Jocuri - exercitiu pentru preşcolariEducarea limbajului

Jocurile - exercitiu sunt acele activităţi care îmbina armonios învăţarea cu jocul, care creează un climat destins, favorabil învăţării, transformând comunicarea dintre educatoare şi copii într-un proces afectiv-emoţional, motivant, creativ şi activ. Avantaje ale folosirii jocurilor-exerciţiu:-educatoarea reuşeşte să transmită / să verifice / să consolideze cunoştinţe, să exerseze procesele cognitive într-o atmosferă relaxantă, atractivă;-elementele distractive stimulează interesul, curiozitatea şi atenţia copiilor;-asigură largi posibilităţi de activism intelectual: stimularea operaţiilor gândirii, exersarea capacităţilor de simbolizare, de abstractizare, capacităţi ce nu se pot forma decât prin exerciţiu;-stimulează şi modelează viaţa afectivă a copiilor, permit socializarea şi interrelaţionarea mai rapidă, stimulează cooperarea şi comunicarea;-copiii sunt deprinşi să respecte reguli, să asimileze modele de exprimare, de comportamente sociale;-creează o ambianţă de comunicare, de interacţiune informaţională extrem de stimulativă;- fiecare joc-exerciţiu este susceptibil la mai multe variante. Astfel copiii sunt atraşi, stimulaţi să imagineze jocuri similare, să stabilească ei înşişi reguli, să participe intens şi activ;- au un accentuat caracter interdisciplinar, permiţând educatoarei să exploreze aproape toate categoriile de activităţi şi să realizeze cele mai diverse obiective;- pot fi folosite în orice moment al zilei sau al unei activităţi comune sau ca activităţi de sine-stătătoare;- sensibilizează copilul faţă de cuvinte şi folosirea lor într-un mod plăcut, dezvoltând în timp aşa numitul „ simţ al limbii”;- cultivă ordinea în gândire şi logica în exprimare, favorizează acumularea experienţelor verbale şi a capacităţilor de verbalizare;- permit identificarea tulburărilor de limbaj şi ajută la corectarea sau ameliorarea unora dintre ele;- au o importantă contribuţie la dezvoltarea auzului fonematic.

EXEMPLE:

-„Cine face aşa?”- „ham, ham, miau, piu, piu, cotcodac, clonc, groh, groh”- -„Cum face?”- gâsca, raţa, şarpele, vântul, cucul, albina, ceasul deşteptător, locomotiva, ploaia. - „ Cum cântă? – vioara, toba, trompeta. - „ Repetă după mine!” – „pu-pu-pu, cri-cri-cri, cirip-cirip, behehe, cot-cot-dac, cioc-cioc, mor-mor, ţup-ţup, bâz-bâz” - aceste 4 exemple permit exersarea pronunţiei prin utilizarea onomatopeelor. - „Spune cum spun eu!”- capră, ţânţar, şarpe, răţuşcă, rămurică, veveriţă. ( cuvinte care conţin sunetele problemă ale limbii).- „ Cum e corect?”- „ laţă sau raţă, cleion sau creion, iepulaş sau iepuraş, male sau mare,

1

gădiniţă sau grădiniţă”. Acest joc poate fi denumit şi altfel: „ Am spus bine, n-am spus bine”, „ Aşa da, aşa nu!”.- „ Să rostim cuvinte cu sunetul R: rândunică, rămurică, rama, Rică, râu. Se poate repeta poezia „ Rică nu ştia să zică…”. Se adaptează jocul pentru sunetele dorite, sunetele care creează copiilor dificultăţi de pronunţie: s, ş, t, ţ, z, v.- „ Cine, ce face?”- Cine face pâine?, Cine conduce maşina / avionul / racheta / vaporul / căruţa / tractorul?, Cine tipăreşte cărţile?, Cine zideşte casele?- se adresează întrebări pentru diverse meserii.- „Ce este, la ce foloseşte?”- se folosesc diverse obiecte.-„ Ce poţi face cu…?- o hârtie, un băţ, o cutie, un cerc. Este un mod excelent de a verifica pronunţia, volumul vocabularului, nivelul imaginaţiei, creativitatea copiilor. -„ Unde lucrează? – educatoarea, medicul, tipograful, librarul, farmacistul, croitorul, cizmarul, măcelarul, bibliotecarul.- „ Zboară, zboară!”- Educatoarea spune: „Zboară, zboară rândunica”, iar copiii imită zborul păsării. Copiii pot fi păcăliţi: „ Zboară, zboară scaunul / masa / câinele”. Este un joc-exerciţiu amuzant, reconfortant, dinamic.- „ Şi cuvintelor le place să se joace!”, „ Şi cuvintelor le place să fie alintate”-pentru diminutive, singularul / pluralul substantivelor.-„ Dacă este …, înseamnă că nu este…!”- pentru antonime. Educatoarea spune: „Dacă este SCUND, înseamnă că nu este ÎNALT ”, „ Dacă este FETIŢĂ, înseamnă că nu este BĂIAT ” . Se pot face referiri concrete: „Daca mingea aceasta este MICĂ, înseamnă că nu este MARE”, „ Dacă bunicul lui Gigel este BĂTRÂN, înseamnă că nu este TÂNĂR.”- „ Ce este şi cum face?”- se împart jetoane, copiii recunosc obiectele reprezentate prin desen, pronunţă numele lor, imită glasul lor (dacă sunt animale, insecte, păsări), reproduc sunetele scoase, dacă sunt obiecte zgomotoase- ceas, telefon, sonerie, pot construi propoziţii folosind denumirea obiectelor. Se pot atinge multe obiective.- „ Eu spun una, tu spui multe/ eu spun multe, tu spui una”- se poate desfăşura oral, fără material didactic, dar şi folosind jetoane, imagini diferite, adecvate unui proiect tematic în desfăşurare.- „ Cine-i atent şi gândeşte, repede ghiceşte!”- dezlegare de ghicitori.-„ De-a cuvintele” -se aleg cuvinte diferite, se introduc în propoziţii, se despart în silabe, se stabileşte sunetul iniţial / final.- „ Ce se potriveşte?”- se împerechează cuvinte, imagini, jetoane, cartonaşe colorate, siluete. Copiii compară, stabilind asemănări, deosebiri, legătura dintre obiectele împerecheate. Este un mod simplu de a exersa operaţiile gândirii: analiza, sinteza, compararea, clasificarea, selectarea.- „Spune ce vezi!” – descrierea unei imagini, unui obiect cunoscut sau necunoscut de copii. - „Rosteşte după mine!”- educatoarea pronunţă construcţii monosilabice nonsens, copilul repetă – ba-be-bi-bo-bu, ma-me-mi-mo-mu, za-ze-zi-zo-zu, ţa-ţe-ţi-ţo-ţu, ram-tam-tim, dim-don-dum etc.- „ Cine ţi-a dat jucăria?”- „ A, al, ai, ale cui sunt jucăriile / păpuşile/ creioanele ?”- „ Împreună să rostim!”- recitarea sacadată a unor silabe, însoţind fiecare rostire de bătăi din palme sau lovituri în masă. Se pot folosi versuri ale poeziilor învăţate anterior. Pe lângă distracţia copiilor, se realizează şi o repetare a textelor poeziilor.

