LP 1 – Anatomie patologică

Anatomia patologic ă : este o ramură a ştiinţelor medicale ce are ca obiect de studiu leziunile .Leziunile : reprezintă orice perturbare de la morfologia normală a unei celule , grup de celule , ţesut, organ , sistem de organe sau aparate şi chiar a întregului organism .

Materiale folosite în AP : cadavru: persoane internate care au decedat (la 24 ore după internare ) ; - macroscopic / microscopic material de biopsie : bios = viaţă ; observarea leziunilor piesele de exereză chirurgicală : excizii chirurgicale ( scoaterea, extragere din corp); „chirurgia vindecă prin mutilare”Examene folosite : citodiagnosticul = studiul unei celule sau grup de celule care sunt desprinse dintr-un context natural ;

avantaje : tehnica e simplă , rapidă, ieftină şi poate fi repetată / reprodusă de câte ori este nevoie ; dezavantaje : oferă date orientative despre starea ţesutului din care s-a recoltat ; un astfel de

examen precizează cel mult tipul de leziune ( ex. : inflamaţie, distrofie, neoplazie), dar nu nepoate spune subtipul leziunii; de aceea este necesar completarea cu un alt tip de examen ;

ex. histopatologic : durează 7 – 10 zile ex. citologic exfoliativ : ţesuturile se reînoiesc permanent , la nivelul cavităţilor naturale ( bucală,

vaginală) ex. lichidului : sânge ( prin puncţie venoasă); LCR ( prin puncţie lombară); suc gastric (cu sondă

nazogastrică ); lichide patologice ; paracenteză

Citodiagnosticul prin puncţie biopsică : cu un ac subţire ( 0,5-0,6 ) se recoltează din structurile superficiale ; trebuie mare precizie , fapt pt care se ghidează cu mijloace imagistice ; astfel :

parotidă, submandibulară, gl. mamară – scintigrafie înainte ; puncţii testiculare, prostatice ; nu se indică la chist hidatic eso-gastro-duodenoscopii ; rectolonoscopie ; pense ciupitoare laparoscopie – cu scoaterea unei porţiuni ; crearea unei breşe pt vizualizarea unei porţiuni

Citodiagnostic prin amprentare : pentru limfoame ; un ganglion tăiat pe jumătate se pune pe o lamă cu albumină , se apasă puţin ; ce

rămâne se evaluează

Ex. histopatologic permanent : lamele ; recoltarea de piese chirurgicale ; fragmente de puncţii biopsice ; biopsia chiuretaj : raclarea unor porţiuni din mucoasa endometrială ; oprirea proceselor de necrobioză prin fixare → conservarea în stare vie a produsului – piesa se şi

întăreşte ; fixator – formol 40% dar se foloseşte diluat 1/10 , altfel arde ; 24 h fixare ; 24 h spălare; deshidratare cu alcool ; agent de clarificare – benzen toluen ; parafinare în baie 8h → 3 blocuri x 8 h fiecare ; secţionarea blocului de parafină cu produs în fâşii pescuirea lor dintr-un vas cu apă încălzită pe lamă dată cu albumină Mayer glicerol / balsam de Canada – pe lamă pt vizualizare la microscop peste probă

Rinichi : tumora Gravitz – în loja renală ; dacă nu este vascularizată , se poate interveni chirurgical prin nefrectomie ( extirparea în totalitate a rinichiului) Ex. citologic exfoliativ Babeş Papanicolau : se recoltaează 3 probe – colul uterin ; pt frotiu – colorant nuclear ; la nivelul nucleului apar modificări maligne .

LP 2 – Anatomie patologică

1

Examinarea macroscopică Necropsia : metodă macroscopică folosită în anatomia patologică şi în medicina legală , constând în efectuarea de secţiuni şi excizii pe cadavre ; microscopul evidenţiind tipurile de leziuni pe baza cărora se stabileşte diagnosticul de deces.Moartea reală : ansamblul modificărilor ce apar la nivelul organismului în urma încetării funcţiilor sale (funcţiile vitale : circulaţia , respiraţia, metabolismul ).Moartea întregului organism este un proces progresiv : preagonie ; agonie ; moartea clinică ; moartea cerebrală (irecuperabil); comă depăşită ; viaţă vegetativă ; moartea cordului ; moartea întreg. organism .Criterii de diagnosticare a morţii reale : atitudinea :

