Lada cu Zestre 2008

5/17/2018 Lada cu Zestre 2008 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/lada-cu-zestre-2008 1/16

1

Revista anuală aAsociaţiei Meşterilor Populari din Moldova

Iaşi, V, octombrie 2008

„Lada cu zestre” la al V-lea număr

Prin septembrie 2004, la câteva luni de la„venirea (oficială) pe lume” a AMPM, dădeam sfoară înţară în legătură cu numele publicaţiei pe care o aveţiacum în faţă. Doar trei persoane au luat înseriosaceastă problemă, în opinia mea un adevărat act de fondare ; e vorba de vicepreşedinta asociaţiei, SilviaCozmîncă, de subsemnatul şi de Mihaela Ouatu, soţiamea. Ei bine, au existat nu mai puţin de 9 (nouă)posibile denumiri pentru revista noastră, însă naşa

inspiratei şi străvechii sintagme ,,lada cu zestre”, atâtde potrivită pentru ceea ce fac meşterii populari, a fostMihaela Ouatu.

Au început apoi chinurile facerii propriu-zise a primului num ă r (octombrie 2004) . Realizat oarecum îngrabă, cu prea puţini colaboratori, cu doar cincimateriale, cu un număr ciudat de 5 pagini, într-unalb-negru destul de neatractiv, dar apărând pe fondulentuziasmului micii echipe redacţionale (Marcel Lutic,Silvia Cozmîncă şi Angelica Olaru), primul număr al,,L ăzii cu zestre” a trecut aproape neobservat. Cred că puţini dintre noi îşi mai amintesc de el, însă acelnumăr a avut meritul esenţial de a deschide caleaspre următoarele. Num ă rul II (octombrie 2005) ,

marchează deja un salt evident; „foaia AsociaţieiMeşterilor Populari din Moldova” (aşa cum apare casubtitlu şi la numerele I şi IV) are o cromatică multmai atrăgătoare, 8 pagini în care semnează nu maipuţin de 13 autori; de asemenea, apar rubrici noi, darrămân şi cele bine definite încă de la primul număr.Colectivul redacţional a fost format tot din treipersoane: Marcel Lutic, Cecilia şi Vadim Mocanu.Num ă rul III , apărut în octombrie 2006 , a însemnatiarăşi creşterea numărului de pagini, de la 8 la 12,dar şi schimbarea, temporară, a subtitlului din „foaie”în „publicaţie”; sunt aici 16 materiale şi articolesemnate, în marea lor majoritate, de meşteri popularimembri ai AMPM, dar şi de muzeografi din toată Moldova sau de ziarişti ieşeni, ceea ce a dus indiscu-

tabil la creşterea calităţii revistei noastre. A fost unnumăr marcat de emoţiile aderării la UE, dar şi deîmplinirea a 3 anişori de viaţă de către AMPM. Acumdebutează o nouă echipă redacţională (Marcel Lutic şiVali Cozmescu), acest număr fiind susţinut financiarşi de Muzeul Etnografic al Moldovei. În sfârşit,

num ă rul IV (octombrie 2007) aduce şi el noutăţile sale:o nouă creştere a numărului de pagini (de la 12 la 16),multe materiale semnate de cadre didactice ieşenepasionate de tradiţia meşteşugărească, dar şi opasageră formulă redacţională (Marcel Lutic şi MirelaPascu). Menţionăm că numărul acesta stă cuprecădere sub semnul primului proiect europeanimplementat de către AMPM; în rest, continuă cuacribie linia şi spiritul numerelor anterioare:

ilustrarea pe larg sau punctual a activităţii de pestean a AMPM.

Aceasta este scurta radiografie a revistei asocia-ţiei noastre. Relativ constantă în ideatica ei, fidelă promovării valorilor tradiţionale, adesea riguroasă,bogată mereu în imagini sugestive, „Lada cu zestre” sedoreşte a fi tribuna discretă ce dă glas păsurilor şibucuriilor meşterilor populari din AMPM; cătinel-cătinel, a devenit în aceşti 5 ani o publicaţierespectată şi căutată; probabil nu întâmplător, de laacest număr, datorită în primul rând GeanineiVatamanu, revista are ISSN (cod interna ţ ional de identificare a publica ţ iilor seriale ); acesta permiteidentificarea unică, la nivel internaţional, a titlului

unei publicaţii în serie; totuşi, nu are semnificaţiedecât prin el însuşi şi nu conţine informaţii referitoarela originea sau conţinutul publicaţiei; de asemenea,nu are valoare juridică şi nu asigură exclusivitateasupra titlului căruia i-a fost acordat; considerăm că acordarea ISSN-ului îi va asigura „L ăzii cu zestre” ovizibilitate şi o notorietate mult sporite.

Menţinerea numărului de pagini la 16, faptul că există un număr relativ mare de colaboratori ce trimitconstant materiale spre publicare (deşi aici ar fi loc şide mai bine!), alcătuirea unei echipe redacţionale maitrainice, precum şi asigurarea fermă a unui minimsuport financiar (provenit, în cea mai mare parte, dinvenituri proprii) – iată argumente ale echilibrului şimaturit ăţ ii la care a ajuns „Lada cu zestre”. Pentru

toate acestea se cuvine, cu smerenie şi bucurie, să-imulţumim lui Dumnezeu, dar şi tuturor celor care ne-aufost aproape în munca de zămislire şi de menţinere înviaţă a „L ăzii cu zestre”!

Marcel Lutic



2

ECOURI ALE PROIECTULUI ART

Proiectul ART – mai mult decât un efemer „pod de flori”Asociaţia Meşterilor Populari din Moldova, în

parteneriat cu Asociaţia „Dialog pentru Dezvoltare”din Iaşi, cu Asociaţia Oamenilor de Afaceri Iaşi 2003şi cu Uniunea Meşterilor Populari din RepublicaMoldova, a derulat, în perioada decembrie 2006 – noiembrie 2007, proiectul „ART–Afaceri prin Renaşte-rea Tradiţiilor” finanţat de Uniunea Europeană prinProgramul de Vecinătate România-Moldova 2004-2006, linia de buget Phare CBC 2004. Prezentareaoficială a acestui proiect către comunitatea locală,f ăcută la Casa de Cultură a Municipiului Iaşi, dinParcul Copou, a dovedit interesul participanţilorpentru subiectul abordat.

Scopul proiectului a fost sprijinirea dezvoltării

meşteşugurilor populare din regiunea transfrontalieră România-Republica Moldova prin dezvoltarea de calităţiantreprenoriale pentru meşteşugarii din regiuneatransfrontalieră, precum şi consolidarea relaţiei decolaborare între meşterii populari prin crearea reţeleitransfrontaliere ART. Înfiinţarea reţelei ART, formată din meşteri populari care îşi desf ăşoară activitatea înregiunea de graniţă România-Moldova, a urmăritîncurajarea contactului transfrontalier şi cooperareala nivel regional în domeniul cultural. SilviaCozmîncă, meşter popular din Iaşi şi vicepreşedintaAMPM, participant în cadrul proietului ART, a fostaleasă să coordoneze activitatea reţelei, transformată în Asociaţia „ART-Meşteşugurile Prutului”, în calitate

de preşedinte pentru primii 2 ani.În acelaşi timp, proiectul ART a sprijinit

meşterii populari din judeţele Iaşi, Botoşani, Vaslui(România) şi raioanele Străşeni, Nisporeni, Călăraşi,Soroca şi Orhei (Republica Moldova) să participe laFestivalul Prutului cu scopul de a cultiva specificulzonal şi de a revitaliza meserii tradiţionale din regiu-nea transfrontalieră România-Republica Moldova.Menţionăm că Festivalul s-a bucurat de un realsucces, în ciuda vremii nefavorabile. Mai amintim şifaptul că meşterii populari prezenţi la Festival au avutprilejul să participe la un prim eveniment organizat cuconcursul unuia din membrii reţelei ART (meşterulMarian Borş din Moşna-Iaşi) şi anume inaugurarea

unei troiţe în cartierul ieşean Păcurari.

În etapa finală a proiectului ART a avut loc ocampanie de promovare a reţelei ART, distribuindu-semateriale informative (broşuri, pliante, cataloage deprezentare a reţelei şi CD-uri) meşterilor din grupulţintă. De asemenea, au fost realizate o pagină web(www.art.mesteri-populari.ro) şi un film de aproape 18minute, ambele prezentând activitatea membrilorreţelei ART. Conţinutul filmului a fost inscripţionat peCD-ROM, informaţia fiind disponibilă în limbileromână şi engleză.

Realismul, responsabilitatea şi entuziasmulechipei de proiect coordonată de Marcel Lutic,preşedintele AMPM, alături de meşterii prezenţi laproiect, atât din România, cât şi din RepublicaMoldova, constituirea reţelei ART şi, ulterior, aAsociaţiei „ART-Meşteşugurile Prutului”, interesulcomunităţilor locale pentru activităţile derulate şicelelalte rezultate obţinute au asigurat succesulacestui original proiect de cooperare transfrontalieră care s-a dorit şi a reuşit să fie mai mult decât unefemer „pod de flori”...

Constantin Ciobanu

Organizator training şi evenimente speciale

Efecte luminoase asupra meşteşugului nostru

Participând la proiectul ART am acumulatcunoştinţe care până la momentul instruirii credeamcă nu prea sunt necesare în activitatea noastră. Însă,din discuţiile cu moderatorii de la cursurile organizateîn cadrul proiectului ART, am ajuns la concluzia că

activitatea noastră este o mică afacere. Chiar amrămas convins că meşteşugul trebuie tratat ca oafacere. Tot în acest proiect am f ăcut cunoştinţă cumeşteri de la noi din ţară pe care, până în acelmoment, nu-i cunoşteam şi mai ales cu meşteri din

România. Cred că cea mai bună experienţă în creareaunor relaţii cu alţi meşteri am obţinut-o acolo.

