Jurisprudență a Înaltei Curți de Casație și Justiție

privind fapte de corupție

Nume: Barbu Alina-Elena

Grupa: 3A9

Disciplina: Drept penal

1) Propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie -Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei în

dosarul 95/P/2015, privind pe inculpaţii Bica Mihaela Alina şi Pop Şerban -luare de

mită şi participaţie improprie sub forma determinării cu intenţie la săvârşirea fără

vinovăţie a infracţiunii de abuz în serviciu.

La apelul nominal , ambii inculpați au fost însoțiți de apărătorii lor. Reprezentantul

Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat admiterea propunerii de arestare preventivă a

inculpaţilor Bica Alina Mihaela şi Pop Şerban, astfel cum a fost formulată prin referatul

parchetului. A arătat că, din materialul probator existent în cauză, respectiv declaraţiile

martorului denunţător Mihăilescu Ionuţ, ale coinculpatului Simu Horia, precum şi din declaraţiile

altor persoane, rezultă următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul Pop Şerban s-a adresat de mai multe ori inculpatului Simu Horia - care avea un

dosar la DIICOT, în care se pronunţase o soluţie de netrimitere în judecată, infirmată ulterior -

spunându-i că poate obţine o soluţie de netrimitere în judecată, dacă va da o sumă de 1,5

milioane de curo. Inculpatul Simu Horia a arătat că nu poate să dea această sumă de bani şi, în

aceste împrejurări, între inculpaţii Pop şi Simu au avut loc mai multe întâlniri. Astfel, într-una

dintre întâlniri, inculpatul Pop Şerban i-a relatat inculpatului Simu Horia ca persoane importante

i-au spus că poate obţine această soluţie şi că, în caz contrar, se va expune unei măsuri privative

de libertate, atât el cât şi soţia acestuia. Inculpatul Simu Horia i-a spus acestuia că sub nu poate

obţine această sumă, având loc, astfel, negocieri asupra sumei de bani, ajungându-se în final la

suma de 230.000 euro. în aceste împrejurări, inculpatul Simu Horia a procurat suma de 150000

de euro, pe care a remis-o inculpatului Pop Şerban, într-un plic, prin intermediul unei martore,

respectiv Dumitru Camelia. Diferenţa de bani, până la 230.000 de euro, a fost remisă în baza

unor contracte de asistenţă juridică încheiate cu societatea de avocatură în care activa şi

inculpatul Pop Şerban, urmând ca societăţile lui Simu Horia să remită tranşe lunare de câte 4000

de euro.

Inculpatul Pop Şerban a luat legătura cu denunţătorul Mihăilescu Ionuţ şi i-a transmis acestuia

că ar dori să se întâlnească cu procurorul şef DIICOT, pentru a-1 sprijini pe un client al său, care

are un dosar la DIICOT. De asemenea, inculpatul Pop Şerban i-a spus că are delegaţie în dosarul

respectiv şi poate să vină să-l reprezinte pe Simu Horia, fără să creeze suspiciuni.

Denunţătorul a arătat că, iniţial inculpata Bica Mihaela nu a dat importanţă solicitării

inculpatului Pop Şerban, însă, conform declaraţiei date, denunţătorul Mihăilescu Ionut s-a aflat

ulterior într-un local unde erau atât inculpata Bica Mihaela cât şi inculpatul Pop Şerban, care au

avut o discuţie particulară.

După această discuţie, în cursul lunii iunie 2014, Bica Mihaela Alina l-a chemat în biroul său

pe procurorul Voineag Marius şi i-a comunicat că Inspecţia Judiciară urmează să efectueze un

control cu privire la dosarele vechi şi, în consecinţă, i-a solicitat să dispună o soluţie în acel

dosar.

În declaraţiile date, procurorul Voineag Marius a arătat că i-a adus la cunoştinţă inculpatei

Bica Alina că nu are posibilitatea să dea o soluţie în dosar, întrucât a făcut o cerere de comisie

rogatorie şi, în funcţie de aceasta, ar putea să previzioneze o soluţie. De asemenea, a arătat că a

avut două discuţii cu inculpata Bica Alina Mihaela, după care acesta a făcut cerere de

redistribuire a dosarului, iar dosarul a fost redistribuit, procedural, unui alt procuror, respectiv

Purcărin Cătălin, care, anterior, emisese soluţia de clasare.

Din declaraţiile procurorului Purcărin Cătălin rezultă că acesta a avut o discuţie cu inculpata

Bica Alina Mihaela, care i-a spus că există presiune din partea Inspecţiei Judiciare, cu privire la

dosarele nesoluţionate. Procurorul Purcărin Cătălin a dat o soluţie clasare şi a recunoscut că nu a

analizat în niciun fel probele care erau administrate de la data infirmării soluţiei de clasare.

Ulterior, martorul denunţător Mihăilescu Ionuţ a primit copia soluţiei de la inculpata Bica

Alina Mihaela şi a remis-o inculpatului Pop Şerban, primind suma de bani de 20.000 de euro, din

care a reţinut o datorie pe care o avea către Pop Şerban, de 2500 de euro. Ulterior remiterii sumei

de bani, denunţătorul Mihăilescu Ionut s-a întâlnit cu inculpata Bica Alina Mihaela şi i-a remis

suma de bani.

A susţinut că declaraţiile denunţătorilor se coroborează cu declaraţiile inculpatului Simu

Horia şi ale procurorilor Voineag Marius şi Purcărin Cătălin, din care rezultă că inculpata Bica

Alina Mihaela avea un interes cu privire la dosarul respectiv. De asemenea, rezultă că inculpata a

primit suma respectivă de bani pentru soluţia dispusă, astfel că a avut un interes în emiterea

soluţiei. Cum infracţiunea de luare de mită este o infracţiune gravă, discuţiile s-au purtat prin

intermediari, dar coroborând declaraţiile succesive ale denunţătorilor, ale procurorilor şi ale

celorlalţi martori rezultă că fapta există.

