Vol. I. Teoria generală · PDF fileProf. univ. dr. Mihaela Tăbârcă Judecător la...

autor

Dispoziții generale

Drept procesual civilVol. I. Teoria generală

Pentru a sublinia faptul că un text din Codul de procedură civilă a fost preluat ad litteram, s-a folosit culoarea

roșie în scrierea numărului articolului vizat.

Prof. univ. dr. Mihaela TăbârcăJudecător la Înalta Curte de Casație și Jus ție

Drept procesual civilVol. I. Teoria generală

Respectați cartea și legea!

Atragem atenția asupra faptului că, în baza Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau amendă reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe (art. 140). Prin reproducere se înțelege realizarea, integrală sau parțială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc și sub orice formă (art. 14).

De asemenea, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă punerea la dispoziția publicului, inclusiv prin internet ori prin alte rețele de calculatoare, fără drept, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, indiferent de suport, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual (art. 1398).

Copyright © 2017, Editura Solomon

Toate drepturile sunt rezervate Editurii Solomon.Nicio parte din această lucrare nu poate fi copiată fără acordul scris al Editurii Solomon.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României TăBâRCă, MIhaEla Drept procesual civil / Mihaela Tăbârcă. Ed. a 2a. București : Editura Solomon, 2017 3 vol. ISBN 9786069405055 Vol. 1 : Teoria generală. - 2017. ISBN 9786069405062

347.91/.95

Editura Solomon

Tel.: 0725.356.750

E-mail: [email protected]@editurasolomon.ro Website: www.editurasolomon.ro

Cuprins

V

Cuprins

1. NoţiuNi iNtroDuctive ...............................................................................1

1. Dreptul procesual civil .............................................................................................21.1. Definiţie ..............................................................................................................21.2. Caracterele dreptului procesual civil..................................................................5

2. Normele dreptului procesual civil ..........................................................................82.1. Clasificarea în funcţie de obiect .........................................................................9

2.1.1. Aspecte generale .....................................................................................92.1.2. Importanţa clasificării ...........................................................................11

2.1.2.1. Norme de organizare judiciară ..................................................122.1.2.2. Norme de competenţă................................................................132.1.2.3. Norme de procedură propriu‑zisă ..............................................16

2.2. Clasificarea în funcţie de întinderea câmpului de aplicare ..............................202.2.1. Aspecte generale ....................................................................................202.2.2. Importanţa clasificării ...........................................................................23

2.3. Clasificarea în funcţie de caracterul conduitei impuse.....................................252.3.1. Aspecte generale ....................................................................................252.3.2. Importanţa clasificării ...........................................................................31

3. Procesul civil ...........................................................................................................323.1. Definiţie ............................................................................................................323.2. Fazele şi etapele procesului civil .....................................................................33

4. Principiile fundamentale ale procesului civil ......................................................364.1. Principiul liberului acces la justiţie .................................................................364.2. Principiul dreptului la un proces echitabil, în termen optim

şi previzibil ......................................................................................................434.3. Principiul legalităţii ..........................................................................................654.4. Principiul egalităţii părţilor în faţa justiţiei .....................................................704.5. Principiul disponibilităţii .................................................................................764.6. Principiul privitor la faptul că părţilor le revin obligaţii

în desfăşurarea procesului ................................................................................904.7. Principiul potrivit căruia terţii au obligaţia să sprijine realizarea justiţiei .............954.8. Principiul bunei‑credinţe în exercitarea drepturilor şi în îndeplinirea

obligaţiilor procesuale ......................................................................................994.9. Principiul dreptului la apărare ........................................................................1064.10. Principiul contradictorialităţii .....................................................................117

Cuprins

Drept procesual civil. Vol. I

VI

4.11. Principiul oralităţii .......................................................................................1354.12. Principiul nemijlocirii ..................................................................................1404.13. Principiul publicităţii ..................................................................................1454.14. Principiul desfăşurării procesului în limba română .....................................1504.15. Principiul continuităţii completului de judecată ..........................................1534.16. Principiul privitor la încercarea de împăcare a părţilor................................1544.17. Principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului ..................................1584.18. Principiul respectului cuvenit justiţiei .........................................................1724.19. Obligaţia respectării principiilor fundamentale ...........................................174

2. AcţiuNeA civilă .........................................................................................175

1. Declanşarea procesului civil. Acţiunea civilă – mijloc de restabilire a dreptului subiectiv încălcat ............................................................................176

2. Acţiunea civilă ......................................................................................................1772.1. Particularităţi .................................................................................................1772.2. Noţiune ...........................................................................................................1792.3. Elementele acţiunii civile ..............................................................................179

3. condiţiile de exercitare a acţiunii civile ............................................................1823.1. Aspecte generale ............................................................................................1823.2. Capacitatea procesuală ..................................................................................183

3.2.1. Capacitatea procesuală de folosinţă .....................................................1833.2.1.1. Noţiune. Particularităţi ...........................................................1833.2.1.2. Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă. Invocare ................1883.2.1.3. Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă. Sancţiunea ............1893.2.1.4. Despăgubiri în caz de anulare a acţiunii ..................................190

3.2.2. Capacitatea procesuală de exerciţiu ....................................................1903.2.2.1. Noţiune. Particularităţi ............................................................1903.2.2.2. Reprezentarea. Asistarea. Autorizarea .....................................1923.2.2.3. Curatela specială .....................................................................1963.2.2.4. Lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu. Invocare ................2023.2.2.5. Lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu. Sancţiunea .............2033.2.2.6. Despăgubiri în caz de anulare a acţiunii ..................................204

3.3. Calitatea procesuală .......................................................................................2053.3.1. Noţiune .................................................................................................2053.3.2. Legitimarea procesuală legală ..............................................................2173.3.3. Justificarea calităţii procesuale .............................................................2273.3.4. Transmiterea calităţii procesuale ..........................................................2303.3.5. Situaţia procesuală a înstrăinătorului şi a succeso rilor săi ..................2333.3.6. Lipsa calităţii procesuale. Invocare .....................................................237

Cuprins

VII

3.3.7. Lipsa calităţii procesuale. Sancţiunea ..................................................2373.3.8. Despăgubiri în caz de respingere a acţiunii..........................................237

