KREMLIN,MOSCOVA19 MAr i966

' - Este un fals, spuse liderul rus, uitindu-se lind la minunata

picturd mici pe care-o ;inea in miini.

- Nu-i posibil, rdspunse colegul siu de la Biroul Politic.

Icoana Sflnhrlui Gheorghe cu balaunrl, care a aparlinut larului,este h Palatul de Iami din Leningrad, sub pazi stricti, de mai

bine de cincizeci de ani.

- Aqa e, tovarite Zaborski, dar arn pdzit un fals mai bine de

cincizeci de ani, spuse bntianul. Probabil cA Fnrl a inlocuit ori-ginalul inainte ca Armata Rolie si intre in St. Petersburg qi sd

nivileasc6 in Palahrl de lamd.

$efirl Securi6$i Statului se foi nerdbdiior in scarm, iarjocul

de-a goarecele qi pisica continui. Dupd at6lia ani de cAnd se afla

la conducerea KGB-ului, Zaborski ptia cine fusese dishibuit in

rolul goriceh.rlui chiar din momentul in care, ln acea dimineali,

la ora patru, sunase telefonul qi fusese anunlat ci secretarul

geneml il convoaci imediat la Krefi in, la raport.

- Cum poli fi sigrn cn e un fals, Leonid llici? intrebi omulqtul.

IO JEI:I:I{EY ARCHER

- Pdi, dragul urcu Zabo$ki, in ultimele optsprezece luni virstatututot comor-ilor din Palatul de lamd a fost verificatd prin me-toda Carbon 14, un procedeu gtiintific modem, care nu necesitd

doud evaludri, spuse Brejnev, etalindu-si noile cunogtinte. Siceea ce am crezut noi ci este capodopera naliunii se dovedeste

a fi fbst pictatd la cinci sute de ani dupd realizarea oliginaluluide cih.e Rubliov. continud el.

Dar de cdtre cille si cu ce scop? intrebd neincrezdtor seful

Securititii Statului.

- Speciali;tii mi-au spus cd probabil a fost un pictor de curte,

angajat sd cxccute copia cu doar cdteva luni inainte de Revolutie,dspunse liderul rus. Pe dircctorul Palatului dc Iamd l-a pus intot-deauna pe gdnduri faptul ci pe spatele ramei nu se afld traditio-nala coroand de argiDt a tarului, asa ca la celelalte capodopere.

- Eu am crezut mercu cd acea coroand dc argint a fost luatd

dc yrcun amator dc suvenirc chiar inainte ca noi sd intrdm inSt. Pete$burg.

Nu. Nu coroana de argint a {arului a fost luati, ci chiar pic-tura, spuse sec secretarul general.

Sprincenele stufoase i se ridicau de cdte ori enunta o prupozitie.

Ce-o fi flcut (arul cu originalul? murmura geful KGB, caqi cum si-ar fi adresat siesi intrebarea.

Tocmai asta vreau $i eu si stiu, tovarese, zise Brqnev.Mdinile i se odihneau pe marginile picturii rimase in fala lui.Dumneata esti cel ales sd afle rdspultsul.

Pentru prima oard. seful KGB-ului pdrea nesigur pe sine.

- Aveti vreun indiciu de care sd md agdt?

Foarte vag, recunoscu secretarul general, deschizdnd cuo mipcare brusci un dosar pe care-l scoase dil sertarul de sus

al biroului.isi atinti privirea asupra insemnirilor dactilografiate cu grijd,

ce punau titlul ,,Semnificatia icoanei in istoria rusi". Cineva pe-

trecrlse toatd noaptea intocmind un mport de zece pagini, pe care

conducdtorul abia-qi gdsise timp si-l examineze. Lui Brejnev

O chestiunc dc onoale l l

i se trezi cu adeverat interesul la pagina patru. Trecu repede

peste primele trei pagini si abia rpoi citi cu ghs tare: ..in mo-

mentul incep€rii Revolu.tiei, tarul Nicolae al Il-lea a considerat

cu sigurantd capodopera lui Rubliov drept paqapofiul libertetii

in Vest. Probabil cd avea o copie, pe care a l6sat-o pe perete, in

biroul siu, acolo unde inainte fusese originalul". Conducdtorul

sovietic ridicd pdvirea !i completi:

in afard de asta, avem prea pu{ine indicii pe care sd

Ie folosim.Seful KGB-ului avea un aer perplex. Nu reuqea si inlcleagd

de ce voia Brejnev se implice Securitatea Statului in fintu! unei

opere de intercs minor.

