Copelta gi viziunea grafici:Doina DUMITRESCU

Sigkt edrturii:,,inger" de Vasile GORDUZ

Editor: Sorin DUMITRESCU

Konstafltln I€ontlevBizantinisno e rn'onilo slauo

Edizioni all'insegna del Veltro,P^trJJ,, 1987

O ANASTASIA 1999

COIECTIA ( DREAPTA EUROPEANA D

Konstantin Leontiev

B)ZANTIN ISY U L

SI LIJ|YEA SLAVA

Traducere deElena P1RVU

Cu un cuv2nt introductiv deClaudio MUTTI

Eibllolcc:"ASTRA"i

-slBl

LlLtLll6S

0

U{d

Cuudnt introductiu

Printre .,nenumiralii scriitori. lilosofi si ganditori " caresunt comparali cu lbn Haldun - autorul

^celei Muqadd'i'

mAc re, dupd Arnold Toynbee, constituie ,,cea rnai im-portanta opere de acest gen pe care cineva a scris-o vreo-dati"' - ni aparc cital numele rusului Konstantin Leontiev.

$i totugi Vizantiniznx i Slaujanstuo, a cirei unici versiuneoccidentali a

^pdrut in 1987 in il^li^nd3, a vi.zut lumina

in 1875, deci cu aproape 40 de ani inainte de spengleria-nr;J {lntergang des Abendlandes, cea mai faimoasi dintrelucririle care, dupd Ibn Haldun, au fost dedicate abordlriimorfologice a istoriografiei.

inainte ca Spengler, anunlnnd declinul Occidentului,si fi opus conceplia unei multipliciteli a ciclurilor cultu-rale trufaEei gi iluzoriei reprezengri istoriografice a euro-centrismului, care cu schema sa ,Sntichitate - Ev Mediu -Epoca moderni li contemporane" reducea la ciYllizatri^occidentali raliunea existentei gi viziunea supremi a de-venirii umane, Leontiev observase deja, cu o privire pi-trunzitoare, nafterea gi declinul diferitelor forme istorice

1. Vincent Monteil, prefafe la Ibn Khaldon, Dis'cours s..r I'Hktoiteu.niLe6elle, Paris, 1978, vol. I, p. )oo(V. A se vedea, in limba romand,temeinicul studiu

^l lui Gabriel Conslantinescu. Filosort1 arabd a k-

toriei. Ibn HaMun, Edirura Anasrasia, Bucurelti, 1996.

2. ArnoldJ. To)'nbee, A StudJ/ of History, ed. a II-a, vol III, Londra,793i, p. 322. A se vedea li recenta editie romaneasci in doud volu-me, Stud.iu. asupra istoriei, :jad. Dan A. Lazirescu, Editura Humanitas,Ilucureirti, 1998.

3. TraducitorL italian, Aldo Fe.rari, este i;i autorul eseurilor laTerza Ron| $ La rinascita del nazionalismo n6so, Edizioni all'in-segna clel Velrro. l'arma, 1986 si 1969. care ne oferi o rasli p:rnumtnia gandirii si operei lui Leontiev. Cele doua eseLlt i ale autorLdui italiansunt in curs de apa lie la Editura Anastasia, intr-un !'dum intitulat,4n'eia. Romd. Renasterea natiallalisnttthri nls (trad. Flenx Pir!1r).

9i religioase, pane la a fi convins de iminenta extinclie a

civiliz"atiei .toop"n. in urma procesului degenerativ al

burgheziei gi democraliei.i"nainte ca Spengler, repudiind eurocentrismul qi re-

pu.rand in drept.,J" lor iulturile extraeuropenen, si finetezit calea pentru ceea ce Gu6non avea si numeasca

,,preludecata ilasici", Leontiev prezenta civilizalia Per'siei

zntice intr-o alti rnanieri tle cutn era ea prezentlta lnqcolile rusegti ale secolului al XX-lea 9i de cum- mai este

ii ".te"i p."r"","ti in toate gcolile europene, gub ;9m1$

unei retorici a ,,libertilii" care rezervd,,barbarilor din Ori-

ent" numai disPrelul.Dar o dilerenta relevantd intre Spengler 5i Leontiev

rezidd in valorificarea unei civilizatii care pen[nl lnva[arul

rus constituie un obiect privilegiat de cercetare: cea bi-

zantina. Aldo Ferrari avea dreptare sd observe ci "9tiin!aistorici europeand a considerat vreme de secole Bizantul

Jou, .n p" o neoriginali si sterili supravieluire a lumii

sreco-latine , aservita pe deasupra (pecat capital tn ocnlul

inui istoric liberal l) unui ideal ,.retrograd' reljgios si mo-

,rrrhi.. C".t"tr;ii de invelali 9i de cititori occidentali au

Dromovat neincetat o mulqime de preiudecdli asupra Bi-

iantrului. care, neseminlnd nici cu civilizalia clasica nici

.., E.,.opu modernd, ar fi fost c t^cleiz l prin ,,bigotism'

cruzims qi ingusdme sPirituale"t.Acelagi Sp-engler, dicn pe de o parte face se reintre

lumea bizantina-i n ,yara" icelei Kultur pe care el, cu- o

J"iiniti" atat de in;lite, o numeqte,,areba, pe. de alta

pane, vede in..bizantinism un fenomen de Ziuilisaliovf '

4. Valabilitxtea cetoNa intuilii {le lLri SPengler cu privire la ciyiliz:rtia islafllic,r a fost stlstinuti recent de Hichem Dj'tit' in L'h[oPe et

L'IsLcnn, Pais.197ti, cap . os\\'nld spengler", Pp 92-101i

i. A. Ferrari. Lr't Teiza Rona. ed' cit' P. 36

i. o. sp"t.tglat, Il trannnto clell'occicleitc. e'l a Il-x \lilllno'

195:. p. l9i.

6

adici de secdtuire gi incremenire culturald. Leontiev, inschimb, reluind sistematizarea tipologica a civilizaliilorfdcuti de Danielevski, ajunge la zece cicluri istorico-cultu-rale, cuprinse, conform acestei sistematizdri, intr-un alunsprezecelea ciclu: cel brzantin, inleles ca un tip culturalparticular si autonom, av2nd propriile lui caractere dis-tinctive gi propriile lui principii generale'-.

Bizantinismul, pentru Leontiev, nu e doar un simpluciclu istoric: e o idee-fo4e, un principiu universal, singu-rul in stare si modeleze gi se otganizeze elementul ,,de-motic" al ariei geografice supr:se jurisdicliei sale, interve-nind asupra aqestuia in felul in care forma aclioneazd,asupra m leiei.

in aceasti privinte, Nikolai Berdiaev a observat bineci, in viziunea lui Leontiev, ,,adevirul 9i frumuselea po-porului rus nu se manifestau in geniul maselor, c2t inrinduielile bizantine cne otganizeazi qi conformeaziacest geniu dupi propriul lor chip"3. Elementul popular,prin urmare, se dovedegte mai deschis declt cel burghezinfluenlei formal6 are a ldeiibizantine: ,,Pe mujic - adaugiBerdiaev - el era gat^ sd-l ide^lizeze, daci nu din alt motiv,micar pentru ci era opusul unui mic-burghez [...] inBalcani, in Turcia, in Rusia, aspectul pitoresc gi popularal vielii ii capta atenlia [...] Vedea in comunitatea ruraliun principiu in mdsuri se combate arneninlarea proleta-riatului"e. $i tot Leontiev mlrturisea: ,,Poporul 9i nobili-mea, cele doud gxtlsrns, mi-au fost intotdeauna mai pll-cute decnt raediile burgheze ale profesorilor gi scriitorilorpe care eran nevoit si-i frecventez la Moscova"ro.

7. Bizantinisllttl si hrntca slau.i. ca?.I.13. Nicolas lleldiacfl Cotstaltin leol iefl. Parjs, 1926, p.244.9. Ibtdcn4 p.243.llt. IbidcnL p. 4t.

Nationalismul qi panslavismul nu plltealr' deci' sd-i

rd;;;;;i;prtiie,'pentru cl este vorba de aspecte ale

-"a.iui oroa., de .lernocratizare liberate care de multi

;;;;;;' ;:;;;'" si lucreze la distrugerea tnarilor lumi

";i;; alJ occidentulul . Egalitate a persoanelor' egali-

;;;;;ir;;i"., egalitate (adiid uniformitate) a provincii-

i;;;i;;;,t""id e$e vorba mereu de acelaqi proces"l''

ILila. ntfi"n" Leontiev ii opune ideea co'nunitdlii spili'-nab,

sr:s\irrand superioritatea acesteia din urme in rcr-

;; "t;i"",j si Provocdtori: ,Episcopul ortodox cel-mai

crud. ba chiar cel mai pdcatos (oricirei rase i-ar 2panrne'

;*;i ;i;;.tgol botezat). ar trebui sr preruiasca mai

*"f,"i" ".ttii no"s. tri dec2t doudzeci de demagogi 9i pro-

eresisti slavi"".""tr'*i"ri"-rf , chiar clnd face structural apel la solida-

,itriea c..sti.rito, impotriva ,.jugului iurcesc"' nu-i altceva

decat un vehicul ai mentaliletii anti-traditionale provenlte

li" e"-p" -"aerni impotriva acestui asalt dizol.uanr'

;;;",b;'fui.; o dubld tarieri: ortodoxia ei Islamul'

;;ilt nu era un slavofil, ci un turcofil"'J' zice Berdiaev'

fi;i;, pli; J" indig"u"' ce pentru el 'iugul rurcesc im-

li"Jrcr'i"o""t"le b-alcanice se se scufunde definitiv in

Iuttri "i.it"*r, i c.lemocretic e uropean Leontie-v .consi-

dera acest-iug ca fiind unul salutar' deoarece inlesnea

;;;;;;"; r"echii onodoxii in orient'''a' Si Berdiaev

;;;;i;;;,-;' aleea5i indgnare: "Face apel la violentra

"i-iif"t i"'tottiva cehjloi aga cum se bucurd de.cea a

turciior impottiua slavilor din Balcani' ca nu cumva llrmea

ri^"j J tJ i-r"rghezeascd pentru totdeauna Nu nizuia

11.. Bizalxtinisnul ti hlrnea sLctud' cap ll'12. N. llercliaeff, op cit. P 251'

13. lbi.lefl, PP zil-zi2.14. Ibi.lenL, PP tii ti6.

1.i. lbi.dent, P.90

eliberarea cregtinilor, ci sclavia, opresiunea 1or"'r. $i inci:,,Veclea in ideea alungirii turcilor o idee nici ruseascd, nicislavi, ci una europeani, democraticd gi liberali"'6; ,,cre-dea cI Constantinopolul nu ar putea sd fie decirt rusescsau turcesc; dar ctr, de ar fi fost si cadi in mXinile slavi-Ior, ar fi devenit un focar revolulionar"'-. intr-adevir,acelagi Leontiev scrie cd a inleles, in timpul Sederii salein Turcia ca ambasador al Jarului, ci, ,dacd, multe ele-rnente slave gi ortodoxe sunt inci vitale in Orient, aceastali se datoreazd turcilor"'o.

Numai lumea ortodoxd s,i cea musulmand au, dupiLeontiev, perspectiva unui mare viitor. Rusia, ln particu-lar, are menirea de a salva vechea Europi, deja obositi;dar, pentru a-qi putea indeplini aceasti funclie, Rusia tre-buie si se intoarci la ideea bizantini gi se se uneasci ,,cupopoare asiatice qi de religie necregtine [...1, pentru sim-plul fapt cd in snnul acestora n-a pitruns incd iremedia-bil spiritul european modern"'e.

Se pare ci recent opera lui Leontiev ar fi stat in cen-trul dezvoltirilor doctrinare ale anumitor cercuri sovieticeneoficiale gi ci gnndirea sa ar fi fost ,,analizatd cu griji 9iinterpretate din perspectiva actualitelii"'?u. Aceasta arputea constitui o probi a fecunditalii acestei opere, inciuda posibilelor rezerve ideologice.

Claudio Mutti*

16. Ibtdem, p.250.17. Ibidem, p. 251.la. Ibidenx, p. 25019. Bizatltiltisllxul ti lu. rca. slaud, cLtp. V.20. Alexander Yrno\,, Tbe Rlssian Netu Riglrt, Berkele)., 1978, p. 6-3.o Edit()rul itaiian al cl.tii cle fa[i, cirrix ii ntlfLunim pentlLl spri-

iin!rl xc(ndilt:rcestei edi[ii rom,rne$li (n. ecl- r()n].)

,CAPITOLIJL I

VrcHlur BIZANTINISM

Ce este bizantinismul ? in primul rind, bizantinismuleste un tip cultural particular Si autonom, cu caracteredistinctive gi specifice, evidente 9i pe deplin comprehen-sibile, cu principii generale proprii; in fine, bizantinlsmula condus la consecinge istorice bine definite.

Slavismul, considerat in ansamblul siu, este inci oenigmi, un sfinx.

Ideea abstracd de bizantinism este extrem de limpedegi de comprehensibili. Aceasti idee generali este com-pusi din cdteva idei pa4iale: religioase, statale, morale,filosofice gi artistice.

Este imposibil sd apard ceva aseminitor in interiod lu-mii slave. Reprezentandu-ne mental slavismul, vom oblinedoar o imagine amorfi, elementari, neorganic5 - cevaasemindtor aspectului unor nori uriagi gi indepertafi care,

pe misuri ce ne apropriem de ei, pot forma cele mai vari-ate figuri.

Dimpotrivi, reprezentandu-ne mental bizantinismul,in fala noastri va apdrea planul sever, clar al unui edificiuvast $i solid. De exemplu, Ftim ca, in plan politic, bizan-tinismul inseamne autocrafie; ca acestuia ii corespunde,in plan religios, un creqtinism care se deosebegte, sub di-verse aspecte, de Biserica occidental,, de erezii gi deschisme. in plan moral, qtim ce idealul bizantin nu cu-noaqte conceptul elevat gi, in multe c zxri', exagerat alpersonalitilii terestre a omului, concept introdus in istoriede feudalismul germanic. Avem cuno$tinli 9i de incli-natia idealului moral bizantin spre deziluzie in tot ceea'ce

este pemantesc, de scepticismul siu in ceea ce prive5tefericirea, fermitatea purit'itii personale, atitttdinea noas-

ll

ti fale de atingerea peffecliunii morale aici, pe pemant.Mai gtim ci. bizantinismul (9i, in general, creqtinismul) re-fttzi. orice spefanta in bunistarea universali a popoarelor9i ci, dimpotrivl, acesta constituie cea rrrai r^dicald anti-Lezl a ideii cosmopolite in,telese in sensul de eg lit^teuniversali. pdm nte nS,, libertate universald pimdnteana,perfecfiune gi satisfatie universald pemanteane. Tot atatde clare sunt imaginile oferite de bizantinism in planartistic gi, in sens mai larg, estetic: arhitecture,

^rtizan L,

modi, obiceiuri, gusturi. Iatd de ce este ugor. se re-cunoagtem un stil mai mult sau mai pulin btzantin.

Cultura bizantini a inlocuir-o pe cea greco-romana $ia precedat-o pe cea romano-germ iicd. Urcarea pe trona lui Constantin poate fi considerati inceputul triumfuluideplin al bizantinismului (secolul al IV-lea d.H.). inschimb, urcarea pe tron a lui Carol cel Mare gi incorona-rea s c^ impirat de citre insugi Papa pot fi considerateprimele tentative ale Europei romano-germanice de a-gidiferenqia propri^ civtliz fie de ceabizantind., cireia ii fu-seseri supuse pand atunci, fie gi numai spiritual, toatenaliunile occidentale...

Ca urmare a destidmerii artificialului imperiu carolin-gian, se contureazl tot m i pregnant acele caractere carealci.tuiesc, in ansamblul lor, tabloul distinctei civilizaliieuropene, a acestei iulturi universale care atunci era ta-niri. Incep sA se contureze cu mai mare claritate viitoa-rele granip ale statelor occidentale gi ale culturilor ltaliei,Franfei Fi Germaniei de rnai tnrziu. Se apropie splendidaepocd a cavalerismului, a acelui feudalism gerrnanic cesle, L^ b^z^ supraevaluirii moderne a individului (suprae-valuare care - transmilandu-se, intr-o primd etapi, dininvidie gi prin imitafie, burgheziei - a produs revoluliaderrocratici gi a generat toate fraze\e actuale despre ne-numiratele drepturi ale individului si care, ajungind apoipnni la nivelurile inferioare ale societdtii, a fdcut din fie-

12

care muncitor qi din fiecare cizmar o fiin1l desfigr-rratl depropriul sentiment nevrotic al demnitilii personale).

in scurt timp incep sI risune primele acorduri ale poe-ziei cavaleregti, se rispindegte arhitectura gotice, aparepoemul catolic al lui Dante Si aga mai departe. De-a lun-gul acestei perioade puterea papale se intaregte neincetat.

Domnia lui Carol cel Mare reprezintd, in fapt, mo-mentul aproximativ in care Occidentul incepe sd-qi afir-me propria cl'villzatie gi propriile forme statale. Din acestsecol, civilizalia brzantind pierde orice influenti asupravastelor gi populatelor giri ale Occidentului, dar atragede partea sa, la nord gi la est, slavii mefidionali qi Rusia.

Secolele al XVlea, al XVIlea 9i al XV[-lea vid depli-na inflorire

^ c:wiliz tier europene gi prlbugirea definitivi

- cel pulin acolo unde se niscuse gi se dezvoltase - afomei statale bizantine.

Secolul al XVJea, in care incepe inflorirea Europei,este secolul primei consolidiri a Rusiei, secolul alungariititarilor, al transplantarii, mai puternice decat in trecut,datoriti consoliddrii autocraliei, a culturii bizantine, al uneimai puternice dezvoltlri spirituale a clerului local 9i alafirmirii uzanlelor, obiceiurilor gi gusturilor specifice injurul unei singure cu4i. Este timpul lui Ivan al IIIJea 9i allui Ivan al lV-lea, al ocuparii Kazanului gi al cuceririi Sibe-riei, al construirii bisericii Sf. Vasile, constructie stranie,dar de o extraordinari originalitate, revelatoare, mai multdecnt olicare alta, a stilului arhitectonic specific rusesc, unstil care unegte policefalia indiani cu principiile bizantine.

TotuSi, pentru motive asupra cirora nu consider ne-cesar sd md opresc prea mult acum, spre deosebire cleEuropa renascentiste ce ii era contemporand, Rusia nu aintrat atunci lntr-o perioadl de complexi inflolire $i decreatie mr-rltiform,r si armonioas:i. X,li Yoi lifirita cloar la oscufi2i prezentare.

13

Altrngate, de citre furtuna turceasc'i, la vest qi la nord,fragmentele bizantinismului au cizut pe doui terenuridiferite. in Occident au gAsit deja trasate toate elementele

unei noi gi originale culturi romano-germanice ln Euro-

pa, totul era deja elaborat, bogat qi dezvoltat. Noua apro-

piere de Bizan! qi, prin intermediul acestuia, de lumeaanc'cl, a condus imediat Europa la acea strelucitoareepocd pe care suntem obignuifi si o numim Renagtere,

dar pe iate ar fi preferabil sd o numim epoca de complextiinflorire'a, Occidentului. Epoci comparabile cu Rena$terea

^,, ""i.tut, lntr-adevir, in toate statele 9i in toate culturile;

epoci cle dezvoltare profundi gi multilaterali, concreti-z te inlj'-o elevate unitate spirituald 9i politice a ansam-

blului qi a pi4ilor componente.Meclo-persanii au cunoscut acest rnoment dupi ce au

venit in contact cu lumea muribundi a caldeenilor 9i a

egiptenilor; a fost epoca lui Cirus $i a lui Czimbise 9i, mai

ales, a lui Darius Istaspe. in cazul grecilor, aceaste epoca

a coincis cu perioada razboaielor persane 9i cu anii ime-

diat urnitor. Romanii au triit-o dupi rizboaiele punice

9i pe toata perioada primilor cezari. Bizantinii, in anii luiThiodosiu gi ai lui Iustinian gi, in sens mailatg, in-perioa-cla rdzboaieior impotriva barbarilor 9i a ereticilor. in caztrl

nostru, al rugilor, zceasta perioadi a inceput in timpul luiPetm cel Mare.

Ajung2nd in Rusia secolului al XVlea, bizantinismul a

gasit aici imaturitate gi simplitate, nepregetire si sir'icie $iiocmai din aceste motive el nu s-a putut modifica, asa

curn s-a intimplat in Occident, ci a fost absorbit ' in carac-

terele sale generale, fird obstacole 9i cu n-nre perfecliuneEpoca noastrd renascentisgt, secolul nostnt al XVlea,

lnceputul unei infloriri tnai complexe 9i mai organice,:Lnititea noastrd. in r.arietate, pentru a ne exprima astfel,

trebuie ciutzrte in secolul al XVII-lea, in perioada lui Pe-

tru I $i. poite. chiar in rtnele sclipiri ele ultin.rilor ani cle

1.1

domnie ai tatilui siu. Influenlele elrropene (poloneze,olandeze, suedeze, gerfirane gi franceze) din secolele alXVII-lea si al XVIII-lea au iucat un rol iclentic (actionindins'i mult mai profund) cu cel al Bizantului qi al elenis-n'rului antic in Europa secolelor al XVlea qi al X\4Jea.

in Europa occidentald, bizantinismul originar - in pfin-cipal, latura religioasi a acestuia - a trebuit sd fie, repede,proftrnd reelaborat cle intensele r.aloli proprii spirituluigermanic (feudal qi gotic, qi nescutit de unele influenlearabe). Mai tarziu, aceleapi vechi principii ale bizantinis-rnului, chiar dacd profund reinnoite de lunga perioadd deneintelegere qi uitare, s-au intois pe solul european - deacum extrem de complex - al secolelor al XV-lea si alXWJea gi au dus la o inflorire deplind a tot ceea ce se as-cLrndea inca in miruntaiele lumii romano-germanice.

Observim ci bizantinisffrul, cizdnd din nou pe tere-nul occidental, a action t de d^ta

^ce sta nu atat cu com-

ponentele sale religioase (cele mai specific bizantine), cioblic, mai cu seamd cu tradiuile sale artistice greceFti qicu cele juridice romane, pe care Bizantpl le conservase,dar care nu erau cele mai proprii principii ale sale. Eu-ropa occidentali

^yea int-^dever o viale religioasa au-

tonomi gi incomparabil rnai puternice.A inceput atunci sd se consolideze in intreg Occidentul

- chiar daci. nu in egali mdsura pesre tot - puterea mo-narhici, ce se va impune, in cele din uflrri, in faqa vechiu-lui feudalism germanic. Armatele au cipitat pretutindeniun caracter statal de tip roman, dictatorial gi monarhic,mai mult decat aristocratic Ai regional, cum se intamplaseanterior. Gnndirea qi arta s-au reinnoit profund;i, in-spirnndu-se din n.rodelele clasice gi bizantine, au reahzatcrea-tii de o fi'umusele noui gi neobiEnuitd.

Toate aceste elernente, elaborate intr-o maniera abso-lut original'i de catre Enlop:r, au fost prir.nite bine si la noi,incir din tirlpul h,ri PetlLr. Rusia igi pier-cle foarte repecle,

l5

vprcape v:dzdnd cu ochii, infiligarea bizantin';. insl nu intotalitate, pentru ci bazele existenlei noastre, atat statalecat $i cotidiene, rimin intim legate de bizantinism. S-arputea chiar demonstra, dacd locul 9i timpul ne-ar permite,c, lo r,^ cre li^ noasffA afi.isdie este, in cele mai bune ex-prirniri ale sale, profund pitrunsi de bizantinism. Darpentru ci discursul meu se referd ?n mod aproape exclu-siv la problemele politi('e. imi voi permite si amintescdoar faptul ci palatrrl reg:rl din \loscova, chiar daci nueste terlninat, estc ir.t rrl(rrl intcntionat mai original decitPalatul de larnd gi nt fi gi m:Li hr-rrnos decXt acesta dacd arfi pictat mai variat - nlr alb, ctun a fost la inceput, $i nicide culoarea nisipului, cum este acum. Diversitatea s,i cu-loarea Moscovei (mult mai biz^ntind, decnt Sankt Peters-burg-ul) ii incXnti pe toli streinii. Cyprien Robert afirmdcu entuziasm ce Moscova este singurul oras slau care exis-ta in lume. in schimb, Ch. de Mazade susfine cu ardoareci infi,tigarea Moscovei este, in realitate, striine deschemele municipale 9i feudale ale Occidentului. Caredintre ei are dreptate ? Eu cred ci amir'doi - ceea ce, defapt, este foarte bine.

Voi aminti, de asemenea, cA afia afgintiriei, icoanelegi mozaicurile noastre (toate, crealii ale bizantinismuluinostru) sunt, pini acum, singura salvare a orgoliului es-

tetic nalional in expoziliile din care, fdta acest biznli-nism, ar trebui si fugim, acoperindu-ne cu mlinile. Voispune, foarte rapid, s,i ci toli marii noptri poeli 9i scriitori

- Pugkin, Lemontov, Gogol, Kollov, amindoi conlii Tol-stoi (Lev $i Aleksei) - au plitit un tribut important acestuibizantinism sau unuia dintre aspectele sale: celui statalsau celui religios, celui sever sau celui afectuos.

insd mereu este aprirlsdcandela. ld.ranuhLiin fata icoanei Maicii Danmului' .

16

Iat,l bizantinismul rus; ia. spiritul invectivei lui Pugkinnu este diferit:

Este, poate, nepLttincins cuu^ntul lantlui rus ?Este, poate, un lucru nou pentru noi sd tnfruntdm Eu-

ropa ?

SunL poate, ru;ii putini ?

Familia ? Ce este familia fdrd religle? Ce este familia ru-sd fi.rd cregtinism ? Ce este, in fine, creqtinismul, in Rusia,fdld bazele gi flri formele bizantine?

Voi evita si mi opresc asupra creafiei estetice a rugilorqi asupra vielii lor familiale. in schimb, voi vorbi mai con-cret despre org

^izarea noastre politici qi despre disci-

plina noasffe statala.Am afirmat anterior cA Rusia a absorbit, inci din epoca

lui Petru cel Mare, multe elemente elaborate de clvilizagiaeuropeani, p2nd la punctul de a-gi pierde aproape com-plet nu numai vechea infigigare blzantirld, ci 9i unele din-tre cele mai substangiale aspecte ale spiritului siu. Amspus insi cd

^ce sti, transformare nu a fost integrali. De-

sigur, observnnd cum mdrgiluiegte garda noastri in uni-forma-i europeani pe C2mpul lui Marte la Sankt Peters-burg, nu ne ducem deloc cu gXndul la legiunile bizantine,nici nu observirn vreo aseminare intre ftinclionirii nosffiqi palatinii, pretorienii gi eunucii lui Theodosiu 9i ai luiIoan Tzimiskes'?. $i totufi aceqri soldagi gi acegti funclionari(care ocupi aproape toate functiile politice gi administra-tive) sFrvesc aceeagi idee autocratici, consolidati la noiincd din timpul celor doi Ivani, sub influenqa bizantind.

De altfel, qarisrnul rus s-a afirmat mult mai ferm decltcezarisn-rul bizantin, gi asta din motive istorice uqor cle re-constituit: Cezarismul bizantin avea, intr-adevd.r, o origineclictatoriald si Lln caracter citadin Fi electi\r.

1-

Cinciruatus, Fabius, Nlaxirnus $i lulilrs Caesar au tl€-cut incet si legal in Augustus, Traian 5i Dioclefan 5i, prinurmare, in Constantin, ILlstinian gi Ioan Tzimiskes. in Ro-rna piglnd, dictatura a a\ut mai intii un caracter iegal,dar temporar; era vorba, intr-adevir, de o putere absolu-ti, conferiti tempofar de oragul sacru unui singur om;mai tXrziu, cu o altd simulare iuridici, atunci cXnd acestlucru i-a fost impus de circllmstanle, oragul sacru 9i-atransmis toate puterile unni dictatof-impirat ales pe viali.

in secolul al lVlea, cre$tinismul s-a sefl/it de aceastiputere deja existentA gi fanriliari poporului, a gisit ln easuslinere Qi aparare gi a conferit mirul Ortodoxiei domnieiacestui dictator roman pe viali. Caracterul acestei puteriera atat de puternic Ai obignuinla popoarelor cu ea atat demare incit, sub autoritatea dictatorilor sAi consacrali gibinecuvantali de Bisericd, Bizanpl a supravietuit cu circa1100 de ani Romei pigine, atingand astfel limita maximide existentd acordald, formelor statale ale popoarelor. (Is-loriz ne

^r^td ca nici un sistem politic nu a trdit rnai mult

de 1200 de ani; multe au triit mult mai pufln).Sub influenla cregtinismului, legile s-au schimbat in

diverse puncte. Noul stat rornan, care 19i pierduse deja,inainte de donrnia lui Constantin, apro pe lo te c r^cte-risticile substantiale ale veahiului sdu caracter aristocratic$i constitu{ional, s-a transforrrrat, pentru a folosi termino-logia actuald, intr-un stat centrabzat, birocratic, autocratic$i ,,democmtic" (nu pentru ca in Bizant puterea venea dejos, ci pentru cd poporul era foarte nivelat; poate ar fi maibine si vorbim de egalitarism).

Dela Diocletrian - predecesorLll lui Constantin fi ultimulimpdrat adversar indirlit al rirspindirii crestinisrnlllui - afost constrans, pentrll a intiri clisciplina statali, sa organi-zeze sistematic un corp de funcqionari, adici o noua scaride puteri care si vini clirect de la ?mpdlat (in Histrtit"e cle lacitilisaliolt a h:i Gr:izot se poate grisi schema acestol pLF

teri c'.lre s-rlr [)r"rs, hept2rt. in -sefl iciul l]oii oldini).

t8

Odatir cu venirea pe tron a imparrafilor creqtini, acestornoi puteri democratice li s-a adiugat un alt instrument dedisciplind statali, incomparabil mai puternic: plrterea Bi-sericii, puterea 9i privilegiile episcopilor. Roma anticir nuposedase Lln asemenea instrument, ii lipsise o astfel declasi sacerdotalA privilegiate. Acest nou gi extraoldinar deeficace instrument de disciphna a ap'imt ln Bizanlrl cregtin.

Cezarismul bizantin avea, ?n realitate, rnultd vitalitate

Si o natura adaplald circurrlst2tnlelor Si necesitalilor tim-pultri. El se baza pe doud forle: pe noua religie (pe care

;i cea mai mare parte a necregtinilor din l.remea noastrii,adici a ateilor gia deiltilor,.o recunoaqte ca fiind cea maibr-rni. dintre religiile existenter) si pe vechiul drept statalroman, mult mai dezvoltat decat toate celelalte cunoscutenoui. (mai mult, de exemplu, decnt cel egiptean, caldeean,persan, spartan gi atenian).

Aceaste fericitl combinalie a unor principii antice (dic-tatura qi municipalisrnul roman), consolidate cu noul gi

fascinantul creqtinism, a pemis primului stat cre$tin se du-reze

^tat de mult pe un teren nesigur 9i tr,rlbure, qi in cele

mai nefavorabile circun.]stanle. Cezarii erau abandonali,substituili sau uciqi, dar sensul sacru al cezarismului nu a

fost pus niciodatd in disculie. Se schimbau oamenii; insi ni-meni nu s-a gnndit vreodati sA inliture bazele sistemului.

in ceea ce prive$te istoria biz ntinl, este important denotat cd noliunile despre Bizanl, risp2ndite in rlndurilepublicului nosmr clrlt, sunt incredibil de false, absurde, uni-laterale gi superficiale. 9tiinla noastre istorici este gi acurnimature si lipsitd de autonomie.

Scriitorii occidentali ar,r suferit indelung (adesea in modincongtient) de simpatie pentrr-r republica sau pentru feu-dalisr-n, ori pentru catolicisrn salr pentrlr protestantism. Bi-zanllrl - autocrat, ortoclox si nefer"rdal - ntt le-a trczit insdniciod;rti rrici c<:r rrrai rricir silnllJlic.

19

Existd in fiecare societate - in principal dtn catza ori-entirii generale a instruirii gi a multor lecturi superficiale -obignuinta de a arita, fdrd. prea multe reflectare, simpatiefali de unele fenomene istodce $i aproape repulsie fa.tide altele. De exemplu, o cantitate enorme de ronlane, ar-ticole ti opere poetice ne-au fdcut pe noi toli si citim, laqcoali, cu fiori de entuziasm, despre faptele de la Ma-raton, Salamina si Platea gi si ne indreptam toate simpatiacetre grecii republicani, privindu-i, in schimb, aproape cuurd 9i disprel pe pergi.

Imi amintesc ce am citit intr-o zi, din intimplare (gan-difi-ve, intr-o lucrare a lui Herzen !), despre cnliva nobilipersani care, in timpul unei furtuni, s-au aruncat din pro-prie rcintd in mare, pentru a uSura nava qi aJ salva astfelpe Xerxes; inainte de a sdri peste bord, ei s-au apropiat derege $i i s-au inchinat unul dupi celilalt. imi amintesc gici, citind acest episod, am devenit ginditor qi mi-am spus(gi de cXte ori, din prima tinerete Si pani la rnaturitate, mis-'a intors iar gindul Ia rdzbolul clasic dintre greci 9i per-s'ani !) in sinea mea: ,,Herzen are perfecti dreptate de-finind acest act drept Temopilele persane. Este vorba de-spre un gest mai teribil 9i mai uriag dec2t acela de laTermopile, un gest in care se reveE fo4a unei idei qi a uneiconvingeri chiar mai mari decat acelea ale .tovardgilor luiLeonida. Este, intr-adevir, mai ugor se-!i oferi capul in ar-doarea unei bi.tilii decat sd te decizi - \a rece, deci perfectcongtient, qi fdrd a fi con$rans in vreun fel - a te sinucidein numele unei idei religioase $i politice". Mirturisesc ci,din acel moment, am inceput si pfivesc Persia antici alt-fel de cum fusesem inviqat de gcoala anilor '40:50, depoezie gi de cea mai mare parte a operelor istorice. Consi-der ci rnul! oameni au asemenea arnintiri. Cred ci mo-ti\ruI principal al acestei atitudini consti in faptul c'i Persianll a lesat opere literare comparabile cu acelea ale Gre-ciei. Grecii all $tilrt s?i reprezinte diversele aspecte lrle

lr)

vielii .mai tangibil 9i cu mai mzrre claritate decAt vecinii sicontemporanii lor; gi din acest motiv noi ii cunoagtern gi iiiubim mai mult decat pe oricare alt popor, chiar in pofidaruturor viciilor si defectblor lor.

Lini$tea nu este ?ntotdeauna semn al sdriciei culturale.George Sand definea foane bine drept les grands muetspe acei oameni dotali cu spirit qi inteligenld, d lnc pa-bili sd-si exprime viafa interioarA. Scriitoarea includeaprinfie oamenii de acest tip gi pe celebrul savant Saint-Hi-laire, care inqelegea Ei prevedea cu mai mare profunzimedecat prietenul qi colegul siu Cuvieq dar care nu a pututniciodatl si se impune in fala acesfuia in disculii. $tiintainsd i-a dat dreptate lui Saint-Hilaire in multe cazuri.Poate $i Persia era, in comparalie cu Gfecia, o astfel degrande muette.

Daci observim viala Rusiei, din vremea lui Petru I gi p2-nd in zilele noastre, nu ne apare ea oare, prin complexitateaformelor sale, mult mai dta:fi ticd, mai poetice qi mai bo-ga6 decat uniforma $i, in acelagi timp, volubila istoriefnncezi, a secolului al KX-lea ? $i totu$i Franfa secolului al)O(-lea vorbeste fdri incetare despre sine, in timp ce Rusianu a invdlat inci si faci acest lucru cu abilitate gi inteligen-1.i, continunnd, in schimb, sd.-gi atace propriii ftinctionari gisi se friminte pelvu bunhtarea uniuetsald.

Roma, Europa medievali gi, mai ales, cea modemi auprodus o literatura

^tat de bog td s.i de v ri^td ?ncit sen-

timentele, suferinqele, gusturile, acliunile gi chiar viciile ve-chilor romani, ale cavaleriloq ale oamenilor Renagterii qi

ai Reformei, ai pudratului secol al X\4IIlea gi ai revolu-tiei frznceze $i aga mai departe, ne sunt perfect cunoscll-te qi apropiate qi deci mai mult sau mai pulin simpatice.incepind din vremea lui Pisistratos sau chiar de Ia raz-boiul Troiei, plni la Bismalck gi la cucerirea Sedan-uhri, netrec prin fald o mulgime de indivizi atr:igitori sau ne-pldculi, norocogi sau nefericigi, r,icioqi sau virtlrosi - instr

intotdeauna vii 9i perfect inteligibili pentru noi. Avemsimpatie pentru unul sau altul dintre aceste personaje,putem si adtnirim caracterul unei naliuni aristocraticesau si ne entuziasmem pentru demagogia sa, putern siiubim Anglia din vremea Elisabetei sau Roma in apogeulsplendorii sale, Atena lui Pericle sau Franla lui Ludovic al

XIV-lea sau a Conr.enfiei. Insi, in orice c z, penltu cea

mai mare pafie a publicului cr.rlt, viala tuturor acestol so-

cieteti este inteligibile fragmentar, dar intotdeauna inmod clar.

in schimb, repet, societatea biz nlind a suferit de in-diferenla gi de ostilitatea scriitorilor occidentali 9i, de

asemenea, de imaturitatea seculard a culturii fllsegti. Bi-zantul apare multora arid, plictisitor, clerical qi meschin.Se consideri frecvent ci intre caderea Romei pdg2ne 9iepoca Renagterii europene nu a existat decnt barbarieprofundi gi ignoranld. Literatura istoricd nu s-a folositinci de c2teva opere magnifice care populeazd progre-siv, cu umbre 9i figuri vii, acest abis Plictisitor. Ala sunt,

de exemplu, cirqile lui Am€d€e Thierry.Istoria civilizafiei europene a lui Guizot a fost scrisi 9i

publicatd deja de mul! ani; in aceasti operi exista. foaftepulina naraliune qi cotidian s,i totuqi migcarea ideilor qi

dezvoltarea fortei interioare a vielii sunt reprezentate clr

mare putere gi genialitate. Aten[ia lui Guizot era indrep-tatl in special spre Occident; totusi, vorbind despre Bi-serica cre$tini, el a fost constrans - fdrd sd vrea, dar inpermanenta - si aminteasca idei gi interese, oameni 9ievenimente decisive pentru lumea occidentali exact inaceeagi misurA cat Ei pentru lumea cregtine orientali in-tr-adevdr, daci este inleleasd in sensul de cruziffre, siln-plitate gi absenli a congtiintei cle sine, barbaria nu existacleloc in acea epoci in care, dimpotrivi. risplndirea ci-vilizatiei bizantine clepisea de clepafie graniiele staluluibizantin. Cultur-a elcni depl5ise la fel granileic Greciei;

22

iar in zilele noastre cultura europeani ar.anseazl ire-zistibil clincolo de limitele sale geografice originare.

Existi gi alte opere care pot umple lacunele informa-ti\.e pe care le au r.respecialigtii care vor sd abordeze pro-blema istorici a Bizantului. insd cei pasionali sunt foarteputini si plne cirnd printre noi. rusii, nrr se tor gisi oa-meni cu un talent aftistic comparabil cu al lui Thierry,Macaulay gi Granovski, care si se declice studiului bizan-tinisrnului, nu vorn putea avea un progres viu qi real inacest dolreniu. Ar [i srrficient ca cine\a si rescrie sau

doar si traduci ln limba moderni, insi cu simplitate gi

rafinament, Vielile sfinlilor sau vechea Ceti Minej' ^

l\iDmitri Rostovski - pe care toti o cunoagtem, dar pe carenu o citim niciodatd - Fi deja acest lucru ar fi suficientpentru a inlelege sinceritatea, cildura umani. poezia gi

eroismul lumii bizantine.Bizangul nu este Persia lui Zoroastru; existi numeroase

surse pentru a-l cunoaFte, surse extrem de apropiate noua,insi pini acum au lipsit cercetitorii care si fi qtiut se ne in-drepte imaginagia gi inima care formele acelei lumi caredaci pe de o pafie s-a indepdrtat definitiv, pe de alti partene apare contemporane inci gi, mai ales, organic legati deliata noasL.re spirituala si starala.

Prefa.ta la una dintre cirqile lui A. Thieny (Dernierstemps de l' Empire d'Occid.ent) contine un regret semni-ficativ pentru neglijenla scriitorilor occidentali fali de lu-me biz nttnd. Thierry atribuie, printre altele, o impor-tanfi insemnate jocuh"ri de cuvinte lipsit de conlinut dinBas-Empire (Imperiul Tdrzit, dar 5i irnperiul rneschin,demn de dispret) si definegte drept incompetent si nea-venit (malencorttreux) pe cronicarul care a impirlit pen-tru prina dat,i istoria romani in istoria Imperiului Vechi(italic) si istoria In.rperiului Nou (grec).

Nu trebuie s'i uit,lm, afirmi Tl-riern', cri tocrnai Bizan-tlrl a clxt ulnanitatii cea nzri desi\lr5iur clintre religii:

cre$tinismul. Bizanlul a rlsplndit creqtinismul, l-a intiritgi l-a unificat. ,,Printre locuitorii Bizanlului", mai spuneThierry. .au exislat oarneni de care orice epocd sau oricesocietate ar putea fi mindrd".

CAPITOLT]L II

BrzeNrIxrsIrUL IN RUSIA

Cezarismul roman, intirit de cregtinism, a oferit noii Ro-me (Bizantul) c p^crtatea de a supraviefui anticei Rome ita-lice un intreg mileniu, perioadi care constituie norma delongevitate a unei unititi politice de tip imperial.

Premiselq larisfirului ortodox rus au fost s,i mai favo-rabile. Transplantat pe solul rusesc, bizantinismul nu agesit ceea ce intnlnise pe coastele Mediteranei, sate rive-rane mici .ti foarte populate, nici neamuri extenuate de ocivilizaiie antica... A gesit, in schimb, o l^rd sirlbaticd,noud, vasta gi greu accesibilA, locuiti de un popor sim-plu, tandt lnci lipsit de experienge istorice, sincer gi in-genuu in credingele sale. in locul unui dictator ales peviagd, bizantinismul l-a glsit la noi pe Marele Principe alMoscovei, domn patriarhal gi ereditar al pdmAntului ru-sesc. in bizantinism domina o idee juridici abstracte,care in Rusia s-a intrupat intr-o stirpe imperiali sacri inochii poporului. inniscutul sentiment monarhic, acestputernic legitimism nobil rusesc, s-a adresat mai intai di-nastiei Rurikizilor gi apoi celei a Romanovilor.

Sentimentul national, aat de puternic in Occident inelementul aristocratic al societifii (qi mult mai pulin inclasa noastre corespondenti), a gasit, in Rusia, princi-pala sa exprimare in fidelitatea fa;d de monarhie. Ca ur-mare a caracterullli sau inilial patrimonial, statul,nostrus-a dezvoltat intr-o asemenea manieri inc2t sentimentulnalional rus

^ cipdtat foarte repede o valoare statali. in

Rusia, statul a apirut mereu rrrai puternic, mai profund Eirnai elaborat nu numai decat aristocralia, ci gi declt fa-milia. &ldrturisesc faptul ci nu-i inqeleg pe cei care exaltlspiritul far:rilial al popofl"Llui nostr-u. A1n \.izlrt mlrlte po-

poare $i, ca atatia allii, am citit mr"llt. Lnpreslile rnele dinClimeea, Ucraina, Turcia, Germania $i Allstria au fost in-totdeauna concordante: aproape toate popoarele striine,nu numai germanii si englezii (acest lucru este destul de€tiut), ci fi ucrainenii, grecii, bulgafii, sarbii qi, poate,(daca trebuie si dlm crezare ceftilor si povestirilor), Si

lAranii qi provincialii frarcezi., ba chiar gi turcii der.non-streaze un sentiment farnilial mai intens decit noi, ruqii.

