OCT7WIT1N noon

INSEMNARILLJNUI TRFCATOR

CRAMPEIE DIN SI3UCIUMARILE DELTI NOI.

TIRTID, 1911.,,TRIBUNA" INSTITUT TIPO-ORTIFIC NICHIN SI CONS.

OCTTWITiN Gouri.

INSEMNARILEUNUI TRECATON

CRAMPEIE DIN SBUCIUMARILE DELFT NOI.

TIMID, 1911.nTIRIBUNFI. INSTITUT TIPOGRIIFIC NICI-HN $1 CONS.

N'as mai fi desgropat din vralul de foi ingdlbeniteaceste pagini,dacd dusmdnii mdrunte si ocara unor sufleteinguste nu m'ar fi silit sd privesc inapoi si sd-mi cum-

pdnesc din nou toate alergdrile condeiului. Recetindu-miarticolele publicate in diferite ziare, cu deosebire in revistaTara Noastrii" "TrMunts", am strins intr'unmdnunchiu o parte din ele si le dau aici publicului cetitor,care le va judeca dupd cuviinfd. Fireste, cd toate acestecrdmpeie din sbuciumul unui suflet nu pot fi privite dealtcu mdsura de iudecatd ce se cuvine articolelor de ziarinfiripate din indemnnl unor clipe trecdtoare scrise fdrdaltd pretentie, decdt de-a contribui din inimd curatd la muncade indrumare a unui popor ingenunchiat, pe care suntemdatori sd-1 lumindm, fire-ar oricdt de multe procesele pro-curorilor unguri oriceit a'e indcrite iniuriile ciircotasilor17 Wri.

si

si

si

0. G.

Pro domo.Dragul meu prieten,

MA intorc dela Luvru. De trei sAptamani sant pelerinulacestui minunat sarcofag al gloriei omenesti. Zi de zi ii urctreptele de marmura, ratAcesc pe coridoarele nesfirsite, mdopresc dus pe ganduri la sicriul unui rege assirian, imi plecochii tulburati de zimbetul unui sfinx, ori ma pierd in joculde lumini si umbre in cari penelul lui Rembrandt a prins viata.NicAiri nu simti, ca aici, rAsufletul vesniciei. NAzuinteleomenesti yin de departe, din inceputul vremilor si-si aruncdstrafulgerarea in viitorul necunoscut. Toate cate le vezi injur de tine, intreg acest tintirim in care dorm alaturi Dionysossi Astarte, finite, centauri, satyri, bieti idoli prAbusiti siatatea IntrupAri chemate la viatA de crucea lui Christos,toate aceste crimpeie rupte din eternitate par niste meteori,cari se desfac din haos, taie o dungd de fuming pe albastrulboltii nemArginite si trec mai departe... Cum le privesti asasi le Iasi sd ti-se strecoare pe dinaintea ochilor, simti cdfiecare ti-a picurat in suflet ceva, cd fiecare a alungat Cate opatimd din incAperile tale ascunse si-a pus in loc un gandnou, o simtire mai curatA... Si and te depArtezi esti mai usor,mai bun, mai limpede. Te invAluie Inca niultd vreme farmeculdureros si bland al trecerii eterne si intorcandu-te acasd inastfel de clipe, in odAita ta singuraticA, cum stai asa, rdzi-mandu-ti in palme fruntea infierbantatA, esti un judecAtor maidrept ca de alte ori ...

In astfel de clipe sant eu, dragd prietene, acum candcetesc scrisoarea ta cu rindurile ei linistite, cu scriitura lorcalmd si adusd frumos pe hartie, ca niste siruri de mArgele.Tu imi trimiti vesti din Ardeal, imi povestesti de frAmantärilede pe pAmantul meu si-mi spui asa de frumos sd rAman catmai mult departe, sd-mi scald sufletul in lumina occidentuluisi sA cobor cat mai rar pe arena ingustd a hartuielilor noastre

6

de acasä, cafi sant mici si ingrate. lar ca dovadd a acesteiintunecimi de inimA si de minte imi trimiti si cateva foi dingazeta dela Budapesta, in care domnul BirAut si niscai prietenianonimi ai dansului ma injurd si cautà sd-mi Med apa intoate chipurile. De incheiere mai adaugi, cu oarecare mu-strare bAtraneascA, care pe tine te-a prins totdeauna : Amfost in veci de parerea, cA scriitorul trebuie sä pästrezedistanta. SA fie un observator, care priveste dela mal fluviullarg si murdar al vietii. SA nu se arunce in valuri. Ti-am spusde-atatea ori, cd mi-se pare o cheltuiald inutild de nervi side energie, ca tu, in loc de-a rAmanea in izolarea splendidda unor probleme artistice, sä te apropii de realitatea vulgarda vietii noastre. DacA o faci, iacA ce pAtesti... BirAutii sivice-birdutii se svarcolesc in mocirlA si noroiul stropeste...De ce nu m'asculti si nu te dai la o parte ? ..."