Pe parcursul proiectului am f ăcut cunoştinţă cuobiecte de artă populară şi artizanat produse înRomânia (pentru mine ceva cu totul nou!); de

asemenea, am aflat cum vând meşterii români acesteproduse. Cel mai mult m-a frapat faptul că produselede acest gen pot avea o cerere mai mare dacă suntpreponderent utilitare, asta în condiţiile în careartizanatul din Basarabia este cu precădere decorativ.Pe mine m-au interesat în special meşterii din acelaşi



3

domeniu, adică cei care prelucrează lemnul. Dinnenumăratele discuţii avute cu ei, am aflat cum îşipregătesc lemnul, cum îl prelucrează şi unde vândlucrările lor. Apoi, tot de la ei am aflat despreexistenţa magazinelor de artizanat din Iaşi; ba, maimult, mi-au furnizat telefoanele de contact şi chiar ammers la aceste magazine spre a face o ofertă dearticole. Marea mea mirare a fost că şefii unuia dintre

aceste magazine au acceptat lucrările mele şi le-auluat la vânzare. Bucuria mi-a fost şi mai mare cândam obţinut şi banii pentru lucrări! A fost pentru primadată în viaţa mea când am obţinut banii pentrulucrări atît de repede. În sfârşit, am f ăcut o înţelegerecu conducerea magazinului să construim o relaţie petermen lung care să fie convenabilă ambilor părţi.

Venind acasă cu un bagaj plin de conoştinţe şiplanuri de a produce pentru piaţa de artizanat aRomâniei, am pornit la realizarea experienţei obţinute.Astfel, am diversificat gama articolelor şi, cel maiimportant, am început a executa elemente decorativepentru uşi şi mobilă, ceea nu f ăcusem până atunci.Mărturisesc că nu m-am aşteptat ca aceste elemente

să aibă un asemenea succes. Acum nu reuşim să îndeplinim la timp comenzile la aceste elemente...Mulţumim mult organizatorilor acestui proiect,

în special Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova,care ne-au luat în seamă pe noi, meşterii simpli dinRepublica Moldova. Socotim că aceste instruiri şi

întâlniri cu alţi meşteri, mai ales din România, ne facmai creativi, mai ambiţioşi şi mai deschişi noului.Sper ca acest proiect să continuie, într-un fel saualtul, sau să fie iniţiate şi alte proiecte pentru a obţine

şi alte cunoştinţe care nu sunt accesibile la noi înMoldova.

Eduard BalanChişinău-Republica Moldova

Proiectul ART e în plină derulare...Proiectul ART a fost unul de excepţie pentru

mine, deoarece am pătruns într-un orizont mai larg al

meşteşugurilor populare. În prim plan m-amfamiliarizat cu arta meşteşugărească de pe celălaltmal al Prutului, m-am convins încă o dată în plus delegăturile istorice cultural-tradiţionale care nu pot fidistruse în nici un fel. Totodată, am remarcatdiferenţe atât în tehnicile de lucru, cât şi în atitudineaşi viziunea faţă de orientarea şi promovareameşteşugurilor.

Acest proiect a adunat laolaltă câte 10 meşteride pe ambele maluri ale Prutului; voi accentua faptulcă, chiar de la prima sesiune de lucru, s-a simţitatmosfera de coeziune, cooperare şi ataşament,acestea fiind premize importante pentru durabilitateaproiectului şi continuitatea acestei colaborări învederea dezvoltăriimeşteşugurilor dinzona transfrontalieră Prut. În mod firesc,discuţiile cele maiaprinse au fost lacapitolul afaceri prinrenaşterea tradiţiei.Meşterii dinBasarabia, fiind maiiniţiaţi în afaceri, auargumentat de cearticolele meşteşu-găreşti trebuie să fieşi produse cerute şicăutate pe piaţă. Înacelaşi timp, am

avut de învăţat de la colegii noştri din Româniaata

şamentul deosebit fa

ţăde ceea ce e tradi

ţional

şi

autentic. Personal, abia în cadrul acestui proiect amconştientizat cât de important e acest detaliu îndesf ăşurarea activităţii de antreprenoriat; dreptrezultat, am elaborat o nouă colecţie în care am folositmai multe elemente tradiţionale, transformând astfelacest element autentic în ... cireaşa de pe tortulafacerii mele din Basarabia.

În ceea ce mă priveşte, consider că proiectul Artşi-a atins scopul la cel mai înalt nivel; sunt sigură că fiecare meşter din cei 20 a avut ceva de conştientizat,de învăţat şi de aplicat în activitatea sa! Teoria ne-afost de mare folos, însă, mai important a fostschimbul de experienţă, relatările şi dezbaterile dintreparticipanţi. Întorşi acasă în Basarabia, am împăr-tăşit această experienţa cu alţi meşteri din RepublicaMoldova; cred că cei din România au procedat la fel,astfel încât efectul acestui proiect şi-a lărgit aria şiimpactul. Mai mult decât atât, acest proiect a evoluatprin înregistrarea unui ONG: Asociaţia „ART-Meşte-şugurile Prutului”, ONG care va servi drept suportpentru promovarea produselor meşteşugăreşti pepiaţă, drept garant a continuităţii acestui proiect,drept şansă de realizare a tot ce s-a vorbit în cadrulproiectului ART.

În concluzie, deşi acest proiect e oficial încheiat,noi, cei 20 de meşteri din Basarabia şi Româniasuntem în continuare în legătură, colaborare şidezbateri; deci, proiectul ART e în plin ă derulare !

Violeta PaliiChişinău-Republica Moldova



4

Asociaţia „ART-Meşteşugurile Prutului”.Repere principale

Asociaţia „ART-Meşteşugurile Prutului” fost

înfiinţată neoficial în septembrie 2007, ca rezultat aproiectului cu finanţare nerambursabilă intitulat„ART-Afaceri prin Renaşterea Tradiţiilor” din cadrulProgramului de Vecinătate România-Moldova 2004-2006, beneficiar fiind AMPM. Transformarea reţeleiantreprenoriale ART în organizaţie cu personalitate

juridică a fost hotărârea unanimă a celor 20 meşteripopulari din reţea, 10 fiind membri ai AMPM şi 10membri ai Uniunii Meşterilor Populari din RepublicaMoldova. Astfel, Asociaţia „ART-MeşteşugurilePrutului” a devenit ONG cu personalitate juridică pedata de 5 februarie 2008 în baza hotărârii jude-cătoreşti nr. 18/A/05.02.2008.

Prin statutul său, Asociaţia „ART-Meşte-şugurile Prutului” are ca scop „sprijinirea şipromovarea meşterilor şi creatorilor populari dindomeniul meşteşugurilor tradiţionale din România şiRepublica Moldova, crearea oportunităţilor devalorificare a produselor proprii, prin iniţierea şirealizarea unor activităţi şi programe în interescomunitar, precum şi în interesul asociaţilor nepa-trimonial”.

Fidelă acestui scop, Asociaţia „ART-Meşte-şugurile Prutului” a fost şi este implicată, ca partenerşi colaborator, în următoarele manifestări: Organizator al evenimentului „Paşte colorat

alături de Felicia”, Iaşi, 18-24 aprilie 2008 înCarrefour Iaşi;

Partener în desf ăşurarea evenimentului „Egali-tate de şanse pentru copiii romi” organizat deFundaţia „Link Romania Moldavia” Iaşi în cadrulproiectelor Phare 2005 „Şansa muncii, şansalibertăţii” şi „Identitate europeană pentru etniaromă din judeţul Iaşi”- iunie 2008;

Colaborator în proiectul „LGU WEALTHNETWORK - reţea transfrontalieră a admi-nistraţiei publice locale” – proiect finanţat prinprogramul PHARE CBC 2004 a cărui beneficiareste Primăria Municipiului Iaşi, prin organizareaşi participarea la două târguri ale meşterilorpopulari în Iaşi şi Ungheni-Republica Moldova;iunie-septembrie 2008.

Dorim ca această nouă formă de organizare ameşterilor populari din zona Moldovei să se alăturemarii familii a meşterilor populari din România în

păstrarea şi conservarea patrimoniului culturalromânesc ca parte integrantă a culturii europene.

Silvia Cozmîncă preşedinte al Asociaţiei „ART-Meşteşugurile Prutului”

◊ ◊ ◊ ◊ ◊ ◊ ◊ ◊ ◊ ◊ ◊ ◊ ◊ ◊ ◊ ◊ ◊ ◊ ◊ Artă şi tradiţie

Palatul Culturii din Iaşi a găzduit pe19 decembrie 2007 un grup deosebit de „colindători”ale căror „melodii”, compuse din armonia formelor şi

jocul culorilor, puteau fi „ascultate” cu privirea.Iscusitul dirijor al colindătorilor nu a fost altcinevadecât plasticiana ş i creatoarea popular ă Geanina Vatamanu . Expozi ţ ia de icoane pe sticl ă , căci despreacest lucru este vorba, poate fi asemănată cu unanumit gen de colindă, datorită caracterului eireligios şi tradiţional în acelaşi timp, dar şi faptuluică a fost dechisă în pragul marii sărbătorii creştine aNaşterii Domnului.

Prezentă pe simezele ieşene, cel puţin o dată pean, în faţa unui public avizat, Geanina Vatamanu

susţine concepţia potrivit căreia „holist, religios,sincer, românul a ştiut şi a crezut în cele sfinte f ără acere argumentări ştiinţifice, iar legătura lui cudivinitatea a fost incontestabilă şi neîntreruptă, prinfaptul că cele de sus au fost împletite intuitiv cu celede jos” şi mărturiseşte că „înţelepciunea omului

simplu este un amestec de sacru, magic, mistic şireligios”.Aceeaşi atitudine este relevată şi în expoziţia

intitulată „Înbrac ă -ne-n Lumina Ta”, despre care Prof.univ. dr. Carmen Cozma a spus: „În discuţie esteLumina Supremă ce însoţeşte şi potenţează libertateaşi iubirea cu care f ăptura creată are a-şi umpleexistenţa întru înveşnicirea sa”. În cele peste 40 decreaţii expuse, reprezentând diferite etape deactivitate creatoare, Geanina Vatamanu reuşeşte să transforme cu multă uşurinţă materialul în spiritual,invizibilul în vizibil şi inexprimabilul în exprimabil,dar ne revelează în acelaşi timp şi evoluţia procesuluipictural pe parcursul celor 15 ani de îndeletnicire.

Etnograful Marcel Lutic, preşedintele AMPM,organizatorul acestei manifestări, se întreba pe bună dreptate, care statut i se potriveşte mai bine, cel deartist plastic sau cel de creator popular? Această chestiune porneşte de la faptul că în demersul săupictural, mai cu seamă în etapa de început, autoarea



5

preia tehnica picturii pe sticlă de la creatorii popularişi foloseşte bogăţia mijloacelor de expresie specifică acestui gen, tot aşa cum iconarul popular prezintă toate motivele artei populare româneşti, înf ăţişând lafel de multe simboluri ale trăirilor şi dimensiunilorsufleteşti.