Cat este de impofiantd gesirea originalului? intrebi el,

incercdnd si mai afle wer.rn aminunt.

Leonid Brdjnev il lntui cu privirea pe colegul de la Kremlin.I Nimic nu este mai impofiant decat asta, tovardqe, se auzi

respunsul nea$teptat. $i i1i voi asigura resursele umanc gi finan-

ciare pe care le consideri necesare ca si descope unde se afle

icoana tarului.Pdi, dac[ ar fi sd vi cred pe cuvant, tovar4e secrctar general,

s-ar putea sd cheltuiesc mult mai mult decat merite pictura, spuse

seful KGB-ului, incercand sd-$i ascundd neincrederca.

- N-ar fi posibil. cdci nu md intereseaza icoana in stne.

rdspunse Brejnev, ficAnd o scurtd pauzi, pentru a vedea efec-

tul. Se intoarse cu spatele la $eful Securitdlii Statului 9i aruncd

o privire pe fereastrd. intotdeauna il enervase ce nu putea sd

vadd peste zidul Kremlinului, pdnd in Pia{a Roqie. Astepta

cateva clipe inainte de a completa pe un ton oficial: Banii pe

care i-ar fi putut lua tarul din vdnzarea unei astlcl de capodopere

nu i-ar fi ajuns - la stilul sdu de viale obilnuit - dec6t vreo

cateva luni, poate un an cel mult. Ei bine, garantia pentru viata

1arului qi a familiei sale ar fi fost asiguatd de ceea ce credem

cd a ascuns el in inlerion la5lorloi.

12 JEFFREY ARCHER

Pe geam, in fafa secretarului general, se formd un mic roto-col de aburi.

Oare ce-ar putea fi atat d€ prefios? intrebd qeful Securititii.

- i1i mai aminteqti, tovardqe, ce i-a promis tarul lui Lenin inschimbul vietii?

- Da, dar s-a dovedit a fi o cacealma, pentru cd nici un docu-ment nu era ascuns...

Se opri inainte de a pronunta ,,in icoani".Zaborski stdtea in picioare fixi si scoatd un cuvant, incapa-

bil si urmireascd zimbetul satisficut al lui Brejnev.in sltrgit, ai reusit si-ntelegi unde bat, tovarise. Vezi dum-

neata, documentul a fost tot timpul ascuns in icoan6. Doar ci noin-am a\ut icoana autentica.

Conducdtorul rus mai lSsA sd treacd un timp inainte de a se

intoarce qi a-i inmana colegului sdu o singurd coald de hdrtie.

- Aceasta este depozilia jarului in legSturd cu ceea ce vomgisi ascuns in icoana cu Sf. Gheorghe qi balaurul. La vremeaaceea nu s-a descoperit nimic ascuns in ea, ceea ce i-a intdritconvingerea lui Lenin cd fusese un patetic joc la cacealrna al

1arului, doar ca sd-qi salveze familia de la executie.Zaborski citi pe-ndelete depozilia scrisd de mand qi sernnati

de far iu cdteva ore inainte de a fi executat.

Cu mult inainte de a ajunge la ultimul paragraf, lui Zaborskiincepuri sd-i tremure mAinile gi pe lrunte ii apiru o piciturd desudoare. Se uitd la pictura minuscul5, nu mai marc decet o carte,rdmasd in ccnLrul biroului prepedintelui.

- D€ Ia moartea lui Lenin inooace, nimeni n_a crezut in vor_bele tarului, conthud Brejnev. Dar acum nu mai existd nici undubiu: dacd vom reusi sd afldm urrde se afli capodopera origi-nald, cu siguranli vom inha qi in posesia documentului promis.

- $i cu autoritatea pe care ne-o conferi semneturile de pedocument, nimeni n-ar putea se pune la indoiali legalitateacererii, sublinie Zaborski.

O chestiune de onoare 13

- Fird doar gi poate cd aga vor sta lucrurile, tovad.se, repliciconducitorul rus. $i sunt sigur cA vom primi sprijinul Naliunilor

Unite qi al Curlii Intemalionale de Justi,tie de la Haga in cazul incare americadi ar incerca si ne conteste dreptul. Totuqi, mi tem

cd acum timpul este impotriva noastri.

De ce? intrebi geful Securititii Statului.

Uite-te la data trecute de pr in depozilie qi o sd-.ti dai

seama cat timp mai avem ca sA ne onordm paftea noastrd din

inlelegere, spuse Brejnev.Zaborski is,i plecd privirea asupra datei scrise neglijent de

mdna lamlui: 20 iunie 1966. ii inapoie depozilia, gdndindu-se intrcetagi timp la enormitatea sarcinii pe care i-o incredinlase qeful

sdu. Leonid Ilici Brejnev i$i continuA monologul.