Asa inchei tu si eu '10 recitesc din nou rindurile cuminti...Am rdsfoit si paginile cari au pArAsit tiparnita din Budapesta,le-am cantärit cu toatä linistea pe care mi-o dd depArtareasi bine inteles, cd urmez sfatul th : n'am sA ma bat nici cuBirdut, nici cu muschetarii lui anonimi, fiindcA, cum spuneamdeunAzi, ar fi cam ridicol sA apuci prastia ca sä turtestiplosnite... Dar ar fi si inegalA bAtAlia asta, doar' vezi bine cAeu niciodatd n'as fi in stare sä arunc atatea injurii grosolane,cate poate suporta un anume soi de epiderme... Astept decisä naparleascd din nou celebrul organ", sd-si schimbe gazda,sä ajungd oameni cu rAspundere in fruntea lui si atunci santgata sä dau socoteald oricand... Cu dragd inimä dau lAmuriride orclin general, dacA mi-se cer, imi spun credintele inlucrurile, unde cred cd as putea fi de folos, ba sant dispussä satisfac chiar si curiozitati inocente : cat plAtesc pensionulla Paris, de unde iau banii ca sa-mi achit biletele de tren sialte chestiuni importante, fard de cari neamul nostru nupoate merge inainte. Pana atunci insd spada mea de Toledova ramanea in teacA.

Dar tu ridici o problemä in rindurile tale, pe care odiscut bucuros si de care vreau sä ma apropiu acum, cu

7

desdvirsita sinceritate, pe care ti-o da atmosf era de seninatatea Luvrului.

Scriitorul sa pastreze distanta"... Pare-ca, aud vorbata, cum curge potolitä, cautand sa-mi indrume valurile vietiiintr'o mated prielnicd. Si cum stau aici departe, in linisteaunei odaite de student, singur si fail nici un prieten, sufletulmi-se duce inapoi, trece granita de granita, isi desface zaga-zurile si amintirile curg ...

Sa pdstrez distanta... Cat de intelept e sfatul tau, iubiteprietene si poate ca ai dreptate, dar eu n'am sä-1 urmezniciodata. Viata care curge dinaintea mea ma chiama, imisbuciumä inima si-mi infierbantä tamplele. Problemele ei maagita, chiotul ei ma tulburd, rázboiul ei nu-mi dä odilinA.Inzadar trag obloanele si inchid fereastra, degetele ei aspreimi bat la geam si ma smulg din pacea senina a artei eterne.Pe semne din asa aluat sant croiti unii oameni, sa nu-sipoata inchide sufletul inteo casuta de melc, sä le fie inimaca harfa lui Aeol, pe care vantul o atinge si-o face sa cantepsalmodii impletite din undele lui. Asa sant unii ; un ingerori un demon pe care il poarta in ei, ii impinge la luptä sinu le da rägaz, glasul lor trebuie sa rasune in strigatul celormulti si numai dupd ce-au plans cu cei nenorociti ori s'aubucurat cu cei alintati de soarta, pot sa se intoarca din nouin pacea unei linisti creatoare. Poate, cà nu-i aceasta caleacare duce la nemurire, poate cd drumetii mari ai lumii s'austiut incercui totdeauna in seninatatea olimpicd a artei lor,poate, ca tronul lor a fost prea sus, ca sa strabata pana lainaltime a lui vaierul multimei... Poate, dar eu, un biet trecatorpe acest drum fail sfarsit, eu n'am inteles niciodata aceastästralucire inghetata si la dreptul vorbind am cam sgriburitin apropierea ei...

Tu zimbesti intelepteste si misti din cap, gandindu-tela mizeriile vietii ?... Da, se 'ntelege ca seninatatea asta aizoldrii, pastrarea distantei e mai agreabild pentru spiritelearistocrate, e mai feritä de nota vulgara a vietii, e mai laadapost. E si mai comoda, mai curata, daca vrei... Afara inlargul razboiului e primejdie si mult noroi. Afara se impart

8

ghionturi, se urla durerile cari sapa sufletul si in fierbereaasta se incruciseaza uneori patimi utite. Adese te intorciMull si totdeauna plin de praf, pe and acasd e calm sibland*, acasa te asteaptä odihna perinelor moi si mirosuldelicat al unui trandafir in pahar. Si cu toate astea, acolo, inpraful de pe uliti, se seamdna gandurile si sperantele din carinasc indemnuri ce schimba temelia lumii. $i crede-ma, cd eun suflet ingust acel petronian, crede-ma cà avantul lui nuva deschide portile eternitatii, dacd in clipa cand trecandu-ipe sub ferestre valul imens al multimei, care urld si bias-tama joie foame, el se va trage in camara lui tainuitä si,cu ochii orbiti de ritmul formelor gingase, va scrie unsonet Venerei de Milo. E un mester cinic acest adoratoral marmurei reci. E un neputincios cu aripile frinte, nu eadevaratul artist, fiindca arta nu fuge de marile dureri alevietii ...