imobili, flasci, atoni, fără cunoştinţă ; inexpresivi, cu tegumente palide, lipsite de elasticitate tegumentele de la nivelul pulpei deget. şi a feţei sunt uscate , la fel şi buzele mandibula este căzută ; pleopele sunt căzute ; midriază fixă bilaterală ; membrele superioare în flexie ; picioare flectate spre exterior

consemnarea semnelor negative de viaţă : manevre prin care se obiectivează încetarea funcţiilor vitale :

respiraţia : cu ochiul liber ; luăm un vas cu deschidere mare , plin jumătate cu apă şi se pune pe abdomenul cadavrului ; cu stetoscopul se ascultă murmurul vezicular

circulaţia : puls central ( bătăile inimiii); puls periferic ( a. radială, a. carotidă) ; se face venesecţie ; măsurarea TA ; în moarte clinică este < 40 mmHg

funcţia de relaţie = reflexe : ultimul care dispare este cel cornean ; în moarte clinică dacă se înţeapă corneea , aceasta se roşeşte ; în moarte clinică dacă se arde pielea cu o ţigare , se formează o flictenă , iar în jurul acesteia apare un halou ; în moartea reală – globii oculari se înfundă

semne precoce ale morţii reale : examinare generală ; răcirea organismului ; deshidratarea cadavrului : tegumentele se încreţesc, devin aspre ; la pupilă apare o pată albă ;

apar petele cadaverice ( coloraţie violacee a tegumentelor ) în lipsa circulaţiei ; aceste pete nu apar în urma unor hemoragii, anemii, intoxicaţii cu nitriţi

rigiditate cadaverică : articulaţiile corpului se blochează ; musculatura se contractă ; se începe în sens - tibio - plantar ; în primele 12 h – flexia membrelor superioare este pozitivă , dar în următoarele 12 h , acestea pot reveni la poziţia normală ; la 24 h dispare rigiditatea în sens invers –tibio-plantar - ;

autoliza cadaverică : proces distructiv enzimatic al materiei vii modificări cadaverice tardive :

apar la 24 de ore de la diagnosticul de deces şi se datorează acţiunii mediului încomjurător asupra organismului ; acestea sunt procesul de puitrefacţie ; acţiunea insectelor şi animalelor

putrefacţia : proces prin care materia vie organică este transformată în materie anorganică faza gazoasă : acţiunea florei microbiene aerobe ; emfizem de putrefacţie ( gazele ajung sub

piele şi aceasta se umflă ; ajunge la un volum de 2 ori mai mare decât cel iniţial) ; persoanele însărcinate decedate nasc în sicriu ; buze imense; limba iese din gură

faza lichidiană : acţiunea florei microbiene anaerobe ; modificări naturale : pot bloca procesul de putrefacţie ( ex . în munţi, la poluri); după ce este

adus la o temperatură crescută, acest cadavru putrezeşte imediat ; în deşert se produce deshidratarea completă (mumifiere = schelet + piele) ; în umezeală şi lipsa căldurii ( mlaştini, fântâni) pielea este destinsă şi grăsimea este expusă ; grăsimea în apă se acoperă cu o crustă de „săpun” ce opreşte putrefacţia ; în mediul acid – pielea se întăreşte ; pietrificarea – sunt surprinşi de cenuşa vulcanică – o crustă de piatră , murind asfixiaţi sau în urma arsurilor ; sunt ca nişte „statui”.

LP 3 – Anatomie patologică

2

Distrofii sunt leziuni morfologice prezente la nivel de celulă , structuri intercelulare , ţesuturi, care apar ca o

urmare a tulburării de metabolism clasificare : leziuni cantitative ; leziuni calitative leziunile cantitative :

atrofia tisulară a volumului unui ţesut pe seama scăderii în volum a elementelor componente sau pe seama

scăderii nr. elementelor componente ; trebuie diferenţiată de aplazie ( lipsa dezvoltării ţesutului) , hipoplazia ( dezvoltarea

insuficientă ); agenezia ( lipsa dezvoltării org.) atrofia se întâlneşte în condiţii fiziologice ( ex. în senescenţă – scăderea masei musculare ;

timus la pubertate ; bontul ombilical ) sau patologice ( nanism hipofizar ; boala Simon – necroza hipofizei ; atrofie prin imobilizare , poliomielita → leziune neurologică din coarnele anterioare ale măduvei spinării , insuficienţă tiroidiană → mixedem )

hipertrofia tisulară : creşterea în volum a unui ţesut pe seama creşterii în volum a elementelor componente ( ex.

