Ok, treaba pe care trebuie s-o intelegeti voi, chiar acum, este ca nu sunt omul cu drogurile. N-am fumat niciodata tigari. N-as avea de unde sa stiu unde gasesc droguri grele. Cand eram clasa a V-a , am avut programul ala educational despre abuzul droguri. La sfarsit, toata lumea trebuia sa scrie un eseu despre cât de rele sunt drogurile, a fost un concurs și al meu a câștigat. L-am citi cu voce tare in fata clasei. SI am purat tricoul cu „keep kids off drugs” până în clasa a 10-a. Treea sa am grija pe holuri la delearii care incercau sa-mi vanda cocaina sau alti copii care imi spuneau ca n-o sa fiu cool daca nu trag lipici pe nas. Astea sunt lucrurile de care te avertizeaza, dar lucrurile astea nu se intampla niciodata.

In ultimul meu an de liceu, in vacanta, ieseam cu tipii astia care fusesera la acelasi liceu cu mine, dar terminasera mai devreme ca mine, Shane si Toby, cu colegul de camera a lui Toby, Max. Eram la ei in camera. Si.. trebuie sa intelegeti ca eram indragostita peste cap de Shane. Plecase la scoala in Portland si nu-l mai vazusem de 3 luni. Asa ca am mers in camera lui Toby si a lui Max, unde el si ceilalti oameni stateau, beau, vorbeau. La inceput eram 10 oameni acolo, dar timpul a trecut si am ramas doar eu cu astia trei baieti. Si s-au decis sa fumam niste iarba.

Nu m-au presat sau ceva. M-au intrebat doar daca vreau si eu am spus da. Eram atat de stangace, ca radeau de mine in timp ce incercam sa aprind jointul si sa targ cum trebuie in piept. Pe multi nu-i prea ia prima data, dar pe mine m-a luat, rau de tot. Si apoi Max s-a oferit sa-mi faca masaj pe spate.. si am sfarsit pupandu-ne pe podea dupa ce Toby si Shane adormisera.

Asa am descoperit ca-mi place iarba. E genial. Cand fumez, totul e relax, totul e amuzant. Eu nu sunt niciodata relaxata in viata de zi cu zi. Si ma simt desteapta si frumoasa si foarte creativa. Este ca o vacanta ca sa scap de mine. In fine, Jodie zicea ca ciupercile sunt cam la fel ca experienta, doar ca dau si ceva halucinatii. „Ceva” halucinatii? Intelegeti? Oricum, cred ca niciunul din noi nu si a dat seama cat de tare ne a luat. Erica- ea fiind evident cea mai speriata dintre noi toti. A fost mai... enervant decat m-am gandit ca o sa fie Ma gandeam ca o sa fie infricosator, dar intr-un fel amuzant? Pentru ca, ma gandesc, mi-am dat seama ca daca esti pe trip, chiar o iei razna pentru ca stii ca ceea ce vezi nu e real. Dar nu functioneaza asa.

Pentru ca da, stii ca ceea ce vezi nu e real, e ca si cand te-ai uita la un film la TV fara ecran. Dar cateodata, nu conteaza atat de tare ca stii ca nu e real , ca tot simti ca e. Ai impresia ca e pe bune, desi tu stii prea bine ca nu e. Pentru ca tripul face, cumva, lucurile imposibile sa para complet posibile. Ceea ce e minuant, e uimitor, si mindblowing- mai putin cand nu e.

Uite, credeti-ma pe cuvant, chiar mi-as dori s-o pot ajuta. Imi doresc sa stiu ce s-a intamplat . Era chiar acolo, si dintr-o data, a disparut. Ca intr-un numar de magie. Chiar ca nu stiu ce s-a intamplat sau unde e ea. Ce? Jodie n-a facut nimic. Era cu mine, mangaind pisici imaginare. Erica era prietena noastra, n-aveam niciun motiv sa-i facem rau. Inteleg, va faceti doar munca. Da, avea probleme. Lua medicamente, mergea la psiholog. Si da, adica, ma simt vinovata ca i-am dat droguri, trebuia sa ne dam seama ca poate creierul ei este diferit fata de restul. Dar s-a gandit ca ar putea sa incerce ceva nou. Cum sa-i spui nu la asta? Daca cineva vrea sa faca ceva nebunesc pentru ca are impresia ca o sa-l ajute, cum poti sa-i spui nu? Nu stiu cat de rau a fost. Poate a fost foarte rau pentru ea. Poate, poate a facut ceva ca sa-si faca

rau. Poate nu putea sa faca fata la ceea ce vedea- poate a dat-o peste cap. Sau poate ca nu. Poate ca nu e (moarta). Poate ca doar a fugit. Poate ca e pe undeva. Si poate ca e mai bine. Si prefer sa cred asta, intelegeti? Prefer sa cred ca ... se ascunde. Ca poate, atunci cand o sa fie gata, o sa se intoarca.