FACULTATEA DE ŞTIINŢE- KINETOTERAPIA LA PERSOANELE CU DIZABILITÃŢI -

ANUL II

Piteşti - 2016

2

Piteşti - 2016

Importanța kinetoterapiei în profilaxia obezității

Mai mult de jumătate din europeni sunt supraponderali sau obezi. Excesul de kilograme

nu afectează doar aspectul fizic și încrederea în sine, ci și sănătatea, crescând riscul de

afecțiuni precum diabetul zaharat de tip 2 sau boli cardiovasculare.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, România se află pe locul trei în Europa în

ceeea ce privește obezitatea în rândul copiilor. În același timp, potrivit statisticilor Institului

de Endocrinologie ,,C.I. Parhon″ , un român din patru suferă de obezitatea, iar România se

clasează în primele zece locuri în Europa privind numărul persoanelor care se confruntă cu

această problemă, 25 % dintre români sunt obezi, iar 50% au probleme cu kilogramele în

plus, avertizează statisticile, prevalența fiind mai mare în rândul femeilor. Cele mai afectate

sunt femeile cu vârsta peste 30 de ani.

Obezitatea se definește convențional prin ,, creșterea exagerată a masei țesutului adipos

″ ce are drept consecință creșterea greutății corporale cu un procent mai mare de 20%

din greutatea normală alături de afectarea condiției estetice, psiho- sociale și biologice a

pacientului.

Obezitatea este un diagnostic convențional, plecând de la raportul greutate/ înălțime.

BMI este testul cel mai ușor de cuantificat și extrem de corelativ pozitiv cu grasimea

corporală. Termenul de obezitate provine din limba latină ,, ob-esitas, - atis″, ceea ce

înseamnă ,,îngășare excesivă a unui om″. Însă noțiunea de obezitate a variat în funcție de loc

și timp. Din cele mai vechi timpuri obezitatea a fost considerată o boală.

Obezitatea a devenit mai frecventă în epoca noastră, și, după datele statistice, este în

creștere, fiind abordată sub următoarele aspecte:

Din punct de vedere fiziologic, obezitatea reprezintă o acumulare excesivă a țesutului

adipos. În mod obișnuit un subiect când devine obez nu câștigă numai grăsime, ci și țesuturi

moi sub piele, 80% din greutatea acestui țesut adipos este grăsime, 2% proteine și restul apă.

Această obezitate se determină prin partea pe care o ocupă în corpul uman țesutul

adipos prin densimetrie, tehnici radiologice, măsurători de pliu cutanat, disecții izotopice. În

3

realitate aceste tehnici de determinare a obezități fiziologice au fost criticabile deoarece

rezultatele variază cu vârsta și morfologia, iar pe de altă parte referințele se fac obligatoriu cu

ajutorul unor tabele, care sunt discutabile, în funcție de grosimea subiectului, de morfologie și

de rasă.

Din punct de veder medical, se consideră obez orice subiect la care o pierdere ponderală

este susceptibilă de a aduce ameliorarea stării generale, a unei funcții vitale compromise sau

alte funcții vitale. În această situație obezitatea privește bolnavii supraponderali ce prezintă

insuficiență respiratorie cronică, insuficiență cardiacă, hipertensiune arterială, artroze, diabet

zaharat, varice ale membrelor inferioare, complicații ginecologice și obstetricale, complicații

hepatice și biliare, afecțiuni ale sistemului muscular și osos, etc.

Din punct de vedere statistic, un subiect este obez atunci când el cântărește mai mult decât

greutatea socotită ideală sau recomandabilă pentru talia, sexul și vârsta sa.

Organizația Mondială a Sănătății a definit drept un IMC normal valoarea de 25 sau mai

puțin. Dacă IMC-ul este între 25 și 30, este considerat suparponderal, iar peste 30, este

evidentă starea de obezitate.