hiperplazie glandulară preneoplazică datorită creşterii estrogenilor); în condiţii fiziologice masa musculară ( scheletală) , cordul→ la atleţi, sportivi ; glanda

mamară → în sarcină , fibrele musculare miometrale , în condiţii patologice : hipertrofia concentrică ( în HTA sau stenoza aortică) ; hipertrofia

excentrică ( la ambii ventriculi → în insuficienţa valvulară ) ; steatoza ( înmagazinare de trigliceride în celule în care de obicei nu există ; excesul de trigliceride e depus în stratul superior sub formă de ţesut adipos → atrofia → insuficienţa cardiacă).

Există mai multe tipuri de necroză din care : necroza de coagulare ( denaturarea proteinelor în agresiuni ischemice ; ex. infarctele cu excepţia creierului , în arsuri chimice cu substanţe caustice ; la organele cu circulaţia de tip terminal – o singură circulaţie – ex. splina → culoare deschisă albicioasă )

3

LP 4 – Anatomie patologică

Tulburările metabolismului lipidic

Tulburările colesterolului ateromatoza = leziune distrofică complexă datorată în principal tulburărilor metabolismului

colesterolului , constând în depunerea subintimală de trigliceride , colesterol, alte lipide , glucide, fibrină, elemente figurate ale sângelui , fibre de colagen şi săruri de calciu , care antrenează remanieri ale mediei arteriale ;

sunt afectate vasele mari şi mijlocii : arterele elastice şi musculo-elastice ; leziunile se dezv. cel mai frecvent la locurile de bifurcaţie : crosa aortică ( de unde pornesc ramurile

principale – trunchiul comun şi carotidele dr / stg) ; locul de origine al arterelor intercostale ( 12 perechi ), arterelor renale ; locul de bifurcaţie al aortei abdominale – iliacele comune

factorii determinanţi : hiperlipoproteinemiile – LDL , HLDL ; factori congenitali şi dobândite (deficite enzimatice);

factori predispozanţi : Dz , HTA , sedentarism , obezitate , fumat ; leziunile încep să se dezvolte încă din copilărie , dar se dezvoltă la maturitate ( 30-40 ani).

evoluţie : edem al intimei : nu se poate observa macroscopic ; se produc depuneri subintimale şi sunt

degradate o parte din fibrele de colagen de aici ; strie lipidică : au loc depuneri masive ; apar şi celule care fagocitează – celule spumoase

(monocitele circulante care trec subintimal şi devin macrofage sau fibre musculare netede venite din media arterială care se pot metaboliza în macrofage – aspect de proeminenţă liniară în lungul axului vasului , 0,5 – 1 cm );

placă fibroasă : caracteristic, către suprafaţa endoteliului vascular are loc o proliferare de fibre de colagen → mai reliefate , cu aspect de placă butonată cu consistenţă crescută – aspect albicios

placă de aterom ( stadiu tipic) : în structura căreia superficial există o densificare de fibre după care urmează un strat superficial cu limfocite , plasmocite , macrofage , celule spumoase apoi mai în profunzime este zonă de necroză ateromatoasă ( ateros = terci) macrofagele produc enzime ; la baza leziunii se observă un ţesut de granulaţie ( o inflamaţie)

80% din infarctelemiocardice datorate ateroamelor – complicate cu tromboză

Necroza de lichefacţie : creier : ţesutul este „ramolit”; zonă irigată (creierul are mare cant. de apă ) → ischemie → necroză ficat : pileflebitice ; abces hepatic – inflamaţia acută supurativă , dată de germeni microbieni ( sursa

de germeni microbieni este în tubul digestiv subdiafragmatic )(streptococi, stafilococi ) → puroi (septicemie) ; caracteristic venei porte ; alte căi : calea arterială , hepatică ;

mai pot apărea abcese subcapsulare – la ultima ramificaţie → sparg capsula → septicemie abcesul căilor biliare

