LATINITATE SI

DACISM

“Un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca

un copil care nu işi cunoaşte părinţii.”

Nicolae Iorga

Argument Încă din clasele mici, am fost învăţaţi despre originile noastre ca popor şi despre formarea limbii pe care o vorbim astăzi. "Suntem o combinaţie între o populaţie de ţărani autohtoni şi nobilii cuceritori romani". Dar care dintre aceste două rădăcini ereditare are o pondere mai mare? Există mulţi istorici, etimologi şi lingvişti care aduc argumente pro sau contra ipotezei că suntem latini sau daci, precum şi mulţi scriitori, şi poeţi care îşi dau cu părerea sau folosesc clişee în favoarea uneia din aceste două ipoteze. Acesta a fost principalul motiv pentru care am ales acest studiu de caz. Ne-am propus să elucidăm misterul originii noastre. Suntem daci? Suntem romani? Vom afla acest lucru analizând argumente lingvistice, etimologice şi istorice ,dar şi literatura română care se referă la acest subiect.Sperăm ca după ce vom studia aceste argumente, să ne formăm cel puţin o opinie, dacă nu ajungem la o concluzie sigură, lucru puţin probabil, având în vedere complexitatea acestui subiect şi controversele actuale şi trecute cu privire la el.

Geo Dumitrescu

Că slav eram, de n-aş fi fost latin, latin aş fi, de nu mi-ar zice dac - dar a ieşit aşa : să fiu român - şi vreau cu toată lumea să mă-mpac !

Exista un singur film despre daci si romani, film ce propovaduieste o Dacie devastata, in care au

ramas doar vaduve, copii si batrani. Femeile dace, imbracate in camasi populare, fuste cu

fote si opinci, se marita in disperare de cauza cu viteji legionari romani, ca sa dea nastere noului popor roman din samanta “latina”. Desi mame bune si iubitoare, femeile dace nu-si vor invata copiii niciun singur cuvintel dac, niciun singur cantec de leagan, nicio singura Doina sau Hora,

ca altfel cum a “disparut” limba daca?Mai era doar o mana de copii-baieti salbaticiti

prin munti, sub mana unor haiduci-patrioti, care cresc mari fara nicio cultura , dar cu ideea

eliberarii de sub jugul roman, adanc inradacinata in sufletele lor tinere. Sperantele

lor stau in dacii liberi, neocupati de romani, dar acestia sunt cu totul marginalizati, avand doar o existenta ipotetica. Copiii din munti cresc mari

si sfarsesc prin a lupta cot la cot cu romanii impotriva triburilor germanice in drumul lor catre Roma, intr-o infratire daco-romana deja

inceputa cu prima generatie. Romanii, din lipsa de mijloace specific romane, sfarsesc prin a se

imbraca in portul popular din Dacia, unde nu se gaseau de cumparat decat opinci in loc de

sandale. Astfel portul barbatesc dac suprevietuieste si el in lipsa dacilor barbati, dar

prin legionarii sirieni, egipteni, gali, celti si britanici, cam ce putusera aduna romanii din tot imperiul impotriva Daciei. Acesti legionari, desi

instruiti in spiritul Romei, isi schimba acum tunica pe itari si sandalele pe opinci, ca altfel

cum au ajuns pana la noi in lipsa dacilor?

I-am uitat pe batranii ramasi prin sate, carunti si intelepti, care se reped si ei la constructii de bai publice romane si fantani arteziene, la ridicarea de ziduri si palate, la invatarea alfabetului latin, toate acestea in locul pastoritului traditional si integrarii milenare cu natura, specific daca. Sunt in varsta, au vazut multe in viata, dar decid si ei ca limba lor straveche trebuie uitata repede-repede, asa ca devin fluenti peste noapte in limba cuceritorului roman.In urma razboiului daco-roman, intr-un proces unic in lume in perioada istorica, cuceritii dispar cu desavirsire, cuceritorul devine pastratorul traditiilor si culturii cuceritului pentru urmatorii doua mii de ani, cuceritorii parasesc si ei in graba Dacia de la mic la mare la scurt timp dupa cucerire, dar lasa in urma un nou popor si o noua limba care imbina fericit trasaturile cele mai bune ale disparutilor cu ale cuceritorilor. Scenariul de mai sus nu iese cu nimic din comun ca subiect de film, dar aplicat la destinul istoric al unui popor, chiar ignorand faptul ca dacii erau cel mai mare si raspandit popor din Europa la ora respectiva, devine o absurditate greu de acceptat ca atare. Cu toate acestea, de cateva secole incoace, acesta este cel mai bun scenariu pe care noi ,romanii, l-am putut imagina, ca sa putem explica “disparitia” dacilor si provenienta “latina” a limbii romine. Nu cumva acest scenariu fantezist trebuie reconsiderat?

LATINITATEA• Latinitatea este un termen care denumește acțiunea de impunere a limbii latine și a civilizației

latine în urma cuceririi Daciei de către romani. • Ideea de latinitate începe să fie afirmată la noi de

generaţia cronicarilor – secolele XVI – XVIII (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce) , apoi de stolnicul Constantin Cantacuzino și de Dimitrie

Cantemir. • Atinge apogeul prin reprezentanții “Şcolii Ardelene” (Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru

Maior).

