Medierea si etapele acesteia

Termenul ”mediere” are înțelesul de mijlocire a unei înțelegeri între două sau mai multe

părți adverse, pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre ele. Particularizând

definiția la specificul domeniului juridic, medierea are rolul de a facilita evitarea unui litigiu,

judiciar ori extrajudiciar (denumim „litigiu extrajudiciar” o procedură notarială, spre exemplu

sau o cercetare diciplinară – adică acea procedură de natură juridică, ce se desfăşoară în afara

instanţelor de judecată ori parchetelor) sau măcar de a încheia pe cale amiabilă un astfel de

proces, început deja.

În sensul prezentului cod, medierea este modalitatea voluntară de soluţionare a

conflictelor dintre două sau mai multe persoane, pe cale amiabilă, cu sprijinul unei terţe persoane

neutră, calificată şi independentă, printr-o activitate desfăşurată în conformitate cu prevederile

legale în domeniu şi normele prezentului Cod.

Mediatorul este persoana neutră, imparţială şi calificată, aptă să faciliteze negocierile între

părţile aflate în conflict, în scopul obţinerii unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi

durabile.

Probitatea profesională reprezintă respectarea tuturor normelor deontologice şi de

organizare şi funcţionare ale profesiei stabilite prin lege, regulament de organizare şi funcţionare,

cod etic şi deontologic şi hotărâri ale Consiliului de Mediere.

Instituţia medierii a fost relativ recent introdusă in ţara noastră, momentan fiind

reglementată de Legea Nr.192/2006. Datorită intervalului scurt de timp de la care este practicată

putem zice că încă îşi trăieşte „copilăria” , din cauza acestui fapt acum se află in perioada cea

mai favorabilă pentru a se aduce inovaţii acestei instituţii şi de a perfecţiona operativitatea

procedurilor care o alcătuiesc, prin studii, statistici, şi combinând diferite metode şi idei din

diferite domenii cum ar fi psihologia, dreptul, criminalistica, sociologia, etc.

Medierea este inca o cale de rezolvare a conflictelor de multe ori ocolita de cei aflati in

cadrul unei divergente. Din cate am remarcat, cetatenii Romaniei sunt reticenti in privinta

medierii neexistand o traditie in acest domeniu, aceasta cale fiind aleasa de cele mai multe ori

doar de marile companii sau de persoanele mai tinere sau in urma unei informari solide facuta de

catre avocat sau instanta.

Medierea prezinta atat avantaje cat si dezavantaje atat pentru parti cat si pentru sitemele

juridice. Acestea ar trebui sa fie mult mai evidentiate in cadrul societatii pentru a sporii

credibilitatea in aceasta institutie. In urmatoarele randuri voi prezenta o parte dintre acestea :

In raport cu instantele de judecata medierea aduce avantaje ca de exemplu:

1.Degrevarea instantelor de judecata de numarul mare de cazuri, fapt ce ar duce la o mai

rapida rezolvare a dosarelor aflate pe rol.

2.Cresterea calitatii actului de justitie, oferindu-se mai mult timp magistratilor sa studieze,

sa interpreteze si sa judece fiecare caz ce nu poate fi mediat.

3.Scaderea costurilor presupuse de organizarea unui process in instanta, costuri ce pot fi

redirectionate spre beneficiul justitiabililor, in diferite moduri.

Medierea prezinta avantaje si in raport cu partile aflate in divergenta, ca deexemplu:

1.Costuri mai mici decat in cazul in care se apeleaza la instanta de judecata.

2.Rapiditate in rezolvarea neintelegerii.

3.Medierea prezinta o procedura mult mai flexibila decat instantele de judecata.

4.Medierea prezinta o confidentialitate aparte.

5.Medierea este o procedura private.

6.In urma medierii relatiile dintre parti decele mai multe ori revin la normal.

7.In cazul celor care apeleaza la mediere, rata de succes este mare.

8.Partile decid daca sunt deacord cu solutia.

Dezavantaje:

1.Nu exista garantia unei solutionari de succes, aceasta depinzand de capacitatea partilor de

a ajunge la un accord.

2.Implementarea acordului rezultat in urma medierii depinde de bunavointa si bunacredinta

partilor, neavand un caracter executoriu asemenea unei sentinte judecatoresti.

3.Durata si costurile medierii desi mai scazute in general in raport cu cele necesare

inaintarii in instanta, sunt dependente de disponibilitatea si capacitatea partilor de a ajunge la o

intelegere.

Pentru a intelege mai bine cele relatate mai sus, in continuare voi prezenta etapele medierii,

etape ce trebuiesc respectate pentru ca procesul sa aiba rezultate pozitive.

