Jud. Sibiu Raport anual 2010 FINAL - anpm.ro

Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu

AGENŢIA REGIONALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI SIBIU

RAPORT ANUAL PRIVIND

STAREA MEDIULUI Judeţul Sibiu

2010

Raport privind starea mediului în Judeţul Sibiu 2010

Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu 2

CUPRINS 1 PROFIL DE JUDEŢ .......................................................................................5

1.1 Date geografice şi climatice...................................................................................... 5 2 CALITATEA AERULUI..................................................................................8

2.1 Emisii de poluanţi atmosferici .................................................................................. 8 2.1.1 Emisii de gaze cu efect acidifiant ............................................................... 8 2.1.2. Emisii de compuşi organici volatili nemetanici.............................................. 11 2.1.3. Emisii de metale grele..................................................................................... 12 2.1.4. Emisii de plumb .............................................................................................. 12 2.1.5. Emisii de poluanţi organici persistenţi............................................................ 13

2.2 Calitatea aerului ...................................................................................................... 14 2.2.1 Dioxidul de azot NO2 ............................................................................... 18 2.2.2 Dioxidul de sulf SO2 ............................................................................... 19 2.2.3 Pulberile in suspensie PM10;PM2,5. ........................................................ 20 2.2.4 Metale grele .............................................................................................. 21 2.2.5 Monoxid de carbon CO............................................................................. 22 2.2.6 Benzen....................................................................................................... 23 2.2.7 Ozon.......................................................................................................... 23

2.3 Poluarea aerului-efecte locale ................................................................................. 24 2.4 Poluări accidentale.Accidente majore de mediu ..................................................... 24 2.5 Presiuni asupra stării de calitate a aerului............................................................... 25 2.6 Tendinţe .................................................................................................................. 26

2.6.1 NO2........................................................................................................... 26 2.6.2 SO2 ........................................................................................................... 26

3 APA DULCE ................................................................................................28 3.1 Resursele de apă .Cantităţi şi fluxuri ...................................................................... 28 3.2 Apele de suprafaţă................................................................................................... 29 3.3 Calitatea apei dulci.................................................................................................. 32 3.4 Apele subterane....................................................................................................... 32

3.4.1 Calitatea corpurilor de apă subterană din BH Olt:.................................... 33 3.4.2 Calitatea corpurilor de apă subterană din BH Mures:............................... 35

3.5 Apa potabilă şi apa de îmbăiere .............................................................................. 35 3.5.1 Calitatea apelor de suprafaţă destinate potabilizării ................................. 35 3.5.2 Apa potabilă .............................................................................................. 36 3.5.3 Calitatea apei potabile în funcţie de sistemul de distribuţie: .................... 38 3.5.4 Gradul de conectare a populaţiei la reţele de distribuţie apă: ................... 40

3.6 Apele uzate şi reţelele de canalizare. Tratarea apelor uzate ................................... 40



3.7 Poluarea apelor de suprafaţă şi subterane, zone critice........................................... 41 3.7.1 Surse majore de poluare din BH Mures.................................................... 41 3.7.2 Surse majore de poluare din BH Olt ......................................................... 42

3.8 Poluări accidentale. Accidente majore de mediu. ................................................... 43 3.9 Presiuni asupra stării de calitate a apelor din România........................................... 44

3.9.1 Poluarea apelor de suprafaţă şi subterane, zone critice in BH Olt............ 44 3.9.2 Poluarea apelor de suprafaţă şi subterane, zone critice în BH Mureş....... 44

3.10 Tendinţe ................................................................................................................ 45 4 UTILIZAREA TERENURILOR .....................................................................46

4.1 Solul ........................................................................................................................ 46 4.1.1 Repartiţia pe clase de folosinţă ................................................................. 46 4.1.2 Clase de calitate a solurilor ....................................................................... 46 4.1.3 Presiuni asupra stării de calitate a solurilor ............................................. 47 4.1.4 Zone critice sub aspectul deteriorării solului ............................................ 47 4.1.5 Managementul siturilor contaminate ........................................................ 49 4.1.6 Poluări accidentale.Accidente majore de mediu....................................... 51

4.2 Starea pădurilor....................................................................................................... 52 4.3 Tendinţe .................................................................................................................. 53

5 PROTECTIA NATURII SI BIODIVERSITATEA............................................54 5.1 Biodiversitatea României........................................................................................ 54

5.1.1 Stare .......................................................................................................... 55 5.1.2 Impact ....................................................................................................... 56

5.2 Presiuni antropice asupra exercitate biodiversităţii ................................................ 59 5.2.1 Creşterea acoperirii terenurilor ................................................................. 60 5.2.2 Creşterea populaţiei .................................................................................. 61 5.2.3 Schimbarea peisajelor şi ecosistemelor .................................................... 61

5.3 Ariile naturale protejate .......................................................................................... 61 5.3.1 MONUMENTE ALE NATURII .............................................................. 64 5.3.2 REZERVAŢII NATURALE .................................................................... 66 5.3.3 PARCURI NATURALE........................................................................... 74 5.3.4 Arii de interes international ...................................................................... 76 5.3.5 Arii de interes comunitar .......................................................................... 76

5.4 Mediul marin şi costier ........................................................................................... 80 5.5 Poluări accidentale asupra mediului marin şi costier.............................................. 80 5.6 Tendinţe .................................................................................................................. 80

6 MANAGEMENTUL DESEURILOR ..............................................................80 6.1 Consumul şi mediul înconjurător............................................................................ 80 6.2 Resursele materiale şi deşeurile .............................................................................. 81 6.3 Gestionarea deşeurilor ............................................................................................ 81 6.4 Impact (caracterizare) ............................................................................................. 82 6.5 Presiuni ................................................................................................................... 83 6.6 Tipuri de deşeuri ..................................................................................................... 84

6.6.1 Deşeuri municipale ................................................................................... 84 6.6.2 Deşeuri industriale .................................................................................... 88 6.6.3 Deseuri generate de activitati medicale .................................................... 90 6.6.4 Fluxuri de deşeuri ..................................................................................... 91



6.6.5 Colectarea selectivă şi reciclarea deşeurilor ........................................... 103 6.7 Planificare (răspuns) ............................................................................................. 105

6.7.1 Directiva cadru privind deşeurile............................................................ 106 6.8 Perspective ............................................................................................................ 107

6.8.1 Strategia naţională privind deşeurile....................................................... 107 7 SCHIMBĂRI CLIMATICE...........................................................................108

7.1 UNFCC,Protocolul de la Kyoto, politica UE privind schimbarile climatice........ 108 7.2 Datele agregate privind proiecţiile emisiilor de GES ........................................... 111

7.2.1 Potenţialul de încălzire al GES ............................................................... 112 7.2.2 Evoluţia emisiilor de gaze cu efect de seră în judeţul SIBIU, în perioada 2005 - 2010 este prezentată în graficul de mai jos.................................................. 114

7.3 Scenarii privind schimbarea regimului climatic în România................................ 115 7.3.1 Creşteri ale temperaturilor ...................................................................... 115 7.3.2 Modificări ale modulelor de precipitaţii ................................................. 116 7.3.3 Debit şi o creştere preconizată a gravităţii dezastrelor naturale legate de vreme 117

7.4 Acţiuni pentru atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice............................ 118 7.5 Tendinţe ................................................................................................................ 119

8 MEDIUL, SANATATEA SI CALITATEA VIETII ..........................................120 8.1 Poluarea aerului si sanatatea ................................................................................. 120 8.2 Efectele apei poluate asupra stării de sănătate ...................................................... 128 8.3 Efectele gestionării deşeurilor asupra stării de sănătate a populaţiei.................... 129 8.4 Pesticidele şi efectul substanţelor chimice în mediu............................................. 130 8.5 Mediul şi sănătatea – perspective ......................................................................... 133 8.6 Radioactivitatea mediului ..................................................................................... 139

8.6.1 Reţeaua naţională de supraveghere a radioactivităţii mediului............... 139 8.6.2 Programul naţional standard de monitorizare a radioactivităţii mediului140 8.6.3 Radioactivitatea aerului .......................................................................... 141 8.6.4 Radioactivitatea apei ............................................................................... 144 8.6.5 Radioactivitatea solului........................................................................... 144 8.6.6 Radioactivitatea vegetatiei ...................................................................... 145 8.6.7 Programe de supraveghere a radioactivităţii mediului în zonele cu fondul natural modificat antropic ....................................................................................... 145

8.7 Poluarea fonică şi sănătatea .................................................................................. 145 8.8 Tendinţe ................................................................................................................ 146



1 PROFIL DE JUDEŢ 1.1 Date geografice şi climatice

Din punct de vedere fizico-geografic judeţul Sibiu este situat între 45°28’ - 46°17’ latitudine N şi 23°35’ - 24°57’ longitudine E.

Aflat în partea sudică a Transilvaniei, judeţul este străjuit de Munţii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. La nord, se învecinează cu judeţul Mureş, la est cu judeţul Braşov, la sud cu judeţele Argeş şi Vâlcea, iar la vest cu judeţul Alba. Situat relativ în centrul ţării, judeţul Sibiu are o suprafaţă de 5432,5 km2 (2,3% din teritoriul ţării), se extinde peste o parte a Carpaţilor Meridionali şi a Depresiunii Transilvaniei, axându-se pe bazinul hidrografic al Cibinului şi cuprinzând unele sectoare din bazinele Mureşului şi Oltului. Este intersectat de paralela de 46°latitudine N (S de Păuca şi Şeica Mare) şi de meridianul de 24°longitudine E.

Judeţul Sibiu se extinde peste două mari unităţi structurale: masivul cristalin al Meridionalilor şi bazinul sedimentar al Transilvaniei. Zona cristalină, ce cuprinde parte din Munţii Făgăraş, Lotrului şi Cindrel, este compusă din şisturi cristaline aparţinând Pânzei Getice; ele sunt formate din: micaşisturi, paragnaise, cuarţite, şisturi cloritoase şi sericioase, toate cu intercalaţii de calcare amfibolite dispuse pe direcţia E-V în Munţii Făgăraş şi SE-NV în Munţii Cindrel. În Bazinul Transilvaniei, sedimentele de suprafaţă aparţin pannonianului, sarmaţianului, iar pe marginea sudică apare o fâşie de tortonian.

În cadrul judeţului se întâlnesc două trepte principale de relief: masive montane, aparţinând Carpaţilor Meridionali (25%), podişuri şi dealuri respectiv subunităţi ale Podişului Târnavelor (peste 50%) şi depresiuni (peste 20%).

Masivele montane cuprind: Munţii Cindrel (în întregime) şi părţi ale culmilor nordice ale munţilor Ştefleşti (Lotrului) şi Făgăraşului. Munţii Cindrelului (Cibinului) se caracterizează prin masivitate şi relief domol, cupolar şi ating în vârful cu acelaşi nume altitudinea de 2244 m. Munţii Ştefleşti (Lotrului) sunt incluşi în judeţ numai prin versantul nordic (până la râul Sadu), cel mai înalt pisc fiind Vf. Ştefleşti (2242 m). Munţii Făgăraşului sunt cuprinşi pe teritoriul judeţului de la Vf. Podragu şi cumpăna dintre V. Ucea şi V. Arpaş, având ca principal pisc Vf. Negoiu (2535 m).

Podişurile şi dealurile sunt reprezentate prin Podişul Târnavelor cu subunităţile(podişurile): Hârtibaciului, Secaşelor, Amnaşului, Blajului şi Dumbrăvenilor. Podişul Hârtibaciului se află la S de V. Târnava Mare şi la E de Valea Visei (cu înălţimea maximă în Dealul La Râpi, 712 m alt.) şi include Podişul



Vurpărului, Podişul Mediaşului, Dealurile Făgetului şi Podişul Cincului. Podişul Secaşelor este situat la V de culoarul Visei, iar Podişul Amnaşului se individualizează ca o unitate intermediară între Podişul Hârtibaciului şi Podişul Secaşelor. La N de Târnava Mare judeţul ocupă o porţiune din podişurile Blajului şi Dumbrăvenilor, cărora li se poate ataşa şi culoarul depresionar Târnava Mare.

Depresiunile se află în sudul acestor podişuri, la contactul cu muntele şi sunt reprezentate de Depresiunea Apoldului, Depresiunea Sălişte, Depresiunea Sibiului şi Depresiunea Făgăraşului, ultimele două, cele mai mari, separate între ele prin Chicera Veştemului (612 m) şi Dealul. Bătătura (589 m), legate prin Cheiţa Cibinului de la Tălmaciu. Teritoriul judeţului Sibiu aparţine în proporţie de cca. 75% (N şi centru) sectorului cu climă continental-moderată şi în proporţie de cca. 25% (S) sectorului cu climă de munte. Regimul climatic general este diferenţiat pe cele două trepte principale ale reliefului în funcţie mai ales de altitudine şi expoziţie. În sectorul montan sunt caracteristice verile răcoroase cu precipitaţii abundente şi iernile friguroase, cu ninsori bogate şi strat de zăpadă stabil pe o perioadă îndelungată. Sectorul de podiş şi dealuri se caracterizează prin veri calde, cu precipitaţii relativ frecvente şi prin ierni reci, cu strat de zăpadă relativ stabil, punctate din când în când de intervale de încălzire. Inversiunile termice frecvente şi persistente în semestrul rece al anului fac ca în depresiunile Sibiu şi Făgăraş să se individualizeze topoclimate specifice de depresiune, cu ierni mai reci decât pe pantele cu altitudini mijlocii ale munţilor din vecinătate. Radiaţia solară globală înregistrează peste 115,0 kcal/cm2/an în depresiunile Sibiu şi Făgăraş şi sub 110,0 kcal/cm2 pe culmile montane cele mai înalte. Circulaţia generală a atmosferei este caracterizată prin frecvenţa mare a advecţiilor de aer temperat-oceanic din V şi NV (mai ales în semestrul cald) şi prin frecvenţa relativ mică a advecţiilor de aer temperat-continental din NE şi E. Temperatura aerului se diferenţiază foarte mult în funcţie, mai ales, de altitudinea reliefului.

Precipitaţiile atmosferice însumează, în linii generale, cantităţi cu atât mai mari cu cât altitudinea este mai mare.

Stratul de zăpadă are caracteristici deosebite pe cele două trepte majore de relief. Durata medie anuală a acestuia este de 54 zile la Sibiu, 120 zile la Păltiniş şi peste 200 zile pe culmile cele mai înalte ale munţilor. Vânturile sunt puternic influenţate de relief atât în privinţa direcţiei, cât şi a vitezei. Zona Transilvaniei din care face parte şi Sibiul, este supusă iarna unor invazii de aer rece şi umed, venit din nordul şi nord-vestul Europei, care aduce zăpadă şi ger. Vânturile dominante, cu frecvenţa cea mai mare, sunt cele din nord-vest, vântul care bate dinspre Mureş se numeşte local „Mureşan”. Vânturile locale sunt brizele de munte şi Vântul Mare (Mâncătorul de zăpadă) care se manifestă la începutul primăverii, în special în depresiunile de la poalele munţilor. Fiind un vânt fohnic, este cald, topeşte zăpezile, având importanţă pentru activităţile agricole. Vara predomină vânturile oceanice umede din vestul Europei,



care determină ploile bogate din acest anotimp. Uneori mai bate vara şi Austrul dinspre sud-vest. Datele meteorologice, înregistrate în anul 2010 la staţiile meteorologice de pe cuprinsul judeţului Sibiu, sunt redate în tabelele1.1.1 SI 1.1.2. de mai jos:

Tabel 1.1.1.

Staţia meteo Temperatura medie anuală (ºC)

Temperatura maximă anuală (ºC)

Temperatura minimă anuală (ºC)

Bâlea Lac 0.5 22.7/12.06.2010 -26.8/25.01.2010 Boiţa 9.9 32.3/15.08.2010 -21.8/25.01.2010 Dumbrăveni 9.1 34.7/14.08.2010 -23.8/25.01.2010 Păltiniş 5.2 - -18.6/25.01.2010 Sibiu 9.8 34.0/12.06.2010 -26.8/25.01.2010

Tabel 1.1.2.

Staţia meteo Cantitatea anuală de precipitaţii (mm)

Nebulozitatea medie anuală (zecimi)

Presiunea medie anuală (mb)

Viteza medie anuală a vântului (m/s)

Bâlea Lac 1804.5 - 794.0 - Boiţa 909.8 6.6 953.7 2.7 Dumbrăveni 782.3 6.5 976.1 1.7 Păltiniş - - 850.9 1.4 Sibiu 718.5 6.3 961.3 2.3



2 CALITATEA AERULUI 2.1 Emisii de poluanţi atmosferici

Emisiile de poluanţi atmosferici reprezintă eliminarea în atmosferă a unor poluanţi solizi, lichizi sau gazoşi din surse punctiforme ,surse de suprafaţă şi trafic.

Cuantificarea emisiilor reprezintă un important instrument de evaluare a surselor de poluare finalizat cu realizarea unui model de dispersie a poluanţilor în atmosferă , precum şi de aplicare a legislaţiei .

În evaluarea emisiilor de poluanţi s-a folosit baza de date Corinvent, factorii de emisie utilizaţi fiind cei din „Emission inventory guidebook 2009 „, excepţie grupa 7 –trafic rutier,emisii ce urmează a fi evaluate cu programul Copert. Dinamica emisiilor anuale de poluanţi în atmosferă este prezentată în

continuare: 2.1.1 Emisii de gaze cu efect acidifiant Oxizii de sulf şi oxizii de azot fac parte din categoria de gaze cu efect acidifiant, fiind responsabili de formarea precipitaţiilor acide care au impact negativ asupra ecosistemelor terestre şi acvatice. Sursele antropice cu emisii de SO2 sunt în principal sistemele de incălzire, procesele industriale siderurgice, rafinarea produselor petroliere . Efectele dioxidului de sulf,asupra populaţiei sunt funcţie de concentraţie şi de perioada de expunere. Sunt afectate în special persoanele cu boli cronice ale căilor respiratorii.

Efectele nocive ale dioxidului de sulf se datorează atât acţiunii sale specifice, de agent oxidant, posibilităţii sale de a reacţiona cu apa, formând acid sulfuros, sau de a se oxida la trioxid de sulf în atmosferă care reacţionează şi el cu apa şi formează acid sulfuric .

Asupra apelor şi implicit asupra vegetaţiei şi faunei acvatice, efectele poluării cu dioxid de sulf (din ploile acide ) poate fi semnificativ, vieţuitoarele acvatice fiind sensibile la modificarea pH-ului Efectele dioxidului de sulf asupra solului şi rocilor se manifestă printr-o acidifiere puternică a acestora având ca efect atât accentuarea fenomenelor de eroziune , dar mai ales scăderea recoltelor de cereale sau de masă lemnoasă. Sursele antropice cu emisii de oxizi de azot sunt :procese de combustie, procese industriale ( industrie chimica ),surse mobile-trafic rutier.



Oxizii de azot şi în special dioxidul de azot este un gaz foarte toxic. Populaţia expusă la acest tip de poluant poate avea disfuncţii pulmonare.

Acţiunea nocivă a dioxidului de sulf este puternic amplificată prin sinergism cu NO2, şi este cumulativă în timp Oxizii de azot pot genera la rândul lor ploile acide cu acelaşi impact asupra ecosistemelor.

Emisii anuale de dioxid de sulf (SO2)

Analizând evolutiv emisiile anuale de SO2 se constată o scădere semnificativa a acestora în ultimii doi ani, având în vedere că în judeţul Sibiu aportul cel mai mare de SO2 provine de la SC SOMETRA SA , iar aceasta a avut atât în 2009 cât şi în 2010 reduceri parţiale de activitate,practic în 2010 a funcţionat doar secţia de electroliză a plumbului şi prelucrarea nămolului anodic timp de 6 luni (01.06.2010-31.12.2010)

Tabel 2.1.1.1.

An referinţă

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Emisii anuale de SO2 (t/an)

70065

13430 14102 14309 11608

29589

25117,

874,7

243,4

Fig.2.1.1.1

Emisii SO2

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

35000

t/an

Cantitate 13430 14102 14309 11608 29589 25117 874 2432003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Emisii anuale de oxizi de azot (NOx) Emisiile de NO x au scăzut faţă de cele din anul 2009. Aportul cel mai mare de NO x este datorat surselor mobile inventariate, precum şi staţiilor de mixturi asfaltice



Tabel 2.1.1.2.

An referinţă

2001

2002

2003

2004

2005

2007

2008

2009

2010

Emisii anuale NOx (t/an)

4389

1517,9 1658,4 4169,6 1459

1018,4

2975

2756

1770,8

Fig.2.1.1.2

Emisii NOx

0

2000

4000

6000

8000

t/an

Cantitate 1518 1658 4169 1459 1018,4 2975 6679,6 2756 1770,8

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Emisii anuale de amoniac (NH3) La nivelul anului 2010 s-a menţinut valoarea emisiilor de NH3, emisii

provenite în special din sectorul zootehnic, deşeuri biodegradabile şi latrine.

Tabelul 2.1.1.3. An referinţă

2001 2002 2003 2004 2005 2007 2008 2009 2010

Emisii anuale NH3 (t/an)

3799

3203,4

1769,2

4935

2529,3

3046,3

3536

3559,3

3612



Fig.2.1.1.3.

2.1.2. Emisii de compuşi organici volatili nemetanici

Compuşii organici volatili provin din surse industriale şi surse mobile- trafic rutier.

În anul 2010 se constată o scădere a emisiilor de compuşi organici volatili nemetanici, deoarece cantităţile provenite din procesele industriale au scăzut, urmare a programelor de reducere impuse.

Situaţia emisiilor de compuşi organici volatili nemetanici din judeţul Sibiu este prezentată în tabelul 2.1.2.1.

Tabelul 2.1.2.1.

An referinţă

2001 2002 2003 2004 2005 2007 2008 2009 2010

Emisii anuale de NMVOC (t/an)

4113

667.7 3244 700 726,2 8883

5777,8 4124

3106

Emisii NH3

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

t/an

Cantitate 3203,4 1769,2 4935 2529 3046 3536 3559 3555,65 3612

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010



Fig.2.1.2.1.

2.1.3. Emisii de metale grele Pulberile în suspensie din atmosferă pot fi constituite din particule de

natură anorganică cum sunt: oxizii şi compuşii metalici (de Pb, Zn, Mn, Fe, Cu, Provenienţa lor le asigură o bună stabilitate care se menţine în timp. Poluarea atmosferei cu aceste particule este deosebit de dăunătoare, datorita acţiunii iritante şi acumulării în organism pe de o parte, iar pe de alta datorită depunerii lor pe vegetaţie, pe sol şi în apa .

Principalele surse de poluare cu metale grele sunt procesele industriale-metalurgice, în special arderi incomplete ale combustibililor.

În tabelul 2.1.3.1. se prezintă dinamica acestor emisii.


2003 2004 2005 2007 2008 2009 2010

Emisii anuale Pb (t/an) 108.8 45,48 46,37 36,58 33,84 37,66 3,49

Emisii anuale Hg (t/an) 0,097 0,081 0,094 0,064 0,064 0,0236 0,0039

Emisii anuale Cd (t/an) 2,91 1,0 0,995 0,79 0,45 0,64 0,012

2.1.4. Emisii de plumb Plumbul se găseşte în aer în cea mai mare parte sub formă de suspensii

solide şi un procent foarte mic sub formă de compuşi gazoşi. Scoaterea benzinei cu plumb din consum a dus la îmbunătăţirea semnificativă a calităţii aerului în zonele urbane.

Emisii NMVOC

0

2000

4000

6000

8000

10000

t/an

Cantitate 667,7 3244,3 700 726,15 8883 5777,86 4224,62 3106

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010



Fig.2.1.4.1.

2.1.5. Emisii de poluanţi organici persistenţi Poluanţii organici persistenţi (POPs) reprezintă substanţe organice cu grad

ridicat de toxicitate, sunt persistente, au capacitate mare de bioacumulare, au efecte toxice acute şi cronice asupra sănătăţii umane şi asupra mediului

Emisiile de POPs au fost calculate pe trei categorii: PCB-uri, PAH-uri şi dioxine.

Dioxina provine din procese de producţie, tratarea şi depozitarea deşeurilor;

PCB provin din activitatea de tratare şi depozitare a deşeurilor (uleiuri de transformator);PAH -urile sunt emise de surse mobile şi utilaje.

Valorile emisiilor acestor trei categorii de poluanţi sunt prezentate în tabelul 2.1.5.1.


2001

2002

2003

2004

2005

2007

2008

2009

2010

Emisii anuale de POP-s t/an

0,002

0,005 0,064

0,0029

0,0094

0,0008

0,0008

0,0064

0,0039

Emisii Pb

0

20

40

60

80

100

120

t/an

Cantitate 108,8 45,48 46,37 36,58 33,84 37,66 6,18 3,49

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010



Fig.2.1.5.1 2.2 Calitatea aerului

La nivelul anului 2010, monitorizarea calităţii aerului în judeţului Sibiu s-a realizat în cadrul sistemului de monitorizare continuă a calităţii aerului, în cele patru staţii automate amplasate în zone reprezentative ale Judeţului Sibiu.

Fig 2.2.1.

Poluanţii monitorizaţi, metodele de măsurare, valorile limită, pragurile de alertă şi de informare, obiectivele pe termen lung şi criteriile de amplasare a punctelor de monitorizare sunt stabilite de legislaţia naţională privind protecţia

Emisii POPs

0

0,02

0,04

0,06

0,08

t/an

Cantitate 0,005 0,064 0,00294 0,0094 0,00083 0,00081 0,00633 0,00636 0,0039

1 2 3 4 5 6 7 8 9



atmosferei şi sunt conforme cerinţelor prevăzute de reglementările europene. Valorile limită sunt stabilite prin:

• Ordinul Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului nr. 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM 10 şi PM 2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului în aerul înconjurător. (Directiva Cadru 96/62/CE a Consiliului privind evaluarea si gestionarea calităţii aerului înconjurător şi directivele fiice (Directiva 1999/30/CE a Consiliului privind valorile limita pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot si oxizii de azot, pulberile in suspensie si plumbul din aerul înconjurător, Directiva 2000/69/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind valorile limita pentru benzen si monoxidul de carbon din aerul înconjurător, Directiva 2002/3/CE a Parlamentului European şi Consiliului privind ozonul din aerul înconjurător).

• Ordinul 448/2007 - pentru aprobarea Normativului privind evaluarea pentru arsen, cadmiu, mercur, nichel şi hidrocarburi aromatice policiclice în aerul înconjurator.

Reţeaua automată de monitorizare a calităţii aerului la nivelul judeţului Sibiu

este formată din patru staţii de monitorizare :

STAŢIA SB 1 -Denumirea staţiei: Sibiu RO-SB-1 -Codul staţiei: RO0184A -Tipul staţiei: Fond urban -Clasa staţiei /Raza ariei de reprezentativitate Fond urban/ 1-5 km -Poluanţii măsuraţi: SO2, NO, NO2, NOx, CO, Benzen,PM2,5 automat şi gravimetric,O3 -Parametrii meteorologici măsuraţi :Direcţie vânt, viteză vânt., temperatura, presiunea atmosferică, umiditate relativă, radiaţie solară, precipitaţii STAŢIA SB 2 -Denumirea staţiei: Sibiu RO-SB-2 -Codul staţiei: RO0185A -Tipul staţiei: industrial -Clasa staţiei /Raza ariei de reprezentativitate Industrial /100m-1 km -Poluanţii măsuraţi: SO2, NO, NO2, NOx, CO, Benzen,PM10 automat ,O3 -Parametrii meteorologici măsuraţi :Direcţie vânt, viteză vânt., temperatura, presiunea atmosferică, umiditate relativă, radiaţie solară, precipitaţii STAŢIA SB 3 -Denumirea staţiei: Copşa Mică RO-SB-3 -Codul staţiei: RO0186A -Tipul staţiei: industrial -Clasa staţiei /Raza ariei de reprezentativitate Industrial /100m-1 km



-Coordonatele geografice (longitudine şi latitudine, măsurate în grade, minute şi secunde, precum şi în sistem GIS). N: 46°06’47’’ – 45,31 E: 24°13’46’’ – 24.41 -Altitudinea: 285 m -Poluanţii măsuraţi: SO2, NO, NO2, NOx, CO, PM10 automat şi gravimetric, O3-Parametrii meteorologici măsuraţi :Direcţie vânt, viteză vânt., temperatura, presiunea atmosferică, umiditate relativă, radiaţie solară, precipitaţii. STAŢIA SB 4 -Denumirea staţiei: Mediaş RO-SB-4 -Codul staţiei:RO0187A -Denumirea arealului/zonei: zonă industrială urbană -Tipul staţiei: industrial -Clasa staţiei Raza ariei de reprezentativitate Fond industrial /100m - 1 km -Coordonatele geografice (longitudine şi latitudine, măsurate în grade, minute şi secunde, precum şi în sistem GIS). N: 46°09’32’’ – 46,29 E: 24°20’24’’ – 24.42 -Altitudinea: 320 m -Poluanţii măsuraţi: SO2, NO, NO2, NOx, CO, PM10 automat şi gravimetric, O3. Parametrii meteorologici măsuraţi :direcţie vânt, viteză vânt., temperatura, presiunea atmosferică, umiditate relativă, radiaţie solară, precipitaţii Tabelul 2.2.1.Sintetiza- valorile de monitorizare ale calitatii aerului 2010



Număr determinări Cod /Tip staţie

Locaţia Poluant

Orare Zilnice

Percentila 98

Media anuală U/M Tip depăşire

( conf. OM 592/2002)

Nr. depăş

iri

Captura de date

validate, 2010

SO2 8231 16,18 8,13 µg/m3 0 93,90%

NO2 8213 35,64 14,44 µg/m3 0 93,70%

PM 2,5 AUTOMAT 7401 46,5

18,82 µg/m3 0 86,00%

PM 2,5 GRAVIMETRIC

323 23,626,9 µg/m3 0 88,40%

CO 8363 2,58 0,34 mg/m3 0 95,40%

OZON 7954 102,57 45,84 µg/m3 Valoare ţintă (max med la 8 ore)

2 90,70%

SB1 Fond urban

Sibiu Str

Hipodromului

BENZEN 4235 7,11 2,32 µg/m3 48,30%

SO2 7283 9,47 6 µg/m3 0 83,10%

NO2 944 51,91 16,96 µg/m3 0 10,70%

PM 10 AUTOMAT 7331 54,66 12,39 µg/m3 Valoare limită zilnică 2 85,20%

CO 7752 0,93 0,13 mg/m3 0 88,40%

OZON 6151 83,41 41,77 µg/m3 0 70,20%

SB2 Industrial

Sibiu str Oţelarilor

BENZEN 3304 5,48 2,17 µg/m3 37,10%

SO2 8008 19,91 9,25 µg/m3 0 91,40%

NO2 4035 50,19 13,74 µg/m3 0 46,00%

PM 10 AUTOMAT 8030 32,15 7,7 µg/m3 0 94,50%

PM 10 GRAVIMETRIC

352 56,3228,28 µg/m3 Valoare limită zilnică 14 96,40%

CO 8223 1,87 0,26 mg/m3 0 93,80%

OZON 6583 83,23 36,34 µg/m3 0 75,10%

PLUMB 352 0,93 0,24 µg/m3 96,40%

CADMIU 352 14,46 3,41 ng/m3 96,40%

ARSEN 352 11,43 2,38 ng/m3 96,40%

SB3 Industrial

Copşa Mică

NICHEL 352 15,9 4,43 ng/m3 96,40%

SO2 8230 16,39 5,51 µg/m3 0 93,90%

NO2 6755 58,3 16,66 µg/m3 0 77,10%

PM 10 AUTOMAT 5931 48,2 11,54 µg/m3 Valoare limită zilnică 1 68,40%PM 10 GRAVIMETRIC

246 65,430,66 µg/m3 Valoare limită zilnică 14 67,30%

CO 2551 2,19 0,37 mg/m3 0 29,10%

OZON 6190 88,79 40,31 µg/m3 0 70,60%

PLUMB 246 1,38 0,27 µg/m3 67,30%

CADMIU 246 9,91 3,08 ng/m3 67,30%

ARSEN 246 14,71 3,07 ng/m3 67,30%

SB4 Industrial

Mediaş

NICHEL 246 17,2 5,49 ng/m3 67,30%



2.2.1 Dioxidul de azot NO2 Oxizii de azot sunt gaze foarte reactive, care conţin azot şi oxigen în

cantităţi variabile, aceştia se formează la temperaturi înalte în procesul de ardere al combustibililor, cel mai adesea rezultând din traficul rutier şi activităţile de producere a energiei electrice şi termice din combustibili fosili. Oxizii de azot sunt responsabili pentru formarea smogului, a ploilor acide, deteriorarea calităţii apei, acumularea nitraţilor la nivelul solului, intensificarea efectului de seră şi reducerea vizibilităţii în zonele urbane.

O.M. 592/2002 prevede pentru NO2 valori limită pentru timpi de mediere de 1 oră şi respectiv 1an.

Valoarea limită (VL) pentru timp de mediere de 1 oră=200 µg/m3. Pe parcursul anului 2010 nu s-au înregistrat depăşiri ale VL la nici una din cele patru staţii de monitorizare din Judeţul Sibiu, asa cum reiese din figura 2.2.1.1. Fig .2.2.1.1.

Faţă de valoarea limită prevăzută în O.M. nr. 592/2002, pentru un timp de

mediere de 1 an (VL=40 µg/m3 pentru anul 2010), concentraţiile medii înregistrate în anul 2010 s-au situat între 13,74µg/m3 la staţia SB 3 şi 16,96 µg/m3 la staţia SB 1. Nu s-au înregistrat depăşiri ale valorilor limită anuale.

0,0

50,0

100,0

150,0

200,0

250,0

01 Ja

n 201

0

21 Ja

n 201

0

10 Feb

2010

02 M

ar 20

10

22 M

ar 20

10

11 A

pr 2010

01 M

ay 20

10

21 M

ay 20

10

10 Ju

n 2010

30 Ju

n 2010

20 Ju

l 2010

09 A

ug 2010

29 A

ug 2010

18 S

ep 20

10

08 O

ct 20

10

28 O

ct 20

10

17 N

ov 201

0

07 D

ec 20

10

27 D

ec 20

10

Conc[ug/m3]

SB-1 - Valoare limita orara SB-2 - SB-3 - SB-4 -

Poluant NO2 Date orare



Fig.2.2.1.2.

2.2.2 Dioxidul de sulf SO2 Valorile limită prevăzute în O.M. nr. 592/2002 pentru dioxid de sulf sunt:

350 µg/m3 pentru concentraţii medii orare , 125 µg/m3 pentru concentraţii medii zilnice şi 20 µg/m3 Valoare limită anuală.Pragul de alertă orară pentru SO2 conf OM 592/2002 este de 500 µg/m3

Valorile măsurate în anul 2010, se situează mult sub valoarea limită . Nu s-au înregistrat depăşiri ale valorilor limită sau ale pragului de alertă la

nici una dinte cele patru staţii de monitorizare a calităţii aerului Fig.2.2.2.1.

0

10

20

30

40

Conc[ug/m3]

Poluant NO2 Valori medii anuale 2010

NO2 14,44 16,96 13,74 16,66 40

SB 1 SB2 SB3 SB4 Valoare Limita

0

5

10

15

20

conc[ug/m3]

Poluant SO2 Valori medii anuale 2010

SO2 8,13 6 9,25 5,51 20

SB 1 SB2 SB3 SB4 Valoare limita



Fig .2.2.2.2. 2.2.3 Pulberile in suspensie PM10;PM2,5.

Poluarea atmosferei cu pulberi poate avea cauze naturale, cum ar fi de exemplu resuspensia particulelor şi cauze antropice, cum ar fi: procesele de producţie, arderile din sectorul energetic, construcţii, transport rutier, sisteme de încălzire individuale, în special cele ce utilizează combustibili solizi.

Efectul pulberilor în suspensie asupra sănătăţii umane, îndeosebi a fracţiilor PM10 şi PM2,5, care sunt extrem de fin dispersate în aer, este de iritant al ochilor şi sistemului respirator, de scădere a rezistenţei la îmbolnăviri. Este importantă compoziţia chimică a unor pulberi, cum este cazul celor care adsorb la suprafaţa lor substanţe toxice de exemplu hidrocarburile din componenţa smogului fotochimic oxidant, bifenilii policloruraţi (PCB), sau al particulelor care conţin metale toxice, cum ar fi plumbul, cadmiul, mercurul etc.

Pulberi in suspensie fracţiunea PM10

Valorile concentraţiilor de pulberi în suspensie fractiunea PM10 - monitorizate prin măsurători automate (metoda nefelometrică) în staţiile de monitorizare sunt valori orientative, pentru informare rapidă, metoda de măsurare de referinţă prevăzută de OM nr. 592/2002, pentru acest indicator este metoda gravimetrică, care se bazează pe colectarea pe filtre a fracţiunilor PM10 din pulberile in suspensie din aer şi determinarea masei acestora prin metoda cântăriri în laborator.

În conformitate cu OM nr. 592/2002 valoarea limită zilnică pentru PM10 este de 50 µg/m3, ( a nu se depăşi această valoare mai mult de 35 de zile într-un an calendaristic în fiecare staţie), iar valoarea limită anuală este de 40 µg/m3.

0,020,040,060,080,0

100,0120,0140,0

01 Ja

n 201

0

31 Ja

n 201

0

02 M

ar 20

10

01 A

pr 2010

01 M

ay 20

10

31 M

ay 20

10

30 Ju

n 2010

30 Ju

l 2010

29 A

ug 2010

28 S

ep 20

10

28 O

ct 20

10

27 N

ov 201

0

27 D

ec 20

10

Conc[ug/m3]

SB-1Sibiu HipodromuluiValoare limita zilnica=125ug/m3SB-2 - Sibiu-OtelarilorSB-3 - Copsa MicaSB-4 - Medias

Poluant SO2 Date zilnice validate



În cursul anului 2010, s-au înregistrat 2 depăşiri ale VL la staţia SB2 şi 1 depăşire ale VL la staţia SB 4 (măsurători automate)

Valorile medii anuale rezultate din măsurătorile prin metoda automata nefelometrică s-au situat între 7,63 µg/m3 la staţia SB 3 şi 12,04 µg/m3 la staţia SB2

Determinări de PM10, prin metoda gravimetrică, s-au efectuat la staţiile

SB3 şi SB 4. S-au înregistrat 14 depăşiri ale valorii limită zilnice în staţia SB3, respectiv 14 depăşiri ale valorii limită zilnice în staţia SB4 .

Valorile medii anuale înregistrate prin măsurători gravimetrice au fost : 28,3 µg/m3 în statia SB3 respectiv 30,8 µg/m3 în staţia SB 4.

Pulberi in suspensie fractiunea PM 2,5 În cursul anului 2010 la staţia de monitorizare SB 1 (staţie de fond urban)

s-a monitorizat fracţiunea PM 2,5 din TSP atât prin măsurători automate(nefelometric) cât şi prin măsurători gravimetrice.Valorile concentraţiilor zilnice măsurate vor contribui la calculul Indicatorului Mediu de Expunere(IME) exprimat în µg/m3 Conform Directivei 2008/50 CE. Valoarea –ţintă pentru o perioadă de mediere de 1 an este de 25 µg/m3 (data la care trebuie respectată valoarea-1 ianuarie 2010)

2.2.4 Metale grele

Metalele grele provin din surse antropice: procese metalurgice neferoase, arderi ale combustibililor pentru obţinerea energiei, arderea combustibililor în motoarele autovehiculelor, incinerarea deşeurilor.

Metalele grele se pot acumula şi pot afecta funcţia sistemul nervos, funcţia renală, hepatică şi sistemul respirator. Metalele grele se acumulează în plante şi pot să înlocuiească ionii metalici esenţiali, pot să inducă blocaje ale unor funcţii esenţiale sau modificări ale enzimelor, polinucleotidelor sau hormonilor.

Plumb În cursul anului 2010 s-a efectuat determinarea conţinutului de plumb al

particulelor în suspensie fracţiunea PM 10 depuse pe filtre , în staţiile SB3-Copşa Mică şi SB4- Mediaş

Conform OM 592/2002 Valoarea limită mediată anual pentru plumb din PM 10=0,5 µg/m3. Valorile medii anuale înregistrate sunt prezentate în tabelul de mai jos si se situează sub valoarea limită anuală atât la staţia SB3 cât şi la staţia SB4

Tabelul 2.2.4.1. Medii anuale 2010 Plumb din pulberi în suspensie PM 10

SB 3

Copşa Mică SB 4

Mediaş VL

anuală Conc [ug/m3]

0,24 0,25 0,5



Cadmiu, arsen şi nichel

Monitorizarea metalelor grele:cadmiu, arsen şi nichel din pulberi în

suspensie este reglementată de OM 448/2007 conform Normativului privind evaluarea arsenului, cadmiului, nichelului,mercurului şi hidrocarburilor aromatice policiclice în aerul înconjurător

Valorile concentraţiei metalelor monitorizate de către ARPM Sibiu (medii anuale) sunt prezentate în graficul urmator şi se situează sub valorile-ţintă corespunzătoate (conf OM448/2007)

Fig.2.2.4.1

2.2.5 Monoxid de carbon CO Conform O.M. nr. 592/2002, valoarea limită pentru protecţia sănătăţii

umane a monoxidului de carbon este de10 mg/mc (maxima zilnică a mediilor pe 8 ore ).Pe parcursul anului 2010 nu s-au înregistrat depăşiri ale acestei valori limită.Valoarea maximă a mediilor/8 ore s-a situat între 1,7 mg/mc la staţia SB 2 şi 3,2 mg/mc la staţia SB 1. În cele 4 statii de monitorizare valorile maxime ale mediilor/8 ore s-au înregistrat în luna ianuarie 2010 fapt ce ar putea fi corelat cu perioada de încalzire a locuinţelor .Concentraţiile medii anuale s-au situat între 0,13 mg/mc la staţia SB 2 şi 0,37 mg/mc la staţia SB 4. Tabelul 2.2.5.1.