3.4. Formularea unei pretenţii ...............................................................................2373.4.1. Condiţii de exercitare a dreptului .........................................................2383.4.2. Lipsa dreptului. Invocare ....................................................................2463.4.3. Lipsa dreptului. Sancţiunea .................................................................2473.4.4. Despăgubiri în caz de respingere a acţiunii..........................................248

3.5. Interesul ..........................................................................................................2483.5.1. Noţiune. Particularităţi ........................................................................2483.5.2. Condiţiile interesului ...........................................................................2543.5.3. Lipsa interesului. Invocare ..................................................................2583.5.4. Lipsa interesului. Sancţiunea ..............................................................2593.5.5. Despăgubiri în caz de respingere a acţiunii..........................................259

4. clasificarea cererilor în justiţie ...........................................................................2604.1. Clasificarea în funcţie de scopul material urmărit de către reclamant ...........2604.2. Clasificarea în funcţie de natura dreptului care se valorifică ........................2764.3. Clasificarea în funcţie de calea procedurală aleasă pentru

valorificarea dreptului ....................................................................................280

5. Apărările în justiţie ..............................................................................................2865.1. Aspecte generale ...........................................................................................2865.2. Apărări de fond. Apărări procedurale ............................................................286

3. PArticiPANţii lA Procesul civil ....................................................293

1. instanţa de judecată .............................................................................................2941.1. Sensurile noţiunii ...........................................................................................2941.2. Compunerea şi constituirea instanţei .............................................................295

1.2.1. Compunerea instanţei ...........................................................................2951.2.2. Constituirea instanţei ............................................................................3001.2.3. Nelegala compunere sau constituire a instanţei ...................................304

1.3. Incidente procedurale privind compunerea sau constituirea instanţei ...........3051.3.1. Incompatibilitatea .................................................................................305

1.3.1.1. Noţiune. Particularităţi ...........................................................3051.3.1.2. Cazuri de incompatibilitate .....................................................306

1.3.2. Abţinerea şi recuzarea ..........................................................................3231.3.2.1. Noţiune. Particularităţi ...........................................................3231.3.2.2. Procedura de judecată .............................................................330

2. Părţile ....................................................................................................................3622.1. Persoanele care sunt împreună reclamante sau pârâte ...................................363

2.1.1. Noţiune. Particularităţi ........................................................................3632.1.2. Efectele coparticipării procesuale ........................................................366


VIII

2.2. Alte persoane care pot lua parte la judecată ...................................................3722.2.1. Intervenţia voluntară ............................................................................373

2.2.1.1. Intervenţia voluntară principală ..............................................3752.2.1.1.1. Natură juridică. Termen de depunere ......................3772.2.1.1.2. Admisibilitatea în diferite materii ............................381

2.2.1.2. Intervenţia voluntară accesorie ................................................3832.2.1.2.1. Natură juridică. Termen de depunere .....................3832.2.1.2.2. Admisibilitatea în diferite materii ...........................386

2.2.1.3. Procedura de judecată a intervenţiei voluntare .......................3872.2.2. Intervenţia forţată .................................................................................410

2.2.2.1. Chemarea în judecată a altor persoane ....................................4102.2.2.1.1. Noţiune. Particularităţi. Termen de depunere ..........4102.2.2.1.2. Procedura de judecată a chemării în judecată

a altor persoane ........................................................4132.2.2.2. Chemarea în garanţie ...............................................................421

2.2.2.2.1. Noţiune. Particularităţi. Termen de depunere ..........4212.2.2.2.2. Admisibilitatea în diferite materii ...........................4272.2.2.2.3. Procedura de judecată a chemării în garanţie .........428

2.2.2.3. Arătarea titularului dreptului ...................................................4382.2.2.3.1. Noţiune. Particularităţi. Termen de depunere ..........4382.2.2.3.2. Procedura de judecată a arătării titularului

dreptului ...................................................................4402.3. Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane .............................445

2.3.1. Cazuri. Particularităţi. Termen ............................................................4452.3.2. Procedura de judecată ..........................................................................454

2.4. Reprezentarea părţilor în judecată..................................................................4572.4.1. Formele reprezentării. Aspecte generale ..............................................4572.4.2. Reprezentarea convenţională a persoanei fizice ...................................468

2.4.2.1. Reprezentarea prin mandatar neavocat ...................................4692.4.2.1.1. Împuternicirea de reprezentare. Particularităţi .......4692.4.2.1.2. Puterile mandatarului „neavocat” ............................473

2.4.2.2. Reprezentarea prin avocat .......................................................4772.4.2.2.1. Mandatul avocatului ................................................4772.4.2.2.2. Particularităţi în căile extraordinare de atac ............483

2.4.2.3. Încetarea mandatului judiciar ..................................................4842.4.3. Reprezentarea convenţională a persoanelor juridice şi

a entităţilor fără personalitate juridică ..................................................4892.4.3.1. Reprezentarea persoanei juridice ............................................4892.4.3.2. Particularităţi privind mandatul ...............................................4952.4.3.3. Reprezentarea entităţii fără personalitate juridică ...................495

Cuprins

IX

2.4.4. Reprezentarea asigurată de consilierul în proprietate industrială ........4952.4.5. Sancţiunea pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant .....................496

2.5. Asistenţa judiciară ..........................................................................................4992.5.1. Ajutorul public judiciar .......................................................................499

2.5.1.1. Condiţii de acordare ................................................................4992.5.1.2. Forme de asistenţă judiciară – facilităţi la plata

taxelor judiciare ......................................................................5052.5.1.3. Forme de asistenţă judiciară – apărarea şi asistenţa

gratuită printr‑un avocat desemnat de barou ...........................5062.5.1.4. Alte forme de asistenţă judiciară .............................................5092.5.1.5. Procedura de judecată..............................................................512

2.5.2. Facilităţi fiscale acordate persoanei juridice .......................................5242.5.2.1. Condiţii de acordare ................................................................5242.5.2.2. Procedura de judecată..............................................................526