Din punct de vedere estetic, se consideră obeză orice persoană care crede că prin slăbire își

poate modifica într-un mod avantajos forma sa fizică, fizionomia, șansele sale în viață,

comportamentul său afectiv, viața sa intimă, etc.

Realitatea a demonstrat că majoritatea femeilor, căci ele reprezintă procentajul cel mai

mare de obezitate estetică sau psiho – socială, se găsesc confruntate cu o imagine corporală

exterioară care nu ar fi cea fiziologică. Această obezitate se regăsește pentru anumite profesii

și medii, în care a cântării greutatea medie a vârstei, taliei sale, constituie o formă de

obezitate care jenează viața socială.

Etiopatogenie

Consumul energetic mai mic în raport cu aportul energetic reprezintă cauza pentru care

apare obezitatea. Relația dintre mecanismele generatoare ale arderii aportului (genetice) și

mecanismele sociale ale aportului și consumul lui poate fi considerată baza genezei obezității.

Factori etiopatogenetici sunt multipli și pot fi împărțiți în factori individuali de mediu:

sociali, economici, profesionali, familiali.

Din punct de vedere al cauzelor, obezitatea poate fi:

Obezitate exogenă sau simplă, apare datorită suparalimentației și lipsei de efort fizic,

cheltuielile energetice ale organismului fiind foarte scăzute. Cei care trec de la efort

fizic intens la o viață comodă, sau cei care trăiesc în condiții de macro și microclimat

4

cu pierderi scăzute de calorii ( gros îmbrăcați, staționați în încăperi prea încălzite, cei

imobilizați de boală, etc.) sunt predispuși la obezitate.

Obezitatea endogenă este provocată de unele tulburări nervoase sau de un dezechilibru

glandular (endocrino- metabolic).

Complicațiile obezității:

Leziuni osteo- articulare: suprasolicitarea articulațiilor portante în special a

genunchilor

Hipotrofia musculară: în sedentarism are loc subutilizarea grupelor musculare

implicate predominant în menținerea poziției ortostatice

Steatoză hepatică: reprezintă acumularea de grăsimi în ficat, poate genera

hepatită sau ciroza hepatică

Boli cardiovasculare: boli coronariene, arteroscleroză, insuficiență cardiacă,

HTA

Boli pulmonare: astm bronșic, apneea de somn, bronhopatia cronică

obstructivă

Diabetul zaharat de tip 2 și rezistența la insulină

Depresia, demența

Principii în terapia obezității:

Țesutul gras este un important rezervor energetic, scopul general al terapiei fiind acela

de a crește consumul energetic prin folosirea țesutului gras al organismului, prin inducerea

acelor modificări metabolice care să permită folosirea energiei acumulate în exces drept

combustibil pentru procesele de sinteză ale organismului și nu folosirea glucozei sau a

glicogenului. De aceea trebuie create intervențiile de dietă, mișcare și medicamentoase care

să îndrume organismul spre lipoliză și nu spre glicoloză.

Rolul kinetoterapiei în profilaxia obezității

Obezitatea, în special, se instalează la nivelul copiilor și adolescenților și reprezintă în

zilele noastre un flagel al societății moderne. În copilărie, se stabillesc ob iceiuri, se imprimă

un anumit stil de viață privind alimentația, băutura, modul de petrecere a timpului liber,

obiceiuri care vor influența în mod hotărâtor tot restul vieții.

Cercetările arată că obezitatea instalată în rândul grupelor de vârstă menționate este

determinată în primul rând de factori, cum ar fi cei sociali și psihici. De aceea, pentru a

asigura un viitor sănătos copiilor, este necesar să intervenim prin mijloace și metode adecvate

vârstei lor pentru a combate acest flagel.

