Atât societatea A, cât şi societatea B au un împrumut curent în valoare de 50.000

milioane lei, iar capitalul şi rezervele au o valoare de 100.000 milioane lei.

Societatea A împrumută 100.000 milioane lei de la bancă, împrumut pe care îl

utilizează pentru a achiziţiona o clădire. Banca solicită o ipotecă asupra proprietăţii pentru a

asigura împrumutul. Rata dobânzii pentru împrumut este de 70% iar rambursarea acestuia se

va face în 10 ani, plătindu-se 70.350 milioane lei la sfârşitul fiecărui an, inclusiv dobânda.

Societatea B devine parte într-un contract de leasing financiar, alături de o bancă,

pentru o clădire. Societatea se angajează prin contract să plătească rate în valoare de 70.350

milioane lei pe parcursul a 10 ani, având opţiunea de a cumpăra respectiva clădire, la sfârşitul

celor 10 ani, pentru suma de 1.000 lei.

Ca substanţă, cele două tranzacţii sunt identice.

Dacă societatea B nu recunoaşte activul în valoare de 100.000 mil. lei şi datoria în

valoare de 100.000 mil. lei, atunci bilanţurile celor două societăţi vor fi diferenţiate. Pe baza

acestei presupuneri, ratele de îndatorare vor fi (Împrumuturi totale / Capital total +

Împrumuturi totale):

Societatea A   60%

Societatea B    33%

Din punctul de vedere al băncii, se poate considera că rata de îndatorare de 60% este

ridicată şi banca poate refuza acordarea în continuare a creditelor către societatea A dar,

datorită faptului că societatea B pare să aibă o rată de îndatorare foarte mică, banca poate fi

tentată să acorde creditul acesteia din urmă.

Prin modificarea formei tranzacţiei cu banca, prin contractarea, mai degrabă, a unui

leasing decât a unui împrumut, societatea B a împrumutat 100.000 milioane lei fără a

evidenţia impactul asupra ratei sale de îndatorare. IAS 17 va obliga societatea B să prezinte

informaţiile referitoare la activ şi la împrumut în acelaşi fel ca şi societatea A, care

contabilizează tranzacţia conform principiului de prevalenţă a economicului asupra

juridicului.

În termeni simpli, operaţiunea de leasing presupune o serie de plăţi efectuate de către o

societate în schimbul utilizării unui activ. Leasing–ul include contracte de închiriere. Acest

lucru este foarte important, având în vedere că IAS 17 trebuie aplicat chiar şi în cazul

tranzacţiilor care nu sunt recunoscute în mod clar ca fiind contracte de leasing, dar au

substanţa unui contract de leasing.

IAS 17 identifică două tipuri de leasing: financiar, care constituie, de fapt, excepţia, şi

orice altă operaţiune de leasing denumită leasing operaţional. Prin urmare, administratorii

unei societăţi vor aplica IAS 17 pentru a putea determina dacă o serie de plăţi efectuate de

societate în schimbul utilizării unui bun reprezintă un leasing financiar (care are substanţa

unui împrumut şi a unui activ achiziţionat cu ajutorul respectivului împrumut, activul

garantând împrumutul).

Leasing financiar

Conform IAS 17, “Leasingul financiar este operaţiunea de leasing care transferă, în

mare măsură, toate riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate asupra bunului.

Titlul de proprietate poate fi, sau nu, transferat, în cele din urmă”. IAS furnizează unele

exemple de indicaţii care pot sugera clasificarea unui leasing ca fiind leasing financiar, dar

acestea sunt exemple; singurul test pentru clasificare menţionat de IAS este cel citat mai sus.

În exemplul 1 de mai sus, substanţa tranzacţiei efectuate de societatea B este clară -

avem de-a face cu un leasing financiar. Aceste cazuri nu sunt, totuşi, atât de clare în practică,

după cum ne arată exemplul de mai jos:

Un vehicul are o durată de exploatare determinată de numărul de kilometrii parcurşi.

Valoarea justă a vehiculului este de 40.000 milioane lei. El parcurge, în mod obişnuit,

100.000 km înainte de a fi casat. Se ia în considerare un anumit aspect al contractului, şi

anume cumulul de km pentru care vehiculul a fost închiriat de locatar, care este:

(a)   30.000 km.

(b)  50.000 km.