Se considerd, in general, cd familia turca nu este ofarnilie adevdratd. Este o afirmalie superficiala qi lini$ti-toare; ar trebui, dimpotrivi, sd spunem ci idealul far -lial crestin este mai elevat decXt cel islamic. Acest fapteste, firi nici o indoiald, adevdrat qi, intr-adevir, la po-poarele cregtine la care principiul familial este innascut,sau derivat din istoria lor, acest sentiment s-a manifestatcu o fo4i gi o frumusele in alte parte necunoscute. Estecazul englezilor gi al germanilor. Pentru a ne convingede acest lucru, este suficient sa ne gandim la farmeculincomparabil al scenelor familiale din romanele lui Dic-kens gi Walter Scott Fi, cu mai pulini fo4i ti genialitate,ale atitor altor scriitori englezi, sau la filosofia morala ger-mand, care a dezvoltat cu seyeritate ideea familiei ca ,,da-torie pentru datorie", chiar dincolo de porunca religioasi.

Este oare posibil si ne imaginim un mare scriitor ruscapabil si creeze inaintea germanilor o asemenea ima-gine a familiei qi sa o reprezinte cu tot ataa farmec ai ori-ginalitate ? Sd fim sinceri qi se admitem ce, oricat de trist,acesta este adevdrul.

in ceea ce priveste reprezentarea artistici, penfru a

ne convinge de afirmaliile mele, este suficient se-i conl-parim pe scriitorii nogtri cei mai clotati cu cei englezi.Este oare posibil si con.rparim scenele casnice ale con-telui L. N. Tolstoi cu zrcelea ale lui Valtel Scott 9i. maiales, cu:rle lui Dickens? Este oare cdlclura umani dinCopilh'i;r 5t Adolesceuta. elreli cr-r aceea din DaL'id Cop-

t{l

petfield Si accesibili pasionatului lirism al romanului en-glez ? Sunt oare comparabile, prin abunclenta forlei qi afrnmuselii idilice, \'ia{a familiali din Rd.zboi ;i pace s uaccentele de idilisn.r casnic (de altfel, foarte putin com-plexe) prezente in operele lui Turgheniev cu scenele fa-miliale din literatura englezd? Este oare posibil sd neimagindm un poet rus capabil se scrie Clopotul luiSchiller? $i, in fine, sunt cu adevdrat puternice. (in com-paratie cu cele ale popoarelor gerrnanice, se inlelege)sentimentele farniliale ale lui Pugkin, 191m61161t gi chiarale ,,1iranului" Kollov ?

Nu avea, dimpotrivi, dreptate Belinski atunci c2nd a

pus ca epitaf al prefelei sale la poeziile lui Kolqov urmd-toarele versuri ale lui Apollon Grigoriev ?

Nu a;a, din pd.cate, este uia.lct. ruseascd !Sd. uorbeascd slauofilii, sd. exalte

fdrd odibnd spiritul familialal popon tlu.i n$ . . .

ELl, md. ierta , de nu,tlt titnp nu ud.d.

tn el ceua familial.

Din ce motiv Piterscik, risipitorul lui Pisemski, 9i taci-turnul 9i nefericitul, din punct de vedere familial, Birjukal lui Turgheniev au apirut tuturor mai adevirali gi mainaturali decit idilicii tirani d. la Sarzd ai lui Grigorovici ?

Grigorovici cunogtea bine limba liranilor gi a prezentat,fari indoiali, cu fidelitate multe tipuri umane; putereasentimentului siu este de netegaduit, dar el s-a pierdutpe calea fals'i a unr-ri spirit familial solid gi afectuos care,vai, nu face pafte din soafta poporului rus I

Stiu bine ci pentrlL multe persoane nobile qi elevatemonrl rr fi dureros si asculte :rscr))eneil clr\inte. $tirt cia le consiclera acle\',i1'ate este dificil... Eu insumi sufirr din

2-

c^uza aceasta, dar cui ii foloseste si ascundem acest lu-cru noue ingine gi celorlalli ?

Daci acest lucru este ceva rdu (gi sigur este un l1rarerau !), atunci este necesar siJ pomenim neincetat, pentn.ra putea si i ne opunem cu cea mai mare energie posibili.Iar a ne mulpmi cu puterea sentimentului nostru familial,numai pentru ci gi la noi existd ici 9i colo familii care trl-iesc in armonie $i care au pdncipii morale severe, ar echi-vala cu a susline cA organizarea sociald a Rusiei este prc-nuntat feudald, tntrucAt ;i Ia noi existd case princiare ;iboiererti pluriseculare $i a existat (Si, trx parte, exktd tncd)o nobilinxe bogatd ;i cultLi, piiailegiatd, p6.nd nu cu multtimp in urmd, fald de celelalte clase ale poporului. Acesteobserva[ii sunt, fdre indoiali., exacte. Dar pentru a judecacorect un organism social este necesar sal compardm cualte organisme de acelagi tip. in cursul vieqii lor istorice,popoarele germanice au dezvoltat modele aristocraticeextraordinare, pe de o parte, qi, pe de alta, un spirit fami-lial atat de puternic, incXt ne constrang sd admitem cisuntem foarte departe de ei in ambele privinle !

Daci studiem o veche familie in intregime ruseasce(in care nici tatel nici mama nu au singe german saugrec ai nici micar ucrainean sau polonez), solidi 9i ele-v^t^ moral, notem ce o astfel de familie este suslinute, inesenfe, de Ortodoxie, de Bisericd, de religie, de bizanti-nism, de Decalog gi de congtiinla picatului, iar nu de unsentiment etic situat dincolo de religie sau care a supra-vie$it acesteia. Familiei ruseqti li este, intr-adevdr, strainacest principiu al datoriei abstracte, sentiment care, chiarnerecunosc2nd nici picatul, nici Decalogr"rl, nu admitenici eudemonismul liberal 9i estetic qi refuzi cu dispreltoleranla reciproci atat de drage nobilimii occidentaledin secolele al X\4l-lea si al XVIII-lea.. Pe de altl parte, ce voi;r si predice Cernigevski in ro-rnanul sirrL Ce-i de.fcicttt ? Acest rorrran, clezgust:itol clin

28

punct de vedere artistic, grosolan gi nereu$it, a desfigu-rat, intr-un rnod deosebit, o acliune pe cnt de utild peatat de detestabild: a dezviluit cu claritate ce vor cu ade-varat oamenii de acest fel. $i in ei se manifeste, in parte,caracterul rusesc, chiar daci numai in aspectele sale celemai negative Fi mai distructive.

in realitate, orice principiu, daci este impins cu o co-erenfi unilaterald pdnd la consecintele sale extreme,poate deveni nu numai ddunitor, ci ti sinuciga$. Astfel,de exernplu, extinz2nd pnnd la exces ideea libertilii in-dividuale. se va ajunge, printr-o anarhie extreme. Ia undespotism extremist comunist, la o lungi violenli juridi-ci a tuturor impotriva individului gi, de asemenea, lasclavia personald. Permitefi oamenilor si se vnndd ca sa-lariati perpetui in schimbul lini$tei $i al unei intretineri si-gure qi veli vedea citi sclavi, sau pe jumitate sclavi, s-arint2lni in vremea noastri: la discretie !

Fragilitatea sentimentului familial rusesc se reveld cuclafitate in operele nihiligtilof noqtri. Nihiligtii au incercatsi alenleze gi impotriva statului, in apd.rarea cdruia s-auridicat insd din toate pi4ile forle nenumarate 9i etero-gene; ?n schimb, in apd,rarca familiei s-au ridicat numaiunele voci nobile gi ?nzestrate, dar nu forle feale 9i ac-tive... Eu cer doar se observim cu atenlie gi coerenfi via-!a noastre gi literatura noastre aftisticet.

Daci, de exemplu, unii slavofili cunosculi au allt no-rocul si creascd in familii ruse9ti realmente solide, aceastaa depins in primul lind de faptul ci aceste familii erau pro-fund ortodoxe; In orice caz, nu avem dreptul logic si cre-dem cd tot ceea ce iubim Fi apreciem se inr?lnegte intotdeauna si la ceilalli. Tn aceste sens ma intrebam eu, rus intotalitate: Ce este familitt fdrd religi.e ? Ce este relig,ia fdnicrestinism ? Ce este cre$tinismul, tn Rusia, fdrd regulile,forntele 5i uzanlele ot"todoxe - adicdfdrd bizantinism ?

in realitate, celui care vrea sI intdreascd familia rr"rsitrcbr"rie si-i lie drag tot ceea ce se referd la Biserica noas-

tra ! Se dea Domnul ca eu sa greqesc afirn.rind cI Ia noiplincipiul familial este foarte slab ! Ag fi cu adevirat feri-cit daci o statisticd oarecare ar demonstra gregeala mea gi

m-ar constrnnge sa recunosc ci am fost extrern de pesi-mist in ceea ce privegte spiritul familial al rugilor. Darpanl cand toate acestea nu imi vor fi demonstrate, eu voirdmXne convins de ceea ce am declarat qi \.oi continua se

consider cd nu nurnai la popoarele germanice qi la celelatine, influentate de spiritul geflnanic, ci gi la ucraineni,la greci, la slavii de sud gi chiar la turci, principiul familialeste mai profund ;i rnai solid decat la noi, ruqii.

in ceea ce-i prive$te pe turci, trebuie si obserudm cdidealul islamic al familiei este inferior celui cregtin, darce temperamentul lor $i condifiile speciale ale dezvoltiriilor sociale au ficut astfel ca ei si-€i iubeasci cu intensi-tate familia, rudele, neamul qi ciminul. Exista in ei o im-portante predispozilie spre idila domestic'i.

La rugi, in schimb, spiritul familial s-a manifestat multmai slab decdt la alte popoare. Acelagi lucru se poate afir-ma despre principiul aristocratic. intr-adevdr, istoria a d!rijat toati fo4a sentimentului nostru nalional cltre putb-rc stalald, citre monarhie Si cetre larism.

Este necesar si inlelegem ci eu folosesc expresiaprincipiu aristocratic ifl sensul siu cel mai general. inge-leg foarte bine ce vrea si spuni cei care afirmi ci in Ru-sia nu a existat niciodati o aristocralie, insd consider ciaceasti formulare nu este intru totul corecte, nll epui-ze zd in totali:late fenomenul istoric. in Rusia, ca ?n oricealt loco, a existat un principiu aristocratic; insd caracterelenalionele gi individuale s-au exprinat mult mai slab dec2tla aristocra.tiile feudale europene qi la cele olisenetti alepatricienilor qi ale nobililor arntici romani.

Oamenii privilegiati, pr-ltelea personali, familia, aso-ciatiile cle dir.erse tiprlfi, con.runitilile au exitat pretlltin-dcni, pentlr-r cri sunt fofie reale 5i cornponente indispen-

.iu

sebile ale tuturor olganisnelor sociale. Dar aceste elementese combina in forme diferite Si sunt puternice qi clare inrnod diferit, in funcgie de naliuni qi de limp. in orice caz,nu cred ci md inqel afinnind cI la inceputul oricirei dez-voltiri stzrtale predomini un anumit princ4)iu aristocratic.Apoi, citre jumitatea vielii statale, apare tendinla deunificare a puterii, uneori in forma unei prepeclinlii, aunei dictaturi temporare, a unei demagogii personalizatesau a unei timnii, cum s-a intamplat la greci in pelioada cla-sici. in fhe. in pelioada bitrinetii muribuncle domind spi-ritul democratic, egalitarist pi liberal. Cred ci obsen Xndce nuante gi ce forgd reali domind un popor sau altul,ne-am da seama cA toate celelalte apar impregnate gipitrunse de acestea.

in Rusia, larismul nostru innAscut gi ereditar a fost atatde puternic incit, sub presiunea lui, principiul aristocratic acipetat un caracter admiriistrativ gi'pu1in legat de amintirilefamiliale gi locale, un caracter in orice caz incomparabil maimult statal dec2t efectiv feudal sau oripenesc. Este cunoscutcd mestnicestud avea un sens esenlialmente administrativ,funclioniresc gi statal. Boierii nu se mindreau cu vechinea .'

neamului lor, nici cu personalitatea lor qi nici cu oragul sauT

cu castelul de care erau legate puterea gi neanul lor, ci nu-mai cu serviciul statal prestat de strdmogii lor. Eforturile Ro-manovilor 6i chiar transformirile raclicale fi.ute de Petru nuatr schimbat decit in parte aceasd situatie. Rangurile intro-duse de Petru au democratizat, cel putin aqa pare la prin.nvedere, chiar principiul noblegei. intr-adevir, orice om liber'putea si obfini un rangJ servindu-l pe lar - aciicd statul.

in realitate s-a intnrnplat ci nobilimea s-a clistantat gi

mai mult de popor qi, cel pulin in straturile sale cele maieler rte, a de\ enit Jlistocratici.

ir-rainte de Petrll, in realitatea noastri socizlli exista or)tili r)t:lre L rn ifoIrn itlttc,, o rnai nt'.r[c ltscrttina[(j ir]lIe pl'lr-

liie conrponente; trlterior-. cLun se stie, Pctlr a ir-rtirjt scla\ i:r.

,31

Ca urmare a acestor reforme, nobilimea noastri s-a gesilintre influenla active a larismului gi cea pasivi a asociatii-lor taraneqti (mlr3) supuse ei; a inceput. atunci sI-Si per-fecqioneze culnua gi puterea, chiar dacd, era in continuaresupusi larismului.

A fost suficient: aparilia Ecaterinei a II-a pentru ca inviala sociali sd apard un gust mai rafinat (gfalie Ei faptu-lui cd nobilimea fusese pa4ial redusi de apisdtorul ser-viciu statal), o noue creafie intelectuald $i sentimentemai elevate. in sensul acelei diferenlieri sociale de caream vorbit anterior, despotismul lui Petru a fost progresist$i aristocratic. Liberalismul Ecaterinei a avut exact acelaSicaracLer- Ea a condus Rusia spre inflorire, mirire gi crea-

{ie. Ecaterina a intirit inegalit^lea, ^cesl^

fiind meritulsiu cel mai m te. E^ a menfinut servitlrtea (integritatearnir-.ului gi a comunitililor agricole), introducind-o gi inUcraina. Pe de al6 parte, Ecaterina a acordal privilegiinobilimii gi i-a micgorat dependenla faqi de serviciulstatal, sporindu-i astfel caracteristicile realmente aristo-cralice, adicd. conqtiinta orgolioasd a propriei individua-litali. Gratie Ecaterinei a II-a, nobilimea a inceput si de-vini tot mai independentd fa@ de stat, continuand insa,ca gi in trecut, sd domine celelalte clase ale societilii.Nobilimea a ajuns, in sf2rgit, si se deosebeascd de popor,sd se individualizeze, 9i a intrat in perioada de inflorirecare i-a niscut, in ordine, pe Deriavin, Jukovski, Batiuskov,Puqkin, Gogol 9i aga rnai departe.

Ludovic al XIV-lea qi Petru I au fost aproape contempo-rani; in ciuda acestui fapt, autocra(ia lui Ludovic aIXIY-lea a

nivelat profund Fmnta Si a Fters ultimele urme ale vechii gi

foflnidabilei inclependenle feudale. Franta secolului urmitors-a indreptat rapid spre democratie gi spre confuzie politici.

in schimb, autocratia lui Petru a cliferentiat mai puter-nic decXt in trecut statul rus Si a pregetit terenul mult maiaristocrzrticelor Fi mai variatelor epoci din vremea Ecate-rinei l Il-x si a lui Alcxanclrtr l.

\2

Cu trecerea timpului, fragila gi dezrldicinata noastriaristocratie, terminindu-i-se ciclul vital, a fost din nouprivati de condiiia sa privilegiati care, daci ar fi fostpistrati ulterior, ar fi putut provoca o violente revoltd acelor de jos.

Rolul aristocratic al nobilimii a incetat nu atat datoritdreducerii drepturilor gi libefiatilor sale, cat datoriti con-feririi de drepturi $i libertAti celorlalte clase. Oricum,aceasti inevitabild nivelare s-a incheiat din cauza unuiproces natural de dezvoltare. in plus, caracterul pacifical niveldrii despre care vorbim s-a datorat fo4ei $i soliditetii inndscutului nostru qarism eredirar si magnificeieducafii istorice pe c te

^m primit-o de Ia acesta.

intr-adwir, in {arism s-au intahit trei putemice principii:cezarismul roman, disciplina cregtind (care predici res-pectul fagi de putere) 9i concentrarea in famtlia impeiald aintregii fo4e a principiului nostru nalional, altfel slab inceea ce privegte familia, nobilimea ti, poate, chiar obcind.

incl de la inceputul istoriei noastre se pot observacombinalii stranii de fo4e reale care nu seamind nicide-cum cu cele greco-romane, bizantine gi europene.

Sistemul nostru al udelt-lor'" corespunde (daci privim,prin analogie, la inceputurile tuturor statelor cunoscute inistorie) aristocraliei primitive - simpld ca mod de viata gidezvoliare culturah $i totuti deosebiti de popor - care seintilnegte la inceputul oricirui stat; asemdnitoare cupatricienii grosolani ai Romei antice (gi, in mod verosimil,cu ceva similar existent la celelalte popoare italice), cunobilimea germanice primitivi gi as,a mai departe.Aceasti aristocratie primitivA a undelt-lor se caracterizaprin mobilitate in ceea ce priveqte loctrl, prin imobilitategi constringere in ceea ce prive9te na$terea, prin sr.rperioritatea principiului nalional fie asnpra celui individual,fie asupra celui electir-ordgenesc, reprezent^t de ueceapopulari a oragelor. Acesta cra sistemul rrdelilor - dacl il

33

considerem o folma prirnitivi de organizare aristocratici.Era un slstem care ?nchidea in sine un profund potenlialmonarhic, tocmai pentru cd, in afari de atnt de nufflero-sul neam al lui Rurik, nu exista nici o ald aristocralie pu-ternici qi otg nrzald.

Structurile oriqenegti erau prea egalitariste in ceea ceprivegte spiritul pentru ca rezistenta lor in fala puterii cen.ttalizate a Moscovei si fie eficace; mai ales c'i, aSa cllm s-a

obsewat destul de limpede, nobilimea ruseasci nu eranici feudali (cu alte cuvinte, cu Lln puternic sentiment alpropriei demnititi indi!iduale), nici oriseneascd, ci aveaun caracter exclusiv statal qi de sen'iciu. Aristocrafia noas-trd a cdpdtat atunci un caracter pur birocratic 9i din acel

moment sistemul gradelor de serviciu (cinounicestuo) a

devenit familial ti ereditar. Serviciul statal conferea, intr-a-devir, drepturi ereditare. Principiul originii familiale, pecare istoria l-a extirpat din aristocralie, s-a rispindit, inschimb, in alte pe4i ale societilii ruseqti, a pitruns in rnn-durile categoriei negustorilor qi a generat in rindurileclerului un leuitism ereditar, necunoscut Bizangului.

Sub acqiunea dugmanilor externi 9i sub aceea fraternea bizantinismului, aristocralia de sXnge a udelt-lor a de-cizut gi s-a amestecat cu noi nearrruri in nobilimea sim-pli de serviciu.

Datorite tuturor acestor schimbiri gi transformiri, via-

!a Rusiei s-a dezvoltat intr-o manierd originali. Educat debizantinism, Iarismul centralizatot s-^ interit gi Rusia acrescut gi s-a maturizat firi intrerupere.

in concluzie, principiile ori;eneqti, cele aristocraticGere-

ditare gi chiar gi cele familiale au fost intotdeauna tlaislabe in Rusia decAt la celelalte poioare. Doar trei lu-cruri sunt la noi puternice €i de mare eficacitate: Orto-doxia bizantin;I, inniscuta $i nelimitata noastri au-tocralie $i comullifatea noastrit ruralir. Cel pugin aceasta

este pirelea multota despt'e obcittt noastti. A$a cr-ecl

j,1

slavofilii apiritori ai Ortodoxiei gi ai autocratiei, precllmEi o personalitate total opusd acestora: socialistul spaniolEmil Castellar. Dar nu doresc si md ocup aici de obcind,scopul acestei lucriri fiind cu totul alttrl.

Vreau se spun cd larismul, ^lat de benefic gi de cre-

ator pentru noi, s-a intirit sub influenla Onodoxiei bi-zantine, a ideilor bizantine qi a culturii bizantine. Ideileqi sentimentele bizantine au unit semi-silbatica Rusie ?n-

tr-un singur corp.Bizantinismul ne-a dat fo4a de a suporta invazia ta-

tari gi lunga dominafie ce a urmat, i^t ico n biz^ntind ^Mantuitorului a fost cea care a iluminat steagr:rile arma-

tei pline de incredere a Marelui Principe Dmitri pe cam-pul de batelie, unde am aratat pentru prima datd, tdtarllorce Rusia Moscovei nu mai era Rusia divizate 9i sfnqiatidin trecut ! Tot bizantinismul ne-a dat putere in lupta cupolonezii gi cu suedezii, cu Franta gi cu Turcia. Sub stea-gul siu, daci ii vom rimine credinciogi, vom fi capabilisd rezistd"m asaltului intregii Europe confederate, dacd

^ce sl^

^r indrdzni - dupi ce va fi distrus definitiv ceea

ce a creat nobil in interiorul siu - sd ne prescrie si nouiduhoarea gi putreziciunea noilor sale legi referitoare lamizerablla fericire pdmnnteasci gi la radicala vulgarizareuniversald !

in aceasta privinfa, este interesant si vedem ce consi-derd ca fiind esenlial caracterului nalional rus un cerce-tetor ucrainean de indubitabil talent care este Kostoma-rov. Ajunge si deschidem lucrarea sa, Istoria epociitulburdril.or (ntl-mi amintesc daci acesta este chiaf tithllexact), pentru a ne convinge cat de important este pen-tru noi bizantinismul, in. dublul sAu aspect: de tsisericl qi

de autocratie nalionalzi.Polonezii erau la Nloscova, larul nll exista sau apirezru

impostori, unul dtrpa altnl. ln rnai multe locuri. Boieriitridau, ezitalr sau erzlu ticuti.:i neplLtincio$i. in comuni-

3i

titile sAtegti domnea o profundi discordie. insi a fost su-ficient ca un polonez sA intre in biserici cu pillria pecap, nerespectand deci Ortodoxia, pentru ca patriotismulrus si se inflicdreze intr-o clipi in mod patima$. ,Atuncinumai Ortodoxia i-a unit pe ru9i", afirmi Kostomarov.

Sentimentul religios gi supunerea fali de putere (de-prinderi de origine bizantini) ne-au salvat qi in 1812.Este cunoscut cd, intr-un prim moment, mulU larani (de-sigur, nu to!i, dar mai ales aceia surpringi de invazie) auaritat foane pulin spirit patriotic. Au jefuit proprietelilenobililor, au complotat irrpotriva aristocraliei gi au ac-ceptat bani de Ia francezt. Dar clerul, nobilimea gi negus-torii s-au comportat cu totul altfel inci din primul mo-rnent. Iar cind liranii rugi i-au vezut pe francezi profanindicoanele gi instalindu-9i caii in biserici, s-a schimbat radi.cal totul. Poporul a luat foc. Atunci gi puterile secundareau rispuns diferit 9i au Stiut se reprime ffui ezitari zqix-nile necugetate. Principiul ciruia i se supuneau acestefo4e secundare nu era altul decit larismul nostru semi-bizantin. intr-adevlr, de cine fuseseri educate $i suslinuteaceste puteri de jos, dacd nu de lunga disciplini ierarhicda Rusiei noastre semibizantine ? Ce anume, daci nu or-todoxia, ne-a permis si ne unim cu Ucraina ? in afari deOrtodoxie, in Ucraina, de la tradiqii la educalia istorici,totul este diferit, deci foane puqin sau deloc aserninitorMoscovei. Numai pestrarea, de cdtre popoarele Bieloru-siei qi ale Rusiei Meridionale, a formei bizantino-orien-tale a crestinismului ne-a dat fo4a Si sentimenttrl interioral dreptului, care au decis, in cele din urmd, soarta pro-blernei poloneze.

$i nr"r a fost oare bizantinismul cel care a definit rolulnostru ?n problemele orientale de irnportanqd mondiali ?

Plni 9i schisma[ noastrd ruseascd poarte amprentaunui profund bizantinism. O parte a poporului rus s-asuparat pe Bisericai si pe €iul'ern, fiincl impotriva inolaqii-

36

lor s,i a progresului, din cauza unei presupuse coruplii aacestei Ortodoxii bizantine. Schismaticii nogtri se consi-deri mai bizantini decit Biserica dominanti. $i mai im-portant este faptul (evident pentru toti cei care s-au ocu-pat de aceisti schismi) ce schismaticii noFtri nu-girecunosc dreptul la opozifie politici; bine instruigi inceea ce privegte literatura religioasi veche, schismaticiigisesc in aceste scrieri bizantine un imbold constantspre supunere fati de puterea constitlliti. Acest fapt afost descris cu o luciditate neegalatd de V. Kelsev, de acirei exactitate a afirmagiilor m-am convins, deoarece, capi el, am ueit h Dunire.

ExcluzXnd din seria eterogenilor no9tri sectari pe pulinnumerosii molokant pi, duhobor;i care nu mai au aproapenimic din bizantinism, principalii exponenli ai schismeipar a fi, dincolo de adeptii vechii credinfe, misticii precumhlistt qi skoppt'z. Acegtia nu s-au distanlat in totalitate deOftodoxie; dimpotrive, ei o respecti in maioritate, consi.dernndu-se chiar mai avansali in credinli, mai iluminatri qi

mai inspirafi. in orice caz, nu pot fi considerafi protestanli.Gn cadd islamului, dervigii se afli intr-o stare de spidtfoarte asemenatoare; ei nu sunt deloc sectari separali, ciceva intermediar intre misticii noqtri, oameni ai lui Hristoss,i ai lui Dumnezeu, qi eremifii ortodocgi).

Spiritul bizantin, principiile gi influentrele biz^nrinecuprind, precum lesutul complex al sistemului nervos,intregul organism social al Rusiei. Chiar gi insurecqiilenoastr€ nu au avut niciodate un caracter protestant sauliberal-democratic, ele purt2nd, dimpotrivi, pecetea pse-udo-legitimismului, adicd a principiului monarhic nagio-nal care a determinat merimea noastri statala. Re1'olta luiStenka Razin a luat sfargit imediat ce adeptii sei s:au con-vins ci tarul nu-l aproba pe atamanul lor. $i tocmai deaceea Razin a incerc:rt firi incetare sa arate ce el nu Lrp-ta impotriva familiei imperiale, ci numai impotriva nobi-lilor si a clerr-rlui aliat acestor:r.

37

Pugaciov a trebuit sI fie qi mai viclean pentru a lupta. impotriva guvernului Ecaterinei, a cirei fortd era incom-parabil superioard, aceleia a Rusiei de dinaintea lui Petru;el a inqelat poporul folosindu-se tocmai de acel legiti-misrr rus de care am vorbit anterior.

Ceva asemindtor voiau si faca ti dnerii nogtri iacobinieuropenizanli din anii '20. Sunt destui cei care afirme cdmulii sectari intrelin gi astizi echivocuri monarhice ase-manetoare. La te aspirl acest discurs ? Principiul sewegteqi de drapel al revoltei ! Exact aqa; iar acest lucru nu re-prezlntd, de fapt, nici o nenorocire. Fird mari schirnbirinu poate exista un mare popor. insd existi schimbiri cusemnifica{ii gi valori diferite. Existe tulburiri qi revoltecare au loc la momentul potrivit - sunt deci oportune -si altele tardive, inoportune gi distrugaroare. Primelecontribuie la actul creator; celelalte gribesc ruina.

Roma a intrat in perioada sa eroici dupi revolta ple-bei. Dupi revoltele militare qi pretoriene, Roma s-a pri-bugit. Revolta protestante din Anglia a al'ut loc intr-unmoment propice ti, intirindu-i structura aristocratica, i-adeterminat grandoarea. Revolugia iacobind

^ fr^ncezilor,

avnnd loc intr-o epbci de declin, le-a grebit ruina. Duperdzboiul religios gi civil de 30 de ani, in Germania au api-rut Frederic al Il-lea, Goethe, Schiller 9i Humboldr. Dupiinsignifiantul gi chiar ridicolul an 7848, numai Btichner,Biichner qi iar Btichner ! Nu este acesta un declin ?

in ceea cel priveSte pe genialul Bismarck, nu se gtieincd dacd. el este un real regenerator al Germaniei saudoar una dintre acele figuri luminoase gi mari care apar in-tr-un popor in ajunul pribugirii lui, pentru a aduna ti, incele din urrli., a imprAqtia in mod iremediabil forqele re-zidu^Ie

^le nafiunii. Eu cred ce aceaste problemd gene-

reazi. incloieli numai pentru un sfert de secol; ne putem,prin umare, intreba daci epoca lui Bismarck coresplrndecpocii lui NapoJeon I seu eceleir.:r Jrri Nupoleon:rl Ilt-lee.

3rl

Consider cA a dolra ipotezi este mai credibile. Germanianu este mai tdndfi decit Franla, nici ffrai in vnrsti; nicica spirit, nici ca organizare. Nici Prusia nu trebuie sd fiemult mai tdniri, altfel nll s-ar afla in situatria actuali.

Pdnd ^stdzi,

toate revoltele nrsegti au avut loc in mo-mente prielnice gi, tocmai grafie caracterului 1or pseudo-legitimist, ne putem convinge ci sufletul rdsculatilor nog-tri era dominat de profunde sentimente conservatoare.Pe de alti parte, nu existe nimic nefircsc in aceasta. Candun anurrrit principiu este atat de puternic - cum este lanoi, in Rusia, cel monarhic - incat sA cuprindi profundtoatd, lr'l,,l^ na1lonali5 este de inieles ci, uneori, sub influ-enla unor circurnstanfe diverse;i trecetoare, acest prin-cipiu poate si se altereze sau chiar se degenereze.

in realitate, riscoalele pselldolegitimiste ruse9ti de-monstrezi fo4a $i vitalitatea neobignuiti a inniscutuluinostru tarism, strans $i indisolubil legat de Ortodoxiabizantind. indrdznesc si afirm, fdri nici o ezitare, ce nicio revolti poloneze gi nici o pugaceuscindl nu pot sa-idiuneze Rusiei atat cat ar putea si-i dduneze o consti-tulie democratici, pacifice qi legali.

De constitufiile democratice ma voi ocupa ceva maideparte; acum ag vrea sd md refer pe scurt la musulmani.

Este curios ci musulmanii turci, de cXnd au inceputse ne cunoasce mai indeaproape, atat pe noi cat gi Occi-dentul, dovedesc o simpatie mai mare -: atat din punctde vedere uman cat 9i statal, in ciuda rizboaielor gi a rivalitililor profunde care ne separi - pentru noi, rugii,declt pentru europenii occidentali. Caracterul religios alimperiului nostru provoacd respectul turcilor, care vid inacest aspect multe afinitAli cu spiritul nalional al poporu-lui lor. Disciplina noastrd, ddruirea $i supunerea de caredim dovadi it fzrscineazi profund, clin acest motiv dln-drr-ne chial ce exernplu de urnrat, ceer ce inselrnnr'i ciaceste caracteristici ale poporului rus constituie, dr-rpdpirrerea mea, fb4a noastra.

19

Daci guvernul turc ar fi expulzat din Bosfor'gi dacinu toti turcii ar abandona Peninsula Balcanici, aceptia,fdrd indoiali, ar apela la noi si-i apirim de inevitabileleperseculii s,i ofense pe care ar trebui si le suporte de lavechii lor supugi, de la greci pi de la slavii de sud - po-poare cam primitive gi crude. Turcii ne preferi, efectiv,bulgarilor, grecilor 9i sirbilor. Functionarii noEtri din Ori-ent, cdlugirii de la Muntele Athos qi raskolnicii de la Du-nire (care sunt, cum se Ftie, supugi turci) sunt apreciafide turci mai mult decnt supugii lor slavi 9i greci.

Din motive de spaqiu, sunt constrans se aman pentruo ahd, ocazie expunerea detaliatd a unof conversaliiunice, referitoare la Rusia, avute cu un foarte informatpagi turc Ai cu doi simpli 9i semiasiatici vechi-credin-ciogi. Acegtia din urmi erau uimiU de afacerea Neciaev'agi vorbeau cu indignare despre cei care vor si introducirepublica in Rusia. ,,Iertat se ne fie", mi-au spus cu pute-re ?n glas gi in privire,,,dar toli trebuie se se ridice in

^pelarea fafului. Este dureros pentru noi si ascultimaceste lucruri, cu toate ci reim in Turcia". L^ vceastascenl erau prezenli doi cilugdri abia sosili din Rusia.Unul dintre ei a zis; ,,Este surprinzi.tor ci printre acegti ti-neri domni existe gi doi de origine burghezi. Dacd nigtetineri nobili s-ar fi supirat pe lar din cavza ellberfuii \d-ranilor, totul ar fi explicabil. insi in acest caz, ce inseam-ni acea.sla?" Din rnotive politice, nu am consideratnecesar si le explic faptul cd ,,domnii" 9i ,,nihili9tii" nuau nimic in comun. (Este vorba, in realitate, de un echi-voc foarte util, deoarece impiedici apropierea poporuluide anarhiqti.) in ceea cel priveSte pe inteligentul pagi,care il citise pe Gogol intr-o traducere ftancezd qi carernsese mult citindu-I, in-ri aduc aminte cA el a inceput siexpuni foarte serios icleea ci in toti ercii comici ai luiGogol existd ceva interesant Si bun, adici respectul lorpentru cei superiori in gracl gi rang. pentrul autorit:iti $i

10

aga rnai departe. ,,Statul vostru trebuie si fie cu adeviratputernic, a addugat. Daci un Cicikov este aga, cum suntoamenii inteligenli Si one$ti ?". ,,Oamenii onegti, dragipa9i, am rispuns, sunt uneori mai rei decat cei necin-stifi. Se intampH, uneori. Onestitatea personale gi o mo-ralitate liberi qi autonomi. pot si placi in plan personalSi sa genereze respect; dar in aceste f irtuti nu existi nimicpolitic s,i organizatoric. Oamenii onegti provoace adeseapagube foarte mari statului, daci educalia lor politici nueste corecta; Cicikov gi provincialii lui Gogol pot fi une-ori incomparabil mai utili colectivitelii (pour I'ensemblepolitique)." Paga a fost de acord cu cele afirmate qi aspus gi alte lucruri subtile gi interesante despre rugii, de-spre raskolnicii gi despre ucrainenii pe care ii cunogtea.,,Ces bons bobols ! Je les connais bien, ces bobollJ, a zispas , nxais les lipouanel6 russes sont encore mieuJc. Ik meplaisent dauanta.ge. Sunt ceuleni perfecqi, mult mai bunidecnt grecii 9i bulgarii; atat ucrainenii cit gi lipoveniisunt exclusiv preocupali de religia lor. Grecii 9i bulgarii,in schimb, nu au in minte decit maimu;ireli politice,constitufii gi alte lucruri de acest fel. Credefi-mi, Rusia vafi puternici atat timp clt nu va avea o constitulie. Eu mdtem pedtru Rusia gi nu vi ascund acest lucru. Din punc-tul de vedere al patriotismului meu, imi doresc din toatiinima se vi facegi o constitulie. insi mi tem ca oameniivo$tri politici sunt prea inteligenli gi ci acest lucru nu seva intnmpla niciodati. Iate o eventualitate foarte ingrito-rAtoare pentru noi, turcii. '

La opiniile pagei gi ale celor doi vechi credinciogi voiadiuga ;i cuvintele dedicate poporului rus de profundulgnnditor care este Carlyle. ,,in ceea ce mi priveqte", scrieel intr-o scrisoare cetre Herzen, ,,mifturisesc faptul ci nu2rm apreciat niciodatd - iar acum mai pu[in chiar decat intrecut - \.otul universal gi oscilatiile sale. Binele carepoate rezulta din aceasta este comparabil cu acela al r"urei

41

pneumonii aperute in cLlrsul unei maladii mortale. Preferde departe larismul - qi chiar pe sultanul turc - anarhieipure (cum consider eu, spre nenorocul meu, votul uni-versal), elocinlei parlamentare, libefielii presei gi alege-

rilor. Am respectat intotdeauna marea dumneavoastripafiie (adicd Rltsia) ca pe un vlistar gigantic, obscur 9ienigmatic al Providenlei, al cirui sens este inca necu-noscut 9i foarte cleparte de a se fi manifestat. RLlsia pas-

treaztr incd o virtute in care exceleazi 9i care ii conferd ofo4d mult superioare aceleia a celodalte naliuni, o virttl-te necesare tuturor larilor +i tuturor fiingelor, absolut ne-cesard, pentru a evita pedepsele sevete: este vorba de

virtutea supunerii - in ale pi4i demodate, mai ales in zi.lele noastre."

Nu numai supunerea, ci 9i alte calitili au fost dezvol-tate de poporul nostru gralie lungii discipline statale lacare a fost supus.

Nu cu mult timp in urme, mi s-a intnmplat se intal-nesc intr-o revistA ofiodoxi urmitoarea observalie: ,,Dincauza completei absenle a libeftelii Si a autonomiei in viata

sociale gi politice, a fost natural pentru poporul nostru siincerce sd se refaci printr-o autonomie unica a vieliispirituale qi a spiritului de iniliative in sfera gnndirii 9i a

sentimentului"l'.Este adeverat c6, aceasli atitudine a condus la schis-

me gi erezii, dar qi la creatria poetici 9i la indiferenla fald

de problemele propriu-zis politice. in aceasti atitudine igi

are originea marea slibiciune a poporului rus pentruspiritul demagogic, apropiinduJ astfel de ceea ce cteqti-

nismul afirmi prin cuvintele: ,,impirilia Mea nu este dinlumea aceasta".

O asemenea atitudine este favorabill, in egali m'isuri,a0t inlelepciunii practice a popoarelor, cat si dezvoldriiinclinatiilor 1or poetice. inlelepciunea politicd a popoare-

lor consti tocmai in a nu cituta puterea politica, pentru a

42

se in-rplica in afacerile statului cnt mai pulin posibil. Cu cateste rnai limitat numirul persoanelor care se ocupd de po-litici, cu

^tat ^ce std politicd este mai puternici gi mai

chibzuitl, iar oan-renii, fitai ^lreg^tori

gi mai inteligenli.in concluzie, putem afirma ci, indiferent de aspectul

sub care vom privi viafa qi statul rus, vorrr vedea cd bi-zantinismul - adici Biserica gi Tarul - patrunde inlotdea-una, mai mult sau mai putin direct, in profunzimea, inmiezul organismului nostru social. Fo4a noastri, disci-plina, istorja culturii, poezia $i tot ceba ce este viu in Ru-sla apar organic legate de monarhia noastre nationalA Fibinecuvantate de Onodoxie, cereia ii suntem urmaqi di-recfi gi reprezentanti in lume. Bizantinismul ne-a organi-zat. Sistemul ideilor bizantine, unindu-se cu principiilenoastre simple gi patriarhale gi cu deja bitrnnul materialetnic slav,

^ crear mareti^ noasffe. Tridand,. chiar in cele

mai secrete proiecte ale noastre, acest bizantinism, vomcauza, inevirabil, ciderea Rusiei, pentru ca $i aceste pro-iecte pot gisi, mai devreme sau mai tarziu, ocazla. uneiconcretizari practice.

DesfitXndu-ne atit cu himera rece gi ingelitoare a unuinou gi demn de disprel bine universal, c2t gi cu grosolanegi unilaterale sentimente rasiale gi nafionaliste, noi putemdistruge - prematur gi ireparabil - organismul regatuluinostru, un organism puternic, dar supus totugi, ca odcelucru de pe pim2nt, bolii 9i chiar qi unei lente dezagregiri.

Ideea binelui universal, religia avantaiului colectiv,este cea mai indiferenti gi mai prozaicd Si, in acelagitimp, cea mai incredibili gi mai nefondati dintre religii.in toate religiile pozitive, dincolo de imensa lor poezie gi

de infinitele lor capacitlli organizatorice, existe ceva realqi tangibil. in ideea binelui universal nu existl insd nimicconcret. in toate religiile mistice, credinciogii sr.rnt deacord cel pLllin asupra unor principii generatoare: ,,Hris-tos, Fiul 1ui Dumnezeu, este Nlantuitor'ul''; ,,Rornzr este

4j

Cetatea sfdnti gi eterne a lui Marte"; ,,Existi un singurDumnezeu gi Mahorned este profetul siu,,; ,,papa esteinfailibil cdnd vorbegte ex-catbedra" .

Insi binele universal, daci reflectim putin, (ceea ce, inlegituri cu binele. qi cu urilul, se intamph arareori), esreireal qi irealizabil. in realitate, este vorba-numai cle o aridiabslr ctiz^re care nu conduce la nimic bun sau pozitiv.

Cineva consideri ci binele conste in alternarea sufe-rinfei Si a starii de liniste, deci in a ne ruga lui Dumne-zeu; altcineva crede ce binele consti in echilibrul intremunce Si plecere, fArd a crede in cwa ideal; un altul vedebinele numai in plicere. Cum sd. punem de acord toateacestea intr-o manieri utili (in sensul comtn de pldcut,gi nu in cel religios de saluator) pentru tofi indivizii ?

Daci. binele universal gi cosmopolitismul nu sunt acumnimic altceva decdt fraze desttnale sA suscite plictiseala $idisprepl, nu acelagi lucru se poate spune despre sen-timentul etnico-na[ional. O umanitate satisficuti gi uni-forrn organizatd nu este dec2t un mirai care, in realitate,nu este nici frumos nici atregitor; neamul, in schimb, esteceva foarte real. Din acest motiv, sentimentele gi simpa-tiile nalionale apar dintr-o dati extfem cle naturale gi deinteligibile. Cu toate acestea, gi in ele existd multd super-stilie gi multa retorici. necugetate.

Ce este neamul firi sistemul ideilor sale religioase 9istatale ? Pentru ce si-l iubim ? Pentru snnge ? Nimeni, inredlitate, nu are snnge put si numai Dumnezeu qtie cesinge iubim in cel pe care il considerim a ne fi cu ade-vd,rat rudd,. $i apoi, ce insemni sdnge pur? Numai steril!tate spirituali ! S2ngele tuturor marilor naliuni a fost in-totdeauna amestecat.

Limba? Dar ce este limba ? ! Limba este prelioasi nu-mai ca expresie a ideilor si a sentimentelor scumpe noud giintime. Scanteietoarele invective antieuropene ale luiHerzen, citite in lirnba francezi, procluc o impresie rnai

,t4

ruseascir dec2t articolele lui Gogol scrise in rusi. A iubineamul pentru neam este o minciune gi o absurditate.Discursul este total altul dacd un grup etnic aseminitornoui impafiapeqte, cel pulin in parre, ideile Si sentimen-tele noastre cele mai inridecinate.

Ideea nationahtitilor, atdt de la modd acum gi introdusain politicl de Napoleon al IIJea, nu este dec2t un alt as-pect al aceltri proces de democratizare liberald care lu-creazi, tleia de multi vreme pentru distrugeree marilor lumiculturale ale Occidentului. Egalitatea intre persoane; ega-litatea intre clase; egalitatea (adicd uniformitatea) intreprovincii qi naliuni ! Este vorba mereu de acelagi proces.in concluzie, nimic altceva decnt egalitate universald, liber-tate universale, cngtig universal, bine universal, anarhieuniversali 9i, in sfnrqit, plictiseald pagnici gi universald.

Ideea, pur gi simplu rasiali' a nagionalitililor, care aaperut in secolul al Xxlea, este, in realitate, o idee ab-solut cosmopolita, antistaral, qi antireligioasa, plind defortp distructive, total sterile gi anticulturale. Cultura, intr-a-devdr, nu este altceva decXt originalitate'3. Dar in zilelenoastre originalitatea este pretutindeni pe punctul de ase stinge, in principal drn cauza libeftefii politice. gi astapentru ca individualismul ucide pretutindeni individual!tatea oamenilol a natiunilof gi a regiunilor Franla a fostdeja definitiv ruinati de acest principiu gi, nu peste multtimp, va fi rnndul Germaniei,

^i cdtei lauri sunt inci verzi,

dar care,ln realitate, este pulin mai taniri dec6.t Franla.Este de inteles ci un radical declant apreciazi ideea

nalionale in acest sens pur etnic, deoarece ea nu estedecnt o versiune ipocriti a distructivei idei cosmopolite.in schimb, cel care nu este radical ar face bine si ieflec-teze in mod adecvat la cele afirmate aici.

CAPITOLIJL Itr

CE rsrE srevrsuur ?