Faţă de aceste aspecte, a susţinut că la dosar sunt suficiente probe din care rezultă suspiciunea

rezonabilă că inculpata a săvârşit faptele reţinute în sarcina acesteia, fapte ce prezintă o gravitate

deosebită, în cauză fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 202, art. 223 alin. 2 Cod procedură

penală, care impun luarea măsurii arestării preventive, precum şi condiţia proporţionalităţii între

gravitatea faptelor şi măsura preventivă a arestării preventive.

Cu privire la inculpatul Pop Şerban:

A arătat că se conturează existenţa faptei de dare de mită în modalitatea arătată, fiind întrunite

condiţiile prevăzute de lege. Cu privire la situaţia de fapt, a arătat că inculpatul Pop Şerban l-a

determinat pe inculpatul Simu Horia să încheie contracte de asistenţă juridică în valoare de

80000 de euro, iar după primirea sumei de bani de către inculpată societatea de avocatură nu a

mai solicitat suma de 4.000 euro lunar de la cele două societăţi.

A susţinut că, având în vedere poziţia pe care a avut-o inculpata Bica Alina Mihaela, de procuror

şef în cadrul DIICOT, precum şi faptul că inculpatul Pop Şerban are pregătire juridică,

cunoscând gravitatea faptelor, lăsarea acestora în stare de libertate prezintă pericol concret pentru

ordinea publică. Astfel, prin faptele inculpaţilor, s-a adus atingere întregului corp al procurorilor,

inducându-se ideea că anumite persoane din sistemul judiciar sunt capabile să negocieze soluţii

pe seama unor persoane care au o anumită notorietate şi forţă economică sau un avocat este

dispus să săvârşească astfel de fapte pentru a obţine anumite soluţii.

Concluzionând, a solicitat admiterea propunerii parchetului şi în consecinţă arestarea preventivă

a inculpaţilor.

Apărătorul ales al inculpatei Bica Alina Mihaela

Având cuvântul, a susţinut că, la acest termen de judecată sunt puse în balanţă declaraţia

inculpatei Bica Alina Mihaela şi denunţul formulat de către Mihăilescu Ionuţ, însă, practic,

singura probă incriminatoare este denunţul celui din urmă.

A susţinut că, în referatul cu propunerea de arestare preventivă, la pagina 14, se arată de către

procurorul de caz că nu a existat un control al Inspecţiei Judiciare din cadrul CSM, însă la pag.

239 din voi, 1 de urmărire penală există adresa nr. 4548/IJ/2015, trimisă procurorului de caz la

data de 12.08.2015 şi o copie a raportului de control efectuat de CSM. Rezultă astfel că

procurorul Voineag Marius nu a fost influenţat, nu s-au exercitat presiuni asupra acestuia din

partea procurorului şef al DIICOT, Alina Bica. De asemenea, din declaraţiile date de procurorii

Voineag Marius, Codruţa Trandafir şi Purcărin Cătălin, rezultă, în mod indubitabil, că s-a

efectuat un control al CSM, iar inculpata Bica Alina, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a pus

presiune pe toţi procurorii din subordine, solicitând ca toate dosarele vechi să fie soluţionate. Pe

lista de grefă, ce cuprindea cele 82 de dosare vechi, nesoluţionate, solicitată de către inculpata

Bica Alina, se afla şi dosarul în discuţie.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, a susţinut că Inspecţia

Judiciară din cadrul CSM nu a efectuat un control punctual stabilit, ci la acea dată se desfăşurau

inspecţii, la diferite unităţi de parchet din ţară. Inculpata Bica Alina s-a prevalat de aceste

zvonuri şi a exercitat presiuni, întrucât acest dosar fiind din 2012 nu îndeplinea condiţiile de

verificabilitate.

Apărătorul ales al inculpatei Bica Alina Mihaela, având cuvântul, în continuare, a arătat că

actele de urmărire penală efectuate în 2006-2007 în dosarul DIICOT, au fost clasate odată, în

29.02.2012, soluţia fiind confirmată de către procurorul şef de la acel moment. La data de

28.11.2012, la 9 luni de la clasare, procurorul Hosu Georgiana a infirmat parţial soluţia de

clasare, doar cu privire la Horia Simu şi câteva persoane, deşi plângerea Bancpost era tardiv

formulată, iar din anul 2012 până în anul 2014 nu s-a efectuat niciun act de urmărire penală în

dosar.

A apreciat că declaraţia dată de procurorul Voineag Marius este supusă dubiului, în fapt

acesta a solicitat redistribuirea dosarului, iar dosarul a fost redistribuit procurorului Purcărin

Cătălin, având în vedere volumul de muncă al fiecărui procuror şi faptul că acesta cunoştea deja

dosarul.

Referindu-se la denunţătorul din cauză, Mihăilescu Ionut, a susţinut că, într-un alt dosar de

urmărire penală a asistat la audierea acestuia de către procurori şi, deşi iniţial acesta a susţinut că

inculpata Bica Alina nu are nicio implicare în dosarul respectiv, ulterior, a revenit şi a afirmat că

va spune ce vor procurorii, numai să fie lăsat să plece acasă. Astfel, în timp ce era încarcerat,

denunţătorul a înţeles să dea o declaraţie mincinoasă, în sensul că inculpata Bica Alina a primit

bani, în condiţiile în care niciunul dintre ceilalţi martori nu afirmă acest lucru, confirmând de

fapt că inculpata Bica Alina dorea ca toate dosarele vechi să fie soluţionate, iar beneficiul obţinut

de către denunţător, în urma denunţului formulat, rezultă din precizările făcute de DNA cu

privire la rechizitoriul din dosarul „Bica 2".

A susţinut că, propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpatei, formulată doar

în baza unui denunţ, este excesivă, inoportună şi disproporţionată. Dacă inculpata ar fi prezentat

pericol social, DNA ar fi formulat această propunere de arestare preventivă imediat după ce faţă

de aceasta s-a dispus de către instanţă măsura preventivă a controlului judiciar, respectiv

21.04.2015.

A arătat că, potrivit Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, gravitatea faptei pentru care o

persoană este cercetată, nu justifică luarea măsurii arestului preventiv. Prin urmare, luarea acestei

măsuri preventive faţă de inculpată este inoportună şi excesivă, întrucât are la bază doar denunţul

mincinos formulat în cauză.