DacismulDacismul este un curent în istoriografie, afirmat la jumătatea

secolului al XIX-lea, prin absolutizarea (mitizarea) contribuţiei dacilor la formarea poporului român.Dacii sau Getii(geto dacii)constituiau un singur popor: cu doua denumiri insa,date de fiecare de unul dintre vecini.Grecii numeau Geti pe cei din Campia munteana,din Moldova si din Doborgea,iar romanii Daci sau Dai,pe cei din Transilvania si Banat.Dar si unii si altii stiau de ambele nume.

Dacismul îsi face simţită prezenţa odată cu interesul romanticilor pentru etnogeneza şi pentru mitologia din spaţiul traco-dac. Se conturează ca un curent de idei, mai mult sau mai puţin unitar, mai ales în perioada interbelică, de multe ori fiind asimilat cu orientarea tradiţionalistă.

ETNOGENEZA POPORULUI ROMAN Etnogeneza este procesul

istoric, lingvistic si cultural de formare a unui popor.

Procesul etnogenezei romanilor cuprinde doua etape de baza: -etapa primara (sec.II-I a.Chr. - sec.V p.Chr.) cand se formeaza comunitatea romanica de rasarit (daco-romanii) -etapa finala (sec. VI-VIII) cand se constituie poporul roman propriu-zis.

Spatiul etnogenezei romanilor a cuprins teritorii intinse din Europa de sud-est, care corespundeau pamanturilor tracilor de nord (geto-dacilor) si partial ale tracilor de sud, care se intindea de la Campia panonica pana in Transnistria, si de la Carpatii nordici pana in partea centrala a muntilor Balcani. Spatiul de etnogeneza al romanilor avea drept axa centrala bazinul Dunarii de Mijloc si de Jos, limitat de doua cetati naturale uriase formate din muntii Carpati si Balcani. In epoca migratiunilor, spatiul etnogenezei poporului roman s-a restrans la teritoriul Carpato-Danubiano-Nistrean.

Timpul etnogenezei romanilor reprezinta o perioada indelungata de restructurari etnoculturale, lingvistice si spirituale, desfasurate pe parcursul a circa 900 ani, avand drept limita inferioara sec. II-I a.Chr. si limita superioara sec. VII-VIII p.Chr. Procesul etnogenezei romanilor s-a inceput din momentul declansarii expansiunii civilizatiei romane in Dacia si s-a sfarsit prin consolidarea daco-romanilor pe o baza etnolingvistica calitativ noua.

Etapele etnogenezeiSec. II-I a.Chr. - sec. V p.Chr. - etapa primara a etnogenezei romanilor sec. II-I a.Chr. - inceputul expansiunii economice a romanilor in DaciaSec. II-I a.Chr. - 106 p.Chr. - etapa preliminara a romanizarii106-275 p.Chr. - etapa decisiva a romanizarii 275 - sec. IV-V p.Chr. - etapa finala a romanizarii 74-72 a.Chr. - inceputul expansiunii militare a romanilor la Dunare29-28 a.Chr. - cucerirea Dobrogiei de catre romani, includerea ei in componenta regatului Odris. 4-12 p.Chr. - primele expeditii militare romane la nord de Dunare15 p.Chr. - formarea provinciei romane Moesia46 p.Chr. - includerea Dobrogei in componenta provinciei Moesia57-67 p.Chr. - Cucerirea de catre romani a teritoriului din sudul Moldovei si a orasului Tiras85-89 - razboiul daco-roman dintre Decebal si Domitian86 p.Chr. - Formarea provinciilor romane Moesia Inferior si Moesia Superior101-102 - I razboi daco-roman dintre Decebal si Traian105-106 - al II-lea razboi daco-roman dintre Decebal si Traian106, 11 august - formarea provinciei romane DaciaSec. VI-VII - Migratia slavilorSec. VII-VIII - finalizarea etnogenezei romanilor

Limba română s-a format în cursul mileniului I al erei noastre, pe teritoriul Carpato - Dunărean, din latina vulgară (populară) și limba vorbită de geto-daci, strămoșii noștri. În anul 106,Dacia a fost transformată în provincie romană. Romanii fiind superiori, și-au impus limba vorbită și au asimilat populația dacă. Romanizarea intensivă a durat 165 de ani, până în 271-274, când Împăratul Aurelian a ordonat retragerea administrației.

Populaţia rezultată din convieţuirea celor două popoare nu s-a retras, ci şi-a continuat existenţa pe aceste teritorii, date confirmate de dovezi arheologice şi lingvistice.

FORMAREA LIMBII ROMANE Există trei teorii legate de

teritoriul de formare a limbii române:

teoria formării limbii române exclusiv la N de Dunăre, susţinută de D. Cantemir, Petru Maior, B.P. Hasdeu, care este infirmată de existenţa dialectelor româneşti de la S de Dunăre;

Teoria formării limbii române la N şi S de Dunăre, susţinută de Şcoala Ardeleană şi de majoritatea lingviştilor români (A.D. Xenopol, Al. Rosetti, N. Iorga, Sextil Puşcariu).

teoria formării limbii române exclusiv la S de Dunăre, susţinută de lingvişti străini (Sulzer, Roesler) sau de savanţi români recum Ov. Densusianu sau Al. Philippide, conform căreia după retragerea aureliană s-ar fi produs o migraţie masivă de populaţie din spaţiul fostei Dacii. Teoria imigraţionistă este infirmată de bogatele mărturii arheologice prin care se demonstrează persistenţa populaţiei dacice în teritoriul de baştină, de obiectele de cult creştin, cu inscripţii latineşti sau de persisitenţa unor cuvinte latineşti numai în V României (ai, june, nea, păcurar).

