La gradinita, copiii învata ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ ˘,

salvaticopiii.ro

La gradinita, copiii învatasa ajunga cineva în viata

˘˘ ˘

˘ ˘ ˘,

,,

Ghid de bune practici pentrueducaţia timpurie a copiilor de 3-5/6 ani– instrument de lucru pentru educatoarele şi cadrele didactice care lucrează, în principal,cu copiii ce aparţin minorităţii romilor

Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie

a copiilor de 3-5/6 ani

„copiii romi se pregătesc pentru grădiniţă!”

Bucureşti, 2011

Autori: mariea ionescu Gheorghe Sarău miralena mamina

Consultant: daniela munteanu

Coordonator: Gabriela alexandrescu

descrierea cip a bibliotecii naţionale a româniei

orGaniZaţia „SalVaţi copiii” (bucureşti)

copiii romi se pregătesc pentru grădiniţă! – lecţii învăţate. Ghid de bune practici / Organizaţia Salvaţi Copiii - Bucureşti : Speed Promotion, 2011

ISBN 978-973-8942-97-4

159.922.7 37.018.1

Ghid de bune practici _________________________________________ 3

CuprinsUn nou drum pentru școala românească . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51. Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72. Contextul european şi naţional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73. Educaţia timpurie – necesitatea şi beneficiile acesteia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94. Experienţa implementatorilor în dezvoltarea de programe pentru romi . . . . . . 13

4.1. Integrarea educaţională a romilor din perspectiva Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

4.2. Experienţa Organizaţiei Salvaţi Copiii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155. Paşii necesari în organizarea grădiniţei estivale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196. Pregătirea cadrelor didactice şi a mediatorilor şcolari. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237. Programa grădiniţei estivale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258. Modalităţi de implicare a familiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299. Monitorizarea progresului copiilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3310. Rezultate obţinute şi modalităţi de valorificare a acestora . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3511. Resurse necesare grădiniţei estivale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38

11.1. Resursele umane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3811.2. Resurse materiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

12. Oportunităţi de multiplicare a experienţei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43Anexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

1. Studii de caz – Portrete de copii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 451. Gheorghe, localitatea Trestiana, judeţul Iaşi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 452. Alexandra, localitatea Focşani, judeţul Vrancea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 473. Narcis, localitatea Valea Mare, judetul Argeş. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 484. Andreea, localitatea Motiş/Cehul Silvaniei, judeţul Sălaj . . . . . . . . . . . . 495. Nicuşor, localitatea Dârvari, judeţul Ilfov. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 506. Rosaura Zâna, localitatea Dăeşti/ Sâmbotin, judeţul Vâlcea . . . . . . . . . . 517. Alin, localitatea Ocolna, judeţul Dolj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 528. Alicia, localitatea Salonta, judeţul Bihor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 539. Ivanov, localitatea Bărbuleşti, judeţul Ialomiţa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54

10. Andreea, localitatea Maciova, judetul Caraş-Severin . . . . . . . . . . . . . . . . 552. Experienţa proiectului din perspectiva unei grădiniţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . 573. Suportul de curs al modulului „Şcoala incluzivă” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 614. Suport de curs pentru modulul „Comunicare cu grupuri vulnerabile” . . . . . 645. Suportul de curs al modulului „Mediatorul şcolar pentru comunităţile

de romi, în România” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 676. Lista grădiniţelor şi a cadrelor didactice implicate în proiect . . . . . . . . . . . . . 70Despre autori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79

4_ ____________________________ Copiii romi se pregătesc pentru grădiniţă!

Aplicarea Legii educaţiei naţionale, pentru că de aici pornește totul, a demarat din acest an școlar cu măsuri concrete, care pot aduce în fiecare sală de clasă normalitatea pe care cu toţii o așteptăm de atâta vreme.

Preocuparea noastră pentru educa ţie, în spiritul valorilor autentice, devine esenţială. Calitatea, echitatea, răspunderea publică sau asigurarea egalităţii de șanse așează sistemul, cu toţi actorii săi, într-o nouă construcţie. Aceea a normalităţii.

Pentru prima dată, legea educaţiei pre vede generalizarea învăţământului preșcolar. Este un angajament ferm de a asigura treptat, tuturor copiilor, posibilitatea de a frecventa grădiniţa. Dezvoltarea armonioasă a viitorului adult își are rădăcinile în anii petrecuţi de copil la grădinţă. Nu în ultimul rând, grădiniţa și clasa pregătitoare au rolul bine definit de a egaliza startul tuturor copiilor în învăţământul primar.

Toate acestea, însă, nu vor putea prinde viaţă fără suportul real al întregii societăţi. Salut, astfel, deschiderea pe care organizaţia Salvaţi Copiii România a înţeles să o aibă pentru tot ceea ce Ministerul Educaţiei propune în inte resul copiilor. Ajutorul pe care Salvaţi Copiii, alături de alte organizaţii neguvernamentale îl pot da, nu doar în educaţie, ci în însănătoșirea întregii societăţi, este vital. O spun fără ezitare.

Vom reuși doar împreună să remo delăm școala. Dar, în primul rând, trebuie să schimbăm mentalităţile molipsitoare, pentru a reda educaţiei cuvenita-i forţă.

oana badea Secretar de Stat Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului

un nou drum pentru șCoala româneasCă


Copiii sunt bucuria familiei, prezentul şi viitorul societăţii. Ambele sunt responsabile de creşterea şi dezvoltarea lor, cu respectarea tuturor drepturilor care li se cuvin: la viaţă şi dezvoltare, identitate, nediscriminare, participare în interesul lor superior.

În primii ani de viaţă, copilul are un potenţial uriaş de receptare a infor-maţiilor şi cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor care-i vor folosi în viitor. Alături de asigurarea sănătăţii şi îngrijirea cu dragoste părintească, educaţia are un rol primordial pentru dezvol tarea armonioasă a copilului.

Salvaţi Copiii consideră că vârsta de 3 ani este ideală pentru a începe o educaţie care să asigure inserţia socială a copilului în şcoală şi apoi în societate. Este vârsta la care copilul se poate, pentru câteva ore, desprinde de părinţi şi poate începe o educaţie instituţionalizată în grădiniţe. Este vârsta la care copilul începe să socializeze, să-şi dezvolte abilităţi intelectuale şi practice care să-l facă apt pentru a face faţă cerinţelor pe care i le va impune mai târziu societatea.

Proiectul „copiii romi se pre gă tesc pentru grădiniţă!” derulat în parteneriat cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Direcţia Generală Învăţământ în Limbile Minorităţilor, Relaţia cu Parlamentul şi Partenerii Sociali, având co-finanţare de la Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resur selor Umane, a demonstrat că acest lucru este posibil, fezabil şi benefic. Cei 1708 copii cu vârste între 3 şi 6 ani incluşi în proiect, alături de educatori, mediatori şcolari şi părinţi, ne-au demonstrat că educaţia timpurie aduce un plus de valoare, calitate şi dezvoltare celor mici, chiar dacă provin din categorii defavorizate, mai ales romi, despre care incorect şi cu rea credinţă s-a spus uneori că sunt greu de educat. Copiii sunt deschişi la noi experienţe, educaţie şi acumulări calitative şi cantitative dacă sunt abordaţi cu afecţiune, atenţie şi interes de către cadrele didactice. Copiii sunt toţi egali, au aceleaşi drepturi.

O inovaţie a proiectului a constituit-o includerea părinţilor în educaţia preşcolară a copiilor. Faptul că părinţii – în mare majoritate mame – au avut ocazia să ia parte efectiv la activităţile zilnice care se desfăşoară în grădiniţe, a contribuit esenţial la schimbarea atitudinii acestora faţă de educaţie. Aceştia au înţeles că grădiniţa este un loc securizat pentru copii şi, în acelaşi timp, au conştientizat apartenenţa lor la o comunitate care-i acceptă şi valorizează.

Cuvânt înainte


Scopul proiectului a fost pregătirea copiilor romi dar şi a celor de alte etnii, care fac parte din categorii defavorizate, eliminîndu-se astfel riscul segregării. Faptul că în primul an al proiectului 85% dintre copiii pregătiţi la grupele de vară şi-au continuat educaţia preşcolară în grădiniţele obişnuite din zonă, iar în anul al doilea, 94% dintre ei au fost înscrişi la grădiniţă, dovedeşte că demersul Organizaţiei Salvaţi Copiii a fost un succes în domeniul educaţiei timpurii. Coagularea tuturor factorilor locali în acest gen de abordare – autorităţi, cadre didactice, mediatori şcolari, lideri comunitari şi părinţi – poate contribui la asigurarea accesului copiilor la educaţie preşcolară la o vârstă cât mai mică.

Sperăm că această lucrare va fi un îndrumar, un bun exemplu pentru toţi cei care sunt chemaţi să asigure, să respecte şi să implementeze drepturile tuturor copiilor. Iar educaţia este cheia spre progres, pentru schimbarea situaţiei categoriilor marginalizate şi spre un acces mai uşor pe piaţa muncii pentru persoanele calificate.

Gabriela alexandrescu Preşedinte Executiv Salvaţi Copiii România


1. introduCereGhidul de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor de 3-5/6 ani

este un instrument de lucru pentru educatoarele şi cadrele didactice care lucrează, în principal, cu copiii ce aparţin minorităţii romilor, creat în baza experienţelor acumulate de Organizaţia Salvaţi Copiii prin proiectul „Copiii romi se pregătesc pentru grădiniţă!”, implementat în perioada 2009-2011.

Scopul creării instrumentului este de a oferi o perspectivă de lucru cu diverşi actori sociali care au ca preocupare centrală copilul, incluziunea în sistemul de educaţie a copiilor preşcolari aparţinând minorităţii romilor şi promovarea prac ticilor pozitive în domeniu.

Argumentul de la care am pornit este principiul respectării unicităţii fiecărui copil şi necesitatea adaptării educaţiei la nevoile, interesele şi ritmul individual de dezvoltare a copilului, ţinând cont de faptul că factorii de mediu influenţează ritmul şi calitatea dezvoltării lor.

În acelaşi timp, lucrarea oferă şi o perspectivă generală asupra situaţiei copiilor romi care să ajute cititorul la o mai bună înţelegere a problemelor cărora aceştia trebuie să le facă faţă.

2. Contextul european şi naţional

Termenul de romi, folosit în docu men tele oficiale ale Parlamentului European şi Consiliului Europei, include grupurile de persoane care au, mai mult sau mai puţin, caracteristici culturale similare – Sinti, Travellers, Kale etc., sedentari sau nu. Se estimează că apro ximativ 80% dintre romi sunt sedentari.

Conform estimărilor organismelor euro pene, pe continent trăiesc cca 10-12 milioane de romi care, în mare parte, se confruntă cu prejudecăţi, intoleranţă, discriminare şi excludere socială. Sunt marginalizaţi şi trăiesc în condiţii socio-economice precare, lucru inacceptabil în Uniunea Europeană la începutul secolului 21.


În multe ţări, romii reprezintă o populaţie de vârstă şcolară semnificativă şi în creştere, care va fi viitoarea forţă de muncă. Populaţia romă este una tânără: 35,7% au sub 15 ani, în comparaţie cu 15,7% din celelalte popoare. Vârsta medie este de 25 ani, faţă de 40 ani pentru populaţie în general. O mare majoritate din cei care au vârsta de încadrare în muncă nu au educaţia şi pregătirea necesare pentru a-şi găsi de lucru. Este extrem de important să se investească în educaţia copiilor romi pentru a le facilita mai târziu intrarea pe piaţa muncii în condiţii de şanse egale şi demnitate, la fel ca membrii populaţiei majoritare. În ţările cu o populaţie romă numeroasă acest lucru are un impact economic semnificativ.

În acest sens, Strategia Europa 2020 a Uniunii Europene pune un accent deosebit pe găsirea unor metode viabile pentru a elimina marginalizarea economică şi socială pentru cea mai mare minoritate din Europa. Şi în primul rând, cel mai important pas este asigurarea accesului la educaţie pentru copiii romi, pentru o durată cât mai mare.

Într-un studiu al Open Society Institute din 2008 (International Comparative Data Set on Roma Education) se arată că în 6 state (Bulgaria, Ungaria, Letonia, Lituania, România şi Slovacia) ponderea copiilor romi care termină ciclul primar era de 42%. Este posibil ca în anii care au urmat situaţia să se fi îmbunătăţit, totuşi rămâne un mare decalaj faţă de procentul de 97,5% copii care au urmat ciclul primar în ţările Uniunii Europene.

Pentru a ameliora accesul la educaţie al copiilor romi, în multe ţări se urmăreşte extinderea reţelei de mediatori şcolari, implicarea comunităţilor, se organizează programul „A doua şansă”. De asemenea, se propune adaptarea curriculei de pregătire a cadrelor didactice pentru a folosi metode inovative şi atractive de predare.

Problema educaţiei copiilor romi a devenit o permanenţă pe agenda organismelor europene şi numeroase voci exprimă îngrijorarea şi nevoia de acţiune imediată în favoarea asigurării accesului copiilor romi la o educaţie de calitate, de la o vârstă cât mai mică, iar Statele membre sunt chemate să ia urgent măsurile corespunzătoare.

La nivelul statelor din Europa Centrală şi de Est s-a creat o iniţiativă comună numită Decada de incluziune a romilor (2005 – 2015), iniţiativă ce reuneşte guverne, organizaţii internaţionale, orga nizaţii neguvernamentale şi societatea civilă cu scopul de a promova şi accelera măsurile de combatere a sărăciei, a excluderii şi discriminării romilor. În ceea ce priveşte România, în 2001 a fost adoptată Strategia Guvernului României de îmbunătăţire a situaţiei romilor care, chiar dacă nu a avut un buget alocat măsurilor prevăzute, a constituit un document reper pentru cei care au dezvoltat şi implementat programe în acest domeniu.


3. eduCaţia timpurie – neCesitatea şi benefiCiile aCesteia

Cele mai importante descoperiri ale ştiinţelor sociale şi ale disciplinelor bio-psiho-sociale încearcă să identifice factorii care dau un start cât mai adecvat în viaţă fiinţei umane, pornind de la premisa că, pentru orice copil, nicio perioadă nu va conta mai mult în viaţă ca primii ani.

Conceptul de „educaţie timpurie” are o abordare integrată a copilului, aceasta facilitând concomitent accesul copilului la serviciile de sănătate, nutriţie, educaţie şi protecţia copilului, din perioada postnatală până la începerea şcolii. Conceptul de educaţie timpurie este strâns legat de conceptul de parentalitate deoarece părintele şi în general familia nu pot lipsi din acest cerc educaţional. Familia este partenerul cheie în educaţia copilului, iar relaţia familie – instituţii de învăţământ specializate (creşa/grădiniţa) şi comunitate este hotărâtoare pentru traseul educaţional al copilului.

James Hackman, laureat al premiului Nobel pentru economie în 2005, a elaborat un studiu asupra investiţiilor în educaţie timpurie, folosind o formulă matematică care dovedeşte că investirea unui singur dolar în educaţia timpurie are un beneficiu de 7 dolari, demonstrând astfel că cele mai rentabile investiţii în educaţie sunt cele din educaţia timpurie.

În comunităţile defavorizate din punct de vedere socio – economic, nivelul de instruire este mai scăzut iar rata abandonului şcolar este mai mare. Prin urmare, susţinerea educaţiei în aceste zone este o soluţie pentru oferirea de şanse egale tuturor membrilor societăţii, prin educaţie fiecare copil putând să recapete stima de sine, încrederea în forţele proprii şi dreptul de a accede la o viaţă mai bună.

În Legea învăţământului nr. 84/1985, educaţia timpurie se referea la educaţia de dinainte de şcolarizarea copiilor, desfăşurată în intervalul de la 3 la 6-7 ani. Educaţia timpurie era considerată o activitate desfăşurată în instituţiile de specialitate – grădiniţe – şi era cunocută ca învăţământ/ educaţie preşcolară.

Conferinţa Mondială din 1990 de la Jomtiem – Thailanda, a introdus un concept nou – învăţare pe tot parcursul vieţii – şi, odată cu acest concept, ideea că educaţia începe de la naştere. Prin urmare, noua Lege a Educaţiei Naţionale, nr. 1/2011, a inclus oficial, pentru prima oară în România, în structura sistemului de învăţământ preuniversitar termenul de educaţie

10____________________________ Copiii romi se pregătesc pentru grădiniţă!

timpurie, desfăşurată prin instituţii de specialitate – creşe şi grădiniţe1. Astfel, şi în România, ca în întreaga lume, educaţia timpurie cuprinde educaţia copi-lului în intervalul de vârstă de la naştere până la intrarea acestuia în şcoală.

Noua Lege a Educaţiei Naţionale prevede că, educaţia timpurie este prima treaptă de pregătire pentru educaţia formală şi se adresează copiilor de la naştere până la 6-7 ani, oferind condiţii specifice pentru dezvoltare, în funcţie de evoluţia individuală şi de vârsta acestora. Conform Raportului de Monitorizare globală a educaţiei pentru toţi (2007), educaţia timpurie sprijină supravieţuirea, creşterea, dezvoltarea şi învăţarea copiilor de la naştere şi până la intrarea în ciclul primar, incluzând nutriţia, sănătatea şi igiena, dezvoltarea cognitivă, socială, fizică şi emoţională a copiilor. Vârstele mici constituie baza personalităţii copiilor iar pentru reuşita educaţională a copilului este necesar să fie antrenaţi toţi actorii sociali cu influenţă asupra copilului: familia – instituţiile – comunitatea.

Chiar dacă există un consens cu privire la efectele benefice ale educaţiei timpurii, mulţi copii din categorii defavorizate nu au acces sau abandonează educaţia timpurie, acest lucru având consecinţe negative asupra lor ca viitori adulţi, asupra comunităţilor din care fac parte şi, nu în ultimul rând, asupra societăţii în general.

Factorii care determină abandonul în educaţie în general, inclusiv în educaţia timpurie în cazul copiilor aparţinând minorităţii romilor se pot grupa în 3 mari categorii:

1 „Sistemul naţional de învăţământ preunivesitar cuprinde următoarele niveluri: a) educaţia timpurie (0-6 ani) formată din nivelul antepreşcolar (0-3 ani) şi învăţământul preşcolar (3-6 ani), art.23 alin.1.

Factori individuali

Factori organizaţionali

Factori societali

socio-economici

stilul de organizare şi de conducere

al unităţilor specializate

sărăcia

trăsături de personalitate ale

familiilor şi copiilor

climatul şi cultura organizaţională

crizele şi schimbările socio-economice pe care

le declanşează

pregătirea suplimentară a

cadrelor didactice

restructurările din domeniul

învăţământuluişomajul

comportamente ale educatorilor şi cadrelor didactice

emigrarea

Ghid de bune practici ________________________________________ 11

Cum văd cadrele didactice educaţia timpurie în cadrul grădiniţei estivale

„Educaţia timpurie este un ajutor semnificativ pentru copii şi mai târziu pentru

învăţători.”

„Datorită numărului mare de copii din familie şi a sărăciei din localitate, singura

şansă de reuşită a acestor copii ar fi începerea educaţiei preşcolare de la vârste mici

(3-4 ani) deoarece se constată un salt foarte mare la şcoală al

copiilor care au venit la grădiniţă comparativ cu cei care nu au frecventat deloc

grădiniţa.”

„În comunitatea noastră, unde 20% dintre părinţi sunt analfabeţi, iar alţi 70% sunt absolvenţi ai ciclului primar,

părinţii nu au posibilitatea de a spune o poveste la culcare

copilului, de a-l învăţa să numere, să coloreze

o carte etc.”

