MESIANISMULIUOAISMULUITALMUDIC - Plērōma · PDF file(Hilel a adoptat sapte reguli de...

MESIANISMUL IUOAISMULUI TALMUDIC "

de Romulus Ganea

1. Preliminarii

Anul 70 d.Hr., adica infrangerea revoltei evreie§ti impotriva

romanilor, a marcat Tnceputul unei noi etape a istoriei iudaismului.

Incetarea existenfei statale nu trebuia sa insemne si incetarea existentei

nafional-religioase a evreilor. Rabinii au gasit ca modul prin care identitatea

najionala se putea pastra eel mai bine era reorganizarea si transformarea

religiei iudaice astfel incat ea sa raspunda cat mai bine noilor condijii.

,,Iudaismul reorganizat" trebuia sa devina liantul prin care comunitatea

evreiasca sa-§i pastreze unitatea ne§tirbita. Astfel, din cauza condifiei,

disperate in care se aflau evreii, se impunea formularea unui cadru religios

precis in care iudaismul sa poata func|iona §i sa raspunda in mod concret §i

adecvat noilor condijii de ordin social, politic §i religios. Prin munca multor

generatii de rabini de dupa tragicele evenimente din anul 70, iudaismul a

fost sistematizat §i adaptat situatiei de atunci, iar din toata aceasta activitate

s-a concretizat opera de capatai a iudaismului clasic - Talmudul. In prima

parte studiul de fa{a va cuprinde prezentarea celor mai importante aspecte

ale reorganizarii iudaismului, iar a doua parte confine o analiza a

mesianismului iudaic a§a cum reiese acesta din Talmud.

2. Reorganizarea iudaismului - Yavneh, Tanaim, Amoraim,

Talmudul

In timpul asediului Ierusalimului, Rabban Iohanan ben Zakkai a

reusit sa fuga din cetatea asediata ob^inand de la comandantul armatei

_18 Mesianismul iudaismului talmudic

romane, Vespasian, permisiunea de a se stabili ia Yavneh sj de a fonda

acolo o scoala. La Yavneh, sub conducerea lui Iohanan ben Zakkai, in

perioada ce a urmat imediat dupa distmgcrea Icrusalimului,1 munca de

conservare §i adaptarc a iudaismului la noile conditii a fost facuta cu atat de

multa intelepciune, incat iudaismul a trecut peste criza si a intral intr-o

perioada de progres care a fost considerata ca cea mai stralucitoare etapa

din istoria iudaismului. Deschiderea acestei §coli nu a fost singura

contribute a lui Iohanan ben Zakkai la restaurarea iudaismului. A fost

nevoie si de un corp decizional cu competent^ in gasirea §i rezolvarea celor

mai importante probleme ale iudaismului. Astfel, doctorii legii de la

Yavneh, condusi fiind de catre Iohanan ben Zakkai, s-au organizat Tntr-un

conciliu, care si-a asumat rolul Sanhcdrinului, fara a avea insa §i un

caracter politic. Multe dintre solutiilc oferite de catrc acest conciliu la

problemele ridicate de comunitatea evreiasca au ramas valabile pana azi."

Sucesorul Sanhedrinului, Marelc Bet Din, era diferit atat ca forma cat si ca

fond fata de primul; daca din primul faceau parte in majoritate saducheii

condusi de marele preot, acum Sanhedrinul era format exclusiv din farisei.

Aceasta a fost triumful final al fariseilor in lupta lor cu saducheii, care s-au

pierdut pe drumul istoriei.3 Cele doua tendinte ale fariseismului

reprezentate de catre samanaiti si de catre hilleliti, au persistat, dar influenta

lui Iohanan ben Zakkai a dus Ia ascensiunea gfmdirii hillelite.

Raban4 Gamaliel II5 i-a succedat lui Raban Iohanan ben Zakkai6,

purtand titlul de Nasi.7 Astfel, la trccerea, dintre secolul I si secolul II,

1 Emil Schiirer, A History of the Jewish People, vol. II., First Division, Pcabody,

Hendrickson Publishers, 1994. p. 273.

2 Gabriel Constantinescu, Marginalii la Talmud, Cluj-Napoca, Dacia 1999, p. 48.

3 Conform eshatologiei fariscice cei care negau ca invierea este descopcrita in

Torah nu aveau loc in lumea care va veni.

4 Un instructor in funcjie capata un titlu onorific comparabil cu un posesor al unui

grad universitar in perioada modern a. Pentru tanaimii §i amoraimii din Ere( Israel,

acest titlu era ,,rabi", purtat in fata numclui lor, iar pentru babilonicni accsta era

,,rab'\ Un titlu deosebit de mcrituos, §i anume ecl dc ,,raban" le-a lost atribuit lui

Gamaliel I, Gamaliel II, §imon ben Gamaliel II si Iohanan ben Zakkai. Pentru titlul

Mesianismul iudaismului talmudic 1£

pre§edintele academiei - yeshivei din Yavneh a devenit Raban Gamaliel II,

fiind secondat de Raban Eleazar ben Azaria, Iehos.ua ben Hanania, Eliezer

ben Hyrcanos si ulterior de Rabi Akiva.8 Cea mai mare realizare a sa a fost

aceea ca a reusit sa castige supunerea Tntregii evreimi in fafa autoritajii

Marelui Bet Din. Contemporanii mai batrani §i mai tineri ai lui Gamaliel II

si discipolii §i succesorii lor din generajia urmatoare9 au devenit autoritajile

normative fundamentale ale iudaismului cunoscut astazi. Ace§ti rabini au

depus o munca deosebita in deflnirea §i formularea exacta a regulilor din

legea nescrisa (halaha), a caror sursa a fost traditia orala, iar prin

intermediul exegezei biblice §i prin discujii cazuistice, le-au adaptat noilor

conditii intalnite.l0

Raban Iohanan ben Zakkai si cu Raban Gamaliel I au fost rabinii

care au ,,prezidat" prima generate de tanaimi", din cele cinci existente (70

de ,,rabi" se va folosi abrevierea ,,R". A. Cohen, Talmudul, Bucuresti, Hasefer,1999, p. 35.

A fost numit Gamaliel din Yabneh pentru a se face distincfie intre el si buniculsau care a purtat acela§i nume.

6 ,,Nasi", in Ezechiel 40 IT., este titlul atribuit conducatorului civil al poporuluievreu.

Scriitorii greci si tatini traduc acest nume prin ,,patriarh", dar poate fi de

asemenea tradus prin ,,prcscdinte". George Foot Moore, Judaism, Vol I, Peabody,

Hendrickson Publishers, 1997, p. 83 - 84.

Andre Lemair, Evreii in lumea antica si medievala, in Viviane Prager, ed.,

Dicfionar enciclopedic de hidaism / Schifa a istoriei popondui evreu, BucurestiHasefer, 2000, p. 894.

9 Incepand cu anul 80 d. Hr. si pana in anul 140 d. Hr.10 George Foot Moore, op. cit., Vol I, p. 87.Tana (a repeta, a preda - aram.), pi. tanaim, ii denumcste pe tnvatatorii legii

orale, a caror activitate s-a desfasurat intre anul 20 d.Hr. si epoca lui Iehuda ha-Nasi. Predecesorii lor imediaji au fost Hillel si $amai, dar unii pretind ca §imon eelDrept, unul din ultimii membri ai Marii Sinagogi (cca. 330 i.Hr.), a fost primultana. Viviane Prager, ed, op. cit., p. 798. Epoca tanaimilor a fost prima etapa inrealizarea Talmudului.

20 Mesianismul iudaismului talmudic

d.Hr. - 200)12. Dintre eminenjii tanaimi din a doua generate pot fi amintiti

Raban Gamaliel II13, R. Eleazar ben Azaria, R. Ieho§ua ben Hanania, R.

Eliezer ben Hyrcanos. R. Akiva ben Iosef, aparjinator celei de a treia

generajii de tanaimi, impreuna cu Rabi Ismael ben Eli§a au sistematizat

Halaha14, aranjand. materialul dupa subiectele decizilor juridice in sase

12 Josh McDowell si Bill Wilson, El a umblat printre noi, Oradea, S.M.R., 1994, p.

58.

13 Raban Gamaliel II 1-a rugat pe R. Samuel ha-Katan (90 d.Hr., Talmudul

Babilonian, Berakot 28b) sa reformuleze a douasprezecea binecuvantare (Birkat

Ha-Minim), indreptata impotriva ereticilor din Rugaciunea celor 18 binecuvantari

($mone Esre). Acesta se aplica la inceput saducheilor, dar acum se dorea

eliminarea situajilor in care un nazarinean, un iudeo - crestin sa conduca

rugaciunea in sinagoga sau se alature ei. Gabriel Constantinescu, op. cit., p. 48.

Paul Johnson, O /stone a evreilor, Bucuresti, Hasefer, 1999, p. 122. A. S. Gold,

Sidur - Ordinea rugaciunilor pentru toate zilele anului, Geneva, Ed. YMAR, 1977,

p. 79. Maurice-Ruben Hayoun, O istorie intelectuald a iudaimului, vol. 2,

Bucuresti, Hasefer, 1998, p. 34. Kai Kjser-Hansen, The Cost of Discipleship:

Lessonsfrom the First Century, in Torleif Elvin, ed., Israel and Yeshua, Ierusalim,

Caspari Center for Biblical and Jewish Studies, 1993, p. 28 - 29. Walter Riggans,

Jewish Leaders against Messianic Jews: The Old/New Weapons, tn Torleif Elvin,

ed., Israel and Yeshua, Ierusalim, Caspari Center for Biblical and Jewish Studies,

1993., p. 100-101.