(c)   75.000 km.

La punctele a) şi b) se poate spune că nu au fost transferate în mod substanţial

avantajele. În cazul c), acest lucru este mai puţin evident, dar se poate argumenta că procentul

de 75% poate fi considerat substanţial.

Contractul mai prevede, de asemenea, că în cazul a) avem un leasing financiar, iar în

cazul c) un leasing operaţional. Aceste declaraţii sunt nerelevante deoarece au doar formă

legală şi nu substanţă economică.

Ambele contracte de la cazurile a) şi b) au opţiuni de cumpărare exercitabile de către

locatar. Acest lucru pare să satisfacă problema transferării riscurilor şi avantajelor. Cazul a)

stabileşte un preţ de 20.000 milioane lei, iar cazul b) un preţ de 30 milioane lei. Este foarte

probabil ca în cazul a) societatea să achiziţioneze activul la sfârşitul termenului de leasing,

probabilitate neexistentă în cazul b). Cazul a) poate fi considerat un leasing financiar.

În fine, în cazul c), locatorul acceptă să repare, să întreţină şi să furnizeze un alt

vehicul în cazul în care cel existent se va defecta. Locatorul are, de asemenea, dreptul ca în

orice moment să înlocuiască activul cu unul similar, dacă oferă indicaţii stricte că va face

acest lucru. Acest lucru face mai puţin probabilă clasificarea cazului c) în categoria leasing–

ului financiar.

Concluzia exemplului de mai sus este aceea că toţi termenii unui contract de leasing

trebuie luaţi în considerare împreună. Este, prin urmare, o problemă de raţionament

profesional atât pentru administratorii locatarului, cât şi pentru cei ai locatorului. Trebuie

reţinut că este posibilă contabilizarea operaţiunii de leasing drept leasing operaţional de către

una din părţile contractante, respectiv drept leasing financiar de cealaltă parte contractantă.

Leasing operaţional

Leasingul operaţional este orice operaţiune de leasing (sau orice contract care, ca

substanţă, este considerat leasing) care nu este clasificată drept leasing financiar.

Contabilizarea operaţiunii de leasing financiar – Locatarul

Odată ce a fost soluţionată cea mai dificilă parte a aplicării IAS 17, şi anume “avem

sau nu de–a face cu un leasing financiar?”, rămâne problema contabilizării operaţiunii de

leasing financiar.

Partea cea mai dificilă o constituie identificarea valorii activului şi datoriei la

începutul operaţiunii de leasing. Valoarea activului poate fi mai mare decât valoarea datoriei,

deoarece paragraful 16 din IAS 17 cere societăţilor să capitalizeze în valoarea activului

anumite alte costuri.

Ignorând aceste alte costuri, activul şi datoria vor avea aceeaşi valoare la începutul

operaţiunii de leasing. Valoarea datoriei în acest caz se determină pornind de la valoarea

activului. Paragraful 12 din IAS 17 afirmă că valoarea iniţială a activului este egală cu cea

mai mică valoare dintre:

(i)    valoarea justă a activului; şi

(ii)  “valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing”.

Conceptul “valorii juste ” este acoperit de prezentarea asupra IAS 16.

Plăţile minime de leasing sunt definite de paragraful 3 din IAS 17. Acestea exclud

chiriile contingente (parte a plăţii de leasing a cărei stabilire depinde de un eveniment, altul

decât trecerea timpului), dar includ orice plată datorată de locatar pentru valoarea reziduală

garantată. Dacă locatarul are o opţiune de cumpărare a activului la un preţ la care este

aproape sigur că opţiunea va fi exercitată, atunci această valoare este inclusă în plăţile

minime de leasing drept valoare reziduală garantată.

Exemplul 2

1.     O societate închiriază în regim de leasing o maşină pe o perioadă de 5 ani,

efectuând 5 plăţi în valoare de 40 milioane lei anual, plătibili la sfârşitul fiecărui an.

Termenul de leasing este de la 31 decembrie 1990 până la 31 decembrie 1994.

2.     În plăţile de leasing este inclusă o sumă de 5 milioane lei anual, pentru

întreţinerea maşinii. Suma recompensează valoarea plătită de către locator.

3.     Dacă prin utilizarea anuală a maşinii se depăşesc 30.000 km, se datorează o plată

ulterioară de leasing în valoare de 3.000 lei per km în plus.

