Legenda lui Filemon si Baucis

6
Legenda lui Filemon şi Baucis Călătoria lui Zeus pe pământ Într-o zi, Zeus şi-a preschimbat sceptrul de aur într-un toiag din lemn de corn. Mantia lui sărbătorească, ţesută de mâna Atenei, a prefăcut-o într-o haină de om sărac şi necăjit. Sub haină însă şi-a vârât fulgerul cel scânteietor. Şi a pornit apoi prin lume, însoţit doar de Hermes. Filemon şi Baucis Nu ştie nimeni cum s-a-ntâmplat într-o seară, că dânşii n-au găsit niciunde un adăpost şi niscai hrană, deşi le spuneau tuturor că vin în numele lui Zeus. Tocmai se pregăteau să-şi facă culcuşul, pentru acea noapte, într-o căpiţă-nmiresmată de fân, ce se afla pe câmp, când iacătă o luminiţă… Uitându-se ceva mai bine, au înţeles că-i o colibă, cea mai sărmană dintre toate câte văzuseră în sat. Hermes s-a apropiat de uşă şi a bătut uşor în ea. Uşa micuţă s-a deschis încetinel şi scârţâind. În prag s-a arătat un chip. Un chip cuminte de bătrân, şi-n urma lui o bătrânică. Poftiţi!… Poftiţi în casa noastră, au rostit ei, fără să-ntrebe măcar o vorbă pe drumeţi, de unde vin şi cine sunt. Cei doi bătrâni, aşa de buni şi primitori, se numeau Filemon şi Baucis. Deşi erau atât de-n vârstă, rar să fi fost pereche-n lume mai strâns unită decât ei. Se îndrăgiseră din vremea când amândoi erau copii. Mai târziu, se legaseră prin lanţul dulce-al căsniciei şi rămăseseră-mpreună şaizeci sau şaptezeci de ani, dacă nu, poate, şi mai bine… Iar lumea îi dădea drept pildă de căsnicie trainică. Fetelor, când se măritau, părinţii le făceau urarea : Să fii la fel de fericită, în anii tăi de căsnicie, cum este doar bătrâna Baucis. Băieţilor, la-nsurătoare, părinţii le spuneau la fel : Să fii iubit ca Filemon de credincioasa lui soţie!

description

Legenda lui Filemon si Baucis

Transcript of Legenda lui Filemon si Baucis

Legenda lui Filemon iBaucisCltoria lui Zeus pe pmnt ntr-o zi, Zeus i-a preschimbat sceptrul de aur ntr-un toiag din lemn de corn. Mantia lui srbtoreasc, esut de mna Atenei, a prefcut-o ntr-o hain de om srac i necjit. Sub hain ns i-a vrt fulgerul cel scnteietor. i a pornit apoi prin lume, nsoit doar de Hermes.Filemon i Baucis Nu tie nimeni cum s-a-ntmplat ntr-o sear, c dnii n-au gsit niciunde un adpost i niscai hran, dei le spuneau tuturor c vin n numele lui Zeus. Tocmai se pregteau s-i fac culcuul, pentru acea noapte, ntr-o cpi-nmiresmat de fn, ce se afla pe cmp, cnd iact o lumini Uitndu-se ceva mai bine, au neles c-i o colib, cea mai srman dintre toate cte vzuser n sat.Hermes s-a apropiat de u i a btut uor n ea. Ua micu s-a deschis ncetinel i scrind. n prag s-a artat un chip. Un chip cuminte de btrn, i-n urma lui o btrnic. Poftii! Poftii n casa noastr, au rostit ei, fr s-ntrebe mcar o vorb pe drumei, de unde vin i cine sunt.Cei doi btrni, aa de buni i primitori, se numeau Filemon i Baucis.Dei erau att de-n vrst, rar s fi fost pereche-n lume mai strns unit dect ei. Se ndrgiser din vremea cnd amndoi erau copii. Mai trziu, se legaser prin lanul dulce-al csniciei i rmseser-mpreun aizeci sau aptezeci de ani, dac nu, poate, i mai bine Iar lumea i ddea drept pild de csnicie trainic.Fetelor, cnd se mritau, prinii le fceau urarea : S fii la fel de fericit, n anii ti de csnicie, cum este doar btrna Baucis.Bieilor, la-nsurtoare, prinii le spuneau la fel : S fii iubit ca Filemon de credincioasa lui soie!i dac e s vorbim drept, nu avuseser btrnii niciun belug n viaa lor. Coliba-n care locuiau era din trestie uscat, cam cocovit i-aplecat, i nvelit cu ovar. Alturi de coliba lor era un petic de grdin, tiat n dou de-un pru. Aici lucra de diminea i pn seara Filemon, spnd i cultivnd legume sau ngrijind pomii i via, care creteau la marginea pmntului ce-l stpneau. Erau sraci, dar acest lucru nu-i mpiedica deloc s i gseasc mulumirea n dragostea ce i lega, n nelegerea deplin ce domnea venic ntre ei. Aa se face c puteau s-ndure oriice necazuri i lipsuri grele, fr team sau plnsete zadarnice. Ba uneori mai ajutau i pe-alii, care-aveau nevoie, fie cu roade din grdin, fie cu sfaturi nelepte. n casa lor nu se gseau slugi i stpni, ca pe la alii. Singuri i porunceau i tot ei i aduceau la-ndeplinire, srguincios, poruncile. Acetia erau pmntenii la care Zeus i cu Hermes au poposit n acea sear.