5

Kinetoterapia dispune de aceste mijloace și poate să facă legătura cu alte domenii

pentru cotracararea acestei afecțiuni. Dacă ținem cont de faptul că obezitatea în copilărie sau

în adolescență mărește riscul unei sănătăți precare la maturitate,indiferent dacă adultul este

sau nu obez. Cel mai mare risc pe termen lung pentru obezitatea din copilărie este

continuarea sa și la maturitate, asociată cu numeroase riscuri asupra sănătății și calității vieții.

De aceea, este important să se identifice obezitatea și să se acționeze din timp pentru

înlăturarea ei, înainte de maturizarea copiilor.

Excesul de greutate acumulat în jurul taliei la copiii și adolescenții obezi poate, de

asemenea, mări riscul apariției unor probleme cardiovasculare și a hipertensiunii, toleranță

anormală a glucozei și colesterolului.

Pe lângă aceste aspecte, intervin și aspecte legate de modificări la nivelul sferei

psihologice, cum ar fi: lipsa încrederii în sine, izolare socială, scăderea performanțelor

școlare etc.

Tratamentele kinetoterapeutice impun recurgerea în prealabil la efectuarea unor teste

pentru determinarea masei de greutăți corporale prin calcularea greutății optime cu ajutorul

celor 5 pliuri de țesut adipos, indicelui de masă cororală, evaluarea capacității de efort, a

mobilității și a forței generale.

Greutatea corporală depinde de factori ce țin de individualitatea fiecăruia cum ar fi:

talia, vârsta, sexul, conformația corporală, compoziția corporală, iar calcularea ei se

realizează prin metode statistice, rezultând o greutate recomandabilă care concordă cu cea

mai mare speranță de viață, și cu tipul scheletului în funcție de circumferința încheieturii

pumnului. Indicatorul care servește pentru cantitatea de grasime intra- abdominală este

proporția talie - șolduri, atunci când circumferința taliei o depășește pe cea a șoldurilor la

bărbații de vârstă medie, riscul de boală crește abrupt.

Reducerea greutății corporale nu este numai o simplă chestiune de reducere a

consumului energetic prim regim alimentar hipocaloric și de creștere a acestuia prin

practicarea regulată a activităților fizice.

Cunoașterea capacității de efort ne permite aplicarea unuia dintre principiile

fundamentale ale kinetologiei medicale, cel al progresivității efortului. Unii autori se îndoiesc

de efectele exercițiilor fizice în tratamentul obezității. Dimpotrivă, experiența a demonstrat că

exercițiul fizic, folosit cu competență și perseverență, constituie un factor deosebit de valoros

în prevenirea și tratarea obezității. Pentru a putea înțelege mai bine valoarea exercițiilor fizice

în prevenira și tratarea obezității, este necesară trecerea în revistă a efectelor lor asupra

organismului.

6

Redăm după prof. dr. Adrian N. Ionescu principalele efecte ale exercițiilor fizice asupra

organismului.

Din punct de vedere morfogenetic, exercițiul reprezintă un factor plastic foarte

important, îndeosebi pentru elementele componente ale aparatului locomotor: oase,

articulații, mușchi, tendoane și alte țesuturi moi.

Forma și structura întregului corp sunt influențate în mare măsură de efortul fizic depus

în decursul vieții. Aspectul sedentarului diferă fundamental de cel al unui sportiv. Primul este

expresia insuficiențelor locomotoare, al doilea este tipul de dezvoltare armonioasă. ține

Efectele nu se produc însă de la o zi la alta și mai ales nu se pot obține la orice vârstă.

În tratamentul obezității, efectele morfogenetice sunt deosebit de spectaculoase. Prin

exercițiile bine alese poate ajunge la oprirea evoluției și chiar la corectarea uno deficiențe

fizice, cauzate de instalarea obezității. Efectele fiziologice sunt evidente și imediate.

Respirația se îmbunătățește, capacitatea respiratorie se mărește, numărul respirațiilor pe

minut scade. Contracțiile cardiace devin mai puternice, debitul sanguin este mai mare, pulsul

se rărește.

