Ramona Maria Bochie

Legenda cavalerului Dalian qi a

prinlesei Loresia

Casa C[r1ii de $tiinfdClul-Napoca,20l6

Coperta: Roxana Burdu.cea

@ Ramona Maria Bochie,2016

ISBN: 978-606-"17-"1037 -9Descrierea CIP este disponibild ia Biblioteca Nafionaid a Romdniei

l. Marea cu strdluciri de smarald

Departe, tare departe, la marginea unui regatinIloritor dinspre soare-apune carmuit de sldvitul rege

Alexandru se intindea ldrmul inalt gi stAncos al uneimdri ivitd parci din tdrAmul de basm al nimfelor.Razele soarelui se spargeau in mii de smaralde pe

crestele valurilor ei cristaline. Acolo, pe malul linigtit,acoperit de un nisip alb ca fildegul presdrat cu scoici

sclipitoare in toate culorile se afla un sdtuc de pescariinimogi gi vrednici. La marginea sahrlui, ldngd stdncile

indtbite de spumh se zdrea o colibd din stuf 9i trestii,lncare viefuia un tdnf,r gi chipeg pescar, pe nume Daliangi preafrumoasa lui sord, Lavinia. Pdrinfi nu aveau, iaroamenii qopteau ln taind cum ci cei doi ar fi fost salvaficu ani ln urmd de Filemon, un bdtrdn pescar de prinpartea locului, pe cAnd prunci fragezi fiind, pluteauintr-un cufdr din lemn de cedru pe intinsul mdrii cdtre

un preagrabnic qi nefericit sfArgit.

Se povestea dar cd intr-o zi de la sfArqitul verii o

aprigd furtund se abdtuse Pe mare. BdhAnul Filemon se

afla cu rnica lui barcd in larg, pescuind cu ndvodul.Deodatd, la urechile lui ajunserd nigte plAnsete de

copii.FtLEvtow: Ciudat! Cine oare s-o fi incumetat sd

prorneascd pe mare pe vremea asta de furhrnd?

Privi cu luare-aminte in jur gi zhri pe creasta ur-ruival uriap cufdrul din lemn de cedru. incredintat cddinltuntrul acelui cufdr se auzeau plAnseteie ce iisfAgiau inima pescarul indreptd barca intr-acolo. inclipa urrndtoare insd fultuna se dezldntui cu sdlbiticie,iar marea gemea, zbuciumdndu-se ca o fiard incoltitd.Bdrcuta lui Filemon a fost pe datd rdshrrnatd qi izbitdde o stdncd, unde se fdcu bucdfi. Vrednicul pescar insdnu se pierdu cu firea ci azvArlindu-se ir-r vArtejultalazurilor, izbuti sd inoate pAn6la cufhr qi sd il prinddtocmai in clipa in care acesta era gata sd fie aruncat deval in hiul intunecat al apelor.

FILEMON: Doamne ajutt! De voi scf,pa cu viatd,sdrmanele fdpturi dinlf,untrui acestui cufdr vor fisalvate.

Apoi, insufletit parcd de o putere supraomeneascdinot6 cu sdrg printre talazurile ce clocoteau de furiesdlbatic[ sub ndprasnicele bubuituri de tunef subbaierele deschise ale cerului. Cu greu izbuti sH ajunghla mal unde il agteptau cu groaza in suflet pescarii toti,dimpreund cu Baucis, buna gi credincioasa lui sotie.Deschiserf, pe datd cufdrul 9i mult se minunarfl zdrindin el un bfliefel Ei o fetiti, frumogi ca doi ingeragi ivitidin cer. in ciipa aceea apriga furtund se potoli, ca gicum al fi voit doar sd pund la incercare vredniciabhtrAnului Filemon, iar soarele rdsdri pe dat[,binecuvAnt6nd cu lumina sa pe salvatorul celor doicopilagi ce altminteri ar fi fost hhrdzifi morfii. gi fata, qibdiahrl purtau la gAt cAte un medalion de aur pe careerau gravate cu litere de diamant numele 1or. Astfel,cei doi copii au fost numiti Dalian qi Lavinia, dar cine

crau ei cu adevdrat gi din ce parte a lumii fuseserd

adugi de valuri pe acele meleaguri nu ptia nimeni.Vrednicul Filemon qi preabuna Baucis i-au ?ngrijit