3. Participarea Ministerului Public în procesul civil ............................................5273.1. Pornirea acţiunii civile ...................................................................................5273.2. Participarea la judecată ..................................................................................5333.3. Exercitarea căilor de atac ...............................................................................5523.4. Solicitarea executării silite a unor titluri executorii .......................................554

4. coMPeteNţA iNstANţelor juDecătoreşti ..............................557

1. Noţiune ..................................................................................................................558

2. clasificarea normelor de competenţă .................................................................558

3. competenţa generală ...........................................................................................5623.1. Competenţa în materia controlului de constituţio nalitate ..............................5633.2. Competenţa în materie electorală ...................................................................5693.3. Competenţa în materia contenciosului administrativ ....................................5743.4. Competenţa în alte materii .............................................................................580

3.4.1. Competenţa în materia litigiilor de muncă ...........................................5803.4.2. Competenţa în materia actelor de stare civilă ......................................5813.4.3. Competenţa cu privire la schimbarea numelui ....................................5823.4.4. Competenţa în materie succesorală ......................................................5843.4.5. Competenţa în materia protecţiei copilului .........................................5863.4.6. Competenţa tribunalului arbitral ..........................................................5883.4.7. Competenţa în materia desfacerii căsătoriei ........................................592

4. competenţa materială .........................................................................................5934.1. Competenţa materială a judecătoriei ..............................................................594

4.1.1. Competenţa privind judecata în primă instanţă ....................................594


X

4.1.2. Competenţa privind judecata în ultimă instanţă ...................................6124.1.3. Competenţa privind judecata altor cereri prevăzute de lege ................615

4.2. Competenţa materială a tribunalului .............................................................6244.2.1. Competenţa privind judecata în primă instanţă ....................................6244.2.2. Competenţa privind judecata în apel ....................................................6464.2.3. Competenţa privind judecata în recurs .................................................6474.2.4. Competenţa privind judecata altor cereri prevăzute de lege ................649

4.3. Competenţa materială a curţii de apel ............................................................6544.3.1. Competenţa privind judecata în primă instanţă ...................................6554.3.2. Competenţa privind judecata în apel ....................................................6584.3.3. Competenţa privind judecata în recurs .................................................6594.3.4. Competenţa privind judecata altor cereri prevăzute de lege ................660

4.4. Competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ...........................6644.4.1. Competenţa privind judecata în recurs .................................................6664.4.2. Competenţa privind judecata recursului în interesul legii....................6714.4.3. Competenţa privind pronunţarea unei hotărâri prealabile

pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ............................................6844.4.4. Competenţa privind judecata altor cereri date prin lege

în competenţa sa ...................................................................................7044.4.5. „Competenţa” Completului de 5 judecători .........................................7064.4.6. „Competenţa” Secţiilor Unite ..............................................................709

4.5. Competenţa materială a secţiilor instanţelor şi a completelor specializate .....................................................................................................709

4.6. Determinarea competenţei după valoarea obiectului cererii introductive de instanţă ..................................................................................7114.6.1. Reguli generale ....................................................................................7134.6.2. Cazul mai multor capete de cerere principale .....................................7174.6.3. Cererea formulată de mai mulţi reclamanţi ..........................................7194.6.4. Valoarea cererii în cazuri speciale ........................................................7224.6.5. Valoarea cererii de plată parţială ..........................................................7244.6.6. Valoarea cererii în caz de prestaţii succesive .......................................7254.6.7. Valoarea cererii în materie imobiliară ..................................................7254.6.8. Valoarea cererii în materie de moştenire ..............................................7264.6.9. Dispoziţii speciale ................................................................................728

5. competenţa teritorială ........................................................................................7315.1. Competenţa teritorială de drept comun ..........................................................732

5.1.1. Regula generală ....................................................................................7325.1.2. Cazul pârâtului cu domiciliul sau sediul necunoscut ...........................742

5.2. Competenţa teritorială alternativă .................................................................7435.2.1. Cazul persoanei juridice care are dezmembrăminte.............................744

Cuprins

XI

5.2.2. Cererea îndreptată împotriva unei entităţi fără personalitate juridică ..................................................................................................745

5.2.3. Cererile îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept public ......................................................................................746

5.2.4. Pluralitatea de pârâţi .............................................................................7475.2.5. Alte cazuri de competenţă teritorială alternativă ..................................7495.2.6. Competenţa în materie de tutelă şi familie ...........................................7645.2.7. Competenţa în materie de asigurare .....................................................7655.2.8. Cazul cererii în care judecătorul este parte ..........................................7695.2.9. Competenţa în ipoteza alegerii de domiciliu ........................................7775.2.10. Competenţa alternativă potrivit unor legi speciale.............................778

5.3. Competenţa teritorială exclusivă ....................................................................7815.3.1. Cereri privitoare la imobile ..................................................................7815.3.2. Cereri privitoare la moştenire...............................................................7875.3.3. Cereri privitoare la societăţi .................................................................7975.3.4. Cereri privitoare la insolvenţă sau concordatul preven tiv....................7985.3.5. Cereri împotriva unui consumator .......................................................7995.3.6. Cereri privitoare la persoane ................................................................8005.3.7. Cereri în cauze maritime şi fluviale .....................................................8015.3.8. Cereri în legătură cu incidentele privind arbitrajul ..............................802

6. incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei ...............................8026.1. Excepţia de necompetenţă ..............................................................................803

6.1.1. Invocare ................................................................................................8036.1.2. Clasificare .............................................................................................8116.1.3. Soluţionare ...........................................................................................8126.1.4. Hotărârea de declinare a competenţei. Particularităţi ..........................815

6.2. Conflictele de competenţă ..............................................................................8196.2.1. Cazuri ...................................................................................................8196.2.2. Procedura de soluţionare ......................................................................827

6.3. Prorogarea de competenţă ..............................................................................8326.3.1. Prorogarea legală de competenţă .........................................................8326.3.2. Prorogarea judecătorească de competenţă ...........................................8526.3.3. Prorogarea convenţională de competenţă.............................................878

5. Actele De ProceDură şi terMeNele ProceDurAle ..........885

1. Actele de procedură .............................................................................................8861.1. Noţiune ...........................................................................................................8861.2. Clasificare ......................................................................................................8861.3. Condiţii pentru săvârşirea actelor de procedură .............................................888