Stau si ma gandesc acum la povestea mea umila, carear putea fi trecutd sub tacere, daca nu m'ar sili s'o scor-monesc glasul ragusit al pismei si neputintei. Ma poartagandul in trecut si-mi plimb ochii peste petecul de viata devre-o cinci ani incoace, de cand m'am asezat in Sibiiulnostru. A, de sigur, urmand programul tau, ar fi fost mailipsita de sbucium, ar fi fost de loath* frumuseta viata asta,sa fi ramas numai poet, cum spui tu cam lapidar. Ian staisa socotim. Cat as fi azi de respectat de bunii nostri cetäteni,cum mi-ar zimbi de binevoitor cutare notabilitate", cumm'ar arata cu degetul matroanele si m'ar aduce ca exemplaiubitilor copilasi... N'ar fi trebuit decat sa pastrez distanta"...Atunci and am trecut mai intai pragul biroului la A so ciatie" ,

sa ma fi infdsurat in mantia mandriei mele de slugitor a luiApollo, sa stau departe de sgomot, sa trec zimbind impa-sibil ofi enigmatic, sa ma vadd lumea pe cate-o batted desub arini", singur, cu obrazul rumen de särutarea muzelor,

si tot la cloud saptamani sa iasä la tipar cate un cantec deproslavire a lui Mihai Viteazu... Ce frumos, nu-i asa ? Inlume trebuia sd cobor arare, sa spun versuri anacreonticeand vecinii mei vorbesc de posnele alegerii de popa in

,

9

Sebesui-sasesc, sd-mi tree Infirm prin plete si sa ma strambfrumos, and cocoana cutare ii opteste fetitei la spatelemele : ia sama, draga mamitii: asa sant poietii"... 0, atunciate n'ar fi altfel, dragul meu prieten... Atunci as avea cucateva volume mai mult, atunci finantele mi-ar fi mai ordo-nate si respectul mai unanim, atunci as fi sus, mandru,sfidAtor, sAnatos si obraznic, ca un cocos, care cu gusa plinade graunte canta cucuricu din virful unei gramezi de gunoL..

Asa, cA n'am urmat aceasta retetä de filozofie a vietii,ca n'am pAstrat distanta, fireste roadele sant mai amare. Amparäsit in atatea rinduri racoarea dulce a Olimpului, ca sAcobor in arena patimilor i durerilor zilnice. Am crezut cAun suflet curat, pus ori si unde, ii revarsd lumina lui ca unopait in intunecimea unei chilii... Am crezut, ea indrAznealacinstitd, care se naste in sufletele robite de frumos, trebuiedusd acolo in marele atelier al vietii, unde se dospesc forteleunui popor. Asa am crezut si asa am mers inainte : am facutgazetii in care am rdscolit pa c.ate, am tras de par necinsteasi am lovit la mir pe ipocriti, am aruncat suflet si nervi, amiscalit polite si-am rAgusit la adundri de popor, am alergatprin ungherele Europei sa bat treptele muzeelor si sa sgribursub portile de triumf asa nehodinit, urmand inaintedrumul unei hotdriri nestramutate, stau i astäzi in fata vietii,lipsit de consideratia deaproapelui, batjocorit cam tot lapatru saptamani de dl lorga, cam incurcat in datorii si insultatde scribii lui Biraut, asa mai tralesc Inca, si de-aici, dincoltul Parisului, din oddita asta sardcacioasä, imi trimit acasagandurile. Negresit CA mult noroi m'a stropit in acest drumpe care mi-am risipit sufletul, dar, dragd prietene, acest noroimi-a atins numai haina : inima mi- am pastrat-o curatA... *i,cine stie, daca pe urma samAnaturii mele nu va fasdri ceva...

De-aceea, lasd-ma sA rnerg si mai departe pe acestdrum si sA renunt pentru totdeauna la norma oratiand dinodi profanum vulgus"... Lasa-ma sA raman ce-am fost sipânà azi : un glas smuls din vaierul celor multi... Cat desprevisuri de sefie" si alte grave calitati de ilustru barbat", sanu mai vorbirn. Nu-mi trAznesc prin minte, dragul meu,

Si

10

asemeni ambitii si te asigur, cd atata tinerete noi avea tot-deauna, ca sä nu rivnesc un loc in fruntea mesii...