cum au qtiut mai bine, insd, {iind tare bdhani, in scurtdvreme se stinserd din viald. Rf,maqi fdrd pdrinfii lor de

suflet de 1a o vArstd atAt de fragedd., Dalian 9i Laviniase deprinserd curAnd ctt munca, in{runtdnd plini de

curaj involburata mare a viefii. CrescAnd aldruri ca

cloud flori de crin pe o tulpind, cei doi frafi deveneau

tot mai desdvArgifi prin aleasa infdfiSare, purtareainfeleaptd, noblelea rard ce inzestra cu gingdqie aI lorsuflet neprihdnit. Dalian era un tdndr incdntdtor, inaltca bradul, sprinten precum cerbul muntilor. Umeriiluf, goldurile inguste, picioarele lungi frumosproporfionate dddeau acelui Lrup piehros frumuseteabdrbdteascd desdvdrgitd. Avea pdrul inelat, de culoareallunelor, buzele proaspete gi rogii ca sAngele-

voinicului, iar ochii lui albaqtri pdreau doud frAnturi de

cer senin scildat in razele de soare. Preascumpa-isurioard avea un chip angelic, lurninat de o bldndefeclulce gi suavd, de un surAs calcl qi cluios. in fdptura ei

sc imbinau in farmec sublim splendoarea florilor,lilrrlccul izvoarelor, grafia lebedelor. Avea pdrulr',rlliorrtat, de culoarear aurului mat qi fafa strdlucitor de

irllril, li\cdnd sd pdleascd frumogii crini pe care iiirrlJrijea cu atdta drag. Buzele ei erau ca Purpurarozelor de mai, iar ocl"rii limpezi pdreau zugrdviti lnalbarstrul tandru, lurninos ai garofifelor sdlbatice.

Astfel, oricui ii era dat sd-i intAlneascd pe cei cloi frafi iiinc{rdgea pe dat5, purtAnclu-i in suflet intreaga viafd.

Muncind mereu cu voiogie, zilele lor se scurgeaulin, pe nesimfite. in nop;iIe senine, Dalian, uneori

singur, alteori insotit de Lavinia, mergea pe tdrm,privind cum luna gdtith parcd in rochie ar.gintie de razese oglindea m.lndrd in apa cu luciri de smarald. Dulceaarmonie a valurilor ingAna in goapte cristaline leger-rcleminunate desprc sirenele din addncuri ce fermecau peoricine cu cAntecul lor vrdjit din harpe de aur, bdtutecu smaralde gi preafrumoasa Loresia, printesa florilormarine. TAndrului i se pdrea cd intelege glasul apei qiintreaga sa simtire se topea ir-rtr-un farmec tainic.

Darnru: Loresial Ce-ar fi de-ar exista aieveafecioala neasemuitd din cAntecele mXriil

GAndul acesta il fdcea sd zdmbeascd, sf, se creaddun visdtor pier.dut intr-o lume feer.icd, ce nu puteaexista decAt in mintea lui.

intr-o zi, pe cAnd plin cle sdrg azvdrleanXvodui inlarg, un fior de gheatd ii pdtr-unse-n inimd, cdci apa culuciri de smarald incepea sd-9i piardd limpezimea gi sdse umple de mAl ltegru, vAscos qi r6u mirositor.Cuprins de nelinigte, Dalian povesti aceasta suroriisale. Ascult6ndu-1, Laviniei ii venird in minte vorbelerostite intr-o seard de bhtrAna Baucis:

Levtxtn: CAnd apa mdrii se intunecd gi mlagtinaincepe sd cuprindd adAncurile, e semn cd vreun duhrdu se afld prin preajm5. Aga spunea mXicuta noastrd,.

Detmru: Cdt ag dori s[ aflu taina grea a nenorociriice ne amenintd, surioardl

Lavn{te: Dar chiar de ai afla, dragul meu frate, arfi zadarnic. Cu duhurile apelor nu pot lupta fiintepdmAntene.

