PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI POLIŢIENESC

Noţiunea şi importanţa principiilor dreptului poliţienesc

Dreptul poliţienesc şi sistemul său sunt constituite pe baza unor

principii care le fundamentează şi în temeiul cărora se stabilesc

raporturile juridice ce formează obiectul acestei ramuri de drept.

Principiile fundamentale ale dreptului poliţienesc au ca trăsătură

principală democratismul ce rezultă din faptul că ele exprimă voinţa

legiuitorului, interesele societăţii şi al cetăţenilor şi au drept scop

asigurarea ordinii şi liniştii publice.

Principiul protecţiei drepturilor omului

Constituie un principiu guvernant al dreptului nostru intern şi el

stă la baza întregii activităţi poliţieneşti de aplicare a legii şi de

asigurare a ordinii publice în stat. Documentele internaţionale prin

care sunt ocrotite drepturile omului:

• Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată la 10

decembrie 1948 de Adunarea Generală a ONU;

• Convenţia Europeană pentru protecţia drepturilor omului şi

a libertăţilor fundamentale din 1950;

Convenţia Internaţională pentru eliminarea tuturor

formelor de discriminare rasială din 1965;

• Pactul Internaţional privind drepturile economice, sociale

şi culturale din 1966;

• Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor

formelor de discriminare împotriva femeilor din 1979;

• Convenţia împotriva torturii şi a altor tratamente sau

pedepse crude, inumane sau degradante din 1984;

• Convenţia Naţiunilor Unite privind combaterea traficului

ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope din 1988;

• Convenţia privind drepturile copilului din 1989;

Codul de Conduită şi comportare pentru poliţişti adoptat de

Adunarea Generală a ONU în 1979.

Principiul protecţiei drepturilor omului presupune că poliţiştii

trebuie să trateze fiinţa umană în spiritul respectului faţă de viaţa,

integritatea corporală, sănătatea, libertatea, demnitatea şi proprietatea

acesteia.

Principiul respectării legii (legalitatea)

Principiul legalităţii constituie un principiu fundamental al

statului şi dreptului şi constă în obligativitatea tuturor organelor

statului, partidelor şi organizaţiilor politice, economice şi sociale, a

tuturor persoanelor fizice şi juridice de a respecta şi aduce la

îndeplinire întocmai prevederile legale.

În acelaşi timp, legalitatea presupune apărarea de către stat, prin

organele sale abilitate, a drepturilor şi intereselor legitime ale

persoanelor fizice şi juridice.

Principiul echidistanţei politice

O premisă obiectivă în funcţionarea poliţiei, în statul de drept, o

constituie imparţialitatea şi neutralitatea acesteia în raport cu toate

forţele politice din societate. Menirea poliţiei este servirea

comunităţii, iar satisfacerea acestei cerinţe presupune autonomie în

raport cu forţele politice ale societăţii.

Fiind o componentă a puterii executive a statului poliţia se

subordonează doar legilor ţării şi adevărului, nefiind implicată în

competiţia pentru putere a partidelor şi celorlalte forţe politice.

Potrivit acestui principiu, organele de siguranţă şi ordine ale

statului rămân echidistante fără a le fi permis să desfăşoare politici

partizane vizavi de una sau alta din formaţiunile sau partidele politice

şi ca atare este şi trebuie să fie un organism care nu poate fi manipulat

politic.

Principiul prevenirii faptelor antisociale

Din punctul de vedere al activităţii poliţieneşti putem defini

prevenirea ca „totalitatea măsurilor întreprinse de aceste organe

pentru împiedicarea comiterii de infracţiuni şi alte fapte antisociale,

pentru reducerea continuă a numărului persoanelor pretabile să

încalce legea, pentru pregătirea antiinfracţională a populaţiei şi

sprijinirea instituţiilor publice şi private în asigurarea pazei bunurilor

pentru înlăturarea cauzelor şi condiţiilor ce favorizează săvârşirea

faptelor ilegale".

In practica activităţii poliţieneşti de prevenire se conturează

două forme principale :

a.- Prevenirea preinfracţională (antedelictum), care se referă la

activităţile ce trebuie desfăşurate de aceste organe specializate ale

statului în combaterea fenomenului infracţional în toate ipostazele

sale de manifestare.

b.- Prevenirea post infracţională (postfactum) se desfăşoară de către

organele poliţiei în colaborare cu alte organe de stat abilitate în acest

sens şi are drept scop evitarea recidivei prin determinarea şi

sprijinirea celor care au comis infracţiuni, să se reintegreze rapid şi

deplin în viaţa socială.