XII

2. Nulitatea actelor de procedură ...........................................................................8952.1. Noţiune. Particularităţi ...................................................................................8952.2. Clasificare ......................................................................................................8962.3. Cazuri de nulitate ...........................................................................................898

2.3.1. Nulitatea condiţionată de vătămare ......................................................8982.3.2. Nulitatea necondiţionată de vătămare ..................................................907

2.4. Mijloacele de invocare a nulităţii ..................................................................9082.4.1. Excepţia nulităţii. Invocare .................................................................9082.4.2. Actul de procedură prin care este soluţionată excepţia nulităţii ...........9162.4.3. Efectele nulităţii ...................................................................................917

3. termenele procedurale ........................................................................................9203.1. Noţiune ...........................................................................................................9203.2. Clasificare .....................................................................................................9213.3. Calculul termenelor .......................................................................................9243.4. Durata termenelor procedurale.......................................................................9293.5. Sancţiunea nerespectării termenului procedural ............................................937

3.5.1. Decăderea .............................................................................................9373.5.1.1. Noţiune ....................................................................................9373.5.1.2. Condiţiile decăderii .................................................................9403.5.1.3. Cazurile în care intervine decăderea .......................................9413.5.1.4. Cazurile în care nu intervine decăderea ..................................9433.5.1.5. Efectele decăderii ....................................................................945

3.5.2. Anularea ...............................................................................................9463.6. Repunerea în termen .....................................................................................946

6. AMeNzi juDiciAre şi DesPăgubiri ...................................................955

1. Amenzi judiciare ..................................................................................................956

2. Despăgubiri ...........................................................................................................962

3. stabilirea amenzii şi despăgubirii .......................................................................965

4. reexaminarea ......................................................................................................967

Noţiuni introductive

9

16. Normele dreptului procesual1) civil pot să fie clasificate în funcţie de mai multe criterii2), respectiv:

‑ obiectul de reglementare; ‑ întinderea câmpului de aplicare; ‑ caracterul conduitei pe care o impun.

17. Această clasificare prezintă importanţă nu doar din consi‑derente de ordin teoretic sau didactic, de vreme ce calificarea dată unei anumite norme de drept procesual civil poate influenţa însăşi legalitatea soluţiei pronunţate în temeiul ei.

2.1. Clasificarea în funcţie de obiect

2.1.1. Aspecte generale

18. În funcţie de criteriul obiectului lor, normele de drept procesual civil se împart în norme de organizare judiciară, norme de competenţă şi norme de procedură propriu‑zisă.

19. Normele de organizare judiciară au ca obiect: determi‑narea instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea; statutul judecătorilor şi procurorilor, cu privire la care se cercetează cariera acestora, drepturile şi îndatoririle judecăto‑rilor şi procurorilor, incompatibilităţile şi interdicţiile pe care le au, răspunderea judecătorilor şi procurorilor; compunerea şi constituirea completelor de judecată şi, legat de aceasta, incompa‑ti bilitatea, abţinerea şi recuzarea.

Firesc, cele mai multe norme din această categorie se regăsesc în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. De ase‑menea, norme de organizare judiciară conţin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotă‑rârea nr. 1375 din 17 decembrie 2015 a Plenului Consiliului

1) Pentru o abordare monografică, a se vedea C.C. Dinu, Normele de procedură civilă, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009.

2) Pentru detalii, a se vedea: I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generală. Judecata la prima instanţă. Hotărârea, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 67; V.M. Ciobanu, Tratat…, vol. I, p. 168; G. Boroi, Drept procesual civil – note de curs, vol. 1, Bucureşti, 1993, p. 26; V. Negru, D. Radu, op. cit., p. 17; I. Leş, Tratat…, p. 30; I. Deleanu, Tratat…, vol. I, pp. 64‑69.

Criterii de clasificare

Importanţa clasificării

Criteriul obiectului normelor

Norme de organizare judiciară


10

Superior al Magistraturii şi Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Norme de organizare judiciară există însă şi în Codul de proce‑dură civilă care, prin art. 41‑54, consacră incompatibilitatea, abţi ne‑rea şi recuzarea judecătorilor, procurorilor, magistraţilor‑asis tenţi, asistenţilor judiciari şi grefierilor. În egală măsură, conti nui tatea completului de judecată, la care se referă art. 19 şi art. 214 C.proc.civ., este reglementată tot prin norme de organizare judiciară.

20. Normele de competenţă au ca obiect: ‑ delimitarea atribuţiilor instanţelor judecătoreşti de atribu ţiile

recunoscute altor organe de jurisdicţie ori cu activitate jurisdicţio‑nală (competenţa generală);

‑ repartizarea pricinilor între instanţe de grad diferit (compe‑tenţa materială);

‑ repartizarea pricinilor între instanţe de acelaşi grad (compe‑tenţa teritorială).

Sediul principal al normelor de competenţă se află în Titlul III „Competenţa instanţelor judecătoreşti” din Cartea I a Codului de procedură civilă.

Norme de competenţă pot să fie însă întâlnite şi în legi speciale1).

21. Normele de procedură propriuzisă au ca obiect modul de judecată a pricinilor civile şi de punere în executare a titlurilor executorii.

Sediul principal al acestor norme este Codul de procedură civilă.

În doctrină2), normele de procedură propriu‑zisă sunt împărţite în norme de procedură contencioasă, norme de procedură necon‑ten cioasă şi norme de executare silită. Astfel:

21‑1. Normele de procedură contencioasă sunt înscrise în Cartea a II‑a a Codului de procedură civilă „Procedura contencioasă”.

Aceste norme reglementează modul de soluţionare a unei cereri atunci când dreptul părţii este încălcat sau contestat,

1) A se vedea, pentru mai multe exemple, M. Tăbârcă, Gh. Buta, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat cu legislaţie, jurisprudenţă şi doctrină, Ediţia a II‑a revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008, pp. 13‑126.

2) I. Stoenescu, Gr. Porumb, Procesul civil român, Ed. Didactică şi Pedago‑gică, Bucureşti, 1966, p. 31; V.M. Ciobanu, Tratat…, vol. I, p. 169.

Norme de competenţă

Norme de procedură

propriu‑zisă:

1. Norme de procedură

contencioasă


11

precum şi modul de soluţionare a cererii privitoare la interese legitime pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie.

Conform art. 192 alin. (1), pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa justiţiei prin sesizarea instanţei competente cu o cerere de chemare în judecată. În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei poate fi făcută şi de alte persoane sau organe;

21‑2. Normele de procedură necontencioasă, cuprinse în Cartea a III‑a din Codul de procedură civilă „Procedura necontencioasă”, stabilesc reguli de urmat pentru rezolvarea unei cereri atunci când nu se invocă încălcarea ori contestarea unui drept.

În condiţiile art. 527, cererile pentru soluţionarea cărora este nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispoziţiilor prezentei cărţi;

21‑3. Normele de executare silită au ca obiect regulile de urmat pentru aducerea la îndeplinire a drepturilor constatate printr‑un titlu executoriu, atunci când debitorul nu‑şi execută obligaţia de bunăvoie.

Potrivit art. 622 alin. (2), în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Normele de executare silită sunt înscrise în Cartea a V‑a a Codului de procedură civilă „Despre executarea silită”.

2.1.2. Importanţa clasificării

22. Clasificarea normelor de procedură civilă în funcţie de criteriul obiectului lor de reglementare prezintă importanţă1) atunci când se pune problema soluţionării conflictului în timp

1) A se vedea şi V.M. Ciobanu, Interesul practic al clasificării legilor de procedură civilă în funcţie de obiectul lor de reglementare, în Revista română de drept nr. 4/1983, pp. 33‑38, preluat în Revista română de drept privat nr. 4/2010, pp. 16‑21.

2. Norme de procedură

necontencioasă

3. Norme de executare silită

Importanţa clasificării


12

al normelor, deoarece rezolvarea acestui conflict va fi diferită în funcţie tocmai de calificarea dată normelor1).

2.1.2.1. Norme de organizare judiciară

23. Normele de organizare judiciară, de interes general, sunt de imediată aplicare, art. 25 alin. (3) arătând că în cazul în care instanţa învestită este desfiinţată, dosarele se vor trimite din oficiu instanţei competente potrivit legii noi. Dispoziţiile alin. (1) rămân aplicabile.

24. Întrucât normele care determină categoriile de instanţe judecătoreşti – inclusiv înfiinţarea sau desfiinţarea instanţelor – sunt norme de organizare judiciară, textul impune regula aplicării imediate a acestora, de vreme ce stabileşte că instanţa desfiinţată ia din oficiu măsura trimiterii dosarelor, deci de îndată după desfiinţare, fără să fie necesară o solicitare a părţilor în acest sens.

Aşadar, desfiinţarea instanţei nu va avea drept consecinţă doar faptul că pe rolul său nu mai pot să fie înregistrate alte dosare, dar ea nici nu va putea finaliza judecata în dosarele cu care fusese învestită până la data desfiinţării.

25. Tot ca o consecinţă a aplicării imediate a legii noi de organizare judiciară, dacă prin legea nouă se modifică modul de compunere sau de constituire a completului de judecată, procesele în curs vor fi soluţionate în noua alcătuire2).

1) Desigur, este de reţinut şi art. 28 care, sub marginala „Teritorialitatea legii de procedură”, prevede că dispoziţiile legii de procedură se aplică tuturor proceselor care se judecă de către instanţele române, sub rezerva unor dispo‑ziţii legale contrare [alin. (1)]. În cazul raporturilor procesuale cu element de extraneitate, determinarea legii de procedură aplicabile se face potrivit normelor cuprinse în cartea a VII‑a [alin. (2)].

2) Conform art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în forma în vigoare la data intrării în vigoare a legii, completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie din 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari.

Prin art. III pct. 8 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, textul enunţat a fost modificat în sensul următor: completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie dintr‑un judecător şi 2 asistenţi judiciari. Dispoziţiile art. 11 şi ale art. 52 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

În aceste condiţii, un litigiu de natura celui la care se referă textele enunţate, care la data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 era în curs de judecată în

Sunt de imediată aplicare

Desfiinţarea instanţei – consecinţe

Modificări cu privire la complet


13

2.1.2.2. Norme de competenţă

26. În ceea ce priveşte acţiunea în timp a normelor de compe‑tenţă, legea veche supravieţuieşte, de vreme ce, potrivit art. 25 alin. (2) teza I, procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început.

Prin faptul că legea veche de competenţă supravieţuieşte se evită declinările de competenţă de la o instanţă la alta, cu consecinţa tergiversării excesive a procesului.

Pe de altă parte, textul impune ca judecata să continue numai dacă instanţa fusese legal învestită conform legii de competenţă în vigoare la data începerii procesului. În caz contrar, şi cu res‑pectarea limitelor stabilite prin art. 130 C.proc.civ., pentru invo‑carea excepţiei de necompetenţă, s‑ar putea dispune decli narea de competenţă. Dacă până la soluţionarea excepţiei de necom‑petenţă intervine o lege nouă de competenţă, declinarea nu va fi dispusă către instanţa competentă potrivit legii noi, ci către instanţa care trebuia să fie învestită la data începerii procesului.

27. Legea veche de competenţă, în vigoare la data învestirii primei instanţe, va fi avută în vedere şi de instanţa de control judi‑ciar, indiferent că judecă în apel sau în recurs, aşa cum rezultă din prevederile art. 25 alin. (2) teza a II‑a, conform cu care, în caz de trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la com‑petenţă, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile.

Sintagma „în caz de trimitere spre rejudecare” acoperă atât situaţia reglementată de art. 480 alin. (3)1), cât şi pe cea prevăzută

primă instanţă, în complet constituit cu doi judecători şi doi asistenţi judiciari, a fost finalizat de un complet constituit cu un judecător şi doi asistenţi judiciari.