Valoarea maximă zilnică a mediilor de 8 ore

[mg/m3]

Staţia Poluant Media anuală

[mg/m3]

Valori maxime ale mediilor orare

[mg/m3] masurat Valoarea limita

SB1 0,37 7,1 3,2 10 SB2 0,15 3,2 1,7 10 SB3 0,27 4,3 2,4 10 SB4

CO

0,16 4,0 2,0 10

0

5

10

15

20

Conc[ng/m3]

Cadmiu, Arsen Nichel;Valori medii anuale 2010

Cadmiu 3,4 3,1 5

Arsen 2,13 2,7 6

Nichel 4,4 5,5 20

SB3 SB4 Valoare tinta



2.2.6 Benzen

Benzenul provine, în proporţie de 90%, din motoarele cu ardere internă, în urma arderilor incomplete (trafic auto), dar şi din evaporarea combustibililor la stocare şi transfer, din arderea lemnului şi din unele procese industriale.

Monitorizarea benzenului se efectuează în cele două staţii din Municipiul Sibiu şi anume SB 1-Fond urban şi SB 2-Industrial

Conform OM 592/2002 ,Valoarea limită anuală pentru protecţia sănătăţii umane =5 µg/m3

Fig.2.2.6.1

În Municipiul Sibiu, în anul 2010 nu s-au înregistrat depăşiri ale Valorii Limită.

2.2.7 Ozon Conform Ordinului M.A.P.M. nr. 592/2002, pentru O3 pragul de informare =180 µg/m3 ,pragul de alertă =240 µg/m3 (valori medii orare ) iar valoarea ţintă pentru concentraţia maximă zilnică a mediilor pe 8 ore = 120 µg/m3.

În anul 2010 nu s-au înregistrat depăşiri ale pragului de informare şi ale pragului de alertă.S-au înregistrat două depăşiri ale valorii -ţintă la staţia SB1

0

1

2

3

4

5

Conc[ug/m3]

Poluant Benzen Valori medii anuale 2010

Benzen 2,32 2,17 5

SB 1-Sibiu SB 2-Sibiu VL



Tabelul 2.2.7.1. Valoarea maximă a mediilor

orare [ug/m3]

Valoarea maximă a mediilor /8 ore

[ug/m3] Staţia Poluant

Măsurat Prag de informare

Prag de alertă Măsurat Valoarea ţintă

SB 1 174,2 144,5 SB 2 107,5 84,1 SB 3 112,1 79,7 SB 4

Ozon

124,5

180 240

85,5

120

2.3 Poluarea aerului-efecte locale

Problemele cauzate de poluarea aerului sunt de regulă legate de anumite zone şi localităţi , datorită aglomerării surselor de emisii poluante (încălzirea locuinţelor, transport, industrie) şi accentuate de condiţiile climatice şi geografice.

Din punct de vedere al calităţii aerului zona cea mai sensibilă este Copşa-Mică-Mediaş, aflată sub influenţa SC Sometra SA.

Printre factorii care influenţează hotărâtor poluarea acestei zone se numără factorii meteorologici. Tipurile de stratificare termică a atmosferei şi inversiunile de temperatură pot influenţa în foarte mare măsură procesele de dispersie a noxelor. Inversiunile de temperatură care influenţează pregnant temperatura aerului, se semnalează în toate lunile sezonului rece, în condiţiile invaziei de aer polar sau arctic, când se formează o „cupolă” sub care poluanţii, stopaţi în ascensiune, se concentrează progresiv. La un gradient normal al temperaturii aerului (răcirea treptată pe măsură ce creşte altitudinea), gazele şi pulberile au o evoluţie ascendentă şi sunt supuse unei diluări accentuate. În cazul inversiunilor termice, straturile de aer mai rece, blocate sub cele de aer cald, împiedică formarea curenţilor de convecţie (ascendenţi) şi blochează noxele emanate, acestea dispersându-se pe orizontală sa, în situaţii de calm atmosferic, scurgându-se lent spre punctele mai joase, unde formează acumulări mari Aceste inversiuni favorizează fenomenul de poluare prin pulberi. Circulaţia aerului este influenţată în cea mai mare măsură de circulaţia generală a maselor de aer dar şi de orografia terenului. În zona Copşa Mică vânturile sunt influenţate de canalizările care apar datorită poziţiei văii Târnavei Mari şi a Văii Visei în raport cu platforma industrială Copşa Mică. 2.4 Poluări accidentale.Accidente majore de mediu

Pe parcursul anului 2010 nu s-au înregistrat poluări accidentale sau accidente de mediu de natură să afecteze calitatea atmosferei



2.5 Presiuni asupra stării de calitate a aerului

Pentru a proteja starea de sănătate umană este deosebit de important să fie reduse sursele de emisie de poluanţi pe plan local, naţional, comunitar şi să fie identificate şi puse în aplicare cele mai eficiente măsuri de reducere. În consecinţă emisiile de poluanţi atmosferici nocivi ar trebui evitate, combătute , reduse şi stabilite obiectivele corespunzătoare pentru calitatea aerului înconjurator luându-se în considerare standardele, ghidurile şi programele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii..

Atunci când, în anumite zone sau aglomerări, nivelul poluanţilor în aerul înconjurător depăşeşte valoarea-limită sau valoarea-ţintă la unul sau mai mulţi poluanţi, trebuie pregătite şi puse în aplicare Programele / Programele integrate de gestionare a calităţii aerului.

Deoarece , în urma studiilor şi monitorizării calităţii aerului din anii anteriori, s-au constatat depăşiri peste limita admisă de legislatia naţională şi comunitară, pentru zona Copşa Mică- Mediaş, a fost elaborat PROGRAMUL INTEGRAT DE GESTIONARE A CALITĂŢII AERULUI(PIGCA).Acesta reprezintă totalitatea măsurilor/acţiunilor ce se desfăşoară într-o perioadă nu mai mare de 5 ani, în zonele şi aglomerările unde pentru unul sau mai mulţi dintre poluanţi se constată depăşiri ale valorilor limită şi/sau ale valorilor ţinta, în vederea încadrării sub aceste valori, pe baza datelor despre calitatea aerului înconjurator provenite din Sistemul Naţional de Evaluare şi Gestionare a Calităţii Aerului (SNEGICA) combinate cu rezultatele din modelarea dispersiei poluanţilor. PIGCA a fost elaborat de catre Comisia Tehnică numită prin Ordin de prefect nr. .83/09.02.2010.pe baza Regulamentului de organizare şi funcţionare(ROF) înregistrat la ARPM Sibiu cu nr. 1578/22.02.2010

Programul integrat se referă la indicatorii ;PM10,Pb din PM10 şi SO2 la care s-au înregistat depăşiri ale valorii limită în perioada 2008-2009, luându-se ca an de referinţă anul 2007..Pe baza studiilor de dispersie elaborate de Westagen SRL Bucureşti zona Copşa Mică –Mediaş se încadrează pe lista 1 la indicatorii PM10 şi Pb din PM10 conform Ordinului MAPM nr.745/2002. Evaluarea calităţii aerului s-a făcut pe baza măsurătorilor şi a modelării matematice Programul Integrat de gestionare a calităţii aerului în Zona Copşa Mică- Mediaş a intrat în vigoare la data de 24.06.2010(Conf Hot. Cons. Jud.Sibiu nr. 84 )şi a fost pus în aplicare prin luarea măsurilor/acţiunilor atât pentru a asigura o reducere continuă a emisiilor de poluanţi în perioada stabilită, cît şi pentru a distribui efortul financiar aferent . Responsabilii acţiunilor ( autoritatea administraţiei publice locale şi titularii de activitate,după caz ) din programul integrat de gestionare au fost obligaţi să respecte termenele de realizare a măsurilor din program şi au raportat stadiul acţiunilor şi realizarea măsurilor,la ARPM Sibiu până la data de 15 .12.2010 .



2.6 Tendinţe

2.6.1 NO2

Valoarea medie /2010 a concentraţiei de dioxid de azot se situează sub limita anuală de 40 µg/mc prevăzută de O.M. 592/2002.Tendinţa este de scădere la sţatiile SB1,SB3 şi SB4. În ceea ce priveşte staţia SB2 se observă o uşoară creştere faţă de anul 2009,posibil în contextul activităţii industriale intense din zona staţiei

Fig .2.6.1.1.

.

2.6.2 SO2

Începând cu data de 31.03.2009 , dată la care SC SOMETRA SA, principalul agent generator de SO2, a întrerupt temporar activitatea de producţie şi care nu a mai fost reluată până în prezent, excepţie făcând o activitate sporadică de valorificare a zgurilor proprii pentru recuperare plumb la secţia „Electroliză plumb “, se poate observa o diminuare semnificativă a concentraţiei SO2 în aer.

Fig.2.6.2.1.

0

10

20

30

40

50

conc[ug/m3]

Evolutia concentratiei NO2 in aerul atmosferic

Media anuala 2008 35,46 20,41 19,04 10,35 46,7

Media anuala 2009 23,66 13,27 20,09 18,23 43,4

Media anuala 2010 14,44 16,96 13,74 16,66 40

SB 1-Sibiu

SB 2-Sibiu

SB 3-Copsa

SB 4-Medias

VL anuala

0

20

40

60

Conc[ug/m3]

Evolutia concentratiei SO2 in aerul atmosferic

Media anuala 2008 7,55 7,59 42,9 39,42 20

Media anuala 2009 6,68 5,22 12,32 8,74 20

Media anuala 2010 8,13 6 9,25 5,51 20

SB 1-Sibiu

SB 2-Sibiu

SB 3-Cops

SB 4-Medi

VL anual



Pe parcursul anului 2010, toate valorile măsurate pentru poluantul SO2 se situează mult sub valorile limită orare şi zilnice admise. Valorile medii anuale ale SO2 se situează , de asemenea , sub valoarea limită impusă de Ordinul 592/2002 în toate cele patru staţii şi prezintă o tendinţă de scădere .

Fig.2.6.2.2.

Fig.2.6.2.3.

În Judeţul Sibiu, atât concentraţia PM10 determinată gravimetric cât şi

concentraţia Pb din PM10 ,în staţiile SB3şi Sb4 prezintă o tendinţă evidentă de scădere, asa cum reiese din graficele Fig.2.6.2.2. si 2.6.2.3.

0

20

40Conc

[ug/m3]

Evoluţia concentraţiei PM 10 în aerul atmosfericValori medii anuale determinate gravimetric

VL anuală =40ug/m3

Media anuala 2008 34,62 31,64

Media anuala 2009 29,34 39,49

Media anuala 2010 28,28 30,66

SB 3-Copsa Mica SB 4-Medias

0,0

1,0

2,0

3,0

4,0

5,0

Conc[ug/m3]

Evolutie concentratiei Plumbului din PM 10Valoare limită anuală= 0,5ug/m3

Media anuala 2008 4,1134 1,5662

Media anuala 2009 0,447 0,372

Media anuala 2010 0,24 0,25

SB 3-Copsa Mica SB 4-Medias



3 APA DULCE Implementarea Directivei Cadru 60/2000/CEE urmăreşte o abordare unitară

în ceea ce priveşte managementul apelor.Ţinînd cont de dezvoltarea socio-economică aferentă fiecărui bazin, finalitatea este aceeaşi :o gospodărire echilibrată a resursei de apă completată cu protecţia ecosistemelor acvatice

Pentru implementarea Directivei Cadru pe Apă, România a elaborat programe de monitorizare pe cele 11 bazine/spaţii hidrografice- programe ce fac parte din Planul Naţional de Management ,plan ce are ca obiectiv (comun pentru toate ţările UE) atingerea calităţii de „stare bună” atât la ape de suprafaţă cât şi la ape subterane, până în anul 2015.

Conform Directivei Cadru Apă ,în sistemul naţional de monitorizare a calităţii apei se definesc 2 tipuri de monitoring :monitoring de supraveghere şi monitoring operaţional.Unitatea fundamentală în activitatea de monitorizare a calităţii apelor este” corpul de apă” definit diferenţiat în ceea ce priveşte apa de suprafaţă şi apa subterană.Fiecărui corp de apă i s-au asociat obiective de mediu şi programe de măsuri în vederea atingerii obiectivelor respective.

Datele şi informaţiile prezentate în acest capitol sunt furnizate de : -Adminisţratia Bazinală de Apă Mureş , -S.C. Apa Târnavei Mari S.A Mediaş, -S.C.Apă- Canal ,SA Sibiu, -SGA Sibiu - Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Sibiu

3.1 Resursele de apă .Cantităţi şi fluxuri Judeţul Sibiu dispune de o bogată reţea de ape care asigură necesităţile de alimentare cu apă potabilă şi industrială. Reţeaua hidrografică este alcătuită din două bazine principale, BH Olt şi BH Mureş, care prezintă următoarele caracteristici: Tabel 3.1.1.

Bazinul hidrografic Suprafaţa (km2) Lungime corpuri de apă (km)

Olt 3366 1489 Mureş 2095 816,08

Tabel 3.1.2.

Resursa de suprafaţă (mil.mc)

Resursa din subteran (mil.mc)

Judeţ

Teoretică Utilizabilă Teoretică Utilizabilă BH Olt 4304,664 4085,126 2,27 2,138 BH Mureş 638,604 - - - Jud.Sibiu 4943,26 - - -



Prelevările de apă la nivelul judeţului Sibiu pentru anul 2010 sunt

prezentate în tabelul 3.1.1: Tabel 3.1.1.

Volumele captate (mii mc) Judeţul Sibiu Surse de

suprafaţă Surse din subteran

Total (mii mc )

BH Olt 53571,758 2319,812 55891,57 BH Mureş 8310,819 420,887 8731,706 Total 61881,758 2740,199 64623,276 3.2 Apele de suprafaţă

Starea corpurilor de apă atât din bazinul hidrografic Olt cât şi din bazinul hidrogafic Mureş ,în conformitate cu Directiva Cadru Apa a fost definită pe baza stării ecologice şi a stării chimice.

Starea ecologică caracterizată pe baza principiului celei mai defavorabile situaţii, a fost evaluată prin utilizarea sistemelor de clasificare conforme cu prevederile Directivei Cadru Apă :

elementelor biologice: râuri - fitoplancton, macronevertebrate bentice şi fauna piscicolă; lacuri – fitoplancton;

elementelor fizico – chimice: - elemente fizico-chimice generale: râuri - condiţii termice (temperatura apei), condiţii de oxigenare (oxigen dizolvat), starea acidifierii (pH), nutrienţi (N-NH4, N-NO2, N-NO3, P-PO4, P total); lacuri – condiţii de oxigenare (oxigen dizolvat) şi nutrienţi (fosfor total); - poluanţi specifici: râuri, lacuri: Zn, Cu, As, Cr, toluen, acenaften, xilen, fenoli, PCB.

Pentru elementele fizico-chimice generale şi poluanţii specifici au fost stabilite valorile limită şi metodologiile necesare evaluării stării ecologice, pe baza cărora se realizează încadrarea în 3 clase de calitate (foarte bună, bună şi moderată) . Elementele hidromorfologice sunt considerate numai în evaluarea stării ecologice foarte bune, fiind specifice categoriei corpului de apă:

• pentru râuri - regimul hidrologic (nivelul şi debitul apei), conectivitatea cu corpurile de apă subterană, continuitatea râului), parametri morfologici (variaţia adâncimii şi lăţimii râului, structura şi substratul patului albiei, structura zonei riverane)

• pentru lacurile naturale: parametrii hidromorfologici (modificare amplitudine maximă a variaţiilor de nivel, modificarea frecvenţei variaţiilor de nivel semnificative, conectivitate ape subterane, coeficient de dragare, structură zonă riverană, coeficient consolidare maluri)



Starea chimică este determinată de cea mai defavorabilă situaţie. Orice depăşire a standardelor de calitate mediu conduce la neconformare şi la neatingerea obiectivelor de stare bună.

Pentru evaluarea conformării substanţelor prioritare nesintetice (metale grele) s-a elaborat metodologia de definire a valorilor fondului natural şi a standardelor de calitate specifice, aceasta fiind aplicată corpurilor de apă care prezintă o astfel de caracteristică

Calitatea corpurilor de apă aferente BH Mures : La nivelul judeţului Sibiu au fost desemnate 53 corpuri de apă astfel:

• 43 corpuri de apă naturale în lungime totală de 530,423km; • 10 corpuri de apă puternic modificate din punct de vedere

hidromorfologic în lungime totală de 285,659 km; • Nici un corp de apă artificial; • 1 lac de acumulare (Ighiş)

Calitatea corpurilor de apă naturale

Tabelul 3.2.1. Stare ecologică

Foarte bună

Bună Moderată Slabă Proastă Carac teristici

Canti tate

Nr. cor puri

% Nr. cor puri

% Nr. cor puri

% Nr. cor puri

% Nr. cor puri

%

Nr corpuri

43 0 0 14 32,56 29 67,44 0 0 0 0

Lungime (km)

530,42 0 0 142,29

26,83 388,13

73,17 0 0 0 0

Tabelul 3.2.2.

Stare chimică Foarte bună


Canti tate Nr.

cor puri

% Nr. cor puri

% Nr. cor puri

% Nr. cor puri

% Nr. cor puri

%

Nr corpuri

43 0 0 33 76,74 0 0 0 0 10 23,26

Lungime (km)

343,42 0 0 343,4 64,74 0 0 0 0 187,01

35,26



Calitatea corpurilor de apă aferente BH OLT : La nivelul judeţului Sibiu au fost desemnate 53 corpuri de apă astfel:

• 11corpuri de apă naturale cu 13 secţiuni pentru evaluarea stării ecologice;

• 3 corpuri de apă cu 5 secţiuni pentru evaluarea potenţialului ecologic

• un corp de apă natural (Bâlea) • 1 lac de acumulare (Gura Râului) • Un corp de apă utilizat în scop energetic(Arpaş)

Calitatea corpurilor de apă naturale

Tabelul 3.2.3. Stare ecologică

Foarte bună


Canti tate

Nr. cor puri

% Nr. cor puri

% Nr. cor puri

% Nr. cor puri

% Nr. cor puri

%

Nr corpuri

11 0 - 2 18,18 7 63,63 2 18,18 0 -

Lungime (km)

268 0 - 37 13,8 197 73,5 34 12,7 0 -

Pentru cele 3 corpuri de apă monitorizate pentru stabilirea potenţialului ecologic,rezultatele au fost următoarele:

• un corp apă (Cibin aval ac Gura Râului-am. Confl Sălişte) potenţial ecologic bun;

• 2 corpuri de apă(Hârtibaciu am Bărcuţ / izvor- confl. Cibin şi Mag am conf.Sălişte/ izv-confl. Sălişte ) potenţial ecologic moderat.

Tabelul 3.2.4. Stare chimică

Foarte bună


Canti tate Nr.

cor puri

% Nr. cor puri

% Nr. cor puri

% Nr. cor puri

% Nr. cor puri

%

Nr corpuri

8 - - 2 25 0 - 0 - 6 75

Lungime (km)

263 - - 57 21,68 0 - 0 - 206 78,33



Calitatea lacurilor investigate

Tabelul 3.2.5. Incadrare Nr.

crt.

Denumire corp apă

Denumire lac Potenţial Ecologic

Stare chimică

1. Olt-am. Ac Voila,Viştea,Arpaş, Scorei şi aval ac.Avrig

Arpaş

M -

2. Cibin- Ac. Gura Râului

Gura Râului

M P

3. Bâlea

Bâlea M -

4. Ighiş ac. Ighiş

Ighiş B B

M= Moderată;B= Bună; P= Proastă 3.3 Calitatea apei dulci

În Tabelul 3.3.1 prezentăm sintetic concentarţia fosfaţilor din lacuri sub formă de fosfor total(P total) şi a oxigenului dizolvat (OD) precum şi starea lacurilor.

Tabelul 3.3.1. P total(mg/l) OD(conc.mg/l ) Nr.

crt.

Denumire corp apa

Denumire lac Stare Valoare Stare Valoare

1. Olt-am. Ac Voila,Vistea,Arpas, Scorei si aval ac.Avrig

Arpas

Buna 0,792 Buna 73,825

2. Cibin- Ac. Gura Raului

Gura Raului

Foarte buna

0,0368 Foarte buna

89,15

3. Balea

Balea Foarte buna

0,0080 Buna 88,8

4. Ighis ac Ighis

Ighis - - - -

3.4 Apele subterane

Pe teritoriul BH Olt –judeţul Sibiu au fost identificate ,delimitate şi caracterizate un număr de 4 corpuri de ape subterane( Depresiunea Sibiu, Lunca Hârtibaciului, Depresiunea Făgăraş, Nocrich-Buneşti);Acestea au fost delimitate în zonele de lunci şi terase ale Oltului şi ale afluenţilor săi.



Pentru cele 2 bazine hidrografice din jud Sibiu,nr. forajelor monitorizate în anul 2010 arată astfel:

Tabelul 3.4.1. 3.4.1 Calitatea corpurilor de apă subterană din BH Olt:

În corpul de apă Depresiunea Sibiului Au fost analizate 14 probe de apă provenite din 7 foraje după cum

urmează: Tălmaciu (F3),Veştem Sud (F1), Sibiu F3, Sibiu Vest F16 cât şi forajele de adâncime Orlat F1A şi Tălmaciu F1A , Primăria Săcel F1.

Din acestea, foraje au fost monitorizate ca şi captări de apă în scop potabil. (Tălmaciu F1A , Orlat F1A , Săcel F1), unul pentru ZV (Sibiu F3), restul au fost monitorizate ca foraje de observaţie.

Conform OM nr. 137/2009, pentru acest corp de apă au fost stabilite valori de prag pentru următorii indicatori : NH4

+, Cl-, SO42-, NO2

-, Hg, Pb2+, Cd şi PO4

3-. Valoarea concentraţiilor medii anuale înregistrate pentru toţi indicatorii la

forajele investigate s-au încadrat, în general, sub limitele valorilor de prag. S-au constatat depăşiri la fosfaţi la forajul Sibiu F3 (PO4=1.027mg/l) şi la

forajul Sibiu Vest F16, la care s-au constatat şi depăşiri la amoniu (0,641mg/l) - cele doua foraje fiind poluate din punct de vedere chimic.

În privinta azotaţilor, în corpul de apă ROOT05 nu au fost depăşiri peste limita admisă de HG53/2009.

Conform interpretării rezultatelor analizelor fizico-chimice şi a faptului că gradul de poluare este de 33,33%, corpul de apă este în stare chimică slabă.

Cauzele poluării pânzei freatice aparţinând Judeţului Sibiu ar putea fi : lipsa canalizărilor centralizate şi a staţiilor de epurare în majoritatea localităţilor judeţului Sibiu şi funcţionarea necorespunzatoare a staţiilor de epurare existente care necesită urgent retehnologizare.

Nr crt Zona geografică Nr.foraje monitorizate 1. TĂLMACIU 2: F3,F1A 2. VESTEM 1: F1 3. SIBIU 2: F3, F 16 4. ORLAT 1:F1A 5. SĂCEL 1:F1A 6. NOCRICH 1: F3 7. ARPAŞU DE JOS 3: F2, F3,F4 8. AVRIG 1: F5 9. MERGHINDEAL 1: F1 10. MIERCUREA SIBIULUI 1: F2 11. HOGHILAG 1:F3 12. COPSA MICA 2: F1 si F3 13. Medias 1:F5



În corpul de apă Lunca pârâului Hârtibaciu

Se află doar forajul Nocrich F3.

Corpul de apă este de tip poros permeabil şi este localizat în depozitele de vârstă cuaternară din lunca pârâului Hârtibaciu, afluent pe partea stângă al râului Cibin. Din punct de vedere chimic, apa subterană este de tipul bicarbonato – sulfato – calcico – magneziană.

Au fost analizate 4 probe de apă provenite din postul hidrogeologic Nocrich forajul F3.

Conform Ordinului Ministerului Mediului nr. 137/2009, pentru acest corp de apă au fost stabilite valori de prag pentru următorii indicatori : NH4

+, Cl-, SO42-,

NO2-, Pb2+ şi Cd. Concentraţia maximă a indicatorului amoniu a fost înregistrată

în data de 07.08.2010 cu o valoare de 3,28 mg/l . La indicatorul NO2- s-a

inregistrat o singură valoare ce depăşeşte valoarea de prag, în data de 10.11.2010.

Ţinând cont de faptul ca acest foraj este singurul care caracterizeaza corpul de apă, considerăm că este o depăşire nesemnificativă, deci corpul de se află în stare chimică bună.

În corpul de apă Depresiunea Făgăraş :

Au fost analizate forajele aparţinând staţiilor hidrogeologice Arpaşu de Jos

(F2, F3, F4) si Avrig (F5) de pe teritoriul judeţului Sibiu, în depozitele cuaternare aluvio-proluviale din Depresiunea Făgăraş se dezvoltă un strat acvifer constituit din pietrişuri şi bolovănişuri într-o masă de nisipuri cu intercalaţii argiloase în grosime de până la 85 m, stratul acvifer propriu-zis ajungând până la 30 m grosime.

Au fost analizate 8 probe de apă provenite din cele 4 foraje. Conform Ordinului Ministerului Mediului nr. 137/2009, pentru acest corp de

apă au fost stabilite valori de prag pentru următorii indicatori : NH4+, Cl-, SO4

2-, NO2

-, Pb2+, Cd şi PO43-.

Valoarea concentraţiile medii anuale înregistrate pentru toţi indicatorii la toate forajele investigate s-au incadrat sub limitele valorilor de prag.

Corpul de apă se încadrează în starea chimică bună.

In corpul de apă Nocrich-Buneşti : În urma analizelor fizico-chimice efectuate se constată că azotaţii sunt cu mult peste limitele admise de legea 311/2009. La acest foraj s-a evaluat indicatorul azotaţi dar nu s-au înregistrat

depăşiri. Ţinând cont de faptul că acest corp de apă subterană este sub presiune şi are o buna protecţie naturală, s-a considerat că starea lui calitativă(chimică) este bună.



3.4.2 Calitatea corpurilor de apă subterană din BH Mures:

Forajul F3 din Hoghilag: Conform Ordinului Ministerului Mediului nr. 137/2009, pentru acest corp de


2-, NO2

-, Cd . Valoarea concentraţiile medii anuale înregistrate pentru toţi indicatorii la

toate forajele investigate s-au incadrat sub limitele valorilor de prag. Corpul de apă se încadrează în starea chimică bună.

Forajul F5 din Medias: Conform Ordinului Ministerului Mediului nr. 137/2009, pentru acest corp de


2-, NO2

-, PO4 si Cd . Valoarea concentraţiile medii anuale înregistrate pentru toţi indicatorii la

toate forajele investigate s-au incadrat sub limitele valorilor de prag. Corpul de apă se încadrează în starea chimică bună.

Forajul F2 din Miercurea Sibiului : Conform Ordinului Ministerului Mediului nr. 137/2009, pentru acest corp de


2-, NO2

-, PO4 , Pb si Cd . Valoarea concentraţiile medii anuale înregistrate pentru toţi indicatorii la

toate forajele investigate s-au încadrat sub limitele valorilor de prag. Corpul de apă se încadrează în starea chimică bună.

Forajele F1 si F3 din Copsa Mica :

Conform Ordinului Ministerului Mediului nr. 137/2009, pentru acest corp de apă au fost stabilite valori de prag pentru următorii indicatori :

F1 : NH4+, Cl-, SO4

2-, NO2-,si Cd .

F3 : NH4+, Cl-, SO4

2-, NO2-,si Cd .

Valoarea concentraţiile medii anuale înregistrate pentru toţi indicatorii la toate forajele investigate s-au incadrat sub limitele valorilor de prag.

Corpul de apă se încadrează în starea chimică bună. 3.5 Apa potabilă şi apa de îmbăiere 3.5.1 Calitatea apelor de suprafaţă destinate potabilizării

Nu în toate secţiunile de prelevare,calitatea apei brute îndeplineşte conditiile necesare pentru potabilizare.

Calitatea apelor destinate potabilizarii precum şi corespondenţa între calitatea apei de suprafaţă la sursă şi tehnologia standard a staţiilor de tratare a apei este sintetizată in tabelul 3.5.1.1.



Tabelul 3.5.1.1 Nr.crt. Bazin

hidrografic

Curs de apă Secţiune de prelevare

Categoria necesară fct. de tehn. existentă (conf. HG 100/2002 )

Încadrare finală

1

Olt

Arpăşel Am. priza captare A1 A2

2

Olt

Cârţişoara Am. priza captare A1 A2

3 Olt Avrig Am. priza captare A2 A2

4 Olt Tilişca Am. priza captare A2 A2

5 Olt Strâmbu Am. priza captare A2 A2

6

Olt Sadu Priză acumulare Sadu II

A2 A3

7

Olt Ac. Gura Râului

Apa bruta la intrare staţie tratare “Dumbrava” Sibiu

A2 A2

8

Olt

Sebeş

Am. priza captare Sebeşul de Jos

A1

A2

9.

Mureş

Târnava

Mare

Priza Mediaş

A2

A3

3.5.2 Apa potabilă

Calitatea apei potabile care pleacă din staţiile de tratare apă şi apa de reţea este analizată de producătorii de apă,în cadrul laboratoarelor proprii de analize ,prin realizarea monitorizărilor de control,care se efectuează pe baza unor programe avizate anual de DSP Sibiu.



Operatorii regionali, de pe raza judeţului Sibiu, atestaţi de A.N.R.S.C, sunt:

1. S.C. Apă Canal S.A. Sibiu cu statut de operator al sistemelor de alimentare cu apă: Sibiu, Cisnădie, Avrig, Ocna Sibiului, Şelimbar,Cristian,Şura Mare şi Şura Mică;

2. S.C. Apa Târnavei Mari S.A. Mediaş pentru staţiile de apă: Mediaş, Dumbrăveni şi Agnita ;

Alimentarea municipiului Sibiu se face din: -două surse subterane (Şteaza şi izvoare Păltiniş) - două surse de suprafaţă (baraj cu acumulare:Gura Râului şi priza canal

fugă CH Sadu II şi directă pe râul Sadu ) Sursele de apă utilizate de operatorul :SC Apa Târnavei Mari: -surse de suprafaţă( râul Târnava Mare pentru municipiul Mediaş; râul

Hârtibaciu:confluenţa pârâului Cârţişoara cu pârâul Bâlea pentru Agnita ) ; -surse subterane (11 puţuri mal drept Târnava Mare- 1 puţ intravilan

Dumbrăveni ) Conform raportărilor primăriilor, în judeţul Sibiu e racordată la reţeaua de

apă 71,5 % din populaţia judeţului, din care 91,3% în mediul urban şi 33,9% în mediul rural, pe o lungime totală a reţelei de 1439,8 km.

În prezent, 35 de localităţi din judet beneficiază de reţea cu apă potabilă dezinfectată, produsă de 16 staţii de tratare apei, iar 27 de localităţi (în special în mediul rural), sunt alimentate prin instalaţii proprii, care furnizează apa ce nu este supusă procedeelor de tratare şi dezinfecţie, sistemul fiind: captare, înmagazinare, distribuţie şi nu dispun de mijloace tehnice de contorizare.

Localităţile din judeţ care nu au reţea de apă potabilă se aprovizionează cu apă din fântânile publice aflate în subordinea primăriilor sau din fântânile particulare aflate în gospodăriile cetăţenilor.

În cadrul programului de supravegherea a calităţii apei potabile ,DSP a recoltat probe de apă pe care le-a analizat in laboratoarele proprii,aşa cum reiese din tabelul 3.5.2.1.

Tab. 3.5.2.1. ACTIVITATE ACŢIUNI 2009 2010

Nr. controale igienico-sanitare la instalaţii centrale cu apă dezinfectată

91 72

Nr. controale igienico-sanitare la instalaţii centrale cu apă nedezinfectată

15 23

Total controale 106 95

Nr. probe de apă recoltate din instalaţii centrale cu apă dezinfectată

656 651

Nr. probe de apă recoltate din instalaţii centrale cu apă nedezinfectată

141 168

Nr. probe de apă recoltate din fântâni 539 597

Supravegherea calităţii apei

potabile (monitorizare,

analize de laborator)

Total probe 1336 1416



Astfel, în cursul anului 2010, la nivelul Laboratorului DSP Sibiu s-au

efectuat 9707 analize chimice(amoniu, aluminiu, conductivitate, culoare,duritate, fier, gust, miros, mangan, nitraţi, nitriţi, oxidabilitate, pesticide, pH, plumb, trihalometani, turbiditate) şi 6036 de determinări microbiologice (număr de colonii la 22 şi 37 grade Celsius, E. coli, enterococi, coliformi, Clostridium perfringens).

Rezultatele analizelor efectuate arată un nivel de conformitate de peste 90% a calităţii apei potabile produsă de instalaţiile de tratare a apei şi distribuită în sistem centralizat.

În schimb, în localităţile rurale unde se distribuie apă netratată sau din fântâni, se constată un nivel mai redus de conformitate, respectiv de 63,52% la parametrii microbiologici şi de 62,18% la cei chimici.

3.5.3 Calitatea apei potabile în funcţie de sistemul de distribuţie:

A )Instalaţii centrale Calitatea apei potabile care pleacă din staţiile de tratare şi calitatea apei

din reţea sunt analizate de producătorii de apă în cadrul laboratoarelor proprii de analize, prin realizarea monitorizărilor de control care se efectuează pe baza unor programe avizate anual de DSP Sibiu.

Astfel, Laboratorul SC Apă Canal SA Sibiu analizează apa produsă şi distribuită în localităţile: Sibiu, Cisnădie, Avrig, Păltiniş, Cristian, Şura Mică, Ocna Sibiului, Şura Mare, Şelimbăr, Hamba, Veştem, Bungard iar Laboratorul SC Apa Târnavei Mari analizează apa produsă şi distribuită în localităţile: Mediaş, Dumbrăveni, Agnita.

Apa distribuită de Staţia de apă Sibiu, în mun. Sibiu şi în localităţile Şelimbăr, Veştem, Mohu, Cristian, Şura Mare, Hamba, Şura Mică, Ocna Sibiului, a prezentat, ocazional, depăşiri faţă de valoarea admisă de legislaţie, la parametrii bacteriologici, ca urmare a unor lucrări efectuate de societate la reţelele de apă. În condiţiile în care ceilalţi parametrii analizaţi au fost corespunzători şi în prezenţa clorului rezidual liber, nu au existat riscuri de afectare a sănătăţii consumatorilor. După efectuarea lucrărilor la reţele s-au luat măsuri de spălare şi dezinfecţie a respectivelor tronsoane de apă.

De asemenea, SC Apă Canal SA a prevăzut în planul de investiţii reabilitarea reţelelor de apă vechi.

De menţionat, că la sfârşitul anului 2010, s-a finalizat reabilitarea Uzinei de apă Dumbrava, din fonduri europene, care va conduce la îmbunătăţirea calităţii apei distribuite populaţiei.

Ca urmare a realizării reabilitării reţelelor de apă, calitatea apei distribuite în municipiul Mediaş s-a îmbunătăţit faţă de anii precedenţi, neînregistrându-se depăşiri semnificative la parametrii analizaţi.

SC Apa Târnavei Mari a elaborat un proiect de extindere şi modernizare a staţiei de tratare Mediaş (pentru a se putea trata corespunzator apa provenită din Râul Târnava Mare) şi de amenajare a captării apei brute. Analizând rezultatele analizelor chimice şi bacteriologice, a probelor de apă recoltate din oraşul Dumbrăveni (staţie şi reţea), s-au constatat neconformităţi la parametrul mangan



(din cauza calităţii sursei şi a imposibilităţii staţiei de apă Dumbrăveni de a-l elimina din apă.) şi la parametrul fier ( din cauza uzurii avansate a reţelelor). Pentru a remedia aceste deficienţe, SC Apa Târnavei Mari a elaborat un proiect de reabilitare şi modernizare a staţiei de tratare şi a reţelelor de distribuţie apă potabilă. În oraşul Cisnădie s-au înregistrat, neconformităţi la parametrii

bacteriologici, turbiditate şi aluminiu. Prezenţa clorului rezidual liber asigură protejarea sănătăţii consumatorilor.

Cauzele acestor depăşiri sunt: -Reţelele de apă vechi, degradate precum şi lucrările efectuate de

înlocuire a reţelelor vechi cu unele noi, reabilitate; în acest caz s-au luat imediat măsuri de spălare şi dezinfecţie a tronsoanelor afectate, cu revenirea la valori normale a parametrilor afectaţi.

-Turbiditatea mare a apei brute( mai ales după ploi abundente, topirea zăpezii), care necesită folosirea în staţie a substantelor coagulante pentru tratarea apei. Cauzele calităţii necorespunzatoare a apei brute sunt reprezentate şi de întreţinerea necorespunzatoare a Lacului de acumulare Sadu II de către SC Hidroelectrica SA precum şi de deversarea de ape menajere neepurate, de către locuitorii Comunei Râul Sadului.

Măsuri de remediere a acestor deficienţe: • continuarea procesului de reabilitare şi modernizare a staţiei de apă

Cisnadie (care a fost demarat prin preluarea sa de la SC Prescom SRL), cu achiziţionarea unei instalaţii automatizate de preparare şi dozare sulfat de aluminiu.

• îmbunătăţirea calităţii apei brute (prin realizarea epurării apelor menajere din Comuna Râul Sadului şi întreţinerea corespunzatoare a Lacului de acumulare Sadu II

În oraşul Avrig s-au constatat, în cazuri izolate depăşiri la parametrii bacteriologici (în condiţiile exisţentei clorului rezidual în apă), în cazul lucrărilor efectuate la reţele.

Ca măsură de remediere, SC Apă Canal SA a prevăzut în planul de investiţii modernizarea şi retehnologizarea staţiei de tratare (cu automatizarea proceselor de tratare) şi înlocuirea reţelelor vechi, degradate.

Apa distribuită de SC Acstal Tălmaciu în orasul Tălmaciu şi cea produsă şi distribuită în oraşul Agnita s-a încadrat 100% în parametrii de potabilitate.

B) Microcentrale Acestea sunt instalaţii care distribuie apă netratată. În cazul acestor instalaţii mici (microcentrale), s-au înregistrat

neconformităţi mai ales în cazul parametrilor bacteriologici. Majoritatea sunt neautorizate sanitar, deoarece prezintă deficienţe de

amenajare şi funcţionare: surse de apă de suprafaţă, supuse poluării, perimetre de protecţie sanitară necorespunzătoare, lipsa tratării, lipsa personalului calificat, retele de distributie vechi, cu defecte frecvente. Aceste deficiente explică rezultatele necorespunzatoare ale analizelor probelor de apa efectuate din aceste localitati.



C) Surse locale(fântâni, izvoare) Din informaţiile primite de la Primării în judeţ există 552 de surse locale

(fântâni publice şi şipote). Numărul de analize neconforme, mai ales la parametrii bacteriologici

determinaţi din apa provenită din sursele locale se datorează adâncimii mici a fântânilor, prezenţei surselor de poluare, şi neîntreţinerii igienice a lor de către proprietari ( Primării şi persoane fizice).

S-au atenţionat Primăriile asupra deficienţelor de mai sus, împreună cu informarea privind obligaţiile care le revin în ceea ce priveşte aprovizionarea cu apă a populaţiei (întreţinerea corespunzatoare a surselor de apă, a instalaţiilor, curăţirea şi dezinfecşia periodică a acestora, verificarea calităţii apei, suportarea costurilor determinate de analizarea parametrilor prevăzuţi a se realiza în cadrul monitorizării).

3.5.4 Gradul de conectare a populaţiei la reţele de distribuţie apă:

Tabel 3.5.4.

Localitate Consumul lunar de apă

potabilă ( l/cap de locuitor )

Grad de deservire a populaţiei cu apă

(%) Sibiu 205 100% Cristian 73 74,68% Sura Mica 109 79,70% Ocna Sibiului 84 97,61% Selimbar 139 98,63% Cisnadie 122 96,42 % Avrig 248 58,65% Sadu 144 99,30% Sura Mare 44 28,50% Agnita 152 70% Medias 96 88% Dumbraveni 83 45% 3.6 Apele uzate şi reţelele de canalizare. Tratarea apelor uzate

Analiza statistică a situaţiei principalelor surse de ape uzate, conform rezultatelor supravegherii efectuate în anul 2010, a dus la următoarele rezultate în judeţul Sibiu, exprimate în tabelul 3.6.1.



Tabel 3.6.1.

BH V total evacuat (mil.mc.)

V ape neepurate (mil.mc.)

V ape insuficient

epurate (mil.mc.)

V ape suficient epurate (mil.mc.)