14 Midra§ul (midra§im pi.) este un comentariu care cuprinde interpretarea sau

studiul textelor biblice prin exegeza omiletica, avand drept scop explicarea

diveselor probleme juridice sau transmiterea unei invafaturi morale prin diferite

specii literare: povestiri, parabole, legende. Cuvantul midras provine de la radacina

ebraica ©in, tradus prin ,,a cauta", ,,a studia" si, prin extensie «a expune". Astfel,

Tn vremea lui Ezra, cei ce ,,isj puneau inima sa cerceteze §i sa Tmplineasca legea

Domnului §i sa inve{e pe Israel legea §i dreptatea" (Ezra 7: 10), dezvoltau deja

legea orala cu ajutorul metodelor de interpretare, pentru a face Biblia pe fntelesul

tuturor. (Hilel a adoptat sapte reguli de interpretare omiletica pe care, mai apoi,

Ismael ben Eli§a <100 -130> le-a remaniat, in a§a fel sa devina 13. Ele au fost

considerate standardul principiilor hermeneuticii juridice.) Vladimir Peterca,

Regele Solomon in Biblia ebraica si greceasca - Contribute la studiul conceptului

de Midras, Iasi, Polirom, 1997, p. 24, 32. Jean Delumeau, ed., Religiile Lumii,

Bucuresti, Humanitas, 1997, p. 201. Viviane Prager, ed, op. cit., p., 514. A. Cohen,

op. cit., p. 24, 26. !n epoca tanaimilor, midra§ul se imparjea in doua ramuri

distincte: Midras Halaha si Midras Hagada. Midras Halaha cuprinde o culegere

Mesianismul iudaismului talmudic 21_

capitole cu numeroase subdiviziuni, dandu-i acestei legi nescrise forma

unui cod.15 Din scolile acestor rabini s-au pastrat o serie de midrasuri

tanaite: Sifra, Sifre si Mekilta. Marea opera a lui Iehuda ha-Nasi,

exponentul celei de-a cincea generafii de tanaimi, flul lui Raban §imon ben

Gamaliel II, rabin emerit din a patra generatie, consta in compilarea

corpului legislativ halahic denumit Mi§na. Iehuda a izbutit sa pregateasca

un cod legislativ, adoptat atat in §colile din Palestina cat si in cele din

Babilon.16 Multe dintre expunerile rabinilor privind aspectele juridice nufigureaza nici in Mi§na si nici in Midra§ Halaha. Aceste expuneri se

numesc baraitot (sg. baraita). O culegere a acestora, Tosefta (supliment), a

fost editata la cateva generatii dupa ce R. Iehuda ha-Nasi editase Mi§na

(sec. IV).17

sistematica, in prima faza orala, a dispozitilor juridice luate din Midras. si

prezentate fara referirile lor biblice. Halaha in gandirea tanaica era o decizie

rabinica transmisa dc autorita{ile religioase. Vladimir Pctcrca, op. cit., p. 34.

Midra§ Hagada cuprinde ,,ziccrile" inva^atorilor §i pove§ti moralizatoare care

urmaresc sa extraga inva|aturi morale din Tanah, a caror croi erau pcrsonaje biblice

sau rabini. Viviane Prager, ed., op. cit., p. 287, 514 - 515, 518. Alfred Edersheim,

The Temple, Is Ministry and Services as They Where at the Time ofJesus Christ,Grand Rapids, Eerdmans, 1912, p. 102 103.

15 George Foot Moore, op. cit., Vol I, p. 134.Misna, rezultatul iudaismului normativ al tanaimilor, este prima compila{ie

aproape exhaustive a legii orale, reprezentand aproape cinci secole de tradijie

legislativa (halahica), incepand cu epoca scribilor si continuand cu cea a tanaimilor(300 i. d Hr. - 200 d. Hr.) Se Tnfajiseaza ca o culegere de discujii si dezbateri

halahice, clasate pe subiecte si cuprinde pasaje deja existente in unele compila{ii

facute anterior dc al{i tanaimi (indeoscbi Akiva si Meir) precum si poruncile unor

tnvata|i ce pana atunci se transmiteau pc cale orala. Jacob Neusner, Studying

Classical Judaism, Louisville, John Knox Press, 1991, p. 31 - 32. A. Cohen opcit., p. 26 - 28.

Adesea Tosefta adauga la expunerile sale textcle biblice pe care se sprijina

fiecare baraita, in timp cc Misna si-a facut o regula sa le omita. Tosefta, insa, nu

este o culegere exhaustiva a tuturor expunerilor legislative ale tanaimilor ce sunt

absenti in Misna. Numeroase baraitot s-au conservat in partea a doua si cea mai

voluminoasa a Talmudului, denumita Ghemara. A. Cohen, op. cit., p. 34 si VivianePrager, op. cit., p.790.

_22 Mesianismul iudaismului talmudic

A doua epoca in definitivarea Talmudului18 (studiu, rad. icb) o

constiutie era amoraimilor. Epoca acestora se intinde din anul cca. 200

d.Hr. §i pana in anul realizarii versiunii finale a Talmudului Babilonian,

cca. 500 d.Hr. Aceasta cuprinde opt generatii de amoraimi in Babilon si

cinci in Ere} Israel. Ghemara (completare) este opera atribuita in

exclusiviate amoraimilor si nu este altceva decat un comentariu al Misnei.

Un amora dispunea de o libertate limitata strict, Tntrucat nu avea dreptul sa

contesteze deciziile predecesorilor, decat daca mai gasea inca un amora

care sa-1 susjina. Prin munca lor, amoraimii au dorit sa intareasca

afirma^iile - deciziile inaintasilor lor, prin mentionarea textelor pe care se

bazau deciziile halahice. in discujiile din Ghemara pe marginea Misnci sunt

folosite §i baraitot. Autoritatea Ghemarei este inferioara celei a Misnei.

Dupa cum s-a anticipat, au fost doua scoli care s-au ocupat cu studiul

amoraic, cea din Eret Israel §i cea din Babilon, fiecare editand cate un

talmud: Talmudul din Ierusalim (din Eret Israel) si eel din Babilon.20

18 Un capitol din Talmud, sugia, fneepe prin cnunjarea misnei ( adica printr-o

halalia, o decizie consemnata in Mi§na), care ocupa un paragraf §i continua printr-

un comentariu la aceasta mi$na, adica ghemara, care ocupa cateva pagini, o analiza

sub forma de intrebari-raspunsuri, uneori anonime, altcori cu menjionarea numelor

celor care au participat la dezbatcre. De ascmenea, se aminteste si vcrsetul /

versetele care constituie sursa halahei (legii) consemnate in Mi§na, texte pc care

Mi§na lc omite. Uneori halaha sc compara cu regula consemnata Tntr-o baraita

pentru tcma respectiva sau cu versctc care au oarecarc legatura cu tema dezbatuta.

Discutiile due de obicei la o hotarare care trebuic acccptata si respectata ca o lege,

adica la o decizie juridica acceptata de majoritatca participantilor la discu{ie. Daca

nu se ajunge la nici o decizie ferma, sugia se tennina cu expresia teku, acronimul

unei propozi^ii care spune ca problcma n-a fost rezolvata, ramanand ca solutia s-o

aduca profetul Eliahu, atunci cand va anun|a venirea lui Mesia. Eduiot 8. 7;

Menahot 45 a; Avoda Zara 36 a; Ghitin 63 a; Baba Me{ia 1. 8, 2. 8 / Robert

Laffont, Dictionnaire encyclopedique du jiiddisme, Paris, Les Editions du Cerf,

1993, p. 984.

19 Termcnul amora (pi. amoraim) fl descmneaza pc ,,cel care explica",

,,interpreteaza" Misna.. A. Cohen, op. cit., p. 35. si Viviane Pragcr, ed, op. cit., p.

51,790.

20 Alfred Edersheim, op. cit., p. 103, 104.


Talmudul ,,din Ierusalim"21 nu a lost realizat la Ierusalim ci in

academiile din Cezareea, Seforis si Tiberiada. Fafa de Talmudul babilonian,

acesta este de trei ori mai mic in ce priveste numarul paginilor si nu contine

Ghemara pentru toata Misna. Ghemara Talmudului din Ierusalim a fost

scrisa intr-o forma apuseana a aramaicii, presarata cu putina ebraica si cu

termeni latinesti si grecesti, adesea in fonna corupta.

Talmudul din Babilon este foarte deosebit de eel numit din

Ierusalim atat sub aspect filologic cat si sub aspectul continutului. Ghemara

sa a fost scrisa in egala masura atat in ebraica cat si in aramaica oriental!

Dc asemenea sunt folositi si termeni din greaca si latina, dar nu sub forma

corupta in care sunt intalniti in eel Palestinian. Dezbaterile din Talmudul

babilonian sunt mai intinse si in el se gascste de asemenea mult material

nejuridic. Doar o treime din acest Talmud face referinfa la Halaha iar

aproape doua treimi fac refcrinta la materialele midrasice si hagadice. Cu

timpul deciziile, din Talmudul babilonian au fost decretate ca fiind

definitive si s-a eonsiderat ca deciziile halahice luate in academiile din Ere{

Israel nu au decat un caracter complementar. "

In cadrul literaturii iudaice, in perioda finalizarii Talmudului si

pu|in mai tarziu, a aparut si litcratura midrasica hagadica. Ea a fost

Munca de compilare a Talmudului din Ierusalim i se datoreaza lui Iohanan bar

Napaha (sec. al III - lea), chiar daca redactarca definitiva a fost efectuata mult

dupa moartea sa de catre rabinii Jona ben Mani si Jose ben Abin, dupa 150 de ani.