1) Sub marginala „Soluţiile pe care le pronunţă instanţa de apel”, art. 480 alin. (3) arată că în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s‑a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Legea veche supravieţuieşte

Aplicarea legii vechi în căile

de atac


14

în art. 4971) sau art. 498 alin. (2)2) C.proc.civ. În ambele cazuri, instanţa de control judiciar va aprecia asupra competenţei în raport cu legea în vigoare la data începerii procesului. Numai dacă această lege nu a fost respectată, iar necompetenţa a fost invocată în condiţiile art. 130 C.proc.civ., poate fi admisă calea de atac şi pricina trimisă spre rejudecare instanţei care trebuia sesizată de la data declanşării procesului.

Drept urmare, dacă pe parcursul procesului este adoptată o lege nouă de competenţă materială, se poate ajunge ca acelaşi tip de litigiu să se judece în primă instanţă fie la instanţa care a fost competentă potrivit legii vechi – şi care este învestită prin trimitere spre rejudecare, în urma anulării/casării hotărârii pe care a pronunţat‑o –, fie la o altă instanţă, competentă potrivit legii noi, atunci când sesizarea acesteia din urmă s‑a făcut după schimbarea competenţei.

28. Totuşi, este posibil ca legea nouă de competenţă să fie de imediată aplicare. Se întâmplă acest lucru în ipoteza desfiinţării instanţei, deoarece art. 25 alin. (3) teza I prevede că în cazul în care instanţa învestită este desfiinţată, dosarele se vor trimite din oficiu instanţei competente potrivit legii noi.

1) Sub marginala „Soluţiile pe care le poate pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”, art. 497 dispune că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel care a pro nunţat hotărârea casată ori, atunci când este cazul şi sunt îndeplinite con‑diţiile prevăzute la art. 480 alin. (3), primei instanţe, a cărei hotărâre este, de asemenea, casată. Atunci când interesele bunei administrări a justiţiei o cer, cauza va putea fi trimisă oricărei alte instanţe de acelaşi grad, cu excepţia cazului casării pentru lipsă de competenţă, când cauza va fi trimisă instanţei com pe tente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent potrivit legii. În cazul în care casarea s‑a făcut pentru că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti sau când s‑a încălcat autoritatea de lucru judecat, cererea se respinge ca inadmisibilă.

2) Sub marginala „Soluţiile pe care le pot pronunţa alte instanţe de recurs”, art. 498 alin. (2) arată că instanţele prevăzute la alin. (1) vor casa cu trimitere, o singură dată în cursul procesului, în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este atacată cu recurs a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului sau judecata s‑a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată, atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului. În vederea rejudecării, cauza se trimite la instanţa care a pronunţat hotărârea casată ori la altă instanţă de acelaşi grad cu aceasta, din aceeaşi circumscripţie. Dispoziţiile art. 497 se aplică în mod corespunzător, în caz de necompetenţă, de depăşire a atribuţiilor puterii jude‑cătoreşti şi de încălcare a autorităţii de lucru judecat.

Aplicarea legii noi de competenţă


15

Aşadar, pentru determinarea instanţei căreia i se trimit1) dosa‑rele, este avută în vedere legea de competenţă în vigoare la data la care se pune problema trimiterii dosarelor, lege care poate să prevadă altfel decât cea de la data declanşării litigiului2).

1) Conform art. 5 alin. (6) din Legea nr. 148/2011 privind desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea, cauzele aflate pe rolul instanţelor/parchetelor prevăzute în anexă la data intrării în vigoare a legii, precum şi cele înregistrate după această dată se transmit pe cale administrativă, începând cu data de 1 octombrie 2011, instanţelor/parchetelor care preiau competenţa teritorială a instanţei şi, respectiv, parchetului desfiinţat. În cauzele înregistrate după data de 1 octombrie 2011, stabilirea termenelor şi efectuarea actelor de procedură urmează a fi realizate de instanţele/parchetele care preiau competenţa teritorială a instanţei şi, respectiv, parchetului desfiinţat.

2) Prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 148/2011 privind desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea s‑a arătat că instan‑ţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege se desfiinţează [Judecătoria Bocşa, Judecătoria Bozovici, Judecătoria Cernavodă, Judecătoria Băneasa, Judecătoria Bechet, Judecătoria Comana, Judecătoria Şomcuta Mare, Judecătoria Sângeorgiu de Pădure, Judecătoria Scorniceşti, Judecătoria Urlaţi, Judecătoria Jimbolia, Judecătoria Murgeni].

În aplicarea art. 5 alin. (3) din lege, conform cu care, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a legii, Guvernul va adopta hotărârea de modificare a Hotărârii Guvernului nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscrip‑ţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea stabilirii noilor circumscripţii teritoriale ale judecătoriilor care preiau cauzele de competenţa teritorială a instanţelor desfiinţate, hotărâre care se va aplica începând cu 1 noiembrie 2011, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 868/2011 privind modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 337/1993, după cum urmează: Judeţul Alba – Comuna Mihalţ din circumscripţia Judecătoriei Alba Iulia trece în circumscripţia Judecătoriei Blaj (rearondare pentru decongestionarea Judecă‑toriei Alba Iulia); Judeţul CaraşSeverin – Comunele Bănia, Bozovici, Dalboşeţ, Eftimie Murgu, Lăpuşnicel, Lăpuşnicu Mare, Prigor, Şopotu Nou din circumscripţia Judecătoriei Bozovici trec în circumscripţia Judecătoriei Oraviţa (Judecătoria Bozovici funcţiona, cu un număr foarte mic de cauze, şi a fost desfiinţată) Comuna Naidăş din circumscripţia Judecătoriei Oraviţa trece în circumscripţia Judecătoriei Moldova Nouă (rearondare pentru decon‑gestionarea Judecătoriei Oraviţa); Judeţul Constanţa – Orașul Băneasa și comunele Adamclisi, Aliman, Băneasa, Deleni, Dobromir, Ion Corvin, Lipniţa, Oltina, Ostrov din circumscripţia Judecătoriei Băneasa trec în circumscripţia Judecătoriei Medgidia (Judecătoria Băneasa nu funcţiona şi a fost desfiinţată); Judeţul Dolj – Oraşele Bechet şi Dăbuleni şi comunele Amărăştii de Sus, Amărăştii de Jos, Călăraşi, Dobrotești, Ostroveni, Sadova, Daneţi, Mârşani, Celaru şi Dobreşti din circumscripţia Judecătoriei Bechet trec în circumscripţia Judecătoriei Craiova (Judecătoria Bechet nu funcţiona şi a fost desfiinţată); Judeţul Hunedoara – Comuna Boşorod din circumscripţia Judecătoriei


16

2.1.2.3. Norme de procedură propriu‑zisă

29. În privinţa proceselor noi, adică a proceselor născute după intrarea în vigoare a legii de procedură, aplicarea în timp a noii legi de procedură civilă este guvernată de două principii: principiul neretroactivităţii legii1), consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi, consecinţă firească a acestuia, principiul aplicării imediate a legii noi, ceea ce exclude supravieţuirea legii vechi.

