Să deschidem la Romani 8. Să examinăm aceste versete împreună, să observăm contextul textului de azi și să observăm încă o dată modul în care gemetele vor fi transformate în bucurie. Romani capitolul 8, să începem la versetul 18. Pavel spune: „consider că suferințele din perioada actuală nu înseamnă nimic pe lângă gloria care va fi revelată în noi”. Pavel nu minimalizează suferințele pe care creștinii trebuiau să le înfrunte în acele vremuri. De fapt, creștinii au suferit mult în timpul conducătorilor romani, erau încercări aspre, mai ales atunci în 56 e.n., momentul în care Pavel scrie această scrisoare. Nero era împărat. Din păcate, mulți creștini erau arși de vii, unora le erau cusute piei de animale și erau fugăriți de căini. Alții erau folosiți ca torțe vii, li se dădea foc atunci când se lăsa întunericul. Într-adevăr era multă suferință. Pavel când spune: „consider că suferințele din perioada actuală” sunt un nimic, el doar le compara cu gloria pe care acei creștini unși urmau s-o primească. Care glorie? Pavel făcea referire la gloria cerească. Gloria cerească care vine o dată cu învierea lor. Acum versetul 19: „Căci creația”, așa cu a fost arătat reprezintă omenire, „așteaptă revelarea fiilor lui Dumnezeu, da, o așteaptă cu nerăbdare”. Creația, sau oamenii care au speranță pământească… „Revelarea fiilor lui Dumnezeu”, asta așteptăm arzător, asta ne dorim

foarte mult. Revelarea fiilor lui Dumnezeu are loc atunci când cei unși, înviați, sunt împreună cu Cristos la Armaghedon, luptând împreună. Iar apoi conducând o mare mulțime spre lumea nouă. Așa începe revelarea fiilor lui Dumnezeu. Revelarea lor continuă pe parcursul celor o mie de ani, pe măsură ce aceste persoane alese, cei unși ca fii ai lui Dumnezeu, vor servi drept preoți în funcție și vor începe să aplice beneficiile și binecuvântările jertfei de răscumpărare asupra oamenilor imperfecți. Reținem, revelarea lor va avea loc treptat pe tot parcursul celor o mie de ani și bineînțeles, până când imperfecțiunea nu va mai exista. Și aceste lucruri le așteptăm cu nerăbdare. Versetul 20: „Deoarece creația”, omenirea, „a fost supusă inutilității nu din proprie voință”. Cine a supus-o? Ei bine, Iehova Dumnezeu. El a supus omenirea inutilității. Când a fost decretată sentința cu moartea în cazul lui Adam, toată omenirea a fost afectată. Nu exista nicio posibilitate ca omul să se elibereze singur; tu, eu nimeni, din păcat, suferință, moarte, frustrare, am fost supuși inutilității. Nu din proprie voința așa cum a spus Pavel. Nu, Iehova. Iehova le-a permis lui Adam și Evei să aibă urmași. Nu am avut niciunul de ales în această chestiune. Deci nu din proprie voință. Dar partea frumoasă este că a fost supusă pe baza speranței, priviți vă rog versetul 20: „cel ce a supus-o,

pe baza speranței”. Iehova a făcut asta. Care speranță? Care este ancora noastră? Care este speranța pe baza căreia toate acestea au fost supuse? Este Geneza 3:15. Geneza 3:15, sămânța promisă, a oferit un motiv de speranță. Faptul că Iehova Dumnezeu nu îți va abandona niciodată scopul lui inițial cu privire la omenire. Și acesta este lucrul care îl așteptăm cu nerăbdare. Acum versetul 21. În versetul 21 se pot observa etape distincte. Haideți să îi identificăm și să vedem foloasele maxime pe care le putem trage din versetul 21. „Creația”, din nou omenirea, „va fi eliberată din sclavia stricăciunii”. Să ne oprim puțin aici. Aici găsim prima etapă. Prima dată trebuie să fim eliberați din „sclavia stricăciunii”. Deși Adam, deși era perfect, avea un corp care se putea strica sau deteriora. Este adevărat. Dar când a păcătuit, el a devenit SCLAV al stricăciuni sau al deteriorării. Iar el a lăsat moștenire această sclavie a stricăciunii. A transmis această stare urmașilor săi. Astfel că sclavia stricăciunii este cea care produce bolile, îmbătrânirea, toate afecțiunile, moartea. Această stare este ceea ce Iehova Dumnezeu va elimina treptat pe parcursul Domniei de O Mie de Ani. Această sclavie. Astfel, la sfârșitul celor o mie de ani vom dobândi perfecțiunea. Vom fi în aceeași condiție în care au fost Adam și Eva… perfecți! Înainte să păcătuiască, Adam și Eva au fost

perfecți. Dar aveau ei viață veșnică? NU. Ei aveau perspectiva vieții veșnice. Astfel că, în cele din urmă Iehova Dumnezeu urma să-i conducă la pomul vieții și doar astfel ar fi putut avea garanția vieții veșnice. Da, erau perfecți. Dar noi? Și noi la sfârșitul celor o mie de ani voi fi perfecți. La fel cu au fost Adam și Eva. Și apoi? Haideți să vedem. Etapa a doua. În versetul 21: „va avea glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu” Acum, ce înseamnă asta? În acest moment suntem perfecți, la sfârșitul celor o mie de ani. Satan va fi dezlegat pentru acel test final. Numele celor care nu trec acel test nu va fi găsit în cartea vieții. Cei care sunt loiali, care și-au păstrat mereu integritatea, numele acestora a fi veșnic gravat în cartea vieții ca fiind perfecți, mereu loiali, demni să primească dreptul de a trăi veșnic pe pământ. În cele din urmă Iehova însuși îi va declara drepți, în sensul deplin al cuvântului și îi va adopta ca fii pământești ai lui Dumnezeu. Copii pământești. Și într-adevăr atunci se v-a împlini promisiunea de a intra glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu. Este interesant că comentariu pentru textul din această dimineață spune că vom și locuitori permanenți ai paradisului pământesc… permanenți! Acum nu suntem locuitori permanenți ai pământului, nici măcar o bucățică, deoarece suntem locuitori temporari. Noi trăim prefigurarea Sărbătorii Colibelor. Este temporar,

trăim în colibe. Atunci, când ne părăsim coliba? Pentru a deveni locuitori permanenți ai pământului. Când ieșim din colibă? Cum ați răspunde? a) imediat după Armaghedon; b) după o mie de ani când suntem perfecți; c) când trecem peste testul final și suntem declarați drepți pentru viață. Care este răspunsul? C! Atunci devenim locuitori permanenți cu perspectiva vieții veșnice. Haideți să recapitulăm. Ce am învățat? Suferințele prezente, conform versetului 18, au valoarea zero. Nu minimalizăm suferințele pe care le avem, pe care frații noștri le au, sunt lucruri serioase. Dar, în comparație cu experiența pe care o să o simțim când fii glorificați ai lui Dumnezeu vor începe să-ți îndeplinească sarcinile în folosul omenirii, în folosul meu și al tău, au valoarea zero. Fie ca așteptarea arzătoare a acestor lucruri să ne dea imboldul de a ne păstra integritatea până la Armaghedon! Până la Domnia de O Mie de Ani, să continuăm să ne păstrăm integritatea și bineînțeles, fie ca această așteptare arzătoare să ne îmboldească să rămânem integri până după testul final. Și astfel, în acel moment, să se împlinească și în cazul nostru promisiunea lui Isus din Ioan 3:16. Viață veșnică! DA! Glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu.