LEGEAZECIUIELIIINCONTEXTULCARTII - Plērōma · celelalte carti ale lui Moise, tapt iara nici o...

LEGEA ZECIUIELII IN CONTEXTUL CARTII

DEUTERONOM

de Romulus Ganea

I. Preliminarii

Subiectul studiului de fata este Legea zeciuielii in contextnl carfii

Deuteronom. Prima parte a acestui studiu va avea, tn deosebi, un caracter

descriptiv si va urmari delimitarea principalelor aspecte introductive cu

privire la cartea Deuteronom. In cea de-a doua parte, studiul va fi conturat

sub forma unei analize din punct de vedere exegetlc asupra pericopei cu

privire la legea zeciuielii, care se gaseste in capitolul 14 al car|ii

Deuteronom.

Trebuie precizat faptul ca prin prezentarea principalelor elemente

introductive ale car{ii Deuteronom se urmareste doar evidenjierea acelor

aspecte esenjiale care sunt necesare Tn realizarea unei analize exegetice

objective asupra pericopei mai sus amintite.

II. Principalele elemente introductive cu privire la Cartea

Deuteronom

1. Tora §i Cartea Deuteronom

Pentru cititorul modern cartea Deuteronom1 se dezvaluie ca o

predica determinativa al carei scop primar era acela de a misca inima §i

1 Numele romanesc al ultimei ca^i a Penlateuhului deriva din eel purtat de catreaceasta Tn Septuaginta (LXX) - to Deuteronomion. (In traducerea latina a Bibliei -

Vulgata - numele car{ii este redat ca Deuteronomium.) Numele grecesc reflecta o

incorecta Tn^elegere a expresiei ebraice din Deul. 17: 18, ,,mi§ne hatora hazof\

26 Legea zeciuielii in contextul carfo Deuteronom

vointa ascultatorilor in luarea marii decizii: ,,/4/ege viafa, ca sa traie§ti, tu $i

samdnta fa" (Dt.l8:19). Telul ei secundar era acela de a darui fiilor lui

Israel instrucjiunile necesare pentru viaja sedentara pe care o vor duce in

viitoarea lor patrie §i de a oferi acestora educatie in ce prive§te practicarea

credintei in Yahve, Dumnezeul lor.2

Cartea Deuteronom Tsi descrie propriul continut prin termenul

,,Lege" (Tora). Acesta apare tn expresii cum ar fi ,,aceasta carte a kgir

(Dt.28:61;29:21;30:10;3I:26)sau,,flceoj/ofegeM(Dt. 1:5; 4:8; 17:18, 19;

27:3, 8, 26). Continutul âcestei car\i a legii", conform Deuteronomului,

este format, Tn primul rand, din Jnvafatwi" (Dt. 4:45, 6:20) §i apoi din

,,porunci" (Dt. 4:45; 6:17, 20). Astfel se poate Tntelege ca Tn cazul cartii

care Tnseamna: ,,o copie a acestei legi". Expresia ebraica ,jn'i§ne hatorah hazot nu

poate fi tradusa ca ,,a doua lege" sau ca ,,repetarea legii". Aceste traduced, de

altfel gresite, pot sugera existenta unui corp legislativ diferit de eel continut Tn

celelalte carti ale lui Moise, tapt iara nici o acoperire - pentru ca, Tn a V-a carte a

Pentateuhului nu. este redata o a doua lege sau una diferita. Teologia liberala

considera ca Deuteronomul a fost redactat Tn secolul al Vll-lea T. d. Hr. folosindu-

se un vechi material legislativ redescoperit Tn vremea regelui Iosia. Astfel mulji

teoIogi liberali cred ca Deuteronomul nu reprezinta altceva decat un alt corp juridic

adaptat conditiilor sociale §i religioase din timpul domniei lui Iosia, fapt Tnsa

indoielnic. Titlul carîi folosit Tn cercurile tradi|ionale evreie§ti este dat de primele

cuvinte ale carfii - ..eteh hadebarim" (acestea sunt ciivinte/e) - Tnsa eel mai adesea

este folosita forma prescurtata a acestei expresii: debarim (cuvinte). Un alt nume,

la fel de popular printre evrei, inspirat din expresia »mi$ne hatora hecot" (Dt.

17:18), este ,jni!jne halorah" sau mai simplu ,jni$ne". R. K. Harrison, Introduction

to Old Testament, Michigan, Grand Rapids, 1982, pag. 635.

2 .1. B. Agus, Evolufia gdndirii evreie§ti, Bucuresti, Hasefer, 1998, pag. 10-11.

Sustinatorii criticismului biblic liberal spun ca pana la aparitia §colii profefilor, din

secolul VIII I. d. Hr., israelitii erau monolatrii, dar nu monoteis,ti. Ei adorau un

Dumnezeu unic, crezand ca pe pamSntul lui Israel, ,,Dumnezeul lui Israel" era

Stapanul Suprem, dar nu afirmau existenâ unui singur dumnezeu Tn tot Universul.

Potrivit criticii biblice profe{ii au fost aceia care au transformat putin cate putin

gandirea monolatra a poporului si Tn afara de aceasta au creat Jegenda" din

Pentateuh cu referire la facerea lumii s.i inceputurile istoriei Jui Israel. Autorul

cg.rt.il, J. B. Agus, considers ca aceasta parere nu este Tn conformitate cu toate

dovezile existente, argumentand faptul ca monoteismul a precedat aparitia

profetilor evrei din secolul VIIIT. d. Hr.

Legea zeciuielii in contextul cartji Deuteronom 27

Deuteronom termenul comprehensiv Tora are in principal conotafia de

invajatura religioasa, nuan|a de lege din punct de vedere strict juridic

fiindu-i nesemnificatiya.3

Legea din Deuteronom reprezinta expresia a voii lui Dumnezeu

care trebuie ascultata in mod absolut. Poporul Israel, izbavit din sclavie si

legat de Dumnezeul sau printr-un legamant, avea nevoie de un ghid pentru

o viata fericita si plina de pace, atat in comuniune cu Dumnezeu cat si in

parta§ie unii cu al|ii - iar cartea Deuteronom avea menirea de a-i implini

aceasta nevoie.

Prin continutul sau, Deuteronomul este o ilustrare a vietii traita pe

baza acestui legamant prin intermediul caruia Israel va gasi partasia cu

Yahve, Dumnezeul sau, si va beneficia de o mul|ime de binecuvantari.

In consecinta, cartea Deuteronom reprezinta intreg corpusul de

invatatura, redactat sub forma unei marturisiri de credinja, care arata fiilor

lui Israel drumul spre partasia cu Yahve si spre o comuniune aducatoare de

binecuvantare intre membrii na^iunii Israelite. Aceasta acceptare si

Tmplinire a voii lui Dumnezeu urma sa le asigure evreilor revarsarea in

vietile lor a tuturor binecuvantari lor Ieg3mantului. A trai o altfel de viata,

neinscrisa pe ftgasul prescris de Tora, insemna o respingere voita a

intenfiilor lui Yahve pentru poporul sau.4

2. Tipurile de material legislativ cuprins in Deuteronom

l.Majoritatea materialului juridic cuprins in Deuteronom este

formata din legi apodictice si cazuistice:

a. Legi apodictice. Termenul in cauza se refera la acele legi care au

forma unor declaratii scurte si succinte (Dt. 14:22; 15:1,19; 16:18). Cel mai

3Acest fapt este evidenfiat mult mai bine de c5tre J. A. Thompson. El precizeaza

c5 Deuteronomul, prin conjinutul sau, nu are un caracter strict juridic ci, mai de

graba, aceasta carte pare o straveche marturisire de ciedinja. J. A. Thomson,

Deuteronomy, London, I.V.P. 1974, pag.12.

4 J. A. Thompson, op. cit. pag. 14.

28 Legea zeciuielii in contextul cartii Deuteronom

adesea, legile apodictice sunt introduse prin particulele ,JSa..., Sa nu'\ iar

cateva dintre acestea sunt grupate Tn serii scurte de ca"te trei (Dt. 16:21;

22; 17:1; 16:19), cinci (Dt. 22:53, 5b, 9, 10, 11) si respectiv sase (Dt. 22:30;

23;l,2,3,7a,7b).5

b. Legi .cazuistice sau conditional'e. Legile cazuistice sunt

exprimate tntr-o forma personalizata (ex.: ,J)aca un om... atunci..." Dt.

21:15 -17; 18-23; 22: 13 -29; 24: l-4).6De asemenea, acesttip de legi este

Tntalnit si in cazuliunor coduri juridice din vechiul Orient apropiat similare

Deuteronomului.

2. Pe langa materialul legislativ apodictic si cazuistic, Tn

Deuteronom exista s.i alte tipuri de legi care au scopul atat de a reglementa

modul Tn care trebuie sa func^ioneze anumite institutii (preotia, monarhia

etc.) cat ?i de a asigura anumite reguli pentru via$a cotidiana a evreilor (legi

cu privire la animalele curate si necurate, igiena taberei etc.).

3. Vocabularul, genul de literatura §i stilul cartii Deuteronom

Dupa o privire de asamblu asupra cartii Deuteronom se poate

observa ca omogenitatea stilului este o caracteristica de baz& a acesteia.

Chiar si In capitolele 1-4, 27,29-31, despre care unii comentatori au afirmat

ca provin din surse diferite, prezenta aceluia§i stil este un fapt evident.

J. A. Thomson a aratat ca Tn cazul carjii Deuteronom nu se poate

vorbi doar despre o structura unitara ci si despre o puternica unitate

stilistica care consta at3.t Tn simplitatea, luciditatea §i structura frazeologica

a cartii, cat si Tn caracterul retoric al acesteia.7

5 Ibidem., pag. 13, 25.6 Ibidem., pag. 25, 26.7 J. A. Thompson, op. cit. pag. 3O.in opinia lui S. R. Driver, structura §i ritmulpropozifiilor sunt acele aspectele care contribuie Tn mod absolut la realizarea

unicita{ii stilului literar al cartii Deuteronom. S. R. Driver, A Critical and

Exegetical Commentary on Deuteronomy., Edinburgh, T. &T. Clark,, 1902, pag.

LXXVI-LXXV1II.

Legeazeciuielii tn contextul carfo Deuteronom 29

AceastS carte a avut o influent deosebita asupra car|ilor Vechiului

Testament scrise in perioada urmatoare (Iosua, Judecatori, 1 si 2 Samuel, 1

si 2 Regi), stilul sau narativ8 fund Tmprumutat de catre acestea. Ea a

furnizat idealul religios pentru epocile urmatoare.9

4. Autorul sj data scrierii

In iudaismul timpuriu si In primele veacuri ale cres.tinismului,

paternitatea mosaica a Tntregului Pentateuh era la modul general acceptatS.

Iisus flul lui Sirah, !n cartea apocrifa Eclesiastic 24:23, confirma acest fapt,

iar carturarii evrei Filo din Alexandria si Iosefus Flavius privesc

paternitatea mosaica a cartii ca pe ceva care nici nu mai trebuie demonstrat.

Paternitatea mosaica a Pentateuhului §i, prin implicate a cartii

Deuteronom, este confirmata §i in Noul Testament10 (Mt. 19:18; Me. 12:26;

Lc. 24:27, 44; loan 7:19; 23; F.A.13: 39; 15:5; 28:2; 10:28).

De asemenea, cartea Deuteronom, prin cateva pasaje foarte

concludente In acest sens (1:6, 9; 5:1; 27:1, 9; 29:2; 31:3, 30: 33:1), Tl

considera ca autor al ei pe Moise. George L. Robinson tratand problema

paternitatii Deuteronomului scria urm&toarele randuri despre versetele

amintite anterior: ,jtcum, aceste inregistrari biblice mi pot fi decdt ori

adevarate ori false. Nu exista nici o cale de mijloc. In nici o carte din

Vechiul Testament nu gasim atdtea referinfe care sa ateste paternitatea

acelei carfi.""

8 Ca gen literar cartea Deuteronom este o narafiune. Vezi: Gordon D. Fee &

Douglas Stuart, Biblia ca literature, Cluj, Logos, 1998, pag. 83 -86.

9 S. R. Driver, op. cit, pag. LCI.l0Domnul Iisus Hristos Ii atribuie cartea Deuteronom lui Moise ( Mt. 19: 18; 24: I -

4; Lc. 24: 27, 44). Din scrierile apostolului Pavel se poate injelege ca §i el a

acceptat paternitatea mosaica a cartii fiirS sa puna la Tndoiala acest lucru (In 1 Cor.

9: 9 apostolul Pavel citeaza din Dt 25: 4, iar in Evr. 10: 28 citeaza din Dt. 17: 2-6).

11 George L. Robinson, J.S.B.N., vol. 2, (1943), pag, 836, apud J. A. Thomson, op.

cit, pag. 49.

30 Legea zeciuielii in contextul carjii Deuteronom

In cartea apocrifa 4 Ezra (90 d. Hr) exista o referinta care spune ca

intregul Tanah (Vechiul Testament, ebr.) ar fost pierdut in exil, iar

carturarul Ezra, invrednicit fiind de catre Dumnezeu, 1-ar fi reprodus si

dictat unor scribi sub directa inspiratie divina.12 In decursul timpului multi

carturari evrei au contestat aceasta traditie, considerand-o lipsita de

adevar.13 Cativa scriitori ai bisericii primare cum ar fi Irineu, Clement din

Alexandria si Tertulian au cunoscut bine aceasta traditie iudaica, iar unii

dintre ei au ajuns la concluzia ca este autentica.14 Insa, chiar daca traditia

din cartea 4 Ezra ar fi fost acceptata sau nu, niciodata paternitatea mosaica

a Deuteronomului nu a fost pusa la indoiala ci a fost sustinuta atat de catre

evrei cat si de crestini.

Dupa apari^ia criticismului liberal in sec. al XlX-lea, unii carturari

atat evrei cat si crestini au refuzat sa mai creada in paternitatea mosaica a

Deuteronomului.15 Atunci, acestei carti i-a fost negat pentru prima data

12 Conform carjii 4 Ezra (cap. 14) atat Legea lui Moise (4: 23) cat si cat-pie cu

caracter istoric si profetic (14: 21) au fost pierdute. Aici Ezra este prezentat

rugandu-se pentru a primi capacitatea necesara de a le reproduce. Rugaciunea sa

este ascultata si tntr-un extaz mantic el a dictat zi si noapte la cinci stenografi timp

de 40 de zile 94 de carji, 24 de cartf al Bibliei ebraice si alte 70. Primele trebuiau

facute publice si sa fie citite atat de catre cei merituosi cSt si de cei nemerituosi iar

ultimele trebuiau citite numai de catre «n{elepti. George Foot More, Judaism,

Peabody, Hendrickson, 1997, pag. 8,9.

13 Roland Kenneth Harrison, Introduction to the Old Testament { 1970), pag 3 -9,

apud J. A Thompson, op. cit, pag. 47.

14 Aceasta marturie a restituirii carjilor sacre a fost considerate autentica de Ireneu

(Adversus Helvidium c.7.) si de catre multi scriitori crestini dupa acest pSrinte al

bisericii. George Foot More, op. cit, pag. 9.

15 Sunt propuse patru teorii principale cu privire la autorul carji si data scrierii:

1) Prima teorie susjine ca partea cea mai mare a carfii Deuteronom a fost

scrisa de Moise, insa scrierea ei a fost Tncheiata de un alt autor imediat dupa

vremea lui Moise;

2) A doua teorie considers ca Deuteronomul a fost scris in perioada lui

Samuel-Solomon. Sus|inatorii acestei teorii presupun cea mai mare parte a

materialului dateaza din vremea lui Moise, dar cartea in forma in care exista astazi

a fost finalizata la 300-400 de ani dupa moartea lui Moise;

Legea zeciuielii tn contextul cartii Deuteronom 31

caracterul mosaic si a fost atribuita unor autori care au trait In timpul

regelui Iosia.16 In forma sa clasica aceasta teorie a fost dezvoltata de catre

Julius Wellhausen. Dup§ parerea acestuia, nu Moise a fost autorul cartii, ci

un alt scriitor, probabil un profet, care ar fi compilat materialul continut in

capitolele I6-2617 Tn perioada imediat premergatoare reformei lui Iosia din

anu!621T. d.Hr18

Critica ,,superioara liberals" mai sustinea faptul ca Pentateuhu 1

este alcatuit din patru surse sau documente diferite, fiecare avand o

caracteristica proprie19 (W. M. L. de Wette, 1805).

3) A treia teorie dateaza cartea Tn perioada Ezechia-Iosia, Tn secolul al

Vll-lea T. d. Hr, Nu se contests faptul ch s-ar putea ca la fundamenlul carjii s5

gSseascS ceva material mosaic, Tnsa este la modul general acceptata ideea ca

Deuteronomul nu este altceva decat o colecfie de materiale putin mai vechi de

secolul al Vll-lea. Aceste materiale au fost pastrate de profeti sau preofi si au lost

scoase la ivealS Tn vremuri de profunda apostazie religioasa cu scopul de a

Tndemna najiunea spre pastrarea obligator legamantului. Confinutul acestor

materiale a fost prezentat sub forma unor cuvantari aparjinatoare lui Moise care au

fost tinute Tnainte de intrarea fiilor lui Israel Tn fara Promisa. Publicaiea acestei

colecfii de materiale a constituit un sprijin real pentru reforma religioasa initiate de

Iosia.

. 4) Ultima teorie susjine ca data scrierii si autorul apardn perioadei dc

dup3 exil. Cartea nu a fost un program ideologic pentru reforma ci confine ideile

utopice ale unor visatori ireali§ti din perioada postexilica. J. D. Douglas. Dicfionar

biblic, Oradea: Cartea Crestina, 1995, pag. 338.

16 Este vorba despre prima jumatate a secolului al Vll-lea T. d. Mr. J. D. Douglas.

op. cit. pag. 601.

S. R. Driver crede ca materialul compilat este cuprins in cap 1 -3. 5 -26, 28. S. R

Driver, op. cit pag. LXXII.

18 Ibidem, pag. XLII - LI.19 S. R. Driver Tn lucrarea sa A Critical and Exegetcal Commentary an

Deuteronomy, (Edinburgh, T & T Clark,, 1902;, pag. II1-IV. afirma ca trei

documente au stat la baza formarii Pentateuhului.

1) JE -in acest document el Tl include la un loc (J. B. Agus Tn carta sa

Evolufia gdndirii evreiefli, pag. 10, afirma ca aceste doua documente, lehovisl si

Elohist, sunt unele de sine statatoare) atat pe eel lehovist, numit asa pentru ca Tn

acel codex numele Jehova este eel folosit cu precadere pentru a desemna persoana

lui Dumnezeu, cat $i pe codexul Elohist, Tn care numele propriu Elohim era utilizai

32 Legea zeciuielii in contcxtul carjii Deuteronom

Incepand cu perioada lui Wellhausen au fost propuse lumii

teologice atat noi variante ale teoriei sale cat si alte noi teorii.20 Astfel in

privinta paternitatii car{ii Deuteronom, mai persists si in ziua de azi o

considerabila nesiguranta care se datoreaza doar faptului ca multi dintre

teologi nu vor sa permita o datare timpurie a carfii.21

J. B. Agus este de parere ca principiile fundamentale ale criticii

superioare sau ale teoriei Graff-Wellhausen, mai cunoscuta sub acest

nume, aufost subminate considerabil de progresul studiilor biblice22 si in

consecinta ceea ce prezinta cartea Deuteronom cu privire la autorul sau

reprezinta tradijia autentica.23

De asemenea, o posibila redactare post mosaica a materialului ar

putea fi luata in considerare, chiar daca perioadei scrierii car^ii Deuteronom

ii corespunde in mod categoric timpul in care a trait autorul ei, Moise. Cei

pentru a desemna pe Dumnezeu. S. R Driver atribuie documentului JE un caracter

profetic.

2) Al doilea document este eel notat cu litera P si cuprinde in mod special

legi cu privire la sistemul sacrificial. Documentul are un caracter preofesc.

3)H - este al treilea document. El confine asa numita Lege a Sfmfeniei din

Lev. 17-26.

J. A. Thomson in cartea sa include un al patrulea document notat cu litera D,

care confine secjiunea istorica a Pentatehului. Acesta este considerat ca fund in

dependents de documentul JE. J. A. Thomson, Deuteronomy, London, I.V.P.,

1974, pag. 58,

20Vezinota 14.21 G. von Rad, Deuteronomy (1966), pag. 23 -27, apud J. A. Thompson, op. cit.

pag. 48.

" J. B. Agus, op. cit, pag. 10-11.

23 Julius Wellhausen susjinea ca Pentateuhul nu avea cum sa fie scris in timpul

vieti lui Moise pentru c3 nu se cunostea scrierea. La patru ani dup5 moartea

profesorului sa (1922) au fost descoperite textele de la Ras - Shamra (documente

scrise in limba aramaica - descoperite in Siria). Continutul lor consta in poeme

mitice, scrise in secolul XVI i.Hr., adicS tocmai cand ieseau evreii din robia

faraonica si se pregateau sS vina in Canaan. De asemenea scrierile de la Tel-el-

Amarna, provenite din Siria si Palestina, subliniazS faptul ca scrierea era cunoscuta

in aceasta parte a lumii inca din mileniul III i. d. Hr. si cu siguranfa a fost folosita

§i de evrei in redactarea documentelor lor.

Legea zcciuielii in contextul cartii Deuteronom 33

mai multi comentatori biblici cred ca Iosua a realizat aceasta munca

redacfionalS, in urma careia au fost adaugate atat pasajele in care sunt

descrise ultimele momente din via|a lui Moise cat si cele care descriu

moartea si ingroparea sa. Un argument solid prin care este subliniata

paternitatea mosaica a cartii se regaseste in asemanarea Deuteronomului cu

celelalte coduri de legi de la sfarsitul mileniului al II-lea i. d. Hr. (cca. anul

1200 t. d. Hr.) De asemenea, aceasta asemanare sugereaza faptul ca

perioada scrierii Deuteronomului este cea in care si-au desfasurat

activitatea Moise si Iosua, liderii Israelului care sunt asociati in mod

traditional cu acest fel de legaminte.24

24 Legamintele de la Sinai, Moab, si Sihem (Ex,: Dt. si los. 24) sunt in armonie cuconjinutul si forma tratatelor de la sfarsitul mileniului al II-lea t. d. Hr., si nu cu

cele din mileniul 1 \. d. Mr. (care au o structure diferita). Aceasta sugereaza faplul

ca legaminlele de la Sinai, Moab, §i Sihem au fost scrise ?n perioada dc limp

cuprinsa Tntre anii 1500-1200 T. d. Hr., In care si-au desfasurat activitatea Moise si

Iosua, liderii Israelului din timpul exodului. J. D Douglas, op. cif, pag. 336.

J. A. Thompson citandu-1 pe G. J. Wenham (ANET, pag. 163-180, The Code of

Hammurabi) prezinta structura acestor tratate din a doua jumatate a mileniului al

II-lea T. d. Hr., care se regase$te Tn mod deplin si in cazul cartii Deuteronom.

Tralate de la sfSr^ituI mileniului

al II -lea.

Legamantul Vechi Testamentar

(Deuteronomic)

Titlul - cu scopul de a identified

partenerul principal

Titlul- Dt. 1: 1-5

Prologul istoric - Arata ca beneficiile

din trecut /acute de partenerul

principal ar trebui sa-l inspire pe

vasal la supimere recunoscatoarefafa

de stipula0ile care urmeaza.

Prologul istoric - Dt. I: 6 -3: 29

Stipulajii / Legi;

a) de bazS (fundamental);

b) detaliate.

Stipulatii/Legi:

De baza (fundamental) 4:1- 40;

5:1-11:32;

detaliate 12:1-26: 19.


5. Locul $i contextul scrierii

Expresia indefinite25 „... dincoace de lordan inpustie..." (Dt. 1:1) ar

putea sa induce zona situata pe malul estic al Iordanului ca loc anume unde

Moise sa fii repetat legea in fata copiilor lui Israel. Localizarea cu precizie

a acestui loc este tngreunata de faptul ca expresia ,,beever haiarden" poate

fi tradusa si ,,/n reghmea Iordanului".26

Ceea ce ar putea facilita localizarea acestei zone este termenul

ebraic ba/araba27 care, dupa parerea celor mai mul{i comentatori, este

folosit pentru a desemna marele rift de la est de lordan. Acest rift se intinde

Clauza documenlului:

a) Depozitie - Exista prevederi ca

textul documcntului sa fie pastrat in

templul principal;

b) Citire

3) Martorii - Zeii ambe/or parfi sunt

invocafi ca martori ?i garanfi ai

legamanlului.

Clauza documentului: Dt. 27: 1 -26

Binccuvantari §i blcstcme - Blesteme

!ji binecuvanlari pentru cei care

inca/cci sail respecta termenii

legamdntului.

Binccuvantari: Dt. 28: 1 -14

SiBlesteme: Dt. 28:15-68

Juramant - Recapitulare / Ccremonie /

Sanctiuni - Un Iralat suu un legamant

era ratificat printr-un juramant si o

ceremonie solemna si menfioneaza

sancfiunile impotriva celor care

incalca legamantul.

Juramant - Recapitulare / Ceremonie /

Sanctiuni: Dt. 29:1 -30:20

25 R. K. Harrison, op. cif., pag. 637.

26 J.A. Thompson, op. cit.. pag. 81.

27 Termenul este prezent in texlul masorctic (Vezi Biblia Hebraica -Stuttgartensia,

(Stuttgart. Deulsche Bibclgesellschafi, 1990), pag. 283 - Dt. -Eleh Debarim 1:1.),

iar in versiunea B. O. R. a Bibliei in limba romana este redat ca nume propriu

(pag. 193). In versiunea Cornilescu a Bibliei in limba roman3 el este tradus prin

,,pustie,, {Iata cuvintele pe care le-a spus Moise intregului Israel, dincoace de

lordan, inpustie, intr-o campie...).

Legea zeciuielii tn contextul car^ii Deuteronom 35

de la Marea Galileii si pana la golful Aqaba, atat la nord cat si la sud de

Marea Moarta.28 Desi in ziua de azi exista o vale, la sud de Marea Moarta.

numita Wady el-Araba, S. R. Driver considers ca expresia originala

contureaza arealul geografic situat la nord de aceasta mare, dincolo de

paYaul Arnon, fa|a in fata cu lordanul.29

Repetarea legii in fafa copiilor lui Israel a avut loc in contextul in

care acestia se pregateau sa cucereasca Tara Promisa, dupa ce au petrecut o

perioada de 39 de ani Tn pustie.

III. Studiul exegetic al pericopei din Deuteronom 14: 22 -29.

1. In pericopa din Deuteronom 14, cuprinsa intre versetele 22 - 29,

este prezentata legea apodictica cu privire la zeciuiala Prin aceasta lege

fiecarui israelit i se aducea la cunostinta obligajia de a-l inchina lui

Dumnezeu niste ofrande. Supunerea fafa de aceasta porunca era dovada ca

israelitul il recunostea pe Dumnezeu ca Stapan al tarii in care urma sa

locuiasca el si familia sa si era marturia practica ca a inteles faptul ca doar

Dumnezeu putea oferi viata si fertilitatea.

Alte forme ale legii zeciuielii sunt gasite in Levitic 27: 30-33 si in

Numeri 18: 21-32. Diferenjele dintre aceste forme diferite ale legii

zeciuielii constau doar in varietatea detaliilor prin care ele se completeaza

in mod reciproc.30

2. v. 22. ,,Sa iei zeciuiala din tot ce-(i va produce samdnfa la

(rasahnd), an de an."

I\\J\U

28 P. C Craigie, N.f.CO.T., The Book of Deuteronomy, Michigan, Grand Rapids,

1976. pag. 90; J. A Thompson, op. cit, pag. 81; S. R. Driver, op. cit, pag. 2 -3.

2<) S. R. Driver, op. cil.. pag. 3.30 J. A. Thompson, op. cit.. pag. 181.

36 Legea zeciuielii in contextul carfii Deuteronom

2.a. Israelitul trebuia sa-§i sanctifice hrana nu doar prin refuzul de a

consuma animalele necurate ci §i prin aducerea zeciuielii din roadele

pamantului inaintea lui Dumnezeu Jn loculpe care Acesta il va alege sd-si

puna numele acolo (v. 23).31 In ebraica, expresia Sa iei zechnala... este o

constructie emfatica. Forma verbala implicate aici este pielul imperfect32 al

verbului asar33 - teaser care se traduce prin expresia sa dai (in mod

continuu) a zecea parte ( sa platesti zeciuala). Verbul asar are aceeasi

radacinS cu numeralul cardinal eser (zece).34 fn comentariul sau la cartea

Deuteronom, J. A Thomson remarca faptul ca substantivul ebraic maaser-

zechtiala - ar putea sa aiba ca radacina un cuvant ugaritic care inseamna

ofranda.35

2.b. Partea a doua a versetului „... din tot ce-fi va produce sdmdn(a

ta (rasarind) ..." - in ebraica - et kol-tebvat zareha haife hasade - prezintS

ceea ce trebuia sa contina aceasta ofranda care era inchinata Domnului: a

zecea parte din recolta de orice fel. Substantivul ebraic zera, traductibil in

romanes,te prin samdnfa, fruct, planta, indica foarte clar varietatea

confinutului zeciuielii.

2.c. Prin finalul sau, versetul 22 arata caracterul continuu al acestei

inchinari materiale inaintea Dumnezeului lui Israel. Zeciuiala trebuia

oferita Domnului in mod regulat, adica an de an (in fiecare an -dupa cum

este tradusa in limba rom^na expresia ebraica $ana sana36).

31 C. F. Keil. & F. Delitzsch, Commentary on the Old Testtament, Deuteronomy,Michigan, Grand Rapids, 1980, pag. 367.

32 Pielul reprezinta tipul de acfiune intensa. In general un verb la piel se traduce ladiateza activa. (Vezi: Romulus Ganea, Curs introductiv de limba ebraica biblica,

Bucuresti, Curs ITP, 2002, pag. 93.)

33 P. C. Craigie, op. cit, pag. 233.34 .Benjamin Davidson, The analitical Hebrew and Chafdee Lexicon, Michigan,Grand Rapids, 1976, pag. 618.

35 Prin prezentarea zcciuielii Tnaintea Domnului se realiza un act de inchinare in

onoarea lui Iahve, Stapanul Tntregului painant §i singurul in stare sa faca posibila

recolta. J. A. Thomson, op. cit, pag. 181.

36 C. F. Keil &. F. Delitzsch, op. cit, pag. 367.

Legea zeciuielii in contextul car|ii Deuteronom 37

3. v. 23. „£/ sd mdndnci infata lui Iahve / Dumnezeul tan, in had

pe care-l va alege sd-si aseze Numele acolo, zeciuiala din grdul tdu, din

vinul tau (proaspdt) si, din uleiul tau (tocmai stors), si intdii ndscuti din

cireada si turma tay ca sd mdrturisesti ca (prin aceea cd) ai invdfat sd te

temi de Iahve Dumnezeul tau in toate zilele37."

23rni>;n

• t - t I v v: t : v t : • :

3.a. ,î sd mandnci infafa lui Iahve / Dumnezeul taii..."

J. A. Thompson este de parere ca doar o parte din zeciuiala (al carei

continut este prezentat In versetul 23) facea obiectul mesei de la sanctuar.38

Din completarile aduse legii zeciuielii, in alte pasaje din Tora, se infelege

faptul ca prin aceasta ofranda inchinata Domnului era asigurata si existenta

levitilor. Astfel, ideea potrivit careia zeciuiala trebuia consumata in

totalitate cu prilejul aducerii la sanctuar trebuie respinsa. Acest pasaj

impreuna cu prima parte cu versetul 22 (,,&? iei zeciuiala din tot...") decide

unica alternative, aceea ca toata zeciuiala trebuia adusa la locul de

inchinare, insa, o parte din zeciuiala trebuia sa fie consumata In timpul unei

mese sacrificiale, de catre intreaga comunitate evreiasca din Israel, alaturi

de leviti, in prezenâ §i in cinstea lui Dumnezeu.39 La popoarele pagane din

Canaan se regasea un obicei asemanator cu aceasta practica la care era

indemnat Israelul. La diferite intervale de timp cananiîi organizau

festivaluri in cinstea zeitajilor lor, unde se consumau darurile alimentare

inchinate idolilor. Astfel, scopul acestui avertisment era acela de a-i

atenîona pe israeliî ca doar devoîunea sincera fa{a Dumnezeu §i cinstirea

adusa Lui din toata inima §i in mod nepSrtinitor erau acele elemente care

37 Prepozifia participial^ leman se traduce ,,prin aceea cS'* ,,tn ordine cav. in(elesul

secundar al rad§cinei sale (npy - ana) este ,,a marturisi".

38 J. A. Thompson, op. cit,. pag.182.39 S. R. Driver, op. cit. pag. 140. P. C. Craigie, op. cit, pag. 233.


faceau distinctie intre o masa inchinata Dumnezeului nevazut al lui Israel §i

una Tnchinata idolilor cananiti.

3.b. Un fapt important, evidentiat prin expresia ,,in locul pe care-l

va alege Dommd ca sa-§i a$eze Nwnele acolo", este acela ca Dumnezeu f$i

pastrapentru Sine dreptulde-a alege destinafia zeciuielilor israelitilor. Din

partea factorului uman, Dumnezeu astepta doar supunere neconditionata,

deoarece numai El putea sa indice eel mai corect locul spre care evreul

trebuia sa-si indrepte atenjia. Se poate injelege astfel ca orice amestec

omenesc in privinja alegerii sanctuarului la care trebuia aduse zeciuielile,

insemna respingerea voii lui Dumnezeu, fapt ce determina neacceptarea de

catre Domnul a darurilor care-I erau inchinate. Implinirea in acest sens a

voii divine devenea garan^ia ca inchinarea israelitului era bine primita

Tnaintea Domnului.

Dupa cum s-a vazut deja, acest verset face referinta la un anume

sanctuar central40, Ja un he pe care-l va alege Domnul ca sa-$i puna

numele acolo". O alta referinta din Deuteronom care vorbe§te despre o

centralizare a sacriflciilor / jertfelor este cea din capitolul 12:1-5. A C.

Welch crede ca acest pasaj este o inserare tarzie pentru ca, dupa parerea sa,

nu exists nici o confirmare istorica sigura care sa marturiseasca ca jertfele

ar fi putut fi aduse atat de timpuriu doar tntr-un singur loc.41

Despre o centralizare42 absolute a ?nchin§rii religioase in jurul

templului din lerusalim nu se poate vorbi decat din timpul domniei regelui

Iosia. Acest fapt i-a determinat pe unii comentatori biblici din secolul al

XlX-lea sa ajunga la concluzia ca aceasta carte nu este altceva decat

produsul ideologiei reformei initiate de regele iudeu.

40 In cartea Deuteronom ideea centralizarii Tnchinarii religioase Tn jurul unui anumit

sanctuar ocupa un loc central.

41J. A. Thompson, op. cit., pag. 35.42 Aceasta centralizare a tnchinarii presupune existenja unui singur loc in tot

Israelul pentru aducerea jertfelor

Legea zeciuielii in contextul carjii Deuteronom 39

A. C. Welch. T. Oestreicher43 si J. N. M. Wijngaards44 au respins

intru totul ideea centralizarii. Ei sunt de pSrere ca DeuteronomuI nu

pretinde in nici un caz o astfel de centralizare a inchinarii religioase (nici

macarin jurul templului de la Ierusalim), ci mai de grabs se refera la o serie

de sanctuare de pe tot cuprinsul Israelului. De asemenea, dupa" cum s-a

amintit deja, A. C. Welch. sus|ine ideea ca pasajul din Deuteronom 12: 1-5

(care ar putea fi un bun argument pentru existenta unei inchinari

centralizate) este o inserare tarzie §i astfel nici nu se poate vorbi despre

existenfa unui sanctuar central in perioada imediat post mosaica. G. von

Rad isi argumenteaza pozitia sa ,,anticentralista" pe baza pasajului din

Deuteronom 22: 1-7 in care se vorbeste despre existenta unui alt loc de

inchinare situat pe Muntele Ebal.45

J. A Thompson respinge afirmaple anterioare si afirma ca existenta

intre celelalte sanctuare a unuia cu caracter central este un fapt confirmat de

catre carter Deuteronom. in Scriptura chivotul legamantului este asociat cu

prezenfa lui Dumnezeu, iar a§ezarea sa Tntr-un anumit sanctuar facea ca

acel loc sa aibS un rol special In Tnchinarea religioasa a israelifilor. Dup§

asezarea copiilor lui Israel In Canaan, chivotul legamantului a devenit

obiectul central al pelerinajului lor. El a fost situat intr-o multime de locuri

pe vremea judecatorilor. A stat la Ghilgal (Ios. 4: 19; 5: 9; 7: 6; 9: 6),

Sihem (Ios. 8: 33; 24: 1), Betel (Jud. 20: 18,26-28; 21:2) si $ilo (Ios. 18:1;

Jud. 18:31; 1 Sam. 1:7,24, 4:3), in perioade diferite de timp. Situarea

chivotului Tntr-o multime de locuri este un lucru cert, Tnsa, dupa parerea

unora, nu este sigur ca fiecare dintre aceste locuri eel putin pentru acea

perioada de timp a capatat o insemnatate mai speciala in inchinarea

religioasa a israe^ilor.46

43 J. A. Thompson, op. cit., pag. 35.44 N. M. Wijngaards, The Dramatization o/Salviflc History in the Dettteronomic

Schools, (Oudtestamentische Studien, 16, 1969), pag. 23ff, apud J. A. Thompson,

op. cit, pag. 35.

