LATINITATE SI DACISM-STUDIU DE CAZ-

Clasa a XI-a A: Prahoveanu Cosmin Dragos Ramona Brasoveanu Adina Husanu Ionut

Latinitate si dacismNotiuni introductive Latinitatea si dacismul sunt concepte care desemneaza doua curente de idei abordate de scriitori in epoci literare diferite. Latinitatea a fost abordata la noi in tara, prima data intre secolele XVIXVIII de catre generatia cronicarilor moldoveni (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Niculae), apoi de stolnicul Constantin Cantacuzino si de Dimitrie Cantemir, atingand apogeul in perioada iluminista in secolul XVIII prin reprezentantii Scolii Ardelene (Samuil Micu, Gheroghe Sincai, Petru Maior). Prin latinitate se sustine apartenenta limbii noastre la fondul latin, exagerand pana la a exclude orice implicare geto-daca in structura limbii si literaturii romane. Dacismul isi face simtita prezenta in periada interbelica, altfel zis in aceeasi perioada cu latinitatea, care cunoaste cateva puncte de maxim interes, intre care aparitia, in 1926, a monumentalei opere a lui Vasile Parvan, Getica, de referinta in istoriografie. Mai putin sustinut si detaliat, dacismul reprezinta in prima faza o nostalgie a scriitorilor romantici, preocupati de mitologia si legendele din spatial geto-dac. Scriitorii romantici au preferat aceasta notiune pentru ca au considerat ca structura autohtona geto-daca reprezinta singura sursa veritabila pentru o cultura si niste valori morale de neegalat. De asemenea prin latinitate si dacism se face referire la cele doua culturi de la care au pornit aceste curente de idei si anume Imperiul roman si Dacia. Cultura romana si cultura geto-daca Pe parcursul existentei sale de douasprezece secole, civilizatia romana a trecut de la monarhie la replubica oligarhica si, apoi, la imperiu extins. Ea a dominat Europa de Vest si intreaga arie din jurul Marii Mediterane, prin cuceriri si asimilari, insa, in final a cedat in fata invaziilor barbarilor din secolul cinci, marcand astfel, declinul Imperiului roman. Civilizatia romana e deseori clasificata ca o parte din Antichitatea Clasica, impreuna cu Grecia antica, o

civilizatie care a inspirat mult cultura Romei antice. Roma antica a adus contributii importante in organizarea politica si administrativa, juridica, arta, arta militara, literartura, arhitectura, limbile Europei (limbile romanice), iar istoria sa continua sa aiba o influenta puternica asupra lumii moderne. Dacii erau organizati in state si aveau cetati numite dava. Din agricultura obtineau: grau, vin, miere, cresteau vite si cai, dar si pescuiau. Imbracamintea era facuta din lana de oaie si din canepa. Daca la ses locuintele erau facute din nuiele impletite pe pari si zidite cu pamant, la deal si la munte ele erau facute din lemn, folosindu-se barnele incheiate. Conducerea o avea regele, ajutat de un sfat de nobili, si mai era consiliat de un preot. Dacii se ocupau de extractia si prelucrarea metalelor din care confectioneau unelte, arme, obiecte de cult sau mobilier, podoabe, vase si monede. Ceramica era prelucrata atat cu mana cat si cu roata olarului si devenise o arta. Slujbele religioase se tineau in sanctuare ce aveau forma patrulatera sau circulara. Ritualul funerar consta in arderea mortilor, iar cenusa era pusa in urne si ingropata in pamant. Dacii iubeau muzica. Izvoarele antice spun ca ei cantau din gura, dar si din chitare. Formarea limbii romane Limba romana este rezultatul unui lung proces de romanizare care se va finaliza in secolul XX d.Hr. Acest proces isi are originea in limba latina a romanitatii orientale, vorbite in Dacia si in provinciile romane vecine. De aici se va forma prin pastrarea unui fond minim autohton geto-dac, al unui alt fond majoritar latin la care se adauga o serie de influente vechi (slavona, turca, greaca, maghiara) si noi (franceza, italiana, germana, engleza). Evolutiv vorbim de cateva momente cheie in dezvoltarea limbii noastre: -in secolul IX apare alfabetul chirilic; -in secolu XVI apar tipariturile si tiparul; -in secolul XIX apara grafia latina. Limba romana poate fi impartita in functie de diferentele care apar intre regiuni in dialecte, subdialecte si graiuri. Prezentare generala a textelor Ideea de latinitate si de dacism se poate remarca prin texte precum La Italia de Gheorghe Asachi scris in perioada prepasoptista, Memento mori de