La aceaste intrebare nu existi un raspuns.Vom cduta in zadat trlsdturi clare gi distincte, caliteli

precise Si istoric evidente, comune tuturor slavilor. Sla-r.ismul poate fi inleles doar ca abstracgie etnografica sauca idee de s2nge comun (dar nu pur) Si de limbi inrudite.Slavismul, intr-adevdr, nu oferd o abstraclie istorici in ca-re sd cuprindem, ca inr-o chintesenle, toate elementeledistinctive - religioase, artistice, consuetudinare gi iuri-dice - care alcituiesc, in ansamblul lor, tabloul istoric, viugi complet, al oricd.rei culturi cunoscute.

Putem vorbi despre cultura chinezi gi despre spiritulchinez - Fi toli vor avea o idee mai mult sau mai pufinclari despre aceste concepte. Putem vorbi despre civili-z^tia ettope nd qi, in ciuda complexitetii istoriei europe-ne occidentale, existi, intr-adever, caracteristici comunetuturor epocilor Occidentului, caracteristici aI cdror an-samblu poate servi clasificirii istorice; cu alte cuvinte,pentru a stabili cu exactitate punctele in care se deose-bea gi se deosebegte cultura romano-germanicd, luati inansamblul si.u, de toate celelalte, dispdrute sau inca vii,de cea sino-japonezi gi de cea islamicd, de cea egipteani,caldeeani., persani, greaci, romani gi bizantini.

Tot atXt de u$or este sd definim fiecare civilizatie eu-ropeani in pane dupi caracterele sale distinctive. Fiecaredintre aceste cil'.tliz^\ii individuale avea gi are o literaturdproprie, o formi politici proprie, contufati inci de la in-ceputul infloririi sale, $i o religie (catolice sau protes-tante) intim legati de destinele sale istorice. Fiecare din-tre ele avea si are scoli de picturd, stiluri arhitectonice $irnuzicale, orientari filosofice originale pi bine definite,clare Fi perfect accesibile studir-rlui.

tt

In acest mod, diversele cultr-rri nalionale (cea germa-ni, cea anglosaxoni, cea francezd,, cea spanioll, cea ita-liani din timpul lui Danre, Leon al XJia, Rafael etc.),ideile abstracte ale diverselor cultr,rri nalionale nu numaice sunt corespunzetoare unor cadre istorice bine definite,dar, mai ales, ele fac si. apard, din aceasti confruntare oidee generali, tangibild qi definiri, despre civiliza;ia eu-ropeani, in opozilie cu bizantinismul gi cri elenismul, cuRoma etc.

Un om de credinfa necregtind, dar obiectiv Si elevatspiritual, care s-ar apuca si cerceteze Europa in dezvol-tarea sa istorice, trecute $i prezentd, ar trebui si recu-noasci. fa1d. de el ?nsuEi ci nu a vd.zut niciodatd si nicaierio putere religioasi (cu consecingele sale politice) com-parabili cu aceea a clerului catolic din oragele meridio-nale gi o religiozitate a6t de fierbinte 9i de vie in rindulregilor qi al popoarelor; cA. nu a vd,zut niciodati un stilatnt de sobru 9i totus,i a6t de rafinat, de grandios gi desolemn in construclia templelor; 9i nici ci a intilnit oidee atat de elevati, 9i chiar exagerati, despre demnitateaumani a individului gi despre onestitatea gi moralitateasa; persoana despre care vorbim ar ri.mine sigur sur-prinsd de amabilitatea gi de respectul europenilor fa1i. defemeie. $i toate acestea, la inceput, ?ntr-o singurd clasi.;apoi in toate. Acest ipotetic cercetetor ar obsgrva apoiun ateism pe car'e nu l-a cunoscut niciodatd; o demago-gie mai rea decnt cea ateni^nl.; in unele locuri, persecu-lia clerului, cdndva atdt de puternic; ar mai observa apoidescoperiri stiinfifice ti invenfii mai inainte de neimagi-nat. !^td, deci, ci imaginea generali a civilizatiei europe-ne este foarte clari gi corespunde in mod efectiv unuicadru istoric perfect reconstruibil.

Unde existi insi o irnagine tot atat de clari si de ge-nerali a slavismuh,ri ? Unde existi Lln tablou istoric, viu siclistinct, care si corespur.rclzi acestei idei ?

48

Diversele t;rblotLr-i istorice ale slat'ilor sunt destul declare (chiar daci, sub multe aspecte, sunt mai plllin stri,lucitoare qi mai plrlin bogate ln continuturi originale de-cdt acelea ale Frantei, Germaniei, Angliei si Spaniei); darnnde este, cu oricate aten[ie arn cerceta, legitura comunituturor acestor tablouri ? in fealitate, aceaste legeturd sepierde in timplrrile legendare ale dinastiilor Hostornisl siPiasti, Asparul-r Si Liubllga',.

Istoria vechilor state bulgare si sXrbe este cat se poatede nesemnificative $i nu prezinri nici o trasiturA specificslavd; ele au intrat foarte repede sub influenla cir.ilizatieibizantine , fdrd a ldsa secolelor nici o gdndire fructuoasd,nici o capodoperd literard. Prdbusirea statului biz^ntil aintrerupt Si autonomia lor politici, niciodata ajunsi, dealtfel, la o m tLrrizare culturali originald.

Ceirii ? Este loarte dificil sd vorbesri in Rusia despre cehi.De fapt, la noi se respecta cu scrupulozitate regula de a nereferi la ei exclusiv cu adulatii de tot felul; scriitorii nogtriconsiderd ci este o datorie sd-i situeze in mod constantpe cehi deasupra rugilor. Din ce car:zi ? Poate .pentru c;poporul acesta este mai instruit decat al nostru; sau poatepentru cd nobilul Hus si cumplitul Zizka at fost cehi, iaracum se pot liuda cu eruditii $i ihqnilRieger gi pzJacfu?

Cehii srrnt, firi, indoiald,, fratii nogtri; si sllnt si utili, nuneg asta, nu slavismului (deoarece, cum am spus, slavis-rnLrl nu exisla ). ci Iunrii slave, adica ansamblului elnic alslavilor. Cehii sunt utili ca avanpost al lun.rii slave, desti-nat si supofie primele lovituri ale germanismului.

Totusi, din punctui de veclere al acelor tlisituri cultu-rale clespre care zrm vorbit anterior, nlt este oare posibilsi-i clefinirn pe cehi czr r.tn magnific instrument al fabriciigermane, srruls de slar.i gernanilor si apoi lntnr-s, abiarcvopsit in culoare slavi, ilnpotril'a Gerntaniei ? Nu este()are potrivit. tinincl sear.na cle obiceirrr-ile, cle cleprir-rcler.ile

/+9

si chiar de calitetile lor, si-i consider{m germani tradugiin limba slavi ?

Dacd cehii ne sunt, intr-adever, frafi, de ce si. folosimcu nigte frafi aceasti" eternl diplomafie, aceasti formalitateumani. care ne irnpiedicd si spunem lucrurilor pe nume ?

Cehii actuali au, cu siguranfe, o anumiti autonomie,dar sunt total lipsiti de originalitate. O instruire deosebiteconstituie, fdrd indoiald, o fo4i importand, dar nu estevorba, desigur, de o fo4i exclusiv slavi. Instruirea poatecontribui la cercetzrea gi la ingelegerea vechilor principiioriginale ale slavilor; dar de la inlelegere a cee ce

^tre-cut 9i a disp;rut, pXni,la creagia perioadei acruale gi panila aceeagi conservare exi$e un intreg abis de neputinld.

Mulqi sunt de pdrere ce instruirea populafi este, in modindiscutabil, un bine; totugi nu este cu

^de.l]d'";t posibil si

afirmim ci acest bine este o invenlie a slavilor $i ce esternai u$or pentru ei, decat pentru alte popoare, a-l obfine.

Manuscrisul lui Kraledvor, Judecata lui Liubu$a etc.sunt lucruri magnifice; dar aceste bijuterii arheologice aufoarte puline in comun cu o fare suprapopulati, organ!zald dupd modelul european qi ?n care, in lipsa unei aris-tocratii indigene (care, degi supravieluind, s-a germani-zat complet), spiritul nafional este dominat total de oburghezie europenizata.

Liubuqa nu gi-ar mai gisi loc intr-o asemenea tari !

Chiar 9i prin calitilile lor, cehii ii amintesc, intr-o mA-surA insemnad, pe germani - chiat dacd in mai plecuhlor varianti meridionali. Cehul este modest, solid 9i rib-ditor, cu inclinalii muzicale $i destul de ordonat in vialade familie'zo.

Politica lor istorice i-a ficut pe cehi prudenqi gi ex-trem de abili in jocurile diplomatice; sunt realmente ma-es,tri ai artei, in intfegime europene, de a organiza con-grese qi demonstratii in momentele cele mai potrivite,firi s.i rifte vreodatd revolte directe.

50

Cehii nu r.or si aparfini Rusiei, dar o apreciazi enormpentru ce aceasta infricogeaz| A]uslti^. Pe scurt, totul estein reguld printre ei, totul este otg niz t dupl moda pre-zentului. Voi mai spune ce cehii sunt catolici gi cd atunciclnd il celebreaze pe Hus, aceaste manifestare are un ca-racter rnai rnult politic decit religios.

Dar nu vreau si afirm ci toate acestea sunt diund-toare lumii slave. Se poate totuqi admite ce o profundigermanizare - dacd nu a sentimentelor Qi a aspiratiilorpolitice, cel putrin a obifnuinfelor 9i a structurii mentale -era indispensabili cehilor in lupta lor politice impotrivagermanismului. Pulin numeroasei natiuni cehe, inseratein oceanul germanic, ii era necesar se se inarmeze jra-qu'aux dents cu toate acele fo4e in care era, deia defoarte mult timp, bogat acest ocean; riminind fideli, inmare misuri, obiceiurilor qi spiritului vechilor slavi, ce-hii nu ar fi reugit, poate, se supravieluiasci in faga maimaturelor 5i mai complexelor resurse germanice.

Deoarece subiectul principal al acestei ce.4i tr^te^zdnu despre ceea ce este bun sau riu in cazul slavilor, cinumai despre ceea ce au ei propriu, original gi caracte-ristic, ni se poate permite aceasta meditalie: dacl infrnn-gerea husiti, bdtali^ de la Muntele Alb qi cucerirea Pra-gdi nu

^r fi zdrobit naliunea cehd, supunnnd-o pentru

atatea secole catolicismului Si germanilor (adicd Euro-pei), din fuziunea aspiraliilor - in acela$i timp semiorto-doxe gi semiprotestante - ale husitismului cu comunis-mul taborililor $i cu puterea aristocrafiei locale s-ar fiputut elabora, poate, ceva extrem de original $i in modautonom slav, in mdsura in care o asemenea conciliereSi fuziune a socialismului cu bizantinismul gi cu feudalis-rnul nu se verificase niciodati.

Totuqi istoria a decis aldel Si cehii, intrati inaintea celor-lalli slavi in orbita cililizxtiei romano-gerrnanice. arr ajunsla o conqtiinti livresci a slavismului etnic; tocmai ei care,

5i

incongtient sau din naivitate, au conservat, mai putin decattoti ceilalli, solida si tangibila subsranli a spiritului slav.

Cehii searnani cu un bdtrnn care gi-a pierdut toateforqele creatoare, dar nu qi curajul si inflicdrarea. Crecl ciei ar fi creat cu entllziasm ceva propriu, dacd. aceasta Ie-arfi stat in putinfi si daci simpla instruire si studiul princi-piilor pi al calitltilor slavilor ar fi fost suficiente pentrucrealie si organtzare. Dar din pdcate, nu este a$a!

Foarte cultul consul austriac Han a transcris. in cursullungii saJe sederi in Epir multe cintece vechi grecesri sialbaneze, ba chiar si cele mai recente cantece epice aleepiroFlot dar nu le-a creat el ! Le compuneau, in schimb(9i le compun inci ?n prospelimea lor naivi), munteniigreci (palicarii) 9i arniulii, tdran|. an lf^beti primirivi inlustaneie Ior grosolane I

Originalitatea creariei populare deriva (cum ne arataintreaga istorie) din combinalia acdva a unor idei conqti-ente $i a unor idei neg2ndite, lignite din viala insisi, dinnecesitate, din pasiuni, din gusturi, din sentimente sichiar din ceea ce, de obicei, numim ignorantd. in acestsens, putem si afinndm cd,, p6,n6, in zilele noastre, cu-noagterea gi ignoranla au fost factori echivalen! ai dez-voltidi istorice. Dezvoltarea, intr-adevd.r, nu trebuie inle-leasi, in mod superficial (cum cred mulli, din neStiinle),ca o simpli instruclie, ci ca un proces complex al viegiipopulare, un proces in mare misuri incongtient gi, pandasti.zi, neinleles pe deplin de gtiinla sociali.

La cehi, repet, exista o puternica constiinli slavd., datnu intXlnim nici in Boemia, nici in &Ioravia, bogdlia gi ener-gia unor vechi sall, dimpotrivd, a unor noi gusturi, operegi obiceiuri pur slave 9i cehe. Totul este eufopean ! Aga-dar, nu qtiu daci existi intr-adevar cineva care sd-mipoati contesta afilmalia ci naliunea cehd este un instru-ment al fabricii germane, 2rctualmente inclreptat de slaviimpotri\.a gennanisrnulu i.

i2

Dar unde este slavismul in toate acestea ?

Si vorbim acum despre bulgari. Bulgarii au fost edu-cali de greci in acelagi sens in care au fost educafi cehii degerrnani. Bulgarii au aceeagi credinri ca grecii si obiceiurifoafte asemanetoare; concepliile lor religioase erau, pnninu cu mult timp in trrmd, absolut identice. in ceea ce pri-vegte obiceiurile rurale, credintele gi tmdi.tiile populare, exis-ti cateva diferente intre aceste dorri poporre. dat atat dernici (in afara limbii), lnclt, sub multe aspecte, intre uncretan $i un epirot, intre Lrn grec din Tracia gi unul dinCalcedonia existi o deosebire lmai mare de obiceiuri gi dementafitali Gdlci, de personalitate) decit intre un grec dinTnci^ gi un bulgar din aceeagi regiune, sau intre un bul-gar gi un grec macedonean. Aceaste situalie este valabile$i pentru populaliile rurale, care se deosebesc ?ntre ele in-tr-o mesure mai mare decit cele de la orag.

Pulin dupi sosirea mea in Orient, am fost in misurisi deosebesc, dupi fizionomie, dupi maniere gi dupihaine (iar m i tarziLt gi dupi caracter), un grec din Traciade un epirot sau de un insular. Grecul din Tracia, incomparalie cu ceilalli, este timid, prudent gi greoi, deobicei nici frumos, nici cu ten inchis. Insularul (cretanul,de exemplu), in schimb, este rafinat, frumos, indriznei,orgolios, subtil, dar in acelagi timp cordial; nu numai caaspect, ci qi pentru sentimentele sale, insulaml este multmai romantic dec2t grecul din Tracia sau din Epir; el estegi un adevirat marinar. Albanezul sau epirotul, in general,nu este frumos; el este palid qi slab, pasionat qi plin deamor propriu, vivace gi rizbornlc p2ni la nebunie; ro-mantismul siu este doar rizboinic, latura sentimentaldlipsindu-i in totalitate. Cretanul se indrigosteqte, epirotulniciodatd. Cantecele populare din Creta sllnt impregnatede erotisl.n, cele epirote sunt intotcleauna severe Si rdz-boinice. Este o rnare difercntir !

in scl.rirnb, nici chiar <lupi zece ani nu arr reugit sdreclrnosc un bulgar din Tracia. Dacd este din vina rneasau^ din alte callze, nu ag gti sa spun.

In ceea ce privegte populalia urbani care alcituiegteaga-numita intelectualitate - negustori, artizani, nedici,profesori fi comercianli - nu existe nici o diferenll intregreci si bulgari. Aceleagi obiceiud, aceleagi gllsturi, ace-leasi calitdli qi aceleaqi defecte. Un plrternic qi, mai multsau nmi pulin, sever spirit familial; indepirtarea femeilordin viala sociali; o religiozitate care, chiar daci este sin-ceri., are un caracter mai mult ritualic decat romantic $icare, in general, nu este foarte profundi. De aceea, foarteadesea, aceastd religiozitate este total formali gi ipocritd,indreptati doar spre a susline Biserica nagionall. Trebuie,de asemenea, remarcat la aceste popoare o rnare hdrni-cie, o ribdare unici, o zgircenie care adesea se transfor-mi in avarilie, o absenqi aproape totali a spiritului cava-leresc si o inclinaqie scazute spre generozitate.

Spiritul demagogic al grecilor si al bulgarilor a fosteducat in primul rlnd de caracterul nefragmentat in cla-se al Turciei (chiar gi Turcia veche era insuficient impir-lite in clase, cel pulin in comparalie cu realitatea ruseas-ci) Fi de dragostea obsesivd pentru libertate, care sedezvoltd in mod bolnivicios la popoarele invinse ce nuse amesteca cu cuceritorii lor.

in general, atat la brilgari, cat gi la greci, se observi otendinti contemporana citre aga-zisul progresism inproblemele politice gi un spirit foarte conservator in totceea ce privegte familia. Se poate afirma cd, pentru spiri-tul lor dernagogic, in plan politic gi statal, grecii gi bulgariise apropie in mare mdsurd de francezi; iarin ceea ce pri-l'e$te problemele far.niliale, suft foarte asel.nenatori po-pozrrelor €lermanice. Grecii 9i bulgarii au foarte mlrltetris?ituri cor.nune clin aceste puncte cle \.eclere $i consti,tuie xntitez,:t psilrologicir totalA a caracterLrlui rusesc.

54

Sub aspect statal, datorite bunului lor sirn! qi spirituluide disciplini, rugii au avut, pini acum, multe in comuncu vechiul spirit german, in timp ce in problemele do-mestice, prin impetuozitate $i coruplie, se aseamdni maicurind cu popoarele latine - pe care cea m i. mare partea rugilor continue si le simpatizeze tocmai pentru acester.notive, in ciuda tuturor sfatlrrilor gi a indemnudlor oa-rnenilor integri din punct de vedere moral.

Prin urmare, din punct de vedere psihologic, bulgaruleste asemendtor solidului, greoiului Si prevezetoruluigerman gi total diferit de veselul, vivacele, mai coruptul,dar 9i mai generosul rus; bulgarul a fost educat de greci,deci grecegte, Si este un produs al muncii greceqti (aga

cum cehul este un produs al muncii germane), fapt pen-tru care este impotriva migcirii neogrecegti (exact aSa

cum cehul se opune germanismului). Exisd 9i o alti afinitate intre cehi gi bulgari. Cehii sunt catolici, dar catolicismul nu constituie elementul principal al orienErii lorpolitice, spre deosebire de ceea ce se intample, de exem-plu, in cazul polonezilor. Pentru mulli dintre ei, catolicis-mtrl plstreazi incd, fo4a obiceiurilor din adincul congti-in1ei, insi este o fo4d pur religioasl, firi nici o suslinerepolitici, pentru ci, dimpotrivi, este strans legat de amin-tiri amare pentru orgoliul nalional al cehilor, precum exe-culia lui Hus, bdtali^ de la Muntele Alb gi inumanele mI-suri legislative ale impiratului Ferdinand al Illea, in anii'20 ai secolului al XWI-lea.

in Cehoslovacia, manifestarile in onoarea lui Hus, carea fost adversar al catolicismului, au o semnificalie politicd.

$i in cazul noilor bulgari, exact ca in cazul actualilor cehi,religia constiinlei individuale nu coincide intotdeauna cllreligia intereslrlui national, lvlajoritatea bulgalilor nr,r in!e-lege inci, din ignoranqir, acest adevir - de altfel prea pn[inclar chiar 9i in mintea conclucltorilor -siri poiitici.

Exact aia cu1lt cehii ies din viata medievali sub stea-gurile anticatolice aie protestantismului qi ale husitismu-lui, tot aga bulgarii isi lncep noua lor istorie cu un con-flict nu numai ?mpotriva grecilor, ci gi impotriva Bisericiiortodoxe care le-a educat natiunea. Bulgarii se lupta nunumai cu puterea greace a Patriarhatului de la Constanti-nopol, ci 9i cr.r inviolabilitatea legilor fundarnentale aleBisericii oltodoxe.

Privind aceaste problemd din punct de veder.e rusesc,descoperim o diferenlir intre bulgari gi cehi, in sensul cimigcarea cel'rilor in favoarea husitismulti ii aproprie, de-gi foarte putrin, de atAt de preliosul, pentru noi, bizanti-nisrn universal, in timp ce acliunea bulgarilor ameninli,daca nu vom fi atenli, sl ne indepirteze gi pe noi, rusii,de bizantinism.

Cateva sirbitori populare in amintirea lui Hus si cntevaconversiuni la Ortodoxie nu demonstreazi, desigur, cdcehii inclind cd.tre o apropiere generali de Biserica orto^doxi. Nu avem clreptul si credem orbegte in realizarea atot ceea ce ne dorim. Una este sI sperem, altceva si cre-dem. in ciuda acestui fapt, este corect sA recunoagtemacestui popor slav, cu o culture atat de veche, o anumitdsimpatie, chiar daci neinsemnati, pentru principiilenolsrre fundarnentale. Nu trebuie, in nici un caz, sa dis-perim. Dimpotrivi, la bulgari intnlnim un caracrer totalopus bazelor noastre rusegti.

Cel mai inapoiat, ultimul dintre popoarele slave cares-^ ftezit, este, in acest caz,9i cel rnai de temut pentrll noi,deoarece numai in istoria sa recentd - gi nu in cea polo-nezd. s).tbi sau cehi - au ajuns in conflict cele doui fo4ecu care noi, ruqii, :rm trait si treim inca: elementul etnicslar, $i bizantinismul. Din cauza bulgarilor, ne gisimacurl in fata acestui Rlrbicon.

Pentr-Ll a aprecia ce poate pre\.esti si plnii r.rncle poate:rjunge o natiLrne intr-o anLrmiti perioada a istoriei sale,

56

este necesar sa luam in considerare nu moderatii, ci ex-tremistii, in m2inile cirora ajung de obicei popoarele inmor.nentele cele mai decisive. Moderafii se impafi, ln ge-neral, in doui. categorii: cei care resping excesele numaiteoretic $i cei care le refuzd gi in practici. Eu cred cd ge-fii rnoderali ai br"rlgarilor sunt astfel numai in practici,dar in idealurile lor sunt aproape toti extremigti falA degreci si de Patriarhat. Poporul bulgal este sirnplu (ceeace nu inseamna, cum credearr grecii, ca esfe prost. nici,ala culn se crede in Rusia, cI este naiv gi generos; acestpopor este, pur gi simplu, pulin dezvoltat). Pe l2ngdaceasta, poporul bulgar nu este religios in mod pitimasqi curajos. Bulgarii sunt, in realitate, foarte. putin emotivi$i, repet, principala 1or caracteristice este simplitatea ex-tremd, mai ales in rnndul populagiei rurale.

in ciuda acestui fapt, puqin numeroasa intelectualitatebulgard este iscusiti, solidi qi destul de uniti; ea a fostinstmid de greci, de ruSi, de europeni 9i chiar de turci,exacl atal cnt trebuie pentru a avea succes intr-o disputddiplomatici cu caracter nalionalist. Este vorba despre odisputa srict iuridicd, de naturi si. nu ceari, daci nu seajunge la arme, nici o dezvoltare filosofici sau o elevatainstruire moderni, nici imaginatie, nici, in sfargit, gusturigi sentimente nobile qi eroice.

ASa cum intelectualitatea neogreace este foarte departede a ocupa primul loc ln lume in ceea ce privegte pose-darea acestor calitili (cu excep(ia sentimentului patriotic),tot a$a cea bulgarl se afld' din catza imaturitalii sale gi aconsistenlei sale reduse numeric, gi mai jos; dar aceastisitriaiie nu-i face cauza nai dlficili,, pentru cA este o situa-[ie care prezina atat avant^je, cat gi dezavantaje. insiqisimplitatea tiranilor este, dupi pirerea rnea, un atu pen-tru cauza bulgali']'.

Poporul l:ulgar, simplu ri neexperimentat din punctcle vedere politic, este totr-rSi rnult mai plrtin leligios cle-

cat poporul rus. in Orient toata lumea este cle zrcord cuacest lucru. Intelectllalitatea bulgari este insi ribddtoare,vicleani, arnbilioasi, prudenti si tenace. Un exemplu: iniarna lui 1871, ingelegnnd cd, gr^lie eforturilor diploma-tiei ruse (mulli dintre moderalii bulgari adfrit ca adeve-nle ace^sti versiune), litigiul dintre Patriarh si bulgari seindrepta spre concesii reciproce si gtiind ci patriarhulecumenic Anoim avea faima de a fi foarte favorabil bul-garilor sau, cel putin, favorabil impicirii, conducdtoriipartidului exremist bulgar - doctorul Ciomakov (probabilun materialist), un anumit poet Slaveikov gi caliva dintreacei bogali Qi sollzi star;int , foarte influenri arat prinrregreci clt si printre slavii de sud, din cauza absengei uneiaristocralii nationale - au org nizat un complot gi i-auconstrlns pe caliva cunosculi episcopi bulgari - Ilarion,Narapet gi allii - si se rdz,rdteascd. in mod deschis impo-triva Patriarhului ecumenic Ai sa rupi orice legituri cuacesta. In noaptea de 6 ianuarie, au cerut Patriarhuluipermisiunea de a celebra, in dimineaqa Epifaniei, o litur-ghie specific bulgari, ca dovadtr a independenlei eclesi-astice. Previ.zuseri cI grecii il vor impiedica pe Patriarhsa permite acest lucru gi ci, in orice caz, noaptea ;i ingrabd, ar fi fost dificil sd ia o hotir2re atXt de gr^vd. ca

^ce-ea de a acorda o asemenea permisiune unor episcopi in-depeftati anterior de Biserici. si supuqi politic unor for;eostile acesteia. Ciomakov Si tovara;ii sii gtiau deci ci vorfi refuzali, dar pretindeau cu insistenfi luarea unei deci-zii, pentru ca in ochii poporului dezinformat toati vinasi. cadi asupra grecilor: ,,Grecii nu ne acordd libertatea;de ce suntem vinovati ?".

Cu aceastd pretentrie gribitd, Ciomakov si tovardgii siisperau siJ pune pe Pariarh inrre Scylla si Chary.bda. Da-cd, irnpotriva oricerei asteptari, Patrialhul ar fi cedat pre-siunii, prin aceasta ar fi fost aprobat de Bisericd 9i firma-nul'i sultanului - sitltatia fiind oricum cle natlu 2i sit sltscite

58

noi discordii. Iar daci Patriadrul ar fi refuzat, atunci ar fiavut loc un coLQ d'6tat popular, ,,Dlrrrmezeu vrea acestlucru" 9i schisma !

Dupi cum se gtie, Patriarhul a refuzal. Partidul extre-migtilor bulgari doar asta aqtepta; ace9tia inlelegeau binemulte lucmri 9i erau con$tienli de faptul ci nll ar fi reugitsi influenieze in mod direct experta diplornatie rusi. $tiau,pe de alti p fie, pdni,la ce punct se ingelau grecii in a-iconsidera incapabili sa aclioneze fdri dispozigii din par-tea rugilor. $tiau foarte bine qi cd grecii i-ar fi consideratpe rugi responsabili de toatd intXmplarea.

Extremigtii bulgari previzuseri mania pe c rc ar fiprovocat-o in rindul grecilor acliunea din 6 ianuarie ;ice certuri ar fi apd,rut, ca urmare a zcesleia,lntre greci gi

ruFi. Agitatorii bulgari previzuseri gi dificultatea in cares-ar fi gisit sinodul gi diplomagia ruse Fi se gindiseri ciTurcia ar fi apreciat toate aceste disensiuni.

Ce posibilitili au grecii si-gi suslini cauza in Rusia ?

Numai caliva negustori 9i calva cdlugiri care aduni banilocuiesc ec zion l in Rusia qi este vorba de persoaneputin populare. in schimb. aici se gisesc numerosi stu-denf gi profesori bulgari, oameni mult mai apropia!, de-cdt rivalii lor greci, de presa mseasci, de aga-numita so-cietate ganditoare, de progres, de modi gi de femeileMoscovei ! Studenlii pling m?hnirea poporului lor opri-mat gi suFerind, cel mai bun Ei mai simplu care existi inlurne. Divergi Zinzifov gi Drinov, fere o inteligenle spe-ciali, dar cu un tact recunoscut, fac publici catza lor.

Grecii ii declard atunci schismalici pe bulgari gi le re-prcgeazd, ruqilor cd i-au abandonat. Ruqii le rdspund cucluritate. Turcii se adreseaz; sur2zitori cdnd unora, cdndaltora, situalie foarte utili bulgarilor. ,,Nu ar.em (ziceauir-rtre ei bulgarii) fo4i suficientl sd actionirn in mod di-lect asupl'a diplomaliei si sinodului ftlsesc; ne vom folosirni.ri bine cle opofiunitrliilc noastre. ac[ionancl zrsuplr so-

cietd{ii - naivi., nu pfea con$tienti gi putin precauta. Iarapoi, aceaste societate va acl,rona asupra curtii, asuprasinodului gi asupra diplomatiei. Cind nu esti suficient deputernic, te serveFti de o p2rghie." Aga gindeau gi a;ag2ndesc inci demagogii bulgari; viitorul ne va spune da-ce s-au gandit la toate sau dacd succesul lor este doarunul temporar.

Dar demagogii br-rlgari nu s-au ingelat prea mult, credeu, Fi aceasta datorid unei cunoaqteri perfecte a situatiei.in primul rXnd, erau foarte con9tienli de faptul ce, actu-almente, ideea nalionald este mult mai la modi decat se,veritatea sentimentelor religioase. $tiau de asemenea ciin Rusia orice om, oricnt de simplu, va scrie gi I'a inlelegemult mai u$or un articol jurnalistic ce vorbegte despre,,suferinlele seculare ale fratilor nogtri slavi sub jugul cle-rului fanariot" decAt un articol care, dimpotrivi, dezvoliaurmi.toarea idee: ,,Dorinla bulgarilor de a depinde - ori-unde se gd.sesc ci.teva familii bulgare - nu de cel maiapropiat episcop grec, ci de un episcop bulgaq numaipentru faptul ci este bulgar, este prin sine insigi o dorin-td de schismd gi de rupere, o supunere totali a legiloreclesiastice celui mai inventiv fanatism nationalist".

Aceastd dorinti i-ar pune pe bulgari intr-o situafie spe-ciald fali de greci, intr-o situafie comparabili cu aceea aarmenilor, a catolicilor, a protestanlilor si a vechilor cre-dinciogi. La Soluna, Bitolia, Adrianopol gi in alte orage nupot exista, ln acelagi timp, confonn legilor cre$tine antice,doi episcopi ortodocgi, dar pot exista unul orodox gi unularmean sau catolic. Ciomakov qi tovarisii sii cunosc bineaceste legi; sunt vicleni ca qerpii ;i nu se sinchisesc deloccle integritrtea ortodoxjei. Dac:i o tnrecixzi intr-o oare-care m'isurd, este nurnai pentrLl cj. in r.2ndul popot.uluiau gzisit ace..lsti religie si nu alta. A schimba, la luminasoarelui, o religie este dificil; ar plrte2L s:i apari scindir-i in

60

rindul poporului, iar bulgarii nu sunt foarte numerogi: cutotul, cinci milioane.

$i astfel, poporul bulgar, adulat gi, in parte, inqelat decapii sii, isi incepe noua istorie cu un rizboi nu numaiimpotriva grecilor, ci, printr-o coincidenld absolut intnfr-platoare, 9i impotriva Bisericii gi a legilor. acesteia.

Toate amintirile istorice ale grecilor sunt legate de Orto-doxie. Ca produs istoric, bizantinismul apartine grecului;iar acesta, chiar recunoscind ci la crearea iniliali a Bise-ricii au contribuit persoane de diverse neamuri (italieni,spanioli, slavi, oameni originari din Siria, Egipt 9i Africa),iqi amintegte bine ci, in principal, in limba greacd qi cuajutorul civilizaliei grecegti s-a constituit rrrarele gi com-plexul edificiu al dogmei, al ritului gi al canoanelor creq-tine; mai gtie ce fare aceasta complexitate (care s-a dove-dit capabllit si satisfacd. exigenlele cele mai eterogene)ar fi fost poate imposibil sd se uneascd intr-o singura re-ligie qi intr-un spaliu atat de vast elemenre etnice, socialeEi intelectuale atat de diferite.

Renagterea succesivd a spiritului grec gi revoluqia dinanii '20 s-au realizat in egald misuri sub semnul Ortodo-xiei. Toate acestea li sunt explicate copilului grec incd dinptancie. Dia tou Hristou tin pigin tin baghian ! A$ cil\tdgrecul, penfu care cregtinismul, credinta sfanti in Hristos(pistis bagbia tou Hristou), nu este o morali ieftini, goaliqi aridi care urmereste bunistarea poporului $i a aga-ziseiumanitili. Pentru grec, cregtinismul inseanmi. Ortodoxie,dogrne, canoane Si dturi, intelese ca o unitate indivizibild.Chiar si grecul necredincios tine foarte mult la aceste iu-crLrd, pe care le gtie a fi simboluri ale poporului siu.

in schimb, arnintirile istorice ale bulgarilor sunt legate,rurircar pe jumatate, de lupta irnpotriva bizantinisfiruiui siin.rpotriva grecilor ortoclocgi. in camera patriotilor bulgaricste uFor st vezi, alaturi de icoana sfintilor o*odocsi Chirilii trletodie. czrre i-au insLuit pe ltulgari in scrierea nlriiona-

6l

li slavd (doaf acest lucru este important pentru un patriotbulgar, nu conveftirea poporului la creqtinisrn), pe larulpigin Krum, ciruia ii este adus intr-o spadi capul unuilar ortodox grec.

Licurg, episcop al Siriei, vizitand in anul 1873 MunteleAthos, s-a dus gi la ministirea bulgari, Zografu, ai cireltcilugdri nu voiau sa intrerupi relatriile cu Patliarhul gi se

strecurau foarte abil printre comitetele bulgare qi ierarhiaConstantinopolului. in ciuda acestui fapt, Licurg a vazutin holul mindstirii lor portretele episcopilor bulgari in-depirtali de Biserici. La intrebarea: ,,De ce ii onorali peacegti oameni?", cilugirii au rispuns sec: ,,Ace9tia aupentru noi o profundl semnificaqie naqionald".

Aceasta este opozitia istorice existeng intre greci 9ibulgari in ceea ce prive9te Ortodoxia. Pentru greci, toateistoria mdregiei lor, a prdbugirii, a suferinlelor 9i a renag-terii lor, este legati de amintirile Ortodoxiei qi ale bizanti-nismului. Pentru bulgari, acest lucru este adevirat doar inparte; o alti parte a amintirilor, cea mai recente, cea maivie gi mai la modi, va fi 1ega6, pentru viitoarea generalie,de o educa;ie sceptici, de rena;terea n tion ld, rc liz^td.

ca urnare a conflictului cu Biserica gi cu acea autoritatebizantind care constituie, privind cu atenfie, aproape sin-gura forti conservatoare sohdi din toata EuroPa orientale

$i dintr-o parte considerabild a Asiei.OLrservnnd cu o privire de ansamblu toate aceste

popoare secundare 9i pulin sernnificative - atat pe aceleaaperute in mod fericit in secolul al )CXlea, c2t gi pe ace-lea care au aperut in zadar - vom vedea ci nici unul din-tre ele - nici cehii, nici sarbii, nici polonezii, nici grecii,nici ungurii - nu manifesti un sens atat de negativ gi deprogresist ca acesribUlgari primirili si naivi.

inceputurile oricirei istorii nalionale pun intotdeaunao pecete, ce nu poate fi qtealsi, asupra intregii dezvoltiriulterioare a acelrLi popor; fiecnre element, poate neim-

62

poftant Si neevident la inceput, creqte treptat, cipitnnd,cu trecerea timpului, un aspect tot mai ameninletor. Pen-tru noi, rugii, acest element, aceasti panicularitate organi-ci a istoriei neobulgare, este cu atat mai important cu catbulgarii, dintr-o int2rnpldtoare Si, pentru cea mai mareparte dintre ei, neaSteptau. lntoarcere, all intrat in con-flict nu cu o autoritate oarecare, ci tocmai cu autoritateaBisericii ecumenice, ale cirei legi qi al cirui spifit au cfeatintreaga fo4i ruseasce, toate mirelia destinului nostrLtnalional 9i statal.

Este lipsit de importanli se stabilim dacd bulgarii aupornit pe acest drum, negativ $i ruinitor, in mod congti-ent sau incongtient. Mana de oameni care ii conduce adeclarat in sinea sa, in deplind cunogtinli de cauzd, raracum proclami in mod deschis: ,,Pdnd cdnd tot popodnostru - de la Dunire pane h ultimul sat macedonean -nu va fi reunit, noi nu vom ceda nimdnui gi nu va fi pace.Nimeni nu ne este necesar, cu exceplia sultanului ! Vomrimdne mereu drvtz^li dacd vom ceda de fiecare dati !".

Cea mai mare parte a bulgarilor este, in realitate, exal-tati 9i inselate de acegtia gi nu poate nici micar si-qiimagineze consecintele unei desprinderi, atat de nefiregti,de Biserica ecumenice. Presupunem, de asemenea, cd ma-joritatea nu e$e vinovati; dar problema nu consti in liberaresponsabilitate morali, ci in incongtienta 9i dificil de co-rectat tendinli politici a vielii sociale. Poporul se supuneconducitorilor sei $i este, h rnndul siu, responsabil; incaz contr^r, ar fi imposibil se se poarte rizboaie 9i si secalmeze revoltele. Aceasta este adevdrata problemd !

Iati motivele pentru care, pini acum, nu vid in bul-gali nimic concret Si creativ slav. ci numaj o negare carecreqte odati cu trecerea tirrpului. $i afirrn iar cd rteg li^bulgard se referi. tocmai la acea autotitate care guver-neazi, cle multe secole, cea rnai rnare forqi a lurnii slave:imperitLl rus.

63

. Ce s-ar intAmpla cu toti acegti slavi doqi gi liberali. cutoti ace$ti oratori Ei profesori, cu ace$ri Rieger qi Palacki,cu acesti Ornladin sarbi Fi doctori bulgari, dacd pe fonclultabloului nu s-ar ziri, in enigmatica dep:anare, zdpezileruse$ti, lancile cdzdcegti gi securea birbosului mujic orto-dox, condus, in mod linigtit $i solemn, de larul nostru se-mibizantin ? Ce s-ar int2.rnpla, firi aceaste lance 9i firdaceaste secure, cu toti acegti docti si liberali propagatori aiprogresului burghez ?

Pentru existenla slavilor este necesare fofia Rusiei. For-!a Rusiei este indisolubil legatd de bizantinism. Cine pre-jtJ.diciazi, bizantinismul, isi taie - poate fdri se aiba con-gtiinla acestui f^pl - craca de sub propriile picioare gi desub temeliile statuiui 1r.rs. Cine luptd impotriva bizantinis-mului pune in pericol - indirect 9i, poate, fdrd sd qi deaseama - intreaga lume slavi. intr-adevir: ce este lumeaslavd, in afara, unui concept abstract al slavismului ? Nimicaltceva dec2.t o masi anorganicd, ugor fragmentabili gi asi-milabili Europei republicane a viitorului. insi slavismulabstract trebuie, intr-un mod sau altul, si se uneascd cubizantinismul. Eu cred ci, de fapt, nici nu existi un altprincipiu care si poat; organiza cu fermitate divizatelepopoare slave. Ne place sau nu, bun sau riu, acest prin-cipiu bizantin constituie singura posibilitate de salvare nunumai pentru Rusia, ci gi pentru intreaga lume slava.

CAPTTO!,T'L IV

Cn rsrn sLAVTsMUL?(continuare)

Arn vorbit despre cehi gi despre bulgari; mai rirnnnslotecii. slrbii, polonezii Si ruFii.

De obicei, din punct de vedere etnografic, slovaciisunt considerafi cz

^p^qinlnd naliunii cehe; insi, din

punct de vedere istoric, ei sunt legali de unguri gi de des-tinele regatului ungar. Din punct de vedere cultural, sunt,firi indoiald, atat de patrun$i de obiceiurile gi de menrali-tefile unguregti, inc?t pot fi definigi c unguri tradu;i inIirnba slaud, exact a9a cum cehii, prin toatd organizarealor, sunt tradu;i din germand, iar bulgarii, prin educafialor seculart, sunt tradu5i din greacd in grai slav:a.

Acum sd vorbim despre snrbi. Nici unul dintre popoa-rele slave nu este atat de fragmentat, politic ai cultural,ca poporul snrb. Bulgarii forme^zd o r^ia a sultanului qi seconsideri toti ortodocAi; tori, pand nu cu mult timp in ur-rnd, au fost educali de greci, in stil grecesc. Poloneziisunt tofi catolici $i roli fii ai specificei, dar dispirutei civi-lizalii poloneze gi ai formei sale statale. Oric2t de divizatipolitic intre diverse state, toli aceia care nu s-au germani-zat sau rusificat (adici marea majoritate) - magnatul, mi-cul nobil qi Pranul - au primir aceeasi educxlie istorice;nobilul 9i tdranul sunt, poate, diferiri inrre ei; insd tleahtdicare locuiegte in Rusia este sirnilari celei din Austria, iartiranii polonezi sunt, to!i, pe to^td intinderea vechii Po-lonii, mai mult sau mai putin similari intre ei.

Edr-rcalia istoricd a cehilor este destlrl cle asemindtoarecu cea a moravilor in ceea ce-i priveqte pe sirbi,6, notin.r,nlai intai, ci, din punct de I'edefe politic, sunr impifiiti inpatru se€amente: 1) regatul inclepenclent al Serbiei; 2) l\4un-tenegru; 3) posesiunile turce$ti (Bosni:r. Hc'rtegor.ina si

65

vechea Serbie); 4) posesiunile austriece (Slovenia, Clo-atia, Dalmatia etc.).

Dupi religie, s2rbii sunt ortodocgi s,i musulmanl. Sirr'-

bii ortodocqi au doui dinastii conducdtoare: una la Ce-tinje, cealalu la Belgrad.

Neamul lor este impe4it destul de echilibrat gi dinpunct de vedere geografic: la nord-est de Dunire, sArbiiaustrieci; la sud-est, sirbii ttrrci.

Sarbii austrieci sunt in-rpa4ili 9i de istorie. Din punct cler.'edere politic, croatii apa4in Ungariei (iar acurn, cu dua-lismul, qi mai sEans decat inainte), in timp ce slovacii gi

dalmalii se afli, cel pulin in plan administrativ, sub puter-nica influentd germane. Educaqia istorici a croalilor esteputernic maghiari, chiar daci, prin rol gi caracter, suntmult mai putin aristocrati decit poporul maghiar. Dalmaliiau fost supu+i indelung influentei culturale italiene gi seafli inci in aceasti situafie. Populaqiile de frontieri au, inobiceiurile gi in organizarea lor, ceva din caracterul cizd-cesc. in cadrul lor s-a pistrat pini in zilele noastre ve-chea obcind (zadruga sirbd).

Din cauza acestui caracter eterogen, absolut dispro-po4ionat in raport cu numlrul lor, s2rbii nu numai ci nuau putut elabora noi elemente culturale slave (juridice,religioase, artistice etc.), autonome s,i caracteristice, ci, inultimul tirnp, au inceput si piardi, qi acele r.echi particu-lalitili slave pe care le mai aveau. in loc sd devini crea-tori ai unei culturi neoslave, sirbii apar acum slabi pis-retori ai propriilor traditii. Sarbii nu mai sunt satisfacutide vechea lor skupscina tnicamerall; acum doresc si in-roduci cloui camere legislative, dupd modelul democra-tic occidental. Hainele gi dansurile trecutului sunt totaluitate: militarii se imbraci in stil austriac, iar funclionarii sifemeile, cl-rpd cea mai obignuiti rnodi eulopeani.

llbicini scria cleja, ctr mr,rlt timp in urmir. cd, in rindulsupu5ilor shr i clin Tulcia, asocialiile comuuitare ruritle

&.t

I:;

I

,l

(zactrugD se descompun tfeptat sub influenla individua-lismului democratic ai a eliberirii continue a persoanei

de toate obstacolele restrictive - situatie citre care tinde'de la jumitatea secolului al XVIII-lea, intreaga lumeeuropenizate.

in Austria, comunismul conservator al grinicerilor s-a

menlinut aproape pini in zilele noastre numai in virtu-tea intereselor guvernului rnonarhic german. Pe misurl ce

Austria inainta pe calea dezagregirli universale Si a con-fuziei liberale, 9i aceastd insemnati comunitate slave ainceput si se firdmileze in mod iremediabil.