Din alt punct de vedere, statutul ei delicenţiată a Universităţii de Arte „George Enescu” şi

doctorandă în cadrul Facultăţii de Filosofie din Iaşi,ajutată de pasiune şi talent, continuitate şi perse-verenţă, intuiţie şi simţ estetic dezvoltat, îi conferă creaţiei sale iconografice şi un caracter de înaltă ţinută artistică şi spirituală, transformând înadevărată artă ceea ce pentru alţii constituie doar unsimplu meşteşug. Astfel, ea reuşeşte, în acelaşi timp,să perpetueze şi să promoveze tradiţia populară existentă, inspirându-se din bogatele ei izvoare, darsă o şi înobileze cu noi valenţe expresive. În etapa deînceput, păstrează într-o măsură mai mare trăsă-turile picturii tradiţionale pe sticlă, după modelul„Nicula”, cum ar fi chenarul de flori sau modelul„sfoară răsucită” din icoana Sfintei Cuvioase Teodora

de la Sihla. Multitudinea motivelor florale şi vegetale,deosebit de mari, precum în icoana Sfintei Teofana,indică prezenţa elementului moldovenesc. Toateaceste exrmple, cărora li se adaugă steluţele deFăgăraş sau Braşov, caracterul naiv al desenului şivarietatea formelor de folosire a liniei în redareanimbului, demonstreaz ă în mod evident specificul

popular în crea ţ ia Geaninei Vatamanu.Cu toate că îi place să rămână în acelaşi

perimetru sacru de exprimare, în lucrările realizate înultimul timp se distinge o tendinţă de apropiere cătrearta de factură bizantină, cu care artista are punctecomune de redare a fondului icoanei, precum şiînclinaţia conform principiilor folosite din vechime,

considerate ca fiind ale oricărei arte adevărate, cumar fi: admirabila simplitate, mult dorita claritate,dreapta m ă sur ă şi râvnita gra ţ ie . Nu lipseşte nici

frumoasa simetrie sau potrivita adecvare . Tot aici, înunele reprezentări, autoarea foloseşte o manieraproprie de încadrare, cu o schemă compoziţională originală, iar paleta de culoare nu exprimă greutatea,

nici aspectul material, ci devine mai uşoară, precumeste spiritul, după cum nici calităţile picturale dinicoane nu sunt menite să conducă la desf ătărivizuale. Spre deosebire de canoanele stricte dinpictura bizantină, în redarea veşmintelor MaiciiDomnului sunt întrebuinţate tonuri de albastru, uşortransparente, diferenţiate în subtile griuri, aşezateunele lângă altele, cu vizibil sentiment de pioşenie şidesprinse parcă din înaltul cerului. Modestiaatitudinii din aceste ipostaze, puritatea exprimată şidezinvoltura execuţiei reuşesc să impresionezeprivitorul şi să-i dăruiască o firească şi smerită bucurie a purificării. Dorim ca aceste emoţii esteticeşi bogăţii spirituale, obţinute la vederea acestei

expoziţii, să dureze cât mai mult.

Prof. Dorin LehaciIaşi

…de Mărţişor, cu dragoste! A intrat deja în tradiţia Iaşilor ca, începând cu

24 Făurar - de Dragobete - şi până pe 1 Mărţişor,Strada Lapuşneanu să fie locul de întâlnire almeşterilor populari creatori de mărţişoare tradiţionalecu publicul ieşean, în special cu tineretul. Aşa se face

că ceea ce a fost la începuturi un modest târg demărţişoare tradiţionale să devină din 2007 unveritabil Festival al M ă r ţ i ş orului . Ajuns la a IV-a ediţie,Festivalul a fost organizat în 2008 de către iniţiatoriisăi, AMPM şi Asociaţia „Al. L ăpuşneanu”, din acest analăturându-se acestora şi Muzeul Etnografic alMoldovei, având ca parteneri Primăria MunicipiuluiIaşi, Muzeul Literaturii Române Iaşi şi ComplexulMuzeal Naţional „Moldova”.

Meşterii participanţi - în număr de 16 - profe-sează meşteşuguri diferite, însă dragostea pentrucunoaşterea, conservarea şi perpetuarea tradiţieiromâneaşti în confecţionarea mărţişorului arhaic i-auf ăcut să se aplece şi asupra acestui meşteşug aparte.

Sunt însă şi meşteri populari, cum ar fi Maria Bodron,cu fiica ei Ariadna, din Vaslui, care lucrează tot anulmărţişoare tradiţionale de o rară frumuseţe şi fineţe.

Festivalul s-a bucurat şi în acest an de o largă mediatizare în toată presa scrisă şi audio-vizuală locală şi regională, fapt care a generat o afluenţă de



6

vizitatori şi cumpărători, în special din rândultinerilor. Bineînţeles că noi, meşterii participanţi, amf ăcut, ca de obicei, demonstraţii, explicând, în acelaşitimp, obiceiurile şi tradiţiile legate de Mărţişor,Dragobete, Baba Dochia, semnificaţiile cromaticiimărţişorului arhaic şi ale celui contemporan etc.Menţionăm că AMPM, prin preşedintele ei, etnografulMarcel Lutic, a elaborat un pliant conţinând toateaceste semnificaţii, pliant ce a fost oferit celorinteresaţi.

Spre deosebire de anii precedenţi, anul acestaam primit vizita multor elevi, însoţiţi de învăţători sauprofesori diriginţi, cu aceştia purtând discuţiiinteresante privind legendele legate de sărbătorile de

iarnă, semnificaţia mărţişorului, tehnici de lucruspecifice meşteşugului practicat de meşterul cu caredialogau, nelipsind cadourile oferite micuţilor vizi-tatori. Credem că o asemenea manifestare interactivă reprezintă o modalitate eficientă de educare a tinereigeneraţii în spiritul cunoaşterii şi respectării tradiţiilorpopulare româneşti autentice. În sprijinul celor spusenu putem decât să redăm impresiile exprimate deinstitutoarea Ecaterina Popiştean de la Şcoala „Ştefancel Mare” din Dancu într-un articol publicat în revistaşcolii şi trimis nouă, organizatorilor, şi tuturorparticipanţilor la eveniment: „Marţi, pe 26 februarie2008, elevi ai claselor a IV-a de la Şcoala „Ştefan celMare” Dancu şi „Ion Ghica” Iaşi au vizitat, pe str.

L ăpuşneanu din Iaşi, locaţia unde are loc mani-festarea Festivalul M ă r ţ i ş orului. Invitaţia de a participala acest eveniment a venit din partea domnului Ovidiu Foc ş a, muzeograf în cadrul Muzeului Etnografic alMoldovei, unul din organizatori. Aici, câţiva meşteri

populari explică tuturor celor dornici de cunoaştere cereprezenta odinioară m ă r ţ i ş orul , semnificaţia culorilorfolosite, cum era confecţionat şi când se purta. Amvăzut cum se confecţionează mărţişorul purtat lamână – brăţara, lucrată în faţa noastră de doamnaSilvia Cozmînc ă (creator popular – împletituri dinsfoară) din Iaşi. Creatoarele au oferit copiilor câte unmărţişor tradiţional şi i-au invitat să revină la târgul

de mărţişoare. Cu amabilitate, doamna Elena Gheorghian (meşter – podoabe populare) din Suceavale-a prezentat copiilor câteva modele de mărţişoarecare se confecţionau odinioară din fir de mătase alb şiroşu, care se aplicau pe pene cu ajutorul acului saupe bucăţele mici de carton, prin suprapunere,obţinând forme deosebit de frumoase şi interesante.Cu toţii am admirat, de asemenea, creaţiile unei fami-lii de meşteri populari, din Hulub-Dângeni-Botoşani,

fam. Apalaghiei, care se ocupă cu prelucrarea artistică a lemnului. Copiii au fost impresionaţi de costumulbărbătesc foarte frumos purtat de meşter, asemenicostumelor prezentate de dl. Ovidiu Focşa la MuzeulEtnografic. Meşterul le-a vorbit de felul cum sunt

confecţionate din lemn bijuteriile ataşate şnurului demărţişor şi că acestea se confecţionează după anumiteteme (motive folclorice). Curioşi, copiii examinauexponatele fiecărui meşter care a avut amabilitatea să ne găzduiască şi să satisfacă setea de cunoaştere alor. La final, toţi au plecat bucuroşi, cu bucheţele deghiocei şi mărţişoare, bucurându-se de ziua minunată de primăvară timpurie”.

Profitând de vremea frumoasă, ultima seară s-aîncheiat la lumina lumânărilor, ideea aparţinândVioletei Radu, o tânără şi talentată fotograf ă şi artist

plastic care a imortalizat-o pe peliculă şi care a avutun impact deosebit asupra vizitatorilor noştri.

Silvia Cozmîncă Iaşi

O colaborare se poate permanentiza...Târgul Meşterilor Populari de la Botoşani

,,Zilele Oraşului Botoşani” sărbătorite în fiecarean sub patronajul Sfântului Gheorghe, ocrotitorulspiritual al tuturor botoşănenilor, includ o gamă variată de evenimente care reuşesc să singularizezeaceastă zonă etnografică prin trăsături proprii şi

definitorii. În acest sens, amintim Târgul MeşterilorPopulari (19-20 aprilie 2008) susţinut de repre-zentanţii municipalităţii locale şi de primarul CătălinFlutur, organizat de AMPM în colaborare cu Centrul

Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii



7

Tradiţionale Botoşani, Direcţia pentru Cultură, Culteşi Patrimoniul Cultural Naţional Botoşani, manifestarecare, şi datorită perseverenţei preşedintelui AMPM – etnograful Marcel Lutic – şi a instituţiilor implicate areuşit să capete caracter de permanenţă.

Ca întotdeauna, locul de desf ăşurare a fostPietonalul Unirii, un spaţiu potrivit expuneriiobiectelor meşterilor populari, dar, în acelaşi timp,

atractiv prin însuşi profilul său de spaţiu alpromenadei pentru cei mai mulţi locuitori ai oraşului.Oricum, valoarea creaţiei populare botoşănene,evidenţiată prin standurile şi panourile bogatîmpodobite din comunele Conceşti, Avrămeni, Tudora,Vorona, Dângeni, Ungureni şi Suharău, a fostcompletată sau, mai bine zis, întregită de cele alemembrilor asociaţiei sosiţi din Suceava, Bucureşti,Vaslui, Iaşi, Prahova ş.a.