30. Pentru asigurarea predictibilităţii legii de procedură, astfel încât părţile să cunoască încă de la sesizarea instanţei care

Hunedoara şi comuna Băniţa din circumscripţia Judecătoriei Petroşani trec în circumscripţia Judecătoriei Haţeg (rearondare pentru decongestionarea Judecătoriilor Hunedoara şi Petroşani); Judeţul Maramureş – Oraşul Şomcuta Mare şi comunele Boiu Mare, Mireşu Mare, Remetea Chioarului, Satulung şi Valea Chioarului din circumscripţia Judecătoriei Şomcuta Mare trec în circumscripţia Judecătoriei Baia Mare (Judecătoria Şomcuta Mare funcţiona, având un număr foarte mic de cauze, şi a fost desfiinţată); Judeţul Mureş – Oraşele Sîngeorgiu de Pădure, Sovata şi comunele Bălăuşeri, Fântânele, Ghindari şi Neaua din circumscripţia judecătoriei Sângeorgiu de Pădure trec în circumscripţia Judecătoriei Sighişoara (Judecătoria Sângeorgiu de Pădure nu funcţiona şi a fost desfiinţată); Judeţul Olt – Oraşul Scorniceşti şi comunele Bărăşti, Coloneşti, Corbu, Cungrea, Făgeţelu, Icoana, Leleasca, Oporelu, Optaşi‑Măgura, Poboru, Potcoava, Spineni, Tătuleşti, Topana, Tufani din circumscripţia Judecătoriei Scorniceşti trec în circumscripţia Judecătoriei Slatina (Judecătoria Scorniceşti nu funcţiona şi a fost desfiinţată); Judeţul Tulcea – Oraşul Isaccea şi comuna Hamcearca din circumscripţia Judecătoriei Tulcea trec în circumscripţia Judecătoriei Măcin (rearondare pentru decongestionarea Judecătoriei Măcin); Judeţul Vaslui – Comunele Blăgeşti, Epureni, Fălciu, Măluşteni, Murgeni şi Şuletea din circumscripţia Judecătoriei Murgeni trec în circumscripţia Judecătoriei Bârlad (Judecătoria Murgeni funcţiona, având un număr foarte mic de cauze, şi a fost desfiinţată). Comunele Berezeni şi Găgeşti din circumscripţia Judecătoriei Murgeni trec în circumscripţia Judecătoriei Huşi (Judecătoria Murgeni funcţiona, având un număr foarte mic de cauze, şi a fost desfiinţată). Prin Hotărârea Guvernului nr. 476/2016 a fost modificată din nou anexa la Hotărârea Guvernului nr. 337/1993 în sensul că, în Judeţul Brăila – Oraşul Însurăţei şi comunele Berteştii de Jos, Stăncuţa, Tufeşti, Victoria şi Viziru trec din circumscripţia Judecătoriei Însurăţei în circumscripţia Judecătoriei Brăila; Comunele Bărăganul, Ciocile, Roşiori şi Zăvoaia trec din circumscripţia Judecătoriei Însurăţei în circumscripţia Judecătoriei Făurei.

1) În doctrina anterioară noului Cod de procedură civilă s‑a spus că „acest principiu este cât se poate de raţional, fiind justificat de faptul că nimeni nu‑şi poate dirija conduita după norme ce nu există încă.” – A. Pop, Gh. Beleiu, Drept civil. Privire generală asupra dreptului civil. Raportul juridic civil. Actul juridic civil. Prescripţia extinctivă. Proba drepturilor subiective civile, Bucureşti, 1975, p. 92.

Procese noi

Aplicarea legii noi de procedură


17

este modul de judecată al pricinii lor şi de punere în executare a titlurilor executorii, art. 24 prevede că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Textul este de natură să asigure, totodată, şi securitatea situaţiei juridice a părţilor, nu numai aşteptările lor legitime.

Conform art. 192 alin. (2), procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă, în condiţiile legii.

Dacă legea de procedură se schimbă după acest moment, judecata se va face potrivit legii în vigoare la înregistrarea cererii de chemare în judecată.

31. În privinţa proceselor în curs, urmare a regulii stabilite prin art. 24 C.proc.civ. cu privire la legea aplicabilă proceselor noi, normele de procedură nu sunt de imediată aplicare pentru că nu sunt incidente şi proceselor aflate în curs la data intrării lor în vigoare. Conform art. 25 alin. (1), procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche, rămân supuse acelei legi.

Drept urmare, modificarea normelor de procedură în cursul desfăşurării judecăţii nu are niciun efect asupra proceselor deja începute, care vor continua să fie judecate potrivit legii vechi1), astfel că legea veche de procedură ultraactivează, supravieţuieşte

1) Intervenţia puterii legiuitoare, prin modificarea normelor procedurale în cursul derulării procedurii, poate avea o implicaţie în ceea ce priveşte „dreptul la un tribunal” prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului. În acest sens, a se vedea V. Pătulea, Sinteză teoretică şi de practică a Curţii Europene a Drepturilor Omului în legătură cu art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul la un proces echitabil. Dreptul de acces la un tribunal (aspecte speciale) (II), în Dreptul nr. 11/2006, p. 255.