Vrenrea se scurgea tdcutd, strdlucirea de smarald aapelor se intuneca vizAnd cu ochii, vietuitoarele mdriipiereau mereu, primejdia de moarte plutea in aer ca o

r;lilrit' lpta sd se dezldntr.rie asupra acelor linuturi atAttlc st'rrinc qi linigtite pAnd atunci. Spaimd 9i deznidejderrt' r'itrrl.lu pe fetele fufuror, cdci mlagtinile amenintau ca

rrr c'urind sd ingroape totul in adAncuri.lnh-un amurg invdpdiat ca arama incinsd, pescarii

lof i, cu rnic cu mare se adunard pe tdrm sd find sfat.l);rliln gi Lavinia ascultau cu luare-aminte vorbelelrirtriinului Nestor, omul cel mai intelept de prin parteaIoc'ului. LAngd ei se aqezard pescarul Dion cu femeia sa( ikrc, ce-gi skdngea 1a piept pruncul abia ndscut, giI lal.cle acesteia, Antigon.

Nrston: Ndpastd grea ne lovegte, oameni buni,t'iici vreun duh rdu ori vreo iazrnd. blestematd pus-astiipAnire pe marea cu sbrdluciri de smarald, prefdcdnd-o in mlaqtind. Nu ne rf,mdne decAt sd pdrdsim acesteIocuri, de nu voim sd fim hdrdziti morbii.

Dtoru: Dar unde sd ne ducem, inteleptule, cAnd aicit' toatd agoniseala vieLii noash'e?

Cros: $i pruncii noqtri in fagi cum vor puteairrclura frigul ori argita drumului?

Ngston: Dumnezeu va veghea asupra 1or qi-avoirshi, fiica mea. Pruncii voqtri abia veniti pe lumetrcbuie sd trdiascd, sd-qi implineascd rosturile vieLii. Detlragul lor vebi infrunta orice primejdie ivitd in cale givt:ti munci apoi cu sdrg pentru un trai tihnit Siirnbelgugat. Ascultafi-md, oameni buni, qi nu maiziiboviti prea mult pe-aici!

AruucoN: $tim cd ai dreptate, preacinstite Nestor.Nrr ne rdmdne decAt sd iti urmdm sfatul.

PESCARII: Aqa este, aga estel Sd ne pregdtim dar detlr'urn, sd pdrdsim cdt mai grabnic aste linuturilrlt'stcmatel

Ultimeie vorbe rostite de pescari strdpunserX ca unpumnal de gheafh inima lui Dalian, cdci tdnf,rulindrdgea nespus rneleagurile copildriei sale. Ar fiprimit din toatd fiinta lui s6 se jertfeascd, dacd prinjertfa sa marea gi-ar fi recdpdtat strdlucirea iartinufurile din pleajmd linigtea de mai inainte. Cu acestgAnd se apropie Dalian de bf,trdnul intelept.

DaURN: Spune-rni, te r.og, bunule Nestor, gtiicumva vreo cale de a sfdrAma blestemul ce s-a abdtutasupra mirii?

NtistoR: De ce mfl-ntrebi aceasta, fiul meu?Datnx: Fiindcd mi-e greu, mi-e tare greu sd vdd

curn pier sub mlagtini meleagurile dragi ale copildrieinoastre.

Nestor rdmase pe gdnduri cdteva clipe, apoirdspunse cu glasul trist:

Ngston: Da. Te inteleg, bdiatule, insd din cdte amauzit gi eu cAndva de la bf,trAnii satului, doar jertfasupremd izvordtd dintr-o inimd curatd, nein{ricath,sAngele unui viteaz ar putea sfbrAma astfel de vr6ji.

Dernu: Dar cum anume, preacinstite Nestor?NEston: Cum? Ei, asta n-o mai poate gti nimeni,

c5ci e un lucru mai presus de firea noastrd omeneascd.Auzind vorbele tAndrului, pescarul Antigon ilprivi

cu uimire gi nedumerire, goptind spre sora sa Cloe:ANrtcoN: Md tem cd bdiatul acesta qi-a pierdut

mintile. Iatd, moartea ne amenint[ cu invergunare gi elviseazd basme cu viteji ce mdntuie rdul.

Cton: Dalian are o inimd de aur, frate. intotdeaunaa fost alflturi de cei ndpdstuiti, 9i eI9i Lavinia.

Dtott: $tim bine asta, femeie, dar ir"r fala mlaqtinilorgata si ne inghit5 nimeni gi nimic nu mai poate sta de-

t0

irt'rrrrr in cale, nu-i aga, cinstite Nestor? Fdl sd inteleagd

;ii 1r1r copilul dsta visdtor!lldhrAnul privi cu duiogie pe tAndrul pescar pe ai

t'iirr-ri cl-rip se citea o durere amard, o tristete fhrd derrrargini.