Influențe în limba română

Influenţe

VECHI

SLAVĂ MAGHIARĂ GREACĂ

TÂRZII

NEOGREACĂ TURCĂ

1. ARHAISMUL STRATULUI/FONDULUI LATINLimba română îşi dovedeşte caracterul latin la nivel fonetic, gramatical şi lexical.

a. Transformări fonetice în trecerea de la latină la română:Căderea consoanelor finale m, n, s,t: caput> capu>cap;Transformarea consoanei duble –ll- în l: callis>calle

b. La nivel gramatical, româna preia 3 din cele 5 declinări ale substantivelor latineşti, cele 3 genuri, cele 4 conjugări ale verbelor, modurile şi timpurile, pronumele, mare parte a numeralelor, numeroase adverbe, dar mai ales prepoziţii şi conjuncţii. c. La nivel lexical, vocabularul fundamental al limbii noastre este în proporţie de 60% de origine latină: părţi ale corpului omenesc (cap, creier, dinte, braţ, faţă, inimă, mână), gradele de rudenie (socru, frate, părinţi, nepoţi, cumnaţi, fini), termeni religioşi (biserică, cruce, a se ruga), zilele săptămânii, termeni agrari (pământ, sapă, arătură, semănătură, seceră), verbe care indică acţiuni esenţiale (alerga, aduce, auzi, bate, cădea, cânta, cunoaşte, fi, judeca, lua), obiecte de uz casnic, elemente ale vegetaţiei (arbore, ceapă, codru, munte, pădure), animale domestice şi sălbatice (arici,bou, cal), unităţi ale timpului (an, azi,diminaţă, iarnă, lună, noapte, zi, săptămână), fenomene meteorologice (vânt, ceaţă, fulger, ger).

Individualitatea limbii romane consta in:

2.SUBSTRATUL DACO-MOESIC/DACO-MEZIC

In Dacia şi Moesia, latina este limba oficială până la începutul secolului al VII-lea. Se tinde apoi la o limbă romanică unitară şi completă, răspândită la nord

şi la sud de Dunăre, datorită civilizaţiei predominant agrare şi pastorale a creştinilor (din sec. IV), ortodocşilor (din sec. VI).În acest substrat găsim

cuvinte care se referă la om şi relaţiile sale: (prunc, copil, băiat, miere, moş), îmbrăcăminte (brâu, căciulă), unelte, arme (ghioagă, grapă,

undrea), la habitate (bordeiu, cătun, ţărână, vatră), horă (brad. mazăre, strugure), adjective (aprig, mare, tare), adverbe (gata, niţel, pururea), verbe (a anina, a bucura, a cruţa, a dezmierda, a înţărca, a necheza, a

scurma, a viscoli).Sufixe: -esc, -eşte, -andru, -ăni.Existenţa celor patru dialecte (istroroman,meglenoroman,aroman,dacoroman),formate la N si SUD de Dunare,nu afectează unitatea limbii române.

O importantă influenţă asupra limbii române începe cu mijlocul sec. al V-lea, odată cu migraţia slavilor pe teritoriile de la S de Dunăre (unde asimilează populaţia autohtonă sau o dislocă spre sud) şi pe cele de la N fluviului, convieţuind cu daco-romanii şi treptat fiind asimilaţi. Procesul este activ în perioada sec. VII-X şi are drept consecinţe bilingvismul slavo-român, reorganizarea Bisericii şi oficierea slujbei după model slav, în limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate. Şi după sec. al XIII-lea, în diferite etape istorice, limba română a recurs la împrumuturi slave prin intermediul limbilor vecine (bulgara, rusa, uraineana, sârbo-croata).

Din slavă provin cuvinte ce constituie serii semnatice: părţi ale corpului omenesc (gât, gleznă, obraz), vieţuitoare (cocoş, curcă, dihor, gâscă, veveriţă, vidră), relaţii umane (nevastă, rudă, prieten, vrăjmaş), unelte (ciocan, cleşte, greblă), natură (iaz, crâng, izvor, dumbravă), termeni bisericeşti (mucenic, monah, pomană, schit, sfânt, slavă), noţiuni abstracte (duh, milă, muncă, noroc, nevoie, silă), la care se adaugă antroponime (Bogdan, Dan, Dragomir, Dumitru, Mihai, Mircea, Vlad, Vlaicu, Nicolae) sau toponime (Cozia, Ialomiţa, Ilfov). De asemenea, sunt de origine slavă verbe (citi, dărui, hrăni, iubi, logodi, munci), adjective (drag, mândru, prost, viteaz, voinic), sufixe (-ac, -alnic, -anie, -aş, -că, -ean).

3.Adstratul slav-20% din vocabularul limbii romane

Din greaca:a agonisi, tacticos, folos, priso

s, cost, arvuna, matase,flamura,

 stolDin maghiara:neam, viclean, oras, belsug, gâ

nd, bai, fierastrauDin turca:baclava, cafea, belea, saftea, s

arma, iahnie, chiftea,patlagea, iaurt, musama, chirie, dusman

Din franceza:Influenta, inventar,

a solutiona,, recensamânt, mesager, parfum, elev, antreu

Din italiana:Opera, capodopera, banca, contabil, bilant, piano, scadenta, bariton, solfegiu, mandolina,spagheteDin germana:cremvurst, rucsac, halta, boiler, gater, blit, procura, prodecanDin rusa:combinat, agregat, mecanizator, agrotehnica, procuraturaDin engleza:talc-shou, mass-media, stres, campus, spiker, picup, motel, radar,  corner, meci, fault, dribbling, ring, design, miting.