Efectele educative ale exerciților fizice se pun în evidență prin îmbunățățirea funcțiilor

neuromotoare și psihomotoare. Exercițiile fizice influențează favorabil funcțiile intelectuale,

moral – volitive și afective, contribuind la formarea caracterului și la desăvârșirea

personalității.

Efectele profilactice ale exercițiilor fizice sunt îndeobște cunoscute, la baza culturii

fizice stând ideea de păstrare și întărire continuă a sănătății și vigoarei, de creștere și

perfecționare a funcțiilor organismului, de întărire a capacității lui de luptă și de apărare

împotriva îmbolnăvirilor.

Efectele terapeutice ale exercițiilor fizice se obțin în special prin kinetoterapie

medicală. Acestea pot fi specifice și nespecifice. Dintre efectele specifice menționăm:

refacerea volumului și îmbunătățirea proprietăților mușchilor, păstrarea sau redarea

mobilității normale a articulațiilor, reeducarea neuromotoare în tulburările de coordonare și

de echilibru. Efectele nespecifice se pot menționa cele stimulatoare sau relaxatoare, de

echilibrare și sinergie funcțională necesare în tratamentul unor tulburări.

Mijloacele și metodele din kinetoterapie folosite pentru combaterea obezității la copii

pun accentul, în special, pe exercițile respiratorii, exercițiile abdominale și cele articulare, pe

de o parte, iar pe de altă parte, pentru a face ca recuperarea să fie mai atractivă se insistă și pe

jocurile dinamice cu obiecte și aparate care impun exerciții cu caracter aplicativ.

7

Kinetoterapia are o largă aplicare în tratamentul obezității, constituind un important

mijloc preventiv și curativ. Exercițiile medicale trebuie să respecte anumite principii:

principiul accesibilități, principiul gradării efortului, principiul alternării exercițiilor după

acțiunea lor.

Exercițiile pot fi statice sau dinamice și se vor executa fie pasiv, fie activ sau cu

rezistență. În mod practic musculatura abdominală lucrează static atunci când imobilizăm

trunchiul și angrenăm membrele inferioare din articulația coxofemurală prin: ridicarea,

coborârea, circumducția, abducția sau adducția lor. Când imobilizăm membrele inferioare și

angrenăm trunchiul, în special din poziția decubit dorsal, musculatura abdominală lucrează

dinamic.

În prevenirea și tratarea obezității, lucrul muscular static trebuie folosit cu multă

prudență, pentru a evita unele efecte nedorite, specifice contracțiilor izometrice. Astfel,

imobilizarea prelungită sau repetată la scurte intervale duce la stânjenirea circulației locale a

sângelui și limfei, a respirației, îngreunează schimburile metabolice locale și favorizează

apariția timpurie a oboselii.

Satisfacerea nevoii de oxigen, în cazul efortului static, se face mai greu și mușchii sunt

puși să lucreze într-o măsură oarecare în lipsa oxigenului. Când imobilitatea interesează

toracele și abdomenul, fie direct, fie indirect, respirația este stânjenită, iar schimbările

gazoase sunt mult reduse. Din această cauză, ori de câte ori se execută exerciții statice este

necesar să se facă scurte pauze folosite pentru efectuarea exercițiilor de respirație. Gimnastica

abdominală stimulează funcțiile de eliminare, intensificând activitatea energetică din

organism crescând produsele catabolice. Respirația se intensifică pe măsurăa arderilor din

mușchi și nu se liniștește în momentul în care excesul de bioxid de carbon a fost eliminat.

În exercițiile dinamice, contracțiile și relaxările alternative ale mușchilor acționează ca

o pompă, înlesnind circulația.