Npston: Egti tAndr, Dalian, ai toatd vremea inainterril-li cauti norocul prin lumea asta largd. Ia-o dar pel,irvinia 9i pornigi la drum cdt mai degrabd. Statorniciti-vii pe alte meleaguri gi incepeti o viath noud.

Pe cdnd cu grijd pdrinteascd Nestor il sfdtuia asffel,rrrr fior de groazd ii cuprinse pe tohi, cdci mareairrtr,rnecatd se involburd ndprasnic, urlAncl ca o hiend

lgatar sd se repeadd asupra prd,zii. intr-o clipir, din valuriirpiiru un del{in, spre care se avdnta bAtand furios apar'tr coacia un rechin uriaq. Delfinul iqi roti inspdimdntatprivirea aslrpra celor de pe fdrm, gi, zdrindul p"l)alian, ochii sdi pdreau cd il implord sd-i sard in ajutor.Simtind in strdfundul sufletului un tainic imbolcl de-ascirpa c1e la moarte bldnda vietate, tAndrul se azvdrli invalurile irrvolburate sub privirile ingrozite alepcscarilor gi in plAnsetele dezndcldjduite ale suroriisale. Nu avea asupra lui decdt un cu,bit pescdresc, insdirtlcvdrata-i armd era curajul bineresc ce ii umpleairrirner nobild, viteazd. Fiorosul rechin se ndpusti asupraIrri q;i o luptd ndprasnicd se incinse intre vreclnicul

l)(,scar gi bleslemata dihanie. Monstrul igi infipse cu

lrtrtur:c col1ii in piciorul tAndrului gi-l trase dupi sine inirtliucuri. O liniqte de moarte invdlui tdrmul gi marea,t';'lci tutrrror le pierise graiul de groazd. Lacrimi grele('url',('aru din ochii Laviniei gandind la fratele-i iubit,r;l,t;ilt poate in sbrdfundurile mdrii de coltii ascufili ai

11

rechinului. BltrAnul Nestor se-apropie de ea gi-i grXi cublAndele:

NEsroR: Fii curajoasd, Lavinia! Fratele tdu este untAndr vrednic ai sunt incredinfat cd va invingeblestemata fiarf,.

Lavnvta: Oh, e-atAta vreme de cAnd a pierit subvaluri, bunule Nestor!

Nrston: $tiu, copila mea, dar trebuie s6-l agteptflmplini de nddejdel Sd incercf,m sd pdtrundem cu privireaspre adAncuri!

Lavnvt,q: Vai, apele sunt atAt de intunecate incdt nuse mai poate zdri nimic, nimicl

Clipele ce urmar6 pdreau mai grele ca dezldntuireaunei ndprasnice furtuni, mai lungi decAt un veac.Deodatd insf,, un strigdt de bucurie se indltd dinpiepturile tuturor, chci la suprafata apei se ivi cadavrulinsAngerat al rechinului.

Pgscenu: Ooool La ripus, la rhpus, privif-llCtog: Ce inimi curajoasf,, ce tAndr vredniclDIot{: Dar Dalian? Ce s-o fi intAmplat cu el?

L,qvrura: Iatd-llANtIcotrt: A scdpat cu viafd.NrstoR: Domnul fie liudatlDalian se ivi din apele inspumate. Era ostenit de

moarte gi respira din greu aerul sdrat a1 mdrii. Un slabsurAs ii lumina chipul palid, din rflnile-i adAncicurgeau guvoaie de sAnge. Marea se inrogea mereu maitare, apele ei negre devenind purpurii. Delfinul pentrucare iqi primejduise viata cdzula picioarele vredniculuipescar gi printre lacrimi mari pdrea cd ii mulfumegtepentru binele fdcut. T6ndrul il mAngAie uqor pe creqtet,goptind cu glas aproape stins:

12 13

l)n t.tnN: De-acum egti salvatd, blAndd vietate.Sprinten, delfinul se avAntd in valuri, iar Dalian,

r',irrrt grcu qi sfArgit de vlagf,, se prdbuqi in brafelerirrrorii sale. Lavinia il agezd cu grijd pe-o piatrd netedd('ir rnilrmura gi plind de indemAnare gi duiogie prinse a-

i rrrllriji rdnile sdngerdnde. Dalian invdlui ldrmul 9iuriuua intr-o privire pierdutd, pali ca ultima lucire a

lrr rrii inaintea zorilor.DRtteru: Am sX te pirdsesc, Lavinia. Ascultd-l pe

rrrlclepful Nestor gi urmeazd-i sfaturile, surioard!LevtNIe: N-am sZr te pierd, iubite frate. Simt cd un

irrger coboard prin vdzduh sd te izbdveascd cle moarte.A sc ultd, atrzi, D alian?