Ediţia a II-a a târgului şi-a creionat de la sineprofilul şi cum nimic nu este întâmplător, a reuşit înacest an să preîntâmpine prin abundenţa motivelordecorative diverse şi spectaculoase de pe ou ă le încondeiate marea sărbătoare de peste an a SfintelorPaşti. Creatoarele populare venite din Rădăuţi, VatraMoldoviţei-Suceava, Rogojeşti-Mihăileni, Ungureni şiBucecea-Botoşani, au creat pe Pietonal un culoarregăsit parcă numai în noaptea sfântă a Învierii,atunci când credincioşii aşteaptă cu coşurile pline cabucatele şi ouăle să fie sfinţite. Aşadar,Oresia Leuciuc, Victoria Fundiur, MariaNegură, Elisabeta Saghin, AuricaCojocaru, Maria Roşu, Maria Zotic, Sofia

Tun şi Celica-Iuliana Nistor au oferitprivitorilor o călătorie într-o lume apusă demult, o lume a motivelor ancenstrale.Mergând pe linia păstrării tradiţiei înpracticarea ceramicii , s-a constatatdiversitatea vaselor expuse de meşteriiolari, dar şi includerea acestora în treitipuri: ceramica utilitară aparţinând luiDumitru Pascaniuc din Marginea-Suceava, ceramica de tip Kuty realizată de familia Iacinschi din Botoşani şi

ceramica de inspiraţie cucuteniană a familiei Maxîmdin Dorohoi-Botoşani. Industria casnic ă s-a impus lasuperlativ, în primul rând prin piesele costumuluipopular femeiesc şi bărbătesc, respectiv prin cămăşileaduse din comunele Conceşti, Ungureni şi Ibăneşti,toate comune din judeţul Botoşani, cămăşi de marevaloare şi de o certă individualitate. Se poateconcluziona că munca de achiziţie, dar şi de educaţie

în spiritul valorilor arhaice, dusă de Maria Zoiţanu,Aglaia Bălinişteanu, Tatiana Mănucă şi de DanPorfireanu a fost una cu adevărat temeinică. Nutrebuie trecute cu vederea nici intervenţia creativă ameşterilor Elena Şerb din Breaza-Prahova, EmanuelaPavăl din Plopeni-Suceava, Elena Ţ ivlică din Botoşani,toate excelând în decorarea iilor, păstrând echilibrul,şi, în acelaşi timp, bunul gust. Lângă cămăşile expuseau stat, ca întotdeauna, podoabele tradiţionale aleElenei Gheorghian din Suceava. De asemenea, nu aulipsit textilele de interior: lăicerele şi păretarele luiFloarea şi Mihai Maxim din Tudora, dar şi ştergareleţesătoarelor din Ungureni (Maria Zotic, AuricaCojocaru, Maria Roşu, Eugenia Apopii şi Maria

Burlacu), Conceşti (Elena Sofronescu, EugeniaHudişteanu, Viorica Andriş şi Viorica Cojocea),Avrămeni (Maria Baciu, Florentina Coţovanu şi ElenaOcheană) şi Ibăneşti (Aurelia Racu), toate comunelefiind din judeţul gazdă, dar şi cele din Galaţi (ElenaNeagu) sau Bistriţa (Raveca Nicoară). Împletiturile dinnuiele, pănuşi şi papură au reunit meşteri din

judeţele Botoşani (Elena Felciuc, Călina Sandu – Tudora), Bistriţa (Ileana Szilagy) şi Iaşi (Lilian Toderaşcu), cu toţii etalând vizitatorilor coşuri demărimi şi modele diverse. Creatoarea populară AnaGrunzu din Tomeşti-Iaşi a construit cu o fineţedeosebită, din banale pănuşi de porumb, personajedin lumea satului şi a poveştilor sau grupuri statuare

implicate în diferite scene, diferenţiind părţi dinîmbrăcămintea acestora prin colorarea în nuanţediscrete.

În concluzie, se poate vorbi deja de o com-plexitate aparte a târgului de la Botoşani, comple-xitate datorată în primul rând exemplarei colaborăridintre instituţiilor de cultură din Botoşani cu AMPM.

Margareta MIHALACHE Referent etnograf la C.J.P.C.C.T. Botoşani



8

Tabăra de creaţie populară de la PăltinoasaLa 8 km de Gura

Humorului se află localitatea Păltinoasa,de un pitoresc aparte.Aici, pe malul pârâuluiBucovăţ, este casa devacanţă a profesoruluide Educaţie Fizică

Toader Ignătescu, cio-plitor în lemn, şi undese desf ăşoară de 4 ani,sub egida Asociaţiei

Meşterilor Populari din Moldova, o tabără de creaţie ameşterilor populari. Aflată la a IV-a ediţie, anul acestas-au întâlnit, timp de două săptămâni, meşteri dinRomânia şi Republica Moldova, membrii ai UniuniiMeşterilor Populari din Moldova de peste Prut. Auparticipat basarabenii: Ştefan Ciumaşu, GrigorePosternac şi Vitali Grumeza, cu toţii meşteri înprelucrarea artistică a lemnului, Anişoara Ciumaşu,meşter în bucate tradiţionale moldoveneşti, GalinaGrumeza, obiecte şi vestimentaţie croşetată, VictorBrighidin, împletitor în nuiele de răchită şi NataliaCangea, obiecte din pănuşi şi fibre vegetale. Româniiparticipanţi au fost: Ioan Laza, ConstantinAparaschivei, Avram Roşca şi Vasile Gherman,meşteri în prelucrarea artistică a lemnului, Lilian şiAlex Toderaşcu, împletitori în nuiele de răchită şiSilvia Cozmîncă, împletitoare în sfoară prin tehnicanodurilor.

Fiecare meşter a stat în tabără cel puţin osăptămână, timp în care s-a lucrat, s-au legatprietenii, s-au schimbat impresii despre meşteşugurişi soarta acestora, a meşterilor populari de-o parte şide alta a Prutului. Anişoara Ciumaşu ne-a răsf ăţat cubucate gustoase f ăcute în buna datină moldove-nească: tochitură cu mămăliguţă, borşuri drese cusmântână, sărmăluţe, plăcinte cu brânză ş.a. Amprimit, la invitaţia gazdei noastre, vizita unui grup deartişti plastici pleinair-işti (pictori care lucrează în aerliber) de diferite naţionalităţi şi care erau în tabara decreaţie de la Bivolărie: gruzini, cehi, bulgari, estoniş.a. şi cu care s-au f ăcut demonstraţii de lucru îndomeniile fiecăruia, s-au lansat invitaţii reciproce,pentru că, aşa cum spunea gruzinul Nugzar Paksadze,„artiştii au limba lor, limba creaţiei, care n-arefrontiere”. Unul din cotidienele din Suceava, care arelatat pe larg despre aceasta întâlnire, îl citează totpe Nugzar, care, fiind toţi la masă în jurul tochiturii

f ăcute de Anişoara Ciumaşu, a spus: „Aşa cum ne-amaşezat noi la această masă, unde există loc şi bucatepentru fiecare, aşa ar trebui să se aşeze întreagaomenire. O masă mare, la care toţi oamenii să steaalături şi să fie prieteni”.

La sfârşit, dar nu în ultimul rând, trebuiemenţionată fiica meşterului Toader Ignătescu, Irina,

care a fost o prezenţă foarte activă în tabăra, acontinuat să înveţe împletiturile din sfoară începuteanul trecut alături de mine, dar a descifrat şi taineleobiectelor confecţionate din pănuşi şi papură împreună cu Natalia Cangea. Un „mulţumesc” apartese cuvine a spune Angelei Ignătescu, soţia gazdei, carei-a fost alături tot timpul soţului implicat înorganizarea şi desf ăşurarea taberei de la Păltinoasa.Desigur că f ără aportul substanţial al prietenilormeşterului Ignătescu, care l-au sponsorizat şi i-auoferit şi locuri de cazare, nu se putea desf ăşuraprogramul taberei în bune condiţii.

Consider tabăra de creaţie de la Păltinoasa unmijloc eficient şi direct de schimburi culturale întremeşteri, indiferent de meşteşugul practicat şi zonageografică din care provin. Numai uniţi vom puteaface ca tradiţia populară şi meşteşugurile tradiţionalesă fie păstrate şi transmise tinerei generaţii.

Silvia Cozmîncă Iaşi

Târgul Meşterilor Populari de la Roman

În perioada 23-24 august 2008 s-a desf ăşurat aIV-a ediţie a Târgului Meşterilor Populari în muni-

cipiul Roman, judeţul Neamţ. Organizat de cătreAsociaţia Meşterilor Populari din Moldova, Muzeul deIstorie Roman şi Primăria Municipiului Roman, târgula beneficiat în acest an de colaborarea cu Fundaţiapentru Meşteşuguri din Bucureşti, Muzeul Etnografical Moldovei din Iaşi şi Fundaţia „Hanul Ancuţei” din

Roman. A devenit deja o tradiţie pentru romaşcani ca,spre sfârşitul lunii august, în Piaţa Roman Muşat, să

primească familia meşterilor populari şi produseletradiţionale din zona Moldovei, în special, dar şi dinrestul ţării şi din Republica Moldova.

Deschiderea târgului, în prezenţa organiza-torilor şi a oficialităţilor locale, a avut o savoaredeosebită datorită lui Gheorghe Ţ ugui, cel care, cu



9

buciumul său, a captat atenţia trecătorilor şi a creat oatmosferă caldă, potrivită ospitalităţii moldoveneşti.

La această ediţie a târgului, meşteşugurilereprezentate, de câte unul sau mai mulţi meşteri, aufost următoarele: prelucrarea lemnului, ceramica,ţesăturile, împletiturile, încondeierea ouălor, podoabe,pictură pe sticlă şi pe lemn, măşti, prelucrarea meta-lului, produse culinare tradiţionale ş.a. Au participat

meşteri deveniţi familiari de la ediţiile anterioare,meşteri aşteptaţi de romaşcani, dar şi unii veniţipentru prima dată în urbea muşatină. Spre deosebirede primele trei ediţii, anul acesta participarea locală afost una mai consistentă. Eforturile organizatorilor, înspecial ale muzeografului Relu Butnariu, de a iden-tifica şi a aduce în cadrul târgului meşteri din zonaRomanului au fost, în parte, împlinite. Reprezentarealocală ar fi fost mai bogată dacă inundaţiile ce auafectat satele de pe cursul râului Siret nu ar fi împie-dicat sosirea unor meşteri din Stăniţa, Barticeşti,Vulpăşeşti, Bâra ş.a. Chiar şi aşa stimularea meşte-rilor din zona Romanului pentru a participa la astfelde manifestări a fost benefică lor şi comunităţii locale.