- Aqa c[, dupi cum vezi, tovardqe Zaborski, nu mai avem

decat o lun6?ani la data limiti, dar, daci dumneata reuqegti sd

desEoperi unde se afld icoana originald, strategia de apirare a

pregedintelui Johnson devine practic inutild, iar Statele Unite -un pion pe tabla de gah ruseasce.

O chcstiune de onoare 15

- ,,Clubului de crichet din Hampshire, doudzeci qi cinci de

lire sterline, cotiz:tia mea pe via1i", continui cu glas monoton

domnul Holbrooke, impasibil la nefedcirea domniqoarei Scott.

,,in sll4it, plitit p6nd la ultimul ban", g6ndi Adam.

- ,,Bif6nilor pungapi, cincisprezece lire sterline. Iar bisericiiparohiale din Appleshaw, zece lire."

,,Membru pdnd la moarte", reflectd Adam.

- ,tui Wilf Proudfoot, grddinarul nosfru credincios cujumS-tate de norm5, zece lire, iar doamnei Mavis Cox, cea car€ ne

ajuti in fiecare zi. cinci lire. In fine. dragci ti iubitei mele solii.

$usan, casa in care am conyietuit gi tot reshrl averii mele."

Aceasti hotirdre il Fcu pe Adam sA doreascd sd izbucneascd

inh-un ras zgomotos, cdci se indoia cd tot ce mai rimdnea dinaverea lui Papa, chiar dacd ar vinde obliga.tiile cu premii printragere la sorfj.qi crosele de golfantebelice, se ridica la mai multde incd o mie de lire sterline.. Dar mam4 care era o adevdratd fiicd de ofi1er, nu se pl6ngea,

n-o ficuse de altfel niciodatd. Dacd Dumnezeu i-ar dezvilui vreo-

dati pe sfinli, spre deosebire de i"reun oarecare papd d€ la Roma,

Sfanta Susan din Appleshaw qi-ar gdsi locul acolo sus, l6ngd

Maria gi Elisabeta. Toatd viala lui, Papa, cum ii spunea mereu

Adam, instituise standarde foarte inalte dupd care trebuia sd

trdiasce toate familia. Poate ci de aceea Adam continua sdJadmire, mai presus decdt pe oricare alt birbat. Uneori numaigAndul la acesta il flcea sd se simti nelalocul sdu in peisajulanilor qaizeci.

Adam incepu sd se agite nervos in scaun, bdnuind cd proce-

durile legale se apropiau de sle$it. Avea sentimentul ci va fi cuatat mai bine, cu cet vor iegi mai repede din biroul dsta mic, rece

gi posomordt.

Domnul Holbrooke mai ridicd o dati privirea, i;i drese

glasul, de parcd era pe punctul de a anunta cui urmau sd rdmanidiamantele familiei Goya sau Hapsburg, iQi impinse ochelarii culentile in form.4 de semilund in sus pe nas, apoi isi pironi privirea

2

APPLESIIAW, AI\IGLIAIUME 1966

, .-,,Iar iubitului pi singurului meu fiu. ciipitanul Adam Scott,

rvrL.. rr ras moStenire suma de cinci sute de lire sterline.,.Desi Adam se a$tepbse ca suma sd fie mizerabili, rimase

drcpt, leapin in scaun, sustinAnd privirea avocatului care se uitala el peste ochelarii cu lentile in formd de semiluni.

Bitnenul avocat, apzat in spatele biroului mare, ridici usorcapul si clipi cdfe tAndrul chipes din fara lui. Adam iqi nec;;;;_vos mena prin p6rui negnr pi des, brusc congtient de privireaavocatului atintiti asupra lui. Apoi ochii domnului Hoibrookereveniri Ia h6rtiile din fata lui.

,,Iar fiicei mele dmgi si iubite, Margarct Scot! ii las morteniresuma de patu sute de lire sterline.,.

Adam nu-pi putu reprima un mic sur6s amuzat care i se letipe chip. Chiar pi 'ur privinta dehliilor neinsemnate ale acrului seufinal, taicd-sdu rimdsese un $ovin.

I Military Cross (Crucea Mitirara _ decoBfie britanice)

16 ]EFFREY ARCHER

pe ultimele paragrafe din testamentul clientului s6u. Cei tleimembri supravieluitori din familia Scott qedeau in linftte. ,,Ce-armai avea de adiugat?" se intrebd Adam in sine.