Pentru a realiza cat de puternici sau nu sunt dacii, va recomandam:

”După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrânt. Dar unirea lor este cu neputinţă şi nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi. La ei, la traci, trândăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce munca câmpului este îndeletnicirea cea mai umilitoare; a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de viaţă”.

Infatisarea dacilorInalţi şi robuşti, bărbaţii daci aveau, în general, pielea de culoare deschisă, ochii albaştri şi părul blond-roşcat. Oamenii de rând purtau părul retezat pe frunte şi lăsat în plete destul de lungi pe umeri, ceea ce le-a şi atras numele de comati — „pletoşii”; la dacii nobili (tarobostes, pileati) e mai greu de stabilit portul părului din pricina căciuliţei din lână (pileum) pe care o purtau ca semn distinctiv al rangului lor. În orice caz, şi unii şi alţii purtau mustăţi şi barbă bogată, potrivite cu foarfecele. Unii autori antici afirmă că geto-dacii s-ar fi tatuat; după alţii, tatuajul era specific doar sclavilor lor, dar ştirile în această privinţă nu sunt destul de precise pentru a putea încerca vreo încheiere sigură.Femeile dace par să fi fost frumoase, de o frumuseţe severă, aspră chiar, dar expresivă. Columna Traiană le înfăţişează, poate idealizându-le întrucâtva, zvelte, înalte, aparent puternice, purtând părul pieptănat pe tâmple, cu cărare la mijloc şi strâns la spate într-un coc.

Imbracamintea, destul de simpla,seamana intrucatva cu portul popular romanesc. Ca si infatisarea, ea era aceeasi la marea majoritate a populatiei, indiferent de clasa sociala sau regiunea teritoriala. Camasa, pana la genunchi, crapata pe margini in dreptul coapselor, e prinsa la mijloc cel mai adesea cu un brau subtire, rareori cu brau lat de piele sau stofa groasa. Itarii sau pantalonii cioareci, erau de doua tipuri: cei largi din material mai subtire strinsi in jurul gleznelor, si cei stransi pe picior din lana mai groasa. Incaltarile erau alcatuite exclusiv din opinci majoritatea din piele, putine din pasla, iarna cu cioareci grosi de lana. Pentru inaintarea usoara pe gheata, li se adaugau "ghearele de pisica" iar la calareti pinteni de fier. Dar vara, mai ales la campie cei mai multi daci se poate sa fi umblat desculti. Exclusiv pentru nobili erau caciulitele care le indica rangul, cele pentru vara erau facute din panza de in iar cele pentru iarna din lana, uneori din blana de oaie intoarsa cu parul in interior. Femeile, purtau o camasa incretita la gat, cu maneci scurte, si o fusta, uneori o catrinta. Unele femei purtau si basma,cel mai probabil colorata.Elemente de permanenta:camasa lunga, cingatoare peste mijloc, mantie ce-i ajunge pana mai jos de genunchi si caciula traditionala daca pe cap.

Romanii, veniti in Dacia au adoptat portul dac, astfel cum

ne informeaza D. Protase. Pana in prezent nu s-a gasit nici un monument in care sa fie reprezentat un dac in toga

romana. De fapt, colonistii erau nevoiti sa adopte portul dac pentru a nu ingheta iarna

de frig, asa cum ne demonstreaza monumentul sculptural de la Casei (Jud. Cluj, Rominia) al lui Iulius Crescens imbracat intr-un cojoc mitos, ca si cel de la

Apulon.

Ce avem noi de la daci?

1) Pornind de la comoara cea mai de preţ a unui popor - spiritualitatea - putem vedea cu uşurinţă că Triada Dacică Divină, venerată de către strămoşii noştri, se traduce astăzi prin Sfânta Treime.2) Înainte de orice eveniment important şi, pentru a obţine răspunsul la întrebările adresate zeilor, dacii (cel puţin acei daci care însumau preoţii şi învăţaţii) ţineau post. 3) De-a lungul timpului, acest număr de zei a rămas ca şi cifră magică în credinţa poporului român.4) Şi, cu toate că dacii nu îşi îngropau morţii, acestora le era adus în clipa cea de pe urmă un pumn de pământ, pe care îl strângeau la piept. Astăzi, în ritualul creştin, pământul strâns în pumn este aruncat în groapa în care este aşezat sicriul. 5) Hora,„roata valahă”, destăinuie, în simbolismul ei primar, uniunea harică a jucătorilor cu divinitatea tutelară imaginată simbolic în centru.

Mancarea dacilorSe pare că geto-dacii, dar nu numai ei, ci şi celelalte ramuri tracice, aveau o alimentaţie diversă, dar în care produsele vegetale deţineau primul loc. Se mânca multă pâine, în special nedospită, terciuri de cereale, legume, leguminoase proaspete şi uscate, ciuperci şi fructe.Brânzeturile erau şi ele abundente, lucru normal dacă ne gândim că din moştenirea tracă fac parte iaurtul, untul şi brânza.Băuturile cele mai importante erau vinul şi berea de cereale (în special orz şi probabil şi mei). Vinul se bea de obicei nediluat cu apă, ceea ce ducea foarte des la excese.Conform surselor istorice tracii aveau două mese pe zi, şi putem presupune cu destul temei că geto-dacii nu făceau excepţie. Obiceiul de a strivi ceapa în pumn şi de a o servi presărată cu sare, alături de pâine şi brânză, provine de pe vremea dacilor.Inca de pe atunci aroma usturoiului si a cepei era nelipsita din mancaruri. Istoricul roman Dioscorides indica în mod clar că usturoiul era folosit de daci sub formă de mujdei (adică pisat şi amestecat cu apă, oţet sau vin), ca leac pentru indigestii, dureri de cap şi stări gripale. De atunci datează obiceiul de a păstra usturoiul în funii împletite, atârnate de tavan sau pereţi.