Olt 28,087 3,993 21,643 2,451 Mureş 6,760 1,963 4,355 0,442

Jud. Sibiu 34,847 5,956 25,998 2,893

3.7 Poluarea apelor de suprafaţă şi subterane, zone critice 3.7.1 Surse majore de poluare din BH Mures

Tabel 3.7.1.1. BH Surse de

poluare Domeniu

de activitate

Receptor Volum ape

uzate evacuate (mil.mc)

Poluanţi la care s-au inregistrat

depăşiri ale valorii admise

SC Automecanica SA Mediaş

Industrie metalurgică construcţii de maşini

Râul Târnava Mare

0,092 amoniu, CBO5

SC Emailul SA Mediaş

Prelucrări chmice

Râul Târnava Mare

0,03 amoniu, reziduu

SC Apa Târnavei Mari SA sucursala Dumbrăveni

Captare şi prelucrare ape uzate

Râul Târnava Mare

0,1 CBO5, CCOCr, amoniu

SC Apa Târnavei Mari SA sucursala Medias


Râul Târnava Mare

4,12 amoniu

SC Armax Gaz SA Mediaş

Industrie metalurgică construcţii de maşini

Râul Târnava Mare

0,019 CBO5, amoniu, detergenţi

Mureş

SNGN Romgaz SA Mediaş-Bazna

Comerţ şi servicii pt. populaţie

Pârâul sub Lohac

0,006 amoniu



SC SOMETRA SA Copsa Mica

Prelucrări chmice

Râul Târnava Mare

0,403 -

SC Apa Canal Sibiu-canalizare Ocna Sibiului


Piriu Visa 0,026 amoniu,extractibile

3.7.2 Surse majore de poluare din BH Olt

Tabel 3.7.2.1 BH

Olt

Surse de poluare

Domeniu de

activitate

Receptor Debit mediu

evacuat l/s

Poluanţi la care s-au inregistrat

depasiri ale valorii admise

SC Apă-Canal SA Sibiu Sectia Sibiu

Gospodărie comunală

Râul Cibin 621,829 amoniu

SC Apă-Canal SA Sibiu Sectia Avrig


Raul Avrig 77,055 -

SC Prescom SA Cisnădie


Râul Cisnădie

105,181 substanţe extractibile

SC Urbis SA Agnita-unitate preluata de SC Apa Tarnavei Mari


Râul Hârtibaciu

21,44 substanţe organice, suspensii, amoniu, detergenţi

Primăria Sălişte Gospodărie comunală

Râul Sălişte

8,942 substanţe organice, suspensii, amoniu, fosfor, detergenţi

SC Carmolimp SRL Viştea de Sus-Complex zootehnic Veştem

Creşterea şi îngrăşarea porcilor

Râul Cibin 0,444 suspensii, amoniu, azot total, fenoli

SC Venturelli SRL Braşov-Complex zootehnic Avrig

Creştere porcine

Râul Olt 2,029 suspensii, amoniu, fenoli

SC Românofir SA Tălmaciu

Filatură şi fabrică de aţă

Râul Sadu 4,693 amoniu



Primăria Gura Râului


Râul Cibin 4,788 substanţe organice, suspensii, amoniu, detergenţi,fosfor total

Primăria Cristian –SC Apa Canal/ sectia Cristian


Râul Cibin 1,998 suspensii, CBO5, CCOCr, azot, fosfor detergenţi

Primăria Turnu Roşu


Râul Sebeş

3,139 suspensii, , amoniu, fosfor substanţă organică,

Primăria Orlat Gospodărie comunală

Râul Cibin 1,205 amoniu, azot total,suspensii, detergenti

Alte surse de poluare ale BH Olt monitorizate au fost : -SC Apă-Canal SA Sibiu Secţia Păltiniş ; - SC La FântânaSRL Bucureşti(pl Tălmaciu); -SC Oehler Mecanică Mârşa; -SC Centru de Recuperare şi Reabilitare a Persoanelor cu Handicap

Tălmaciu; -SC Mânzat Prod SRL Poplaca; -SC Izabel SRL Cristian; -SC Horticola International SRL Sevis; -SC Tiolat Transilvania SRL Sura Mica; -SC Tracon SA Braila/pl Depozit Ecologoc Cristian,

3.8 Poluări accidentale. Accidente majore de mediu.

La nivelul anului 2010,pe teritoriul judetului Sibiu,în BH Olt nu s-au produs poluări accidentale.În ceea ce priveşte BH Mureş,în data de 15.06.2010 s-a înregistrat o poluare accidentală produsă de către o persoană fizică prin deversare accidentală de produs petrolier (ulei uzat), datorită manipulării inadecvate a unui recipient din material plastic cu conţinut de ulei uzat. Cursul de apă afectat:pârâu Slimnic în intravilanul comunei Slimnic, pe tronsonul cuprins între podul rutier DN14(Sibiu-Mediaş) şi str. Podului.S-au efecuat recoltări de probe apă de către Laborator ARPM Sibiu şi SGA Mureş, în amonte şi aval de locul accidentului. În plus s-a procedat la : -Izolarea recipientului, igienizarea malului stâng al pârâului, salubrizarea pârâului; -Constituirea a 2 baraje din baloţi de paie, aval sursă de poluare,în apropiere şi la circa 2000m; -S-a aplicat sancţiune contravenţionala în valoare de 1000 RON.

La acţiunea de stopare şi depoluare au participat reprezentanţii ISUJ Sibiu, SGA Mureş-SH Mediaş, ARPM Sibiu, Primăria comunei Slimnic

La nivelul anului 2010,pe teritoriul judetului Sibiu nu s-au inregistrat

accidente majore de mediu.



3.9 Presiuni asupra stării de calitate a apelor din România 3.9.1 Poluarea apelor de suprafaţă şi subterane, zone critice in BH Olt

S-au considerat zone vulnerabile secţiunile de apă de suprafaţă care au încadrare „stare ecologică slabă “ iar în ceea ce priveşte apele subterane forajele /corpurile de apă demnate „la risc”.

În bazinul hidrografic Olt au fost identificate corpuri de apă care se încadrează in „stare ecologică slabă

Tabelul 3.9.1.1

Cursul de apă Denumire corp de

apă

Codul corpu lui de apa

Cod tipo logie

Elemente biolo gice

Cond. fizico-chimi

ce gene rale

Polu anţi

speci fici

Stare ecologică

Stare chimi

că

Cisnădie*

Am. Cf. Cibin/Cisnădie şi afluenţii

RORW8.1.120.10_B1

RO01 S M B S -

Rusciori**

Am. Cf. Cibin/Rus

ciori şi afluenţi

RORW8.1.

120.6_B1

RO04 S M M S P

* Cisnădie şi afluenţii (amonte.confluenţă Cibin) Aval de oraşul Cisnădie râul este puternic poluat de apele uzate

neepurate menajere şi industriale din localitate, colectorul principal Cisnădie-staţia de epurare Mohu nefiind încă refăcut.

**Rusciori şi afluenţii

Calitatea râului este afectată de aportul de ape neepurate provenite din zona riverană de nord a municipiului Sibiu, de pe malul drept al râului; aportul de ape impurificate ale afluentului Valea Şerpuită, care colectează apele uzate de pe zona localităţilor Hamba şi Şura Mare.

În ceea ce priveşte starea calitativă a apelor subterane, nici unul din corpurile de apă subterană nu a fost desemnat “ la risc”.

3.9.2 Poluarea apelor de suprafaţă şi subterane, zone critice în BH Mureş

Ca şi în cazul corpurilor de apă din BHOlt, se consideră zone vulnerabile secţiunile de apă de suprafaţă care au încadrare „stare ecologică slabă „ iar în ceea ce privesţe apele subterane forajele /corpurile de apă desemnate „la risc”.



În bazinul hidrografic Mureş nu au fost identificate corpuri de apă care se încadrează în „stare ecologică slabă”; s-au identificat 10 corpuri de apă puternic modificate din care 3 cu potenţial ecologic bun şi 7 cu potenţial ecologic moderat. 3.10 Tendinţe

Directiva Cadru reformulează fundamental politica europeană în domeniul apei;după o largă consultare a tuturor celor implicaţi în gospodărirea apelor devine instrumentul operaţional al dezvoltării durabile ce defineşte obiectivele de protecţie a apelor pentru viitor.

Noul concept de monitoring integrat al apelor prevăzut de Directiva Cadru are la bază principiile abordării ecosistemice; apa nu mai este privită ca resursă pentru folosinţe complexe ci ca un ecosistem cu valoare ecologică intrinsecă.În cadrul abordării ecosistemice se realizează caracterizarea şi evaluarea atât a factorilor biotici cât şi a factorilor abiotici.Se crează astfel premizele unei protecţii avansate şi o îmbunătăţire a mediului acvatic prin măsuri specifice;se promovează protecţii pe utilizarea durabilă a resursei de apă .



4 UTILIZAREA TERENURILOR 4.1 Solul

Solul este un sistem dinamic care îndeplineşte funcţii vitale pentru supravieţuirea ecosistemelor terestre în interacţiunea cu activităţile umane.Ca interfaţă dintre pământ, aer şi apă , solul este o sursă neregenerabilă format din particole minerale, materie organică,apă, aer şi microorganisme vii.

Suprafaţa administrativă a judeţului Sibiu este de 543.248 ha., ponderea principală fiind reprezentată de terenuri agricole şi terenuri cu vegetaţie forestieră, terenurile neagricole ocupând o pondere mică , aproximativ 10%. 4.1.1 Repartiţia pe clase de folosinţă

Tabel 4.1.1.1 Repartiţia solurilor pe categorii de folosinţă

Nr. crt. Clasa de pretabilitate Categoria de folosinţă Suprafaţa

(ha)

1. Terenuri agricole

Arabil Pajişti naturale Patrimoniul viticol Patrimoniul pomicol Total

117041 180750 2670 5093 305554

2. Păduri 201950 3. Terenuri neagricole 35744 TOTAL GENERAL 543248

Tabel 4.1.1.2 Evoluţia repartiţiei terenurilor agricole pe tipuri de folosinţe

Suprafaţa (ha) Nr. crt

Categoria de folosinţã 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

1. Arabil 116.404 116.309 116.268 115.973 115.973 115.973 115.973 116.879 117041 2. Păşuni 107.222 106.994 106.925 106.895 106.895 106.483 106.895 107.424 107825 3. Fâneţe şi

pajişti naturale

75.479 75.402 75.400 75.786 75.786 75.728 75.377 74.263 72925

4. Vii 2.759 2.759 2.759 2.759 2.759 2.759 2.528 2690 2670 5. Livezi 5.269 5.275 5.275 4.894 4.894 4.892 4.578 5117 5093 TOTAL AGRICOL 307133 307133 306.749 306.627 306307 306.307 305.837 305.373 305554

4.1.2 Clase de calitate a solurilor

La Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice (OSPA Sibiu) nu există date actualizate privind clasificarea pe criterii de calitate.



4.1.3 Presiuni asupra stării de calitate a solurilor

Situaţia utilizării îngrăşămintelor în anul 2010, în judeţul Sibiu Tabel 4.1.3.1

Îngrăşăminte chimice folosite (tone substanţă activă)

N+P2O5+K2O (kg/ha) An

N P2O5 K2O Total Arabil Agricol 2010 2561 1176 339 4076 142.8 73.7 - Soluri afectate de reziduuri zootehnice – nu avem suprafeţe agricole afectate de reziduri zootehnice. - Situaţia amenajărilor de îmbunătăţiri funciare/agricole – în anul 2010 nu s-au efectuat amenajări de îmbunătăţiri funciare/agricole. - Agricultura ecologică; - la nivelul judetului Sibiu sunt înregistraţi la Direcţia Agricolă Judeţeană Sibiu un număr de 54 operatori ecologici cu o suprafaţă agricolă totală de 4497 ha. - Impactul activităţilor din sectorul agricol asupra mediului; - activităţile din sectorul agricol asupra mediului nu au avut un impact negativ. - Utilizarea durabilă a solului; - lucrările solului, rotaţia culturilor, fertilizarea, combaterea bolilor şi dăunătorilor efectuate, creşterea animalelor şi stocarea şi utilizarea rezidurilor rezultate din aceste activităţi nu au afectat mediul înconjurător.

- Locaţii şi suprafeţe cultivate cu plante superioare modificate genetic; - în anul 2010 în judeţul Sibiu nu avem monitorizaţi producători agricoli care au cultivat plante modificate genetic.

4.1.4 Zone critice sub aspectul deteriorării solului

La nivelul judeţului Sibiu, urmare expertizărilor efectuate în zona Copşa Mică-Mediaş, s-au obţinut o serie de rezultate care atestă fenomenul de poluare cu metale grele a unor suprafeţe relativ mari.Rămân neelucidate aspecte legate de delimitarea exactă a arealelor cu grad diferit de poluare,efectele poluării asupra alcătuirii, morfologiei şi proprietăţilor solului, precum şi asupra principalelor procese pedogenetice şi , în final, asupra fertilităţii solului care să ducă la conturarea unor tehnologii agricole cu culturi de plante industriale. Poluarea istorică cu metale grele datorată emisiilor de la SC”SOMETRA”SA Copşa Mică, a fost evidenţiată prin expertizările ce au constat din prelevarea la nivelul anului 2010 a unui nr de 22 probe prelevate din 11 locatii , si analizarea lor in laboratorul ARPM Sibiu.



Rezultatele analitice au evidenţiat următoarele aspecte : -Pentru acelaşi element analizat se constată valori ale concentraţiilor uşor mai ridicate pe profilul de adâncime 0-20 cm faţă de profilul de adâncime 20-40 cm -Studiind comparativ trei ani (2008, 2009,2010), tendinţa generală este de uşoară îmbunătăţire a calităţii solului. -Punctele cele mai afectate sunt cele din imediata apropiere a platformei industriale , pe măsură ce creşte distanţa faţă de punctul de generare al emisiilor de poluanţi scade şi încărcarea solului cu metale grele. -Datorită poluării istorice , îndepărtarea efectelor şi îmbunătăţirea calitătii solului necesită o perioadă foarte îndelungată şi eforturi fizice şi materiale mari.

Prezentăm mai jos evoluţia conţinutului de plumb şi cadmiu, pe cele două profile de adâncime (0-20 cm şi 20-40 cm), în cei trei ani analizaţi (2008,2009,2010) Fig.4.1.4.2 Fig . 4.1.4.1

Fig. 4.1.4.3. Fig.4.1.4.4

Continut plumb sol profil [0-20 cm]

0

500

1000

1500

2000

[mg/kg su]

2008 Pb 0,00 0,00 161,37 0,00 304,12 296,66 273,62 142,54 1553,00 26,57 32,93

2009 Pb 6,15 0,00 244,60 96,00 126,25 889,70 439,75 60,35 1350,00 250,00 59,50

2010 Pb 12,75 23,00 18,50 104,00 15,00 595,20 190,80 141,00 357,00 70,50 68,75

DJ Sibiu Medias -iesire

Slimnic

DJ Sibiu Medias Seica Gara si Deal

DJ Copsa Mica

Micasasa

DJ Micasasa Blaj granita judetul Alba

Micasasa sat Copsa Mica Primarie

Copsa Mica sat

DJ Copsa Mica - intrare Valea Viilor

TarnavioaraMedias iesire

spre Sighisoara

Medias sediu APM

Continut plumb sol profil [20-40 cm]

0

500

1000

1500

2000

[mg/kg su]

2008 Pb 0,00 0,00 131,15 15,07 282,68 125,40 35,39 86,40 1281,60 111,42 46,55

2009 Pb 6,50 0,00 303,00 52,60 67,40 690,80 707,40 47,50 1173,75 133,00 35,50

2010 Pb 11,75 23,00 150,00 121,30 32,75 522,00 350,00 69,75 156,80 72,00 55,25

DJ Sibiu Medias -iesire

Slimnic

DJ Sibiu Medias Seica Gara si Deal

DJ Copsa Mica

Micasasa

DJ Micasasa Blaj granita judetul Alba

Micasasa sat Copsa Mica Primarie

Copsa Mica sat

DJ Copsa Mica -intrare Valea Viilor

TarnavioaraMedias iesire

spre Sighisoara

Medias sediu APM

Continut cadmiu sol profil [0-20 cm]

0

20

40

60

[mg/kg su]

2008 Cd 0,52 0,51 9,81 1,95 8,60 30,10 9,54 0,82 47,70 1,26 1,152009 Cd 2,69 4,25 8,30 5,40 26,60 17,87 10,40 3,10 55,58 1,75 2,60

2010 Cd 0,75 0,78 7,05 7,00 0,03 25,00 7,43 3,75 26,10 2,20 1,30

DJ Sibiu Medias -

iesire

DJ Sibiu Medias

Seica Gara

DJ Copsa Mica

Micasasa

DJ Micasasa

Blaj granita

Micasasa sat

Copsa Mica

Primarie

Copsa Mica sat

DJ Copsa Mica - intrare

Tarnavioara

Medias iesire spre Sighisoara

Medias sediu APM

Continut cadmiu solprofil [20-40 cm]

0

20

40

60

2008 Cd 0,22 0,91 7,00 2,11 8,75 16,40 2,33 1,20 40,50 0,00 1,81

2009 Cd 2,83 4,75 12,44 3,20 35,20 17,70 9,97 1,90 32,95 2,90 1,80

2010 Cd 0,40 0,73 19,20 6,80 1,13 30,80 13,00 1,55 9,05 1,98 1,05

DJ Sibiu Medias -

iesire

DJ Sibiu Medias

Seica Gara

DJ Copsa Mica

Micasasa

DJ Micasasa

Blaj granita

Micasasa sat

Copsa Mica Primarie

Copsa Mica sat

DJ Copsa Mica -intrare

TarnavioaraMedias

iesire spre Sighisoara

Medias sediu APM



4.1.5 Managementul siturilor contaminate

Investigarea şi evaluarea poluării solului şi subsolului reprezintă obligaţia şi responsabilitatea operatorului economic sau deţinătorului de teren care a desfăşurat ori desfăşoară activităţi poluatoare sau potenţial poluatoare pentru mediul geologic şi se realizează în următoarele cazuri:

o La constatarea unei poluări potenţial periculoasă pentru sănătatea oamenilor şi pentru mediu;

o La elaborarea bilanţului de mediu; o La stabilirea obligaţiilor de mediu, în cazul schimbării statutului juridic al

terenurilor pe care s-a desfăşurat o activitate cu impact asupra mediului; o La identificarea unei surse potenţial poluatoare a solului şi subsolului; o Periodic, pentru urmărirea evoluţiei în timp a siturilor contaminate a căror

remediere se realizează prin atenuare naturală, bioremediere sau metode de remediere de lungă durată;

o La monitorizarea siturilor după încheierea programelor sau proiectelor de curăţire, remediere sau reconstrucţie ecologică;

o La producerea accidentelor care conduc la poluarea terenului după îndepărtarea sursei şi poluanţilor deversaţi în mediu geologic.

HG nr. 1408/2007, reglementează modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului, în scopul indentificării prejudiciilor aduse acestora şi stabilirii responsabilităţilor pentru refacerea mediului geologic. Evaluarea intensităţii poluării într-un sit contaminat se efectuează prin comparaţie cu fondul natural din zonele adiacente şi cu valorile de prag de alertă şi prag de intervenţie, definite în Ordinul 756/1997- Reglementări privind evaluarea poluării mediului. În investigarea şi evaluarea poluării mediului geologic se parcurg următoarele etape:

analiza şi interpretarea datelor existente; în investigarea şi evaluarea preliminară; investigarea şi evaluarea detaliată; întocmirea unui raport geologic de investigare şi evaluare a poluării

mediului geologic; elaborarea programelor sau proiectelor de curăţire, remediere, şi/sau

reconstrucţie ecologică a mediului geologic. În cazul în care concentraţia unuia sau a mai multor poluanţi depăşeşte

valorile pragului de intervenţie, operatorul sau deţinătorul de teren este obligat să realizeze etapa de investigare şi evaluare detaliată, pentru delimitarea spaţială a zonei poluate, clarificarea naturii şi intensităţii poluării identificate, toate datele necesare pentru etapa următoare. APM Sibiu a realizat inventarul preliminar al siturilor potenţial contaminate la nivelul judeţului, pe baza analizei răspunsurilor la chestionarele din anexele 1 şi 2 ale HG nr. 1408/2007 şi a informaţiilor existente în dosarele de reglementare.

Judeţul Sibiu se confruntă cu poluarea solului în zona Copşa Mică, zonă afectată de poluarea produsă de emisiile în atmosferă de cantităţi importante de



particule şi compuşi ai metalelor neferoase cu efecte foarte dăunătoare asupra mediului înconjurător provenite de la SC Sometra SA Copşa Mică.

Localizarea siturilor contaminate, suprafeţele contaminate şi natura poluanţilor se regăsesc în tabelul de mai jos.

Tabel 4.1.5.1. Nr. crt.

Numele deţinătorului

sitului contaminat

Localizarea sitului

contaminat

Tipul activităţii

poluatoare

Natura poluanţilor

Suprafaţa contaminată

(ha)

1. S.C. Petrom S.A. Bucureşti

PECO Sibiu

Comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al produselor derivate

hidrocarburi 4,4

2. SC APA CANAL SA SIBIU

Halda de depozitare produse petroliere - Mohu

Colectarea şi epurarea apelor uzate

Deşeuri de şlamuri de produse petroliere

0,1

3. SC GOSPODARIRE ORASENEASCA AVRIG SA

Rampa deşeuri Avrig

Colectare deşeuri nepericuloase

deşeuri nepericuloase

2,5

4. SC DRUMURI SI PRESTARI CONSTRUCTII SA SIBIU

Rampa Remetea

Depozite deşeuri

Deşeuri de şlamuri de produse petroliere

8,65

5. SC SOMETRA SA

Copşa Mică (Platforma industrială şi Halda industrială)

Industrie metalurgica

Pb, Cd, Zn

63,5121

Direcţia Silvica Sibiu a continuat şi în anul 2010 politica de sporire a

suprafeţelor ocupate de fond forestier. Direcţia Silvica Sibiu în cadrul acţiunii de reconstrucţie ecologică a terenurilor intens poluate din fondul forestier al statului, a continuat lucrările de întreţinere a plantaţiilor instalate şi de administrare de îngrăşăminte în zona Copşa Mică pe o suprafaţă de 34.41ha. Politica preluării şi împăduririi terenurilor degradate se constituie ca o preocupare primordială a Direcţiei Silvice Sibiu, după cea de prim rang şi anume asigurarea integrităţii fondului forestier şi gospodărirea unitară a pădurilor. SC SOMETRA SA a investit suma 32521 euro în acţiunea ,,Reconstrucţia ecologică în zona Copşa Mică, lucrări de împădurire în zonele afectate de



poluare, în cadrul acţiunii de reconstrucţie ecologică a terenurilor intens poluate în anul 2010. 4.1.6 Poluări accidentale.Accidente majore de mediu

Solul este locul de întâlnire a populaţiilor: pulberile din aer şi gazele toxice dizolvate de ploaie în atmosferă se întorc pe sol; apele de infiltraţie impregnează solul cu poluanţi antrenându-i spre adâncime, râurile poluate infectează suprafeţele inundate sau irigate, aproape toate reziduurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau numai aruncate la întâmplare pe sol.

Poluările accidentale sunt accidente majore de mediu care se produc în toate structurile acestuia şi din motive foarte complexe.

Poluările pot fi : - naturale - are importanţă secundară în condiţiile în care aportul antropic

de poluanţi devine tot mai grav. a) erupţiile vulcanice elimină gaze, vapori, particule solide, care sunt

transportate pe mari distanţe de vânt şi curenţi de aer. b) eroziunea solului, eoliană sau cauzată de ploi, este cu atât mai intensă

cu cât solul este lipsit de vegetaţie, în pantă sau într-o zonă cu reţea hidografică bogată

c) reziduurile vegetale şi animale degajă în urma descompunerii o serie de substanţe gazoase poluante. Polenul sau fungii pot constitui aerosoli naturali care să influenţeze negativ sănătatea populaţiei umane.

- artificiale - iniţial produsele poluante erau de natură organică şi uşor biodegradate de bacterii şi ciuperci. Pe măsura dezvoltării industriale şi exploziei demografice au apărut deşeuri nebiodegradabile, pentru care nu există în natură enzime capabile să le descompună. Poluarea artificială este de natură:

• fizică (sonoră, radioactivă, termică), • chimică, biologică (agenţi patogeni virusuri, bacterii, fungi).

Poluările accidentale pot fi: • poluări accidentale produse din cauze tehnologice şi neglijenţe

umane; • poluări accidentale ale localităţilor şi terenurilor, cu produse

petroliere, prin spargerea conductelor de transport a acestor produse;

• poluări accidentale datorate accidentelor de circulaţie; • poluări accidentale cauzate de factori naturali; • poluări accidentale, cu produse petroliere, ale fluviului Dunărea.

Poluările industriale precum şi cele în agricultură, sau transporturi, pot fi evitate prin întărirea disciplinei în muncă, respectarea legislaţiei şi a normelor specifice fiecărei activităţi. Paralel cu intensificarea educaţiei personalului de lucru, se impune aplicarea cu stricteţe a principiului “poluatorul plăteşte”;

În anul 2010 la nivelul Jud. Sibiu nu au avut loc accidente majore de mediu sau poluari accidentale cu impact major asupra mediului.



4.2 Starea pădurilor

Starea de sănătate a pădurilor din judeţul Sibiu, în anul 2010, este bună conform datelor preluate de la Direcţia Silvică Sibiu. Lucrările efectuate în vederea asigurării unei eficiente protecţii a pădurilor au fost realizate atât în pădurile retrocedate cât şi în pădurile aparţinând statului român. S-au realizat lucrări de combatere a insectelor, a paraziţilor vegetali, a rozătoarelor în pepiniere şi păduri, dar şi lucrări cu caracter preventiv.

La nivelul judeţului Sibiu se poate observa o scădere a suprafeţelor ocupate

de păduri în anul 2010 faţă de anul 2007, dar o uşoară creştere faţă de anul trecut:

Anul 2007 2008 2009 2010 Păduri (ha) 204352 203220 201057 201950

În cadrul Direcţiei Silvice Sibiu în cursul anului 2010 a fost scoasă definitiv din fondul forestier suprafaţa de 0,2213 ha (pentru construirea unei microhidrocentrale pe Râul Mare Porumbacu), cu compensarea suprafeţei de 0,9404 ha introdusă în fond forestier.

Suprafeţe de păduri regenerate în anul 2010 în judeţul Sibiu Suprafeţe de păduri regenerate în 2010

Suprafeţe regenerate pe deţinători Stat Alţi deţinători

Administra-tor

To-tal

Regene- rări

naturale Împă duriri Tota

l Regene

-rări naturale

Îm-pă- du-riri

To-tal

Rege-nerări

naturaleÎmpă- duriri

Direcţia Silvică Sibiu

548 216 332 394 144 250 154 72 82

ITRSV Sibiu 385 171 214 133 66 67 252 105 147

Evoluţia suprafeţelor împădurite în judeţul Sibiu de Direcţia Silvică Sibiu, în perioada 2000-2010 Suprafeţe regenerate ANUL 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

TOTAL, din care: 470 434 561 406 502 450 659 425 382 524 548 împăduriri integrale 267 280 416 326 397 343 406 305 278 226 216 regenerări naturale 203 154 145 80 105 107 253 120 104 298 332 STAT TOTAL, din care: 470 434 262 255 362 356 567 339 283 429 394 împăduriri integrale 267 280 172 216 288 288 354 251 216 186 144 regenerări naturale 203 154 90 39 74 68 213 88 67 243 250 ADMINISTRAT TOTAL, din care: 0 0 299 151 140 94 92 86 99 95 154



împăduriri integrale 0 0 244 110 109 55 52 54 62 40 72regenerări naturale 0 0 55 41 31 39 40 32 37 55 82 4.3 Tendinţe

Tendinţa în utilizarea terenurilor este prezentată în figura de mai jos:

Evoluţia utilizării terenurilor

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

350000

Teren agricolPăduriTeren neagricol

Teren agricol 305837 305373 306375 305554

Păduri 204352 203220 201057 201950

Teren neagricol 33059 34655 35816 35744

2007 2008 2009 2010

Tendinţa de abandonare a terenurilor agricole în favoarea terenurilor neagricole

reprezintă ameninţări nu numai asupra biodiversităţii de pe sol (floră, faună), favorizându-se apariţia speciilor invazive, nedorite, care sufocă celelalte specii, dar şi asupra biodiversităţii cantonate în sol. Greutatea totală a microorganismelor în solul de sub un hectar de păşune, din zona temperată, poate depăşi 5 tone şi depăşeşte adesea biomasa supraterană. Aceste biote sunt implicate în cele mai multe din funcţiile cheie ale solului. Conservarea solului trebuie să fie prin urmare, o preocupare majoră de mediu, deoarece procese de degradare a solului au fost observate pe scară largă în UE.

În 2010, suprafaţa de teren agricol a scăzut cu 821 ha, pe când suprafaţa ocupată de păduri a crescut cu 893 ha, faţă de datele corespunzătoare anului 2009.



5 PROTECTIA NATURII SI BIODIVERSITATEA 5.1 Biodiversitatea României

Odată cu aderarea la UE, România a adus o importantă contribuţie la capitalul natural. al comunităţii: două tipuri de regiuni biogeografice noi (pontică şi stepică), populaţii reprezentative de carnivore mari, păduri cvasivirgine, peisaje valoroase cu biodiversitate ridicată. România este singura ţară din UE care are pe teritoriul ei 5 regiuni biogeografice.

Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium



Situaţie comparativă

CARACTERISTICI UE ROMÂNIA REGIUNEA 7 CENTRU

JUDEŢUL SIBIU

Regiuni biogeografice prezente (nr.)

13 5 2 2

-alpină X X X X -atlantică X -boreală X -continentală X X X X -macaroneziană X -mediteraneană X -panonică X X -mediteraneană marină X -macaroneziană marină X -baltică marină X -atlantică marină X -pontica (Marea Neagră) + X -stepică + X * * Situri NATURA 2000 declarate (nr)

26.000 381 81 13

Situri NATURA 2000 (grad de acoperire %)

18 (în mediul terestru)

18 33 48

LEGENDĂ: + - contribuţia României la patrimoniul natural al comunităţii europene *- bioregiunea nu este caracteristică, există doar mici insule (ex. Insulele stepice de la Slimnic) Anul 2010 a fost marcat şi de lansarea Mecanismului de Schimb de Informaţii Naţional (Clearing-House Mechanism – CHM) privind biodiversitatea, produs al colaborării cu Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP), care permite factorilor implicați – inclusiv celor de la nivel comunitar, din consiliile locale, din ministerele de planificare a dezvoltării regionale – să acceseze și utilizeze cunoștințele asupra biodiversității folosind indicatori compatibili cu indicatorii globali 5.1.1 Stare

Judeţul Sibiu dispune de o mare diversitate de ecosisteme, habitate şi specii sălbatice datorită cadrului natural variat, acesta având o biodiversitate peste media pe ţară.

Evaluarea biodiversităţii la nivelul judeţului Sibiu a fost realizată în cea mai mare parte pe baza a numeroase studii de specialitate, care s-au focalizat însă în general pe zona montană a judeţului. O concentrare mare de habitate cu un număr ridicat de specii rare, relicte şi endemice a fost identificată în masivele montane Făgăraş, Cindrel şi Lotru.

Deşi judeţul Sibiu deţine doar 2,3% din suprafaţa României, prin poziţia sa geografică, prin diversitatea formelor de relief şi marea amplitudine altitudinală a



acestuia (aprox 2.265 m), cu repercursiuni asupra tipurilor de climat, dar şi ca urmare a celor peste două secole de cercetări botanice, la nivelul judeţului a fost identificate 63% din speciile cormoflorei naţionale (C. Drăgulescu, 2003, Cormoflora judeţului Sibiu).

Flora inventariată a judeţului Sibiu include 2.455 specii de cormofite (63% din speciile din flora superioară a României), aparţinând la 637 genuri şi 124 familii, 528 specii de briofite şi 459 specii de licheni. Dintre cormofite, un număr de peste 40 de specii sunt endemice pentru Munţii Carpaţi, printre care amintim: romaniţa de munte (Achillea schurii), căldăruşa (Aquilegia transsilvanica), cornuţul (Cerastium transsilvanicum), mixandrele (Erysinum transsilvanicum) etc. Dintre speciile extrem de rare la nivel naţional pot fi amintite: pătlagina uriaşă (Plantago maxima), amăreala siberiană (Polygala sibirica), angelica de baltă (Angelica palustris), coada zmeului (Calla palustris), osul iepurelui (Osonis repens), ţelina sălbatică (Apium nodiflorum) etc.

Alte specii de plante aflate pe listele roşii sunt: Ribes alpinum, Veronica bachofenii, Symphyandra wanneri, Gymnodenia conopsea, Listera ovata, Neottia nidus-avis, Angelica archangelica, Dianthus glacialis ssp. gelidus, Doronicum carpaticum, Trollius europaeus, Botrychium matricariifolium, Veronica baumgartenii etc.

Speciile de plante de interes comunitar identificate la nivelul judeţului sunt următoarele: Echium russicum, Crambe tataria, Campanula serrata, Tozzia alpina ssp. carpatica, Cirsium brachycephalum, Angelica palustris, Meesia longiseta, Drepanocladus vernicosus, Buxbaumia viridis, Dicranum viride.

Fauna de vertebrate inventariată cuprinde 60 specii de mamifere, 258 specii de păsări, 34 specii de peşti, 15 specii de amfibieni şi 12 specii de reptile şi numeroase specii de nevertebrate.

Dintre cele 258 de specii avifaunistice, un număr de 194 de specii se găsesc în Directiva Păsări (75 de specii în Anexa I), 252 de specii se regăsesc printre speciile protejate prinn Convenţia de la Berna (Legea nr. 13/1993 privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa), 81 de specii prin Convenţia de la Haga (Legea nr. 89/2000 pentru conservarea păsărilor de apă migratoare african-eurasiatice) şi 110 specii prin Convenţia de la Bonn (Legea nr. 13/1998 privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice). Dintre acestea, conform Ord.1198/2005, 122 specii sunt de interes internaţional iar 46 specii sunt de interes naţional.

Dintre cele 135 de specii de vertebrate, altele decât păsările, care au fost inventariate la nivelul judeţului Sibiu, 26 specii de mamifere, 8 specii de reptile, 11 specii de amfibieni şi 9 specii de peşti în se regăsesc Directiva Habitate; 45 de mamifere, 12 specii de reptile, 15 specii de amfibieni şi 11 specii de peşti sunt listate în Convenţia de la Berna; 9 specii de lilieci se regăsesc în anexele Convenţiei de la Bonn. Raportat la speciile listate în Ordin nr. 1198/2005, judeţul Sibiu conservă 46 specii de interes internaţional şi 22 specii de interes naţional. Activităţile de monitorizare realizate în ariile naturale protejate din judeţul Sibiu, relevă o stare bună de conservare a speciilor şi habitatelor prezente 5.1.2 Impact

Principalele cauze ale diminuării biodiversităţii sunt supraexploatarea speciilor şi habitatelor, deteriorarea ecosistemelor şi poluarea.

Aprecierea timpului de diminuare a biodiversităţii este foarte grea. Ritmul dispariţiilor speciilor şi a consecinţelor ar putea fi cunoscute cu mai multă precizie dacă ar exista un inventar complet al plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică.

Se incearcă menţinerea biodiversităţii prin reglementarea activităţii de exploatare a speciilor de floră şi faună sălbatică (care prezintă o importanţă economică şi socială deosebită) cu respectarea prevederilor Ordinului nr. 410/2008, privind aprobarea Procedurii de autorizare a activităţilor de recoltare, capturare şi/sau achiziţie şi/sau comercializare, pe teritoriul naţional sau la export, a florilor de mină, a fosilelor de plante



şi fosilelor de animale vertebrate şi nevertebrate, precum şi a plantelor şi animalelor din flora şi, respectiv, fauna sălbatice şi a importului acestora.

Pe parcursul anului 2010 au fost autorizate pentru recoltare resurse naturale, de tipul :

1. Ciuperci: Gălbiori (Cantharellus cibarius), Hribi (Boletus sp.), Ghebe (Armillaria mellea), Râşcovi (Lactarius deliciosus), Trâmbiţa piticului (Craterellus cornucopioides), Zbârciogi (Morchella esculenta) ;

2. Fructe de pădure: Afine (Vaccinium myrtillus), Merişoare (Vaccinium vitis-idaea), Zmeură (Rubus idaeus), Mure (Rubus fruticosus), Măceşe (Rosa canina), Porumbele (Prunus spinosa), Fragi (Fragaria vesca), Coacăz negru (Ribes nigrum), Cătină (Hippophae rhamnoides), Soc (Sambucus nigra), Scoruş (Sorbus aucuparia), Măr sălbatic (Malus sylvestris), Ochiul boului (Crisantenum leucanteum), Creţişoară (Alchemilla vulgaris), Şovârv (Origanum vulgare), Lichen de piatră(Cetraria islandica), Lichen de prun (Evernia prunastr), Ienupăr (Juniperus comunis), Pelin (Artemisia absintium), Cireş sălbatic (Cerasus avium), Brad muguri (Abies alba), Brad conuri (Abies alba), Cetina de brad (Abies alba), Pin montan muguri (Pinus mugo), Păducel (Crategus monogyna), Tei (Tilia platyfilos), Pin silvestru muguri (Pinus silvestris), Afinet – (Vaccinium myrtillus) ;

3. Plante medicinale: Sunătoare (Hyperium perforatum), Salcie (Salix alba), Călin (Viburnum opulum), Salcâm (Robinia pseudacacia), Macriş (Rumex acetosa), Pătlagina mare (Plantago major), Muşeţel (Matricaria chamomilla), Păducel (Crategus monogyna), Albăstriţă (Centaurea cyanus), Podbal (Tussilago farfara), Urzică moartă (Lamium album), Sulfină (Melilotus officinalis), Coada şoricelului (Achilea millefolium), Ciuboţica cucului (Primula officinalis), Soc (Sambucus nigra), Păpădie (Taraxacum officinalis), Menta (Mentha longifolia), Pedicuţa (Lycopodium clavatum), Hamei (Humulus lupulus), Vâsc (Viscum album), Coada calului (Eqiusetum arvense), Scai vânăt (Eryngium planum), Sânzâiene albe (Galium moluga), Sânzâiene galbene (Galium verum), Urzica (Urtica dioica), Centaură (Centhaurium umbellatum), Rostopască (Chelidonium majus), Hrean (Armoracia lapathifolia), Leurdă (Allium ursinium), Turiţa mare (Agrimonia eupatoria), Traista ciobanului (Cappsela bursa pastoris), Lăcrămioara (Convalaria majalis), Salvie (Salvia pratensis), Lumânărica (Verbascum phlomoides), Cimbrişor (Thymus serpylum), Trei-fraţi-pătaţi (Viola tricolor), Trifoi alb (Trifolium repens), Tătăneasă (Symphytum officinale), Busuioc de câmp (Prunella vulgaris) ;

4. Nevertebrate: Melci de livadă (Helix pomatia); 5. Pomi de crăciun: Brad – (Abies alba), Molid – (Picea abies).

În vederea desfăşurării activităţii de vânătoare, pe raza judeţului Sibiu s-au constituit

45 de fonduri de vânătoare, din care, un număr de 22 sunt arondate Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Sibiu, 17 fonduri sunt gospodărite de Direcţia Silvică Sibiu, iar 6 fonduri de vânătoare sunt concesionate spre gestionare de către următoarele asociaţii particulare: A.V. Jderul (F.V.2 – Noul Român), A.V. Păltiniş (F.V. 8 – Casolţ), A.V. Aldea (F.V. 9 – Lotrioara), A.V. P.S. Cindrelul (F.V. 18 – Păuca), A.V. Pădurea Neagră (F.V. 19 – Ocna Sibiului) şi A.V. Hubertus (F.V.21–Şelimbăr).

Gestionarii fondurilor de vânătoare practică această activitate pe baza autorizaţiei pentru recoltare/capturare specii de interes cinegetic din fauna sălbatică şi în limita



cotelor aprobate de autoritatea publică centrală din domeniul cinegetic pentru un sezon de vânătoare.

Cotele de recoltă pentru sezonul de vânătoare 2010 – 2011

Tabel 5.1.2.1.