În jurisprudenţa anterioară noului Cod de procedură civilă s‑a decis că „prin dispoziţiile cu caracter tranzitoriu cuprinse în art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, legiuitorul a instituit o cale nouă de atac, extraordinară, împotriva unor hotărâri judecătoreşti irevocabile, pronunţate anterior intrării în vigoare a noii legi, hotărâri trecute în puterea lucrului judecat. Posibilitatea repunerii în discuţie a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin introducerea unei căi de atac extraordinare care nu exista la momentul finalizării litigiului în care se pronunţase hotărârea respectivă, constituind un element nou, imprevizibil în mod absolut pentru părţile litigante, este de natură a înfrânge dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, prin atingerea adusă principiului securităţii raporturilor juridice. Astfel fiind, judecătorul naţional este obligat să înlăture aplicarea acestor dispoziţii, cu consecinţa respingerii ca inadmisibilă a cererii de revizuire promovată

Procese în curs de judecată


18

până la soluţionarea definitivă a litigiilor pornite sub imperiul ei. În aceste condiţii, nu vor mai exista conflicte de legi în privinţa actelor de procedură, motiv pentru care legiuitorul nu a mai trebuit să arate ce se întâmplă cu actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a legii noi1).

Legea veche de procedură ultraactivează şi în cazul în care instanţa este învestită ca efect al desfiinţării unei alte instanţe. Art. 25 alin. (3) C.proc.civ. prevede, pentru ipoteza enunţată, că dispoziţiile alin. (1) rămân aplicabile. Aşadar, instanţa căreia i se trimit dosarele va aplica, pentru soluţionarea lor, regulile de procedură de la data declanşării litigiului, prevăzute de legea veche.

32. Cât priveşte mijloacele de probă2), Codul de procedură civilă a făcut aplicarea regulii tempus regit actum, întrucât, conform art. 26 alin. (1), legea care guvernează condiţiile de admisibilitate şi puterea doveditoare a probelor preconstituite şi a prezumţiilor legale este cea în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii faptelor juridice care fac obiectul probaţiunii.

33. Aşadar, instanţa apreciază admisibilitatea şi puterea doveditoare a probelor preconstituite3) şi a prezumţiilor legale conform legii în vigoare la data producerii sau săvârşirii faptelor juridice4) de dovedit.

în temeiul lor.” – ICCJ, s. cont. adm. fisc., dec. nr. 4615/2009, în Buletinul jurisprudenţei. Culegere de decizii pe anul 2009, pp. 392‑395.

1) Art. 725 alin. final din vechiul Cod de procedură civilă prevedea că actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus dispoziţiilor vechii legi. În cazul în care acest act de procedură ar putea fi anulat potrivit legii vechi, el nu va fi menţinut, chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabil.

2) Sub marginala „Obiectul probei şi mijloacele de probă”, art. 250 prevede că dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisirea uneia dintre părţi, făcută din proprie iniţiativă sau obţinută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la faţa locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.

3) Întocmite cu intenţia de a fi folosite într‑un eventual litigiu.4) Sunt avute în vedere faptele juridice în sens larg, prin care sunt desemnate

evenimentele şi acţiunile omeneşti, atât cele săvârşite cu intenţie, cât şi cele săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice.

În doctrina anterioară noului Cod de procedură civilă s‑a spus că „diferenţa dintre faptul juridic în sens restrâns şi faptul juridic în sens larg constă în aceea că în noţiunea de fapt juridic în sens restrâns nu sunt incluse şi actele juridice.” – A. Pop, Gh. Beleiu, op. cit., p. 226.

Legea aplicabilă mijloacelor de

probă

Admisibilitatea şi puterea dovedi‑toare a probelor


19

Şi aprecierea admisibilităţii probelor care nu sunt preconstituite – cum ar fi expertiza, cercetarea la faţa locului, interogatoriul – se face după legea în vigoare la momentul la care instanţa se pronunţă asupra admisibilităţii.

34. În privinţa administrării probelor, art. 26 alin. (2) prevede că administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administrării lor.

Drept urmare, dacă de la data declanşării procesului şi până la data administrării probelor intervine o lege nouă, care stabileşte alte reguli de judecată, instanţa va ţine cont, pentru administrare, de legea în vigoare la data la care are loc administrarea probelor.

35. Pentru a determina legea în raport cu care se apreciază valabilitatea şi puterea doveditoare a actelor juridice, urmează a fi avută în vedere precizarea din alin. (1) al art. 26 C.proc.civ., în sensul că şi puterea doveditoare a probelor preconstituite se apreciază după legea în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii faptului juridic de dovedit.

Textul conduce la concluzia că, în privinţa actelor juridice, în cazul unei succesiuni de legi în timp, soluţia nu diferă după cum forma solemnă este cerută ad validitatem sau ad probationem.

Ca atare, dacă o anumită formă este cerută de legea în vigoare la momentul încheierii actului, pentru chiar validitatea acestuia, şi nu este respectată, actul va fi lovit de nulitate, iar sancţiunea nu poate să fie acoperită cu motivarea că legea nouă nu mai impune cerinţa privitoare la forma respectivă. După cum, dacă, la momentul întocmirii actului, legea nu impunea o anumită formă, actul nu va fi anulat pentru că legea de la data judecăţii impune o formă pe care părţile nu aveau cum să o prevadă la data încheierii sale.

În cazul în care formalitatea este cerută pentru dovedirea actului, nu se poate distinge după cum legea nouă măreşte sau restrânge posibilităţile de probă. Astfel, chiar dacă legea în vigoare în momentul judecăţii nu mai prevede cerinţa privitoare la formă şi permite noi mijloace de probă, nu se va aplica aceasta, întrucât părţile, de bună‑credinţă, şi‑au preconstituit proba potrivit cu ceea ce le‑a dictat sau îngăduit legea în vigoare la data perfectării operaţiei juridice1). Dacă, dimpotrivă, legea nouă îngreunează dovada, se va aplica legea veche, în vigoare la momentul întocmirii actului.

1) I. Deleanu, Tratat…, vol. I, p. 72.

Administrarea probelor

Legea privitoare la actele juridice

Vol. I. Teoria generală · PDF fileProf. univ. dr. Mihaela Tăbârcă Judecător la...

Documents

Transcript of Vol. I. Teoria generală · PDF fileProf. univ. dr. Mihaela Tăbârcă Judecător la...