Mihai Eminescu aparut in epoca marilor clasici si Revolta fondului nostru nelatin de Lucian Blaga, scris in perioada interbelica. La Italia de Gheorghe Asachi In poezia La Italia de Gheorghe Asachi sunt puse in valoare atat maretia civilizatiei romane cat si influenta pe care a avut-o Imperiul Roman asupra Daciei. In prima strofa ne sunt prezentate asezarea geografica a imperiului roman(Cungiurate de mri gemeni, mprite de-Apenin), dar si un personaj care a influentat viata sociala din Roma si anume ginta Cornelia (Undre mndre monumente ale domnitoarei ginte). Prin cuvantul ginte se face referire la monumentele inchinate gintei Cornelia. De asemenea se precizeaza si de numele antic al imperiului roman si anume Ausonia. In versurile Unde floarea nu se trece sub un ceri ce-i tot senin se pune in evidenta asezarea in josul Italiei si ca acolo nu este tot timpul senin. In a doua strofa se subliniaza admiratia fata de eroii romani prin aducerea aminte a numelor purtate si acum de catre locuitorii italieni, ba chiar se zice ca nu au fost altii ca ei (nct n asemnare nu a fost, subt orice nume,/Mai mre, nimic, nici trainic, de cnd omul este-n lume!) In a treia strofa se prezinta vechimea primului oras targ Roma, dar si construirea noii capitale a Imperiului Otoman pe un fost loc al unei cetati vechi. In a patra strofa se descrie victoria Imperiului roman asupra Daciei, dar si procesul de romanizare prin care a trecut poporul geto-dac, altfel zis strofa aceasta ne prezinta inceputul simbiozei ( latinizarii) poporului roman cu cel dac, rezultand mutarea unei parti din poporul roman pe taramul dac. In urma acestei mutari si a convietuirii celor doua popoare, a rezultat latinizarea poporului dac care a devenit un popor latin. In urma simbiozei a rezultat limba, legile, numele romanilor si obiceiurile pastrate si acum. Memento mori de Mihai Eminescu In opera Memento mori de Mihai Eminedcu se pune in prim plan evocarea epocilor in care omenirea a creat niste civilizatii extraordinare pentru vremea lor ,dar care au avut parte si de un sfarsit, in functie de diferite

circumstante. . Titlul insusi reproduce un adevar teoretic antic, drag imparatului Marcus Aurelius, "Memento mori" adica "Aminteste-ti ca vei muri". Al cincilea fragment este al Grecieie antice, care se naste ca Afrodita, din spuma marii: Astfel Grecia se naste din intunecata mare. De aceea Nimfe albe ca zapada scutur ap-albastra, calda, in timp ce Satyr isi stoarce-n gura poama neagra, Se stramba de ras si-n fuga se da vesel peste cap. Eros crenge lin indoaie si face semn nimfelor, care pier prin bolti de frunze, pe-un drum verde si ingust , Joe preschimbat in tanar, cu imobili ochi sub gene, / Pandea umbra mladioasa unei fete pamantene. Este o exprimare a conceptului lumea, ca mit dominant in Grecia antica. Poetul mitic Orfeu sta cu arfa sfaramata, disperat Asculta cum vantu-nsala si cum undele il mint. Daca el ar fi aruncat in caos arfa-i de cantari imflata, / Toata lumea dupa dansa, de-al ei sunet atarnata, / Ar fi curs in vai eterne, .. Dar el si-a aruncat harfa in mare si de aceea marea canta a Greciei durere: De-atunci marea-nfiorat de sublima ei durere, / In imagini de talazuri, cant-a Greciei cadere. Al saselea fragment este o ridicare in slavi a gloriei Romei antice, cu imparati stand pe tron cu trepte multe, care au Fruntea-ncinsa in luceferi, fiindca Cesarii-mpart pamantul in Senatul cel de regi. Gloria Romei este evocata Pe sub arcuri triumfale trece mandru-nvingatorul, in timp ce la carul lui de aur, Regii tarilor invinse gem cu greu tragand in jug. Gloria este umbrita de Neron, imparatul nebun, care a dat foc Romei, ca sa vada cum arde Troia: si din frunte-i canta Neron . Cantul Troiei funerar. Al saptelea fragment este al Daciei, ca o gradina cu dumbravi de aur, codri de argint, paduri de arama, palatul Dochiei, paduri de flori. Mitul Sfanta Luna este dezvoltat intr-o imagine de fiinta omeneasca: O regina juna, blonda si cu brate de argint, cu Ochii ei cei mari albastri. Mitul Stelelorlogostele din versul: Stelele in carduri blonde pe regina o urmeaza are valorile din poezia populara Un rai dulce se inalta, sub a stelelor lumina, /Alt rai sadanceste mandru intr-al fluviului fund. De aici conexiunea cu mitul Sfintelor Ape, intre care Dunarea este fluviul care taie infinit-acea gradina. De aceea Pe oglinzile-i marete, ale stelelor icoane / Umede se nasc in fundu-i printre ape diafane. Mitul Pasarea Maiastra apare in versul: Zana Dochia cu glasu-i cheam-o pasare maiastra, iar mitul cu zana din dafin devine: Din copaci ies zane mandre, de-mparat frumoase fete. Zana Dochia calatoreste intr-o barca,