„Vârsta de 3 ani este potrivită pentru începerea

grădiniţei dar e bine ca grupa să fie cât se poate de omogenă ca vârstă pentru că atunci copiii socializează mai bine. Munca

educatoarei este sigur mai grea pentru că trebuie să facă dintr-un copil la care abia mijesc zorii

conştiinţei de sine, un copil sociabil.”

„La această vârstă copiii îşi însuşesc foarte bine bunele

deprinderi de comportare civilizată, de corectitudine şi respect pentru educatoare şi şcoală şi pentru necesitatea de a învăţa şi de a fi un copil

ordonat.”

Aşadar, probabilitatea de apariţie a abandonului în educaţia timpurie este foarte ridicată atunci când:

• Există deficienţe de management al resurselor umane de specialitate care lucrează cu copiii minorităţii romilor,

• Cultura organizaţională a sistemului tolerează comportamente şi tratamente disciminatorii sau nu le recunoaşte ca fiind discriminatorii şi nici că ar constitui o problemă pentru dezvoltarea ulterioară a copiilor,

• Există un nivel de nemulţumire şi stress legat de activitatea profe-sională: comu nicarea, organizarea şi desfăşurarea muncii,

• Familia copilului nu se implică în educaţie, corelată cu nesiguranţa unui loc de muncă sau inexistenţa lui, ceea ce conduce la perpetuarea sărăciei.

Cadrele didactice care au participat la acest proiect văd în educaţia timpurie a copiilor din familii defavorizate un ajutor important pentru viaţa de şcolari şi chiar mai departe, pentru sistemul de învăţământ, dar şi pentru comunitatea care se confruntă cu toate problemele asociate sărăciei.


Grădiniţa Salcea-judeţul Suceava Părinţii au participat zilnic, prin rotaţie, la activităţile educative şi recreative din cadrul grupelor estivale.

Grădiniţa nr. 3, GiurgiuSerbarea organizată la sfârşitul grupei estivale a constituit un prilej pentru copii de a prezenta câteva costume tradiţionale, dar şi de a arăta câte lucruri frumoase au învăţat.


4. experienţa implementatorilor în dezvoltarea de programe pentru romi 4.1. integrarea eduCaţională a romilor din perspeCtiva ministerului eduCaţiei, CerCetării, tineretului şi sportului2

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) derulează, încă din anul 1990, proiecte pentru educaţia romilor (devenite coerente, strategice, din anul 1998), care se detaşează net faţă de ţintele strategice exersate în prezent, de cele mai multe ori timid şi artizanal, de către aproape toate celelalte ţări fost comuniste (în cazul acestora, atenţia faţă de problematica educaţională a romilor apărând la cererea forurilor europene şi, îndeosebi, după anul 2000).

Experienţa românească reuşită în direcţia cooptării, formării şi menţinerii resursei umane rome în sistemul educaţional (educatori, institutori/învăţători, profesori de limba şi literatura romani, de istoria romilor, mediatori şcolari romi, inspectori şcolari, metodişti pentru şcolarizarea romilor etc.) este, de altfel, unică în lume, nu numai în plan european.

Formarea unei tinere intelectualităţi rome (program demarat în 1990, extins apoi din anii 1992 şi 1998) a fost, de asemenea, o iniţiativă inedită în context european şi este cel mai generos dintre programele similare practicate, ulterior, de alte ţări europene din perspectiva numărului de beneficiari romi (elevi admişi în clasa a IX-a de liceu, respectiv tineri romi admişi în facultăţi, pe criteriul discriminării pozitive).

___________________2 Capitol realizat de Gheorghe Sarău, consilier MECTS


prezervarea limbii, istoriei şi culturii rome în sistemul educaţional constituie, de asemenea, unicat în lume, prin numărul mare de profesori de limba şi istoria romilor, prin acoperirea cu toate manualele şi cursurile universitare necesare de/în limba romani, prin crearea structurilor de pregătire necesare (cursuri intensive de vară de limba şi istoria romilor pentru potenţiali profesori romi (1200 cursanţi romi formaţi între 1999-2010), însoţite de treapta a doua de formare a cursanţilor în sistemul universitar Învăţământ la Distanţă (700 absolvenţi, între 2000-2010).

De remarcat şi faptul că studiul limbii romani a demarat la nivel liceal în anul 1990, iar la nivel universitar în anul 1992, la secţia de limba şi literatura romani a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine – Universitatea din Bucureşti, şi, în acelaşi an, şi la nivelul claselor I-VIII.

creşterea continuă a numărului de preşcolari şi elevi romi (în prezent, cu o dată şi jumătate faţă de anul 1990) constituie o altă experienţă pozitivă românească, datorată atragerii resursei umane rome în sistemul educaţional, mulţumită programelor derulate de Ministerul Educaţiei şi de partenerii săi (peste 80 de parteneri, după 1998), anume, de la 109.325 (în 1990), la 266. 673 (în 2008). Menţionăm că este vorba de romi care şi-au asumat identitatea.

Cât priveşte provocărilelegatedeprocesuleducaţional înrândulromilor, sunt notabile, de asemenea, eforturile din ultimii ani ale MECTS de a se dedica soluţionării unor aspecte negative privind unele tendinţe de discriminare a romilor în spaţiul şcolar (ca: segregarea copiilor romi de ceilalţi ori alte forme de discriminare) şi dificultăţi de rezolvare a absenteismului şi abandonului şcolar.

Deşi s-au făcut mari progrese, generate de emiterea Ordinului MECT nr. 1540/19 iulie 2007, privind interzicerea segregărilor în învăţământ şi trecerea la desegregarea claselor/şcolilor existente, se cuvine arătat că MECTS a fost încă din anul 1998 preocupat de acest fenomen, din proprie iniţiativă, iar ulterior (între 2003-2004) şi prin semnalările coerente făcute de ONG-urile rome. Evident, aceasta reprezintă o chestiune monitorizată în permanenţă de cele 42 de inspectorate şcolare judeţene, de Minister şi de parteneri.

Pentru prevenirea părăsirii timpurii a şcolii în rândul copiilor romi şi pentru a le îmbunătăţi perspectivele educaţionale (prin eforturile de stopare a absenteismului şcolar, care – prin formele sale zilnice, săptămânale, lunare, semestriale – alimentează abandonul şcolar, măsurat uneori tardiv, ca abandon anual şi/sau la doi ani), Ministerul Educaţiei şi partenerii săi – primul fiind Salvaţi Copiii – au procedat, începând din anul 1999, la formarea cadrelor didactice nerome care au elevi romi la grădiniţă sau la clase, din perspectiva rromanipenului educaţional – ansamblul de valori fundamentale rome, al nonsegregării şi nondiscriminării în educaţie, al reducerii absenteismului şi abandonului şcolar (din această ultimă perspectivă,


este meritoriu programul de formare a directorilor de unităţi şcolare cu peste 51% elevi romi, derulat anual de MECTS şi de Reprezentanţa UNICEF în România pentru câte 100 de directori şi pentru câte 130 de mediatori şcolari romi necesari în astfel de unităţi şcolare. De altfel, între 2003 – 2010, MECTS a format 792 de mediatori şcolari romi pentru şcolile care necesită servicii de mediere şcolară – mai cu seamă pentru reducerea absenteismului şi abandonului şcolar).

MECTS a dezvoltat de-a lungul anilor colaborări/parteneriate benefice atât cu alte instituţii cu responsabilităţi în domeniul romilor (Agenţia Naţională pentru Romi, Universităţi, Institutul pentru Ştiinţe ale Educaţiei, alte ministere), cât şi cu organizaţii internaţionale (UNICEF) şi naţionale (Romani CRISS, Amare Rromentza, Agenţia de Dezvoltare Împreună, Salvaţi Copiii, Educaţia 2000+, Ovidiu Rom) care au contribuit la organizarea, derularea sau finanţarea de programe în sprijinul accesului copiilor romi la educaţie.

Colaborarea MECTS cu Salvaţi Copiii datează de peste 12 ani şi constă în realizarea în comun a cursurilor de pregătire a cadrelor didactice care lucrează cu copii romi, a unor materiale în sprijinul profesorilor şi elevilor privind educaţia multiculturală, schimb de expertiză şi programe pentru facilitarea accesului la educaţie preşcolară şi şcolară a copiilor romi.

4.2. experienţa organizaţiei salvaţi CopiiiOrganizaţia Salvaţi Copiii a acordat o atenţie specială intervenţiei în

favoarea copiilor romi, începând cu anii 1997-1998, când a fost organizat la Bucureşti Seminarul Internaţional Copiii Romi din Europa. În paralel, a fost derulată o cercetare calitativă în 10 comunităţi rome, finalizată într-un prim raport privind situaţia copiilor romi din România, care atrage atenţia asupra numeroaselor probleme ale acestora.

zz educaţie preşcolară

În 1999 Salvaţi Copiii a dezvoltat primele proiecte, organizând, în cartierul Bălcescu din Tecuci, prima grupă de grădiniţă pentru copiii romi care nu frecventaseră învăţământul preşcolar.

Această experienţă a demonstrat diferenţa semnificativă pe care o face pregătirea preşcolară la inserţia şcolară ulterioară a copiilor romi, la ştergerea diferenţelor între ei şi colegii lor în procesul de instrucţie, rezultatele şcolare ale acestora fiind peste medie. Modelul a fost multiplicat în peste 10 localităţi, majoritatea rurale, prin organizarea şi susţinerea unor grupe noi de grădiniţă pentru copii – în majoritate romi – cât şi prin dezvoltarea unui sistem de „grădiniţe estivale” care au oferit o pregătire


de bază copiilor din categorii defavorizate care nu au avut posibilitatea să frecventeze gărdiniţa, dar urmau să fie înscrişi la şcoală. De aceste proiecte au beneficiat, de-a lungul anilor, peste 1000 copii. Succesul acestei activităţi a stat la baza iniţierii proiectului „Copiii romi se pregătesc pentru grădiniţă!”, extins la nivel naţional pentru copii începând de la vârsta de 3 ani.

zz reducerea abandonului şcolar, continuarea educaţiei

Abandonul şcolar ridicat în rândul copiilor romi se datorează, printre altele, imposibilităţii familiilor de a ajuta copiii să-şi consolideze cunoştinţele predate la şcoală. Pentru a veni în sprijinul acestora, Salvaţi Copiii a organizat în unele şcoli Centre de zi/educaţionale, în care circa 2000 copii cu dificultăţi la învăţătură îşi pregătesc temele sub supravegherea şi cu ajutorul cadrelor didactice, evitându-se astfel riscul de abandon datorat corijenţelor sau repetenţiei.

Pe de altă parte, peste 10 000 copiii care au ajuns totuşi în situaţia de abandon au fost incluşi de-a lungul anilor în aceste Centre educaţionale, în care sunt ajutaţi să recupereze materia şcolară şi apoi să îşi continue studiile.

zz pregătirea cadrelor didactice

Tot în 1999 a fost iniţiat primul curs de pregătire a cadrelor didactice care lucrează cu copii romi, la Craiova. Modelul a fost replicat de către Ministerul Educaţiei prin „Programul Naţional Multi-Anual de Formare a Cadrelor Didactice Nerome”, derulat în parteneriat cu Salvaţi Copiii, care a fost citat ca un exemplu de curs eficient din perspectiva cunoaşterii istoriei şi culturii romilor şi a însuşirii unor abordări interculturale. Începând cu 2004, în cadrul programului au fost formate în fiecare vară sute de cadre didactice în următoarele domenii:

• Componenta romă: „moştenirea culturală a copilului rom: un mister pentru cadrele didactice nerome”, tradiţii, istoria şi limba romani, servicii educaţionale pentru romi din perspectiva cadrului legislativ al învăţământului pentru minorităţi şi pentru minoritatea romă;

• Componenta interculturală: comunicarea interculturală şi relaţii interetnice; tehnici de comunicare cu copiii romi preşcolari şi şcolari; tehnici de comunicare cu părinţii romi şi persoane din comunitatea de romi; activităţi de educaţie multi/interculturale în şcoli;

• Drepturile copilului: informarea cadrelor didactice cu privire la drepturile copilului, acordarea de şanse egale în procesul educativ.

Considerând extrem de importantă informarea şi pregătirea cadrelor didactice, în sensul înţelegerii specificului etniei şi al eliminării discriminării şi marginalizării copiilor romi, toate proiectele Organizaţiei Salvaţi Copiii au prevăzut cursuri obligatorii pentru acestea, la începutul derulării lor. În acest fel, putem aprecia că peste 1500 cadre didactice au participat la aceste cursuri de pregătire.


zz publicaţii

Salvaţi Copiii a promovat şi încurajat realizarea unei educaţii multiculturale în şcoli care să conducă la cunoaşterea, înţelegerea şi acceptarea diversităţii şi instaurarea unui climat de toleranţă în rândul cadrelor didactice şi al tuturor elevilor din şcoală. În acest sens, a sprijinit editarea unor lucrări care să prezinte istoria şi tradiţiile romilor şi care au fost puse la dispoziţia profesorilor din întreaga ţară.

De asemenea, Salvaţi Copiii a încurajat permanent o strânsă legătură şi colaborare cu părinţii romi pentru ca aceştia să fie parte la procesul educativ al copiilor lor.

Salvaţi Copiii, din dorinţa de a asigura copiilor o mai bună pregătire în vederea integrării şcolare, a început din anul 2009, implementarea proiectului „Copiii romi se pregătesc pentru grădiniţă!”, aducând spre educaţia preşcolară copii aparţinând minorităţii romilor dar şi altor categorii defavorizate, cu vârste cuprinse între 3-5/6 ani.


La grădiniţa nr. 169 din Bucureşti, copiii au avut ocazia să demonstreze ce au învăţat în cadrul Lecţiei deschise a copiilor romi, organizată în 26 august 2010.


5. paşii neCesari în organizarea grădiniţei estivale

Experienţa anterioară a Organizaţiei Salvaţi Copiii, arată că abandonul timpuriu al şcolii, cu precădere în rândul copiilor aparţinând minorităţii romilor, are printre cauze dificultatea de a se integra şi răspunde cerinţelor şcolii, fapt care se datorează lipsei de pregătire preşcolară. Educaţia preşcolară timpurie a copiilor din comunităţile dezavan-tajate sprijină procesul de integrare şcolară ulterioară şi, pe termen lung, asigură creşterea şanselor de pregătire profesională, necesară unui trai decent.32

Pornind de la înţelegerea problemelor cu care se confruntă comunitatea, au fost stabilite obiective realiste ce puteau fi atinse în intervalul de timp disponibil. Aceaste obiective s-au bazat atât pe nevoile comunităţii, cât şi pe resursele existente la nivel local: resurse umane, financiare, materiale.

Proiectul „Copiii romi se pregătesc pentru grădiniţă!” şi-a propus să contribuie la dezvoltarea capitalului uman, prin creşte rea accesului la educaţie preşcolară a celei mai vulnerabile categorii de copii – cei aparţinând minorităţii romilor – lipsiţi de mijloace financiare adecvate şi care constituie majoritatea celor care părăsesc timpuriu şcoala.

3 „Pentru Salvaţi Copiii sprijinul oferit copiilor proveniţi din comunităţi sărace în vederea facilitării accesului la educaţie reprezintă, de mulţi ani, o prioritate. Punctual, în cadrul acestui proiect, s-au asigurat patru săptămâni de pregătire pentru 860 copii anual, punându-le la dispoziţie rechizitele necesare, o gustare, precum şi stimulente pentru părinţii care au fost prezenţi zilnic, prin rotaţie, la grădiniţa estivală. Am dorit, astfel, ca părinţii să devină conştienţi de rolul deosebit de important pe care educaţia timpurie îl are în dezvoltarea copiilor”. Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv al Organizaţiei Salvaţi Copiii. Sursă: www.copilul.ro, 3 august 2009.

paşii neceSari

Stabilirea obiectivelor

pregătirea cadrelor didactice

Întâlniri cu părinţii şi înscrierea copiilor

desfăşurarea cursurilor grădiniţei

estivale

monitorizarea şi evaluarea rezultatelor


Un astfel de obiectiv nu poate fi atins într-o perioadă atât de scurtă precum vacanţa şcolară de vară, ci poate fi doar un ţel către care s-au îndreaptat eforturile proiectului.

Obiectivele specifice sunt acele scopuri concrete ce se urmăresc a fi atinse până la sfârşitul implementării proiectului. Proiectul de faţă şi-a stabilit următoarele obiective specifice:

• Pregătirea copiilor aparţinând minori tăţii romilor, cu vârste cuprinse între 3-6 ani, majoritar din mediul rural, pentru viaţa de grădiniţă, printr-un program de 4 săptămâni înainte de începerea anului şcolar,

• Realizarea unui program special pentru o periodă de 4 săptămâni, • Pregătirea educatoarelor şi a media torilor şcolari în domeniile

cultură, comuni care, consiliere şi asistenţă socială,• Atragerea părinţilor la activităţile desfă şurate în grădiniţele estivale

cu scopul valorizarii beneficiilor educaţiei pentru copiii lor.

Următorul pas a constat în selecţia şi pregătirea cadrelor didactice şi mediatorilor. Organizaţia Salvaţi Copiii, în parteneriat cu Inspectoratele Şcolare Judeţene, au selectat locaţiile proiectului, educatoarele şi copiii, după criteriile stabilite de comun acord. Ulterior, au fost organizate sesiuni de pregătire a educatoarelor şi a mediatorilor şcolari care au lucrat în proiect în următoarele domenii: cultura, istoria şi tradiţiile romilor, drepturile copilului, educaţia copiilor romi din perspectiva cadrului legislativ al învăţământului pentru minorităţi, inclusiv pentru minoritatea romilor, comunicarea cu familiile din mediile sociale defavorizate, consilierea familiilor.

În continuare, educatoarele selectate şi mediatorii şcolari, au informat părinţii copiilor asupra programului educaţional al grădiniţei estivale: îmbogăţirea vocabu larului, noţiuni de comportament, cunoaşterea mediului, dezvoltarea abilităţilor de desen, muzică, dans, scriere, aritmetică, memorare etc, într-o manieră cât mai atractivă şi adaptată pentru copii cu vârste între 3 şi 5/6 ani. Factorii cheie în convingerea părinţilor să înscrie copiii la grădiniţa estivală au fost mediatorii şcolari (majoritatea de origine romă) şi oferirea unor beneficii materiale ca urmare a participării copiilor la grădiniţa estivală (alimente pentru copii şi familie).

A urmat desfăşurarea propriu-zisă a cursurilor grădiniţelor estivale, pe perioada a patru săptămâni, copiii şi părinţii acestora participând la grădiniţa estivală. Copiii au avut la dispoziţie: rechizite, jucării şi li s-a oferit o gustare, iar părinţilor li s-au oferit stimulente alimentare. Inovaţia proiectului a constat în faptul că pe lângă stimulente, părinţii au fost implicaţi într-un mod activ de către educatoare, prin rotaţie, la activităţile a câte unei zile a grădiniţei estivale, alături de copii, cu scopul de a înţelege mai bine necesitatea educaţiei preşcolare pentru copiii lor.


monitorizarea şi evaluarea rezultatelor este o componentă ce trebuie avută în vedere încă de la începutul unui astfel de proiect deoarece pentru fiecare copil ce participă ar trebui înregistrat progresul individual. Astfel, fiecare educator ar trebui să-şi dezvolte un formular individual ce descrie cunoştinţele şi abilităţile la începutul proiectului şi la sfârşitul acestuia. În ceea ce priveşte evaluarea rezultatelor, aceasta poate cuprinde chestionarea părinţilor cu privire la schimbările pe care le-au observat la copiii lor, dar şi înregistrarea statutului şcolar al fiecărui copil la începutul noului an şcolar.