JUDECĂTORUL DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI

Asupra cauzei penale de faţă:în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin propunerea de arestare preventivă nr.95/P/2015, înregistrată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie

şi Justiţie la data de 1 septembrie 2015, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -

Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Infracţiunilor de Corupţie, în temeiul

dispoziţiilor art.224 din Codul de procedură penală a solicitat arestarea preventivă, pe o perioadă

de câte 30 de zile a inculpaţilor Bica Alina Mihaela şi Pop Şerban, de la data de 2 septembrie

2015pentru săvârşirea infracţiunilor de:

I. luare de mită prev. de art. 289 C pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 7 lit. b

din Legea 78/2000, constând în aceea că, în calitate de procuror şef al Direcţiei pentru

Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a acceptat şi a primit indirect,

de la Simu Horia suma de 17.500 euro la data de 8 noiembrie 2014, ca recompensă pentru că, în

legătură cu atribuţiile sale de serviciu a determinat soluţionarea dosarului nr.335/D/P/2012 prin

clasare corespunzător interesului persoanei cercetate în acest dosar, Simu Horia. Suma de bani a

fost remisă de Simu Horia indirect, respectiv prin intermediul complicelui, inculpatul Pop Şerban

care l-a rândul său a realizat legătura cu inculpata prin intermediul martorului denunţător

Mihăilescu Ionuţ Florentin;

II. participaţie improprie sub forma determinării cu intenţie la săvârşirea fără vinovăţie a

infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.52 alin.3 raportat la art. 132 din Legea nr.

78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, în calitate de procuror şef al

Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a determinat,

cu încălcarea îndatoririlor de serviciu soluţionarea dosarului nr.335/D/P/20I2, prin clasare, la

data de 9.07.2014, contrar probelor administrate în cauză şi numai în interesul numitului Simu

Horia. Ca urmare a demersului inculpatei BICA ALINA MIHAELA, a fost dispusă soluţia de

clasare în dosarul nr.335/D/P/2012 de către procurorul Purcărin Cătălin, care a acţionat fără

vinovăţie; şi Pop Şerban pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de dare de

mită prevăzută de art.48 alin.l raportat la art.290 Cod penal raportat la art.6 din Legea

nr.78/2000, constând în aceea că, în vederea realizării interesului numitului Simu Horia de

soluţionare a dosarului nr.335/D/P/2012, din suma de aproximativ 230.000 euro primită de la

mituitor a remis martorului denunţător Mihăilescu Ionuţ Florentin, la începutul lunii noiembrie

2014, suma de 20.000 euro iar înţelegerea infracţională dintre complicele POP ŞERBAN şi

martorul denunţător Mihăilescu Ionuţ Florentin a fost ca suma de 20.000 euro să fie remisă de

către cel din urmă procurorului şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate

Organizată şi Terorism, numita Bica Alina Mihaela, ca răsplată pentru că aceasta a determinat

soluţionarea dosarului nr.335/D/P/2012 în care era cercetat numitul SIMU HORIA printr-o

soluţie de clasare, de la data de 02 septembrie 2015 până la 01 octombrie 2015, inclusiv.

Astfel, pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art.226 alin.l şi 2 C.pr.pen.

Curtea:

Va admite propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă înalta Curte

de Casaţie şi Justiţie -Direcţia Naţională Anticoruptie - Secţia de combatere a infracţiunilor de

corupţie, privind pe inculpaţii Bica Alina Mihaela şi Pop Şerban.

-În baza art.223 alin.2 C.pr.pen rap. la art.202 alin.l, 3, 4 lit.e C.pr.pen., va dispune arestarea

preventivă a inculpaţilor Bica Alina Mihaela şi Pop Şerban pe o perioadă de 30 de zile, de la data

de 02 septembrie 2015 la 01 octombrie 2015, inclusiv.

-In baza art. 230 C.pr.pen., va dispune emiterea de îndată a mandatelor de arestare preventivă

pentru inculpaţii Bica Alina Mihaela şi Pop Şerban.

în baza art.275 alin. (3) Cpr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina

acestuia.

-Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în

sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:

În baza art. 226 alin.l şi 2 C.pr.pen. admite propunerea de arestare preventivă formulată de

Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia

de combatere a infracţiunilor de corupţie, privind pe inculpaţii Bica Alina Mihaela şi Pop Şerban.

în baza art.223 alin.2 C.pr.pen rap. la art.202 alin.l, 3, 4 lit.e C.pr.pen., dispune arestarea

preventivă a inculpaţilor BICA ALINA MIHAELA si POP ŞERBAN, pe o perioada de 30 de

zile, de la data de 02 septembrie 2015 la 01 octombrie 2015, inclusiv.

In baza art. 230 C.pr.pen., dispune emiterea de îndată a mandatelor de arestare preventivă

pentru inculpaţii Bica Alina Mihaela şi Pop Şerban.

în baza art.275 alin. (3) C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina

acestuia.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în

sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

2) Decizia nr. 100/A/2015,Dosar nr. 460/2/2014- infracțiue de trafic de influență

Situația de fapt:

În fapt, s-a reţinut în rechizitoriu că la data de 10 octombrie 2013, Direcţia Naţională

Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti, a fost sesizată de către Direcţia Generală

Anticorupţie - Serviciul Anticorupţie pentru Municipiul Bucureşti, privind denunţul formulat de

către L.Ş. cu privire la săvârşirea unei fapte de corupţie de către M.G.L., avocat în cadrul

Baroului Bucureşti, L.Ş. fiind audiat la aceeaşi dată în legătură cu denunţul sus-menţionat.

Conform denunţului respectiv, s-a reţinut că în data de 12 aprilie 2013, L.Ş. a fost depistat de

către lucrători de poliţie din cadrul Direcţiei Generale a Municipiului Bucureşti, Brigada Rutieră

pe Bulevardul Timişoara din municipiul Bucureşti în timp ce conducea autoturismul marca MG

R. cu nr. de înmatriculare B....., având autorizaţia de circulaţie provizorie expirată, motiv pentru

care i-a fost întocmit Dosar penal înregistrat sub nr. 4874/P/2013 la Parchetul de pe lângă

Judecătoria sectorului 6 Bucureşti sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii prev. de

art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. ((1) Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile

publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat, se pedepseşte cu

închisoare de la unu la 3 ani.)