R. K. Hanison, op. cit, pag. 642.

46 J. A. Thompson, op. cit, pag. 36.

_40 Legea zeciuielii In contextul cai-fti Deuteronom

In privinja cetatii $ilo dovezile biblice resping orice indoiala. Este

cert ca cetatea §ilo, prin prezenfa chivotului legamantului in cortul intalnirii

de acolo, a fost locul central de inchinare pentru o lunga perioada de timp.47

Chiar din a doua jumatate a secolului al Xl-lea T. d.Hr. cortul intalnirii de la

§ilo a devenit locul de adunare al intregului Israel (los. 18:1). Totodata o

multime de expresii biblice prezintS cetatea §ilo si cortul intalnirii de acolo

ca fund: ,,casa lui Dumnezeu" (Jud 18:31), ,,casp Domnului" (1 Sam. 1:7,

24, 3:15) si Jemplul Domnului" (heikal, 1 Sam. 1:9, 3:3). Seminjiile

veneau la templul din $ilo pentru o sarbatoare anuala (Jud. 21:19; 1 Sam.

1:3-21). Aici slujeau Eli impreuna cu cei doi fii ai sal, asigurand astfel

continuitatea slujbei preotesti.

Cetatea Ghibeon a avut, si ea, un important sanctuar. Se pare ca

acesta a devenit locul central de inchinare in Israel dupa decaderea cetajii

$ilo. Pe vremea lui Samuel, profetul, si pe vremea imparatului $aul (2

Sam. 2:8) o ,jnare piatrcT era la Ghibeon48, iar Solomon a mers acolo ca sa

ofere sacrificii §i s5 primeasca un mesaj de la Domnul (limp. 3:5). in 1

Imp. 3:4 locul este descris ca ,,cea mai mare inalfime", iar pasajele I Cr.

16:39; 21:29 si 2 Cr. 1:3 sugereaza ideea ca Joca$ul templului DomnuluV

era la Ghibeon.

Astfel, se poate conclude ca expresia Jocul pe care-l va alege

Domnul ca sa-§i a§eze Numele acolo" face referinta la acel loc de inchinare

care, prin prezen^a chivotului legamantului in mijlocul sau, era desemnat ca

sanctuar cu caracter central unde intreg Israelul trebuia sa se adune cu

ocazia sarbatorilor nationale.49

41 Conform 1 Sam. 4: 3 - 4 in acca perioada chivotul legamantului se aflasanctuarul din $ilo.

48 In versiunea Cornilescu a Bibliei numele ebraic Ghibeon este transliterat in modgresit Gabaon.

9 In perioada post-exod si in cea imediat urmatoare era permisa Tnchinarea si Tnalte locuri (care aveau un caracter secundar) in afara dc sanctuarul central (de

exemplu §ilo, al carui caracter central era marcat de prezenja chivotului). Acest

fapl, regasit in Scriptura, este confirmat de descoperirile arheologice racute la

Legea zeciuielii in contextul carpi Deuteronom 41

3.c. „...zeciuiala din grdid tau, din vinul tau (proaspat) si, din

uleiul tau (tocmai stors), $i intdii nascufi din cireada si turma ta..."

In a treia parte a versetului 23, zeciuiala ,,alimentara" este

prezentata ca o zeciuiala a graului, a mustului (trad.: sue de struguri

nefermentat) §i a uleiului. Intaii nSscuti din cireadS §i din turma sunt, de

asemenea, men|iona^i aici ca parte a ofrandei pe care evreul trebuia s-o

inchine Domnului. S. R Driver crede ca intaii nascufi ai turmei §i ai cirezii

sunt men{iona{i in acest pasaj doar pentru ca vremea in care acestia trebuia

sa fie Inchinati Domnului ar fi fost similar^ cu perioada in care zeciuielile

erau aduse la sanctuar.50

In versetul 23, zeciuielii i se face doar o prezentare sumarS

deoarece inten|ia legiuitorului nu era aceea de a detalia con^inutul acestei

ofrande ci de.a se asigura c5 zeciuiala era destinata in totalitate scopului

intentionat de lahve, pentru ca in Canaan, viitoarea patrie a copiilor lui

Israel, cinstirea zeitajilor cananite avea sa fie Tntotdeauna o ispita greu de

invins.51 Astfel, prin aceste cuvinte, Moise dorea sa Tntipareasca in inima

fiecarui evreu Tndatorirea sfantS de a priveghea la cinstirea Domnului cu

orice binecuvantare pe care El o daruia poporului sau, chiar daca ea consta

din rodul pamantului sau al turmei.

Prezentari mai detaliate atat a continutului zeciuielii cat si a

modului In care trebuia sa se procedeze cu ea se gasesc in Numeri 18,

Levitic 27:30-33, Dt. 12:17, 15:19-2352, 26:12-15.

3.d. ,,...ca sa marturise§ti (prin aceea ca) ca ai invafal sa te iemi de

lahve Dumnezeul tau in toate zilele."

Verbul Jare1' (a se teme) denota acel sentiment uman (pozitiv) de

teama fata de lahve, care se exprimS printr-o inchinare plina de reverenta

Arad, Dan, Beer-§eba. Y. Aharoni, Arad./fs Inscription ami Temple, BA, lrcb.

1968. §i A. Biran, A theological Notes on Tel Dan in IEJ, 22, 1972. pag.164 -166.

50 S. R. Driver, op. cit, pag. 166 -167.51 J. A. Thompson, op.cit, pag. 182.52 Aici se face o prezentare a ofrandei (zeiuielii) ce consta din intaii naseu(i.


Tnaintea Domnului §i prin recunoa§terea starii de dependent fata de

Dumnezeu. Aplicand aceastS lege, fiecare evreu mSrturisea in mod practic

ca a Tnvatat ceea ce Tnseamna teama de Domnul: recunoa§terea faptului ca

Dumnezeu era singura sursa a binecuvantarii pentru el si familia sa.

Zeciuiala inchinata Domnului era o dovada ca israelitul Tsi vedea traiul

adanc tnradacinat in Dumnezeul sau de care depindea, In mod absolut,

fiecare aspect al viejii sale. NeTmplinirea acestei obligatii era evidenta c5

evreul refuza sa-L recunoasca pe Domnul (Iahve) ca Suveran al sau si ca

StSpan absolut asupra bunurilor sale. Era declaratia de independent fa{a de

Dumnezeu, prin care, Tn mod inevitabil, era atras blestemul.

Scopul acestei legi era acela de a-l constientiza pe fiecare membru

al comunitatii lui Israel de necesitatea exprimarii Tn mod practic a relafiei

de dependents fata de Dumnezeu. in fiecare zi, an de an, din momentul Tn

care a fost ratificat acest legama"nt, Dumnezeu trebuia sa fie onorat prin

ascultarea israelitilor. Prin acest exercijiu al ascultSrii si implinirii voii

divine, israelitul Tl glorifica pe Dumnezeul sau si se deprindea cu

recunoasterea faptului ca doar acest tip de relatie cu Dumnezeu Ti poate

asigura Tmplinirea tuturor nevoilor sale materiale §i spirituale.53

Trebuie Tn^eles faptul ca in acest verset Jeama de Domnul" nu se

rezuma doar la acel sentiment de dependents fata de Domnul, ci include si

notiunea de binecuvantare divina.54 Mesele sacriflciale se constituiau Tn

ocazii la care era sarbatorit Tn mod public Dumnezeul lui Israel.55 Cu acest

prilej, Numele Domnului era glorificat si Tnal^at Tn fata intregii najiuni atat

de catre acei israeliti care I se Tnchinau cu zeciuielile lor cat §i de catre

53 Punerea in practica a legii zecuieli trebuia sa-l faca pe evreu sa-§i Tndrepte ochii

§i atenjia spre Cel care daruie§te binecuvantarea (Dumnezeu) $i nu spre

binecuvantare.

54Exersarea fricii de Domnul deschidea u?a binecuvantarii divine. Binecuvantarea

divina ti asigura evreului mijloacele materiale prin intermediul carora el T§i pulea

duce existenta ?i din care trebuia sa-I daruiasca Domnului acea parte prescrisa de

lege ca scmn practic al recunoa§terii dependen|ei fa{a de Dumnezeu.

55 C. F. Keil §i F. Delitzsch sunt de parere notiunea de binecuvantare divina este

ideea predominant^ a acestui verset. L C. F. Keil & F. Delitzsch,, op. cit, pag 367.

Legea zeciuielii in contextul carfii Deuteronom 43

aceia care, lipsifi fiind de mijloace de trai, sim(eau grija providen^iala a

Dumnezeului lor prin intermediul acestor momente binecuvantate. Astfel,

cu ocazia acestor sdrbdtori nafionale, to(i fiii lui Israel, in comuniune unii

cu aljii, trebuia sa-si manifeste cu reverenta sfanta bucuria fata de singurul

Dumnezeu adevarat de la care primeau binecuvantarea an de an.