După finalizarea grădiniţei estivale, frecventarea regulată a grădiniţelor obişnuite a fost însă în unele cazuri îngreunată de mai mulţi factori care au constituit adevărate bariere: situaţia materială precară a familiilor, insuficienta informare a acestora de către mediatorul şcolar şi cadrele didactice, auto-marginalizarea determinată de nivelul scăzut de educaţie al părinţilor şi implicit devalorizarea educaţiei, inclusiv a celei timpurii, distanţa mare dintre mediul de rezidenţă al copiilor şi grădiniţă şi, în câteva situaţii, marginalizarea copiilor aparţinând minorităţii romilor de către cadrele didactice.

„Este înscrisă la grădiniţa normală, s-a integrat destul de bine, dar întârzie la program sau absentează motivat când e bolnavă. A mai fost o perioadă când a lipsit fiindcă a fost plecată din ţară cu părinţii.”

„Este înscris dar situaţia materială nu-i permite să vină la grădiniţă regulat”.

„Nu este înscris la grădiniţă deoarece părinţii au fost despărţiţi, cu siguranţă îl vor înscrie”.

„Merge la grădiniţă, unde s-a adaptat uşor fiindcă a participat la grădiniţa estivală”.

„Este înscrisă la grădiniţa pentru romi”.


Grădiniţa isaccea, judeţul tulcea La grupa estivală, copiii au descoperit că şcoala nu este un spaţiu străin şi neprietenos, ci un loc în care copiii se simt în siguranţă, sunt valorizaţi, îşi dezvoltă cunoştinţele şi, în acelaşi timp, îşi asumă identitatea culturală şi tradiţională.

comunitate de romi în bacăuEducatoarele şi mediatorii şcolari au efectuat vizite la domiciliul copiilor, explicând părinţilor cât de importantă este educaţia preşcolară pentru viitorul acestora.


6. pregătirea Cadrelor didaCtiCe şi a mediatorilor şColari

Importanţa resurselor umane implicate în derularea proiectului este primordială, iar pentru aceasta o pregătire prealabilă aduce un plus de siguranţă în succesul proiectului. Fără a contesta profesionalismul educatoarelor şi al mediatorilor şcolari care au făcut parte din proiect, dar pentru mai buna lor informare cu privire la scopul şi obiectivele acestuia şi pentru a aduce un plus cunoştinţelor lor în domeniul specific al educaţiei preşcolare, cu prioritate a copiilor romi, au fost organizate cursuri de informare şi pregătire, în fiecare an de derulare a proiectului, pentru cele două echipe – educatoare şi mediatori şcolari.

Pregătirea s-a desfăşurat pe durata a două zile pentru fiecare categorie, a fost susţinută de lectori cu experienţă şi a vizat următoarele aspecte:

• Prezentarea proiectului – obiective, participanţi, caracterul inovator, aşteptări

• Reglementările Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului privind educaţia copiilor romi

• Rolul şi implicarea personalului didactic şi ajutător în menţinerea copiilor în sistemul de educaţie

• Comunicarea cu copiii şi părinţii romi – mod de abordare, empatie, respect, egalitate

Cursurile de pregătire s-au desfăşurat într-o manieră interactivă, au avut loc dezbateri, dialoguri, schimburi de informaţii, prezentări din experienţa participanţilor, fiind considerate drept binevenite şi folositoare atât de către educatoare cât şi de către mediatorii şcolari.

Faptul că au acumulat o serie de informaţii şi cunoştinţe noi rămâne un câştig pentru fiecare participant care se va putea folosi de acestea în activitatea viitoare.

rolul şi implicarea personalului didactic şi ajutător în menţinerea copiilor în sistemul de educaţie este un modul care a urmărit să le aducă participanţilor o mai bună înţelegere a practicilor dezirabile, dar şi a propriilor practici educaţionale. După finalizarea cursului participanţii trebuiau să fie capabili să:

• Demonstreze că înţeleg filosofia şi practicile educaţiei incluzive, multi-culturale şi anti-discriminatorii şi că se dedică implementării acestora

• Îşi examineze propria atitudine faţă de alte grupuri etnice şi culturale


• Explice cum se nasc prejudecăţile şi rasismul • Să utilizeze diverse proceduri educative care ţin cont de diferenţele

culturale şi lingvistice• Să ştie cum să adapteze demersul didactic pentru ca acesta să

beneficieze de resursele culturale cu care vin elevii în şcoală.

Sesiunile modulului s-au concentrat pe următoarele teme:1. Educaţia incluzivă – un deziderat?! 2. Educaţia interculturală 3. Radiografia diversităţii: romii (studiu de caz) 4. Şcoala interculturală. Strategii şi forme de realizare 5. Curriculum intercultural

Conţinuturile modulului au fost prezentate în cadrul unor activităţi demonstrative, în care cursanţii au fost puşi în ipostaza de elevi. Fiecare activitate demonstrativă a fost urmată de un moment de reflecţie în cadrul căruia s-au evidenţiat elementele necesare unui demers didactic inovativ, centrat pe elev din perspectiva educaţiei incluzive. În cadrul sesiunilor au fost incluse exerciţii de intercunoaştere şi team-building, care au contribuit la dezvoltarea echipei.

modulul „comunicarea cu copiii şi părinţii romi” a avut drept obiectiv creşterea încrederii între cadrele didactice şi părinţii romi prin:

1. Cunoaşterea definiţiei comunităţii2. Asimilarea de noţiuni generale privind rolul mediatorului şcolar rom3. Cunoaşterea modelelor de colaborare cu actorii interesaţi de

problematica romă

Temele abordate în cadrul acestui modul au fost următoarele:1. Formarea unei înţelegeri comune, bazată pe principalele tematici ale

atelierului2. Discuţii despre beneficiile cooperării cu mediatorul școlar3. Concepte şi principii aplicate în situaţii concrete 4. Noţiuni generale despre comunitate5. Explicarea nevoilor de organizare a comunităţii rome în România6. Integrarea versus incluziunea romilor7. Exerciţiu de tip ICEBREAKER: rolul principiilor în comunicarea cu

femeile rome – particularităţi, utilizarea intrebărilor deschise.8. Explicarea noţiunii de discriminare

Suportul de curs utilizat la sesiunile organizate în cadrul acestui proiect este prezen-tat în anexă.


7. programa grădiniţei estivale

În eforturile lor de a aborda aspectele critice care afectează participarea la educaţie şi nivelul educaţional al populaţiei, ţările europene au identificat educaţia preşcolară („educaţia timpurie”) ca fiind un instrument/o soluţie la aceste probleme. Datele existente relevă faptul că, dacă dezavantajul educaţional este abordat de la o vârstă fragedă prin intervenţii la nivelul educaţiei preşcolare, se obţin beneficii durabile pe termen lung în ceea ce priveşte performanţa individului în şcoală şi ulterior în carieră, deoarece acest tip de educaţie este esenţial pentru dezvoltarea individului din punct de vedere al abilităţilor de învăţare, contribuie la prevenirea părăsirii timpurii a şcolii, la creşterea nivelului educaţional şi facilitează participarea ulterioară la educaţie.

Educaţia timpurie este parte a sistemului de educaţie şi urmăreşte socializarea şi dezvoltarea emoţională, cognitivă şi mentală a copiilor, prin metode şi activităţi specifice.În acest context, pregătirea copiilor din zone defavorizate, cu prioritate romi, dar şi a părinţilor acestora, este o acţiune care trebuie urmărită constant.

Organizarea programului zilnic pentru cele 20 zile ale grupelor estivale a fost la decizia educatoarei, pe baza experienţei acumulate, a nivelului de cunoştinţe al copiilor şi ţinând cont de eventualele diferenţe de vârstă ale copiilor incluşi la aceeaşi grupă, urmărindu-se realizarea obiectivelor acestei educaţii preşcolare timpurii.

Totuşi pentru a asigura cuprinderea unor elemente obligatorii pentru această educaţie, educatoarelor le-au fost oferite câteva repere educative din orientările Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza cărora au desfăşurat activitatea în grupele estivale.

Obiectivele generale ale educaţiei timpurii sunt prezentate în schema de la pagina alăturată.

Pentru atingerea acestor obiective, principalul mijloc de realizare este jocul. De asemenea, se încurajează participarea copilului în scopul educării independeţei acestuia.


Domenii de dezvoltare a copilului:1. Dezvoltarea fizică, sănătate şi igienă personală 2. Dezvoltarea socio-emoţională3. Dezvoltarea limbajului, a comunicării şi a premiselor citirii şi scrierii4. Dezvoltarea cognitivă şi cunoaşterea lumii5. Capacităţi şi atitudini de învăţare

Tipurile de activităţi care trebuie urmărite se împart în:1. rutine – sosirea copilului la grădiniţă, întâmpinarea lui, salutul,

spălatul mâinilor, verificarea ţinutei, gustarea, somnul (dacă este o grădiniţă cu program prelungit), plecarea, salutul. Acestea se repetă zilnic, la intervale aproximativ stabile, cu aceleaşi conţinuturi.

2. tranziţii – activităţi scurte de trecere de la rutine la celelalte activităţi – aici intervin şi calităţile educatoarei – activităţi în mers ritmat, sau activităţi pe muzică sau recitarea unei numerotări, un joc cu text şi cântec cu anumite mişcări cunoscute de copii.

3. activităţi de învăţare – cele cu caracter planificat, sistematic, metodic. Ar fi de dorit ca spaţiul sălii de grupă să fie organizat pe activităţi gen: Biblioteca, Colţul căsuţei, Construcţii, Ştiinţă, Arte etc., în funcţie de resurse materiale şi spaţiu, iar activităţile să se desfăşoare, prin rotaţie cu grupe mici. Activităţile opţionale sunt tot

Obiectivele generale ale

educaţiei timpurii

Sprijinirea copilului în achiziţionarea de

cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi aptitudini

necesare acestuia la intrarea în şcoală şi pe tot

parcursul vieţii.

Dezvoltarea capacităţii de a

interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul înconjurător pentru a dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini

şi conduite noi.

Dezvoltarea armonioasă a personalităţii copilului,

sprijinirea formării autonome şi creative a

acestuia

Dezvoltarea armonioasă a personalităţii copilului,

sprijinirea formării autonome şi creative a

acestuia


activităţi de învăţare pentru care se alocă aceeaşi durată ca pentru activităţile de educare.

Programa utilizată pentru grădiniţele estivale se încadrează aşadar în ariile curriculare pentru copiii de 3-6 ani.

Proiectul Organizaţiei Salvaţi Copiii a fost elaborat şi implementat ţinând cont de Curriculum naţional pentru educaţia copilului între 3-6 ani. Acesta cuprinde următoarele direcţii prioritare de dezvoltare a copiilor:

• Dezvoltare fizică, sănătate şi igienă personală. Deprinderi şi abilităţi cum ar fi: realizarea unor desene sau modelare, cunoştinţe şi practici referitoare la îngrijire şi igienă personală, sănătate, nutriţie.

• Dezvoltarea socio-emotională: dezvoltarea conceptului de interac ţiu-ne cu adulţii şi cu copiii de vârstă apropiată, acceptarea şi respectarea diversităţii, dezvoltarea conceptului de sine, a controlului emoţional şi a expresivităţii emoţionale.

• Dezvoltarea limbajului şi a comunicării: dezvoltarea capacităţii de ascultare şi înţe legere, de vorbire şi comunicare, însuşirea unor deprinderi iniţiale de scris şi citit.

• Dezvoltarea cognitivă: cunoştinţe şi deprinderi elementare matematice, cunoaş terea mediului, a lumii.

• Capacităţi şi atitudini învăţate: curiozitate şi interes, iniţiativă, creativitate.

arii curriculare pentru copiii

de 3-6 ani

Limbaj şi comunicare,

premise ale citit-scrisului

Educaţie pentru societate, inclusiv activităţi de

cunoaştere şi dezvoltare a sinelui

Educaţie fizică, incluzând educaţia pentru sănătate –

jocuri şi activităţi de mişcare

Ştiinţe – cunoaşterea mediului, activităţi

matematice, educaţie ecologică

Arte – activităţi artistico-plastice, activităţi

muzicale


„A fost prima dată când am avut ocazia să lucrez cu copii şi părinţi de etnie romă, dar a meritat efortul pentru că sunt oameni extraordinari cu care atunci când există colaborare şi voinţă din ambele părţi se pot realiza lucruri frumoase. Ar trebui repetate astfel de acţiuni umanitare fiindcă ele reprezintă un pas important în integrarea romilor la grădiniţă, apoi la şcoală şi, mai departe, într-o societate civilizată.” Laura Zbârcea, educatoare, Salonta


8. modalităţi de impliCare a familiilor

Studiile de caz realizate de cadrele didactice arată că, pentru familiile aflate în sărăcie, cu mulţi copii, alocaţia pentru copii reprezintă în cele mai multe cazuri singura sursă de venit, alături de ajutorul social. Pe lângă lipsa unei surse de venit sigure, permanente şi utilizarea ca sursă de trai a ajutorului social şi a alocaţiei copiilor, o altă explicaţie a educatoarelor în argumentarea situaţiei materiale precare o constituie numărul mare de copii dintr-o familie.

În condiţiile în care sărăcia este concentrată în zonele rurale şi afectează, cu precădere copiii aparţinând familiilor de romi, proiectul Salvaţi Copiii a inclus şi stimulente pentru părinţi – alimente.

Studiile de caz realizate de educatoare şi mediatorii şcolari arată că în cea mai mare parte a cazurilor, părinţii au înţeles rolul educaţiei copiilor lor, atât la nivel preşcolar, cât şi la nivel şcolar. Este adevărat că există şi cazuri care iau în calcul în primul rând beneficiile nonmonetare (alimente, programul „cornul şi laptele”) şi monetare (alocaţia pentru copii) atunci când iau decizia de a-şi trimite copiii la grădiniţă/şcoală.

opinii ale părinţilor ________________________________________

„Să se ofere copiilor şi rechizite.”

„Nu pot să-i port pe toţi la şcoală deoarece nu am cele necesare nici de îmbrăcat şi nici rechizite, nu am să-i fac domni, să stea şi să muncească cum am muncit şi noi.”

„Eu vreau să facă şcoală dar n-am bani să-l ajut să meargă mai departe.”

„Nu are nevoie de prea multă şcoală.”

opinii ale educatoarelor ____________________________________

„Părinţii se aşteptau ca ai lor copii să primească şi îmbrăcăminte.”

„Părintele este mulţumit pentru că vede că este important copilul lui, dar se mai dă ceva?”


Cei mai mulţi dintre părinţi au fost uşor de convins să trimită copiii la grădiniţă, un indicator al faptului că valorizează educaţia preşcolară şi şcolară pentru copiii lor.

În foarte puţine cazuri părinţii au fost mai rezistenţi la schimbare şi mai greu de convins asupra beneficiilor/achiziţiilor copiilor lor ocazionate de participarea la grădiniţele estivale. Principiul motivării latente arată că dacă omul nu este cointeresat, atunci el nu are nici o motivare de a participa la acţiuni colective. În acest caz, statul va fi cel care va juca rolul promotorului şi garantului de ordine, iar oamenii vor acţiona numai impulsionaţi de interesele şi beneficiile lor personale.

Încurajaţi de motivaţia şi reacţia părinţilor faţă de educaţia preşcolară a copiilor lor, am dorit să descoperim cine a contribuit la schimbare şi care a fost procesul. Societatea românească atribuie familiei în general un rol important în procesul de formare a copiilor, cunoscut sub sintagma „cei şapte ani de acasă”. Familia este responsabilă atât pentru transmiterea unor valori generale, necesare formării personalităţii copilului, cât şi pentru dezvoltarea psihofizică şi intelectuală a copilului. Un studiu recent asupra factorilor care influenţează nivelul de ocupare în cazul minorităţii romilor arată că femeile au un rol decisiv atunci când este vorba despre educaţia copiilor şi dezvoltarea lor, influenţa educaţiei mamei f iind mai puternică asupra traseului educaţional al copilului comparativ cu cea a tatălui.

opinii ale părinţilor ________________________________________

„Vreau ca şi copiii mei să înveţe carte ca să le fie mai uşor în viaţă.”

„Dacă eu nu am învăţat carte, măcar copiii mei să înveţe.”

„Vreau să ştie copiii mei mai mult decât ştiu eu.”

„Vreau să ştie să scrie şi să citească să poată avea permis de conducere.”

„Să le dea Dumnezeu sănătate celor care s-au gândit şi la noi.”

opinii ale educatoarelor ____________________________________

„Mama ar fi mulţumită dacă copiii ei ar termina măcar 8 clase. Nu au şanse să-i trimită mai departe, la liceu.”

„Mama nu ştie carte şi a cerut educatoarei s-o înveţe carte ca să-şi ajute copiii, iar educatoarea a înscris-o la un curs destinat părinţilor.


Prin urmare, atunci când copiii frecventează grădiniţa şi şcoala, mamele au mai multă responsabilitate în acest domeniu, iau mai des legătura cu educatoarele şi cadrele didactice, participă la procesul educaţional. La polul opus, alte studii realizate în ultimii ani au evidenţiat faptul că, în familiile cu mulţi copii, posibilitatea ca mama să acorde atenţia cuvenită fiecărui copil este scăzută şi că, începând cu vârsta de 11-12 ani, copiii încep să muncească pentru a completa veniturile familiei, ceea ce conduce către ipoteza că deciziile privind viitorul copiilor, în familiile extinse de romi, par a fi luate de bărbaţi. În consecinţă, discuţiile trebuie să vizeze ambii părinţi, dar mamele sunt cele care pot deveni „aliate” ce pot susţine înscrierea copiilor la grădiniţă sau la şcoală.

În proiectul derulat de Organizaţia Salvaţi Copiii, strategia a fost de a introduce în proiect şi părinţii copiilor, care prin rotaţie, într-o zi din săptămână, au participat la organizarea şi desfăşurarea activităţilor la grădiniţa estivală. În general, mamele şi bunicile au fost implicate mai mult decât taţii şi au ajutat educatoarea la desfăşurarea activităţilor din acea zi, au ajutat copiii la grupă.

După cum a fost menţionat anterior, o proporţie covârşitoare a părinţilor ce au participat la activităţi a fost a femeilor (mame şi bunici), faţă de cea a bărbaţilor. Din informaţiile provenite de la educatoarele din proiect reiese că majoritatea mamelor au arătat un real interes pentru activităţile desfăşurate cu părinţii la grădiniţă. Implicarea părinţilor în activităţile grădiniţei a fost o provocare şi pentru cadrele didactice deoarece presupune abilităţi suplimentare de interacţiune cu adulţii.

Ca şi în cazul mediatorului şcolar, ordonarea rolului părinţilor în desfăşurarea activităţilor din cadrul grădiniţelor estivale cu scopul valorizării beneficiilor educaţiei pentru copiii lor poate constitui un factor de succes în organizarea unor asemenea tipuri de activităţi. De asemenea, pentru diminuarea rezistenţei la schimbare a părinţilor în ceea ce priveşte educaţia copiilor lor, este nevoie de o puternică motivaţie şi dorinţă din partea cadrelor didactice de a face ceva pentru copiii necuprinşi în sistem – voluntariat, lucru în echipă cu mediatorii şcolari.

„Dacă ştiam ce bine este la grădiniţă şi cât de mult îi place copilului, îl aduceam mai de mult”.

„Dacă ştiam cât de multe fac aici, la grădiniţă o înscriam de anul trecut”.

„Acum îmi pare foarte rău că nu a frecventat până acum grădiniţa copilul meu”.

„Sunt foarte mulţumită de copilul meu de când merge la grădiniţă”.