Ulterior datei de 12 aprilie 2013, data depistării în trafic, denunţătorul L.Ş., prin intermediul

martorului S.I., a stabilit o întâlnire inculpata M.G.L., avocat în cadrul Baroului Bucureşti. Cu

ocazia acelei întâlniri denunţătorul i-a expus inculpatei situaţia sa juridică, cei doi convenind să

ia legătura la o dată ulterioară, după ce denunţătorul va primi citaţia de la organele de poliţie. În

cadrul acestei întâlniri inculpata a precizat că îl va reprezenta pe denunţător în faţa organelor de

anchetă în calitate de avocat, însă nu s-au făcut referiri cu privire la onorariul acesteia şi nici cu

privire la modalitatea în care inculpata urma să îşi realizeze „serviciile".

La data de 30 aprilie 2013, L.Ş. a primit la domiciliul său o citaţie emisă de către D.G.P.M.B.

Brigada Rutieră în Dosarul pentru a se prezenta în data de 15 mai 2013, în vederea audierii sale

în calitate de făptuitor. Citaţia astfel primită avea menţiunea referitoare la numele şi prenumele

organului de cercetare penală, respectiv al subcomisarului de poliţie M.C.

În consecinţă, având în vedere discuţia anterioară cu inculpata, la începutul lunii mai 2013,

denunţătorul L.Ş. a luat legătura telefonic cu aceasta, ocazie cu care i-a relatat acesteia despre

citaţia primită, iar cei doi au convenit să se întâlnească la locul de muncă al denunţătorului,

ocazie cu care L.Ş. a remis inculpatei citaţia primită de la organul de urmărire penală în dosarul

în care era cercetat. La un interval scurt de timp, de câteva zile, inculpata l-a contacta telefonic

pe denunţător şi au stabilit din nou o întâlnire la locul de muncă al acestuia. Cu ocazia acestei

întâlniri, fără a fi prezente alte persoane la discuţia dintre cei doi, inculpata M.G.L. i-a spus

denunţătorului că „prin intermediul unei colege, îl cunoaşte pe poliţistul menţionat pe citaţie" şi

poate să rezolve problema în mod favorabil", respectiv să obţină o soluţie de neîncepere a

urmăririi penale" solicitând pentru acest „serviciu" suma de 1.500 de euro („pentru rezolvarea

dosarului în mod favorabil denunţătorului"), bani despre care inculpata a precizat că îi va da atât

poliţistului M.C., respectiv suma de 500 de euro, cât şi procurorului de caz, respectiv suma de

1.000 de euro, în schimbul acestei sume de bani dosarul în care denunţătorul era cercetat urmând

să fie soluţionat cu neînceperea urmăririi penale. Tot în cadrul acestei discuţii, denunţătorul a

făcut referiri la cuantumul onorariului cuvenit inculpatei în calitate de avocat, aceasta din urmă

neprecizându-i niciun cuantum al vreunei sume, specificându-i lui L.Ş. că „noi doi ne

înţelegem". Cu privire la suma de 1.500 de euro solicitată de către inculpată, denunţătorul i-a

precizat acesteia că la acel moment nu dispune de respectiva sumă de bani, dar va încerca să facă

rost în perioada următoare.

La data de 15 mai 2013, L.Ş., însoţit de avocatul său, inculpata M.G.L., s-a prezentat la sediul

Brigăzii Rutiere unde a fost audiat de către ofiţerul de poliţie M.C.O. La finalul audierii,

denunţătorul l-a întrebat pe martorul M.C.O. cu privire la cursul anchetei ce îl viza, context în

care martorul i-a precizat că va propune o soluţie de neîncepere a urmăririi penale cu aplicarea

unei sancţiuni administrative, ceea ce a întărit convingerea denunţătorului L.Ş. potrivit căreia

inculpata are o influenţă reală asupra ofiţerului de caz.

După momentul audierii denunţătorului în dosarul în care era cercetat, la sfârşitul lunii mai

2013, inculpata M.G.L. i-a solicitat denunţătorului L.Ş. suma de 1.500 de euro prin intermediul

lui C.M. Astfel, martorul C.M. (şoferul acesteia) a fost solicitat de către inculpată să se deplaseze

la restaurantul unde lucra denunţătorul şi să ia de la acesta o sumă de bani, fără a preciza nici

cuantumul acesteia şi nici ce reprezintă, martorul deplasându-se astfel la respectiva locaţie şi

transmiţând cele solicitate, context în care denunţătorul a luat legătura telefonic cu inculpata,

ocazie cu care aceasta, i-a solicitat o parte din suma de 1.500 de euro, însă întrucât denunţătorul

nu dispunea de bani la momentul respectiv, nu a remis martorului nici o sumă.

La începutul lunii iulie 2013, L.Ş. a plecat să muncească în Germania, iar în cursul lunii

august 2013, inculpata M.G.L. a luat legătura cu martorul S.I. căruia i-a transmis faptul că „a

rezolvat problema lui L.Ş.", însă acesta „nu i-a dat suma de bani stabilită". Totodată martorul S.I.

i-a dat inculpatei numărul de telefon utilizat în Germania de către denunţător şi a luat legătura cu

acesta transmiţându-i nemulţumirea manifestată de către inculpată. Denunţătorul a luat legătura

telefonic cu inculpata, ocazie cu care i-a explicat că munceşte în Germania şi că încearcă să facă

rost de bani.

În data de 3 octombrie 2013, inculpata, de pe numărul utilizat de aceasta, i-a transmis

denunţătorului, pe numărul utilizat de acesta în Germania, un mesaj de tip sms cu textul

„Avocata ta sunt, te rog să mă suni". Denunţătorul a contactat-o pe inculpată de pe numărul de

telefon 0747.XXXX, utilizat de către acesta în perioada 3 - 18 octombrie 2013, ocazie cu care

inculpata şi-a manifestat nemulţumirea cu privire la faptul că nu i-a fost remisă suma de 1.500 de

euro, precizându-i totodată lui L.Ş. „că nu este normal să plătească ea pentru clientul său",

stabilind să revină în ţară şi să îi dea banii solicitaţi.

