Legenda III Legenda a IlI-a explica un ritual initiatic, acela al gasirii locului unei ctitorii, constructia manastirii Putna, in anul 1466, un locas de cult devenit extrem de drag lui Stefan cel Mare. Naratiunea incepe direct, avand un incipit scurt, intr-un limbaj simplu, urmand procedurile ritualice ale oricarei intemeieri; "Stefan-voda cel Bun, cand s-au apucat sa faca manastirea Putna, au tras cu arcul Stefan-voda dintr-un varvu de munte." Manastirea urmeaza sa se ridice "unde au agiunsu sageata", pentru a face in acel loc altarul ("prestolu in oltariu"). Ritualul nu consta insa intr-o singura alegere, ci urmeaza alte trei, pentru ca mai sunt pusi sa fraga cu arcul "trii boiernasi": "unde au cadzut sageata vatavului de copii au facut poarta, iar unde au cadzut sageata unui copil din casa au facut clopotnita". O data cu al treilea arcas se introduce motivul sacrificiului, al jertfei pentru durabilitatea creatiei, caci Stefan-Voda, vazut in legenda ca un autocrat orgolios (desi Neculce nu accepta aceasta ipostaza, "numai oamenii ase povestesc"), nu suporta sa fie intrecut intr-o competitie cu aspect militar de un adversar: "Iar un copil din casa dzicu sa fie intrecut pe Stefan-voda si sa-i fie cadzut sageata intr-un delusel ce sa cheama Sion, ce este Janga manastire." in locul respectiv se afla un stalp de piatra, pentru ca acolo - indraznetul fusese pedepsit prin taierea capului, in felul acesta, numai din cateva amanunte narative, se aduna motivele principale ale unei intemeieri, cunoscute si din "Monastirea Argesului": simbolistica locului benefic constructiei, avand o potentialitate magica, jertfa ritualica, orgoliul feudal al beneficiarului ctitoriei. O biserica de lemn se aflase in apropierea delusorului, dar aceasta disparuse, fiind facuta dintr-un material perisabil. Manastirea construita este frumos zugravita, si pe dinauntru si pe dinafara, poleita cu aur si acoperita cu plumb, metal rezistent la trecerea vremii. Tot aici se gasesc "sfesnicele cele mari si cele mici si policandru si hora tot prisne de argint". Belsugul materialelor sta dovada pentru epoca de marire a Moldovei in timpul lui Stefan cel Mare, pentru aura de mic Olimp, deasupra caruia, ca un zeu suprem, vegheaza domnitorul. insa legenda povesteste si degradarea puterii voievodului, cu trecerea timpului, surprins in acest moment de culminatie sacra, degradare paralela cu decaderea maretiei Moldovei. Arcul lui Stefan cel Mare cade in mana cazacilor, iar paharul de iaspis daruit de domn manastirii este scos de un calugar din locul sau sacru si spart intr-un chef cu slugi boieresti.

Legenda V - O sama de cuvinte - Ion Neculce

Aceasta legenda are la baza un exercitiu de intertextualiate avant la lettre. Un episod succint al cronicii lui Ureche despre lupta lui Stefan cel Mare de la Scheia, pe Siret, cu Hroit ungurul, este dezvoltat de Ion Neculce intr-o legenda care explica intemeierea cunoscutului neam al Movilestilor din Moldova. Grigore Ureche mentioneaza numai ca victoria a apartinut, dupa un "razboiu vitejeste despre amandoua partile", demnului moldovean, "insa cu mare primejdie lui Stefan voda, ca s-au pomenit cu calul jos, putin de n-au incaput in mainile vrajmasului sau. Mai apoi Hroit fiindu prins viu de Stefan voda, i-au taiat capul." in aceasta paranteza textuala isi construieste Ion Neculce legenda, dezvoltand intr-un text istoric un spatiu fictional ce apartine literaturii autentice, situatiei grave a momentului dandu-i si o tenta

anecdotica. in lupta de Scheia, "precum dzicu unii la Casen", Stefan-Voda cade de pe cal si este ajutat de aprodul Purice, care ii da calul lui, dar, "fiind om micu", voievodul nu poate incaleca. Purice aprodul ii vine iar in ajutor: "Doamne, eu ma voi face o movilita, si vino de te sui pe mine si incaleca." Dupa ce Stefan-Voda a incalecat pe cal, va spune: "Sarace Purece, de oi scapa eu si tu, atuncea ti-i schimba numeli din Purece, Movila." Domnitorul, binecuvantat de puterea divina, reuseste sa scape si Purece este rasplatit pentru gestul facut, ajungand "boiar, armas mare". Fiind vorba de o legenda genealogica, Neculce arata si consecinta faptei de pe campul de lupta, precum si invatatura implicita: "Si dintru acel Pureci aprodul s-au tras niamul Movilestilor, de au agiunsu de au fost si domni dintru acel niam. Dar si aprozii atuncea nu era din oameni prosti, cum sunt acum, ce era tot ficiori de boiari. Si portul lor era imbracati cu sarvanale, cu cabanite. Asea trebuia si acum sa sa afle slugi, sa slujeasca stapanului, si stapanul sa miluiasca pe sluga asea."