Leucoșeștiul e un sat cu oameni vrednici de amintire. Vrednici de amintire pentru aluatul oferit spre framântare școlii teologice mirene și școlii teologice monahale, din a cărui pâine albă și caldă se înfruptă acum, folosindu-se spre mântuirea sufletelor lor. Părintele Bogdan, căci despre el e vorba, simplu la port, dar mai ales la vorbă, reușește să aducă la inimile oamenilor învățătura de credință până la cele mai profunde adevăruri dogmatice ale teologiei ortodoxe, amintind prin vorbele lui atât de litera facultății de teologie cât și de duhul viu de la Mănăstirea Oașa. Poate pare puțin lucru, dar douăzeci de tineri la masă în curtea casei parohiale unde locuiește împreună cu vrednica sa soție, cu Hristos și cu sfinții au fost de acord că e un călugăr în lume. Cuvintele pot descrie doar imagini vizuale, un trup firav pășind pe lepezile altarului care nu-ți dai seama dacă e luminat de razele soarelui sau de chipul acela blând în fumul tămâiei binemirositoare, adusă ca prinos înaintea Dumnezeului ceresc. Rugăciunea în biserica lui era cu adevărat înălțare. Ne-a primit cu drag, îi mulțumim și lăsăm tăcerea să spună lucrurile de nespus.