În data de 15 octombrie 2013, ca urmare a solicitărilor anterioare ale inculpatei, denunţătorul

L.Ş. a contactat-o pe inculpata M.G. comunicându-i faptul că a revenit în ţară, stabilind o

întâlnire în cursul acelei zile. Astfel, în jurul orelor 14:00 a avut loc o întâlnire între denunţătorul

L.Ş. şi inculpata la cafeneaua unui restaurant situat în zona Gării de Nord - Bucureşti, ocazie cu

care cei doi au discutat despre soluţionarea Dosarului penal nr. 4874/P/2013 înregistrat la

Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, în contextul necesităţii achitării de către

denunţătorul L.Ş. a sumei de 1.500 de euro, pretinse anterior de către inculpata avocată M.G.L.,

pentru a interveni pe lângă ofiţerul de poliţie ce avea în instrumentare dosarul penal sus-indicat,

în scopul întocmirii unei propuneri de neîncepere a urmăririi penale a denunţătorului sus-

menţionat.

În cadrul acestei întâlniri, inculpata M.G.L. a pretins în mod direct de la denunţătorul L.Ş.

suma de 1.500 de euro, bani despre care inculpata a susţinut că deja i-a „plătit" ofiţerului de

poliţie competent pentru ca acesta să înainteze dosarul penal la parchet cu propunerea de

neîncepere a urmăririi penale. Discuţia a fost înregistrată audio-video în baza autorizaţiei emise

de instanţa competentă, fiind redată procedural în proces-verbal aflat la dosar.

Din discuţiile telefonice purtate în data de 16 octombrie 2013 de inculpata M.G.L. cu

denunţătorul L.Ş. (discuţii interceptate şi înregistrate legal în cauză şi redate în proces-verbal

aflat la dosar) a rezultat că respectivii au amânat întâlnirea sus-indicată pentru a doua zi (17

octombrie 2013) -inculpata menţionându-i deja denunţătorului că urmează să ridice soluţia de

netrimitere în judecată corespunzătoare de la unitatea de parchet competentă, context în care

desigur urmează să primească suma de 1.500 de euro pretinsă anterior de la denunţător.

La data de 17 octombrie 2013, inculpata M.G.L. s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă

Judecătoria sectorului 6 Bucureşti unde a formulat o solicitarea, în numele lui L.Ş., privind

comunicarea soluţiei dispuse în dosarul în care acesta era cercetat. Dosarul se afla în lucru la

procuror D.I., care în cursul aceleiaşi zile, respectiv în data de 17 octombrie 2013 a soluţionat

Dosarul penal nr. 4874/P/2013 în care era cercetat L.Ş., fiind dispusă soluţia neînceperii

urmăririi penale pentru fapta prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 85/2002 şi aplicarea unei

amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 500 RON. Soluţia astfel dispusă a fost înmânată

personal inculpatei de către personalul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului

6 Bucureşti.

La data de 17 octombrie 2013, au avut loc mai multe discuţii telefonice între inculpata

M.G.L. şi denunţătorul L.Ş., inculpata comunicându-i acestuia că i-a ridicat de la Parchetul de pe

lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, ordonanţa procurorului de caz emisă în Dosarul nr.

4874/P/2013, prin care s-a dispus faţă de denunţător neînceperea urmăririi penale şi aplicarea

unei amenzi administrative pentru fapta de care era cercetat în dosarul sus-menţionat. Totodată

cu ocazia aceloraşi discuţii telefonice, în final inculpata M.G.L. a stabilit cu denunţătorul L.Ş. să

se întâlnească în aceeaşi zi, la restaurantul A. situat pe str. P.T. sector 1 Bucureşti, în scopul

definitivării formalităţilor necesare recuperării de către denunţător a permisului de conducere

(achitarea amenzii administrative deplasarea la sediul organului de poliţie competent), în acest

context, având în vedere discuţiile anterioare cu denunţătorul L.Ş., inculpata M.G.L. urmând să

primească de la acesta suma de 1.500 de euro pretinsă anterior care face obiectul infracţiunii de

trafic de influentă cercetată în cauză.

Faţă de cele sus-expuse, în jurul orelor 15:00 la locaţia stabilită anterior telefonic, a avut loc

întâlnirea dintre inculpata M.G.L. (însoţită de şoferul acesteia, martorul C.M.) şi denunţătorul

L.Ş., ocazie cu care inculpata a solicitat în mod expres suma de 1.500 de euro (distinct de

cuantumul onorariului său în dosar) pentru care, în scopul justificării provenienţei lor, a

completat o factură şi chitanţa aferentă cu titlu de „onorariu avocat" în cuantum de 6.600 de

RON (echivalentul a 1.500 de euro).

Faptul că suma de bani sus-menţionată reprezintă în realitate obiectul traficului de influenţă

denunţat în cauză rezultă însă indubitabil din coroborarea probelor cauzei (declaraţiile

denunţătorului L.Ş. fiind confirmate în "acest sens de conţinutul discuţiilor avute de acesta cu

inculpata în data de 15 octombrie 2013, discuţii care de altfel au fost înregistrate audio-video în

cauză şi redate procedural în dosar).

De altfel, chiar şi cu ocazia discuţiei ambientale avute în data de 17 octombrie 2013, rezultă

că în realitate onorariul real destinat avocatei M.G.L. pentru asistenţa acordată în dosarul în care

era cercetat denunţătorul, urma a fi plătit ulterior - emiterea de către inculpată a unei facturi şi a

unei chitanţe pentru suma de 1.500 de euro reprezentând în realitate o modalitate de a crea

aparenţa unei surse legale a sumei respective într-o relaţie contractuală corectă cu denunţătorul

L.Ş.