DILmN: Ooo! Sd fie oare-un vis, sau o minune se

l)ctrece aievea? Ce glas ceresc pdtrunde ca un izvor de

loud gi lumind inheaga-mi fiintd!Un cAntec lin se inalfa deasupra mirii, ilvdluind

totul intr-o armonie cereascfl. Era o fierbinte rugd de

rnulfumire, goptibd parcd de o fecioard cu un glas

ingeresc, de o limpezirne de cristal, acompaniat cu

clulceafd de harpele mdieshre ale sirenelor dinaclAncuri. Aceastd rugd alina ca un balsam divinrlurerea din trupul lui Dalian, inchizAndu-i rdnile,Iumindndu-i ochii aproape stinqi, redAndu-i puterile 9ivioiciunea de mai inainte. Ldcrimdnd de bucurie,l,avinia privea minunea ce se sdvAr$ea asupra frateluiiubit. Cu chipul inflorit de surAsul vietii Dalian se

riclicd, igi sLrdnse la piept surioara scumpf, qi amdndoiplivird fermecafi un alt miracol ce se petrecea in

lrreajma 1or. Apele mdrii se limpezeau vdzAnd cu ochii,lcclobAndindu-gi shdlucirea de smarald de mai inainte.Viizcluhul se scilda in adierile parfumate ale brizei, iar

luna incepu a cerne peste pdmAnt o ninsoare de argint,lumindnd fdrmul ca ziua. O bucurie fdrd marginicuprinse intreaga fire. Pescarii tofi se adunard in jurulcelor doi tineri, iar inlelephrl Nestor grdi astfel luiDaiian:

NrstoR: O, fiul meu, prin vitejia gi curajul tduadus-ai izbdvire acestor meleaguri de sub cumplitblestem, redat-ai pruncilor surAsul fericirii, mamelorbucuria viefii 9i mhrii strdlucirea de smarald. Fii darbinecuvAntat, bdiatulel

PEsceRn: Fii binecuvdntat, Dalian!Astfel, oamenii acelor tinuturi igi reluard traiui

linigtit de mai inainte.

T415

ll. Printesa florilor marine

Dalian porni din nou cu ndvodul prin Larg, iar lalr-rmina stelelor se a$eza pe mal, ascultdnd invdluit de ovr:ajd sublimd qoaptele tainice ale mdrii.

Iatd insd cd intr-o seard, pe cdnd crai-nou rdsdrea

lin plutind in ape de argint urmati de stelele

scAnteietoare ca nigte nestemate cu focuri galbene,

portocalii gi verzi tAndrul pescar zdri ivindu-se dinvaluri gapte delfini sprinteni, jucdugi qi-atdt de

clrigdlagi, cd marea gi vdzduhul pf,reau a surAde lavederea 1or. Trei delfini mergeau inainte, alti trei inurmd, iar cel din mUloc purta intr-o legdnare lind ofdpturd neasemuit de frumoasd. Pdrul ca asfin$turilecle mdrgean ii cddea ca o cascadd inspumati pe umeriicle zdpadH. Avea obrajii ca opalul desprins de pe o razh

cle stea, iar ochii minunafi erau ca marea cu strdluciricle smarald. Purta o rochie diafand din voal de culoareasomonului ce plutea in jurul ei ca un nor de ceafd. Pe

frunte ii sclipea o cunund din flori rogii de mdrgean gi

Un splendid colan de mdrgdritare impodobea grafiosulci gdt de lebddd. TAndrul Pescar simli cd-qi pierderdsuflarea, iar inima incepu si-i batd cu putere mai sl-ispargd pieptul, sd zboare ca un gdnd spre minunea de

vis ce rdsdrea din mare. Delfinul poposi cu gingaga-ipovard lAngd fdrrn, acolo unde valul inspumat