O mas ntins cu toat inima Cu fee calde, primitoare, cu firea lor deschis, bun, i-au poftit grabnic n colib pe cei doi mndri-olimpieni, fr s cate nici la haine, nici la cuvinte sau la fee. Ba, tocmai fiindc olimpienii preau trudii, sraci, flmnzi, cei doi btrni s-au artat mai sritori ca totdeauna, mai dornici s-i primeasc bine. Iar Filemon i-a mbiat: Uitai-v lavia asta. edei i odihnii-v de osteneala drumului, ct timp o s pregtim masa.Baucis a-ntins pe scndur o ptur din ln moale, esut chiar de mna ei; apoi, s-a repezit la vatr, dezvelind din cenu jarul ; a pus pe jar frunze uscate, surcele i un lemn mai gros, suflnd din rsputeri ntr-nsul. Focul a plpit pe-ncetul, iar cnd a ars cu vlvtaie, Baucis a potrivit deasupr-i un ceaun mare, plin cu ap. n vremea asta, soul ei i adusese din grdin legume proaspete, pe care le-au i pus n ceaun s fiarb. Filemon a mai cobort i o bucat de slnin, care sttea de mult n grind, pstrat pentru srbtori. Din ea a retezat btrnul o felioar, nu prea groas, i i-a dat drumul n fiertur, s-i dea gust puintel mai bun.Pentru c masa-ntrzia, gazdele, ca s-nele vremea, stteau cu oaspeii de vorb, glumind i artndu-se veseli i binevoitori.Filemon a turnat ap cald ntr-un lighean din lemn de tei. S-a aplecat singur de ale, s spele, dup datin, picioarele drumeilor. Pe urm-a luat un covora, cam nvechit i ros de timp, i totui cel mai bun din cas. L-a aternut frumos pe patul unde urma s doarm zeii.Umblnd grbit, btrnica tersese masa c-un mnunchi de ment strns din grdin, iar pe mas adusese msline puse-n saramur, cicoare, napi, brnz de vaci i ou coapte-n spuza cald. i-ntr-un vas larg pusese vinul, destul de vechi i aromat. n faa fiecrui zeu era cte o can mic, din lemn de fag, i smluit cu cear alb de albine. Dup gustare a-mprit fiertura cald de legume. Pe urm a adus btrnul un coule umplut cu fructe. Erau acolo nuci, curmale, prune ca nite pietre scumpe, struguri cu boabe mari i roii, smochine dulci i, la mijloc, un fagure de miere alb. Nu mai tiau cum s-i slujeasc pe cei doi oaspei, ce s le dea, cum s-i mbie. Mai ales Filemon, btrnul, le turna vin nencetat. Dar ce s vezi ? Orict turna vinul n cni, vasul de lut rmnea plin. Stpnul cerului dduse, n acest fel, un semn c este un preaputernic olimpian.Zeii se arat cine sunt Filemon a priceput semnul. Chemnd-o lng el pe Baucis, s-au plecat zeilor cu team. Amndoi i-au cerut iertare c cina a fost prea srac. Pentru c n coliba lor aveau i-o pasre, o gsc, s-au repezit s-o prind iute i s-o gteasc zeilor. Numai c ei erau btrni. Picioarele le tremurau. Iar gsca era sprinten. Srea-n colib ici i colo i ggia nfricoat. Ba, parc presimindu-i soarta ce o pndea, pasrea i-a cutat scparea chiar sub picioarele lui Zeus. Acesta ns i-a oprit: Lsai-o, n-o sacrificai. Este destul tot ce ne-ai dat.i Zeus, mulumit n sine, pentru c-a fost recunoscut, a mai rostit btrnilor: Ai fost pentru noi gazde bune. Vecinii votri ns nu ne-au primit ca oaspei, precum se cuvenea, dei cerusem adpost n numele Olimpului. Pentru nelegiuirea asta, ei au s fie pedepsii. Numai pe voi v vom crua ; dar trebuie s ne urmai pe muntele din apropiereBtrnii cunoteau prea bine c nu e chip s stea-mpotriv, cnd zeii hotrsc ceva. Le prea ru de casa lor, unde triser o via, n nelegere deplin. Dar nu aveau, bieii, ce face. Au trebuit s se supun. Lundu-i cte-un toiag n mini, au pornit dup cei doi zei.Au mers ce-au mers, i au ajuns aproape-n vrful muntelui. Atunci Filemon a-ntors capul, s vad ce s-a petrecut i ce osnd au dat zeii satului lor. Da-n locurile cunoscute, voina zeilor schimbase satul ntreg ntr-un lac negru, care sclipea tcut sub lun, nchiznd taina-n apa sa. Privelitea i-a-ndurerat pe cei doi soi, i lacrimi le-au nit din ochi. De ce ai scufundat tot satul? a spus btrnul Filemon. Chiar dac unii dintre ei greiser fa de voi, ceilali erau nevinovai. Taci, Filemon, a rostit Zeus. Osnda noastr, cum o fi, este ntotdeauna dreapt. Privii mai bine spre coliba n care voi ne-ai ospeit