În acest sens, s-a apreciat relevant următorul pasaj din discuţia ambientală avută între

inculpata M.G.L. şi denunţătorul L.Ş. în data de 17 octombrie 2013, la locaţia stabilită, discuţie

ce a fost înregistrată legal audio-video în cauză şi redată în proces-verbal aflat la dosar:

M.G.L.: Bani aveţi?

L.Ş.: Da.

M.G.L.: Avem! Fac chitanţele?

L.Ş.: Ă. Cu ăia ai dumneavoastră mă mai păsuiţi până plec? (practic este evidenţiat faptul că

suma de 1.500 de euro dată inculpatei nu reprezintă în realitate onorariul cuvenit acestuia şi care

oricum fusese stabilit de cei doi în discuţia din 15 octombrie 2013 în cuantum de numai 300 de

euro)

M.G.L.: Da

L.Ş.: Da?

M.G.L.: Da!

[Conform imaginilor video, L.Ş. scoate dintr-unul din compartimentele portofelului mai multe

bancnote din cupiura de 100 (una sută) şi 50 (cincizeci) euro, pe care i le înmânează numitei

M.G.L., în momentul în care aceasta efectuează însemnări olografe]

L.Ş.: Număraţi!

M.G.L.: Bagă-i şi tu de aicea că ne ia, dracu cineva, zice că .. am spart vreo bancă.

L.Ş.: Da' ce? Am să vă dau! Ce! Sunteţi avocat, nu?

M.G.L.: A trebuit să ne întâlnim şi noi, nu ca golanii.

În momentele imediat următoare echipa de ancheta a intervenit depistând-o în flagrant pe

inculpata M.G.L. având asupra ei suma de 1.500 de euro remisă de denunţător în condiţiile sus-

expuse.

În procedura de Cameră preliminară

Prin încheierea din data de 20 martie 2014, s-a dispus începerea judecăţii, respingând cererile

şi excepţiile invocate de inculpată, reţinând că din probele administrate că au fost respectate toate

dispoziţiile referitoare la efectuarea urmăririi penale de către procuror, fiind îndeplinite condiţiile

prevăzute de lege şi a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a

efectuării actelor de urmărire penală, încheierea rămânând definitivă.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpata a fost audiată, de asemenea au fost administrate,

potrivit art. 374 alin. (6) C. proc. pen., probele din cursul urmăririi penale care au fost contestate

de inculpată, respectiv au fost audiaţi martorii din rechizitoriu C.M., I.S., E.A., V.A.E., P.R.A.,

M.C.O., au fost depuse înscrisuri.

S-a reţinut că inculpata este avocat în Baroul Bucureşti şi în perioada mai - 15 octombrie

2013, în calitate de apărător ales al martorului denunţător L.Ş., persoană cercetată pentru

conducerea unui autoturism neînmatriculat în Dosarul penal nr. 4874/P/2013 înregistrat la

Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, a pretins în mod direct de la acesta

suma de 1.500 de euro, urmând ca în schimb să intervină pe lângă martorul M.C.O., ofiţerul de

poliţie ce avea în instrumentare dosarul penal în care era cercetat denunţătorul, în scopul

întocmirii unei propuneri de neîncepere a urmăririi penale a acestuia, iar la data de 17 octombrie

2013 a primit, în mod direct de la L.Ş. (în baza înţelegerii anterioare cu acesta) suma de 1.500 de

euro, fiind depistată în flagrant cu această ocazie.

Inculpata a negat săvârşirea faptei, declaraţiile sale fiind constante, aceasta invocând în

apărarea sa faptul că suma de 1.500 de euro a reprezentat onorariul pentru serviciile de asistare şi

reprezentare a denunţătorului L.Ş., sumă pentru care de altfel a emis factură şi chitanţă, reţinând

că inculpata nu a negat nici un moment existenţa unei relaţii cu denunţătorul, al cărei apărător a

fost în cauza în care acesta a fost cercetat la poliţie pentru infracţiunea la regimul circulaţiei, nici

întâlnirile existente între cei doi, de asemenea nici predarea sumei de bani, astfel încât, sub aceste

aspecte ale situaţiei de fapt, redate exhaustiv de procuror în rechizitoriu şi expuse anterior,

neexistând practic neconcordanţe, apreciindu-se că nu se impune reluarea redării acestora sau

analize suplimentare. S-a reţinut că ceea ce a negat constant inculpata a fost exact elementul care

determină caracterul penal al faptei sale, respectiv titlul cu care a solicitat şi a primit suma de

1.500 de euro, or, sub acest aspect, apreciind că declaraţiile inculpatei nu pot fi reţinute.

De asemenea, nu s-au reţinut aşadar susţinerile inculpatei sub aspectul esenţial al cauzei faţă

de necoroborarea acestora cu celelalte mijloace de probă administrate, reţinând concordanţa

declaraţiilor martorului denunţător L.Ş. cu declaraţiile martorului M.C.O. sub aceleaşi aspecte

esenţiale ale cauzei şi cu înregistrările audio video ambientale care au fost efectuate, acestea

reprezentând o redare fidelă a conduitei infracţionale a inculpatei, reţinând că inculpata nu a

contestat aceste înregistrări, care confirmă sub toate aspectele susţinerile denunţătorului.

Totodată, s-a reţinut că după ce inculpata fost contactată de denunţătorul L.Ş. în sensul

solicitării de ajutor pentru soluţionarea dosarului, aceasta l-a asistat la momentul audierii la

organele de poliţie, cu acest prilej depunând şi o împuternicire avocaţială, moment la care

martorul M.C.O. i-a comunicat denunţătorului şi soluţia pe care urma să o propună procurorului,

aceea de neîncepere a urmăririi penale, inculpata luând, la rândul său, cunoştinţă, de soluţia pe

care ofiţerul de caz urma să o propună procurorului, aspect care i-a întărit convingerea că poate

să insiste asupra denunţătorului cu predarea sumei de bani faţă de "succesul" pe care l-a avut

asupra poliţistului, care, urmare a intervenţiei sale, directe şi printr-o prietenă avocat la rândul

său, despre care i-a vorbit denunţătorului, a reuşit să obţină netrimiterea în ju2decată a acestuia.