„Nu m-am gândit că aşa de mică cum este fata mea poate să înveţe atâtea lucruri bune la grădiniţă. Merită să meargă şi la grădiniţă şi la şcoală, să înveţe să scrie şi să citească”.


Grădiniţa Scărişoara, judeţul oltLa grădiniţa din Scărişoara, părinţii au participat cu interes la activităţile din cadrul grupei estivale, colaborând cu educatoarea şi cu mediatorul şcolar.

Grădiniţa Scărişoara, judeţul olt Ajutaţi de educatoare, copiii din Scărişoara au pregătit un spectacol cu dansuri tradiţionale româneşti.


9. monitorizarea progresului Copiilor

Sursele primare de informaţie referitoare la progresul copiilor dar şi al familiilor în ceea ce priveşte acţiunile de susţinere a copiilor la grădiniţă sau şcoală sunt cadrele didactice şi mediatorii şcolari.

Monitorizarea progresului presupune o evaluare standardizată a fiecărui copil la începutul activităţilor grădiniţei şi apoi pe parcursul şi la finalul grădiniţei estivale. Această evaluare standardizată poate fi realizată cu ajutorul unui formular ce conţine mai multe dimensiuni ale dezvoltării cuprinse în curriculum ce trebuie evaluate: vocabular, pronunţie, coerenţă în exprimare, deprinderi de igienă personală, sociabilitate, deprinderi de lucru, capacitate de memorare, de mânuire a instrumentelor de redare grafică, auz muzical etc.

Monitorizarea progresului are rolul de a ajuta cadrele didactice la activităţile desfăşurate în cadrul grupei, având astfel o abordare individuală a fiecărui copil, dar are şi rolul de a oferi o imagine de ansamblu a rezultatelor obţinute de un astfel de proiect.

Pe baza acestei monitorizări, cadrele didactice au realizat studii de caz care conturează portretele unor copii, descriu şi evidenţiază evoluţia copiilor în fiecare domeniul al dezvoltării cuprinse în curriculum şi evaluează caracteristicile acestora, adaptabilitatea şi comportamentul copiilor la început dar şi stimulii care au contribuit la progresul personal, posibilităţile de învăţare, mediul educaţional creat prin proiectul organizării grădiniţelor estivale, calitatea pregătirii personalului, programul zilnic ştiinţific şi implicarea părinţilor. Zece din studiile de caz sunt prezentate în anexa acestui ghid.

În ceea ce priveşte evaluarea rezultatelor, în proiectul Organizaţiei Salvaţi Copiii au fost folosiţi indicatori de input şi output care se referă la standardele de calitate în învăţământul preşcolar şi şcolar, aşa cum sunt formulaţi de Direcţia Generală pentru Educaţie şi Cultură a Comisiei Europene în 20004:3

• Indicatori de rezultat – se referă la progresele copiilor urmare a conţinutului procesului educativ, reflectat în Curriculum naţional, baza proiectului Organizaţiei Salvaţi Copiii,

4 O şcoală pentru toţi. Accesul copiilor romi la o educaţie de calitate. Raport de cercetare, 2010, Gelu Duminică, Ana Ivasiuc, Bucureşti, editată cu sprijinul Reprezentanţei UNICEF în România.


• Indicatori de succes şi de tranziţie de la un ciclu la altul – se referă la trecerea – promovarea – de la un ciclu la altul: înscrierea şi frecventarea grădiniţei normale, înscrierea în clasa I,

• Indicatori ai procesului educativ, care se referă la dotările materiale, starea generală a clădirii, a infrastructurii şi a mobilierului, echipamente, materiale etc. necesare unui învăţământ de calitate pe perioada grădiniţelor estivale,

• Indicatori ce se referă la resursele umane antrenate în desfăşurarea proiectului, cu accent pe implicarea (informală) activă a părinţilor în activităţile la grupă.

Grădiniţa domniţa maria, bacău La intrarea în program, unii copii aveau lacune majore atât la nivel de limbaj, cât şi la nivel educaţional. Sprijiniţi de educatoare, dar şi de ceilalţi copii, s-au integrat treptat în grup şi au participat la toate activităţile organizate.


10. rezultate obţinute şi modalităţi de valorifiCare a aCestora

Privind în ansamblu întregul proiect, cu cele 43 de grupe de pregătire estivală/an, câte una în fiecare judeţ, în majoritate în zone rurale şi câte 2 în Bucureşti, organizate pe parcursul a 2 ani, rezultatele pot fi uşor cuantificabile:

• Anual, 860 copii cu vârste între 3-5/6 ani, dintre care circa 70% romi, au participat la grădiniţele estivale;

• Anual, aproximativ 750 de părinţi ai acestor copii au participat zilnic, prin rotaţie, la activităţile educative din grădiniţe, în fiecare an;

• Anual, 43 de educatoare au asigurat pregătirea copiilor şi au urmărit ulterior înscrierea lor la grădiniţele obişnuite, ca şi monitorizarea progreselor copiilor pe durata anului şcolar;

• Anual, 43 de mediatori şcolari au menţinut legătura între educatoare, copii şi familiile copiilor.

Participarea copiilor la grupele estivale a fost de aproape 100%, singurele absenţe fiind cele provocate de boli sau probleme familiale. ca urmare a participării la grădiniţele estivale, în anul 2009, un procent de 85% dintre copii au fost înscrişi la grădiniţa normală, iar în anul 2010 – 94,34%.

86 educatoare au beneficiat de o pregătire de specialitate ce le va folosi în întreaga lor activitate: au acumulat cunoştinţe privind cultura, istoria şi tradiţiile romilor, elemente de educaţie interactivă, cunoaşterea strategiilor şi reglementărilor privind educaţia timpurie, politicile publice destinate categoriilor defavorizate şi vor şti cum să lucreze şi să comunice cu copiii şi familiile de romi în viitor.

86 mediatori şcolari şi-au dezvoltat cunoştinţele şi abilităţile privind procesul de identificare, selecţie, informare a părinţilor romi privind importanţa educaţiei preşcolare şi şi-au îmbunătăţit abilităţile de comunicare cu copiii şi familiile de romi, au acumulat cunoştinţe noi despre cultura, istoria şi tradiţiile romilor.

Peste 1700 copii cu vârste cuprinse între 3 şi 6 ani, proveniţi din medii sociale defavorizate, inclusiv cei care aparţineau minorităţii romilor, au beneficiat de o pregătire practică şi psihologică pentru înscrierea şi


menţinerea la grădiniţă până la începutul învăţământului primar, au beneficiat de rechizite şi o gustare zilnică pe durata grădiniţei estivale şi sprijin cu rechizite și îmbrăcăminte la grădiniţa obişnuită.

Aproximativ 1500 de părinţi – în general mame – ai acestor copii au fost atraşi să participe la activităţile grădiniţei estivale şi au fost consiliaţi asupra importanţei educaţiei pentru copiii lor.

Pe termen lung putem vorbi de creşterea interesului membrilor comunităţilor de romi faţă de educaţie, valorizarea educaţiei şi menţinerea copiilor la şcoală pe o durată cât mai lungă şi de creşterea şanselor de pregătire profesională pentru o viaţă independentă şi un trai decent.

În contextul în care dezvoltarea normală a copilului este un proces continuu, de lungă durată, elementele de progres şi dezvoltare a copiilor din studiul de faţă descriu evoluţia copiilor pe termen scurt, de patru săptămâni, perioadă în care copilul s-a adaptat unui mediu nou, în cele mai multe cazuri necunoscut lui, a dobândit şi achiziţionat un anumit număr de cunoştinţe şi deprinderi, a dezvoltat un comportament considerat adecvat şi s-a iniţiat probabil o autodefinire în raport cu sine şi cu ceilalţi copiii.

nivelul la care se identifică/aşteaptă rezultatele

rezultate înregistrate pe termen foarte scurt

rezultate aşteptate pe termen lung

individual (copiii care au participat)

Abilităţi de lucru

Capacitate crescută de a se adapta colectivităţii şi cerinţelor instituţionale

Oportunităţi mai mari de a finaliza şcoala

Oportunităţi mai mari de a se integra pe piaţa muncii

Sistemul de învăţământ

O reţea de educatori şi mediatori şcolari pregătiţi ce pot dezvolta proiecte ulterioare similare

O rată mai mare de participare şcolară în educaţia timpurie formală

Rată mai mică a abandonului şcolar

comunitate O mai bună valorizare a educaţiei şi creşterea stimei de sine a romilor

Creşterea capitalului educaţional şi reducerea sărăciei

În concluzie, participarea la grădiniţa estivală poate avea ca rezultat înregis-trarea unor progrese în dezvoltarea copiilor, dar continuarea frecventării grădiniţei normale, înscrierea şi frecventarea şcolii îşi pune amprenta în viaţa copiilor. De aceea, intervenţia trebuie văzută dincolo de finalizarea activităţilor grădiniţei estivale prin menţinerea unei comunicări permanente cu părinţii copiilor şi sprijinirea înscrierii copiilor la grădiniţa obişnuită.


„Este nemaipomenit de frumos să vezi că reuşeşti să aduci atâta bucurie în sufletele unor copii necăjiţi.” Miler Gabriela, educatoare, Vaslui

Salcea, judeţul Suceava – Serbare de crăciunDupă finalizarea grădiniţei estivale, evoluţia copiilor a fost monitorizată de către educatoare pe parcursul întregului an şcolar.


11. resurse neCesare grădiniţei estivale

11.1. resursele umaneEchipa de proiect la nivelul fiecărei grădiniţe este una foarte mică, fiind

formată din educatoare şi mediator şcolar.

zz rolul educatoarelor

În afară de implicarea în organizarea şi desfăşurarea activităţilor la fiecare grupă estivală, educatoarele au cooperat cu mediatorul şcolar şi părinţii copiilor înscrişi la grădiniţa estivală, înainte şi după terminarea acesteia. Educatoarele au coordonat şi procesul de înscriere a copiilor care au frecventat grădiniţa estivală la grădiniţele obişnuite, au urmărit înscrierea lor efectivă, frecvenţa şi acomodarea copiilor în noul colectiv şi au realizat evaluarea copiilor pe durata anului şcolar.

zz rolul mediatorilor şcolari

Potrivit Ordinului Ministrului MECI nr. 1539/19.07.2007, „principala responsa bilitate a mediatorului şcolar este de a sprijini participarea tuturor copiilor din comunitate la învăţământul general obligatoriu, încurajând implicarea părinţilor în educaţia copiilor şi în viaţa şcolii, facilitând colaborarea dintre familie – comunitate – şcoală“.

Percepuţi ca fiind pârghiile de legătură între familie şi şcoală, în general, rolul mediatorilor şcolari în cadrul proiectului a fost de informare a părinţilor asupra proiectului şi, după caz, convingerea lor de a lăsa copiii să vină la grădiniţa estivală, sprijinirea educatoarei în unele activităţi specifice, sprijinirea copiilor pe perioada desfăşurării activităţilor în cadrul grupelor estivale şi chiar însoţirea copiilor la grădiniţa estivală şi înapoi către casă. După încheierea grupelor estivale, rolul mediatorilor şcolari a fost acela de a monitoriza, permanent, situaţia copiilor care au participat la aceste activităţi, precum şi de a consilia părinţii asupra necesităţii frecventării în continuare a grădiniţei şi a şcolii.

Experienţa implementării acestui proiect arată nu numai faptul că mediatorul şcolar a fost persoana resursă, de legătură şi suport pe toată perioada de implementare a proiectului în marea majoritate a cazurilor, ci evidenţiază şi o bună practică, de lucru în echipă, a mediatorului şcolar cu educatoarea, practică ce trebuie multiplicată în toate unităţile de învăţământ preşcolar şi şcolar.


mediatorul ca persoană de legătură între familii şi grădiniţă

mediatorul ca persoană de suport între familie, copil şi grădiniţă

mediatorul ca persoană de legătură între educatoare şi copil, între educatoare şi părinţi şi între copil-copil

Vizitează la domiciliu copilul şi părinţii şi discută cu ei despre grădiniţă, despre avantajele educaţiei timpurii

Convinge părinţii că este important să aducă copilul la grădiniţă şi să nu renunţe chiar şi în cazurile în care reacţiile iniţiale ale copiilor sunt negative

Comunică tot timpul cu copilul

Prezintă familiei programul grădiniţei estivale

Aduce copiii la grădiniţă atunci când părinţii nu pot face acest lucru

Explică pe înţelesul copiilor, în limba romani, cerinţele educatoarei

Vizitează familiile copiilor împreună cu educatoarea şi convinge părinţii să lase copiii la grădiniţă

Asigură prezenţa părinţilor la grădiniţă

Ajută copiii să se adapteze la regimul zilnic din grădiniţă

Comunică tot timpul cu părinţii

Ajută la împărţirea alimentelor pentru copii

Lucrează individual cu copiii

„Mediatorul şcolar este persoana de legătură între educatoare şi copil, între educatoare şi părinţi şi chiar între copil-copil, explică pe înţelesul lor, în limba romani, cerinţele educatoarei”. (opinie educatoare)

„Mediatorul şcolar a vorbit în primele zile cu fetiţa în limba romani şi a ţinut legătura cu familia”. (opinie educatoare)

„Mediatorul şcolar a lucrat individual cu copilul şi a discutat cu mama lui”. (opinie educatoare)

„Mediatorul şcolar a lucrat alături de educatoare zi de zi, ne-am împărţit sarcinile şi ne-am completat reciproc. O singură persoană nu reuşeşte să lucreze cu aceşti copii”. (opinie educatoare)

„Mediatorul şcolar a vizitat şi convins părinţii deoarece părinţii dau dovadă de multă comoditate”. (opinie educatoare)

„Mediatorul şcolar a discutat cu familia, le-a explicat avantajele educaţiei dar totul a rămas la stadiul de promisiune”. (opinie educatoare)


mediatorul ca persoană de legătură între familii şi grădiniţă

mediatorul ca persoană de suport între familie, copil şi grădiniţă

mediatorul ca persoană de legătură între educatoare şi copil, între educatoare şi părinţi şi între copil-copil

Discută despre orice problemă cu părinţii

Participă la activităţile zilnice ale grădiniţei

Ajută copiii la toaleta zilnică şi învăţarea normelor de igienă

Ajută educatoarea la înscrierea copiilor la grădiniţa obişnuită

Păstrează legătura cu familia şi educatoarea şi după finalizarea proiectului

Ajută copiii să se integreze în colectivitate

Ţine legătura cu familia până începe grădiniţa normală şi în continuare

Lucrează alături de educatoare zi de zi

Dacă în proiectul de faţă rolul mediatorului şcolar a fost bine definit, trebuie luate în calcul şi limitele rolului acestuia. Mediatorul şcolar nu poate suplini nici prezenţa cadrelor didactice în comunitate, nici responsabilitatea acestora de a comunica direct cu părinţii copiilor preşcolari şi şcolari şi nici nu poate remedia posibilele rupturi dintre grădiniţă, şcoală şi comunitate, chiar dacă se bucură de recunoaştere din partea comunităţii romilor.

zz rolul părinţilor

Majoritatea politicilor publice sugerează crearea cadrului de dialog între instituţiile de specialitate şi membrii comunităţilor de romi (Strategia guvernului pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor), dezvoltarea capacităţii şi motivaţiei familiilor de romi de a susţine activ dezvoltarea socială a copiilor, în perspectiva integrării într-o societate modernă (Memorandumul comun privind incluziunea socială – JIM), participarea părinţilor la procesul educaţional (politicile educaţionale, curriculum naţional privind educaţia timpurie) etc.

Părinţii au constituit pe de-o parte un grup ţintă al proiectului (mediatorul şcolar şi educatoarele încercând să crească nivelul de conştientizare al părinţilor cu privire la rolul educaţiei în dezvoltarea copiilor), iar pe de altă parte o resursă umană extrem de importantă. Părinţii care s-au implicat în cadrul acestui proiect şi-au susţinut copiii proprii în adaptarea la activităţile grădiniţei şi au sprijinit şi activităţile zilnice ale grădiniţei estivale.


Activităţi în care pot fi implicaţi părinţii

Amenajarea sălii, organizarea mobilierului

Pregătirea şi distribuirea materialelor didactice

Ajută copiii la realizarea lucrărilor

Iau parte la jocurile distractive ale copiilor

Ajută copiii la activităţile de igienă

Ajută la pregătirea şi servirea mesei din acea zi

Ajută la distribuirea alimentelor

Îşi încurajează şi sprijină copiii în primele zile

Asistă la activităţile desfăşurate şi pot să lucreze alături de copil

11.2. ResuRse mateRialeProiectul s-a adresat copiilor din familii dezavantajate socio-economic

care nu îşi permit să asigure minimul necesar pentru participarea copiilor la educaţia preşcolară. În această situaţie, au fost asigurate rechizitele pentru activitatea educativă, gustarea zilnică a copiilor şi câteva alimente de bază pentru familiile lor. De asemenea, treninguri şi încălţăminte pentru copiii cei mai defavorizaţi. Adăugând la aceste cheltuieli şi salariul educatoarelor pentru o lună, se poate estima un cost mediu de cca. 100 euro/copil, deci 2000 euro pentru grupa estivală de pregătire a 20 copii, sumă care, cu o bună gospodărire şi folosire a resurselor comunitare, ar putea fi asigurată de autorităţile locale.


Grup de lucruÎn cadrul cursurilor de pregătire, educatoarele şi mediatorii şcolari au dobândit cunoştinţe referitoare la drepturile copilului, cultura, istoria şi tradiţiile romilor, facilitarea comunicării cu familiile copiilor.


12. oportunităţi de multipliCare a experienţei

Experienţa implementării acestui proiect ne-a condus la concluzia că poate fi aplicat în orice localitate a ţării, cu resurse minime, atâta vreme cât există voinţă şi cooperare între actorii locali. Grădiniţele actuale pot constitui oricând spaţiul organizării unei grădiniţe estivale fără investiţii suplimentare. Stimulentele alimentare sau materiale pot fi asigurate fie cu sprijinul autorităţilor locale fie prin sponsorizări locale. Dincolo de aspectele materiale, cea mai importantă resursă care trebuie găsită la nivel local o reprezintă cadrele didactice cu deschidere şi abilităţi de integrare a copiilor ce vin din medii foarte diferite şi mediatorii şcolari. Parteneriatul şi lucrul în echipă al acestora reprezintă cheia succesului unui astfel de proiect.

Analizând cei doi ani de desfăşurare a grădiniţelor estivale am putea emite o serie de recomandări pentru a asigura succesul unor astfel de grădiniţe estivale:

• Programa după care se face educaţia trebuie să fie extrem de flexibilă, adaptată în funcţie de fiecare copil, ţinându-se cont de mediul său familial, nivelul de dezvoltare psihică şi intelectuală, deprinderile de viaţă, comportament.

• Educatoarele au nevoie de o pregătire prealabilă pentru a fi informate despre specificul fiecărei etnii din care provin copiii, cu aspecte privind comunicarea eficientă şi corectă cu părinţii acestora.

• Trebuie extinsă reţeaua mediatorilor şcolari care şi-au dovedit eficienţa pe durata proiectului, în menţinerea unei legături permanente între grădiniţă şi familie.

• Chiar dacă se au în vedere, cu prioritate, copiii romi, trebuie în mod obligatoriu evitată segregarea, în grupele de copii urmând a fi incluşi şi copii de alte etnii din aceeaşi zonă de locuire. Astfel, copiii se cunosc din vecinătate şi integrarea se face cu mai multă uşurinţă. Trebuie, de asemenea, să fie identificaţi din timp, copiii din familii cu probleme sociale/economice care să fie înscrişi obligatoriu la grupe.