Talmudul din Ierusalim a fost multa vrcme neglijat. Acum el este folosit cu

prccaderc de cercurile de cercetatori ai iudaismului. Viviane Prager, ed, op. cit., p.792. Gabriel Constanlinescu, op. cit., p. 57, 58.

22 Redactarea acestuia ii este datorata lui rabi Asi in secolul V al crei crestine. Separe ca la redactarca acestuia au contribuit si niste amoraimi anonimi in jurul

anului 500. Gabriel Constantinescu, op. cit., p. 58, 59. Viviane Prager, ed, op. cit.,

p. 792. Talmudul Babilonian a indeplinit o funcjie hotaratoare in istoria poporului

evrcu deoarece el a aratat cum trebuia sa se adapteze iudaimul la diversitatea de

medii socio-politice ale diasporei. Mircea Eliade, Istoria credintelor $i ideilor

religioase, Chisinau, Universitas, 1992., vol. 3, p. 164. Israel Shahak, Povara a trei

milenii de islorie $i religie iudaica, Alba-Iulia / Paris, Fronde, 1997, p. 85.


rezultatul analizei biblice prin cele patru metode exegetice desemnate prin

consoanele cuvantului pardes.23

Astfel la intrarea in evul mediu, iudaismul rabinic a fost

transformat in mod fundamental §i a fost conturat in asa fel ca a devenit o

religie a Talmudului, rabinii reusind astfel sa-i stabileasca un cadru care sa-

1 protejeze de influence minimilor (ereticilor) §i prin care sa devina

functionabil pentru vremurile care vor veni.

3. Mesianismul rugaciunii talmudice ,,§mone Esre"

Epoca tanaimilor a marcat relizarea unei par^i importante din

liturghia iudaica sinagogala care este folosita pana in ziua de azi. A treia

parte a Tnchinarii este constituita din Amidah24 (inchinare / rugaciune) adica

Rugaciunea celor optsprezece binecuvantari - $mone Esre.25 In a

paispresprezecea binecuvantare sau cum este cunoscut acest verset

23 Cele patru metode exegetice sunt: pesat (slmplu), interpretare literara; remez

(aluzie), explicare alegorica; deras (expunere), comentariu omoletic; §i sod

(teama), invajamant ezoteric. Cel mai important midras este Midras. Raba (Marele

Midra§) care este alcatuit sub forma unei ghemare hagadice asupra celor cinci car^i

din Tora §i asupra celor cinci meghilot (suluri): Cantarea Cantarilor, Rut,

Plangerile, Eclesiastul si Estera. Midras Raba, este urmat de Midra§ Tanhuma - un^

midra§ al Torei, Pesikita d'rab Kahana, care cuprinde lecfiurii |inute cu prilejul

§abaturilor, §i in final de catre un midra§ al psalmilor. A. Cohen, op. cit., p. 43 -

44.

24 David H. Stern §i Elazar Brandt, The Use of Liturgy in Messianic Jewish

Worship, in Kai Kjaer-Hansen, ed., Mishakan - A forum on the Gospel and he

Jewish People, Nr. 25 - 2/1996, Ierusalim, United Christian Council in

Israel/Caspari Center for Biblical and Jewish Studies/Baptist Convention in Israel,

1996, p. 21.

25 Potrivit tradijiei rabinice, instituirea rostirii de trei ori pe zi a Amidei s-a facut

spre a inlocui jertfele care se aduceau odinioara in Templu. (Bcrachot 26, b)

Viviane Prager, ed, op. cit., p. 49. De§i sub calauzirea lui Raban Gamaliel II s-a

introdus Birkat Ha-Minim, numarul binecuvdntahlor fiind ridicat la 19, acestei

rugaciuni i s-a spus in continuare §mone Esre - Rugaciunea celor 18

binecuvantari. A. S. Gold, op. cit., p. 79.

. Mesianismul iudaismului talmudic 25

mesianic sub denumirea de Masiah sau Malhut bet David (Imparafia din

casa lui David), este reiterata speranfa mesianica - dorinfa ca Dumnezeu sa

faca ,,sa rasara raza izbavirii" mesianice, al carei aducator va fi Mesia

vlastarul lui David (Is. 11: 1): ,,Vlastarul lui David, robului tau, in curand

fa-1 sa rasara si stralucirea-i inal^a prin mantuirea Ta, caci spre mantuirea

Ta nadajduim toata ziua. Laudat sa fii, Doamne, care faci sa rasara razamantuirii." 26

4. ,,Mesia" $imon Bar Kochba si Talmudul

Ultima revolta evreiasca a fost grabita de un val de ostilitate din

partea stapanirii romane impotriva evreilor, in timpul domniei lui Hadrian.

Desi initial fusese plin de lnfelegere fafa de evrei, la un moment dat a

adoptat o atitudine ostila, probabil sub influenza lui Tacitus. A ajuns sa aiba

o antipatie generala fata de religiile orientale si sa manifeste o adevarata

repulsie fa|a de circumcizie, pe care o considera o forma de automutilare.

De astfel, a si interzis-o. De asemenea el a introdus in Orient o politica pan-

elenista, iar unul din proiectele sale era acela de a realiza un nou ora§ pe

ruinele Ierusalimului, Aelia Capitolina, si de a construi un templu inchinat

lui Jupiter pe Muntele Templului. Hadrian a locuit in Orient timp de 5 ani

intre anul 128 si 132 d.Hr., iar dupa plecarea din Orient, conform lui

Cassius Dio, a izbucnit revolta evreilor (132 -135 d.Hr.).27

Proporjiile si succesul initial al revoltei au fost posibile pe fondul

faptului ca in acest caz evreii, sau eel pufin elementele lor militante, s-au

unit sub conducerea unei personality puternice, dar enigmatice: §imon bar

onn i-},?i .jd^tj nnnq t\t& -rn

A. S. Gold, Op. cit.,p. 81'. """ ' '

Grabbe, L. Lester, Judaism from Cyrus to Hadrian, Londra, S.C.M. Press 1992p. 569-575.


Kochba sau Koziba.2S Potrivit Talmudului din Ierusalim, se pare ca R.

Akiva ben losef, eel mai mare tana al epocii sale, 1-a aclamat pe §imon bar

Kochba drept Mesia Tn al doilea an al acestei revoke in care mai apoi s-a

implicat.29 R. Akiva ben losef a interpretat versetul 17 din Numeri 24 ca o

profetie ce 11 avea in vedere pe Bar Kohcba, el fiind steaua saufiul stelei

conform referin(ei din Numeri 24: 18.30 Talmudul Tnregistreaza acest fapt in

Taanith 4. 68a: ,,R. $imon ben Iochai a spus: invatatorul meu R. Akiva a

expus pasajul: ,,Va ies.i o stea ( hod ) din Iacob." (Numeri 24: 17), dupa

cum urmeaza: Va iesi hgxq din Iacob." Relatarea talmudica continua cu

pnjzentarca faptului ca arunci cand R. Akiba 1-a aclamat pe $imon bar

Kochba drept Regele Mesia31, un coleg, R. Iohanan ben Torta ar fi replicat:

2i in scricrile cres,tine, in istoria lui Eusebiu, conducatorul revoltci este numit

Kokhba sau Bar-Kokhba iar in ecle ale autoritatilor rabinice Barcoziba sau

Bencoziba - KTro -u, xri'TD p. Emil Schiirer, op. cit., vol. II., First Division, pp.

29? - 298. Conform Cronicii lui Eusebiu, se pare ca S.imon a formulat prctcntii

mesianice s.i sustinea ca numele sau Kochba sau ,,Steaua" arc legatura cu profe|ia

din Numeri 24: 17. Paul Johnson, op. cit., p. 119. Eusebiu de Cezareea, Scrieri -1 -

Istoria Bisericeasca, Bucure§i, Ed. I. B. M. al B. O. R., 1987, p. 148.

29 Paul Liberman, The Fig Tree Blossoms - Messianic ludaism Emerges, Indianola,

Fountain Press Inc, 1976, 36 -37.

30 Emil Schiirer, op. cit., vol. II., First Division, p. 298 - 299.

31 Unii istorici sunt dc parere ca §imon bar Kochba nu s-a pretins niciodata drept

Mesia, ci in eel mai probabil caz a§a a lost aclamat dc catre alfii. Acc§tia aduc ca

argumente atat scrisorile s.i documentele pc care acesta le-a scris, Tn care el nu se

autoproclama drept Mesia, cat §i monczile, din primul §i eel de-al doilea an al

rcvoltei, pc care apar doar inscrip|iilc ,,§imon Printul lui Israel" ^Kisr k*2J] ywu1® §i

respectiv ,,$imon" ]V)aio. Emil Schiirer, op. cit., vol. II., First Division, p. 299.

Lester L. Grabbe, op. cit., p. 580. Paul Johnson, op. cit., p. 119. Tratatul Sanhedrin

93 a, b Tl prezinta, Tnsa pe Simon bar Kochba aparand Tn fa{a Sanhedrinului §i

afirrnand: ,,Eu sunt Mesia". Deorece rabinii considerau ca Mesia trebuia sa fie

Tnzcstrat cu darul divin dc a judeca §i de a da scntinje, cand au descoperit ca el nu

era dotat cu accasta facultate, au ordonat sa fie ucis. Agus, J. B., Evolutia gandirii

evreiesti, Bucuresti, Hasefer, 1998, p. 109.


