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn

conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează

drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a

instituţiilor publice

- 18 -

Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod

diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa

de reglementare a Parlamentului

Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile

agentului media sunt

a) Dreptul de acces la sursele de informare

b) Libertatea de opinie

c) Libertatea de exprimare

d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public

e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii

f) Dreptul de a informa

g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns

h) Dreptul de a-şi proteja sursele

i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare

j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei

Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul

defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele

posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi

prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de

lege

II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune

Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica

informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de

radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a

fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul

limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene

deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au

dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19

Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor

19

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

- 19 -

restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale

disponibilerdquo

Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la

multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de

radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea

libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20

Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de

autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce

atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din

articolul 10 Icircn cazul Groppera21

Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn

articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să

reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe

teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică

că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10

(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului

general urmărit de articolul icircn cauzărdquo

Icircn cazul Autronic Ag22

Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a

informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute

de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa

unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării

difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de

Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023

Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă

erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru

că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar

icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum

icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii

20

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990

22 Autronic AG v Elveţia 1990

23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

- 20 -

transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea

cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24

Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată

de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere

privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25

Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de

societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie

să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă

informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică

psihică şi morală

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare ndash cel de-al doilea paragraf

Al doilea paragraf al articolului 10 prevede

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă

unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri

necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau

siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a

moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de

informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii

judecătoreştirdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo

Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de

exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului

la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17

prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru

un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini

24

Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993

25 Mark intern v Germania 1989

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 10: Libertatea de Exprimare

- 9 -

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevărate Fiecare

trebuie să icircnțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucacirct bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lăsată

să trăiască dupa propriile reguli și nu dupa norme impuse din exterior

I3 Conținutul și titularii libertății de exprimare

Așa cum rezultă din alin1 al art 30 din Constituția Romacircniei icircn domeniul libertății de

exprimare intră aproape orice formă de comunicare orală sau scrisă verbală sau nonverbală Pot

fi comunicate nu numai opinii propriu-zise ci și credințe gacircnduri și orice alt tip de idei sau

creații Practic enumerarea făcută icircn text este una exemplificativă ea fiind de natură să acopere

orice formă de comunicare Chiar și greva foamei se icircncadrează icircn domeniul art 30 din

Constitutie icircntrucat greva foamei reprezintă o modalitate extremă de exprimare de comunicare a

unor idei sau convingeri o formă de protest Din moment ce textul constituțional nu face nici un

fel de distincție icircn acest sens titularii libertății de exprimare sunt atat persoanele fizice cacirct și

persoanele juridice Icircn ceea ce privește prima categorie ea cuprinde toate persoanele fizice nu

numai cetățenii Icircn ceea ce privește persoanele juridice acestea dispun icircn egală măsură de

libertatea de exprimare

Libertatea de exprimare aparține icircn egală măsură și reprezentanților poporului cu atacirct

mai mult cu cacirct aceștia au fost aleși și acționează icircn temeiul acestui mandat Această opinie este

susținută și icircn jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că libertatea de

exprimare a unui ales al poporului atunci cacircnd acționează icircn această calitate este extinsă și

trebuie protejată eficient

- 10 -

I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare

Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de

exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru

abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele

răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale

răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală

Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului

sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului

mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin

exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile

stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct

privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta

urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din

punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală

reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind

repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a

libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita

daune pentru prejudiciul moral astfel suferit

Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt

considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)

ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva

tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această

libertate

- 11 -

Capitolul II Libertatea de exprimareComponente

II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf

Primul paragraf din Articolul 10 prevede că

bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de

opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor

publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună

societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo

Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare

libertatea de opinie

libertatea de a primi informaţii şi idei

libertatea de a comunica informaţii şi idei

Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice

şi fără a ţine seama de frontiere

II11 Libertatea de opinie

Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate

de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea

restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor

bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi

democraticerdquo6

Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să

opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea

informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru

exercitarea libertăţii de opinie

Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile

consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca

6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van

Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413

- 12 -

urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei

persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7

II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei

Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa

politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea

unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii

şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de

guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere

bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei

bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale

unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării

fiecărei persoanerdquo8

Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986

este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele

privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de

informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9

Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii

de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul

Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre

postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul

de a avea contact reciproc direct10

Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa

numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a

decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11

Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o

contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi

7 Voght v Germania 1995

8 Handyside v Regatul Unit 1976

9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

11 Mark intern v Germania 1989

- 13 -

democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată

numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative

artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea

societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea

unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu

problemele majore actualerdquo12

II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare

Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a

ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd

distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că

bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este

susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar

exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele

fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13

Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment

sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se

formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban

Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de

valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14

Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau

speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10

Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena

politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care

este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea

probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept

naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo

care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a

12

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

14 Dalban v Romacircnia 1999

- 14 -

recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui

spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus

dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei

campanii de defăimare a lui GSrdquo15

Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un

ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui

interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie

să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază

faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare

După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o

judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice

suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază

faptică poate fi excesivărdquo16

II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei

Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a

căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de

asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17

Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn

masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de

asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn

special asupra problemelor de interes public

II15 Libertatea presei

Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se

vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale

presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul

de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18

15

Dalban v Romacircnia 1999

16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

17 Autronic v Elveţia1990

18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

- 15 -

Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi

termeni au semnificaţii juridice diferite

Astfel socotim că termenul de libertate presupune

a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar

stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia

b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri

subiectul posesor al libertăţii

c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea

libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată

De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea

celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu

există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este

garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune

la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte

libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie

Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la

punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus

d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)

pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie

icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului

dreptului informaţia de interes public sau de interes personal

e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu

icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a

furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes

personal

Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a

primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de

exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media

Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se

dă o reglementare mai precisă astfel

1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale

- 16 -

2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea

de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub

formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa

3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă

icircndatoriri şi răspunderi speciale

Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod

expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes

public

Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra

dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la

libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea

de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea

puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1

din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994

Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei

Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o

cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn

prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că

drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate

prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie

Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului

media sunt prevăzute icircn art 20 astfel

ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi

a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris

sau orice alt mijloc de comunicare

b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare

Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn

exercitarea acestor libertăţi

2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură

prealabilă

- 17 -

3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de

comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la

aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului

societăţii şi a diferitelor limbi din Spania

4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se

poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti

Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor

de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci

obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege

fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei

Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune

Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau

prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate

proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care

legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede

pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă

intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de

catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore

autoritatea judiciară

Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore

confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice

alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru

prevenirea şi reprimarea abuzurilor

Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei

pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se

prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn

conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează

drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a

instituţiilor publice

- 18 -

Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod

diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa

de reglementare a Parlamentului

Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile

agentului media sunt

a) Dreptul de acces la sursele de informare

b) Libertatea de opinie

c) Libertatea de exprimare

d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public

e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii

f) Dreptul de a informa

g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns

h) Dreptul de a-şi proteja sursele

i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare

j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei

Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul

defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele

posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi

prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de

lege

II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune

Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica

informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de

radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a

fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul

limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene

deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au

dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19

Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor

19

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

- 19 -

restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale

disponibilerdquo

Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la

multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de

radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea

libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20

Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de

autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce

atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din

articolul 10 Icircn cazul Groppera21

Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn

articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să

reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe

teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică

că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10

(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului

general urmărit de articolul icircn cauzărdquo

Icircn cazul Autronic Ag22

Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a

informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute

de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa

unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării

difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de

Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023

Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă

erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru

că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar

icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum

icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii

20

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990

22 Autronic AG v Elveţia 1990

23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

- 20 -

transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea

cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24

Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată

de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere

privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25

Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de

societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie

să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă

informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică

psihică şi morală

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare ndash cel de-al doilea paragraf

Al doilea paragraf al articolului 10 prevede

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă

unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri

necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau

siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a

moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de

informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii

judecătoreştirdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo

Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de

exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului

la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17

prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru

un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini

24

Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993

25 Mark intern v Germania 1989

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 11: Libertatea de Exprimare

- 10 -

I4 Răspunderea pentru depășirea limitelor libertății de exprimare

Existența unor coordonate juridice icircnlăuntrul cărora trebuie să se exercite libertatea de

exprimare implică și răspunderea juridică pentru depășirea acestor limite altfel spus pentru

abuzul icircn exercitarea acestei libertăți așa de importante De aceea art 30 stabilește formele

răspunderii și subiectele răspunderii Astfel icircn alineatul (8) sunt stabilite explicit doua forme ale

răspunderii și anume răspunderea civilă și răspunderea penală

Cacirct privește răspunderea civilă textul constituțional stabilește că ea revine editorului

sau realizatorului autorului organizatorului manifestării artistice proprietarului

mijlocului de multiplicare al postului de radio sau de televiziune icircn condițiile legii Prin

exprimarea icircn condițiile legiirdquo se dă legiuitorului misiunea de a stabili icircn detaliu condițiile

stabilirii rspunderii dimensiunile acesteia repartizarea răspunderii civile pe cei raspunzători Cacirct

privește ordinea icircn care se raspunde ea este cea stabilită expres prin textul constituțional acesta

urmărind de fapt să asigure responsabilitatea necesară icircntr-un domeniu atacirct de important Din

punct de vedere al răspunderii civile aceasta este icircn principiu o răspundere civilă delictuală

reglementată de normele pertinente din Codul civil și din legile speciale scopul acesteia fiind

repararea prejudiciilor morale și materiale suferite de persoana afectată de exercitarea abuzivă a

libertății de exprimare Astfel victima unui abuz al libertății de exprimare are dreptul de a solicita

daune pentru prejudiciul moral astfel suferit

Răspunderea penală poate fi atrasă numai pentru cazurile cacircnd aceste abuzuri sunt

considerate infracțiuni Privitor la răspunderea pentru delictele de presă ( răspunderea penala)

ea va fi cea stabilită prin lege tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare icircmpotriva

tendințelor autoritare ale puterii executive sau judecătorești iar nu pentru a limita această

libertate

- 11 -

Capitolul II Libertatea de exprimareComponente

II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf

Primul paragraf din Articolul 10 prevede că

bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de

opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor

publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună

societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo

Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare

libertatea de opinie

libertatea de a primi informaţii şi idei

libertatea de a comunica informaţii şi idei

Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice

şi fără a ţine seama de frontiere

II11 Libertatea de opinie

Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate

de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea

restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor

bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi

democraticerdquo6

Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să

opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea

informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru

exercitarea libertăţii de opinie

Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile

consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca

6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van

Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413

- 12 -

urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei

persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7

II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei

Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa

politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea

unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii

şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de

guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere

bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei

bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale

unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării

fiecărei persoanerdquo8

Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986

este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele

privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de

informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9

Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii

de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul

Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre

postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul

de a avea contact reciproc direct10

Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa

numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a

decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11

Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o

contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi

7 Voght v Germania 1995

8 Handyside v Regatul Unit 1976

9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

11 Mark intern v Germania 1989

- 13 -

democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată

numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative

artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea

societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea

unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu

problemele majore actualerdquo12

II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare

Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a

ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd

distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că

bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este

susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar

exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele

fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13

Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment

sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se

formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban

Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de

valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14

Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau

speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10

Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena

politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care

este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea

probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept

naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo

care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a

12

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

14 Dalban v Romacircnia 1999

- 14 -

recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui

spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus

dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei

campanii de defăimare a lui GSrdquo15

Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un

ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui

interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie

să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază

faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare

După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o

judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice

suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază

faptică poate fi excesivărdquo16

II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei

Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a

căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de

asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17

Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn

masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de

asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn

special asupra problemelor de interes public

II15 Libertatea presei

Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se

vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale

presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul

de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18

15

Dalban v Romacircnia 1999

16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

17 Autronic v Elveţia1990

18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

- 15 -

Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi

termeni au semnificaţii juridice diferite

Astfel socotim că termenul de libertate presupune

a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar

stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia

b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri

subiectul posesor al libertăţii

c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea

libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată

De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea

celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu

există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este

garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune

la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte

libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie

Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la

punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus

d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)

pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie

icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului

dreptului informaţia de interes public sau de interes personal

e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu

icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a

furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes

personal

Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a

primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de

exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media

Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se

dă o reglementare mai precisă astfel

1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale

- 16 -

2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea

de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub

formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa

3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă

icircndatoriri şi răspunderi speciale

Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod

expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes

public

Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra

dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la

libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea

de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea

puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1

din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994

Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei

Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o

cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn

prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că

drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate

prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie

Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului

media sunt prevăzute icircn art 20 astfel

ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi

a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris

sau orice alt mijloc de comunicare

b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare

Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn

exercitarea acestor libertăţi

2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură

prealabilă

- 17 -

3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de

comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la

aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului

societăţii şi a diferitelor limbi din Spania

4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se

poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti

Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor

de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci

obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege

fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei

Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune

Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau

prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate

proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care

legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede

pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă

intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de

catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore

autoritatea judiciară

Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore

confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice

alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru

prevenirea şi reprimarea abuzurilor

Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei

pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se

prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn

conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează

drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a

instituţiilor publice

- 18 -

Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod

diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa

de reglementare a Parlamentului

Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile

agentului media sunt

a) Dreptul de acces la sursele de informare

b) Libertatea de opinie

c) Libertatea de exprimare

d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public

e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii

f) Dreptul de a informa

g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns

h) Dreptul de a-şi proteja sursele

i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare

j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei

Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul

defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele

posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi

prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de

lege

II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune

Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica

informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de

radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a

fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul

limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene

deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au

dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19

Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor

19

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

- 19 -

restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale

disponibilerdquo

Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la

multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de

radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea

libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20

Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de

autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce

atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din

articolul 10 Icircn cazul Groppera21

Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn

articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să

reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe

teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică

că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10

(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului

general urmărit de articolul icircn cauzărdquo

Icircn cazul Autronic Ag22

Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a

informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute

de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa

unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării

difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de

Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023

Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă

erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru

că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar

icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum

icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii

20

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990

22 Autronic AG v Elveţia 1990

23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

- 20 -

transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea

cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24

Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată

de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere

privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25

Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de

societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie

să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă

informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică

psihică şi morală

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare ndash cel de-al doilea paragraf

Al doilea paragraf al articolului 10 prevede

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă

unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri

necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau

siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a

moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de

informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii

judecătoreştirdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo

Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de

exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului

la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17

prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru

un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini

24

Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993

25 Mark intern v Germania 1989

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 12: Libertatea de Exprimare

- 11 -

Capitolul II Libertatea de exprimareComponente

II1 Libertatea de exprimare ndash primul paragraf

Primul paragraf din Articolul 10 prevede că

bdquoOrice persoană are dreptul la libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de

opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor

publice şi fără a ţine seama de frontiere Prezentul articol nu icircmpiedică Statele să supună

societăţile de radiofuziune de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo

Primul paragraf evidenţiază trei componente ale libertăţii de exprimare

libertatea de opinie

libertatea de a primi informaţii şi idei

libertatea de a comunica informaţii şi idei

Aceste libertăţi trebuie să fie exercitate icircn mod liber fără amestecul autorităţilor publice

şi fără a ţine seama de frontiere

II11 Libertatea de opinie

Libertatea de opinie este o condiţie prealabilă pentru exercitarea altor libertăţi garantate

de articolul 10 bucuracircndu-se de o protecţie aproape absolută icircn sensul că exclude aplicarea

restricţiilor posibile enunţate icircn al doilea paragraf Conform declaraţiei Comitetului Miniştrilor

bdquoorice restricţie asupra dreptului icircn cauză va fi incompatibilă cu natura unei societăţi

democraticerdquo6

Statele nu trebuie să icircncerce să indoctrineze cetăţenii aflaţi sub autoritatea lor şi să

opereze distincţii icircntre indivizi icircn funcţie de opiniile icircmpărtăşite Mai mult decacirct atacirct promovarea

informaţiilor unilaterale de către Stat poate constitui un obstacol serios şi inacceptabil pentru

exercitarea libertăţii de opinie

Dreptul la libertatea de opinie de asemenea protejează indivizii icircmpotriva unor posibile

consecinţe negative care rezultă icircn cazurile cacircnd indivizilor li se atribuie anumite opinii ca

6 Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru Drepturile Omuluirdquo Van

Dijk şi Van Hoof Kluver 1990 p 413

- 12 -

urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei

persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7

II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei

Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa

politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea

unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii

şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de

guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere

bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei

bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale

unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării

fiecărei persoanerdquo8

Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986

este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele

privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de

informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9

Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii

de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul

Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre

postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul

de a avea contact reciproc direct10

Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa

numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a

decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11

Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o

contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi

7 Voght v Germania 1995

8 Handyside v Regatul Unit 1976

9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

11 Mark intern v Germania 1989

- 13 -

democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată

numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative

artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea

societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea

unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu

problemele majore actualerdquo12

II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare

Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a

ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd

distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că

bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este

susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar

exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele

fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13

Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment

sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se

formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban

Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de

valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14

Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau

speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10

Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena

politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care

este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea

probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept

naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo

care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a

12

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

14 Dalban v Romacircnia 1999

- 14 -

recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui

spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus

dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei

campanii de defăimare a lui GSrdquo15

Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un

ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui

interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie

să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază

faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare

După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o

judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice

suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază

faptică poate fi excesivărdquo16

II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei

Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a

căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de

asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17

Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn

masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de

asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn

special asupra problemelor de interes public

II15 Libertatea presei

Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se

vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale

presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul

de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18

15

Dalban v Romacircnia 1999

16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

17 Autronic v Elveţia1990

18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

- 15 -

Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi

termeni au semnificaţii juridice diferite

Astfel socotim că termenul de libertate presupune

a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar

stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia

b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri

subiectul posesor al libertăţii

c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea

libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată

De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea

celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu

există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este

garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune

la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte

libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie

Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la

punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus

d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)

pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie

icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului

dreptului informaţia de interes public sau de interes personal

e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu

icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a

furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes

personal

Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a

primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de

exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media

Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se

dă o reglementare mai precisă astfel

1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale

- 16 -

2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea

de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub

formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa

3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă

icircndatoriri şi răspunderi speciale

Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod

expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes

public

Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra

dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la

libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea

de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea

puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1

din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994

Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei

Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o

cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn

prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că

drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate

prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie

Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului

media sunt prevăzute icircn art 20 astfel

ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi

a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris

sau orice alt mijloc de comunicare

b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare

Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn

exercitarea acestor libertăţi

2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură

prealabilă

- 17 -

3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de

comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la

aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului

societăţii şi a diferitelor limbi din Spania

4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se

poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti

Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor

de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci

obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege

fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei

Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune

Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau

prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate

proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care

legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede

pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă

intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de

catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore

autoritatea judiciară

Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore

confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice

alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru

prevenirea şi reprimarea abuzurilor

Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei

pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se

prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn

conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează

drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a

instituţiilor publice

- 18 -

Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod

diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa

de reglementare a Parlamentului

Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile

agentului media sunt

a) Dreptul de acces la sursele de informare

b) Libertatea de opinie

c) Libertatea de exprimare

d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public

e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii

f) Dreptul de a informa

g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns

h) Dreptul de a-şi proteja sursele

i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare

j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei

Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul

defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele

posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi

prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de

lege

II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune

Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica

informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de

radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a

fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul

limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene

deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au

dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19

Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor

19

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

- 19 -

restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale

disponibilerdquo

Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la

multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de

radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea

libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20

Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de

autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce

atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din

articolul 10 Icircn cazul Groppera21

Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn

articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să

reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe

teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică

că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10

(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului

general urmărit de articolul icircn cauzărdquo

Icircn cazul Autronic Ag22

Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a

informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute

de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa

unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării

difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de

Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023

Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă

erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru

că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar

icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum

icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii

20

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990

22 Autronic AG v Elveţia 1990

23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

- 20 -

transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea

cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24

Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată

de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere

privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25

Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de

societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie

să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă

informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică

psihică şi morală

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare ndash cel de-al doilea paragraf

