Universitatea “Ovidius” , ConstantaFacultatea de Stiinte Economice, domeniul Economie si afaceri internationale

Gandirea si liberalismullui John Stuart Mill

John Stuart Mill (20 mai 1806 - 8 mai 1873) a fost filosof britanic, unul dintre cei mai influenţi gânditori liberali ai secolului XIX. Născut la Pentonville, Londra în 1806 este fiul economistului şi filosofului Scoţian James Mill şi al Harrietei Mill. John Stuart a fost educat de tatăl său, cu sfaturile şi ajutorul filosofului utilitarist Jeremy Bentham. A primit o educaţie riguroasă şi în mod deliberat a fost crescut complet separat de alţi copii; a început să înveţe greaca la

vârsta de trei ani, latina la şapte ani, logica la doisprezece şi un curs de economie politica la treisprezece ani.

Unul dintre intemeietorii liberalismului politic a fost James Mill, tatal lui John Stuart Mill si Jeremy Bentham, Dar de abia John Stuart Mill a reusit sa dea forma finala acestor teorii . J.S. Mill spunea ca omul se deosebeste de celelalte creaturi prin capacitatea sa de a reationa si de a se decide cu privire la mijloacele si scopurile activitatilor sale. Prin ridicarea omului la statutul de fiinta spontana si creatoare, Mill a considerat individualismul ca scopul cel mai de pret al acestuia. Pentru a atinge aceasta stare ideala, omul trebuie sa beneficieze de libertate; libertatea de exprimare si evaluare a opiniilor si dorintelor. Scopul desavarsirii individului este desavarsirea societatii ,pentru ca, cu cat mai mare este gradul de individualitate cu atat mai mare este si gradul de civilizatie al unei societati, garantand astfel “ fericirea intregii comunitati”. Fericirea oamenilor nu este insa fericirea individului , ci fericirea celuilat, si astfel, a intregii omeniri. Dat fiind insa faptul ca aceasta morala nu are (inca) valoare universala, educatia si legile trebuie sa induca o stare in care sa predomine libertatea si virtutile. Prin inmultirea acestor virtuti, societatea se va desavarsi atat de mult incat intr-o buna zi nu va mai fi nevoie de conducere. Interesul principal al lui Mill se concentra mai ales asupra intrebarii cum ar putea arata cea mai buna varianta de stat provizoriu.Printre publicaţiile de succes ale lui Mill, se numără şi „Despre libertate”(1859), carte scrisă cu ajutorul soţiei sale, Hariet Taylor, publicată după ce aceasta a decedat, şi, totodată, dedicată ei. Tema acestei lucrări, după cum precizează şi autorul, este: “Tema acestui eseu nu este aşa-numita Libertate a voinţei [...] ci este Libertatea Civilă sau Socială: natura şi limitele puterii ce poate fi exercitată în mod legitim de către societate asupra individului.”

Lucrarea „Despre libertate” este unul dintre textele de referinţă ale doctrinei liberale, reprezentând, în fond, un tratat despre libertate. Cartea explorează natura şi limitele puterii care poate fi exercitată în mod legitim de către societate asupra individului. Mill dezvoltă un principiu fundamental conform căruia fiecare are dreptul de a acţiona precum doreşte, în condiţiile în care faptele sale nu îi afectează pe ceilalţi. Dacă respectivul act se răsfrânge exclusiv asupra celui care îl comite, societatea nu are nici un drept de a interveni, chiar dacă persoana îşi face rău. Sunt excluşi din sfera acestei teorii cei care nu sunt totalmente capabili de a discerne (spre exemplu, copiii sau cei ce nu se află în deplinătatea facultăţilor mintale). Se poate remarca faptul că filosoful britanic nu consideră ofensa o faptă negativă întrucât este de părere că o acţiune nu poate fi restricţionată pentru că încalcă o convenţie morală a unei societăţi.

Mill apără cu o convingere puternică libertatea de exprimare. Aceasta este o condiţie necesară pentru progresul intelectual şi social. Nu putem fi niciodată siguri, afirmă el, că o idee nespusă nu conţine elemente utile. De asemenea, va fi

susţinut faptul că a asculta păreri false este ceva productiv din două motive. În primul rând, pentru că indivizii sunt mai dispuşi să renunţe la opiniile eronate atunci când se află într-o dezbatere şi, în al doilea rând, pentru că teoriile corecte for fi continuu susţinute şi reafirmate, nefiind doar propoziţii unanim acceptate ca fiind adevărate. Fiecare trebuie să înţeleagă de ce aderă la un anumit set de idei.