Unul dintre marile atuuri ale medierii consta in flexibilitatea procesului. Lipsa unei

structuri rigide, incarcata de o multitudine de reguli, face din mediere un mijloc mai putin formal

de rezolvare a disputelor.

 Folosindu-si talentul, experienta si cunostintele mediatorii pliaza permanent procesul

medierii pe modul particular in care partile evolueaza, adaptandu-l la asteptarile si nevoile

acestora. La sedintele de mediere ei lucreaza permanent cu partile, ghidandu-le pas cu pas in

generarea de solutii si alegerea celor mai potrivite.

 Mediatorii sustin partile sa transpuna modul lor de rezolvare a conflictului sub forma

unui acord scris. Acest acord rezultat in urma medierii exprima in totalitate vointa partilor

implicate. Daca este cazul, acordul de mediere poate fi folosit de catre parti pentru solutionarea

procesului aflat pe rolul instantei de judecata in modul in care acestea au convenit la mediere.

 Convocarea

  Convocarea este primul dar si un pas important in mediere. In aceasta invitatie accentul

este pus pe maximizarea sanselor de succes ale medierii, mediatorii asigurandu-se ca toate partile

inteleg in ce consta acest proces si au aceleasi asteptari. In unele cazuri, la solicitarea uneia dintre

parti, mediatorul va contacta celelalte parti implicate in disputa pentru a le prezenta posibilitatea

rezolvarii acesteia prin mediere. Scopul final al convocarii este ca partile, in cunostinta de cauza,

sa-si afirme disponibilitatea de a participa la mediere prin semnarea unui contract cu mediatorii.

Rezumztul

 Mediatorul incurajeaza transmiterea de rezumate cu cel putin 2 zile lucratoare inaintea

datei la care a fost programata medierea. Desi nu exista nici un format impus, ca puncte minime,

rezumatele pot include descrierea evenimentelor, probleme, daune-interese, eventuale pretentii, o

scurta trecere in revista actualizata la zi a eventualelor demersuri juridice si a discutiilor prin care

s-a urmarit realizarea unei tranzactii. Orice alte informatii sau documente relevante sunt

binevenite. Rezumatele ori numai anumite aspecte ale acestora care se doresc a fi confidentiale

in raport cu celelalte parti implicate trebuie marcate clar in acest sens.

 Declaratia introductive

 Pentru inceput, mediatorii fac o scurta descriere a medierii si a avantajelor acesteia, mai

ales raportat la situatia clientilor. Ei puncteaza momentele principale ale procesului si explica

partilor ca au rolul principal in mediere, accentuand importanta comunicarii reale si a cooperarii.

Mediatorii isi prezinta rolul pe care il vor avea in acest proces, subliniind neutralitatea si

impartialitatea lor fata de toti cei implicati in conflict. De asemenea, mediatorul comunica

partilor regulile de baza ce vor fi respectate pentru a asigura o buna desfasurare a procesului de

mediere.

 Sesiunea comuna introductiva

Deoarece abordeaza fiecare caz in functie de circumstantele particulare ale acestuia,

mediatorii, deschid medierea cu o sesiune comuna, care asigura partilor implicate in conflict

contextul potrivit in care isi pot exprima punctele de vedere individuale. La sfarsitul acesteia,

mediatorii vor realiza o imagine de ansamblu a conflictului pe baza informatiilor primite de la

parti, in care vor surprinde punctele divergente, dar si aspectele comune. De asemenea, vor

puncta principalele teme care vor fi discutate in continuare in procesul medierii.

Sesiuni separate

  La incheierea sesiunii comune, fiecare dintre parti va avea posibilitatea de a se intalni

separat cu mediatorii. In aceste sesiuni confidentiale individuale mediatorul actioneaza in primul

rand ca facilitatori, urmarind sa stabileasca in ce consta de fapt disputa, ce spera sa obtina fiecare

dintre parti prin confruntare si punctele critice ale conflictului.

Cand vor considera necesar, mediatorii vor sprijini partile sa analizeze si sa evalueze

posibilele rezultate ale unui proces in instanta, costurile obtinerii fiecaruia dintre aceste rezultate

si care este, in acest context, valoarea incheierii unui acord de mediere care sa cuprinda

intelegerea partilor in proprii lor termeni. Partile sunt astfel motivate sa se orienteze catre

rezolvarea conflictului prin obtinerea unei intelegeri. Mediatorii stimuleaza partile sa genereze

solutii ale conflictului si le sprijina in analizarea si negocierea acestora.