Al doilea paragraf al articolului 10 prevede

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă

unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri

necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau

siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a

moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de

informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii

judecătoreştirdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo

Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de

exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului

la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17

prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru

un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini

24

Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993

25 Mark intern v Germania 1989

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 13: Libertatea de Exprimare

- 12 -

urmare a declaraţiilor publice anterioare Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativă a unei

persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii7

II12 Libertatea de a comunica informaţii şi idei

Libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa

politică şi structura democratică a unei ţări Icircn absenţa acestei libertăţi este imposibilă organizarea

unor alegeri cu adevărat libere Icircn plus o exercitare deplină a libertăţii de a comunica informaţii

şi idei permite critica liberă a guvernului care constituie indicatorul principal al unui sistem de

guvernare liber şi democratic După cum a declarat Curtea icircn 1976 funcţiile sale de supraveghere

bdquoimpun asupra sa obligaţia de a atrage o atenţie deosebită principiilor caracteristice unei

bdquosocietăţi democraticerdquo Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale

unei societăţi democratice una din condiţile primordiale ale progresului său şi ale dezvoltării

fiecărei persoanerdquo8

Libertatea de a critica guvernul a fost confi rmată icircn mod explicit de către Curte icircn 1986

este de datoria presei bdquosă comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena politică la fel ca şi cele

privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a comunica astfel de

informaţii şi idei dar publicul are de asemenea dreptul de a le primirdquo9

Icircn mod evident libertatea de a comunica informaţii şi idei este complementară libertăţii

de a primi informaţii şi idei Aceasta este valabil icircn ceea ce priveşte presa scrisă şi audiovizualul

Cacirct priveşte cel din urmă Curtea a declarat că amestecul autorităţilor naţionale icircn relaţiile dintre

postul de difuzare şi telespectatorulascultătorul nu este permis deoarece ambele părţi au dreptul

de a avea contact reciproc direct10

Libertatea de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni economice (aşa

numitul discurs comercial) este de asemenea garantată de articolul 10 Cu toate acestea Curtea a

decis că icircn acest domeniu autorităţile naţionale se bucură de o libertate mai largă de apreciere11

Creaţia şi reprezentaţiile artistice precum şi distribuirea lor este percepută de Curte ca o

contribuţie majoră la schimbul de idei şi opinii un component esenţial al unei societăţi

7 Voght v Germania 1995

8 Handyside v Regatul Unit 1976

9 Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

10 Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

11 Mark intern v Germania 1989

- 13 -

democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată

numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative

artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea

societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea

unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu

problemele majore actualerdquo12

II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare

Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a

ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd

distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că

bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este

susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar

exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele

fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13

Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment

sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se

formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban

Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de

valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14

Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau

speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10

Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena

politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care

este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea

probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept

naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo

care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a

12

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

14 Dalban v Romacircnia 1999

- 14 -

recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui

spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus

dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei

campanii de defăimare a lui GSrdquo15

Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un

ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui

interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie

să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază

faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare

După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o

judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice

suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază

faptică poate fi excesivărdquo16

II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei

Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a

căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de

asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17

Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn

masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de

asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn

special asupra problemelor de interes public

II15 Libertatea presei

Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se

vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale

presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul

de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18

15

Dalban v Romacircnia 1999

16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

17 Autronic v Elveţia1990

18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

- 15 -

Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi

termeni au semnificaţii juridice diferite

Astfel socotim că termenul de libertate presupune

a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar

stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia

b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri

subiectul posesor al libertăţii

c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea

libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată

De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea

celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu

există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este

garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune

la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte

libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie

Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la

punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus

d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)

pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie

icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului

dreptului informaţia de interes public sau de interes personal

e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu

icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a

furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes

personal

Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a

primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de

exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media

Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se

dă o reglementare mai precisă astfel

1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale

- 16 -

2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea

de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub

formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa

3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă

icircndatoriri şi răspunderi speciale

Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod

expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes

public

Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra

dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la

libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea

de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea

puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1

din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994

Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei

Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o

cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn

prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că

drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate

prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie

Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului

media sunt prevăzute icircn art 20 astfel

ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi

a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris

sau orice alt mijloc de comunicare

b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare

Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn

exercitarea acestor libertăţi

2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură

prealabilă

- 17 -

3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de

comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la

aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului

societăţii şi a diferitelor limbi din Spania

4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se

poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti

Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor

de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci

obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege

fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei

Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune

Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau

prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate

proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care

legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede

pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă

intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de

catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore

autoritatea judiciară

Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore

confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice

alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru

prevenirea şi reprimarea abuzurilor

Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei

pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se

prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn

conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează

drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a

instituţiilor publice

- 18 -

Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod

diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa

de reglementare a Parlamentului

Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile

agentului media sunt

a) Dreptul de acces la sursele de informare

b) Libertatea de opinie

c) Libertatea de exprimare

d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public

e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii

f) Dreptul de a informa

g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns

h) Dreptul de a-şi proteja sursele

i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare

j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei

Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul

defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele

posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi

prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de

lege

II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune

Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica

informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de

radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a

fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul

limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene

deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au

dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19

Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor

19

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

- 19 -

restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale

disponibilerdquo

Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la

multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de

radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea

libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20

Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de

autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce

atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din

articolul 10 Icircn cazul Groppera21

Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn

articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să

reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe

teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică

că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10

(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului

general urmărit de articolul icircn cauzărdquo

Icircn cazul Autronic Ag22

Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a

informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute

de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa

unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării

difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de

Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023

Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă

erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru

că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar

icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum

icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii

20

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990

22 Autronic AG v Elveţia 1990

23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

- 20 -

transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea

cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24

Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată

de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere

privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25

Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de

societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie

să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă

informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică

psihică şi morală

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare ndash cel de-al doilea paragraf

Al doilea paragraf al articolului 10 prevede

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă

unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri

necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau

siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a

moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de

informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii

judecătoreştirdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo

Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de

exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului

la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17

prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru

un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini

24

Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993

25 Mark intern v Germania 1989

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 14: Libertatea de Exprimare

- 13 -

democratice Declaracircnd că libertatea artistică şi difuzarea liberă a operelor de artă este limitată

numai icircn societăţile nedemocratice Curtea a afirmat că bdquoprin intermediul activităţii sale creative

artistul icircşi exprimă nu numai viziunea personală asupra lumii dar de asemenea perceperea

societăţii sub autoritatea căreia se află Icircn această măsură arta nu numai contribuie la formarea

unei opinii publice dar este şi modul de exprimare a acesteia şi poate confrunta publicul cu

problemele majore actualerdquo12

II13 Distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare

Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atacirct a informaţiilor cacirct şi a

ideilor distincţia trasată de către Curte devine relevantă la această etapă incipientă Determinacircnd

distincţia clară icircntre informaţii (fapte) şi opinii (judecăţi de valoare) Curtea a declarat că

bdquoexistenţa faptelor poate fi demonstrată icircn timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este

susceptibil de a fi dovedit Icircn cazul judecăţilor de valoare proba veridicităţii este imposibilă iar

exigenţa administrării ei afectează esenţa libertăţii de opinie care constituie unul din elementele

fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo13

Icircn timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declaraţii personale asupra unui eveniment

sau situaţii şi nu sunt susceptibile de probaţiune faptele adevărate sau false icircn baza cărora se

formează o opinie s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false Icircn egală măsură icircn speţa Dalban

Curtea a declarat inacceptabilă ideia bdquocă un ziarist ar trebui icircmpiedicat să exprime judecăţi de

valoare critice cu condiţia că el sau ea să poată dovedi adevărulrdquo14

Prin urmare deopotrivă cu informaţiile sau datele care pot fi verificate criticile sau

speculaţiile care nu pot fi supuse probei veridicităţii sunt de asemenea protejate de articolul 10

Icircn plus judecăţile de valoare icircn special cele exprimate asupra problemelor dezbătute icircn arena

politică se bucură de o protecţie specială icircn conformitate cu exigenţa pluralismului opiniilor care

este crucială icircntr-o societate democratică Distincţia icircntre fapte şi opinii precum şi interzicerea

probei veridicităţii cu privire la cele din urmă devine extrem de importantă icircn sistemele de drept

naţional care icircn continuare prevăd aplicarea probei veridicităţii asupra infracţiunilor de bdquoinsultărdquo

care vizează exprimarea ideilor şi opiniilor Mai mult icircn ceea ce priveşte faptele Curtea a

12

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

13 Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

14 Dalban v Romacircnia 1999

- 14 -

recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui

spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus

dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei

campanii de defăimare a lui GSrdquo15

Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un

ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui

interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie

să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază

faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare

După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o

judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice

suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază

faptică poate fi excesivărdquo16

II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei

Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a

căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de

asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17

Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn

masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de

asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn

special asupra problemelor de interes public

II15 Libertatea presei

Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se

vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale

presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul

de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18

15

Dalban v Romacircnia 1999

16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

17 Autronic v Elveţia1990

18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

- 15 -

Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi

termeni au semnificaţii juridice diferite

Astfel socotim că termenul de libertate presupune

a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar

stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia

b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri

subiectul posesor al libertăţii

c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea

libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată

De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea

celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu

există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este

garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune

la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte

libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie

Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la

punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus

d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)

pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie

icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului

dreptului informaţia de interes public sau de interes personal

e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu

icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a

furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes

personal

Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a

primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de

exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media

Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se

dă o reglementare mai precisă astfel

1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale

- 16 -

2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea

de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub

formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa

3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă

icircndatoriri şi răspunderi speciale

Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod

expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes

public

Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra

dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la

libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea

de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea

puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1

din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994

Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei

Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o

cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn

prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că

drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate

prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie

Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului

media sunt prevăzute icircn art 20 astfel

ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi

a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris

sau orice alt mijloc de comunicare

b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare

Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn

exercitarea acestor libertăţi

2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură

prealabilă

- 17 -

3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de

comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la

aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului

societăţii şi a diferitelor limbi din Spania

4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se

poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti

Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor

de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci

obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege

fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei

Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune

Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau

prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate

proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care

legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede

pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă

intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de

catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore

autoritatea judiciară

Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore

confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice

alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru

prevenirea şi reprimarea abuzurilor

Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei

pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se

prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn

conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează

drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a

instituţiilor publice

- 18 -

Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod

diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa

de reglementare a Parlamentului

Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile

agentului media sunt

a) Dreptul de acces la sursele de informare

b) Libertatea de opinie

c) Libertatea de exprimare

d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public

e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii

f) Dreptul de a informa

g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns

h) Dreptul de a-şi proteja sursele

i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare

j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei

Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul

defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele

posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi

prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de

lege

II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune

Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica

informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de

radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a

fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul

limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene

deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au

dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19

Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor

19

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

- 19 -

restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale

disponibilerdquo

Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la

multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de

radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea

libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20

Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de

autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce

atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din

articolul 10 Icircn cazul Groppera21

Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn

articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să

reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe

teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică

că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10

(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului

general urmărit de articolul icircn cauzărdquo

Icircn cazul Autronic Ag22

Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a

informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute

de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa

unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării

difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de

Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023

Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă

erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru

că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar

icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum

icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii

20

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990

22 Autronic AG v Elveţia 1990

23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

- 20 -

transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea

cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24

Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată

de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere

privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25

Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de

societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie

să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă

informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică

psihică şi morală

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare ndash cel de-al doilea paragraf

Al doilea paragraf al articolului 10 prevede

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă

unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri

necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau

siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a

moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de

informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii

judecătoreştirdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo

Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de

exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului

la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17

prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru

un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini

24

Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993

25 Mark intern v Germania 1989

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 15: Libertatea de Exprimare

- 14 -

recunoscut apărarea bunei credinţe icircn scopul acordării mijloacelor de informare icircn masă bdquoa unui

spaţiu rezervat pentru eroarerdquo Spre exemplu icircn speţa Dalban Curtea a remarcat că bdquonu s-au adus

dovezi că faptele descrise icircn articole erau icircn totalitate false şi că serveau alimentării unei

campanii de defăimare a lui GSrdquo15

Icircn fond apărarea bazată pe buna credinţă substituie proba veridicităţii Icircn cazul cacircnd un

ziarist sau un organ de presă urmăreşte un scop legitim chestiunea icircn cauză se circumscrie unui

interes public şi au fost depuse eforturi rezonabile icircn vederea verificării faptelor presa nu trebuie

să poarte responsabilitate chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false Oricum o bază

faptică suficientă trebuie să sprijine judecăţile de valoare

După cum a subliniat Curtea bdquochiar şi icircn cazurile icircn care o declaraţie constituie o

judecată de valoare proporţionalitatea unei ingerinţe poate depinde de existenţa unei baze faptice

suficiente pentru afirmaţia contestată din timp ce chiar şi o judecată de valoare fără o bază

faptică poate fi excesivărdquo16

II14 Libertatea de a primi informaţii şi idei

Libertatea de a primi informaţii şi idei include dreptul de a colecta informaţii şi de a

căuta informaţii utilizacircnd toate sursele legitime disponibile Libertatea de a primi informaţii de

asemenea acoperă emisiunile televizate internaţionale17

Deşi libertatea de a primi informaţii şi opinii se referă la mijloacele de informare icircn

masă acordacircndu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informaţii şi idei Curtea de

asemenea include icircn această libertate şi dreptul publicului de a fi informat icircn mod adecvat icircn

special asupra problemelor de interes public

II15 Libertatea presei

Icircn unele documente internaţionale icircn doctrină şi icircn actele normative romacircneşti se

vorbeşte de libertatea presei icircn timp ce icircn altele se foloseşte termenul de drept sau drepturi ale

presei După unii autori icircntre drept şi libertate nu ar fi nici o deosebire arătacircnd că termenul

de libertate a fost folosit pentru frumuseţea acestuia icircn limbajul juridic18

15

Dalban v Romacircnia 1999

16 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

17 Autronic v Elveţia1990

18 Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

- 15 -

Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi

termeni au semnificaţii juridice diferite

Astfel socotim că termenul de libertate presupune

a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar

stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia

b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri

subiectul posesor al libertăţii

c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea

libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată

De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea

celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu

există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este

garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune

la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte

libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie

Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la

punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus

d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)

pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie

icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului

dreptului informaţia de interes public sau de interes personal

e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu

icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a

furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes

personal

Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a

primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de

exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media

Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se

dă o reglementare mai precisă astfel

1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale

- 16 -

2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea

de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub

formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa

3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă

icircndatoriri şi răspunderi speciale

Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod

expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes

public

Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra

dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la

libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea

de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea

puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1

din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994

Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei

Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o

cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn

prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că

drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate

prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie

Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului

media sunt prevăzute icircn art 20 astfel

ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi

a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris

sau orice alt mijloc de comunicare

b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare

Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn

exercitarea acestor libertăţi

2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură

prealabilă

- 17 -

3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de

comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la

aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului

societăţii şi a diferitelor limbi din Spania

4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se

poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti

Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor

de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci

obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege

fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei

Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune

Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau

prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate

proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care

legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede

pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă

intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de

catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore

autoritatea judiciară

Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore

confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice

alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru

prevenirea şi reprimarea abuzurilor

Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei

pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se

prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn

conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează

drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a

instituţiilor publice

- 18 -

Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod

diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa

de reglementare a Parlamentului

Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile

agentului media sunt

a) Dreptul de acces la sursele de informare

b) Libertatea de opinie

c) Libertatea de exprimare

d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public

e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii

f) Dreptul de a informa

g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns

h) Dreptul de a-şi proteja sursele

i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare

j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei

Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul

defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele

posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi

prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de

lege

II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune

Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica

informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de

radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a

fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul

limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene

deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au

dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19

Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor

19

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

- 19 -

restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale

disponibilerdquo

Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la

multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de

radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea

libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20

Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de

autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce

atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din

articolul 10 Icircn cazul Groppera21

Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn

articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să

reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe

teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică

că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10

(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului

general urmărit de articolul icircn cauzărdquo

Icircn cazul Autronic Ag22

Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a

informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute

de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa

unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării

difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de

Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023

Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă

erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru

că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar

icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum

icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii

20

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990

22 Autronic AG v Elveţia 1990

23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

- 20 -

transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea

cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24

Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată

de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere

privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25

Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de

societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie

să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă

informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică

psihică şi morală

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare ndash cel de-al doilea paragraf

Al doilea paragraf al articolului 10 prevede

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă

unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri

necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau

siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a

moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de

informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii

judecătoreştirdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo

Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de

exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului

la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17

prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru

un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini

24

Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993

25 Mark intern v Germania 1989

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 16: Libertatea de Exprimare

- 15 -

Cu privire la acest aspect ne permitem să avem o altă opinie şi anume că cei doi

termeni au semnificaţii juridice diferite

Astfel socotim că termenul de libertate presupune

a) - obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva ce ar

stingheri subiectul posesor al libertăţii icircn exercitarea acesteia

b) - obligaţia autorităţilor publice de a respecta de a nu face ceva care ar stingheri

subiectul posesor al libertăţii

c) - obligaţia autoritatildeţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea

libertăţii atacirct preventiv cacirct şi reparatoriu sau punitiv atunci cacircnd a fost icircncălcată