,,Akiva, iarba va create printre falcile tale si fiul lui David nu va fi venit"32,

ceea ce evidentiaza faptul ca ceilalti rabini ai epocii sale nu 1-au recunoscut

drept Mesia, a avut insa de partea sa, In special, masele populare.33

Moartea violenta a lui R. Eleazar din Modiim a fost inca un prilej

pentru Talmud de a stigmatiza politica aventuroasa si aroganta34 a lui Bar

Kochba. In Talmud se spune ca dupa ce Bar Kochba 1-a omorat pe unchiul

sau, R. Eleazar din Modiim, un glas ceresc i s-a adresat lui in acesti

termeni: ,,L-ai ucis pe Eleazar din Modiim care era bratul si ochiul drept a

lui Israel; de aceea brajul tau sa inlemneasca, iar ochiul drept sa-ti

orbeasca... si asa s-a intamplat de a cazut Betarul iar Bar Koziba a fost

ucis." Sfarsitul revoltei a fost unul tragic: Betarul a cazut, $imon bar

Kochba fiind omorat in lupta. R. Akiva, marele sustinator al lui ,,Mesia bar

Kochba", a fost capturat si aruncat in inchisoare, unde a fost torturat pana a

murit. Foate putini dintre rebeli flind crufafi, conform marturiei lui Cassius

Dio.36

5. Mesianismul talmudic

In Talmud, Mesia, descedentul regelui David,37 si misiunea sa

formeaza obiectul a numeroase referiri. Totusi, chiar daca asa stau lucrurile,

32 Taanith 4. 68a, d, Emil Schurer, op. cit., vol. II., First Division, p. 298. Lester L.Grabbe, op. cit., p. 579. Paul Johnson, op. cit., p. 119. Gershom Scholem, Le

messianisme juif, Paris, Calman-Levi, 1992, p. 23 - 66.

33 Emil SchUrer, op. cit., vol. II., First Division, p. 299.Jacob Neusner, in Rabbinic Judaism - Structure and System, arata ca rabinii

epocii tanaimilor credcau ca o caractcristica a caracterului unui fals Mesia era

arogan|a, iar conform parerii lor, Bar Kochba, deasupra tuturor exemplifica

aroganja indreptata tmpotriva lui Dumnczeu, iar acest fapt I-a costat pierderea

razboiului. Jacob Neusner, Rabbinic Judaism - Structure and System, Minneapolis.

Fortress Press, 1995, p. 159. Jacob Neusner, Judaism States its Theology - The

Talmudic Re-presentation, Atlanta, Scholars Press, 1993, p. 135.

35 Taanith 4. 68d / Taanith 4. 5, Maurice-Ruben Hayoun, op. cit., vol. I, p. 71.Jacob Neusner, Rabbinic Judaism, p. 150 - 151.

Paul Johnson, op. cit., p. 119.

37 Charles S. Braden, The World's Religion, New York, Abingdon Press, p. 173.

Mesianismul iudaismului talmudic

Talmudul inregistreaza si scepticismul unui doctor al legii, pe nume R.

Hillel care a trait in secolul al IV-lea. El spunea: ,,Israel nu are un Mesia

(care urmeaza sa vina). Israel s-a bucurat de acesta m epoca regelui

Ezechia." (Sanhedrin 98b) Se pare ca Tntre evrei exista o minoritate ce

considera ca domnia lui Ezechia ar fi marcat implinirea profefiilor

mesianice, insa Talmudul respinge aceasta posibilitate.38 Astfel de afirmatii

cu un caracter absolut, chiar daca reprezinta pared singulare, extreme si

argumentate Tntr-un mod gres.it, sunt deseori folosite in cadrul discujilor

talmudice, atat pentru ca analiza talmudica sa fie incitanta cat §i pentru a

trezi atenfia acelora care studiaza subiectul abordat. Daca ceea ce dore§te sa

exprime rabi Hillel este faptul ca Mesia trebuie sa vina doar pentru celelalte

popoare, ca §i cand pentru Israel el fi venit deja, atunci, potrivit unor

comentatori ai Talmudului, Israelul nazuieste acum spre o izbavire

,,superioara", direct de la Dumnezeu, a carei vreme va trebui de asemenea

asteptata. Astfel, conform majoritaîi rabinilor, nu se poate minimaliza

nicidecum existenâ speranfei pentru un viitor mai bun; dimpotriva, daca

acceptam ca afirmatia lui rabi Hillel este adevarata, aceasta speranâ se

accentueaza.

,,Rav Ghidel a zis in numele lui Rav: Israel se va bucura de

era mesianica. Rav Iosef (conducatorul academiei de la

Pumbetitha) a spus: Aceasta nu e de la sine mfeles? Cine s-ar

putea bucura de aceasta? Ar putea fi Hilik sau Bilik? ... Rav

Iosef spune ca Dumnezeu il iarta pe Hillel ca a spus aceasta."

Obiectand impotriva parerii lui rabi Hillel, rav Iosef isi enunta

mirarea sa cu privire la anun|area venirii lui Mesia, facuta de catre rav

Ghidel (in pasajul care urmeaza imediat afirmaîei lui rabi Hillel), deoarece

viitoarea venire a lui Mesia pentru Israel e un lucru de la sine infeles, care

nu poate fi pus la indoiala: Israel e acela care se va bucura de vremurile

38 Emmanuel Levinas, Dificila libertate - Eseuri despre iudaism, Bucure§ti,

Hasefer, 1999, p. 107 - 110. George Foot Moore, op. cit., vol. II, III, p. 347. A

Cohen, op. cit., p. 456 - 457.

Mesianismul iudaismului talmudic 29

mesianice, iar nu primul venit (Hilik sau Bilik). Rav Iosef isi argumenteaza

punctul de vedere facand referin{a la predicate mesianice ale profetului

Zaharia, care au fost facute la o perioada destul de mare dupa domnia lui

Ezechia. Termenului ,,Israel" din acest pasaj talmudic, Emmanuel Levinas

ii atribuie o conotajie universalista proprie, care este de altfel cea adevarata,

eliberandu-1 de caracterul nationalist si etnic pe care unii ar dori sa-1 dea

particularismului lui Israel. Insa este de la sine lnjeles ca nojiunea Israel nu-

§i pierde valoarea definitorie a acelei elite care este caracterizata prin

anumite proprieta{i, care sunt atribuite doar poporului evreu. intr-o predica

tinuta la Seforis (Sanhedrin 98b - 99a), R. bar Kappara, unul dintre ultimii

tanaimi, folosindu-se de textul din Isaia 9: 6, contracareaza de asemenea

teoria lui rabi Hillel; Mesianitatea nu-i poate fi atribuita lui Ezechia

deoarece el nu se ridica la nivelul spiritual atins de imparatui David:

,,De ce (in Isaia 9: 6) cuvantul lemarbe - nano1? poarta

In mijlocul sau un mem final? Sfantul Unic (Binecuvantat

fie El!) vroia sa-1 faca Mesia pe Ezechia, iar pe Sanherib sa-

1 faca Gog si Magog. Dar atributul Sau, dreptatea i-a sUpus

urmatoarea obsevafie: Stapane al universului, David, regele

Israelului, a compus in cinstea Ta multe cantece si

rugaciuni, totusi nu 1-ai facut Mesia. Ai vrea sa-1 alegi pe

Ezechia ca Mesia §i sa-i acorzi multe minuni, dar el nu a

compus nici un cantec! Mai departe voci s-au ridicat in

celala parte, si in final o voce Cereasc5 (bat kol) a fost

auzita spunand: Este secretul meu."

De asemenea Talmudul inregisteaza, in Berachot 28b, indemnul

enigmaic adresat de catre Raban Iochanan ben Zakai ucenicilor sai, in care

majoritatea rabinilor vad in acesta o prezicere a venirii lui Mesia si nu o

referire la vremurile imparatului Ezechia: >,Pregati^i un tron peniru Ezechia,

rege al lui Iuda; el vine!"


5.1. Mcsia, ca parte a planului lui Dumnezeu / Umanitatea lui

Mesia

Toti rabinii talmudici erau de acord Tntr-un mod neindoielnic ca

trimiterea lui Mesia a facut parte din planul Creatorului Tnca de la originea

universului. In Pesahim 54a, potrivit parerii rabinilor, numele lui Mesia,

nerevelat insa de catre Dumnezeu, este trecut printre cele sapte lucruri care

ar fi fost create tnaintea lumii: Tora, Pocainja, Gradina Edenului

(Paradisul), Ghehena (ghehinom), Tronul de Glorie si Templul.39 Intr-o

lucrare tarzie, Pasikta Raba 152b, se afirma ca ,,atunci cand a Tnceput

crearea lumii, Mesia exista (se nascuse deja), deoarece Dumnezeu a tinut

seama de el inainte ca lumea sa fie creata." Cu toate acestea, George Foot

Moore precizeaza faptul ca Talmudul nu pretinde preexistenta persoanei lui

Mesia si implicit caracterul sau supranatural, deoarece Mesia este o fiinta

omeneasca, un rege sau un conducator Tnzestrat de catre Dumnzeu cu nis.te

daruri s,i puteri speciale, avand sarcina unei misiuni mantuitoare.40

5.2. Identitatea si numele lui Mesia

Identitatea lui Mesia a prilejuit o multime de dezbateri §i a cerut un

efort considerabil din partea rabinilor pentru a o identifica, deoarece Mesia

urma sa fie un individ desemnat nominal si Tn mod individual.41 In unele

locuri, in Talmud, Insu§i numele lui David Ti este dat regelui ce va aduce

izbabirea. Prin interpretarea literala a versetelor din Osea 3: 5 si Ier. 30: 9

Tnsu§i regele David era desemnat ca instauratorul epocii de aur Tn viitor, a§a

39 Pesahim 54a, A. Cohen, op. cit., p. 457.

40 George Foot Moore, op. cit., vol. II, III, p. 344. De acca§i parcre este si EmilSchiirer. El afirma ca iudaismul postcre§tin, sub influen|a cre§tina, a accentuat

partea umana a lui Mcsia in opozitie cu parcrea cre§tina, desj Tn pasaje tanahicc ca

Mica 5: 2 §i Daniel 7: 13-14 apar prcmisele doctrinei cu privire la preexistenja lui

Mesia. Taanith 2: R. Abbahu a spus: Daca un om afirma despre sine - eu sunt

Dumenzeu; eu sunt Fiul Omului, el la sfdrsit se va pocai de aceasta. Daca va

spune ca provine din cer, daca va spune aceasta, nu va putea s-o dovedeascd.