4.     La sfârşitul leasing–ului, locatarul va cumpăra maşina la un preţ de 80 milioane

lei, plătibili la un an după ce va fi efectuată ultima plată de leasing (31 decembrie 1995).

5.     Rata dobânzii este de 70%.

6.     Valoarea justă a activului este de 50 milioane lei.

Primele două clauze cumulate conduc la o plată de leasing pentru respectivul activ

(excluzând costurile altor servicii) în valoare de 35 milioane lei (40m – 5m) anual; pentru 5

ani = 175 milioane lei. Dacă se adaugă şi clauza cu nr. 4 – 80 milioane lei - se obţine un total

de 255 milioane lei, ceea ce reprezintă valoarea unei plăţi minime de leasing.

Sumele prevăzute de clauza cu nr. 3 nu sunt incluse în valoarea plăţilor minime de

leasing, deoarece depind de utilizarea maşinii la cote ridicate.

În vederea calculării valorii actualizate a plăţilor, fiecare flux de numerar este

diminuat cu (1+rata de actualizare, in acest caz rata dobânzii) la puterea n, unde n = numărul

de ani care au trecut.

Anii Flux de

numerar

Indicele

de

Flux de

numerar

trecuţi actualizar

e

actualizat

1 35 1,70 20,59

2 35 2,89 12,11

3 35 4,91 7,12

4 35 8,35 4,19

5 35 14,20 2,47

6 80 24,14 3,31

Total 255 49,79

Astfel, activul şi datoria sunt recunoscute la 49.79 m Lei (ceea ce înseamnă mai puţin

decât valoarea justă a activului)

DB Mijloace de transport (2123)                     49.79 m Lei

CR Leasing (167)                                 49.79 m Lei

Suplimentar, au fost suportate costuri aferente întocmirii contractului de 1 m Lei

DB Mijloace de transport (2123)                     1m Lei

            CR Conturi la bănci în lei (5121)                                  1m Lei

Paragraful 17 din IAS 17 cere ca plăţile minime de leasing să fie împărţite între plata

pricipalului şi plata dobânzii, iar partea de dobândă să fie calculată în aşa fel încât rata

dobânzii aplicabilă soldului nerambursat să fie constantă pentru fiecare an.

Dacă valoarea iniţială a activului este stabilită (ca mai sus) utilizând valoarea

actualizată a plăţilor minime de leasing, atunci rata periodică a dobânzii este rata de

actualizare utilizată pentru calcularea valorii actualizate. În caz contrar, şi dacă valoarea justă

a activului a fost utilizată, atunci rata dobânzii va trebui să fie calculată. Acest lucru se poate

face foarte uşor utilizând o foaie de calcul în genul celor din Excel.

Soldul Dobânda

adăugată

Flux de

numerar

Sol

d

Ca

pital

neram

bursat

la 70% pe

an

fin

al

ra

mbursat

A B C D E

49,79 34,85 35,00 49,

64

0,1

5

49,64 34,75 35,00 49,

39

0,2

5

49,39 34,58 35,00 48,

97

0,4

2

48,97 34,28 35,00 48, 0,7

25 2

48,25 33,77 35,00 47,

02

1,2

3

47,02 32,91 80,00 -

0,07

47,

09

Înregistrările contabile vor fi:

DB Cheltuieli privind dobânzile (666)              B

DB Leasing (167)                                             E

            CR Conturi la bănci în lei (5121)                      C

Conform IAS 16, activul trebuie amortizat pe parcursul contractului de leasing (sau

de-a lungul duratei de viaţă a activului, dacă este aproape sigur că locatarul va deveni

proprietarul activului).

Contabilitatea contractelor de leasing financiar - Locatorul

Locatorului i se aplică aceleaşi reguli ca şi locatarului. Locatarul a calculat valoarea

activului ca fiind cea mai mică dintre valoarea justă şi valoarea actualizată a plăţilor minime

de leasing.

În cazul locatorului, activul (în cazul de faţă un debitor) este evaluat la “valoarea

investiţiei nete în contractul de leasing”- care este egală cu:

                        Plăţile minime de leasing

PLUS               Valoarea reziduală negarantată

MINUS                       Dobânda neprimită

Primul punct important de reţinut este acela că plăţile minime de leasing nu sunt

întotdeauna aceleaşi pentru locatar şi locator. Totuşi, acest lucru nu se întâmplă prea des.