• Este de cea mai mare importanţă colaborarea cu părinţii copiilor, consilierea lor şi implicarea acestora în activităţile educative, pe de o parte pentru a eradica teama că la grădiniţă i se poate întâmpla ceva


rău copilului, pe de altă parte, pentru a înţelege mai bine importanţa educaţiei pentru viitorul copiilor lor. Participarea părinţilor, cel puţin pe durata a câtorva zile, la activitatea desfăşurată în grădiniţe a fost o inovaţie de succes în acest proiect, marea majoritate a părinţilor fiind încântaţi să ajute educatoarea şi copiii.

• Implicarea autorităţilor locale trebuie încurajată şi sprijinită pentru a se întări spiritul aparteneţei comunitare.

• Întrucât copiii din categoriile defavorizate provin din familii sărace, este necesar ajutorul unor sponsori locali, ONG-uri, biserici, alte categorii de populaţie, cu obiecte de strictă necesitate: alimente de bază, îmbrăcăminte şi rechizite.

Pregătirea cadrelor didactice – Braşov


anexe

1. studii de Caz – portrete de CopiiStudiul de caz al unui copil conturează portretul copilului, descrie şi

evidenţiază evoluţia copilului în fiecare domeniu al dezvoltării cuprins în curriculum şi evaluează caracteristicile copilului, adaptabilitatea şi comportamentul lui la început dar şi stimulii care au contribuit la progresul personal, posibilităţile de învăţare, mediul educaţional creat prin proiectul organizării grădiniţelor estivale, calitatea pregătirii personalului, programul zilnic şi implicarea părinţilor.

Progresul personal al copilului, inclusiv al aceluia aparţinând minorităţii romilor poate fi diferit în diverse domenii: unul vorbeşte mai devreme şi are o capacitate mai mare de relaţionare cu persoanele adulte, altul vorbeşte mai târziu, dar are mai dezvoltată capacitatea de ascultare şi înţelegere. Unii copii acceptă şi respectă diversitatea, alţii relaţionează mai greu, inclusiv cu copiii de vârstă apropiată. Unii copii au abilităţi şi deprinderi formate în familie, alţii au capacităţi şi atitudini învăţate. Unii copii au mai dezvoltat conceptul de stimă de sine, mai ales cei care vin din familiile tradiţionale, alţii dau curs expresivităţii emoţionale mai uşor, altora li s-a spus că „bărbaţii nu plâng”.

Pentru a respecta egalitatea de gen dar şi pentru a sublinia diferenţele compor tamentale şi achiziţiile copiilor pe termen lung, am ales cinci studii de caz a cinci fetiţe şi cinci studii de caz a cinci băieţei, relevante pentru a fi considerate practici pozitive. De asemenea, am introdus în cele 10 cazuri şi poveştile unor copii care provin din familiile tradiţionale ce aparţin minorităţii romilor, din mediul rural şi urban.

1. Gheorghe, localitatea trestiana, judeţul iaşi

Gheorghe este un băiat de 5 ani, din localitatea Trestiana, judeţul Iaşi. Localitatea are 110 locuitori aparţinând minorităţii romilor care au o situaţie precară datorită lipsei includerii lor pe piaţa muncii. Copiii de vârsta preşcolară din Trestiana sunt în număr de 25, iar procentul celor care frecventează grădiniţa este de 50%. Grădiniţa pe care o frecventează Gheorghe şi ceilalţi copii este situată în clădirea şcolii, însă, dotările sunt inadecvate desfăşurării procesului educaţional specific. Singurele dotări sunt băncile şi scaunele şi acelea rămase din generaţiile trecute.

Gheorghe nu are cum să ştie cum arată o grădiniţă ideală care are mobilier adecvat, jucării, materiale, aparatură electronică, acces la internet, sală de sport şi loc de joacă pentru copii, încălzire centrală, grup sanitar în interiorul grădiniţei, covoare/mochete pe jos, fiindcă nu a mai fost


niciodată la grădiniţă. Nici acasă nu are unele utilităţi în interiorul casei şi nici prea multe bunuri de folosinţă îndelungată fiindcă locuieşte în mediul rural şi fiindcă părinţii lui mai au de crescut alţi doi fraţi şi o soră pentru care muncesc din greu.

În ziua când mediatorul şcolar şi educatoarea au venit acasă la el să discute cu părinţii lui despre posibilitatea ca Gheorghe să meargă la grădiniţa estivală şi-a dat seama că era ceva de bine pentru el fiindcă discuţia a fost prietenoasă dar mai ales fiindcă mama lui era bucuroasă că a primit musafiri de la „şcoală”.

În prima zi, când a început grădiniţa estivală, Gheorghe, însoţit de mama lui, s-a dus la grădiniţă. Acolo mai erau alţi copii, unii mai mici, alţii mai mari decât el, şi educatoarea, şi mediatoarea şcolară care fusese acasă la el. Cu toţii vorbeau şi se jucau cu creioanele, lipeau nişte figuri pe hârtie pe care apoi le colorau. Unii copii erau mai liniştiţi în băncile vechi şi neprimitoare iar alţii, ca şi Gheorghe, care pentru prima oară luau contact cu un alt mediu decât cel cu care erau familiarizaţi, păreau că cercetează sala de clasă şi colegii de grupă.

Când mama a plecat acasă Gheorghe a plâns mult. Plângea fiindcă era într-un loc necunoscut lui, iar mama, persoana pe care el o iubea, plecase de lângă el pentru câteva ore. Plângea şi fiindcă la grădiniţă se vorbea într-o altă limbă decât cea pe care el o cunoştea din familie, limba romani. Un timp, Gheorghe a refuzat orice sprijin, atât din partea mediatorului şcolar care îi vorbea în limba lui familiară, cât şi cel al educatoarei sau al altor mame care participau la desfăşurarea activităţilor grădiniţei în acea zi. În semn de protest pentru tot ce i se întâmpla pentru prima oară în cei 5 ani, Gheorghe a hotărât să nu interacţioneze cu ceilalţi copii şi să fie cât se poate de rezervat.

În următoarele zile, deşi nu ar fi vrut să se mai ducă la grădiniţă, mediatoarea şcolară venea şi-l lua de acasă. Cu gândul la jucăriile pe care le văzuse doar la grădiniţă, dar nu apucase să le atingă fiindcă a fost supărat, Gheorghe a hotărât să schimbe tactica. A început să vorbească şi să socializeze cu ceilalţi copii, a început să fie atent la educatoare atunci când l-a învăţat să ţină creionul în mână, să coloreze şi să distingă culorile. După patru săptămâni de grădiniţă, Gheorghe ştia să vorbească corect şi coerent, ştia să numere până la 10, ştia trei poezii şi cinci cântece. În continuare lui Gheorghe îi place la grădiniţă, o frecventează zilnic, este parte activă a colectivului şi s-a adaptat bine şi la program.

Cât despre mama lui Gheorghe, în ziua când a asigurat prezenţa la grădiniţă, s-a înţeles bine atât cu copiii, cât şi cu educatoarea şi ceilalţi părinţi. S-a implicat în activităţile grădiniţei şi a fost foarte mulţumită că Gheorghe a beneficiat de acest program. Nu a fost motivată de alimentele oferite, ci a fost interesată de activitatea desfăşurată la grădiniţă de Gheorghe. La sfârşitul zilei a afirmat că a înţeles şi a învăţat câteva metode didactice, iar la sfârşitul grădiniţei estivale era bucuroasă că Gheorghe a avut ocazia şi norocul să participe la acest program şi era foarte entuziasmată de idee.


2. alexandra, localitatea Focşani, judeţul Vrancea

alexandra este o fetiţă de 5 ani, din localitatea Focşani, judeţul Vrancea. Localitatea are 105 700 locuitori, dintre care circa 3000 aparţin minorităţii romilor, oameni ce au o situaţie materială precară datorită lipsei includerii lor pe piaţa muncii. Circa 50% dintre copiii romi nu frecventează grădiniţa.

Grădiniţa unde a mers Alexandra funcţionează într-un local propriu din Str. Prof. Caian, o casă naţionalizată cu aproape toate dotările, însă îi lipseşte un calculator, un copiator şi trebuie refăcut gardul unităţii.

În ziua când mediatorul şcolar şi educatoarea au venit acasă la Alexandra să discute cu mama ei despre posibilitatea ca ea să meargă la grădiniţa estivală, mama a fost uşor de convins. Şi mama şi Alexandra cunoşteau mediatorul şcolar fiindcă locuieşte în preajma lor. Mediatorul şcolar ştia că Alexandra mai are o soră şi un frate mai mic, dar şi faptul că tatăl său executa o pedeapsă şi este închis într-un penitenciar, mama făcând faţă cu greu problemelor cotidiene.

În prima zi, când a început grădiniţa estivală, Alexandra, a venit însoţită de mama ei şi ceilalţi doi fraţi. Alexandrei i-a plăcut noul mediu oferit de grădiniţa estivală, faptul că se putea juca cu alţi copii, că avea jucării şi prin urmare a fost tare încântată încă din primele zile, a respectat toate indicaţiile educatoarei şi s-a adaptat la cerinţele grădiniţei.

La început, în primele zile, pentru că nivelul de cunoştinţe al Alexandrei era mediu şi vocabularul sărac, fetiţa era stingheră, nu comunica. Nu avea deprinderi formate de niciun fel. Ambiţia a făcut-o să se adapteze repede. A învăţat multe lucruri. Se exprimă corect, desenează frumos, respectă culorile şi conturul desenului, realizând fişe corecte. A învăţat cele 12 poezii predate până la sfârşitul grădiniţei estivale, memorând uşor. Recunoaşte cifrele până la 5 şi socoteşte cu o unitate. Cunoaşte cele patru forme geometrice învăţate. În prezent, mama Alexandrei a înscris-o la grădiniţa normală unde s-a adaptat foarte bine programului şi colectivităţii.

Alexandra nu a putut petrece o zi cu mama ei la grădiniţă, aşa cum s-a întâmplat cu ceilalţi copii din grupa estivală, dar mama a venit zilnic, de la o distanţa mare cu landoul şi ceilalţi doi copii să o ia pe Alexandra de la grădiniţă.

O parte dintre părinţii care au participat la activităţile grădiniţei estivale au venit doar pentru alimente. Şi mama Alexandrei a venit pentru alimente, dar educatoarea „crede că a înţeles şi rolul educaţiei pentru Alexandra, dar comoditatea este mare”. Şi părinţii şi copiii au fost încântaţi de „sărbătorica” de la sfârşitul proiectului oferită de educatoare.


3. narcis, localitatea Valea mare, judetul argeş

narcis este un băiat de 5 ani, care trăieşte în oraşul Valea Mare, judeţul Arges. Localitatea are 4184 de locuitori, dintre care 350 aparţin minorităţii romilor. Situaţia materială a părinţilor lui Narcis este foarte grea datorită lipsei unui loc de muncă. Din familia lui Narcis mai face parte încă un frate, mai mare.

Copiii de vârstă preşcolară din Valea Mare sunt în număr de 50, iar procentul celor care merg la grădiniţă este de 50%. Grădiniţa pe care o frecventează Narcis şi ceilalţi 25 de copii este situată în şcoală, are parchet pe jos, termopane, iar încălzirea se face cu sobă şi lemne. Lipsesc jucăriile, spaţiile de joacă pentru copii.

În ziua în care mediatorul şcolar şi educatoarea au venit acasă la el să discute cu părinţii lui despre posibilitatea ca Narcis să meargă la grădiniţa estivală, părinţii au fost uşor de convins.

În prima zi, când a început grădiniţa estivală, Narcis, însoţit de mama lui, s-a dus la grădiniţă. Cunoştinţele lui Narcis erau de nivel mediu, însă, la început, Narcis a fost neastâmpărat, dând dovadă de lipsa răbdării, impulsivitate, agresivitate.

Narcis nu pronunţa corect toate sunetele limbii române, avea dificultăţi de relaţionare cu copiii prin tendinţa de dominare, era agresiv şi irascibil şi de aceea mediatorul şcolar a stat mereu aproape de Narcis atât la grădiniţa estivală, cât şi în timpul deplasării de acasă la grădiniţă şi înapoi.

Mama a participat aproape zilnic la activităţile grădiniţei, deoarece voia să-i schimbe comportamentul lui Narcis. A învăţat împreună cu el tot ce s-a predat, a învăţat poezii, poveşti, cântece, l-a supravegheat şi s-a jucat împreună cu el.

Pe parcursul celor patru săptămâni, Narcis şi-a schimbat un pic comportamentul, mai ales în prezenţa mamei. Povesteşte cursiv diverse scene din poveşti. La desen, trasează cu uşurinţă linii, cercuri, poate realiza un desen. A învăţat cântece pentru copii, pe care le cântă, împreună cu grupul cât şi singur. Execută paşi de dans, înainte şi înapoi dar nu este prea sigur pe el. Scrie linii orizontale şi verticale, ştie să numere de la 1-10 dar nu recunoaşte cifrele, memorează uşor poezii destul de lungi. După terminarea grădiniţei estivale, Narcis a fost înscris de către părinţi la grădiniţa normală.

Mama lui Narcis a apreciat efortul educatoarei şi a mediatorului şcolar. Ea este unul dintre părinţii care a înţeles şi valorizează rolul educaţiei pentru copilul ei şi care nu a venit la grădiniţă doar pentru alimentele oferite.

La sfârşitul grădiniţei estivale, când educatoarea l-a întrebat pe Narcis dacă i-a plăcut la grădiniţă, el a spus: „Îmi place la grădiniţă doar ca să mă joc”. Mama lui Narcis a spus: „Dacă eu nu am învăţat carte, măcar copiii mei să înveţe”.


4. andreea, localitatea motiş/cehul Silvaniei, judeţul Sălaj

andreea este o fetiţă de 5 ani din localitatea Motiş/Cehul Silvaniei, judeţul Sălaj. Localitatea are 426 de persoane dintre care 248 aparţin minorităţii romilor, oameni ce au o situaţie precară datorită lipsei locurilor de muncă. Copiii de vârstă preşcolară din localitatea Motiş sunt în număr de 27 iar procentul celor care frecventează grădiniţa este de 75%. În localitate sunt două grupe de grădiniţă. Una care funcţionează în clădirea şcolii şi o altă grupă, separat. Grupa care funcţionează în clădirea şcolii este dotată corespunzător. Cea de a doua funcţionează într-o clădire improprie, cu o dotare foarte slabă, iar principalele lipsuri sunt: jucăriile, mobilierul adecvat desfăşurării activităţilor şi mijloacele de învăţare.

Andreea locuieşte cu părinţii, un frate şi două surori, însă mama nu are atâta timp cât ar trebui să se ocupe de fiecare dintre copiii ei. Nici la grădiniţă nu i-a dus vreodată şi de aceea cunoştinţele, abilităţile şi deprinderile de viaţă ale Andreei erau ca pentru un copil de 3 ani şi jumătate şi nu pentru un copil în vârstă de 5 ani.

În vara anului 2010, mediatorul şcolar şi educatoarea au venit acasă la părinţii Andreei să discute despre posibilitatea ca ea să meargă la grădiniţa estivală. Părinţii au fost uşor de convins însă pentru Andreea totul avea sa fie nou: personalul, jucăriile, rechizitele şcolare, spaţiul educaţional etc.

În prima zi, când a început grădiniţa estivală, Andreea, însoţită de mama ei s-a dus la grădiniţă. Chiar dacă acolo mai erau şi alte fetiţe şi băieţi care păreau că se joacă dar organizat, sub supravegherea atentă a educatoarei şi a mediatoarei şcolare, Andreea se simţea stingheră fără fratele ei şi fără cele două surori cu care era obişnuită să se joace acasă.

În faţa atâtor elemente noi, primul imbold a fost să plângă şi să protesteze conform vârstei ei. A refuzat comunicarea cu adulţii şi cu copiii, apoi s-a izolat de restul copiilor, a refuzat cooperarea în timpul programului organizat la grupă în acea zi, preferând doar să asiste tăcută la activităţile instructiv-educative.

În ziua când mama Andreei a participat la activităţile grădiniţei, s-a implicat în desfăşurarea activităţilor şi a fost mulţumită de întreg programul desfăşurat pe parcursul zilei. Pe lângă mamă, mediatoarea şcolară a lucrat alături de educatoare zi de zi. „Ne-am împărţit sarcinile şi ne-am completat reciproc. O singură persoană nu reuşeşte să lucreze cu aceşti copii” (opinia educatoarei).

Încet, încet, în următoarele zile, prin metode educative adecvate, jocuri distractive, Andreea a început să coopereze şi să participe alături de colegi la activităţile organizate. A înregistrat progrese în limbaj: exprimare în propoziţii simple, reducerea defectelor de pronunţie. Desenează, memorează şi colorează numai după model şi cu sprijin din partea educatoarei, are auz muzical şi cântă bine, nu are încă deprinderi de redare a grafismelor, memorează greu şi necesită mult exerciţiu individual.


La sfârşitul zilei când mama Andreei a primit pachetul de alimente, a mulţumit educatoarei pentru ele dar şi pentru că i s-a împlinit dorinţa de a-şi vedea fetiţa integrată în colectiv. „Nu m-am gândit că aşa de mică cum este fata mea poate să înveţe atâtea lucruri bune la grădiniţă. Merită să meargă şi la grădiniţă şi la şcoală, să înveţe să scrie şi să citească” (opinia mamei).

În prezent, Andreea este înscrisă la grupa mijlocie a grădiniţei normale. Având câteva deprinderi formate şi fiind obişnuită cu regimul zilnic de activitate din timpul grădiniţei estivale nu au fost probleme deosebite de adaptare.

5. nicuşor, localitatea dârvari, judeţul ilfov

nicuşor este un băiat de 4 ani, din localitatea Dârvari/Ciorogârla, judeţul Ilfov. Localitatea are 2000 de locuitori, dintre care 1000 aparţin minorităţii romilor. Copiii de vârstă preşcolară din Dârvari sunt în număr de 80, iar procentul celor care frecventează grădiniţa este de 50%. Grădiniţa unde a mers Nicuşor şi ceilalţi 40 de copii de vârstă preşcolară funcţionează într-un local propriu, la aproximativ 500 m de clădirea şcolii, pe strada Adunaţi, nr. 70, o clădire veche, ce datează din 1904, dar care beneficiază de încălzire centrală şi apă curentă.

Nicuşor nu a mai fost niciodată la grădiniţă fiindcă acasă mai are alţi 3 fraţi şi 2 surori, iar părinţii lui, mama şi tata se consideră săraci şi spun că nu au îmbrăcăminte pentru toţi copiii, ei muncind cu ziua prin sat, pe la diferiţi oameni.

Când mediatorul şcolar şi educatoarea au venit acasă la el să discute cu părinţii lui despre posibilitatea ca el să meargă la grădiniţa estivală, părinţii au fost greu de convins, dar până la urmă au acceptat ca Nicuşor să meargă la grădiniţă, pentru început, pe perioada celor 4 săptămâni. Nicuşor avea un vocabular sărac, cunoştinţe şi abilităţi medii, iar deprinderile formate în familie erau limitate pentru vârsta lui.

În prima zi, când a început grădiniţa estivală, Nicuşor a venit însoţit de mama lui. Acolo mai erau alţi de copii, dar şi educatoarea, şi mediatoarea şcolară care fusese acasă la el şi părinţii unor copii. Nicuşor credea că şi mama lui va sta cu el la grădiniţă aşa cum observase la doi, trei copii. Când a văzut că mama a plecat acasă s-a simţit singur şi a început să plângă. Educatoarea şi un părinte „de serviciu” din ziua aceea l-au ajutat să se calmeze, să se integreze în grupa de copii şi să se adapteze la programul grădiniţei. Apoi, părinţii au înţeles că educaţia are un rol important în viaţa unui copil şi de aceea l-au adus pe Nicuşor la grădiniţa estivală pe tot parcursul celor patru săptămâni, iar mediatorul şcolar a păstrat în permanenţă legătura dintre familie şi grădiniţă.