Emil Schiirer, op. cit., vol. II., First Division, p. 160, 162.

41 Jacob Neusner, Rabbinic Judaism, p. 156.

Mcsianismul iudaismului talmudic 31

cum a fost cea din trecut. Cu privire la Osea 3: 5 {Dupa aceasta, copiii lui

Israel vor reveni; ei il vor cauta pe Domnul, Dumnezeul lor, si pe David,

regele lor.) Berahot 5a tnregistreaza interpretarea lui R. Rabbanan data

acestui verset: ,,Acesta este regele Mesia. Daca el va veni dintre cei vii,

David este numele sau; si daca va aparea dintre cei care dorm, David este

numele sau" - acesta, Mesia, va fi David in persoana.42 Ca o intarire a celor

afirmate anterior Rav Pappa, bazat pe Ezechiel 37: 25, arata ca ,,David al

vremurilor viitoare nu este unul nou, ci vechiul David."42 Insa Rav in

interpretarea facuta de el versetului din Ieremia 30: 9 ( Sanhcdrin 98b )

arata faptul ca viitorul rege Mesia se va putea numi David, dar nu va fi

insusi regele David: ,,R. lehuda zice in numele lui Rav: Sfantul,

binecuvantat fie El, va ridica Tntr-o zi un alt David, caci s-a spus (Ieremia

30: 9): Dar fiii lui Iacob tl vor sluji pe Domnul Dumnezeul lor iar pe

David, regele lor, tl voi pune tn fruntea lor. Nu s-a spus: pe care l-am

sculat, ci pe care tl voi scula"44 Concluzia finala la care s-a ajuns cu privire

la aceasta chestiune Tn urma acestei dezbateri talmudice a fost aceea ca

Mesia nu poate fi David tn persoana ci un coborator din regele David, care

in literatura rabinica este numit ,,fiul lui David".45

Incercarea de a afla numele lui Mesia §i identitatea acestuia a

cauzat In academiile tanaimilor mari dispute. Din textele tanahice

considerate mesianice, rabinii, incercau sa descopere un nume pe care 1-ar

42 George Foot Moore, op. cit.y vol. II, III, p. 325 - 326.43 Emmanuel Levinas, op. cit., p. 117 - 118. Sanhedin 98 b: Rav Pappa i-a spus luiAbba: Nu sta sen's (Ezechiel 37: 25): Ei sa locuiasca acolo. ei si fiii lor si nepofiilor, de-a puniri, iar David, slujitorul men, sa le fie print de-a pu'ruri. Este deci casi cum arfi un rege si un vice-rege.

44 Sanhedrin 98 b, A Cohen, op. cit., p. 457.45 George Foot Moore, op. cit., voi II, III, p. 326. Opiniilor care Tl vad pe David Tnpersoana ca viitor Mesia R. Tanhuma (Plangeri R. 1, 52) opune exegeza psalmului

18: 51: ,,E1 da mari izbaviri regelui sau, Tndurari unsului sau (mesia), lui David si

urmasilor sai, pentru totdeauna." - ,,Nu sta scris: lui David, ci lui David si

urmasilor saT. A Cohen, op. cit., p. 458.


putea purta Mesia.46 Prin flecare din aceste nume atribuite lui Mesia se

dorea o definire a unei laturi a mesianismului si acestea erau in cele mai

multe cazuri analoage celor ale dascalilor lor. Acest fapt arata ca experienja

care reveleaza personalitatea mesianica se reduce la raportul dintre elev §i

maestrul sau, in a carui viaja si opera, potrivit lnvajaceilor sai, se oglindesc

aspectele raesianice.47

46 De asemenea Talmudul sugereaza si alte nume, si anume, potrivit lui R. Iehosua

ben Levi, Mesia se numeste Jema (vlastar - Zaharia 6: 12). Acest nume, conform

gandirii mai mult matematice decat exegetice a rabinului Aibu, trebuia sa fie

identic cu numele Menahem deoarece ,,literele lor dau aceea§i valoare numerica"

(Berahot 50a). Iar in urma analizei pasajului din Amos 9: 11, R. Nahman ajunge la

concluzia ca numele lui Mesia nu va putea fi altul decat Bar Nafle (fiul celui care a

cazut) (Sanhedrin 96 b). A Cohen, op. cit., p. 458 - 459.

47 Emmanuel Levinas, op. cit., p. 112 - 114. Sanhedrin 98b: ,,Care este numele

sau? La scoala lui rabi Schila nVc, se spunea ca numele sau este Silo, caci s-a spus

(Gen. 49: 10): ...pdnd la venirea lui Silo. La scoala lui rabi Ianai s-a spus: Numele

sau este Yinon caci s-a zis (Ps. 72: \1): Fie ca numele lui sd traiasca de-a pururi,

fie ca numele sau sd se inalfe (in ebraica: yinon) dinaintea soarelui. La scoala lui

rabi Hananina s-a spus: Numele sau este Hanina, caci s-a spus (Ier. 16: 13/* Nu va

voiface sd intalni\i nici o mild (in ebraicd: hanina). Potrivit altora: Numele sau

este Menahem, fiul lui Hezechia, caci s-a spus (Plangeri 1, 16): ...Caci s-a

indepdrtat de mine consolatorul (in ebraicd: menahem) care imi dd curajul.

Doctorii au spus: Numele sau este leprosul din scoala lui rabi Iehuda ha-Nasi, caci

s-a spus (Is. 53: 4): §i totusi el a luat asupra sa bolile noastre si cu durerile noastre

s-a impovdrat, pe cand noi il socoteam ca pedepsit, lovit de Dumnezeu si oropsit."

Rabinii interpretau cuvantul lovit ca insemnand: lepros, si astfel ei au dedus faptul

ca acest verset ar desemna venirea unui Mesia care ar fi atins de lepra; dascalul lor,

omul care sufera, Iehuda ha-Nasi, urmand sa fie exemplul tipologic al acestui

Mesia (,,Rav a zis: Daca el aparfine celor vii, atunci e sfantul maestru, al nostru." -

Rabi Iehuda ha-Nasi, redactorul Misnei), concluzie bazata pe faptul prezentat de

tratatul talmudic Baba Mefia 86, care arata ca Iehuda ha-Nasi desi grav afectat de

o boala de la varsta de 13 ani, obisnuia sa spuna: ,,Iubi|i sunt cei care sufera, acesta

este un semn al indurarii lui Dumnzeu."

Mesianismul iudaismului talmudic 33^

5.3. Mesia, fiul lui Iosif / Hie, premergatorul lui Mesia

Sosirea lui Mesia va fi anunfata prin aparijia unui personaj

premesianic care apare o singura data in Taimud si care este numit Mesia,

fiul lui Iosif (Suka 52a, pe baza la Zah. 12: 10). Originea acestei credinfe

este indicata de catre tratatul Baba Batra 123b in Obadia 18. Sarcina acestui

Mesia, fiul lui Iosif, era aceea de a combate fortele raului pentru a aduce

salvare pentru poporul Israel. Dupa mfrangerea inevitabila a fiului lui Iosif,

va fi pregatita scena pentru intrarea lui Mesia, fiul lui David. Joseph

Klausner se indoieste, insa, de valoarea acestei tradijii talmudice, care dupa

parerea sa a fost rezultatul esecului rascoalei conduse de catre Bar

Kochba.48

De asemenea o figura premergatoare lui Mesia, conform

Talmudului, este Hie. Se pare ca in Talmud, revenirea lui Hie inaintea

aparifiei lui Mesia este o credinfa acceptata la modul general. Dupa cum

misiunea sa istorica era aceea de a-1 aduce pe Israel la pocainfa, se credea

ca viitoarea sa misiune va fi de aceeasi natura.

5.4. ,,Durerile nasterii lui Mesia"

Prezenfa in Talmud a unor texte in care sunt descrise o serie de

evenimete dramatice ce vor trebui sa preceada ziua lui Mesia lasa sa se

infeleaga ca in gandirea rabinica doctrina ,,durerilor nasterii lui Mesia"

Joseph Klausner, Jesus ofNazareth, New York, Menora Publishing Co., 1925, p.201. George Foot Moore, op. cit., vol II, in, p. 370 - 371. Geoffrey Wigoder, ed.,

The Enciclopedia of Judaism, Jerusalem, The Jerusalem Publishing House, 1989.,p. 482. In pasajul din Suka 52a, din Talmudul Babilonian, distrugerea forjelorostile nu este reprezentata ca o sarcina apartinatoare lui Mesia, fiul lui David, ci cao responsabilitae aflata pe umerii lui Mesia, fiul lui Iosif, care mai apoi va fi

doborat in lupta pe care o va duce cu acestea. Sarcina sa este doar aceea de a lupta

tmporiva for{elor raului, pentru ca numai dupa distrugerea raului va putea aparea

imparatia mesianica a regelui Mesia, fiul lui David. (Sanhedrin 10: 6), EmilSchurer, op. cit., vol. II., First Division, p. 167 -168.