Constatăm cu bucurie că impactul acesteimanifestări a sporit de la an la an, nu doar datorită eforturilor organizatorilor pentru creşterea număruluide meşteri invitaţi şi a meşteşugurilor reprezentate, cişi ca urmare a reacţiei publicului local pornit în cău-tarea rădăcinilor rurale cu entuziasmul şi curiozitateatrezite de valorificarea produselor meşteşugăreşti atâtdin punct de vedere decorativ, cât şi utilitar.

Publicul a apreciat calitatea produselor expuse,aspect vizibil nu doar prin vânzările realizate de cătremeşteri (vânzări directe şi comenzi preluate pentru a fi

rezolvate ulterior), ci şi prin mărturiile lăsate în caietulde impresii introdus în premieră la această ediţie.Selecţia riguroasă a produselor expuse, cerută expresde organizatori, s-a realizat în acest an şi datorită unui juriu extins format din specialişti etnografi de lainstituţii de profil din Suceava, Bacău, Piatra Neamţ,Iaşi şi Bucureşti. Aceeaşi specialişti au participat şi laun colocviu cu tema „Tezaurizarea ş i valorificarea

patrimoniului etnografic ast ă zi” , în cadrul Muzeului deIstorie din Roman. Asocierea Târgului MeşterilorPopulari cu acest colocviu şi cu lansarea volumului„Timpul sacru. S ă rb ă torile de alt ă dat ă ” , volum semnat

de etnograful ieşean Marcel Lutic şi prezentat de cătremuzeografa Iulia Butnariu, a dat un grad sporit decomplexitate manifestării. Ecourile primite de lapublicul consumator de cultură au fost încurajatoarepentru demersurile noastre ulterioare.

Alt aspect pozitiv înregistrat la această ediţieeste cel legat de progresele organizatorilor; aceştia aureuşit să acumuleze experienţă de la un an la altul şi

au rezolvat cu succes problemele legate de asigurareapazei pe toată durata manifestării; aceasta a fost oproblemă aparent insignifiantă, însă a dat o notă deconfort sporit meşterilor şi publicului. La fel, mani-festarea a beneficiat de o promovare semnificativă înmijloacele mass-media, drept urmare a încheierii unorextrem de utile parteneriate cu posturile locale deteleviziune (CNS, TopAll şi RomTV) şi presa scrisă (Ziarul de Roman); menţionăm că acestea nu s-aulimitat la difuzarea unor anunţuri de promovare atârgului, ci au prezentat reportaje extinse şi interviuricu meşterii participanţi.

Pentru o manifestare deschisă unui publicdivers, Târgul Meşterilor Populari a găsit formula

accesibilă de a ajunge în atenţia privitorilor, de astimula interesul către problema originilor noastre, avalorilor culturii materiale şi spirituale a satuluiromânesc. Existenţa unei oferte bogate a potenţatcăutările publicului. Despre acesta din urmă merită subliniat faptul că, de la o ediţie la alta, se dovedeştea fi unul mai atent, mai bun cunoscător, după cuminteresantă este şi preferinţa arătată explicit către

produsele tradiţionale utilitare (ceramica produsă deDumitru Ifrim, din Schitul Stavnic-Voineşti-Iaşi, a fostşi în acest an cea mai căutată!). În acest sens,

întrebarea care şi-au pus-o organizatorii merită odiscuţie aparte: să fie aceasta o întoarcere la trecutsau nostalgia civilizaţiei rurale? Poate că o a treiavariantă să fie răspunsul cel mai adecvat, anume oadaptare a trecutului, a specificului nostru la exis-tenţa tumultuoasă a secolului XXI. Probabil că ediţiileviitoare ne vor da răspunsul cel mai potrivit.

Muzeografi Iulia şi Relu Butnariu Roman

Din dorin ţ a de a mul

ţ umi în chip deosebit unor oameni care, prin întreaga lor activitate, contribuie la p ă strarea ş i valorificarea tradi ţ iilor române ş ti, se confer ă calitatea de MEMBRU DE

ONOARE ai AMPM muzeografilor IULIA ş i RELU BUTNARIU de la Muzeul de Istorie din Roman-Neam ţ .Consiliul Director al AMPM



10

M E Ş T E R I I S E CO N F E S E A ZĂ

Comoara din noi

Lumea este într-o continuă mişcare, totul semişcă foarte repede; aproape că nu mai vedem vecinulcare traversează strada sau copilul de alături care nedă bineţe. Răceala acumulată în interiorul nostruaproape că îngheaţă şi obiectele din jur, obiecte careîncep să plângă cu lacrimi de gheaţă.

Ce se întâmplă cu noi? Fiecare fiinţă, după ţelulşi natura ei, a fost lăsată pe pământ de cătreCreatorul suprem împreună cu o comoară inesti-mabilă. Fiecare, înlăuntru sau la naştere, primeşteaceastă comoară. Întrebarea ce se pune este ce facemcu ea pe parcursul vieţii? Ştim oare să ne folosim deea sau, cu fiecare an ce trece, aruncăm gunoaie pesteea până când dispare orice strălucire a ei? De ce nu

putem dărui ceea ce primim în dar? De ce nu putemda gratis ceea ce primim gratis?Ne vom întreba: cui să dăruim? Aproapelui.

Cine este aproapele? Şi aşa mai departe – o listă întreagă de întrebări la care nu dăm nici un răpsuns,dar nici nu ne străduim. Nu ar fi oare mai simplu să dăruim din acea comoară interioară pe care amprimit-o în dar f ără să aşteptam oarece recompense,dar fiind conştienţi de faptul că dăruind mai multCreatorul va pune în loc îndoit darul f ăcut. Dacă neeste greu să dăruim, măcar să lăsăm o portiţă deschisă spre această comoară şi să o păstrămcurată f ără să o întinăm sau să aruncăm gunoaiedeasupra ei.

Ca fiinţe inteligente ce ne pretindem că suntemputem face mai mult sau ne mulţumim doar să

vegetăm f ără să acţionăm? Cum ne vom educa copiii?Ce le vom spune despre comoară? E un mit saurealitate? Eu zic că niciodată nu este prea târziu, nicivârsta nu are prea mare importanţă, ţelul este unul:să lăsăm Copacul Sufletului deschis, curăţenie exem-plară, iar restul va veni de la sine apoi.

Florin Cramariuc

Vicepreşedinte AMPM

Ascensiunea spre înalt Ţ in mult la o sintagmă a lui Thomas More:

„I trust I make myself obscure” („Trag nădejde că-sgreu de înţeles”). Părintele Nicolae Steinhardt „tra-ducea” altfel: „Omului în care ai încredere şi pe care-lstimezi nu-i spui lucruri simple şi clare, nu-i debitezi

fraze bine ticluite, ci îi comunici gândurile taleconfuze, îi dezvălui simţăminte contradictorii, îl facipărtaş întunecimilor în care te zbaţi, îl duci până-nadâncul tulbure al fiinţei tale”.

Mă impresionează întotdeauna aventura, călă-toria, cu tot parcursul ei, de la pregătiri până la final.Spunea o dată acelaşi părinte Steinhardt: „Drumeţiate scoate din cameră, te scutură de praf, te înviorează,dar nu te scoate din sinea ta, din ecologia familială, pecând călătoria, dacă e f ăcută de cine ştie să vadă, să înregistreze, să perceapă şi să simtă, este cutremur,schimbare de perspectivă şi la drept vorbind periplugalactic”.

Când citesc, adesea schimb peisajul. Mă mutchiar dintr-un oraş în altul citind aceeaşi carte, într-un loc mai aglomerat sau mai liniştit; îmi provoc voitstări de foame sau de sete, iar uneori mă mut într-unbar şi stau acolo o oră sau două pentru a savura o

singură frază. Ciudat, uneori, atunci când înfigcolţarii, mă gândesc la unu-două titluri de cărţi, apoile suspend, concentrându-mă la traseu ca să nusfidez natura. La rapel, obişnuiesc să rostesc un„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu,

miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Pe de altă parte,când merg pe munte deseori îmi este frică şi pentrumine şi pentru ceilalţi membri ai echipajului. Nudificultatea traseului îmi provocă frica, ci gândul că arputea avea loc evenimente stupide, care nu ţinneapărat de pregătirea pe care o ai. Hidratarea estefoarte importantă pe munte. În ascensiunile dealtitudine, un alpinist trebuie să consume în mediecinci-şase litri de apă pe zi. Apa ajută la lubrifiereaarticulaţiilor, la circulaţia sângelui, la eliminareabioxidului de carbon, la digestie şi excreţie. Trebuie să reamintesc că la altitudine, organismul se deshi-dratează mult mai repede decât în mod obişnuit. Înceea ce priveşte hrana, luăm o masă bogată înproteine şi lichide seara, iar a doua zi, pe parcursuldeplasării, mâncăm numai bare de cereale, fructe şiseminţe. Unii dintre noi folosesc şi suplimentenutritive.



11

…Când am ajuns în vârf nu prea mai avemmare lucru de f ăcut. Ascensiunea se termină. Eu, spreexemplu, îmi zic că oricum sunt vârfuri şi mai înalte.Uneori, ca o străfulgerare, mă gândesc că le-aş puteaurca; însă, la fel de repede, îmi evaluez posibilităţilefinanciare... În tot cazul, acolo sus mă bântuie totfelul de preocupări, altele decât sentimentul că aş fipe vârf.

Aproape f ără nici o legătură cu ascensiunilemontane, îmi place mult zicerea Sfântului Tomad'Aquino: „Să trăieşti ca un copac f ără ca prin aceastasă încetezi de a mai fi om”. Cred că această sintagmă mă defineşte în cel mai înalt grad!

Călin Dănilă Fălticeni-Suceava

Meşteşugul meu este un cumul de meşteşuguri

Meşteşugul meu este de fapt un cumul demeşteşuguri, adică am adus laolaltă modelajul în lutcu tăbăcitul pieilor, croirea pielicelelor de miel lacăciuliţe, dar şi cu împletirea fuioarelor de cânepă.

Toate astea pentru a realiza figurine din lut ceîntruchipează personaje cunoscute din poveştile şipovestirile nemuritorului Creangă. Am f ăcut şi euprecum povestitorul: dintr-un boţ de humă mi-a ieşitun Păcală, o Tuşă Mărioara sau un Moş NechiforCoţcarul. Figurinele sau păpuşelele le fac intenţionathazlii, apropiate, zic eu, de caracterul ţăranuluiromân; acest fapt stârneşte, de obicei, râsul copiilor,ca să nu mai spun de adulţii care au simţul umoruluimai dezvoltat.