De aici observăm că libertatea nu presupune obligaţii de a face ceva din partea

celorlalţi alţii decacirct autorităţile publice abilitate icircn domeniul apărării libertăţii Spre exemplu

există o diferenţă icircntre dispoziţiile constituţionale formulate astfel Libertatea de a munci este

garantată şi Dreptul la muncă este garantat Icircn prima formulare nu există obligaţia de a pune

la dispoziţie locuri de muncă aşa cum o presupune icircn a doua formulare Pe de altă parte

libertatea de a primi informaţie nu este tot una cu dreptul la informaţie

Deci termenul de drept inclusiv al agentului media presupune toate obligaţiile de la

punctele a-c din cazul libertăţii şi icircn plus

d) - obligaţia din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a face ceva (corelativ)

pentru a se realiza dreptul respectiv Icircntr-un capitol anterior am văzut că dreptului la informaţie

icirci corespunde spre exemplu obligaţia de a face adică de a pune la dispoziţie autorului

dreptului informaţia de interes public sau de interes personal

e) - obligaţia autorităţilor publice de a face ceva corelativ dreptului Spre exemplu

icircn cazul dreptului la informaţie autorităţii publice icirci revine obligaţia constituţională de a

furniza icircn mod corect informaţii asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes

personal

Icircn art 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se vorbeşte de libertatea de a

primi şi de a răspacircndi fără a se ţine seama de graniţe informaţii şi idei prin orice mijloc de

exprimare fără a menţiona expres ceva referitor la agentul media

Icircn art 19 pct 1 - 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice se

dă o reglementare mai precisă astfel

1 Nimeni nu trebuie să aibă ceva de suferit din pricina opiniilor sale

- 16 -

2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea

de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub

formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa

3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă

icircndatoriri şi răspunderi speciale

Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod

expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes

public

Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra

dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la

libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea

de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea

puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1

din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994

Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei

Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o

cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn

prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că

drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate

prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie

Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului

media sunt prevăzute icircn art 20 astfel

ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi

a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris

sau orice alt mijloc de comunicare

b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare

Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn

exercitarea acestor libertăţi

2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură

prealabilă

- 17 -

3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de

comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la

aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului

societăţii şi a diferitelor limbi din Spania

4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se

poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti

Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor

de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci

obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege

fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei

Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune

Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau

prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate

proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care

legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede

pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă

intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de

catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore

autoritatea judiciară

Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore

confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice

alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru

prevenirea şi reprimarea abuzurilor

Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei

pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se

prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn

conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează

drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a

instituţiilor publice

- 18 -

Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod

diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa

de reglementare a Parlamentului

Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile

agentului media sunt

a) Dreptul de acces la sursele de informare

b) Libertatea de opinie

c) Libertatea de exprimare

d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public

e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii

f) Dreptul de a informa

g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns

h) Dreptul de a-şi proteja sursele

i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare

j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei

Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul

defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele

posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi

prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de

lege

II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune

Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica

informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de

radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a

fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul

limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene

deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au

dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19

Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor

19

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

- 19 -

restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale

disponibilerdquo

Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la

multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de

radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea

libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20

Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de

autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce

atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din

articolul 10 Icircn cazul Groppera21

Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn

articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să

reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe

teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică

că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10

(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului

general urmărit de articolul icircn cauzărdquo

Icircn cazul Autronic Ag22

Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a

informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute

de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa

unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării

difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de

Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023

Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă

erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru

că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar

icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum

icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii

20

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990

22 Autronic AG v Elveţia 1990

23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

- 20 -

transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea

cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24

Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată

de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere

privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25

Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de

societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie

să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă

informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică

psihică şi morală

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare ndash cel de-al doilea paragraf

Al doilea paragraf al articolului 10 prevede

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă

unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri

necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau

siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a

moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de

informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii

judecătoreştirdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo

Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de

exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului

la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17

prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru

un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini

24

Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993

25 Mark intern v Germania 1989

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 17: Libertatea de Exprimare

- 16 -

2 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare acest drept cuprinde libertatea

de a cacircnta de a primi şi de a răspacircndi informaţii şi idei de orice fel indiferent de frontiere sub

formă orală scrisă tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa

3 Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă

icircndatoriri şi răspunderi speciale

Deşi este un progres folosind termenul drept observăm că nu este asociat icircn mod

expres cu obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile de interes

public

Icircn art 91 al Documentului Reuniunii de la Copenhaga al Conferinţei asupra

dimensiunii umane a OSCE din 29061990 se prevede Orice persoană are dreptul la

libertatea de exprimare inclusiv dreptul de a comunica (sn) Acest drept cuprinde libertatea

de a-şi exprima opiniile ca şi de a primi şi transmite informaţii şi idei fără ingerinţă din partea

puterilor publice şi independent de frontiere Aceste dispoziţii se regăsesc şi icircn art 10 pct 1

din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a aderat prin Legea nr 301994

Icircn Constituţia Germaniei se vorbeşte de libertatea de opinie şi a presei

Libertatea presei şi libertatea de informare prin radio şi film sunt garantate Nici o

cenzură nu poate avea loc Aceste drepturi icircşi au limitele icircn prevederile legilor ordinare icircn

prescripţiile legale privind protecţia tinerilor şi dreptul la onoarea persoanei Observăm că

drepturile şi libertăţile agentului media inclusiv limitele acestora sunt lăsate a fi reglementate

prin lege de către Parlament şi nu sunt reglementate de Constituţie

Icircn Constituţia Spaniei reglementările referitoare la drepturile şi obligaţiile agentului

media sunt prevăzute icircn art 20 astfel

ldquo1 Sunt recunoscute şi ocrotite următoarele drepturi

a) de a exprima şi răspacircndi liber gacircndurile ideile şi opiniile prin viu grai prin scris

sau orice alt mijloc de comunicare

b) de a comunica sau primi liber informaţii reale prin orice mijloc de difuzare

Prin lege se va stabili dreptul de a invoca clauza de conştiinţă şi secretul profesional icircn

exercitarea acestor libertăţi

2 Exercitarea acestor drepturi nu poate fi restracircnsă prin nici o formă de cenzură

prealabilă

- 17 -

3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de

comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la

aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului

societăţii şi a diferitelor limbi din Spania

4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se

poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti

Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor

de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci

obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege

fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei

Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune

Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau

prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate

proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care

legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede

pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă

intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de

catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore

autoritatea judiciară

Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore

confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice

alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru

prevenirea şi reprimarea abuzurilor

Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei

pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se

prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn

conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează

drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a

instituţiilor publice

- 18 -

Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod

diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa

de reglementare a Parlamentului

Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile

agentului media sunt

a) Dreptul de acces la sursele de informare

b) Libertatea de opinie

c) Libertatea de exprimare

d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public

e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii

f) Dreptul de a informa

g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns

h) Dreptul de a-şi proteja sursele

i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare

j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei

Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul

defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele

posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi

prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de

lege

II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune

Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica

informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de

radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a

fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul

limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene

deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au

dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19

Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor

19

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

- 19 -

restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale

disponibilerdquo

Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la

multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de

radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea

libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20

Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de

autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce

atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din

articolul 10 Icircn cazul Groppera21

Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn

articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să

reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe

teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică

că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10

(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului

general urmărit de articolul icircn cauzărdquo

Icircn cazul Autronic Ag22

Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a

informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute

de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa

unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării

difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de

Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023

Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă

erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru

că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar

icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum

icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii

20

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990

22 Autronic AG v Elveţia 1990

23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

- 20 -

transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea

cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24

Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată

de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere

privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25

Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de

societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie

să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă

informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică

psihică şi morală

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare ndash cel de-al doilea paragraf

Al doilea paragraf al articolului 10 prevede

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă

unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri

necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau

siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a

moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de

informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii

judecătoreştirdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo

Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de

exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului

la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17

prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru

un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini

24

Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993

25 Mark intern v Germania 1989

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 18: Libertatea de Exprimare

- 17 -

3 Prin lege se vor reglementa organizarea şi controlul parlamentar al mijloacelor de

comunicare socială dependente de stat de orice altă entitate publică şi va garanta accesul la

aceste mijloace al grupurilor sociale şi politice semnificative cu respectarea pluralismului

societăţii şi a diferitelor limbi din Spania

4 Sechestrarea publicaţiilor a icircnregistrărilor şi a altor mijloace de informare nu se

poate face decacirct icircn baza unei hotăracircri judecătoreşti

Observăm că prin Constituţia Spaniei sunt recunoscute şi ocrotite drepturile mijloacelor

de difuzare dispunacircnd ca legiuitorul să vină cu reglementări care ocrotesc acest drept Deci

obligaţiile autorităţilor publice corelative dreptului la informare nu sunt ridicate la rang de lege

fundamentală ndash Constituţie ndash aşa cum este icircn Constituţia Romacircniei

Interesante sunt reglementările din Constituţia Italiei icircn care icircn art 21 se dispune

Fiecare are dreptul de a-şi manifesta gacircndirea icircn mod liber prin cuvacircnt icircn scris sau

prin orice alt mijloc de difuzare Presa nu poate fi supusă autorizării sau cenzurii Se poate

proceda la confiscare numai prin act motivat al autorităţii judiciare icircn caz de delicte pe care

legea presei le prevede icircn mod expres sau icircn caz de violare a normelor pe care legea le prevede

pentru stabilirea responsabililor Icircn astfel de cazuri dacă este absolut urgent şi nu este posibilă

intervenţia la timp a autorităţii judiciare confiscarea presei periodice poate fi efectuată de

catildetre ofiţeri ai poliţiei judiciare care trebuie să anunţe imediat sau nu mai tacircrziu de 24 de ore

autoritatea judiciară

Dacă autoritatea judiciară nu-i confirmă icircn următoarele douăzeci şi patru de ore

confiscarea este socotită ca anulată şi fără efect Sunt interzise publicaţiile spectacolele şi orice

alte manifestări care contravin bunelor moravuri Legea stabileşte măsuri adecvate pentru

prevenirea şi reprimarea abuzurilor

Icircn art 24 al 1 din Constituţia Italiei se dispune că oricine poate să se adreseze justiţiei

pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii Iar icircn art 28 al aceleiaşi Constituţii se

prevede Funcţionarii şi angajaţii statului şi ai instituţiilor publice sunt direct răspunzători icircn

conformitate cu legile penale civile şi administrative de acţiunea prin care aceştia violează

drepturile cetăţenilor Icircn astfel de cazuri răspunderea civilă se extinde asupra statului şi a

instituţiilor publice

- 18 -

Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod

diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa

de reglementare a Parlamentului

Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile

agentului media sunt

a) Dreptul de acces la sursele de informare

b) Libertatea de opinie

c) Libertatea de exprimare

d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public

e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii

f) Dreptul de a informa

g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns

h) Dreptul de a-şi proteja sursele

i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare

j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei

Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul

defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele

posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi

prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de

lege

II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune

Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica

informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de

radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a

fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul

limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene

deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au

dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19

Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor

19

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

- 19 -

restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale

disponibilerdquo

Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la

multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de

radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea

libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20

Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de

autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce

atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din

articolul 10 Icircn cazul Groppera21

Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn

articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să

reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe

teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică

că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10

(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului

general urmărit de articolul icircn cauzărdquo

Icircn cazul Autronic Ag22

Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a

informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute

de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa

unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării

difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de

Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023

Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă

erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru

că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar

icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum

icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii

20

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990

22 Autronic AG v Elveţia 1990

23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

- 20 -

transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea

cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24

Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată

de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere

privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25

Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de

societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie

să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă

informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică

psihică şi morală

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare ndash cel de-al doilea paragraf

Al doilea paragraf al articolului 10 prevede

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă

unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri

necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau

siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a

moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de

informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii

judecătoreştirdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo

Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de

exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului

la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17

prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru

un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini

24

Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993

25 Mark intern v Germania 1989

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 19: Libertatea de Exprimare

- 18 -

Observăm că icircn Constituţiile la ale căror dispoziţii m-am referit se pune accentul icircn mod

diferit pe drepturile libertăţile şi obligaţiile agenţilor media fiind latildesate de regulă icircn competenţa

de reglementare a Parlamentului

Potrivit Constituţiei Romacircniei precum şi a legilor icircn vigoare drepturile şi libertăţile

agentului media sunt

a) Dreptul de acces la sursele de informare

b) Libertatea de opinie

c) Libertatea de exprimare

d) Dreptul de acces la orice informaţie de interes public

e) Libertatea de a icircnfiinţa publicaţii

f) Dreptul de a informa

g) Dreptul de a icircntreba şi a primi răspuns

h) Dreptul de a-şi proteja sursele

i) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare

j)Dreptul şi obligaţia la protecţia sursei

Observăm că vorbim de drepturile presei atunci cacircnd constituantul sau legiuitorul

defineşte conţinutul dreptului cadrul şi coordonatele acestuia pe cacircnd libertăţile presei sunt acele

posibilităţi infinite icircn timp şi spaţiu care mai rămacircn după interzicerea legitimă a acelor activităţi

prin care s-ar leza drepturile libertăţile interesele legitime şi celelalte valori supreme ocrotite de

lege

II16 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio şi de televiziune

Icircn conformitate cu ultima frază a primului paragraf dreptul de a primi şi comunica

informaţii şi idei prevăzut icircn articol bdquonu icircmpiedică statele să supună societăţile de

radiodifuziune de cinematografi e sau de televiziune unui regim de autorizarerdquo Această clauză a

fost inclusă la o etapă avansată a lucrărilor pregătitoare la Convenţie din motive tehnice numărul

limitat de frecvenţe disponibile şi faptul că la acel moment majoritatea statelor europene

deţineau monopol asupra difuzării emisiunilor de radio şi televiziune Oricum aceste motive au

dispărut odată cu progresul tehnicilor de radiodifuziune Icircn cazul Informationsverein Lentia19

Curtea a declarat că icircn rezultatul bdquoprogresului tehnic din ultimele decenii justificarea acestor

19

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

- 19 -

restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale

disponibilerdquo

Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la

multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de

radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea

libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20

Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de

autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce

atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din

articolul 10 Icircn cazul Groppera21

Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn

articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să

reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe

teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică

că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10

(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului

general urmărit de articolul icircn cauzărdquo

Icircn cazul Autronic Ag22

Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a

informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute

de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa

unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării

difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de

Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023

Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă

erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru

că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar

icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum

icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii

20

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990

22 Autronic AG v Elveţia 1990

23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

- 20 -

transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea

cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24

Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată

de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere

privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25

Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de

societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie

să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă

informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică

psihică şi morală

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare ndash cel de-al doilea paragraf

Al doilea paragraf al articolului 10 prevede

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă

unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri

necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau

siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a

moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de

informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii

judecătoreştirdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo

Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de

exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului

la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17

prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru

un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini

24

Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993

25 Mark intern v Germania 1989

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 20: Libertatea de Exprimare

- 19 -

restricţii nu mai poate fi bazată pe considerente referitoare la numărul de frecvenţe şi de canale

disponibilerdquo

Transmisiile prin antene de satelit precum şi televiziunea prin cablu au dus la

multiplicarea numărului de frecvenţe Icircn acest context dreptul statului de a supune societăţile de

radiodifuziune regimului de autorizare a dobacircndit o semnificaţie şi un scop nou garantarea

libertăţii şi a pluralismului de informare icircn scopul satisfacerii necesităţilor publice20

Curtea a afirmat că competenţa autorităţilor naţionale de a reglementa sistemul de

autorizare nu poate fi exercitată decacirct pentru scopuri tehnice şi icircntr-un mod care nu aduce

atingere libertăţii de exprimare şi satisface exigenţele impuse de cel de-al doilea paragraf din

articolul 10 Icircn cazul Groppera21

Curtea a hotăracirct bdquo scopul celei de a treia fraze enunţate icircn

articolul 10 paragraful 1 din Convenţie este de a preciza faptul că statelor li se permite să

reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizaţiilor organizarea radiodifuziunii pe

teritoriul lor icircn special icircn ceea ce priveşte aspectele tehnice ale acesteia Acest fapt nu implică

că măsurile de autorizare trebuie să cadă sub rezerva cerinţelor impuse de articolul 10

(paragraful 2) dat fiind faptul că icircn caz contrar rezultatul va contraveni obiectului şi scopului

general urmărit de articolul icircn cauzărdquo

Icircn cazul Autronic Ag22

Curtea a declarat că mijloacele electronice de recepţionare a

informaţiilor difuzate aşa cum sunt antenele parabolice nu cad sub rezerva restricţiei prevăzute

de ultima frază din paragraful 1 Icircn speţa Tele1 Privatfernsehgessellschaft MBH invocacircnd lipsa

unei baze juridice care ar sprijini acordarea autorizaţiilor icircn scopul creării şi administrării

difuzării programelor de televiziune de către oricare alt post decacirct Compania Austriacă de

Radiodifuziune Curtea a stabilit că autorităţile austriece au icircncălcat articolul 1023

Monopolurile publice icircn domeniul mijloacelor audiovizuale de comunicare icircn masă

erau considerate de către Curte pasibile de a icircncălca prevederile articolului 10 icircn special pentru

că acestea nu asigurau pluralitatea surselor de informare Un astfel de monopol nu este necesar

icircntr-o societate democratică şi poate fi justificat numai de o necesitate socială presantă Oricum

icircn societăţile moderne multiplicarea metodelor de difuzare şi dezvoltarea televiziunii

20

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

21 Groppera Radio AG v Elveţia 1990

22 Autronic AG v Elveţia 1990

23 Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

- 20 -

transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea

cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24

Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată

de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere

privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25

Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de

societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie

să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă

informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică

psihică şi morală

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare ndash cel de-al doilea paragraf

Al doilea paragraf al articolului 10 prevede

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă

unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri

necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau

siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a

moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de

informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii

judecătoreştirdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo

Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de

exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului

la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17

prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru

un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini

24

Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993

25 Mark intern v Germania 1989

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 21: Libertatea de Exprimare

- 20 -

transfrontaliere face imposibilă justificarea existenţei monopolurilor Din contra diversitatea

cerinţelor publicului nu poate fi satisfăcută numai de o singură societate de radiodifuziune24

Publicitatea comercială difuzată de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejată

de articolul 10 chiar dacă autorităţile naţionale beneficiază de o largă libertate de apreciere

privind necesitatea restracircngerii libertăţii de exprimare icircn acest domeniu25

Icircn principiu publicitatea trebuie să fie concepută ţinacircnd cont de responsabilitatea faţă de

societate iar valorile morale care constituie fundamentul oricărei societăţi democratice trebuie

să fie respectate cu precauţie Orice tip de publicitate adresată copiilor ar trebui să excludă

informaţii care ar putea prejudicia interesele lor şi trebuie să respecte dezvoltarea lor fizică

psihică şi morală

II2 Sistemul restricţiilor asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare ndash cel de-al doilea paragraf