Leziuni circulatorii

4

apar ca urmare a perturbărilor survenite în sistemul cardiovascular ; leziuni prin : tulburări ale circulaţiei sanguine / limfatice ; tulburări ale lichidelor din sistemul lacunar ( lichidul interstiţial – edeme - şi seroase )

leziuni prin tulburări ale circulaţiei sângelui leziuni privind volumul şi distribuţia sângelui în corp ( hiperemie, stază, hemoragii ) sau cu

caracter obstructiv ( tromboza, embolia, infarctele, CID – coagulare vasculară diseminată); infarctul ( ultimul grad al cardiopatiei ischemice )- zonă circumscrisă de necroză vizibilă

macroscopic ; cauză – obstrucţia completă (ischemia), ireversibilă , brutală ( instalată acut), permanentă ; → necroza de coagulare

evoluţia unei zone de necroză : porţiune mică → substituţie de ţesut de fibroză ; fibrilaţia ventriculară apărută în cardiopatie ischemică poate ucide

tromboza : leziune cu caracter obstructiv ; alcăt. unui corp străin în interiorul ap. c-v → tromb

etiologie : sângele se coagulează la nivelul venelor şi în canalele cordului ; stagnarea sângelui – stază - ; erodarea pereţilor prin ateromatoză – ulcerează - ; tulburări de ritm – fibrilaţie atrială → dilatare , sângele stagnează → tromboză ; tulburări de coagulabilitate – exces/deficit de factori coagulari ( ex . hemofilicii nu au factorul VIII de coagulare → hemoragii ) sau după intervenţii chirurgicale mari

risc : dacă sunt vase mici → obliterare completă → infarct ; dacă sunt vase mari → obliterare parţială → ischemie

LP 5 – Anatomie patologică

5

Inflamaţia : o reacţie de apărare nespecifică a întregului organism în faţa diverşilor agenţi agresori ( din mediu

intern sau extern ); prin această reacţie se încearcă neutralizarea , distrugerea agenţilor agresori şi încercarea refacerii ţesuturilor eventual distruse printr-un proces de organizare conjunctivă ;

Inflamaţia acută : răspuns de scurtă durată la agresiuni ; dpdv morfologic , răspunsul se caracterizează prin modificări

de tip vasculo-exudativ ( 5-7 zile); clasificare : inflamaţii acute predominant exudative sau alterative inflamaţii acute predominant exudative :

catarală / seroasă / serofibrinoasă / purulentă / hemoragică inflamaţia purulentă : exudatul este alcătuit din f mult puroi ( germeni microbieni, fibrină,

resturi necrotice , PMN ); forma circumscrisă = abces – puroi delimitat de o capsulă ; inflamaţii supurative difuze : = flegmonul – puroiul disecă şi distruge formaţiunile anatomice

inflamaţii acute predominant alterative

Inflamaţia cronică : un proces care evoluează pe o perioadă lungă ( 3 – 6 luni) caracterizată printr-o reacţie

productiv proliferativă în urma căreia apare ţesutul de granulaţie ; inflamaţia cronică specifică - determinată de anumiţi germeni ; cale de contaminare : digestivă ( lapte de la vaca bolnavă de mastită ; saliva înghiţită ) ;

aeriană ( prin tuse )

! penicilina – a fost descoperită în 1940

LP 6 – Anatomie patologică

6

Neoplazia : neos = nou ; plasis = format ; tumor = umflătură reprezintă un proces de neoformare tisulară ca urmare a proliferării autonome ( independent de

vecini) , anarhice ( nu respectă modelul ) şi ireversibilă a oricărui tip de celulă din organism ; clasificare : neoplazii benigne şi maligne

Neoplazii benigne : epiteliale ( de acoperire ; glandulare ) ; mezenchimale

epitelii multistratificate → papiloame ( excrescenţe , aspect vegetant ); funingine → gudron → hidrocarburi → carcinom scuamos (la coşari )

epitelii simple unistratificate → polipi ( se fac la organe cavitare ; ex. mucoasa la nivelul stomacului ); dezvoltarea : orice celulă când suferă o mutaţie , aceasta va fi la celulele fiice ; creşte singură