În ziua când şi mamei lui Nicuşor i-a venit rândul să ajute educatoarea la desfăşurarea activităţilor grădiniţei, Nicuşor a fost fericit. Mama lui a fost alături de el şi a participat cu entuziasm la activitatea grupei, arătându-se interesată şi încântată de activităţile desfăşurate şi de eforturile depuse de el la grădiniţă.


Când a plecat acasă, mama a primit un pachet cu alimente. Deoarece sunt o familie numeroasă, cu mulţi copii, iar părinţii nu au o ocupaţie, alimentele oferite au fost binevenite. Alimentele au constituit punctul esenţial care a atras părintele la grădiniţă, însă trebuie menţionat faptul că mama lui Nicuşor nu a venit la grupa estivală exclusiv în scopul de a le primi, ci s-a implicat cu plăcere în activităţile desfăşurate în acea zi. La serbarea care a avut loc la sfârşitul perioadei, mama a fost alături de copil şi de educatoare, participând la decorarea clasei cu acest prilej.

Dacă la început exprimarea lui Nicuşor era săracă în cuvinte, incorectă, la final, deşi nu a ajuns la stadiul normal pentru un copil de vârsta lui, Nicuşor a recuperat mult din decalajul ce îl distanţa de colegii săi. De-a lungul zilelor petrecute la grădiniţa estivală, Nicuşor a învăţat să ţină un creion în mână, să coloreze fără să depăşească conturul, ştie acum şi îi face plăcere să modeleze şi să picteze. La activităţile de educare a limbajului, a memorat poezii care l-au ajutat să descopere lumea înconjurătoare (omul, cuvintele scumpe, fructele etc.). La activităţile matematice a învăţat şi recunoaşte cele 4 forme geometrice, cifrele in limitele 1-5. La activităţile practice, Nicuşor participă cu plăcere. Învăţând să ţină creionul în mână, Nicuşor a îndrăgit acest gen de activităţi colorând, decupând, lipind cu plăcere. În prezent este înscris la grădiniţa normală, s-a acomodat foarte bine şi colectivului şi programului grădiniţei.

6. rosaura Zâna, localitatea dăeşti/ Sâmbotin, judeţul Vâlcea

rosaura Zâna este o fetiţă de 3 ani, din localitatea Dăeşti/ Sâmbotin, judeţul Vâlcea. Localitatea are 3000 de persoane dintre care 250 aparţin minorităţii romilor, romi tradiţionali din tată în fiu, ce au o situaţie materială modestă, datorită practicării meseriilor tradiţionale ca sursă principală de venituri. Copiii de vârstă preşcolară din localitatea Dăeşti sunt în număr de 40, iar procentul celor care frecventează grădiniţa este de 75%.

Grădiniţa pe care o frecventează Rosaura Zâna este situată în curtea şcolii din localitate, într-o clasă cu intrare separată de clădirea şcolii, dar lipită de ea. Grădiniţa este dotată cu mobilier, parţial vechi, parţial nou, apă curentă. Încălzirea se face cu sobă de lemne şi ar mai fi nevoie, minimal, de o saltea pentru activităţile de educaţie fizică, un calculator cu imprimantă şi un videoproiector.

Despre grădiniţa estivală, părinţii Rosaurei Zâna au auzit la o întâlnire de prezentare a programului organizată de educatoare, la care a participat şi mediatorul şcolar. Tocmai de aceea, când mediatorul şcolar a venit acasă la părinţii ei să-i convingă s-o lase la grădiniţa estivală aceştia au vorbit în limba romani şi au fost mai uşor de convins. În opinia educatoarei, părinţii sunt „romi tradiţionali, conservatori, şi nu văd cu ochi buni educaţia fetelor”.

Cu toate acestea, tatăl Rosaurei Zâna, a adus-o la grădiniţă estivală din prima zi. La grădiniţă, Rosaura Zâna nu înţelegea limba în care se desfăşurau


activităţile zilnice, vocabularul ei fiind redus în limba română fiindcă în familie se vorbeşte limba romani, iar din punct de vedere comportamental, ceea ce învăţase acasă nu se potrivea cu regulile şi programul grădiniţei.

În faţa acestei situaţii, pe parcursul a trei zile, Rosaura Zâna a plâns, s-a interiorizat, apoi reacţia ei a fost de acceptare a situaţiei şi chiar de adaptare. A ajutat-o mult mediatoarea şcolară care a vorbit cu Rosaura în limba romani şi a ţinut legătura cu familia ei.

După o săptămână, Rosaura Zâna a acceptat să rămână singură, fără mamă la grădiniţă şi a participat activ la activităţi. Progresele s-au văzut după două săptămâni. Rosaura Zâna folosea limba română, cânta şi desena cu plăcere, nu cunoaştea culorile dar le îmbina plăcut. Deşi numără până la 3 şi recunoaşte cifrele, face cu greu corespondenţa de mulţimi şi nu le scrie. Nu poate reproduce semnele grafice.

În ziua în care mama a fost prezentă la grădiniţa estivală, pentru că nu a avut cu cine sa-l lase pe frăţiorul ei de un an, mama l-a adus cu ea la grădiniţă şi de aceea nu a putut sa stea decât o oră. Când mama a plecat acasă cu copilul cel mai mic, Rosaura a refuzat să mai rămână la grădiniţă şi a plecat şi ea acasă.

În acest moment Rosaura Zâna este înscrisă la grădiniţa normală din localitate. Întârzie uneori la program sau absentează motivat când e bolnavă. A mai fost o perioadă când a lipsit fiindcă a fost plecată din ţară cu părinţii.

La serbarea de sfârşit a grădiniţei estivale, Rosaura Zâna a spus ca „e bine la grădiniţă” dar părinţii ei au spus ca Rosaura Zâna „nu are nevoie de prea multă şcoală”.

7. alin, localitatea ocolna, judeţul dolj

alin este un băiat de 4 ani, din localitatea Ocolna, judeţul Dolj. Localitatea are 1280 de locuitori, toţi aparţinând minorităţii romilor. Majoritatea oame-nilor din Ocolna trăiesc din ajutorul social şi alocaţia copiilor. Situaţia mate-rială a părinţilor lui Alin este minimală mai ales că familia lui are şase copii.

Copiii de vârstă preşcolară din Ocolna sunt în număr de 114, iar procentul celor care frecventează grădiniţă este de 80%. Grădiniţa pe care o frecventează Alin şi ceilalţi copii de vârstă preşcolară este situată într-un local propriu, separat de şcoala din Ocolna.

Grădiniţa este dotată cu mobilier adecvat şi ar mai fi utile procesului de educaţie jucării, jocuri de construcţie, calculator, DVD, copiator.

În vara anului 2010, mediatorul şcolar şi educatoarea au venit acasă la el să discute cu părinţii lui despre posibilitatea ca Alin sa meargă la grădiniţa estivală. Părinţii au fost uşor de convins fiindcă mediatorul şcolar a discutat în permanenţă cu familia pentru a lăsa copilul la grădiniţă şi apoi, după începerea grădiniţei, pentru a o frecventa zilnic.


În prima zi de grădiniţă, Alin, însoţit de mama lui s-a dus la grădiniţă. Mai erau alţi copii care ca şi el veneau pentru prima oară la grădiniţă şi, la fel ca Alin, pentru început, unii copii erau mai rezervaţi şi mai timizi.

Chiar dacă Alin locuieşte cu ambii părinţi şi alţi cinci fraţi, nivelul cunoştinţelor lui erau de nivel minim. Nu avea însuşite deprinderile de comportare civilizată, avea un vocabular sărac în limba română, în familia lui vorbindu-se limba romani. Limbajul său era incoerent şi avea o viteză lentă de memorare a cunoştinţelor.

Prins în procesul educaţional, Alin a fost uşor adaptabil. La sfârşitul celor patru săptămâni de grădiniţă estivală, Alin nu mai era rezervat şi timid, iar forma de limbaj predominantă era dialogul, limbajul general fiind unul coerent. Jocurile şi activităţile preferate de Alin au fost jocurile de construcţie, de mişcare, muzicale şi cele logico-matematice. S-a observat un progres şi în ceea ce priveşte viteza de memorare a cunoştinţelor, aceasta devenind medie.

În ziua când mama lui Alin a asigurat prezenţa la grădiniţă ea a cooperat cu educatoarea fiindcă a fost interesată de educaţia lui Alin mai mult decât de alimentele primite deşi şi acestea i-au prins bine. Mama lui Alin a înţeles rolul educaţiei copilului şi consideră că „frecventând grădiniţa şi şcoala, numai aşa poţi să-ţi găseşti un loc de muncă stabil”. În prezent, Alin frecventează grădiniţa, s-a adaptat şi integrat uşor în colectivul clasei.

Pentru că îi plac maşinuţele, visul lui Alin este să aibă o maşină frumoasă şi de aceea, la sfârşitul grădiniţei estivale, când educatoarea l-a întrebat pe Alin dacă i-a plăcut la grădiniţă, el a spus: „Venim la grădiniţă să învăţăm să desenăm, să scriem, să citim, să-mi iau când voi fi mare permis de conducere”.

8. alicia, localitatea Salonta, judeţul bihor

alicia este o fetiţă de 4 ani, din localitatea Salonta, judeţul Bihor. Localitatea are 19.000 de locuitori, dintre care 400 aparţin minorităţii romilor. Copiii de vârstă preşcolară din Salonta sunt în număr de 80, iar procentul celor care frecventează grădiniţa este de 20%.

Grădiniţa pe care o frecventează Alicia și ceilalţi copii de vârstă preşcolară este situată în clădirea unei foste şcoli, o clădire separată şi veche la marginea oraşului. Activităţile grădiniţei se desfăşoară într-o încăpere de 3/2 m, cu două geamuri foarte mici, un spaţiu insuficient pentru 20 de copii, foarte slab dotată, toaleta este situată în curte şi nu are uşi, ci doar două găuri şi un acoperiş prin care plouă. Spălatul mâinilor se face într-un lighean, pus în holul grădiniţei. Nici acasă Alicia nu are suficient spaţiu şi intimitate, ea locuind cu mama, tata, ambii bunici, un verişor şi alţi doi unchi.

În ziua când mediatorul şcolar şi educatoarea au venit acasă la ea sa discute cu părinţii despre posibilitatea ca Alicia sa meargă la grădiniţă estivală, aceştia au fost de acord.


În prima zi, Alicia, însoţită de mama ei, s-a dus la grădiniţă. Acolo, printre ceilalţi copii a recunoscut câţiva prieteni cu care se juca în comunitatea ei, ceea ce a ajutat-o să se adapteze mai uşor în colectiv şi totuşi a fost emoţionată, uşor timidă, dar ca şi comportament era disciplinată. Cunoştinţele Aliciei erau sub limita vârstei. Avea lipsuri importante în vocabular, ştia să spună doar cum o cheamă, nu ştia deloc să vorbească limba română şi de aceea îi traduceau colegii mai mari de grădiniţă.

Pe parcurs a început să vorbească şi în limba română, ajutată şi de mediatoarea şcolară care a participat la toate activităţile grădiniţei. Ştie cuvintele de bază, se joacă, îi plac jocurile muzicale, a început să numere până la 4 în româneşte, ştie să salute şi să spună „mulţumesc”, „te rog” şi chiar şi o poezie în limba română. La desen se descurcă foarte bine, la muzică, încă mai are uşoare reţineri, la dans este grozavă. Cum aude un cântec începe să danseze. A făcut progrese cu scrierea şi citirea, ţine corect creionul în mână, recunoaşte culorile primare, iar mediatoarea şcolară a ajutat-o pe Alicia la toaleta zilnică şi învăţarea normelor de igienă. În prezent Alicia este înscrisă la grădiniţa pentru romi din Salonta.

În ziua când mama a participat la grădiniţă s-a comportat ca şi cum ar fi fost de-a casei, a ajutat la toate: la împărţirea mâncării, a ajutat copiii în timpul activităţilor, a ajutat la curăţenie după activităţi. La sfârşitul zilei mama Aliciei a afirmat ca a înţeles rolul educaţiei pentru Alicia. Nu a fost interesată doar de alimentele primite deşi i-au prins bine.

9. ivanov, localitatea bărbuleşti, judeţul ialomiţa

ivanov este un băiat de 6 ani, din localitatea Bărbuleşti, judeţul Ialomiţa. Localitatea are 6700 de locuitori, dintre care, 6600 aparţin minorităţii romilor. Situaţia materială a părinţilor lui Ivanov este foarte grea deoarece trăiesc din ajutorul social şi alocaţia copiilor. Familia lui mai cuprinde alţi şapte copii: patru surori şi trei fraţi.

Copiii de vârstă preşcolară din Bărbuleşti sunt în număr de 640, iar procentul celor care frecventează grădiniţa este de 18%. Grădiniţa este situată în şcoala din Bărbuleşti şi are două clădiri. Dotările grădiniţei – mobilier, materiale didactice etc. – sunt achiziţionate prin proiectul PHARE al Guvernului României şi de la Crucea Roşie.

Părinţii lui Ivanov au fost de acord ca el să meargă la grădiniţa estivală. Când a început grădiniţa estivală, Ivanov a venit însoţit de mama lui. Chiar dacă şi ceilalţi copiii erau tot din Bărbuleşti, Ivanov stătea mai mult pe scaun, nu vorbea decât atunci când era întrebat şi răspundea cu da sau nu.

Se exprima greu în limba română, nu răspundea nici măcar în propoziţii, nu răspun dea la întrebările persoanelor necunoscute, era cuminte, privea în măsuţa goală, nu se juca cu fetele şi, dacă primea creioane colorate, nu le dădea şi celorlalţi copii de la măsuţă.


După o săptămână, Ivanov a fost mai comunicativ, a împrumutat creioanele şi culorile copiilor de la aceeaşi masă, vorbea şi cu fetele. Se exprima mai bine în limba română, răspundea în propoziţii scurte. A învăţat două poezii scurte, trei cântece, să numere până la 5, cunoştea principalele culori, colora, dar depăşea conturul desenelor şi a făcut parte din jocul „ciupercuţelor”. În prezent, Ivanov frecventează grădiniţa. S-a adaptat fără probleme în noul colectiv, unde are 20 de colegi care nu au fost la grădiniţa estivală.

Mama lui Ivanov a fost plăcut impresionată de activităţile desfăşurate la grădiniţă. A apreciat efortul educatoarei şi a mediatorului şcolar dar şi comportamentul celorlalţi copii. În general, mama a venit la grădiniţa estivală şi pentru alimente, dar la sfârşitul activităţilor a fost încântată de comportamentul copiilor din grupă. A înţeles rolul educaţiei şi recunoaşte că aproape toţi copiii au ascultat pentru prima dată o poveste, au cântat un cântecel, s-au jucat supravegheaţi şi au mâncat la ore fixe.

Când educatoarea l-a întrebat pe Ivanov dacă i-a plăcut la grădiniţă, el a spus: „ Îmi place la grădiniţă şi vreau să mai vin”. Mama lui a auzit răspunsul şi a spus: „contează foarte mult să te ocupi de copii de când sunt mici, dar noi nu ne ocupăm pentru că nu ştim carte şi avem şi mulţi copii şi multe alte probleme (materiale)”.

10. andreea, localitatea maciova, judetul caraş-Severin

andreea este o fetiţă de 5 ani, din localitatea Maciova, judeţul Caraş-Severin. Localitatea are 500 de locuitori, dintre care 214 aparţin minorităţii romilor şi au o situaţie grea din punct de vedere material. Copiii de vârstă preşcolară din Maciova sunt în număr de 32, iar procentul celor care frecventează grădiniţă este de 60%.

Grădiniţa pe care o frecventează Andreea este situată în aceeaşi clădire cu şcoala şi oferă condiţii optime pentru desfăşurarea procesului instructiv – educativ. Are grup sanitar modern, mobilier modular, aparatură modernă, materiale etc.

Părinţii Andreei au acceptat uşor să o înscrie la grădiniţa estivală, mai ales că Andreea o cunoştea pe mediatoarea şcolară care era din aceeaşi localitate şi care mai venise pe la familia ei. Andreea are acasă încă doi fraţi şi două surori.

La început, Andreei i-a fost mai greu pentru ca nivelul ei de cunoştinţe era scăzut. Andreea nu cunoştea culorile, nu cunoştea elementele care identifică anotimpurile, denumirile unor obiecte, formele geometrice, nu ştia să numere şi avea dificultăţi de exprimare în limba română. Datorită acestor probleme şi diferenţei dintre mediul din care venea şi noul mediu ocazionat de participarea la grădiniţa estivală, în primele zile, Andreea a fost retrasă şi timidă.

Încet, încet, s-a adaptat. După patru săptămâni Andreea era mult mai


îndrăzneaţă şi răspundea educatoarei la întrebările formulate, cunoştea semnele grafice necesare pentru scris, identifica culorile, formele, obiectele, ştia să numere şi să vorbească în limba română.

Cea mai fericită zi din cele patru săptămâni petrecute de Andreea la grădiniţa estivală a fost aceea în care şi mama ei a asigurat prezenţa la grădiniţă. Andreea ştia cum decurg lucrurile şi se comporta mult mai firesc decât mama ei care era emoţionată pentru că a putut să participe la educaţia copilului său în acea zi.

Mai erau şi alţi părinţi care, ca şi mama Andreei, nu participau la activităţile grădi niţei estivale doar pentru alimentele primite la sfârşitul zilei, ci mai ales pentru faptul că erau curioşi să vadă cum se desfăşoară activităţile la grupa de grădiniţă estivală.

La serbarea de sfârşit a grădiniţei estivale, mai mulţi părinţi, inclusiv cei ai Andreei au spus că au înţeles rolul educaţiei copiilor, mai ales în găsirea ulterioară a unui loc de muncă. Mama Andreei a completat ceilalţi părinţi şi a spus: „Dacă copiii au şcoală se vor descurca mai uşor în viaţă”.

După cele patru săptămâni de grădiniţă estivală, Andreea a fost înscrisă de părinţi la grădiniţa normală din sat. S-a acomodat bine în colectivitate, lipseşte foarte rar, s-a adaptat uşor pentru că la grădiniţa normală „era prezent mediatorul şcolar, mediul ei apropiat”.


2. experienţa proieCtului din perspeCtiva unei grădiniţe


3. suportul de Curs al modulului „şCoala inCluzivă”

i. educaţia incluzivă: un proces de îmbunătăţire a activităţii şcolare

1. ce este educaţia incluzivă

definiţie: Educaţia incluzivă este o orientare care presupune o schimbare a moda lităţilor de tratare a problemelor educaţionale, bazată pe considerentul că modificările în metodologie şi organizare, aduse pentru a răspunde elevilor cu dificultăţi de învăţare, sunt benefice pentru toţi copiii (Ainscow, 1995). Într-adevăr, persoanele cu nevoi speciale devin factorul stimulator care încura jează dezvoltarea, pentru crearea unui mediu de învăţământ mai cuprinzător.

Educaţia incluzivă încearcă să adreseze nevoile de învăţare ale tuturor copiilor, tinerilor şi adulţilor, concentrându-se în special asupra nevoilor celor vulnerabili la marginalizare şi excludere.

Educaţie incluzivă înseamnă că:

„…şcolile trebuie să primească toţi copiii, fără nici o deosebire privind condiţiile lor fizice, intelectuale, sociale, emoţionale, lingvistice sau de altă natură. Acestea se referă şi la copiii cu dizabilităţi sau talentaţi, copiii străzii şi copiii care muncesc, copiii din populaţii îndepărtate sau nomade, copiii aparţinând minorităţilor lingvistice, etnice sau culturale şi copiilor din alte zone sau grupuri dezavantajate sau marginalizate.” (Declaraţia de la Salamanca şi Cadrul General de Acţiune al Nevoilor Speciale în Educaţie, paragraful 3).

ce este incluziunea?