Germanii au fost mult timp - evident cd numai in apa-

rarea intereselor lor - cei mai buni conservatori ai caracte-

relor vechi-slave. Ca gi in cazul cehilor, nu voi afirma cd

trebuie si vedem in aceasta un rdu radical. Mi limitez doar

la a stringe date care sd-mi suEind ideea generald despre

faptul ci - o, da ! - exis6 o lume slavi; dar ce shvismul,i4eles ca edificiu cultural autonom, nu mai existi sau nu

e].js1e deocamdanzi Slavismul sau a pierit pentru totdeauna,

dispirind din cauza slibiciunilor sale 9i a excesivei sale

simplitili originare, zdrobit de acliunile combinate ale

catolicismului, bizantinismului, germanismului, rnaghiaris-

mului, islamismului etc., sau, dimpotrive, nu 9!a spus incd

ultimul cuvint pi se ascunde, ca focul sub cenugd, ln masa

etnici amorfl a lumii slave. in acelaqi fel este invizibil ochiu-

lui liber embrionul din gilbenuqul de ou - cu toate ci el

existi acolo, prezent 9i activProbabil cd gi acest lucru este posibil ! Dar cine poate

ghici astAzi forma specific'i a acestei viitoare lumi slave,

organizrle qi in acelagi timP pitrunse de idei proprii 9igenerale ?

Pani astdzi nu am descoperit aceste idei autonome Si,

inilial, generale, gralie clrora sla'i'ii s-ar deosebi in rnod

evident de celelalte neamuri 5i lumi culturale Am desco-perit, nrai curlnd, ceva nc€iati\' $i incert, foafte aseminitor

o

civilizaliei rornano-germanice, insd infinit mai slab $i maisirac. Sunt observatii amare gi deloc plicute, dar, din pI-cate, intemeiate. Noi am descoperit aspiratrii comune qi,in parte, interese gi acliuni comune; dar nu am vizut de-loc idei originale gi unificatoare care, aperute din sent!mentul etnic, sd treaci dincolo de el, pentru o otg niz remai elevati gi mai clari a sa gi a restului umanililii.

Lumea slavi exista qi consistenla sa numerici estefoarte mare. Slavismul insi nu existe, sau este ince foarteslab gi foarte confuz. S-ar putea obiecta ci sentimentuletnic al lumii slave, apropiindu-i cultural 9i politic peslavi ?ntre ei, poate contribui la elaborarea acestui slavismcultural, a acestui sistem organic de idei originale care sifie dincolo gi deasupra intereselor locale, pa4iale gi per-sonale, qi totuqi legate profund de aceste interese. Voirispunde ci acest lucru este nu numai posibil, dar gi debun augur; ar fi, intr-adevir, foarte pugin ademenitor sicontinuim si fim ceea ce au fost p2nd acum toli slavii,inclusiv rugii gi polonezii, adictr ceva mediocru gi negativ,ifl totalitate secundar qi inferior, spiritual, celodalli. Existemulte exemple c re aratd cA o asemenea negativitate de-vine adesea prernisa unor acfiuni extrem de pozitive inansamblul lor, tocmai in virtutea absenlei unor elementeprea caracteristice si deci rigide. Si dea Dumnezeu !

Problema insi este aceasta: care slavism se va contufadeasupra lumii slave ? Care anume idei juridice 9i politicese vor pune in slujba apropierii qi a viitoarei unificiri aslavilor ? Oare aceste idei slave comune vor fi avanta-joase pentru statul rus ? il vor intiri ele sau ii vor provocaruina ? Acest edificiu secular, ridicat cu prelul suferinlelor,al singelui;i al lacrimilor noastre, va iegi intArit ? Sau seva dizolva, aproape firi si lase urme, ln palicla 9i fragilaconfuzie a modernei, incoerentei lumi slave ?

Sunt probleme foarte importante care, privite atent, sedovedesc a fi dor"ri fete clistincte ale aceleiagi realititi. Fie

68

ie slavii sunt destinali pentru ceva pozitiv (cu alte cuvinte,creirii unei lumi culturale noi gi autonome), fie ci, dim-potrivi, acegtia nu vor fi altceva decit o parte a civilizalieieuropene, fo4a le este necesari in ambele cazuri.

I^r foqa $^ald face parte din destinul ru9ilor. Ruqii tre-buie si pdstreze aceaste fo4i ca pe un gai istoric sacru.Nu numai penru ei ingiqi, ci 9i pentru independenla in-rregii lumi slave. Poate Si pentru a salva Europa de lenta

anarhie care o devoreazl. in acest din urmd czz, misiuneanoastri ar fi una in sluiba intregii umanitili.

CAPITOLL'L V

DTN NOU DISPRE SLAVI

Despre Rusia gi Polonia ne putem permite sA nu \.or-bim indelung: au meditat gi scris mulgi allii, in ultimultimp, despre antinomiile dintre ele, despre relativa origi.nalitate a organizdrii lor statale 9i despre antagonismullor secular, natural fi ineluctabil. Orice rus, chiar daci lapolitica nu,se pricepe foarte bine, cunoas,te aceastl pro-blemi, cel pulin in liniile sale generale.

Dintre.toli slavii, doar polonezii gi ruqii au cunoscut olungi independenld sratald; din acest motiv acumulandqi consewnnd mult mai multe elemente proprii Si auto-nome decit celelalte popoare slave. (Mdrturisesc inci odati ci acurn nu vreau si stabilesc daci aceste elementesunt bune sau rele, ci numai si enumir $i se amintescdate reale).

Chiar qi numai existenfa in rindul polonezilor gi al ru-gilor a, unei nobilimi nalionale este suficiente se-i distingenet de celelalte popoare slave.. Nobilimea,rusi .de servi-ciu gi Sleabta polonezi nu se aseaminl deloc, nici ca ori-gine, nici ca dezvoltate; in zilele noastre au fost lipsite deaproape toate privilegille lor In ciuda acestui fapt, conse-cinlele educaliei lor,istorice diferite vor fi vizibile pentruincd mult timp la descendenfii acestor clase nobile. r.

o aristocratie feudall, aseminitoare cu cea euro-peani occiclentale, nu a existat nici in Poloniar nici in Ru-sia. Actualment€'nici in Polonia, nici in Rusia nu mai exis-td aristodatie, in sensul unei clase priternic privilegiate inl?pofi cr-r celelalte. Totugi, in ciuda conflictelor gi a anti.nomiilor lor,i aceste doui popoare au ceva in comun: oeducalie pllternic ierarhicd a natiunii, ale cirei Lrrnle suntrnult mai slabc fa slavii lrustrieci ii totnl absente in obice-

1l

iurile slavilor turci. Aceasti afirrnatrie va deveni mai cladin unna cnton'a comparafii. Clasa nobiliari poloneze, al-cituiti din magnafi Si din Sleabtui, a reprezentat pana inprezent intreaga na[iune, punnndu-se intotdeauna infruntez tuturor activitdlilor patriotice ale poporului polo-nez. In Rusia, nobilimea a fost intotdeauna mult maislabi, depinznnd de monarhie exact aqa cum monarhiapolonezi depindea de nobilime. Poporul rus respectanobilimea numai ca gi clasi in serviciul tarului, iar nupentru ea insigi. Noi suntem obiqnui{i si glumim cu fri-volitate pe seama funclionarilor administrativi, insi po-porul nostru ii privegte ?ntr-o manieri diferiti, cu serioz!.tate gi respect, cu un spirit nicidecum comic, ci maicurand, eroic qi tragic. in strlinitate, numai vederea uni-formei unui funqionar rus il inveselegte profund pe omulnostru din popor. Atat eu car 9i multi altii am treit aceasreexperien{e. insi poporul nostru nu este dispus se se lasecondus de nobilime in orice directrie; in problemele reli-gioase, de exemplu, acesta nu ne asculti tocmai pentruce noi suntem domni, oameni dintr-o alti clasi gi de o al-tA educafie. Jiranii ru9i nu-l rccunoqteau de-al lor pe ne-fericitul Bazarov, pentru ce acesta era nobil, in timp cebulgarii simpli il ascultau pe Insarov, intrucat vedeau inel unul de-al lor, un leran bulgar ca ei, doar mai instruit $imai intrelept. La fel se intnmph $i h sarbi.

Aristocralia cehi nu gi-a legat numele de migcareapopulari din vremea noastri., opunXndu-se Vienei nu-mai cind in aceasta au inceput sd predomine tendinleledemocratice. Caracterul aristocrafiei cehe este sub toateaspectele mai mult austriac ai feudal decit propriu-zisceh. Conducitorii burghezi ai miqcirii neocehe apar tofidin rindul poporului.

Slavii de -sud nec, in general, cu o LlturinFi extrcmiide la sirnplitatea epici a mentaliH[ii si a obiceiurilor lorpatriarhale la sinlplitatea rnaximi. a burgheziei libelale

l2

moderne. To[i acestia cresc, printre altele, in cea rnai ob-tuzi vener4ie a constituiiilor democratice gi liberale.

Slavii austrieci sunt obi$nuifi si aclioneze firi ajutorularistocraliei, pentru ce seniorii lor sunt intr-un loc ger-mani, in altul maghiari, iar in altul slavi germanizati saumaghi^riz^ti; sau, precurn ?n Galitia, aristocralia domi-nanta este alcetuid din polonezi ostili Franilor ruteni.Sunt obiqnuili, mai ales in afacerile pur slave, sA se hseindnrmagi de burgheziile lor nalionale, de profesori, in-vetetori, medici qi, in parte, chiar de preofi, care, in ase-menea chestiuni, se deosebesc foarte pulin de laici.

in rindul slavilor supusi imperiului turc, absenla uneieducalii ierarhice este pi mai evidenti, deoarece clasa pri-vilegiati era constihliti, qi inci este, in teritoriile care facparte din Imperiul Otoman, din musulmani, adicl din oa-meni de o altd credinl.i, care nu s-au unit deloc cu cre9tiniisupugi. Firi indoiali, nivelarea s-a accentuat mult, incomparalie cu trecutul, gi h Turcia moderni; musulmanilorle-au rimas foarte putrine privilegii 9i chiar gi acestea vordisplrea destul de repede. Reformele actuale impuse Tur-ciei nu constau insi in ridicarea creqtinilor la nivelul tur-cilor, prin conferirea unor drepturi care si-i faci egali cuacettia din urme, ci in nivelarea dintre foEtii privilegialimusulmani gi supugii cre$tini. Aceste reforme transformiantica monarhie descentralizati gi aristocraticd, il care to[iturcii, egali intre ei, erau superiori cregtinilor (care erausupuSi ace$ora qi inferiori din punct de vedere juridiQ, intr-omonarhie certtalizatA $i egalitarista; din Persia lui Cirus $iXerxes, bogati in satrapii multiforme, la plata Fran@ a des-cenden,tilor lui Napoleon ! Acesta este idealul acnral al Tur-ciei, ideal cdtre care tinde impotriva voinlei ei, constr€nsifiind de presiunea circumstan[elor exleme.

in orice caz, in trecutlll qi in prezentul slavilor turci nuexisti (si, in mod verosimil, nu va exista nici in viitor) nicio aninthe, urmat sau supozitie a unei educaqii ierarhice 5i

monarhice, chiar lnai pulin decat la slavii austrieci. in Bul-garia domini doctorii, negustorii, profesorii $i avocatiieducali la Paris. inqigi episcopii bulgari sunt in mninileacestei burghezii, de origine in parte ciradini Si in parterurali, care exploateazd, cum s-a spus, intreaga increderea poporuh.ri. Ace$ti doctori qi acegti negustori nu au sufe-rit, in mod sigur, sub aspect personal dln cauza despotls-nrului episcopilor greci. insi ei acrioneazi din rnorive pa-tfiotice si nationaliste. Dar aceste idei patriotice, fanatismullor nalional, dorinqa de a juca .un rol in cadrul imperiului5i in Europa Si, poate. in istoria mondi;rli. au ajuns si co-incidi perfect cu resentimentul, justificabil, nutrit de pitu-ra de jos a bulgarilor fa$ de vechea ierarhie greaci ce tr.a-ta poporul cu severitate'3, dupi obiceiul timpului.

Timp de 15-20 de ani, doctorii, profesorii gi negustoriibulgari au asmulit zilnic, firi. intrerupere, poporul impo-triva grecilor; toatd noua generatie a crescut cu acestsentirnent exagerat in mod artificial. Poporul, trezindu-se,s-a obignr"rit sd.$e^da cA poate vedea firi greci; iar noulcler bulgar, ales gi condus de citre burghezie, s-a dovedit,sub unele aspecte, rnai bun decdt cel grec. Mai bun, de-sigur, nu din cauza unei educalii morale superioare saua existenfei unor caracteristici psihologice slave, in modparticular bune qi cordiale. Nu, nu pentru asta. in ochiiunui observator neutru gi onest, educatia morali a greci-lor qi a bulgarilor apare identica (insi trebuie sd le recu-noaFtem gfecilor un mai mare romantism $i o cdldurdumani mai intensa). Din pllnct de vedere psihologic, nr-l

trebuie in nici un clz se ne imaginam cl incipefanatul,solidul gi vicleanul bulgar este similar cordialului gi im-pnrdentului tiran ms. intre aceste doui tipuri umzrne exis-tA o asem?inafe tot atXt de miczi precrrm intre un italiandin sud gi un €ierman clin norcl, intre un poet gi un meca-nic, intre Lorcl Bvron si Aclarn Srnith.

Clerul bulgar s-a colnportat qi se comportA fa$ de po-por, in ansamblu, mai bine decnt a ficr"rt-o clerul grec,doar pentru ci apa4ine acestui popor, in afara ciruia nuare nici un punct de sprijin. Dincolo de popor, clerul ruspoate conta pe sprijinul unui gllvern Puternic. Clerulgrec din Turcia este, poate, mai liber decit al nostru inceea ce prive$te influentrele administrative, dar mult maipulin in ceea ce priveSte atractiile gi pasiunile demagogiei

Si acele greqeli pripite Ei ireparabile cdtre care sunt atnt deinclinate, mai ales in zilele noastre, acele multimi care se

consideri pregetite Si inteligente.Clerul grec este deprins de mult timp cu puterea 9i, pe

llngd ace sta, pe$reazA radiliile vechi $i constante ale Bise-

ricii ecumenice, pe care le respecti cu scrupulozitate; elpoate, chiar daca numai in cazuri particulare, se gaseasce

sprijin oficial in guvernul.de la Atena sau in cel turcesc,tocmai in vi.rtutea otg nizaili sale vechi gi recunoscute.

Noul cler bulgar, neavXnd in spate un guvern ortodoxputernic gi incepandu-9i existenla tocmai cu o revoltdimpotriva tradiliilor, se afli in totalitate in mXinile poilo-rului. Din cauza acestei dependenle de voinla populare,clenrl bulgar se comportl fali de mttllime nu in sens ab-solut mai bine, ci numai in manieri m i

^v^nlajo si ei,

mai liberald gi mai convenabild fald de ldran 9i de ambilio-sul arhonte bulgaq decit ar permite ierarhia greaci nele-gatl de naliunea bulgard. Daci acest lucru este bun sauriu, este us,or si judecim din acbste exemple. Burgheziabtrlgari ii poate f^ce pe episcopii sei si-i trateze pe ti-rani mai binevoitor decit ar face-o cei greci. Acest lucrueste, poate, un bine. Dar aceeaEi burghezie bulgari i-aconstrans pe episcopii sii sd celebreze liturghia din 6 ia-nuarie gi sd se rizvreteasci, contrar tuturor legilor apos-tolice fundamentale ale Bisericii, impotriva Patriarhuluiecumenic. Iar acest ltrcru este sigLrr rlu.

Ficancl aceste observalii, aq vrea si explic tllturor ci,desi nu s-a corlstituit iucA intr-un st:tt inclepenclent gi nici

i)

intr-o regiune cu o autonomie speciali, granilele politicegi sociale ale na(iunii bulgare sunt, inci de pe acum, foar-te vizibile. Fizionomia sa este democraticd pand la exces,iar prin idei qi obiceiuri tinde, in mod intens Ei con$tienr,citre emancipaiea burghezi. Daci. sultanul s-ar decidese accepte dualismul r6.vnit de bulgarii cei mai extremi$tigi s-ar declara pe lingi sultan turc Si Sar bulga4 intreagaregiune, de la munqii meridionali pini la Dundre, s-arorg niz^ upor gi cu rapiditate, stabilindu-9i un consiliudirector oarecare, de origine gi de caracter burghez pi ra-dical democratic. As,a cum se int2 mpli, astdzi in Elvetia qiin Statele Unite, in

^cest c z nu ar rdmine nimic Ai nimeni

in afara poporulu i, in afard de supremalia teoretici a sul-tanului, destul de utild impotriva dugmanilor externi.,,Aceastd soluue ar evita o dinastie straine; iar pentru cerepublica este cea mai bund formi de guvernimint, ace-ea cilre carc tinde intreaga Europi civilizatd, o depen-denld scurti qi amicali fald de sultan ar fi pentru noi maibund decit oricare altl solulie; cu timpul, poporul ar pu-tea fi chiar instruit sa se bat; pentru sultan. De altfel, noigi turcii avem

^pro pe acelagi snnge, deci acest lucru nu

at reprezenta o mare nenorocire. $i cine se va mai gnndila religie peste 10-20 de ani? Religia esre o motrenire aignoranlei gi va fi suficient sd instruim poporul ca si-9idea seama de aceasta. Sub proteclia inofensivului stin-dard turcesc, nafiunea se va maturiza pnni h republici 9iva deveni cea mai evoluati. gi rnai modemd naliune a Or!entului ortodox."

Iati ce gindesc, bineintreles ci nu to(i, daq in mod si-guq cei mai indrizneti $i rnai energici dintre bulgari. Esteprobabil ca gi studenlii bulgari care frecventeaze qcolileruseqti sA impirtiseasci asemenea idei, deqi este necesarsi distingem ceea ce afirmi bulgarii in Rusia 9i fall derusi de ceer ce spun si fac in Turcia. Cu privire la Turcilvom adi.uga ci, degi ?n ultimul tirnp circumstantele poli-

76

ticii externe qi interne i-au fost destul de favorabile, inrealitate ea este extrem de divizatd $i de slaba. Conside-rim ci, impotri.i'a oricerei a9tepdri, dominatria turce inEuropa va cadea mai repede decat se agleapti Si se do-regte, gi presupunem ci statele vecine nu v6r permitebulgarilor si se constituie intr-o republici. in acest caz, eiar dori o monarhie absolut liberali gi dotatd cu o putereexclusiv nominalA. Aceasta este fizionomia lor politici.

Sirbii sunt, indiscutabil ti firi exceplie, democrali. in '

cazul lor, trecerea de la patriarhalitatea epicd la cel mairneschin utilitarism burghez are loc cu foarte mare ugurin-

1i. in rindul snrbilor, soldalii Fi funclionarii ocupi o pozi-lie superioari aceleia a negustorilor, insi firi sA consti-tuie o clasi aristocratice apta si-qi educe membrii inspiritul unor idealuri gi responsabikeli bine definite; sunt,intr-adevir, recrutali la intnmplare qi printre ei se gesescoameni de toate categoriile. Soldatul sau funcgionarul deieri ar putea si fie mnine un simplu cetilean, membru alopozifiei sau agitator politic. in Serbia, funqionarii gu-vernamentali au exact aceeagi educalie ca gi intelectuali-tatea. Sincet nu vid absolut nici o premise pentru consti-tuirea, intr-o astfel de !ari, a unei monarhii absolute.

Sirbii au fost incapabili se supofie pane gi puterea au-tocratica, dar patriarhald, cu care voia si-i conduci eli-beratorul gi eroul lor nalional, birrnnul Milos ! Legaqi inclde o viale patriarhale in cel mai inalt grad, snrbii doreauimediat constitulia gi s-au rezvrdtit impotriva acestei pu-teri. Istoria ne arate cA revoltele care l-au risturnat pe Mi-los, pentru al pune pe tron pe Aleksandr Karagheorghevic,care, la r2ndul siu, a fost resturnat in favoarea dinastieiObrenovic, au fost revolte de palat gi cu caracter adminis-tratil.; deci era Yorba cle o hrpti pentru putere qi supre-

.ma[ie intre faqiunile administrative.Repet, la sArbi nu existl prernise pentn-r o monarhie

puternici, nici ceYa asenl';nartor Lrnei aristocmtii nalionale.

Fiecare shr.b este nobil, se afirr.r.ri cu orgoliu in Serbia; qiacest sentiment al demnititii individuale este rispAndit inrnndul intregului popor. in provinciile rurcesti l;cuire cles?rbi a existat, pini nu cu mult timp in urmi., o nobilirnelocali rnusulrrrani, dar de s2nge slav; aceasti clasi era in-si nesemnificatir.I numeric ai, pe de altA parte, circllm-stanlele imping Turcia, mereu mai rrrult, ci.tre nivelareagenerali a dreptnrilor; acegti bei bosniaci, care acum in-cep si fie mai congtienti decit in trecut de originea lorslavi, sunt destinati si cadi foarte repede in cea maicompleti neputinla, dln cauza ciocnirii interne dintre in-fluenlele opuse ale spiritului nalional (slav) 9i ale celuireligios (islamic) in congtiinfa gi in interesele lor. in oricecaz, acest element nobiliar, constituit din musulmani deorigine slavi, nu a avut niciodad o mare importanfa.

Muntenegrul are, pentnr slavi, o semnificafie strategicaimportante in cazul unor conflicte cu Turcia sau cu Aus-tria; inse din punct de vedere politic este atat de mic, desimplu 9i de paftiarh^|, incnt am putea chiar si nu vor-bim despre el. in acest teritoriu, elementul aristocratic qieducalia legati de acesta lipsefte in totalitate; putereaprincipelui este foarte limitata. Muntenegrenii sunt obiq-nuili se ffeiasca intr-o situaFe arbitrard., care se transformdcu u$urinle intr-o autoconducere democratici. Rizboini-cul muntean a deyenit un burghez calculat, iar vechii iu-,xaki Qi palican2, s-au tl'ansformat, fird sd-qi dea seama,in demagogi burghezi. Cuibul de wltur al muntenegrea-nului se poate transforma upor intr-un fel de Graubindensau de Ziirich slav.

Am observat deci urrnitoarele: 1) nici cehii, nici croatiiFi dalmatii, nici ruqii din Galiria, nici snrbii ortodocai, nicibulgarii, nici r.l'Iuntenegrenii nu au, actuahnente, o clasi.nalionala privilegiati puternici; 2) in rlndul lor lipsesc,aproape in totalitate, t[ac]itiile aristocratice puternice 9ieclucx{ia ieralltcd a natiunii. legati cle :rcestea: 3) -slavii aus-

-u

trieci sunt conduqi in toate problemele, dar mai ales incele propriu-zis slavb, de burghezia nationald, de ne-gllstori, doctori, profesori, scriitori Si aFa mai departe;rrrarile familii ale aristocrzlliei cehe nu gi-au unit numelegi interesele, la fel ca magnaqii Poloniei, cu cauza opozi-[iei nationale; opozi{ia nobilimii cehe are un scop feu-dal; slovacii s-au amestecat cu ungurii, de care este difi-cil si-i deosebegti chiar Si spiritual, in afara unui caractermai accentuat democratic decXt cel prezent, de obicei, inelementlll maghiar; aristocrafia care ii domintr pe rugiidin Galitia este alcituiti din polonezi ostili; 4) la slaviiturci, urmele principiului aristocratic s,i ale unei educaliisociale ierarhice sunt ince mai slabe dec2t la cei supuqiAustriei; in Turcia, toli cregtinii - 9i grecii, 9i slavii -, trec,in general, cu o uqurinte exheme de la vi^\^ p trrarhaldla cea burghezi 9i liberali, transformnndu-se rapid dineroi homerici in personaie ale lui Thackeray, Paul deKock sau Gogol; 5) in general, se poate afirma ci nicicroatii, nici sarbii, nici bulgarii nu au in caracterul lor con-solidata experienld st^t^Id care este rezultatul existenfeiunei monarhii nafionale solide 9i strivechi; totri aceqtislavi, chiar daci nu au incd parlament, sunt insa foarteobi$nuili cu diplomatia parlamentatd, cu iocul manifesta-liilor gi aga mai departe; in s2ngele tuturor acestor po-poare au pdtnrns profund prejudecdlile qi deprinderileaqa-numitei libertili gi ale aFa-numitei egahtei.

Se poate incheia afirm?nd cd, in ciuda diversititii isto-riei lor trecute, in ciuda contradicliei confuze dintre inte-resele lot in ciuda fragmentirii lor politice gi religioase,in ciuda, in sfirgit, a inserrnatei, chiar daci ineficientei,diversititi a legilor qi a obiceiurilor c^te caracterizeazd\.iata lor in Alrstria gi in Turcia (includ, pentru dirnensiunealor redusi. Si principatele independente ale Serbiei gi.N,Iuntenegrului), tofi slavii sud-occidentali sunt, flrzi ex-ceptie, clemocrati Si constitutionzlli. Ceea ce ii Lrneste pe

toti ace$ti slavi, clincolo de aparenta 9i palida lor varie-tate, este inclinalia spre libeftate 9i-egalitate - idealuri deorigine mai mult francezd sau americani decit englezi,dar, in mod cert, nebizantine.

Pe slavi ii por divide mulre lucruri:Religia: catolicismul, ortodoxia, islamul in Bosnia gi,

daci va continua, 9i schisma bulgard.Geografia gi interesele comerciale qi economice care

derivi din aceasta: pe slavii supugi Austriei, de exemplu,ii avantajeazl. exportul liber al produselor ausrriece fibri-cate manual ln Turcia, care este, in schimb, combdtut deslavii reziden! in Imperiul Otoman; aceEtia doresc unsistem protectionist, care sd intireasci gi sd dezvolte in-dustria locali.

Unele motteniri istorice ;i militare ale trecutuluii inrindul sirbilor, de exemplu, ostilitatea populari se con-cen$e zd exclusiv impotriva germanilor gi a turcilor, intimp ce nu au nimic impotriva grecilor, despre care este,in schimb, imposibil si discutri, in mod linigtit, cu bulgarii;s2rbii ortodocgi din Turcia ii privesc pe gerrnani (austrieci)ca pe cei mai periculogi dintre dugmani, in timp ce sirbiicatolici (dalmatrii 9i croalii) sunr obignuili si lupte substeagurile guvernului ausbiac.

Interesele de supremalie din interiorul etniei slaueibulgarii, de exemplu, servindu-se de condilia lor de su-pugi turci, se striduiesc sd brtlgzrizeze Vechea Serbie(provincie turci situati la sud de Regatul independent)prin intermediul clerului gi al profesorilor proprii. Sirbiidin Regat vor si-i apere pe conalionalii lor, care fiiiescin aceasti regiune turci., de bulgari, dar sunt dezavantajati,deoarece bulgarii, in calitate de supu$i turci, sunt favori-za{i de guvernul turc. SXrbilor.nu poate si le placi nicimpida maturizare politicd a poporului bulgar.

In articoltrl n'rcu Panslauizm i Greki, m-afi str.iduit sdclemonstrez ca mentinerea Turciei poate fi a\.antajoasi

80

atat pentru extremiqtii greci, cat Si pentru cei bulgari. in-tr-adevir, ultimii vor si continue se se intireasci subproteclia puterii inofensive a turcilot in timp ce primii arvrea se se uneasc'i cu turcii pentru a lezista in Bosforpanslavisrnului.

Situalia snrbilor este diferita. Nu au, intr-adevir, disen-siuni religioase cu grecii gi le-ar fi foarte ugor si-i nimi-ceasci pe bulgarii inci qi astizi lipsitri de armate, de baniSi de miniqtri expe4i. Turcii gi Turcia le sunt de mai micinecesitate sarbilor decat bulgarilor si grecilor. Este deinleles ci extremistul grec Ai cel bulgar, ambii din motivepractice, adici penuu pasffarea respectivelor nalionalteti,pot se considere utiH supravietuirea puterii turcegti. Darimpetuosul extremist snrb se abline si atace Turcia: dinprudentre, ca urnare a unor consideratiuni mai mult deordin militar decat politic'.

Nu pistrarea nafionaliHfii, ci congtiinp propriei slibiciuni militare o refine pe Serbia de la un rizboi prematurcu Turcia. Serbia viseazi si devini un fel de Piemont slav,atat pentru slavii austrieci, cit gi pentru cei turci. in reali-tate, situa a Serbiei este similari sub multe aspecte cu ace-ea a vechiului Piemont. Dimensiunile teritoriale mici in-seamne foarte pulin doar prin ele insele; qi Roma eramici, la fel Brandenburgul gi principatul Moscovei. Esteinsi suficienti o evolulie favorabild a circumstanlelor, ocombinatrie norocoasi a fo4elor politice gi lucrurile seschimbe. Din punctul de vedere al interesului politicsarb, una din aceste cfucumstanle s-af putea recunoa$tein slibiciunea militare Si in nepregetirea statali a naliuniibulgare, atnt de aseminitoare, atat de u$or de inghitit qiatnt de splendid situate intre Bosfor Fi gurile Dunirii. Bul-garii intreleg toate acestea qi nu au iocredere in sirbi, exactcum nu au incredere nici in noi, rugii; Si asta in ciudaconfirmatului dezinteres al politicii noastre in Orientil.

$i in rindul slavilor :rustrieci gisim multe interesecontradictorii-

81

Sirbii ortodocgi au doud dinastii nagionale: cea sarbedin Belgrad gi cea muntenegreani. Si chiar daci in rindullor nu se observi obignuinla congtiend a subordon,jrii ne-condifionate fatd de dinastia na(ionali, vizibili in Rusia,in Turcia Ei, p2nd cu putin timp in urmd, in Prusia, exisutotufi feri indoiali, respectul qi loialitatea faqd de acestedinastii. Este deci greu de prevlzut care dintre acestedoud dinastii, cea a farniliei Obrenovic sau cea a familieiNjegos, va fi sacrificatd de snrbii ortodoc$i 9i indepen-denli de dincolo de Dun e. Pare cd, p6,nd,9i sentimentelede fidelitate gi monarhice, care unifici. pretutindeni po-poarele, contribu ie la divizarea slavilor de sud.

Am terminat, astfel, de enumerat elementele Si factoriiistorici principali care pot impiedica unirea slavilor desud - toli inrudili, din punct de vedere etnic, cu noi, ruqii.Am vizut ci,l^ ei fiecme lucru este diferit, contradictoriugi, adesea, ostil; totul pare se-i dividi: religia, ambitiilenalionale, legatele testamentare ale vechilor glorii, amin-tirea servirulii trecute, interesele economice. Pane $i sen-timentele monarhice sunt adresate de unii principilorlnuntenegreni, de algii, urmagilor lui Nlilos. Unii viseazicoroana lui Viaceslav gi a lui Gheorghe Podebrady; altiidedici acest sentiment - cu o mai mare riceali decXt intrecut, este

^d,ever,,t - casei de Habsburg; iar altii doresc

nici mai mult nici mai putrin decat pestrarea temporari aputerii turcesti.

Ce au in comun aceste popoare in afari de neam gide limbile inrudite ? Deja nimic, in afara unei organizirisociale extrerrr de democratice Si a unei inclinaqii foatesemnificative citre diplomatia constitlllionale, c2itre agi-tatiile artificiale, citre demcnstratiile legale gi citre rorceea ce deri\'ii actualmente clin combinarea iubirii brita-nice pentnr lil)e atea inditich,ralir si corporativi cr-r inex-

82

presiva egalitate in drepturi afirmati, in primul rXnd spre

propria ruini, de Franta revolulionariIvlulte lucffi pot si-i dividi pe slavii de sud; dar si-i pu-

ni de acord gi sl-i uneasci, fire intervenlia Rusiei' va putea

doar cetw czre sd fie dincolo de oftodoxie ;i de bizantinism,

de snrbism, de catolicism, de toate amintirile despre Gheor-ghe Podebrady, despre Krum, despre Liubuga 9i despre

Marko Kralevic, in sfnrgit, dincolo de sperantele extrem.igtilor

bulgari. Dincolo de toate acestea se poate gfui doar ceua

extrem de clernocratic, nediferen[iat s,i negativ, con$injlional,

nu dupi modelul englez, ci dupi cel iacobin, ceua ce ^r

ptt'tea conduce la o republici federativd.

Daci, drept urmare a descompunerii Austriei qi a ex-pulzirii turcilor din Bosfor, s-ar constitui o asemenea re-

publici, aceasta rat ^ve

l^b^zi ideile care au dat na9-

iere Starelor Unite ale Americii, ci alte idei, chiar mai rele,

din punctul de vedere conservatorr2.Oamenii care, fugigi din bdtr2na Anglie, au pus bazele

Statelor Unite erau toli indivizi extrem de religioqi, care

nu au vrut se renunle la credinla lor personali, fierbinte;de aceea au refuzat si se supuni bisericii episcopale de

stat; nu din indiferentism Progresist, ci din cauza uneimult mai intense religiozitali. Catolici, puritani 9i quakeri

se inteleg intre ei nu din toleranld, ci din necesitate. Aceas-

ta a fost cauza pentru care statul creat, pentru a-i pune

de acord pe toli aceqti extremitti religioqi, 9i-a gisit cen-

trul de gravitalie in afara religiei. A fost o toleranii im-pusi de circumst^n\e, iar nu un indiferentism religios.

Daci gi popoarele slave ar reuqi si dea viagi uneiconfederalii de acest tip, este sigur ci nu ar introduce inaceasta elevatele sentimente religioase care, in vastitatea

Lurnii Noi, ii anirnau pe primii colonigti europeni ai Afle-ricii de Norcl, ci ar intra in aceasti ltoud unitate statale incondilii profr-rnd cliferite. Acolo, in Ametica, pentru a trzii

in armonie, er2r necesar ca oattlenii sd-5i atninteasci de

83

perseculiile recent suferite dtn cauza credintei individu-ale. Aici, in Austria si in Turcia, nimeni nu mai persecutenici catolicismu.l cehilor qi al croa;ilor, nici ortodoxia snr-bilor gi a bulgarilor. in ultimul rimp, pani gi funcgionariiturci au inceput sa $udieze problemele noastre religioase,intr-atnt incit sd le adreseze bulgarilor obiectrii intemeiatede fiecare dat cdnd acegtia depegesc misura. Uneori,pentru a salvgarda linistea imperiului, turcii sunt con-stringi si devini aperetori ai Ortodoxiei impotriva manii-lor agitatorilor slavi.

Nici persecugiile religioase, nici suferin;ele comune nuii pot uni intr-o confedera,tie democraticd pe actualii slavide sud, ci numai o congtiinla emici comuni, lipsite insede orice continut organizatoric pozitiv Si nefondate pe uncomplex de idei, in principal, slave. in vremea noastrd,oamenii sunt de acord numai in ceea ce-i prive$te pe di-vergii Moleschott, Darwin gi Btichner. progresigtii, carecunosc foarte bine realitatea, dar sunt constran$i sA searate ingeduitori faqi de poftele muliimii, por, pentru edi-ficarea acelor compatrioli ai lor care cred inci intr-o bise-rici sau alta, si-qi impuni si se prefaci., si meargi la li-turghie, si se impefieqeasce, si laude vremur e lrecutegi chiar, dar rar gi cu dificultate, si respecte postul mare.AFa se comportd mulgi oameni influenli din Orient, atatgreci c2t gi slavi. Exisg unii care, ?n prima sdptlmane

^postului mare gi in aceea a patimilor, menanci, pentrucopii gi pentru servitori, dupi regulile postului, penrru aintra apoi pe ascuns in restaurant, unde igi umplu cu carnestomacurile lor iluminate gi progresiste de negustori,profesori gi medici.

Ceva aseminitor trebuie si faci gi catolicii, pentru cipoporul este simplu gi are nevoie de aceste lucruri. Nucred insi ca este necesar ca

^ceastd, ipocrizie sd continue

qi in r.remea noastri, care ,,se bucurd de rapiditatea comu-nicaliilor, de beneficiile publiciririi :si ale insrruirii

84

populare $i care aspirA la idealul nobil 9i elevat al egali-tIlii complete intre to[i oamenii Si toate popoarele !"

Yail Poezia patriarhald qi homericl a Orientului orto-dox se afli intr-un proces rapid de disparifie... Iunakii 9ipalicarii qi-au jucat rolul Si nu mai sunt briganzii igno-ranti de altidad. Obcinile cregtine nu mai sunt condusein mod patriarhal de neinfricatul haiduc Kara-Gheorghe,nici de inleleptul 9i fermul Milos, nici de eroii inculli Ka-naris gi Bozaris, nici micar de acei mitropoliti muntene-greni care au fost capabili sA se opune turcilor gi france-zilor. Actualul Orient crestin este deja dominat de .picierssceptici sau chiar atei, pentru care religia compatriolilor lordin clasele inferioare este doar un util instrument de agitalie,un instrument al fanatismului lor nafionalist.

Acesta este adevlrul gi nu ingeleg deloc ce dreptavem noi, rugii, principalii aperetori ai Ortodoxiei in lume,se ne ascundem unul altuia acest adevir Si si incercim, inmod artificial, se-l uitem !

Acum doui.zeci de ani puteam inci si sperdm cIcomponentele etice ale popoarelor slave i-ar fi absorbitpe progresfti; dar de acum inainte este imposibil si nemai amegim. Ideile cosmopolite, negative qi distructive,intrupate intr-o burghezie educati aproximativ in stil eu-

. ropean, conduc toate aceste popoare ?nrudite cu noi, in-tr-o prime etapd,la independentra polidca; dar m i tatziLt,atunci cand toate elementele care impiedici deocamdaticosmopolitlsmul igi vor fi pierdut strilucirea, ce se va in-tamph ? Repet, ideea pur nagionald nu are prin sine nimicorganizator $i creator; nu este altceva decnt o deghizarep^4i^11 v ideilor cosmopolite de egalitate universali qi

de bunistare sterili. Egalitatea claselor, a indivizilor, ega-

litatea (adicl r:niformitatea) regiunilor gi a popoarelor,anularea tuturor lirniteloq atacarea furtunoasi sau paSnicd

$i minarea tuturor autorititilor, a religiei, a puterii claselorcare impiedici irceastzl egalitate - toate acestea nu sunt

decdt o singuri idee, fie cI se exprimi prin vastele Si inqe-litoarele pretentii ale demagogiei pariziene, fie ci se re-veleazi, in aspiragiile locale ale vreunui popor nesemnifi-cativ, ce vrea se obtinA drepturi statale egale cu acelea alealtor naqiuni.

Pentru noi, rusii, cunoagterea acestor date este foarteimportaffe. Fie ci ne abandonim curentului, fie, dimpo-trivi, ci dorim cu gelozie, neribdare qi fanatism si pds-trim trecutul gi siJ unim organic cu tot ceea ce este inmod creator nou, pentru indeplinirea misiunii noastre inlume, misiune noui insine inci neclard - in fiecare caz noitrebuie si Ftim qi se ingelegem ce sunt realmente ace$tislavi pe care ii avem in fayd. yrem, confom idealului nihi-ligtilor nogtri, si ne aflim misiunea intr-un rol progresist 9idistrugdtor, sA depiqim rorul 9i pe toqi in cadrul celui maiignorant cosmopolitism, sau prefedm se seryim cu maturi-tate idei.le organizatoare Si instructive care se situeazi inafara satisfacfiei noastre personale, ideild obiective de Stat9i de Biserici, de Bine concret gi de Poezie ? gi cind va so-si, in sfar$it, ora mare gi decisivi al cirei sens il ingelegemcu tolii, vom prefera atunci sa ne punem fo4a gi inregrirateanoastre speciald ?n serviciril celor mai bune gi mai nobileprincipii ale vielii europene, in serviciul acelei Europe marigi strivechi fagi de care suntem atat de datori gi pe care amputea, in^ sfarsit, si o resphtim cu pine, pdstrindu-ne fo4aintaai ? in ambele cazui este .recesa, id in;elegem bineceea ce ne inconjoari..

Nu trebuie se-i minlim pe slavi, nici, si ne adresim lorcu un surXs etern de simpatie, nu ! Trebuie, dimpotrivd,si-i insruim; sd-i instruin, daci vom reugi, cum se instru-iesc oamenii care, in ciuda progresismului lor si a instruiriiinsenrnate a unora dintre ei, sunt inapoiati ca dezvoltarespirituald. Instruirea in sine nu inseamni deocamdatd sal-rare; uneori este chiar prenlsi a 'indobirocirii.

86

Dar, mai ales, nu trebuie si ingeldn societatea nrsi,lislnd-o intr-o plicuti ignorante, cu scopul de a urma opolitica faka qi gre9iti.

CAPITOI,UT VI

Cr rsrn PRocEsuL nr onzvorreru?

Acum este necesar se-i abandonez pe slavi gi bizanti-nismul nostru rusesc Ai se md indepdnez mult de obiectivul principal. Voi incerca, pe cat imi va sta in putin[e, se

fiu scurt.Mi intreb mai intai ce inseamni cu exactitate cuvan$l

dezuoltare, cuvXnt folosit - 9i nu intnmphtot - firi' ince'tare in zilele noastre. in aceastd privinfe, inteligenla uma-ne este pe calea cea buni: aplicd, intr-adevir, cu multi fi-delitate, la viatra psihicd Fi l^ vi4a istorici a individului 9ia sociedtii, o idee elaborati de $tiinfele nahtrale. Se spuneneincetat: d.ezwltarea intelectuald, popor tn curc de d.ez-

tnltare, om dezwhat, dezuoltarea instruirii, legile dez-uoltdrii istorice, dezwltarea ulterioard a i tituliilor erc.

Toate acestea sunt foarte frumoase, dar conduc ade-sea la echivocuri . O analizd atente dezviluie, intr-adevdr,ce termenul d.enoltare esle folosit frecvent pentru a ex-prima procese Si situalii complet eterogene. De exemplu,expresia om dezuoltat se folose6te frecvent cu sensul deom cull, instntit Si rafinat.ln realitate insi, conceptul deom cult, care s-a format gi dezvoltat in mod original, nucoincide cu exactitate cu acela de orn insttuit- Faust al luiGoethe este un om dezvoltat, ?n timp ce \fagner al siueste instruit, dar total nedezvoltat.

Un alt exemplu. Dupi pirerea mea., expresia dezwl-tarea instruirii populare este absolut improprie. Ar tre-bui, dimpotrivi, si se vorbeasci clespre rdspdndirea in-struirii. Rispnndirea instruirii, rispnndirea beqiei,risplndirea holerei, rispnndirea bunei purti.ri, a sobrie-tilii, a prudentei, risplndirea cdii ferate ;i apa mai de-parte. Toate aceste fenotnene nu sunt altcera decit rds-

pindirea a_ ceva simplu, comun ,i univoc. in schimb,ideea de dezuoltare corespunde - in stiintele naturale,dln care a tost preluati pentru a fi transplantati in sferaistoricd - Llnui proces extrem de complei care, destul cledes, este total opus gi chiar ostil celtti de rdsp ndire.. CercetAnd de aproape fenomenele vietii organice, dininvestigarea cireia a fost extrasd aceaste idee de dezvol_tare, se poate observa ci procesul de dezvoltare nu estealtceva_decit ascensiunea gradatd de la treapta cea maisimpli la cea rrui complexd, o individualizare 9i o izolaregrad.atd fald de lumea inconjurdtoare si de organismelesimilare si inrudite. de toare fenomenele similaie gi inru_dite. Un marg gradat de la srerilitare gi simplitate la origi-nalitate gi complexitate. O cregtere progresivi a compleii-tafii pA4ilor componente, o cregrere

^ bogdtiei inteiioare

qi, in acelaqi timp, o intirire progresivi a unititii.Se poate afirma cd. gradul cel mai inalt de dezvoltare,

nu numai in cazul corpurilor organice. ci gi in cazul nrrurorlenomenelor lumii organice, constd in gradul cel mailnalt de complexitate,

^ceasta din urmi fiiid unificati de

o unitate interni despoticd.Insegi cregterea ierbii, a copacului gi a animalului este

o cre$tere a complexititii, chiar daci spunnnd cregtereprivilegiem, de obicei, aspectul cantitativ fali de cel cali_tativ, schimbafea dimensiunilor fiind mai evidentd decntcea a formei. ln realitate, ca urmare a cregterii, conginutuldevine, calitativ, mai complex. Iarba, de exemplu, o datdcrescute, nu di nici flori, nici fructd, dar s_a iniltrat, acrescut; 9i, pentru ci gi-a multiplicat cantitatea cel,rlelor9i a fibrelor, avem dreptul si afinnlm ci iarba a devenitmai complexi, chiar daci nu am observat, nici cu ochiulliber, nici Ia analiza microscopica, o creFtere a complexi_tAfii si o schimbare morfologici. Un stuclill mai ateni araticd in procesul de clezr.oltare existi intotcleauna o schim_bare continui a formei, atat in cornponente (in mirime.