$i acuma, de incheiere, o amintire rAzleatA, care-mi vinein condei. In pribegia mea sm ajuns odatä pe coastele Vesu-vului. Sub cerul albastru urcam campiile intinse de lavamoartà, de-asupra cAreia crescuse iarba... Oprit o clip& stausi ma uit spre virf. Era intunecat si din craterul aprins se ridicausuluri negre de fum. M'am infiorat in clipa asta, trupul mi s'arAcit... Mi-am dat seama, CA sub picioarele mele clocoteste alume care se sbuciumd necontenit si in orice clipitd poateacoperi cu torente de foc intreg cuprinsul. $i cum am statasa pironit locului, cu sufletul stapanit de fiori, privirea mi-aratacit departe... $i inchipuieste-ti ciudatenie ce am vazut !La vre-o douAzeci de pasi de mine, un animal tacticos,linistit si cuminte isi vedea de treabd. Pdstea seriosul magarsi Vesuvul fumega mai departe... De ce rizi ? Mi-ai elicitvorba. Da, asa am vrut sd zic : multi magari avem noi inArde al, cari pasc pe coastele Vesuvului no stru...

Cat vom mai putea, sä ne tinem 'Inca departe de eidraga prietene.

Paris, Decembre 1910.

Pe drum nou.Neamul nostru in aceasta tail traieste astazi zile grele.Loviturile ce-am primit incep a durea. Pas de pas se

cuceresc pe rand toate acele redute in cari a strajuit ani in-delungati puterea noastra. Indärätnicia rezistentei a inceputsä ne slabeascd. Purtam o luptä inegalä, suferim infrangericontinue si toate indemnurile noastre de viata sunt strivite.

Aceasta framantare chinuita lasä urme in suflete. Sesimte un val de descurajare care intuneca credintele in zivade mane. Deprinsi sa ingropam in fiecare zi, noi ajungemstapaniti de aceasta atmosfera de jale si ne imprietenim totmai mult cu rostul de judecata dureroasd a biruitilor.

Se desluseste tot mai mult acest semn al vremii.Vedem carturdrimea noasträ cum isi supune treptat su-

fletul imprejurarilor schimbate, cum din aceasta targuire in-delungd cu soarta se ivesc indemnuri bolnavicioase, alergaripripite dupa capatuialä, porniri de egoism ingust si sterp.Zi de zi rdsar tot mai multi oameni fara culoare, cari dintacere isi fac o norma de viata si predica intelepciunea ca-pului plecat. Vedem tineri cu carte, hamesiti de setea banului,vanatori de trebsoare. Se fac targuri urite, legaminte rusi-noase. Orice loviturd indreptatä impotriva neamului intregnu mai are darul de a surprinde, de a infierbanta, de a aducein miscare fibrele unei mandril ranite. Se aud numai mur-murdri domoale, indbusite cu graba. Traim inteo vreme incare ne irnpacam usor si cerem tot mai putin. Putereanoastra de viata ajunge la o mated tot mai ingusta. *1, ca osuprema ironie a acestor zile fara noroc, ni-se ivesc tot maimulti negustorasi mititei, abilii fdcatori de pace", sufletepipernicite de taraba, cari nu s'au patruns nici and de fiorulmaret al razboiului. Tot mai multe colturi de gazete cucerescacesti oameni midi si cuvantul lor, care papa bine de curandne alunga sangele in obraz si ne inclesta purnnii, astaziabia trezeste mustrari cu rasunete cari se risipesc.

12

Ce sa mai spunem despre taranii nostri ? Ei bietii isitanjesc traiul amarit de pe o zi pe alta. Se supun rabduriiranduelilor apucate din batrani : duc plugul de coarne, tinposturi si dau sarindare, plätesc darile, asculta cuvantari detot felul si rnerg la vot cand ii indeamna domnii dela oras.Dar intreagd viata lor se petrece intr'o nesfirita nedurneiire.In toata tragedia asta mare de strivire indelunga, ei ramancu ochii inchisi. Traesc si se trudesc si mor, primind toateloviturile ca venind de undeva de sus, din ursita unei zodiirele. Nimeni nu se ingrijeste de ei, nimeni nu-i lamureste,nimeni nu-i indeamna. De atâtea-ori li-s'au spus voibe fru-mc ase, fagadu.nte cu juraminte grele, Meat cuvintele incepa-si toci rostul inaintea acestor pagubasi patiti... Cand in-cepe sd le mijeascd inaintea ochilor, ii auzi spunand adevaruride o dumerire amara cari nu cuprind nici decum laude pentrudomnii nostri".

In aceste zile de lancezealä, and aproape toate aseza-mintele ni-se istovesc sub porunca legilor nouä, singura armade a parare si indrumare ne mai ramane cuvantul scris.