Orice era, avocatul cumpdnise in mod evident foarte multasupra ultimului lucru lesat prin testament, cdci reciti cuvinteleca un actor loarte priceput. in tot acest timp privirea i se opridoar o dati pe actul din fata lui.

,,$i tot fiu1ui meu ii las acest plic inchis, citi domnulHolbrooke, ridic6nd plicul dupi o scurtd pauzd, Ei nu pot decatsd sper cd ii va aduce o fericire mai mare decat mi-a adus mie.in cazul in care s-ar hotdri si deschidi plicul, o va face doar cuconditia si nu diyulgo nici unei alte persoane confinutul.,.

Adam prinse privirea surorii sale, dar aceasta dddu din capaproape imperceptibil, neindoios la fel de nedumeritd ca el. iiarunci o privire scudi mamei sale, cale pirea qocati. Era oareteamd sau durere? Adam nu-;i dddea seama. Fdri alti vorb6,domnul Holbrooke ii intinse plicul ingdlbenit singurului fiual colonelului.

Toti cei care se aflau in incdpere rdmdsesere pe scaune.negtiind ce si mai facd. intr-un tdrziu, domnul Holbrookeinchise dosaml pe care era trecut: ,,Colonelul Gerald Scott,DSO, OBEI, MC". impinse scaunul inapoi pi se indrepta cupas incet spre vdduv6.

in timp ce-i strdngea mana, aceasta spuse ,,rnul1umesc.,. Ungest de politete usor ridicol, i se pdru lui Adam, cdci singura per-soanl din incipere care proflitase in \.reun fel din aceastd tran-zaclie fusese domnul Holbrooke, qi asta in numele firmeiHolbrooke, Holbrooke gi Gascoigne.

Adam se ridici si se apropie repede de mama sa, care toc-mai intreba:

- Lua{i ceaiul cu noi, nu-i asa, domrule Holbrooke?

I DSO Distinguished Service Officer - OfifEr Distins in Serviciu (n.tr.)OBE Ofiicer ofthe British Empire - Ofiler al tmperiului Britanic (n.tr.)

O chestiune de onoare 17

- Mi tem ci nu, dragd doamn6, incepu avocah. , dar Adam

nu se osteni sd mai asculte. Em foarte clar ci onorariul nu fiuese

suficient de mare ca si acopere timpul pierdut de Holbrooke

pentru a dmane b ceai.

Dupi ce pfuIsi biroul, Adam le instald pe mama 9i pe sora

sa confortabil pe bancheta din spate a automobilului familiei, un

Morris Minor; apoi isi lui qi el locul la volan Parcase pe High

Street, in fa(a clddirii in care se afla biroul domnului Holbrooke

Pe strdzile din Appleshaw nu gdseai marcaje rutiere - ,Jrlu inc6",

se g6ndi el. inainte chiar de a risuci cheia in contact, maicd-sa

i aruncd foarte sec:

- Stii cd va trebui sd ne descotorosim de asta. Nu-mi permit sio mai folosesc acum, cdnd un galon de berzind costi sase silingi.

- Hai sd 1u ne mai facem griji din pricina asta azi, spuse

Margaret consblator, dar vocea ei trida faptul cd acceptase ade-

vdrul spuselor mamei sale. Md intreb ce poate fi in plicul acela,

idam, adiugd ea, vdnd sd schimbe subiectul.

- Instructiuni detaliate privind modul in care sd investesc

cele cinci sute de lire ale mele, cu siguranti, spuse fratele ei,

incerc6nd si mai invgseleascd atmosfem.

- Nu fi necuviincios cu mo(ii, zise maicS-sa, qi pe fa{i i se

aQtemu aceeali teamd. L-am implorat pe tatdl tiu sd distruga

plicul acela, adiugi cu o voce abia $optitd.

Adam strdnse buzele aproape involuntar cdnd igi chdu seama

cd acela trebuia sd fie plical la care se rcferise tatel seu in tofi

acei ani, atunci cand, in trecut, el fusese martor la singua cearti

dintre parinlii sei. Adam inci iqi mai amintea vocea ridicati a

tatdlui sdu, cuvintele lui pline de furie, la doar cAleva zile de la

intoarcerea din Germaria: ,,Trebuie sdl deschid, nu intelegi?"

insistase Papa. ,,Niciodatd. Dupd toate sacrihciile pe care le-am

ficut, imi datorezi mdcar ataa lucru", rdspunsese mama lui.

Trecuserd mai bine de dou6zeci de ani de la acea confnrntare

9i nu mai auzise nici o referire la acest subiect. Singura datd cdnd