Gheorghe Asachi - La cugetarea mea

Cnd ntinzi a tale aripi, o, tu, cugete-nfocate,Si-n noianul fantaziei te nalti cu repegiune,Cautnd frumoase teme ntre cele luminatePentru lira-mi umelita, doritoare sa rasune,Usurel, pe munte Pincio, ntre pinii verzi razbate;De virtute si frumsete acolo-i videa minune,Acolo zna me trece pe cararile-ncntate,Stralucind cu o lumina care niciodata-apune.De la dnsa mprumuta lina si blnda lucoare,D-unde-amorul cu virtutea si-nteleptul spirt deraza,Ce dau numelui aice faima cea nemuritoare.n zadar n lume-aiure vei cata ca sa se vazantrunite-ntr-o fiinta toate-a cerului odoare,Care catre fapte-nalte nencetat nsufleteaza.