Al doilea paragraf al articolului 10 prevede

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă

unor formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri

necesare icircntr-o societate democratică pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau

siguranţa publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a

moralei protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de

informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii

judecătoreştirdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusărdquo

Orice restricţie condiţie limitare sau orice altă formă de ingerinţă icircn libertatea de

exprimare poate fi aplicată numai la o anumită exercitarea a acestei libertăţi Conţinutul dreptului

la libertatea de exprimare nu trebuie să fie vreodată modificat Icircn această privinţă articolul 17

prevede bdquonici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicacircnd pentru

un stat un grup sau un individ un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a icircndeplini

24

Informationsverein Lentia şi alţii v Austria 1993

25 Mark intern v Germania 1989

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 22: Libertatea de Exprimare

- 21 -

un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie

sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decacirct acelea prevăzute de această

Convenţierdquo Evident o limitare a conţinutului unui drept este similară cu distrugerea dreptului

respectiv

De asemenea amestecul autorităţilor naţionale icircn exercitarea libertăţii de exprimare nu

este cerut de fiecare dată cacircnd una din condiţiile enumerate icircn paragraful 2 este icircn pericol aceasta

rezultacircnd icircn limitarea conţinutului acestui drept De exemplu prejudicierea reputaţiei şi onoarei

unei persoane nu trebuie să fie percepută ca o infracţiune penală şisau un act care justifică

acordarea despăgubirilor civile icircn toate cazurile Icircn mod similar exprimările publice care expun

unui risc autoritatea puterii judecătoreşti trebuie să fie sancţionate de fiecare dată cacircnd se aplică

critica Cu alte cuvinte autorităţile publice au numai posibilitatea nu şi obligaţia de a ordona

şisau de a aplica o măsură de restracircngere sau de pedepsire a exercitării dreptului la libertatea de

exprimare O abordare directă ar rezulta icircn crearea unei ierarhii de drepturi şi valori sau interese

plasacircnd libertatea de exprimare la sfacircrşitul listei ierarhice fiind precedată de exemplu de dreptul

la demnitate şi onoare morală sau ordine publică Sau o astfel de ierarhie ar contraveni

prevederilor tuturor tratatelor internaţionale care garantează egalitatea drepturilor şi nu permit

aplicarea unor limitări constante exercitării unui drept deoarece acest fapt ar constitui o negare a

dreptului respectiv

bdquoExercitarea acestor libertăţi ce comportă icircndatoriri şi responsabilităţirdquo

Ideea conform căreia exercitarea libertăţii de exprimare comportă datorii şi

responsabilităţi este unică icircn ansamblul Convenţiei şi nu poate fi găsită icircn niciuna din prevederile

care reglementează drepturile şi libertăţile

Acest text nu a fost interpretat ca o clauză distinctă care limitează icircn mod automat

libertatea de exprimare a persoanelor care aparţin unor categorii profesionale anumite şi impune

bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Hotăracircrile Curţii reflectă diferite opinii cu privire la icircndatoririle

şi responsabilităţile unor funcţionari de stat icircn exercitarea dreptului lor la exprimare Icircn plus

jurisprudenţa a evoluat dintr-un mod de abordare mai curacircnd conservativ conferind Statelor o

capacitate mai extinsă de a adopta un mod de abordare mai liberal icircn cazurile cacircnd ele

beneficiază de o discreţie mai limitată

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 23: Libertatea de Exprimare

- 22 -

De exemplu icircn speţa Engel şi Alţii26

interzicerea publicării şi distribuirii de către soldaţi

a unui articol care critica nişte ofiţeri superiori a fost estimată de Curte ca o ingerinţă justificată

icircn exercitarea libertăţii de exprimare Cu toate acestea Curtea de asemenea a declarat că bdquonu era

necesar privarea lor de libertatea de exprimare ci numai sancţionarea exercitării abuzive a acestei

libertăţirdquo

La fel icircn speţa Hadjianastassiou27

un ofiţer a fost condamnat pentru divulgarea

informaţiilor secrete El a divulgat informaţii referitor la o armă precum şi informaţiile tehnice

privind exploatarea acesteia capabile de a cauza prejudicii considerabile securităţii naţionale

Curtea a hotăracirct că condamnarea a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a ofiţerului

care era justificată conform prevederilor paragrafului 2

bdquoEste necesar să se ţină cont de condiţiile speciale aferente vieţii militare şi de

bdquoicircndatoririlerdquo şi ldquoresponsabilităţilerdquo speciale obligatorii pentru ofiţerii forţelor armate

Petiţionarul icircn calitate de ofiţer la KETA responsabil pentru un program experimental privind

rachetele era obligat printr-o obligaţie de discreţie cu privire la orice viza executarea datoriilor

luirdquo

La un interval de aproape 20 de ani de la adoptarea hotăracircrii icircn cauza Engel şi Alţii icircntr-

un caz similar Curtea şi-a schimbat punctul de vedere şi a emis o hotăracircre contrară Icircn speţa

Vereinigung Demokratisher Soldaten Osterreichs und Gubi28

autorităţile au interzis distribuirea

unei publicaţii periodice private soldaţilor care critica administraţia militară Guvernul Austriei a

afirmat că publicaţia realizată de către petiţionari punea icircn pericol sistemul de apărare al ţării şi

eficacitatea armatei Curtea a respins argumentul guvernului şi a declarat că majoritatea

articolelor incluse icircn publicaţie bdquoconţineau placircngeri icircnaintau propuneri pentru reforme sau

icircncurajau cititorii să intenteze procese juridice de reclamare sau apel Oricum icircn pofida unui

conţinut adesea polemic nu se crează impresia că petiţionarii au depăşit limitele permisibile icircn

contextul unei simple discuţii a ideilor care trebuie să fie tolerată de forţele armate ale unui stat

democratic precum şi de societatea icircn serviciul căreia se află această armatărdquo

26

Engel şi Alţii v Olanda1976

27 Hadjianastassiou vGrecia 1992

28 Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 24: Libertatea de Exprimare

- 23 -

Icircn cauza Rommelfanger29

Comisia a susţinut că Statele au o obligaţie pozitivă de a

asigura ca exercitarea libertăţii de exprimare de către un funcţionar de stat să nu fie supusă

restricţiilor care ar afecta conţinutul acesui drept Chiar şi icircn cazul icircn care se acceptă existenţa

unei categorii de funcţionari de stat cu bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo speciale restricţiile

aplicate dreptului lor la libertatea de exprimare trebuie să fie examinate icircn baza aceloraşi criterii

care se aplică la determinarea ingerinţelor icircn libertătea de exprimare a altora

Icircn cauza Vogt30

Curtea a hotăracirct că modul icircn care obligaţia de fidelitate a fost aplicată

unui funcţionar de stat a contravenit prevederilor articolului 10 Icircn 1987 D-na Vogt a fost

destituită din funcţia de profesoară la şcoală unde a profesat timp de doi ani din cauza activităţii

politice desfăsurată de ea icircn cadrul Partidului Comunist German şi a refuzului de a se disocia de

acest partid Obligaţiunea de fidelitate a fost introdusă icircn rezultatul precedentului republicii

Weimer şi era justificată de necesitatea de a interzice angajaţilor publici de a participa icircn

activităţile politice care contraveneau prevederilor constituţionale Superiorii D-nei Vogt au decis

că ea nu a reuşit să respecte datoria impusă fiecărui funcţionar de stat de a sprijini sistemul

democratic liber icircn sensul Constituţiei şi au destituit-o din funcţie Curtea a declarat că bdquoDeşi este

legitim pentru un stat să impună funcţionarilor publici icircn funcţie de statutul acestora o obligaţie

de fidelitate ei sunt indivizi care beneficiază de protecţia conferită de articolul 10 din

Convenţierdquo

Icircn continuare Curtea a declarat că după ce a luat notă de argumentele extrase din istoria

Germaniei şi ţinacircnd cont de natura absolută a obligaţiei de fidelitate de aplicabilitatea ei generală

faţă de funcţionarii publici şi de absenţa unei distincţii icircntre domeniile private şi profesionale

autorităţile germane au violat atacirct libertatea de exprimare cacirct şi libertatea de asociere

bdquoIcircndatoririle şi responsabilităţilerdquo judecătorilor au fost examinate de către Curte icircn

cauza Wille31

icircn care petiţionarul un judecător de rang icircnalt a primit o scrisoare de la Prinţul

Liechtenstein icircn care se critica declaraţia petiţionarului făcută icircn timpul unui curs academic

despre o problemă constituţională şi se anunţa intenţia de a refuza numirea petiţionarului icircntr-o

funcţie publică din cauza declaraţiei respective La icircnceputul examinării cauzei Curtea a declarat

că bdquotrebuie să ţină cont de faptul că oricacircnd libertatea de exprimare a unei persoane icircntr-o

29

Rommelfanger raportul din 1989

30 Voght v Germania 1995

31 Wille v Liechtenstein 1999

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 25: Libertatea de Exprimare

- 24 -

funcţie similară este icircn discuţie sintagma bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo menţionată icircn articolul

10 paragraful 2 presupune o semnificaţie specială din timp ce se aşteaptă ca funcţionarii publici

icircn serviciul justiţiei să dea dovadă de reticenţă icircn exercitarea libertăţii lor de exprimare icircn toate

cazurile icircn care autoritatea şi imparţialitatea judecătorilor sunt susceptibile de a fi puse icircn

discuţierdquo

Icircn continuare Curtea a notat că deşi problema consţituţională ridicată de către petiţionar

avea implicaţii politice acest element separat nu trebuia să icircmpiedice petiţionarul de la

dezbaterea acestui subiect Constatacircnd icircncălcarea articolului 10 Curtea a observat că icircn cazul

unei alte ocazii precedente guvernul Liechtenstein a susţinut o opinie similară cu cea a

petiţionarului şi că opinia exprimată de către petiţionar era icircmpărtăşită de un număr considerabil

de cetăţeni şi prin urmare nu constituia o afirmaţie nerezonabilă

Prin urmare toate legislaţiile naţionale sau alte regulamente care impun fidelitatea

absolută şi nelimitată sau restracircngeri globale icircn materie de confidenţialitate unor categorii

speciale de funcţionari de stat aşa cum sunt angajaţii serviciilor de securitate forţelor armate

etc sau funcţionarii sistemului judiciar ar icircncălca prevederile articolului 10 Astfel de restracircngeri

pot fi adoptate de către Statele membre numai dacă ele nu au un caracter general dar vizează

categorii speciale de informaţii caracterul secret al cărora trebuie să fie examinat periodic

categorii specifice de funcţionari de stat sau numai unii indivizi care aparţin unor astfel de

categorii şi sunt temporare Icircn cazurile cacircnd argumentul invocat pentru a justifica impunerea

datoriei de fidelitatea sau de confidenţialitate este apărarea bdquosecurităţii naţionalerdquo Statele

membre trebuie să furnizeze o definiţie strictă şi limitată a conceptului din urmă evitacircnd

includerea domeniilor care nu se icircncadrează icircn scopul securităţii naţionale La fel Statele trebuie

să demonstreze existenţa unui pericol real icircmpotriva interesului protejat aşa cum este securitatea

naţională şi trebuie să ţină cont de interesul publicului de a fi informat asupra unor informaţii

Ignorarea acestor condiţii conferă unor astfel de limitări a libertăţii de exprimare un

caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10 paragraful 2

Din perspectiva conceptului de bdquoicircndatoriri şi responsabilităţirdquo Curtea a afirmat de

asemenea că apartenenţa unei persoane la o categorie specială argumentează mai curacircnd

limitarea decăt sporirea puterii autorităţilor publice de a restracircnge exercitarea drepturilor acestei

persoane Redactorii-şefi şi ziariştii aparţin acestei categorii Icircn speţa Observer şi Guardian32

32

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 26: Libertatea de Exprimare

- 25 -

instanţele judecătoreşti naţionale au emis o hotăracircre judecătorească de interdicţie privind

publicarea unor articole specifice din motiv că ele ar periclita securitatea naţională Curtea a

menţionat bdquodatoria presei de a comunica informaţii şi idei referitoare la chestiuni de interes

publicrdquo şi a adăugat că dreptul publicului de a primi astfel de informaţii corespunde datoriei

presei de a le comunica Icircn consecinţă fiind conferit dreptul şi datoria de a comunica informaţii şi

idei presa a dobacircndit o libertate mai mare reducacircnd posibilităţile Statului de a limita intervenţiile

sale Cu toate acestea Curtea a declarat că din motivul bdquoicircndatoririlor şi responsabilităţilorrdquo

inerente exercitării libertăţii de exprimare protecţia ziariştilor icircn conformitate cu articolul 10

cade sub rezerva prevederii conform căreia ei bdquotrebuie să acţioneze cu bună credinţă şi să

furnizeze informaţii consecvente şi precise icircn conformitate cu etica jurnalisticărdquo33

Suplimentar Curtea a subliniat că bdquoicircndatoririle şi responsabilităţilerdquo specialiştilor icircn

domeniul mijloacelor de informare icircn masă bdquocapătă o semnificaţie specială icircn situaţii de conflict

şi tensiunerdquo34

Icircn cauza Sener Curtea a declarat bdquoO precauţie specială este cerută cacircnd se acordă

atenţia publicării unor opinii care conţin instigare la violenţă icircmpotriva Statelor pentru a

icircmpiedica presa să devină un vehicol pentru diseminarea discursului odios sau promovarea

violenţeirdquo Cu toate acestea Curtea de asemenea a subliniat că bdquoIcircn acelaşi timp icircn cazurile cacircnd

astfel de opinii nu pot fi catalogate Părţile Contractante nu pot restracircnge dreptul publicului de a

fi informat asupra acestor opinii referitor la protecţia integrităţii teritoriale sau a securităţii

naţionale sau prevenirea crimei şi dezordinei prin aplicarea preponderenţii legislaţiei penale

mijloacelor de informare icircn masărdquo35

Icircn speţa enunţată Curtea a notat că revista publicată de către petiţionar ndash proprietarul şi

redactorul-şef al unei reviste săptămacircnale ndash conţinea critică incisivă adusă politicii guvernului şi

acţiunilor forţelor de securitate icircn sud-estul Turciei cu privire la poporul Kurd precum şi anumite

afirmaţii care păreau a fi exprimate icircn mod agresiv Oricum Curtea a constatat că articolul icircn

cauză nu glorifica violenţa şi nu instiga la răzbunare sau rezistenţă armată şi prin urmare

sancţionarea penală a petiţionarului a violat articolul 10 Petiţionarul nu a depăşit limitele

icircndatoririlor şi responsabilităţile sale prevăzute icircn situaţiile de conflict şi tensiune ci a oferit

33

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

34 Sener v Turcia 2000

35 Sener v Turcia 2000

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 27: Libertatea de Exprimare

- 26 -

publicului o perspectivă diferită asupra situaţiei din sud-estul Turciei fără a ţine seama de cacirct de

jenantă ar putea fi pentru public

bdquoFormalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiunirdquo

Spectrul ingerinţelor posibile (formalităţi condiţii restracircngeri sau sancţiuni) icircn

exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast şi nu conţine nici o limitare

stabilită icircn prealabil Icircn fiecare caz separat Curtea examinează şi adoptă hotăracircri cu privire la

existenţa unei ingerinţe examinacircnd impactul restrictiv asupra exercitării dreptului la libertatea de

exprimare al unei măsuri specifice icircntreprinse de către autorităţile naţionale

Asfel de ingerinţe ar putea consta din condamnare penală36

(care presupune plata

unei amenzi sau privarea de libertate) obligaţia de a plăti despăgubiri civile37

icircnterzicerea

publicării38

sau icircnterdicţia publicării unei imagini icircn ziar39

confiscarea publicaţiilor sau a

oricărui alt mijloc prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informaţie40

refuzarea acordării unei autorizaţii de difuzare41

icircnterzicerea exercităţii profesiei de

ziarist hotăracircrile pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi privind

divulgarea surselor jurnalistice şisau sancţionarea pentru neexecutarea acestor ordine42

anunţarea de către conducătorul Statului că un funcţionar de stat nu va fi numit la un post

public din cauza declaraţiei făcute de către acesta icircn public43

etc

Printre formele diferite de ingerinţă cenzura prealabilă publicării este considerată de

către Curte de a fi cea mai periculoasă formă din timp ce aceasta icircmpiedică transmiterea

informaţiilor şi ideilor celor dornici să le primească Acesta este motivul pentru care măsurile

icircntreprinse icircn faza prealabilă publicării aşa cum sunt autorizarea exercitării profesiei de

ziarist examinarea unui articol de către un funcţionar icircnaintea publicării sau interzicerea

publicării sunt supuse de către Curte unui control extrem de riguros Chiar dacă aceste măsuri au

36

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

37 Muller v Elveţia 1988

38 Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

39 News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

40 Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

41 Autronic AG v Elveţia 1990

42 Goodwin v Regatul Unit 1996

43 Wille v Lienchtenstein 1999

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 28: Libertatea de Exprimare

- 27 -

un caracter temporar ele pot reduce consistent valoarea informaţiei Icircn cauzele care vizează

interzicerea publicării icircn ziare a unor articole Curtea a declarat că

bdquoArticolul 10 nu interzice prin conţinutul lui orice restricţie prealabilă publicării

Icircnsă astfel de restricţii sunt atacirct de periculoase icircncacirct cer un examen extrem de scrupulos din

partea Curţii Acesta este cerut icircndeosebi icircn cazul presei informaţia este un bun perisabil şi

icircntacircrzierea publicării ei chiar pentru o perioadă scurtă crează riscul pierderii valorii şi al

interesului faţă de acea informaţierdquo44

Autorizarea prealabilă a publicării un procedeu caracteristic regimurilor de dictatură nu

a fost vreodată acceptată icircn societăţile democratice şi icircn general este incompatibilă cu

prevederile articolului 10

Refuzul de a icircnregistra titlul unei publicaţii periodice este o cenzură distinctă

aplicată prealabil publicării După cum a declarat Curtea o astfel de măsură bdquoeste echivalentă cu

refuzul de a publica această publicaţie periodicărdquo

Icircn cauza Gaweda instanţele judecătoreşti naţionale i-au refuzat petiţionarului

icircnregistrarea a două publicaţii din motiv că titlul publicaţiilor in cauză bdquoar fi icircn conflict cu

realitateardquo Curtea a stabilit icircncălcarea articolului 10 invocand faptul că legislaţia care regle-

menta icircnregistrarea publicaţiilor periodice nu era suficient de clară şi previzibilă Icircn acest context

Curtea a declarat că

bdquolegislaţia relevantă trebuie să furnizeze o indicaţie clară a circumstanţelor icircn care

astfel de restricţii sunt admisibile şi un fortiori cacircnd consecinţele restricţiei la fel ca şi icircn speţa

icircn cauză constau icircn blocarea completă a publicării unei publicaţii periodice Aceasta se

datorează pericolului potenţial la care astfel de restricţii prealabile prin natura lor expun

libertatea de exprimare garantată de articolul 10rdquo45

Printre ingerinţele posterioare exprimării ideilor şi opiniilor condamnarea şi

sancţionarea penală ar constitui probabil cele mai periculoase ingerinţe icircn exercitarea libertăţii

de exprimare

Icircn speţa Castells petiţionarul (membru al opoziţiei parlamentare) a fost condamnat la

icircnchisoare pentru o anumită perioadă pentru insulte aduse la adresa guvernului Spaniei prin