M-a ajutat mult şi faptul că stau la trei case deCasa memorială „Ion Creangă” din Humuleşti, dar maiales echipa pe care o fac împreună cu soţul meu,Costi(n) Lungu, la rândul lui un cunoscut şi apreciatmeşter popular.

…Îmi aduc aminte cu nostalgie de intrarea înAMPM, mai ales că era o ambiţie a mea aceea de a fimembră a acestei asociaţii după ce am avut mai multecolaborări în cadrul Asociaţiei Naţionale a CreatorilorPopulari din România. După câteva participări latârguri din Bucureşti şi Constanţa am hotărât că evremea să mă fac cunoscută şi în Moldova. De aceeal-am contactat pe şeful Muzeului Etnografic alMoldovei, Victor Munteanu, trimiţându-i pe e-mail

imagini cu realizările mele. Am primit imediat răspunsşi invitaţia de a participa la Târgul Meşterilor deSfânta Paraschiva, iar cooptarea în AMPM a venitcâteva luni mai târziu.

Aşadar, din 2006 sunt membră a asociaţiei şipot spune că am avut parte numai de participări lamanifestări extrem de plăcute: Târgurile Meşterilor dela Iaşi, Piatra Neamţ şi Roman. La AMPM am găsit oechipă minunată, cu oameni talentaţi şi creativi,fiecare având personalitatea şi modul lui de a vedealucrurile. Suntem toţi diferiţi, având totuşi ceva încomun: meşteşugul; unul frământă lutul, altulsculptează lemnul, altcineva îndoaie pănuşile saucoase măşti. Ce poate fi mai minunat să-i vezi pe toţiaceşti oameni împreună, în frumoase straie populare,la târguri? Aici, meşterii se adună să râdă, să plângă,să înveţe, să se sf ătuiască, uneori să vândă sau să împărtăşească din tainele lor şi publicului larg.

O experienţă cu totul interesantă am avutatunci când, în vara lui 2007, am fost cooptată înproiectul „Micii meşteri din Copou”; aici a trebuit să îndrum 10 copii de la diferite şcoli din Iaşi; recunosccă m-a fascinat această experienţă, asta şi pentru că,în timp ce spuneam povestea, copiii modelaupersonaje şi obiecte din povestea respectivă, adunândla final o scenă. De pildă, din „Fata babei şi fatamoşneagului” îi antrenam la dialog întrebându-i decine a avut grijă fata moşneagului: de căţeluşă, depomul cu pere, de cuptor şi de fântână, elemente pecare ei le modelau în acelaşi timp. Astfel, mi-am f ăcutprieteni printre aceşti copii, dar foarte bine m-amînţeles şi cu părinţii şi bunicii lor.

Sunt multe de spus şi despre oamenii decalitate din cadrul asociaţiei noastre. Am cunoscutoameni valoroşi, de la care am avut de învăţat multedespre tradiţii şi despre adevăratele valori aleneamului românesc. Pentru fiecare dintre ei am uncuvânt bun de spus şi îmi plec fruntea pentru fiecaresfat pe care l-am primit.

Dorind să devin mai înţeleaptă o dată cutrecerea anilor, mărturisesc că mi-ar face plăcere să constat că meşterii învaţă unii de la alţii ceea ce estebun şi autentic, ca unii care au aceeaşi îndeletnicire,astfel încât sintagma „să ducem mai departe tradiţiile”să nu fie doar o expresie de rutină, ci chiar o fru-moasă realitate!

Ionela LunguHumuleşti-Neamţ



12

Şi nu a fost atât de simpluDumnezeu a fost darnic cu mine: mi-a dat un

maidan pe care să alerg, o gloată gălăgioasă de copii,verdeaţă şi cer senin. Ar fi fost prea simplu dacă lucrurile ar fi decurs liniar şi toate mi-ar fi venit pe

tavă. Degeaba mi s-ar fi spus că nu e bine, că lucrurile stau altfel decât vedeam eu, că viaţa nu eaşa cum credeam. Un copil rătăcit într-o lumedezlănţuită. M-am văzut nevoită să caut soluţii. Să-mipun mintea la treabă. Aşa au început să-mi vină idei.Să creez. În căutările mele am învăţat să văd în ce eraîn jurul meu, altceva. Am învăţat să fac din nimicaltceva şi care să placă. Cu cele mai simple mijloace,să modific, încât să apară frumosul. Închid ochii şitransformarea apare în întreaga ei splendoare. Cudetalii, cu culori. Am învăţat să visez în culori. Apoimă pun pe lucru. O cioată devine pasăre măiastră; obucată de pânză (cu un penel şi un borcan de vopsea)o rochie de ocazie; un copac feliat în scânduri o

frumuseţe de dulăpior; un pumn de seminţe un colierde efect. Mâinile şi inima mea au învăţat rugăciuneapictată a zugrăvirii icoanelor.

Am întins mâinile şi am cuprins CreaţiaUniversală: munţii cu pădurile şi aerul tare ce îţiînfioară plămânii, pajiştile înrourate în forţadimineţilor curate, păsările în zborul nemărginit,întreg cuprinsul de ape, gâzele, fiarele desişurilor,cerul înstelat şi miresmele pământului. Am adunat lasânul meu toată perfecţiunea Creatorului, ca maiapoi, cu dar divin, să-i desf ăşor întreaga-i poezie lumiiîntregi. A fi creator înseamn ă a avea acces la izvorul infinit de for ţă ş i inspira ţ ie care exist ă în univers şi pecare oamenii de spirit îl numesc Mintea Universală.

Bunii şi străbunii noştri daci, cei care au lăsat dovezidespre momentele fertile ale activităţii lor, spun – vorbe lăsate în cronicile zalmoxiene – că inspiraţiadivină este împletită cu cea a Mamei Naturi. Mie mi sedesf ăşoară lin, în curs, ca o apă curgătoare. E felulmeu de a citi Măreţia Universală şi a traduce în altlimbaj celor ce ştiu a privi şi a simţi în spatele ochilor.

Dar nu a fost atât de simplu la început! Atrebuit să înţeleg că pentru o astfel de creaţie amnevoie de putere, că trebuie să perseverez, să sper şisă doresc din toată inima. S ă cred! Dumnezeu a fostdarnic cu mine când EL însuşi m-a creat şi m-a lăsatapoi să-i continui lucrarea. Şi nu s-o fac de unasingură. Mi-a aşezat pe umăr îngerul păzitor şi mi-a

şoptit: Cheam ă -m ă ! Dar nu a fost atât de simplu! În drumul meu nuam învins întotdeauna. Multe înfrângeri şi umilinţemi-au presărat calea, dar necazurile, jignirile,nedreptăţile m-au zguduit, m-au aruncat. Ce-a fostmai greu a fost să înţeleg că de fapt eu sunt opera şitot eu artistul, că rezultatul trebuie să fie un omdesăvârşit. Interiorul necesită transformare, modelare.Şi am pornit la lucru.

Necazuri, experienţe negative, eşecuri, înfrân-geri, încredere înşelată?! Nu contează. Am luat-o de lacapăt cu mai multă umilinţă apelând mereu la

sprijinul lui Dumnezeu. Însăşi genialitatea este rodulunei munci perseverente şi a unei răbdări nelimitate,a unui efort reluat iar şi iar şi îmbunătăţit continuu.Un scriitor îşi reia poate de zeci de ori opera.

Sculptorul distruge câteva blocuri de piatra până găseşte forma perfectă. Pictorul strică sute de metri depânză până ajunge la reprezentarea sublimă. Toatecreaţiile omului sunt rodul unui continuu început.Iubirea noastră nu reiese din realizările noastre, ci dinvoinţa şi capacitatea de a reîncepe mereu lupta cutine însuţi pentru a te apropia, poate milimetric, deperfecţiunea divină. Dar cât de important este unmilimetru depăşit! Oare ş tiau altceva cei de la care am mo ş tenit tradi ţ ia? Oare a ne cunoa ş te r ă d ă cinile nu înseamn ă a ne cunoa ş te pe noi în ş ine?

Descurajarea şi resemnarea ascund o subtilă formă de trufie deoarece vrei să te bazezi doar pepropriile puteri. „În ziua necazului meu pe Dumnezeu

am căutat; chiar şi noaptea mâinile mele stau întinseînaintea Lui şi n-am slăbit” ne spune Psalmul 72.Progresul în viaţa interioară apare după obstacole şinecazuri diverse. Perseverenţa nu constă în a nucădea niciodată, ci în a te ridica mereu şi a lua-o din

nou de la capăt, în orice plan al vieţii noastre:material, afectiv, spiritual, profesional. Important estesă nu renunţăm. Orice c ă dere, orice înfrângere, orice nereu ş it ă î ş i are rostul ş i necesitatea ei. Ai pierdutpentru că nu ai învăţat nimic sau nu ai învăţatsuficient din căderile şi din înfrângerile tale. Fiecaremilimetru pe calea autodesăvârşirii înseamnă să reieişi să cizelezi până la perfecţiune. De câte ori? Câttimp? Ai în fa ţ a ta Eternitatea, iar Dumnezeu te a ş teapt ă cu o r ă bdare infinit ă . Suferim sau ne credempărăsiţi doar fiindcă ni se pare că ducem singuriaceastă luptă. Însă, o iubire şi o compasiune divine nesupravegheză evoluţia mereu: Cheam ă -m ă !

Geanina VatamanuIaşi

Ne bucură să dăm de veste că în Ajunul Sântămăriei Mici (pe 7 septembrie 2008), unul dintre membrii fondatori

ai AMPM, creatorul popular ieşean IOAN LAZA, a devenit, prin hotărârea solemnă a Consiliului Local Lespezi-Iaşi,CETĂŢEAN DE ONOARE al aşezării sale natale. E o recunoaştere a valorii sale individuale, însă, mai presus decâtaceastă recunoaştere, e o confirmare a faptului că activitatea meşterilor şi creatorilor populari din Moldova încă maieste preţuită; pe de altă parte, e un semn că societatea românească, prin unele instituţii publice, încearcă uneori să-şicinstească valorile.