Constrângerea asupra unei persoane nu poate apărea din dorinţa de a-i impune concepţii ale altora cu privire la modul de viaţă ori la conduită. Singura manieră prin care se poate încerca schimbarea unui individ este discuţia de orice fel (fie ea mustrare, rugăminte sau implorare), întrucât „asupra lui însuşi, (…) individul este suveran”. În concluzie, Mill afirmă că societatea are mai multe de câştigat dacă respectă libertatea individuală. Atâta timp cât faptele unei persoane nu au consecinţe negative asupra alteia, aceasta trebuie lăsată să trăiască după propriile reguli şi nu după norme impuse din exterior.

DESPRE LIBERTATEA CUVÂNTULUI ŞI A GÂNDIRIIIdeile proeminente cărora Mill le acordă cea mai mare importanţă sunt următoarele: Oamenii doresc să restrângă libertăţile altor oameni: fie pentru că doresc să-şi impună puterea lor asupra altora; fie pentru că vor să impună conformitatea – ei să nu gândească diferit de alţii, şi nici alţii diferit de ei; fie, în cele din urmă, pentru că au convingerea că la întrebarea: „cum trebuie să ne ducem viaţa?” nu există(ca de altfel la orice întrebare autentică) decât un singur răspuns ce poate fi găsit cu ajutorul raţiunii, al intuiţiei sau prin „unitatea teoriei cu practica”. Mill trece repede peste primele două motive, căci ele nu formulează nimic din ce ar putea fi respins prin argumente raţionale. Singurul motiv pe care doreşte să-l trateze cu seriozitate este cel din urmă: că finalităţile ultime ale vieţii pot fi descoperite, iar cei care se impun acestor adevăruri şi răspândesc minciuni ce pot cauza răul, trebuie reduşi la tăcere. Replica lui este că oamenii nu sunt infailibili; că presupusele vederi ce pot fi periculoase s-ar putea dovedi, până la urmă, adevărate. Cei ce i-au ucis pe Socrate şi pe Cristos erau convinşi că aceştia răspândeau neadevăruri periculoase, fiind ei înşişi demni de respect aşa cum sunt mulţi oameni din zilele noastre.

John Stuart Mill (despre libertate)" Chiar daca intreaga omenire, cu o singura exceptie, ar fi de aceeasi parere, si doar o singura persoana ar fi de parerea contrara, omenirea n-ar mai fi indreptatita sa reduca la tacere acea unica persoana decat ar fi indreptatia aceasta din urma sa reduca la tacere intreaga omenire. Daca o parere n-ar fi decat un bun personal, avand valoare exclusiv pentru cel in cauza, si daca a impiedica pe cineva sa-si pastreze opinia ar constitui doar un prejudiciu personal, atunci faptul ca prejudiciul

a fost adus numai catorva sau mai multor persoane ar conta intru catva. Insa raul facut prin impiedicarea exprimarii unei opinii este ceva deosebit : prin el, intreaga specie umana este pradata, atat posteritatea, cat si generatia actuala, iar cei ce nu sunt de acord cu opinia in cauza sunt chiar mai mult pradati decat cei ce o sustin. Daca acea opinie este corecta, atunci lor li s-a rapit ocazia de a trece de la eroare la adevar; daca ea este gresita, ei pierd ceva la fel de profitabil, si anume imaginea mai clara si senzatia mai vie a adevarului, produsa prin coeziunea acestuia cu eroarea.... Nu putem fi niciodata siguri ca opinia pe care ne straduim sa o inabusim este gresita ; iar daca am fi siguri ca este gresita, inabusirea ei ar fi tot un rau. "

John Stuart Mill (despre libertate)Mai intai opinia pe care autoritatea incearca sa o suprime ar putea fi adevarata. Cei ce doresc sa o suprime contesta, desigur, adevarul ei; dar ei nu sunt infailibili. Ei nu au dreptul de a decide chestiunea pentru intreaga omenire, lipsind astfel pe toti ceilalti de posibilitatea de a judeca singuri. Cei ce refuza sa asculte o opinie deoarece sunt siguri ca ea este gresita presupun ca certitudinea lor este unul si acelasi lucru cu certitudinea absoluta. Orice inabusire a unei dezbateri ascunde o presupunere de infaibilitate.Din nefericire pentru bunul simt al oamenilor, faptul ca si ei sunt supusi greselii este departe de a avea, in judecatile lor practice, greutatea ce i se recunoaste in teorie; caci desi fiecare stie ca el insusi este supus greselii, prea putini considera necesar sa ia anumite precautii impotriva acestui risc de a gresi sau sa admita presupunerea ca orice opinie, privitor la care au un sentiment de certitudine, poate constitui un exemplu din acea categorie de greseli pe care ei insisi au recunoscut ca le pot comite. Monarhii absoluti sau alte persoane obisnuite sa li seacorde un respect netarmuit au de obicei o asemenea incredere completa in opiniile proprii, si aceasta aproape in toate domeniile. Oamenii care se afla intr-o situatie mai fericita, avand uneori ocazia sa-si vada opiniile combatute, si care nu sunt complet neobisnuiti sa fie corectati atunci cand gresesc acorda aceeasi incredere netarmuita numai acelora dintre opiniile lor care sunt impartasite de catre toti cei carora le poarta in general respect; caci, in masura in care omului ii lipseste increderea in capacitatea de a judeca de unul singur, el se bizuie de obicei orbeste peinfailibilitatea 'lumii' in genere. Si acum, pentru fiecare individ, lumea nu inseamna decat acea parte a ei cu care vine el in contact - partidul, grupul, biserica sau clasa careia ii apartine, acela pentru care 'lumea' inseamna ceva atat de cuprinzator cum ar fi tara sau epoca sa poate fi considerat, comparativ vorbind, ca fiind aproape un liberal si un om cu vederi largi. Nici ce este zdruncinata vreun pic credinta sa in autoritatea colectiva de constiinta faptului ca alte epoci, tari, grupuri,