44

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

45 Gaweda v Polonia 2002

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 29: Libertatea de Exprimare

- 28 -

publicarea unui articol icircn care acesta acuza guvernul de a fi bdquocriminalrdquo şi de a ascunde autorii

crimelor comise icircn Ţara Bascilor impotriva populaţiei basce Icircn baza acestui context faptic

Curtea a afirmat că

rdquopoziţia dominantă pe care o ocupă icircn stat cere guvernului să dea dovadă de reţinere

icircn a apela la soluţii penale mai ales atunci cacircnd există şi alte mijloace de a replica unor atacuri

şi critici nejustificate venind de la adversarii politici sau mediile de informarerdquo46

Icircn cazul Okcuoglu icircn care petiţionarul a fost condamnat la un an şi opt luni de

icircnchisoare precum şi la plata unei amenzi pentru bdquopropagandă separatistărdquo Curtea a afirmat că

bdquoeste copleşită de gravitatea sentinţei impuse petiţionarului şi de persistenţa eforturilor

acuzării de a executa sentinţardquo

In continuare Curtea a declarat că

bdquonatura şi gravitatea sancţiunii impuse constituie de asemenea factori de care trebuie

să se ţină cont la examinarea proporţionalităţii ingerinţeirdquo şi a constatat că condamnarea şi

sancţionarea petiţionarului contravineau articolului 10 din Convenţierdquo47

Chiar şi icircn cazurile icircn care sancţiunile penale implicau plata unor amenzi relativ mici

Curtea dezaproba aplicarea unor astfel de măsuri din motiv că ele puteau juca rolul unei cenzuri

implicite Icircn mai multe cauze icircn care ziariştii erau condamnaţi la plata unei amenzi Curtea a

declarat că

bdquodeşi pedeapsa aplicată autorului nu a fost de natura să-l oprească de la exprimarea

opiniilor a generat totuşi un tip de cenzură aptă să-l descurajeze de a mai emite critici similare

icircn viitor () Existenţa icircn contextul dezbaterii politice a unei astfel de condamnări este de

natură să descurajeze jurnaliştii de a mai discuta public chestiunile care afectează viaţa

comunităţii Mai mult o sancţiune de acest tip poartă răspundere pentru icircmpiedicarea presei in

exercitarea rolului său de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază publicrdquo48

Icircn plus amenzile şi costurile de judecată pot constitui o ingerinţă icircn exercitarea dreptului

la libertatea de exprimare icircn cazul in care cuantumul acestora ridică problema supravieţuirii

financiare a persoanei căreia i se impune achitarea sumei49

46

Castells v Spania 1992

47 Okcuoglu v Turcia 1999

48 Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

49 Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 30: Libertatea de Exprimare

- 29 -

Despăgubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnităţii sau onoarei altora pot

constitui o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare distinctă de condamnarea penală Icircn

cauza Tolstoy Miloslavsky petiţionarul a fost găsit vinovat de către tribunalele naţionale (icircn baza

sistemului de juraţi) de a fi scris un articol defăimător şi a fost obligat (icircmpreună cu distribuitorul

articolului) să plătească victimei despăgubiri civile icircn cuantum de 1500000 lire sterline50

Stabilind faptul că cuantumul despăgubirilor civile icircnsăşi constituia o icircncălcarea a

articolului 10 Curtea europeană a declarat

bdquoaceasta nu inseamnă că juriul este liber să stabilească orice sumă pe care o crede

potrivită icircntrucat din perspectiva Convenţiei trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate

icircntre acordarea despăgubirilor pentru calomnie şi gradul icircn care reputaţia a fost lezată Juriul

nu a fost instruit să-l pedepsească pe petiţionar ci numai să acorde despăgubiri care să

compenseze prejudiciul moral suferit de Lordul Aldington (victima)rdquo

Suplimentar Curtea a constatat că

bdquocontrolul judiciar exercitat icircn timpul judecării cauzei petiţionarului nu a oferit

garanţii adecvate şi efective impotriva acordării unor despăgubiri disproporţionat de marirdquo Icircn

consecinţă bdquoexaminand mărimea despăgubirilor acordate icircn acest caz şi lipsa garanţiilor

adecvate şi efective icircmpotriva unor despăgubiri disproporţionat de mari Curtea stabileşte

icircncălcarea dreptului petiţionarului garantat de articolul 10 din Convenţierdquo

Confiscarea sau sechestrarea mijloacelor prin care sunt diseminate informaţiile şi ideile

reprezintă o altă ingerinţă posibilă Intervalul de timp cand astfel de măsuri sunt ordonate sau

aplicate respectiv anterior sau posterior momentului diseminării nu prezintă nici o importanţă

Astfel Curtea a decis că confiscarea temporară a tablourilor considerate a fi obscene de

tribunalele naţionale a constituit o ingerinţă icircn libertatea de exprimare a pictorului51

De asemenea sechestrarea unui film considerat de autorităţile naţionale de a conţine

unele scene obscene a fost estimată de către Curte ca fiind o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare52

Confiscarea cărţilor considerate de a conţine unele fragmente cu conţinut obscen a

fost tratată de către Curte icircn mod similar53

50

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

51 Muller v Elveţia 1988

52 Otto-Preminger Institute v Austria 1994

53 Handyside v Regatul Unit 1976

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 31: Libertatea de Exprimare

- 30 -

Interdicţia publicităţii este considerată de Curte icircn anumite circumstanţe de a fi o

ingerinţă icircn libertatea de exprimare

Icircn speţa Barthold petiţionarul era chirurg veterinar la care proprietarii pisicilor bolnave

apelau icircn ultimă instanţă fiind unicul care presta servicii veterinare de urgenţă icircn Hamburg El a

fost intervievat de către un ziarist care ulterior a scris un articol despre lipsa unor astfel de

servicii care afectează bunăstarea animalelor din regiune Colegii de breaslă ai D-lui Barthold au

intentat o acţiune icircn justiţie icircmpotriva petiţionarului invocand legea privind concurenţa neloială

şi afirmand că el a instigat sau tolerat publicitatea propriilor servicii Curtea a declarat că acest

caz viza mai curand discuţia publică a unei chestiuni de preocupare decat o publicitate

comercială şi a constatat că condamnarea petiţionarului a fost nejustificată

bdquo(Condamnarea D-lui Barthold)hellipriscă să descurajeze membrii anumitor profesii de a

contribui la discuţii publice asupra chestiunilor care afectează viaţa comunităţii chiar dacă

există cea mai mică probabilitate ca declaraţiile lor să fie tratate ca și cauzand icircntr-o anumită

măsură efectul publicitar Mai mult aplicarea unei măsuri similare este de natură să

icircngrădească presa de la icircndeplinirea sarcinii sale de furnizor de informaţii şi de cacircine de pază

publicrdquo54

Icircn mod sigur o informaţie publicată icircntr-un ziar poate fi echivalată cu publicitatea

Informaţiile care sunt bazate pe profilurile relaţiilor publice ar putea fi mai curacircnd considerate

discurs comercial De exemplu icircn speţa Casado Coca distribuirea materialelor publicitare de

către un avocat care a rezultat icircn declanşarea procedurii disciplinare icircmpotriva acestuia a fost

considerată de către Curte ca fiind discurs comercial55

Deşi sunt protejate de articolul 10 in comparaţie cu alte forme de exprimare

informaţiile cu caracter comercial sunt supuse diferitor norme de monitorizare De exemplu icircn

cauza Markt intern56

Curtea a confirmat hotărarea judecătorească de interdicţie emisă icircmpotriva

unei reviste comerciale privind publicarea informaţiei referitor la o intreprindere care activa icircn

sectorul comercial Declaracircnd că această măsură a constituit o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de

exprimare icircn domeniul comercial Curtea a conferit autorităţilor naţionale o libertate mai largă de

54

Barthold v Germania 1995

55 Casado Coca v Spania 1994

56 Markt intern v Germania 1989

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 32: Libertatea de Exprimare

- 31 -

apreciere şi a constatat compatibilitatea hotărarii cu exigenţele impuse de paragraful 2 din

articolul 10

bdquo chiar şi publicarea informaţiilor care sunt adevărate şi prezintă evenimente reale

poate fi icircn anumite circumstanţe icircnterzisă obligaţia de a respecta viaţa privată a altora sau

icircndatorirea de a respecta confidenţialitatea anumitor informaţii cu caracter comercial constituie

exemple icircn acest contextrdquo Cu toate acestea unele opinii concurente au afirmat lipsa motivului

pentru extinderea marjei de apreciere a Statului bdquoNumai icircn cazuri extrem de rare cenzura sau

interdicţia publicării poate fi acceptată () Aceasta este in special adevărat cu privire la

publicitatea comercială sau chestiuni ce ţin de politica economică sau comercială () Protecţia

intereselor utilizatorilor şi ale consumatorilor icircn faţa poziţiilor dominante depinde de libertatea

de a publica chiar şi cea mai aspră critică a produselor ()57

Separat de hotăracircrile adoptate icircn baza paragrafului 2 discursul comercial poate fi

protejat din perspectiva articolului 10 şi prin urmare interzicerea sau sancţionarea publicării

unor astfel de informaţii constituie o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

O ordonanţă prin care se impune divulgarea surselor jurnalistice sau a

documentelor precum şi sancţionarea pentru refuzul de a executa această ordonanţă sunt

considerate de către Curte o ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

Icircn cauza Goodwin Curtea a hotărat că astfel de măsuri constituiau indiscutabil un

amestec icircn libertatea presei şi s-a pronunţat icircn favoarea ziaristului58

Percheziţionarea localurilor unui ziar sau a unei companii de difuzare reprezintă o

altă formă de ingerinţă icircn libertatea presei Motivată sau nu de un mandat juridic o astfel pe

percheziţie nu numai că ar periclita confidenţialitatea surselor jurnalistice dar ar expune riscului

icircntreaga mass-media şi ar funcţiona ca o cenzură impusă tuturor jurnaliştilor din ţară

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţiilor sau sancţiunilor

prevăzute de legerdquo

Icircn conformitate cu această exigenţă orice ingerinţă icircn exercitarea libertăţii de exprimare

trebuie să aibă o bază legală icircn legislaţia naţională De regulă aceasta presupune o lege scrisă şi

publică adoptată de parlament Un parlament naţional trebuie să decidă asupra admisibilităţii

57

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

58 Goodwin v Regatul Unit 1996

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 33: Libertatea de Exprimare

- 32 -

aplicării unei restricţii De exemplu icircntr-o cauză care vizează un ziarist condamnat pentru

defăimare infracţiunea de defăimare trebuie să fie prevăzută icircn legislaţia naţională Sau iicirc cazul

icircn care interdicţia publicării sau sechestrarea mijloacelor de diseminare a unei informaţii sau idei

- aşa cum sunt cărţile ziarele sau camerele de filmat - sunt ordonate sau executate adoptarea

unor astfel de măsuri trebuie să se bazeze pe o prevedere a legislaţiei naţionale La fel atunci

cacircnd localurile unui ziar sunt percheziţionate sau o staţie de difuzare este lichidată prevederile

legale ale legislaţiei naţionale trebuie să constituie temeiul pentru astfel de măsuri

Icircn cazul unui număr mic de speţe Curtea a aceptat că normele de drept comun sau

principiile dreptului internaţional constituie un temei legal pentru ingerinţele icircn libertatea de

exprimare

De exemplu icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele comune ale dreptului

englez privind bdquocontempt of courtrdquo (insultă adusă instanţei) erau formulate cu suficientă precizie

pentru a răspunde cerinţei bdquoprevăzut de legerdquo

De asemenea icircn cauza Groppera Radio AG59

şi Autronic60

Curtea a permis statului să se

bazeze pe normele dreptului public internaţional aplicabile icircn cadrul intern icircn scopul satisfacerii

acestei exigenţe Deşi nu trebuie exclus faptul că normele dreptului comun sau ale dreptului

obişnuit pot limita libertatea de exprimare aceasta trebuie să fie mai curacircnd o excepţie rară

Libertatea de exprimare este o valoare atacirct de importantă icircncacirct limitarea ei trebuie de

fiecare dată să primească un caracter legitim democratic care este conferit numai de dezbaterile

parlamentare sau prin vot

Această exigenţă de asemenea se referă la calitatea legii chiar şi icircn cazul icircn care aceasta

este adoptată de către parlament Icircn mod constant Curtea a declarat că orice lege trebuie să fie

publică accesibilă şi previzibilă Potrivit declaraţiei Curţii icircn speţa Sunday Times61

bdquoIn primul racircnd legea trebuie să fie accesibilă icircntr-un mod adecvat cetăţeanul trebuie

să fie capabil să inţeleagă că este adecvată icircn circumstanţele reglementărilor legale aplicabile

unui caz dat Icircn al doilea racircnd o normă nu poate fi privită ca bdquolegerdquo decacirct dacă este formulată

cu suficientă precizie pentru a permite persoanei să-şi reglementeze conduita ea trebuie să fie

capabilă ndash cu sfatul adecvat dacă este necesar - să prevadă icircntr-o măsură rezonabilă icircn

59

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

60 Autronic v Elveţia 1990

61 Sunday Times v Regatul Unit 1979

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 34: Libertatea de Exprimare

- 33 -

circumstanţele date consecinţele unei anumite acţiuni Aceste consecinţe nu trebuie să fie

previzibile cu absolută certitudine experienţa arată că această cerinţă este imposibilă De

asemenea deşi certitudinea este dezirabilă aceasta poate atrage după sine o rigiditate excesivă

iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul circumstanţelor icircn schimbare Prin urmare multe

legi sunt icircn mod inevitabil redactate icircn termeni vagi icircntr-o măsură mai mare sau mai mică iar

interpretarea şi aplicarea lor este chestiune de practicărdquo

Icircn timp ce icircn speţa Sunday Times Curtea a constatat că normele dreptului comun

satisfac exigenţele bdquolegiirdquo ținacircnd seama de asemenea de consultaţia juridică pe care a primit-o

ziarul petiţionar icircn speţa Rotaru62

Curtea a stabilit că legislaţia naţională nu era bdquolegerdquo deoarece

nu era bdquoformulată cu suficientă precizie pentru a permite fiecărei persoane - cu sfatul adecvat

dacă este necesar - să-şi reglementeze conduitardquo

In speţa Petra63

Curtea a hotărat că bdquoprevederile naţionale aplicabile icircn materie de

control al corespondenţei deţinuţilor lasă autorităţilor naţionale prea multă libertate de

acţiunerdquo şi reglementările de implementare confidenţială nu bdquosatisfăceau exigenţa

accesibilităţii şi că dreptul romacircnesc nu indică cu claritate rezonabilă icircntinderea şi maniera

exercitării puterii discreţionare conferite autorităţilor naţionalerdquo

Deşi icircn cauzele Rotaru şi Petra a fost examinată şi a fost constatată violarea articolului 8

(dreptul la viaţa privată) Curtea adoptă acceiaşi poziţie icircn evaluarea legislaţiilor naţionale cu

privire la libertatea de exprimare

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor restracircngeri (care)

sunt necesare pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică

apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale

sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreştirdquo

Lista motivelor posibile de restracircngere a libertăţii de exprimare este exhaustivă

Autorităţile naţionale nu pot icircn mod legitim să se bazeze pe oricare alte motive care nu sunt

icircncluse icircn lista prevăzută de paragraful 2 Prin urmare icircn cazul cacircnd sunt chemate să pună icircn

aplicare o prevedere legislativă icircn orice caz de limitare a libertăţii de exprimare instanţele

62

Rotaru v Romacircnia 2000

63 Petra v Romacircnia 1998

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 35: Libertatea de Exprimare

- 34 -

judecătoreşti naţionale trebuie să identifice valoarea sau interesul protejat de prevederea

respectivă şi să verifice dacă interesul sau valoarea icircn cauză este prezentă icircn lista prevăzută de

paragraful 2 Numai icircn eventualitatea unui răspuns pozitiv tribunalele pot aplica această

prevedere persoanelor vizate

De exemplu o acţiune penală sau o procedură civilă intentată icircmpotriva unui jurnalist

acuzat de prejudicierea reputaţiei sau onoarei unei persoane va urmări scopul legitim de protejare

a bdquoreputaţiei sau a drepturilor celorlalţirdquo Sau confiscarea unei cărţi cu conţinut obscen ar putea

urmări un scop legitim de protecţie a bdquomoraleirdquo Sau o hotărare judecătorească de interdicţie

privind publicarea de către un ziar a informaţii lor cu caracter secret poate fi justificată de

interesul bdquosecurităţii naţionalerdquo Oricum tribunalele trebuie să garanteze protecţia reală a

interesului şi nu doar o simplă şi nesigură posibilitate de indeplinire a acestei sarcini

Probleme pot apărea icircn cazurile care vizează defăimarea sau insulta adusă icircnalţilor

funcţionari de stat (icircnclusiv preşedintele ţării miniştrii deputaţii icircn parlament) sau

funcţionarilor publici (printre care se numără ofiţerii de poliţie procurorii şi ofiţerii de protecţie

a ordinii publice şi toţi angajaţii publici) Deşi scopul condamnării unei persoane care a insultat

sau a defăimat o persoană care aparţine uneia din cele două categorii trebuie să fie justificată de

necesitatea protecţiei bdquoreputaţiei sau drepturilor celorlalţirdquo o penalizare mai gravă - prevăzută

de lege - diferită de una prevăzută pentru insultarea sau defaimarea unei persoane obişnuite nu

va fi justificată Penalizările mai grave pentru defaimarea icircnalţilor funcţionari de stat sau

funcţionari civili contravine principiului egalităţii icircn faţa legii De altfel astfel de sancţiuni ar

proteja noţiuni abstracte aşa cum sunt bdquoautoritatea statuluirdquo sau bdquoprestigiul statuluirdquo care nu

sunt incluse icircn lista enunţată in paragraful 2

Mai mult decat atacirct valori precum bdquoimagineaonoarea ţării sau a guvernuluirdquo

bdquoimaginea sau onoarea naţiuniirdquo bdquosimbolul statului sau alte simboluri oficialerdquo

bdquoimagineaautoritatea autorităţilor publicerdquo (diferite de instanţele judecătoreşti) nu sunt

prevăzute icircn lista enunţată in paragraful 2 şi prin urmare nu constituie scopuri legitime

pentru restrangerea libertăţii de exprimare Acesta este motivul pentru care tribunalele naţionale

nu trebuie să sancţioneze orice fel de critică ndash exprimată prin cuvinte gesturi imagini sau icircn

orice alt fel ndash icircmpotriva unor astfel de noţiuni abstracte care nu se icircncadrează icircn cacircmpul de

aplicare a protecţiei conferite de paragraful 2 Explicaţia acestei poziţii poate fi furnizată de

normele funcţionale ale unei societăţi democratice icircn care critica la adresa celora (indivizi şi

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 36: Libertatea de Exprimare