Aceasta se întâmplă când, în exemplul de mai sus, cei 80 m lei din clauza 4 nu sunt garantaţi

de locatar, ci de o terţă parte. În acest caz, plăţile minime de leasing pentru locatar, din

exemplul anterior, vor fi de 175 m Lei, iar pentru locator vor fi de 255 m Lei.

Valoarea reziduală negarantată este egală cu zero exemplul de mai sus. O valoare

reziduală negarantată apare atunci când nu se specifică în contract că titlul de proprietate

trece la locatar sau la o terţă parte (care nu are nici un fel de legătură cu locatorul), sau atunci

când locatarul sau o terţă parte (care nu are nici un fel de legătură cu locatorul) nu dispune de

o opţiune de cumpărare la un preţ atât de scăzut încât exercitarea opţiunii să fie aproape

sigură. În aproape toate circumstanţele locatorul va cunoaşte valoarea reziduală negarantată.

Scăderea dobânzii neprimite este similară cu actualizarea făcută în cazul locatarului.

Totuşi, locatorul va ştii valoarea dobânzii adăugată la plăţile de leasing.

În aproape toate cazurile investiţia netă în leasing va fi egală cu preţul plătit de locator

pentru activ. În cazul unui producător sau al unui comerciant, investiţia netă în leasing va fi

crescută cu profitul din vânzări (a se vedea mai departe).

În cazul de mai sus în care locatarul garantează un preţ final de cumpărare, plăţile

efectuate locatorului vor stinge creanţele din leasing ale acestuia şi vor plăti toate cheltuielile

cu dobânda.

În cazul în care există o valoare reziduală negarantată, la sfârşitul duratei contractului

de leasing contul debitorului va rămâne cu un sold. Exemplul de mai sus consideraţi–l în lipsa

clauzei cu nr. 4.

Exemplul 3 – Contabilitatea locatorului

1.     societate închiriază în regim de leasing o maşină pe o perioadă de 5 ani,

efectuând 5 plăţi în valoare de 40 milioane lei anual, plătibili la sfârşitul fiecărui an. Durata

contractului de leasing este de la 31 decembrie 1990 până la 31 decembrie 1994.

2.     În plăţile de leasing este inclusă o sumă de 5 milioane lei anual, pentru

întreţinerea maşinii. Suma recompensează valoarea plătită de către locator.

3.     Dacă prin utilizarea anuală a maşinii se depăşesc 30.000 km anual, se datorează o

plată ulterioară de leasing în valoare de 3.000 lei per km în plus.

4.     Se renunţă la această clauză.

5.     Rata dobânzii este de 70%.

6.     Valoarea justă a activului este de 50 milioane lei.

7.     Locatorul a plătit pentru activ 47 milioane lei.

Locatorul a efectuat câteva calcule care să-i permită întocmirea unui proiect de

contract.

A

nii care

au trecut

Valoar

ea

debitorului

Chelt

uiala cu

dobânda

Flu

xul de

numerar

Sold

ul de

închidere al

debitorului

Rambu

rsarea datoriei

debitorului

A B C D E F

1 47,00 32,90 35,0

0

44,90 2,10

2 44,90 31,43 35,0

0

41,33 3,57

3 41,33 28,93 35,0

0

35,26 6,07

4 35,26 24,68 35,0

0

24,94 10,32

5 24,94 17,46 35,0

0

7,40 17,54

După cum vedeţi, locatorul ştie care este investiţia netă în contractul de leasing, care

sunt cheltuielile cu dobânzile şi elementele de rambursare a capitalului, cât şi care este

valoarea reziduală. Acesta va fi cazul aproape întotdeauna, având în vedere că locatorul

stabileşte termenii contractului de leasing.

Înregistrările contabile vor fi:

Db Creanţe din leasing (267?)                                     47

            Cr Conturi la bănci în lei (5121)                                              47

Anual

Db Conturi la bănci în lei (5121)                      D

            Cr Creanţe din leasing (267?)                          F

            Cr Venituri din dobânzi (766)                          C

La sfârşit, va rămâne un sold de 7,40 m Lei, reprezentând partea din activ care nu a

fost consumată de locator. Cu excepţia efectuării oricăror ajustări necesare pentru depreciere,

tratamentul acestui sold nu este discutat în IAS 17.