Indatoririle presei noastre sunt mai multe azi. Tot ce ausavarsit 'Ana deunazi scoalele a caror porecla se spoiesteacurn prin toate satele noastre, va avea sa implineasca ga-zeta care ajunge in man taranului. Toate indemnurile ne-sandtoase ale unei culturi straine, cari cuprind ca o pecinginesufletele carturarilor, vor trebui infrante de inviorarea calda aunei educatii cari isi gäseste temeiul in cultura noastra na-tionala. Alaturi de aceste presa zilelor noastre e singurulmijloc de propaganda si de control intr'o societate care inurma unor stari de viata cu totul exceptionale ne infati-seaza o multime de porniri condamnabile.

Vremea noastra e o vreme de luptä. Aceste zile nu auciasuri menite pentru truda migaloasä a sporurilor incete.Noi nu traim astazi viata oranduita a vremurilor de pace,cand munca se desfasurd in match' trainica, hotarita de por-nirile firesti ale sufletului. Azi sunt trebuinte de implinit carichiarna, cari tulbura orice inima simtitoare. In vreme derázboi dascalii se ridica dela masa lor de scris, poetii se

13

degpart de muzg, pictorii isi aruncä penelul si, pdstrând insuflet visul lor, ei se insiruie alAturi de oteni pe câmpul debataie. Astfel e vremea noasträ. Ne cere tuturora o infra"-tire de forte, o strângere a rândurilor pentru apärarea uneiaveri comune. Sunt zile de jertfd zilele noastre. Numaiaducând aceastä jertfd mai putem nad'ajdui ca in viitor, maicurând ori mai tárziu, va câstiga acest popor indurerat cuve-nita rdsplatà a unei munci de tihnd si rägaz...

Aceste ganduri au indemnat un mAnunchiu de oamenisa la'rgeascd cadrele acestei reviste, *) dorind ca pe viitor sd-sispund cuvântul lor in toate lucrurile pe cari le socot de in-teres, atdt pentru cärturärime, cat si pentru tdranii nostri.RCA ista aceasta se va adresa deci tuturor pdturilor de cetitori,cautând a contribui dupd puteri la munca mare de intdrire avietii neamului nostru.

Va fi de aici inainte o revistà cultural& care va insemnasi mom entele de cApetenie din viata noastrà politic& stäruindasuFra lor potrivit inriuririi ce o pot avea.

Programul politic al celor grupati in jurul acestei revistenu se deosebeste de principiile cari cälauzesc pe luptdtoriicinstiti ai neamului nostru.

Nu facem nici o fagaduint& cAci vrem sa fim judecatidupd fapte implinite.

Ca o lamurite putem adduga, cd aceste pagini nu vorfi nici and in slujba unei tovärdsii, ci vor urmari numai bi-nele obstesc. Cea mai de capetenie silintd a noastrd va fia discuta cu indräznealä cinstitd tot ce credem de interespentru viata noastrd publicA si a privi faptele de sus si dejos cu toate indrumArile unui spirit critic care se va r stirdspicat.

Astdzi, and temenelele devin tot mai adânci si cumintii'ni-se inmultesc ingrijitor, par a insemna ceva si aceste in-susiri.

*) Tara noastra .

Tabu.Dad s'ar scula acum din groapa legendarul capitan

Cook si inteo noua calatorie de exploratie s'ar opri pe acesteplaiuri insträinate, ce bun serviciu ne-ar face! Iscusit, cuma fost ursit din botez, minunatul calätor ne-ar invata repedelimba si ne-ar intelege degraba pasurile vietii. Fireste, ca dincele dintai zile ar trimite abonamentul la Romanul" si arceti pe nerasuflate obiectiva opera lâmuritoare dela Brasov.Vazand in aceste tipare epitetele cad ni-se arunca, pentrucele cateva accente raslete de critica la adresa comitetuluinational si-a unor persoane scoase la suprafatd de framanta-rea noastra politica, intelegand rasvratirea cu care suntemrästigniti in numele disciplinei de partid" si al solidaritatiinationale", Englezul ar ramanea cateva clipe dus pe On-dud, trägand rotogoale de fum din pipa lui de lemn. In cu-rand insa i-s'ar insenina fata si, lovindu-se cu palma pestefrunte, cum avea obiceiul de ate od fäcea o noua descope-Tire, ne-ar bate pe umar: By love! stati baeti, eu am maiintalnit undeva in pribegiile mele aceasta intoleranta, care nuiarta, undeva tare departe in orientul miraculos, la o calebunicica de ecuator, in insulele polynesiace: deck acolo nuse chiarna ,,discip!ind de partid" nici solidaritate nationala",acolo i-au dat un nume mai simplu si mai sugestiv, ii zice :tabu".