Consiliul Director al AMPM



13

S U G E S T I I Ş I I D E I

Întoarcerea la rădăcini – fereastră spre noi înşine,,O lume f ără rădăcini este o lume f ără morală”

Zoe Dumitrescu Buşulenga, Maica Benedicta Se cuvine a porni în periplul nostru tocmai

din dreptul Fiinţei umane, cea care împarte cucel ă lalt : Divinitatea, umbrela timpului , pâinea,aerul, apa, încăperile nocturne, pământul, trotua-rele, cuvintele, iubirea... Ne întrebăm însă, cudezinvoltură şi candoare, moştenite şi acestea de laciobanul „Mioriţei”: exist ă în clipa aceasta ceva care ne define ş te ca entitate na ţ ional ă şi care poate fipus laolalt ă într-un spaţiu al prefacerii, comun cuceea ce au reprezentativ şi alte naţii, pentru a nespori în noi înşine ca popor, iară nu pentru a neîmpuţina, umbri sau desfiinţa? Poate fi vorba depunerea laolaltă a multiplelor forme de bunuri,moştenite de la înaintaşi, sau a zestrei ancestrale culturale cu care vine fiecare naţie în parte, pentrua da un sens real multiplelor soiuri de „uniuni”europene şi/sau mondiale? Sau, pur şi simplu,punem în act un scenariu existenţial comun, însă fictiv, formal, arid, prea puţin tr ă it, şi doar atât?Unde ia sfârşit sinele individual al unei naţii şiunde începe comunitatea globală, acel noi-laolalt ă ,ca marsupiu al comunităţilor şi naţiilor de tot felul?Parafrazându-l pe Ludvig van Beethoven, ce artrebui să ghiceasc ă inima unui român a căruiureche nu mai are vreme să audă jalea buciumului sau tânguirea Miori ţ ei doar fiindcă acum, înpostmodernitate, par a fi căzute în desuetudine?

Am fi înţelepţi dacă am lua aminte în clipeleacestea la cuvintele părintelui Stăniloae, cel care nespunea în limba strămoşilor un adevăr frust: „Întaina celuilalt nu se poate intra tropăind”. Cine întaina cui a intrat tropăind, ne (şi vă) întrebăm?! Oarenu cumva anumite organisme europene şi/sau occi-dentale au invadat, f ără drept de tăgadă, taina românului, cu toate soiurile de uniuni, instanţe,norme şi legislaţii, toate fiinţând precum un pat al lui Procust care „ajustează” ceea ce este unic, veritabil şiunitar pentru un neam? Unde ne-am rătăcit şi care ne(mai) sunt r ă d ă cinile ? Să participăm cu bună ştiinţă la diluarea noastră ca entitate naţională sau să hotărâm a trăi vertical, asumându-ne mersul la pas ,f ără grabă, prin aceste timpuri galopante şi came-leonice, păstrându-ne în acest fel zestrea intactă, cape o comoară de mare preţ?

Toate aceste întrebări rămân vii, aşternându-sepe poala memoriei colective, precum o pulbere de praf stârnită de galopul istoriei, în aşteptarea unorrăspunsuri la fel de vii şi de plauzibile. Însă, această aşteptare nu înseamnă şi repaus, somn, ci presupunesă fim adevăraţi şi sinceri, până la jupuire de sine,abia aşa dându-ne seama cine suntem cu adevărat şicare este rostul fiinţării noastre ca naţiune ce deţinemconştient o tain ă unică. Şi vedem cum astăzi, în epocamodernit ăţ ii lichide (Zigmund Bauman), comunitatea reprezintă încă o idee şi o realitate extrem de sedu-cătoare, pentru că ea diminuează sau chiar anulează dezechilibrul dintre libertatea individuală şi siguranţaacestuia. Într-o lume în care trăsătura caracteristică a

devenit superficialitatea legăturilor umane, comuni-tatea vine doar cu promisiunea de recuperare aafectivului, a umanului, a ataşamentului faţă de valoricomune şi a unei înţelegeri reciproce implicite întreoameni. Nesiguranţei şi caracterului profund schim-bător al lumii, comunitatea îi opune – doar teoretic! – o lume plină de substanţă, de relaţii umane profundeşi autentice. Sau cel puţin aceasta este viziunea ideal-tipică. Se mai regăseşte ea însă în realitatea socială concretă? De bună seamă, răspunsul este nu!

Omul, deşi este prin excelenţă o fiinţă spiri-tuală, pe măsură ce a avansat în cunoaştere şi aprogresat tehnic şi material, şi-a pierdut rădăcinilece-i erau adânc înfipte în transcendenţă, orbit fiind de

poleiala propriilor realizări materiale, permiţându-şi ase crede stăpânul naturii, pe care a distrus-o în mareparte, cu consecinţe dramatice ireversibile. Şi totuşi,

dincolo de mirajul progresului material, stă esenţafiinţării omului: împlinirea spirituală, desăvârşirea.Ori acum, în aceste timpuri mişcătoare, omul recent al

lui H.-R. Patapievici se află într-o flagrantă degrin-goladă interioară, rătăcit fiind şi înstrăinat de rădă-cinile neamului şi de el însuşi. Se vor sfârşi – oare – într-o zi toate aceste contorsionări interioare? Şi cu cepreţ?



14

Iată cum, pe fondul acestor întrebări ce nu maipot fiinţa într-un spaţiu pur retoric, apare necesitateaîntoarcerii noastre la r ă d ă cini , la strămoşi, la tradiţiişi obiceiuri, toate conturând acel motor interior f ără decare nu putem dăinui ca neam şi ca indivizi ce-iaparţinem. De aceea, apariţia unor oameni cu mâini şisuflete minunate, aşa cum sunt meşterii populari pecare am onoarea să-i cunosc strânşi laolaltă în

Asocia ţ ia Me ş terilor Populari din Moldova , este o marebucurie şi o fereastr ă îndreptată spre un timp pur,vindecător. Spun vindec ă tor, pentru că arta populară meşteşugărească poate fi folosită drept terapie pentrumaladiile sociale ce apar şi se perpetuează în acestesocietăţi ce aparţin unor timpuri mutante , referindu-mă aici la un fenomen aparent nou pentru spaţiulromânesc, alarmant şi odios, deopotrivă: traficul de copii – form ă specific ă a traficului de fiin ţ e umane .

În acest sens, în colaborare cu AMPM, dorim să iniţiem un proiect de intervenţie în cazul copiilorvictime ale traficului de persoane, acesta reprezentând

partea practică a lucrării noastre de doctorat îndomeniul Sociologiei. Activităţile propriu-zise, repre-zentând maniere de terapie prin art ă , se vor desf ăşuraîn cadrul unor mini-tabere de creaţie, unde meşteriipopulari îi vor învăţa pe beneficiarii proiectului să creeze diferite obiecte de artă populară tradiţională.Deschiderea spre arta populară a înaintaşilor noştri şilucrul efectiv cu lemnul, lutul, piatra, lâna, pânza

sunt tot atâtea ferestre deschise spre purificare, spreregăsirea eului interior şi manifestarea noului om,toate pornind de la căutarea rădăcinilor, gest depurificare interioară şi proiectare într-un spaţiu aldesăvârşirii umane ancestrale, ca sălaş al tihnei şibucuriei fiinţării autentice, depline.

drd. Iulia-Claudia ModoranuUniv. „Al. I. Cuza” Iaşi

T R AD I Ţ I A Ş I M A S S - M E D I A

Meşterul popular era altădată şi un înţelept

Sunt prea puţine cuvintele pentru a exprima îninteriorul lor, dar şi în capacitatea lor de a circula şide a convinge orice ureche, relaţia mea cu MuzeulEtnografic al Moldovei şi cu Asociaţia Meşterilor

Populari din Moldova. Ca jurnalist cultural, eramobligat să am o legătură cu aceste două grupuriprofesionale, dar şi naiv-artistice.

Nu sunt un fan al mediului rural românesc. Celpuţin nu al celui actual. Acel mediu testimoniază fatalmente despre actuala Românie subdezvoltată,chinuită an de an de experimente guvernamentalecare par că îşi propun să găsească mereu o a treiacale, evitând precaut reîntoarcerea la comunism(pentru ele nu mai este rentabil), dar temându-sevisceral de capitalismul veritabil, concurenţial şiperformant, care le-ar pune în mare dificultate de amai exista în formulele deja consacrate. Astfel, mediulrural este ori unul al ţăranului deruralizat de

comunişti şi aruncat de tranziţia post-decembristă înhainele unor atitudini comportamentale îndoielnice,ori unul al ţăranului român neaoş, raportându-sezilnic la necesitatea de a fi umil şi politicos, de a seabandona religiei şi de a crede cu tărie că „poate fi şimai rău decât atât” sau că „rău cu rău, dar mai răuf ără rău”. M-a întristat întotdeauna fatalismul prezentîn comunităţile rurale mai mult sau mai puţintradiţionale, necesitatea prezenţei unor bocitoare caresă accentueze tristeţea, să o mărească. Ca om alzilelor noastre, nu m-a sedus niciodată modelul femeiidin comunităţile rurale tradiţionale care, deşi poate să se supună unor ritualuri proto-erotice minunate,renunţă la jumătate din feminitatea sa odată cu

măritişul, ascunzându-şi părul într-un batic sautăindu-şi părul. Unele femei din trecut îşi păstraupărul în lada de zestre pe care nu o abandonau. Eraamintirea fecioriei lor.

Ei bine, tot corpusul acesta de trăiri, desenzaţii, de imagini amestecate cu focul sărbătorilor

româneşti, greu egalabile în spaţiul european caemoţie colectivă, toată această combustie de plăcere,dar şi de respingere, m-a f ăcut să dezvolt o estetică aspră, să doresc o apropiere şi o cunoaştere a unei

lumi pe care nu am să pot niciodată să o înţeleg întotalitate. Este clar că astăzi căutăm şi găsim de celemai multe ori fragmentele acelei lumi tradiţionale. Legăsim împletite în noroaiele satelor îndepărtate pecare liderii politici le vizitează uitându-se mereu laceas, le găsim agăţate nefericit de câte un fragment deexistenţă pseudo-urbană şi atunci sublimăm, neraportăm la modele conceptuale , teoretizăm şisupravieţuim intelectual.

Chiar dacă nu aş mai practica jurnalismulcultural, tot aş încerca să fiu aproape de lumeatradiţiilor rurale datorită căreia etnografii trăiesc cameserie. Îi admir mult pe aceşti reporteri mult maiprofunzi care se încăpăţânează să caute acul în carulcu fân. Îi admir pentru faptul că încearcă să rescrie o



15

lume, trecând de obstacolul amintirii. Îmi place, deasemenea, să constat că majoritatea meşterilorpopulari care sunt membri ai AMPM se ridică din ce înce mai mult la nivelul de artifex , sunt din ce în ce maiemancipaţi, dar şi mai conştienţi de determinările lor,apropiindu-se din ce în ce mai mult de autentic. Îiadmir pe acei meşteri sau artişti populari care crează spirit în jurul meşteşugului lor, reinventând povestea.