(rrqan '*?3n) era unanim acceptata.49 (Osea 13: 13). Dupa cum venirea pe

lume a unui copil este precedata de suferintele pe care mama trebuie sa le

indure tot asa §i venirea lui Mesia va fi obtinuta cu pretul unor suferinte la

fel de mari din partca poporului ales. In Sanhedrin 97a sj Sotah 9: 15

vremurile anterioare venirii lui Mesia, fiul lui David, sunt descrise ca ni§te

vremuri ale unei demoralizari extreme a lumii, in timpul carora viata va fi

de nesuportat. 50 Cei s.ase ani de necaz, aminti^i in Sanhedrin 97a, vor

culmina, potrivit acestui pasaj talmudic, in eel de-al §aptelea an cu

izbucnirea razboaielor provocate de Gog si Magog ($abat 11: 8a),.

Acestea vor marca sfarsitul timpului de asteptare a lui Mesia §i potrivit

pasajului din Sanhedrin 97b vor avca o contribute destul de mare la

distrugerea lumii.52

49 R. Eliezer (imediat dupa anul 70 d Hr.) si Bar Kappara (prima parte a secolului

III) au numit trci mari pedepse, printrc care si ,,durerilc nastcrii lui Mesia" (rroE *7a

■frnrr), de care vor fi izbaviji cei cc vor |ine intr-un mod corcspunzator $abatul (cf.

Mai. 3: 23) $abat 11: 8a. Michael L. Rodkinson, ed., The Babilonian Talmud -

$abat, vol. I, Boston, The Talmud Society, 1918, p. 248.

50 Emil Schiirer, op. cit., vol. II., First Division, p. 155 - 156. A Cohen, op. cit., p.

460 - 461. George Foot Moore, op. cit., vol II, III, p. 354 - 357. R. Nehemia, unul

dinre uccnicii lui R. Akiva, in Sanhedrin 97a afirma: Jnaintea apropierii venirii lui

Mesia, aroganfa va create, s.i moartea de ascmenea. Vita de vie ?§i va da rodul dar

vinul va avca un marc pret. Guvcrnul sc va intoarce sprc erczie si nu va fi nici un

fel dc instrucuc." R. Ichud ben Ila'I in Sanhedrin 97a: ,jn generajia in care va veni

Mesia, locul de adunarc (Sinagoga) va deveni un loc de prostitutie. Galilea va fi

distrusa iar Gaulanul (Golanul) va fi devastat. Locuitorii unui district de la

frontiera vor merge dintr-un oras intr-altul fara sa gascasca compasiune.

Injclcpciune celor invafati va fi urata, cei care sc feresc dc pacat vor fi respinsi, iar

adcvarul va fi absent. (Textul care urmcaza este preluat §i de catrc R. Nehorai tot in

Sanhedrin 97a.) Tinerii ii vor insulta pc cei batrani, iar batranii vor fi siliji sa se

ridice in fa{a tinerilor. Fiul §i va dezonora tatal iar fiica se va ridica impotriva

mamei sale, nora impotriva soacrei (Mica 7: 6) iar dusmanii omului vor fi chiar cei

din casa sa. Fata acelci gencratii va fi cea a unui cainc, adevarul nu va fi gasit (Is.

59: 15), iar fiul nu va avca nici o rusine fata dc tatal sau." Textul se gascstc in

totalitatc §i in tratatul Sotah 9: 15. Jacob Ncusncr, Rabbinic Judaism, p. 156.

51 Ez. 38: 18,. Michael L. Rodkinson, ed., op. cit., p. 248.

52 A. Cohen, op. cit., p. 462.


5.5. Circumstantelc §i condi(iile venirii lui Mesia

Cu privire la condijiile si circumstance in care va veni Mesia, Fiul

lui David, doua opinii sunt ofcrite de catre textul Talmudului. In primul

rand se arata ca regelc Mesia va veni atunci cand Israelul se va face

vrednic, prin pocainta, de aceasta mare izbavire; iar apoi, in al doilea rand,

de pe paginile Talmudului, transpare opinia potrivit careia interventia

mesianica va avea loc cand decadenta moralei §i religiei va fi ajuns eel mai

inalt punct. Aceasta perspective, destul de enigmatica, se regaseste pe

paginile Talmudului in tratatul Sanhedrin 98a, unde se precizeaza ca Mesia,

Fiul lui David, va aparea in sanul unei generatii care va merita acest lucru

prin desavarsjrea moralitafii sale sau in timpul uneia care se va face

vinovata prin ticalos.enia faptelor ei.53

In Taanith 64 a, R. Levi se remarca ca fiind sustinatorul primei

teze. El afirma ca Mesia va veni doar atunci cand Israel va tine un sabat

dupa prescripts. O teza mai tarzie, dar cu un continut asemanator, este

oferita, in urma exegezelor sale, de catre R. Simeon ben Yohai: ,,Daca

Israel va celebra doua §abaturi m acord cu legea (halaha), el arfi mantuit"

(§abat 11:8b)54 Dupa parerea rabinilor un alt mod prin s-ar putea grabi

venirea izbavirii mesianice, pe langa |inerea sabaturilor dupa lege, ar putea

fi milostenia (sedakah), pentru ca dupa cum afirma textul talmudic,

conform versetului 6 din Is. 56, ea poate aduce mantuirea mai aproape

(BabaBatralOa).55

De remarcat este faptul ca Talmudul pune un accent deosebit pe

pocainfa individului, mai precis pe o completa reforma a vie{ii personale,

bazata pe prescriptiile legale ale Misnei, ca o conditie a venirii lui Mesia.

Atat multimea dezastrelor nationale cat §i cea a sperantelor mesianice ce s-

53 Aceasta este concluzia la care a ajuns R. Iohanan in urma efectuarii exegezei la

pasajclc din Isaia 60: 21, 59: 16,48: 11. Se rcgase§tc in urmatoarea afinnatie: ,,Fiul

lui David nu va aparea decat in sanul unci generajii cu desavarsirc morala sau in

intregime ticaloasa." Sanhedrin 98a

54 Michael L. Rodkinson, ed., op. cit., p. 249.

55 George Foot Moore, op. cit., vol II, III, p. 350.

JI6 Mesianismul iudaismului talmudic

au dovedit a fi fara temei i-au determinat pe liderii responsabili ai

iudaismului sa promoveze o trezire religioasa in urma careia intregul popor

sa se conformeze voii lui Dumnezeu, fapt ce ar conduce spre scurtarea

intervalului de timp pana la aratarea grafiei divina faja de fiii lui Israelul:

,Mare este pocainfa, pentru ca ea apropie mdntuirea." (Ioma 86b conform

cu Is. 59: 20).56 Acest laitmotiv, pocainfa ca o conditie a mantuirii

mesianice, este intalnit si la R. Eliezer ben Hircanus. Israelul trebuie sa se

pocaiasca pentru a fi mantuit,57 deoarece daca nu va face acest pas, potrivit

lui R. Ieho§ua ben Hananiah, el niciodata nu va fi izbavit (Is. 30: 15 ). Dar

'chiar R. Eliezer ben Hircanus a gasit o solutie pentru iesjrea din impas: si

anume Dumnezeu va ridica un asupritor, o putere politico, ale carei legi vor

fi aspre precum cele ale lui Haman, iar Israelul, in acest context, se va cai

de pacatele sale si astfel el va fi mantuit (Taanith 63d cf. Ier. 30: 7).

,,Doliul", potrivit lui R. Samuel, adica suferinja lui Israel, ce va determina

pocainja, va fi acea stare de fapt care va face posibila tntrezarirea mantuirii

mesianice. In aceeasj nota se inscrie si afirmaîa lui Rav surprinsa in

Sanhedrin 97b care preciza faptul ca toate ,jfar§iturile " au trecut (si Mesia

n-a venit), sosirea lui Mesia depinzand acum numai de pocainfa §i fapte

bune. Potrivit parerii lui Rav, nu trebuie as.teptata o anumita fenomenologie

premesianica in care sa se recunoasca mult asteptatul sfarsit al istoriei,

pentru ca in opinia sa o parte din condifiile pentru venirea lui Mesia au fost

realizate deja in secolul trei. Totul este aranjat §i pregatit, omenirea este

coapta, dupa cum se exprima Emmanuel Levinas, doar faptele bune §i

pocainta lipsesc; Doar lipsa acîunii morale, opera a individului, este ceaCO

care intarzie mantuirea mesiamca.

Acestui mesianism condiîonat i se opune Iehosua ben Levi, care,

prin puterea argumentaîei, potrivit Talmudului, il reduce la tacere pe R.