Pornindu-se la vorba inepuisabilul povestitor, ne-ar face-o intreaga conferenta despre desvoltarea preceptelor moralela popoarele primitive. Ne-ar arata, ca cu cat purcedem maijos pe treapta evolutiei culturale, cu atat mai multe si mairiguroase sunt oprelistile, cad stingenesc libertatea de mis-care si actiune a individului in societate. Astfel ne-ar face saintelegem degraba si aceasta manifestare din cele mai rudi-mentare a principiului de suveranitate sacrosancta, care inPolynesia e cunoscut sub numele tabu si care nu se stie cusigurantii dad astazi in zilele radiului mai exista.

15

Tabu se chiamd ,,oprelistea obicinuitä in Africa si Po-lynesia, de a se pronunta numele domnitorului". 1) Aceastäopreliste se poate estinde la nevoie asupra ofi cdrui lucru.,,Lucrurile pe cad s'a pus Tabu sunt sfinte si nu se potatinge; preotii ofi alte persoane sus puse, tabuesc dupA poftalor mice lucru, pe care vor sA-1 facd nefolositor pe seamaaltora". 2) Fireste, cd de favorurile acestei legi se impArtd-.sesc in prima linie sefii triburilor si dupd dânsii, in mäsuraputerii si bogkiei, celelalte soiuri de dignitari. In Polynesiase impart aceste legi dupd rang. Principele in calitate depersoand sfântd e tabu. A te atinge de dânsul e pAcat. A teapropia de capul lui, a te plimba macar intfun etaj deasu-pra lui, e oprit. In acest chip oprelistile numite Tabu au ve-nit in favorul fruntasilor si bogatilor pentru a le ridica pute-rea, un fel de privilegiu". 3) Se Intelege, ca norme, care decare mai crude, asigurau ainuirea acestor legi. In Polyne-sia era respectarea lor strict impusd si orice cálcare era pe-depsitä cu moartea, inafard de cazul cand Vaptuitorul aveaprieteni foarte puternici, cafi erau preoti sau fruntasi". 4)

Nu trebuie sd mai spunem, ca prin astfel de ingrädiriorice evolutie sociala era innusita si cd aceste semintii, cu-fundându-se cu vremea intr'o resemnare fatalisM, erau atinsede somnolenta si inactivitate. Acest tabu era negatiunea ori-cdrui spirit de initiativd, prin dansul se striveau in germene

9 V. Wundt: Völkerpsychologie IV. p. 111 in Africa wie in Polyne-sien verbreitete Verbot, den Namen des Herrschers zu nennen,.

2) V. Schurtz: Völkerkunde p. 231. Dinge, auf denen das Tabu ruht,sind heilig und unverletzlich; Priester u. andere bevorzugte Personen ver-mögen wilkürlich jeden beliebigen Gegenstand zu tabuiren und damit fiirandere unbenutbar zu machen .

3) V. Wundt: Volkerpsychologie IV. p. 396. eIn Polynesien sind dieTabugebote nach Rang agbestuft. Der Hauptling ist als heilige Person tabu.Ihn zu beriihren ist Frevel. Seinem Kopf zu nahe zu kommen, ja nur indem Sto ckwerk fiber seinem Haupte zu gehen, war verpont. Auf dieseWeise kamen die Tabugebote den Vornehtnen und Reichen zustatten, umihre Macht zu erhöhen, ein Privilegium ...

4) V. Dr. Eduard Westermarck: Entivickelung der Moralbegriffe. I. p.168. In Polynesien wurde nach Elis die Innehaltung der Verbote und Ge-bote des Tabu streng erzwungen und jede Uebertretung mit dem Tode be-Straft, ausser wenn der Tater sehr machtige Freunde hatte, die entwederPriester oder Hauptlinge waren .

_

16

orice criterii ale unei conceptii criti se, fill de care mergereainainte nu se poate inchipui. Societatea tanjitoare era con-damnatä deci la o stagnare in care spiritul public nu maimisca nici o unda, ca o apa moarta, fiindca influenta acestuitabu e totdeauna mehanica". 5)

Si acum, iubite cetitor, sa ne luam Minas bun dela ca-pitanul lames Cook inchis sub glie inteun petec de pamantdin insula Owaihi, sal pdrasirn atmosfera fierbinte a triburilorpolynesice si sä ne intoarcem acasa in tara noastra si a ca-ciulilor de oaie. Tabu, tabu! Nu stiu, dacd acolo in umbradesisurilor de agave, te mai tii Inca lege nenorocita, dacdnu te-au prabusit si pe tine vaporii si electricitatea in criptaadanca a atator prejudecati sociale si credinte deserte. Atatastiu, ea aici la noi te intalnesc pe toate cararile. Oprelisteade-a spune adevarul intreg asupra situatiei in care ne gaim,porunca implacabila de-a nu cuprinde in raza cercetarii anu-mite persoane si lucruri, tendinta feroce de-a incatusa liber-tatea de gandire, menajarea ipocritd a atator cuvioase min-ciuni traditionale, nu simtiti cum ne leagd mintea si ochiide-atata vreme?

