15. Până la punctul de saturaţie, utilitatea marginală obţinută prin consumul succesiv dinacelaşi bun economic:a. creşte cu o rată descrescătoare;b. creşte cu o rată constantă;c. scade cu o rată descrescătoare;d. scade cu o rată constantă;e. scade cu o rată crescătoare.

16. Până la punctul de saturaţie, utilitatea totală obţinută prin consumul succesiv din acelaşibun economic:a. creşte cu o rată descrescătoare;b. creşte cu o rată constantă;c. scade cu o rată descrescătoare;d. scade cu o rată constantă;e. scade cu o rată crescătoare.

18. Prin consumul succesiv a unor unităţi din acelaşi bun economic, până la saturaţie,utilitatea totală este:a. pozitivă şi descrescătoare;b. negativă;c. zero;d. descrescătoare;e. pozitivă şi crescătoare.

Indiferent de natura lor, pentru a satisface o nevoie, bunurile trebuie să aibă utilitate economică, adică să se bucure de aprecierea consumatorilor.Din punct de vedere tehnic, utilitatea reprezintă capacitatea unui bun de a satisface o nevoie, capacitate ce decurge şi se exprimă prin trăsăturile şi caracteristicile intrinseci ale fiecărui bun sau categorie de bunuri. Sensul economic al utilităţii include şi raportarea la o nevoie, la o trebuinţă a consumatorului.Măsurarea utilităţii economice se realizează în două modalităţi:● masurare cardinală – presupune ca un consumator dat sa acorde fiecărui bun o utilitate mai mare sau mai mică, exprimată printr-un număr de unităţi de utilitate;● măsurare ordinală – presupune aşezarea diferitelor bunuri într-o animită ordine în funcţie de preferinţele consumatorilor.Aprecierea utilităţii economice are un caracter individual, subiectiv, ea fiind diferită de la un individ la altul. Astfel, un bun poate avea utilitate economică pentru un individ, dar nu are pentru altul. Ea depinde de raportul pe care fiecare îl stabileşte între proprietaţile bunului respectiv şi intensitatea nevoilor sale. Acest raport este diferenţiat de nivelul de cultură, gradul de informare, aspiraţiile şi preferinţele fiecăruia, dar şi de cantităţile de bunuri la care el are acces.Există mai multe tipuri de utilităţi, şi anume:● individuală sau unitară – reprezintă satisfacţia pe care o aduce o doză dintr-un bun consumat de către individ, respectiv acel segment al unei nevoi umane care poate fi acoperit, satisfăcut sau stins prin consumarea unei cantităţi date dintr-un bun;● totală – reprezintă satisfacţia resimţită în urma consumului unor cantităţi succesive dintr-un bun într-o perioadă dată;● marginală – reprezintă variaţia utilităţii totale ce rezultă prin creşterea cu o unitate a cantităţii consumate dintr-un anumit bun.Pe baza comportamentului individual, se poate aprecia că utilitatea adiţională pe care consumul o conferă fiecărei unităţi suplimentare dintr-o mulţime de bunuri omogene la care are acces, este pozitivă, dar descrescătoare.Legea utilităţii marginale descrescânde, formulată prima dată de către H. Gössen, in 1854, precizează “când cantitatea consumată dintr-un bun creşte, utilitatea marginală a bunului tinde să se diminueze”.Ca atare, consumând continuu un anumit bun, se atinge la un moment dat, un prag de saturaţie, dincolo de care, dacă totuşi consumul continuă să crească peste acest prag, există riscul să apară o zonă de insatisfacţie. Punctul de saturaţie este atins atunci când utilitatea marginală devine zero, respectiv atunci când sporirea cantităţii consumate nu mai aduce satisfacţie.

Utilitatea totala si utilitatea marginala

Daca utilitatea in general este expresia unor placeri psihologic utilitatea marginala inseamna sporul de utilitate adus prin utilizarea unei unitati suplimentare din bunul respectiv

U = cantitatea de placere ,de satisfactie pe care ne-o da un bun .Aceasta utilitate este data de cantitate dar pe masura cresterii cantitatii utilizate descreste utilitatea rezultand legea utilitatii descrescande (marginale) .

Orice bun se poate divide , fiecare parte sau o utilitate sau suma utilitatilor individuale da utilitatea totala .

Utilitatea marginala = raportul dintre sporul utilitatii totale si sporul de utilitate

u = Δut Δx

Variatia prima u = u'x u = u' u' > 0 - cresterea utilititatii ca urmare adaugarii unei cantitati

Principiul utilitatii marginale descrescatoare arata ca utilitatea totala este crescatoare in raport cantitatea consemnata dintr-un anumit bun dar numai pana la un anumit puncr numit optim dupa care orice crestere nu numai ca nu mai adauga nimic la utilitatea totala dar o si reduce .

Exista o lege a utilitatii marginale descrescande