90

de exemplu, sau in aspectul fibrelor gi al celulelor), cnt Ei

in ansamblu (in tabloul general al organismului aP r ttd'saturi anterior absente).

La fel se int2mpli in dezvoharea corpurilor animale,in dezvoltarea organismului uman 9i chiar in dezvoltareaspiritului gi a caracterului uman. Cum am spus deja, nunumai organismele inregi, ci toate procesele organice gi

toate pi4ile organismelor 9i, in definitiv, toate fenome-nele organice sunt supuse acestei legi. Sl luim ca exem-plu rabloul cltorva maladiiir.

Pneumonia, de exemplu, incepe, in cea mai mare pzLrte

a cazurilor, intr-o manieri atdt de simplS, incat h inceputeste dificil si o deosebim de o rdce d obi9nuitd, de bron-s,iti' de pleurite sau de o aki sumi de alte maladii, unele peri-culoase, altele nesemnificative. Stare proasti generald,febri, dureri in piept qi Fold, tuse. Daca, in aceastd perioa-di a bolii, omul ar muri din vreun alt motiv (daci, si pre-supunem, ar fi impugcat), plim2nii sii s-ar deosebi foarteputrin de unii perfect senitoii. intr-adevdr, boala nu este

ince nici dezvolt^td, nici compls(a, ea fiind ince pulin in-divld]ualizattr Fi deloc puternice (nu este inci influenti,pericllloase, mortale). Cu cXt devine mai complex tabloulbolii, cu atdt apar mai multe elemente caracteristice; tabloulse clarifici, se prccize za gi, intlrindu-se, devine tot maiinfluent in organism. Primele simptome - febra, durerea,sufocarea, sllbiciunea, tusea - reman, iar acestora li seadaugd altele, precum expectoralia de diverse culori, infunctie de cazwi, de la galben la rogu cirimiziu. Ascultatiareveleazi acum acel speciltc roncbus crepitans. Urme zd

morrrente in care tabloul dwine gi mai complex: de exem-plu, intr-o parte a pliminilor apare acel roncbus sub-crepitans simph asemindtor cu fognetul care se produceadngand ugor pirul lXngd urechi. intl-un al treilea moment,ascultalia piepnrlui reveleazd, o respiralie bronhiald, souffletubaire, cue aminte$te suflatul intens intr-o tr-ompetl;

91

este momentul de inchidere a plim2nilor, aerul nu maipitrunde in ei. pe langd toate acestea, se poate produceun abces gi in acest caz vom observa alte noi fenomene gine vom gi.si in fata unui tablou gi mai complicat. Aceleagilucruri ne-ar fi revelate gi de autopsie: fo4a; .omplexi-tate"i]'/jtdvidu Liz^rea.

Dacd. acest proces s-ar termina cu restabilirea organis_mului, tabloul bolii s-ar simplifica; daci, dimpotriii, arprevala boala, atunci, pe neagteptate sau lent, s-ar sim_plifica tabloul organismului. Daie boala se rermind curestabilirea organismului, complexitatea Si varietateasimptomelor care alcituiesc tabloul clinic se reduc treptat.Expector4ia devine tot rnai normali (mai pulin individua_lizatd), horciiturile incep si semene din nou cu aceleaale tusei obignuite, febra scade, inchiderea pldm2nilordispare; iar plim2nii redevin uniformi gi normali. Daci,dimpotrivi, survine moartea, incepe procesul de simpli_ficare a organismului. Ultimele ore de dinaintea mortiisunt, in cazul tuturor muribun zllor, rnai uniforme si maisimple decnt acelea ale fazei centrale a bolii. Urmeazide.ci moartea care, s-a spus cu foarte mult timp in urmi,ii face pe toli egali. Tabloul unui cadairu este-mai puEincomplex decit acela al unui organism viu. intr-un cadavru,totul se topeste 9i se prelinge; lichidele se coaguleazi,lesuturile solide se flegciiesc, toate culorile corpului seamesteci intr-un verzui inchis. pe scurt, va fi dificil sddeosebim un cadavru de un altul. in continuare, prelun-gindu-se amestecul gi simplificarea pi4ilor componente,creqte, firi oprire, procesul de descompunere, dezagre-gare Ei anulare, pini la absorbirea completi in elemen-tele inconiuritoare. Pi4ile moi ale corpului , dezagregin-du-se si dizolvlndu-se in cornponentele lor chimlce,ajung la extrema simplitrte anorganici a cal.bonului, aJridrogenului si a oxigenului. dezagregindu-se gi dizol-vindu-se in rnediul inconjur:-rtor. Oasele, gratie fortei

92

mai mari de coeziune interna a calciului, care constituiebaza Ior, dtreazd mai mult; dar gi ele, in prezenla unorcondilii favorabile, se dizolvi rapid, mai intni in frag-mente, apoi in rdmegile pAmantegti anorganice, imposi-bil de deosebit.

Oricare ar fi lrrcrul dezvoltat ce s-ar lua in considerare

- o boali (proces organic complex Si individual) sau uncorp viu ti infloribr (organism complex gi individual) -vo-m vedea ce m()artea gi descompunerea celui de-aldoilea (a organismglui) $i anularea primului (a Procesului)sunt pfecedate, intariabil, de urmitoarele fenomene: sim-plificarea pd4ilo? componente, diminuarea semnelor ca-racteristice, slabirea unitetii gi a formelor gi, in acelas,i

timp, amestecarea $i confuzia. Totul se reduce progresiv,se amestece qi se confundl $i, in sfargit, se dizoke gi dis-pare, transformandu-se in ceva nedeterminat. inainteaconcluziei definitive, individtsalizarea,

^tat ^ pd$tlor com-

ponente cat Si a ansamblului, sbbegte. Tot ceea ce dis-pare devine mai unifom in interior s,i mai asemenetorlumii inconjurato^re, m i apropiat de fenomenele simi-lare gi aseminitoare (devine, prin urmare, n:r,i liber).

in acelagi fel, olulul femeii - aseminetor cu toate cele-lalte celule p{imitive ale lumii animale Si vegetale - estepulin complex in interior $i mai aproPiat de organismulmamei decat va fi embrionul. Divergii embrioni animalisunt diferti fale de celule 9i indici importante varietiti mi-croscopice, fiind diferili 9i intre ei. Roadele uterine maturesunt inca mai diferentiate qi rnai distincte; sunt mai com-plexe Si mai individualizate, adici mai dezvoltate. Copiiisunt $i mai complec$i gi mai diferenliali; 9i inci mai dez'voltali sunt tinerii gi adu\ii, pani la inceputul declinuluifiziologic. Existe in ei o mereu mai mare (ca dimensiuni 9igrad de dezvoltare) complexitate gi unitate internd gi decimai multe elemente caracteristice, mai mtrlti diferen;ieregi independenli fall de lumea inconjuritoare, rnai multi

originalitate fi autonomie. Ial. acest lucru, repet, se referdnu nurlai la organisme, ci si la perfile lor constitr-rtive, lasisteme (nervos, circulator etc.), la aparate (drgestiv, respi-rator etc.); se referA h procesele normale qi la cele pato-logice gi cl-riar qi la unitdlile ideale, qriinlifice gi colective,pe care le nurnim specii, genuri gi clase.

Intr-adeviq cu cnt este mai putemice $i mai dezvoltataspecia, genul sau clasa, cu atat sunt mai variate pdrtilecomponente, chiar fiind ansamblul lor absolut natural giunitar. Cainele domestic este, de exemplu, un animal pedeplin dezvoltat gi, din aceasti cauzi, specia de mamiferecunoscuta sub numele de cAine domestic este neobignuitde bogati in repfezenranfi diferiqi. Speciile pisicilor (insens larg), ale cvadrumanilor (maimu[ele) gi, ln general,ale vertebratelor prezinti, in ciuda enormei lor varietigi, oexceptionali unitate. Este vorba de specii de animale pedeplin dezvoltate care posedi un conlinut zoologic extra-ordinar de bogat in semne individuale gi caracteristice.

Aceleagi observaqii se pot face cu privire la organis-mele vegetale, la procese, Ia otgate, in cadrul clasificariiveletale in clase pi in unirZli coiective.

Totul este simplu la inceput, apoi devine mai complex,pentru ca dupi aceea sd se simplifice din nou, ca urinarea unui proces de nivelare gi de amestecare internd. Sepa-rarea pi4ilor componente gi o descompunere generaliconduc toate ltrcrurile la o anotganicd. Nirvana.

Extinzand ulterior meditatia de fatri, se va vedea cdacest proces trifazic se poate referi nu numai la lumeapropriu-zis organicl, ci la tot ceea ce existe in timp $i inspafiu: la corpurile cere$ti, la istoria dezvoltirii inveliquluilor mineral; poate Si la caracterele umane.

Acest proces este foarte vizibil in dezt'oltarea artelor,a gcolilor figurative, muzicale Si arhitectonice, a sistemelbrfilosofice si a religiilor gi, in sf?rgit, in Via;a popoarelor, aanimalelor si a lr:milor cr:ltur;rle cornplete.

9r

Nu pot sd-rni dezvolt acum ideea pnnd la capit; mivoi limita la citeva exemple Si explicafii. Si considerimevolulia corpurilor ceregti: a) o perioadi de simplitateprimitive: un corp ceresc incandescent, uniform gi plat;b) o perioadi centrald, o situatie pe carc am plrtea-o de-fini ca una de complexitate infloritoare: o planeti incon-jurati de un invelig mineral de ape, continente Si vegetafie,posibil de locuit gi transforrnat; c) o perioadd de simpli-tate secundara: un corp ricit sau, ca ufmare a unei catas-trofe, din nou incandescent.

Acelagi proces este observabil gi in istoria artelor: a) operioadi de simplitate primitive: construcfiile ciclopice,mormintele conice ale etruscilor (care au servit, esteverosimil, ca nodel pentru cupole qi, in general, liniilorevoluatei arhitecturi romane), izbele tdranllor ruqi, stiluldoric ai aga mai departe; in literaturd, poemele epice alepopoarelor primitive, lnsoqite uneori de muzica specifici;pictura primitiva, sBmpele populare ruseqti; b) o perioadide complexitate infloritoare: Partenonul, templul Dianeidin Efes (in care p6.nA. fi coloanele erau statui), catedra-lele din Reims, Strasbourg Ei Milano, Sfnnul Petru Ei SanMarco, rnarile edificii romane, apoi Sofocle, Shakespeare,Dante, Byron, Rafael, Michelangelo etc; c) o perioadi deconfuzie, de trecere la simplificarea secundari, la imitaiiegi la declin: toate edificiile epocilor de $^nzitrie, stilul ro-man (de la sfnrgitul celui romanic l^

^paiti^ celui gotic),

toate construcliile utilitare a,cfilale, cazirmile, clinicile,gcolile, gdrile etc-

in arhitecturi, unitatea este dati de ceea ce numim stil.in epocile de inflorire, constructiile sunt ertrem de variate,dar intotdeauna in limitele unui stil detenrrinat; lipseqte atitamestecitula eclectici, cXt gi sobra sirnplitate primitivl.

in literaturd, Eschil, Sofocle.'i Euripicle apargin acelu-iasi stil; in continuar€, totul se confuncli in rnod eclectic5i rece, decacle .ti clispare.

Ca exemplu, in plan literar, al simplificirii tuturor sti-lurilor europene precedente, poate seni realismul mo-dern. Existi in el ceva eclectic (adicd amestecat) gi clemnde dispref; stilistic, realismul este plat qi degradat. Repre-zenlantii tipici ai marilor stiluri poetice sunt extraordinarde diferili unul de cehlalq ei arate un foafte frare continutinterior, multe elemente caracteristice gi individuale, po-sednnd intr-o misuri elevati

^tdt cee ce apartine timpu-

lui lor (conlinurul), cnt qi ceea ce este numii al lor si cirede ei este introdus in varietatea conlinutului. in aceasfdsitualie se afli Dante, Shakespeare, Corneille, Racine,Walter Scort. Byron, Goethe si Schiller.

In vremea noastre, mai ales dupi anul 1848, totul esteamestecat Si total lipsit de originalitate; stilul dominant nueste altul decXt banalitatea absenlei stilului gi a spirituluiobiectiv, a iubirii 9i a sentimentului. Dickens, in Anglia,gi George Sand, in Franla (in primele lor opere), oricdtde diferili unul de celilalt, au fost ulrimii repiezentanli aiunei unitili complexe, alc;tuite din fo4i, bogalie ti cel-durd. Realismul observaliei nude este infinit mai simpluqi mai serac, pentru ce in el lipsesc autorul, personalita-tea ii insphalia. Pentru toate aceste motive, realismul estemai vulgar, mai democratic Ai mai accesibil oricirui nerodcare este capabil si scrie gi si citeascd. Universal risp2n-dit, actualul realism obiectiv gi impersonal nu este altce-va decnt eclectism - simplificarea secundari care inlocu-ieste obiectivitate a caldA a lui Goethe, Walter Scott, DickensFi pe cea a lui George Sand din prima etape.

Odele banale qi usor de prins dupi ureche, madriga-lurile gi epopeile din secolul trecut au.reprezentat o de-gradare corespunzdtoare a clasicismului francez, a mareluiclasicism al lui Corneille, Racine gi Molidre.

Ceva analog are loc ln istoria filosofiei: a) simplitateainitriale: maximele simple ale inqelepciunii populare, sis-temele arh:rice sin.rple (Thales etc.); b) cornplexitatea in-

96

floritoare: Socrate, Platon, stoicii, epicureii, Pitagora,Spinoza, Leibniz, Descartes, Kant, Fichte, Schelling, Hegel;c) simplitatea secundari, amestecarea si declinul; apareclecticii, amestecitori impersonali ai tuturor epocilor(Cousin); adici realismul fenomenologic, ce refuzi filo-sofia abstracti 9i metafizica, apoi materiali$tii, deigtii siateii. Realismul este extrem de simplu, nu este nici rni-car un sistem, ci numai o metode, un instrument. Materia-lismul, in schimb, este, in mod indiscutabil, un sistem,insd cel mai simplu dintre sisteme, pentru cd nu existinimic mai grosolan, mai simplist gi mai superficial decatafirmatia ce totlll este materie si cA nll existi Dumnezeu,spiritul qi sufletul nemuritor, deoarece noi nu vedemaceste lucruri, nici nu le atingem cu mana.

in vremea noastrd, aceastd simplificare secundard a fi-losofiei este accesibild nu numai tineretului instruit gi se-minarigtilor cu pretendi, ci gi muncitorilor parizieni Si oa-menilor de serviciu din clrciumi.

Materialismul se intovereqeqte aproape intotdeaunacu realismul, chiar daci realismul, singur, nu dd nici undrept nici ateismului, nici materialismului. Realismul res-pinge orice sistem Si orice metafizice, realismul inseamnidisperare gi automutilare, deci simplificare ! insd nu justi-fici in nici un fel concluziile materialiste. Materialismuleste, in schimb, ultimul sistern al ultimei epoci; domnestepani in momentul in care realismul reugegte si-l clatineputernic cu cuvdntul sAu sceptic. Scepticismului gi realis-mului ii urmeazi, solitari, o rena$tere spirituald: unii re-incep si elaboreze sisteme idealiste, la altii apare o con-vertire pasionatd la religie. Ata s-a intamplat in antichitate,aqa a fost gi la inceputul secolului nostru, cllrpe realismulsecolului al X\rIII-lea.

in orice caz, metafizic 9i religia vor ramane fo4e re-ale si concrete; ele sunt necesitati neeliminabile ale spi-rituhri uman.

. Acestei legi ii sunt supuse, in fine, organisrnele statale.pi intregi lumi culturale, deoarece qi in cadrul acestorasunt evidente cele trei perioade: 1) simplitatea primidve;2) complexitatea infloritoare; 3) amestecul 9i simplifica-rea secundari. Despre acest aspect voi vorbi, pe larg, inurmitoarele pagini.

CA.PITOLTJL 1'II

Drspru ToRMELE srArALE

Am terminat capitolul precedent vorbind de procesulin trei etape: 1) simplitate primitivi; 2) unificare gi com-plexitate infloritoare; J) simplificaie $i amestecare secun-dari. Acestui proces ii este suitusi, ca tot ceea ce exi$i, gi

viaga societillo1, a statelor gi a unor intregi lumi culturale.' Dezvoharea oricdrui stat este insotite intotdeauna de

individualizarea formei politice proprie acestuia; pribu-$irea fiecerui stat exprime dezintegrarea acestei forme gi oafiniute merite cu lumea inconjuritoare.

in primul rdnd, md intteb: Ce este forma ? in general,forma este expresia ideii inchise in materie (continut).Forma este momentul ne^gativ al fencjmenului, in timp cemateria este cel pozitiv. In ce sens ? Sticla, sA zicem, esteo materie determinate; paharul, recipientul cilindric golin inrerior, este forma fenomenului; acolo unde se terrl1inasticla incepe aed inconjuritor sau lichidul din interiorulpaharului; m teria sticld, daca vrea si se mentini fideliideii fundamentale a cilindrului siu concav, daci nu vreasi inceteze si fie un pahar, nu poate meige mai depane,nu incearcd.

Forma este despotismul ideii interne care impiedicimateria se se impreflie. Rupnnd legiturile acestui despo-tism natural, fenomenul dispare.

O formi sferici sau oval5,, care confine, in conditii de-terminate, un lichid, este o formi, este despotismul uneiidei interne. CrlstaLizarea este despotismul unei idei in-terne. O substanli cunoscute trebuie, in condifii deter-minate, s'; se cristalizeze, rirn2nnnd ea insdgi, in prisme,o alta in octaedre Ei a$a mai departe. Nu ar putea fi alt-fel, pentru ci ar pieri, s-ar dizoh'a.

Nlorfologia vegetald gi animali nu este altceva decntgtiinla care studiazi cufir un mislin nu incearci si devinistejar, cum stejarul nu incearci si devini palmier 9i agamai departe; acegti arbori sunt destinali, inci din simin;i,si aibi anumite frunze gi nu altele, anumite flori gi fructe9i nu altele.

Cel care sculpteaza in pia:;-d sau toarne in bronz (ser-vindu-se totusi de rraterie) statuia unui om, care qlefuiegteo sferi de fildeg sau face o floare artificiali din bucd! destofi, introduce din exterior in materie o idee care ii estesugeratl de naturi. Construind o magini, face acelagi lu-cru. Magina se supune, slugarnic, ideii inserate in ea degnndul uman qi, simultan, unei legi interne proprii, unorstructuri fizice fi chimice proprii 9i unei idei fizico-chi-mice fundamentale proprii. Este imposibil, de exemplu,si obfnem din gheali o magini tot atnt de solidi precumcea oblinuti din cupru 9i fier; imposibil si oblinem dinpietre o floare la fel de apropiati de natural pecum ceape care o modelim din muselini sau din catifea.

Cel care vrea sA fie realist acolo unde este intr-adevernecesaf, trebuie sI priveasci ;i societifile umane dinacest punct de vedere. insi, de obicei, acest lucru nu seintnmpli. Libertatea, egalitatea, bunistarea (mai ales bu-nistarea !) sunt considerate drept dogme ale credinlei gise pretinde ce toate acestea sunt rafonale gi gtiinlifice !

Dar cine a verificat vreodatS, dacd acesta este adevirul ?

$tiinla sociali abia s-a nascut, iar oamenii, nelunnd inseame experienla secolelor gi exemplele acelei naluriatat de respectate asti.zi, nu vor si inleleagi faptul ce htfeprogresista migcare egalitaristi 9i liberald qi ideea dedezvoltare nu existi, din punct de vedere logic, nimicaseminitor gi ci, dimpotrivi, acest proces este antitezacea mai radicall a procesului de dezvoltare. in acestadin urml, ideea internl line cu putere materialul socialin mAna sa organizatoare 9i despoticd, Iimitandu-i astfeltcndintele clispersir c si distnrcrive.

100

Progresul, in lupta impotriva oricirui despotism alclaselor, al corpora{iilor, al minestirilor si chiar qi al bo-gitiei, nu este altceva decit un proces de clezagregarecare conduce la acea simplificare secundad a ansambluluiqi a pi4ilor componente despre care am vorbit anterior,un proces de nivelare a caracteristicilor morfologice, deanulare a tuturor particularitefilor, organic (adicd despotic)Iegate de corpul social.

Fenomenele procesului egalitarist sunt similare cu fe-nomenele combustiei, ale purefacqiei 9i ale topirii ghelii(in care apa se elibereazi de legiturile cristalizirii). Suntsimilare, de exemplu, cu fenomenele procesului pus inmigcare de holera care transformd treptat oameni, la in-ceput total diferili unul de celilalt, in cadavre uniforme(egalitate), apoi in schelete identice (egalitate) 9i, in fine, inelemente absolut libere (in raport, firegte, cu natura lor):azot, hidrogen, oxigen etcr{.

in toate aceste Procese - de putrefaqie, combustie,topire gi chiar Ei in procesul declangat de holeri - se ob-serve intotdeauna aceleagi fenomene: 1) pierderea panicularitigilor care deosebeau anterior copacul, animalul,gesutul qi cristalul, considerate in integritatea formei lordespotice, de elementele similare Si vecine; 2) cre$ereaasemenerii dintre pe4ile componente, merirea egalitiuiinterne, o mai mare uniformitate structurale; J) dispariliacaracteristicilor morfologice mai inainte severe: totul se

amestece, totul devine mai liber gi egal. Care este, in rea-litate, raportul dintre gtiinia istorici Pozitivi 9i Privaliuni,necesitifi, despotism 9i suferinle ? La ce servesc toateaceste sentimentalisme neqtiin;ifice, atat de rdspnndite intimpul nostru gi atit de meschine Ei de prozaice ? Care

este raportul dintre aceste probleme gi gemetele omenirii ?

Ce drept gtiinlific avem se ne g?ndim la cauzele finale, lascoplrri si la bunistare, inainte de a fi fdcut o cercetareseveri ;i impa4iali 7 Existit cll ader.irat aceste cercetlri

101

cu rezultate impa4iale $i indiscutabile, 9i chiar pentruaceasta imorale, in ochii progresi$tilor qi, io acelagi timp,oneste din punct de vedere gtiingific ? Unde sunt ele ?

Eu cred ci existi, chiar daci imperfecte, dar cred ca sunttotal ineficiente pentru democrali gi progresigti. intr-ade-vir, ce importangd pot avea, intr-o cercetare mai mult saumai pulin absrracti, nu numai suferinlele altuia, dar chiargi cele doar ale mele ?

Pe de o parte, statul este ca un copac destinat si ajun-gi la inillimea sa deplini, sd infloreasci Si se dea frucre,supundndu-se unui ordin.secret si independent de voinlanoasre, care derivi din ideea inchisd in el. pe de altipane insi., statul este o magini semiincongtienE , realizatAde oameni care, in acelagi timp, ii sunt angrenaje compa-rabile cu rolile, parghiile qi atomii; in sfnrgit, starul este omaqlni care elaboreazi, 9i formeazd. oameni. Omul estein acelaqi timp creator, component si produs al organis-mului social.

Orice stat, antic sau modem - acest lucru se poate les-ne observa - va avea intotdeauna, la inceputurile sale, maimulti simplitate gi mai multi uniformitate, mai multd egali-tate Qi mai multi libertate (liberrate de fapt, chiar daci ne-afirmatl juridic) decat in perioada succesivi. inchizind oc fie 1^ capitolul al doilea sau al treilea, vom vedea citoate inceputurile sunt destul de asemi.nitoare , chiar dacdnu in totalitate. Observind o plantA abia ieqiti din pnmdnt,nu este posibil sd Stim cu siguranle ce va deveni, pentu cAse deosebegte foarte pugin de toate celelalte.

Se observi apoi o intAlire mai mult sau mai pu{in in-tense a puterii, o impe4ire din ce in ce mai conturati (inrapoft cu structura primitivi) in clase, o cregtere a diver-sitetii obiceiurilor, obignuinlelor gi caracterelor regionale.Pe lnngi aceasta, are loc o cregtere sin-lultani a sdrAciei $ia bogetiei, distracliile si plicerile devin mai variate, inserafinzrmentul qi clir.ersificarea senzziliilof si a necesitdtilor

102

genereazd mai multe suferintre gi mai multd tristete, maimulte erori Ei fapte, mai multi poezie 9i mai mr"rlt haz.

Faptele oamenilor civilizali - Temistocle, Xenofon gi

Alexandru - ne apar rnai pregnante gi mai atrdgetoaredecdt faptele simple gi primitive ale lui Ulise pi Ahile. A"par

Sofocle gi Aristofan, stri€iatele lui Corneille gi risul lui Mo-lidre. Apoi, Sofocle gi Aristofan, Comei.lle gi MoliEre se con-topesc in Shakespeare gi Goethe.

in toate aceste epoci de complexi inflorirb, a'existato anurniti aristocralie politici, uneori privilegiati juridic,alteori legitimati doar de puterea sa. Eupatrizii in Atena,satrapii feudali in Persia, nobilii la Roma, marchizii inFr^t\a,lorzii in.Anglia, castele nobiliare in Egipt, nobiliispartani in Laconia, nobilimea in Rusia, panii in Polonia,beii in Turcia. in acelagi rimp se manifestd, din necesitateainternd de unitate, tensiunea concentririi puterii intr-osinguri persoani, concentrare c re,,ralificatd de legi saunumai de evenimente, se interegte in mod constant in epo-cile de inflorire complexi.

Apar dictatorii mari gi semnificativi, imperalii, regii $ichiar qi marii demagogi ti tirani (in sensul grecesc al cu-vnntului), divergii Temhtocle gi Pericle. intre Pericle, dic-tator numai de facto, qi un autocrat legalizat dd. drepturileereditare qi de religie exi$a o scart coinplexe a diverselorputeri personale; in orice caz, necesitatea absoluti a aces-

tor puteri se simte in epocile infloritoare gi complexe, pen-tru a unifica toate componentele qi fo4ele sociale.real-mente vii gi fertile. in aceste perioade, provinciile suntintotdeauna variate in ceea ce prive;te obiceiurile, drep-turile Si legile. Artrorele s,i-a demonstrat in mod desavargitideea morfologice internl-..

Dar suferinlele ? Suferinlele insolesc, in egald rndsuri,atAt procesul de cregtere Ei de dezr.oltare, cat gi pe cel cle

descompunere. Totul suferi in arborele vielii umane. Su-feri griul la prima lui incoltile, suferi, in creqtere, firul de

r03

iarbi si ramurile, este suferinii dezvoltarea frunzeloq iardeschiderea florilor somptuoase (aristocra!ie gi ani) esteinsotiti de gemere si |acrimi. Este suferinqd ttat ritpidulproces egalitarist de putrefacfie, cat,i procesul le;r destagnare gi uscare ce precedi adesea miscarea egalitaristi.(Apa s-a intnmphr, de exemplu, in Spania 9i in

"Republica

Veneliani; in general, in toati Italia secolelor at l;Vtt-lea9i al _X\{II-lea, stagnarea a prececlat descompunerea dinsecolul al KX-lea).

Pentru $tiinta sociali, suferinqa este semnul cel mai pu_lin semnificativ gi clasificabil; ea este, intr-adevdr, totaliu_biectivi gi o statistici demni de luat in seami a suferinte_lor Si a senrimenrelor va ramane imposibili pAnd, in zinin care va fi descoperiti o reprezentare grafica oarecarea sentimentelor de bucurie, indiferenll gi durere, un crite_riu obiectiv de evaluare care si. fie dezvdluit lumii pe ne_aSteptate, aga cum a fost, de exemplu, analiza spectraldczrre determind compozitia chimici a corpuriloi cereqtiinfinit indeperrare de noi.

Deschided cdrtile de medicini, priereni reali$ri ! Velidescoperi pnni la ce punct rnisura muzicale ,i sublectivna durerii este consideratd mai pufin importante dec2t su_macelodalte semne plastice 9i bbiective. Tabloul organis-mului care sti in fala medicului fiziolog, numai ;cestaeste important ! $i nu sentimentele unui bolnav incon$t!ent $i- extenuat ! Nevralgiile cumplite care ii duc pe oa_meni la disperare nu-i impiedici si triiasci 9i sd activezeindelung, in timp ce o cangreni uqoari gi aproape nedu_reroasd. ii duce in mormnnt in cateva zile.

in loc si ne adresim, cu naivitate sau incorect. dar in-totdeauna in vederea unui oarecare bine final, unor ideipreconcepute de diverse orientiri - cornuniste, dernocra_tice sau liberale - ar fi mult mai $tiintific si supunen pre_ventiv fiecale lucru unei investi[iarii impartiale .si corelte.Iirr daca :rceasta s-ar incheia ir.r far.oarea pozitiilor cor.ner_

104

vatoare gi ierarhice sau a celor liberale qi antiierarhice,singura responsabili ar fi doar gtiinla.

Nu €xist'i, in realitate, nici o statistici in stare si evalu-eze fericirea subiectivi a fiecirui individ; nimeni nu Stiesub care guv€rn reiesc oamenii mai bine. Riscoalele qi

revolugile inseamni foarte pulin; mulli oameni obln be-neficii din revolte. Cretanii no$tri contemporani triiau, deexemplu, mult mai bine decnt bulgarii 9i decit grecii dinTracia fi intr-un mod incornparabil mai bun decit locuito-rii siraci ai marilor orage. Un om responsabil, inteligent,necorupt de politici Si atent ar fi impresionat de aspectulinfloritor al cretanilor, de frumusegea 9i sinitatea lor, deaspecnrl locuinlelor lor, de viala lor familiah onesti 9i affA-gitoare, de orgoliul nobil gi de demnitatea manierelor lor.

$i totusi cretanii, simfiodu-se umilifi de starea lot s-au rdz-vretit inaintea tuturor celorlaltri supugi turci; in timp ce bul-garii $i grecii din Tracia, care treiau totuti mult mai reu 9isuportau mult mai multe iigniri gi violenie personale dinpartea optuzei polilii turce gi chiar din p fte star;inilarlor, nu au incercat nici micar si se riscoale; startiniibul-gari au dat chiar informalii sultanului qi au ajuns si-i oferearme pentru al susline in rizboiul impotriva cretanilor.

Nu existe nici o statisticd in stare si demonstreze ci,intr-o republici, indivizii ffeiesc mai bine decit intr-o mo-narhie, intr-o monarhie constitulionah mai bine dec2t in-tr-una absoluti, intr-un stat egalitarist mai bine decit in-tr-unul ierarhic, intr-unul bogat mai bine decnt intr-unulsirac. Refuzind, din acest notiv, criteriul binelui subiec-tiv, in masura in care nu este inci (9i poate nu va fi nici-odati) accesibil qtiintei sociale, ne vom indepArta in modgradat de eloare qi ne vom putea adresa obiectivitl[ii gi

faptelor; ne vom intreba, in sf2rsit. dace existe legi univer-sale gi foarte simple care sd reglernenteze dezr'oltarea $i

cleciclerea societirtii Lrmane. Ne.,stiincl dacd este Posibilxtu nt regalul tntiz:enal al bineh r, r'om incerca tnilcar si

t0;

inlelegem, dupi posibilitnfle noasrre, ce esre uril penrrubinele acestrri sau acelui stat.

Pentru a gti ce este cu adevi.rat util unui organism tre_buie, in primul rand, se cunoa$tem bine acesiorganism;pentru igiene qi ffatament este necesari, inainte dL toate,fiziologia.

. , l9r*u (curn am spus anterior) reprezinta exprimarea

ideii interne in suprafala continutului. Ideea de s?eri con_$e, de exemplu, in echidistanta fata de centru a tuturorpunctelor unei suprafete. Nu este oare aceasu ideea carese exprimi in suprafaqa sferei, nu este oare aceasta ideeacare. di formi osului, copacului, piceturii, unui corp ce-resc incandescent gi, in general, conlinutului, matiriei ?

Se inlelege ci acest lucru este extrem de clar in cazul unuifenomen simplu, precum sfera. Dar in cazul unui fenomencomplex, precum societatea umani, nu este tot atat de lim_pede; cu toale cd. baza

'Jletafizicd este identice gi pentru

stat, gi pentru sferd.Orice naliune, orice societate posedi o formi statali

proprie; aceaste forrni este constanti pani h sfarqit, in ceeace pdvqte baza sa pnncipali, dar se poate maturiza maimult sau mai pulin rapid gi profundin pd4ile compo-nente. Aceasta formi nu este elaboratd pe nea9teptat;9inici, intr-un prim moment, in mod congtient; nu eite vizi_bild imediat, insi se limpezegte doar ?n epoca centrali decomplexitate mai mare gi de unitate mai elevati, perioadicirei^ il, Ltrme zd. in mod inevitabil, dereriorarea rapidi aacestei fome gi, prin urmare, descompunerea 9i moanea.

Forma statali. a Egiptului antic consta intr-o monarhierigid impi4itd in clase, puternic controlati de aristocratiasacerdotalA gi, in general, de legea religioasi.

Persia avea un caracter in rnod evident mai feudal sinui cavaleresc; acest caracter feudal era insd conseffat d;o putere monarhici, reoretic nelimitatd, expresie pimin_teasc:i a binelui, a h:i Onnuzd.

106

Istoria Greciei qi a Romei este mult mai complexi qi

mai conturata. in perioada de cea mai mare inflorire, Ate-na gi.a elaborat forma statald caracterisuce, adice o repu-blici democratici condusi de numeroase privilegii (eupa.trizii, censul nonetar etc.), bazati, in mod rigid pe sclaviegi, in fine, tinzand cdtre dictatura empirice, Ilegald 9i fragiliLa divergilor Pericle Ei Temistocle. Aceastd formi, ale cireipremise naturale se conservi in legi 9i in obiceiuri, a fostelaborati in perioada de inflorire complexi, de la Solon lardzboiul Peloponesului. in timpul acestui rizboi a inceputdeteriorarea, a inceput procesul egalitarist. Chiar 9i fdriacesta, exista deja multi libertate in Atena, dar s-a vrutmai multi egalitate.

Sparta; de la Licurg pnnd la umilAea ce i-a fost aplicatade tebani, a elaborat o forrni proprie de guvernare, coer-citive 9i despotice, dar exrem de originali: un fel de comu-nism republican aristocratic cu doi regi ce pot fi defini{ capre$edinti ereditari. Aceasti formd era incomparabil maiopresive gi mai despotici decit cea ateniani. Din acestmotiv, viata gi crealia artistictr au fost mult mai intense inAtena; insi Sparta a fost mai putemica gi a durat, politic,mai mult.

Toate celelalte state greceqti oscilau intre forma doricda Spartei Si forma ionice a Atenei. Necesitatea formeloq arestricfiilot a despotismului gi a disciplinei era atdt de ma-re in aceasta nestipaniti gi fragmentate hme greacd, incatin multe state cu caracter democratic (in mod verosimil, inacelea in care structurile ierarhice erau mai slabe) s-a ela-borat tirania, adici disciplina unei puteri personale (Poli-crate, Poliandru, Diogene siracuzanul gi allii).

in Grecia gi la Roma, feudalismul rural, agricol gi cava-leresc, a fost total absent. Aristocraliile din Grecia gi dinRoma au a\.ut intotdeauna origine gi caracter citadin.

Istoria Macedoniei este foarte sS.race Si cuno9tintelenoastre despre organizarea primitivl a regatuh"ri macedo-

107

nean sunt inci foarte limitate. Unii istorici presupun ci lamacedoneni elemenrul feudal il depagea pe cel municipal(gi, in realitate, oragele macedonene erau aproape nesem-nificative: istoria rnacedoneand. est€ istoria regilor macedo,neni gi a discipolilor lor inarmali, generutiilui Alexandru).

Extenuata lume citadini a Greciei, unindu-se cu pri-miti\ruI Si pulin dezvoltatul stat macedonean, a aiuns ia oefemeri unificare polirice, sub Filip gi Alexandru gi numaiatunci a cipitar fo4a de a-gi rispindi civilizalia p2ni inIndia qi pini in indepirtata Africi. Cre9rerea intdderii $i

^ fo4ei

^ derivar Si in acest caz dintr-o complexitate mai

mare a formei, din imbinarea monarhiei cu aristocralia.Perioada de inflorire a Romei antice trebuie stabilite,

cred eu, intre rdzL>oaiele punice Si perioada Antoninilor.Tocmai in aceasti perioade a fost elaborati acea dictaturdcitadini gi electivi, imperiul, care a disciplinat pentru ata-ta vreme Roma gi apoi Bizanpl.

In ceea ce privegte statele europene, nu se poate obser-va nimic deosebit.

Italia, niscuti din ruinele Romei, gi.a manifestat, in epo-ca Renagterii gi inaintea tuturor celorlalte state europene,forma statali. proprie in anrit€za dintre doui principii opu-se: de o parte papalitatea, fo4i statali sever centralizaioa-re care unea, rnult dincolo de granitrele Italiei, intreaga lumecatolici; de cealalti, ea insigi, o forml extrem de descen-traliz2:ti,,

^ristoct^tico-citadine, constituita din mici state in

continu,; oscilafie intfe oligarhie (Venelia qi Genova) qimonarhie (Napoli, Toscana etc.).

Forma statali proprie Spaniei a devenit vizibili cevamai tarziu. Era vorba de o rlonarhie autocratice $i aristo-crariczi, insi pulin cenrralizata, imbogdlitn de libertitile siprivilegiile locale, atit citadine cat si nobiliare; un sistelnla lr.rmdtatea distantei dintre Italia qi Franga.

Forma stzrtali a Fmnfei era o nronarhie extrcm de cen-nalizatir, ieradricit Si aristocratici. Aceasti form:i s-a afir.mat

lotl

in mod decisiv sr.rb Ludovic :rl Klea, Francisc I, Richelieuqi Ludovic al Kv-lea, fiind distrusi in 1789.

Forma statali a Angliei era (qi, in parte, este gi astizi)o monarhie constitulionala, la origine mai pulin stmtifi-cate decat cea francezi, 9i descentralizati sau, cum pre-ferd unii, o republici aristocratici ce are un preqedinte ere-ditar. Aceastd formi s-a afirmat aproape in acelagi timpcu cea din Franla, in timpul lui Henric al \{Illea, al Elisa-berei gi al lui Vilhelm de Orania.

Forma statali a Germaniei (inainte de Napoleon I 9ide anii'48 Si'71) era urrnitoarea: o uniune de rnici stateindependente, ierarhice gi, mai mult sau mai pulin, auto-cratice, supuse, teoretic, unui impirat electiv (de originenu citadini, ci feudali).

Toate aceste forme politice clar conturate au inceputsi se modifice in mod gradat, unele in secolul al X\{il-lea,altele in secolul al XIXlea. in toate s-a verificat procesultiberal 9i egalitarist. Se poate, probabil, gXndi ci din acestproces va apirea un avantai pentru umanitate, in ansam-blul siu, dar sigur nu reprezinti un bine pentru conser-varea acestor lumi statale distincte.

Reacliunea greSeste, dar nu pentru cd nu inlelege reali-tatea ! Reacliunea imuie$te pretutindeni, chiar dacd adeseaempiric, adevirul; in realitate, fiecare celuli, fibrele, lesu-turile gi organele care alcdtuiesc organismul au devenit maiputernice, in impulsurile lor egalitariste, decdt puterea ideiiotganiz^Lome interne. Atomii sferei nu mai vor si formezeo sferi ! Celulele Ei fibrele arborelui tiiat ii uscat ard intr-unloc, in altul putrezesc; pretutindeni se amesteci pi exaltisimplitatea noii organiziri iminente, firi a inlelege cl acest

amestec este momentul teribil al trecerii la simplitatea anor-ganici, la libertatea apei, la moartea oaselor, la fdrimit3,rea

9i la topirea serii necristalizate.Pa.ni in vremea lui Cezar, Alrgustlrs, Constantin, Fran-

cisc I, Ludovic al Xl\/-lea, \\iill.relm cle Orania. Pitt, Frede-

109

ric al Illea, Pericle, inainte de Cirus gi Darius Istaspe 9iaga mai departe, progresi$tii imping natiunea 9i statul ce-tre inflorire gi cregtere, in timp ce conservatorii, in moderonat, nu cred nici in cregtere, nici in inllorire, sau nu leiubesc ai nu le inleleg. insi dupi epoca de inflorire - in-dati ce incepe procesul de simplificare secundare $i detulburare a elementelor morfologice, proces de nivelarea caracteristicilor regionale, de amestecare a claselor, deimobilitate sau de instabilitate a puterilor, de declin al re-ligiei, de nivelare educative etc., indate ce despotismulprocesului morfologic shbegte - progresigtii, degi trium-find in practici, incep sa gregeasci, pentru ce pricinuiescpagube statului. Gregesc pentru ce distrug; chiar daci. eicred ci imbuni.ti;esc. Triumfi in practici. deoarece se li-mite zd se. urmeze cu u$urin(a. curentul qi si alerge peun plan inclinat. Progresi$tii triumfi fi obtin un rriumfzgomotos; dar, de la inceputul procesului de simplificaregi de amestecare secundari, numai conservatorii gi reac-lionarii sunt cei care au dreptate din punct de vedere te-oretic, pentru ci ei vor si insinetoseasci ti se intereasceorganismul statal. Nu sunt vinovali de insucces, nu suntvinovag de faptul ce naliunea nu mai Stie se blereze dis-ciplina ideii statale abstracte, contrinute in interiorul sd.u.Ei igi indeplinesc totugi datoria si incetinesc, pe cit posi-bil, descompunerea inevitabih, indreptind naliunea, une-ori prin fo4i, cetre cultul sistemului statal creat de ea.inainte de zilele infloririi esle necesarA o veli sau un ca-zan cu aburi; dar, stribetut acest timp irecuperabil, tre-buie si existe o ancore sau o f€ni, pentru a opri popoa-rele care se pribugesc in abis, adesea in mod naiv gi onest,cu strigete de triumf gi speranle impetuoas; - pini inmomentul in care Sedan, Cheroneea sau Arbela, sau unAlaric, un Mahomed al ll-lea sau un Paris incendiat depetrol Si spintecat de dinamite arate tuturor cum $e exactsiruatir. care sr-rnt flptele leale.

110

Am luat in considerare o posibile obieclie; mi s-ar pu-

te arlr: ca, spre sfargitul vieqii culturale gi politice a unuistat, arrlestecul este mult mai evident decat simPlificarea,

atat in antichitate, cat Si in prezent.in primul rind, chiar amestecul este un tip sPecial de

simplificare a tabloului, a structurii iuridice 9i a diversite$i

sociale. Amestecul tuturor culorilor di nagtere albului sau

griului. Acesta este punctul fundamental.Mi intreb: sunt simpli actualii copli, urmagi ai vechilor

egipteni, sau arabii din Siria ? Erau simpli p^ganii, ^dicd

idolatrii rurali care au supravieluit indelung dupi cdderea

gi clisparilia culturii ti a religiei greco-romane din sferele

cele mai inalte ale societafii ? Erau simpli grecii cre$tini

sub fugul turcesc inainte de anii'20? Erau simpli ghe-

brii'5, rimesile ale acelei lumi culturale medopersane, de-

dicate venerarii focului ?

Firi nici o indoiah, oamenii, comuniteile ;i rimigiteleetnice enumerate mai sus erau incomparabil mai simpledec2t au fost acegti oameni, aceste comuniteli $i aceste

popoare in epoca de inflorire a Egiptului, a Califatului, acivilizagiei greco-romane, a Persiei din timpul lui Darius

Istaspe Fi a Imperiului Bizantin din timpul Sfanului IoanGuri de Aur.

Personalitatea acestor oameni este mai simpli in ceea

ce privegte gindurile, gusturile, cunoqtintele gi necesitd-

!ile; aceste comunitali 9i rnmnqile etnice sunt mai simplepentru ci toli cei care h,iesc in cadrul lor seamini intreei, sunt doar pufin individualizali.

Mai intai se verificd amestecul 9i o anumitZ descurajare

secundari (adici o simplificare cantitativd), apoi dispare

cultura originali in rnndul claselor superioare (nu intotdea-

una din cauza pribugirii statului) 9i, in sfirgit, nu r)minealtceva dec?t simplitatea secundari a rimiqitelor nationaleqi religioase care suprzvieluiesc propriului sistem statal.