Rolul special al gimnastici abdominale în tratamentul obezității poate fi rezumat astfel:

să tonifice musculatura pereților abdominali

să contribuie la creșterea capacității de muncă

să ajute la reglarea neurohormonală și circulația sângelui printr-o bună evoluție a

procesului digestiv

Exercițiile fizice medicale mai au și un efect lipolitic adică fac ca în timpul acestora

consumul energetic să crească, mărind astfel durata și intensitatea reacțiilor de oxidare de la

nivelul celulelor și țesuturilor, consum realizat pe baza rezervelor adipoase din vecinătatea și

din interiorul grupelor musculare solicitate.

8

Exercițiile lipolitice efectuate într-un ritm alert, intercalat cu pauze de odihnă și

relaxare, antrenează grupe de lanțuri musculare cât mai multe, cu volum cât mai mare,

determinând o schimbare permanentă a centrului de greutate al corpului.

Prin urmare, kinetoterapia are efecte benefice asupra întregului organism cu rol esențial

în combaterea obezității la copii, dar fără un regim alimentar corespunzător metodele folosite

de kinetoterapie nu pot oferi rezultate bune.

Aceste efecte sunt deosebit de eficace, dacă antrenamentul începe în prima copilărie și

se continuă fără întrerupere pe toată durata creșterii și dezvoltării.

Printre metodele specifice kinetoterapiei, adăugăm și rolul metodelor de masaj și

tehnici complementare: masajul clasic, masajul reflexogen ale căror efecte facilitează

circulația sanguină impunând accelerarea transportului toxinelor spre organele de eliminare

sau de detoxifiere, îmbunătățind astfel starea de sănătate, presopunctura, masându- se

punctele pentru diminuarea poftei de mâncare.

Alte mijloace asociate folosite pentru combaterea obezității au mai fost: stretchingul,

hidro – termoterapia. Exercițiile de stretching constituie un sistem de antrenament care

măresc limitele de întindere ale mușchilor și articulațiilor, dezvoltă forța și rezistența

mușchilor și îi ajută să rămână flexibili.

Astfel, schimbul de căldură între corp sau segmentele acestuia în apă prin imersia

acestora se încadrează în hidro – termoterapie iar atunci când este însoțit de mobilizări, hidro

– kinetoterapie.

Factorii mecanici ai apei cu rol în tratamentul obezității sunt forța ascensională,

rezistența apei, presiunea hidrostatică, factorul termic și factorul termic.

Alături de prevenție, controlul excesului de greutate și al obezității trebuie să devină o

prioritate. Atenția trebuie, de asemenea, să continue să se concentreze asupra prevenției

obezității în cazul persoanelor care sunt deja supraponderale și, astfel, la un nivel înalt de risc,

precum și asupra tratării obezității. Acțiunile specifice din acest domeniu ar include:

introducerea la timp a identificării și controlului excesului de greutate și al obezității în cadrul

medicinei primare, instruirea specialiștilor din domeniul sănătății referitor la prevenția

obezității și elaborarea ghidurilor clinice pentru examinare și tratament.

Soluția pentru viitor este să împiedicăm ca oamenii să ajungă supraponderali. Singura

cale prin care se poate neutraliza este să-i ajută pe cei care deja sunt supraponderali și obezi

să ajungă la o greutate sănătoasă.

9

BIBLIOGRAFIE

1. Atkinson, B., 2001, Obezitatea între a fi sau a nu fi, Editura Alex – Alex, București

2. Flora, D., 2002, Tehnici de bază în kinetoterapie, Editura Univerității, Oradea

3. Francis, R., 2007, Niciodată nu vei mai fi obez, Editura All, București

4. Montignac, M., 2010, Obezitatea la copii, metode de prevenție și tratament, Editura Litera,

București

5. Paveliu, F., 2007, Supraponderalitatea și obezitatea, Editura InfoMedica, București

6. Peretianu, D., 2009, Echilibru energetic și obezitatea, Editura All, București

7. Șerban, C., 2002, Kinetoprofilaxie primară – Biologia condiției fizice, Editura

Universității, Oradea

10