Tabu, tabu! Ce nu-i tabu la noi? Ne mai vorbind demultiplul si variatul tabu al procurorilor unguri, ce nu-i tabuin larga noastrd familie de trei milioane ? De eke ori nusimti indemnul s'o rupi cu mangaierea dulceaga a unor con-ventii malaiete, sa spui adevarul in fata nenumaratelor po-ticniri ale mintii si ale bunului shnt, Cate iti rasar in cale. Teopreste insa inevitabilul tabu. Astfel e tabu sa spui, ca cu-tare avocat, care in fata unei adunari de tarani varsa lacrimifacand pe puritanul Danton, in zilele de saptamana e tov a-ras de ,,calabrias" si de sentimente cu solgabiraul ungur. Sate pazeasca Dzeu: fruntasii sant tabu. Tabu e discursul cu-tarui domn din consistor si teatrul de diletanti din Hundru-bechiu si concertul reuniunii de muzica si gainile si purceiiemigrati cu de-a sila din ograda invatatorilor drept ploconla bucataria cutarei doamne protopopese si pupaturile vre-

5) V. Westermarck: Entwickelung der Moralbegriffe: I. p. 20 .

17

unui arhiereu cu Tisza, toate sant tabu. Si tu, dacd teatingi de vre-una din aceste oprelisti, esti pedepsit aspru,nenorocit cAlcator de legi...

De-o vreme fncoace incalte s'a introdus si in politicaaceastà IngrAdire. Aici marele, sacrosanctul Tabu e comitetulnational. Te-a impins nenorocul sd spui trei vorbe oarzeneasupra unei atitudini, care ti-s'a pdrut nejustificatd, ai avutun trecAtor zimbet problematic in fata discursului sters orinemuncit al cutärui deputat de-al nostru, ai criticat slAbiciu-nile evidente dela inlAturarea cArora depinde insAs desvolta-rea normald a situatiei, ei bine, vei fi desfiintat in numelenemHosului tabu al disciplinei de partid" si al pretinsei so-lidaritAti nationale". Pe aceasta dogma e intemeiata ibtreagarevolta unora dintre fruntasii nostri impotriva ziarului Tri-buna" care a avut de astAdata imprudenta sd se abata dinogasa invechitä. Tot pe aceastd gamal se brodeazA si acuza-tiile de tradare" ale brosurii dela Brasov. Solidaritatea pre-tinde sa amuteasca toate accentele de critica, pentruca astfelsolidari in binefdcAtorul mutism sà rnergem cu pasi giganticiinainte.

Ei, nu! Asa ne nAmolim, iubitilor sefi ! Deschideti largiportile justei aprecieri, daca vreti sd nu ne inece atmosferaasta prea incarcatd de fumul de famaie al sterpelor si du-ioaselor mAguliri reciproce. Dati-vd seama, ea solidaritateanationala si disciplina de partid nu pot fi stirbite decat de-opropaganda care neagA tezele fundamentale ale partidului.CAM vreme se judeca fapte si persoane, tocmai in cadreleacestor credinte, nimeni nu are dreptul sA tragd la indoialAcinstea politica' a deaproapelui. Cel mult se poate supAra pedansul, poate sA nu-i mai scoata pAldria, ori chiar sa-1 chemela duel, cu sabia, cu pistoalele, cum ii vine mai bine la so-coteald, dar sa nu tipe tradare nationala", a se face deris. E un lucru elementar, ca faptele publice ale unui omsant a se judeca tocmai de tribunalul opiniei publice. Ceicari sAvarsesc acest lucru ingrat si dificil sunt in viata mo-derna publicistii. DesfAcute de aceasta atributiune pe cat delegitimA, pe atAt de elementarA, ziarele nu mai sunt mijloace

2

18

de educatie nationald si ori degenereazd in simple intreprin-deri comerciale, ori, in cel mai bun caz, aduc un inocentserviciu informativ.

In loc de blesteme si de vorbe mari, al cdror inteles iltociti degeaba, mai bine sldbiti-o cu acest sufocant tabu, cepune stavild unui cinstit criticism pe care astdzi il inlocuiestebombasticul retorism ipocrit. Numai in acest chip yeti salvaadevdrata solidaritate nationalä, care nu poate avea cleat unsingur razim: adevärul intreg.

In aceastd ordine de idei, deci, trebuie cinstit ziarulTribuna", care cu atâta trudd si nobild inddrdtnicie ,,apärdcu orice jertfe libertatea cuvAntului", cum spunea atat defrumos deundzi amicul meu Alexandru Vaida.