“Ei cred ca nu mor, ci ca cel ce-si da sfarsitul se duce la zeul Zamolxis; unii dintre ei cred ca acesta este Gebeleizis.Acestui zeu ei ii trimit un mesager ales de o majoritate si pe care il insarcineaza sa transmita cererile fiecaruia. Iata cum se realizeaza acest lucru: cativa dintre ei se aseaza in rind tinand in maini cate trei sulite ,altii il apuca de maini si de picioare pe cel ce trebuie trimis la Zamolxis si il arunca in aer astfel incat acesta sa cada pe varful armelor. Daca acesta este strapuns si moare ei cred ca zeul l este prielnic ,iar daca nu moare ei dau vina pe mesager ,pe care il considera un om de nimic, si aleg un altul pe care sa-l trimita. Acestuia i se da aceeasi insarcinare cat este inca in viata. Tot acesti traci cand tuna si fulgera trag cu sageti in sus ,spre cer, si arunca amenintari la adresa zeului.”-HERODOT

Tot Herodot aduce lamuriri si asupra ritualurilor ce au loc la nasterea sau moartea unui trac.El ne spune ca atunci ,cand se naste un copil, tracii il plang pe acesta pentru bolile ce va trebui sa le infrunte dar “pe morti ei ii ingroapa cu veselie ,pe motiv ca a scapat de atatea rele si ca este binecuvantat…”, la moartea unuia dintre ei una dintre sotii “care a fost considerata cea mai buna de catre sot ,este slavita ,omorata si ingropata cu acesta. Celelalte sotii sunt foarte suparate si se considera dezonorate…”.

Formarea Imperiului Roman

Conform legendei fondatorii Imperiului Roman sunt cei doi fii ai preotesei Rheea Silvia, Romulus şi Remus avându-l ca

tata pe zeul razboiului Marte. Intre cei doi se isca o disputa asupra stabilirii pozitiei

exacte a viitorului oras. Cei doi convin sa cadă de acord prin testarea abilitatilor fiecaruia prin voia zeilor. Fiecare dintre ei

se aseaza pe pamant si privind spre cer, Remus vede sase vulturi in timp ce fratele sau doisprezece. Remus

neacceptandu-si infrangerea este ucis de Romulus si ingropat in transeele viitorului oras care se va numi Roma, dupa

numele sau si-l serveste drept primul rege.

ZeitatiRomanii aveau o credinţă politeistă cu o mulţime de zei, inspiraţi din cultura greacă, pentru că în momentul în care au cucerit Grecia, romanii au fost cuceriţi de cultura greacă. Zeii romani nu aveau statui, ci se credea că ei există in obiectele înconjurătoare. Zeii erau foarte numeroşi, se credea ca fiecare familie are zeul ei. Fiecare zeu acţiona într-un domeniu restrâns şi se presupune că existau peste 30.000 de zei care vegheau asupra bunei stări a Imperiului Roman şi a locuitorilor lui.

Înfăţişarea caracteristică romanilor Îmbrăcămintea romanilor s-a deosebit foarte puţin, înca din timpuri străvechi, de portul altor popoare contemporane lor.Ea se caracteriza, înainte de toate, prin simplitate. Nu necesita nici croială aproape deloc şi nici cusătură.Se confecţiona din pielea şi blana animalelor, iar mai tarziu din in şi din fibre de cânepă. Veşmântul naţional şi oficial al romanilor, dar care era interzis ţăranilor, muncitorilor simpli şi sclavilor, era toga.Toga, care era aceeasi atat la bărbaţi, cât şi la femei, când era îmbrăcată,se lega în talie,lăsând partea din faţa mai lungă decât cea din spate,care trebuia sa ajunga pana în dreptul genunchilor. Vechii romani purtau încălţăminte de două feluri: sandale prinse de picior prin curele şi ghete cu toc scurt fixate de picior prin acelaşi procedeu.

Agricultura Civilizaţia şi cultura poporului roman a fost una înfloritoare şi nu a putut fi întrecută de nici o altă cultură de-a lungul anilor. Ocupaţia cea mai preţuită de romani a fost dintotdeauna agricultura.La începutul secolului al II – lea î.e.n. romanii au învăţat să facă pâinea din aluat dospit cu drojdie. Dintre leguminoase, mai întâi a fost cultivat bobul. Cea mai rentabilă era cultura viţei de vie şi a măslinului, pentru care aproape întreg teritoriul Italiei prezenta condiţii favorabile. Uleiul de măsline era folosit nu numai în alimentaţie, ci şi pentru iluminat şi, mai târziu, pentru prepararea unguentelor şi a parfumurilor.

UNICITATEA ROMANIEI IN

EUROPA-CONTRADICTII

1)Dunarea este Europa…,esenta culturii europene este determinata de perechea formata din Dunare si romani.