Nr. crt. Specia Nr. exemplare

1. Urs (Ursus arctos) 11 2. Lup (Canis lupus) 20 3. Râs (Lynx lynx) 4 4. Pisică sălbatică (Felix silvestris) 19 5. Cerb comun (Cervus elaphus) 58 6. Căprior (Capreolus capreolus) 546 7. Capra neagră (Rupicapra rupicapra) 25 8. Mistreţ (Sus scrofa) 617 9. Cocos de munte (Tetrao urogallus) 33 10. Iepure (Lepus europeus) 449 11. Fazan (Phasianus colchicus) 643 12. Potârniche (Perdix perdix) 140 13 Viezure (Meles meles) 91 14. Vulpe (Vulpes vulpes) 1045 15. Jder de copac (Martes martes) 55 16. Jder de piatră (Martes fiona) 3 17. Dihor (Putorius putorius) 84 18. Nevăstuica (Mustela nivalis) 39 19. Hermelina (Mustela erminea) 21 20. Bizam (Ondrata zibethica) 190 21. Porumbel gulerat (Columba palumbus) 907 22. Porumbel de scorbura (Columba oenas) 40 23. Turturica (Streptopelia turtur) 359 24. Guguştiuc (Streptopelia decaocto) 590 25. Prepeliţă (Coturnix coturnix) 1017 26. Graur comun (Sturnus vulgaris) 930 27. Sturz de vâsc (Turdus viscivorus) 1740 28. Stăncuţa (Corvus monedula) 1005 29. Gâsca de vară () 45 30. Raţă mare (Anas plathyrhynchos) 1720 31. Lişiţă (Fulica atra) 30 32. Găinuşa de baltă (Gallinula chloropus) 29 33. Sitar de pădure (Scolopax rusticola) 152 34. Becatină comuna (Gallinago gallinago) 25 35. Cioara grivă (Corvus corone cornix) 1120 36. Cioara de semănătură (Corvus frugilegus) 980 37. Coţofană (Pica pica) 1255 38. Gaiţă (Garrulus glandarius) 800 39. Marmota (Marmota marmota) 3



În ceea ce priveşte speciile de interes CITES se constată o scădere (între 22-39%) a numărului de exemplare aprobat pentru recoltă în sezonul de vânătoare 2010-2011 faţă de sezonul anterior. Situaţia este prezentată sintetic în tabelul de mai jos:

Tabel 5.1.2.2..- Situaţie comparativă, specii CITES

Specia

Cotele de recoltă pentru

sezonul de vânătoare2009 - 2010

Cotele de recoltă pentru

sezonul de vânătoare 2010 - 2011

Observaţii

Urs (Ursus arctos) 14 11 scădere cu 22% Lup (Canis lupus) 26 20 scădere cu 24% Râs (Lynx lynx) 6 4 scădere cu 34% Pisică sălbatică (Felix silvestris)

31

19

scădere cu 39%

5.2 Presiuni antropice asupra exercitate biodiversităţii

Datorită diversităţii formelor de relief, a faptului că se intersectează 2 regiuni biogeografice europene (continentală şi alpină), biodiversitatea acestui areal este extrem de variată. Acest fapt atrage, inevitabil, interesul populaţiei asupra naturii atât sub aspect recreativ cât şi socio-economic. Civilizaţia şi-a lăsat puternic amprenta asupra capitalului natural, ajungând să ducă la modificări ale cadrului natural.

Activitatea antropică are efect de diminuare a biodiversităţii atât prin utilizare directă a resurselor naturale, cât şi prin transformarea zonelor naturale cu o mare diversitate biologică prin reamenajări teritoriale, depozitare de deşeuri, poluare atmosferică, poluarea solului şi a apelor.

Ameninţările posibile identificate, care ar putea contribui la modificarea în sens negativ al statutului de conservare al speciilor şi habitatelor sunt de tipul:

• abandonarea sistemelor pastorale • turism neorganizat • exploatarea ilegală a lemnului • plantarea speciilor exotice sau a altor specii de arbori care nu se constituie în

tipul fundamental de pădure • distrugerea regenerărilor naturale • păşunatul neorganizat (ilegal) • activităţi de îmbunătăţiri funciare (desecări, regularizări etc.) • braconajul • managementul cinegetic defectuos • depozitarea ilegală a deşeurilor • schimbarea metodelor tradiţionale de cultivare a terenurilor şi practicarea

unei agriculturi intensive • cositul mecanizat în perioada de cuibărire • cositul timpuriu • incendierea vegetaţiei • folosirea pesticidelor • tăierea arborilor pe suprafeţe mari • vânătoarea în timpul cuibăritului • proliferarea speciilor invazive



• recoltarea de specii şi faună protejată în scopul comercializării şi/sau consumului

• extinderea suprafeţelor destinate construcţiilor • sporturi extreme practicate în natură

Urbanizarea şi extinderea reţelelor de transport sunt cauza fragmentării habitatelor, făcând astfel ca populaţii de animale şi plante să fie mai vulnerabile la nivel local, datorită împiedicării migraţiei şi dispersiei.

Presiunea antropică exercitată asupra pădurilor, materializată prin sustrageri de arbori, păşunat abuziv, incendierea pădurilor a fost sancţionată de către Direcţia Silvică Sibiu după cum urmează:

Tabel 5.2.1.

Sustrageri de arbori 1 Număr infracţiuni tăieri de arbori 9 2 Număr contravenţii tăieri de arbori 70 3 Valoarea amenzilor pentru contravenţii tăieri de arbori

(lei) 96260

4 Volum tăiat ilegal total (mc) – din care: 1048 5 - din infracţiuni 60 6 - din contravenţii 101 7 - nejustificat 671 8 - material abandonat 216 9 Valoarea pagubelor din tăieri ilegale totale (lei) – din

care: 130714

10 -din infracţiuni, inclusiv prin folosire ilegală a ciocanului silvic

19019

11 - din contravenţii 13080 12 - nejustificat şi imputat 98615

Păşunatul abuziv 13 Număr contravenţii păşunat abuziv 9 14 Valoarea amenzilor ptr. contravenţii păşunat abuziv (lei) 9600 15 Valoarea pagubelor din păşunat abuziv total (lei) 439 16 - din contravenţii 439

Incendierea pădurilor 17 Număr contravenţii de incendiere a pădurilor 2 18 Valoarea amenzilor ptr. contravenţii privind incendiile

(lei) 2000

19 Valoarea pagubelor din incendierea pădurilor total (lei) 0 5.2.1 Creşterea acoperirii terenurilor

Conversia terenurilor conduce la pierderea biodiversităţii şi degradarea funcţiilor solului.

Principalele tipuri de acoperiri ale terenurilor din Sibiu sunt: terenuri agricole – 56,25% (arabil – 21,55%, pajişti naturale – 33,27%, patrimoniul viticol – 0,49%, patrimoniul pomicol – 0,94%), păduri - 37,17%, terenuri neagricole – 6,58%.



Fig.5.2.1.1.

Repartiţia terenurilor agricole pe tipuri de folosinţă

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

140000

ha

Arabil 116404 116309 116268115973 115973 115973 115973116879 117041

Păşuni 107222 106994 106925106895 106895 106483 106895107424 107825

Fâneţe şi pajişti naturale 75479 75402 75400 75786 75786 75728 75377 74263 72925

Vii 2759 2759 2759 2759 2759 2759 2528 2690 2670

Livezi 5269 5275 5275 4894 4894 4892 4578 5117 5093

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

5.2.2 Creşterea populaţiei

Conform datelor Direcţiei judeţene de Statistică a judeţului Sibiu, populaţia este în scădere: la recensământul din 1992 numărul locuitorilor din judeţul Sibiu era de 452873 în anul 2002 numărul de locuitori a scăzut la 421724. Cu toate că populaţia este în scădere există tendinţa de părăsire a spaţiului actual de locuit, din cauza poluării şi de invazie a habitatelor naturale prin construirea caselor de vacanţă

5.2.3 Schimbarea peisajelor şi ecosistemelor

Judeţul Sibiu este caracterizat de un nivel ridicat de biodiversitate – din punct de vedere al numărului de specii, al habitatelor şi al ecosistemelor pe care le formează şi din punct de vedere al suprafeţelor deţinute de acestea, însă modificările actuale de peisaj pun în evidenţă ameninţări serioase: fie prin intensificarea activităţilor agricole ce afectează cu precădere zonele productive sau dimpotrivă prin abandonarea activităţilor agricole din zonele slab productive şi nu în cele din urmă prin schimbarea destinaţiei terenurilor. Astfel pe parcursul anului au fost analizate din punct de vedere al biodiversităţii 231 de proiecte, s-a început procedura de evaluare adecvată pentru 46 proiecte, deoarece a existat suspiciunea că ar putea avea impact negativ asupra speciilor şi habitatelor de interes comunitar. 5.3 Ariile naturale protejate

Pe teritoriul judeţului Sibiu, un număr de 16 arii naturale (1 parc natural, 9 rezervaţii naturale şi 6 monumente ale naturii), a căror suprafaţă însumată reprezintă 3.6% din suprafaţa totală a judeţului, beneficiază de un statut legal de protecţie la nivel



naţional, iar 2 rezervaţii naturale (Arpăşel şi Eleşteele de la Mândra) şi 5 monumente ale naturii beneficiază de protecţie la nivel judeţean. De menţionat este faptul că toate cele trei parcuri naturale (Cindrel, Dumbrava Sibiului şi Golul Alpin al Munţilor Făgăraş) sunt încadrate neadecvat, drept rezervaţii naturale în Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate. În acest sens, aceste arii protejate sunt private de o administraţie proprie şi de aplicarea unui management de calitate.

Tabel 5.3.1. Arii naturale protejate la nivel naţional în judeţul Sibiu

Nr. crt Denumire

Tipul Rezervatiei (Categorie

UICN)

Supraf (ha)

ACTUL DE DECLARARE

Administrator

1 Cindrel Rezervaţie mixtă (IV-m) 9.873,0 L 5/2000 CJ Alba

2 Golul Alpin al Munţilor Făgăraş

Rezervaţie mixtă (IV-m) 6.989,0 L 5/2000 OS Răşinari şi OS

Izvorul Florii Avrig

3 Dumbrava Sibiului

Rezervaţie mixtă (IV-m) 993,0 L 5/2000 R.A. Romsilva

D.S. Sibiu

4 Bâlea Rezervaţie mixtă (IV-m) 180,0 L 5/2000 OS Răşinari şi OS


5 Iezerele Cindrelului

Rezervaţie mixtă (IV-m) 609,6 L 5/2000 CJ Alba

6 Dealul Zackel Slimnic

Rezervaţie mixtă (IV-m) 5,0 L 5/2000 ARPM Sibiu

7 Calcarele eocene Turnu Roşu

Rezervatie paleontologică

(IV-p) 60,0 L 5/2000 Com. Turnu Roşu

8 Lacul fără fund Ocna Sibiului

Rezervatie geologică

(IV-g) 0,2 L 5/2000 Oras Ocna Sibiului

9 Şuvara Saşilor Tălmaciu

Rezervaţie botanică (IV-b) 20,0 L 5/2000 OS Răşinari şi OS


10. Lacul Tatarilor Rezervaţie botanică (IV-b) 6 HG 1251/2004 OS Răşinari şi OS


11. Calcarele cretacice Cisnădioara

Monument natural

paleontologic (III-p)

0,9 L 5/2000 Oras Cisnădie

12. Vulcanii noroioşi Haşag

Monument natural

geologic(III-g) 1,0 L 5/2000 Com. Slimnic

13. Masa Jidovului Jina

Monument natural

geologic(III-g) 2,0 L 5/2000 CJ Alba

14. La Grumaji Jina

Monument natural

geologic(III-g) 2,0 L 5/2000 CJ Alba

15. Pintenii din coasta Jinei

Monument natural 2,0 L 5/2000 CJ Alba



geologic(III-g)

16. Canionul Mihăileni

Monument natural geologic

(III-g) 15,0 L 5/2000 Societatea

“Progresul Silvic”

În tabelele de mai jos sunt prezentate ariile naturale protejate aprobate prin

Hotârarea Consiliului Judeţean Sibiu nr. 64/2004.

Tabel 5.3.2. - Monumente ale naturii aprobate prin HCJ nr. 64/2004 Nr. crt. Denumire Localizare Suprafaţă

(ha) Administrator

1. Calcarele cretacice de la Cisnadioara

Extravilan loc. Cisnadioara 0.9 Consiliul local al

oraşului Cisnădie

2. Vulcanii noroiosi de la Hasag

Intre loc. Loamnes si loc. Hasag 1.0 Consiliul local al

com. Slimnic

3. Canionul Mihaileni Extravilan loc. Mihaileni 15,0 Societatea

“Progresul Silvic”

4. Masa Jidovului Extravilan com. Jina 2.0 CJ Alba

5. La Grumaji Extravilan com. Jina 2.0 CJ Alba

6. Pintenii din Coasta Jinei

Extravilan com. Jina 2.0 CJ Alba

Tabel 5.3.3. – Rezervaţii naturale aprobate prin HCJ nr. 64/2004

Nr. crt. Denumire Localizare Suprafata

(ha) Administrator

1. Iezerele Cindrelului M-tii Cindrelului 1046.5 CJ Alba Iulia

2. Lacul si golul alpin Balea M-tii Fagaras 180,0 OS Răşinari şi OS


3. Calcarele eocene de la Porcesti

Extravilan com. Turnu Rosu 60,0 Consiliul local al

com. Turnu Rosu

4. Dealul Zackel Intre loc. Sura Mare si Loc Slimnic

5,0 ARPM Sibiu

5. Şuvara Sasilor Extravilan Talmaciu 20,0 OS Răşinari şi OS


6. Arpăsel Valea pr. Arpasel 736,0 OS Răşinari şi OS Izvorul Florii Avrig

7. Lacul fără fund Intravilan oras Ocna Sibiului 0,2

Consiliul local al orasului Ocna Sibiului

8. Eleşteele de la Mândra

Extravilan Com. Loamnes 250 S.C.Logitax S.R.L.

9. Lacul Tătarilor Extravilan Com. Arpaşu de Jos 6 OS Răşinari şi OS


Tabel 5.3.4. – Parcuri naturale aprobate prin HCJ nr. 64/2004



Nr. crt. Denumire Localizare Suprafata

(ha) Administrator

1. Cindrel M-ţii Cindrelului 9043 CJ Alba

2. Golul alpin Făgăraş M-ţii Făgăraş (Podragu–Suru) 6989 OS Răşinari şi OS


3. Dumbrava Sibiului Extravilan Sibiu 974.9 Direcţia Silvică Sibiu ( O.S. Sibiu )

5.3.1 MONUMENTE ALE NATURII

#

##

##

#

Canionul de la MihaileniVulcanii noroiosi de laHasag

Calcarele Cretacice de la Cisnadioara

Pintenii din coasta Jinei

Masa Jidovului

La Grumaji

Calcarele cretacice de la Cisnădioara

Aria protejată ocupă o suprafaţă de 0,9 ha în extravilanul localităţii Cisnădioara.

Peste conglomeratele cenomaniene de la Cisnădioara s-au dezvoltat depozite turonian-senoniene, a căror răspândire este redusă la suprafaţa din jurul stâncii în formă de ciupercă din Valea Argintului. Mai este denumită şi Stânca Broaştei sau Piatra Broaştei.

Litologic stânca este alcătuită din calcare roz cu pete albe, în care sunt înfipte elemente de şisturi cristaline.

Calcarele cu hippuriţi s-au dezvoltat sub forma unui recif în care s-au acumulat resturi organice, ceea ce ar indica formarea acestora în zona apropiată de ţărmul mării

Calcarele cretacice de la Cisnădioara



Vulcanii noroioşi de la Haşag

neo-cretacice. Pe lângă stridii (Ostrea) şi hipuriţi (Hippurites) au mai fost identificate echinoderme (arici si stele de mare), amoniţi (Mantelliceras) şi belemniţi (Belemnites).

Starea de conservare a monumentului natural nu este prea bună, motivele principale fiind presiunea antropică sub diferite forme şi dezinteresul manifestat de administrator. Vulcanii noroioşi de la Haşag

Aria protejată, în suprafaţă de 1ha, este situată pe partea dreapta a şoselei DJ

106B Loamneş – Haşag, în apropierea haltei CFR Haşag.

Prezenţa vulcanilor de la Haşag se explică prin structura geologică particulară impusă de prezenţa sării în fundament. Din cauza presiunilor tectonice din timpul fazelor de cutare, sarea fiind plastică, a fost împinsă spre suprafaţă, formând cute diapire. Falia creată exercită o presiune ce a avut ca rezultat formarea de fracturi prin care gazul metan iese la suprafaţă antrenând cu el apa sărată.

Aceasta înmoaie marnele panoniene, transformându-le în noroi care este împins afară. Noroiul acumulat a

creat conurile prin care mai iese şi acum apă şi în care bolboroseşte gazul metan. În prezent sunt vizibile câteva conuri vulcanice, dintre care unele active, iar altele care şi-au încheiat activitatea. Starea de conservare a monumentului este relativ bună. Canionul Mihăileni

Monumentul natural se întinde pe o suprafaţă de 15 ha şi este situat pe malul stâng al Pârâului Calva, la aproximativ 1,5 km de la ieşirea din comună.

Canionul a rezultat în urma eroziunii puternice a sedimentelor nisipoase de vârstă pliocenă. Acesta are o lungime de aproximativ 0,5 km şi o înălţime maximă a pereţilor laterali de 20 m.

Canionul are aspect deosebit şi este modelat ]n permanen’[ de factorii atmosferici.

Zona nu este afectată de activităţi antropice. Aria protejată este bine delimitată, însă lipseşte un panou de informare şi avertizare.

Pintenii din coasta Jinei

Canionul Mihăileni



Aria protejată, în suprafaţă de 2 ha, se află pe teritoriul administrativ al comunei Jina, în apropiere de localitatea Dobra.

“Pintenii din Coasta Jinei” sunt un grup de stânci izolate, constituite din şisturi cristaline (micaşisturi şi paragnaise). Stâncile se află într-o pădure de fag, la o altitudine de aproximativ 900 m. Acestea se remarcă prin spectaculozitate şi pot reprezenta un punct de atracţie turistică.

Starea de conservare a monumentului este foarte bună, presiunea antropică fiind limitată datorită dificultăţii de a ajunge în apropierea stâncilor. Masa Jidovului şi La Grumaji

Aceste două monumente ale naturii, fiecare în suprafaţă de 2 ha, se află pe teritoriul administrativ al comunei Jina. Masa Jidovului şi La Grumaji sunt stânci izolate, formate din şisturi cristaline, înălţate deasupra peretelui abrupt de pe malul stâncos al Văii Sebeşului. Pe aceşti versanţi stâncoşi creşte spontan pinul de pădure (Pinus silvestris) într-unul dintre puţinele locuri din ţară, într-o asociaţie vegetală cu arie restrânsă la noi (Poaetum-Pinetum silvestris).

Tot aici se pot vedea exemplare izolate de larice (Larix decidua), specie ocrotită pentru raritatea ei.

Starea de conservare a monumentelor este foarte bună, presiunea antropică fiind limitată datorită dificultăţii de a ajunge în apropierea stâncilor.

5.3.2 REZERVAŢII NATURALE

Iezerele CindreluluiParcul Natural Cindrel

Parcul Natural Dumbrava Sibiului

Elesteele de la Mandra Dealul Zackel

Suvara Sasilor

Calcarele eocene de laTurnu Rosu Balea

Lacul Tatarilor

Arpasel

Golul Alpin al Muntilor Fagaras

Lacul Fara Fundde la Ocna Sibiului



Iezerul Mare

Iezerul Mic

Iezerele Cindrelului

Aria protejată se întinde pe o suprafaţă de 609,6 ha, este situată pe versantul nordic al platoului Frumoasei, aproape de vârful Cindrel, şi cuprinde doua văi glaciare (Iezerul Mare şi Iezerul Mic), situate la 1.999 m şi respectiv 1.946 m altitudine.

Cele două circuri glaciare, împreună cu văile în

formă de U şi morenele sunt mărturii ale acţiunii ultimei glaciaţiuni din Cuaternar.

Structura geologică este formată doar din şisturi cristaline (micaşisturi, cuarţite, paragnaise, pegmatite şi şisturi amfibolitice). Relieful glaciar determină o ponderea ridicată a solurilor scheletice, urmate apoi de soluri brune acide, podzoluri humico-feriiluviale şi humico-silicatice. Circurile adăpostesc 2 lacuri glaciare: Iezerul Mare, cu o suprafaţă de 3 ha şi adâncime maximă de 13,3 m şi Iezerul Mic, cu o adâncime de 1,7 m.

Asociaţiile caracteristice sunt formate din: jneapăn cu afin (Vaccinio-Pinetum mugi), ienupăr cu afin (Vaccinio-

Juniperetum nanae), bujor de munte (Rhododenronetum kotschyi), arin de munte cu sălcii pitice (Saliceto silesiacae-Alnetum viridis), şteregoaie (Veratretum albi), brâncă cu scaiete (Cardueto personatae-Heracleetum palmati). Pajiştile alpine sunt dominate de asociaţii de coarnă (Caricetum curvulae) şi de păiş cu sclipeţi de munte (Potentillo-ternatae-Festucetum sudeticae).

Printre rarităţile floristice se pot enumera: muşchiul Aulacomnium turgidum, lichenul Cladonia spumosa, zâmbrul (Pinus cembra), căldăruşa (Aquilegia vulgaris), bulbucii (Trollius europaeus), angelica (Angelica archangelica), zmeoaia (Laserpitium krapfii), bujorul de munte (Rhododendrum kotschyi), genţienele (Gentiana kochiana şi G. puntata), volovaticul (Sweria punctata), sopârlitele (Veronica ellidioides şi V. baumgartenii), clopoţeii (Campanula transsilvanica şi C. cochlearifolia), capul călugărului (Leontodon croceus), etc.

Stare de conservare a rezervaţiei este bună, perimetrul acesteia este bornat şi există panouri de informare şi avertizare.

Turismul neecologic şi păşunatul adesea excesiv reprezintă surse de presiune antropică asupra ariei protejate.



Dealul Zackel

Rezervaţia botanică “Dealul Zackel” se întinde pe o suprafaţă de 7 ha, ocupând o parte din versantul drept al Văii Şarba (pe partea dreapta a DN 14 între localităţile Şura Mare şi Slimnic).

Aspectul general al reliefului rezervaţiei este cel al unui podiş vălurit, deluros, compartimentat în fâşii interfluviale pe direcţia de scurgere a văilor, care s-au

adâncit în depozitele neogene şi cuaternare. Datorită insolaţiei, pe acest “deal de stepă” cresc un mare număr de specii

sudice, pontice şi sud mediteraneene (aprox. 314 specii vegetale). Flora prezintă multe elemente termofile şi xerofile, întâlnite rar în România, dintre care: jaleşa (Salvia nutans), frăsinelul (Dictamnus albus), saschiul (Vinca herbacea), hodoleanul (Crambe tataria), piatra linte (Astagalus dasyanthus), specii (de ceapa ciorii (Allium fuscum, A. ammophilum), răţişoare(Iris pumila), ruşcuţa primăvăratică (Adonis vernalis), garofiţa(Dianthus puberulus), macul galben (Glaucium flavum), migdalul pitic (Prunus tenella), poroinicul (Orchis tridentata), etc.

Crambe tataria – varză tătărească Pulsatila montana – dediţel

Iris pumila – iris Adonis vernalis - ruscuţa de primăvară



Calcarele eocene de la Turnu Roşu

Orchis morio - orhidee Dictamnus albus - frăsinel

Pe pantele aride şi înclinate predomină asociaţiile xerofile de colilie sau negară (Stipa pulcherrima, S. capilato).

Stare de conservare este relativ bună, fenomenele de alunecare şi lucrările de stabilizare prin plantare de salcâmi au redus suprafaţa ariei de la 11 ha la 7 ha. Un aspect negativ este reprezentat de extinderea lăstarilor de salcâm în perimetrul rezervaţiei. Pentru conservarea ariei au fost propuse ca măsuri de management cosirea anuală a vegetaţiei (strict în a doua jumătate a lunii iunie) şi interzicerea păşunatului. Calcarele eocene de la Turnu Roşu

Rezervaţia paleontologică ocupă o suprafaţă de 60 de ha în partea de S-SE a comunei Turnu Roşu şi se desfăşoară pe ambele maluri ale Văii Satului. Calcarele eocene de la Turnu Roşu au o vechime de aproximativ 60 de milioane de ani şi reprezintă un depozit fosilifer situat în extremitatea nord-vestică a cristalinului Munţilor Făgăraşului, fiind unica insulă de vârstă eocenă din partea de sud a Transilvaniei.

Fauna marină fosilă este foarte bine reprezentată, un interes deosebit reprezentându-l bogăţia cu totul neobişnuită a formelor de rechini, descriindu-se până în prezent 23 de specii, aparţinând la 19 genuri, cum ar fi: Notidanus, Galeocerdo, Otodus, Lanna, Sphyrina, Carchorocles, etc.

Fauna nevertebratelor încadrează numeroase forme de numuliţi (Numulites), echinoderme (Cidaris, Echinolampas, Echinanthus pellati), bivalve (Ostrea, Spondylus, Pecten, Cardium, Crassa), gasteropode acvatice (Velates, Terebellum, Strombus, Cepatia cepaceea, Globularia

patula, Ampullospira hybrida), corali (Favia, Calamophyllia), brachipode (Terebratula picta), etc

Printre fosilele de vertebrate se mai întâlnesc, pe lângă cele de rechini, oase şi

dinţi de peşti, dinţi de crocodilieni şi vertebre de sirenide.



Lacul fără fund de la Ocna Sibiului

Rezervaţia Arpăşel

Starea de conservare a rezervaţiei este satisfăcătoare, problemele majore cu care se confruntă aria fiind fenomenele de eroziune şi sustragerea materialului fosilifer Lacul fără fund de la Ocna Sibiului

Rezervaţia geologică “Lacul fără

fund” face parte din complexul celor 15 lacuri sărate aflate în cunoscuta staţiune baleno-climaterică Ocna-Sibiului. Lacul a luat naştere în locul fostei salinei Francisc Grube, închisă în anul 1775 datorită prăbuşirii tavanului.

În prezent lacul are o formă ovală, cu diametre între 40 m şi 50 m, şi cu o suprafaţă care variază între 1.384 m2 şi 1.655 m2, un volum de aprox. 11.114 m3 şi o formă de trunchi de con, cu o adâncime maximă de 34,5 m.

Salinitatea lacului este de 9 g/l la suprafaţă şi creşte foarte rapid odată cu adâncimea: 38 g/l la 1 m, 122 g/l la 1,5 m, 203 g/l la 2 m, 320 g/l la 5,5 m, unde se înregistrează maximul de salinitate, scăzând apoi sub această adâncime la valoarea de 318 g/l.

În lunile de vară temperatura apei la suprafaţă este de 24,5oC, iar la adâncimea de numai 1 m ajunge la 31,4oC (fenomen de heliotermie). Sub 3 m adâncime temperatura scade la 14o – 12oC, devenind constantă spre adâncime. Rezervaţia Arpăşel

Întinsă pe o suprafaţă de 736 ha, rezervaţia faunistică Arpăşel este situată pe versantul nordic al Munţilor Făgăras şi cuprinde etajul alpin, subalpin şi montan superior, de la 2.500 m la aproximativ 1.000 m altitudine.

Circul glaciar Arpăşel s-a format în timpul glaciaţiunii Cuaternare pe versantul nordic al Munţilor Făgăraşului, în porţiunea lor centrală.

Din punct de vedere geologic predomină şisturile cristaline, calcarele cristaline întâlnindu-se doar pe suprafeţe mici, pe Muchiile Netedul şi Albota.

Rezervaţia străjuită de muchiile Albota şi Netedul adăposteşte izvoarele Văii Arpăşelului, afluent al Râului Arpaş.

În circul glaciar Arpăşel există 219 specii de cormofite, grupate în 20 de asociaţii vegetale.



Şuvara Saşilor

Vegetaţia este formată molidişuri cu afin (Vaccinio – Piceetum abietis), jnepenişuri cu afin (Vaccinio – Picetum mugi), fitocenoze saxicole cu ferigi (Asplenio-Cystopteridetum fragilis) sau iarbă roşioară (Silenetum dinaricae), asociaţii întâlnite în zăcătorile de zăpadă, formate din sălcii pitice (Salicetum herbaceae, Salicetum retusae) sau piciorul cocoşului cu degetăruţ (Soldanello pusillae – Ranunculetum crenati), buruienişuri şi tufişuri montan – subalpine de steregoaie (Veratretum albi) şi omag (Aconitetum taurici) şi asociaţii de pajişti alpine formate din păiş (Potentillo ternatae-Festucetum sudeticae, Campanulo abietinae – Festucetum rubrae).

Dintre raritătile floristice merită semnalate: aiul de munte (Allium victorialis), zânişoara (Callianthemum coriandrifolium), flămânzica (Draba kotschyi), ghintura (Gentiana punctata), vârtejul pământului (Pedicularis oederi, P. exaltata), ochii şoricelului (Saxifraga adscendens, S. moschata, S. luteo-viridis), iarba neagră (Scrophularia laciniata), clopoţei (Symphyandra wanneri).

În Arpăşel trăiesc în jur de 80-100 de exemplare de capră negră (Rupicapra rupicapra) şi aprox. 40 de marmote (Marmota marmota). Alte mamifere bine reprezentate în acestă zonă sunt: râsul (Lynx lynx), ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), cerbul (Cervus elaphus), căpriorul (Capreolus capreolus), pisica sălbatică (Felix silvestris) şi jderul de copac (Martes martes).

Din punct de vedere avifaunistic semnalăm prezenţa unei perechi cuibăritoare de acvilă de munte (Aquilla chrysaetos).

Cerbul, prezent atât în zona împădurită cât şi în golul alpin, cu un efectiv de aproximativ 20 de exemplare, boncăneşte la cea mai mare altitudine din Carpaţii României – Şaua Netedului (2.200 m).

Vara se adună aici aproape toate caprele negre din văile limitrofe şi chiar din cele sudice, Arpăşelul deţinând în această perioadă cel mai mare efectiv din Munţii Făgăraş. Râsul este reprezentat de două familii (6 exemplare).

Lupul este prezent doar în zona împădurită. Nevertebratele sunt reprezentate prin numeroase specii de insecte încadrate în

toate grupele taxonomice caracteristice habitatelor carpatice. Starea de conservare a rezervaţiei este foarte bună. Impactul antropic negativ asupra ariei protejate se datorează practicării vânătorii

în perimetrul rezervaţiei de către Direcţia Silvică Sibiu şi a braconajului.

Şuvara Saşilor

Rezervaţia botanică, în suprafaţă de 20 ha, este situată pe o terasa de pe partea dreaptă a râului Sadu, la jumătatea distanţei dintre localităţile Sadu şi Tălmaciu.

Vegetaţia este reprezentată de un moliniet (Peucedano rocheliani – Molinietum coerulea) relictar, nemaiîntâlnit în Transilvania, în care vegetează mai multe specii floristice rare: mărarul porcului (Peucedanum rochelianum), narcisa (Narcissus stellaris), stânjenei (Iris sibirica),

gladiola (Gladiolus imbricatus), iarba neagră (Calluna vulgaris), brânduşa (Crocus banaticus), coacăzul de munte (Bruckenthalia spiculifolia), salcia târâtoare (Salix rosmarinifolia), genţiana (Gentiana pneumoanthe), limba şarpelui (Ophioglossum



Lacul Bâlea

Zona golului alpin

vulgatum) şi orhideele (Orchis transsilvanica, O. laxiflora, O. incarnata, Spiranthes spiralis, Cephalanthera rubra.

Starea de conservare este relativ bună. Ca aspect negativ ar fi de menţionat invadarea ecosistemului de salcie pitică şi mesteacăn.

Aria este supravegheată de o persoană desemnată de primăria Tălmaciu. Există panouri de informare şi avertizare, dar este necesară şi o bornare a ariei protejate. O mare problemă o reprezintă lipsa informaţiilor privind proprietarii de terenuri, mulţi dintre aceştia nerealizând succesiunea terenurilor Golul alpin şi Lacul Bâlea

Întinsă pe o suprafaţă de 180 ha,

rezervaţia mixtă este limitată la sud de vârfurile Vânatoarea lui Buteanu (2.508m), Capra (2.450m) şi Paltinu Mare (2.480), la vest de Muchia Buteanu, iar la est de Muchia Bâlea.

Rezervaţia include lacul glaciar Bâlea. Acesta se află la 2.034 m altitudine, are o suprafaţă de 46.508 m2 şi o adâncime maximă de peste 11 m şi este cel mai mare lac glaciar din Munţii Făgăraş.

Aspectului peisagistic unic dat de crestele abrupte cu grohotişuri şi stânci golaşe, de creste cu vârfuri semeţe ce se oglindesc în apa limpede a lacului Bâlea, i se adaugă o floră şi faună caracteristică etajului alpin al Carpaţilor.

Vegetaţia este reprezentată de grupări de specii saxicole, în primul rând de feriguţe (Asplenio-Cystopteridetum fragilis), de ochii şoricelului cu flămânzică (Saxifrago moschatae-Drabetum kotschyi), de iarbă roşioară (Silenetum dinaricae) şi de fitocenoze caracteristice zăcătorilor de zăpadă: sălcii pitice (Salicetum herbaceae,Salicetum retusae) rogoz (Caricetum pyrenaicae), la care se adaugă cenozele fontinale de muşchi cu ochii şoricelului (Philonotido-Saxifragetum stellaris). În vegetaţia păşunilor abundă păişul (Potentillo ternatae-Festucetum sudeticae), buruienişurile de omag (Aconitetum tauricii) si tufişurile de jneapăn cu

afin (Vaccinio-Pinetum mugi) şi de bujor de munte cu afin (Rhododendro-Vaccinietum). Dintre speciile de plante de o deosebita însemnătate se remarcă în primul rând

cele endemice în Carpaţi: romaniţa de munte (Achillea schurii), omagul (Aconitum hosteanum), coada vulpii (Alopecurus laguriformis), căldăruşa (Aquilegea transsilvanica), ovăsciorul de munte (Helictotricon decorum), clopoţeii (Campanula kladniana), cornuţul (Cerastium lerchenfeldianum), păişul carpatic (Festuca bucegiensis), iarba roşioară (Silene dinarica), precum şi o serie de rarităţi floristice ca zânişoara (Callianthemum coriandriifolium), rogozul (Carex fuliginosa), capul călugărului (Leontodon transsilvanicus si L. rilaensis), vârtejul pământului (Pedicularis oederi), bulbucii (Trollius europaeus), floarea de colţ (Leontopodium alpinum), etc.



Eleşteele de la Mândra

Starea de conservare este relativ satisfăcătoare. Existenţa Transfăgărăşanului a dus la intensificarea turismului şi, ca urmare, la creşterea presiunii antropice asupra ecosistemelor naturale din perimetrul ariei. Păşunatul este un alt factor de degradare a ariei naturale protejate. Lacul Tătarilor Rezervaţia naturală, în suprafaţă de 3,3 ha, se află în apropierea localităţii Arpaşu de Sus. Această arie este un depozit de turbă cu o grosime maximă de 9 m şi cu un volum de turbă de peste 180.000 m2, fiind alimentată de mai multe izvoare proprii. Vegetaţia este tipică de turbărie. Asociaţia dominantă este Sphagnetum magellanici (Malcuit 1929) Kästner et Flösner 1933, cu speciile dominate Sphagnum magellanicum şi Eriophorum vaginatum. Dintre speciile de plante mai deosebite amintim: Menyanthes trifoliata, Betula pubescens, Populus tremula, Rhamnus frangula, Eriophorum vaginatum, E. gracile, E. angustifolium, Bruckenthalia spiculifolia, Carex lasiocarpa, Scirpus sylvaticus, Peucedanum palustre, Epilobium palustre, Myosotis palustris, Caltha laeta, Ranunculus flammula, Thelypteris palustris Schott, Alisma plantago-aguatica, Scutellaria galericulata, Vaccinium vitis-idaea, V. myrtillus, Rhynchospora alba. Dintre hepatice putem întâlni speciile: Riccardia chamaedryfolia (With.) Grolle, R.multifida (L.) Gray, R.palmata (Hedw.) Carruth., Cephalozia connivens (Dicks.) Lindb., Calypogeia sphagnicola (Arnell et J. Perss.) Müll. Frib., Lophocolea bidentata (L.) Dumort.

Este posibil ca la marginea sfagnetului, în zona împădurită, să fie găsită hepatica

Pallavicinia lyellii (Hook.) Carruth., identificată, pentru prima oară în România, dintr-un sfagnet aflat la 500 m sud de Lacul Tătarilor. Starea de conservare a ariei protejate este foarte bună, impactul antropic fiind foarte redus. Eleşteele de la Mândra

Aria de protecţie avifaunistică,

cu o suprafaţă de 288 ha, a fost desemnată la nivel judeţean.

Din punct de vedere al avifaunei au fost identificate un număr de 161 de specii din care 89 sunt specii acvatice. Dintre speciile

Lacul Tătarilor



Muntii Cindrel

clocitoare amintim: corcodelul mare, corcodelul mic, corcodelul cu gât roşu şi cu gât negru, stârcul pitic, raţa mare, raţa cu cap castaniu, raţa roşie, nagâţul, lişiţa, găinuşa de baltă, 3 specii de greluşei, 4 specii de lăcari, etc.

Din totalul speciilor inventariate, un număr de 101 specii sunt de importanţă globală (3 specii ameninţate global: Aythya nyroca, Halietus albicilla si Crex crex, iar 11 specii populeaza biotopuri cu suprafeţe restrânse: Anser albifrons, Aythya marila, Mergus albellus, Buteo lagopus, Pluvialis squatarola, Calidris minuta, Calidris temminckii, Lymnocryptes minutus, Tringa erythropus, Tringa nebularia si Anthus cervinus). Starea de conservare a rezervaţiei este bună.

5.3.3 PARCURI NATURALE Parcul Natural Cindrel

Munţii Cindrel sunt formaţi din şisturi cristaline, predominante fiind micaşisturile şi paragnaisele, amfibolitele, migmatitele şi pegmatitele.

Parcului natural atrage atenţia prin existenţa unui relief glaciar compus din căldări şi lacuri glaciare, morene şi văi glaciare.

Pe şisturile cristaline constitutive s-au format podzoluri primare şi soluri humico-feriiluviale si humico-silicatice superficiale până la scheletice, oligotrofe, cu sau fără pseudogleizare la bază. Acestora li se adaugă litosolurile şi solurile turboase.

Parcul adăposteşte lacurile glaciare Iezerul Mare şi Iezerul Mic în văile glaciare cu acelaşi nume.

În perimetrul parcului au fost identificate în jur de 500 de specii de plante aparţinând tuturor încrengăturilor regnului vegetal (alge, ciuperci, muşchi, licheni, ferigi, gimnosperme şi angiosperme).

Asociaţiile caracteristice sunt formate din: jneapăn cu afin (Vaccinio-Pinetum mugi), ienupăr cu afin (Vaccinio-Juniperetum nanae), bujor de munte (Rhododenronetum kotschyi), arin de munte cu sălcii pitice (Saliceto silesiacae-Alnetum viridis), steregoaie (Veratretum albi), brâncă cu scaiete (Cardueto personatae-Heracleetum palmaţi). Pajiştile alpine sunt dominate de asociaţii de coarnă (Caricetum curvulae) şi de păiş cu sclipeţi de munte (Potentillo-ternatae-Festucetum sudeticae. Printre rarităţile floristice se pot enumera: muşchiul Aulacomnium turgidum, lichenul Cladonia spumosa, zâmbrul (Pinus cembra), căldăruşa (Aquilegia vulgaris), bulbucii (Trollius europaeus), angelica (Angelica archangelica), zmeoaia (Laserpitium krapfii), bujorul de munte (Rhododendrum kotschyi), genţienele (Gentiana kochiana şi G. punctata), volovaticul (Sweria punctata), şopârliţele (Veronica bellidioides şi V. baumgartenii), clopoţeii (Campanula transsilvanica şi C. cochlearifolia),capul călugărului (Leontodon croceus), etc.



Din punct de vedere faunistic, mai studiate au fost păsările şi mamiferele. Cea mai importantă specie de mamifer prezentă în parc este capra neagră (Rupicapra rupicapra), iar dintre păsări interesante de amintit sunt: prundăraşul de munte (Eudromias morinellus) - relict glaciar aflat la marginea sudică a arealului său, acvila de stâncă (Aquila chrysäetos), cocoşul de munte (Tetrao urogallus), pasărea omătului (Plectrophenax nivalis) - pasăre foarte rară pentru ornitofauna României şi ciocârlia urechiată balcanică (Eremophila alpestris balcanica) - găsită clocind pentru prima dată pe teritoriul României aici, pe platoul Frumoasei. Starea de conservare este bună, turismul neecologic şi păşunatul adesea excesiv reprezentând surse de presiune antropică asupra ariei protejate. Parcul natural Golul Alpin al Munţilor Făgăraş

Aria protejată Golul Alpin al Munţilor Făgăraş se întinde pe faţă nordică a acestor munţi, ocupând o suprafaţă de 6.989 ha din sectorul glaciar central al masivului făgărăşan cuprins între Vf. Suru (2283 m) şi Vf. Podragu (2462 m). Din punct de vedere geologic aria este caracterizată prin marea extindere a şisturilor cristaline (predominant şisturi cenuşii-verzui) şi în primul rând a micaşisturilor cu muscovit (mică albă) şi biotit (mică neagră), a şisturilor amfibolice şi a gnaiselor. Izolat apar calcare cristaline şi dolomite (Jgheabul Văros din Valea Doamnei).

Aici există cea mai mare densitate a reţelei hidrografice din Munţii Carpaţi (0,8 km/km2) şi o foarte mare energie a reliefului 1400m-1850m /10 km.

Relieful este spectaculos graţie vârfurilor înalte de peste 2.000 m (Suru, Budislavu, Ciortea, Scara, Şerbota, Negoiu, Laiţa, Paltinu, Vânătoarea lui Buteanu, Podragu, etc.) a căldărilor glaciare, majoritatea cu lacuri glaciare (Lacul Avrigului, Lacul Doamnei, Tăul lui Buteanu, Lacul Bâlea, Lacul Podrăgel, Lacul Podragului).