2-3 cm, iar după 2 cm nu poate creşte fărăr suport sanguin ; creşetrea expansivă – fără să distrugă ţesuturile vecine ; dacă → atrofia → benigne ; dacă comportamentul este invaziv → malignizare

polipii : cei pediculaţi sunt uşor de îndepărtat , nu au suprafaţă mare de contact , deci nu va fi hemoragie mare ; cei nepediculaţi - risc de hemoragie mare la îndepărtarea lor ; dacă apar mai mulţi polipi este risc mare de malignizare ( se poate scoate porţiunea respectivă ; cu cât sunt mai mulţi cu atât evoluează mai repede ; când sunt mai mulţi cel puţin unul se malignizează )

riscuri → la nivelul colonului ( diaree mucoasă; hipopotasemie ; stop cardiorespirator ); → pot ulcera polipii →sângerări mici repetate → anemie feriprivă

proliferarea glandulară : epitelii glandulare ( mucoase glandulare): exocrine – pe mucoase glandulare ; endocrine adenoame : neoplazii benigne ; glanda proliferată devine un chist ; proiecţii papilare pot umple un chist intestin gros – colon → polipoză chistică ovar – chisturi

neoplazii benigne mezenchimale : se dezvoltă după tipul celulei care proliferează + sufixul „om” condrocit → condrom ; osos → osteom ; adipocite → lipom ; uter → fibrom ( leios = neted;

mios = muşchi → leiomiofibrom uterin ) cord : mixom atrial – ţesutul mixoid subendocardic ( tumora creşte intracavitar ) – sângele nu

mai trece din atriu în ventricul , apare hipoxie cerebrală , urmată de lipotimie

LP 7 – Anatomie patologică

7

Neoplazii maligne (cancere) procese neoplazice care locoregional cresc distructiv şi infiltrativ ; în plus pot disemina şi la distanţă

dezvoltând tumori fiice ( metastaze ); nomenclatură : după ţesutul care îl proliferează clasificare : neoplazii maligne → carcinoame şi sarcoame carcinoame : neoplazii maligne epiteliale ; în funcţie de tipul epitelial :

carcinoame scoamoase ( epidermoide) : se dezvoltă din epiteliile de acoperire de tip scoamos (ex. epiderm , mucoasa orală/esofagiană/vaginală/ şi a exocolului )

adenocarcinoame : au ca punct de plecare glanda ( epitelii glandulare) sarcoame :

neoplazii maligne mezenchimale ( dezvoltate din ţesut de tip conjunctiv ); bazocelulare – diseminează foarte greu ; spinocelulare – punct de plecare din stratul spino ; diseminează întotdeauna ; denumire : celula care diseminează + sufixul „sarcom” ; ex. fibrosarcom ( proliferează

fibroblastul); condrosarcom (→ condrocit), osteosarcom (→ osos); excepţii : celula adipoasă → liposarcom ; fibre musculare netede → leiomiosarcom ; fibre musculare striate → rabdomiosarcom ( rabdo = striat )

macroscopic : organele cavitare – neoplazii maligne au 3 aspecte fundamentale : excrescenţa – în lumenul acestor organe → vegetaţii ; infiltraţia – celulele maligne infiltrează structurile organului respectiv îngroşând peretele pierdere de substanţă – din peretele organului respectiv → ulceraţii ; există şi combinaţii : vegetantă + ulcerantă ; ulceroinfiltrantă ; sau toate 3 dacă afectează organe viscerale , aspectul este de unul sau mai mulţi noduli , nu au capsulă şi

trimit prelungiri infiltrative ; atipii celulare : raportul celulă – nucleu ; în populaţia celulară malignă , nucleii sunt heterogeni cu

variaţii de formă , mărime şi culoare ; transformarea : evoluţia în dinamică a unui proces malign

Carcinoamele : carcinom „in situ” : neoplazia malignă ; se dezvoltă în grosimea stratului respectiv ( intraepitelial)

fără să depăşească membrana bazală carcinom microinvaziv : se descoperă cel mai precoce în acest stadiu carcinom invaziv : are capacitatea de a metstaza

Neoangiogeneză tumorală : chemotactism = atrage vasele de sânge ca să se vascularizeze ; o parte din celule mor şi eliberează substanţe care proliferează vasele de sânge

8