- 35 -

instituţii) care işi exercită puterea constituie un drept fundamental şi o icircndatorire a mijloacelor de

comunicare icircn masă a persoanelor obişnuite şi icircn mare măsură a societăţii De exemplu un act de

distrugere sau o bdquoinsultărdquo la adresa simbolului unui stat prin care o persoană şi-ar exprima

dezacordul sau critica faţă de anumite decizii politice activitatea autorităţilor publice in anumite

domenii sau orice alt efect al exercitării puterii Exprimarea unui astfel de dezacord şi critică

trebuie să nu fie limitată din timp ce constituie singurul mijloc de dezbatere icircn public a

deficienţelor şi de stabilire a remediilor posibile Icircn plus astfel de noţiuni generale şi abstracte

precum bdquoautoritatea statuluirdquo de obicei acoperă şi ascunde interesele personale mai curacircnd ilicite

ale persoanelor care dispun de putere sau cel puţin interesul lor de a deţine puterea cu orice preţ

Icircn cazul cacircnd instanţele judecătoreşti naţionale stabilesc că o ingerinţă este justificată de

un scop legitim urmacircnd practica şi respectacircnd principiile dezvoltate de către Curte ele trebuie să

examineze cea de-a treia exigenţă stipulată icircn paragraful 2 şi să decidă dacă ingerinţa icircn cauză

este bdquonecesară icircntr-o societate democraticărdquo

bdquoExercitarea acestor libertăţi poate fi supusă restricţii (care) sunt

necesare icircntr-o societate democratică rdquo

Icircn scopul adoptării unei decizii icircn conformitate cu cea de-a treia exigenţă instanţele

judecătoreşti naţionale trebuie să aplice principiul proporţionalităţii şi să răspundă la

următoarea Icircntrebare bdquoa fost oare scopul proporţional cu mijlocul angajat icircn realizarea luirdquo

Icircn această ecuaţie termenul bdquoscoprdquo implică una sau mai multe valori şi interese

prevăzute de paragraful 2 pentru protecţia cărora statele sunt autorizate de a interveni icircn

exercitarea libertăţii de exprimare Termenul bdquomijlocrdquo implică icircnsăşi ingerinţa Prin urmare

bdquoscopulrdquo reprezintă acel interes specific invocat de către stat aşa cum este bdquosecuritatea

naţionalărdquo bdquoordineardquo bdquomoralardquo bdquodreptul celorlalţirdquo etc bdquoMijloculrdquo este măsura specială

adoptată sau exercitată icircmpotriva unei persoane care işi exrcită dreptul la exprimare

De exemplu bdquomijlocrdquo poate fi o condamnare penală pentru insultă sau defăimare un

ordin de a plăti despăgubiri civile o hotărare judecătorească de interzicere a publicării interdicţia

de a exercita profesia de jurnalist percheziţionarea localurilor unui ziar confiscarea mijloacelor

prin care a fost exprimată o opinie etc

Hotărarea cu privire la proporţionalitate se bazează pe principiile care guvernează o

societate democratică Pentru a demonstra că ingerinţa a fost bdquonecesară icircntr-o societate

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 37: Libertatea de Exprimare

- 36 -

democraticărdquo instanţele judecătoreşti naţionale precum şi Curtea europeană trebuie să

stabilească existenţa unei bdquonecesităţi sociale imperioaserdquo care a cerut aplicarea acestei limitări

speciale asupra exercitării libertăţii de exprimare

Icircn speţa Observer şi Guardian v Regatul Unit64

Curtea a declarat că bdquoadjectivul

necesar icircn sensul articolului 10 paragraful 2 presupune existenţa unei necesităţi sociale

imperioaserdquo

Autorităţilor naţionale le revine sarcina iniţială de a examina existenţa unei necesităţi

sociale imperioase ]n conformitate cu precedentele jurisprudenţei Curţii Oricum marja naţională

de apreciere este completată de un control european cuprinzacircnd atacirct legea cacirct şi deciziile care

pun icircn aplicare legea inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente Icircn această privinţă

Curtea a afirmat că bdquoStatele Contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere icircn

evaluarea existenţei unei astfel de necesităţi dar aceasta trebuie să fie coordonată cu controlul

european exercitat atacirct asupra legislaţiei cacirct şi asupra deciziilor prin care legile sunt aplicate

inclusiv asupra hotărarilor unor tribunale independenterdquo65

De aceea Curtea dispune de competenţa de a adopta hotărarea definitivă icircn problema

concilierii bdquorestricţieirdquo cu libertatea de exprimare aşa cum aceasta este protejată de articolul 10

Mesajul adresat instanţelor judecătoreşti naţionale este următorul ele trebuie să

respecte jurisprudenţa Curţii icircncepacircnd cu prima audiere icircntr-un caz care vizează libertatea de

exprimare

Deoarece standardele europene aşa cum este jurisprudenţa Curţii conferă libertăţii de

exprimare o protecţie mai mare decat legislaţia şi jurisprudenţa naţională toţi judecătorii de bună

credinţă trebuie icircn mod obligatoriu să aplice standardele elevate europene

Raţionamentul Curţii icircn stabilirea răspunsului la icircntrebarea bdquoa fost oare restricţia

necesară intr-o societate democraticărdquo sau bdquoa fost oare scopul proporţional mijloacelor

antrenaterdquo va fi examinat icircn continuare ţinacircndu-se cont de fiecare din bdquoscopurilerdquo legitime

enumerate icircn paragraful 2 Evident bdquomijloacelerdquo vor fi icircn toate cazurile aceleaşi ingerinţa icircn

libertatea de exprimare

64

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

65 Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999etc

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 38: Libertatea de Exprimare

- 37 -

Capitolul III Libertatea de exprimare a agentului media

Libertatea de exprimare este acea libertate garantată de Constituţie prin care orice

persoană fizică sau juridică inclusiv agentul media icircşi poate exterioriza gacircndurile creaţiile

opiniile credinţele sau transmite informaţii prin viu grai imagini sunete sau prin orice alte

mijloace de acest fel Potrivit art 30 din Constituţia Romacircniei libertatea de exprimare a

gacircndurilor a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel prin viu grai prin scris

prin imagini prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare icircn public sunt inviolabile

Libertatea pentru persoană de a avea o anumită opinie icircn legătură cu orice problemă rămacircne o

simplă posibilitate atacircta timp cacirct aceasta nu poate să o comunice celor din jur De aceea orice

societate umană politiceşte organizată se află confruntată cu problema de a şti care forme de

exprimare trebuie permise şi care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate icircn

principiu icircn interesul general şi al ordinii publice

Aşa cum pe bună dreptate remarca profesorul Tudor Drăganu nu poate fi vorba de

democraţie dacă cetăţenii nu au dreptul să-şi exprime opiniile sau concepţiile lor prin viu grai

(libertatea cuvacircntului) sau prin presă (libertatea presei) dacă ei nu au dreptul de a se aduna pentru

a discuta diferite probleme legate de viaţa icircn societate şi icircn stat Icircn această ordine de idei ndash susţine

acelaşi autor - libertatea conştiinţei atunci cacircnd are ca obiect opiniile cetăţenilor icircn diverse

probleme sociale şi de stat este garantată icircn manifestările ei exterioare printr-un număr de

libertăţi cum sunt libertatea cuvacircntului a presei a icircntrunirilor a mitingurilor etc prin care se

asigură o participare activă a cetăţenilor la viaţa politică şi socială a ţării66

Socotim că libertatea de exprimare indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai

puţin limitată icircn funcţie de mediul privat sau public de exprimare precum şi de consecinţele

acesteia Ca urmare socotim că libertatea cuvacircntului icircn mediul intim este nelimitată iar icircn

mediul familial este limitată de regulile care asigură moralitatea şi buna cuviinţă icircn familie

Situacircndu-ne icircn mediul public este normal ca libertatea de exprimare să fie limitată de

drepturile şi libertăţile celorlalţi precum şi de necesităţi de protecţie ale interesului public

Aceste limitări trebuie să fie dimensionate icircn aşa fel icircncacirct să garanteze libertăţile şi drepturile

tuturor icircntr-o societate democratică Libertatea cuvacircntului presupune comunicarea de informaţii

66

Ioan Muraru Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie Ed Lumina Lex Bucureşti 1999 p 82

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 39: Libertatea de Exprimare

- 38 -

dar şi exprimarea opiniilor prin discursuri luări de cuvacircnt strigăte cacircntec etc Ea se poate

manifesta cu ocazia adunărilor publice manifestaţiilor mitingurilor şedinţelor de dezbatere a

activităţii cu autorităţile publice organizaţii şi asociaţii reuniuni ştiinţifice culturale artistice şi

icircn general icircn toate ocaziile icircn care există un auditoriu un public

Libertatea cuvacircntului constituie icircn acelaşi timp un mijloc eficient de participare a

cetăţenilor la viaţa societăţii precum şi un mijloc de dezvoltare a conştiinţei civile

Exprimarea opiniilor şi creaţiilor prin presă rămacircne icircnsă partea cea mai consistentă a

libertăţii de exprimare Un jurist francez definea libertatea presei ca dreptul de a exprima

opiniile prin imprimate scrise fără a fi necesară autorizaţia sau cenzura prealabilă dar cu

responsabilibilitatea penală şi civilă a autorilor acestor scrieri Prof Nestor Prisca considera

libertatea presei ca fiind dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opiniile sub forma scrisă şi

publică67

Cu privire la accepţiunea icircn sens larg a noţiunii de presă ne raliem opiniei prof Ioan

Muraru şi astfel icircnţelegem nu numai ziarele ci şi radioul şi televiziuneaProblema limitelor

libertăţii presei nu este o problemă nouă Bryce - de exemplu - spunea că presa este un cacircine de

gardă ale cărui lătrături trebuie tolerate deoarece multe abuzuri sunt dezvăluite prin ajutorul ei

iar multe altele sunt impiedicate de frica publicităţii Mulţi publicişti precum Voltaire Emille de

Girardin au susţinut că libertatea presei nu trebuie supusă la nici o restricţierdquo Libertatea presei

susţineau ei este ca libertatea vulturului or a-i dirija zborul icircnseamnă a-i tăia aripile După alte

păreri libertatea fără limită e desfracircul e discreditarea libertăţii o libertate care nu e

responsabilă e funestă Libertatea presei susţin unii nu poate fi nelimitată Prin limitele ce se

impun libertăţii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatea presei

Icircncă din anul 1986 Curtea Europenă icircn cazul Lingens referindu-se la presă arăta laquo Icircn

timp ce presa nu trebuie să depăşească limitele impuse icircntre altele pentru laquo protecţia reputaţiei

celorlalţi raquo este totuşi obligatoriu pentru aceasta să comunice informaţii şi idei dezbătute icircn arena

politică la fel ca şi cele privind alte domenii de interes public Presa nu are numai datoria de a

comunica astfel de informaţii şi idei dar publicul are deasemeni dreptul de a le primi raquo Conform

Curţii laquo helliplibertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a

cunoaşte şi a-şi forma o părere referitoare la ideile şi atitudinile liderilor politici raquoAcesta este

motivul pentru care icircn acest context laquo helliplimitele criticii acceptabile sunt icircn mod corespunzător

67

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997 p263

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 40: Libertatea de Exprimare

- 39 -

mai largi icircn ceea ce priveşte un om politic ca atare decicirct icircn ceea ce priveşte o persoană privată

Spre deosebire de o astfel de persoană un om politic este supus icircn mod inevitabil şi conştient

unei analize amănunţite a fiecărui cuvicircnt şi a fiecărei fapte a sa aticirct de către ziarişti cicirct şi de către

public şi icircn consecinţă acesta va manifesta un grad mai ridicat de toleranţă raquo68

Pe aceeaşi linie

Curtea Supremă de Justiţie referindu-se la libertatea de exprimare a decis laquo Limitele criticii

acceptabile care dă expresie libertăţii presei sunt mai largi icircn privinţa politicienilor şi a

demnitarilor decacirct icircn cazul cetăţenilor obişnuiţi Icircn aceste condiţii un secretar de stat are dreptul

la reputaţie dar şi obligaţia de a se supune exigenţelor cu privire la informarea opiniei publiceraquo69

Presa oferă icircn mod special oamenilor politici ocazia de a urmări şi de a comenta preocupările

opiniei publice astfel ea dă posibilitatea tuturor să participe la dezbaterea politică liberă care

reprezintă icircnsăşi esenţa naturii societăţii democratice arată Curtea Europeană70

Libertatea presei

nu se confundă cu libertatea de exprimare ci sfera acestora se intersectează

Pentru a garanta libertatea presei pe lacircngă alte drepturi şi libertăţi constituţionale sunt

prevăzute şi unele reguli cu putere de norme constituţionale Astfel cenzura394 de orice fel este

interzisă Libertatea presei implică şi libertatea de a icircnfiinţa publicaţii Nici o publicaţie nu poate

fi suprimată Legea poate impune mijloacelor de comunicare icircn masă obligaţia de a face publică

sursa finanţării

Potrivit art 10 pct2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Romacircnia a

aderat prin Legea nr 301994 exercitarea libertăţii de exprimare inclusiv a presei comportă

icircndatoriri şi responsabilităţi putacircnd fi supusă unor formalităţi condiţii restracircngeri sau

sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare icircntr-o societate democratică

pentru securitatea naţională integritatea teritorială sau siguranţa publică apărarea ordinii

şi prevenirea infracţiunilor protecţia sănătăţii sau a moralei protecţia reputaţiei sau a

drepturilor altora pentru a icircmpiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a

68

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag101 A se vedea şi bdquoSecţia a treia hotăracircrea din 7 iunie 2007 privind ererea nr 191402 Jeacuterocircme

Dupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti p 223

69 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

p 46

70 Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn Pandectele romacircne nr 12003

pag 103

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 41: Libertatea de Exprimare

- 40 -

garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti De pildă icircn cazul Proger şi

Oberschlick din aprilie 1995 Curtea Europeană a hotăricirct ca o condamnare a unui ziarist şi a unui

editor pentru calomnierea unui magistrat icircn urma publicării unor comentarii critice făcute cu rea-

credinţă şi cu icircncălcarea regulilor eticii jurnalistice nu reprezintă o icircncălcare a libertăţii de

exprimare prevăzută de art10 din Convenţie71

Curtea Europeană icircn domeniul comunicării acordă o deosebită atenţie scuzei provocării

Astfel icircn cazul Oberschlick (nr 2) din iulie 1997 avacircnd de judecat placircngerea unui ziarist

condamnat de instanţele austriece pentru insultarea unui om politic zicacircndu-i laquo idiot raquo Curtea a

constatat că icircn cauză expresia laquo idiot raquo nu pare disproporţionată faţă de cuvintele adresate

ziaristului de omul politic care i-au provocat acestuia icircn mod conştient o stare de indignare

provocată Ca urmare Curtea a constatat că icircn mod greşit instanţele austriece l-au condamnat pe

ziarist icircncălcacircnd astfel libertatea de expresie garantată de art10 din Convenţie72

Ca urmare

libertatea de exprimare icircn cazul presei cacircnd prezintă informaţii de interes public referitoare la o

funcţie sau o demnitate publică este mai largă icircn comparaţie cu libertatea de exprimare referitoare

la viaţa privată a persoanei

Coroborat cu dispoziţiile art 30 31 şi art 53 din Constituţia Romacircniei limitarea

libertăţii de exprimare se face icircn următoarele condiţii

folosirea nejustificată a libertăţii de exprimare icircn detrimentul drepturilor şi

libertăţilor celorlalţi constituie abuz de drept care poate da naştere la

responsabilităţi şi răspunderi icircn condiţiile legii

orice formalitate condiţie responsabilitate răspundere şi icircn general orice

restracircngere care afectează libertatea de exprimare nu poate fi instituitatilde decacirct prin

lege şi icircn limitele Constituţiei prin lege trebuie satilde icircnţelegem numai actul

normativ emis de Parlament sub forma legii organice sau ordinare precum şi

ordonanţele guvernului aprobate de Parlament

Parlamentul nu poate restracircnge libertatea de exprimare prin lege decacirct dacă mai sunt

icircndeplinite cumulativ alte condiţii care dacă sunt icircncălcate o astfel de lege este susceptibilă de a

71

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag105

72 Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a presei ndash Academia Caţavencu

Bucureşti 2002 pag106

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 42: Libertatea de Exprimare

- 41 -

fi declarată neconstituţională Ca urmare restracircngerea libertăţii de exprimare trebuie să se

icircncadreze icircntr-un scop legitim conform art 10 din CEDO73

Legitimitatea scopului restracircngerii libertăţii de exprimare se fundeazatilde pe apărarea

de prejudicii materiale sau morale cauzate prin icircncălcări ale demnităţii onoarei vieţii

particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine De asemenea tot icircntr-un scop legitim

sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii icircndemnul la război de agresiune la ură

naţională rasială de clasă sau religioasă incitarea la discriminare la separatism teritorial sau la

violenţă publică precum şi manifestări obscene contrare bunelor moravuri Pentru a defini

scopul legitim al restracircngerii libertăţii de exprimare trebuie să coroborăm dispoziţiile art 30 cu

art 53 din Constituţie

Icircn fine o altă condiţie cumulativă pentru a se putea restracircnge libertatea de exprimare

este şi aceea ca restracircngerea libertăţii să se efectueze numai dacă se impune ceea ce icircnseamnă

numai atunci cacircnd nu există altă modalitate decacirct restracircngerea Aprecierea acestei ldquocondiţiirdquo este

limitată de art 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin folosirea expresiei ldquodacă

este necesară icircntr-o societate democratică adică presupune icircndeplinirea tuturor condiţiilor ce

decurg din cerinţele unei societăţi democratice O societate democratică presupune pluralism

toleranţă spirit deschis precum şi o serie de principii specifice Icircntr-o astfel de societate

libertatea presei furnizează opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de cunoaştere şi

judecare a ideilor şi atitudinii conducătorilor74

informaţia şi opinia din presă Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a statuat că prin adjectivul necesar icircntr-o societate democratică trebuie să

se icircnţeleagă o nevoie socială imperioasă75

impusă de trăsăturile unei societăţi democratice

Icircn legislaţia franceză libertatea presei este limitată de următoarele interziceri

considerate că au la bază principiile unei societăţi democratice

I a) - Publicarea de ştiri false (difuzarea sau reproducerea) fabricate falsificate

care tulbură liniştea publică sau sunt făcute cu rea credinţă ori aduc atingere prestigiului naţiunii

sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea absenteismului icircn perioade electorale

b) - Difuzarea de informaţii chiar şi exacte dacă se referă la

informaţii militare care nu sunt făcute publice de guvern

73

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 369

74 Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996 p 370

75 Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti 1966 p408

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 43: Libertatea de Exprimare

- 42 -

informaţii referitoare la secrete ale apărării naţionale

informaţii care se referă la stabilitatea monedei naţionale şi valoarea

fondurilor publice

c) - Publicarea de texte şi imagini care constituie ultraj la bunele moravuri

d) - Publicarea de informaţii referitoare la activitatea comisiilor de anchetă

parlamentară

e) - Publicarea cursurilor valorilor mobiliare din surse nemonitorizate

f) - Divulgarea filiaţiei de origine a unei persoane care face obiectul unei

adopţii

g) - Publicarea de informaţii privitoare la loterii neautorizate

II Informaţii legate de justiţie

Se pedepsesc potrivit Codului penal persoanele care icircncearcă să discrediteze o decizie

juridică - icircn special prin presă Se permit doar comentarii tehnice sau acţiuni care pot conduce la

revizuirea sentinţei

Se interzice

a) - publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri

loviri şi răniri ameninţarea cu moartea - dacă judecătorul o cere scris

b) - publicarea de elemenete care pot permite identificarea victimei unui viol

sau atentat la pudoare fără ca victima să o ceară

c) - informaţii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor sau

asupra deciziilor juridice

d) - publicarea de documente icircn materie de promovare a propagandei

anarhiste

e) - publicarea icircnaintea deciziei judecătoreşti a oricărei informaţii privind

constituirea părţilor civile

f) - publicarea oricărui act de procedură criminală sau corecţională icircnainte

de a fi citit icircn public

g) - fotografierea icircnregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru este

permis numai după icircnceperea lucrărilor procesului şi icircn limitele stabilite de lege sau

instanţă)

h) - publicarea de informaţii de la procesele desfăşurate cu uşile icircnchise

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 44: Libertatea de Exprimare

