Legea societăţilor comerciale - Comentariu pe articoleLegea societăţilor comerciale - Comentariu pe articole, ediţia 4, ed. C.H. Beck, an 2009

Art. 3

(1) Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.

(2) Asociaţii în societatea în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi în societatea în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. Creditorii societăţii se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru obligaţiile ei şi, numai dacă societatea nu le plăteşte în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva acestor asociaţi.

(3) Acţionarii, asociaţii comanditari, precum şi asociaţii în societatea cu răspundere limitată răspund numai până la concurenţa capitalului social subscris.

Dată fiind calitatea sa de subiect de drept distinct de asociaţi, societatea comercială are o responsabilitate juridică proprie, patrimonială, contravenţională sau chiar penală. (extinderea responsabilităţii penale la persoanele juridice este o tendinţă generală, impusă de reglementări şi recomandări ale instituţiilor europene).

Societatea răspunde de toate obligaţiile sale patrimoniale cu propriul patrimoniu [art. 3 alin. (1) din L.S.C.; art. 1718 C. civ.]. Din art. 3 alin. (3) din L.S.C. rezultă că acţionarii, asociaţii comanditari şi asociaţii în societatea cu răspundere limitată „răspund” numai până la concurenţa capitalului social subscris. În realitate, nu este vorba de o „răspundere”, ci de obligaţia normală a fiecărui asociat de a-şi plăti (în sens de solutio) aportul pe care l-a subscris.

În regula generală, creditorii sociali nu pot pretinde plata datoriilor societăţii de către asociaţi şi nu pot urmări silit bunuri ale acestora, neputând intra în concurs cu creditorii personali ai asociatului. De la această regulă pot fi enumerate mai multe categorii de excepţii:

(i) în societăţile de persoane, asociaţii cu răspundere nelimitată sunt solidar şi indefinit răspunzători pentru datoriile societăţii dacă societatea nu le achită în termen de 15 zile de la scadentă; răspunderea solidară şi nelimitată se păstrează şi în cazul insolvenţei societăţii de persoane;

(ii) dacă societatea a fost declarată nulă, asociaţii societăţii nule răspund nelimitat şi solidar faţă de creditorii sociali, poziţia asociaţilor într-o societate nulă fiind parificată cu cea a asociaţilor în societăţile de persoane;

(iii) în cazul în care societatea este fictivă, personalitatea sa juridică este falsă şi, deci, nu există o reală separaţie de patrimonii, de unde concluzia că creditorii sociali sunt, de fapt, creditori ai falşilor asociaţi, după distincţiile mai jos analizate; falşii asociaţi răspund solidar şi nelimitat pentru datoriile „societăţii”;

(iv) dacă sunt aplicabile dispoziţiile art. 2371 din Legea societăţilor comerciale(dispoziţii care au introdus în legislaţia noastră regula „piercing the corporate veil”), asociaţii care se pun în situaţiile reglementate de acest text pot fi făcuţi răspunzători în mod nelimitat şi solidar pentru datoriile societăţii;

(v) în societăţile aflate sub incidenţa art. 235 din L.S.C., separaţia de patrimonii se menţine doar până la momentul dizolvării, întrucât aceasta are ca efect trecerea bunurilor care se constituie într-un

surplus faţă de datoriile societăţii în co-proprietatea foştilor asociaţi/acţionari; la fel se întâmplă în cazul în care, după finalizarea lichidării aferente falimentului, mai rămâne un surplus în patrimoniul fostei societăţi falite, surplus care se atribuie foştilor asociaţi/acţionari (art. 133 din Legea insolvenţei); în ambele cazuri, dacă se descoperă ulterior dispariţiei societăţii că au mai existat creditori sociali neplătiţi, aceştia ar putea exercita contra foştilor asociaţi/acţionari o actio de in rem verso, pentru a-şi putea recupera creanţa contra fostei societăţi; de altfel, în orice situaţie, dacă, după radierea unei societăţi din registrul societăţii apar creditori sociali care nu au fost plătiţi înainte de radiere, întrucât societatea nu mai există şi creanţele acestora trebuie considerate stinse pentru dispariţia debitorului; cu toate acestea, creditorii fostei societăţi vor putea introduce o acţiune în îmbogăţire fără justă cauză (actio de in rem verso) în contra acelui sau acelor foşti asociaţi care şi-au mărit patrimoniul în urma radierii pe seama micşorării averii (fostului) creditor social;

(vi) creditorii sociali pot, fie în condiţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, adică prin acţiune a administratorului judiciar/lichidatorului sau a comitetului creditorilor, fie în condiţiile art. 73 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale, să-i acţioneze în răspundere pe asociaţii/acţionarii societăţii, dacă societatea este în insolvenţă şi asociaţii/acţionarii, care cumulează şi calitatea de administrator, de drept sau de fapt, au cauzat insolvenţa sau, după caz, prejudiciul în dauna creditorilor societăţii aflate în insolvenţă (pentru distincţia între cele două tipuri de acţiuni în răspundere, a se vedea Gh. Piperea, Insolvenţa: legea, regulile, realitatea, p. 727-733);

(vii) lichidatorii unei societăţi pot, atât în cazul lichidării voluntare/administrative, cât şi în cazul falimentului, să ceară asociaţilor care sunt debitori ai societăţii pentru vărsămintele neefectuate să efectueze aceste vărsăminte, în vederea acoperirii datoriilor societăţii; în acest caz, este vorba de bunuri sau fonduri care aparţin societăţii în calitate de aport la capitalul social, dar lichidatorul procedează, practic, la un clearing tripartit între asociat, societate şi creditorii sociali.