INTEGRARE VERSUS INCLUZIUNE

Integrarea pune accent pe:• Nevoile „elevilor cu nevoi speciale”;• Schimbarea, remedierea elevului vizat;• Profesionişti, expertiză specializată şi sprijin formal.

Incluziunea pune accent pe:• Schimbările din şcoală;• Beneficii aduse elevilor prin faptul că îi include pe toţi;• Sprijin informal şi expertiza şcolilor normale;• Un bun act al predării pentru toţi elevii.


2. aspecte-cheie ale educaţiei incluzive • Bazată pe comunitate – şcoala reflectă comunitatea ca întreg.• Fără bariere – este accesibilă tuturor, atât sub aspectul fizic, cât şi sub

cel curricular, prin sisteme de sprijin şi metode de comunicare.• Promovează colaborarea – prin care se înţelege că o şcoală incluzivă

lucrează cu alte şcoli, mai degrabă decât competitiv, împotriva altor şcoli• Promovează egalitatea – o şcoală incluzivă are un caracter democratic,

toţi membrii având drepturi şi responsabilităţi.

3. principiile unei şcoli incluzive de succes• O viziune a egalităţii şi incluziunii public afirmată• Sisteme de cooperare • Roluri şi responsabilităţi flexibile• Parteneriat cu părinţii, care se implică în activităţile de planificare şi

implementare a strategiilor unei şcoli incluzive

ii. cum putem realiza educaţia incluzivă

punerea problemei

Cum pot fi profesorii ajutaţi să îşi organizeze clasele în aşa fel încât să faciliteze procesul de învăţare pentru toţi elevii lor?

Cum pot fi restructurate şcolile în aşa fel încât să sprijine eforturile profesorilor?

dezvoltarea profesorilor

Următoarele strategii pentru dezvoltarea profesorilor sunt importante:

Învăţarea prin experimentare

O strategie puternică înseamnă că profesorii participă la experienţe ce ilustrează şi stimulează interesul lor pentru noi posibilităţi de acţiune.

Este pus foarte mult accentul pe învăţarea prin experimentare. Profesorii sunt astfel încurajaţi să privească mediul din clasă prin ochii celui care învaţă şi, în acelaşi timp, să lege aceste experienţe de practicile din şcoala unde lucrează.

Trei factori-cheie extrem de importanţi pentru crearea în clasă a unui mediu de lucru orientat spre includerea tuturor:

primul factor se referă la importanţa pe care planificarea o prezintă pentru clasacaîntreg.

S-a accentuat mult importanţa planificării pentru persoane individuale. Deşi potrivită pentru munca desfăşurată în contexte mici şi relativ izolate, această


metodă se dovedeşte a fi lipsită de practică în şcolile cu număr mare de elevi. Aici principala preocupare a profesorului trebuie să fie planificarea activităţilor pentru întreaga clasă. De asemenea, dacă se pune prea mult accentul pe planificarea individualizată, concept ce a dominat sectorul educaţiei pentru persoane cu nevoi speciale, se pierd din vedere alţi factori contextuali ce ar putea fi utilizaţi pentru stimularea şi sprijinirea procesului de învăţare al fiecărui membru din clasă. Acest aspect ne duce către cel de-al doilea factor-cheie.

Este foarte util să încurajăm profesorii să recunoască şi să utilizeze mai eficient orice resurse care ar putea sprijini procesul de învăţare al copiilor. Este vorba în special de acele resurse disponibile în fiecare clasă, şi anume, copiiiînşişi. În fiecare clasă elevii reprezintă o sursă bogată de experienţe, inspiraţie, provocări şi sprijin, care, dacă este utilizată, poate aduce un plus de energie în îndeplinirea sarcinilor şi activităţilor stabilite de profesor. Însă, toate acestea depind de abilitatea profesorului de a canaliza această energie. Aceasta este o chestiune de atitudine, care depinde de recunoaşterea capacităţii copiilor de a contribui la procesul de învăţare şi a faptului că învăţarea este într-o mare măsură un proces social. Putem facilita acest proces ajutându-i pe profesori să-şi dezvolte abilităţile necesare organizării claselor în aşa fel încât acestea să încurajeze procesul învăţării.

Aceste considerente ne duc la cel de-al treilea factor-cheie în vederea creării în clasă a unui mediu de lucru orientat spre includerea tuturor: improvizarea, sau, altfel spus, abilitatea de a modifica planurile şi activităţile în timpul desfăşurării lor, ca răspuns la reacţia persoanelor din clasă. Cu ajutorul acestor procese profesorii pot încuraja implicarea activă şi, în acelaşi timp, pot ajuta la personalizarea lecţiilor în funcţie de nevoile fiecărui individ. Această abordare corespunde modului de gândire actual prezent în lumea cadrelor didactice, unde se observă o acceptare crescândă a faptului că practicile se dezvoltă prin procese intuitive, în cadrul cărora profesorii „jonglează” cu planurile de lecţie, cu activităţile propuse, încercând pe cât posibil să răspundă reacţiilor din partea elevilor.

Strategii pentru şcoli şi personalul administrativ

a) Principii generale:• Stabilirea unei filosofii a şcolii • Respectarea principiului proporţiei naturale (de ex. şcolile locale) • Să se formeze un grup de lucru pentru incluziune• Menţinerea flexibilităţii şi realizarea faptului că nu este un proces uşor

de implementat

b) Condiţii necesare pentru progresul şcolilor implicate în educaţia incluzivă:• Stil eficient de conducere din partea tuturor angajaţilor, nu numai din

partea directorului. • Implicarea personalului, elevilor şi întregii comunităţi în elaborarea

politicilor şcolii şi în procesul decizional.


• Angajament faţă de planificarea prin colaborare• Strategii de coordonare• Atenţie acordată posibilelor avantaje ale procesului de analiză• Politică pentru dezvoltarea personalului.

În concluzie, care este rolul specialiştilor în contextul re-conceptualizării nevoilor speciale de educaţie?

• Rol de menţinere – răspundem nevoilor copiilor ce au dificultăţi în cadrul sistemelor de educaţie prezente, altfel ajutăm neintenţionat la menţinerea stării de fapt.

• Rol de modificare – răspundem nevoilor copiilor ce au dificultăţi în cadrul sistemelor de educaţie prezente prin căutări orientate spre încercarea de a adapta structurile existente.

• Rol de dezvoltare – răspundem nevoilor copiilor ce au dificultăţi în cadrul sistemelor de educaţie prezente încercând să elaborăm structuri noi menite să faciliteze procesul de învăţare pentru toţi copiii.

4. suport de Curs pentru modulul „ComuniCare Cu grupuri vulnerabile”

1. deschiderea / sesiunea introductivă • Prezenţa, materiale.• Obiectivele atelierului şi agenda de lucru.• Prezentarea formatorului • Reguli comune de lucru

2. Formarea unei înţelegeri comune, bazată pe principalele tematici ale atelierului

• Lucrul în parteneriat (aspecte practice )

3. discuţii despre beneficiile cooperării cu mediatorul şcolar rom. concepte şi principii aplicate în situaţii concrete

• Parteneriatul cu mediatorul şcolar (planificarea participativă a media-torului şcolar )

4. trecerea în revistă a unor noţiuni generale despre comunitate

Întrebări:

� Ce este o comunitate?

� Cunoaşteţi comunităţi de romi ?


• Explicaţi ce este o comunitate • Explicaţi valorile unei comunităţi

Comunitatea este o unitate teritorială de organizare socială în care indivizii au un sens al identităţii şi apartenenţei exprimate de relaţii sociale continue.

Comunitatea se distinge printr-un anumit mod de constituire a solidarităţii între oameni, ca şi prin tipuri specifice de convieţuire. Cele 3 dimensiuni care diferenţiază comunităţile sunt: geografică, comportamentală, identitară.

Este deosebit de important ca în definirea comunităţii să se aibă permanent în vedere conştiinţa apartenenţei la comunitate. Este adevărat, teritoriul constituie baza naturală a existenţei omului şi societăţii în dimensiunea materială şi în cea spirituală.

5. explicarea nevoilor de organizare a comunitaţii rome în românia

Întrebări:

� Cunoaşteţi etimologia cuvintelor „rom” şi ”ţigan”?

� Ştiţi care este actul normativ prin care Guvernul Romaniei îşi asumă îmbunătăţirea situaţiei romilor din România?

Grupul etnic este un grup social specific cu un semnificativ sentiment al identităţii. Membrii unui grup etnic diferă de alţii prin trasături caracteristice: obiceiuri, îmbrăcăminte, comportamente, limbă, religie, concepţie despre viaţă. Prin grup etnic definim o populaţie distinctă în cadrul unei societăţi mai largi a cărei cultură este diferită de a sa. Un grup etnic se constituie în funcţie de mai multe criterii. Astfel, el este un grup de membri cu o identitate distinctă, înrădăcinată într-un tip particular de istorie.

6. exerciţiu de tip icebreaKer • Rolul principiilor în comunicarea cu femeile rome – particularităţi,

utilizarea întrebărilor deschise.• Exerciţiu: Clarificarea din partea fiecărui grup asupra „Ce putem

oferi şi Ce nevoi avem de la celălalt grup”.

7. explicarea noţiunii de discriminare. Sancţionarea tuturor formelor de discriminare în românia

Prezentarea definiţiei discriminării după ce grupul va construi portretul ideal al mediatorului şcolar.

Prezentarea instituţiei care sancţionează toate formele de discriminare.

Un grup minoritar este un grup ai căror membri cunosc discriminarea, segregarea, opresiunea sau persecuţia din partea oricărui grup considerat


grup dominant. Din cauza diferenţelor de putere dintre cele două grupuri membrii minoritari sunt dezavantajaţi, iar din această poziţie grupul dominant are avantaj.

Minoritatea este caracterizată prin trasături fizice şi culturale care o disting de grupul dominant. (Constantion, Schifirneţ, „Sociologie”, Editura Economică,1999)

discriminare: Acest concept – care în uzul comun înseamnă pur şi simplu tratament incorect – apare cel mai des în sociologie în contextul teoriilor relaţiilor interetnice.

Distinşi sociologi priveau discriminarea ca pe o expresie a etnocentrismului – cu alte cuvinte, un fenomen cultural de dispreţuire a celui care arată altfel.

Discriminarea rasială reprezintă tratamentul inegal la care este supus un grup de populaţie numai pe motivul posedării unor caracteristici fizice sau de altă natură definite din punct de vedere social ca desemnând o anumită rasă.

Rasismul este sistemul determinist de credinţe aflat în spatele discriminării rasiale, asociind aceste caracteristici cu anumite trasături fizice, psihologice sau sociale valorizate negativ.

8. Închiderea sesiunii

Întrebare: • Care sunt mesajele cheie din ce am discutat până acum?

Fiecare participant va fi rugat să listeze principalele mesaje transmise în această sesiune.

meSaJele cheie:• Prin construirea unui cadru de încredere, părinţii de etnie romă îşi

vor schimba atitudinea faţă de şcoala comunităţii• Psihologii sociali sunt de acord că fenomenul care constă în a ne

identifica cu celălalt este un proces spontan de formare a personalităţii care are loc de-a lungul vieţii şi mai ales în primii ani ai copilăriei

• Mediatorul şcolar rom este omul de încredere al comunităţii şi angajatul sistemului educaţional românesc

biblioGraFie:

Materialele au fost adaptate după:1. H.G 430/2001 Strategia de îmbunătăţire a situaţiei romilor din România2. Dicţionarul alterităţii şi al relaţiilor interculturale, Guy Ferreol, Editura

Polirom, 20053. Cartea respectului de sine, Gloria Steinem, Editura Polirom, 20044. Constantion, Schifirneţ, „Sociologie”, Editura Economică,1999


5. suportul de Curs al modulului „mediatorul şColar pentru Comunităţile de romi, în românia”

i. Statutul mediatorului şcolar pentru romi între 1990 – 2000

În România, mediatorul şcolar pentru romi a apărut ca un „implant”, în cadrul unor proiecte de şcolarizare (alfabetizare şi recuperare şcolară) realizate de parteneri străini, care – respectând grila organizatorică „de acasă” – pentru şcoli „cu probleme” au prevăzut prezenţa acestei importante resurse umane rome.

Remunerarea acestora, în intervalul de referinţă, era făcută de implementatorii străini, de biserici, de organizaţii neguvernamentale interne şi externe etc., şi nu de sistemul şcolar, profesia nefiind menţionată ca funcţie didactică în Legea Învăţământului şi nici în Statutul personalului didactic.

ii. legislaţia în anul 2000 privind mediatorul şcolar

• Legislaţia externă – Recomandarea nr. 4/2000 a Consiliului de miniştri ai educaţiei al Consiliului Europei – în cadrul căreia apare menţionată şi necesitatea numirii de mediatori şcolari romi în unităţile şcolare;

• Legislaţia internă 1. Fişa de lucru a mediatorului şcolar rom, elaborată de inspectorii pentru

problemele educaţionale ale romilor, la Tulcea, în 15-17 februarie 2000;2. Fişa de lucru a mediatorului şcolar rom, elaborată de CEDU 2000+,

împreună cu cadrele didactice participante la seminarul din iulie 2000, la Sinaia.

iii. Fişa de lucru a mediatorului şcolar rom (men, februarie 2000)1. Sprijină şi contribuie la realizarea şcolarizării copiilor romi la toate nivelele; 2. Facilitează organizarea de întâlniri cu părinţii romi; 3. Colaborează cu O.N.G.-urile rome şi nerome; 4. Furnizează datele necesare elaborării proiectelor şi a recenzării

corecte a populaţiei şcolare; 5. Identifică potenţiale cadre didactice rome (romi absolvenţi de liceu,

elevi romi performanţi); 6. Semnalează şi mediază conflicte inter şi intra-comunitare; 7. Mediatizează informaţiile şi facilităţile privind educaţia pentru romi; 8. Încurajează angrenarea părinţilor în educaţia copiilor şi în viaţa şcolii; 9. Semnalează aspecte deosebite din comunitate în scopul sensibilizării

autorităţilor în soluţionarea lor.


(Fişa a fost elaborată de inspectorii pentru şcolarizarea romilor, în cadrul unui seminar de lucru, organizat de Ministerul Educaţiei Naţionale împreună cu Romani CRISS, la Tulcea, în februarie 2000, a fost aprobată de Minister şi publicată pentru prima dată în „Buletinul informativ interactiv privind învăţământul pentru romi”, nr. 8 / 2000)

iV. noul context (2001–2008)• În perioada, 2000-2001, cu prilejul scrierii termenilor de referinţă ai

megaproiectului educaţional PHARE pentru categorii dezavantajate, cu focalizare pe romi, s-a elaborat de către MECT şi s-a introdus în COR (Clasificarea ocupaţiilor din România), cu începere din 2001, funcţia didactică auxiliară de mediator şcolar.

• Ajută la colectarea datelor despre toţi copiii din comunitate de vârsta şcolarizării obligatorii şi la înregistrarea acestor date în documentele puse la dispoziţia conducerii şcolii şi a inspectoratului şcolar;

• Identifică, prin studiul acestor date şi prin contacte regulate cu părinţii şi cu autorităţile locale, probleme referitoare la şcolarizarea copiilor, prevenirea abandonului şcolar şi continuarea studiilor corespunzătoare posibilităţilor şi aptitudinilor copiilor din comunitate;

• Contribuie, alături de asistenţii şi lucrătorii sociali şi reprezentanţii autori tă ţilor locale, prin informare şi medierea comunicării, la asigurarea respectării drepturilor copilului din comunitate, în special a dreptului la educaţie;

• Mediază comunicarea familiilor având copii în situaţii de risc cu sistemul de asistenţă socială în vederea obţinerii drepturilor sociale conform legii pentru a reduce neparticiparea şcolară datorită excluziunii sociale;

• Furnizează date necesare recenzării corecte a copiilor inclusiv a celor migranţi;

• Facilitează atragerea copiilor cu dificultăţi de participare în activităţile de educaţie preşcolară;

• Acordă consiliere, îndrumare şi informaţii părinţilor în scopul motivării şi încurajării participării acestora la viaţa şcolii şi formării competenţelor educaţionale şi de comunicare;

• Angrenează părinţii în educaţia copiilor şi în viaţa şcolii şi sprijină şcoala în desfăşurarea activităţilor extraşcolare cu implicarea părinţilor;

• Oferă informaţii şcolii pentru întocmirea de informări, rapoarte şi documentaţie referitoare la probleme ale copiilor de vârstă şcolară; se informează şi se instruieşte, inclusiv în limba comunităţii respective, cu privire la facilităţile şi oportunităţile educaţionale destinate copiilor şi tinerilor, şi asigură diseminarea acestor informaţii către toţi copiii, tinerii şi părinţii acestora din comunitatea din care face parte;

• Identifică copii şi tineri din comunitate cu aptitudini pentru continuarea studiilor, în special pentru a deveni cadre didactice şi mediatori în serviciul comunităţii şi le oferă sprijin şi îndrumare, inclusiv prin medierea interacţiunii acestora cu autorităţile educaţionale;


• Sprijină cadrul didactic, eventual prin intermediere în limba comunităţii respective, în comunicarea cu clasa şi părinţii pentru facilitarea procesului de învăţământ.

Ordinul MECT nr. 1539/19 iul. 2007 (publicat în M. Of. R. nr. 670/1.X.2007) – Capitolul III. Responsabilităţile şi atribuţiile mediatorilor şcolari:

Art. 9 Atribuţiile mediatorului şcolar: • Facilitează dialogul şcoală – familie – comunitate.• Contribuie la menţinerea şi dezvoltarea încrederii şi a respectului

faţă de şcoală în comunitate şi a respectului şcolii faţă de comunitate.• Monitorizează copiii de vârstă preşcolară din comunitate care nu

sunt înscrişi la grădiniţă şi sprijină familia/susţinătorii legali ai copilului în demersurile necesare pentru înscrierea acestora în învăţământul preşcolar.

• Monitorizează copiii de vârstă şcolară, din circumscripţia şcolară, care nu au fost înscrişi niciodată la şcoală, propunând conducerii şcolii soluţii optime pentru recuperarea lor şi facilitând accesul acestora la programele alternative de învăţământ (înscrierea în învăţământul de masă la cursuri de zi sau la cursuri cu frecvenţă redusă, includerea în programul A doua şansă etc.).

• Sprijină organizarea de programe suport pentru îmbunătăţirea performanţelor şcolare (programe de recuperare, programe de intervenţie personalizată, programe tip „Şcoala de după şcoală” etc.).

• Colectează datele statistice relevante pentru monitorizarea accesului la educaţie şi menţinerea copiilor în sistemul educaţional obligatoriu.

• Asigură actualizarea bazei de date despre copiii aflaţi în pericol de abandon şcolar, monitorizează situaţia şcolară şi activitatea extraşcolară a acestora, încurajând participarea lor la educaţie.

• Consemnează cu acurateţe şi obiectivitate problemele educaţionale sau de altă natură care au efect asupra participării la educaţie a copiilor din comunitate, informând familiile despre rolul şcolii şi despre prevederile legale referitoare la participarea copiilor la educaţie.

• Transmite şcolii toate datele colectate din comunitate, în scopul identi-ficării soluţiilor optime pentru asigurarea accesului egal la educaţie al copiilor.