111

Secolul al XIXlea ne oferi aceasti boale pevestitoarede moarte ca ideal al igienei viitorului ! Idealul lui proud-hon qi Cabet este cea mai totali uniformitate a oamenilor,uniformitate in ceea ce privegte condifia sociali, educatiaetc.; existi oare un ideal mai simplu ?

CAPTTOLTJL }'Itr

DEspu, LoNGEVITAuA srArELoR

Md intorc acum la problema la care m-am referit intreac,.t in primul capitol, adicd la longevitatea statelor 9ia culturilor.

Afirmasem ci longevitatea organismelor statale nudepigegte L000 sau, cel mult, 1200 de ani. in general, cul-turile supravietuiesc statelor de care sunt legate. AEa, deexemplu, literatura gi religia Greciei au luptat cu cre$tinis-mul plni ln vremea impiralilor bizantini, in timp ce ulti-mele rimigile ale sistemului statal grec au dispdrut inain-tea erei cre$tine - in parte, in perioada triumviratuluiroman, in parte, chiar mai inainte. La fel, religia indienilorqi modul lor de viatri legat de aceasta supravieluiesc desecole firi spriiinul unei forrne statale indigene, 9i niciazi nu cedeazi. englezilor. Bizanlul a incetat se existe castat cu mult timp in urmi; 9i totuEi legile, conceptele, gus-turile gi obiceiurile de origine bizantirfi fimAn credincioa-se lor insegi dupi secole de dominalie turceasce gi rezistiasaltului europenismului cosmopolit. in viala familiali,in conversatii, in literaturd gi in arhitecturA, in imbrici-minte gi in conceplia despre tinuti existe inci urult bi-zantinism in Orient. Respectul pentru renume, pentrufuncgiile publice $i pentru pozilia social.; este mai maredecnt respectul fag de originea farniliali, aproape fdr:a

diferentrI intre turci, greci, slavi gi anneni, Numai la al-banezi sentimentul feudal al personalitetii qi al neamuluieste mai intens.

Chiar in ceea ce privegte problemele eclesiastice, daci,llslncl la o parte pasiunild gi intelesele, se consiclerd oa-menii si natiunile ca instrurnenre ale icleilor' 9i principii-lor, se va vedea cit in acc'asti disputl grecii reprezinti prin-

113

cipiile qi ideile bizantine (supunerea poporului fall de clerin problemele eclesiastice), in timp ce bulgarii suslinprincipiul neoeuropean qi democratic al drepturilor indi-viduale gi colective. in aceasti disputi, grecii reprezinteautofitatea religiei organizate gi nepersonale, nu arbitrare,iar bulgarii aperi suveranitatea poporului autosuficient.(Cred ci

^cea,sli ^firrn lie a mea nu poate fi contestate

nici de prietenii, nici de duqmanii bulgarilor).Discursul, de aldel, nu se referi la culturi, in general, ci

numai la state Si la longevitatea organismelor juridice ca-re produc qi definesc aceste culturi, fiind, in acelagi timp,pa4ial create de acestea.

incepem din anticul Sud-Est fi vom gisi ceea ce netrebuie in orice manual.

L Egiptul

Egiptul antic 9i China ar putea, cu exemplul lor, dez-minli incd de la inceput afirrnalja mea ci nici un stat nutriiegte mai mult de 12 secole. intr-adevar, multi scriitoriatribuie. Egiptului mai mult de 40 de secole. in acest mo-ment am la indemdnd articolul La science des religions deBurnouf gi cafiea I' bornme selan la science

^ lui Biichner

c te tt^le za antichitatea Egiptului, reproducind citatedin mulli cercetetori. Iate ce zice Burnouf despre Egipt:D'aprds des docurnenB biEroglwbiques, les crqtances deI'Egjpte ne semblent pas auoir 6td fixdes et s))s6mafisAesauant La fi.n d.e la IV-e d.ynastie; elles durbrent jusqu'h. laconquate du pay par Cambise eL A partir de ce tenxps,

elles tombdrent dans une ddcadence rapide.Despre cele p truzeci de secole de viali slatale atribll-

ite Egiptului vom vorbi mai incolo; in orice caz, ^ce

stdintindere temporare este foarte departe de a fi acceptatdde citre toli cercetdtorii; afari de aceasta, acesti 4000 cleani se referir la o intreagl culturir religioasa gi nu la orga-

1t4

nisme statale distincte precum Memfis, regatul hicsogilor,Teba gi Sais. Exemplul statului egiptean (chiar admitindce toate regatele care s-au succedat in aceasti lari seme-nau mult ca formi Si structure) nu poate, in orice caz, si.constituie o obiec;ie valabild, fa.tit de regula generali cistatele triiesc, in mod obignuit, mai pulin de 12 secole,reguli pe care o vom vedea, in continuare, valabili pen-tru Persia, Grecia, Roma etc. Egiptul antic a fost multa vre-rae singur, izolat qi lipsit de duqmani. Din aceaste cauzeeste dificil si-i comparim longevitatea cu aceea a statelorcare s-au constituit unele pe ruina celorlalte, unul dupd ce-lilalt gi aproape pe aceleaEi locuri.

DacI gtiinla ar demonstra cd, in condilii diferite de me-diu, pterodactilii, megalozaurii Ei dinoterii trdiat foartemult, acest fapt nu ar insemna ci actualii elefanqi, lei 9iboi pot trai tot atar.

Despre China voi vorbi la sfargitul acestui capitol; niciea insd nu este un obstacol il calea demonstrafiei mele.

II. Statele caldeene Si, tn sens mai larg, senxite

a) Antica Babilonie cu Asiria. Istoria considere, intr-a-devir, ci, admilnnd chiar existenla semilegendarului Nim-rod in jurul anului 2100 i.H., numai un secol m i tatziv(in jurul anului 2000 i.H.), Babilonia ti Asiria au fost uni-te de Ninus intr-un singur stat care a supravielurt pdnd lamoartea lui Sardanapalos (600 i.H.), timp de !394 de ani.Nu trebuie, fireqte, si uitim ci, dill, ctuza siriciei surse-loq acest calcul cronologic poate fi intrucaffa imprecis.Aceasta inseamnd cd,, ftxir'd, de exemplu, existenla luiNinus in jurul anului 1800 i.H. (ceea ce, istoric, este po-sibi[), de la aceasrd dard pind in anul 606 i.H., (anul ci-derii regatului) vor putea fi atribllite acestui prim sistemstatal asiro-babilonian circa 12 secole, cAt Rotrei clasice,exemplu elern de r-i:rli slitttl:i.

11)

b) Noua Babilonie a durat in total 68 de ani, de la des-compunerea definitivl a imperiului cu capitala la Ninive,in anul 606 i.H. 9i plni la cucerirea Babiloniei de ceffeCirus, ?n anul 538 i.H.

c) Cartagina, 668 de ani, db la Didona paira h distru-gerea oragului de citre romani, in anul 146 i.H.

d) Statul evreu. Exodul din Egipt trebuie situat in iurulanului 1.500 i.H. Consider totugi cd vi^la st^t^Ii a evreilornu incepe in timpul vietii nomade din vremea lui Avraam9i nici de Ia intrarea lor in Palestina. in acea .,reme, con-dilia lor corespundea aceleia a popoarelor germanicedin vremea aga-numitei nxigralii a popoarelor, conditieigrecilor de dinaintea rdzboiului Troiei gi a intoarcerii He-raclizilor Ei istoriei Romei de dinaintea epocii statale. Di-ferenla conste numai in faptul ci despre evrei gi despregermani avem surse mai credibile decit despre primelemigciri ale grecilor gi, mai ales, ale romanilor.

Considernnd insd epoca Judecdtorilor ca inceput alsistemului statal ebraic, se aiunge aproximativ la anul1300 i.H. Scindarea regatului ebraic in doui regate dis-tincte - al lui Israel gi al lui Iuda - a avut loc in anul 980i.H., la 310 ani de la intemeierea statului. De l^ aceastdscindare p2ni la prima captivitate asiriani,, adicd pind lacdderea regatului lui Israel, au trecut 250 de ani; inschimb, regatul lui Iuda a lfiit panl la a doua captivitatebabiloniani care a avut loc dupi victoria lui Nabucodo-nosor impotriva lui Nechao, in anul 604 i.H.

De atunci, statul evreu qi-a pierdut pentru totdeaunaindependenla gi Palestina a devenit doar o provincie aBabiloniei, a Persiei, a regatelor greco-macedonene qi, insfirgit, a Imperiului Rornan. Calcul2nd deci din r.rernea

Judecdtorilor 9i pXnI la ciderea regatului de mai. lungidurati al lui luda, de la anul 1300 i.H. la anul 600 i.H.,oblinem, in lotal, 700 cle ani. A considera cd, dupi capti-\.it2lte, elreii consen'?i o Yiali statali proprie echivzrleazri

116

cu a sustine cI naliuni ca cele din Georgia, Polonia, Boe-mia pi Finlanda sunt ince autonome politic doar pentrufaptul c'i menlin tradilii specifice gi obiceiuri juridice lo-cale. in ceea ce prives,te revolta Macabeilor sau cea im-potriva romanilor, trebuie spus ce acestea au fost doarrevqlte ale supugiloq insureclii; \'ia!a statah incetase siexiste cu rnult timp in urmi.

II1. Mezii Si persanii

De la Deioces, care a eliberat poporul med de sub do-minagia asiro-babiloniani, adici din anul 707 i.H., pXnd laAlexandru Macedon Ei la bitilia de la Arbela sunt, in total,

376 de an de viali pentru primul stat medo-persan. Cuce-

rirea macedoneani nu a fost, evident, foarte profundi, relFgia lui Zoroastru rimnnind suficient de puternicl. Ulterior,.$anrl persan a reniscut chiar sub semnul acestei religii 9i

contribuliei proaspitului 9i, probabil, foarte aseme-

popor al partrilor. De la urcarea pe tron a dinastieir (250 i.H.) 9i pina la pribuqirea celei sasanide

d.H.) au recut, in total, 886 ani.Unind toate sistemele statale create de mezi, persani s,i

pa4i intr-un ansamblu unic ai nepunind la socoteali efe-mera ocupalie macedoneand, de la Deioces laYazdegetd,in timpul caruia imperiul sasanid a fost distrus de citre .

musulmani, s:nt 1262 de ^ni.

IV. Republicile Srece$ti, regatele Sreco-macedonene,greco-scite, Sreco-egiPtene etc.

a) Atena. De la Acostos la Filip Macedoneanul, din1068 i.H. pind ir 33a i.H. - 730 de ani.

b) Sparta. Apirud aproape in acelagi timp cu Atena(Acostos, intr-adevir, a fost ucis in tirnpul invaziei clorice

x Aticei $i a Peloponesului), a clurat pinil la bitilia de la

1t7

Mantinea, in care Filopoimen, conduci.torul Ligii ahee, i_ainfrint definitiv pe sparrani, sau plni la abolire-a legislatieilui Licurg (188 i.H.) * maximum 8g0 de ani.

c) Teba. intemeierea statului teban i9i are originea,probabil, in migralia dorienilor. Ciderea sa, adicA iistru-gerea ora$ului de citre Alexandru Macedon, a alrrt lgc inanul 335 i.H. - deci 7 33 de ani.

. d) Siracuza. A fost intemeiari in anul 935 i.H.; infrnn_gerea sa progresive de citre cartaginezi a avut loc in seco_lul al IIIlea i.H. Transformarea Siciliei in provincie roma_na, dupe expulzarea cartaginezilor, a avut loc in anul21,2 i.H. - deci, in toral, 533 de ani.

Considernnd istoria tuturor republicilor grecegti, dintimpurile legendare 9i pdni la Alexandru Micedon, adi_ci din anul 1000-1200 i.H. 9i pnnn in anul 320 i.H., tora-lul vielii lor statale nu depigeqte 900 de ani.

e) Regatul Seleucizilor sirieni. Din anul 323 i.H., anulin care s-a distrus efemera monarhie a lui Alexandru, piniit an:l 54 i.H. (distrugerea regatului de citre pompiiue)- 259 de ani.

O Regatul Pergamului. Din 282 i.H. pini in 1Jl i.H,(anul in care este absorbit de Roma sub numele de Asia)- 1.49 de an|

g) Statul egiptean al prolemeilor. Din anul 323 i.H. qip2ni la uni.rea cu Roma, in anul J0 i.H. - un total de nicimlcar 300 de ani.

h) Regatul macedonean. De la inceputul siu p2nd lamoartea lui Alexandru (de la domnia lui perdicas i, in yu-rul anului 700 i.H., p2ni in anul 323 i.H.) - 377 de ani.Lui dex?ndru i-a supravieluit numai statul macedonean,pnnd in anul 148 i.H., clnd a fost redus de Metellus lacondilia de provincie romani. in total, \da!a statald. a Ma-cedoniei a clurat 552 cle ani.

Daci lulm in consiclerare toate viala statald fareco-ma-cecloneanl, din tir.npur.ile legendare ,si pini Ia infringer.ea

118

Egiptului (adici a celui mai puternic dintre statele de cul-turA greco-macedoneani) de cetre romani, oblinem dinnou clasica cifrd de 1200 de ani sau 12 secole.

V. Roma

in cazul acesta, calculul este simplu, fiindci nu s-aucunoscut intreruperi, din punct de vedere statal, de la in-temeiere gi pane la cidere. Nu a existat mecinarea qi asin-cronia din statelor greco-macedonene gi niiri cucerireasraind, ca in cele medo-persane. Calculnnd de la legen-darul Romulus pini la Romulus Augustulus gi Odoacru,oblinem 1229 de ani (din 753 i.H. pinF' in 476 d.H.).Considerdnd numai perioadele cele mai documentate is-toric, vom ave circ^ 1000 de ani.

w. Bizanlul

De [a transferarea capitalei $i de la triumful cre;tinis-mului pini la cdderea orasului sub turci, adicd din 315pind in 1,453, Imperiul Bizantin

^ trdit 1128 de ani.

inainte de ^ ^botda

problema na$terii statelor euro-pene moderne, consider necesar si spun cateva cuvintedespre China.

Avem oare dreptul sd privim China, a cerei istorie neeste ince destul de necunoscuti, doar ca un stat care a:Jdit fefi intrerupere catefa mii de ani ? Este mai corect,cred eu, si considerdm China ceva mai mult dec2t unsimplu stat, s-o considerim, cu alte cuvinte - impreunicu Japonia gi cu alte tiri invecinate - drept o lume cultu-rali autonomi, o lume istorici speciali care, spre deose-bire de statele din bazinul Mdrii Nlediterane, nu se afi incalea tuturbr popoarelor gi care, din acest motiv, a plltt-ltsi-qi consen'e, in mocl neobignuit cle lung, propria indi-vidualitate Si pllritate.

r19

La aceasta tlebuie adlugat ci qi in China au avut loc,destul de frecvent, schimbiri statale; insa este vorba deprocpse istorice pt4in inteligibile pentru noi, deoarece nuprezintl acele antiteze gi acele contraste cu care suntemobignuili in tabloul statelor $i al civilizafilor apirute injurul bazinului nostru mediteranean. Acolo, in profunzi-mile Asiei orientale, a reit multe secole - cand lini$tit,cdnd furtunos - mereu acelagi neam. Aici insa, in Euro-pa, s-au infruntat o mullime de popoale apartinand unorrase $i neamuri diferite: arieni, semili, hamili, turcmeni,mongoli etc.

Este posibil, repet, ca gi foarte lunga istorie a civiliza-tiei chineze si. se poati subimpl4i, studiind-o cu maimulti atenlie, in cnteva perioade distincte, cu durata de1000-1200 de ani. Cei $ase mii de ani care sunt atribuitiChinei de cltre unii cercetetori se pot referi la amintiricomune, dar nu la viala culturali 9i politicl bine contu-r^tA, czjle este obiectul acestei ci4i. Atribuind vielii poli-tice Si culturale chineze chiar gi patru milenii, este posibilsi subimpe4im

^ce ste. cifre in cdteva perioade statale

cu durata normali de o mie de ani fiecare.Despre Egipt am vorbit deia mai inainte, dezvoltind

aproximativ aceeagi tezi. Consider, ?ntr-adevir, ci niciEgiptul antic, nici China de astdzi nu-mi pot contesta, dincauza izolirii lor, afirmalia conform cireia nici un stat, celpufin in Occident (dar la fel se int2mpld 9i in Egipt, dupiaparilia unor rivali demni de luat in seami precum calde-enii gi medo-persanii), nu triiegte mai mult de 12 secole.Multe state au tr;it mult mai pugin. Republicile democrati-ce triiesc mai puun decit cele aristocratice - Teba maipulin decat Sparta. Monarhiile puternic ierarhice sunt maisolide decit cele egalitariste $i i$i revin cu rnai mare uqurih-!I din toate infrlngelile. De exemplu, Persia Ahernenizi-lor a rendscut clupd invazia macedoneand si a supra\/iefllitmulte secole inling'itorilol sdi efemeri.

aPltolul nr

DBSPNE VARSTA STAIELOR EUROPENE

Care este secolul pe care il vom considera ca inceput

al formirii statelor europene ? Vom incePe istoria Franlei

de la Clovis, adici din sicolul al V-lea ? in ^ce*

caz, F:.an'

ta ar fi probabil singurul dintre statele europene care a

existat neintrerupt din acea vreme 9i parrd asli,'zi Getm^--

nia se afla .at..r.tii intt-o sinatie haoticl ti neorganizatul

regat al golilor arieni ocupa o parte considerabili^a sa' Ine;elia, esben a luat tirlul de rege al Angliei nr-rmai in seco-

lul"al ix-iea. in Spania au dominat indelung arabii si vii-

torii cregtino-spanioli se aflau in cea mai rnare neputinle'

in ttalia,'dupe infrangerea vandalilor, urmau go[ii lui Odo-

acru, Teod;ric Ai a9a mai departe. Urmele lui Attila erau

pretutindeni proaspete. Roma occidentale a cezut nu cu

muhi ani inainte de botezul lui Clovis. Acesta era un franc

pa,r; rat ta realizase incd acea fuziune cu elementele ga-

io-romr.te care ste h baza istoriei Frangei.

intotdeauna este dificil sI propunem date semnificative

din punct de vedere istoric. Datele, limitele 9i granfiele ca-

." "r,

a" ,"op definirea ePocilor, a neamurilor, a claselor

sociale etc. ;unt intotdeauna semne mai mult sau mai

puJin artificiale. opofiunitatea unui asemenea procedeu

este legati de tact;[, ca si zicem a$a, artistic al celui care

," ".ru'"gt"

de el. Acelaqi lucru se intnmpll in Stiinlelenaturale16.

in baza acestei scrupulozititi istorice, consider citoati perioada istoriei europene de dinaintea lui Carol

cel Mire se Poate considera corespunzdtoare istoriei gre-

ce$ti din timPurile eroice ale rzizboiului troian qi ale cili-toiiei u.gonrttlilor, Perioacla Nibeltrngilor corespuncle

aceleia i tr-ri Horner ;i, in ceea ce priveqtc istoria romani'

"t?l

epocii cle dinaintea intemeierii oragului sau, daci prefe-rim, intregii perioade de gestatie a primilor regi. Dife_ren[a con$e numai in nivelul diferit de verosimilitate aevenimentelor. Posedim, intr-adevir, o cantitate relativinsemnate de rninurii, mai mult sau mai pulin verosimile,referitoare Ia istoria perioadei tulburi de-gestalie a Euro_pei. In schimb, in ceea ce prive$te perioada <le gestalie aGreciei avem numai adevirul poetic al versur Jr lui Ho-1e1ar desple istoria primitive a Romei, inci gi mai pu-!in. Extinzand in continuare analogia, consider cd per!oada istoriei ebraice, care merge de ia Moise laJudecitori,corespunde exact acestei perioade de migragii, invazii giconflicte. In acest caz eKisti, ca gi pentru istoria europea_ne, mefiurii pe care unii consideri potrivit se le conteste,dar care sunL, cel pu1in, limpezi gi coerente.

$i situalia nu este oare similard in cazul caldeenilordin vremea lui Nimrod gi al iranienilor de dinaintea luiAstiage gi Cirus ? Toata diferenla conste, repet, in niveluldiferit al verosimilirelii istorice a mirturiitr pe care leavem despre aceste epoci de gestatrie gi in cintitatea gicalitatea arninuntelor ajunse pAni la noi; dincolo deaceasta, se poate determina incd de la inceput caracterulintim Si eseniial pe care fiecare popor sau fiecare neamil va ardta in cursul vietii lui istorice. ASa, de exemplu,caracterul teocratic, sacerdotal gi puternic impregnai deconqtiinta etnici predomina la poporul evreu; cel ;itadin,la greci gi romani; iar sentimentul originii familiale gi spi_ritul rural-aristocratic Ai feudal erau specifice europeniiorSi, Poate, popoarelor iraniene.

In Europa, monarhia gi aristocralia au cepetat un carac-ter puternic feudal, mai ales in tirile in care ereditateaRomei era mai slabi, in Gennania 5i in Anglia. Chiar pute-rea temporald a papei si forla sa spirituald s-au difinitprin infltrcnra feud:rlismului gerrnanic.

722

Genialul Guizot, in Istoria ciuilizalier, 9i Pichler, inPapalitatea ;i bisericile Orietztului, dezvolti, intr;o mani-eri foarte asem.dnitoare, ideea ci in Orientul cregtin existaun singur imperat ti ci nobilimea era slabA, in timp cecentralizatea era puternice. Prin urmare, ?ntr-o asemeneasituatie, biserica se putea baza pe impdrat Ce ar fi pututinsi face episcopul Romei, asediat de o multitudine deprincipi $i regi, pe jumltate domni Si pe iumetate banditi,in afari de a-Fi interi mai intai propria independenli po-Idce printr-un serviciu dezinteresat faF de Biserici, iarapoi de a tinde catre putere gi supremafie ?

intirirea puterii papale, ruptura cu Orienrul bizantin,luarea de citre Carol cel Mare a titlului imperial qi inva-ziile normande (ultimul episod, cel pulin in Occident, alaga-ziselor migralii ale popoarelor), iatd epoca in careincepe si se profileze cu claritate fizionomia Europei oc-cidentale avdnd la bazl, pe de o parte, haosul adminis-tratiei germanice gi, pe de alta, amprenta bizantind, co-muni intregului cre$tinism primitiv.

Europa, credndu-Si un impirat dupi aseminarea celuibizantin, dar ?mpotriva acestuia, s-a ?ndreptat, poate fdrdsi binuiasci, pe un drum total diferit. De aceea este po-trivit si luim secolele al IXJea 9i al XJea gi nu secolul alVlea ca inceput al acelei forrne statale in sens propriueuropeani care a definit, progresiv, chiar caracterul cul-turii occidentale, al acestei noi civilizatii universale carea urmat culturii greco-romane, celei bizantine gi fragileicivilizatii a arabilor.

Civiliz4ia europeani s-a format in urma contopiriicregtinismului bizantin, a feudalismului german, a filoso-fiei Si a esteticii greces1i (la care Europa a recurs nu nu-n.rai o datl pentru a se reimprospita din punct de vederecultural), a principiilor iuriclice $i municipale ale Romei.Confruntarea acestor patru principii se verific'i si acum

t23

in Occident. Principiul municipal .:i ciradin (burghezia) atriumfat, din secolul trecut, impotriva tuturor celorlalte qia denaturat (sau doar a transformat) caracteml crestinis-mului, al individualisrnului germanic, al cezarisrnului ro-man 5i al tradiqiilor arristice si filosofice grece$ri.

In locul rnetafizicii cre$tine qi a ascetismului a aparututilitarismul pimintesc ai practic; g2ndul nu se mai in-dreapti cdtre dragostea penffu Durnnezeu, citre salvareasufletului gi citre unirea cu Hristos, ci nurrrai catre res-pandirea universald a bunistirii materiale. Cregtinismulactual nu se mai prezinte ca o invd.gituri divind, teribili qiconsolatoare in acelaqi timp, ci ca un bnlbnit infantil, oalegorie, o povestire morali care trebuie interpretati cuintrelepciune in cadml utilitarismului economic Ai moral.

inclinaliile aristocratice gi somptuoase citre o senzua-litate rafinati' celre morbida filosofie abstactd Si cdtrenociua perfeclionare a unei aftefoarte id.eale, toate aces-te aspecte ale vielii occidentale, luate direct din Greciasau prin intermediul RoqEifui-Lgcg uF..ti*HgeeliU,pieftlul*Llhdterul lor ahfir di3rirri'bErrtrtr i?oUanaimai democratic qi accesibil tuturot un caracter in modinevitabil mai vulgar, mai grosolan gi chiar dezastruospentru structura anticl.

Drepturile personale ale individului Si aspirafia cetrebundstarea universali. (degenerare, democratizare a indi-vidualismului germanic ai transformare a caritafii perso-nale a creqtinului intr-un utilitarism profilactic, arid gi im-personal) au $i in acest caz rolul [or.

$i eu am aceleasi drepturi, strigi rofi, oit^nd c^ quodlicet Joui, non licet boui, adic:a, ceea ce este bun pentruLudovic al XIVlea nu este bun 9i pentru Gambetta $iRournestan.

'in OcciclenL, purerea rnonerhici, rezultat:i din fuzirrnea

feudalisr.lului german cu cezarismul rofllan, a fost pretu-tindeni sllibitar si limitatd de lturghezia citaclinir. in ceea

t24

ce priveste individualismul gelmanic - atat de intens incitgermanii, inci din timpul lui Tacitus, preferau moarteaunei pedepse corporale - trebuie observat ce acest prin-cipiu, candva un util instrurnent de disciplini pentru Eu-

ropa (era, intr-adevir, rnonopolul catorva, puqi sa-i do-mine pe toti ceilalli), a devenit de acum un bun alfieciruia qi de aceea fiecare strigd: Motzsieur ! Tor'r les

bornmes ont les nxAmes droits ! (Dal oare este vorba de odogml de credinle sau de o afirmare a gtiinlei ?) Trebuie,in orice caz, sd observim ca, incepincl din secolul al lXleagi aproximativ pdni in secolele al XV-lea, al XVI-lea 9i alX\{I-lea 9i, in pafie, al XVIII-lea, Europa se dezvolti inmod multilateral Ei inegal. incepind din secolul al lX-lea,din vremea lui.Carol cel Mare, care a unit sub sceptrulsiu aproape toate Europa continentali (cu excepliacelor mai nordice qi a celor mai sudice regiuni), se defi-nesc mai distinct decit in trecut viitoarele grani;e ale fie-carui stat european in parte. Se deslvnrqeqte schismacatolice gi, imediat dupi moartea lui Carol cel Mare, aparacei normanzi a ceror intruziune in Anglia, Italia 9i Franlaa contribuit la conturarea definitive a formelor politiceale acestor teri. Normanzii (scandinavii din nord), absenliin imperiul lui Carol, 9i-au ficut ei inqi$i aparilia in sudpentru a remedia aceasii lacunA, pentru a lega, prin in-truziunea 1or, intreaga Europi intr-un spirit unic, din re-giunile polare la Marea Mediterane. Din acel moment,fiecare stat european in Parte gi civiliz^\i^ europeanl inansamblul ei se dezvolti in mod mai clar gi mai semni-ficatir'. Dupi civiliza\ia rnedo-persani unitare, a dominatin lume fragmentara culturi greco-macedoneane; aceasta

a fost inlocuitd de cultura unitard a Rornei; in partea sa

orientali, civilizalia bizantini a reprezentrt continuareafomrei statale Lrnitare a Romei, insi in regiunile sale occi-dentale se pregltea o noui culturl europeanri, fi'zrgmen-

t:u?i precum cee greacd, 5i totusi in ?ntreginle ofigir.rald.

1l<

UniU in spirit gi in idealurile culturale pi familiale, dardiviz^td de interesele statale, Europa era in acelagi timpextraordinar de multiformd gi extraordinar cle armo_nioasi; armonia, intr-adevi.r, nu este un unison pacific,ci o lupti crearive qi fertile, chiar dacd destul de deJ crudi.ASa este gi armonia naturii neumane la care se silesc rea-liptii si reconduc^ vi^la ln]/ind. Nu am intentia sa insistin

_ceea ce privegte varietatea iuridici, religioasi, regio_nali, sociali, ernograficd gi arrisrici a Europei din eplcaRena$terii p2ni la iumitatea secolului al XWII-lea. Estevorba de lucruri universal recunoscute $i, pentru a leaminti intr-un mod mai potrivit, este suficient sd des-chidem orice lucrare de istorie contemporani: Bebel,Prdvost-Paradol etc. Toli istoricii sunt de acord in a re_cunoagte aceastd varietate, toli merturisesc fdri echivocaceaste bogifie de conlinut, supusd formelor despoticegi .lisciplinatoare ale diverselor popoare.

In ciu& acestui fapt, mulii scriitod evzhteazd. rregativacest ansamblu pentru cI nu se gisesc pe teritoriul solidal unui studiu obiectiv, ci abordeazd. isioria din puncttrlde vedere abstract gi preconceput al liberei gandtl, albunistirii, al democraEiei 9i al umanitarismului. Acegtiadin urmi abordeazi. problema intr-o manieri. nesriinfiiicesi, in calitate de veritabili sceptici, nu se preocupi deconsecinple atitudinii lor; ei judeci fiecare lucru prinprisma unui scop si a unei cauze finale (iar acest lucrueste interzis reali$tilor din aceeagi ttiinli) Si sunt ,,tenden-giopi"; insi faptele rimin fapte gi, oricare ar fi pasiunilescriitorilor, istori,

^t td. intotdeauna, chiar gi in cazul Eu_

ropei, acelagi fenomen, acelagi proces de cregtere gra-dati a complexitefii rabloului, atar a celui europeu.,io-mun, cnt gi a tablourilor individuale ale Franrei, Italiei,Angliei, Germaniei etc.

Protestrnrul 9i consen atorul Guizot. Iiberalul si ratio-nalisrul Bokl si esterul Nlecaulal. sunt conlplel de ecorcl

126

asupra acestui punct. Aceasti concluzie ne este oferitenu numai de istorici, ci 5i de romancieri, de cei buni caqi de cei mai pufin buni, de poeti qi de publicigti, demanualele cele mai concise, de monografiile cele maivoluminoase qi de schilele istorice de orice fel. Cdtreaceaste concluzie ne orienteazi cu obiectivitate \iralter

Scott gi Shakespeare, Alexandre Durnas-tatel si Goethe,

John Stuart Mill, Proudhon pi Von Humboldt, greoaiamonografie a lui Pichler despre impd4irea bisericilor gi

toate manualele bune.Din secolele al )CVlea-al XVJea s,i pnnl in secolul al

XVII-lea (in unele locuri pini l^ jumdt^tea secolului alXVII-lea), Europa a crescut fere intrerupere in complexi-tate qi fo4i, extinzandu-se in America, Africa qi Asia. Du-pd. aceea, expansiunea a continuat pe spezele complexitijii. incep amestecul fi pierderea contururilor morfologiceprecise ale trecutului, anlilezele religioase se atenueazA,regiuni gi nafiuni intregi devin tot mai asemenetoare,clasele se niveleazd, diversitatea de educa;ie, condilii Ficaractere peleqte, teoriile proclami in primul tdnd lesdroits de I'bornme aplicate cu violenli, in anii '89 pi '93,in Franla gi apoi, pagnic ai gradat, in secolul al KX-lea,in restul Europei. ln continuare, sistemul a declarat insu-ficiente aceasti egalitate politice (simplificare) 9i a pretinseg lit^tea economici, intelectuald gi sexuali totali. Am-bitiile teoretice ale acestei simplificiri secundare extre-me s-au scindat, in final, in doui idealuri diferite: de oparte, idealul lui Proudhon, anarhic sub aspect statal, dardespotic in cadrul familiei; de cealalti, idealul lui Cabetqi al comuniqtilor, libertin din punct de vedere sexual, darfoane despotic in ceea ce privegte organizarea sla,t^Ld,.

Europa a supravieluit amestecului politic qi social;vom vedea imediat curn va supofia tentativele noului gi

definitivului an-restec simplificator (economic, intelectual,educatir, $i sexual). Este, in orice caz, interesant de not2rt

cA nici Proudhon, nici comuniStii nu au putut si se lip-seasci., nici micar in teorie, de o anunriti formi (adicide despotisnr); primul ar fi dorit si acopere tot pimintulcu mici nuclee familiale, in interiorul cirora sopl - patri-arh - ar conduce, ca pe.ni$te sluiitori laici, pe sotie $i pecopii, nefiind subordonat nici unei influenle externe(statale). in schimb, comunigtii ar fi vrut sI distribuie uma-nitatea in structuri comunitare si utilitariste in care aravea cale liberi vointa sexuald, sub conducerea unei oare-clfe convenlii atee gi atotputernice. ln ambele cazuri ar exis-ta o intoarcere la disciplini. Ies efiremes se toucbent !

lncepnnd din secolul al XVIII-lea, toate Europa seniveleazi in mod progresiv, precipitandu-se in amesteculsecundar; ea era simpli gi amestecate in secolul al IX-leagi aga vrea si redevini in secolul al XIX-lea. Europa atriit de acum o mie de ani gi nu mai vrea morfologie !

Tinde, prin acest amestec, cdtre idealul simplitilii celeimai uniforme gi, neffind foarte departe de acest obiectiv,va trebui si cadi repede gi si lase altora locul siu !

Inilial destul de aseminetori intre ei, celto-romanii,celto-germanii gi romano-gemanii au creat, cu mult timpin urmi, organisme statale variate 9i dezvoltate, iar acurnviseazi sd, redevini schelete asemdnitoare. Stejarul, pinul,mirul, plopul sunt nesatisficugi de acele diferenle care,create intre ei in cursul perioadei de complexitate inflori-toare, confereau atata varietate tabloului general al somptuoasei gridini occidentale. Gem toli laolaltd fiindci existiinci un invelig unificator qi pentru ci mai triiesc frag-mente ale vechilor gi prea greoaielor fiunze, ale inutilelorflori ale trecutului; ei ra\nesc se se uneasci intr-un singurarbore, clegenerat gi simplificat.

Organizarea inseamnd ntferinld si con$rAtxgere ! Numai ureln reiriclii, nxt t72.ai u?tn c) orga,xizare tnu.ltifor-rn ri./ Pretutincleni acelea:,;i constitu!ii clemocratice. Pre-tutincleni l:l[idralisnltrl gennan, 1;seuclolilxrlarel bdtdnice.

I 2j.l

egalitatea francezi,, coruplia italianl sau fanatismul spanioltinzand cetre chiar aceasti coruPtie. Pretutindeni casetoria

civild, perseculia catolicilor, pretutindeni dispretul fati deascetism, ura fatl de ierarhii qi putere (nu fagi de cea pro-pde, ci doal fali de a altuia), pretutindeni sperante oarbein fericirea pim2nteasci qi in egalitatea pfin2ntesci totali !

Pretutindeni o orbire fatah., de neinleles ! Pretutindeni gti-

inla pozitivi gi pretutindeni increderea nestiintifice in pro-cesul democratic nivelator gi umanitar.

in loc sd se convingi, folosindu-se de exemplul anilor'70, ce democratia este distrugitoare, Prusia aristocraticigi pietistl se dizolve nebuneqte in Gennania liberali, sim-plfficatd, amestecata gi necredincioasl, uit2nd cI, dacd di-viziunea putea uneori si dduneze unftelii ordonate, era

totlr$i un obstacol in calea unitilii anarhice. Temperamen-tele uniforme qi organismele similare igi transmit rnai us,or

aceeagi boald !

Complexitatea maSinilor, complexitatea administraliilorgi a stmcturilor juridice, complexitatea necesita{ilor me-tropolelor, complexitatea acliunilor qi a influenlelor lu-mii intelectuale gi jurnalistice, cornplexitatea evolutiei 9ti-intei - toate acestea nu dezmint in nici un fel lez fire .

Toate aceste lucruri nu sunt decat instrumente ale ames-

ecului, sunt fo4ele finale care ii precipiti pe toli 9i totulin groapa unica a vulgaritdlii gi a prozei pseudo-umanitare,toate acestea fac parte dintr-un procedeu algebric com-plex, ce tinde si-i readuci pe toli Si totul la un unic numitor

Ciile procesului egalitarist sunt complexe, insi scopullor este grosolan, simplu ca ;i concePtie, idealuri 9i influ-enge. Scopul siu este omul mediu, burghezul satisficutprintre milioane de alqi oameni medii asemdndtori lui 9i

tot atat de satisficuti.

capitolul x

DiN Nou DISPRE ACELA$r suBrBcr

. Una dintre prejuclecilile cele mai puternice ale tim-pului nostru este convingerea ca cenlrahzarea este, prinsine inslgi, inevitabil ddunitoare. De obicei se ia ca tintecentalizarea Franlei. in lealitate; inconvenientul nu con-sti in cenffalizarea puterii, ci in amestecul fonnelor Yita-le, in egalitatea drepturilor, in uniformitatea idealului sr-r-

biectil. Si eudemonist gi in ciocnirea de interese provocat';de toate acestea.

Cu cit sunt mai uniforme temperamentele, cu atat suntmai periculoase bolile contagioase gi mai aseminitoarenecesitatile !

Ara.lizdnd problema nu din punctul de vedere al bu-nistirii generale, ci din acela al conservirii statale gi alordiniil se va vedea ci nici vechea centralizare a Franlei,nici fragmentarea Germaniei gi a Italiei, nici libertilile lo-cale din vechea Spanie, nici descentralizarea statelor bri-tanice, nici variata stratificare oizont^\^ (corporativi) aintregii Europe din trecut nu au impiedicat diferitele stateeuropene si fie indelung neatinse gi sd creeze o cantitateenorml de opere elevate gi nemuritoare, in folosul intregiiurnan itiIi.

Centralizarea, prin sine insaqi, nu este daundtoare di-verselor state; dimpotrivd, ea este benefici. atat timp catputerea care i se supune este multiforrnd; incongtientlrlsau semiincongtientul diuide et im.pera este, intr-adevir,o lege a nattrrii gi nu, cum gnndesc mul1i, indice ai iezui-tismului si al decdderii moralurilor.

Atet timp cat existi clasele 5i provinciile lsi con-sen d

inclir.idr,ralitatea, cnt educaqia este deosebitr. la diverselenir-elur-i ale societilii si ellrl)itiile oatl]cnilo| nu sunt uni

fomizate, atat timp cnt neamurile ;i religiile nu sunt ni-velate intr-un indiferentism universal, pllterea, mai multsau mai pulin cent:alizati' este o necesitater CAncl toateacesle culori lncep si peleasce Si sd se xntestece, centrr-lizarea puterii este, in orice caz, singura sah'are provizo-rie de la democratizarca ukeioafi, a vielii qi a intelectului.

Spania nu a cunoscut niciodati o centralizare asema-nitoare aceleia franceze; o:rre situaqia sa actuald este maibuni ? Dar Italia ? Este oare Italia puternici ? Este oare spi-ritul siu fecund ? insl este clar ci aparenta sa ordine eitesuslinutI nu cle spiritul seu interior, ci numai de circum-stanlele parriculare ale politicii internationale. Cercetindimpa4ial banalitatea, prozaicul gi sterilitatea spirituali aacestei Italii pseudorisorgimentale, nu ne dim oare sea-ma ci unificarea sa s-a realizat nu ca rezultat a1 dezvoltd-rii unui complex $i individualizat spirit neoitalian, ci nu-mai ca urmare a slibirii contemporane a Frantei Oi aAustriei Si a dezagregd,rii definitive a fo4ei conservatoarea papalitltii? in orice caz. miscarea risorgirnenrald itali-ane constituie o inaintare ulterioari citre amestecul uni-versal 9i cdtre simplificarea Occidentului. Italia, ca urmarea acestei miqciri, a devenit asemdnitoare Frantei lui Lu-dovic-Filip gi nimic mai mult. Ba chiar mai slabi, in ceeace privegte productivitatea intelectuale, pentru cd s-aacordat Ia ceea ce este deja vechi in restul Europei ! inafard, de asta, in Italia existi multi socialiFti, gi acest lucrueste periculos; perioada votbdrea\d $i visetoare a socialis-nrului a apus gi aceasta inseamni doar cd. de acuminainte se va cuibiri tot mai adXnc in mullimile ignorante,dar puternice !

Un lucru este clar: Europa secolului al XIX-lea a de-piqit pragul fatal al celor o mie de ani de viatd statali. Ces-a int2r.nplat in ea ? Europa, repet, s-a amestecat in as-pectul siu general, p.irtile care o conlplln au devenitmult mai asemiiniltoare decat in trecut, adic..I nrzri r:nifor-

t32

rne, qi complexitatea fenornenelor procesullli progresisteste asimilabiE aceleia a unui oarecare teribil proces pa-tologic care conduce, firi oprire, un organistrt complexcltre sirnplificarea secundari a cadavrului, a scheletuluigi a prafului ! in locul organizirii variate, se respandeqtetot mai mult descompunerea in uniformitate ! Acest faptmi se pare indiscutabil.

Rezultatul acestui proces poate ft nesigur, nu neg acest

lucru; dal comparand tabloul fenomenului contemporancu acelea ale tuturor statelor din momentul de dinainteaclderii lor, ne dem seama cd un singur lucru uneqte sflr-qitul Atenei, al Spartei, al intregii lumi grecegti, al Egiptu-lui, al Bizanplui Si al Romei: nivelarea, degradarea mo-I:ald generale, amestecul; pietre $lefuite gi consumate detimp qi de contactul reciproc inlocuiesc cristalele cu con-tururi precise; lemne gi seminle utile altor noi lumi pen-tru a se incilzi $i a se hreni, dar acum incapabile si pro-duci flori Si fructe.

Actualul proces nu este un proces de dezvoltare, cide simplificare gi de amestecare secundari; este un pro-ces de descompunere atat pentru popoarele in cadrulctrrora s-a niscut cat gi pentru acelea al cdror stipin a

devenit ulterior... Se pare ci trebuie sa se extindi in toatelumea... $i Japonia, de exemplu, se europenizeaze (se

descompune).Ce s-a intimplat, in interiorul statelor europene, odate

depiqit mileniul fatal ?

Toate, fdrd excepfie, dar intr-o misuri diferiti, au des-figurat, la nivelul componentelor gi al ansamblului, for-ma politici de ele insele elaborati in perioada de com-plexitate infloritoare. Toate au hedat, in mod progresiv,sistemul ideilor abstracte puse mai presus de satisfactiapersonali qi subiectir.i, iclei elabolate in epoca morfolo-gici qi inilfate la lang de stindarcl sau de ghicl. Din seco-lul trecut 5i de la inceputul secollrlui nostru, continentul

lf t)

european a fost inlaclat in n-rod echi\.oc de idei cr:nstitr-r-

tionale d( , ,rigine rnglosrxun:i.Spania cra o monarhie autocratic'i, clar descentralizatir;

se trlrdesc acum si. o faci liberali 9i constitr,rlionala, sislabeasci puterea gi si intireasci reprezentare?r popnlarh.Apropiinclu-se Spania de tipul statal pser:clobritanic. s-:r

simplificat din nou tabloul juridic global al Europei. $i cemai vedern ? Franla ? De ce continurim sl vorbim despreatat de cunoscutaJ trnnsparenta ;i instrllcti\.zr istorie fran-cezd.'l Forma sa politici era aceea a Lrnei nonarhii cen-tr alizate, aristocratice si catolice. inqelitoarea,'.trz;Jtoar e^mirelie a anului 1789 a trddat toate acestea. De atunci,Franta s-a afirestecat gi nivelat neincetat pind c2nd anul1871 a demonstrat ci printre mullii sii cetA[eni nu existdoameni, nici conducitori de o oarecare valoare. Desigur,nu parlamentarismul creeazi adevdralii conducatori, cinumai libertatea rcald, adicd o libertate care in ochii mll-tora este arbitari. Trebuie si fim capabili pentru a con-duce cu curaj !

Trebuie notat ca, de indatd ce partidul meschinuluiJules Favre qi el meschinilor sii tovarasi a inceput si trea-ci inainte, de ?ndati ce au inceput sd-l impiedice pe Na-poleon al III lea se ac[ioneze, imediat s-au imnullit ero-rile qi nenorocirile. Dar de aceasta nu este responsabiliputerea, ci nesupunerea cetalenilor I

Actualmente, Franla este extren'I de amestecati Si desimpli; este o republici democratice. Este oare solidi ?