Sesiuni comune ulterioare

      Ca practica generala, sesiunile separate pot fi alternate cu mai multe sesiuni comune in

care mediatorii evalueaza impreuna cu partile stadiul la care acestea au ajuns in rezolvarea

conflictului. Mediatorii sunt apreciati pentru empatia si perseverenta de care dau dovada atunci

cand sustin si incurajeaza partile sa depaseasca obstacolele ivite in discutii. Punctand fiecare

realizare, mediatorii motiveaza si construiesc continuu impreuna cu partile drumul acestora catre

succes. Prin flerul si iscusinta de care dau dovada in lucrul cu oamenii, mediatorii asigura celor

implicati cadrul necesar pentru a evolua pas cu pas catre obiectivul final al medierii: rezolvarea

conflictului in proprii lor termeni.

 Follow-up

     Cazurile care nu se rezolva din prima sedinta de mediere pot fi rezolvate aproape

intotdeauna la scurt timp dupa aceea prin stabilirea unei alte sedinte. De obicei, o mica pauza, in

care partile au timpul necesar sa constientizeze ce au de pierdut daca nu ajung la o intelegere, le

motiveaza sa continue negocierile si sa-si reevalueze pozitiile si optiunile.

Chiar daca au fost respectate toate etapele, rezultatele medierii dependente si de calitatile

mediatorului si de pregatirea acestuia.

Un mediator trebuie sa cunoasca mai multe tehnici de comunicare pentru a se putea plia

dupa fiecare parte. Ajuta clientii sa-si controleze sentimentele si emotiile astfel in cat sa poata

face un compromise. Deasemenea mediatorul trebuie sa faca partile sa inteleaga si sa simplifice

conflictele dintre ei, sa gaseasca optiuni de rezolvare a conflictului, sa faca partile sa vada

inteleaga aspectele negative in caz de neintelegere.

Mediatorul are insa si restrictii pentru a avea success, cum ar fi: nu decide în numele

părţilor, nu judeca, nu oblige partile sa resolve disputa, nu ameninta, nu intimideaza, nu minte si

nu divulga confidente.

Daca mediatorul nu este bine pregatit poate ingreuna chiar el procesul de mediere. Unele

dintre aceste aspecte negative ar fi:

Neputinţa mediatorului de a stabili un ton de început calm, de încredere, respect şi

confidenţialitate; lipsa rezumatului, rezumat inadecvat; acordarea unei atenţii exagerate faptelor,

în detrimentul concentrării asupra intereselor părţilor; graba de a rezuma cazul în prima sesiune

separată; adresarea de întrebări fără raţionament specific; dificultatea de a atrage părţile spre un

compromis; încăpăţânarea de a renunţa la o opţiune respinsă dacă mediatorul consideră că este

“cea mai bună soluţie”; greşeala de a nu revedea toate detaliile acordului pentru a fi sigur că

toate părţile îl acceptă; crearea impresiei că este mai amabil cu una dintre părţi; incapacitatea de

a determina una dintre părţi să răspundă la o propunere pe care ar considera-o extremă.

Daca aceste aspect ar fi mediatizate mai intens ar exista posibilitatea ca mai multe

personae sa apeleze la mediere insa, n-ar trebui lasat totul pe umerii mediatorilor. Dupa cum se

afirma adesea, sunt necesare reglementari care sa-i incurajeze pe oameni sa apeleze la mediere

fie inainte de a sesiza instanta, fie in timpul procedurilor judiciare.

Privitor la obligativitatea medierii, este bine cunoscut faptul ca sunt opinii contrare,

invocandu-se chiar prevederi constitutionale. Poate ca cei ce au sustinut ca medierea trebuie sa

devina obligatorie in anumite cauze, asa cum se si intampla in alte state cu traditie in aplicarea

medierii, n-au stiut sa se faca intelesi, n-au stiut sa transmita corect mesajul catre cei indrituiti.

Astfel, vorbind de obligativitatea medierii nu au facut si precizarile aferente si anume ca singura

obligatie ce ar putea fi impusa unui justitiabil ar fi numai cea de informare, partii ramanandu-i

libertatea de a alege daca sa intre sau nu in mediere, daca sa incheie contractul cu mediatorul si

cu cel cu care se afla in conflict.

In concluzie, pentru a avea rezultate bune si pentru a incuraja oamenii sa apeleze la

mediere trebuie ca cei care practica aceasta meserie sa fie bine pregatiti si sa promoveze acest

serviciu, si sa incurajeze clientii sa indrume si alte personae catre mediere.

Medierea si etapele acesteia

Stoica Mihai Marius

Medierea conflictelor in drept