Solurile cele mai răspândite sunt cele humisilicatice podzolite, litosolurile, solurile brune podzolice şi turbăriile.

Aici există cea mai mare densitate a reţelei hidrografice din Munţii Carpaţi (0,8

km/km2) şi o foarte mare energie a reliefului 1400m-1850m /10 km. Vegetaţia existentă în parc are

caracter arctic-alpin, cele mai reprezentative asociaţii fiind cele saxicole: feriguţe (Asplenio-Cystopteridetum fragilis), iarbă roşioară (Silenetum dinaricae) şi cele caracteristice zăcătorilor de zăpadă sălcii pitice (Salicetum herbaceae, Salicetum retusae) rogoz (Caricetum pyrenaicae), la care se adaugă cenozele fontinale de muşchi cu ochii şoricelului (Philonotido-Saxifragetum stellaris).

Alte asociaţii caracteristice sunt reprezentate de molidişurile cu afin (Vaccinio-Piceetum abietis), de jnepenişurile cu afin (Vaccinio-Pinetum mugi), de pajişti de păiş (Potentillo ternatae-Festucetum sudeticae, Campanulo abietinae-Festucetum rubrae), de

Munţii Făgăraş

Munţii Făgăraş



Quercus robur- stejat

buruienişuri de steregoaie (Veratretum albi) şi de omag (Aconitetum taurici) şi de tufărişuri de bujor de munte cu afin (Rhododendro-Vaccinietum).

Starea de conservare a ariei protejate este relativ bună. Principalele aspecte negative le constituie turismul neecologic, depozitarea deşeurilor menajere, păşunatul excesiv şi vânătoarea şi braconajul la capra neagră. Parcul natural Dumbrava Sibiului

Pădurea Dumbrava este un stejăret de terasă (Querco robori-Carpietum) în care, pe lângă stejar (Quercus robur), vegetează foarte bine carpenul (Carpinus betulus), cireşul păduret (Prunus avium), ulmul (Ulmus minor), jugastrul (Acer campestre) şi teiul (Tilia platyphyllos). Sporadic apare şi gorunul (Quercus petraea), frasinul (Fraxinus excelsior), arţarii (Acer platanoides, A. pseudoplatanus) şi scoruşul (Sorbus aucuparia).

Stratul arbustiv este compus din lemnul câinelui (Ligustrum vulgare), păducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), sânger (Cornus sanguinea), măceş (Rosa canina), salbă moale (Evonymus europaea), cruşin (Frangula alnus), călin (Viburnum opulus) şi verigariu (Rhamnus cathartica).

În stratul ierbos al pădurii au fost inventariate peste 100 de specii de plante cu flori dintre care mai rare sunt: opaiţa (Silene dubia), brânduşa (Crocus banaticus), lăcrămiţa (Majanthemum bifolium), iarba albastră (Molinia coerulea), salata iepurelui (Prenanthes purpurea), orhidee (Cephalanthera alba, Neottia nidus-avis), etc.

În Pădurea Dumbrava trăiesc următoarele mamiferele: căpriorul (Capreolus capreolus), veveriţa (Sciurus vulgaris), ariciul (Erinaceus europaeus), mistreţul (Sus scrofa), şoareci (Microtus sp.), pârşi (Muscardinus avellanarius), vulpea (Vulpes vulpes) şi următoarele păsări: piţigoiul mare (Parus major), mierla (Turdus merula), presura (Emberiza citrinella), ciocănitoarea mare (Dendrocopus major), gaiţa (Garrulus glandarius), turtureaua (Streptopelia turtur), bufniţa (Bubo bubo), pupăza (Upupa epops), cucul (Cuculus canorus), cinteza (Certhia familiaris), sticletele (Carduelis carduelis), vrăbii (Passer montanus, P. domesticus), corbul (Corvus corax), etc. Starea de conservare este bună, mici probleme datorându-se turismului de week-end şi a depozitării necontrolate a deşeurilor de tip menajer. 5.3.4 Arii de interes international

Nu este cazul

5.3.5 Arii de interes comunitar

Pe teritoriul administrativ al judeţului Sibiu a fost desemnat un număr de 4 SPA-uri (Arii Speciale de Protecţie Avifaunistică), declarate prin H.G. 1284/2007 privind ariile de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România şi un număr de 9 SCI-uri (Situri de Importanţă Comunitară), declarate prin Ord.1964/2007 privind instituirea de arie naturală protejată a siturilor de



importanţă comunitară ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România. Pentru toate planurile care urmează să se desfăşoare în acestea precum şi în vecinătatea acestora, se aplică prevederile referitoare la procedura de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe şi la procedura cadru de evaluare a impactului asupra mediului.

Ariile Speciale de Protecţie Avifaunistică (SPA) sunt următoarele: Avrig-Scorei-Făgăraş, Piemontul Făgăraş, Frumoasa şi Podişul Hârtibaciului. Acestea ocupă o suprafaţă de aproximativ 241.736,11 ha şi reprezintă 44,49% din suprafaţa judeţului.

Fig . 5.3.5.1.

Siturile de Importanţă Comunitară (SCI) sunt următoarele: Frumoasa, Insulele

stepice de la Slimnic, Mlaca Tătarilor, Movilele de la Păucea, Munţii Făgăraş, Oltul mijlociu – Cibin – Hârtibaciu, Pădurea de stejar pufos de la Petiş, Pădurea de stejar pufos de pe Tîrnava Mare, Sighişoara – Tîrnava Mare. Acestea ocupă o suprafaţă de aproximativ 133.333,01 ha şi reprezintă 24.54 % din suprafaţa judeţului Sibiu. Prin suprapunerea propunerilor de situri Natura 2000 (SCI şi SPA) rezultă o suprafaţă de 262.258.37 ha, aceasta reprezentând aproximativ 48.07% din suprafaţa judeţului.



Fig. 5.3.5.2.

Pentru situl Natura 2000 „Munţii Făgăraş” au fost inventariate 23 tipuri de habitate de importanţă comunitară, fiecare cu o pondere mai mare de 1% din suprafaţa totală. Habitatele cu acoperirea cea mai mare sunt reprezentate de păduri perialpine de molid şi păduri de fag, grohotişuri, pajişti alpine şi jnepenişuri. În interiorul acestui sit Natura 2000 se regăsesc pe teritoriul judeţului Sibiu rezervaţiile de nivel naţional Golul Alpin al Munţilor Făgăraş între Suru şi Podragu şi Lacul şi Golul alpin Bâlea şi rezervaţia de interes judeţean Arpăşel. Biotopurile Corine de pe teritoriul administrativ al judeţului Sibiu incluse în această propunere sunt: Buteanu-Suru, Negoiu şi Arpăşel. Aria sus amintită oferă condiţii necesare existenţei a cel puţin 33 de specii de importanţă comunitară, din care: 6 specii de mamifere, 3 specii de amfibieni, 4 specii de peşti, 13 specii de nevertebrate şi 7 specii de plante. Situl mai conservă cel puţin 255 specii de plante care se regăsesc în liste roşii naţionale sau sunt endemice.

În situl Natura 2000 „Frumoasa” (SCI) au fost inventariate 11 habitate de importanţă comunitară, fiecare cu o pondere mai mare de 1% din suprafaţa totală. Habitatele cu acoperirea cea mai mare sunt reprezentate de pădurile perialpine de molid, pajişti alpine şi jnepenişuri.

Aria conservă 25 specii de importanţă comunitară: 4 specii de mamifere, 2 specii de amfibieni, 3 specii de peşti, 11 specii de nevertebrate şi 5 specii de plante. Peste situl „Frumoasa” (SCI) se suprapune şi un SPA cu aceeaşi denumire îşi propune să conserve 13 specii de păsări de importanţă comunitară.



Arii naturale de interes naţional incluse în acest sit NATURA 2000 sunt Parcul Natural Cindrel, Rezervaţia Iezerele Cindrelului şi Rezervaţia Şuvara Saşilor, iar biotopurile Corine sunt: Suvara Saşilor, Lotrioara şi Cindrel. În anul 2010, ca urmare a unui proiect desfăşurat în cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor au fost propuse noi situri NATURA 2000, astfel: situri de importanţă comunitară - ROSCI0304 Hîrtibaciu Sud-Vest, ROSCI0382 Râul Tîrnava Mare, ROSCI0211 Podişul Secaşelor, precum şi unele extinderi de situri: situri de importanţă comunitară – ROSCI0093 Insulele stepice de lângă Slimnic – Şura Mică, ROSCI0132 Oltul Mijlociu – Cibin – Hîrtibaciu şi arii speciale de protecţie avifaunsitică : - ROSPA0098 Piemontul Făgăraş. Au fost preluate spre administrare şi în custodie un număr de 9 arii naturale protejate de interes european şi 12 arii naturale protejate de interes naţional şi local, după cum urmează:

Tabel 5.3.5.1 Nr. crt.

Aria naturală protejată preluată în administrare / custodie

Administratorul / Custodele ariei

1. Rezervaţia Parcul Natural Dumbrava Sibiului

Direcţia Silvică Sibiu

2. ROSCI0093 Insulele stepice de lângă Slimnic (include o arie protejată de interes naţional)

ARPM Sibiu

3. ROSCI0118 Movilele de la Păucea ARPM SIBIU 4. ROSPA0099 Podişul Hîrtibaciului (include o

arie protejată de interes naţional) Sociatatea Progresul Silvic

5. ROSCI0227 Sighişoara – Tîrnava Mare Sociatatea Progresul Silvic 6. ROSPA0003 Avrig – Scorei - Făgăraş Asociaţia EPAL-RO-ECO-

Protection 7. ROSPA0098 Piemontul Făgăraş (include o

arie protejată de interes local) OS Răşinari şi OS Izvorul Florii Avrig

8. ROSCI0122 Munţii Făgăraş (include 2 arii protejată de interes naţional)

OS Răşinari şi OS Izvorul Florii Avrig

9. ROSPA0043 Frumoasa (include 5 arii protejată de interes naţional)

Consiliul Judeţean Alba

10. ROSCI0085 Frumoasa (include 6 arii protejată de interes naţional)

Consiliul Judeţean Alba

Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu a preluat în custodie: Insulele stepice de lângă Slimnic şi Movilele de la Păucea. Au fost elaborate regulamentele pentru aceste arii şi înaintate spre avizare la Ministerul Mediului şi Pădurilor. Realizarea planurilor de management pentru ariile preluate în custodie intră în atribuţiile ARPM Sibiu, ca urmare pe parcursul anului 2010 s-a elaborat cererea de finanţare pentru proiectul “Managementul conservativ al siturilor de importanţă comunitară Insulele stepice de lângă Slimnic, Movilele de la Păucea şi Mlaca Tătarilor”, care va fi depusă la POS Mediu în vederea accesării de fonduri europene.



5.4 Mediul marin şi costier Nu e cazul

5.5 Poluări accidentale asupra mediului marin şi costier.

Nu e cazul 5.6 Tendinţe

Biodiversitatea reprezintă o resursă vitală, care trebuie să fie gestionată în mod durabil şi apărată, astfel încât, la rândul său, să ne protejeze pe noi şi planeta.

Biodiversitatea este în scădere rapidă din cauza schimbării utilizării terenului, schimbărilor climatice , speciilor invazive , supraexploatarea şi poluarea. Pentru toate aspectele legate de biodiversitate, ritmul actual al schimbărilor şi pierderile suferite sunt mult mai rapide decât în trecut.

Diminuarea acţiunilor cu impact negativ semnificativ asupra biodiversităţii se realizează prin dezvoltarea reţelei naţionale şi internaţionale de arii protejate, prin implicarea mai intensă a consiliilor judeţene şi locale în gestionarea ariilor naturale protejate şi neprotejate, prin predarea în custodie a cât mai multor arii protejate şi prin aplicarea unui management eficient în cazul ariilor protejate.

6 MANAGEMENTUL DESEURILOR 6.1 Consumul şi mediul înconjurător Ca urmare a creşterii economice generale, a progreselor obţinute in toate domeniile vieţii economice şi sociale, omul a ajuns astăzi să dispună de mijloace tehnice atât de perfecţionate, încât consumă cantităţi imense de resurse naturale regenerabile şi neregenerabile, exploatând tot mai intens factorii de mediu şi modificând natura intr-un ritm rapid. Neimpunând însă asupra acţiunilor sale un control adecvat şi conştient, omul lasă cale liberă dezlănţuirii unor dezechilibre economice, cu efecte negative asupra calităţii vieţii sale cât şi asupra evoluţiei biosferei. Este important să existe un echilibru între activitatea de producţie, circulaţie, consum, generatoare de deşeurii, emisii, reziduuri, etc şi posibilitatea de asimilare pe care le are mediul natural. Drept urmare, între sistemul social al economiei şi sistemul factorilor naturali (implicit ecologici) există o legatură foarte strânsă şi o influenţă reciprocă puternică. Protejarea factorilor naturali se impune astfel ca o cerinţă fundamentală a continuităţii vieţii economice şi sociale. Măsurile care trebuie luate în acest sens sunt atât la nivel industrial căt şi la nivelul consumului casnic. Acestea pot fi:

- producerea energiei din surse neconvenţionale (solară , eoliană); - utilizarea materiilor prime şi materialelor ecologice, nepoluante; - gestionarea efecientă a deşeurilor; - adoptarea celor mai eficiente tehnologii, nepoluante care să păstreze

nealterat mediu inconjurător; - colectarea selectivă a deşeurilor; - orientarea consumului casnic pentru produse ecologice, cu consum

redus de energie, pentru conservarea resurselor naturale.



6.2 Resursele materiale şi deşeurile

Scopul declarat al Strategiei de Dezvoltare Durabilă a UE este acela de a acţiona pentru o îmbunătăţire continuă a calităţii vieţii atăt pentru generaţiile prezente, cât şi pentru cele viitoare. Dar acest lucru nu se poate obţine decât în cadrul unor comunităţi capabile să utilizeze resursele în mod raţional şi eficient şi să descopere potenţialul ecologic al economiei, asigurând prosperitate, protecţia mediului şi coeziune socială. Cu toate progresele realizate în ultimii ani, este o realitate că România are încă o economie bazată pe consumul intensiv de resurse, o societate şi o administraţie aflate încă în cautarea unei viziuni unitare şi un capital natural afectat de riscul unor deteriorări ce pot deveni ireversibile.

Economia europeană are la bază un nivel ridicat de consum de resurse. Aici se includ materii prime (cum ar fi metalele, mineralele sau lemnul pentru construcţii), energie şi sol. Principalele factori care duc la creşterea consumului de resurse sunt creşterea economică, dezvoltările tehnologice şi modelele schimbătoare de producţie şi consum. Aproximativ o treime din resursele utilizate sunt transformate în deşeuri şi emisii. Aproximativ patru tone de deşeuri pe cap de locuitor sunt generate în fiecare an în ţările membre ale UE. Fiecare cetăţean european aruncă în medie 520 de kg de deşeuri menajere pe an şi această cifră este estimată să crească. Consumul ridicat de resurse creează presiuni asupra mediului, în sensul epuizării resurselor neregenerabile, utilizării intensive a resurselor regenerabile, precum şi asupra producţiei, consumului şi producerii de deşeuri. 6.3 Gestionarea deşeurilor Obiectivele prioritare în domeniul gestionării deşeurilor ţin seama de principiile generale care stau la baza acestei activităţi:

a) prevenirea sau reducerea producerii de deşeuri şi a gradului de periculozitate a acestora prin : - dezvoltarea de tehnologii curate, cu consum redus de resurse naturale; - producerea şi utilizarea de produse care au un impact cât mai scăzut

asupra creşterii volumului sau periculozităţii deşeurilor ori asupra riscului de poluare;

- dezvoltarea de tehnologii adecvate pentru eliminarea finală a substanţelor periculoase din deşeurile destinate valorificării;

b) reutilizarea, valorificarea deşeurilor prin reciclare, recuperare sau orice alt proces prin care se obţin materii prime secundare ori utilizarea deşeurilor ca sursă de energie.

Directivele europene transpuse în legislaţia română au determinat o nouă abordare a problemei deşeurilor, acordând atenţie necesităţii protejării şi economisirii resurselor naturale, reducerii costurilor de gestiune şi găsirii de soluţii eficiente pentru reducerea poluării. Ca şi cadru general regimul deşeurilor este reglementat în ţara noastră de OU nr. 78/200 privind regimul deşeurilor aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.426/2001, OU nr.61/2006 şi Legea nr.27/2007.



Activitatea de gestionare a deşeurilor include următoarele: colectarea, transportul, valorificarea, eliminarea deşeurilor, inclusiv supravegherea zonelor după eliminare. În ierarhia opţiunilor de gestionare a deşeurilor, inclusă atât în reglementările UE cât şi în cele naţionale, recuperarea reprezintă o prioritate aflată înaintea eliminării de orice fel.

Fig. 6.3.1 Schema de ierarhizare a gestionării deşeurilor

6.4 Impact (caracterizare)

Actuala practică de gestionare a deşeurilor urbane generează impact negativ asupra factorilor de mediu atât prin prezenţa deşeurilor menajere cât şi a deşeurilor industriale.

Principalele forme de impact şi risc determinate de depozitele de deşeuri urbane şi industriale, în ordinea în care sunt percepute de populaţie, sunt:

modificări de peisaj şi disconfort vizual; poluarea aerului; poluarea apelor de suprafaţă; modificări ale fertilităţii solurilor şi ale compoziţiei biocenozelor pe

terenurile învecinate; Poluarea aerului cu mirosuri neplăcute şi cu suspensii antrenate de vânt

este deosebit de evidentă în zona depozitelor orăşeneşti actuale, în care nu se practică exploatarea pe celule şi acoperirea cu materiale inerte.

Scurgerile de pe versanţii depozitelor aflate în apropierea apelor de suprafaţă contribuie la poluarea acestora cu substanţe organice şi suspensii. Depozitele neconforme de deşeuri urbane sunt deseori sursa infestării apelor subterane cu nitraţi şi nitriţi, dar şi cu alte elemente poluante. Atât exfiltraţiile din depozite, cât şi apele scurse pe versanţi influenţează calitatea solurilor înconjurătoare, fapt ce se repercutează asupra folosinţei acestora.

DEPOZITARE

PREVENIRE

REUTILIZARE RECICLARE

VALORIFICARE ENERGETICǍ



Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deşeuri este un proces ce poate fi considerat temporar, dar care în termenii conceptului de “dezvoltare durabilă”, se intinde pe durata a cel putin două generaţii dacă se însumează perioadele de amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30 ani), refacere ecologică şi postmonitorizare (15-20 ani).

În termeni de biodiversitate, un depozit de deşeuri înseamnă eliminarea de pe suprafaţa afectată acestei folosinţe a unui număr de 30-300 specii/ha, fară a considera şi populatia microbiologică a solului. În plus, biocenozele din vecinătatea depozitului se modifică în sensul că:

în asociaţiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate;

unele mamifere, păsări, insecte părăsesc zona, în avantajul celor care îşi găsesc hrana în gunoaie (şobolani, ciori); Deşi efectele asupra florei şi faunei sunt teoretic limitate în timp la durata

exploatării depozitului, reconstrucţia ecologică realizată după eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic iniţial, evoluţia biosistemului fiind ireversibil modificată. Actualele practici de colectare transport /depozitare a deşeurilor urbane facilitează şobolani, ciori, câini vagabonzi,etc.

Deşeurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sănătate datorită conţinutului lor în substanţe toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solvenţi, uleiuri uzate. Un aspect negativ este acela că multe materiale reciclabile şi utile sunt depozitate împreună cu cele nereciclabile, fiind amestecate şi contaminate din punct de vedere chimic şi biologic, recuperarea lor este dificilă. 6.5 Presiuni

Impactul activităţii economico-sociale asupra mediului trebuie ţinut sub control, astfel încât să se realizeze o dezvoltare durabilă, motiv pentru care este obligatorie identificarea şi estimarea acestuia. Analiza statistică integrată economie-mediu trebuie să urmărească incidenţele intervenţiei omului asupra mediului (presiune) şi ceea ce rezultă în urma acestora (reacţia mediului) asociate cu o serie de activităţi care exercită un impact asupra mediului cum ar fi:

• extracţia resurselor naturale; • generarea de deşeuri şi substanţe poluante.

Aspectele esenţiale ale analizei statistice integrate economie-mediu vizează: • evidenţierea surselor de agresiune (activităţile umane şi naturale

susceptibile de a degrada calitatea mediului natural, de a afecta sănătatea omului, de a afecta reproducerea speciilor, de a epuiza resursele neregenerabile);

• măsurarea dimensiunii agresiunilor (dimensiunea elementelor care fac presiune asupra mediului şi contribuie la bulversarea sa; de exemplu, emisiile de poluanţi);

• măsurarea reacţiilor mediului, respectiv calitatea elementelor de mediu ca rezultat al efectelor de agresiune observate asupra mediului;



• măsurarea reacţiilor societăţii la transformarea mediului (de exemplu, cheltuieli pentru protecţia mediului).

6.6 Tipuri de deşeuri Pentru gestionarea corespunzătoare a deşeurilor, trebuie realizată încadrarea într-o categorie de deşeuri bine definită. Prin determinarea tipului de deşeu se constată dacă acesta este sau nu periculos. Deasemenea se identifică metoda adecvată de tratare, valorificare sau eliminare, adică stabilirea unui flux specific de operaţii pentru acel tip de deşeu 6.6.1 Deşeuri municipale

Evoluţia economico-socială, creşterea nivelului de trai şi a posibilităţilor de consum ale populaţiei, au drept consecinţă creşterea alarmantă a cantităţii deşeurilor de tip urban produse şi depozitate. Diversificarea compoziţiei deşeurilor de tip urban şi acumulările cantitative produc un impact negativ asupra factorilor de mediu, care are tendinţa depăşirii capacităţii de autoreglare ale ecosistemelor.

Deşeurile de tip urban constituie o problemă de strictă actualitate, ţinând seama de pericolul potenţial pentru sănătate şi mediu, precum şi de faptul că conţin o serie de materiale reciclabile a căror valorificare are drept scop rezultat economisirea de resurse naturale şi diminuarea consumurilor materiale şi energetice.

Termenul de deşeuri municipale desemnează atât deşeurile menajere cât şi deşeurile voluminoase colectate separat şi deşeurile rezultate de la curăţirea spaţiilor publice (deşeuri din parcuri, din pieţe, deşeuri stradale)

Datele de bază privind generarea deşeurilor municipale sunt furnizate în principal de către operatorii de salubritate. La nivelul Jud. Sibiu avem 9 operatori de salubritate : SC Getesib SA Sibiu , SC Schuster&Ecologic S.R.L Sibiu , SC Prescom SRL Cisnadie, SC Acstal SA Tălmaciu, SC Eco Valea Hârtibaciului SA Agnita, SC Gospodărire Orăşenească SA Avrig, SC ECO-SAL SA Mediaş , SC ECO MĂRGINIME SA SĂLIŞTE.

Deşeuri biodegradabile Termenul de deşeuri biodegradabile desemnează deşeurile de la populaţie şi din activităţi comerciale care suferă descompunere anaerobă sau aerobă, deşeurile alimentare şi vegetale, hârtia şi cartonul (de joasă calitate). Deşeurile biodegradabile sunt generate în cantităţi semnificative şi pot fi reduse foarte uşor, în special la nivelul gospodăriilor individuale ale populaţiei din zonele urbane, dar mai ales din cele rurale, unde pot fi valorificate ca şi compost, material fertilizant natural foarte indicat pentru agricultură. În această categorie sunt cuprinse următoarele tipuri de deşeuri:

• deşeuri biodegradabile rezultate în gospodării şi unităţi de alimentaţie publică;

• deşeuri vegetale din parcuri şi grădini;



• deşeuri biodegradabile din pieţe; • componenta biodegradabilă din deşeurile stradale;

HG. nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor prevede următoarele ţinte privind deşeurile biodegradabile municipale:

• reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate la 75 % din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, în maximum 5 ani de la data de 16 iulie 2001;

• reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate la 50 % din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, în maximum 8 ani de la data de 16 iulie 2001;

• reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate la 35 % din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, în maximum 15 ani de la data de 16 iulie 2001; Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu, în parteneriat cu

Asociaţia Norvegiană a Autorităţilor Locale şi Regionale derulează în perioada 2009-2011 proiectul „Parteneriat pentru un mediu curat, reducerea deşeurilor şi dezvoltare durabilă în Regiunea 7 Centru” Acest proiect urmăreşte implementarea unui sistem individual de compostare a deşeurilor biodegradabile în zona Sibiului (Sălişte), în vederea reducerii cantităţii de deşeuri depozitată în conformitate cu prevederile legislative;

Eliminarea deşeurilor municipale Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor are ca obiective

principale stabilirea măsurilor, procedurilor şi liniilor directoare pentru prevenirea sau reducerea efectelor negative asupra mediului şi mai ales poluarea apelor de suprafaţă, a apelor subterane, a solului, aerului şi a mediului în general, inclusiv efectul de seră, precum şi orice alte riscuri ulterioare pentru sănătatea umană pe care le pot avea activităţile de depozitare a deşeurilor pe durata întregului ciclu de viaţă.

Prin HG nr.349/2005, Directiva 1999/31/CE a fost transpusă în legislaţia naţională, actul normativ stabilind cadrul legal pentru desfăşurarea activităţii de depozitare a deşeurilor, atât pentru realizarea, exploatarea, monitorizarea, închiderea şi urmărirea postânchidere a depozitelor existente, în condiţiile de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei.

În prezent, depozitarea reprezintă principala opţiune de eliminare a deşeurilor municipale, fiind considerată cea mai puţin favorabilă şi de aceea se realizează numai în cazul în care celelalte opţiuni nu pot fi aplicabile.

În judeţul Sibiu 5 depozite neconforme clasa „b” în localităţile Agnita, Avrig, Cisnădie, Mediaş şi Tălmaciu au sistat depozitarea la 16 iulie 2010, conform Calendarului de sistare/încetare a activităţii sau conformare pentru depozitele existente, cuprins în H.G. nr. 349/2005.

După sistarea activităţii celor cinci depozite urbane neconforme clasa „b” , a rămas funcţional, Depozitul Ecologic de Deşeuri Menajere şi Industriale al SC Tracon SA din localitatea Cristian.



Întrucât gradul de umplere a primei celule a depozitului conform de la Cristian a ajuns la 97% s-a solicitat şi s-a obţinut autorizaţia de construire pentru celula II iar la sfârşitul anului 2010 s-a finalizat construirea celei de-a doua celule cu o capacitate de 281250 t.

Cantitatea de deşeuri municipale depozitată în anul 2010 pe depozitul ecologic este de 64 144,54 tone din care 52971,327 tone deşeuri menajere, 3,42 tone deşeuri stradale şi 11169,793 tone deşeuri industriale iar cantitatea de deşeuri municipale depozitate pe cele 5 depozite clasa “b” neconforme (până la sistarea depozitării) a fost de 36491.11 tone .

Fig . 6.6.1.1. Depozitul ecologic Tracon – celula 2

Depozitul de deşeuri menajere Somârd Mediaş este singurul depozit urban privat neconform din judeţ, care a sistat activitatea de depozitare în 2010. Depozitul fiind în proprietate privată nu a putut fi prins în Masterplanul judeţului Sibiu pentru obţinere de fonduri europene în vederea închiderii. Operatorul acestui depozit, SC Prestsal SRL se află în procedură generală de insolvenţă, faza procesuală faliment, dosar aflat pe rolul Tribunalului Sibiu, Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ. Astfel exista riscul de a nu se realiza închiderea depozitului si monitorizarea postânchidere conform legislaţiei în vigoare, din lipsa fondurilor.

Proiecte privind gestionarea deseurilor implementate la nivelul jud. Sibiu

În judeţul Sibiu s-au finalizat cinci proiecte de gestionare a deşeurilor municipale, finanţate prin Programului Phare CES 2003 « Schema de finanţare



pentru proiecte mici de gestionare a deşeurilor » şi prin Programului Phare CES 2005 ”Schema de investii pentru sprijinirea iniţiativelor sectorului public în sectoarele prioritare de mediu”: 1. Colectare selectivă şi transfer a deşeurilor menajere în Mediaş- statie de sortare si transfer; 2. Proiect pentru implementarea unui sistem simplu, eficient şi durabil de gestionare a deşeurilor in localitatile Agnita, Barghis, Chirpar si Merghindeal- statie de sortare; 3. Colectare selectivă a deşeurilor menajere în scopul reducerii deşeurilor nedegradabile pe terasa oraşului Cisnădie- statie de sortare; 4. Proiect pentru implementare unui sistem eficient de gestionare a deşeurilor municipale in orasul Avrig cu satele aparţinătoare ( Glamboaca, Sacadate, Bradu, Marsa), Comuna Carta cu satul aparţinător Poeniţa, comuna Porumbacu de Jos cu satele aparţinătoare (Porumbacu de Sus, Scorei, Sarata, Colun), comuna Turnu Roşu cu satul Sebeşul de Jos si comuna Racovita cu satul aparţinător Sebesul de Sus- statie de transfer si platforma de compostare; 5. Gestionarea integrata a deşeurilor menajere in 20 de localităţi ale zone „Marginimea Sibiului” – statie de sortare;

Toate proiectele au inclusa si componenta de colectare selectiva a deseurilor municipale prin puncte de colectare sau la sursa (pubele individuale).

Fig.6.6.1.2. “Staţia de sortare şi transfer pentru deşeurile menajere” din municipiul Mediaş



Fig 6.6.1.3. Staţia de sortare pentru deşeurile menajere –SC Eco Valea Hârtibaciului SA Agnita

6.6.2 Deşeuri industriale

În judetul Sibiu activităţile industriale sunt deosebit de diversificate reprezentate prin industria textilă şi încălţăminte, industria alimentară şi băuturi, construcţii metalice şi produse din metal, industria de exploatare şi prelucrare a lemnului, zootehnie. În urma proceselor de producţie specifice, deşeurile periculoase rezultate sunt următoarele: uleiuri si emulsii uzate de la maşini unelte, ambalaje periculoase, zgură şi cenuşa, baterii şi acumulatori uzaţi, PCB-uri, pesticide degradate, deşeuri de lacuri şi vopsele etc.

Evidenţa şi gestionarea deşeurilor industriale cade în sarcina operatorului economic producător. Producătorii de deşeuri industriale îşi gestionează prin mijloace proprii sau contractează serviciile respective cu firme specializate şi autorizate conform legii în vederea valorificării sau eliminării prin depozitare sau incinerare, în funcţie natura şi periculozitatea acestora.

Gestionarea deşeurilor industriale presupune activităţile de valorificare şi eliminare a acestor deşeuri care să nu prezinte riscuri pentru sănătatea populaţiei, apă, aer, sol, faună sau vegetaţie, să nu producă poluare fonică sau miros neplăcut şi să nu afecteze peisajele sau zonele protejate. În acest sens se interzice persoanelor fizice şi juridice abandonarea, înlăturarea sau eliminarea necontrolată a deşeurilor, precum şi orice alte operaţiuni neautorizate, efectuate cu acestea.

Conform datelor raportate de operatorii economici, principalele grupe de deşeuri industriale valorificate au fost:

deşeuri feroase deşeuri din materiale plastice deşeuri lemnoase deşeuri neferoase



deşeuri textile deşeuri din hârtie, carton plastic plastic

Tabel nr. 6.6.2.1. Cantitatea de deşeuri colectată-valorificată în perioada 2009- 2010:

Fig. 6.6.2.1 Evoluţia cantităţilor de deşeuri industriale

0

2000

4000

6000

PET Hartiecarton

Uleiuri uzate

Acumulatoriauto

Anvelopeuzate

Deseurilemnoase

Deseuri industriale colectate

2009

2010

2009 2010 Tip deşeu Colectat (t) Valorificat (t) Colectat (t) Valorificat (t) PET 228,36 201,40 314,85 295,21 PE 242,42 245,47 179,23 173,89 Hartie/carton 4583,33 4583,33 6813,01 6813,01 Uleiuri uzate 379,11 378,61 353,78 339,83 Acumulatori auto 256,34 248,60 506,05 512,28 Anvelope uzate 485,26 503,24 594,41 610,21 Deseuri lemnoase 11226,75 11228,33 14562,08 14569,67 Rumegus 8134,65 8147,78 5656,16 5651,17



Fig. 6.6.2.2 Evoluţia cantităţilor de deşeuri industriale valorificate

0

2000

4000

6000

PET Hartiecarton

Uleiuri uzate Acumulatoriauto

Anvelopeuzate

Deseurilemnoase

Deseuri industriale valorificate

2009

2010

6.6.3 Deseuri generate de activitati medicale

În prezent deşeurile periculoase rezultate din activităţile medicale sunt preluate pe bază de contract de operatori economici autorizaţi. Fiecare unitate de îngrijire medicală implementează un program de management al deşeurilor ca şi componentă majoră a unei politici şi strategii proprii de management de mediu conform legislaţiei în vigoare.

Sistemului de colectare, transport şi eliminare a deşeurilor medicale periculoase prin operatorii economici autorizaţi, elimină posibilităţile de contaminare a mediului şi sănătăţii umane.

La nivelul judeţului Sibiu, în cursul anului 2010 s-au generat şi eliminat 216,45 tone de deşeuri medicale. Activitatea de colectare, transport a deşeurilor medicale în judeţul Sibiu se realizează prin operatorul economic autorizat : S.C. Eco Servtrans S.R.L.

Operatorul economic S.C. Eco Servtrans S.R.L. deţine din octombrie 2008 un sterilizator de deşeuri medicale tip LAJOS TDS 1000 unde realizează neutralizarea acestor deşeuri prin sterilizare termică cu abur la temperatura de 138 grade Celsus. În anul 2010 cantitatea totală sterilizată a fost de 839 tone de deşeuri medicale. De asemenea la Spitalul Judeţean Sibiu a fost pusă în funcţiune în anul 2009, o instalaţie de sterilizare prin autoclavizare şi mărunţire ISDM – 2, astfel că în anul 2010 au fost tratate 39,9 tone de deşeuri medicale generate din activitatea proprie.



Fig. 6.6.3.1 Evoluţia cantităţilor de deşeuri medicale eliminate

0

100

200

300

400

Evolutia deseurilor medicale colectate in tone/an

deseuri medicale 364,49 218,17 216,45

2008 2009 2010

Se observă încă din anul precedent o scădere a cantităţilor de deşeuri

medicale colectate ca rezultat al gestionării mai eficiente a acestora 6.6.4 Fluxuri de deşeuri Gestionarea deşeurilor periculoase din deşeurile municipale

În prezent, deşeurile periculoase, ca parte din deşeurile menajere şi deşeurile asimilabile deşeurilor menajere, nu sunt colectate separat. Aceste deşeuri pot îngreuna procesul de descompunere în depozitele de deşeuri, precum şi tratarea levigatului şi în final, pot polua apa freatică.

Gestionarea deşeurilor periculoase municipale se poate realiza în conformitate cu prevederile Legii nr.51/2006 a serviciilor comunitare din unităţile publice şi a Legii nr. 101/2006 a serviciului de salubritate a localităţilor. În gestionarea eficientă a acestor deşeuri se are în vedere tratarea, valorificarea şi eliminarea acestora.

Deşeurile periculoase generate în cantităţi mici pot fi grupate în trei categorii conform Ghidul privind stocarea temporară a deşeurilor industriale şi municipale periculoase generate în cantităţi mici şi anume:

• Categoria I - deşeuri toxice şi chimice ( baterii uzate,condensatori cu conţinut de PCB, agenţi de, medicamente expirate, pesticide,deşeuri cu conţinut de hipoclorit, etc) ;

• Categoria II – ambalaje sub presiune şi alte deşeuri asemănătoare acestora (ambalaje sub presiune,cartuşe de gaz, stingătoare de incendiu portabile,baterii cu litiu colectate separat



• Categoria III- deşeuri inflamabile sau cu conţinut de solvenţi( lacuri şi vopsele uzate,solvenţi, amestec de solvenţi şi diluanţi fără conţinut de halogeni,grăsimi şi ceară,uleiuri şi emulsii);

Există mai multe opţiuni pentru colectarea deşeurilor periculoase de la gospodării:

- colectarea prin unităţi mobile, cu ajutorul unor maşini speciale, care vor circula conform unui program stabilit;

- colectarea prin intermediul unor puncte de colectare; - colectarea prin sisteme de returnare, organizate de distribuitori sau

producători prin magazine sau companii specializate .Acest sistem funcţionează foarte bine pentru colectarea bateriilor de maşină, uleiurilor uzate.

Condiţia pentru toate sistemele o constituie existenţa instalaţiilor de tratare şi eliminare.

În prezent, la nivelul judeţului deşeurile periculoase din deşeurile menajere nu se colectează separat, prin urmare nu se cunosc cantităţile generate. Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu, în parteneriat cu Asociaţia Norvegiană a Autorităţilor Locale şi Regionale desfăşoară proiectul „Parteneriat pentru un mediu curat, reducerea deşeurilor şi dezvoltare durabilă în Regiunea 7 Centru”. Proiectul se desfăşoară pentru perioada 2009 -2011 îşi propune să îmbunătăţească managementul deşeurilor în Regiunea 7 Centru, prin implementarea politicilor şi realizarea obiectivelor stabilite în domeniul gestionării durabile a deşeurilor, prin prevenirea, reutilizarea, reciclarea şi recuperarea deşeurilor. Proiectul urmăreşte să demonstreze că există modalităţi de a gestiona diferite categorii de deşeuri, cu costuri minime prin implementarea unui sistem de colectare a deşeurilor periculoase din deşeurile menajere în zona Sibiului (Mediaş) - amenajarea unei hale pentru preluarea şi stocarea temporară a deşeurilor periculoase din deşeuri menajere şi achiziţionarea de utilaje şi recipiente speciale (autospecială cu braţ cârlig, containere pentru lichide inflamabile, containere din metal şi cutii din material plastic pentru baterii şi acumulatori, recipiente pentru lichide periculoase şi deşeuri solide nocive, cutie pentru tuburi fluorescente, centru de colectare mobil) Fig. 6.6.4.1. Container-centru mobil de colectare a deşeurilor periculoase din deşeuri menajere-Mediaş.



Deşeuri din construcţii şi demolări Deşeurile din construcţii şi demolări sunt deşeuri rezultate din activităţile de construire, renovarea, reabilitare, reparare, consolidare, demolare a construcţiilor civile, a construcţiilor industriale, a structurilor edilitare, a infrastructurii de transport şi a activităţilor de dragare şi decolmatare.

Legea nr.426/2001 pentru aprobarea OUG nr.78/2000 privind regimul deşeurilor prevede :

- deşeurile depuse în depozite temporare sau deşeurile de la demolarea ori reabilitarea construcţiilor sunt tratate şi transportate de deţinătorii de deşeuri, de cei care execută lucrările de construcţie sau de demolare ori de o altă persoană, pe baza unui contract;

- primăria indică amplasamentul pentru eliminarea deşeurilor provenite din construcţii şi demolări;

- producătorii şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia să asigure valorificarea sau eliminarea deşeurilor prin mijloace proprii sau prin predarea deşeurilor proprii unor operatori economici autorizaţi, în vederea valorificării acestora; livrarea şi primirea deşeurilor de construcţie şi demolării în vederea eliminării trebuie să se efectueze pe bază de contract.

Conform datelor statistice la nivel european, indicatorii de generare a deşeurilor din construcţii şi demolări sunt de ordinul sutelor de kilograme pe locuitor şi an.



Deoarece nu se realizează o colectare separată a deşeurilor din construcţii şi demolări cantităţile de deşeuri colectate nu pot fi defalcate pe coduri de deşeuri. Tabelul 6.6.4.1 Cantităţi de deşeuri din construcţii şi demolări depozitate în anii 2009-2010 :

An 2009 2010

Deşeuri din construcţii şi demolări 39041.6 24061.2

Principale măsuri privind gestionarea deşeurilor din construcţii şi demolări sunt: - colectarea separată la locul de generare a acestor deşeuri, pe tipuri de

material, periculoase şi nepericuloase; - promovarea reciclării şi reutilizări deşeurilor din construcţii şi demolări; - asigurarea de capacităţii de tratare/sortare a acestora; - asigurarea depozitării controlate a deşeurilor ce nu pot fi valorificate, conform

reglementărilor în vigoare. Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu, în parteneriat cu Asociaţia Norvegiană a Autorităţilor Locale şi Regionale derulează în perioada 2009-2011 proiectul „Parteneriat pentru un mediu curat, reducerea deşeurilor şi dezvoltare durabilă în Regiunea 7 Centru” Acest proiect prevede amenajarea platformei pentru preluarea, stocarea, prelucrarea şi depozitarea temporară a deşeurilor din construcţii şi demolări în zona Sibiului (Mediaş) precum şi achiziţionarea următoarelor instalaţii:

• excavator cu picon foarfece şi pulverizator • utilaj mobile pentru sortarea deşeurilor din construcţii şi demolări • utilaj mobil de concasare a deşeurilor provenite din construcţii şi Astfel, Municipiul Mediaş este primul oraş din Regiunea 7 Centru care are

infrastructura necesară pentru colectarea de la populaţie a deşeurilor periculoase şi de asemenea va fi primul oraş din regiune care va desfăşura activităţi de colectare selectivă a deşeurilor din construcţii si demolări.