4. v. 24. ,,§i daca \i se va mari avufia (te vei inmulfi), ccmd te

va binecuvdnta Domnul Dumnezeid tdu, de la tine (sa iei si sa te

porne§ti) la drum. Daca mi vei putea sa cari (zeciuiala) funded vafi

la distanfa de tine locul pe care il va alege Domnul Dumnezeid tent

sa-$ipuna numele acolo,"

v. 25. ,,(Atunci) sa dai pentru argint, $i sa strdngi argintul in mdna

ta, si sa mergi la locul pe care il va alege Domnul Dumnezeid tdu,'''

v. 26. ,,$i sd dai argintul pe tot ceea ce dore$te sufletul tdu: vite, oi,

vin si bduturi tar?6, pe tot ceea ce a dorit sufletul tdu. §i sd mdndnci

inaintea Domnului Dumnezeului tdu, si sd te bucuri tu si casa ta."

-r^n pny-*3 inxcy tain jfr nD p!rn "^p "5"T"*?124mm ?p-i:r ^ de?" iDE? nwb ^itdx mn; -inir j i

t : | : v t : t : t I v v: t : - : •

f

s -ie?k Diparf"7« nyprn ^p;? ^Q^n rra] ^055 nnnji ~

mmt : «,

k « 1 ta ji % w ^ ^^ ^^ ^^ ^^ ^^ kfck B^ Ik I^Bte h. ka ^^ m*^^ kkkt k MM h\ H^ 1M« ^^ MM MM MM «Mi M h k »^

ud n^Dxi mE?d] ^xtfn -idst - t : I v ; - I : t : ■ v -:

In viitoarea lor patrie, fiii lui Israel urmau sa fie a§ezati pe un

teritoriu destul de vast. In cazul In care binecuvantarea Domnului va mari

productivitatea solului si va spori numarul turmelor, pentru multi implinirea

36 ,,§e(c)har - un ibl de bautura spirtoasa, inlcrzisa preojilor allafi la clatorie.

cum se constata a era acceptata la aceste mese sacrificiale/* J. A. Thompson, op.

cit, pag. 182.

44 Legea zeciuielii in contextul carfii Deuteronom

acestei porunci va deveni prea dificila, parand aproape imposibila. Insa,

versetul 25 le da tuturor acelora care locuiesc la distante prea mari de

sanctuarul central (v. 24: chi irhac mimeha - fiindca va fi la dislan\a de

tine) permisiunea de a schimba zeciuiala in bani {yenatata hachesef- §i sa

dai pentni argint I bani) pe care mai apoi trebuia sa-i foloseasca pentru a

objine toate lucrurile necesare unei mese sacrificiale. De aceasta

permisiune se puteau folosi doar acei israeliti care locuiau prea departe de

sanctuarul central, celorlalti neflindu-le Ingaduit sa intreprinda o acfiune

asemanatoare.

Expresiile Jot ceea ce doreste sufletul lair57 §i Jot ceea ce a dorit

sujletul tau" denota faptul ca alegerea produselor urma sa-i apartina

persoanei in cauza. Israelitul care locuia la o distan|a destul de mare de

sanctuarul central avea libertatea de a cumpara tot (col) ce va dori sufletul

sau §i potrivit cu nevoile sale.

Conform ultimei parti a versetului 26 la aceasta masa sacrificiala

tinuta Tnaintea Domnului trebuia sa participe intreaga familie a celui care

aducea zeciuiala.

5. v. 27. ,£i pe Levitul5s care (este) la porfile tale mi-1 parasi, caci

mi existapentru elparte, mci mo$tenire cu tine.'''

57 Cuvantul cbraic nefe$ este de obicei tradus ca suflet / sutlare de viaja. Aici

poarta conotafia de apetit sau de dorin^a a inimii. (...for what your hart desires...

cohf. Key Words Study Bible)

58 Aici substantivul singular levit arc o nuan{a colcctiva.

59 Conform Dt 14: 28 -29 partea lor in al Ill-lea an ar fi fost mult mai mare.

27p ] \

In mod aparent, pericopa din Dt. 14 nu pare a acorda levitilor in

exclusivitate dreptul de a beneflcia de zeciuieli, ci le garanta doar

participarea la aceasta masa sacrificiala.59

In contrast cu pericopa analizata, un alt pasaj din Deuteronom (Dt.

18:1-8) descrie intreaga semintie a lui Levi ca fiind atat un recipient" al

primelor roade cat si unul al Tntailor nascuti ai turmei (Dt. 18: 4).60

Legea zeciuielii in contextul cartii Deuteronom 45

De asemenea alte pasaje din Pentateuh scot Tn evidenta faptul ca fiii

lui Levi erau principalii beneficiari ai zeciuielilor Tnchinate Domnului,

chiar daca din punct de vedere cantitativ zeciuiala este detaliata in mod

diferit. In conformitate cu referintele din cartea Numeri (18: 21, 18:24

18:26-32), levifilor le erau acordate ca ,,mostenire orice zeciuiala in Israel,

pentru shtjba pe care ofaceau ei". Din Numeri capitolul 18, versetele 21,

26-31 se Tntelege ca o zecime din zeciuiala platita lev'ijilor apartinea

preotilor care oficiau la sanctuarul central. In cartea Numeri nu exists nici o

referinfa asemanatoare celei din Deuteronom 14:27 care spune ca israeli|ii

trebuiau sa Tmparta zeciuiala Tnchinata Domnului cu levi^ii61 prin

intermediul unor mese sacre.62

Cum pot fi reconciliate aceste prezentari atdt de diferite?

Unii exegeti, atat evrei cat si crestini, au aratat ca Tn Dt. 14:22-29

este vorba despre o a doua zeciuiala care era Tnchinata Domnului dupa ce

prima zeciuiala era adusa Tn conformitate cu prescriptia din Numeri 18.

Conform lui D. Critz,63 Jegea sfdnta hotaraste ca din orice fruct ce este

produs pe teritoriul lui Israel, sa se dea maaser (zeciuiala). Sunt patru

feluri de maaser:

1. Maaser Rison (zeciuiala I-a), care se dadea levifilor in anii I, II,

IV, si V.

2. Maaser $eni (zeciuiala a II-a), care se percepea si se conserva

pentru a fi consumata de insusi proprietarul ei, in orasul sfant

Ierusalim, in cele trei sarbatori de pelerinaj, Pesah, §evuot si

Sucot, tot in anii III, IVsi V;64

50 J. A. Thompson, op. cit, pag. 183.61 In versetul 31 din Numeri 18, levi|ilor li se spune ca ei trebuie sa consume

zeciuiala Tn cadrul unor mese familiale, tara participarea unui alt israelit.

62 S. R. Driver, op. cit, pag. 169.63 D. Critz, Misnaiot Tanhumin, Craiova, Institutul de Arte grafice .SemiticcT S.A..

s.a.

64In Deuteronom 14: 22-29 nu exists nici o referin|a prin care sa se precizeze ca

aceasta zeciuiala trebuia perceputS sj conservata pentru a fi consumata de Tnsu?i

proprietarul ei, Tn ora§ul sfant Ierusalim, la cele trei sarbatori de pelerinaj: Pesah,


3. Maaser Ani (zeciuiala saracului) data saracilor in amtl al Hi-lea

$i al Vl-lea;

4. Maaser min hamaaser (zeciuiala din zeciuiala), data de levifi,

cohanimilor, din zeciuialape care oprimesc in tofi anii."

S. R. Driver arata ca aceasta interpretare nu este consecventa nici

cu limbajul folosit in Deuteronom §i nici cu termenii Tn care Pentateuhul

vorbe§te despre zeciuiala. In sectiunea luata Tn discujie (Dt. 14:22 -29),

aceasta zeciuiala nu este prezentata ca ceva aditional. DacS autorul ar fi

intentional sa introduce Tn Deuteronom o referin^ cu privire la o a doua

zeciuiala, Tn maniera presupusS, acest fapt ar fi fost indicat Tn mod expres

prin termenii folosi^i. Este greu de imaginat ca o a doua zeciuiala ar fi fost

instituita Tn Deuteronom pentru prima data, fara ca sa existe m5car vreo

precizare explicits care sa indice acest lucru.65 O dovada Tn acest sens poate

fi adusa prin pericopa din Numeri 18:25-30. Aici Domnul precizeaza foarte

clar ca levitul atunci c&nd primea zeciuiala adusa de catre fratele sau, era

obligat sa ia a zecea parte din ea si s-o daruiasca preo|ilor, lui Aaron §i

urma§ilor sai.66

Pasajele din Numeri 18:20-3 si Deuteronom 14:22-29 nu se

contrazic unul pe celalalt, ci fiecare se completeaza Tn mod reciproc. Astfel,

Deuteronom 14:22-29 indica cu certitudine faptul ca fiecare israelit avea

datoria de a-I Tnchina Domnului zeciuielile sale. De asemenea, Tn

Deuteronom 14:22-29, se precizeaza la modul general continutul zeciuielii

§evuot $i Sucot, Tn anii I, II, IV $i V. Aceasta interpretare apartine unei perioade

mai tarzii din istoria Israelului (epoca iudaismului clasic) §i reprezinta, eel mai

probabil. o adaptare a legii zeciuielii din Deuteronom cap. 14 la conditiile sociale,

religioase §i economice de atunci. Acest pasaj indica foarte clar faptul ca tn

momentul Tn care israeiitul Tl onora pe Dumnezeu cu zeciuielile sale, aducandu-le

la sanctuar (sj nu cu prilejul vreunei alte sarbalori), el trebuia sa participe la o masa

sacrificiala compusa din acele roade ale pamantului si ale vitelor sale pe care le

Tnchina Domnului cu aceasta ocazie.