Activitatea de prevenire se realizează de organele poliţieneşti

prin forţe proprii în cooperare cu celelalte unităţi ale Ministerului

Administraţiei şi Internelor, cu alte organe de stat sau cu sprijinul

cetăţenilor.

Principiul păstrării secretului profesional

Spre deosebire de accesul la informaţiile de interes public care

este garantat prin lege, accesul la informaţiile clasificate este permis

numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de Legea nr. 182/2002

referitoare la protecţia acestor informaţii prin care se înţelege orice

document, date, obiecte sau activităţi care nu pot fi făcute publice,

constituind secrete de stat sau de serviciu. Principiul păstrării secretului profesional impune asigurarea secretului

activităţilor specifice ce se execută sau urmează să fie efectuate de

organele poliţieneşti, pentru ca persoanele care au încălcat legea ori

sunt în atenţia poliţiei fiind suspectate de comiterea unor fapte

contrare legii, să nu cunoască metodele şi mijloacele concrete folosite

de aceste organe ori măsurile întreprinse cu privire la ele, pentru a nu

avea posibilitatea să se sustragă cercetării penale sau .judecăţii ori să

îngreuneze aceste activităţi de aflare a adevărului în cauză.

Poliţistul trebuie să păstreze secretul profesional, fiindu-i

interzis să divulge probleme de serviciu care, prin natura lor sau

potrivit unei dispoziţii legale exprese, trebuie să rămână secrete. De

asemenea trebuia să dea dovadă de discreţie profesională în legătură

cu faptele, informaţiile sau documentele de care ia cunoştinţă cu

ocazia exercitării atribuţiilor de serviciu.

Principiul cooperării în muncă

Cooperarea reprezintă un proces prin care mai multe persoane,

grupuri, instituţii îşi organizează activitatea în vederea realizării unui

obiectiv comun.

Problema cooperării trebuie înţeleasă în sensul că fiecare organ,

formaţiune sau cadru de poliţie trebuie să-şi conjuge eforturile pentru

realizarea cu maximă eficienţă a atribuţiilor ce revin în ansamblu

acestui aparat.

Cooperarea în muncă se realizează atât pe plan intern între

poliţiştii ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul diferitelor formaţiuni de

specialitate, cât şi între aceste formaţiuni şi alte organe de poliţie. Cooperarea poliţienească se realizează pe plan extern la nivelul

Europei în cadrul unor structuri instituţionalizate şi Europolului şi pe

plan internaţional în cadrul Organizaţiei Internaţionale de Poliţie

Criminală – INTERPOL.

Principiul operativităţii şi oportunităţii

Operativitatea în acţiune a poliţiei duce la surprinderea infractorului

în momentul sau imediat după comiterea faptei înlăturând

posibilitatea sa de a fugi, de a se ascunde ori de a valorifica bunurile

provenite din infracţiune, de a-şi crea un alibi şi a face să dispară

probele ce îl învinovăţesc.

Surprinderea presupune a organiza şi desfăşura orice acţiune

poliţienească la momentul oportun când infractorii se aşteaptă cel mai

puţin şi când se pot administra cât mai multe probe privind fapta

comisă.

Principiul conlucrării permanente cu populaţia

Contribuţia cetăţenilor la desfăşurarea activităţilor poliţieneşti

îmbracă diferite forme şi modalităţi care permit aflarea şi probarea

aspectelor concrete ale săvârşirii faptelor antisociale şi îndeosebi

prevenirea comiterii acestora.

Principiul continuităţii

Serviciul public al poliţiei funcţionează permanent, poliţistul fiind în

activitate 24 ore din 24. Nu putem vorbi de perioade de respiro sau de

un program fix, deoarece şi infractorii comit fapte ilegale în orice

moment.

Principiul egalităţii şi imparţialităţii

Poliţiştii trebuie să trateze egal orice persoană, indiferent de poziţia sa

socială, de originea sa, de etnia căreia îi aparţine, de cetăţenie, sex,

rasă sau religie. Ei trebuie să fie imparţiali deoarece toţi cetăţenii sunt

egali în faţa legii.

Principiul oficialităţii şi rolul activ al organelor poliţieneşti

Toate activităţile legal desfăşurate de către instituţiile ce pun în

aplicare dreptul de poliţie al statului îmbracă un caracter oficial,

fiecare în domeniul lor de activitate. Rolul activ al acestor organe

poliţieneşti este considerat ca esenţial pentru punerea în aplicare a

actelor de putere emise de stat, şi implicarea acestor organe pentru

lămurirea cauzelor aflate în cercetare, sub toate aspectele.