Fig.6.6.4.2.- Staţie de preluare şi prelucrare a deşeurilor provenite din construcţii şi demolări - Mediaş



Gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje

Fiecare locuitor al statelor Uniunii Europene produce între 250 si 620 de kg de deşeuri menajere pe an. Circa 25-30% dintre aceste deşeuri provin de la ambalaje. Această creştere a determinat Comisia Europeană să elaboreze şi să adopte Directiva 94/62/CE menită să contribuie la reducerea deşeurilor de ambalaje. Prin transpunerea în legislaţiile naţionale – inclusiv legislaţia din România - responsabilitatea implementării acestui document revine operatorilor economici care produc, introduc pe piaţă şi distribuie ambalaje şi produse ambalate.

Din 2001, toate statele membre au fost obligate să introducă sisteme de colectare şi recuperare a deşeurilor şi să recupereze deşeurile provenite din ambalaje. Deoarece este puţin probabil ca în condiţiile economice concrete existente în România, fiecare companie în parte să poată îndeplini condiţiile impuse în privinţa reciclării şi valorificării, au fost înfiinţate organizaţii colective cu rolul de a prelua responsabilităţile companiilor care acceptă să participe la o schemă colectivă de colectare şi reciclare/valorificare a deşeurilor de ambalaje prin intermediul acestei organizaţii.

Pentru realizarea obiectivelor naţionale, stabilite în legislaţia europeană şi naţională, agenţii economici au responsabilitatea valorificării unor cantităţi de deşeuri de ambalaje după cum urmează ( cf. Anexei nr. 4, HG 621/2005 cu modificarile şi completările ulterioare):



Tabel nr. 6.6.4.2. Etapizarea obiectivelor de valorificare şi reciclare pentru operatori economici

Anul Valorificare (%) Reciclare (%) 2010 42 48 2011 46 53 2012 50 57

La nivelul judeţului Sibiu în anul 2010 au fost inventariaţi 70 de agenţi economici, care au raportat datele conform Ordinului 927/2005 pe categorii de raportori:

• 7 producatori / importatori de ambalaje • 39 producatori / importari de produse ambalate • 5 producători / importatori de produse ambalate sub 1 tonă • 12 operatori economici specializaţi in preluarea deşeurilor de ambalaje • 7 consilii locale. În urma centralizării datelor s-a constatat că s-au introdus pe piaţa 3134,41

tone de ambalaje şi s-au reciclat un total de 1892,22 tone deşeuri de ambalaje. În tabelul de mai jos sunt detaliate pe tipuri de ambalaje modul de gestionare a acestora:

Tabel nr. 6.6.4.3. Ambalaje introduse pe piata în anul 2010

Ambalaje provenite de la produsele ambalate introduse pe

piaţa internă Deşeuri de ambalaje

valorificate Tip ambalaj

Total Ambalaje primare

Ambalaje reutilizabile Total Din care

reciclate Sticla 224,05 67,05 157 0 0 Plastic 433,83 423,74 0 218,78 215,37 Hartie – carton 1856,24 1706,31 149,93 1175,28 1140,18 Metal 201,75 154,55 47,2 134,43 131,31 Lemn 408,54 397,92 6,69 355,79 313,72

Total general 3134,41 2759,57 360,82 1892,22 1806,88



Fig. 6.6.4.1. Reprezentare grafică pe tipuri de ambalaje colectate din judeţul Sibiu în anul 2010 :

218,78

1175,28

134,43

355,79

0

200

400

600

800

1000

1200

tone

Plastic Hartie – carton Metal Lemn

Tipuri de ambalaje

Deşeuri din echipamente electrice şi electronice

Gestionarea deşeurilor provenite din echipamente electrice şi electronice (DEEE) este reglementată prin HG 1037/2010 şi are ca obiective principale prevenirea producerii de deşeuri, refolosirea, reciclarea sau alte forme de valorificare a acestora, precum şi reducerea volumului de deşeuri eliminate.

Cantitatea de DEEE ce trebuia colectată în anul 2010 a fost stabilită pentru statele membre, la 4 kg/locuitor/an. Stabilirea acestui obiectiv s-a bazat pe informaţiile existente la data respectivă privind cantităţile de echipamente puse pe piaţă, precum şi pe prezumţia ca acestea vor fi utilizate pe durata medie de viaţă indicată de producător.

Persoanele fizice şi juridice au obligaţia de a nu arunca deşeurile de echipamente electrice şi electronice alături de deşeurile menajere şi de a le preda distribuitorilor în cazul achiziţionării unui produs de aceelaşi tip sau de a preda DEEE către punctele de colectare organizate de autorităţiile locale.

În decursul anului 2010 prin intermediul celor două puncte funcţionale de colectare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice:

• Sibiu, str. Trandafirului nr. 2, punct administrat de către SC Schuster & CO Ecologic SRL;

• Mediaş str Aleea C-dor D.Moraru nr.13,, punct administrat de către SC Eco sal SA,

s-a colectat 49,43 tone de deşeuri de echipamente electrice şi electronice. Pe lângă cantităţile colectate în cele doua puncte, s-au mai colectat 87,57 tone de deşeuri electrice şi electronice de către alţi operatori economici autorizaţi, astfel cantitatea totală colectată fiind de 137 tone de deşeuri .



Fig. Nr. 6.6.4.2. Reprezentare grafică a situaţiei colectării şi tratării DEEE la nivelul judeţului Sibiu în perioada 2008-2010:

0,0

50,0

100,0

150,0

200,0

250,0

300,0

2008 2009 2010

DEEE colectate DEEE tratate

În anul 2010 s-au desfăşurat cinci campanii naţionale de colectare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice. Aceste campanii au fost iniţiate de către Ministerul Mediului în colaborare cu primăriile, agenţii de salubritate, organizaţii colective, producătorii şi autorităţile pentru protecţia mediului. În urma desfăşurării acestor acţiuni, s-au colectat 15,9 tone DEEE Fig.nr. 6.6.4.3 Campania naţională decolectare DEEE



Vehicule scoase din uz

În prezent, activitatea de colectare şi tratare a vehiculelor scoase din uz este o activitate economică profitabilă din cauza faptului că se valorifică aproximativ 85% din masa vehiculului, şi anume componentele metalice se balotează sau se mărunţeşte cu ajutorul shredderului şi se comercializează fie prin societăţiile de tip Remat sau direct în industria metalurgică, lichidul de frână, uleiurile de motor, lichidul de răcire, anvelopele uzate sunt coincinerate la SC Lafarge Ciment SA Hoghiz - Braşov. Restul materialelor ce rezulta din dezmembrare, respectiv sticla de parbriz, echipamentele electrice şi materialele textile au posibilităţi reduse de reciclare.

În judeţul Sibiu, la nivelul anului 2010 existau opt operatori economici autorizaţi pentru colectare şi dezmembrare/tratare a vehiculelor scoase din uz, operatori care au participat şi în Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto. Prin intermediul acestor societăţi s-au colectat 5443 de vehicule scoase din uz.

Tabel nr. 6.6.4.4. Vehicule colectate şi tratate,2008-2010:

VSU colectate

An

Program de

stimulare a înnoirii Parcului

auto

În afara Programul

ui de stimulare a înnoirii Parcului

auto

Total colectat

e

VSU dezmembrate/tratat

e

2008 908 310 1218 700 2009 1068 247 1315 1182 2010 5340 103 5443 5443

Fig. VI.VI.IV.4. Reprezentare grafică a situaţiei colectării şi

dezmembrării/tratării VSU la nivelul judeţului Sibiu în perioada 2008-2010:



0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

Nr. VSU

2008 2009 2010

An

VSU colectate VSU tratate

Politica în domeniul gestiunii VSU este prevenirea generării deşeurilor

care are la bază responsabilitatea producătorilor de autovehicule de a utiliza în procesul tehnologic de producţie cele mai bune tehnici disponibile. Materialele şi componentele vehiculelor pot fi introduse pe piaţă numai dacă nu conţin plumb, mercur, cadmiu şi crom hexavalant. Gestionarea uleiuri uzate

Activităţile de gestionare ale uleiurilor uzate sunt reglementate de Directiva nr.75/439/CEE privind eliminarea uleiurilor uzate, amendată prin Directivele nr. 87/101/CEE şi nr. 91/692/CEE. Transpunerea în legislaţia românească a directivei s-a făcut prin HG nr.235/2007 care reglementează atât activităţile de gestionare a uleiurilor uzate cât şi a filtrelor de ulei uzat. Uleiul uzat este un lubrifiant sintetic sau natural folosit în motoarele cu ardere internă sau în procesele industriale. Puţini însă ştiu că acest deşeu este considerat toxic şi foarte periculos pentru om şi pentru mediul înconjurător.

Persoanele fizice şi juridice care deţin uleiuri uzate au obligaţia de a asigura depozitarea separată a diferitelor tipuri de ulei uzate în recipiente închise etanş, rezistente la şoc mecanic şi termic şi depozitarea acestora se face în spaţiu corespunzător amenajat, împrejmuit şi securizat pentru prevenirea scurgerilor necontrolate. Este interzis amestecarea diferitelor tipuri de ulei uzat între ele sau cu uleiuri care contin bifenili policloruraţi sau alţi compuşi similari, utilizarea în scopul impregnării materialelor, evacuarea pe sol, deversarea de orice fel a uleiul uzat în apele de suprafaţă sau depozitarea In condiţii necorespunzătoare a uleiurilor uzate. Persoanele fizice care deţin uleiuri uzate sunt obligate să predea cu titlu gratuit întreaga cantitate de ulei uzat persoanelor juridice autorizate să desfăşoare activităţi de colectare a uleiurilor uzate.

Staţiile de distribuţie a produselor petroliere şi alte persoane juridice care comercializeaza uleiuri de motor şi de transmisie sunt obligaţi să amenajeze un spaţiu de colectare a uleiului uzat afişând la loc vizibil indicaţii despre acesta şi să colecteze ulei uzat cu titlu gratuit de la clienţi în limita cantităţii cumpărate. La rândul lor acestea sunt obligate să predea întreaga cantitate colectată



persoanelor juridice autorizate de colectare, de valorificare sau eliminare a uleiu-rilor uzate.

Valorificarea uleiurilor uzate se realizează de către persoane juridice autorizate, cu prioritate prin regenerare, iar dacă condiţiile tehnice şi economice nu permit acesta, prin combustie. În cazul în care nici una dintre aceste proceduri nu se pot aplica se valorifică prin incinerare. În toate aceste cazuri se ţine cont de evitarea efectelor negative asupra sănătăţii populaţiei şi asupra mediului.

Operatorii economici care desfăşoară activităţii de colectare a uleiurilor uzate pe teritoriul judeţului sunt: SC Eco Master Service Ecologice SA, SC Plast Metal SRL, SC Integral Filtre SRL , SC Roues SRL, SC Hylkatek WMS SRL şi SC Jifa SRL.

În anul 2010 în jud. Sibiu s-au colectat 1086.55t ulei uzat .

Gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori

Directiva 91/157/CEE privind bateriile şi acumulatorii care conţin anumite substanţe periculoase este transpusă în legislaţia românească prin HG nr. 1132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori.

Prezenta hotărâre are ca scop stabilirea cerinţelor privind introducerea pe piaţă a bateriilor şi acumulatorilor este destinată să promoveze un nivel înalt de colectare şi reciclare a deşeurilor de baterii şi acumulatori precum şi reglementarea interzicerii introducerii pe piaţă a bateriilor şi acumulatorilor care conţin substanţe periculoase. În această acţiune sunt implicaţi producătorii, distribuitorii, utilizatorii şi operatorii direct implicaţi în operaţiuni de tratare şi reciclare a deşeurilor de baterii şi acumulatori.

Directiva are drept scop să minimizeze impactul negativ al deşeurilor de baterii şi acumulatori asupra mediului şi de a armoniza conţinutul de metale grele şi etichetarea de baterii şi acumulatori pe piaţa europeană.

Cele mai multe baterii conţin metale grele (mercur, cadmiu, plumb), care constituie principala cauză de îngrijorare de mediu. În cazul în care deşeurile de baterii nu sunt eliminate în mod corect, metale grele poate să se scurgă în cazul în care corodează bateria, şi aşa mai contribuie la poluarea solului şi a apei şi a pune în pericol sănătatea umană. Există mai multe tipuri de baterii şi acumulatori:

- ansamblu de baterii (set de baterii conectate şi capsulate împreună) - baterii sau acumulator portabil - baterii sau acumulatori auto - baterii sau acumulatori industriali

Începând cu anul 2009, conform legislaţiei nou apărute producătorii de baterii şi acumulatori sunt obligaţi să raporteze anual Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului date privind cantitatea şi tipurile de baterii şi acumulatori introduse pe piaţă precum şi modul de gestionare a deşeurilor de baterii şi acumulatori. De asemenea operatorii economici care colectează / tratează deşeuri de baterii şi acumulatori sunt obligaţi şi ei să raporteze cantităţile şi



tipurile de deşeuri de baterii şi acumulatori colectate/tratate autorităţilor teritoriale pentru protecţia mediului din judeţul a cărui rază teritorială funcţionează.

Gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori portabili

Producătorii de baterii şi acumulatori portabili sunt obligaţi de lege să organizeze colectarea deşeurilor de baterii şi acumulatori şi să realizeze rate minime de colectare anuale de: - 25% din vânzări până la data de 26 septembrie 2012 - 45% din vânzări până la data de 26 septembrie 2016 Sistemele de colectare trebuie organizate cu responsabilitate astfel încât conform legii să nu implice costuri pentru debarasarea de deşeuri de baterii şi acumulatori şi să impună distribuitorilor să primească gratuit aceste deşeuri. Gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori auto şi industriali Producătorii de baterii şi acumulatori industriali trebuie să predea unui operator autorizat pe bază de contract deşeuri de baterii şi acumulatori. De asemenea sunt obligaţi să realizeze o evidenţă a informaţiilor privind tipul, numărul şi greutatea bateriilor şi acumulatorilor industriali generaţi şi colectaţi. Tratarea şi reciclarea acestora presupune mai întâi îndepărtarea fluidelor şi acizilor şi apoi prelucrarea conţinutului de plumb, nichel-cadmiu, evitând costurile excesive. Datorită tehnologiilor moderne se poate recupera până 75% din greutatea medie a de bateriilor şi acumulatorilor. La nivelul judeţului Sibiu în anul 2010 au fost colectate în vederea valorificării 440,766 tone deşeuri de baterii şi acumulatori auto de către 19 agenţi economici autorizaţi. Tabel Nr. 6.6.4.5. Lista operatorilor economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de colectare a bateriilor si acumulatorilor

Operatorul economic Adresa sediu,

date de contact (telefon, fax, e-mail)

Adresa punct de lucru, date de contact (telefon, fax, e-mail)

REMAT BRASOV SA Brasov Str. Timisului Sec, nr.1, tel.0268316752

Str. Stefan cel Mare, nr.176, tel.0269244066,

REMAT INVEST CLUJ NAPOCA SA

Cluj Napoca Str. T Cipariu, nr.15

Medias,Str.Garii, nr. 1, tel. 0269834508,

ROMRECYCLING SA Bucuresti Str.G-ral Praporgeu, nr. 1-5, tel. 0214570264

Sibiu Str.Otelarilor, nr.71,. tel.0269238118

INTEGRAL FILTRE SRL

Sibiu, Str. Negoveanu, nr.5/15, tel. 0269/214664,

SIBIU, str.Stefan cel Mare,FN

TRANSMETAL SRL Sibiu,Str. Caprioarelor nr.4,tel.0746909296,

Selimbar,str. Garii ,FN

ECO SERVTRANS SRL Sibiu,Str.Surii Mici, FN, tel/fax 0269214484,

Sibiu,Str.Surii Mici, FN, tel/fax 0269214484,

JIFA SRL Sibiu Str.Tractorului nr10. tel.0745313137, fax 0629234484

Sibiu Str.Tractorului nr10



ECO STAR SRL Sibiu,Str.Tipografilor nr. 25, tel./fax 039310044

Sibiu,Str.Tipografilor nr. 25

HYLKATEK WMS SRL Sura Mare jud. Sibiu, Str.Principala , nr.217, tel. 0269210406

Sura Mica Dealul Ocnei imobil 3019

ZAGORA GUP SRL Sibiu, Str. N.Iorga, nr.57,bl.57,.A, ap.9

Sibiu, str.Stefan cel Mare, nr.176

METAL EXPERT SRL Sibiu, str.Rampei nr.7 tel 0269245634

Sibiu, str.Henri Coanda, nr.12

WOODLAND SRL Sibiu, str.Semanatoarelor nr.23 Sibiu, str.Semanatoarelor nr.23

METAL M SRL Sibiu, str. Muncel nr.9/5 tel 0269/248028

Sibiu, str.Viile Sibiului , nr. 1A

GROUP THERMO GAS SRL

Sibiu, str. Calea Turnisorului nr. 87B tel 0744665272

Sibiu, str. Tractorului nr. 10

METAL ALEXANDRA SIBIU SRL

Sibiu, str. Rampa Stefan cel Mare, nr. 7A

Sibiu, str. Rampa Stefan cel Mare, nr. 7A

IMOB RENTING SRL Şelimbăr,str. Gării FN Jud.Sibiu Şelimbăr,str. Gării FN Jud.Sibiu

GOLDSTAR IMEX SRL Orlat ,Str Noua nr.812 Jud Sibiu tel 0269571570

Orlat Str Noua nr. 839 Jud. Sibiu

ROUES SRL Sibiu Str Haţegului Bl 6 Tel 0369440900

Cisnadie Str Uzinei nr.14-16 tel 0269 214664

DENY UTIL COM SRL Selimbar, str. Garii FN, Sibiu, Selimbar, str. Garii FN, Sibiu,

În localitatea Copşa Mică există o instalaţie de recuperare a plumbului din baterii şi acumulatori uzaţi: SC Rombat SA punct de lucru: Rebat Copsa Mica. În cursul anului 2010, operatorul economic S.C. Rebat S.A. a tratat 11082,12 tone baterii şi acumulatori uzaţi auto colectaţi din toată ţară. 6.6.5 Colectarea selectivă şi reciclarea deşeurilor

Deşeurile municipale nu sunt colectate selectiv în vederea valorificării materialelor reciclabile (hîrtie, carton, sticlă, metal, material plastic), decât într-o foarte mică măsură la nivel local. Se poate afirma că aproximativ 40% din componentele deşeurilor municipale reprezintă materiale reciclabile din care cca. 20% au mari şanse de recuperare, nefiind contaminate. Aceste deşeuri se elimină prin depozitare, pierzându-se astfel mari cantităţi de materii prime secundare şi resurse energetice. In prezent se derulează două proiecte de colectare selectivă a deşeurilor

de ambalaje: • “Sistem integrat de colectare selectiva a deseurilor de ambalaje provenite

din deşeuri menajere solide în vederea valorificării acestora in Municipiu Medias corespunzător unei populaţii de 45.000 de locuitori”, având ca beneficiar pe SC Eco Sal SA;



• proiect în localităţile Ocna Sibiului, Şura Mare, Loamnes, Şura Mica, Rosia şi cartierele din Sibiu Terezian si Lazaret, având ca beneficiar pe SC Getesib SA, Sibiu.

În cadrul proiectului din Municipiul Mediaş, care s-a extins în Dumbraveni, Hoghilag, Blajel, Bazna, Laslea, Copşa Mică, Darlos, Brateiu, Atel, Alma, Tarnava, Axente Sever, Valea Viilor, Seica Mica, se colectează selectiv următoarele tipuri de deşeuri de ambalaje: hârtie – carton, PET, plastic, sticlă şi metal. In anul 2010 s-a colectat selectiv 819,1 tone deşeuri de ambalaje din care: hârtie – carton 453,3 tone; PET 202,5 tone; plastic 6,4 tone, sticla 149,9 tone şi metal 7,0 tone. Deşeurile colectate au fost reciclate prin agenţi economici autorizaţi. În cadrul proiectului pilot din localităţile Ocna Sibiului , Şura Mare, Loamnes, Şura Mica, Rosia şi cartierele din Sibiu Terezian si Lazaret, se colectează selectiv următoarele tipuri de deşeuri de ambalaje : hârtie – carton, PET, plastic. In anul 2010 s-au colectat selectiv 227,2 tone deşeuri de ambalaje din care: hârtie – carton 151,4 tone; PET 58,2 tone, plastic 17,6 tone. Deşeurile colectate au fost reciclate prin agenţi economici autorizaţi. Municipiul Mediaş a devenit din iunie primul oraş din ţară care are un punct de colectare a deşeurilor prevăzut cu containere subterane pentru deşeurile de hârtie-carton, sticlă şi plastic. Volumul containerelor este între 3 – 5 mc, fapt ce determină o frecvenţă mai redusă a ridicării containerelor şi bineînţeles o reducerea a cheltuielilor de operare . Fig. VI.VI. V.1. Containere subterane pentru deşeurile de hârtie-carton, sticlă şi plastic -Mediaş



6.7 Planificare (răspuns) Primul obiectiv al oricărei politici privind deşeurile ar trebui să fie reducerea la minimum a efectelor negative ale generării şi gestionării deşeurilor asupra sănătăţii populaţiei şi asupra mediului. Politica privind de deşeurile ar trebui, de asemenea, să urmărească reducerea consumului de resurse şi să favorizeze aplicarea practică a ierarhiei deşeurilor. Obiectivul major al noii directive europene privind deşeurile este acela de a conduce la realizare în Uniunea Europeană, a unei aşa-numite „societăţi a reciclării“, în cadrul căreia se doreşte evitarea generării de deşeuri şi utilizarea deşeurilor ca resursă. Extinderea colectarii separate pe fluxuri de deseuri:

hartie/carton, plastic, sticla, deşeuri din construcţii si demolări, biodeşeuri, baterii si acumulatori uzaţi, DEEE, uleiuri uzate;

Mărirea procentului de reciclare



O mai multa atentie acordata gestionării deşeurilor de către operatorii economici şi populaţie, prin respectarea ierarhiei deşeurilor.

Consiliul Judeţean Sibiu este beneficiarul proiectului “Sistem de management integrat al deşeurilor din judeţul Sibiu” care a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului Judeţean Sibiu nr. 30/2009. Contractul de finantare pentru acest proiect a fost semnat în data de 25 mai 2010 de catre Ministrul Mediului si Pădurilor. Obiectivul general al Proiectului este de a implementa un sistem de management integrat al deşeurilor solide la nivelul întregului judeţ în scopul conformării cu obligaţiile asumate de România în Tratatul de Aderare. Proiectul îşi propune:

• achiziţia echipamentelor de colectare, cuprinzând containere şi unităţi de compostare în gospodării;

• construirea unei linii de sortare cu o capacitate de 20.000 t/an la Sura Mică;

• construirea a două staţii de compostare cu capacităţi de 15.000 t/an şi 7.000 t/an la Sura Mica si Medias

• închiderea şi reabilitarea a 5 depozite urbane neconforme ( Sibiu-Remetea, Cisnadie, Agnita , Avrig, Tălmaciu)

• măsuri de creştere a gradului de conştientizare a publicului în vederea reducerii cantităţii de deşeuri, separarea materialelor reciclabile la sursă

Valoarea proiectului, fără TVA, este de 22.682.591 Euro, din care contribuţia UE 16.053.714 Euro. Consiliul Judeţean Sibiu împreună cu unităţile administrativ-teritoriale membre în Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară “Eco Sibiu” asigură o cofinanţare de 3.016.790 Euro. 6.7.1 Directiva cadru privind deşeurile Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind deşeurile stabileşte măsuri în vederea reducerii la minimum a impactului general asupra mediului şi a sănătăţii ale producerii şi gestionării deşeurilor, care să contribuie, de asemenea, la reducerea folosirii resurselor . Noua Directiva cadru a deşeurilor abroga urmatoarele Directive:

75/439/EEC privind gestiunea uleiurilor uzate, 2006/12/EC - actuala Directiva cadru a deşeurilor, 91/689/EEC privind deşeurile periculoase,

Ierarhia deşeurilor se aplică în funcţie de ordinea priorităţilor şi a politicii în materie de prevenire a generării şi gestionări deşeurilor, astfel: a) prevenirea; b) pregătirea pentru reutilizare; c) reciclarea; d) alte operaţiuni de valorificare, de exemplu valorificarea energetică e) eliminarea



Principalul obiectiv: reducerea consumului de resurse şi favorizarea aplicării practice a ierarhiei deşeurilor. Modificările pe care le aduce noua Directivă:

• adăugarea unui mecanism ce permite clarificarea cazurilor în care rezultatele secundare ale unui proces de producţie sunt subproduse (nu deşeuri) precum si a momentului în care un deseu înceteaza sa mai fie deseu (“end of waste”);

• clarificarea definiţiilor anumitor operatiuni de gestionare a deşeurilor; • introducerea responsabilităţii extinse a producătorului ca mijloc de

sprijinire a proiectării si producerii de bunuri care facilitează utilizarea eficientă a resurselor pe toata durata de viaţă a produsului, inclusiv propria reparare, reutilizare, dezasamblare si reciclare;

• includerea prevederilor referitoare la deşeurile periculoase; • clarificarea prevederilor referitoare la Planurile de Gestionare a Deşeurilor

si specificarea necesităţii luarii în considerare a întregului ciclu de viaţa al deşeurilor în momentul elaborarii lor;

• solicitarea ca Statele Membre să elaboreze Programe de Prevenire a generării deşeurilor pâna la 12 decembrie 2013.

Responsabilităţi impuse de directivă Responsabilitatea producătorilor, unul dintre cele mai importante elemente ale politicilor de gestionare a deşeurilor prin:

• Încurajarea prevenirii generării de deşeuri prin influenţarea luării deciziilor corecte în diferite etape ale ciclului de viata (incluzând proiectarea, fabricarea, comercializarea) ;

• Concentrarea pe impactul asupra mediului a produselor; • Creşterea reciclării deşeurilor – în spiritul realizarii “unei societati a

reciclarii" Tendinţe

• Deşi a crescut procentul de reciclare, depozitarea deşeurilor reprezintă încă o mare risipă de resurse şi o ameninţare la adresa mediului ;

• Legea comunitară a deşeurilor va conduce la creşterea reciclării materialelor din deşeurile de ambalaje şi din alte deşeuri;

O cheie a succesului pentru politicile actuale în domeniul gestionării deşeurilor este obligaţia statelor membre ale UE de a reduce semnificativ depozitarea deşeurilor biodegradabile. 6.8 Perspective 6.8.1 Strategia naţională privind deşeurile Varianta revizuită a Planului Naţional şi Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor se află în procedură de Evaluarea Strategică de Mediu. Elaborarea Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor are ca scop crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea şi implementarea unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor, eficient din punct de vedere ecologic şi economic.



Prevederile SNGD se aplică pentru toate tipurile de deşeuri definite conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modifcări şi completări prin Legea 426/2001. - deşeuri municipale şi asimilabile: totalitatea deşeurilor generate, în mediul urban şi în mediul rural, din gospodării, instituţii, unităţi comerciale şi prestatoare de servicii (deşeuri menajere), deşeuri stradale colectate din spaţii publice, străzi, parcuri, spaţii verzi, deşeuri din construcţii şi demolări, nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti; - deşeuri de producţie: totalitatea deşeurilor generate din activităţile industriale; pot fi deşeuri de productie nepericuloase şi deşeuri de productie periculoase; - deşeuri generate din activităţi medicale: sunt deşeurile generate în spitale, policlinici, cabinete medicale si se impart in doua categorii: deseuri medicale periculoase care sunt cele infecţioase, înţepătoare-tăietoare, organe anatomo-patologice, deşeurile provenite de la secţiile de boli infecţioase, etc. şi alte deşeuri exclusiv cele menţionate mai sus, care intră în categoria deşeuri asimilabile. Programul guvernamental stabileşte principiile de bază ale politicii de mediu a României, în conformitate cu prevederile europene şi internaţionale, asigurând protecţia şi conservarea naturii, a diversităţii biologice şi utilizarea durabilă a componentelor acesteia. Obiectivul general al Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor este dezvoltarea unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor eficient din punct de vedere economic şi care să asigure protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului.Sunt prevăzute :

- obiective strategice generale pentru gestionarea deşeurilor, - obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deşeuri,

- obiective strategice generale pentru gestionarea deşeurilor periculoase, - obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deşeuri periculoase.

7 SCHIMBĂRI CLIMATICE 7.1 UNFCC,Protocolul de la Kyoto, politica UE privind schimbarile

climatice Schimbările climatice reprezintă una din provocările majore ale secolului

nostru –un domeniu complex în care trebuie să ne îmbunătăţim cunoaşterea şi înţelegerea, pentru a lua măsuri imediate şi corecte în vederea limitării emisiilor de gaze cu efect de seră, care ar putea determina încălzirea globală. Încălzirea globală implică în prezent două probleme majore pentru omenire: pe de o parte,



necesitatea reducerii drastice a emisiilor de gaze cu efect de seră, în vederea stabilizării nivelului concentraţiei acestor gaze în atmosferă, care să împiedice influenţa antropică asupra sistemului climatic şi să dea posibilitatea ecosistemelor naturale să se adapteze în mod natural, iar pe de altă parte, necesitatea adaptării la efectele schimbărilor climatice, avându-se în vedere că aceste efecte sunt deja vizibile şi inevitabile din cauza inerţiei sistemului climatic, indiferent de rezultatul acţiunilor de reducere a emisiilor.

În 1992 Romania a semnat Conventia-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC), ratificată prin Legea nr. 24/1994, angajându-se să acţioneze pentru stabilizarea concentraţiilor gazelor cu efect de sera în atmosferă la un nivel care să împiedice perturbarea antropică a sistemului climatic. De asemenea, în 1997, la Kyoto, la cea de-a treia Conferinţă a Părţilor la Convenţia-cadru, a fost semnat un protocol la UNFCCC, Protocolul de la Kyoto, în vederea stabilirii unor măsuri, ţinte şi perioade clare de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, România ratificând acest Protocol prin Legea nr. 3/2001. Valoarea angajamentului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră asumat de România pentru perioada 2008 - 2012 este de 8%, considerând nivelul emisiilor din anul 1989 drept nivel de referinţă. Prin Protocolul de la Kyoto privind schimbările climatice, a fost stabilit un grup de şase gaze cu efect de seră: dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4), protoxidul de azot (N2O), hidrofluorocarburile (HFCs), perfluorocarburile (PFCs), hexafluorura de sulf (SF6), precum şi activităţile umane identificate ca surse de emisii pentru aceste gaze: arderea combustibililor în industrii energetice, de prelucrare şi activităţi neindustriale, arderea combustibililor în activităţi de transport, emisii fugitive din carburanţi, procese de producţie, utilizarea solvenţilor şi a altor produse, agricultura, tratarea şi depozitarea deşeurilor.

În pofida tuturor eforturilor globale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, temperatura medie globală va continua să crească în perioada următoare, fiind necesare măsuri cât mai urgente de adaptare la efectele schimbărilor climatice. Avându-se în vedere lipsa măsurilor concrete privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice la nivel internaţional şi necesitatea luării unor măsuri urgente, a fost demarată la nivel european, prima iniţiativă politică în domeniul adaptării la efectele schimbărilor climatice, prin adoptarea de către Comisia Europeană (CE) la 29 iunie 2007 a documentului "Cartea verde privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice în Europa opţiuni pentru acţiuni UE". Cartea verde se bazează pe rezultatele cercetărilor întreprinse în cadrul Programului european privind schimbările climatice (ECCP), document care evidenţiază necesitatea pregătirii unui cadru coerent privind adaptarea, cadru ce va permite derularea unor acţiuni de adaptare mai puţin costisitoare, comparativ cu măsurile neplanificate de răspuns la efectele schimbărilor climatice. Procesul de adaptare necesită acţiuni la toate nivelurile: local, regional, naţional şi internaţional. În prezent, pe baza celor două documente internaţionale (UNFCCC, Protocolul de la Kyoto) România dezvoltă proiecte de tip "Implementare în comun", acordând o prioritate deosebită atingerii ţintelor Protocolului de la Kyoto, iar cea mai mare parte a proiectelor aflate în curs de realizare prin mecanismul de Joint Implementation se axează pe maximizarea



eficienţei energetice şi totodată pe reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, având în acelaşi timp şi un important impact social. În perioada ianuarie - mai 2005 a fost elaborată Strategia Naţionala a României privind Schimbările Climatice (SNSC) şi Planul Naţional de Acţiune pentru Schimbările Climatice (PNASC) care definesc politicile României privind respectarea obligaţiilor internaţionale prevăzute de Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC) şi de Protocolul de la Kyoto, precum şi priorităţile naţionale ale României în domeniul schimbărilor climatice.

Pentru a limita creşterea temperaturii globale la mai puţin de 2 0C peste nivelul preindustrial, trebuie să înceteze ritmul de creştere al emisiilor de GES în următorii zece ani şi apoi să scadă semnificativ. Astfel se impune o tranziţie susţinută, rapidă şi eficientă spre o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon şi stoparea defrişărilor la nivel mondial, ceea ce va determina direcţionarea unor fluxuri financiare substanţiale, în special spre ţările în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, pe termen lung, costurile de reducere vor fi mai mici în comparaţie cu costurile care vor fi generate de lipsa acţiunilor de diminuare a emisiilor GES. Dar, vor fi şi alte potenţiale beneficii: creşterea numărului de locuri de muncă în domeniul energiei durabile, costuri mai mici de controlare a emisiilor poluante provenite din transport şi producerea energiei, efecte adverse reduse pentru sănătatea umană şi refacerea ecosistemelor. În ianuarie 2008, după Conferinţa de la Bali, preşedintele Comisiei Europene a prezentat în Parlamentul European un proiect de pachet legislativ privind energia şi schimbările climatice. Pachetul a fost sprijinit de Parlamentul European. Pachetul de măsuri conţine cinci propuneri legislative esenţiale, ce vor trebui adoptate prin procedura de co-decizie:

• extinderea şi îmbunătăţirea sistemului european de cote de emisii (EU ETS);

• creştere cu 20% a eficientei energetice; • diminuarea cu 20%, până în 2020, a emisiilor de CO2 (faţă de nivelul din

1990); • utilizarea în proporţie de 20% a energiei regenerabile până în 2020 (10%

biocombustibili în transport, până în 2020) din totalul consumului de energie;

• promovarea captării şi stocării de CO2; • noi reguli pentru ajutoarele de stat.

Conferinţa privind schimbările climatice din decembrie 2009 de la Copenhaga (COP 15 în conformitate cu Convenţia-cadru a ONU privind schimbările climatice (UNFCCC)) a luat act de Acordul de la Copenhaga, dar nu a fost de acord cu obiectivele obligatorii de reducere a emisiilor după 2012. Provocarea este de a transforma acordul de la Copenhaga într-un acord eficient şi din punct de vedere juridic la una din conferinţele viitoare.

În acordul de la Copenhaga s-au stabilit următoarele: obiectivul de a menţine creşterea maximă a temperaturii medii globale sub

20C , fără a preciza anul de referinţă şi necesitatea revizuirii aceştia în 2015 luând în considerare un obiectiv posibil de limitare a creşterii temperaturii la 1,5 0C, în bază noile informaţii ştiinţifice,



stabilirea valorilor ţintă de reducere a emisiilor globale pentru ţările dezvoltate şi acţiunilor de reducere pentru ţările în curs de dezvoltare, până la 31 ianuarie 2010,

necesitatea implementării unor măsuri sporite privind adaptarea la schimbările climatice, pentru a reduce vulnerabilitatea şi creşte rezistenţa în ţările în curs de dezvoltare, în special în ţările cel mai puţin dezvoltate (LDC), în state în curs de dezvoltare (SIDS) şi Africa;

sublinierea importanţei monitorizării, raportării şi verificării; sublinierea necesităţii stabilirii imediate a mecanismelor pentru reducerea

emisiilor datorate defrişărilor şi degradării pădurilor şi a altor modificări în utilizării terenurilor;

recunoaşterea necesităţii intensificării acţiunilor de dezvoltare şi transfer de tehnologie. Până în septembrie 2010, un număr de 138 de ţări şi-au exprimat intenţia

lor de a accepta acordul de la Copenhaga.

7.2 Datele agregate privind proiecţiile emisiilor de GES

Începând cu anul 2002, România transmite anual Secretariatului UNFCCC, Inventarul naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră, realizat conform metodologiei IPCC, utilizând formatul de raportare comun tuturor ţărilor (CRF Reporter). Conform obligaţiilor asumate la nivel internaţional, ultimul inventar naţional al României a fost transmis în anul 2010 şi conţine estimările emisiilor de gaze cu efect de seră pentru perioada 1989 - 2008. Emisiile totale de gaze cu efect de seră (excluzând contribuţia sectorului Folosinţa Terenurilor, Schimbarea Folosinţei Terenurilor şi Silvicultură) au scăzut în anul 2008 cu 46,89% comparativ cu nivelul emisiilor din anul 1989.

In România, Directiva 2003/87/CE privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră fost implementată începând cu anul 2007 (data aderării la UE). Funcţionarea schemei se bazează pe limitarea - tranzacţionarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră alocate operatorilor care deţin instalaţii în care se desfăşoară activităţi reglementate de Directiva, în măsura în care aceştia respectă prevederile privind limitele privind emisiile de CO2 stabilite prin Planul Naţional de Alocare (NAP).

Directiva 2009/29/CE de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătăţirii şi extinderii sistemului comunitar de comercializare a certificatelor de emisie de gaze cu efect de seră face parte din pachetul legislativ şi se va aplica tuturor Statelor Membre începând cu anul 2013 (EU ETS post - 2012).

Prevederile Directivei 2008/101/CE de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activităţile de aviaţie în schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (EU ETS) au fost transpuse prin H.G. nr. 399/2010 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

Prin Planul Naţional de Alocare, Guvernul a stabilit numărul de certificate alocat în perioada 2007 şi 2008 - 2012 pentru instalaţiile în care se desfăşoară



activităţi din sectoarele: energie, rafinare produse petroliere, producţie şi prelucrare metale feroase, ciment, var, sticlă, ceramică, celuloză şi hârtie. Astfel, au fost puse în aplicare deciziile Comisiei Europene din 26 octombrie 2007 prin care aceasta a decis reducerea plafonului de certificate cu 10,8 % pentru anul 2007 şi 20,7% pentru perioada 2008 - 2012.

Pentru anul 2009, operatorii au demonstrat autorităţilor pentru protecţia mediului că s-au conformat cu obligaţiile care le-au revenit ca urmare a participării la schema EU ETS, prin: monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor generate de instalaţii şi conformarea în Registrul Naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră. În anul 2009, cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră provenite de la instalaţiile EU ETS este de 25695 t CO2 comparativ cu valoarea de 50727 t CO2 reprezentând numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate pentru acest an (H.G. nr. 60/2008), iar pentru 2010 cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră este de 21292 t CO2.

Pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice, în decembrie 2008 Parlamentul European a adoptat pachetul legislativ "Energie – Schimbări climatice" prin care la nivel European s-a stabilit realizarea a 3 obiective pe termen lung: - reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% până în anul 2020

(faţă de anul 1990) şi cu 30% în situaţia în care se ajunge la un acord la nivel internaţional;

- o pondere a energiilor regenerabile în consumul final de energie al UE de 20% până în anul 2020, incluzând o ţinta de 10% pentru biocombustibili din totalul consumului de combustibili utilizaţi în transporturi;

- creşterea eficienţei energetice cu 20% până în anul 2020.

7.2.1 Potenţialul de încălzire al GES Schimbările climatice sunt cauzate în mod direct sau indirect de activităţile umane, care determină schimbarea compoziţiei atmosferei globale şi care se adaugă la variabilitatea naturală a climei, observate pe o perioadă de timp comparabilă. Pot fi observate schimbări climatice determinate de activităţile antropice ce produc emisii de GHG (Gaze cu efect de seră prevăzute de Protocolul de la Kyoto). Mai puţin de 1% din atmosfera Pământului este alcătuită din vapori de apă (H2O), dioxid de carbon (CO2), ozon (O3), metan (CH4), protoxid de azot (N2O) şi hexafluorură de sulf (SF6), gaze cunoscute sub denumirea de gaze cu efect de seră (GES). Primele cinci gaze enumerate mai sus apar în mod natural şi produc un efect de seră natural, care menţine temperatura la un nivel global cu 330C mai mare decât în lipsa lor, susţinând astfel viaţa. Fiecare gaz cu efect de seră diferă prin capacitatea sa de a absorbi căldura şi durata staţionării în atmosferă, exprimate prin potenţialul de încălzire globală GWP – „Global Warming Potenţial”. GWP sau PGE (Efectul global potenţial) este o măsură a contribuţiei fiecărui gaz la încălzirea globală, comparativ cu cea a dioxidului de carbon un GES este considerat cu atât mai puternic cu cât are un potenţial de încălzire globală ("Global Warming Potenţial" - GWP) mai mare. Potenţialul de încălzire globală este un indice definit ca fiind



modificarea bilanţului radiativ cumulată între prezent şi un orizont de timp ales (de ex.: 100 de ani) cauzată de o unitate de masă de gaz degajată acum, exprimată relativ la un gaz de referinţă precum CO2. Tabel 7.1.