Căci, dacă ne raportăm la comunităţile ruraletradiţionale, meşterul popular era şi un înţelept, unmaestru al unui domeniu, un om care adeseori îţidădea sfaturi, cucerea idei.

Mi-a plăcut să văd că, în ultimii ani, cele două grupuri, cel al etnografilor şi cel al artiştilor populari,se ajută reciproc. Relaţiile sunt din ce în ce mai fireştişi aduc o îmbunătăţire, inclusiv, a nivelului economicîn cazul celor două grupuri. Îmi doresc să le fiumartor în continuare şi să fiu mereu surprins devalorile pe care le ascunde lada de zestre a tradiţiilorromâneşti.

Alex AciobăniţeiRedactor la Radio Iaşi

Asociaţia Meşterilor Populari din BucovinaDăm de veste că în urma şedinţei care a avut

loc la Suceava pe 26 august 2008 s-a luat hotărâreaînfiinţării Asociaţiei Meşterilor Populari din Bucovina(AMPB). La şedinţă au participatun număr de 54 de meşteripopulari; din partea Consiliului

Judeţean Suceava a participatpreşedintele Gheorghe Flutur, iardin partea Complexului MuzealBucovina directorul Emil Ursu. Încadrul şedinţei s-au discutatprobleme de organizare, s-a datcitire statutului noii asociaţii, s-audezbătut unele probleme cu carese confruntă meşterii populari dinaceastă parte a ţării, problemecare au fost trecute în planul deactivitate al asociaţiei.

Ca urmare a solicitării scrise f ăcute cătreMinisterul Justiţiei s-a primit în data de 2 septembrie2008 adresa cu nr. 65189 prin care se face dovadadisponibilităţii denumirii „Asociaţia Meşterilor Popu-lari din Bucovina”.

Sediul noii asociaţii, de comun acord cureprezentanţii Complexului Muzeal „Bucovina”, este în

Suceava, la Hanul Domnesc, str. Ciprian Porumbescu,nr. 5. Menţionăm că iniţiatorul şi persoana de contacteste vicepreşedintele AMPM, meşterul popular

bucovinean Florin Cramariuc; nr.de tel. la care poate fi contactatpentru informaţii suplimentareeste 0741/679.458.

Îi asigurăm pe cei care vorfi în fruntea AMPB că vor avea laAMPM o poartă mereu deschisă,interesele celor două asociaţiifiind cu totul similare, asta încondiţiile în care mulţi dintremembrii AMPB sunt membrifondatori ai AMPM. Drepturmare, Consiliul Director alasociaţiei de la Iaşi urează succesdeplin AMPB în misiunea pe care

şi-a asumat-o de menţinere şi promovare ameşteşugurilor tradiţionale din Bucovina, implicit ameşterilor şi creatorilor populari autentici din această frumoasă parte a ţării noastre!

Consiliul Director al AMPM

Urăm bun venit în asociaţie următorilor meşteri populari

(perioada 23 aprilie 2007-1 februarie 2008) Maxîm Mihai, Tudora-Botoşani, textile Toderaşcu Lilian, Heci-Lespezi-Iaşi, împletituri nuieleCojocaru Aurica, Mihai Viteazul-Ungureni-Botoşani,

industrie casnică Nistor Celica-Iuliana, Rogojeşti-Botoşani, ouă încondeiateBorş Marian, Moşna-Iaşi, lemnAcasandrei Valentina, Iaşi, icoaneMihuleac Ionela, Iaşi, ceramică de factură neolitică

Tipa Valentin, Suceava, lemnPuiu Pavel, Comarna-Iaşi, împletituri papură şi nuielePasat Parascovia, Glodeni-Ustia-Republica Moldova,

textile

Iacinschi Eusebiu, Botoşani, ceramică decorativă Niga Cristina, Vatra Moldoviţei-Suceava, ouă încondeiate

Negură Mărioara, Vatra Moldoviţei-Suceava, ouă încondeiate

Vatamanu Geanina, Iaşi, icoaneZoltani Dănilă, Sighişoara-Mureş, împletituri papură Dudan Mihai, Grumăzeşti-Neamţ, prelucrarea pieilorMocanu Marcel, Braniştea-Galaţi, olăritConstantinescu Cristi, Bârlad-Vaslui, mobilier rusticMolnos Joszef, Corund-Harghita, ceramică Nencov Elena, Curtea de Argeş-Argeş, industrie

casnică şi păpuşiCiobanu Lucica, Bălţaţi-Iaşi, pictură naivă Dimitriu Jorj, Bucureşti, ceramică de factură neolitică



16

Alte manifestări şi activităţi ale AMPM Ş ez ă toare moldoveneasc ă organizată în holul Palatului Culturii din Iaşi cu ocazia vizitei unui grup de elevi din

oraşul francez Villneuve d'Ascq; acţiune finanţată de Primăria Municipiului Iaşi; 2 nov 2007; responsabili:Silvia Cozmîncă şi Marcel Lutic;

Încheierea unui protocol de colaborare cu Grupul Ş colar „Ioan Holban” din Iaşi la 3 decembrie 2007 în vedereaimplementării proiectului Comenius „Valori tradi ţ ionale române ş ti” ; AMPM a sprijinit organizarea a două expoziţii în Turcia (decembrie 2007) şi Spania (aprilie 2008); responsabil: M. Lutic;

Întâlnirea l ă rgit ă a Consiliului Director (Fălticeni, 9 febr. 2008); responsabili: M. Lutic şi fraţii Purdilă; Încheierea unui protocol de colaborare cu Funda ţ ia „Izvor” din Ia ş i la 12 martie 2008 în vederea organizării unui

curs de învăţare a meşteşugurilor tradiţionale artistice (împletituri în nuiele) în cadrul procesului de ergo-terapie iniţiat şi desf ăşurat de către Fundaţia Izvor; responsabil: M. Lutic;

Demersuri în vederea obţinerii vizei de intrare în România pentru 30 de meşteri populari din Republica Moldova;martie-aprilie 2008; responsabili: M. Lutic şi Ion Bălteanu;

Pa ş te colorat al ă turi de Felicia - expoziţie cu vânzare de obiecte tradiţionale în Carrefour-Iasi (împreună cuAsociaţia „ART-Meşteşugurile Prutului”); 18-24 aprilie 2008; responsabil: Silvia Cozmîncă;

Participarea Silviei Cozmîncă cu un grup de 5 elevi premiaţi la Tabăra de creaţie „Micii meşteri din Copou” laschimbul de tineret Ia ş i-Villeneuve d'Ascq (Fran ţ a) în perioada 9-17 mai 2008, schimb organizat de PrimăriaMunicipiului Iaşi printr-un proiect european;

Târgul Me ş terilor Populari, ed. a III-a (Piatra Neamţ, 23-25 mai 2008); organizator principal: Complexul Muzeal Judeţean Neamţ; co-organizator; responsabil: M. Lutic;

Târgul micilor me ş te ş ugari, ed. a IV-a (Iaşi, str. L ăpuşneanu, 30 mai-1 iunie 2008); împreună cu Fundaţia

Serviciilor Sociale Bethany şi Asociaţia „Al. L ăpuşneanu”; responsabili: S. Cozmîncă şi M. Lutic; Târgul Me ş terilor Populari, ed. I-a (Lespezi-Iaşi, 19-20 iulie 2008); organizator principal: Primăria Lespezi şi MuzeulEtnografic al Moldovei; partener; responsabili: Lilian Toderaşcu şi M. Lutic;

Încheierea unui protocol de colaborare cu Ş coala „Ion Creang ă ” din Iaşi la 31 iulie 2008; principala prevedere aprotocolului vizează derularea de activităţi în cadrul Clubului „Nică” al şcolii; responsabili: T. Harja şi M. Lutic;

Târgul Me ş terilor Populari, ed. a XIII-a (Suceava, 1-3 aug. 2008); organizator principal: Complexul Muzeal „Bucovina”;partener; responsabil: M. Lutic;

Realizarea revistei AMPM – „Lada cu zestre” (V/2008).

AMPM mulţumeşte public următoarelor instituţii şi ONG-uri care au ajutat-osă-şi împlinească menirea în 2008

Primăria Municipiului Iaşi

Consiliul Local al Municipiului Iaşi Primăria Muncipiului Botoşani Primăria Muncipiului Piatra-Neamţ Consiliul Local al Municipiului Piatra-Neamţ Primăria Muncipiului Roman Primăria Comunei Lespezi-Iaşi Muzeul Etnografic al Moldovei Complexul Muzeal Judeţean Neamţ Complexul Muzeal „Bucovina” Muzeul de Istorie Roman C.J.C.P.C.T. Botoşani Direcţia de Cultură, Culte şi

Patrimoniu Cultural Naţional Iaşi Direcţia de Cultură, Culte şi

Patrimoniu Cultural Naţional Botoşani

Direcţia de Cultură, Culte şi

Patrimoniu Cultural Naţional Neamţ Fundaţia pentru Meşteşuguri Bucureşti Şcoala „Elena Cuza” Iaşi Şcoala „Ion Creangă” Iaşi Grupul Şcolar „Ioan Holban” Iaşi Uniunea Meşterilor Populari

din Republica Moldova Asociaţia „Alexandru L ăpuşneanu” Fundaţia Serviciilor Sociale „Bethany” Fundaţia „Izvor” Iaşi Fundaţia „Hanul Ancuţei” Roman Fundaţia pentru Meşteşuguri Bucureşti Seminarul Teologic Liceal „Sf. Gheorghe”

Botoşani

AMPM mulţumeşte în chip deosebit următorilor sponsori şi instituţii mediacare i-au sprijinit activităţile în 2008

Redactor: Marcel Lutic Tehnoredactare: Vali Cozmescu

StarTax Roman Căpraru Comp. SRL Roman SC Prodalcom Voronskaya SC Panex SRL Botoşani

ISSN: 1844-3559Număr realizat cu sprijinul Direcţiei de Cultură, Culte şi PatrimoniuCultural Naţional Iaşi şi a Muzeului Etnografic al Moldovei

Lada cu Zestre 2008

Documents

Transcript of Lada cu Zestre 2008