Ce face Gerurania ? Amintim, in prirnul rnnd, ci, subaspect politic, au mr-rr-it deja toate statele Germaniei cen-trale gi meridionale, adici ecelea ln care se rispnndiseriintr-o trrarsurd mai mare, mai ales ch:pi 18'i8, rationalis-nrul, egalit:ltea si lil)efiatea (Rhiel a descris clr o n)iiiestrieextraorclinirr:i aces[ !,ll.neslec cc s-zr Verificat in Getnlaniaccntlal:r). Nr,rmei I'i;n'ltr-i'.t r r.ttolic i maj clli senutc- clc viati.

I.ti

gmlie nrai ales originalitatlii si inapoierii sale (tot in Rhiel

ie gisesc pxgini magnifice clespre tiranii bavarezi)'

Peste tot si tolte a biruit Prtlsia, care ayea: 1) un rege

religios iii aproape atotputernic; 2) o constitulie ',rea", adi-

ci ineficace, inirr.rcXt pemitea pllterii si acqioneze firioiedici; J) o clesz nobilirtlrl pril ilegiitri 'si

rdzl)oinici lnconcluzie, tot cee:t ce i-a lipsit Gernlaniei centrirle in

1866 si Frantei in anii '70. Ce se Ya intirnpla in viitor cr"l

I'rusia ?' Renan care, dupi cit se pare, era liberal nr-rmai

in ceea ce privegte religia (9i nu existi nimic mai riu),dr-rpi infringerea clemocratriei franceze (care fdri il]pirats-, rcoperii'de ru$ine $i mai mtLlt clecit ctl el), a excla-

mat cu clisperare ci statul nll poate trai flre aristoffalie;

dar pentru ci nu ne putem intoarce de unde am plecat,

Frania sA continlre, totugi, zice Renan, pe calea plrtrefac-

liei iernocratice ! Vom incerca si ne rdzbunim pe vecinii

nogtri contaminandu-i chiar cu boala noastri ! Putin timp

clupd aceasta, ziarul Times a publicat urtnitorul articol:

Rizbrmarea Frantei se realizeazd. Btitt"1na Ptusie se de-

mocratizeazd.InflLlenta aristocraliei pntsace ln districtele administra-

tive e$e reduse la zero; biserica 9i partidul catolic sunt per-

secutate intr-2tat incit chiar clentl protestant este nelini,stit

(acest neptltincios protestantism !); se introduce cds';toria

civild, caie nu este altceva decXt un concubinaj legal'

in ceea ce priveqte instructia generali - serviciul rnili-

tar obligatoriu, stand:rrclizarea 5i rispindirea ciii ferate -este vo;ba, dupi rnine, de arme cu doud t'iiguri: a$azi uti-

le menqinerii ordinii, ial miine urciucitoare de distrugere'

Toate aceste lucluri contrillttie, in orice caz, la sirrplifi-c.rrea sccttndarlt.

Politica externe este stransi in mcnghind cle slavi $i

de francez.i. Op()zitia si flazele liberalilor sunt Plrternicenumai in tirttp ilc pace. Libelalii secolLrlni al X\rlllleniltcilu n)l'lcitr iclci rloi. rechi llrutsittni si intelc'sc ectltto-

i.-ti

mice, asenl'inetoare in parte cu acelea ale poporuh.ri. Semai intampli astfel in cazul liberalilor actuali ?

Austria, infr2.nti la Sadowa, a intrat cu convingere innoua erd a libertitii Qi a egalirelii qi s-a scindat in doui.pd4i, temandu-se ci, de la o zil^

^h^, va trebui si se im-

parta in cinci sau sase.

$i Turcia abla rezisti,, ti nu datoritl fortelor proprii, cidoar gmlie circumstanlelor politice externe gi discordiilorinterne ale supugilor cregtini. De cat timp se afle Turcia insituafia aceasta ? Cred ci din momentul in care a inceputsd. niveleze, impotriva rnodelului din trecut, conditiile $idrepturile supugilor de credinli diversd.; deci din momen-tul in care a inceput si se democratizeze in felul slu.Daci Turcia, aga cum ar vrea englezii pentru a anula in-fluenga Rusiei asupra sultanului autocratic, si-ar alege unparlament Ei ar adtruga dezordinea liberali sldbiciuniiegalitariste, ea nu ar supraviefui decat pentru caFva ani.

Rim2ne doar Anglia. Aici procesul egalitarist nu s-aexprimat inci intr-un mod prea distrugetorr?. Liberalis-mul, inleles in sens strict consti[ufional $i politic, era de-ja de mult timp inerent organizdrii nanlrale a acestei !ari.Daci extindem ulterior conceptul de liberrate,

^cesta ya

aiunge si coincide, sub unele aspecte, cu acela de egali-tate. Dar acest tip de libertate nu exista inaint€ in Anglia;intr-adevdr, nici disidengii, nici catolicii, nici irlandezii, niciclasele si.race engleze nu ptrreau fi definire in rotalirarelibere din punct de vedere politic. Pana cu foarte pulintimp in urmi., liberele institutii englezegti erau strnns le-gate de privilegiile bisericii anglicane.

in E"ul Nlediu, in Anglia exisra initial o egalitate maiurzue decXt in Franfa; dar apoi, tocmai pe misura apropie-rii epocii de inflorire (Elisabeta, clinastia Stuaft, Wilhelm deOrania ;i George I), lihmitrile reale gi juriclice au scizutpr ogresi\r.

lf6

$i Anglia, ca orice stat, na{iune sau organism 9i, nicimai mult, nici mai pufin, ca orice lucru existent in spa[iu

Oi in con$tiinli (ca un copac, un om, ca sistemele filosofi-ce qi stilurile arhitectonice), este supusi legii universale a

dezvoltirii, care conste intr-o creEtere progresivl a com-plexitalii unui conlinut suslinut temporar de despotisrnulunei forme; lege conform cireia orice lucru mai intni se

individualizeazi (adici tinde la uniatea maximi in varie-tatea qi originalitatea maxim;), iar apoi se inclini, ames-tecindu-se qi sinplificnndu-se din nou p2nl cXnd se de-terioreaze. se fragmenteaze $i, in sflrsit, piere. inci de laprima plivire, se vede cd Anglia a fost mai norocoasi de-cat celelalte state europene; insi privind cu atenlie, acestprivilegiu nu trebuie supraevaluat. Anglia a oblinut sigurun profit mare din faptul ci a putut si-9i vitdd marta itvastele colonii. Anglia s-a democraliz^l pe un sol nou,acela al Statelor Unite ale Americii.

Statele Unite se raporteazd in spafiu la Anglia aga cumFranla secolului al XIXlea se t^pofle^zd in timp la cea asecolului al X\rlllea. America lui Washington 9i Lincoln 9iFrantra lui Napoleon I gi a lui Napoleon al IIIlea sunt inmod egal ldri democratice Si amestecate,

^plrtfie ^man'doud din procesul de simplificare secundare: prima, dinAnglia Elisabetei, a lui litrilliam al IIIlea ti Pitt; a doua, dinFranla lui Francisc I gi a lui Ludovic al ) Vlea$.

Despre procesul de simplificare Si de amestecare se-

cundare mi se pare ca deja am vorbit: inainte de pribugi-rea lor completi sau de o supuriere definitivi, nafiunile nuse intorc niciodatd cu totul la siricia gi la simplitatea tim-purilor primitive, insi conservd intotdeauna, pani lasfarsil cateva elemente ale perioadei lor de inflorire. Spar-m i-a pistrat pnni la sfirgit pe cei doi regi ai sei, iar Roma

- dictatura legali a impira$lor sei qi chiar o umbri a sena-tllllli. Atena a pierit sub conducelea a cloi clen.ngogi itrbili,Dernostene ii Focion. Bizantul a cizut pe zidurile NoiiRome,

.impretrni cu cezarul sirlr ortodox.

in scopul cle a-l con.r'inge clefinitiv pe cititor ci nLrme-roasele exemple cilnte - extrase nu nllrnai din t.iala poli-tic21, ci si clin fenomenele naturii gi clin istoria spiritr-rluiLrDran - nu au fost folosite de mine ca sirniiitudini retorice,ci numai in incercarea de a explica, cu legi reale ;i gene-rale, istoria dezvoltlrii si mai ales a clderii statelor, mivoi referi acurn la faptul ci acest fenomen se intalnestein tot ceea ce exista. Veclem, intr-adevir, cd in tinipulprocesului cle clesconpunere qi de rnoarte se mentin,pana in ultimul moftlent, unele trisituri care s-au contu-rat in perioada de inflorire gi complexitate.

Astfel, ernbrionii tllturor animalelor sunt destul deasemenitori intre ei, foarte simpli gi unifonni; fetii ruturormamiferelor sunt ini[ial uniformi $i foarte aseminitori;iar resturile diverselor animale apar inca suficient cle in-dividualizate pani in momentul in care se transfonni inpulbere (de exemplu, scheletul intern al vertebratelor,invelisul extern al articulatelor, cochiliile molugtelor gi agamai departe).

La fel, copacii r,rscali si firi frunze pd.streazi incd urme

^Ie org nlzfuii lor anterioare: sunt mai simpli, rnai uniformi

;i mai pulin complecgi decat inainte, dar ochiul expertreu$este se distingi, dupi liniile scoar[ei, dupd conturu-rile generale ale trr-rnchiului gi ale ramurilor 9i dupd inil-qime, daci este vorba de r:n stejar, sau de un piop, sar,rde un maslin.

La fel protestantismul, care nu este altceva deci.t osimplificare secunclari a catolicisrnulu i, consen'd inci insirre rrnelc triisiruri rrle Bis<ricii rorntrne.

incheir.rd nceste ol)sen'atii neqesare, miL intorc la isto-ri:r anglosaxon:i. ldeea rtrea este ca lvlarea Britxnie. xlnestecin([r-se si chiar simplificlnclu se clincolo cle oceln. urcLrsit pe l))()lrcnt s;.r cr ite e.rpLoziilc inte le f i o clcnrocl'lr-

lrs

tizxre fortati a lirii. Despa{irea violenta de simplificataAnglie de dincolo cle ocean a avut loc aproape in acelaqitir.r.rp cu ilnestecul intern fo4at al Franlei. Arnbele eveni-flrente se situeaza la jr.rmitatea secolttltti al XV'lIlea.

Devenincl stirpAnl a Indiei, a Australiei qi a celorlaltecolonii, cucerind Canada, Giblaltatrl, N{alta 9i insulele dinllarea Ionici, Anglia a compensat pierclerea Americii cuo noua si exoticd l,arietate 9i, dupd asemanarea Rofileiantice, degi simplificAndu-se fi amestecandu-se in interior,

€aratie cuceririi acestor tari indepdltate 5i ofiginale, gi-a

intre nut indelung existenla.Legea varialiei in cadrul unititii se arata 5i in acest caz

in toati fo(a sa. O data ce in interiorul unui stat a inceputprocesul de amestecare secundari, cucerirea de noi gi

originale liri este salvarea unici, opoftuni-incepind din anii '20 $i '30, procesrrl democratic a in-

ceput insi 9i in Anglia. Au aplrut atunci radicalii, care, inscopul de a simplifica ?iitorul (irii lor apropiind tipul statalbritanic de acela al continentului european, s-au doveditadesea centralizatori. (Iar printrc ace$tia, pentrlr clteva as-

pecte care pot fi enumerate, se afla chiarJoi.rn Stuart Mill).Caracteristicile originale Ei singtrlare ale organizirii

blitanice se apl^tize^za treptat, dispar obiceiurile antice

5i stranii, iar viala din diferitele prorrincii devine tot maiuniformi. Catolicilor le-au fost acordate drepturi egalecu acelea ale supugilol protestanti qi in toati Anglia unifor-mizarea eclucaliei gi a gusturilor este nult mai mare de-cat in trecut. Lorzii nu mai detestd sd devinir directori debinci; de mr,rlt timp deja, clasa rijlocie a trecut inainte,exact ca in restul Europei. Dar suprematia clasei de mij-Ioc inse'.rr.r.u.rir, inevitabil, sirnplificare pi amestecare, de-oarece chiel csenta sa tincle si co.](lllce totul la t\)ul co-murr al asa-zisulul ..burghez". Tocurli clin accst nloti!['r'<rrrcllron, sir.r.rplificrrtorul par c.tcellettca. lfirt.t.t:i ct-t '.tr-

cloare cir scOl;uL isloliei conslit in trllltsfofl)lilrce tLlttlfol'

tjq

oamenilor in burghezi modegti, uniformi spirirual, satis-ficuli gi activi in mod curnp.itat. Vom.fi extremisti inaceste eforturi ale noastre, exclamd proudhon, ca sdaiungetn cAt mai repede la omul mediu, creat initi.al destarea a treia din Franla !

Intr-ade\.et un ideal nobil ! Din picate, toate celelalteliri europene au mers pe urmele Frantei. gtiri recente dinAnglia rel^teazd, de exemplu, ci. un anume Mr. Bright amanifestat in discursurile sale o indignare nerdbditoare:Chnd ua deueni ;i Anglia o tard liberd ? Esre curios sdcomparim asemenea discursuri ale progresigtilor englezicu tdnguirile dictate de descurajare ale unor francezi, firiindoiali inteligenli, ca Renan, 9i este penibil si.-i vedempe englezi mustrati in cunogtinfe de cauzd, de exponengiai necugetatei nafiuni franceze ! Si dea Dumnezeu capesimismul meu si fie exaget^ll

Migcarea pagnicZ gi gradxd a procesului egalitarist tre-buie, ipotetic, si exercite. asupra viitorului apropiat al nag-unilor o influengdt diferiid de aceea provoiati de schim-biriie furtunoase care au loc in numele aceluiaqi procesegalitarist. Totu$i eu cred ci, intr-un viitor mai indepertat,efectul va fi identic. Mai ?nt?i un amestec pagnic qi apoidistrugerea disciplinei qi rispindirea arbitrarului individualgi social. Egalitatea in drepturi qi o uniformizare rnai maredecat in trecut a educaliei gi a conddiilor sociale nu anu-leazd, in realitate, antagonismul intereselor; dimpotrivi, ilintiregte, pentru ci face necesitilile gi pretentiile mai ase-menebare. Se gtie ;i ci, spre sfnrqitul unui sistem statal,inegahtetile economice se intiresc in paralel qi contempo-ran cu afirmarea egalitilii politice gi civile. in aceasti fazd.suferintrele umane nu sunt mai mici decat inainte, insi.sunt diferite, noi $i poate mai intens percepute pe misuranivellrii secundare a ideilor, a gLlsturilor gi a necesitiEilorcare incepe la sflrsittrl perioadei de inflorire cornplexi af ietii -statale.

140

Ipoteza simplificirii Si a irmestecului secundar, pe careincerc sd o proplln, are sigur un sens mai mtrlt semiologicdecit cauzal (sau etiologic). Simplificarea $i amestecul se-cundar sunt, intr-adevir, simptome $i nu cauze ale des-compunerii statale. Motivul fundamental trebuie cdutat,cred eu, in psihologia umanl. Omul este in mod nesdliosavid de libertate. Capul uman nu este, in realitate, plat inpartea posterioard, in direcgia sentirnentelor qi a pasiu-nilor, 9i profund dezvokat in fa1i, in direclia ra[iunii. Dincauza acestei den'oltiri a pd4ii posterioare a creieruluinostru, rispdndirea ralionalismului ln r2ndul maselor so-ciale (cu alte cuvinte, risplndirea, mai fiiare decit in tre-cut, a pretenliilor unei amegitoare ingelegeri) conduce latrezirea pasiunilor distructive, in loc si ducl la repri-marea lor de citre autoritili. intr-adevlr, la o privire aten-td, omul naiv qi supus autoritelii apare mult mai aproapede adevdr decat cetdleanul satisfecut gi ingnmfat al uneisocietali nivelate gi inform liberale.

Rusul analfabet, dar religios, Si liranul supus sunt, s-arputea spune, mai aproape, empiric, de adevirul profundal vieqii decnt orice liberal ralionalist, convins in modmerginit cI, intr-un viitor apropiat, toli oamenii vor fi feri-cili, sublimi, inteligenli Si inlelepli.

Realigtii ntr ar trebui oare si batjocoreasci pe oricinear incerca se-i convingl ci unghiurile drepte erau egalenumai din cauza unei erori a stremosilor noFtri, dar ci, deacum inainte, pe acest plmant nenorocit va fi totul diferit ?

Manevrele inteligente ale celor puternici qi ale claselordominante au ficut astfel incat pani acum plrnantul sise miFte in jurul soarelui, dar acest lucru nu mai convinemajoritetii. Si facern atunci in a9a fel lncat, de acumlnainte, pdmnntul si se migte in jr,rrul stelei Sirius !

Progresul distm€ie toate legile fr"u-rclar.nentale ale naturii.Animalele vor gindi cu ficatul, r'or digera mancarea cllpi:inlnii )i vor r.ncrge in cap. Toate celulele, tolte lesLr-

f .il

turile vor fi egale, toate organele vol indeplini aceleagifunclii 9i in deplini armonie (nu antitezd, ci acord).

Daca procesul de simplificare s-a conturat de acum giin Anglia, ne putem doar dori din toati inima ca miqcareaulterioari. a acestlli ploces si. se efectueze cdt mai lentposibil, pentru ca exemplul seu instrucriv de complexi-tate gi conserval€ sd mai sllpravieluiasce putin. Dar cumsi ne convingem ci Anglia lui Brigl.rt si a lui. Gladstoneeste inci identici cu Nlarea Britanie a hli'Pitt Si cltiar a luiRobert Peel ? (R. Peel era un lllare om de stat care s-21

oplls cu incepelanare procesului de amestecare gi denivelare, Spre deosebire de mulli dintre politicienii nogtri,el nu se bucura de acest proces, dar spunea: Nu mai credin opottunitatea de a continua lupta.)

Afirm din nou: roare statele Occidentului aLr fost initialsirnilare; apoi au devenit foane diferentiate si destul decomplexe in interior; acum tind toate si se niveleze rarpe terenul desf€ului democratic. Caracterul psihic seriosgi solid al nalillnii nu mai este de ajutor. Substanlelerigide si grele, lovindu-se in dezordine, interactioneazemult mai distructiv decXt acelea fragile si usoare.

Totul se topeste, totul se risipegte.

CAPITOLL'I- XI

CoMPAMTTE iNrng EunoPe

9I STIT|ELE ANTICHITATII

Edificiul culturii europene a fost, de departe, mai mare

5i mai bogat decat toate civilizatiile precedente.in viala europeani exista mai multd varietate, mai mult

lirisn'r, mai multi constiintd, rnai multd ralionalitate gi rnaimulti pasiune decit in viala lumilor istorice care au mLlrit.Nr.rmirul monumentelor arhitectonice sublime, al oameni-lor extraordinzrri, al sacerdofllor, al cilugirilor, al rizboini-cilor, al artigtilor, al poelilor a fost cel mai mare; fizboaieleau fost mai inspeimandtoare; filosofia, mai profundi, iarreligia, incomparabil mai pasionatd (decXt cea greco-ro-manl, de exemplu); aristocrafia, mai bine conturata decatcea romane etc. in general, principiile ca:'e slele D labazaformei statale europene erau mult mai complexe decXtcele ale antichitatii.

Pentru 2r ri$uma (a se vedea, pentru aceste argumente,pdrerea lui Guizot, in lucrarea sa Istoria ciuilizalieD \nedificiu atAt de complex qi atat de rnare gi de unic, au fostnecesare mijloace nult rnai puternice decnt acelea sufi-ciente in trecllt. Statele antichitefii se simplificau aproapeintXrnplitor, empiric, s-ar putea spune; statele europenemoclerne se simplifici in mod congtient, ralional fi sistema-tic. Statele trecutului nu profesatt in mod conftient religiaprogresului; eliberau indivizii. clasele qi popoarele de le-gitllrile create in perioadele de ?nflorire, dar in n-nre parteimpotriva voinlei 1or', impotriva idealului lor care, cle obi-cei, ere foafie conservator din principiui'.

Pentrlr il-si apletiza pieptLrl nobil gi uriag, Europe a cte-ztrt ir.r procesul dernocr.rtic nu cloat cll intro treaptlt spre onor.rir inegllit:ttc si o nouli orgtltizxte, -spt'c tttt rtou 5i bc-

lii

nefic despotism al fonnei, nu ! Europa a crezut in demo-cratie, in amestecare si in ni.r..elare ca in niqte ideah-rri aleorganizirii statale I

Europa a confundat cildura produsi de o febrd epui-z^ntd ctt aparitia dinlilor la copii. Europa a crez\rt cd,

^-ceasti febra prevestea o renaStere statali care isi avea ori-ginea, fdri nici un arutor extern, chiar in interiorul sdu !

Tocmai pentru aceasta, antichitatea nu poate prezenta ima-ginea unui amestec sistenxltic si ralional gi o simplificaresecundard, s-ar putea spune, intreprinsi in mod qtiintific,comparabili cu aceea oferitd de statele europene, in-cepnnd ctr secolul al XVIIIlea. in antichitate, aceasta miq-care a fost mai pulin clati, mai pulin netd si mai pulindefinitivd. Nu este insi dificil si ne convingem ca totuqi,in toate statele antichirdtii, sirnplificarea secundari a ta-bloului istoric, slibirea sau politica de expectative a pu-terii, feramitarea castelor $i succesiva dezorganrzare a oa-menilor, a neamurilor 9i a religiilor, cu atat mai mult onivelare simtritor mai mare decnt in trecut a structurii regi-unilor, au precedat cdderea gi disparilia.

in unele cazuri, trecutul r.*egte .u exemplu gi expli-catie pentru prezent; in ahe cazui, prezentul este cel care,cu limpezimea gi clantatea sa, ne deschide ochii asupraunor evenimenle tulburi gi neclere ale trecutului. Sub-stanfa fenomenului este aceeaqi; fo4a si expresivitatea sapot varia in funclie de timp $i spafiu.

Amintim, pe scurt, cum s-a incheiat existenla catoffastate ale antichiteii.

Statul atenian a fost distms de demagogi. Acesta esteun fapt at2t de cunoscnt, incdt un elev de girnnaziu carenu ar Sti nimic despre Cleon, clespre spiritul reactionar alcornediei ltri Aristofan, despre tentativele inutile operatede spartani, de Critias;i de cei 30 de tirani, de Lisandrr,r side alli inci, in scopul de a rcstaura un gll\,em aristocraticin Oragul de acurn analhic, ar llterita nota cea rl:ri mic.i.

14 i

Structura Atenei, pufin aristocratici inci din uemea luiSolon, a cipitat apoi un caracter in mod decisil' egalitarist9i liberal, mai ales dupi moartea lui Pericle.

Spafia a urmat o cale diferiti. A fost mai sd,racl, dar malputernice din punct de vedere spiritual; ea a cllnoscut undestin comparabil cu acela al actualei Prusii: un stat sarac,sever Si aristocratic invinge un stat mercantil mai bogat gi

democratic, insi este contaminat rapid de bolile acestuia.la sfXrsitul existenlei sale, Sparta a tredat trdsetura cea maicaracteristicd a constitutiei sale, a abandonat forma con-stricdvA a acelui comunism aristocratic Si de ca$e, in caretoli membrii claselor inegale pe ofizofi^ld enu egale in in-teriorul respectivelor clase. Au apirut in Sparta o mai mareegalitate politici s,i o mai mare inegalitate economice. Spreanii 4OO-350 i.H., pdmdnturile din proprietatea statului aufost privatizate ca in orice alt loc Ai toti au devenit liberi sd.

dispund de ele dupe plac, togi au avut, de atunci, dreptulse se imbogiteasci gi si. siliceascd. Otganizarea Sparrei,forma sa doricl, a degenerat;i a inceput si se apropie,progresiv, de acel tip mediu cetre carc tindea, incongtient,intrega Grecie a acelui timp. Reaclia regilor Agis 9i Cleo-menes in fzvoarea legilor lui Licurg a eguat exact cume$uase reaclia tiranilor atenieni.

in ceea ce privegte istoria generali a decadentei gre-cegti, lucrul cel mai bun este se reproducem citeva cu-vinte din lucrarea lui Bebel, pentru cd. in asemenea pro-bleme cel mai valoros sprijin sunt manualele obiqnuite.intr-adevir, in ele se admite numai ceea ce este admis detoli cercetitorii qi de toatl qtiinta istorice.

Am udzut, zice Bebel, cd splrttlt l grec a anulat Si afragmentat progresiuformele seuere granilele tngLtste aleorganizdrii orientale (nu ale celei orientale, cred eu, ciale organizirii grecesti origin.Lle), a rdspArtdit libeftateaintliuidualci 5i egctlitalea bt dt'eptLui a cetcitenilor pknd lcr

r4-

cele mai tndephtate gr atxile ;i, fu sfAr$it, ttl lupta sa in-potriua oriccirei linxitdn a libertdfii personale, impotriuatradiliilor si a clreptului, impohiua legilor ;i a circul11-stantelor, s.a pierdut inh-o cctt'tfttzie ;i o sld.bicht.ne uni-uersald. Nu este necesar sd mai adaug altceva.

Am reprodus un fragment din lucrarea cunosclttultlicercetetor german, dar aceste concluzii se pot gisi Si incartea lui Heffinius, Istoria secolului al XIX-lea. Hefi.iniusigi incepe lucrarel obsen 2nd marea aserrdnare care exis-ti intre ultima perioadi a Greciei in declin qi situatia ELF

ropei conterlporane, triumfltoare. in ciuda acestui fapt, qi

Hervinius are increclere in vtitor Meditaliile istot'ice m-a.xt

saluat de arzd.toarele expectatiue de care nxulli suntcbinuili ;i tn acest fel m-au ferit de nurneroase erori; inacelati timp, aceste meditatii m!-au fost ajutor ;i sprijin.Acestea sunt cuvintele cunoscutului cercetetor, care nuexplicd insi ce anume i-a fost cu exactitate de aiutor:speranla in binele universal (cdgtigat poate chiar cu preiulcederii statelor contemporane) sau in supraviequirea deduratl a democraliei moderne. 9i totugi inlelegerea aces-tui punct ar fi extrem de importante. Cred, in orice caz, cieste mai probabil si se fi referit la a doua ipoteze. Hen'i-nius stabilegte urmitoarele aseminiri intre istoria greacl

Ei cea contemporand: Pretutinden; spune, notdm un pro'gres cu.uenit al libeftdlii spirituale ;i ci,uile, rezeruatd Ia in-ceput c6,torua pet"soane, apoi rdspAndit.i tntr-tm nunzdrtot ma.i mare de oametci. Vedem insd cd. la sfdr;it, cdttdstatul t;i tncbeie parcuxul uital, din punctul cel mai inalta.l acestei scni desa"escdtoare de dezuoltar"e (eu ag fi vor-bit doar de dezvoltare), tncE)e o nxi;care opLLsd tn timpulcdreia instrLlire.t\', libeftatea si puter"ea se re$.rAng In unnrtmd.r tnereu lnai mic cle persoane. fnaintea sfdt5ittLhti,Elada et"a conclusci de tirani; ELn"oPa este astcizi (He]fi inrusscli:r irr lSjir corrdtrsri de rLBiDIttti absoltttist(

Este eliclent cii istoricul se gisea sub impresir r.rrcirrii

pe tlon a lui Napoleon el III-lea 5i;t renciilrl.lii clirr Ger'-

ti (i

mania. Evenintentele ulterioare au detnonstrat ca, in rea-

litate, Napoleon al IIIlea a democ:m:trz:i Franl^ dupl acee^,'in timp ce reacliunea monarhicit din Germania a irnpinsaceasti tara citre un identic proces de amestecare simpli-ficatoare prin intermediul unei serii de contraste politice.De asemenea, nu mi se pare drept sI se afirme ci tiraniaera rdspindita pretutindeni in Grecia in epoca de deci-dere. Principalele exponente ale elenismulul", Sparta 9iAtena, au cizut in forma repr'rblicani.. Daci lnsd conside-rirn (ceea ce este oarecum impropriu) perioada monarhici ,rnacedoneani ca o continuare a formei statale gieceqti,

vom fi atunci consftanqi sa tragem concluzia ci, in peri-.oadele de arnestecare nivelatoare, absoltrtismul este sin-gura posibilitate temporari de salvare; efectul sdu nu este

insi suficient fdri afluxul unei noi varietili disciplina-toare. Monarhiile greco-macedonene au durat foartepulin. Napoleon al III-lea

^ cezJt, Fi viitorul Germaniei

amestecate si unificate trebuie, prin analogie, se se consi-dere incert. in orice caz, este clar ca Hervinius depindede religia des grands principns de '89.

Motivele cdderii Egiptului antic nu sunt tot atat decunoscute c'd acelea c re au c ttzat sfarQitul statelor gre-

ceqti. Oricum, gi in acest caz s-a verificat acelaqi proces: inperioada de inflorire, complexitate 9i unire, structura rigidclasicd s,i despotism al forn.rei; apoi, o mare, dar efernerd,

cregtere a puterii, gratie unui neobignuit aflux de striini(greci ;i fenicieni, sub Psarrunetic Si Nechao; circa 200 000

de rizboinici s-au transfemt ca urmare a acestui proces),

cregterea bog'i1iei, a come4ului qi a industriei qi, drept ur-mare, o mereu mai rnare instabilitate a claselor 5i a vieliisociale; in fine, mai intii o nivelare impefceptibili, apoiamestecul gi confuzia gi, in cele din urrnd, ca intotcieauna,xprcape pe nea$teptate, pribu5iea (Nechao. CanJ:ise etc ).

Ce am putea spttne despre Rotla ?' Deuocratizarea s21

plogresivir e-ste cilirlr pre.r cul.IoscLLlil Iiollla s a "lrllestecal

14j

simplific2ndu-se de rnai multe ori. &lai intZii, in rnica Ro_mi primitive, patricienii s-au amestecat cu plebeii, ficdn_du-i egali cu ei. Acest fapt a conferit Romei, cum se in-tirnpli adesea, o rnare fortd de moment, cle care ea s_aservit pentru a cuceri toate ltalia. Gfalie acestor cuceriri,simplificarea nivelatoare survenite a putut si profite de onoui.. varietate - de exemplu, a obiceiuriloi regiunilorasimilate gi a normelor noi gi inegale impuse loi Drepturmare,.toati Italia s-a amestecat, s-a nivelat ca dreptuii,

. spirit gi viali cotidiani. Au inceput cnceririle _ la sud si lanord, la est si la vest - de popoare ;i de state rotal etero-gene. Toate simplele reactii aristocratice ale lui Coriolan,Sylla, Pompei gi Brutus au a\rlt, qi aici ca 9i in Grecia,foarte_ pufin succes, degi acgiunea lor a contribuit sigur, insensul dificil de inleles al unei ponderiri a forteloi realeale societilii, la binele statului.

Cezar gi Augustus au democratizat gi mai mult statul;insi au fost consffanti la aceasta de nivelul dezvoltirii is-torice, $i nr at ayea sens sd-i condamni.m. pentru Roma,epoca de complexitate infloritoare a fost perioada cuprin-si, cu aproximagie, intre rd.zboaiele punice gi dinasdt An_toninilor. Degi simplific2ndu-se 9i elibernndu-se sub multeaspecte, Roma s-a diversificat in continuare Si a crescutpnni cind fo4ele confuziei qi ale simplificirii le-au de-pesit pe cele org^niz toare ale unititii gi ale complexitilii.In secolul al III-lea d.H., Caracala a egalizat drepturile tu-turor ceti.lenilor liberi ai imperiului. Cu Dioclegian (el in_sugi fiul unui sclav) sunrem deia in pragul Bizanlului; el,nemaigisind in iuml siu principii ierarhice, a introdus unnou gi complex sistem administrativ (inspirat, in modverosimil, de modelele mediu-orienlale, persane gi calde-ene; totul, intr-ader.dr, rer.ine, chiar dacd intr,o formd mo-dificati). Dupd el, Constantin a acceptat crestinismul $i, inlocr:l Romei civico-aristocrate $i ,.constitlltionale , antice, aapdrut Bizantul imperial, cresdn si birocr:rtic. ilnpregnar

1,is

totu$i de spiritul municipal. \'echea municipalitate greco-romani, vechiul cezarism roman, noul cregtinism gi nouaadnrinistraqie de inspiraqie asi^tici. - i^tA bazele vietii mile-nare a Bizantului. Ca stat, Bizanlul a trdit intotdeauna intpirare; dar ca civilizalie Si culturi religioasd, a condus in-deltrng pretutindeni, cucerind intregi lumi noi, Rusia gi

ceilalli slavi.Bizanprl nu a fost un stat taner. A ffAit o a doua viali

sau, mai bine, a dus l^ c pdl viala Romei. insi a fosttaner qi plrternic prin religia sa 9i tocrnai in sfera religioasitrebuie ciutata ffdsetura caracteristicl a BizanFlui. Estefoarte semnificativ faptul ci spre secolul al Xlea au fostextirpate sau absorbite toate ereziile care ddduserd, atdtavt^ld Qi ^tlta

miqcare lumii bizantine.Triumful conservatorismului simplu s-a dovedit, pen-

tru acest stat, tot atat de diunitor cnt un proces de ames-tecare excesiv. intregul Occident s-a distangat de biserici,iar bulgarii ortodocsi ai lui Simeon s-au dovedit mai peri-culoqi decit bulgarii pdgdni ai lui Krum. Imperiul a reugitcu greutate se li se impune. Biserica, degi devenisefoarte rigidi, era, in ceea ce o prive9te, in domeniul siu:elabora, intr-adevar, elementele principale ale dogmei,ale ritului $i ale normei, contribuind foarte mult la diver-sitatea timpului qi a spaliului. Yiala monli a bisericii nua shbit. Sfinfi eremili au coniinuat si aclioneze in Occi-dent impotriva papalita[ii, prin exemplul lor insuflelitor;existau inci rnartiri, iar Ortodoxia a crescut, in indepdr-tata Rusie, sub influenla bizanttni, Si s-a indreptat spredrumul infinit care i-a fost rezerval.

Alituli de aceastd filosofie a unei Biserici care a de-venit rigidi in rnod congtient, continlla sI existe, maiurvar declt ln treclrt, Lln stat prea imobil gi prea amestecatin pa4ile sale componente. Dreptr,rrile erau nivelate intr-olrsenlenea nrzisurir, incit mircelari, negrLstofi si solda[i

7:,9

simpli, de orice origine, puteau deveni ntl nllmai demni-tari. ci chiar impirali.

in Btzant s-a verificat Un proces de sdlbi.ticire compa-rabil cu acela al merelor domestice care, daci nu maisunt altoite, iqi pierd treptat diversitatea $i devin tot maisdlbatice si mai simple. Acest tip de simplificare secun-dari gi de declin a existat $i in ltalia, dupd perioada re-nascentisti., in Spania, dupl Filip al Il-lea, 9i ar fi devenirameninldtor gi in Franla, dupd Ludovic al XVlea, dacivalvit^ia dtn 1789 nu ar fi inlocuit stagnarea si declinulcu amestecul impetuos al progresului, putreziciunea linis-titA si lenti cu holera triumfitoare a democraliei $i abu nistarii universale !

Elementele noi sunt indispensabile; insi elementelederivare din for-ta propriului popor seu a unui neam in.rudit care suferi, la fel ca noi, de simplificare si deamestec, sunt foafie putin utile. Ele indepefieazi , ffuiin-doiali, pentru catva dmp pribugirea gi, uneori, permit operioadd de glorie zgomotoasi $i efemeri. Procesul sim-plificator nu are, ln acest caz, aspectlll unei salbaticirilente, izvorite dintr-o conselvare unilaterali gi deci sirrr-plificatoare, ci al unei fructificdri tardive cltei^ ii urmeazao putrefaclie rapida. Multd stralucire 9i p4ina soliditate.Exemplul Frantei din perioacla republicani si a primuluiimperiu, al Italiei din anli'59:60 qi, aproape fdrd indoiald,al Germaniei din urmitorii ani, sar in ochi.

O datd simplificat din punct de vedere politic $i lanivelul structurilor sale ierarhice, statului ii ramXn, dato-riti cursului inevitabil al evenimentelor, doar doud cd.i:descompunerea sau asimilarea unor elemente noi si di-lerite, ca u[mJre .r cuccririi de tiri noi c]re consctvi inci?n sine condilii adaptate disciplinei; oricurl, un asente-nea stat nll trebuie si sribeasca unificzrrea intema defini,tit..1 a ans:rrnlrlullli. pentllr :r nu cleveni prea repede, firir

1i0

efect, uniform gi simplu in structura generali qi a com-ponentelor.

Ce ne vor spune, ?n fine, marea Persie a lui Cirus giputerea reinviatd a Sasanizilor ? Este Stiut ca, in ciuda tu-turor eforturilor Ftiinlei qi a inciziilor cuneiforme, pre-cllm $i a numeroaselor descoperiri din ultima vreme, as-pectele particulare ale istoriei persane sunt, pentru noi,mai pulin tangibile decnt acelea ale istoriei Greciei, Ro-mei $i Bizantului, ajunse plni in vremea noas[a datoridnurneroaselor docllmente. Totupi este posibil sd presu-plrnem, inductiv, pe baza altor exemple, ce gi in aceststat s-au verificat procese similare celor actuale - cel pufinin ljnii generale.

inceputurile pnni h Cirus: simplitatea obiceiurilor, oreligie simpli a focului Si o structuri feudali sin.rpli. Uni-lormitatea merelor necoaple. in continuare, gralie cuce-ririi piminturilor Mediei $i Caldeei, ale Lidiei gi ale greci-lor, egiptenilor gi evreilor, a apdrut o extraordinarevarietate sprijinitd, ln acelagi timp, de o puternice unitatereg li. Fefi si cldem in erori grave, este posibil sd neinchipuim marea varietate de obiceiuri, religii, limbi,drepturi gi privilegii din acest imens imperiu dupi Cam-bise $i inainte de Darius Codomannos. Totul era unit depersoana Marelui Rege, incarnare a binelui pe pdmant.Satrapii cere guvernau cu o insemnata arrtonomie pro-vinciile erau, de obicei, de origine iraniand gi feudali;po4ile Marelui Rege rebuiau insi, pentnr a favoriza uni-tatea imperiului, si se sprijine nu numai pe feudalii ira-nieni, ci si pe fo4ele, mai amestecatej mai democratice $imai nesigure, ale celorlalte nalionalitili. Poarta MareluiRege, la inceput punct de sprijin al infloririi complexe,clevine treptat surse a unei amestecari progresive gi a uneinivellri relative a oamenilor, a neamurilor si a religiilor.Stim cd in final au avut acces la cufie oameni de oricefel: caldeeni, gl€ci Si evrei. Istod'.r e\irelrllri Nlardoheu gi

ur macedoneanullli Aman reprezir.rti o probi suficienta.

151

in epoca lui Darius Codomannos 5i a lui Alexandrucel Mare, firimiqarea democfatic.; a imperiului nu erainci excesiv de profuncld. in ciuda aparentei victorii gre-co-macedonene, in realitate Persia a fost cea care a tl ium-fat. Dupd moartea lui Alexandru, din Grecia propriu-zisi.,din Elada lepublicani, nu a mai rimas nici urini Si toatestatele macedonene au cdzut in 2 sau 3 secole sub lovi-turile Romei, chiar inainte de Hristos. De fapt, persaniiau aclionat mult rnai mult asupra grecilor decXt greciiasupra persanilor. Aceasta influenli a fost resimtiti pro-fund gi de elevii grecilor, rornanii. inaintea contactelorcu persanii, lumea greacd er^ ]frlai vati^ti decat a devenitdupd aceea; spiritul monarhiei persane a actionat pro-fund nu numai asupra greciloq ci gi asupra romanilor gi,

chiar mai mult, asupra bizantinilor, asirnilabili spiritualmai mult Orientului decit Occidentului. Forma statalagreco-macedoneane a fost impinsd rapid ceffe regiunilenordice gi occidentale al vechiului imperiu persan, in alecerui pe4i orientale s-a verificat afluxul treptat qi insu-flelitor al parfilor, popor simplu, feudal, rizboinic gi,probabil, inrudit cu vechii persani din punct de vedereetnic. Nici micar Roma nu a putut sd infringi definitivacest popor sub a cirui influenld s-a ridicat un nou regatal adofatorilor focului, care a sllpravieluit, cu aceaste re-ligie gi cu aceste principii statale (cel pulin in linii gene-rale), pini in secolul al VII-lea d.H. in aceSt secol, vechiulstat a pierit drn cauza rnusulmanilor s,i chiar religia luiZoroastru a dispirlrt aproape in totalitate din istorie.

NLr gtiu dacd existe opere Ftiintifice r.aloroase despreregatul sasanid; in odce caz, continlland si ne incredemin analogie. eu crecl cal principiile simplificatoare careactioneazA in timpul ultillilor Ahemenizi au putut aclionainci mai negativ asLLpra ren:iscutului, clar nu r-trai tinziru-Iui imperiu. Regii -sasanizi au fost nevoili si recr-rrgi Ia orrdrr rinistrlrtir' cor rl r'( \.i Pr.'r rrltr L irruiri lrr<;r sirrrplul fcu-

152

dalism palt. Un sistem administrativ complex 9i irnollileste insi, la paritate clr toate celelalte condifii, un instru-nent de di-sciplini pentru clasele inferioare (9i, in gene-ral, pentru interesele contradictorii) 9i mai pulin unul alunirii qi al echilibrului unei monarhii universal respec-tate, cu o aristocralie ereditare. in cartea s Histoire des

Pel"ses, contele Gobineau afinni cd statul sasanid, invin-gind feudalismul rizboinic al pa4ilof s-a constituit intr-odemocralie polietnici.

Dupe cate s-au spus, mi se par opofiune cnteva con-cluzii.

Se pot observa diferenge notabile in ceea ce privegtenivelul de amestecare gi de simplificare din ultimii ani deviali ai diverselor state, ?nsi in toate glsim acest proces,aseminitor, in ceea ce priyegte caracterul siu general,cu progresgl egalitarist gi liberal al Eufopei moderne.

Culturile statale, care se succed una celeilalte in cur-sul istoriei, cresc progresiv in complexitate 9i vastitate:devin rrai intinse ca spirit gi suprafa[i, mai complexeprin conlinutul lor: civilizafia persana este mai complexidecit cele caldeeand., lidiani qi egipteane, pe ale cArorruine s-a ridicat; cea greco-macedoneana a fost, pentruscurt timp, $i mai complexe; Roma a acoperit Qi a realiz^tsingure tot ceea ce a precedat-o.

Ci\.ilizatia europeand s-^ dezvoh^t, dincolo de oricegt^ ttd, mai amplu, mai profund 9i mai complex decattoate sistemele statale precedente. Jumitalile de misurdnu ar fi putut s-o distruga; pentru 2 o amesteca qi simpli-fica, a fost necesar un mijloc mai eroic, a fost inventatprocesul dernocratic - les grands principes de '89, elc. lnloc sd inqeleagi progresul aga cum l-a conceput naturalucrurilor - cu alte cuvinte ca trecere cle la nivelul celr.n:ri sirnplu la nivelul cel mai complex - oan]enii instruitiai tin-rpuh"ri nostrLr au preferat, iu nrarea lclr majoritllte, s:'l

1t3

del'ind alchirnigti preocupati de ciutarea pietrei filosofaleSi a bunistirii pemantegti universale, sau astrologi soco-titori infantili, crelnd horoscopuri visitoare pentru viitorulunei umaniteli steril gi prozaic nivelate. in orice caz, Occi-dentul, simplific2ndu-se din proprie voin-ti qi arnestecan-du-se in mod sistematic, s-a supus, in mod incongtient,legii cosmice a descompunerii.

CAPNOLUL ]

CoNcruzm

Nu vreau totu;i sd spun ca civilizalia Europei a pierit

deja.Nu ! Spun inci o dati ci, de obicei, civillzaliile supra-

vieluiesc statelor care le-au produs. Cil'ilizalie, culturi

- sunt terirleni care indicd complexul sistem de idei ab.stracte, religioase, slal^Ie, morale, filosofice 9i artistice,

elaborat de-.a lungul timpului de vl^l^inlreagd a naliunilor.Acest sistem

^p 4ine, ca produs, statului, insi este ali-ment ti patrimoniu al intregji umanititi.

Unele dintre aceste fructe culturale se rialttrizeazi inepocile de.tinerete ale sistemelor sratale, altele in cele

centrale, alrele, in fine, in perioada de declin. Unele po-poare lasi lumii o mogtenire bogat5, altele, mai sdraci;dar to^te, trnul dupd celilalt, cresc ai dispar.