trasa de lebede pana la poarta soarelui, la Zeii Daciei. Motivul cornului din creatia lui Eminescu este o sugerare a lor: Cateodata-un corn de aur ei rasuna-n departare. Mitul Sfantului Soare si mitul Sfanta Luna sunt reprezentari cu aspect de corp omenesc: Luna, zana Daciei, vine la a zeilor serbare; / Soarele, copil de aur al albastrei sfintei mari, impletite cu mitul Sfintei Ape. Este descrisa chiar o imparatie a Sfantului Soare, cu dumbravi, cu rodii de-aur, cu fluvii de briliant, cu aer de diamante, unde stau a soarelui copile. Motivul manastirii lunii apare ca o componenta a gradinii raiului, unde vin, dupa moarte, sufletele viteze ale eroilor Daciei. Fragmentul opt este al razboiului dintre daci si romani. Ca in epopeile antice, lupta se da in cer, intre zeii Daciei si ai Romei, iar pe pamant intre armata daca, condusa de Decebal, si ostasii Romei: Lupta-i cruda, lunga, aspra. Joe, adica Zeus, se confrunta cu Zamolxis: C-o strigare rece Joe fulgerul i-nfige-n coaste si-l raneste. Ranirea lui duce la retragerea zeilor daci din lupta si ei sunt, la randul lor, raniti de ploaia de sageti. Al noualea fragment este al zeilor nordici, care in Valhala hotarasc caderea Romei sub valurile migratoare venite din nord: Odin sta-n frunte cu parul de ninsoare incarcat; Acolo decid ei moartea Romei si o scriu in rune. Sulita lui Odin, insa , se preface-n d-aur cruce, Odin moare in fata Romei si Tibrul este a Credintei lui sicriu. Acest text ramane nefinist, nepublicat, Eminescu fiind nemultumit de valoare sa dar aceasta calitate urma sa creasca dupa o anumita perioada de timp. Revolta fondului nostrum nelatin de Lucian Blaga Articolul Revolta fondului nostru nelatin de Lucian Blaga aparut in revista Gandirea in 1921 pentru a contracara ideea ca limba si literatura romana isi are originile doar din limba latina Un prieten imi vorbea despre inraurirea slava asupra literaturii romane; inchinator indarjit la altarul latinitatii clare si masurate - el nu ingaduia nici cea mai mica alterare sau spalacire a acestuia prin maximalismul slav.". De asemenea, Lucian Blaga trateaza aceasta latinitate cu ironie, ironie care este expresia unor timpuri mai vechi "cand a trebuit sa suferim rasul batjocoritor al vecinilor, care cu orice pret ne voiau subjugati."

Pentru a-si argumenta pozitia despre "insemnatul procent de sange slav si trac, ce clocoteste in fiinta noastra", Lucian Blaga supune analizei un experiment biologic semnificativ: "Cunoastem experimentul incrucisarii unei flori albe cu o floare rosie a aceiasi varietati. Biologii vorbesc despre asa numitele dominante." in domeniul culturii si al psihologiei etnice, dominanta se construieste in functie de cultura cu o putere spirituala mai mare: intr-o indepartata analogie cu experimentul acesta biologic - atat de convingator in simplitatea sa - se poate spune ca in spiritul romanesc este dominanta latinitatea, linistita si prin excelenta culturala. Avem insa si un bogat fond slavo-trac, exuberant si vital, care, oricat ne-am impotrivi, se desprinde uneori din corola necunoscutului, rasarind puternic in constiinte. Simetria si armonia latina ne e adeseori sfarticata de furtuna care fulgera monoton in adancimile oarecum metafizice ale sufletului romanesc. E o revolta a fondului nostru nelatin. Autorul considera ca se poate imbogati si diversifica claritatea latina prin resuscitarea fondului traco-dac: "De ce sa ne marginim numai la un ideal cultural latin, care nu e croit in asemanare desavarsita cu firea noastra mult mai bogata. Sa ne siluim propria natura - un aluat in care se dospesc atatea virtualitati? Sa ne ucidem corsetandu-ne intr-o formula de claritate latina, cand cuprindem in plus atatea alte posibilitati de dezvoltare? intrebarea va nelinisti multe inimi. Din partea noastra, ne bucura cand auzim cate un chiot ridicat din acel subconstient barbar, care nu place deloc unora. Asa o intelegem noi - intr-adevar nu ne-ar strica putina barbarie. Concluzie Latinitatea si dacismul sunt curente de idei abordate la noi in tara intre secolele XVI-XVIII, prin care latinitatea sustine apartenenta limbii noastre la fondul latin exagerand pana la a exclude orice implicare geto-daca ,iar dacismul reprezinta o nostalgie a scriitorilor romantici preocupati de istoria si mitologia spatiului geto-dac. De asemenea, prin textele lui Gheorghe Asachi, Mihai Eminescu si Lucian Blaga, latinitatea si dacismul sunt folosite pentru a arata nu doar istoria si gloria civilizatiilor din care provin aceste curente de idei, dar si actiunile care neau influentat noua limba si literatura romana. Este vorba desigur despre procesul

de romanizare prin care a trecut poporul geto-dac, proces care s-a format in urma cucerii Daciei de catre cel mai mare imperiu al acelor vremuri, Imperiul Roman.