65 S. R. Driver, op. cit, pag. 170.66 Maaser min hamaaser (zeciuiala din zeciuiala), data dc levifi, cohanimilor, din

zeciuiala pe care o primesc Tn to|i anii Tsj g3seste fundamentul Numeri 18:5-32.

Legea zeciuielii Tn contcxtul cartii Deuteronom 47

si se arata ca depunerea ei la sanctuarul central trebuia Tnsotita de o masa

sacrificiala ca semn al mul|umirii faja de Dumnezeu. La aceasta masa

trebuia sa participe atat israelitul cu familia sa cat si LevituI care nu avea

parte de mostenire Tn Israel. OdatS depusa la sanctuar, zeciuiala, Tn

conformitate cu Numeri 18:21 si 24, intra Tn posesia levi^ilor care aveau

datoria de a o administra spre acoperirea tuturor nevoilor lor. Din

zeciuielile primite, levi^ii trebuia sa le daruiasca preofilor, urmasilor lui

Aaron, a zecea parte din tot ce va ji mai bun, ca dar pentru Domnul

(Numeri 18:26-29).

6. v. 28. ,,Dupd trei ani (la sfdrsitul a trei ani) sd scofi afard toatd

zeciuiala din producfia ta din anul acela (anul a al treilea) si s-o asezi la

porfile tale."

v. 29. „£/ sd vind LevituI, cdci el mi are parte de mostenire cu tine,

si noul venit (sezonierul) (fdrd drept de mostenire), si orfamil, si vdduva

care (sunt) laporfile tale si sd mandnce si sdfie mulfumifi prin aceasta; sd

te binecuvdnteze Domnul Dumnezeul tdu in toatd mimca mdinilor tale pe

care o veiface." ' 28

29

^7; j??Zeciuiaia din al treilea an trebuia scoasd afard din depozitele

proprietarului si asezatd67, eel mai probabil, Tntr-un depozit public, din

cetatea sa de rezidenja, la care avea acces Tntreaga comunitate Tn mod liber

(la porfile tale). S. R Driver este de parere ca un astfel de eveniment avea

67 Verbul poate sugera ideea ca acjiunea avea loc Tn mod public. (Vezi altc pasaje

in care este folosit acest verb. Dt 17: 5; 21: 19; 22:15)


loc In timpul unor festivitati publice organizate la initiative autoritatilor

locale.68

Expresia ,,toata zeciniala" reprezinta o atentionare impotriva

posibilitatii ca eel pu$in o parte din zeciuiala din acel an sa fie folosita in alt

scop decat eel mentionat in versetul 29.69

O precizare mai detaliata cu privire la scopul si felul in care trebuia

folosita aceasta zeciuiala se gase§te in Deuteronom 26:12-15,70 pasaj in

care acest al treilea an este numit anul zeciuielii. Aceasta zeciuiala

speciala71 era folosita pentru a acoperi nevoile materiale atSt ale levitilor72

cat si ale acelora din clasele sociale defavorizate, care deseori au determinat

compasiunea profefilor: orfanul si vSduva. De efectele binefacStoare ale

acestei masuri de protecfie sociala se puteau bucura si persoanele care nu

faceau parte din natiunea lui Israel. Termenul ebraic gher face referinta atat

la strainul care nu avea drept de mostenire in Israel cat si la acele persoane

care locuiau in mod temporar ?n vreuna din cetatile copiilor lui Israel

(sezonierii).

Versetul 29 accentueaza ideea potrivit cSreia exists un anumit grad

de interferare intre interesele lui Dumnezeu si satisfacerea nevoilor

68 S. R. Driver, op. cit, pag. 167.69 Conform Dt 14: 29 si 26: 12 aceasta zeciuiala avea un scop caritabil.70 La depunerea zeciuielii in acel depozit public israelitul trebuia sa spunaurmatoarele cuvinte: ,,Am scos din casa mea ce este sfinfit. si I-am dat Levitului,

strainului, orfanuluT~§i vaduvei, dup5 toate poruncile pe care mi le-ai dat Tu; n-am

calcat, nici n-am uitat nici una din poruncile Tale. 14.N-am mancat nimic din

aceste lucruri in timpul meu de jale, n-am indepartat nimic din ele pentru vreo

Tntrebuintare necurata §i n-am dat nimic din ele cu prilejul unui mort; am ascultat

de glasul Domnului, Dumnezeului meu, am lucrat dupa toate poruncile pe care mi

le-ai dat. 15.Priveste din loca§ul Tau eel sfant, din ceruri, si binecuvanteaza pe

poporul Tau Israel, §i |ara pe care ne-ai dat-o, cum ai jurat parintilor no§tri, fara

aceasta in care curge lapte §i miere."

71 Zeciuiala menjionata in versetele 28 ?i 29 a fost numita de catre autorita|ilerabinice Maaser Ani - zeciuiala saracului. Aceasta era data saracilor in anul al I IT—

lea §i al Vl-lea.

72 Trebuie remarcat ca Levitul era o destinafie permanenta a zeciuielilor TnchinateDomnului.


existentiale ale persoanelor din clasele defavorizate. Dumnezeu li cerea

israelitului s5-L onoreze doar cu o mica parte din avufia sa pe care El Insusi

i-o daruise. Domnul, Dumnezeul lui Israel, nu-si cerea acest drept ca

rezultat al firii Sale egoiste, ci aceasta doleanta izvora doar din grija Sa

providenjiala pentru cei napastuiti. In acest sens El a randuit zeciuiala din al

treilea an, cu scopul ca ea sa asigure resursele materiale prin intermediul

carora comunitatea israelita sa poata oferi un trai decent atat levijilor cat si

orfanului, vaduvei §i strainului.

In ultima parte a versetului 29, legiuitorul prezinta si motivul

pentru care trebuia tmplinita aceasta lege: ca ,ja te binecuvdnteze Domnul

Dumnezeul tdu in toata munca mdinilor tale pe care o veiface. Implinirea

cu rigurozitate a fiecarei prevederi cuprinsa in aceasta lege si purtarea de

grija fata de aproapele aflat In lipsuri erau fapte prin care Domnul era

onorat §i prin care era atrasa binecuvantarea divina in viata aceluia ce cu

inima buna accepta sa se puna" la dispozijia lui Dumnezeu.

IV. Concluzii

Despre cartea Deuteronom, se poate afirma, cu toata convingerea

ca ea reprezinta cuva"ntul lui Dumnezeu inspirat, d&ruit prin Moise natiunii

lui Israel. Moise a fost acela care a asternut in scris cuvintele acestei carti,

pe care mai apoi a daruit-o spre pastrare §i Tmplinire poporului ales inainte

de a intra Tn Tara Promisa.

Dupa cum s-a putut observa deja, paternitatea mosaica a

materialului cuprins in cartea Deuteronom trebuie acceptata ca un fapt real.

O redactare ulterioara a cartii Deuteronom poate fi luata Tn considerare,

tnsa nu mai tarziu de secolul al Xll-lea T. d. Hr.

Este foarte probabil ca regele Iosia sa se fi folosit de aceasta carte

pentru promovorarea reformelor sale religioase care aveau de-a face §i cu

proclamarea templului din Ierusalim ca singurul loc de Tnchinare pentru

Israel. Referinta deuteronomica cu privire la existent unui sanctuar central

50 Legea zeciuielii in contextul carjii Dcuteronom

nu poate fi ancorata in aceasta initiative a regelui iudeu, deoarece s-a putut

observa ca centralizarea inchinarii religioase devenise un fapt real, imediat

dupa cucerirea tarii promise. Chivotul legamantului era asociat cu prezenta

lui Dumnezeu, iar situarea chivotului intr-un anumit loc (de exemplu §ilo)

ii conferea acestuia un caracter primordial in ceea ce priveste Tnchinarea

religioasa a israelitului §i devenea Joculpe care l-a ales Domnul ca sa-si

a$eze Numele acolo". Astfel se poate constata ca acestei teorii, potrivit

careia cartea Deuteronom nu este altceva decat o colectie de materiale putin

mai vechi de secolul al Vll-lea T. d. Hr. (care au fost pastrate si compilate

de profeti sau preoti si care au fost scoase la iveala in vremea regelui Iosia),

n lipsesc chiar fundamentele istorice si biblice elementare, fapt ce impune

abandonarea ei.

Lipsita de insemnatate este si teoria care sustine ca aceasta carte

contine ideile utopice ale unor visatori irealisti din perioada postexilica.

Sustinatorii ei ignora §i cele mai evidente dovezi istorice si biblice. Ezra si

exponent Marii Sinagogi au initiat un program de reforma care avea la

baza Legea ce fusese data lui Moise. Potrivit traditiei iudaice Ezra a rescris

aceasta lege cu caractere siriene, insa nic§ieri nu se spune ca el ar fi autorul

Pentateuhului. Asemanarea existenta intre Pentateuhul ebraic si eel

samaritean, este o dovada in plus ca reforma lui Ezra, prin care a fost

promovata separarea definitivS si absoluta dintre evrei si samariteni, nu a

contribuit cu nimic la adaugarea unor noi elemente care sa diferentieze

continutul §i structura celor doua variante lingvistice ale Pentateuhului.