Gaz cu efect de seră Potenţialul de încălzire globală, GWP, pentru 100 ani

Dioxid de carbon CO2 1 Metan CH4 21* Protoxid de azot N2O 310 CFC-12 6200-7100** HCFC-22 1300-1400** CF4 6500 SF6 23900

Notă: * Include efectele indirecte ale producţiei troposferice de ozon şi ale producţiei

stratosferice de vapori apă ** Potenţialul net de încălzire globală (inclusiv efectul indirect datorat reducerii stratului de ozon)

Sursa: Vital Climate Change Graphics – The Impacts of Climate Change, UNEP/GRID-Arendal

Concentraţia de gaze cu efect de seră este în creştere, ca rezultat direct al

activităţilor umane. Emisiile de dioxid de carbon (în principal din arderea cărbunelui, petrolului şi gazelor naturale), metan şi protoxid de azot (în special din agricultură), ozon (produs de gazele de eşapament şi din alte surse) şi de gaze industriale cu durată mare de viaţă precum CFC, HFC şi PFC, blochează căldura (radiaţia infraroşie emisă de Pământ) în atmosferă, crescând temperatura la nivel global. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de efect de seră intensificat.

Indicatorul structural de mediu “emisii totale de gaze cu efect de seră” reprezintă cantităţile în tone/an de poluanţi ce sunt reglementaţi prin Protocolul de la Kyoto. Toate ţările trebuie să realizeze progrese în ceea ce priveşte reducerea acestor gaze cu efect de seră. Presiunile asupra echilibrului climatic al Pământului sunt legate de emisiile de gaze cu efect de seră, acele gaze a căror proprietate este de a absorbi radiaţiile infraroşii rezultate în urma încălzirii suprafeţei globului pământesc de către radiaţiile solare.



7.2.2 Evoluţia emisiilor de gaze cu efect de seră în judeţul SIBIU, în perioada 2005 - 2010 este prezentată în graficul de mai jos.

Tabel 7.2.2.1

Emisii CO2 Eq

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

mii

tone

1565,56 1317,6 2697,32 2431,35 2009,51 1033,27

2005 2006 2007 2008 2009 2010

Fig. 7.2.2.1 Ca urmare a crizei economice s-a redus emisia de gaze cu efect de seră începând cu 2009.

In judeţul SIBIU au fost inventariaţi 3 operatori care desfăşoară activităţi cuprinse în Anexa 1 a Directivei 2003/87/CE, 2 fiind autorizaţi S.C. ENERCOMPA S.A. şi S.C. Wienerberger S.R.L. şi având Planul de Măsuri privind Monitorizarea şi Raportarea Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră (CO2) aprobat de către ANPM Bucureşti iar un operator şi-a incetat activitatea fiind anulate certificatele alocate. Pentru cei 2 operatori, la nivelul judeţului Sibiu, prin Planul Naţional de Alocare au fost alocate certificate de emisii cu titlu gratuit, în număr de 253637 certificate pentru 2008 - 2012 (un certificat de emisii de gaze cu efect de seră este echivalent cu 1 tonă de dioxid de carbon emis în atmosferă).

Emisii totale ( mii tone CO2 Eq)

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Sibiu 1565,560 1317,600 2697,32 2431,35 2009,51

1033,27



7.3 Scenarii privind schimbarea regimului climatic în România

7.3.1 Creşteri ale temperaturilor Încălzirea globală este un fenomen unanim acceptat de comunitatea ştiinţifică internaţională, fiind deja evidenţiat de analiza datelor pe perioade lungi de timp. Simulările realizate cu ajutorul modelelor climatice globale au indicat faptul că principalii factori care determină acest fenomen sunt atât naturali (variaţii în radiaţia solară şi în activitatea vulcanică), cât şi antropogeni (schimbări în compoziţia atmosferei din cauza activităţilor umane). Numai efectul cumulat al celor 2 factori poate explica schimbările observate în temperatura medie globală în ultimii 150 de ani. Creşterea concentraţiei gazelor cu efect de seră în atmosferă, în mod special a dioxidului de carbon, a fost cauza principală a încălzirii pronunţate din ultimii 50 de ani ai secolului XX, 0,13°C, de aproximativ două ori valoarea din ultimii 100 de ani. Temperatura medie globală a aerului a crescut cu aproximativ 0,74°C în ultimii 100 de ani (1906-2005) comparativ cu 0,6°C în perioada 1901-2000. 11 din ultimii 12 ani au fost cei mai calzi din şirul de date înregistrate după anul 1850. Efectul de seră datorat acestor emisii determină o încălzire suplimentară a scoarţei terestre, cu efecte negative asupra ecosistemelor şi a stării de sănătate a oamenilor. Clima Europei a înregistrat o încălzire de aproximativ un grad C în ultimul secol, mai ridicată decât media globală. Cantităţile de precipitaţii au crescut considerabil în nordul Europei, în timp ce în sudul continentului perioadele de secetă au devenit din ce în ce mai frecvente. Temperaturile extreme înregistrate recent, cum ar fi valul de caniculă din vara anului 2003 şi mai ales cel din 2007, au fost relaţionate cu creşterea observată a frecvenţei fenomenelor extreme din ultimele decenii, ca o consecinţă a efectelor schimbărilor climatice. Deşi fenomenele meteorologice singulare nu pot fi atribuite unei singure cauze, analizele statistice au arătat faptul că riscul apariţiei unor astfel de fenomene a crescut considerabil din cauza efectelor schimbărilor climatice. Raportul Interguvernamentale pentru Schimbări Climatice (IPCC, 2001), arată că temperatura medie globala va creste pana la sfârşitul secolului XXI, faţă de perioada actuală, cu valori cuprinse în intervalul 1,4°C- 5,8°C, în funcţie de scenariul de emisie folosit pentru precizarea concentraţiilor atmosferice ale gazelor cu efect de seră. Cantitatea de precipitaţii la nivel global se aşteaptă să crească şi ea până la sfârşitul acestui secol, cu mari diferenţieri regionale (caracterizate de scăderi/creşteri cuprinse între 5-20%, faţă de perioada actuală). Rezultatele modelelor numerice, prezentate în acelaşi Raport al IPCC, sugerează şi o alta consecinţă a schimbării globale: intensificarea ciclului hidrologic. Această intensificare poate determina creşterea intensităţii şi/sau a frecvenţei unor evenimente extreme (secete, inundaţii, cicloni de la latitudinile medii, furtuni tropicale) în multe din regiunile globului. România aparţine zonei planetare de climă temperată a emisferei nordice, situată aproximativ între latitudinile 30°N si 60°N. Totuşi, masele de aer care circulă şi se amestecă zilnic, lunar şi anual peste această zona îşi au în multe cazuri originea în zona climei calde . De aceea, zonei climei temperate îi corespunde



cel mai schimbător mers al vremii şi cele mai pronunţate fluctuaţii climatice. Această zonă este şi singura caracterizată de patru anotimpuri, dispuse între echinocţii si solstiţii. In acest cadru geografic şi climatic larg (situat între 30°N si 60°N) se concentrează o importantă parte a populaţiei planetei, cu mari aglomerări urbane şi industriale. Cercetările realizate de specialiştii climatologi din Administraţia Naţională de Meteorologie, pe baza şirurilor lungi de date de la 14 staţii meteorologice, au evidenţiat o încălzire medie pe ţara noastră de 0.30C pe perioada 1901-2000 si 0.50C pe perioada 1901-2007, semnificativă din punct de vedere statistic în regiunea extracarpatică cu anumite diferenţieri. Analiza bazată pe datele de la un număr mai mare de staţii meteorologice (94), cu şiruri continue de observaţii începând cu anul 1961, a pus în evidenţă o intensificare a fenomenului de încălzire în ultimele decenii. Astfel, pe perioada 1961-2007, s-a evidenţiat: o încălzire semnificativă de aproximativ 2oC în toată ţara în timpul verii, în regiunile extracarpatice în timpul iernii şi primăverii, cu valori mai mari în Moldova, depăşind 2 oC (iarna) şi 1 oC (primăvara); în timpul toamnei se remarcă o tendinţă de răcire uşoară în toată ţara care nu este însă semnificativa din punct de vedere statistic. La nivelul judeţului Sibiu se observă o scădere a temperaturii minime şi o constantă a temperaturii maxime.

Temperatura medie anuală (ºC)

Temperatura maximă anuală (ºC

Temperatura minimă anuală (ºC)

Staţia meteo 2008 2009 2010 2008 2009 2010 2008 2009 2010 Bâlea Lac 1,0 1,3 0,5 20,5 20,5 22,7 -23,8 -18,7 -26,8 Boiţa 10,4 10,2 9,9 34,8 31,7 32,3 -15,1 -18,7 -21,8 Dumbrăveni 9,2 9,4 9,1 36,4 34,4 34,7 -20,3 -20,8 -23,8 Sibiu 10,3 10,3 9,8 34,2 32,8 34,0 -18,5 19,8 -24,2

7.3.2 Modificări ale modulelor de precipitaţii Şi România va fi afectată de încălzirea globală, după inundaţii catastrofale

în anii 2005 şi 2006, vor urma perioade de secetă, care pot provoca deşertificări, iar schimbările climatice pot duce la fenomene meteo extreme. Delta Dunării ar putea fi inundată total, precum şi zone urbane ca Tulcea, Galaţi, Brăila. Din cauza tăierilor masive de păduri, partea de vest a Olteniei şi partea de sud-est a Banatului se vor confruntă cu deşertificări. Din punct de vedere pluviometric, s-a evidenţiat o tendinţă generală de scădere a cantităţilor anuale de precipitaţii, mai pronunţata în centrul ţării, cu creşteri uşoare în nord-est şi unele regiuni din sud. Au fost calculaţi şi analizaţi mai mulţi indici anotimpuali referitori la evenimentele pluviometrice extreme: durata maximă a intervalelor cu ploaie/fară ploaie, cantitatea maximă de precipitaţii cazută în 24 de ore şi frecvenţa unor cantităţi de precipitaţii deosebite: cantitatea zilnică de precipitaţii mai mare de 10 mm/zi şi cantitatea zilnică de precipitatii care depăşeşte pragul ce defineşte ploile excepţionale (cantităţi zilnice mai mari decât percentila de 90% calculată din



perioada 1961-2007 sau, altfel exprimat, cantităţi zilnice mai mari decât pragul ce defineşte cele mai mari 10% cantităţi).

Schimbările în regimul evenimentelor pluviometrice extreme sunt în concordanţă cu cele identificate în regimul cantităţilor anotimpuale de precipitaţii şi anume: tendinţa spre excedent în cazul toamnei determină şi o tendinţă de creştere a frecvenţei zilelor cu cantităţi mari/excepţionale de precipitaţii în timp ce tendinţa spre deficit din iarnă determină o tendinţă de creştere a duratei maxime a intervalelor fară precipitaţii. Lipsa lucrărilor hidrotehnice şi de amenajare a cursurilor de apă, precum şi activităţile insuficiente de amenajare a torenţilor şi de combatere a eroziunii de suprafaţă şi de adâncime a solului, alături de precipitaţiile abundente înregistrate în ultimii 10 ani, au determinat producerea de alunecări masive.

Cantitatea anuală de precipitaţii (mm)

Staţia meteo 2008 2009 2010 Bâlea Lac 1436,4 1446,7 1804,5Boiţa 678,0 850,1 909,8 Dumbrăveni 633,2 648,4 782,3 Sibiu 707,8 643,7 718,5

Cele mai importante inundaţii s-au înregistrat în intervalul aprilie-august , când s-au produs viituri însemnate pe majoritatea râurilor, unele cu debite istorice, care au cuprins areale extinse şi au produs pagube materiale importante. Viiturile produse din cauza cantităţilor excepţionale de precipitaţii înregistrate au totalizat cantităţi de 150-300 mm pe scurte perioade de timp, având de cele mai multe ori un pronunţat caracter torenţial. Inundaţiile au afectat majoritatea bazinelor hidrografice, după cum urmează:

• luna aprilie aduce viituri mari pe râurile Cibin, Olt şi Arpaş - generate de ploile căzute în zona montană, cu viituri provenite din topiri parţiale de zăpadă, continuate de ploi mari din primavară până în aprilie-mai;

• inundaţii în luna mai în bazinul Transilvaniei, pe râurile Olt, Cibin şi Arpas, zona hidrologică careia ii sunt caracteristice ape mari nivo-pluviale de primavara şi viituri pluviale vara, dovadă că în luna iulie inundaţiile reapar pe cursul superior al râului Cibin;

7.3.3 Debit şi o creştere preconizată a gravităţii dezastrelor naturale legate de vreme

Vulnerabilitatea este impactul negativ al schimbărilor climatice, inclusiv al variabilităţii climatice şi al evenimentelor meteorologice extreme asupra sistemelor naturale şi antropice. Vulnerabilitatea depinde de tipul, amplitudinea şi



rata variabilităţii climatice la care un sistem este expus, precum şi posibilitatea lui de adaptare.

Schimbările climatice ar putea conduce la efecte catastrofale, dacă sunt nesupravegheate. Mulţi indicatori-cheie climatici sunt deja mutaţi dincolo de modelele de variabilitate naturală în cadrul cărora societăţile şi economiile s-au dezvoltat şi au prosperat. Principalele consecinţe ale schimbărilor climatice includ un risc crescut de inundaţii, secetă, pierderea biodiversităţii, ameninţări la adresa sănătăţii umane, precum şi deteriorarea sectoarelor economice cum ar fi energia, silvicultura, agricultura. În unele sectoare, pot apărea noi oportunităţi la nivel local, cel puţin pentru o perioadă de timp. Proiecţiile privind schimbările climatice sugerează că adaptarea unor zone pentru turism – pot scădea în timpul lunilor de vară, deşi poate fi o creştere a sa în decursul altor anotimpuri.

În ultimii ani, teritoriul României a fost traversat de o succesiune de fronturi atmosferice care au produs căderi însemnate de precipitaţii sub formă de ploaie, cu caracter de aversă, fapt ce a determinat atingerea unor debite istorice, producându-se astfel viituri. Astfel, calamităţile naturale produse au distrus sistemul rutier în proporţie de circa 80%, înregistrându-se numeroase făgaşe, fisuri şi cedări pe vertical, care pun grav în pericol siguranţa circulaţiei, situaţie care, fără intervenţia urgentă cu lucrări de consolidare, va determina în scurt timp închiderea accesului către numeroase obiective de interes social-economic şi turistic către Bâlea Lac.

Deşi inundaţiile constituie un fenomen natural, ele pot fi intensificate ca urmare a deteriorării mediului înconjurător, spre exemplu, modificarea sistemelor de colectare a apelor prin urbanizare, practici agricole inadecvate, despăduriri. Este una dintre cauzele pentru care, în multe situaţii, impactul inundaţiilor, exprimat în termeni de viaţă şi sănătate umană, dar şi în pierderi economice, a crescut simţitor.

7.4 Acţiuni pentru atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice

În vederea adoptării celor mai bune măsuri de adaptare este necesară cunoaşterea cât mai exactă a posibilelor efecte ale schimbărilor climatice asupra sectoarelor economice şi sociale.

Reducerea emisiilor de GES se poate realiza şi prin politici de tripul JI (Joint implementation) Protocolul de la Kyoto a intrat în vigoare la nivel internaţional la 16 februarie 2005. Protocolul de la Kyoto permite Părţilor, care l-au ratificat, să-şi îndeplinească angajamentele de reducere a emisiilor de GHG combinând politicile şi măsurile interne cu trei mecanisme flexibile, şi anume:

• Implementare în comun - Joint Implementation (JI) - Art. 6; • Mecanism de dezvoltare curată - Clean Development Mechanism (CDM) -

Art. 12; • Comercializarea internaţională a emisiilor - International Emissions; JI (joint implementation) este un mecanism prevăzut de art. 6 al Protocolului

de la Kyoto, prin care o ţara inclusă în Anexa I a UNFCCC obţine unităţi de reducere a emisiilor (ERU) prin sprijinirea finanţării unui proiect care generează



reduceri de emisii de GHG în altă ţară industrializată de pe Anexa I a UNFCCC. România s-a implicat în realizarea proiectelor de investiţii de tip "Implementare în Comun", colaborând cu diferite state în vederea realizării transferului de tehnologie, creşterea eficienţei energetice a obiectivelor unde se realizează investiţiile şi îmbunătăţirea calităţii mediului, acestea având şi important impact social. Astfel, au fost încheiate Memorandumuri de Înţelegere (cu Elveţia, Olanda, Norvegia, Danemarca, Austria, Suedia şi Franţa, Italia, Finlanda Banca Mondială în cadrul Fondului Prototip al Carbonului), constituind baza legală pentru realizarea acestor proiecte.

7.5 Tendinţe

Privind în perspectivă până în 2020 şi mai departe se estimează realizarea

unor progrese. În al său Pachet privind Clima şi Energia, UE s-a angajat să reducă şi mai mult emisiile cu 30% până în 2020, cu condiţia ca şi alte ţări dezvoltate să se angajeze la reduceri comparabile ale emisiilor, iar ţările în curs de dezvoltare să contribuie în mod adecvat în conformitate cu responsabilităţile acestora şi posibilităţile respective.

Măsurile de adaptare includ soluţii tehnologice (măsuri “gri”), opţiuni de adaptare bazate pe ecosisteme (măsuri “verzi”) şi abordări comportamentale, de gestionare şi de politici (măsuri “soft”). Exemple practice de măsuri de adaptare includ sistemele de avertizare timpurie referitoare la valurile de căldură, seceta şi managementul riscurilor privind deficitul de apă, gestionarea cererii de apă, diversificarea culturilor, apărarea împotriva inundaţiilor coastelor şi ale râurilor, gestionarea riscurilor în caz de catastrofe, diversificarea economică, asigurarea, managementului utilizării terenurilor şi consolidarea infrastructurii verzi.

În mod promiţător, ponderea surselor regenerabile în producţia de energie este în creştere, iar producerea de energie folosind biomasa, turbinele eoliene, precum şi a panourilor fotovoltaice, în special, începe să se dezvolte.

La nivelul judeţului Sibiu există solicitări de proiecte în acest sens: astfel sunt solicitări pentru centrală care va folosi exclusiv biomasa, microhidrocentrale, precum şi un proiect de constituire a unui parc fotovoltaic.

Proiectul casa verde în judeţul Sibiu s-a derulat în perioada 01 iulie 2010 – 01 februarie 2011 fiind depuse 592 de dosare în limita fondului 3550128,8 RON.

Tendinţele generale sunt influenţate de faptul că, în multe cazuri, emisiile din surse punctuale mari au fost reduse, în timp ce, în acelaşi timp, emisiile de la unele surse mobile şi / sau difuze, în special cele legate de transport, au crescut substanţial.

Conform Deciziei Parlamentului European şi a Consiliului privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunităţii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020: statele membre ar trebui să utilizeze creditele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră acordate pentru reduceri care au fost realizate în perioada 2008-2012 şi care rezultă din tipuri de proiecte acceptate de către toate statele membre în respectivă.



8 MEDIUL, SANATATEA SI CALITATEA VIETII 8.1 Poluarea aerului si sanatatea

Principala sursă de poluare atmosferică în judeţul Sibiu o reprezintă traficul auto având în vedere că pe aici trec rutele auto ce fac legătura între zona de sud a ţării cu centrul ţării şi de aici mai departe către Ungaria sau Moldova, iar arterele de circulaţie E 68 şi E 81 se intersectează în vecinătatea localităţii Veştem. Putem afirma că în general starea de sănătate a populaţiei judeţului Sibiu nu este influenţată negativ de starea factorului de mediu aer. In zonele urbane cu densitate mai mare a populaţiei şi cu trafic intens, nivelul de poluare cu pulberi în suspensie şi sedimentabile influenţează întru-câtva susceptibilitatea populaţiei, mai ales cea infantilă, la contractarea unor afecţiuni respiratorii infecţioase şi alergice. Excepţia notabilă referitoare la impactul poluării mediului în general şi a aerului în particular, asupra stării de sănătate a populaţiei din judeţ o reprezintă zona Copşa Mică. Localitatea este amplasată în partea de N-N-V a judeţului, pe cursul mijlociu şi pe terasa inferioară a râului Târnava Mare, zona depresionară, mărginită de dealuri cu posibilităţi reduse de dispersie a noxelor. In plus curenţii de aer de pe culoarul văii Târnava transportă poluanţii la distanţe mari, astfel încât şi populaţia localităţilor Micăsasa, Valea Viilor, Târnăvioara şi chiar zona de de sud-vest a oraşului Mediaş sunt afectate de poluarea cu oxizi de sulf provenită din Copşa Mică Prin implementarea măsurilor din programul cuprins în autorizaţia integrată de mediu, problema emisiilor de pulberi cu conţinut ridicat de metale grele (Pb,Zn,Cd,Cu) provenite de la SC SOMETRA SA, a fost soluţionată, astfel încât la ora actuală problema poluării cu plumb, ţine de poluarea istorică.

Oxizii şi acizii sulfului (SO, SO2, SO3, S2O3, S2O7, H2SO3, H2SO4, H2S Efectele dioxidului de sulf asupra mamiferelor şi omului merg de la simpla iritare până la deces şi tulburări genetice, acestea fiind studiate fie pe animale de experienţă, fie pe subiecţi voluntari, fie în urma unor accidente, la acestea din urmă contribuind, pe lângă SO2 şi oxizii de azot, fumul, ceaţa, inversia termică şi calmul atmosferic.

Dioxidul de sulf este reţinut în proporţie de 60-99% în căile respiratorii superioare, unde şi acţionează nociv (datorită marii sale solubilităţi în apă), pătrunderea în profunzimea aparatului respirator fiind posibilă prin adsorbţia sa pe particule fine, în acest fel efectul său asupra unor funcţii pulmonare fiind nu numai însumat, ci şi multiplicat.

În funcţie de concentraţia dioxidului de sulf, de condiţiile exterioare, de vârstă (copii şi bătrânii sunt mult mai sensibili), de prezenţa altor boli (cardiovasculare), de condiţiile de muncă şi locuit, de existenţa unei stări personale favorizante (fumatul, alcoolismul), efectele se manifestă prin spasm faringian, constricţii bronhiale (la nivelul canalelor alveolare şi în bronhiolele terminale), leziuni ale parenchimului pulmonar, creşterea colinesterazei serice şi



a aspartat-aminotransferazei, creşterea numărului celulelor calciforme, pneumonie proliferantă, tuse, edem pulmonar, şi în final chiar decesul .

Efectele dioxidului de sulf depind şi de starea de sănătate a persoanelor expuse. Astfel, un subiect sănătos nu resimte nici un efect la o concentraţie mai mică de 5 ppm, dar astmaticii au probleme de constricţie a bronhiilor pornind de la o concentraţie de 1 ppm.

Cercetările recente au arătat că dioxidul de sulf poate fi încriminat de apariţia cancerului pulmonar, prin accelerarea formării radicalilor liberi în organism.

In aprecierea efectelor dioxidului de sulf asupra copiilor trebuie ţinut cont nu numai de fragilitatea organismului lor ci şi de faptul că, datorită taliei lor reduse, aceştia absorb de 2 - 3 ori mai mult aer poluat decât adultii.

Pentru prevenirea îmbolnăvirilor datorate dioxidului de sulf, valoarea limită zilnică pentru protecţia sănătăţii umane este de 125µg/mc aer, valoare care să nu fie depăşită de peste 3 ori într-un an calendaristic, iar concentraţia maximă admisibilă a SO2 în atmosfera zonei de muncă a fost limitată la 10mg/mc/15 min şi 5 mg/mc/8 ore

Prezenţa SO2 împreună cu negrul de fum generează anemii, tuberculoză şi creşterea sensibilităţii la alţi agenţi patogeni), cât şi flora (prin degradarea clorofilei, reducerea fotosintezei, reducerea ratei de creştere a plantelor). Efectele grave ale poluării cu SO2 se regăsesc la nivel global prin degradarea unor suprafeţe întinse ocupate de păduri datorate în principal, ploilor acide sau acidifierii solului.

Efectele nocive ale dioxidului de sulf se datorează atât acţiunii sale specifice, de agent oxidant, posibilităţii sale de a reacţiona cu apa, formând acid sulfuros, sau de a se oxida la trioxid de sulf în atmosferă. Trioxidul de sulf reacţionează şi el cu apa şi formează acid sulfuric (în perioadele cu ceaţă sau în zilele foarte umede gradul de transformare poate atinge 15,7%).

Acţiunea nocivă a dioxidului de sulf este puternic amplificată prin sinergism cu NO2, praf, negru de fum şi este cumulativă în timp, modul său de acţiune fiind atât cronic cât şi acut, iar efectele sale pot fi atât localizate cât şi generalizate.

Dioxidul de sulf produce rapid efecte respiratorii, de obicei în cursul primelor câteva minute de expunere. Studiile epidemiologice indică faptul că expunerea la SO2 poate conduce la acel tip de efecte adverse acute tipice poluării cu particule. Expunerea este asociată cu creşterea spitalizărilor şi deceselor datorate bolilor respiratorii şi cardiovasculare, în special în rândul astmaticilor şi a celor cu boli respiratorii preexistente. Severitatea efectelor creşte cu creşterea nivelelor de SO2 inhalat.

Metalele grele : pulberile şi suspensiile din atmosferă pot fi constituite din

particule de natură anorganică cum sunt: oxizii şi compuşii metalici (de Pb, Zn, Mn, Fe, Cu, As, Be, V, Cr etc.), minerale (silicaţi, azbest, bioxid de siliciu etc.), sau de natură organică (păr, lână, coloranţi organici, particule de făină, bumbac etc.) Provenienţa lor le asigură o bună stabilitate şi menţinere în timp. Poluarea atmosferei cu aceste particule este îndeosebi dăunătoare, datorită gradului mare



de răspândire la distanţe mari faţă de sursa poluantă (ajung uneori şi la sute de km.), precum şi datorită penetrabiltăţii lor extrem de ridicate, ceea ce are ca urmare afectarea gravă a sănătăţii fiinţelor umane (datorită pătrunderii lor pe traiectele respiratorii, pe de o parte, iar pe de alta datorită depunerii lor pe alimente şi în apa potabilă, acţiunea lor putând fi iritantă, corozivă, alergică, infecţioasă şi chiar toxică), degradarea florei şi a faunei din zonele aflate sub influenţa acestora. În cazul acţiunii mai multor agenţi poluanţi atmosferici, aflaţi în condiţii de umiditate ridicată şi fără curenţi de aer apare smogul (smoke - fum, fog - ceaţă).Sunt identificate două tipuri: smogul londonez care se prezintă sub forma unei ceţe alburii şi smogul californian datorat acţiunii oxidante a agenţilor poluanţi: CO, CO2, H2S, SO2, NH3, NO, NO2 şi alţi agenţi rezultaţi din gazele de eşapament ale autoturismelor.

În cazul întreprinderilor metalurgice, pe lângă faptul că ele constituie o sursă de poluare, pulberile reprezintă şi pierderi importante de materiale utile. Cantitatea de pulberi evacuate depinde de natura proceselor tehnologice, de viteza şi debitul gazelor eliminate, de diametrul şi densitatea particulelor, de starea şi intensitatea curenţilor din instalaţiile tehnologice şi, evident de prezenţa, funcţionarea şi randamentul sistemelor de reţinere.

Din punct de vedere al comportamentului şi implicit al riscurilor pentru om, metalele grele se pot clasifica astfel: -bioacumulare majoră

-din apă: Hg, Cd, Pb, Cu, Zn, Sr; -din sol: Cd, Pb, Zn, Ni, Sn, Cs, Rb;

-absorbţie din tractul gastro-intestinal: Cd, Hg, Zn -penetrare prin placentă: Cd, Hg, Pb, Zn; - penetrare a barierei sânge - creier: Hg, Al, Pb; -reacţii cu grupările tiol ale proteinelor: Hg, Pb, Cd, Se; -alterarea lanţului acizilor nucleici: Cd, Cu, Zn, Hg, Ni.

Consumarea de către om a plantelor cultivate pe solurile poluate cu metale grele sau a produselor obţinute din erbivorele care consumă aceste plante, face ca metalele grele să ajungă în organismul uman, cu consecinţe uneori dramatice pentru acesta. Evident, la metalele grele ingerate cu alimentele se adaugă şi cele inhalate (aflate în pulberile în suspensie) precum şi cele ingerate accidental, mai ales de copii.

Ţinând cont de posibilitatea ca metalele grele să intre din sol în lanţul trofic şi mai ales în alimentele consumate direct de către oameni, s-au elaborat norme privind conţinutul maxim admis în aceste alimente. Conţinutul de metale grele admis în alimente variază în funcţie de legislaţia fiecărei ţări. Cea mai importantă cale de pătrundere a plumbului în organism este calea respiratorie, accesibilă mai ales pentru vaporii de plumb şi particulele cu dimensiuni mai mici de 5 microni. La nivel pulmonar se absorb 50-70% din doza inhalată. Absorbţia gastro-intestinală a plumbului este de 10% la adult şi spre 40% la copii. Pe cale cutanată pot pătrunde numai compuşii organici (tetraetil plumb) în cantităţi suficiente pentru a genera o toxicitate sistemică.

Efectele toxice ale Pb implică mai multe sisteme şi activităţi biochimice. Efectele cele mai severe apar la copiii între 1-3 ani şi mai mult, în mod special



asupra sistemului nervos central. Pentru adulţii cu expunere profesională în exces, principalul efect este neuropatia periferică acută (colică saturnină) şi cronică. Pentru adulţii din populaţia generală, cel mai sever efect este hipertensiunea. Anemia datorată expunerii la plumb, poate fi atribuită expunerii, numai în condiţiile în care sunt detectate şi alte efecte sau factori sinergici. Alte organe ţintă sunt tractul gastro-intestinal şi organele de reproducere, astfel că boli asociate ce se pot întâlni sunt: hipertensiunea arteriala, cardiopatia ischemica cronica, nefrocalcinoza, gastrita cronica si ulcerul , bronşita cronic.

Aproape toată expunerea datorată mediului se realizează prin compuşii anorganici ai Pb.

Nivelele plumbemiei la copii in vârstă de 2 ani sunt predictive pentru efectele pe termen lung asupra sistemului nervos. Plumbemia crescută la această vârstă duce la diminuarea atenţiei şi capacităţii de memorare, în copilărie şi adolescenţă. Deficitele mici de IQ sunt cele mai semnificative, din punctul de vedere al sănătăţii publice.

În cadrul monitorizarii stării de sănătate a populaţiei în relaţie cu calitatea aerului, indicatorii de sănătate urmăriţi sunt: natalitatea, mortalitatea, morbiditatea generală şi specifică pe coduri de boală

Morbiditatea generală şi specifică În cadrul monitorizarii stării de sănătate a populaţiei în relaţie cu calitatea

aerului, indicatorii de sănătate urmăriţi sunt: natalitatea, mortalitatea, morbiditatea generală şi specifică pe coduri de boală.

Un studiu complet privind morbiditatea generală şi specifică la populaţia din Copşa Mică comparativ cu alte localităţi din împrejurimi şi localitatea martor Dumbrăveni s-a efectuat în anul 2007 de Centrul de Mediu şi Sănătate Cluj Napoca în colaborare cu Direcţia de Sănătate Publică Sibiu. Acesta a analizat datele demografice şi prezintă în dinamică pe o perioadă de 16 ani 1991-2006 morbiditatea prin unele afecţiuni acute şi cronice la populaţia din zonă. Datele demografice au provenit de la Direcţia de Statistică a judeţului Sibiu, de la Institutul Naţional de Statistică şi de pe site-ul Ministerului Sănătăţii.

Situaţia se prezintă astfel: O evidentă tendinţă de creştere în Copşa Mică în timp ce la

Dumbrăveni –zona martor -tendinţa este relativ constantă sau de scădere se constată pentru:

• Afecţiunile cardiovasculare – hipertensiune arterială, boala cardiacă ischemică şi afecţiuni cerebrovasculare cronice

• Afecţiunile digestive cronice. Această tendinţă este evidentă în cazul ulcerului duodenal.

• Afecţiunile respiratorii cronice Tendinţa de creştere este evidentă la Copşa Mică pentru bronhopneumopatia cronică obstructivă.

Aceeaşi creştere a morbidităţii se constată şi în ultimii 3 ani 2007-2009 în Copşa Mică pentru afecţiunile respiratorii cronice şi cardiovasculare

Un trend crescător în ambele localităţi, Copşa Mică şi Dumbrăveni, dar la valori mai mici la Dumbrăveni, se constată pentru:

• anemie



• tumori maligne • boli endocrine şi de nutriţie, diabet zaharat • boli renale cronice Un trend în scădere în Copşa Mică şi Dumbrăveni se înregistrează pentru: • litiaza renală • astm

Pentru tumorile maligne se observă o tendinţă de creştere a frecvenţei cazurilor atât în localitatea Copşa Mică cât şi în localitatea martor Dumbrăveni. Această interpretare s-a făcut doar pe o perioadă de 10 ani, dar trebuie să tinem cont de faptul că pentru multe din tumorile maligne perioada de latenţă este adesea mai mare de 10 ani.

S-au mai analizat şi alte afecţiuni acute şi cronice dar nu s-au constatat creşteri ale frecvenţei cazurilor în Copşa Mică faţă de alte localităţi, în unele situaţii chiar scăderea numărului de cazuri în timp. Exemplu: afecţiuni neurologice, polinevrite şi alte afecţiuni ale sistemului nervos periferic, afecţiuni oculare afecţiuni ORL, afecţiuni osteoarticulare, afecţiuni endocrinologice, infecţii bacteriene.

Calculând riscurile în dezvoltarea unor afecţiuni cronice s-a comparat Copşa Mică cu localităţile vecine. S-au constatat următoarele riscuri mai mari

• Copşa Mică – boli cardiovasculare, respiratorii,digestive • Axente Sever – boli cardiovasculare, respiratorii, digestive şi endocrine • Micăsasa - neoplazii • Şeica Mică - boli digestive • Târnava – boli cardiovasculare Reprezentarea geografică a patologiei cronice arată că localităţile cu

indicatorii de morbiditate cei mai crescuţi sunt orientate pe direcţia Sud-Vest - Nord-Est. Cea mai afectată localitate prin boli cronice pare a fi Axente Sever.



Fig 8.1.1. Distribuţia morbidităţii

Fig 8.1.2.

MORBIDITATE GENERALA 2009

0200400600800

100012001400160018002000

JUDET SIBIU MUNICIPIU SIBIU ORAS COPSA MICA

JUDET SIBIUMUNICIPIU SIBIUORAS COPSA MICA

Fig 8.1.3.



MORBIDITATE PRIN AFECTIUNI RESPIRATORII

0100002000030000400005000060000700008000090000



Fig. 8.1.4.

MORBIDITATE PRIN AFECTIUNI CARDIO-VASCULARE

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000





Natalitatea În general se remarcă o natalitate crescută în localitatea Copşa Mică

comparativ cu ţara, judeţul Sibiu şi localităţile învecinate Fig 8.1.5.

NATALITATEA

02468

10121416

2007 2008 2009

anul

nasc

uti v

ii la

1 0

00

locu

itori Copsa Mica

Judet SibiuDumbraveni

Mortalitatea Valorile mortalităţii înregistrate anual ca şi valoarea medie pe

o perioadă de 16 ani au fost mai mici în localitatea Copşa Mică faţă de ţară, judeţul Sibiu şi localităţile învecinate. De menţionat că valoarea de vârf a mortalităţii în intervalul 1991-2006 s-a înregistrat în localitatea Micăsasa. Valori mai mici ale ratei de mortalitate faţă de Copşa Mică au avut localităţile Târnava şi Mediaş.

Acest aspect surprinzător se datorează structurii diferite pe grupe de vârstă a populaţiilor comparate. La Copşa Mică predomină populaţia tânără şi activă cu risc mai mic la deces, iar în localitatea martor Dumbrăveni ponderea mai mare o are populaţia vârstnică de peste 60 de ani.

Fig. 8.1.6.

MORTALITATEA

0

2

4

6

8

10

12

2007 2008 2009

anul

dece

dati

la 1

000

locu

itori

Copsa MicaJudet SibiuDumbraveni



În cadrul Programului Naţional de monitorizare a factorilor determinanţi din mediul de viaţă şi muncă, în vederea întocmirii sintezei naţionale "Evaluarea impactului asupra sănătăţii a poluanţilor atmosferici iritanţi şi cancerigeni " s-au transmis datele de mai jos pentru judeţul Sibiu şi municipiul Sibiu .

Tabelul 8.1.1 Judeţul Sibiu Nr. Cazuri 2009 Nr. Cazuri 2010

MORTALITATE

Mortalitate infantilă 29 29

Mortalitate infantilă prin boli respiratorii

12 7

Mortalitate general –total

4550 4522

Mortalitate prin boli respiratorii

247 211

Mortalitate prin afecţiuni cardio-vasculare

2563 2675

Mortalitate prin tumori maligne

940 885

Mortalitate prin anomalii congenitale

5 10

MORBIDITATE Morbiditate generală total 415000 385670

Morbiditate prin afecţiuni respiratorii

206257 160538

Morbiditate prin afecţiuni cardio-vasculare

12353 15155

Morbiditate prin tumori maligne( numai cancer pulmonar

190 140

Morbiditate prin anomalii congenitale

63 48

8.2 Efectele apei poluate asupra stării de sănătate

Apa poate influenţa sănătatea populaţiei atât prin cantitatea cât şi prin calitatea sa. Intradevăr, apa în cantitate insuficientă reprezintă unul din factorii care duc la întreţinerea unei stări de insalubritate, cauză a răspândirii unui mare



număr de afecţiuni. Totodată, lipsa unei cantităţi suficiente de apă, duce cel mai adesea la distribuţia intermitentă a acesteia, fapt care are drept consecinţă crearea de faze negative în reţea, însoţite de pătrunderea în conducte a impurităţilor din exterior, contaminarea apei şi favorizarea răspândirii bolilor epidemice. De aceea, asigurarea unei cantităţi de apă suficiente apare ca indispensabilă în asigurarea sănătăţii populaţiei.

Lipsa curăţeniei corporale, a îmbrăcămintei, a locuinţelor şi localurilor publice, a localităţilor, stă la baza răspândirii unui număr mare de afecţiuni digestive ca boli diareice acute de diferite etiologii, boli infecţioase bacteriene (febra tifoidă, dizenteria, holera, leptospirozele) boli virotice (poliomielita, hepatita epidemică, conjunctivita etc), parazitare (lambliaza, tricomoniaza etc) de boli de piele şi ţesut subcutanat (piodermite, furunculoză, acnee),

În ziua de astăzi este cunoscut faptul că şi o serie de boli netransmisibile sunt determinate sau favorizate de compoziţia chimică a apei. Astfel guşa endemică este influenţată de conţinutul apei în iod (o concentraţie sub 5 gamma iod la litrul de apă este considerată guşogenă), caria dentară este o afecţiune despre care se poate supune ca afectează practic întreaga populaţie. Din multitudinea de factori consideraţi că intervin in determinismul cariei dentare un rol foarte important îl are concentraţia de fluor în apa, caria dentară apărând la o concentraţie sub 0,5 mg fluor la litrul de apă şi îmbracă un caracter grav sub 0,3 mg/l. Afecţiunile cardio vasculare sunt considerate în ultimul timp ca fiind influenţate de gradul de mineralizare a apei.

Evacuarea de ape uzate neepurate din gospodării duce la afectarea calităţii apei din pânza freatică. În forajele de monitorizare urmărite de APM Sibiu s-au constatat depăşiri la indicatorii amoniu, CCO magneziu, fier, mangan.

Cea mai cunoscută şi frecventă afecţiune produsă de poluarea apei este intoxicaţia cu nitraţi, produsă printr-un aport crescut în apa de băut (peste 40 -60 mg la litru). În general în Uniunea Europeană se admite ca limita pentru apa potabilă valoarea de 50 mg/ l, dar se consideră că pentru sugari valoarea maximă ar trebui sa fie 25 mg/ l. Se manifestă cu precădere la sugarii alimentaţi artificial, în cazul utilizării apei de fântână. Intoxicaţia cronică cu nitraţi din apa de băut influenţează negativ dezvoltarea fizica şi scade rezistenţa organismului la diferite agresiuni biologice din mediu.

În judeţul Sibiu, în cursul anului 2010 nu s-au înregistrat cazuri de methemoglobinemie acută infantilă la grupa 0-1 an.

Din datele obţinute de la Direcţia de Sănătate Publică Sibiu, în cursul anului 2010 în judeţ nu au fost cazuri de epidemii hidrice si nici cazuri de patologie care să poată fi clar atribuită poluării apei.

8.3 Efectele gestionării deşeurilor asupra stării de sănătate a populaţiei

Gestionarea deşeurilor are implicaţii multiple asupra stării de sănătate a populaţiei. Sunt pe de o parte problemele pe care le ridică gestionarea deşeurilor menajere pornind de la precolectare până la depozitarea neorganizată şi nesupravegheată, depozitele de dejecţii din agricultură, gestiunea deşeurilor spitaliceşti, pe de altă parte problemele ridicate de depozitarea



necorespunzătoare a deşeurilor industriale, dintre care foarte multe periculoase: uleiuri, acumulatori şi baterii, şlamuri industriale etc., Prin gestionarea defectuoasă a deşeurilor practic se poate produce poluarea solului, subsolului, pânzei freatice sau apei de suprafaţa ,aerului, se favorizează înmulţirea vectorilor de boli transmisibile şi a animalelor abandonate. În felul acesta, indirect putem avea de a face cu toată patologia generată de poluarea factorilor de mediu. În cursul anului 2010 nu au fost înregistrate în judeţul Sibiu cazuri de îmbolnăviri sau accidente legate de gestionarea deşeurilor.

