Comentariu "Povestea ciocarliei" referat O legenda mitologica fantastica este "Povestea ciocrliei", a carei asemanare cu basmul este izbitoare. Vrnd sa explice originea ciocrliei, trilul si zborul ei, autorul anonim plaseaza actiunea n plin fantastic. Ca si n basme, "era odata un mparat si-o mparateasa care aveau si doi copii, frumosi fara seaman". Copiii ramn orfani, caci "parintii s-au calatorit spre lumea cealalta". Cobornd pe pamnt, Sfntul Petre ia Soarele pe cer, iar pe Lia, la dorinta ei, o transforma ntr-o pasare, mplinind astfel si hotarrea lui Dumnezeu "ca fratele si sora sa nu stea mpreuna toata viata". De atunci, Soarele, sfsiat de dorul de parinti si fata de sora sa, se uita cu tristete n jos prin sticla albastra a cerului, iar Lia ciocrlia, cum i zareste fata, se ridica n zbor spre el, rugndu-se lui Dumnezeu "sa-i deschida portile cerului si s-o lase sa-si vada fratiorul". Istovita, se lasa n jos ca o sageata, si dupa ce si vine n fire, ea si nalta iar ruga catre Dumnezeu, iar cade, iar se ridica "dar la Soare tot nu ajunge". Asadar, ciocrlia este o fata de mparat, trilul ei este ruga catre Dumnezeu, iar zborul avntat si caderea spre pamnt sugereaza permanenta zbatere si istovirea pentru realizarea dorintei de a ajunge la Soare. Aici, n aceasta legenda, elementele fantastice au ponderea si consistenta celor din basme. Mai nti, autorul anonim creeaza atmosfera fantastica prin formula "cica era o data", apoi apare interventia fortei divine prin "ornduiala" lui Dumnezeu si mplinirea ei de catre Sfantul Petre care a cobort pe pamnt, ca n final sa fie posibila metamorfozarea celor doi copii n astru si ntr-o pasare, care se cauta n permanenta. De asemenea, ca si n basme timpul si locul actiunii nu sunt bine precizate, totul petrecndu-se "odata", "pe vremea aceea", "pe pamnt", "la palatul mparatesc", iar dintre ntmplarile narate, reale pot fi doar existenta unui mparat si a unei mparatese care aveau doi copii frumosi, ramasi apoi orfani. Apropierea de basm este realizata si prin procedeele artistice folosite. Astfel se remarca mbinarea naratiunii cu descrierea si dialogul. Daca primul dintre aceste moduri de expunere prezinta succesiunea faptelor, a ntmplarilor, descrierea, mai putin folosita, evidentiaza unele dintre trasaturile personajelor carora autorul anonim le realizeaza succinte portrete: "Lia s-a prefacut ntr-o pasarica mica, cu penele cenusii si cu ciocul ca un ghimpe". La rndul lui, dialogul puncteaza doar dorintele arzatoare si hotarrile definitive, capitale: "Sfinte-Parinte ai mila de noi!...", " Sa ma faci taica-parinte o pasarica.", " Ciocrlie sa-ti fie numele de acum". Tot de factura populara sunt si procedeele expresive de formare a superlativului absolut: "frumosi fara saman", "fata lui lucea ca aurul si parul tot asa de-ti lua ochii", "asa mandrete de copii" etc. Aceasta legenda impresioneaza prin caracterul fantastic al ntmplarilor, prin firescul naratiunii si prin puternica impresie ce o lasa asupra ascultatorilor soarta celor doi frati orfani predestinati sa nu stea mpreuna toata viata