2)Originea romanilor…romanii sunt singurul popor european care nu vine de nici unde…

2)Originea romanilor…romanii sunt singurul popor european care nu vine de nici unde…

3)Omogenitatea limbii romaneIn toate provinciile rominesti, din Bucovina, Basarabia si Moldova, pesteMaramures si Transilvania, pina in Crisana, Banat si Panonia, peste Oltenia pina in Dobrogea si Bulgaria, limba vorbita este aceeasi.

3)Omogenitatea limbii romaneIn toate provinciile rominesti, din Bucovina, Basarabia si Moldova, Peste Maramures si Transilvania, pina in Crisana, Banat si Panonia, peste Oltenia pana in Dobrogea si Bulgaria, limba vorbita este aceeasi.

4)Raspandirea europeana a limbii romaneLimba romana se vorbeste intre frontierele nationale ale României, dar si mult dincolo de frontierele curente, in Moldova de dincolo inca, Basarabia, Bucovina, Ucraina, Ungaria, Iugoslavia,Bulgaria.

4)Raspandirea europeana a limbii romaneLimba romana se vorbeste intre frontierele nationale ale României, dar si mult dincolo de frontierele curente, in Moldova de dincolo inca,Basarabia, Bucovina, Ucraina, Ungaria, Iugoslavia,Bulgaria.

5)Limba romana iese din tiparul centa-satemLimba romina este singura exceptie planetara la regula centa-satem pentru ca romina detine atit caracteristici satem cit si caracteristici centa.

5)Limba romana iese din tiparul centa-satemLimba romina este singura exceptie planetara la regula centa-satem pentru ca romana detine atat caracteristici satem cat si caracteristici centa.

6)Dacia,ultima victima europeana a Imperiului RomanCum au putut dacii sa-si uite limba complet, total,irevocabil, dar au fost incapatinati suficient ca sa-si pastreze camesile, itarii,fotele si opincile peste doua mii de ani?

6)Dacia,ultima victima europeana a Imperiului RomanCum au putut dacii sa-si uite limba complet, total,irevocabil, dar au fost incapatanati suficient ca sa-si pastreze camesile, itarii,fotele si opincile peste doua mii de ani?

7)Romania-insula de latinitateCum este posibil sa avem limba romina dezvoltata din latina, prin prismacelor 150 de ani subtirei de ocupatie, in ciuda valului germano-Gotic care astationat in Dacia vreo 200 de ani (si tot nu vorbim azi germana) inainte saloveasca Roma insasi, apoi a valului Hunic, apoi a valului slav (si tot nuvorbim rusa), apoi a valului maghiar (si tot nu vorbim maghiara)?

7)Romania-insula de latinitateCum este posibil sa avem limba romana dezvoltata din latina, prin prisma celor 150 de ani de ocupatie, in ciuda valului germano-Gotic care a stationat in Dacia vreo 200 de ani (si tot nu vorbim azi germana) inainte sa loveasca Roma insasi, apoi a valului Hunic, apoi a valului slav (si tot nuvorbim rusa), apoi a valului maghiar (si tot nu vorbim maghiara)?

8)Destinul dacilorNumai dacii au uitat tot cuvintelul de la mama lor,ca sa vorbeasca vorbele“latine” ale legionarilor romani.

8)Destinul dacilorNumai dacii au uitat tot cuvintelul de la mama lor,ca sa vorbeasca vorbele“latine” ale legionarilor romani.

9)Asimetria limbilor crezute latine…cum se explica aceasta asimetrie de limbi inrudite, noi ii intelegem pe ei toti, iar ei nu ne inteleg pe noi?

9)Asimetria limbilor crezute latine…cum se explica aceasta asimetrie de limbi inrudite, noi ii intelegem pe ei toti, iar ei nu ne inteleg pe noi?

10)Demografia latinizarii EuropeiDe ce dacii,cel mai mare popor european acum 2000 de ani, s-au “latinizat” cu totii in 150 de ani?In conditiile in care limba latina putea veni numai prin vorbire directa, deciti latini era nevoie ca sa-i avem pe toti dacii invatind latina la repezeala?Exista cite un latin pentru fiecare familie daca? Era suficient un latin pentru un sat intreg dac ca sa-i invete noua limba?

10)Demografia latinizarii EuropeiDe ce dacii,cel mai mare popor european acum 2000 de ani, s-au “latinizat” cu totii in 150 de ani?In conditiile in care limba latina putea veni numai prin vorbire directa, de cati latini era nevoie ca sa-i avem pe toti dacii invatand latina la repezeala?Exista cate un latin pentru fiecare familie daca? Era suficient un latin pentru un sat intreg dac ca sa-i invete noua limba?

11)Invatarea limbilorImaginati-va Dacia de acum 2000 de ani, cind singura posibilitate de aauzi o vorba latina era de a sta fata in fata cu un latin…

11)Invatarea limbilorImaginati-va Dacia de acum 2000 de ani, cand singura posibilitate de a auzi o vorba latina era de a sta fata in fata cu un latin…

12)Originea limbii latine…nu cumva latinii nu erau decit o ramuraa unui popor mai mare, din care ei s-au desprins drept latini?

12)Originea limbii latine…nu cumva latinii nu erau decit o ramura a unui popor mai mare, din care ei s-au desprins drept latini?

13)Legenda originii romanilorLa orice neamuri v-ati uita, au legende care spun ca se trag de undeva,ceea ce este normal deoarece fiecare generatie isi transmite cunostiintele generatiei urmatoare..