8.4 Pesticidele şi efectul substanţelor chimice în mediu

Cu foarte puţine excepţii (ca de exemplu regulatorii de creştere vegetală folosiţi pentru controlul creşterii plantelor sau produselor care acţionează prin activarea rezistenţei manifestate sistemic în plante şi care sunt un fel de vaccinuri pentru plante) ingredientele active biologic sunt, de fapt, ingrediente toxice. Formularea este forma sub care un pesticid este comercializat şi reprezintă o combinaţie de diverşi compuşi (solvenţi, surfactanţi, cosurfactanţi, adezivi, agenţi de suspensie, amelioratori de penetrare cuticulară, etc.) al cărei scop final este de a face produsul utilizabil în mod eficace. Condiţionarea se referă la conţinutul şi eventualul ambalaj hidrosolubil folosit pentru a distribui pesticidele la utilizatorul final de către circuitele de distribuţie en-gros şi en-detail.

Compuşii folosiţi la condiţionarea pesticidelor sunt poluanţi chimici importanţi (solvenţii organici şi surfactanţii care sunt similari detergenţilor în privinţa poluării apelor, etc.) care reprezintă un motiv serios pentru elaborarea unui cod al unei bune practici de distribuţie şi de utilizare a pesticidelor.

Utilizarea pe scară largă a pesticidelor, urmată de pătrunderea lor în circuitul biogeochimic al ecosistemelor, afectează organismul uman. Expunerea corpului uman la pesticide poate fi acută sau cronică, profesională sau întâmplătoare, deliberată sau involuntară, ca urmare a unui accident. Pătrunderea pesticidelor în organism are loc pe cale orală (alimentară), respiratorie sau cutanată. O cauză frecventă de intoxicaţie cu pesticide este neglijenţa: contactul direct cu pesticidele al muncitorilor la prepararea şi împrăştierea pe câmp a acestora, lucru fără echipamente de protecţie, alimentaţia fără respectarea condiţiilor igienice elementare în cazul copiilor care se joacă în apropierea zonelor de depozitare, consumarea hranei din vase în care s-au transportat pesticide, consumul fructelor şi legumelor nespălate, imediat după pulverizare şi uneori consumarea accidentală a pesticidelor păstrate în vase obişnuite.

Un risc crescut al intoxicaţiilor cu pesticide se întâlneşte la copii sub 10 ani, la lucrătorii agricoli care manipulează pesticidele şi la culegătorii de recolte tratate cu pesticide. Odată pătrunse în organism, pesticidele acţionează diferenţiat în funcţie de metabolismul, excreţia şi toxicitatea lor, simptomele unei intoxicaţii acute fiind durerile de cap, stările de oboseală, surmenajul şi ameţeli. Dacă expunerea acută s-a făcut la insecticidele organofosforice, simptomele caracteristice sunt durerile de stomac, voma şi diareea. Dacă expunerea acută este de lungă durată se resimt dificultăţi de respiraţie, transpiraţie excesivă,



convulsii şi comă. Adeseori, ca urmare a intoxicării masive cu pesticide survine moartea.

Otrăvirea cronică presupune expunerea la un nivel redus de pesticide, dar pe o perioadă îndelungată şi se caracterizează printr-o simptomatologie vagă, greu de identificat. Toxicitatea asupra omului este direct legată de structura chimică a produsului, lucru reliefat de următoarele aspecte:

• majoritatea pesticidelor pătrunse prin ingestie cauzează colici, greţuri, vomă şi diaree;

• acţionează asupra sistemului nervos producând tulburări senzoriale şi de sensibilitate, nevrite, convulsii, paralizii şi tulburări psihice;

• în cazul anumitor clase de pesticide apar manifestări hepato - renale, tulburări de ritm cardiac şi respiratorii, modificări cutanate şi modificări sanguine;

• un aspect particular îl constituie tulburările biochimice enzimatice şi de metabolism întâlnite în intoxicaţiile cu pesticide.

O alternativă la utilizarea pesticidelor o reprezintă agricultura ecologică ce atinge o pondere din ce în ce mai mare în ultima perioadă din totalul agriculturii mondiale.

În judeţul Sibiu utilizarea pesticidelor a scăzut în ultimii ani datorită preţului lor destul de mare. Trebuie menţionat că în judeţ nu există inventariate zone cu poluare istorică datorate utilizării intensive de pesticide în perioada comunistă.

Având în vedere specificul agricol al zonei, utilizarea pesticidelor se întâlneşte în special în fermele pomicole. Acestea deţin autorizaţii de mediu pentru utilizarea de pesticide în condiţiile impuse de legislaţia în vigoare. În cursul anului 2010 APM Sibiu a eliberat doar 2 autorizaţii de mediu pentru operatori care prestează servicii anexe agriculturii (respectiv tratamente fito-sanitare), operatori care au deţinut şi înainte autorizaţii de mediu.

Se remarcă de asemenea o tendinţa de creştere a numărului de ferme mici sau mijlocii care practică agricultura ecologică în zonele nepoluate şi mai îndepărtate ale judeţului cum ar fi Valea Hârtibaciului (zona Ţichindeal unde există o fabrică de produse lactate bio a cărei producţie este axată pe export ) sau zona Moşna.

În cursul anului 2010 în judeţul Sibiu s-a înregistrat un singur caz de intoxicare neprofesională cu pesticide, în municipiul Mediaş, soldat cu deces.

Pesticidele sunt substanţe chimice simple sau complexe obţinute prin amestecuri între o substanţă activă cu acţiune biologică şi substanţe auxiliare utilizate în combaterea bolilor, dăunătorilor şi a buruienilor care afectează culturile agricole de câmp, sere sau solarii, viile sau livezile, produsele agricole depozitate. Aceste produse se folosesc în agricultură şi au impact asupra siguranţei alimentare problemă prioritară la nivel mondial. O altă implicaţie a acestor tratamente este contaminarea solului cu substanţe chimice conţinute în aceste produse fitosanitare, de aceea este necesar o cunoaştere amănunţită a tipului de produs folosit, a efectelor secundare produse şi a posibilelor efecte poluante asupra mediului înconjurător.



În raport cu acţiunea lor principală pesticidele se clasifică în: - Fungicide : substanţe folosite împotriva ciupercilor parazite, exemplu: fungicide pe bază de sulf, cupru, staniu, mercur, tiocarbonaţi, tiourami, clornitrobenzol, hexaclorbenzol, derivaţii chinolinei, etc . - Insecticide : substanţe utilizate împotriva insectelor dăunatoare, exemplu: arseniaţi, clorsilicaţi, produse cu bariu, produse cu sulf, hexaclorciclohexan, lindan, insecticide dienice, diclordifenil tricloretan. etc. - Erbicide : substanţe utilizate în combaterea buruienilor , cu următoarele subgrupe: erbicide de contact , erbicide sistematice care pot fii erbicide stimulatoare de creştere şi nestimulatoare de creştere - Moloscocide : substanţe folosite în combaterea gasteropodelor dăunatore - Raticide : substanţe folosite împotriva rozătoarelor .

Tab. 8.4.1. Cantitatea de produse fitosanitare utilizate în perioada 2005-2010

Cantitate (kg/an) - în produs comercial Nr. crt. Tip produs

2005 2006 2007 2008 2009 2010 1 Erbicide 54218 42070 35683 28391 23750 33404 2 Fungicide 70273 29758 37528 37358 51905 14526 3 Insecticide 22635 4983 12860 31796 31412 2813

Sunt monitorizate de asemenea deşeurile de pesticide, precum şi modul de depozitare al acestora. În anul 2010, în judeţul Sibiu deşeurile de pesticide existente în stoc au fost eliminate astfel: cei 4 agenţi economici deţinătorii de deşeuri de pesticide ( SC Eco-Sal SA Mediaş, SC Agricola SA Dumbrãveni, I.C.D.M. Cristian, SC Albu Service SRL-Ferma Alţâna) au eliminat prin operatori economici autorizaţi 3,367 tone deşeuri solide şi 1830 litri deşeuri lichide. Se fac eforturi pentru a fi eliminate şi cantităţile ramase în stoc cât mai curând posibil pentru ca riscurile de poluare să fie cât mai mici. Substanţele şi preparatele chimice sunt prezente peste tot în mediul înconjurător. Prin mediu înconjurător sau mediu ambiant se înţelege ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferei, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv, valorile materiale şi spirituale.

Industria chimică a demarat o serie de iniţiative precum programul „Protecţie responsabilă”, în scopul de a ridica standardele de abordare a problemelor de sănătate şi mediu şi de a concepe sisteme de transport sigure şi durabile, potrivit reglementărilor în vigoare. În cadrul acestui program, industria de profil a publicat



8.5 Mediul şi sănătatea – perspective Un mediu curat este esenţial pentru sănătatea umană şi bunăstare. Cele

mai cunoscute impacturi asupra sănătăţii se referă la poluarea aerului înconjurător, calitatea proastă a apei şi la igienă insuficientă. Se cunosc mult mai puţine despre impacturile substanţelor chimice periculoase şi efectul zgomotului asupra sănătăţii. Schimbările climatice, diminuarea stratului de ozon, pierderea biodiversităţii şi degradarea solului pot afecta de asemenea sănătatea umană.

Potrivit unui studiu realizat in 2006 de Organizatia Mondiala a Sănătăţii, 24% dintre afecţiunile cauzatoare de moarte sunt deteminate de factorii de mediu. Aceste afecţiuni care au legatură directă cu mediul afecteaza în primul rand copiii din ţările sărace. Dintre cele mai importante astfel de afecţiuni, locurile fruntaşe sunt ocupate de diareea infecţioasă, infecţiile tractului respirator inferior, malaria şi accidentele.

În ciuda progresului realizat, lupta pentru prevenţia principalilor factori determinanţi ca obezitatea, bolile respiratorii şi cardio-vasculare rămâne o provocare majoră, fiind necesare eforturi de abordare corectă a cauzelor care ţin de mediul înconjurător ale acestor boli.

Mulţi poluanţi cunoscuţi ca având efecte asupra sănătăţii umane intră treptat sub control reglementat. Totuşi există probleme emergente pentru care căile ecologice şi efectele asupra sănătăţii sunt încă greu de înţeles. Printre exemple se află câmpurile electromagnetice, produsele farmaceutice din mediu şi unele afecţiuni infecţioase a căror răspândire poate fi afectată de schimbările climatice. Dezvoltarea sistemelor de avertizare precoce ar trebui încurajate pentru a scurta timpul dintre detectarea unui posibil pericol şi o acţiune sau o intervenţie politică. instrucţiuni privind distribuţia şi manipularea substanţelor chimice ce necesită condiţii speciale. Toate aceste eforturi, conjugate cu noua legislaţie europeană în domeniul substanţelor chimice (denumită REACH), garantează practicarea chimiei într-un mod mai sigur şi mai ecologic. Substanţele şi preparatele chimice periculoase sunt supuse unui control efectiv şi o supraveghere eficientă în vederea protejării sănătăţii populaţiei şi a mediului împotriva acţiunii efectelor negative ale acestora. În acest sens gestionarea acestora, punerea pe piaţă, importul şi exportul se supun unor reguli stricte mergând până la restricţionarea sau interzicerea anumitor preparate chimice periculoase. O etapă importantă pentru prevenirea populaţiei asupra pericolelor reprezentate de acestea în momentul punerii pe piaţă este clasificarea, etichetarea şi ambalarea lor, asigurându-se un nivel de protecţie adecvat pentru om şi mediu înconjurător. În paralel, chimiştii şi petrochimiştii caută noi metode durabile şi ecologice, menţinând însă ritmul de dezvoltare a economiei şi industriei de profil. Iată câteva exemple: biocombustibilii, bioplasticul, materialele termoizolatoare, celulele de combustie, turbinele eoliene şi panourile solare. Importul şi exportul anumitor substanţe şi preparate periculoase (PIC)



Ca membră a Uniunii Europene în România se aplică Regulamentul nr.689/2008 al CE care a înlocuit Regulamentul nr.304/2003 privind exportul şi importul de produse chimice periculoase şi se referă la :

- anumitor produse chimice periculoase care se supun procedurii de acord preliminar scris conform Convenţiei de la Rotterdam;

- anumitor produse chimice periculoase care sunt interzise sau supuse unor restricţii severe în cadrul comunităţii sau într-un stat membru;

- tuturor produselor chimice care se exportă, în măsura în care se referă la clasificarea, ambalarea şi etichetarea acestora.

Importatorii şi exportatorii sunt obligaţi să furnizeze informaţii cu privire la cantităţile de produse chimice comercializate la nivel internaţional care sunt reglementate de Regulament pentru a face posibile urmărirea şi evaluarea impactului şi eficienţei dispoziţiilor prevăzute în acesta.

Agenţii economici din judeţul Sibiu, importatori şi exportatori de substanţe şi produse chimice, sunt informaţi de normele şi procedurile legale comunitare transpuse de legislaţia românească, astfel că în anul 2010 nu au fost importate şi exportate substanţe şi preparate chimice periculoase reglementate de Regulamentul CE nr. 304/2003 înlocuit de Regulamentul CE nr. 689/2008.

Substanţe reglementate de Protocolul de la Montreal (ODS)

Substanţele chimice care depreciază stratul de ozon, reglementate de Protocolul de la Montreal (ODS–uri) şi principalele lor aplicaţii sunt următoarele: - CFC-uri (clorofluorocarburi) – utilizate ca agenţi frigorifici, solvenţi, aerosoli farmaceutici şi cosmetici, agenţi de expandare în tehnologia de producţie a spumelor de izolaţie ; - Haloni –substanţe folosite împotriva incendiilor ; - HCFC (hidrocarburi parţial halogenate) –utilizate ca agenţi frigorifici, agenţi de expandare a spumelor de izolaţie, solvenţi, aerosoli ; - Tetraclorura de carbon - folosită ca solvent industrial ; - Metilcloroform (1,1,1 tricloretan) – folosită ca solvent; - Bromura de metil - utilizată ca pesticid şi fumigant, în dezinfecţia solului în sere, dezinfecţia spaţiilor de depozitare a cerealelor, tratamente de dezinfecţie destinate transportului legumelor şi fructelor proaspete, tratarea seminţelor. Prin convenţiile internaţionale s-a stabilit politica globală de eliminare a agenţilor frigorifici de tip CFC (R 11, R 12, R 13, R 502), înlocuirea pe o perioadă limitată de timp cu agenţii de tip HCFC (R 22, R 123, R 124, etc...) numiţi agenţi de tranziţie, sau pe termen lung cu agenţi de tip HFC (R 134 A, R 404 A, R 407, R 410A R 507 A, R 508B), aceştia fiind agenţi frigorifici ecologici care nu distrug stratul de ozon. În judeţul Sibiu ODS-urile sunt utilizate ca agenţi frigorifici. S.C.Hasco SRL importă şi comercializează agenţi frigorifici, iar alţi operatori economici cum



ar fi: S.C.Nevada Impex SRL, S.C. Interfrig Impex SRL, SC ICEBERG SRL. execută activităţi de service. În anul 2010 în judeţul nostru s-a utilizat în activitatea de service o cantitate de 15228,53 Kg agenţi frigorifici. Trebuie menţionat faptul că a fost elimitat agentul frigorific R12 care are cel mai mare potenţial de distrugere a stratului de ozon comparativ cu restul freonilor utilizaţi.

Fig. 8.4.1. Evoluţia grafică a consumului de hidrofluorocarburi în judeţul Sibiu în anul 2010 comparativ cu anul 2009.

200021002200230024002500260027002800

KG

2009 2010

Consum ag. frig

Consum ag. frig

Se poate observa o scădere considerabilă a consumului de agenţi frigorifici care diminuează stratul de ozon. Gazele fluorurate cu efect de seră sunt: hidrofluorocarburile, perfluorocarburile şi hexafluorură de sulf. Dintre acestea hexafluorura de sulf are cel mai mare potenţial de încălzire globală (GWP = 22000) , urmează în ordine descrescătoare perfluorcarburile şi apoi hidrofluorcarburile. În judeţul Sibiu sunt utilizate numai hidrofluorocarburile ca agenţi frigorifici cum sunt: R134a , R404a, R407, R410. Agentul frigorific R134a are GWP= 1300, cel mai mic comparativ cu ceilalţi agenţi frigorifici utilizaţi. La nivelul judeţului Sibiu, consumul de freon R22 a scăzut în anul 2010 la 936 KG, comparativ cu 381 Kg în anul 2008.

Fig. 8.4.2. Variaţia consumului de agent frigorific R22



0

50

100

150

200

250

300

350

KG

2009 2010

Consum R22

Consum R22

Metale restricţionate

În urma implementării legislaţiei europene privind introducerea pe piaţă şi utilizarea metalelor restricţionate : mercur (Hg), nichel (Ni), cadmiu (Cd) , plumb (Pb), crom (Cr), cobalt (Co), arseniu (As) şi compuşi ai acestora în situaţia în care aceştia au efecte negative asupra sănătăţii populaţiei şi a mediului, în judeţul Sibiu s-a făcut inventarul agenţilor economici care desfăşoară activităţi cu metale restricţionate şi compuşi ai acestora şi a cantităţilor existente.

S-a constatat că în domeniul extracţiei de hidrocarburi la transportul gazelor în echipamente, SNGN Romgaz SA, SNTGN Transgaz SA, deţin cantităţile cele mai mari de mercur metalic. Cantitatea totală de mercur metalic inventariată în anul 2010 este de 163,61 kg, iar săruri ale mercurului 34,75 kg. De asemenea, datoritã înlocuirii mercurului din aparate de distribuţie, comandã , mãsurã şi control din diferite domenii a rezultat o cantitate de deşeuri de mercur de 1582,35 kg şi 6,5 kg deşeuri de compuşi ai mercurului.

În industria grea se utilizează în galvanizări săruri de Ni, Cr, precum şi metale ca Pb, Cd. Pentru prelucrarea pieilor , în industria textilă se folosesc săruri bazice de Cr , iar pentru sticlă şi email se utilizează compuşi ai As, ai Ni, Co, Cd şi Cr. Cantităţile utilizate şi stocurile existente sunt inventariate anual iar pentru gestionarea eficientă a acestora se au în vedere următoarele obiective importante: - evoluţia pieţei, ca urmare a restricţiilor privind importul metalelor grele şi ai compuşilor acestuia; - modalităţi de stimulare a utilizatorilor pentru a înlocui metalelor grele cu alte metale nepericuloase; - metode de reciclare şi valorificare. Azbest



Azbestul este un material mineral fibros foarte utilizat în construcţii, în procese industriale, datorită proprietăţilor sale excepţionale. Punerea în evidenţa a riscurilor grave pe care acest produs le are asupra sănătăţii, datorita inhalării fibrelor foarte fine, a determinat autorităţile publice să ia măsuri din ce în ce mai stricte. Începând cu intâi ianuarie 2007, au fost interzise toate activităţile de comercializare şi utilizare a azbestului şi a produselor ce conţin azbest exceptând produsele care au fost instalate sau se aflau în funcţiune înainte de data de 1 ianuarie 2005, acestea urmând a fi utilizate până la încheierea ciclului de viaţă. Deşi anumite produse care conţin azbest au dispărut în ultimii ani de pe piaţa, un număr important de produse sunt încă prezente, mai ales în construcţii, în instalaţii sau în întreprinderi. Din această cauză, datorită inhalării fibrelor de azbest, un număr mare de persoane pot fi afectate de diferite boli, cazurile de cancer fiind cele mai frecvente.

În judeţul Sibiu există operatori economici care deţin articole cu conţinut de azbest: clădiri industriale acoperite cu produse ce conţin azbest, pereţi, garnituri, ferodouri, echipamente de protecţie termică. Toate aceste produse vor fi inlocuite cu altele non-azbest printr-un proces aflat în plină desfăşurare. Produsele de înlocuire sunt: ţigla, tabla în cazul acoperişurilor, pânză cu fibre de sticlă, ceramică, materiale plastice,în cazul garniturilor, a echipamentelor de protecţie termică, ferodourilor. Odată înlocuite aceste produse devin deşeuri a căror mod de gestionare impune aplicarea unor norme legale. În tabelul de mai jos sunt prezentaţi agenţii economici din judeţul Sibiu care mai deţin cantităţi de materiale cu azbest fie din construcţii: pereţi, acoperişuri, materiale de izolaţie termică, precum şi produse cu conţinut de azbest cum sunt: produsele de etanşare, diverse fire sau şnururi de azbest : Tabel 8.4.2.

Judeţ

Agent economic

Pereţi cu

azbest (m2)

Acoperişuri cu azbest

(m2)

Materiale

de izolaţie termică

(m2)

Produse de

etansare Fir de azbest (tone)

Deşeuri cu

conţinut de azbest

(tone)

Sibiu S.C.COMPA S.A 4290,98 1062 2 0.002 _

S.C. THYSSENKRUPP BILSTEIN COMPA S.A. 120 _ _ _ _

S.C. FISE ELECTRICA SERV S.A. SIFE TRANSILVANIA SUD AISE

_ 1657 _ _ _

SC CONCEFA SA _ 450 _ _ _

S.C. HIDROSIB S.A. _ 357

SC MEDIMPACT SA _ 25 _ _ _

SC CARMOLIMP SRL _ 19200 _ _ _

SC APA CANAL SA _ 100 _ _ 3,2



SC CONSTRUCTII SA _ 20 _ _ _

SC EMAILUL SA 250 350 _ _ _

SC VITROMETAN SA _ 787,55 _ _ _

SC ORLATEX SA _ 4916 _ _ _

SC FABRICA DE STICLA AVRIG SA _ 923 _ _ _

SC HORTICOLA INTERNATIONAL SRL _ 3991 _ _ _

Deşeurile cu conţinut de azbest generate sunt ambalate, etichetate, sigilate în ambalaje de plastic sau containere închise în vederea eliminării. Ele sunt depozitate în condiţii de siguranţă şi predate agenţilor economici autorizaţi. Poluanţii organici persistenţi (POP)

Poluanţii organici persitenţi (POP) sunt substanţe chimice persistente în mediu, care se bioacumulează prin lanţuri trofice, rămân intacte în mediu perioade îndelungate, sunt toxice pentru oameni şi organisme vii. Aceste substanţe se acumulează în ţesuturile grase, sunt volatile şi au o circulaţie globală prin atmosferă şi apele mărilor şi oceanelor. Din aceste motive reprezintă un risc pentru sănătatea oamenilor şi pentru mediului înconjurător. Poluanţii organici persitenţi sunt grupaţi astfel:

- pesticide: aldrin, dieldrin, endrin, clordan, heptaclor, toxafen, DDT, mirex, hexaclorobenzen;

- produse chimice industriale: policlorobifenili, hexaclorobenzen; - produse secundare:policlorobifenili,hexaclorobenzen,

policlorodibenzodioxine, policlorodibenzofurani. - la lista anterioară s-au adăugat şi policloronaftalinele, policloroparafinele, difenileterii polibromuraţi, difenileterii policloruraţi, hexaclorociclohexan (lindan) şi hidrocarburile aromatice policiclice.

Directiva 96/59/CE privind eliminarea bifenililor policloruraţi şi trifenililor policloruraţi ( PCB/PCT), are ca scop controlarea eliminării PCB-urilor, decondaminarea sau eliminarea echipamentului conţinând PCB-uri sau/şi eliminarea PCB-urilor folosite, în vederea lichidării lor complete .

PCB-uri înseamnă: • bifenili policlorurati; • trifenili policlorurati; • metiltetraclrodifenilmetan, metildiclordifenilmetan; • metildibromdifenilmetan; • oricare mixtură conţinând una din substanţele mai sus menţionate, ce

depăşesc pe total 0,005% din masă; PCB-urile aflate sub forma unor lichide uleioase sau răşină incoloră, sunt substanţe chimice inerte, rezistente la căldură, neinflamabile, având o presiune de vapori scăzută şi o constantă dielectrică mare. Sunt folosiţi în industrie drept dielectrici în condesatori sau ca agent frigorific în transformatoare.



Conform „Planului naţional de eliminare a echipamentelor cu conţinut PCB/PCT” în anul 2010 au fost planificaţi pentru eliminare 363 bucăţi condensatori cu conţinut PCB/PCT scoşi din uz şi 208 bucăţi condensatori cu conţinut PCB/PCT în funcţiune şi s-au eliminat în total 552 bucăţi condensatori în greutate totală de 18,76 tone.

Regulamentul 1907/2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice – REACH Implementarea Regulamentul (CE) 1907/2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice – REACH introduce o nouă politică în domeniul chimicalelor. Având ca obiectiv dezvoltarea durabilă, protejarea sănătăţii umane şi a mediului, îmbunatăţirii competitivităţii, creşterea transparenţei, Regulamentul REACH are următoarele elemente principale: - înregistrarea de către industrie a substanţelor chimice fabricate/importante >

1 tonă/an; - creşterea gradului de informare şi comunicare în lungul întregului lanţ de

aprovizionare; - evaluarea anumitor substanţe înregistrate - autorizarea numai pentru utilizarea substanţelor de foarte mare interes; - restricţii pentru întreaga comunitate; - gestionarea eficientă a sistemului prin Agenţia Europeană pentru Chimicale

(ECHA)

8.6 Radioactivitatea mediului 8.6.1 Reţeaua naţională de supraveghere a radioactivităţii mediului

Sistemul Naţional de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului (SNSRM) face parte din sistemul integrat de supraveghere a poluării mediului pe teritoriul României, din cadrul Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor .

Înfiinţată în anul 1962, SNSRM constituie o componentă specializată a sistemului naţional de radioprotecţie, care realizează supravegherea şi controlul respectării prevederilor legale privind radioprotecţia mediului şi asigură îndeplinirea responsabilităţilor Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor privind detectarea, avertizarea şi alarmarea factorilor de decizie în cazul unor evenimente cu impact radiologic asupra mediului şi sănătăţii populaţiei.

La nivelul anului 2010, SNSRM a cuprins un număr de 43 de staţii din cadrul Agenţiilor de protecţia mediului, coordonarea ştiinţifică, tehnică şi metodologică fiind asigurată de Laboratorul naţional de referinţă pentru radioactivitatea mediului – Laboratorul de Radioactivitatea Mediului (L.R.M.) din cadrul Agenţiei Naţionale Pentru Protecţia Mediului Bucureşti.

Staţia de Radioactivitatea Mediului Sibiu şi-a început activitatea în martie 1992, efectuând în prezent măsurători de radioactivitate beta globală pentru toţi



factorii de mediu, calcule de concentraţii ale radioizotopilor naturali Radon şi Toron, cât şi supravegherea dozelor gamma absorbite în aer.

Staţia de Radioactivitatea Mediului Sibiu derulează un program standard de supraveghere a radioactivităţii mediului de 11ore/zi. Acest program standard de recoltări şi măsurări asigură supravegherea la nivelul judeţului, în scopul detectării creşterilor nivelelor de radioactivitate în mediu şi realizării avertizării / alarmării factorilor de decizie.

Sunt bine stabilite fluxurile de date zilnice sau lunare pentru situaţii normale, cât şi procedurile standard de notificare, avertizare, alarmare precum şi fluxul de date în cazul sesizării unei depăşiri ale pragurilor de atenţionare / avertizare / alarmare.

8.6.2 Programul naţional standard de monitorizare a radioactivităţii

mediului

Starea radioactivităţii mediului pentru judeţul Sibiu rezultă din măsurătorile beta globale pentru factorii de mediu: aerosoli atmosferici,depuneri uscate şi precipitaţii atmosferice, ape, sol şi vegetaţie.

Măsurarea beta globala a probelor de mediu se realizează in doua etape:

• măsurarea imediata după prelevare si pregătirea probei; • măsurarea întârziata, la 5 zile de la colectarea probei respective.

Măsurarea imediata a probelor de mediu are ca scop detectarea rapida a oricăror creşteri semnificative ale nivelelor de radioactivitate in mediu. Determinarea nivelului global al radioactivităţii artificiale in mediu, se realizează prin măsurarea întârziata.

În plus fata de măsurătorilor beta globale efectuate la Staţia RA, probele de mediu prelevate in conformitate cu programul standard, sunt analizate beta si gamma spectrometric la LRM Craiova.

S-au efectuat un număr de 4562 analize beta globale (imediate şi întârziate) şi un număr de 4380 determinări de doză gamma externă. Ponderea numărului de analize pe factor de mediu monitorizat este prezentă în graficul următor:



Fig. 8.6.2.1.

În cursul anului 2010 activităţile specifice beta globale determinate nu au

evidenţiat abateri de la media multianuală şi nici nu au fost înregistrate depăşiri ale limitelor de avertizare.

8.6.3 Radioactivitatea aerului

În figurile de mai jos sunt prezentate valorile medii lunare ale măsurătorilor imediate, la nivelul anului 2010, pentru:

Aerosoli atmosferici Procedura de determinare a radioactivităţii atmosferei consta in aspirarea pe filtre a aerosolilor atmosferici şi măsurarea radioactivităţii filtrelor la diferite intervale de timp. Contribuţia radionuclizilor naturali se observă in măsurătorile imediate, la 3 minute de la încetarea aspiraţiei.

vegetatie. 0,4%debit doza

gamma. 53,9%

aerosoli. 27,0% depuneri. 9,0%ape. 9,4%

sol. 0,4%

vegetatiedebit doza gammasolaerosolidepuneriape



Fig.8.6.3.1 Aerosoli atmosferici

Activitate specifică bete-globală, măsuratori imediate

0

2

4

6

8

10

12

Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec

Act [Bq/m3]

Aspiratia I Aspiratia II Limita de atentionare=10Bq/m3

În cazul măsurătorilor imediate ale probelor de aerosoli atmosferici nu s-au semnalat depăşiri ale nivelului de atenţionare de 10 Bq/mc.

Valorile înregistrate în cursul nopţii sunt mai ridicate decât cele din cursul zilei, datorită condiţiilor reduse de difuzie în atmosferă, diferenţele care apar între cele două aspiraţii se datorează şi alternanţei de temperatură şi umiditate noapte –zi.

Valoarea maximă măsurată s-a înregistrat în luna noiembrie aspiraţia din intervalul orar 02-07 şi a fost de 9,9 Bq/mc.

Concentraţiile izotopilor radioactivi naturali Radon şi Toron calculate s-au situat în limitele specifice teritoriului judeţului (valoarea medie anuala fiind de 10.39 Bq/m3 pentru aspiraţia I-a şi 4.77 Bq/m3 pentru aspiraţia II-a în cazul Radonului şi 0.17 Bq/m3 pentru aspiraţia I-a şi 0.07 Bq/m3 pentru aspiraţia II-a în cazul Toronului). La radioactivitatea artificială beta globală, determinată prin măsurarea filtrelor după 5 zile de la aspiraţie, toate valorile au fost sub limita de detecţie a aparaturii).

Debitul dozei gama în aer Doza gamma absorbită in aer reprezintă un indicator important al radioactivităţii atmosferei. Ea se măsoară cu debitmetru de radiaţii TIEX. Media anuala a fost de 0,083 µGy/h, iar maxima de 0,103 µGy/h, deci sub limita de atenţionare de 0,250 µGy/h. Valorile sunt la limita inferioara a expunerii naturale externe pe glob

Valorile orare ale debitului doză gamma externă nu au prezentat depăşiri ale limitelor de avertizare , variind între 0,065 – 0,136 µGy/h.



Fig.8.6.3.2.

Debitul dozei gamma absorbita in aer Medii lunare 2010

0

0,05

0,1

0,15

0,2

0,25

0,3


[uGy/h]

Sibiu Maxima Limita de atentionare=0,25 µGy/h

Depuneri atmosferice totale şi precipitaţii Prelevarea probelor de depuneri atmosferice totale (pulberi sedimentabile şi

precipitaţii atmosferice) se face zilnic, pe o suprafaţa de 0,3 mp. Radioactivitatea artificiala beta globala medie in probele de depuneri atmosferice imediate, prelevate in cursul anului 2001 a fost de 0,9 Bq/mp.zi. Maxima de 8,2 Bq/mp.zi s-a inregistrat in 4 decembrie, si este cu mult sub valoarea de atenţie de200Bq/mp.zi.

Fig.8.6.3.3.

Depuneri atmosferice totale şi precipitaţiiMăsurători imediate

2010

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9


[Bq/m2/zi]

Media lunara Maxima Limita de atentionare=200Bq/m2/zi



8.6.4 Radioactivitatea apei Radioactivitatea râului Cibin Fig.8.6.4.1.

Apa brută râul CibinActivitate specifică beta-globală

măsurători imediate 2010

0

100

200

300

400

500

600


Act [Bq/m3]

Media lunara Maxima Limita de atentionare=2000Bq/m3

Pe parcursul anului 2010 nu s-au semnalat depăşiri ale nivelului de atenţionare pentru niciuna dintre probele de apă prelevate. Valoarea maximă în cazul măsurătorilor imediate a fost de 508.4 Bq/mc şi a fost înregistrată în luna noiembrie

Concentraţiile izotopilor radioactivi naturali Radon şi Toron calculate s-au situat în limitele specifice teritoriului judeţului(valoarea medie anuala fiind de 10.39 Bq/m3 pentru aspiraţia I-a şi 4.77 Bq/m3 pentru aspiraţia II-a în cazul Radonului şi 0.17 Bq/m3 pentru aspiraţia I-a şi 0.07 Bq/m3 pentru aspiraţia II-a în cazul Toronului).

8.6.5 Radioactivitatea solului

Prelevarea probelor de sol se efectuează saptămânal, iar măsurarea beta globală a probelor se face după 5 zile. În luna iunie, se recoltează o probă de sol de pe o suprafaţă necultivată de 10x10 cm2, până la adâncimea de 5 cm, care este trimisă la LRM Craiova unde se analizează gama spectrometric.



S-au măsurat valorile după cinci zile de la prelevare, după uscare şi sitare. Valorile medii se situează în jurul a 0.33 Bq/g valoarea maxima 0.38 Bq/g. 8.6.6 Radioactivitatea vegetatiei

sunt prelevate săptămânal, masurarea beta globală a probelor efectuându-se la 5 zile de la recoltare. Perioada de prelevare a probelor de vegetaţie spontană este aprilie – octombrie. În luna iunie se prelevează o proba de vegetaţie spontană de pe suprafaţa de 1 m2, care se trimite la LRM Bucureşti unde se analizează gama spectrometric.

S-au măsurat valorile radioactivităţii la cinci zile după prelevare, după procedura specifică de preparare. Valorile medii se situează în jurul a 0.,15 Bq/g masă verde, valoarea maxima =0,1751 Bq/g.

Fig.8.6.6.1. Vegetatie 2010

000

0,1530,14890,1692

0,1570,17510,13880,1639

000

0,2

0,4

Bq/ g

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Sol si Vegetatie activitate specifica beta-globala

medii lunare 2010

Sol Vegetatie

8.6.7 Programe de supraveghere a radioactivităţii mediului în zonele cu

fondul natural modificat antropic

În cursul anului 2010 Staţia de Radioactivitatea Mediului Sibiu nu a executat prelevări şi măsurători de probe în afara programului standard pentru urmărirea radioactivităţii.

Concluzii:

In judeţul Sibiu, radioactivitatea factorilor de mediu studiaţi, s-a situat in anul 2010 in limitele fondului natural de radiaţii.

8.7 Poluarea fonică şi sănătatea



In condiţiile civilizaţiei contemporane, omul trăieşte într-o continuă

ambianţă sonoră. Marea majoritate a activităţilor omeneşti este generatoare de zgomote. Poluarea sonora poate fi generată de surse naturale şi surse artificiale. Omul este afectat îndeosebi de sursele artificiale de zgomot; dintre acestea amintim: traficul auto, traficul feroviar, traficul aerian, zgomotul provenit din industrie, construcţii, zgomotul provenit de la societăţi comerciale, etc. Măsurătorile efectuate în municipiul Sibiu arată că nivelul zgomotului în orele de vârf depăşeşte limita maximă admisă.

Solicitarea continuă a sistemului nervos de către un climat sonor zgomotos, duce la manifestări nespecifice de tipul diminuării atenţiei, instalării unei stări de oboseală, cefalee, ameţeli, tulburări de somn, irascibilitate, proporţionale cu nivelurile şi durata expunerii. Aşadar poluarea sonora provoacă la nivelul organismului uman o serie întreagă de efecte începând cu uşoare oboseli auditive până la stări nevrotice grave şi chiar traumatisme ale organului auditiv. Fiecare individ percepe zgomotul în mod diferit, în funcţie de următorii factori: vârstă, temperament, starea de sănătate, factori externi.

În funcţie de numărul de locuitori, municipiul Sibiu nu s-a încadrat în categoria de oraş pentru care Institutul Naţional de Sănătate Publică Bucureşti a elaborat metodologia de supraveghere a efectelor zgomotului asupra sănătăţii populaţiei . 8.8 Tendinţe

UE colaborează îndeaproape cu guvernele naţionale şi cu experţii pentru a promova mediile sănătoase şi pentru a contracara ameninţările la adresa sănătăţii.

Comisia Europeană a adoptat o abordare integrată implicând toate părţile interesate. Abordarea include :

• Strategia europeană privind mediul şi sănătatea, adoptată în iunie 2003, intenţionează să contribuie la :

-reducerea ratei bolilor cauzate de factori de mediu , -identificarea şi prevenirea noilor ameninţări asupra sănătăţii reprezentate de factorii de mediu , -întărirea capacităţii UE de a crea noi politici în domeniu.

• Planul de acţiune privind mediul şi sănătatea -2004-2010 - a fost adoptat in iunie 2004, în vederea implementării strategiei UE în domeniu, având ca scop îmbunătăţirea cunoştinţelor asupra legăturilor dintre boli şi factorii de risc ambientali, prin integrarea datelor de monitorizare obţinute în domeniul mediului cu cele din domeniul sănătăţii publice şi a facilita comunicarea dintre autorităţile de la diferite nivele ;

• Grupul consultativ pe probleme de mediu şi sănătate, pentru a implica cei mai importanţi factori interesaţi.



Declaraţia Finală a celei de a cincea Conferinţe interministeriale desfăşurată între 10-12 martie 2010 la Parma stabileşte cum trebuie implementate eforurile privind sănătatea şi mediul în Europa, bazate inter-alia pe "CEHAPE" Children' s Environment and Health Action Plan for Europe. Comisia sprijină focusarea pe ameninţările cheie ca: impactul schimbărilor climatice, inegalităţile socio-economice şi rasiale, povara bolilor netransmisibile în legătură cu condiţiile de mediu şi dezastrele naturale.

Este de notorietate faptul că aplicarea principiului dezvoltării durabile, care presupune armonizarea problemelor economice, sociale şi de mediu fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi, este singura cale raţională de dezvoltare la ora actuală.

Elaborarea Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila (SNDD) a României intr-o forma revizuită conform obiectivelor convenite la nivel comunitar şi prescripţiilor metodologice ale Comisiei Europene (C.E.) a fost stabilită prin Hotarârea de Guvern Nr. 1216 din 4 octombrie 2007 Lucrarea reprezintă un proiect comun al Guvernului României, prin Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile şi Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD).

Strategia stabileşte obiective la orizonturi de timp 2013 şi 2020 . La nivelul judeţului Sibiu Planul Local de Acţiune pentru Mediu pentru

perioada 2007-2013 prioritizează problemele şi stabileşte obiective generale şi specifice privind soluţionarea principalelor probleme de mediu care influenţează direct sau indirect starea de sănătate a populaţiei din judeţ. Finalizarea măsurilor din planul de acţiuni anexă autorizaţiei integrate de mediu emise pentru SC SOMETRA SA privind reducerea progresivă până la încadrarea în CMA a emisiilor de pulberi cu conţinut de metale grele Pb,Zn,Cd şi reducerea emisiilor fugitive, realizarea acţiunilor de împădurire a dealurilor din vecinătatea oraşului Copşa Mică, finalizarea lucrărilor la centura ocolitoare a municipiului Sibiu, finalizarea lucrărilor la o serie de proiecte privind extinderea sau înfiinţarea sistemelor de alimentare cu apă şi reţelelor de canalizare cu staţii de epurare în mediul rural cu ar fi Cristian, Orlat, Sălişte, Gura Râului, Slimnic,Boiţa, etc, înfiinţarea sistemului de colectare selectivă a deşeurilor în multe din localităţile din mediul rural, extinderea razei de activitate a operatorilor de salubritate la localităţile din mediul rural, constituie paşi mici dar siguri spre ameliorarea impactului exercitat de calitatea factorilor de mediu asupra stării de sănătate a populaţiei judeţului Sibiu .

O monitorizare atentă a atingerii obiectivelor stabilite prin PLAM, în paralel cu monitorizarea stării de sănătate a populaţiei, va fi de natură să ilustreze tendinţele de ameliorare a stării de sănătate şi satisfacţie a populaţiei în raport cu calitatea factorilor de mediu. Director Executiv Şef serviciu Monitorizare Daniela STOICA Ionel Stelian NAICU

Jud. Sibiu Raport anual 2010 FINAL - anpm.ro

Documents

Transcript of Jud. Sibiu Raport anual 2010 FINAL - anpm.ro