biserici, clase si partide au gandit, ba chiar gandesc si azi, in modul exact opus. Responsabilitatea pentur faptul de a se afla in directa opozitie cu 'lumile' avand pareri diferite, ale altor oameni, el o trece asupra lumii sale; si niciodata nu-l tulbura faptul ca numai un simplu accident a hotarat care dintre aceste numeroase lumi sa faca obiectul increderii sale si ca aceleasi cauze care au facut ca el sa fie un anglican din Londra ar fi putut sa-l faca sa fie un budist sau un confucianist din Beijing. Si totusi, este in sine tot atat de evident pe cat ar putea-o dovedi argumente nenumarate ca epocile nu sunt cu nimic mmai ferite de greseala decat indivizii, in fiecare epoca fiind sustinute opinii care, in epocile urmatoare, au fost socotite nu doar gresite, ci chiar absurde; si este la fel de sigur ca multe opinii astazi unanime vor fi respinse in epocile urmatoare, pe cat este ca multe altele, candva unanime, sunt azi respinse. "

Emil Socaciu spune "Multe dintre argumentele formulate de Mill au devenit locuri comune in orice istorie intelectuala a liberalismului. Pledoaria sa din Despre libertate in favoarea libertatii de exprimare ramane un exemplu de claritate conceptuala si forta argumentativa. De asemenea, avertismentul lui Mill ca democratia,conceputa ca presupunand o forma de suveranitate nelimitata a majoritatii, se poate transforma intr-o "tiranie a majoritatilor" (cel putin la fel de arbitrara si repugnanta ca si tirania exercitata de un singur om), ar trebui sa dea in continuare destule motive de reflectie teoreticienilor secolului XXI. "

Vanturile

Pe langa marii curenti ai circulatiei atmosferice generale, ca alizeele, exista vanturi regionale si periodice: musonul, foehnul, mistralul... Fiecare influenteaza clima regiunii in care sufla. Chiar daca aceste vanturi sunt specifice unei anumite regiuni, ele se supun totusi acelor legi ale marilor

curenti: de deplaseaza din zonele cu presiune inalta spre zonele cu presiune scazuta.

3.1.Musonul

Oceanul Indian se afla in afara zonei dominata de prezenta alizeelor,datorita continentului asiatic.intr-adevar contrastele termice si barice legate de marea intindere a uscatului Asiei creeaza premisele formarii unora din cele mai cunoscute vinturi ale globului,musonii.sint vinturi sezoniere,dupa cum dealtfel le arata si numele(mausin,in limba Araba,inseamna anotimp).Nu trebuie sa credem insa ca nu erau cunoscute pana la patrunderea arabilor in zona oceanului Indian.Inca din secolul al IV-lea i.e.n navigatorul cretan Nearchos le folosise in expeditia sa pina la gurile fluviului Indus de-a curmezis partea vestica a OceanuluiIndian.Dar arabii le-au folosit veacuri de-a randul in drumetiile lor prin aceasta parte a lumii. Musoni sunt vinturi cu caracter periodic,ce iau nastere datorita marilor contraste termice intre apele Oceanului Indian si partea centrala a Asiei in cele doua anotimpuri extreme ale anului.In timpul verii partea centrala si sudica a Asiei se incalzeste excesiv,temperatura aerului ajungind la si la 50 grade Celsius.Ca urmare a acestui fapt deasupra acestor regiuni se va contura o vasta zona depresionara,spre care converg masele de aer umed,denssi racoros de pe oceanele ce scalda tarmurile sudice si sud-estice ale Asiei.Si, astfel ia nastere musonul de vara.Puternicile vinturi musonice strabat toata partea centrala si nordica a Oceanului Indian,aducind ploi deosebit de bogate in India,Bangladesh,Birmania,tarile din peninsula Indochinei si in partea de vest a