56 A. Cohen, op. tit., p. 463.57 R. Eliezer ben Hyrcanus: ,,Daca Israel se pocaieste, el va fi eliberat, caci s-a

spus: Revenifi, o copii rebeli, eu voi tdmadui ratacirile vostre. (Ier. 3: 22)"

58 Emmanuel Levinas, op. cit., p. 95, 98.

Mesianismul iudaismului talmudic y]_

Eliezer ben Hircanus, eel mai aprig susfinator al unei mantuiri mesianice

conditionata de atitudinea morala a poporului ales. Iehos.ua ben Levi susfine

ca indiferent daca Israel se va pocai sau nu} Mesia oricum va veni la timpul

fixat §i Israel va fi mantuit: Daca el va merita s/ daca nu va merita Eu tot il

voiprimi la timpul sau (Taanith lc cf. Is. 60: 22), si va fi mantuit pentru ca

a. fast vcindutpe gratis, fdrd arginfi vafi rdscumparat ( Taanith 63d cf Is52: 3 ).59

5.6. Datarea venirii Iui Mesia

Cu privire la datarea venirii Iui Mesia si instaurarea erei mesianice

pot fi distinse trei tending pe care rabinii le imbrajisau.

Se poate aminti mai Tntai opinia potrivit careia se credea ca

Dumnezeu, in planul Sau cu privire la istoria universala, a stabilit un tirnp

bine definit pentru venirea Iui Mesia, adica pentru marea eliberare. Potrivit

acestei pared, instaurarea erei mesianice nu va putea fi impiedicata

nicidecum printr-o atitudine morala nepotrivita, sau prin pacatele

poporului. Legat de aceasta programare fixa a revela{iei mesianismului, la

unii rabini talmudici se intalnesc datari care mai de care mai ingenioase. De

exemplu, R. Hanan ben Tahlila, ale carui cuvinte sunt redate in Sanhedrin

97 b, afirma ca zilele Iui Mesia vor veni dupa 4291 ani de la crearea lumii

(531 d. Hr.), acest lucru avand loc dupa calamitajile imediat

premergatoare.60 De asemenea, pe langa acest exemplu, Talmudul

marturise§te §i alte preocupari in privinfa calcularii venirii Iui Mesia,

tending a caror sursa de inspirafie a fost Tntr-o masura destul de mare

In Sanhedrin 97 a - 98 a este redata disputa dintre R. Eliezer ben Hyrcanos si R.

Ieho§ua ben Levi: ,,R. Eliezer a amintit Ier. 3: 22, Mai. 3. 7, Is. 30. 15, Ier. 4: 1. R.

Iehosua, In final, a citat Dan. 12: 7 facandu-1 sa taca pe R. Eliezer. EmmanuelLevinas, op. cit., p. 99 - 100. Desi nu credea in condifionarea venirii Iui Mesia, R.

Iehosua ben Levi, armonizand Zah. 9: 9 cu Daniel 7: 13, a aratat ca daca Israel vafi merituos, ca rezultat al unui trai moral pozitiv, Mesia se va arata pe norii cerului,iar daca nu, va veni calare pe un asin. George Foot Moore, op. cit., vol II, III d'335.



aritmetica apocaliptica folosita de catre Daniel. Conform tratatului

Sanhedrin 97b, Hie i-ar fi aratat unui rabin ca lumea va dura eel putin 85 de

jubilee ( 4250 de ani ), iar Mesia, fiul lui David, va veni in ultimul jubileu,

la inceputul sau la sfar§itul acestuia. Astfel, conform acestui calcul, data

venirii lui Mesia trebuia sa fie intre anii 440 si 490 d. Hr. De asemenea, R.

Hanania (sec. al Ill-lea), In tratatul Avoda Zara 9a, arata ca la implinirea a

400 dc ani de la distrugerea Templului (anul 70 d. Hr.) nu ar Irebui sa se

mai faca nici o tranzactic al carei obiect sa fie pamantul, deoarece in anul

4231 de la crearea lumii (471 d. Hr.) va Incepe epoca lui Mesia, in care

pamantul isi pierde orice valoare.61

In al doilea rand, in parte §i din cauza e§ecului inregistrat de

mesianismul revoltei antiromane conduse de Bar Kochba, s-a ajuns la o

discreditare a calculelor prin care se Tncerca stabilirea unei date a

inaugurarii erei mesianice. Cei mai mulfi rabini au ajuns sa evite calculele

care incercau sa stabileasca data sfarsitului, adica data venirii lui Mesia,

pentru ca aceasta trezea sperante care se dovedeau de§arte, producand

dezamagire. In Sanhedrin 97b, R. Nathan, eel care a preluat conducerea

academiei lui Raban Simeon ben Gamaliel, comentand pasajul din Hab 2:

3, i-a sfatuit pe evrei ca Mesia trebuia a§teptat, chiar daca limpul venirii

sale intarzie. R. Samuel ben Nahman (Sanhedrin lc), vorbind in numele

invatatorului sau, Ionatan ben Eleazar, care a fost un tanaim Palestinian din

prima jumatate a celui de-al treilea secol, a adresat un blestem tuturor

acelora care calculeaza ,,sfarsitul", deoarece ei afirma ca intrucat data

,,sfarsitului" a venit §i Mesia nu a aparut, el nu va mai veni niciodata. "

Potivit Talmudului, rabinului Ionatan ben Uzziel, autorul unui Targum

asupra car{ii profetiilor, , i s-a interzis acest lucru de catre o voce cereasca

(bat kol) atunci cand a vrut sa realizeze o lucrare asemanatoare, dar al carei

continut sa fie eel al hagiografelor. Scopul interdictiei era acela de a nu se

pune in mana oamenilor de jos dar §i in cea a invafafilor o carte care sa

61 George Foot Moore, op. tit., vol II, III, p. 353 - 354.



ofere o baza buna pcntru speculatiile cu privire la o data potrivita pentru

venirea lui Mesia.63

Cea de-a treia tendinja a gandirii talmudice tinea sa precizezc faptul

ca momentul venirii lui Mesia era conditional de faptele morale si pocainfa

poporului ales. Astfel, potrivit sustinatorilor acestei pareri, o data exacta a

izbavirii mesianice nu putea ft prccizata deoarece aceasta era condi^ionata

doar de factorul uman (regenerarea morala a ficcarui membru al nafiunii) si

nu de eel istoric, existand in acest mod posibilitatea ca venirea lui Mesia sa

fie grabita sau foarte mult intarziata (Sanhcdrin 98 a).64

5.7. Caracteristicile §i efectele erei mesianice

Cu privire la durata erei mesianice s-au facut multe speculatii in

urma carora epocii de aur, inaugurate prin venirea lui Mesia, i s-a atribuit

atat un caracter vesnic cat si intervale dc timp cuprinse intre 40 si 2000 de

ani (Sanhedrin 99 a).65

Despre era mesianica se spunea ca ea va avea un efect impresionant

asupra fertilitatii plantelor, animalelor si chiar asupra oamenilor, fapt pe

care rabinii s-au Tntrecut in a-1 descrie Tntr-un mod hiperbolic (Ketubot 111

b, Taanith 64 a, $abat 30 b).66

De asemenea, se considera ca in era mesianica va avea loc o

transformare a modului in care umanitatca se raporteaza fa{a de Dumnezeu.

63 Meghila 3 a, George Fool Moore, op. cit., vol II, III, p. 353.64 Ibid. Conform gandirii rabinicc altc doua cauzc, pe langa caractcrul imoral alnajiunii lui Israel, ar putea tntarzia venirea lui Mesia: 1) In primul rand se sublinia

faptul ca Fiul lui David va veni numai atunci cand toatc suflctelc aflate in stare

pretntrupare la Domnul vor primi via(a (cf. 57: 16) (Avoda Zara 5a, Niddah 13b,

Iebamot 62a, 63b) sau doar atunci cand sufletelc pc care Dumnezeu intentioneaza

sa lc creeze vor fi create; 2) In al doilea rand, din comentariul lui Rasi asupra

pasajului 13b din Niddah, se obscrva faptul ca si casatoria cu o copila, care nu

poate concepe, ar putea fi un lucru care ar putea Tntarzia mantuirea, care nu va veni

pana cand fiecare suflet pe care Dumnezeu l-a creat nu va fi implantal intr-un

embrion.

65 George Foot Moore, op. cit., vol. II, III, p. 356.66 A. Cohen, op. cit., p. 464.


Atunci, potrivit invataturii rabinilor, oamenii il vor putea privi pe Sfantul

Unic fara ca acest fapt sa aiba o consencinja negativa asupra lor. Ca rezultat

al traiului in prezenja lui Dumnzeu, oamenii vor avea parte de remedii

pentru fiecare boala (Geneza R. 35. 1, Kala 4. 2), pentru ca Sfantul Unic

,,vaface sa tdsneascd din Ierusalim apa curgdtoare si oricine vaji bolnav

va gdsi acolo vindecarea".

Toate oras,ele vor fi reconstruite din temelii. Prin urmare

Ierusalimul va beneficia §i el de aceeasi soarta, fara Tnsa a mai fi distrus

vreodata (Meghilla 17b, Berahot 4, Kala 12, Tanhuma Noah 11). Aceasta

viziune este reiterata de asemenea in a doua parte a versetului patrusprezece

din §mone Esre, unde se afirma dorinta ca Ierusalimul sa fie recladit ,,ca o

zidire de veci, si tronul lui David, in citrdnd, in mjlocul lui" sa fie

intemeiat. Conform gandirii talmudice, Noul Ierusalim, prin stralucirea sa

va deveni locul de atrac^ie pentru toti idolatrii care vor veni acolo cu scopul

de a contempla gloria lui Israel. Din programul de reconstrucjie a

Ierusalimului va face parte §i recladirea Templului. Reconstruirea acestuia

va fi realizata de catre Insu§i Dumnezeu, Sfanul Unic, care va face din el un

sala§ pentru gloria Sa (Midras. as. Cant., 4, 4). Tratatul Pesikta 79a arata ca

noul templu nu va mai avea acela§i rol in viata poporului deoarece acolo nu

se vor mai oferi jertfe inlocuitoare pentru ca pacatul va fi abolit, insa

sentimentul de recunos.tinta va face ca ofrandele de multumire sa nu se

sfar§easca niciodata.