S-a mai reţinut că în pofida faptului că inculpata a menţionat tot timpul că a fost apărător al

denunţătorului şi că suma primită a fost onorariu, nu a încheiat nici un contract de asistenţă

juridică, apreciind că împuternicirea avocaţială nu poate face dovada reprezentării/asistării în

cauza la care se referă, această împuternicire emiţându-se pe baza contractului de asistenţă

juridică, dar în cauza de faţă acest contract nu a existat.

După această întâlnire, inculpata a încercat să obţină suma de bani de la denunţător prin

intermediul martorului C.M., care s-a deplasat la locul de muncă al denunţătorului fără a obţine

banii, şi ulterior, după plecarea denunţătorului în Germania, aceasta a încercat să îl contacteze

pentru remiterea sumei de bani, iar la revenirea denunţătorului în ţară, ceri doi au avut întâlnirea

din data de 15 octombrie 2014, în cadrul căreia inculpata i-a vorbit fără echivoc despre

necesitatea remiterii banilor, făcând referire la această sumă de 1.500 de euro pe care a trebuit să

o plătească pentru obţinerea soluţiei, pe care altfel denunţătorul nu ar fi obţinut-o.

Referirile inculpatei la caracterul sumei de bani au fost, în cadrul acestei întâlniri, explicite şi

fără echivoc în sensul că a trebuit să folosească pentru plata poliţistului şi mai departe, la

procuror, din banii altui client, or, referirile inculpatei care sunt redate în procesul-verbal de

înregistrare fac dovada, dincolo de orice dubiu, că aceasta a solicitat suma de 1.500 de euro

pentru a interveni la poliţistul care instrumenta cauza în scopul obţinerii soluţiei de neîncepere şi

trimiterea dosarului la procuror cu această soluţie, referirea la onorariul său, la întrebarea

explicită a denunţătorului, fiind în sensul că aceasta era o altă chestiune, putând să se înţeleagă

sau să lase la latitudinea denunţătorului.

S-a apreciat că din modul în care inculpata face distincţia între suma de 1.500 de euro, pe de

o parte, pe care denunţătorul trebuia să o plătească pentru soluţia obţinută şi pe de altă parte,

onorariul său, despre care s-a vorbit doar generic, dar distinct, este evident că aceasta a avut tot

timpul în vedere natura diferită a sumei de 1.500 de euro ca plată pentru intervenţia asupra

poliţistului pentru obţinerea unei soluţii de netrimitere în judecată.

S-a constatat că declaraţiile denunţătorului sub aceste aspecte au fost constante, iar susţinerile

nuanţate referitoare la aprecierea asupra soluţiei ce urma a fi dispusă de poliţist sunt nerelevante,

faptul că denunţătorul a afirmat în faţa instanţei că soluţia se referea la circumstanţele cauzei şi

nu părea influenţată, neavând relevanţă sub aspectul caracterului penal al faptei inculpatei, opinia

denunţătorului referitoare la factorul care a determinat soluţia în cauza sa fiind oricum o opinie

subiectivă şi fără relevanţă, câtă vreme declaraţiile în sensul căi s-a solicitat de către inculpată o

sumă de bani pentru intervenţia asupra ofiţerului de poliţie au fost constante. Convingerea

denunţătorului în sensul că inculpata chiar a intervenit sau nu asupra poliţistului excede faptei

inculpatei iar declaraţia acestuia în acest sens din cursul judecăţii poate fi şi consecinţa trecerii

timpului şi a reducerii memoriei denunţătorului sub aspecte care sunt oricum subiective, nu ţin

neapărat de fapte materiale, obiectivate, conduita poliţistului faţă de cauza sa fiind în sine un

element subiectiv.

S-a reţinut că declaraţiile sub aspectele esenţiale ale cauzei, respectiv natura şi caracterul

sumei de 1.500 de euro de bani cerute de inculpată şi predată acesteia sunt constante şi

concordante cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi ambientale purtate între

inculpată şi denunţător interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor emise de Curtea de Apel

Bucureşti, notele de supraveghere operativă şi de asemenea se coroborează cu declaraţiile

poliţistului M.C.O.

Nu în ultimul rând, s-a reţinut că nu se poate să nu se constate, sub acelaşi aspect, al aprecierii

caracterului nereal al susţinerilor inculpatei că onorariile încasate de aceasta pe parcursul anului

2013, aşa cum sunt menţionate în înscrisurile depuse, au valori cuprinse între 200 de RON şi

2000 de RON, sporadic şi unele cu sume mai mari, constatând că onorariul mediu încasat de

inculpată era între 1.000 - 2.000 de RON, aşadar sub suma de 6.600 de RON, cauzele fiind în

mare măsură comerciale, aşa cum inculpata a declarat, context în care s-a apreciat odată în plus

că acea chitanţă în valoare de 6.600 de RON (reprezentând „onorariu") nu reflectă realitatea

celor consemnate, acestea fiind confecţionate doar pentru a preconstitui probe în dosarul de faţă,

neputându-se înţelege care ar fi fost raţiunile pentru care această inculpată nu ar fi încasat în

toate celelalte cauze în care a fost apărător onorarii de acest fel, ci doar unele cuprinse între

1.000 de RON şi 2.000 de RON. Această întrebare retorică se pune cu atât mai mult cu cât acest

„onorariu" a fost încasat fără ca inculpata să depună la dosar nici un contract de asistenţă

juridică.

S-a reţinut că această sumă nu a fost în nici un caz încasată ca onorariu fiind evident că

reprezenta suma primită în schimbul intervenţiei anterioare pretins avute faţă de poliţistul care a

dispus soluţia de netrimitere în judecată iar înscrisurile prin care se încearcă a li se da o altă

conotaţie, una legală, nu pot fi reţinute.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

„Avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste şi să reprezinte orice persoană fizică

sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în forma scrisă, care dobândeşte dată certă prin

înregistrarea în registrul oficial de evidenţă. "

De asemenea, potrivit Statutului profesiei de avocat publicat în M. Of. nr. 898 din 19

decembrie 2011 cu modificările şi completările ulterioare, potrivit art. 108 alin. (1) şi (2)

„Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activităţi specifice profesiei

se naşte din contractul de asistenţă juridică, încheiat în formă scrisă între avocat şi client ori

mandatarul acestuia. Forma, conţinutul şi efectele contractului de asistenţă juridică sunt stabilite

prin prezentul statut. "

Constatând aşadar că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpată, s-a

dispus condamnarea acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

La alegerea pedepsei, precum şi la individualizarea cuantumului acesteia, s-a avut în vedere

pericolul social concret al faptei săvârşite, determinat atât de modul în care fapta a fost comisă,

cât şi de datele privind persoana inculpatei, de posibilitatea reeducării acesteia prin prisma

scopului pedepsei.

