Studiu de caz

Latinitate si dacism

Cuprins:

• Istoria:adevar sau fictiune ?Istoria:adevar sau fictiune ?

• Care este oCare este originea poporului riginea poporului ssi a limbiii a limbii româneromâne??

• Cele douCele douăă mituri fondatoare mituri fondatoare

• Excese latinisteExcese latiniste

• Componenta dacica:fantezie si mitComponenta dacica:fantezie si mit

• Dacismul in literaturaDacismul in literatura

• “Limba românã este limba latinã vorbitã neîntrerupt în partea orientalã a Imperiului Roman cuprinzând provinciile dunãrene (Dacia, Panonia de Sud, Dardania, Moesia Superioarã si Moesia Inferioarã), din momentul pãtrunderii limbii latine în aceste provincii si pânã în zilele noastre.”

(A. Rosetti- Istoria limbii române literare)

Istoria:adevar sau fictiune

• Istoria este o stiinta care nareaza evenimente importnate din trecut,in mare parte veridice,in functie de subiectivitatea fiecarui istoric.In acest caz,istoria se situeaza la granita dintre stiinta si fictiune,fiind atent manipulata de regimul politic.

Problema originilor• Atunci cand vorbim despre originile

romanesti trebuie sa avem in vedere ideea ca fiecare stat de astazi si-a construit,in timp,o mitologie a inceputurilor,demna de a fi reactualizata.De aceea,in viziunea lui Lucian Boia “intemeierea este pentru o comunitate ceea ce este certificatul de nastere pentru un individ”.

Latinitatea• Latinitate este un termen care

denumeste actiunea de impunere a limbii latine si a civilizatiei latine în urma cuceririi Daciei de catre romani.• Ideea de latinitate începe sa fie afirmata la noi de generatia cronicarilor – secolele XVI – XVIII (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce), apoi de stolnicul Constantin Cantacuzino si de Dimitrie Cantemir.

Excese latiniste• Latinitatea este o componenta

incontestabila a formarii lombii romane,insa au existat si tendinte excesive,reperabile mai ales la sfarsitul secolului al xviii-lea,la reprezentantii Scolii Ardelene.Acestia au incercat scoaterea din uz a unor cuvinte si inlocuirea lor cu idiomuri latine si au sustinut purismul latin luand in calcul ideea anihilarii dacilor.

Dacismul• Dacismul este un curent în istoriografie, afirmat

la jumatatea secolului al XIX-lea, prin absolutizarea (mitizarea) contributiei dacilor la formarea poporului român.

• Acesta îsi face simtita prezenta odata cu interesul romanticilor pentru etnogeneza si pentru mitologia din spatiul traco-dac. Se contureaza ca un curent de idei, mai mult sau mai putin unitar, mai ales în perioada interbelica, de multe ori fiind asimilat cu orientarea traditionalista.

Componenta Dacica:fantezie si mit• S-au format numeroase ipoteze privind originea

traco-daca a romanilor,multe dintre ele nefondate stiintific,insa disparitia totala a dacilor era o idee deja apusa in a doua jumatate a secolului al xix-lea.Au existat si ipoteze elaborate de adepti ai “dacismului” precum Nicolae Densusianu,potrivit caruia Dacia ar fi reprezentat centrul unui faimos imperiu,cu o vechime milenara,iar din acest spatiu carpato-danubian ar fi pornit stramosii romanilor.

Care este Care este originea poporului si a limbii române?

• Originea latina ce atrage prin prestigiul istoric al Imperiului Roman si compenseaza o serie de complexe de inferioritate fata de puterile din jur? SAU

…

• Originea daca a carei popularitate se explica prin misterul unei civilizatii prea putin cunoscute dar si prin fascinatia arhaicului?

• Astazi se accepta în general ca istoria veche a românilor este expresia unui proces de sinteza daco-romana a unui proces adiacent de integrare si de asimilare a elementului migrator. Potrivit majoritatii cercetatorilor (istorici, lingvisti, etnologi etc.), limba româna este rezultatul actiunii conjugate a mai multor straturi : elementul dac, roman si migrator.