- 43 -

i) - publicarea de informaţii din procese militare

III Referitor la minori

Se interzice

a) - publicarea oricăror texte sau fotografii permiţacircnd identificarea minorilor

care şi-au părăsit părinţii

b) - publicarea de texte sau informaţii privind sinuciderea unui minor fără

autorizaţia scrisă a procurorului Republicii

c) - publicarea de informaţii ilustraţii pentru identificarea unui minor prins

cercetat penal pentru crime sau alte delicte

d) - publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delicvenţi ndash nici măcar

nume sau iniţiale

e) - publicarea icircn ziare destinate minorilor de articole sau imagini care să pună

icircn lumină favorabilă anumite delicte condamnate de lege

IV Referitor la opinii

Sunt susceptibile de a fi urmărite penal activităţile mijloacelor de informare icircn masă prin

care se realizează

a) - provocarea directă a uneia din infracţiunile următoare furt crimă incendieri

lovituri incitarea militarilor la nesupunere chiar dacă nu au fost urmate de efect

b) - provocarea de orice fel de crimă şi delict dacă au fost urmate de efect

inclusiv tentativă

c) - provocarea la dezertare demoralizarea armatei a militarilor pentru a trece icircn

serviciul duşmanului

d) - propaganda politică din fonduri nedeclarate

e) - publicarea difuzarea şi comentarea unor sondaje referitoare la alegeri icircn

timpul săptămacircnii premergătoare turului de scrutin etc76

Din păcate icircn Romacircnia cu excepţia cadrului constituţional mai sus prezentat a

dispoziţiilor penale precum şi ale Legii nr 31974 nu avem o lege actuală a presei care să

reglementeze icircn mod clar drepturile şi obligaţiile agentului media precum şi a limitelor libertăţii

de exprimare aşa cum există icircn alte ţări democratice

76

Guide de droit de la presseCFPJ Paris 1987 p 69 citat de DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii

Editura Norma Bucureşti 1998 p 92

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 45: Libertatea de Exprimare

- 44 -

Libertatea de exprimare intră icircn conflict cu libertăţile şi interesele legitime fapt pentru

care aşa cum am arătat aceasta comportă icircndatoriri şi responsabilităţi puticircnd fi supusă unor

formalităţi condiţii restricircngeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare

Conflictul dintre libertatea de exprimare şi celelalte drepturi libertăţi şi interese legitime trebuie

să fie soluţionat prin lege pe baza dispoziţiilor constituţionale precum şi ale convenţiilor şi alte

documente internaţionale ratificate de Parlamentul Romacircniei De pildă icircn art7 pct6 litera b din

Legea nr5042002 dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele

judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii

publice precum şi icircn măsura icircn care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei

aflate icircn faţa instanţei judecătoreşti atunci cicircnd

- nu există sau au fost epuizate măsuri alternative de divulgare cu efect similar

- interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării

Sau conform art24 pct5 din Legea nr1822002 conflictul dintre interesul legitim al

clasificării ca secret de stat a unei informaţii şi interesul dezvăluirii icircncălcărilor de lege ce le

conţine aceasta este rezolvat de legiuitor astfel ldquose interzice clasificarea ca secrete de atat a

informaţiilor datelor sau documentelor icircn scopul ascunderii icircncălcărilor legii erorilor

administrative limitării accesului la informaţiilor de interes public restricircngerii ilegale a

exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitimerdquo

Cu privire la această dispoziţie legală socotim că era necesar ca icircn loc de sintagma

laquolimitării accesuluiraquo trebuia folosită sintagma laquolimitării accesului legalraquo Referindu-se la

soluţionarea de către judecătorii americani a acestui conflict Kent Middleton arată ldquoLa icircnceputul

secolului un test adesea aplicat era ldquotestul relei intenţiirdquo discreditat acum prin care judecătorii

puteau sancţiona cu uşurinţă exprimarea care prezenta cea mai mică tendinţă de a face rău

Recent tribunalele au testat constituţionalitatea unor restricţii pentru a vedea icircn ce măsură

discursul prezintă un pericol evident pentru societate ldquotestul pericolului evidentrdquo interzicacircnd

discursul doar acolo unde este evidentă incitarea la acţiuni ilegale Un alt test frecvent utilizat

este ldquotestul echilibruluirdquo prin care tribunalul măsura echilibrul dintre interesul pentru libertatea

de expresie şi cel social cu care se află icircn conflict ldquotestul echilibrului adhocrdquo dă judecătorului o

mai mare flexibilitate icircnsă face imprevizibile proiecţiile oferite de Primul Amendamentrdquo

O problemă o constituie şi libertatea de a exprima public conţinutul unei comunicări

anonime Din art51 al Constituţiei Romacircniei rezultă fără dubiu că petiţiile care includ şi

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 46: Libertatea de Exprimare

- 45 -

sesizarea propunerea etc trebuie să fie semnate de autor deci nu sunt reglementate anonimele

Aceasta este o piedică icircmpotriva abuzului de drept la informare sau la petiţie implicicircnd o

responsabilitate morală şi juridică pentru cei care uzează de aceste drepturi Deci folosirea unor

afirmaţii sau date dintr-o anonimă icircn scopul de a produce efecte juridice numai icircn baza acesteia

de către o autoritate sau instituţie publică nu este scuzabilă şi se face pe răspunderea acesteia sau

a funcţionarului icircn cauză77

Anonimele nu pot fi publicate decacirct sub responsabilitatea celui care o

publică pentru realitatea faptelor publicate De pildă Curtea Europeană a respins ca inadmisibilă

plicircngerea lui L Grech şi A Montanaro prin care solicită Curţii anularea condamnării de către

instanţele din Malta a echipei redacţionale a unui ziar pentru publicarea unei scrisori anonime

care conţinea afirmaţii false determinicircnd Guvernul să retragă o licenţă de import

Pe de altă parte Curtea Supremă a Statelor Unite a hotăricirct că interzicerea anonimatului

nu este necesară pentru a preveni fraudele şi calomniile Icircn anul 1995 Curtea Supremă a Statelor

Unite a declarat neconstituţională o lege din Ohio care interzicea literatura electorală anonimă

laquomenită să influenţeze alegătorii raquo Curtea a hotăricirct că legea interzicea icircn mod neconstituţional o

categorie a discursului ideologic Este interesant că şi Curtea Europeană prin Decizia din 15 mai

1996 a respins ca inadmisibilă reclamaţia cetăţeanului E Bader icircmpotriva Austriei prin care

pretindea că nu a primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care preceda referendumul

referitor la aderarea la Uniunea Europeană Icircn acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Europeană la 26

februarie 1997 declaricircnd ca inadmisibilă reclamaţia cetăţenilor EMurminen şi alţii care

pretindeau că nu au primit informaţii obiective icircn cursul campaniei care a precedat referendumul

referitor la integrarea Finlandei icircn Uniunea Europeană

77

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001 pag220

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 47: Libertatea de Exprimare

- 46 -

Capitolul IV Libertatea de exprimare icircn jurisprudenta CEDO78

IV1 Lesnik c Slovaciei - Insultarea unui procuror Acuzaţii grave

Sancţionare Admisibilitate

ldquoChiar dacă icircntr-o societate democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare

a justiţiei şi funcţionarea care participă la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte

anumite limiterdquo

Reclamantul a formulat mai multe placircngeri penale contra unui terţ H icircnsă acestea nu au

condus la icircnceperea urmăririi penale Drept urmare reclamantul a scris o scrisoare adresată

procurorului icircn cauză P icircn care icircl acuza pe acesta că nu vrea să icircnceapă urmărirea şi că ar fi

dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului Procurorul superior lui P l-a

informat pe reclamant că nu se interceptează convorbiri telefonice icircn acest caz iar decizia de

neicircncepere a urmării este corectă Reclamantul s-a adresat procurorului general printr-o scrisoare

icircn care a afirmat că H a plătit pentru a nu fi urmărit Icircn urma acestei afirmaţii reclamantul a fost

condamnat la 4 luni de icircnchisoare cu suspendarea executării pedepsei

Art 10 (bdquoLibertatea de exprimarerdquo) Ingerinţa statului icircn libertatea de exprimare a

reclamantului a fost prevăzută de lege şi viza un scop legitim anume protecţia drepturilor lui P

Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea observă că procurorii fac parte din sistemul judiciar şi

există un interes general de a beneficia de icircncrederea cetăţenilor Chiar dacă icircntr-o societate

democratică cetăţenii pot să critice modul de administrare a justiţiei şi funcţionarea care participă

la realizarea acesteia această critică trebuie să respecte anumite limite Icircn speţă dacă anumite

afirmaţii ale reclamantului pot trece drept judecăţi de valoare acuzaţiile de luare de mită şi abuz

icircn serviciu depăşesc acest nivel al criticii icircn condiţiile icircn care nu se bazează pe niciun element de

probă De aceea condamnarea reclamantului a fost justificată iar sancţiunea nu poate fi

considerată ca fiind lipsită de proporţionalitate Icircn consecinţă ar 10 nu a fost violat79

78

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

79 CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 48: Libertatea de Exprimare

- 47 -

IV2 Yağmurdereli c Turcia - Libertatea de exprimare Discurs politic

ldquoLimitarea unui discurs politic paşnic nu poate fi admisibilă icircn raport de prevederile

art 10 din Convenţierdquo

Reclamatul a ţinut un discurs la o reuniune publică icircn 1991 reclamantul a fost

condamnat pentru propagandă separatistă vizacircnd negarea integrităţii teritorială a Turcia icircn baza

faptului că a numit zona din sudul Turcia bdquoKurdistanrdquo şi a calificat actele teroriste ale PKK ca

fiind o luptă pentru democraţie şi libertate Reclamantul a fost condamnat de către o instanţă ce

avea icircn compunere judecători militari alături de civili

Icircn drept

Art 10 Curtea a considerat că ţinacircnd cont de situaţia sensibilă din sudul Turciei

ingerinţa icircn libertatea de exprimare a reclamantului viza un scop legitim ndash protecţia securităţii

naţionale şi a integrităţii teritoriale Icircn raport de necesitatea ingerinţei Curtea a constatat că

reclamantul a ţinut un discurs cu caracter politic cu privire la nou lege privind combaterea

terorismului astfel icircncacirct afirmaţiile sale vizau un subiect de interes public Chiar dacă anumite

pasaje nu pot fi calificate ca neutre Curtea nu vede nici un fel de incitare la violenţă icircn cele spuse

de reclamant De asemenea ţinacircnd cont de faptul că discursul a avut loc icircn cadrul unei reuniuni

paşnice departe de zona de conflict Curtea a considerat că impactul său potenţial este extrem de

redus Icircn acest condiţii Curtea a constatat că măsura nu era bazată pe o nevoie socială

imperioasă astfel că art 10 a fost violat

Art 6 Independenţa instanţei Curtea a constatat că judecătorii militari au continuat să

fie membrii ai armatei depinzacircnd astfel de executiv iar armata şi guvernul au intervenit icircn

procesul de numire a lor Curtea a considerat că icircn aceste condiţii ţinacircnd cont şi de natura

infracţiunii comise de un civil reclamantul avea suficiente motive obiecte să se icircndoiască de

independenţa acestor judecători De aceea art 6 a fost violat80

IV3 Nikula c Finlanda - Libertatea de exprimare Avocat

ldquoO ingerinţă icircn libertatea de exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său

poate ridica probleme legate de echitabilitatea proceduriirdquo

80

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 49: Libertatea de Exprimare

- 48 -

Reclamanta avocat a asigurat apărarea unuia dintre clienţii ndash I S ndash său icircn cadrul unui

proces penal Procurorul a decis să nu icircl trimită icircn judecată şi pe fratele lui I S şi la citat ca şi

martor icircn cursul procesului Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit icircn faţa instanţei o

notă icircn care icircl acuza pe procuror de abuz de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze

inventate clientului său Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lacircngă

curtea de apel Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase icircnsă a decis să nu icircnceapă un

proces penal pentru calomnie din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei Procurorul a

formulat icircnsă o acţiune civilă contra reclamantei care a fost condamnată la plata unor daune

interese

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul

de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei cu condiţia ca criticile pe care le

susţin să nu depăşească anumite limite Curtea a considerat că o ingerinţă icircn libertatea de

exprimare a unui avocat icircn cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de

echitabilitatea procedurii şi din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii

ce viza protecţia demnităţii unei persoane E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi

acţionat de o manieră ilicită icircnsă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului icircn cadrul

procesului penal şi nu viza persoana acestuia icircn afara serviciului Icircn acest context procurorul

trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute icircn calitate de adversar icircn cadrul unui proces cu

atacirct mai mult cu cacirct au fost făcute icircn sala de judecată şi nu conţineau injurii Deşi reclamanta a

fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă teama de un control posterior a

afirmaţilor făcute icircn faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără

interesele clienţilor săi Avocatul trebuie să icirci aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii

unui anume mijloc de apărare fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale

ulterioare De aceea Curtea a considerat că restracircngerea libertăţii de expresie a unui avocat poate

fi justificată doar icircn situaţii excepţionale şi că icircn speţă astfel de circumstanţe nu există De

aceea art 10 a fost violat icircn condiţiile icircn sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi

sociale imperioase81

81

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 50: Libertatea de Exprimare

- 49 -

IV4 De Diego Nafria c Spania - Libertatea de exprimare Acuzaţii

nefondate

ldquoLibertatea de exprimare nu poate include publicarea de informaţii false care să aducă

atingere directă altei persoanerdquo

Reclamantul a fost concediat din postul său de la banca naţională a Spaniei după ce a

trimis serviciului de inspecţie o scrisoare icircn care icircl acuza pe guvernatorul băncii şi pe alţi icircnalţi

funcţionari ai acesteia de a fi comis mai multe ilegalităţi Nici una dintre persoanele acuzate nu au

formulat vreo acţiune penală ori civilă contra sa Acţiunea sa prin care cerea anularea concedierii

a fost respinsă pe motiv că acuzele aduse erau lipsite de orice fundament de fapt

Art 10 Curtea a considerat că instanţele interne au pus corect icircn balanţă interesele

contrare din speţă atunci cacircnd au concluzionat că reclamantul a depăşit limitele unei critici

acceptabile formulacircnd acuze extrem de grave şi nefundamentate de nici un element concret la

adresa unor icircnalţi funcţionari publici Curtea nu poate a considerat că argumentele formulate de

instanţele interne ar fi arbitrare ori nerezonabile astfel icircncacirct a constatat cu 5 voturi contra 2 că

art 10 nu a fost violat82

IV5 Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia - Dezbatere politică Acuzaţii

grave Admisibilitatea unor sancţiuni

ldquoIcircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost colaborator al Securităţii

comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi morale importante asupra

persoanei acuzaterdquo

Reclamantul este redactor şef al săptămacircnalului bdquoRomacircnia Marerdquo şi a semnat un articol

icircn această publicaţie icircn care icircl acuza pe CTD de a fi fost colaborat al Securităţii Articolul se

intitula bdquoOpriţi dricursquo dracu vrea să-l ia pe Ticurdquo iar senatorul acuzat era calificat ca bdquonătărau

Gacircgă isteric apucat bolnav primejdios năpacircrstoc cu capul năclăit in ulei de nucă ce n-are

nevoie de Senat ci de Balamuc şi de o cămaşă de forţărdquo La 6 iunie 1997 reclamantul ce era

senator la acel moment a publicat un nou articol sub titlul bdquoAvem dovada oficială [C]TD icirci

82

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 51: Libertatea de Exprimare

- 50 -

turna la Securitate icircncă din anul 1949 şi pe ţărănişti şi pe legionarirdquo o notă internă a Securităţii

din care ar fi reieşit că CTD era colaborator al acestei instituţii

La 25 iunie 1997 CTD a introdus o placircngere penală pentru insultă contra

reclamantului a cărui imunitate parlamentară a fost ridicată de către Senat icircn 1999 Placircngerea

penală a fost judecată de către instanţa supremă care a evocat icircn principal faptul că reclamantul

nu a probat veridicitatea afirmaţiilor sale şi a utilizat epitete insultătoare De aceea instanţa

supremă l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 15 milioane de lei şi la plata unor

daune morale de 75 milioane lei

Art 10 Cu privire la necesitatea ingerinţei icircntr-o societate democratică Curtea observă

că litigiul a intervenit icircntre doi oameni politici cunoscuţi membrii ai Senatului astfel icircncacirct dată

fiind coloratura politică a incidentului controlul justificării ingerinţei trebuie realizat strict dat

fiind că o ingerinţă icircn libertate de exprimare politică poate fi admisă doar icircn situaţii excepţionale

Pe de altă parte Curtea a constatat că icircn contextul politic şi istoric romacircn acuzaţie de a fi fost

colaborator al Securităţii comuniste este una extrem de gravă ce produce consecinţe politice şi

morale importante asupra persoanei acuzate Curtea a constatat că reclamantul nu făcut proba

veridicităţii celor afirmate icircn condiţiile icircn care victima sa a depus icircn faţa instanţelor romacircne

documente oficiale care neagă orice legătură a sa cu serviciile secrete comuniste Icircn plus Curtea

a constatat că termenii utilizaţi de către reclamant pentru a-şi face cunoscut mesajul şi informaţie

nu erau necesari unui asemenea tip de informaţie Icircn plus chiar dacă sancţiunea pecuniară

stabilită nu este neglijabilă icircn special pentru cazul Romacircniei ea poate fi considerată

proporţională cu gravitatea acuzaţiilor nefondate publicate şi cu lipsa de echidistanţă jurnalistică

manifestată de reclamant De aceea ingerinţa a fost necesară icircntr-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor şi libertăţilor altuia iar placircngerea este vădit nefondată83

IV6 Băcanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia - Libertatea presei Posibilitatea

de exagerare

Reclamantul este redactorul şef al cotidianului Romacircnia Libera iar cea doua reclamantă

este societatea care editează acest cotidian Printr-un contract icircncheiat icircn 1999 icircntre Sorin Ovidiu

Vacircntu (SOV) şi Nicolae Văcăroiu (NV) vicepreşedinte al Senatului la acel moment acesta din

83

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006 692804

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 52: Libertatea de Exprimare

- 51 -

urma s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a

unei noi bănci Banca de Investiţii şi Dezvoltare a cărui acţionar majoritar era SOV Contractul

prevedea o remunerare laquo cu titlu gratuit raquo a lui NV icircn valoare de 10800000000 ROL care era şi

acţionar minoritar al băncii Icircn urma autorizării băncii NV a fost numit preşedintele consiliului

de administraţie avacircnd o remuneraţie de aproximativ 10000000 dolari americani funcţie pe care

a deţinut-o pentru cacircteva luni inclusiv icircn urma numirii sale icircn calitate de preşedinte al Senatului

ca urmare a alegerilor legislative din noiembrie 2000 Icircn martie 2002 Banca Naţionala a