Leasing-urile financiare ale producătorilor sau ale comercianţilor

Diferenţa este aplicabilă doar locatorului. Locatorul va adăuga un profit valorii

investiţiei nete în contractul de leasing. În exemplul de mai sus locatorul ar fi putut cumpăra

maşina pentru 40 m Lei şi să adauge un profit de 7 m Lei.

Este posibil să crească profitul şi să scadă dobânda. Într-o recalculare a exemplului de

mai sus, preţul de vânzare a crescut cu 10 m lei şi rata dobânzii a scăzut de la 70% la 56%.

A

nii

Valoa

rea

Dob

ânda

Flux de Valo

area

Ramb

ursare

tr

ecuţi

activel

or

apli

cată

numerar final

ă a

a

datoriei

activ

elor

1 57,00 31,3

5

35,00 53,3

5

3,65

2 53,35 29,3

4

35,00 47,6

9

5,66

3 47,69 26,2

3

35,00 38,9

2

8,77

4 38,92 21,4 35,00 25,3 13,59

1 3

5 25,33 13,9

3

35,00 4,26 21,07

În acest caz paragraful 34 din IAS 17 cere amânarea profitului de 10 m Lei pe

parcursul perioadei de leasing.

 

Contabilitatea contractelor de leasing operaţional

Având în vedere că este bine explicată în IAS 17, prezentarea nu va mai acoperi acest

domeniu. În plus, există şi SIC 15 care discută despre stimulentele oferite prin contractele de

leasing operaţional. SIC 15 cere locatarului şi locatorului să capitalizeze stimulentele şi să le

recunoască pe parcursul duratei contractului de leasing.

Care este utilitatea contractelor de leasing financiar

Din cauza IAS 17, societăţile nu pot utiliza leasingul financiar pentru a ascunde

împrumuturile. Există alte două avantaje.

Fiscal – Legea va determina care dintre cele două părţi ale tranzacţiei va beneficia de

deducerea amortizării fiscale. Cea care va deduce amortizarea fiscală s-ar putea să nu fie

aceeaşi societate care deduce amortizarea contabilă în contul său de profit şi pierdere.

Pentru a înţelege acest lucru este important să înţelegem că în IAS, tratamentul fiscal

al tranzacţiilor este separat de tratamentul contabil. În IAS se utilizează estimările şi

raţionamentul profesional pentru a calcula cifrele contabile. Astfel, în cazul leasingului, este

o problemă de raţionament profesional al administratorilor ambelor părţi, pentru a decide

dacă contractul de leasing este financiar sau operaţional, fără a ţine cont de tratamentul fiscal.

Astfel, este posibil să se aranjeze un contract de leasing pentru a avea deducerile de

impozit la societatea care are profituri mari, mai degrabă decât la cealaltă parte care ar putea

să nu aibă venituri impozabile.

Garanţie – În primul exemplu, ambele societăţi (a şi b) au avut în final împrumuturi

garantate cu activul respectiv. Totuşi garanţia asupra activului, pentru societatea A, nu este la

fel de puternică ca în cazul societăţii B, unde proprietarul legal al activului este societatea

creditoare. Dacă societăţile nu-şi rambursează împrumuturile, banca cu leasingul îşi va cere

pur şi simplu proprietatea înapoi, iar banca cu împrumutul va trebui să înceapă procedurile

legale pentru a dovedi şi a executa garanţia.

Prezentare de informaţii

Cerinţele de prezentare sunt expuse cu suficientă claritate în IAS 17. Partea care ar

putea fi mai puţin clară este reconcilierea dintre valoarea brută a investiţiei în leasing şi

valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing pentru locator, ca şi reconcilierea între

valoarea totală şi valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing. Această prezentare va fi

făcută, în mod normal, în felul următor:

Investiţia brută în leasing (pentru locator)                                         x

(sau valoarea totală minimă a plăţilor de leasing pentru locatar)

Cheltuieli financiare nerealizate                                                                    (y)

Valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing                                           z

În mod normal, cheltuielile financiare nerealizate sunt cheltuielile cu dobânda

adăugate de către locator, sau, în cazul locatarului, diferenţa între x şi z de mai sus.