Un stejar mndru, ce parc-mbrieaz un tei n floare ntr-adevr, ctnd btrnii nspre coliba lor cea veche, n-au mai vzut-o. ns pe locul unde fusese ea-nainte, se ridicase-o insul. Pe insul era un templu din marmur n care Zeus avea o statua de aur. Pori mari, sculptate,-nchideau templul. Grdini pline de flori i rodii se ntindeau n jurul su. Voi o s locuii n templu, a glsuit solemn stpnul. Vreau s v dau i o rsplat, pentru c i-ai cinstit pe zei. Spunei o singur dorin. Poate vrei aur, tineree sau frumuseea mult rvnit, putere, slav sau mrire ? Spunei ce vrei, i v voi da.Filemon a privit spre Baucis. Ea ctre el, cu neles. Se deprinseser cu timpul s i griasc fr vorbe, numai privindu-se n ochi. Nu, mare Zeus, nu vreau asta, a dat rspuns Filemon. Aurul mult se risipete. Puterea scade. Tinereea trece cu anii, negreit. Pacea i dragostea n care am vieuit cu buna-mi Baucis sunt lucruri de nepreuit. De-aceea, dac vrei s faci unor btrni srmani un dar, ngduie s-nchidem ochii, amndoi, n aceeai clip. S nu-mi vad soia rugul pe care mi vor arde trupul. Nici eu pe-al ei nu vreau s-l vd, cci m-ar ndurera prea tare Numai atta v dorii ? Darul acesta ni-i destul a dat din cap btrna Baucis. Bine. Fie pe voia voastri Zeus a fcut un semn. Amndoi zeii au pierit. N-au mai rmas, acolo-n munte, dect btrnii.Filemon i iubita-i Baucis s-au cobort pn la templu. S-au aezat n tinda lui, dorind s stea-n aceleai locuri, n care vieuiser nc de cnd erau copii.Anii s-au scurs pe ndelete. Cei doi s-au grbovit mai mult. Ochii li s-au nceoat ; nu mai vedeau nici la un pas.i-aa, precum spune legenda, edeau btrnii, ntr-o zi, pe trepte-n faa templului. Nite drumei i ntrebau despre-ntmplarea petrecut odinioar n coliba unde se odihnise Zeus. Ei povesteau, cu vorb moale, tremurtoare, tot ce-a fost: cum le-a schimbat coliba Zeus n acel templu aurit.Pe cnd vorbea aa, btrnul a simit c l nfoar o scoar rece, pe la tlpi. Scoara cretea i ctre mijloc, i se urca spre gt, spre cap.Baucis simea acelai lucru. nelegnd c i-a sosit sfritul ateptat, a spus uor lui Filemon: Soul meu scump, a sosit ceasul! i spun adio Adio!... a grit i dnsul, i-a srutat-o lin pe frunte. i mulumesc pentru credina ce mi-ai purtat-o pn la ultima suflare!i poate c i-ar fi spus cei doi btrni i alte vorbe de-adio i de mngiere; dar gurile le-au amuit.n preajm s-a fcut tcere. Cei care se-ntmplaser s se gseasc lng ei priveau nmrmurii. Btrnul nu mai era om, ci se fcuse-un stejar falnic. Baucis, n schimb, era un tei subire, alb, cu flori micue, dar cu mireasm-ameitoare.Legenda spune despre templu c s-a sfrmat, btut de vnturi ; dar mult, foarte mult vreme, s-ar fi vzut nc acolo cei doi copaci: un stejar mndru i puternic, ce-mbria cu ramurile sale un tei cu trunchiul alb i plin de floaresursa: Alexandru Mitru, Legendele Olimpului, vol.1, Zeii