Romacircniei a retras autorizarea de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare fiind deschisă

procedura de faliment iar SOV fiind cercetat penal pentru fals şi uz de fals săvacircrşite icircn procesul

de constituire al băncii

Icircn noiembrie 2001 primul reclamant a publicat un articol intitulat laquo Văcăroiu a primit de

la Vacircntu 108 miliarde cu titlu gratuit raquo Icircn articol se făcea referire la actul cu titlu gratuit primit

de NV de la SOV reprezentacircnd aproape 700000 EUR act prin care afirma autorul acesta din

urma şi-ar fi cumpărat liniştea concluzionacircnd cu afirmaţia laquo Corupţie evidenta raquo Se afirma de

asemenea că donaţia putea fi considerată ca fiind irevocabilă deoarece banii proveneau de la FNI

Deşi icircn principiu donatorul transmite un bun care ii aparţine icircn speţă aceştia nu ii aparţineau lui

SOV ci persoanelor icircnşelate ce depuseseră bani la FNI Articolul era icircnsoţit de o copie a

contractului icircncheiat icircntre SOV şi NV Icircn ziua următoare a fost publicat un nou articol icircn acelaşi

cotidian sub semnătura unui alt jurnalist intitulat laquo Văcăroiu afirma că a lucrat pe gratis pentru

SOV raquo Articolul reda o conferinţa de presa susţinuta de NV prin care acesta recunoştea că a

lucrat pentru SOV dar afirma că nu icircncasase suma de bani prevăzuta icircn contract şi că renunţase

să mai lucreze pentru acesta la sfacircrşitul anului 2000 deoarece existau suspiciuni cu privire la

implicarea SOV icircn prăbuşirea FNI

Icircn decembrie 2001 primul reclamant a publicat un nou articol intitulat laquoTrafic de

influenţă la nivel icircnaltraquo prin care explica cum NV ajutase banca fiind icircn mod direct interesat

acuzacircnd Guvernul că nu a avut o reacţie oficială şi spunacircnd că icircntr-o ţara civilizată el ar fi fost

deja un om politic aparţinacircnd trecutului dar că laquo cooperativa PSD raquo era prea icircncăpăţacircnată pentru

a recunoaşte evidenţa Icircn urma unei placircngeri penale pentru calomnie introdusa de NV

reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 5000000 ROL şi la plata unor despăgubiri

morale icircn solidar cu a doua reclamanta icircn valoare de 50000000 ROL Instanţele naţionale au

considerat că reclamantul fusese de rea-credinţa aducacircnd atingere onoarei şi demnităţii lui NV

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 53: Libertatea de Exprimare

- 52 -

consideracircnd că acesta a intenţionat să icircl denigreze prin folosirea expresiilor laquoa primit bacşiş raquo şi

laquotrafic de influenta la nivel icircnaltraquo

Icircn octombrie 2002 primul reclamant publica un nou articol intitulat laquoEnigma contului

bancar al clientului 421 Văcăroiu a icircncasat mai multe mii de dolari de la BID după ce a

demisionat din funcţia de preşedinteraquo Articolul afirma că aceste sume de bani constituiau o laquotaxa

de protecţieraquo laquoacte de corupţieraquo şi laquotrafic de influentaraquo Printr-o hotăracircre definitivă din

septembrie 2003 reclamantul a fost condamnat la o amenda penală de 20000000 ROL pentru

calomnie şi la despăgubiri civile icircn valoare de 70000000 ROL icircn solidar cu cea de-a doua

reclamanta pentru repararea prejudiciului moral al lui NV

Printr-o placircngere adresată CEDO reclamanţii s-au placircns de faptul că icircn cel de-al doilea

proces instanţele naţionale nu au admis solicitarea lor de audiere a victimei (NV) şi au respins

fără nicio motivare solicitarea lor de audiere a unor martori de a dispune efectuarea unei

expertize precum şi de a solicita informaţii diverselor instituţii publice cu privire la NV Pe

fondul cauzei Curtea a notat că icircn cauză existase o confruntare directa icircn faţa instanţei icircn şedinţă

publica a lui NV cu reclamanţii chiar dacă unele icircntrebări fuseseră icircndepărtate de judecător

altele fusese permise Din icircncheierea e şedinţă nu rezulta că respingerea icircntrebărilor ar fi fost

arbitrară sau că ar fi limitat interogatoriul icircntr-o aşa măsura icircncacirct drepturile apărării ar fi fost

atinse Sub aspectul acestui capăt de cerere luat separat nu existase o icircncălcare a Convenţiei

Totuşi o examinare a ansamblului actelor icircndeplinite icircn cursul procesului considerat icircn

ansamblul sau indica un dezechilibru ce prejudiciase drepturile apărării Curtea a subliniat că icircn

niciun stadiu al procesului reclamanţii nu putuseră interoga vreun martor icircn ciuda complexităţii

cauzei care privea circumstanţele controversate privind crearea şi funcţionarea unei bănci

conduse de un important om politic Curtea a notat de asemenea că toate celelalte măsuri de

instrucţie a cauzei solicitate de reclamanţi fuseseră respinse de instanţe Din acest punct de vedere

Curtea s-a declarat uluită nu numai de numărul de cereri de probaţiune ale reclamanţilor respinse

de instanţă ci mai ales de argumentele lapidare şi stereotipe indicate de instanţe pentru a motiva

respingerea cererilor deşi de fiecare data reclamanţii indicaseră detaliat motivele cererilor lor şi

utilitatea probelor solicitate Avacircnd icircn vedere aceste circumstanţe Curtea a considerat că fusese

compromis icircntreg sistemul de apărare adoptat de reclamanţi ce se baza icircn principal pe audierea

de martori cu respectarea principiului contradictorialităţii icircn şedinţe publice

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 54: Libertatea de Exprimare

- 53 -

Icircn aceste condiţii Curtea a considerat că nu era necesar să speculeze cu privire la

caracterul fundamental sau nu al audierilor şi a celorlalte măsuri solicitate de către reclamanţi icircn

măsura icircn care ea a considerat că icircn orice caz acestea ar fi putut să contribuie icircn circumstanţele

cauzei la echilibrul şi egalitatea ce trebuiau să existe icircn tot cursul procesului icircntre acuzare şi

apărare Economia generala a procesului impunea să se acorde reclamanţilor facultatea de a

interoga unul sau mai mulţi martori la alegerea lor Icircn concluzie avacircnd icircn vedere importanta

drepturilor apărării icircn procesul penal Curtea a considerat că icircn circumstanţele particulare ale

cauzei aceste drepturi au suferit limitări importante care conduc la concluzia că reclamanţii nu s-

au bucurat de un proces echitabil

De asemenea reclamanţii s-au placircns că prin condamnarea lor penală şi civilă pentru

calomnie se icircncalcă art 10 al Convenţiei Curtea a constatat că cele două articole incriminate

purtau asupra unor teme de interes general şi actuale pentru societatea romacircneasca şi anume

pretinsa corupţie a oamenilor politici cu funcţii icircnalte icircn stat Icircntinderea criticilor admise icircn ceea

ce ii priveşte pe oamenii politici este mai mare Curtea consideracircnd că prin divulgarea faptelor de

natura să intereseze publicul reclamanţii şi-au exercitat rolul de laquo cacircini de paza raquo ce revine presei

icircntr-o societate democratică Acest drept trebuie să fie exercitat cu buna-credinţa icircn speţă

reclamanţii publicacircnd informaţii care nu ţineau de viaţa privată a lui NV şi făcacircnd toate

demersurile să-şi susţină alegaţiile dovedind de asemenea interes icircn desfăşurarea procedurilor

interne Icircntr-adevăr deşi afirmaţiile lor erau grave Curtea s constatat că ele aveau o baza factuală

suficientă constituită din contractul icircncheiat icircntre SOV şi NV precum şi a extraselor de cont care

arătau icircncasări ulterioare icircncetării funcţiilor lui NV icircn bancă Icircn acest context cuvintele folosite

cu privire la NV ţin de libertatea de exprimare care cuprinde şi posibilitatea recurgerii la o

anumita doza de exagerare sau de provocare Icircn consecinţă condamnarea reclamanţilor fusese

disproporţionată instanţele naţionale neoferind motive suficiente şi pertinente care să justifice

condamnarea lor art 10 fiind astfel icircncălcat84

84

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 55: Libertatea de Exprimare

- 54 -

CONCLUZII

Libertatea de exprimare include mai multe drepturi fundamentale fiind bdquolibertatea

mama a tuturor drepturilor de comunicare Ea este stracircns legată de garantarea demnității umane

și ocupă un loc important icircn racircndul drepturilor și libertăților omului și icircn cel al libertăților

constituționale

Din conținutul reglementărilor cuprinse icircn instrumentele juridice internaționale ăn

materia drepturilor omului și din dispozițiile cuprinse icircn constitutive unor țări rezultă că

libertatea de exprimare este desemnată fie sub aceasta denumire fie sub denumirea de bdquodrept la

libertatea de exprimare fie sub denumirile unora din aspectele sale libertatea cuvacircntului și

libertatea presei

Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni atacirct cea de drept cacirct și cea de libertate

libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate icircn același timp atacircta timp cacirct opinia majoritară

icircn literatura juridică de specialitate este icircn sensul echivalenței celor doua noțiuni

Avacircnd icircn vedere că libertatea de exprimare este un drept consacrat atacirct de instrumentele

juridice internaționale icircn materie cacirct și la nivel constituțional prin prisma explicațiilor

terminologice anterioare putem concluziona că libertatea de exprimare este deopotrivă un drept

al omului o libertate publică și un drept fundamental și cetățenesc Cum toate cele trei noțiuni se

referă la drepturi subiective dreptul la libertatea de exprimare este și el un drept subiectiv

Sub aspectul clasificărilor operate icircn literatura de specialitate cu privire la drepturile și

libertățile fundamentale remarcăm că libertatea de exprimare este un drept politic ce face parte

din generația a doua de drepturi și libertăți dar este deopotrivă și un drept individual ce ține de

libertatea spirituală a fiecarei persoane cacirct și un drept colectiv ndash sau mai degrabă convivial -

permițacircnd comunicarea cu ceilalti85

Sub aspectul conținutului libertății de exprimare cuprins icircn reglementările internaționale

și icircn cele constituționale remarcăm ca și acesta este diferit

Astfel unele instrumente juridice includ expres icircn conținutul libertății de exprimare

libertatea de opinie și libertatea de informare Icircn alte reglementări se include expres icircn conținutul

libertății de exprimare doar libertatea cuvacircntului adică libertatea de opinie libertatea de

informare este reglementată ca drept separat la fel ca și libertatea presei Alte reglementări includ

85

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom Bucure^ti 2006 p 351

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 56: Libertatea de Exprimare

- 55 -

icircn conținutul libertății de exprimare alături de libertatea de opinie și informare sau alături de

libertatea cuvacircntului și libertatea presei O parte din instrumentele juridice internaționale și

constituționale mai sus amintite chiar dacă nu prevăd expres - icircn cuprinsul reglementărilor pe

care le cuprind - și libertatea presei ca un element de conținut al libertății de exprimare fac

referiri la aceasta

Putem trage așadar concluzia că libertatea de exprimare este un drept cu un conținut

complex Libertatea de exprimare cuprinde icircn conținutul său alte trei libertăți libertatea de

opinie libertatea de informare și libertatea presei Aceste trei libertăți sunt independente dar

neputacircnd să se manifeste una icircn lipsa celeilalte

Libertatea de exprimare se manifestă atacirct ca libertate negativă cacirct și ca libertate

pozitivă Ca libertate negativă - icircn raport cu statul căruia ii este oprit sau interzis pentru a

interveni și a o limita iar ca libertate pozitivă - din punct de vedere al individului sau al grupului

care se implică icircn procesul politic Elementul pozitiv și cel negativ nu pot exista distinct efectul

politic al opiniei publice nu s-ar putea afirma fără protecția și garantarea acestei libertăți

Izvorul libertății de exprimare al formării și alegerii opiniei este critica Critica este

aceea care poate ridica semne de intrebare icircn fața unor percepții deja consacrate ori pur și simplu

enuntate ți deasemenea poate crea idei și opinii noi Fără o critică adecvată nu s-ar crea

posibilitatea alegerii opiniilor iar suprimarea interzicerea sau limitarea opiniilor ar bloca orice

dezvoltare Istoria a dovedit că orice incercare de a opri de a suprima diferitele opinii a fost mai

mult sau mai puțin dramatic refuzata de omenire

Libertatea de exprimare icircn sens larg al exprimarii individualității este elementul care pe

lacircngă diferențele fizionomice individualizează o persoană și o face diferită de ceilalți Fără

libertatea fundamentala de exprimare a percepțiilor și ideilor proprii nu ar exista individualități și

nu ar exista evolutțe

J S Mill care apară cu o convingere puternică libertatea de exprimare arată icircn lucrarea

sa bdquoOn Liberty (Despre libertate - 1859) că aceasta este o condiție necesară pentru progresul

intelectual și social bdquoNu putem fi niciodata siguri - afirmă el - că o idee nespusă nu conține

elemente utile De asemenea a susținut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din

doua motive icircn primul racircnd pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la opiniile eronate

atunci cacircnd se află icircntr-o dezbatere și icircn al doilea racircnd pentru că teoriile corecte vor fi continuu

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 57: Libertatea de Exprimare

- 56 -

susținute și reafirmate nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind adevarate Fiecare

trebuie să inteleagă de ce adera la un anumit set de idei sau de ce nu

Constracircngerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorința de a-i impune concepții

ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită Singura manieră prin care se poate icircncerca

schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare rugăminte sau implorare)

icircntrucat bdquoasupra lui insuși () individul este suveran Icircn concluzie Mill afirmă că societatea are

mai mult de cacircștigat dacă respectă libertatea individuală cu atacirct mai mult pe cea de exprimare

Atacircta timp cacirct faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra alteia aceasta trebuie lasată

să traiască dupa propriile reguli și nu după norme impuse din exterior

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 58: Libertatea de Exprimare

- 57 -

BIBLIOGRAFIE

Icircntroducerea icircn Convenţia europeană pentru Drepturile Omului ndash colecţie de texte

Consiliul Europei 1994

Protocolul Adiţional nr 11 Comisia europeană şi Curtea europeană a Drepturilor Omului

httpregielivero

httpprovitabucurestiro

Frederic Sudre Drept european și internațional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Raportul Comitetului Miniştrilor inclus icircn bdquoTeoria şi practica Convenţiei europene pentru

Drepturile Omuluirdquo Van Dijk şi Van Hoof Kluver 1990

Voght v Germania 1995

Handyside v Regatul Unit 1976

Lingens v Austria 1986 Sener v Turcia 2000 Thoma v Luxembourg 2001 Dichand

şi Alţii v Austria 2002

Groppera Radio v Elveţia 1990 şi Casado Coca v Spania 1994

Mark intern v Germania 1989

Otto Preminger Intitute v Austria 1994

Lignes 1986 Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Dalban v Romacircnia 1999

Jerusalem v Austria 2001 Dichand şi Alţii v Austria 2002

Autronic v Elveţia1990

Ioan Muraru Drept Constituţional şi Instituţii Politice Editura Actami Bucureşti 1997

Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria 1993

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995 Informationsverein Lentia şi Alţii v Austria

1993

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic AG v Elveţia 1990

Tele 1 Privatfernsehgesellschaft MBH v Austria 2001

Engel şi Alţii v Olanda1976

Hadjianastassiou vGrecia 1992

Vereinigung Demokratischer Soldaten Osterreichs und Gubi v Austria 1994

Rommelfanger raportul din 1989

Voght v Germania 1995

Wille v Liechtenstein 1999

Fressoz şi Roire v Franţa 1999 Bergens Tidende şi Alţii v Norvegia 2000

Sener v Turcia 2000

Badford v Germania 1989 Lingens v Austria 1986 Dalban vRomacircnia 1999

Muller v Elveţia 1988

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 59: Libertatea de Exprimare

- 58 -

Sunday Times (2) v Regatul Unit 1991 Observer şi Guardian v Regatul Unit 1991

News Verlags GmbH CoKG v Austria 2000

Handzside v Regatul Unit 1976 Muller v Elveţia 1988

Autronic AG v Elveţia 1990

Goodwin v Regatul Unit 1996

Wille v Lienchtenstein 1999

Gaweda v Polonia 2002

Castells v Spania 1992

Okcuoglu v Turcia 1999

Lingens v Austria 1986 Barthold v Germania 1995

Open Door şi Dublin Well Women Center v Irlanda 1992

Tolstoy Miloslavsky v Regatul Unit 1995

Muller v Elveţia 1988

Otto-Preminger Institute v Austria 1994

Handyside v Regatul Unit 1976

Barthold v Germania 1995

Casado Coca v Spania 1994

Markt intern v Germania 1989

Opinina concurentă a judecătorului Pettiti 1989

Goodwin v Regatul Unit 1996

Groppera Radio AG v Elveţia 1990

Autronic v Elveţia 1990

Sunday Times v Regatul Unit 1979

Rotaru v Romacircnia 2000

Petra v Romacircnia 1998

Observer şi Guardian v Regatul Unit 1995

Lingens v Austria 1986 Janowski v Polonia 1999 Tammer v Estonia 1999

N Prisca Drept constituţional EDP Bucureşti 1997

Jurisprudenţa europeană privind libertatea de exprimare Agenţia de monitorizare a

presei-Academia Caţavencu Bucureşti 2002

JeacuterocircmeDupuis Jean-Marie Pontaut şi Librairie Arthegraveme Fayard c Franţei icircn Pandectele

romacircne nr82007 Editura Wolters

Kluwer Bucureşti

Curtea Supremă de Justiţie Secţia civilă decizia nr 5435 din 28 noiembrie 2001 icircn

Pandectele romacircne nr 12003

Patrick Wachsmann Liberteacutes publiques Dalloz 1996

Vincent Berger Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului IRDO Bucureşti

1966

DrDumitru Titus Popa Dreptul Comunicatilderii Editura Norma Bucureşti 1998

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006

Page 60: Libertatea de Exprimare

- 59 -

VDabu Drept constituţional şi instituţii politice Ed SNSPA Bucureşti 2001

httpjurisprudentacedocomlibertatea-de-exprimarehtml

CEDO secţia IV hotăracircrea Lešniacutek versus Slovacia 11 martie 2003 3564097

CEDO secţia II hotăracircrea Yağmurdereli c Turcia 4 iunie 2002 2959096

CEDO secţia IV hotăracircrea Nikula c Finlanda 21 martie 2002 3161196

CEDO secţia I hotăracircrea De Diego Nafria c Spania 15 martie 2002 4683399

CEDO secţia III decizia Corneliu Vadim Tudor c Romacircnia (nr 1) 15 iunie 2006

692804

CEDO Secţia a III-a Bacanu şi SC laquoRraquo SA c Romacircnia 3 martie 2009 441104

Frederic Sudre Drept european fii internafional al drepturilor omului Ed Polirom

București 2006