Cartea Deuteronom se dezvaluie pe sine ca o ultima cuvantare

tinuta de Moise Tnaintea poporului Israel, aflat acum la intrarea in Tara

Promisa. Noua generate avea nevoie sa auda cuvintele Domnului si sa fie

con§tientizata ca implinirea mesajului acestora urma sa-i asigure o viata

binecuvantata !n noua patrie. Pe malul Iordanului, batranul Moise, apasat

de povara anilor trecufi, prive§te spre acea generatie de israeli{i care a

crescut sub ochii sai §i-i tndeamna sa asculte intru totul de voia Domnului,

deoarece aceasta decizie urma sa le afecteze Tn mod fundamental existenta


lor. O data cu stabilirea in Canaan, natiunea lui Israel urma sa-si schimbe

felul de trai, trecand de la o viaja nomada la una sedentara. Dar nu acest

fapt provoca ingrijorarea lui Moise. in noua lor tara, israelitii se vor afla in

vecinStatea imediata a unor natiuni pSgane ale caror practici idolatre vor

gasi cu usurinja o buna primire in niste inimi nestatornice. De aceea Moise,

cu grija sa parinteasca, le adreseaza copiilor lui Israel cuvintele cartii

Deuteronom, sub forma unei predici determinative al carei scop era sa

miste inima si voinfa ascultatorilor pentru a lua cu statornicie marea

decizie: ,îlege viafa, ca sa traiesti, tu si samdnfa ta" (Dt. 18:19)

felul carjii Deuteronom era acela de a dSrui naîunii lui Israel

instructunile necesare pentru via|a sedentarS pe care o va duce in viitoarea

sa patrie. In timpul pribegei prin pustie israelijii si-au vazut existenfa in

stransa dependents de Dumnezeul lor, iar acest sentiment nu trebuia sa-i

paraseasca atunci cand se vor bucura de recolta pSmantului lor. Fiecare

evreu trebuia sa fie constient ca doar Domnul Dumnezeu ii inmulêa

animalele, pe care le avea in posesie, si facea sa rodeasca pamantul pe care

il lucra. Zeii popoarelor din Canaan erau neputinciosi, iar adorarea lor

atragea blestemul din partea lui Dumnezeu. Practicarea zeciuielii era

semnul ca israelitul il recuno§tea pe Domnul ca sursa a binecuvantarii sale

si dovedea in mod public acceptul sau de a trai intr-o relate de dependents

cu Stapanul sau. Refuzarea unei astfel de practici era echivalenta cu o

declarable de independents fa^S de Dumnezeu si atrSgea dupa sine

blestemul.

Legea zeciuielii pune in evidentS intr-un chip binecuvantat natura

altruists a lui Dumnezeu si grija sa providentiala fa|S de copiii sai. Aceasta

dorintS a lui Dumnezeu, ca fiecare evreu sa-I inchine zeciuiala, nu poate fi

asemuita dorintei desarte a unui avar gata sa-i lipseascS pe altii de orice

bucurie. Prin intermediul legii zeciuielii, Dumnezeul lui Israel isi arata grija

Sa providen|iala fatS de cei lipsiti de mostenire in Israel. Domnul alesese

semintia lui Levi cu scopul de a-I sluji Lui in mod permanent si ii

interzisese in mod categoric si repetat sa aiba vreo mostenire printre

52 Legea zeciuielii in contextul car|ii Deuteronom

celelalte semintii. Levitilor le era incredinjata §i datoria de a le sluji frajilor

lor din punct de vedere spiritual, ca preoti inaintea Domnului. In acest

context, legea zeciuielii era destinata spre a acoperi toate nevoile materiale

ale levitilor pentru ca ei sa traiasc5 §i sa-§i poata desfa§ura activitatea in

cele mai bune conditii. Lor le era destinata zeciuiala an de an §i reprezenta

singura sursS pentru existen^a lor. Prin zeciuiala din al treilea an Domnul i§i

exprima grija Sa providentiala fata de vSduva s.i orfan. Clasele defavorizate

ale nafiunii lui Israel nu trebuia sa fie uitate atunci cand evreul se Tnchina

Domnului cu darurile sale. Prin aceastS masura de protectie sociala,

vaduvei §i orfanului le erau asigurate acele surse materiale care sa le faca

posibila supraviefuirea. Implinind aceasta porunca divina, israelitul

dovedea ca respects trecutul sau (vaduva) si se ingrijea de viitorul na{iunii

sale (orfanul-viitorul adult). Un fapt inovator pentru acea vreme era

includerea strainilor Tntre beneficiarii acestei masuri de protectie sociala. §i

ei trebuia sa fie lasati sS se bucure in al treilea an de binecuvantarea pe care

Dumnezeu a daruit-o poporului sau.

In masura in care aducerea zeciuielilor inaintea Domnului insemna

viata pentru levit, orfan, vaduva §i strain, oprirea lor era echivalenta cu o

condamnare la moarte a membrilor acestor categorii sociale. Israelitul

trebuia sa fie con§tient ca prin neasumarea obligatiilor ce i se reveneau il

necinstea pe Dumnezeu §i nu facea altceva decSt sa semneze sentinta

pentru un trai in saracie in dreptul levitului, orfanului, vaduvei si strainului.

Aceasta atitudine putea fi aducatoare de moarte §i era un veritabil semn ca

demnitatea umana era calcata in picioare. De asemenea, Dumnezeu il

atentiona pe fiecare israelit ca neimplinirea obligajiilor sale putea fi un

izvor de saracie pentru poporul sau73 iar traiul in lipsuri al levifilor aducea

cu sine vorbirea de rau a Numelui Sau in mijlocul celorlalte popoare din

Jara Canaanului.

73 Deuteronom 15: 5 ,,...la tine sa mt fie nici un sarac, caci Domnul te vabinecuvanta in farape care fi-o va da de mostenire Domnul, Dumne-eul tau..."


In contextul Bisericii Crestine legea zeciuielii ?si pastreaza

nestirbita valabilitatea. §i in acest caz, a refine partea Domnului dovedeste

lipsa de preocupare a cresjinului in implinirea voii lui Dumnezeu. Domnul

lisus Ti avertiza pe ascultatorii sai ca orice atingere adusa Legii era

echivalenta cu propria excludere din Imparajia Cerurilor74 a celui care se

TndeJetnicea cu asemenea fapte75 (Matei 5: 18).

Insa, Mantuitorul subliniaza ideea potrivit careia slujirea din punct

de vedere material adusa lui Dumnezeu nu ar trebui limitata doar la ceea ce

spune Legea, ci presupune sacriflciu si jertflre de sine. Legea lui Moise li

cerea evreului sa I se Tnchine, an de an, lui Dumnezeu doar cu zeciuiala sa.

Prin Legea lui Hristos crestinului i se cere sa nu mai priveasca spre aceasta

norma, uneori aducatoare de formalism, ci sa-L slujeasca pe Creatorul sau

cu daruire de sine. Adevarata slujire adusa lui Hristos implica din partea

credinciosului o dedicare care sa depaseasca normele legii in facerea

binelui. Domnul lisus Hristos le spunea ascultatorilor sai ca neprihanirea

lor trebuie s-o depaseasca pe cea a fariseilor, care stiau sa-1 slujeasca lui

Dumnezeu doar m limitele legii, lasand astfel o multime de nevoi

neimplinite. Slujirea lui Dumnezeu, dupa principiile Imparatiei lui Hristos,

nu trebuie rezumata doar la atat cat spune Legea,76 ci Tnseamna daruire

personals77, chiar si din punct de vedere flnanciar, care sa depaseasca

obliga^ia: ,,Daca te si/e$te cineva sa mergi cu el o milci de loc, mergi cu el

Expresia tree? niD'pc era folosita uneori e catre evrei pentru a indica faptul era

mesianica nu va fi altceva decat o guvernare a cerului pe Pamant. Prin aceasta se

sublinia ideea ca lui Dumnezeu ti va aparjine conducerea gloriosului regal

futuristic. Berahot 2. 2, 5

Cel mai probabil, Mantuitorul lacea referinja la preocuparea carturarilor §i

fariseilor de a dezvolta legea orala

Domnul lisus Hristos nu anuleaza legea zeciuielii, prin a carei implinire

Dumnezeu este in continuare onorat, insa precizeaza ca un om dedicat lui

Dumnezeu nu trebuie sa se opreasca in slujirea sa la obligativitatea impusa de

Lege.

77 Matei 23: 23

54 Legeazeciuielii tn contextul carpi Deuteronom

doua."™ Prin acceptarea acestui mod nou de a sluji, dincolo de

obligativitatea ceruta de lege, Domnul Iisus Hristos ofera crestinului

libertatea de a hotari singur masura in care vrea sa se daruiasca pe sine si in

ce punct se va opri slujirea sa.

78Matei6:41

LEGEAZECIUIELIIINCONTEXTULCARTII - Plērōma · celelalte carti ale lui Moise, tapt iara nici o...

Documents

Transcript of LEGEAZECIUIELIIINCONTEXTULCARTII - Plērōma · celelalte carti ale lui Moise, tapt iara nici o...