Talmudul arata ca era mesianica va fi §i o epoca a pacii in cadrul

faunei, deoarece un legamant intre animalele pamantului va reglementa

relatiile dintre acestea. Apoi in Exod. R. 15, 21 se amintes.te faprul ca

plansetele §i gemetele vor disparea din lume, moartea nu va mai exista sj nu

vor mai exista plangeri, murmure §i nelini§te, ci tofi vor fi fericiti. Se poate

afirma deci ca viitoarea lume inaugurate de catre Mesia va fi caracterizata

de pace, bucurie §i fericire, situafie ce i§i va gasi o deplina garanfie in

accesul liber al oamenilor in fata lui Dumnezeu §i in binecuvantarile

rezultate din aceasta comuniune; intreaga umanitate va invoca Numele lui


Dumnzeu §i-I va sluji Lui in buna infelegere, prin intermediul unei unitafi

lingvistice perfecte.67

In mod deosebit, Israel va fi binecuvantat prin sosirea lui Mesia.

Aceasta era va marca incetarea opresiunii nafiunii lui Israel din partea

celorlaltor popoare, iar ca o contrapondere a situatiei prezente, talmudi§tii

subliniaza ideea ca Israelul, in era mesianica, va mo§teni tot universul §i tl

va stapani. Acest contrast existent intre situajia prezenta §i cea viitoare a

Israelului, este un fapt scos in evidenja si prin intermediul unei comparajii

interesante a acestuia cu o vi{a de vie al carei rod trebuie sa fie calcat fn

picioare pentru ca mai apoi licoarea rezultata din el sa fie a§ezata pe masa

regilor (Levit R. 36, 2). Destinul mesianic al lui Israel va fi cu mult mai

glorios in comparafie cu greutajile actuale, care nu sunt altceva decat ni§te

dureri care prevestesc venirea lui Mesia.68 Schimbarea soartei lui Israel in

era mesianica va fi atat de evidenta, meat mulji dintre neamuri se vor

stradui sa se alarure comunitatii, tnsa vor fi respinsi pentru fiindca demersul

lor nu va fi unul dezinteresat.69

In cadrul specialelor binecuvantari mesianice al caror subiect va fi

Israelul se va situa si adunarea, respectiv reunirea celor zece semimii

pierdute in Tara lui Israel (Sanhedrin 110b), unde in prealabil se va

reconstrui Ierusalimul §i Templul. Acea zi va fi, conform tratatului Pesahim

88a, la fel de splendida ca si aceea in care au fost create cerurile si

pamantul. Exodul a fost un mare miracol in istorie, un monument al puterii

marefe a lui Dumnezeu §i al bunatajii sale fafa de Israel, dar acesta va fi

eclipsat de miracolul adunarii §i reunirii celor zece triburi ale lui Israel din

67 A. Cohen, op. cit., p. 465, 466,468.68 Tanhuma Reeh 4: Sfantul Unic (Binecuvantat fie El!) I-a zis lui Israel: fn lumeaaceasta am pus in fa{a ta binecuvantari si blesteme, noroc si nenorociri, dar in

lumea care va sa vina voi inlatura de la tine blestemele si nenorocirile si te voi

binecuvanta, in asa fel incat oricine te va vedea va declara ca esti un popor debinecuvantafi.

Avoda Zara 3b: In viaja cealalta, popoarele pagane vor veni ca sa fie admise ca

prozeliji, dar el nu va accepta pe nici unul, caci exista un dicton rabinic care

declara: ,,Nici un prozelit nu poate fi admis In zilele lui Mesia!"


toate |arile in care ele au fost dispersate (Berahot 12b). Acest eveniment va

avea loc chiar daca va fi necesara suspendarea in mod supranatural a

vreunei legi a naturii (Midras. as. Ester 1, 8). In eel de-al zecelea verset din

$mone Esre, mgaciune care isi gases.te originea in perioada talmudica, este

reiterata speranta mesianica a strangerii de catre Dumnezeu a tuturor

izgonitilor din cele patru colfuri ale pamdntului (Taanith 10, Meghilla 17a

- 18a).

Era mesianica va fi §i o era cu un caracter justi|iar retributiv, fapt

scos in evident prin aceea ca cei drepti care au murit vor avea parte prin

mviere de binecuvantarile mesianice,70 iar cei rai vor fi exclusj ca rezultat

al judecatii mesianice punitive (Sanhedrin 10. 1 - 4). Astfel se reafirma

credinta in invierea mortilor pentru aceia care in timpul vie^ii lor pe pamant

au dat dovada de moralitate §i sfinfenie. (Taanith 7 a, Ketubot 35 b, 118 b).

Viata de care se vor bucura cei care vor invia va fi una ve§nica, §i anume:

,,Cei drep{i pe care Sfantul Unic (Binecuvantat fie El!) ti va readuce la via{a

nu se vor mai reintoarce niciodata in pulberea lor" (Sanhedrin 92). Agentul

ales de catre Dumnezeu prin care se va realiza invierea mortilor va fi Hie

(Jnvierea mortilor va fi facuta de catre Eliahu" Sota 9, 15). El va Tndeplini

§i functia de herald, vestind venirea lui Mesia. (Malah. 4: 5). Cei a caror

viata nu a fost la inaltimea moralei §i a eticii fixate de catre principiile

iudaice §i vor fi murit, nu vor avea parte de inviere, iar daca sunt Tn viata

chiar Tnaintea inaugurarii imparatiei mesianice, vor pieri din cauza unei

molime.71

Imparajia mesianica se va distinge de vremurile prezente prin

faptul ca atunci Dumnezeu va avea puterea suprema. ($mone Esre, a Xl-a

binecuvantare). Conform Talmudului, Dumnezeu este deja Regele lui

Israel, Tnsa el nu i§i exercita Tn prezent domnia in mod deplin. O data cu

instituirea acestei impara|ii, domnia lui Dumnezeu peste lui Israel se va

70 D'ran n;nn - Invierea sau rcanimarea eclor mor|i. ($mone Esre, Berahot 2, Sota 9,

15, Sanhdrin 10, 1) Emil Schiirer, op. cit., vol. II., First Division, p. 179.

71 A. Cohen, op. cit., p. 468, 478.

Mesianismul iudaismului talmudic 43

manifesta Tntr-un mod veritabil §i real. Ideea ca Dumnezeu va fi Acela care

va lua conducerea gloriosul regat futuristic in propriile Sale maini este

evidenfiata mai clar prin folosirea expresiei etcgj r.D'pD, prezenta in tratatul

Berahot 2. 2, 5, Aceasta este folosita ca un sinonim pentru numele lui

Dumnzeu pentru a indica faptul era mesianica nu este altceva decat o

guvernare a cerului.12

6. Concluzii

Este evident faptul ca in cadrul iudaimului clasic, adica eel cuprins

intre anul 70 d.Hr. si secolul al V-lea, mesianismului nu numai ca i s-a

acordat un spatiu important, dar a §i devenit o credinta centrala a acestuia.

Mesianismul a devenit un aspect de referinta in viata fieearui evreu, pentru

ca in fata opresiunii, nicaieri in alta parte nu se puteau fixa ochii spre

mantuire, decat spre mult asteptatul Mesia si spre epoca, pe care acesta

urma sa o inaugureze. In parte, provocarea cre§tinismului a facut ca

doctrinei mesianice §i a aspectelor sale sa i se acorde un spa|iu important,

dupa cum s-a putut observa din analiza anterioara, in discu^iile tanaimilor §i

mai apoi in comentariile amoraimilor. Scopul acestora a fost sa delimiteze

mesianismul iudaic ortodox de eel al crestinismul primar, care propovaduia

ca Mesia eel mult asteptat a venit. In iudaism nu era loc de un Mesia de

genul lui lisus Hristos (Iesua Masiah), care se afla in opozifie cu toate

a§teptarite evreilor din acel timp. A§teptarea mantuirii mesianice §i factorii

care ce ar putea determina venirea acesteia au fost §i s-au confirmat ca

elemente de baza ale unei viitoare impliniri eshatologice mult asteptate. De

aceea, rabinii s-au straduit sa fixeze un cadru doctrinar pentru a evita orice

erezie §i in aceeasj masura, prin legislatia misnaica au dorit sa ofere fieearui

evreu capacitatea de a trai o viata morala, care in cele din urma daca nu va

" De obicci rabinii, in Mi§na, rarcori numesc era mesianica prin expresia

nc1??, ci ei vorbesc despre ea folosind in special expresiile ,,zilele lui Mesia" si

,,lumea care va sa vie". Emil Schiirer, op. cit.y vol. II., First Division, p. 171.


putea grabi venirea lui Mesia, eel pufin sa-1 faca pe practicantul iudaismului

capabil, prin tnviere, de a participa la viitoarea era mesianica.

Mesianismul tanaimilor §i amoraimilor a devenit baza de referinja

pentru toate diserta|iile mesianice ale scolasticilor evrei atat din evul mediu

cat sj din perioada rrioderna si contemporana. Acesta a constituit mai

departe §i etalonul dupa care se va analiza orice zvacnire mesianica

ulterioara.

MESIANISMULIUOAISMULUITALMUDIC - Plērōma · PDF file(Hilel a adoptat sapte reguli de...

Documents

Transcript of MESIANISMULIUOAISMULUITALMUDIC - Plērōma · PDF file(Hilel a adoptat sapte reguli de...