Mogtenirea Europei este eterni, bogata $i elevate inh-oasemenea mesure, incat istoria nu oferi nimic comparabil.MI intreb totu$i daci nu cumva problema este alta: daca,

dupi fiuctificarea lor contempordne Si concluzivi, statele

europene se vor uni intr-o republici federald 9i muncito-reasci grosolani, nu vom ave oate dreptul si definimacest rezultat drept prcibu;irea vechii forme statale euro-pene ? $i cu ce pre! se va aiunge la o asemenea fuziune ?

Nu va trebui oare ca acest nou stat paneuropeafl sd, refuze,

din principiu, si recunoascd toate particularitdqile locale,

toate mo$tenirile de valoare :si, poate - cine qtie ? - si in-cendie2e qi si distrugd principalele capitale, pentftl a

;terge de pe fala pdmnntului malile centre care au con-tribuit atat cle multl weme la dil'izarea popoarelor occi-dentale in tabere nalionale reciproc ostile ? Nu cu api de

tr-andafiri si cr,r zahir se pregiitesc rasturnirtile ladicale

I );

care sunt impuse umanitilii; ci dimpotrive, cu ajlltorlllfiemlui gi al focului, al singelui si al plinsului !

Dar, in fine, int2rnpld-se ceea ce trebuie sI se intlm-ple ! Fie ci aceasre noue republici se va nagte clin apade trandafiri a unor congrese erudite, fie ci va veni dupievenimente snngeroase, in fiecare c z Frant^, Germania,Spania, Italia etc. vor cedea gi vor deveni regiuni ale unuinou stat, aga curn vechiul Piemont, Toscana, Roma gi Na-poli au devenit regiuni ale noii Italii, iar Hanovra gi chiarPrusia ale Germaniei Llnificate; aceste natiuni vor devenipentru noua pan-Europi. ceea ce au devenit cAndva Bur-gundia gi Bretania pentrlr Frantra !

Mi se va sptne; Dar aceste state nu se uor contopiniciodatd ! Iar eu voi rispunde: Fertcft cel care crede:toate lucnffile sunt simple pentru el pe pdmA ! ya fi unca9tig neagteptat pentru demnitatea lor gi pentru sigu-r^n\a noasiJ', daci, acea,std fuziune nu va avea loc nicio-dati. Nu avem lnsi dreptul si slibim vigilentra si sd neamigim cu api de trandafiri.

Cui si adt bunul siml qi ingelepciunea practici ? Esremai bine si stdm departe de riu Ei si reflectim asupranaturii sale, sau si nu ne mai g2ndira la el gi sd nll imagi-nim pe dugmanul nostru (revolufia egalitaristi) slab sineputincios, cum gi-i imaginau francezii pe prusaci ?

in cazul unor asemenea evalulri este intotdeauna ne-cesar se tinem seama de idealul cel mai extremist pre-zent in societate, pentru ci oamenii sigur vor voi sdl ex-pefimenteze. Este necesar sd amintesc ce inovatorii, maidevreme sau mai t2rziu, triurnfi intotdeauna, chiar dacd.nu exact in direcfia spre care tindeau in mod congtient.Partea pozitivi a idealului lol rimine adesea un proiectirealizabil, insa actiunea lor distructivd gi demolatoare faticle trecut este, din nenorocire. cat se poate de practicd gide erficient.-r si ol)tine intotcleauna rezr.rltatul negatir..

Li6

Pentru inliturarea ultimelor rdmaqile ale vechii orga-nizd.ri. sl^t^\e europene nu sunt necesari barbarii, nici, ingeneral, invaziile striine; este suficiente continuarea ris-p2ndirii gi intirirea nebunei religii eudemoniste care astabilit ca simbol al credinlei sale cuvintele: Ie bien-OtrematAriel et moral de I' bumanit..

in Europa, rnultri doresc ftrziunea tuturor vechilor stateoccidentale intr-o unice republici federali; mulli a\ii,chiar dace nu doresc un asemenea rezultat, il consideriinevitabil.

Pentru inliturarea puterii monarhice din Germania,este suficient un pas gregit in politica externi, un rizboinefast impotriva fo4elor reunite ale slavilor gi francezilor.

Am spus ce mulfi, chiar dacd, nu doresc fitziunea ac-tualelor state occidentale intr-o republici federald, consi-deri ci un asefirenea eveniment constituie un reu inevi-tabil. Aceasta este, de exempl\ pozili^ lui Thiers care,lntr-unul din discursurile sale, mdrturisegte cd ar fi fericitsd nu trdiascd. pdnd la nasterea acestei noi ciuilizalii.

in orice caz, consider necesar ca rebuie ca noi sa re-flectim in mod constant la posibilitatea unei asemeneafuziuni, a unei asemenea prdbugiri dezastruoase a state-lor occidentale. in aceas6 optica, Rusiei i se prezinti doulcii diferite: a) si se supuni gi in acest progres Europei;b) si se opune qi s; persiste in propria individualitate.Daci rispunsul Rusiei la aceaste problemd. ar fiin avan-tajul individualitidi, ce ar fi oportun sA face ? Ar rrebui,cred ell, sd se intireasci gi si gnndeasci mai pulin la binegi mai mult la fo1d.. Daci va exista fo4a, nu va lipsi nicibinele. Oare firi forfd ne vom bucura sigur de acestbine personal gi subiectiv? in istorie au existat rnulte1:rirbngiri: acesta este un fapt sigur. Dar unde este fericireain istorie. uncle este binele ?

1t7

$i incd cei'a. Occidentul are si el in faqi doui alterna,tive: sa se constituie in rnod durabil in aceasti nor-ri for-rlri republicani, chiar daci aceasta ar insemna sfir'gitulstatelor europene indir.iduale; sau si se sufoce intr-oanarhie universali, in fata cdreia anarhia terorii iacobinea anului '48 9i a Comunei din Palis din 1871 ar apdreanesemnificative.

$i intr-un caz Si in celilalt, Rusiei ii.i'or fi necesarespiritul de disciplini, o organizare solidi qi o coezillneinterna puternici. Dace acest nou Occident federativ vafi puternic, disciplina ii va fi necesari Rusiei pentru a-fiapira, in faga atacului siu, propria independentd Ei incli-vidualitate. Daci, dimpotrivd, Europa va cddea in anarhie,disciplina ne va fi necesare tocmai pentm a ajuta acestOccident, pentru a salva tot ceea ce este inci demn desalvat din el, tot ceea ce a contribuit la grandoarea trecu-tului sau: Biserica, oricare ar fi ea, statul, urmele vechiipoezii Si poate chiar gtiinla ! ($tiin!a adevarate, netenden-lionasi, mai curAnd severi si triste !)

Dace toate aceste temeri ale mele se vor dor.edi ne-fondate pi Occidentul se va reintoarce in mod paqnic(exernplu care nu s-a verificat niciodatd in istorie I) lavechea ierarhie si disciplind, atunci ierarhia gi disciplinane-ar fi necesare noud, rugiloq pentru a nu fi mai prejosdecat acesta, mai slabi 9i mai dezorganizayi.

Gata cu aceste aga-zise drepturi gi cu acest bine imagi-nar ! Cu atat rnai mult cu cat, in fond, aceste drepturircpteztnld foarte pulin din acel bine subiectiv care con-stituie fericirea. Toate acestea sunt un miraj !

Dar longeYitatea ? Suntem, intr-adevdr, noi, ru$ii, atatcle tineri ? Fie ci ne incepem istoria de la Rr.rrik (862), fiec?i punern ca inceput incoronareir lui Vladiurir' (988), vor-rezultn 1012 ani sau 886. in printul caz nu vom fi mLrltrtt:ti tirtl:Lr tlcc.rt F.trr('p"r. -l ,irl i \.r.llir rslori(:l ir ;n(Ll)Lrl

tis

citre secolul al IXlea d.H. Nici cea cle-a doua cifri nutrebuie si ne bucure prea mult, nici s?i ne linigteasca. Nutoate statele au trait r-ln milenir-r intreg; plrtine ail depl$itaceasti cifre, n.rulte nu au atins-o deloc.

. NIai notdm ci, in general, in zilele noastre, aristocraliaeste considerzrtd un fenomen anormal 6i trecitor sau unornan.rent inutil al vietii, comparabil cu puful Si cu molulcolorat al pisarilor saLl cu corolele flolilor, in sensul cipisirile pot trii fird puf 9i ci existi plante multe Si marifirri petale gi corole. Aceasta este nurn2li o parere demo-craticd. La o cercetare mai atenti qi mai obiectivi rezultdci, dimpotrivi, tocmai lumile istorice in care, alituri desentimentul monarhic, exista o adstocratie de sange puter-nice ii dezvoltati s-au dovedit mai fertile si mai solidedec2t celelalte. Roma patricienilor gi a nobililor a trditmai mult decit mercantila Cartagini Si a dat mai multumanititii. Sparta a durat mai mult decit Atena Si a inta-rit-o de mai multe ori cu exemplul siu. Iranul antic a fostreficut, dupi o infrnngere completi, de pa4ii feudali qi

gratie intervenliei lor a putut s^ apara in continuare ma-rele imperiu sasanid, a cirui culturi a acFonat profundasupra Bizantului qi, prin intermediul acestuia, asupraEuropei, imperiu care a hait glorios pAnd I^

^parili^ ^ft-bilor. Fo4a 9i bogilia spirituali a Europei constituie, dealtfel, o probd validd: Europa a fost creatd de feudalis-mul care a aclionat indelung asllpra vietii sale istorice $ispirituale.

Pimantul nostru rusesc a fost mereu mai uniform; $iin cazul nostru a existat o cucerire straina (in ciudaopiniei multora) - dar nu profunda 9i incisivi ca in alteloculi.

Acest fapt nu a fost, poate, corlplet pozitiv. Ipotezzrnea clespre conlplexitrtezr in unitate mi se pare iustificatigi in acest caz. Avern trei exemple pozitir-e: Anglia, Trrr-cia si Rusie. in Ikrsir (aclicir in nuclcnl sriu lus pr-opriu-zis)

1)9

este puternicit unitatea naliunii; in Turcia existe o maimare varietate; in Anglia exista Lln echilibru intre acestedoud situatii.

in Anglia, cucerirea si violenta steina au fost deosebitde puternice gi au clat natiunii radicini conservatoareprofunde. in Turcia, cuceritorii nu s-alr amestecat cleloccu cregtinii; din aceastd c uzi. ar putut crea un stat com-plex, dar nu o unicd naliune. Scazandu-i pe turci (clasaprivilegiatl a imperiului), rim2nelumai democrajia sim-pli a cregtinilor

In Rusia cucerirea a fost slabi, iar fuziunea prea rapidia varegilor cu slavii nu a permis, in Rusia propriu-zisI,formarea unei solide traditii ierarhice.

in conformitate cu acesre situatii diferite, bogetia ticrealia spirituali a celor trei naliuni sunt foarte diferite:mai mari in Anglia (in cea din trecut, firegte); mai mici qimai pulin intense in Rusia: aproape nule in Ttrrcia.

In Occident, furtunile si exploziile istorice au fost, ingeneral, mai zgomotoase gi mai grandioase; Occidentulare un caracter puternic plutonic, dar eu cred ci imobili-tatea particulare 9i profundd a solului $i a intregii struc-tud a Rusiei valoreaze cat tunetele gi exploziile occidentale.

Spiritul conservator a fost ?ntotdeauna mai puternic inrindul claselor europene inalte decnt printre noi, rugii, 9idin aceasti czuzi. 9i exploziile istorice au fost mai vio-lente. Spiritul conservator este extrem de slab in Rusia.In general, societatea noastre este inclinate se-i imite peceilalli Fi sa urmeze curentul - cine gtie ? - poate chiarmai repede decat ceilald ! Si dea Dumnezeu ca eu si md?nqel I

in cadrul unor asemenea reflecfii gandul se adreseazi,involuntar, fratilor nostri slavi. Ce ne pregitesc ? O nouivarietate in unitate, o inflorire slar-i condusa de Rr-rsia ?

O formi autonoml si originala de uniune statal,i, in caremembrul incornparabil mai nure ii r.a donina organic

16t)

pe ceila\i, pentru a reahza acel consens general care alipsit Occidentului plni in zilele noastre ? Sau o rapidduniformitate: r.ltult zgontot de arme, multir glorie eferneri,multe strigite, multe cupe gi toasruri'1 Si apoi ?... Apoifuziunea, amestecare?l si uniformitatea; iar in uniformitate- moartea !

Este necesar .si Stim cum se potrivesc principiile slavilorcu ale noastre, pentru a evalua corect claci aceastd com-binatie este lntr-edevlr oportuni. Aceasta este problema.Pe baza diverselor linii furnizate de nine este posibil,cred eu, sd cotnpunem un desen geometric multiformcrre sd inchidi sru nu spatiul.

Defunctr-rl slavofil Hilferding, in prefata sa la Istoriastatului ceb (publicatd cx oc^zia aniversirii a o mie deani de existenld a Rusiei), s-a exprimat in acesti termeni:Cei o mie cle ani ai Rusiei apar ca un eueniment extraor-dinar numai tn ra,pori cu destinul celorlalte pdm1nturislaue. Noi, se intelege, respingem orice misticism (de cesd ne temem atat de misticism sau sd ne rugindm de el ?);noi, exact ca ti citilorii no;ti, nu creclem cd cifra LOOOpoartd tn sine un sens pariicular, similar aceluia pe carei l-au atribuit anticii romani cdnd atL atins, cu un fiorsecret, cei o mie de cni ai puterii lor uniuercale.

ti totuFi, aceaste cifra reprezinte o granila niciodateatinse de celelafte, deja pierite, state slave !

Stah,Ll ceb a trdit doar 30O de ani; cel polonez, pJJ;cel sdrb, 800; cel bulgaq 725, dar cu diuerse tntreruperi;cel croat, mai putin de 5 secole. $i, de asemenea: De cealunci pe pdmAtiL\l rarsesc acest ciclu fatal - in care s-aintegrat uiata, din leagcin pdnd Ia mormhnL a tlltlrorcelorlalte state slaL)e - a fost suficient abia pentrucreslerea exterioard si perxtnt cottE)lexitatea organismu-lui social gi, tn prcrgul cehi de al doilea tnilerrilt. L'iitonFhri sciu ii rdmdne doar o fazri de a? ocor\tiint.i si cle alt-to ontie itttcrirtarci t 'frebuie re.fTectat asupra ocestLti

16r

punct... l^td ce spune defunctul gi savantul nostftr com-patriot. Eu, dimpotrivi, afirm cd trebuie nu numai sI sereflecteze asupra acelui fior cunoscut de romani, ci gi sise incerce al simti !

Oare este deja evident ce-i rczervd, Rusiei viitorul ?

Existi oare o probe care sd demonstreze in mod sigur cinoi, rugii, suntem tineri ? Unii consideri ca relativa sterili-tate intelectuala a trecutului nostru probeaza imaturitaiea9i tinere[ea noasre. Dar este cu adevirat a9a? O lipsnmilenard a spiritului creator nu constituie, sigur, o garan,lie valabile a unor rezultate viitoare mdrete. $i apoi, ceinseamni

^ceasIl iniliatiud autonontd interioard despre

care se vorbe$te ^Lat?

D^cd se inlelege in sens larg, orga-nic, atunci organismul oricerui stat - chinez, sau persan,sau de alt tip - este autonom lntrucit triiesJe in baza unorfo4e 9i legi proprii. Dar dacd aceastd iniliatiud autonomdse ingelege in sensul si.u actual qi strict juridic, aiungempe neobiervate, dar inevitabil, in plan ideal 9i in realitate,la acel proces egalitarist 9i liberal de care trebuie si fu-gim. $i, la fel, ce este

^ce std Autoconrtiintd interioard?

Este vorba de o expresie folositi de slavofili, care, inmod verosimil, inseamni autocon;tiinld. panslaDd. M^g-nific ! S-a vazut totuli ci aulocongtiinla panslavi nu in-seamni absolut nimic; este obignuita exaltare a slavilor,eternul servilism rusesc fali de actele arbitrare ale slavi-lor de sud. Eu cred, in schimb, cA trebuie si lludim Si siiubim nu slavii in sine, ci numai ceea ce au original incomun, ceea ce ii deosebegte de Occident giit izoleazdde Europa. Nu trebuie se-i imitdm pe slavi, ci sd le srudiemspiritul $i si distingem in aspiraliile lor binele de rdu. N]tteste oportun si dorim o fuziune a noastri cu slavii; dim-potrivA, trebuie sa ceutem o combinalie avantajoasa gipentru noi, 9i pentru ei (si, poate, chiar qi pentru princi-piile con-servaroare lle Europei); trebuie si caut2im,repet, nu 2rnrestecrree 5i fuziunea incoerenti. ci trn eclri-

162

libru atent, care si menline o distinclie oportund intrenoi fi ceilalli slavi.

Si totusi de ce sA ne nelini$tim ? Nu este oare adeviratcd Austria si Turcia rczis/|d? De ce si ne temem de fuziune,cand ince nu edsti independenp politici a slavilor de sud ?

Mi ruginez si rispund la aceste intrebiri. Se rezisteAustria gi Turcia ! Austria nu a fost niciodati un pericolpentru noi 9i cu adt rnai pulin poate fi astizi, cu benefi-ca-i (pentru cine ?) amestecare democratica si cu instabili-tatea-i liberald. Existenla Turciei - mulli inleleg acest lu-cru - poate fi chiar avantajoasd atat p€ntru noi cnt gipentru cea mai mare parte a coreligionatilor nottri dinOrient (cel pulin pani clnd noi, ruqii, nu vom fi in md-suri sd o inlocuim in Bosfor).

Dar esre oare posibil ca un stat, oricat de mare, sd de-vine un garant etern ? Nu ne ste oare in fafe o Europaformidabil inarmatd ? Nu am vizut, pani mai ieri, catas-trofe mult mai neagteptate decAt dezagregarea unor puteriin care eterogeneitatea etnici a fost suficiend pentru a

deuna unitefii de interese Si forlei comune de spirit -puteri in care stratificarea orizontald gi ierarhice er^ pteaslabi pentru

^ trezi teamd. qi pentru a susiine disciplina

sociali ?

Se supravieluiasci Austria gi Turcia (mai ales ultima),cu alat mai mult cu cit noui, rugilor, ne sunt necesarecateva teoreme pregetitoare pentru ca slavismul pur etnicqi nesocotit de simplu se nu ne surprindi nepregetili cape mirele care, ajungind in miez de noapte, a dat de fe-cioarele licnite, lipsite de harul raliunii.

Aceastl teoreme, repet, trebuie sa fie suficient decomplexi pentm a fi naturala 9i aplicabila in practici;dar, in acelagi timp, ea trebuie si fie gi suficient de sim-pli, pentru a fi universal comprehensibili, Si si nu pre-tindi a pre.r'edea detaliile $i devierile pe care nu numaiatat de inratura sociologie, (lar nici Stiintele exacte nu lepot in(li\ idullliz:r cu lnlicipati(.

163

Unii dintre noi consideri cd sunt suficiente compasiu-nea, contactele culturale ti crefterea spiritului slav co-mun. Acest lucru este nu numai de dorit, dar gi inevitabil.Aceasti cregtere deja s-a verificat; dar problema este daclaceastd crestere a spiritului slav este avantajoasa pentrunoi, rugii, sau nu. Sunt cu adeverat inofensive pentruprincipiile fundamentale ale vietii noastre rusegti toatemigcdrile lumii slave ? Chiar trebuie se ne supunem tutu-ror aspiraliilor slave, aga cum un conducdtor slab 9i nesi-gur se supune pasiunilor gi proiectelor imprudente alesupugilor si ele adeplilor sdi ?

Repet cu amereciune: mi indoiesc cu tarie ca Rusiaeste cu adevirat tdniri. Noi, rugii, am trdit indelung; spi-ritul nostru a creat mult $i acum suntem in apropiereaunei granile teribile.

Arunclnd o privire congtiente intregii lumi slave ase-rnanetoare noud, observi.m un lucru straniu: popod celmai rimas in urmi, ultirna dinte naliunile slave care s-atrezit - naliunea bulgari - a inceput lupta, la inceputulnoii sale istorii, cu traditiile 9i cu autoritatea acelui bizanti-nism care std l^ b^za formei noastre statale, ale aceluibizantinism care ne-a insrruit, qi ne-a incurajat, si ne-a or-ganizat cu putere fi co€renli. Nici chiar bulgarii nu au pre-vazut unde ii va duce dezvoltarea logicd a ciraurnstantelorGnndeau ci luptau nurnai irnpotriva grecilor; dar circum-stantele i-au impins pind la ruptura cu Biserica ecumenici,in ale cirei principii nu exisE nimic specific grec sau slav.Bulgarii sunt slabi, sdraci ;i asuprili; bulqaii sunt tineri Sitn dreptul lor - asta se spune in Rusia. Tineri ti, slabi.Atenlie,

^ zis intr-o zi Sylla referindu-se la Iulius Cezar, in

ace$ tAnd| se ascund zece Mario (democratici).Nu este periculos dugmanul striin la care privim in-

totdeauna cu suspiciune; nu este teribil rivalul plrternicgi impetuos care, cu sinceritate, ne aftrnca in fata manusaunei rrri antice. Nu gerrnanul, nu frencezul 5i nici rnircirr

164

polonezul, inrr-rdit ;i totlrSi ostil. l'lai de ter.t.tut decat toliace$tia este fratele cel mai tanar gi aproape lipsit cle

apdrare care ne poate contanlina, datoritd inpruclenleinoastre, cll o boali ce ne poate fi fatali. Contarninareaneprevezute gi involuntare din partea unui vecin slab gi

de compdtimit este mai periculoasd dec?t ostilitatea des-chisi a r"rnui du5man indriznel.

Nici istoria renagterii cultutale cehe, nici tresiririlebrugte ale rdzboinicilor sXrbi qi nici macar revoltele polo-neze nu prezintd acel caracter enigmatic 9i teribil pe careil observim in pacifica Si pseudo-religioasa mi$care nalio-nali bulgard. intr-adevlt in sufletul rusesc, penfiu primadatd in toate istoria noasfte, numai in ceea ce priveSteproblema bulgari au intrat in conflict cele doua forlecare au creat forma noastri statali: originea noasha ehicaslavi ;i bizantinismul eclesiastic.

indepdrtarea, importanfa redusd qi aparenta al].dilalea acestor probleme greco-bulgare par sa complotezepentru ca societatea noastra se le neglijeze sensul real 9iimportanta deosebitd, pentru ca si existe o curiozitatemai micd in ceea ce le privegte, iar consecinlele se negaseasce nepregdtili, pentru ca 9i cei mai inlelepgi dintrenoi sa-gi atenueze puterea comprehensivi a inteligenlei.

Ajunge ! Am vorbit Si mi-am descarcat sufletul !

NorB

1, Koltov.2. impdratul bizantin Ioan 1 Tzimiskes a domnit intre

amr 909-YlO (n.ed. ).

3. Schopenhauer preferi budismul creStinismului gieste sus,tinut in aceasta de renumitlll Biichner. Este totutiinteresant faptul cl budismul - care, dupi spusele apA-ritorilor sii, nu adrnite nici un Dumnezeu personal - seapropie de creqtinism, sub multe aspecte, mai rnult decdtoricare alti religie. De exemplu, prin lnvi"titura b12n-defii, prin mt]]^ f^td de ceilalti si pdn ascerismul atnt desever fati de propia persoane.

4. Ceti Minej (Lecturi lunare): compila(ie hagiograficialcatuite din povestiri complete, ordonati dupi zilele lu-nii Si sfinfii corespunzatori (n.ed.).

5. Doctrina lui Proudhon, anarhicd,9i antiteista, darputernic impregnaE de spirit familial, a avut foarte putinsucces in r2ndurile tineretului nostru care preferi utopiimai voluptuoase - ca, de exemplu, fourierismul, cu in-tnlnirile sale libere in seli de cristal - severei familii ateegi muncitoare a lui Proudhon. in realitate, Proudhon esteun francez cu educatie germana. un hegelian. Si ne amin-tim de sectarii nogtri: ce predomini printre ei, spiritul fa-milial sau cel comunitar (adicd ceva mai mult, asemi.-nitor principiului statal) ? in domenitrl strict sexual, eioscileazi intre ascetlsmlll cel mai exagerat (scopiliD $i nfldesfrnu extrem. Se poate concepe in Rusia un socialistaseminitor bl2ndului german Struve (y. Trecut si gAn-dud, de Herzen), care aprecia fidelitatea Ei virtutea vii-toalei sale solii atXt de rnult inc2t si se adreseze unui fre-nolog penuu alegerea consoartei ? irrci un exernplu: imiamintesc cI am citit despre o femeie care a declarat (eraenglezoaica s:ru americanci): ,DacI \or acorda esalitatein clreptur:i fenreilor si voi avee puterea, r'oi orclona irne-

r6t

diat si se inchicli-r casele de joc si cafenelele, eclici tor' ceea ce-i lncleparteaza pe birbali de casd". in schimb, incazul in care ar fi obtinut o asemenea egzrlitatern o feneiesau o fati rusoaici, aceasta s-ar fi gdndit si se duci eainsirgi in loculile mai sus amintite.

6. A existat qi in America, in persoana. proprietarilorde terenuri $i de sclavi din Sud.

7. Mestnicestao (in rusd, nlesto inseamnd. loc)t cot11-plex sistem ierarhic ce s-a afirmat dupd inglobarea decitre Moscova a celorlalte state rlrseqti; in noua capitalecomuni, principilol acestora le-au fost acordate dernni-titi si funclii in raport cu impotanqa pe care o avuseserdin sistemul precedent. Aceastd structuri a luat sfnrqit cuPetru I (n.ed.).

8. Cr"rv2ntul rusesc mir, dincolo de sensurile lume gipace, i.ndica gi vechile colecriviti.ti terene$ti in cadrulcdrora er^ in vigoare proprietatea colective asupra pa-mnntului. FirI a ne adXnci in vechea probleml a originiloracestei institutiii, vom arninti cloar cd, in secolul trecut,ea a fost in centrul unei intense 9i fundamentale dezba,ted ideologice, ca urmare a apariliei lucrdrit Cdlcitorie tninteriorul RLLSiei (7847), de Alrgust Von Haxthausen. in-tr-ader.Ir, atat slavofilii cat $i populistii vedeau in comu-nitatea lereneasci (ce era cunoscut;, in afari, de nir, qi,

sub numele de obcin,a, iar printre slavii de sud, subacela de zadnq t) baza ongrnald a unei dezvoltiri eco-nomico-sociale a Rusiei, in sens capitalist (n.ed.),

9. Zad.nrya slar.ilor de sud avea Lln caracter familialnrr:lt mai marcat decnt obcina noastrd,. in zadntga pre.vala caracterul familial, in timp ce obcina mseascd areLln caracter mai nult comunitar li statal. in general. laslavii cle snd si la greci, principiul familial 9i patriadralprecum gi cel juridic si cir.il sr,tnt mai puternice clecit inRr,rsia. Insist din nou: asllprir ciror icleah-rri - farnilialesar-L rcligio;ise - s-iL concentrilt actiYilatea poetic?i a po

1 6fr

porului nostu? La ucraineni, greci ti sarbi nu existlpoezii mistice, in timp ce ruqii de cultnrd simpl'i, precumr2rskohxicii, posedi o bogatd literaturi de acest tip.

10. in Rusia premoscovite, ttdeli erau. principatele in-dependente glrvernate de descendenlii lui Rurik, duplcriteriul averii patrimoniale a familiei. Era vorba de unsistenl politic aseminitor, in parte, feudalismului occi-dental (n.ed.).

11. Leontie\, se referi la schisrna (mskol) provocatd.cle refuzul lalg al inovagiilor liturgice introduse in aniirc55-1"656 de patriarhul Nikon al Moscovei. Schismaticii

. (raskolnikD se defineau drept ,,vechii cred:nciogt" (staro-LEgD gi \ici t1'\dc r perseculiile feroce la care au fost supllginu au putut sI sferame rezistenla vechii si compactei lorcomunititi (n.ed.).

1.2. Motokant, duhobor,tt, btistt, skoplt. in complexa qi

pitoreasca lurne ruseascl ^

erczitIo! aceste secte repre-zentau doui tendinle opuse: molokant (bhttorii de lapte)qi, -duboborlt

(lnptetorii spirituali) aveau foartd puline incomun cu ortodoxia. Dezvollxea redusi a g2ndirii lorteologice, igoarea morald gi aspiralia la sin.rplitatea epociievanghelice sunt strens legate de spiritul protestant. Maiinteresanli gi, in plus, legatri de Biserica Ortodoxi (dupiobservaqia lui Leontiev) eralu hlistt (flageIalii sau, dupe oetimologie populari care reveli inclinalia lor misticd,

,,Hristo$ii") ,i skoplt (castt^\ii), acestia din urmi fiiind incigi mai extremigti. Sugestiva simbolistici religioase qi an-trenantele cerenonii orgiace ale acestor sectdri au fostdescrise intr-un mod admirabil de Andrei Belii in romanulsdu Ponunbelul de argint (n.ed).

1J. Pugaceuscina'. lermen cu care rugii inclica eveni-mentele legate de riscoala lui Pugacior' $i, in sens mailarg. perioacla istoric-; in care acestea au avut loc (n.ecl.).

14. Necizrer': terorisl rus in.rbibat cle anar-l.tismr"rl nil-rilistal ltLi Bakunin; crcatot- al unei reqele re\ olLL[ion;lfe, l)2tziltc

l,;,

pe mici celule; adept al unui dispre! absolut fagi de or.ice

. obstacol, moral sau de alta naturA, care l-ar putea impieclicain accederea la obiectivele sale politice; s-a ficut respon-sabil de uciderea unui mernbru al grupului seu care mlirnpafiegea acest extrcmism. Afacerea Neciaev, in intregulei, este descrisd in Demottii lui Dostoievski (n.ed.).

75. Hobok, din rusescul boboli (ci'tfi): numire dati.frecvent ucrainenilor, datoriti. pieptaniturii lor naqionale(n.ed.).

15. Vechii credinciogi.17. N.L Barsov: ,,Christianskoe citenie", O russkom

prostonarodnom mistitinne (,,Lectura cregtinaa.", Despre.mkticismul popon ui rus) (n.ed.).

18. Din acest motiv, un chinez $i un turc sunt, ln modnecesar, mai culqi decit un belgian sau un elvelian I

19. Numele Hostomtsl apare numai in cronicile ruseqtitarzii, incepand din secolul al XIIIlea. Ar fi vorba de unsemilegendar posa dnik impus de slavii din jurul laculuiIlmen locuitorilor din Novgorod. Piastit prilo:r^ dinagtiepolonezd istoric cunoscuti, care a domnit incepnnd dinanul 962. Asparuh sau Isperih: han al triburilor bulgarecare s-au arezat in an]U'l 679 intre Dunire qi Balcani; dinfuziunea acestui neam turcesc cu nucleele slave preexis-tente s-a ni.scut actualul popor bulgar (n.ed.).

20. S.-R. Taillandier: indMd cu convingeri liberale si,prin urmare, in mod inevitabil susgindtor al aqa-numituluitie?s Atut se arati. favorabil cehilor intr-un mod special, in-demnnndu-i insi ulterior si se indepdrteze de despotica gibizantina Rllsie. ,,Voi nu sllnteli asemenitori cu polonezii(...); voi, cehii, ati elaborat, gralie vecindtitii cu germanii,un acle\.drat tiers etut; binefdcitorii vogtri srint tolibr.rrghezi. Aclir-inile si cllvintele necugetate vii slrnt in in-tregime inutile. Tot etat de inutil este si aveti increclere inX{oscovn.' A;r se aclrcsa cehilor. ln arnii '70, zrcesr tiancez,

L-0

in paginile publicaliei Reuue des deu"t ntottcles. Sunl pe

deplin de acord cu el: qi cehii ne sunt noui total inutili21. Unele dintre aceste avantaje 9i dezalantaje au fost

enlrfirerate de mine in articolul Panslauizrtt i greki. NIivoi limita la a adanga clteva alte consideralii: a) bulgariisunt toli supuqi Turciei; grecii sunt impifiili intre douicentre, Atena gi Constantinopol, nu intotdear:na de

acorcl intre ele; b) bulgarii nu s-au risculat niciodati irl-potriva sultanului si in rindul 1or existi un partid care vi-seaze la un sultan turc ce ar trebrti si fie in acela5i timpgi 1ar bulgar; inapoierea poporr:lui s-a dovedit o forli;poporul bulgar este, intr-adevar, neindemanatic Si timid,dar gefii sii au $tiut sd explo^leze cu foarte multe abilitate,

spre propriul av^ntaj, ^ceasld

slibiciune; in timp ce grecii

igi vdrsau cu indrizneald singele in Creta, bulgarii se

stringeau cu viclenie in jurul sultanului, flcAnd astfel sd

ay^nseze cu mult cauza proprie; c) poporul bulgar este

mai plllin dezvoltat din punct de vedere intelectual decatcel grec; datoritd vicleniei conducitorilor sii, aceasti sli-biciune s-a tmnsformat in for'{d; este intr-adevir ugor sd-l

inqeli qi siJ faci si creadl ci schisrna nu este schisma, ce

Rusia il susline pe deplin qi cd lumea intreage este cu el;

greasl creeazi. probleme mai rnari, lipe si Sandeqte; d)grecii sunt mult mai culli qi mai bogali, daf in favoateabulgarilor joacl moda liberalismului etnografic; in favoarea

lor mai sunt $i ateii, demagogii, adversarii alltoriti{ii Bise-

ricii - in concluziie toli aceia care ignori legile Bisericiiecumenice sau sunt potrivnici spirituiui s;u (;i cati dinaceStia existi in lume !); e) in ceea ce prive;te armele,

br,rlgarii nu se tem de cele ale grecilor; impotriva lor sunttufcii qi, clacd ar fi nevoie, s-ar gisi si alli aliati. Temerilebulgarilor sunt in mare parte neillstificate S-ar puteaaclatrga gi altele, dar nu 1:oi insista ( 1874). Notn clin 1884:

treclrli acesti zece ani. slrnt foarte ptrline de aclirulixl la

l 1

aceste mai \rechi obsefl.'alii ale mele, Substanta proble-mei este aceeagi.

22. Staryint: ternen care, etimologic, indici persoa-nele in virctir; insi ln acest context indica notabilirilile,rnedicii, profesorii gi comercianlii popuiatiilor slave desud (n.ed.).

2J. Decretul fn.ed. ).

24. Iau in considerare nu simpatiile Fi antipatiile poli-tice aie slovacilo4 ci numai caracteristicile lor cr:lturale sifamiliale. Multi confundd, firi motiv, aceste doui reali-tati. Stim, de exemplu, cd ucrainenii au atdlat ci preferiunirea cu Rusia, uniunii poloneze, dar este imposibil sinu acceptem cd in obiceiurile gi ln yiafa lor culturala existimulte influente poloneze gi foarte puline rusegti.

25. Mica nobilime polonezi (n.ed.).26. Trebuie notat ci Leontiev nurnegte sdrbi pe to.tr

actualii iugoslavi, neglijnnd auronomia istorico-culturalia slovenilor gi a croatilor (n.ed.).

27. Skupscina era vechiul parlament s2rb (n.ed.).28. Este totugi necesar si fac citeva observafii, nu

pentru a absolvi, in totalitate, clerul grec, ci doar pentrua permite o mai clari inqelegere a problemei bulgare. Ve-chii episcopi orientali aveau numeroase defecte. Ei erau,intr-adevdr, nu numai pastori spirituali, ci qi conducdtoritemporari ai tuturor popoarelor ortodoxe din imperiulotoman. Deci pozilia lor era dificili, adesea chiar pericu-loasi. Ei pliteau cu o grea responsabilitate personalionorurile ;i recompensele materiale care le erau atribllite.Unii au plitit cu Yiata, 9i adesea fi'ri vin;a. Aqa, de exem-plu, celebtrl Patriarh Grigori, ce a fost spanzurat de rurciin anii'20, desi ii inclemnase de mai r-rtulte ori pe gleci si.nu se rizvruiteasce. Este de inleles ci o astfel de situalie,dezvoltind in episcopi foafie cunoscutele calitdti de au-tocontrol, voinli, capacitate aclministrative si ciiplomadcA,a clezlolat si clefcctele corespunzirtoare: arnbitit, a\.i(li-

lr2

tatea (uneori pentru pdstrarea comunitelii in vedereanenorocirilor), duritatea. Dar aceaste duritate era adresatdgrecilor tot atat cat si bulgarilor; nu exista in ea nici md-

car o adiele de spirit nalionalisf. Severitatea cu care clerulgrec ii trata pe bulgari nu poate fi inteleasd in nici un felca rezul^l al unor consideralii nalionaliste. A fost, celmult, o pdrere gregiti, provocati de slibiciune gi de lipsamijloacelor. Dace acum 50 de ani cei mai mulli dintrebulgari ar fi fost instruili in limba greacd (atunci la cea

bulgari nu se gandea nirneni), problema bulgari nici nuar exista. Majoritatea bulgarilor ar fi fost anlllatl din punctde vedere al sentimentelor gi al convingerilor.

2). Aga era.u numiti muntenii cregtini din imperiul oto-man, adesea dedali holiilor (n.ed.).

30. Nu am fost oare profet;i in aceasti afirmalje? La

un an dupe ce am scfis acestea, sarbii s-au rlsculat. A in-ceput ,,mi$carea" lor.

31. Nu ag vrea ca cinev^ sd considere aceste cuvinteale mele despre dezinteresul Rusiei o frazd" goald' sa.u

mistificatoare gi si inceteze sd aibe incredere in sinceri-t?te^ mea. Se inlelege cd nu existi Si nu trebuie si existeo polidce dezinteresati, pentru ce statul, spre deosebirede individ, nu are dreptul sa se autopigubeasce. Problenueste ca interesul flis in estul Europei conste tocrnai in dez-interes, in serlsul ci, actualmente, noi trebuie sd fim im-potriva oricarui tip de cuceriri 9i de unificiri in Europa,nu din spirit urnanitar, ci pentru a szlvgarda fo4a noastre.

$i cu cat naliunile ne sunt mai aseminitoare ca snnge qi

ca limbe, ct ^lal

m^i mult trebuie si le ginem la distanta,fdrd insa a intrerupe cu totul relaliile pe care le avem cu

ele. Sper se me explic mai bine in continuare. Consider,ln orice caz, ca pentru noi, ru$ii, unirea cu popoareleasiatice $i de origine necreitini este mult lnai potrivita,pentru simplul fapt ca in rXndul acestora spiritul euro-pean moclern nu a p'ltrut-ts 'inca in rnod iremeclialtil.

173

32. Nu va ftin zadar, sper, sa prezint acest sllbiect,ajuns pdni la mine prin surse sigure. O personalitate rusibogate Fi cultd, binecunoscurd 9i in Bosfor qi in Europa,a avltt, nu cu mult timp in urmi, o convorbire cu un totatat de cunoscut exponent al migcdrii populare cehe. inaceasta disculie, activistul ceh s-a lungit si prean.dreascdfaqi cle funclionarul nostru poporul rus gi, mai ales, gu-vernul nostru, vorbind despre simpatia sa fata cle noi sidespre respectul siu profund fali de monarhia noastrd.,,Dar, se inlelege" , a addugat el cu o profundi convingere,,,monarhia este o condilie trecitoare; puterea monarhicinu mai are viitor niciieri". Uimitor I De unde le vine arl-tor oamnei chibzuiti gi dotafi aceaste orbire, aceaste in-credere in progresul democratic ca in ceva indiscutabilmai bun ? Curn si. nu apreciezi atunci batjocura lui Herzenla adresa ortodoxiei republicane ! Contrazicerile lui Herzenin asemenea cazviii fac mare cinste.

33. Mi tem ci mi se va reproqa lungimea qi inoportun!tale a cee ce poate pi.rea o similitudine obisnuiti. in re-

^lit^te, o similitudine, cu condilia sd fie scurtd gi oportuni,

nu numai cd infrumusegeazd discursul, dar il gi face maiclar gi mai accesibil. Similitudinile lungi gi obositoareservesc doar la incurcarea gi devierea g2ndirii. De fapt, eulintesc spre ceva mai mult decnt spre o similitudine; in-driznesc sA propun un fel cle ipotezi generald despre gti-intra sociali qi istoricl Dactr m5, aflu pe pozilia potriviti saunu, dacd gindul meu este expus bine sau reu, aceasta este oalti problerni. As vrea, in concluzie, sd

^vefiizez ci scopul

meu nu este acela de a elabora o similitudine retorici, cide a ardta ci legile den'oltlrii qi ale decdderii statelor sunt,prin trdsi.turile lor generale, analoage nu numai cu legilelumii organice, ci, ir general, cu acelea ale generarii, exis-tentei gi decaderri (Enstehen, Dasein und VetEehen), c:repot priYi tot ceea ce existar gi ne este cLlnosclLt. Fiecare din-trc noi rstie cj statele ruor. Dar de ce se intimpl..i acest lu-

I r-4

cru ? in ce circumstante ? Aceste circumstante fatale suntele obsen abile in lumea care ne inconjoari ? Scopul meueste sd dau un rispuns la aceste intrebiri.

34. On est ddktrdd, \.or spune mul1i; dar asta este oalti problemi. On est ddbord€;i in ceea ce privegte ho-lera. Dar de ce sa nu-i spunem holerei pe nume, de cese-i splrnem tinerele, renaqtere, dezvoltar-e qi. organiz^re?

35. ASa au fost numili, dupi cucerirea islamicd, persaniirimaEi fideli vechii religii a lui Zoroastru (n.ed.).

36. Sisternul lui Linn€ este, de exemplu, total artificial.in schimb, datoriti organicitiqii ansamblului, sistemulbotanistului Bernard de Jussieu este mult mai natural.

37. Reformele lui Gladstone au ficut ca gi Anglia sd

ajungi din urmd roaLe celelalte natiuni europene pe ca-lea amestecului distructiv.

38. Stdtele Unite sunt C^fi^gin timpurilor moderne.O civilizalie deja veche, caldeeane, afirmati in formd re-publicani pe un sol virgin. in general, Statele Unite nuse pot propune niminui ca exemplu. Au treit ince preapulin, doar un secol. Vom vedea ce vor fi ele peste 25-50de ani. Gn ffecut exista in ele o varietate aproape com-pleti, exista sclavia qi

^ga mai departe; acum nu existi

nimic altceva in afard de simplificare gi amestec.) Dacdse vor extinde, imitand Roma gi Rusia, absorbind lirilevecine gi atat de diferite (Canada, Mexicul, Antile), qi

compensand in acest fel vartetate^ care a dispirut dupirdzboiul civil, Statele Unite vor avea poate nevoie de omonarhie. Mulli dinffe cei care au fost acolo sunt con-vinsi de aceasta.

39. John Stuart Mill vorbeqte despre faptul ci toti gan-clitorii antichitdtii erau consen-atori; numai astizi, dupdcit se pare, s-a clescoperit cnt de benefic este progresul.

40. Nr: este oare acler-drat cd in perioada alexandrinirr:ispiindirea cantilati\'zi a instruirii era mult mai mare decitin cpociL cen nlai creitoare a ci\.ilizzltiei grecesti:'

1,-'

41. Leontiev foloseste fird diferenliere expresiile e/a-nism gi ciuilizalie greacd, pe care actualmente tindem sile distingem cu exactitate; am dorit sd rirnnnefr fidelioriginalului (n.ed.).

CTJPRINS

Claudio Nltrtti: CuuAtu introdLtctiu

Capirolul l. vecbiul bizanti nisnrCapitolul II. Bizantinismul tn RusiaCapitolul IIl. Ce este slauismul ?

Capitolul IV. Ce este slauismt ? (contlnuare)Capitolul V. Din nou despre slauiCapitolul VL Ce este procesul de dezuoltare ?

Capitolul VIl. Despre fornTele statalecapitolul YIII- Despre longel)itatea statelorCapitolul IX. Despre uArstu statelor europeneCapitolul X. Din nou deqre udrsta

st6telor europeneCapitolul ){I. Conxparalie intre

Europa ;i statele anticbitdliiCapitolul XIL Concluzi.e

Note

Redactor: Rdzuan CODRESCUCorectol': Ileana BUCLTIEI

Telrnoredactor: Lam'entilr SIIEA

511

254/ot7189

1131-21

73L

143755

157

llibliolec:,,ASflA,r

-srBlu-l