• Contribuie la deschiderea şcolii către comunitate şi la promovarea caracteristicilor etnoculturale în mediul şcolar, prin implicarea în organizarea de activităţi cu părinţii/alţi membri ai comunităţii, organizarea de activităţi cu dimensiune multiculturală, organizare de activităţi extracurriculare etc.

• Monitorizează şi încurajează prezenţa elevilor la orele din cadrul programelor alternative, suplimentare/de sprijin.

• Sprijină elaborarea planului de desegregare şcolară şi implementarea acestuia, prin colaborare cu conducerea şcolii.

• Informează autorităţile responsabile despre eventualele încălcări ale drepturilor copilului şi sprijină demersurile acestora pentru soluţionarea situaţiilor respective.

Art. 10 Atribuţiile prevăzute la art. 9 pot fi detaliate şi completate prin fişa postului.


6. lista grădiniţelor şi a Cadrelor didaCtiCe impliCate în proieCt

nr. crt.

Judeţ localitate

Grădiniţa

educatoare mediator şcolar

1 Alba Alba Iulia

Grădiniţa nr. 10

Ciociu Iuliana Hiriza Ioana Salvina

2 Uioara de Sus

Grădiniţa Ocna Mureş

Laszlo Clara Iancu Velu Ioan

3 Arad Vinga

Grădiniţa nr. 2

Bizok Ioana Alina Lupo Ana

4 Nădlac

Grădiniţa Nădlac

Istanoviţ Lavinia Lung Mihaela

5 Argeş Valea Măcelarului, comuna Bughea de Jos

Grădiniţa Valea Măcelarului

Vlaicu Mihaela Cornea Ion

6 sat Enculeşti, Valea Mare

Grădiniţa Ştefăneşti

Ene Anica Vasile Verginia

7 Bacău Valea Şoşii, comuna Poduri

Grădiniţa nr. 1

Popa Sandu Cristina

Garabet Dragana

8 Bacău

Grădiniţa Domniţa Maria

Năsturaş Noemi Năstase Anghel

8 Bihor Sat Târguşor, comuna Cherechiu

Grădiniţa din cadrul Şcolii nr. 1

Szekelzy Eva Bertalan Erica Iuliana

10 Salonta

Grădiniţa Salonta

Zbârcea Laura Andrea

Domian Magdalena Elisabeta

11 Bistriţa – Năsăud

Josenii Bârgăului

Grădiniţa Josenii Bârgăului

Alina Gănău Urs Susana Augustina

12 Comuna Zagra

Şc.Generală cu cl. V-VIII Poienile Zagrei

Nergeş Cristina-Maria

Ursu Valentin Marcel


nr. crt.

Judeţ localitate

Grădiniţa


13 Botoşani Şupitca, comuna Coşula

Grădiniţa din cadrul Şcolii cu cls. I-IV

Hrapciuc Valeria Cobzariu Virgil

14 Botoşani


Chelariu Elena –Mioara

Ispir Ramona Beatrice

15 Braşov Măieruş

Grădiniţa Măieruş

Leonte Irina Dadu Ioan

16 Cutuş

Grădiniţa Cutuş, com. Crizbav

Erzse Emilia-Magdalena

Coşcodan Magdalena

17 Brăila Însurăţei

Grădiniţa nr. 3

Stoianov Maria Orzea Mihăiţă

18 Grădiştea

Grădiniţa Grădiştea

Bratosin Marilena Dumitru Safta

19 Bucureşti Sector 1

Grădiniţa nr. 44

Drăgoi Luiza Miriuţă Mirela

20 Sector 5

Grădiniţa nr. 54

Tolbaşu Maria Teodorescu Florentina

21 Sector 4

Grădiniţa nr. 28

David

Rodica

Bucan Mihaila

22 Sector 5

Grădiniţa nr. 169 „Paradisul Verde”

Sima Constanţa Dumitrescu Nicoleta Gina

23 Buzău Cîndeşti, comuna Verneşti

Grădiniţa Cîndeşti

Marinoiu Dorina Barbu Olimpia

24 Buzău

Grădiniţa nr. 10, Şcoala M. Kogălniceanu

Păun Maria Toma Florentina Mădălina

25 Caraş Severin

Vrăniuţ, comuna Răcaşdia

Grădiniţa Vrăniuţ

Nicoriciu Alina Popovici Marila Maleta Mihaela

26 Maciova

Grădiniţa Maciova

Barbu Elena Cîrpaci Nicolae


nr. crt.

Judeţ localitate

Grădiniţa


27 Călăraşi Stancea-Clinciu, comuna Spanţov

Grădiniţa nr. 4

Andrei Adela Costea Cristina

28 Frumuşani

Grădiniţa din cadrul Şcolii Frumuşani

Velicu Nicoleta Viorica

Toader Costinel

29 Cluj Viişoara

Grădiniţa Frumoasa

Maria Lascău Şeica Loredana

30 Fizeşu Gherlii

Grădiniţa din cadrul Şcolii cu cls. I-VIII Fizeşu Gherlii

Oprea Maria Lakatos Voichita

31 Constanţa Hârşova

Grădiniţa Prichindel

Marinescu Aişea Mercan Valentina

32 Dobromir

Grădiniţa Dobromir

Ghiea Daniela Irimia Melu

33 Covasna Herculian

Grădiniţa din cadrul Şcolii Mathe Janos

Benko Tunde Juliana

Muller Zsigmond Emese

34 Boroşneu Mare

Grădiniţa Boroşneu Mare

Andrási Agota Kocsis Denes

35 Dâmboviţa Voia, com. Crângurile

Grădiniţa din cadrul Şcolii cu cls. I-IV

Gomoi Dorina Ioneci Cornel Ştefan

36 Moroieni-Glod

Grădiniţa Moroieni-Glod

Brînzică Mihaela Oae Ramona

37 Dolj Craiova


Troponete Maria Magdalena

Tiţa Viorica

38 Ocolna

Grădiniţa din cadrul şcolii Ocolna, Amărăştii de Jos

Treanţă Neli-Cristina

Stoican Costel


nr. crt.

Judeţ localitate

Grădiniţa


39 Galaţi Tecuci


Damache Elena Nica Maricica

40 Tecuci


Rugină Ana Maria Nica Maricica

41 Giurgiu Giurgiu

Grădiniţa nr. 9

Cherana Genoveva

Tânase Cristina Geanina

42 Giurgiu

Grădiniţa nr. 3

Dobreanu Alexandrina

Pacuraru Paula

43 Gorj Comuna Balboşi

Grădiniţa Valea 1

Milodin Elena Nicoleta

Sîmba Panduriţa

44 Motru Sec, comuna Padeş

Grădiniţa Motru Sec

Răuţ Ana –Mirela Stanciu Fănela

45 Harghita Topliţa

Grădiniţa din cadrul Şcolii „Miron Cristea”

Marcu Lenuţa Bembe Moldovan Narcisa Alina

46 Avrămeşti

Grădiniţa din cadrul Şcolii Benedek Elek

Kovács Katalin Zsigmond Rigó Tünde

47 Hune doara Brad

Grădiniţa „Floare de Colţ”

Circo Irina Florica Iancu Ioan Nicolae

48 Viile Noi, Deva

Grădiniţa din cadrul Liceului de Muzică/Arte structura din Viile Noi

Dobromir Andreea

Rădulescu Mariţi Aurica

49 Iaşi Trestiana

Grădiniţa Trestiana din cadrul Liceului Teoretic Lascăr Rosetti

Dura Noria Vişan Viliana

50 Zmeu, Lungani

Grădiniţa Zmeu

Tudose Lilioara Hâncu Ana Maria


nr. crt.

Judeţ localitate

Grădiniţa


51 Ialomiţa Bărbuleşti

Grădiniţa din cadrul Şcolii cu cls. I-VIII

Ranteş Mihaela Gheorghe Mariana

52 Ţăndărei


Moldoveanu Silvia –Patricia

Mitrea Steluţa

Iuliana

53 Ilfov Dârvari

Grădiniţa nr. 2

Gheorghe Anişoara

Gheorghe Cristina

54 Brăneşti

Grădiniţa „Riţa Gărgăriţa”

Faraşiu Elena Lixandru Petruţa

55 Maramu reş Ţicău, comuna Ulmeni

Grădiniţa nr. 2

Sav Elvira Lăcătoş Ionuţ David

56 Ponorâta, comuna Coroieni

Grădiniţa Ponorâta

Uglea Corina – Florica

Şanta Sînziana

57 Mehedinţi Corocova


Staicu Victoriţa Cârceanu Petre

58 Gemeni, comuna Dârvari


Văcaru Lilica Văcaru Mihaela Virginia

59 Mureş Hărănglab, comuna Mica

Grădiniţa Hărănglab

Benţa Dorina Bârcea Augustin

60 Ţonciu

Grădiniţa Ţonciu

Dezsi Timea Izabella

Horvath Eniko

61 Neamţ Slobozia, comuna Boghicea

Grădiniţa din cadrul Şcolii cu cls I-VIII

Liahu Iulia Tălpălaru Emil

62 Solca, Oniceni

Grădiniţa din cadrul Şcolii Solca

Rotariu Maricica Bechian Petrică


nr. crt.

Judeţ localitate

Grădiniţa


63 Olt Caracal

Grădiniţa din cadrul SAM Caracal

Drăghicean Mirela Radu Nicuşor

64 Scărişoara

Grădiniţa Scărişoara

Muşat Ionela- Rodica

Saioc Ilie

65 Prahova Sângerul

Grădiniţa nr. 1

Mareş Georgeta Constantin Leonida

66 Ploieşti

Grădiniţa nr. 7

Vintilă Nina Dimache Aurelia

67 Sălaj Cehu Silvaniei

Grădiniţa nr. 2

Pop Ileana Fălăuş Rodica

68 Şimleu Silvaniei

Grădiniţa nr. 1, structura Pusta Vale

Elekes Eugenia-Rodica

69 Satu Mare Carei

Grădiniţa nr. 7

Kincses Judith Beata

Hompoth Maria

70 Sărăuad, comuna Tăşnad

Grădiniţa Sărăuad

Cornea Mioriţa Mezei Eugenia

71 Sibiu Dîrlos

Grădiniţa din cadrul Şcolii Dîrlos

Raţ Virginia Medeşan Adriana

72 Moşna

Grădiniţa din cadrul Şcolii Moşna

Herciu Elena Moldovan Steluţa

73 Suceava Pătrăuţi

Grădiniţa din cadrul SAM Pătrăuţi

Meşteriuc Graţiela Lăcătuş Elisaveta

74 Salcea

Grădiniţa Salcea

Vereha Doina Bisceada Andreia

75 Teleorman Conţeşti


Văituş Floarea Apostol Oiţa

76 Scrioaştea

Grădiniţa Scrioaştea

Popa Constanţa Săndulescu Cristina


nr. crt.

Judeţ localitate

Grădiniţa


77 Timiş Sat Măguri, Lugoj

Grădiniţa nr. 9

Rusceac Daniela Rusceac Ilie

78 Chevereşu Mare

Grădiniţa Chevereşu Mare

Vîşcu Corina-Ana Ilie Elena

79 Tulcea Isaccea

Grădiniţa din cadrul Grupului Şcolar C-tin Brătescu

Sava Liliana Mihail Camelia

80 Tulcea

Grădiniţa din cadrul SAM nr. 3

Ivanov Claudia Stan Mia

81 Vaslui Băltăţeni, comuna Băcani

Grădiniţa Băltăţeni

Genis Georgeta Vasile Vasile

82 Rădeni

Grădiniţa din cadrul Şcolii Rădeni

Miler Gabriela Cojoc Petronela

83 Vâlcea Brezoi

Grădiniţa Valea lui Stan

Tudose Ionela Zgripcea Carmen Iuliana

84 Dăeşti, Sâmbotin

Grădiniţa Sâmbotin

Budică Gabriela-Raluca

Bujor Maria

85 Vrancea Focşani

Grădiniţa nr. 3

Popa Argentina Radu Nina

86 Odobeşti

Grădiniţa nr. 1

Gherman Zamfirica

Batog Veronica


despre autorimariea ionescu este absolventă a Facultăţii de Drept din cadrul

Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti şi doctor în sociologie la Universitatea din Bucureşti – Facultatea de Sociologie și Asistenţă Socială.

Având o experienţă diversă, în general în domeniul drepturilor omului şi, în special, în domeniile administraţie publică, managementul instituţiilor şi al organizaţiilor neguvernamentale, dezvoltare comunitară locală, managementul proiectelor, elabo rarea politicilor publice naţionale şi europene destinate minorităţii romilor, în perioada 2005 – 2007 a deţinut funcţia de Secretar de Stat la Agenţia Naţională pentru Romi.

Este membru fondator al Agenţiei de Dezvoltare Comunitară „Împreună”. Din 1992 şi până în 2000 a lucrat în cadrul unor organizaţii neguvernamentale, ca militantă activă pentru drepturilor omului. A colaborat cu diverse organizaţii rome şi nerome, interne şi internaţionale, în general în domeniul protecţiei drepturilor omului, a categoriilor vulnerabile, şi, în special, în domeniul drepturilor minorităţii romilor.

Este autor/coautor a unor cărţi, studii şi articole care au ca subiect procese de dezvoltare socială, accesul romilor pe piaţa muncii şi incluziunea romilor, dar şi a unor rapoarte referitoare la situaţia romilor din România, relaţiile romilor cu autorităţile şi instituţiile publice, relaţiile romilor cu poliţia, cazurile de violenţă dintre romi şi populaţia majoritară, situaţia femeilor etc.

De numele lui Gheorghe Sarău se leagă organizarea învăţământului de limba romani şi şcolarizarea romilor, încă din anul 1990, planificarea lingvistică pentru această limbă în România, dar şi normarea limbii romani, cu toate aspectele pe care le presupune un astfel de demers: elaborarea primelor instrumente de lucru pentru domeniul rom – dicţionare, programe şi manuale şcolare, materiale auxiliare etc., demararea primelor structuri de studiere a limbii romani – 17 ediţii ale cursurilor de vară, învăţământ deschis la distanţă pentru pregătirea institutorilor romi pentru predarea limbii romani sau integral în această limbă, introducerea primului curs de limbă romani la nivel universitar, organizarea primei secţii de limba romani la Universitatea din Bucureşti, publicarea unui număr impresionant de lucrări consacrate acestei limbi la nivel şcolar şi universitar, formarea şi captarea în sistemul educaţional a resurselor umane rome (mediatori şcolari, inspectori romi, educatori, învăţători, institutori, profesori).

Gheorghe Sarău este, deopotrivă, cadru didactic universitar, prof. dr. la secţia de limba şi literatura romani – Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii din Bucureşti, din anul 1992 şi consilier pentru limba romani şi romi, la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, unde, din anul 1990 şi până în prezent, gestionează problematica privind studiul limbii romani şi şcolarizarea romilor.


daniela munteanu este licenţiată în sociologie la Universitatea din București și deţine un Masterat în Politici Sociale pentru Dezvoltare. Şi-a început cariera în domeniul dezvoltării regionale în cadrul Institutului Urbanproiect. Au urmat 4 ani în domeniul cercetării și monitorizării drepturilor copilului în Organizaţia Salvaţi Copiii. Din 2006 este consultant la Gallup România în domeniul cercetării sociale calitative și cantitative. Tematica abordată până în prezent include drepturile copilului, drepturile omului, evaluarea politicilor sociale, a politicilor publice și a programelor sociale.

Absolventă a Facultăţii de Istorie a Universităţii Bucureşti, miralena mamina lucrează în Organizaţia Salvaţi Copiii din anul 1995.

Domeniile prioritare în care a promovat şi derulat proiecte se referă la protecţia drepturilor copiilor cu dizabilităţi şi ale copiilor romi, pentru aceştia din urmă un accent deosebit punându-se pe accesul, cu şanse egale, la educaţie preşcolară şi şcolară. De asemenea, în cadrul cursurilor de pregătire a unor cadre didactice care lucrează cu copii romi, a susţinut realizarea unei educaţii multiculturale în şcoli, pentru îmbunătăţirea climatului interetnic şi evitarea marginalizării copiilor aparţinând minorităţilor.

A contribuit la realizarea unor materiale şi rapoarte ale organizaţiei şi a participat la manifestări dedicate copiilor, în ţară şi în afara ei.


bibliografie - Andruszkiewicz, M. Desegregarea şcolilor – progrese şi provocări. Experienţele

Programului PHARE 2003: „Acces la educaţie pentru grupurile dezavantajate”, raport nepublicat, pregătit pentru proiectul Phare 2003, prezentat la o masă rotundă din mai 2006, pp. 6-10, disponibil la http://www.edu.ro/index.php/articles/6758

- Ciolan, L. (2003), Dincolo de discipline. Ghid pentru învăţarea integrată/cross-curriculară

- Crişan, A. (2006), 15 ani de schimbare în curriculum, în Patru exerciţii de politică educaţională în România, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti

- Giddens, A. (2000), Sociologie, Editura All, Bucureşti

- Miroiu, A. (ed.), (1998), Învăţământul românesc azi, Polirom, Iaşi

- Păun, E. (1999), Şcoala-abordare sociopedagogică, Editura Polirom, Iaşi

- Raffel, J. (1998), Historical Dictionary of school segregation and desegregation, Greenwood Press

- Stoica, N.I. (2007), Combaterea şi prevenirea segregării în educaţie, Ghid Practic, disponibil la www.stop-segregation.ro

- Surdu, M., Desegregarea – un exerciţiu de policromie (http://www.policy.hu/surdu/ Raport%20final%20IPF%20martie%202003.pdf )

- Ştefănescu, D.O., (2003), Dilema de gen a educaţiei, Iaşi, Editura Polirom

- Vlăsceanu, L. Şcoala la răscruce, (2002), Schimbare şi continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact

- Wieviorka, P. (1994) – Spaţiul rasismului, Editura Humanitas, Bucureşti

- Zamfir, C., Vlăsceanu, L. coord. (1998), Dicţionar de sociologie, Editura Babel, Bucureşti

- Legal şi egal pe piaţa muncii pentru comunităţile de romi. Diagnoza factorilor care influenţează nivelul de ocupare la populaţia de romi din România, 2010, Editura Expert, Bucureşti, editată de ICCV cu sprijinul Fundaţiei Soros.

- Cornul şi laptele – percepţii, atitudini şi eficienţă, 2009, Editura Expert, Bucureşti, editată de ECHOSOC, cu sprijinul Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale.

- The Impact of Legislation and Policies on School Segregation of Romani Children; A Study of Anti-Discrimination Law and Government Measures to Eliminate Segregation in Education in Bulgaria, Czech Republic, Hungary, Romania and Slovakia. ERRC, Budapest, 2007.

- Notificarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, nr. 29323/20.04.2004

- Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, nr. 1540/19.07.2007 privind interzicerea segregării şcolare a copiilor romi

- Plan de desegregare – Proiectul Resurse şi sprijin pentru educaţie incluzivă – ISJ Cluj, 2005

- Plan de desegregare, ISJ Satu Mare (http://www.isj.sm.edu.ro/isj/index.php)

Investeşte în oameni!Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013Axa prioritară: „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii”Domeniul major de intervenţie: 2.2 „Prevenirea şi corectarea părăsirii timpurii a şcolii”Titlul proiectului: Copiii romi se pregătesc pentru grădiniţă!Cod Contract: POSDRU/23/2.2/G/12100Beneficiar: Organizaţia Salvaţi Copiii

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriupoziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Intr. Ştefan Furtună 3, sector 1, 010899 - BucureştiTel: +40 21 316 61 76 Fax: +40 21 312 44 86

Email: [email protected] www.salvaticopiii.ro

La gradinita, copiii învata ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ ˘,

Documents

Transcript of La gradinita, copiii învata ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ ˘,