13)Legenda originii romanilorLa orice neamuri v-ati uita, au legende care spun ca se trag de undeva,ceea ce este normal deoarece fiecare generatie isi transmite cunostiintele generatiei urmatoare..

14)Disparitia Europei pre-latineDe ce tot sudul Europei a disparut, pe cind restul Europeis-a conservat?

15) Asimetria familiilor lingvistice europeneDe ce si unde “dispare” jumatate din Europa, ca neam si limba, in ultimii 2000 de ani, sub masca latina?

  „Valahii sunt încredinţaţi că sunt coloni romani.Argumentul acestui lucru este faptul că au multe în comun cu limba română şi se află în

teritoriul lor foarte multe monede ale acestui popor, fără dubiu indicii mari ale vechimii stăpânirii romane aici.”

(Nicolaus Olahus-Hungaria –despre romanitate românilor)„De la râmleni, ce le zicem latini, pâine, ei zic panis; carne, ei zic caro; găina, ei zic galina; muiarea, mulier; fămeia, femina; părinte, pater; al nostru, noster şi altele multe den limba lătinească, că de ne-am socoti

pre amăruntul, toate cuvintele le-am înţelege” (Grigore Ureche-Letopiseţul Ţării Moldovei)

   „Numele cel mai adevărat, autentic, de la primul descălecat prin Traian este rumân sau romanus, care nume acest popor l-a păstrat

întotdeauna... până astăzi, acelaşi nume este dat îndeobşte şi muntenilor şi moldovenilor şi celor ce locuiesc în Ţara Transilvaniei.

Rumân este un nume schimbat la curgerea anilor din roman.”(Miron Costin-Cronica Ţării Moldovei şi Munteniei)

Constantin Cantacuzino, „Istoria Ţării Româneşti”   „ ... iară noi rumânii, suntem adevăraţi romani (...) den carii Ulpie Traian i-au aşezat aici în urma lui Decheval (...) înţeleg nu numai ceştea de aici, ce şi din Ardeal, care încă şi mai neaoşi sunt şi moldovenii, şi toţi câţi şi într-altă parte se află şi au această limbă, măcar fie şi cevaşi mai osebită în nişte cuvinte den amestecarea altor limbi (...) Ce dară pe aceştia, cum zic tot romani îi ţinem, că

toţi aceştia dintr-o fântână au iuvorât şi cură”(Istoria Ţării Româneşti-despre originea românilor)

• Dimitrie Cantemir este cea mai importantă figură a culturii umaniste româneşti. El a căutat să demonstreze pe bază de documente originea latină a românilor şi permanenţa lor pe teritoriul de la nordul Dunării în lucrarea „Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor”.

•   „... puind noi socoteală şi tot ţeanchiul asteninţei noastre, pentru ca, nu numai cum arătăm, că Dachia noastră au fost de Traian Marile cu boiari cetăţeani şi slujitori romani descălecată şi lăcuită; ce incă aceloraşi romani într-însa aşezaţi de atuncea şi până în ziua de astăzi sâmânţiilor şi nepoţilor, strănepoţilor într-aceeaşi neîntrerupt trai şi necurmată sălăşluire să dovedim ...”(Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor)

•    „Naţiunea valahică este cu mult mai veche decât toate naţiunile Transilvaniei (...) întrucât este lucru sigur şi dovedit, pe temeiul mărturiilor istorice, a unei tradiţii niciodată întrerupte, a asemănării limbii, datinilor şi obiceiurilor, că ea îşi trage originea de la coloniile romane aduse (...) de împăratul Traianus, în nenumărate rânduri, în Dacia (...) Când ungarii, către sfărşitul secolului al IX-lea, (...) au năvălit în părţile Transilvaniei, locuitorii romani ai acestor părţi se numeau (...) vlachi, după mărturia celui mai vechi csriitor al Ungariei, Anonymus, notarul regelui Bela...” (Supplex Libellus Valachorum-1791)

 

Samuil Micu:„Să adeverează, a treia, din limbă cum că românii ce astăzi sânt în Dachiia sânt din romanii cei vechi, că tot cel ce ştie limba cea latinească şi cea românească bine cunoaşte cum că limba cea românească iaste alcătuită din cea latinească carea, întru atâtea neamuri varavare, măcar rău stricată, tot o au ţinut românii în Dachiia; care lucru cu totul de crezut face cum că ei sunt adevăraţi fii şi nepoţi ai romanilor celor vechi carii preste toată lumea împărăţea .”„Şi din numele cu care ori românii să numesc pre sine, ori alte nemauri îi chiamă, româniipre sine să numesc români, care cuvânt însemnează roman, că s-au obicinuit românii de demult ca a înainte de n să-l mute în î în cuvintele cele din latinie, ca: lana, lînă, campo, cîmp şi altele...”

• Falsitatea 'teoriei rosliene' a fost amplu demonstrata de istorici straini si romani, chiar in perioada cand ea a aparut (I.Iung, B.P.Hasdeu, A.Xenopol, D.Onciul, N.Iorga s.a.). Argumentele lor sunt urmatoarele:

- prezenta geto-dacilor este atestata de numeroase dovezi a continuitatii lor dupa cucerirea romana;

- romanizarea dacilor nu s-a facut doar in cei 165 de ani a stapanirii romane la nordul Dunarii, ci ea a fost atunci cea mai intensa, desfasurandu-se atat inainte de cucerirea romana cat si dupa evacuarea Daciei de catre administratia romana

- lipsa totala a elementelor lingvistice germane in limba romana a fost combatuta de numeroase studii ale lingvistilor romani;

- cuvintele comune din limba romana si albaneza sunt provenite din mostenirea traco-ilirica comuna (cu radacini in limba indoeuropeana);

- numeroase izvoare scrise atesta prezenta romanilor la nordul Dunarii inainte de secolul al XlII-lea;

- cele doua dialecte (daco-roman si macedono-roman) fac parte din limba romana comuna (sau protoromana), care s-a format pe intreg spatiul Carpato-Danubiano-Balcanic;

Argumentele lui Rosler erau urmatoarele:- dacii au fost nimiciti in razboaiele cu romanii;- dacii nu au putut fi romanizati in doar 165 de ani (timpul stapanirii romane in Dacia);- provincia Dacia a fost parasita in intregime de populatie la 275;- limba romana nu contine cuvinte germanice vechi, desi pe teritoriul Daciei a stationat tribul germanic al gotilor;- exista cuvinte asematoare in limba romana si albaneza, dovada a convetuirii lor la sud de Dunare;- nu exista izvoare care sa ateste prezenta romanilor la nordul Dunarii inainte de secolul al XlII-lea;-dialectul daco-roman cel de la nord de Dunare se aseamana cu dialectul macedono-roman de la sud de Dunare;

„Despre limba principalilor reprezentanţi ai Şcolii Ardelene circulă încă în marele public

opinii în general suficient de eronate. E drept că reprezentanţii Şcolii Ardelene puneau în teorie un accent foarte apăsat pe <<romanitatea>> limbii noastre, dar nu din vina lor această împrejurare va duce mai târziu la exagerările lipsite de umor ale latiniştilor.”

• Da, de la Roma venim, scumpi şi iubiţi compatrioţi – din Dacia Traiană! Se cam ştersese

diploma noastră de nobleţă: limba însă am transcris-o din buchiile voastre gheboşite de bătrâneţe în literile de aur ale limbelor surori. Cam degenerase arborele nostru genealogic cu câte o codiţă străină, dar îl vom curăţi de toate uscăturile.”

„Legile după care cuvintele latine s-au prefăcut în cuvinte româneşti şi-au sfârşit de mult

evoluţiunea lor; în momentul în care românii au primit cuvinte slavone, limba lor era formată, de secole deja.”

COLUMNA LUI TRAIAN, este un izvor istoric, constituind principalul "document" al evenimentelor de excepţie care au consfinţit schimbarea radicală a istoriei DACIEI.

• ARCUL LUI CONSTANTIN A fost construit pentru a comemora victoria împăratului

împotriva rivalului sau Maxentius în bătălia de la Ponte Milvio.

Există mai multe explicaţii pentru prezenta dacilor pe Arcul lui Constantin: 8 statui cu daci neînlanţuiţi. Se consideră că statuile au fost luate din Forul lui Traian. Unii istorici spun ca Împăratul dorea să fie “trecut” alături de Traian sau Marc Aurelian, aducători de glorie şi pace Imperiului.

Cetati SARMIZEGETUSA REGIA: Sarmizegetusa, capitala statului geto-dacilor, a fost totodată sanctuar, centru spiritual, necropolă şi altar al zeului suprem. Ridicata pe, capitala vechii Dacii, are in componenta sa trei parti: cetatea insasi, un lacas sfant si cateva gospodarii. Ceea ce se vede astazi este incinta fortificata construita din lespezi imense de calcar gravat, asezate sub forma unui patrulater neregulat, care imprejmuiesc un teritoriu de aproximativ 3 ha. CAPALNA: Cetatea Capalna se afla in satul cu acelasi nume, apartinand de comuna Sasciori, la o distanta de 10km de Sebes. Aici arheologii au descoperit (in 1939, 1942, 1954) vestigiile unei puternice cetati dacice (sfarsitul secolului al II-lea 106 d.Hr.), al carei scop era acela de a pazi principalele trecatori din munti.

COSTESTI BLIDARU:Cetatea utilizata, in principal, in scopuri militare avea si un interesant rezervor de apa, un templu si cateva turnuri de aparare asezate in exterior.

LUNCANI-PIATRA ROSIE:Ruinele cetatii construite pe dealul Piatra Rosie au fost descoperite in 1949. In interiorul incintei exista o cladire de lemn cu doua camere, a carei fundatie de piatra inca poate fi vazuta. Aici au fost descoperite unelte, arme, obiecte din bronz si argint, dar si un bust din bronz al zeitei Bendis.

 

Aşadar, prin prezentul studiu de caz, ne-am propus să prezentăm informaţii succinte despre reala origine a poporului şi limbii române, ferindu-ne de sursele false, provenite din secolul al XIX-lea, care, pentru a construi o imagine măgulitoare acestui popor, au susţinut că românii ar fi urmaşii exclusivi ai romanilor.

De asemenea, nici nu ne-am încăpăţânat să susţinem că ţara noastră ar trebui să se cheme Dacia, într-atât de covârşitor e elementul dac. Nici una dintre aceste poziţii nu reflectă opinia noastră: credem că etnogeneza românească s-a desfăşurat într-o lungă perioadă de timp, la nord şi sud de Dunăre, având drept evenimente-majore sinteza şi simbioza daco-romană, alături de asimilarea slavă. Născută odată cu poporul care o vorbeşte, limba română este fundamental romanică, dar păstrează elemente dacice şi influenţe slave.