De asemenea, s-au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 74 C. pen. şi s-a

apreciat că aceasta s-a prevalat de profesia de avocat, de cunoştinţele juridice pe care le avea

pentru a câştiga în mod facil sume de bani.

Cu privire la apelul inculpatei M.G.L. prin care se solicită achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza

a II-a C. proc. pen., Înalta Curte constată că este neîntemeiată solicitarea, întrucât nu există

impedimente legale de a o exonera de răspundere penală pe inculpata M.G.L., fiind întrunite

toate cerinţele constitutive ale infracţiunii în forma propusă în conţinutul actului de sesizare şi

reţinută ca atare şi de instanţa de fond.

Astfel, Înalta Curte are în vedere că instanţa de fond a dat o interpretare corectă materialului

probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de judecată, cu

consecinţa pronunţării unei soluţii de condamnare.

Instanţa de control judiciar constată că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită, iar încadrarea

juridică dată faptelor săvârşite a fost corectă, astfel că faptele inculpatei M.G.L. care în perioada

mai - 15 octombrie 2013, în calitate de apărător ales al martorului denunţător L.Ş., persoană

cercetată pentru conducerea unui autoturism neînmatriculat în Dosarul penal nr. 4874/P/2013,

înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, a pretins în mod direct de

la acesta suma de 1.500 de euro, urmând ca în schimb să intervină pe lângă martorul M.C.O.,

ofiţerul de poliţie ce avea în instrumentare dosarul penal în care era cercetat denunţătorul, în

scopul întocmirii unei propuneri de neîncepere a urmăririi penale a acestuia, iar la data de 17

octombrie 2013 a primit, în mod direct de la L.Ş. (în baza înţelegerii anterioare cu acesta) suma

de 1.500 de euro, fiind depistată în flagrant cu această ocazie.

Înalta Curte apreciază că : încadrarea juridică a faptei pentru care inculpata a fost trimisă în

judecată şi condamnată în primă instanţă este corectă, inculpata fiind depistată în flagrant, iar

fapta săvârşită întruneşte atât sub aspectul laturii subiective cât şi sub aspectul laturii obiective

elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de dispoziţiile art. 257

alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a înlăturat din ansamblul probelor

declaraţiile martorilor C.M., şoferul inculpatei şi a martorului S.I. şi a reţinut caracterul subiectiv

al declaraţiilor acestora, întrucât aceştia au putut să dea detalii extrem de minuţioase despre

întâlnirile inculpatei cu denunţătorul, însă nu au putut declara despre alte activităţi sau alţi clienţi

ai inculpatei.

Totodată, Înalta Curte are în vedere că inculpata în faţa instanţei de apel nu a solicitat

administrarea altor probe, nu a solicitat reaudierea martorilor, nefiind contestate declaraţiile

acestora, şi totodată, inculpata nu a dorit să fie ascultată de instanţa de apel, aşa cum rezultă din

declaraţia acesteia, aflată la dosar.

Susţinerea apărării în sensul că suma ar fi reprezentat onorariu nu se coroborează cu nicio altă

probă, dimpotrivă declaraţia martorului denunţător, martorului M.C.O., procesele-verbale de

transcriere a convorbirilor telefonice şi cele din mediul ambiental, demonstrează că suma de bani

solicitată reprezintă obiectul traficului de influentă din cauză.

De altfel, susţinerile apărării sunt contrazise de probele administrate în cauză, respectiv

procesul-verbal de transcriere a înregistrării audio-video din 15 octombrie 2013 din care rezultă

că inculpata i-a spus martorului denunţător să-i dea suma de 1.500 euro

Aşadar, din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de fond a reţinut în mod

corect, pe baza probelor administrate, fapta şi vinovăţia inculpatei şi a făcut o încadrare

corespunzătoare în dispoziţiile legii penale.

Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Inculpata M.G.L. a fost trimisă în judecată şi condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare cu

suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani pentru săvârşirea

infracţiunii de trafic de influenţă.

Cererea parchetului, vizând majorarea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a

pedepsei, în sensul înlăturării aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen. anterior, nu poate fi primită

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

-Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a

condamnatului.

-Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se

urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de

regulile de convieţuire socială.

-Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii

generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

-Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a

comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii

penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul

mediat al pedepsei . Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înţelegând prin aceasta

numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele

educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate faţă de ceilalţi membri ai societăţii.

-Sub aspectul individualizării pedepsei, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor

generale prev. de art. 72 C. pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise, de

circumstanţele reale ale săvârşirii - s-a folosit de profesia de avocat care trebuie exercitată cu

buna-credinţă, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatei (lipsa antecedentelor penale, fiind

o condiţie pentru exercitarea profesiei, a avut o atitudine nesinceră şi oscilantă).

-Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la

reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta,

sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la

săvârşirea de infracţiuni.

-Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea

dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care

totdeauna, prin durata privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie

a făptuitorului.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 3 ani cu suspendarea sub supravegherea

executării pedepsei în condiţiile art. 861 C. pen. anterior, pe un termen de încercare de 5 ani, în

raport cu circumstanţele reale şi personale, este aptă să asigure realizarea dublei finalităţi a

acestei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatei şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 421 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpata M.G.L.

împotriva Sentinţei penale nr. 365/F din 20 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I

penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta inculpată la plata sumei cheltuielilor

judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu

soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -

Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina statului.

Bibliografie

- http://www.scj.ro/736/Cautare-jurisprudenta

- http://legeaz.net/spete-penal-iccj-2015/