• Originea limbii române este legata de originea poporului si a unitatii limbii române în diverse zone în care se vorbeste pâna astazi. Limba româna s-a format din limba latina populara adusa în Dacia si dezvoltata pâna în zilele noastre.

• Latina s-a impus în Dacia în urma colonizarii, dupa cucerirea Daciei de catre romani în urma razboiului din 105-106. Latina s-a impus rapid deoarece romanizarea a fost un proces intens, viu, dinamic; bastinasii erau interesati sa învete acest idiom pentru ca limba latina era limba oficiala. Romanii erau interesati ca localnicii sa stie limba latina pentru a putea stapâni.

• Limba dacilor nu ni s-a pastrat,nu stim cum vorbeau dacii,nu avem nicio propozitie. A fost descoperita o inscriptie în 1912 pe inelul de la Iezerov (inel cu un disc); pe patru rânduri sunt 76 de litere grecesti; nu sunt semne între cuvinte; nu stim de unde începe si unde sfârseste cuvântul.

• S-a pastrat din daca o lista de nume de plante, nume de persoane, nume de locuri, nume de ape (Dunare, Olt, Arges, Buzau, Prut, Nistru, Cerna, Siret, Somes, Cris, Timis, Motru, Jiu etc).

Cele douCele douaa mituri fondatoare mituri fondatoare• "Dochia si

Traian" povesteste despre formarea poporului român: unirea dacilor cu romanii, Dochia fiind o frumoasa fata pe care împaratul roman voia sa o ia de sotie.

Mitul Zburătorului- un “Cupidon al dacilor”.

SusSusttininaatori atori aii latinit latinitaaţiiţiiLetopisetele lui Grigore Ureche,

Miron Costin si Ion Neculce.

„Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor” de Dimitrie Cantemir

“[…] a Dachii adevarati mostenitori i-au pus si cu curat sângele fiilor sai, pre Dachia, care mai denainte varvara iera, au evghenisit-o.”

Scoala Ardeleana care sustinea latinitatea prin exagerari, deoarece nu recunostea originile dace ale românilor.

SusSusttininaatori ai dacismuluitori ai dacismului

Lucian Blaga prin articolul „Revolta fondului nostru nelatin” din revista”Zamolxe”.

”Avem însa si un bogat fond slavo-trac, exuberant si vital, care, oricât ne-am împotrivi, se desprinde uneori din corola necunoscutului rasarind puternic în constiinte.”

• B.P.Hasdeu prin lucrarea „Perit-au dacii?” din 1860, în care punea la îndoiala latinismul românilor si linia trasata de Scoala Ardeleana, catre o directie cu totul noua: originea geto-daca a poporului român.

• Istoricul Vasile Parvan prin opera „Getica” – realizata pe baza studiilor si descoperirilor arheologice din acea vreme

Mihai Eminescu în poezia „Memento mori”( „Nu uita că vei muri”)

“Stau tacuti ostasii Romei, ridicând fruntea lor lata,Stralucitele lor coifuri, la stâncimea detunata, […]

Dintre stânce arcuite în gigantice portale Oastea zeilor Daciei în lungi siruri au iesit —”

Concluzie• Limba româna provine din limba latina vorbita

în partile de est ale Imperiului Roman, dar nu continua direct limba latina clasica, ci latina populara. Ea face parte din familia limbilor romanice, dintre care unele au devenit limbi nationale, altele au ramas limbi regionale sau chiar au disparut. În timp, limbile se modifica, iar când se acumuleaza modificari ale limbii, astfel încât varianta de origine nu mai e înteleasa de vorbitori, se poate vorbi de o limba noua. Deci limba româna vorbita azi este rezultatul modificarii limbii latine vulgare în decursul anilor ce au trecut, este o limba vie ce va suferi modificari si în anii ce vor urma, dar originea sa va ramâne întotdeauna limba latina populara.

Împaratul roman Traian

Împaratul dac Decebal

Trophaeum Traiani

Columna Columna lui lui TraianTraian

Ruinele Sarmizegetusei

Steagul Dacilor

Dacii

Scrisoarea boierului NeacSu din Câmpulung catre judele Brasovului Johannes Benkner

Cântecul gintei latineCântecul gintei latine

„Latina gintă e regină

Între-ale lumii ginte mari;Ea poartă-n frunte-o stea divină

Lucind prin timpii seculari.Menirea ei tot înainte

Măreţ îndreaptă paşii săi.Ea merge-n capul altor ginteVărsând lumină-n urma ei.

Latina gintă e vergină,Cu farmec dulce, răpitor;Străinu-n cale-i se înclină

Şi pe genunchi cade cu dor.Frumoasă, vie, zâmbitoare,Sub cer senin, în aer cald,

Ea se mirează-n splendid soare,Se scaldă-n mare de smarald.

Latina gintă are parteDe-ale pământului comoriŞi mult voios ea le împarteCu celelalte-a ei surori.Dar e teribilă-n mânieCând braţul ei liberatorLoveşte-n cruda tiranieŞi luptă pentru-al său onor.

În ziua cea de judecată,Când faţă-n cer cu Domnul sfântLatina gintă-a fi-ntrebatăCe a făcut pe-acest pământ?Ea va răspunde sus i tare:,,O! Doamne,-n lume cât am stat,În ochii săi plini de-admirarePe tine te-am reprezentat!”

de Vasile Alecsandri

Memento Mori

,,Şi-n zenit opri oştirea-i peste armia romană.

-Decebal! el strigă-n nouri- îi detun, îi iau în goană

Şi Danubiul o să beie a lor sacre legiuni.

Decebal s-arată palid în fereastra naltă-ngustă

Şi coroana şi-o ridică către-imaginea augustă

Şi se uită cu durere la divinii săi străbuni.

Iar pe plaiuri verzi de munte oştile-urbei risipite

Privesc cerul, zeii dacici, armiile lor pornite-

Rupt e şirul lor pe-alocuri de al soarelui foc roş.”

de Mihai Eminescu

RUGACIUNEA UNUI DACPe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viata datator, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna, Caci unul erau toate si totul era una;Pe când pamântul, cerul, vazduhul, lumea toataErau din rândul celor ce n-au fost niciodata, Pe-atunci erai Tu singur, încât ma-ntreb în sine-mi:Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi?

El singur zeu statut-au nainte de-a fi zeiiSi din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor da suflet si lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire:Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i, El este moartea mortii si învierea vietii!

Si el îmi dete ochii sa vad lumina zilei, Si inima-mi umplut-au cu farmecele milei, În vuietul de vânturi auzit-am al lui mersSi-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers, Si tot pe lânga-acestea cersesc înc-un adaos:Sa-ngaduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Sa blesteme pe-oricine de mine-o avea mila, Sa binecuvânteze pe cel ce ma împila, S-asculte orice gura, ce-ar vrea ca sa ma râda, Puteri sa puie-n bratul ce-ar sta sa ma ucida, S-acela între oameni devina cel întâiCe mi-a rapi chiar piatra ce-oi pune-o capatâi.

Gonit de toata lumea prin anii mei sa trec, Pân' ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrime e sec, Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste, C-ajung pe mine însumi a nu ma mai cunoaste, Ca chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o, Ca pot sa-mi blestem mama, pe care am iubit-o -Când ura cea mai cruda mi s-a parea amor...Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor.

Strain si far' de lege de voi muri - atunceNevrednicu-mi cadavru în ulita l-arunce, S-aceluia, Parinte, sa-i dai coroana scumpa, Ce-o sa asmute câinii, ca inima-mi s-o rumpa, Iar celui ce cu pietre ma va izbi în fata, Îndura-te, stapâne, si da-i pe veci viata!

Astfel numai, Parinte, eu pot sa-ti multumescCa tu mi-ai dat în lume norocul sa traiesc.Sa cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec, Spre ura si blestemuri as vrea sa te înduplec, Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curmaSi-n stingerea eterna dispar fara de urma!

De Mihai Emincescu