2

- „ Mai spune ceva!”- se dă un cuvânt, se cere adăugarea altor cuvinte care au legătură cu cel iniţial. Astfel, în joacă, copiii construiesc propoziţii simple şi dezvoltate. - „ Joaca silabelor”- se despart cuvintele în silabe, apoi se reunesc silabele, refăcând cuvântul. La despărţirea cuvintelor în silabe eu folosesc mai des tehnica „ mâna sub bărbie”, deoarece este un mod foarte clar de marcare a fiecărei silabe. Când reunim silabele, subliniem cu arătătorul, în aer, cuvântul refăcut.- „ Găseşte perechea!”, „ Aceste 2 obiecte pot fi împerecheate?”, „Pereche-nepereche”, „ Ce se potriveşte?”- un mod de a exersa operaţiile gândirii, de a pune copilul în diverse situaţii verbale.-„ Unde ai aşezat jucăria?”, „ Arată şi spune unde pui acest obiect!”, „ I-ai găsit locul?”,„ Ce este şi unde se găseşte?”- vă sugerez mai multe denumiri pentru jocuri care au aceleaşi obiective: verbalizarea acţiunilor, dezvoltarea orientării în spaţiu, familiarizarea / consolidarea denumirilor poziţiilor spaţiale, dinamizarea grupei, distracţia copiilor.- „ Cui dai jucăria?”, „ Al cui glas ai auzit?”, „ Cine te-a strigat?”, „ Recunoşti glasul?”- „ Strigă-l pe nume!”, „ Spune-i pe nume!”- „ Joaca cuvintelor”- se pot atinge o multitudine de obiective: capacitatea de a formula propoziţii, de a despărţi în silabe, de a stabili poziţia anumitor sunete în cuvânt, de a verbaliza, plus dinamizarea grupei. Se pot folosi metode interactive de grup.- „ De-a rimele”, „Potriveşte aceste 2 cuvinte!”- „ Ce-ţi spune cartonul tău?”- se dau jetoane care reprezintă acţiuni explicite: a merge, a mânca, a vorbi la telefon etc., copiii imită acţiunea sugerată, ceilalţi ghicesc şi execută mişcarea respectivă.- „ Jocul numerelor”- copiii poartă o cifră pe piept, un ecuson, educatoarea dă sarcini, numind doar cifrele. Ex.: Numărul 5 spune o poezie de toamnă sau numărul 8 desparte în silabe cuvântul…, numărul 1 sare intr-un picior etc. Sarcinile sunt gândite în funcţie de obiectivele urmărite de educatoare.- „ Recunoaşte personajul!”, „ Cine spune aşa?”, „ Recunoaşte cine spune”- se reproduc replicile anumitor personaje din poveştile cunoscute. Copiii pot dramatiza fragmente din poveşti.- „ Miră-te, întreabă!”, „ Pune o întrebare despre…”- copiii sunt puşi în situaţia de a formula şi adresa întrebări, de a transforma propoziţii enunţiative în exclamative sau interogative.- „ Ce s-ar întâmpla dacă…?”- exerciţiu de perspicacitate şi creativitate.- „ Când se-ntâmplă?”-acest joc-exerciţiu vine în completarea celorlalte activităţi din cadrul proiectelor tematice referitoare la anotimpuri.- „ La ce m-am gândit?” – se descrie un obiect, copilul ales ( se pot folosi numărători ) ghiceşte despre ce obiect este vorba. Dezvoltă gândirea, în mod special capacitatea de analiză-sinteză, de a face deducţii. Aceste câteva exemple de jocuri-exerciţiu pot fi folosite de educatoare în funcţie de tema proiectului, de obiectivele şi conţinuturile propuse.

Educatoare Şerban Georgeta, Grădiniţa cu Program Prelungit nr.3, Călăraşi.

3