LATINITATE

SI

DACISM

Dragut Andreea & Dumitru Beatrice

Ce este?

Procesul complex, unitar şi inseparabil de constituire a poporului român şi a limbii

române ce a avut loc pe un întins teritoriu romanizat, care

cuprindea regiuni situate la nordul şi la sudul Dunării: Dacia

şi Dobrogea, sudul Pannoniei, Dardania, Moesia Inferioară şi

Moesia Superioară.

Ipoteza apariţiei şi dezvoltării limbii române în spaţiul romanizat nord şi sud

dunărean este confirmată de diversitatea dovezilor istorice,

arheologice şi lingvistice.

Latinitatea si procesul de romanizare

franceza,italiana,portugheza,spanioala,etc. Latina vorbita,care a absorbit unele elemente de vocabular din limba autohtonilor traci,reprezinta elementul dominant al gramaticii si al lexicului limbii romane,la care s-au adaugat apoi unele trasaturi rezultate din contactul cu populatiile migratoare patrunse pe teritoriul fostei Dacii dupa retragerea armatei romane.

Limbile vorbite de popoarele romanice s-au dezvoltat pe baza latinei vorbite care a evoluat pe cai deosebite in diferite regiuni,dand nastere dialectelor din care s-au format in epoca moderna:

Exista unele teorii precum pretinderea

ca dacii ar fi fost distrusi ca popor in

urma razboaielor cu romanii ,ca Dacia nu

ar fi putut sa fie romanizata in cei

165 de ani de dominatie romana si

ca imparatul Aurelian ar fi retras locuitorii din Dacia,

la sud de Dunare.

Dupa cucerirea romana ,in provincia Dacia s-a impus limba

latina,limba oficiala a imperiului.Procesul de romanizare

presupune multi factori convergenti: urbanizarea si

organizarea politico-administrativa a provinciei,prezenta

armatei,etc.Cei "adusi", dupa scrierile unui autor antic, au ca

limba comuna tot latina,iar inscriptiile descoperite,atat in

Dacia,cat si in Dobrogea,demostreaza

romanizarea populatiei locale.

Sunt peste 2600 de inscriptii scrise in

latineste descoperite pe teritoriul tarii

noastre

Se continua procesul de romanizare si dupa plecarea

oficiala a armatei si a administratiei romane in 271., prin

intensificarea patrunderii limbii latine in masele largi rurale.

Limba romana provine din latina populara

vorbita sau latina vulgara (lat.

vulagaris=popular).Acest aspect al latinei

sta si la baza celorlalte limbi romanice:

italiana, spaniola, portugheza, catalana,

occitana sau provensala, romansa

sau retoromana si franceza. A mai existat una, a zecea, dalmata,

dar in secolul al XIX-lea ea a incetat sa mai

fie folosita

Procesul de formare al limbii romane se incheie in secolul al VII-

lea. Invaziile popoarelor migratoare: gotii, gepizii, hunii, avarii, slavii, etc. au influentat limba, fara a modifica

fondul principal de cuvinte si structura gramaticala de origine

latina

Dacism

Dacia era în antichitate ţara locuită de geto-daci, care erau împărţiţi într-un număr mai mare de triburi şi ocupau un teritoriu cuprins între: râul Tisa (vest), râul Nistru şi Marea Neagra (est), Dunare (sud) şi Carpatii Padurosi (nord). În anumite părţi chiar depăşeau aceste hotare: spre est peste Nistru, "înaintând până spre Bug", iar spre vest, "ajunseră până la Dunărea panonică".

Privind Columna lui Traian, vedem obiceiuri

care au rămas în tradiţia poporului nostru pâna

astazi: construcţia caselor de la munte,

portul nostru popular - care este acelaşi astăzi

ca şi cel dăltuit în piatră, pe columnă.

Înfăţişarea caracteristică dacilor: Erau bărboşi cu plete mari, purtau pantaloni lungi înnodaţi la glezne, tunică scurtă cu mâneci, fiind acoperiţi pe cap cu o căciulă conică. Femeile îmbrăcau o cămaşa plisată la gât şi pe piept, cu mâneci scurte.

O istorioară foarte interesantă este aceea a lui Badea Cârţan, un cioban din Cârţişoara. După o lungă călătorie pe jos, din satul său pâna la Roma, ajunge sa-şi vadă visul - "Columna lui Traian" -, depune la baza ei o traistă cu pământ şi un săculeţ cu grâul Daciei, apoi se culcă şi doarme la umbra Columnei.

A doua zi, (Martie 1896), ziarele din Roma publică uimite, la vederea românului ardelean: "Un Dac a coborât de pe columnă". Chipul şi portul său neobişnuit pentru ei, dar semănând aidoma cu Dacii de pe basoreliefuri i-au uimit peste măsură pe cetaţenii Romei.Oricât de miop ai fi, tot poţi observa că ţăranul român, parcă, este încremenit în timp şi din negura vremurilor, de demult, apare ca un personaj încărcat de istorie. Este ştiut că ţăranii noştri mai poartă şi azi, în multe zone ale ţării, aceeaşi îmbrăcăminte ca dacii de pe columna lui Traian (iţari, cămaşă lucrată cu flori pe poale şi mâneci, cojocele lucrate cu flori, căciulă - pe care romanii nu le aveau) şi că femeile dace erau net superioare celor romane ca stil şi artă în toalete. De asemenea, însuşi cuvântul îmbrăcăminte este de origine dacică.

Civilizatie si cultura

Dacii erau organizaţi în triburi şi aveau cetăţi numite dava. Din agricultură obţineau: grâu, vin, miere, creşteau vite şi cai, dar şi pescuiau. Îmbrăcămintea era făcută din lână de oaie şi din cânepă. Dacă la şes locuinţele erau făcute din nuiele împletite pe pari şi zidite cu pământ, la deal şi la munte ele erau făcute din lemn, folosindu-se bârnele încheiate. Conducerea o avea regele, ajutat de un sfat de nobili, şi mai era consiliat de un preot. Dacii se ocupau cu extracţia şi prelucrarea metalelor din care confecţionau unelte, arme, obiecte de cult sau mobilier, podoabe, vase şi monede. Ceramica era prelucrată atât cu mâna cât şi cu roata olarului şi devenise o artă. Slujbele religioase se ţineau în sanctuare ce aveau formă patrulateră sau circulară. Ritualul funerar consta în arderea morţilor, iar cenuşa era pusă în urne şi îngropată în pământ. Dacii iubeau muzica. Izvoarele antice spun că ei cântau din gură, dar şi din instrumente.

Religie: Dacii obţinuseră deja un grad înalt de civilizaţie când au fost întâlniţi pentru prima dată de romani. Ei credeau în nemurirea sufletului şi considerau moartea ca o simplă schimbare de ţară. Conducătorul preoţilor avea o poziţie importantă ca reprezentant al zeităţii supreme, ZamolxisZalmoxis/Zalmoksha, pe pământ, fiind de asemena şi sfătuitorul regelui.