** *

Ca sunt multi, cari nu se pot impdca incd cu tendintade a schimba o seamd de dogme invechite, e prea firesc.Sunt anume fdpturi, cari in plina lumind se simt desagreabil,si sunt anume fapte ale caror proportii, reduse Ia realitatede o judecatd sincerd, pierd binisor din importanta ce li-seatribuie de altfel. E explicabild deci pe ici pe colo revolta,dupd cum se pot intelege si tresdririle unor batranete rugi-nite impotriva inovatiilor cari trec peste orizontul aplecieriiIor. Cu oare-care bundvointa iertdtoare putem scuza chiar sidesorientarea cutdrui politician din tara, care, confundândnotiunea solidaritatii nationale" cu implacabilul tabu alunora din fruntasii nostri, cade de acord cu cei cari strigddisciplind de partid" si, povätuit de o adorabild naivitate, dacreldmânt tuturor bazaconiilor rdspândite de oameni intere-sati. Cum zic, le intelegem toate astea, fiinda, slava dom-nului, cunoastem atdt de bine si tipul gloriosului fruntas re-fractar fatd de critica obiectivd si pe indcritul mosneag cu-nunat pe vecie cu a scurt si pe simpaticul domn dela Bu-curesti, impiegat clasa a doua, ale cdrui rapide solutii poli-litice se concentreazd and in propunerea de a trece doro-bantii Carpatii, cdnd in sfatul de a ne impdca cu lingua..Le tini toate astea si pe Idngd cuvenitele emotii le inghitimcu resemnare.

19

Dar nu intelegem pe maiestrul nostru Caragiale, candinteun articol recent devine aparAtorul acelora, cari confunddpielea lor proprie cu solidaritatea nationald" si and nestrigA noud tabu de Cate ori aducem vorba catus de pufinde prestigiul comitetului"... Nu intelegem si dragostea ne-tArmuritA, ce vom 'Astra totdeauna marelui nostru scriitor,

ori cat de des ne-ar trage de urechi, dragostea ace-asta ne indeamnA sA-i mArturisim, ea de astadatd II gäsimin contrazicere cu una din cele mai inalte insusiri ale nemu-ritoarei sale opere literare. Ce e Caragiale in literele roma-nesti, dacd nu strAlucitorul analist al multelor noastre nea-junsuri, spiritul indrAznet, adeseori crud, care si-a impletitnemurirea din gresurile deaproapelui ? Acesti ochi, nease-mänat de limpezi, au pAtruns in toate ungherele structuriinoastre sociale, cAci pentru ei n'a existat nici-odatä tabu. Deaceia, in once pagind ce ne-a dat, noi gäsim moartea unuitabu. $i sa multumim lui Dumnezeu, ca-i asa. Altfel n'ar filost imortalizat nici Conul Leonid a, nici Catavencu,advocat, prezident fundator al societdfii enciclopedice-coo-perative Aurora economicd romdnd", nici pururea viulZaharia Trahanache, prezidentul comitetului permanent, co-mitetului electoral",nici Tache Farfuridi,advocat,membrual acestor comitete si comi/ii"... nici atatea si atatea figurisimpatice, ca de pildä compatriotul nostru Marius ChicosRostoganu. Toti ar fi rämas acolo in umbra comitetelorpermanente" fara a fi scosi pe arena, ca sd ridd tara de eisi sa tragd invAtAturA... Cu toatä supArarea de pe vremuri aonorabililor, lumea romaneasca a rAsplAtit cu laurii nemuririipe indraznetul iconoclast si noi vom gdsi in paginile maes-trului tot atatea prilejuri de Indrumare...

$i-acum deodatd, din bun senin, cand cu treizeci de animai tarziu, asa greoi cum suntem noi, nepotii lui Rostoganu,ne apucam sia zugrAvim cu timiditate conturele vre-unuiadintre Catavencii si Trahanachii dela noi, Dvoastrd De po-runciti tabu si-i luati sub aripile ocrotitoare, opunand sboru-lui liber al gandirii, in numele cAruia ati bdiut la portileeternitätii, principiul obedientei mute ? SA fie acesta un sen-

2*

20

timent de pocAire tardivä, sau poate WI inspird credinta, alumea asta a noastrd e impecabild si comitetele" noastre deordin diferit n'au nici in clin nici in mAnea cu logica luinenea Trahanache? In acest caz din urmg, noi nu vd putemda alt raspuns, cleat rugdmintea cea mai ferbinte, de aschimba Berlinul cu Aradul sau Sibiiul nostru, de-a VA sd-14lui aid intre noi cloud luni de zile, pe urma cdrora lumearomâneascA s'ar alege cu o nond perioadd de inflorire lite-rard a rnaestrului reintegrat intre tipurile lui...

Impliniti-ne, nene lancule, aceastd dorintd si coboriti lanoi. VA ateptdm cu casa si cu inima deschisA. VA asteptamcu flori si cu glume, cu antecele noastre ardelenesti si cuadorabila noastrd sintaxd! Veniti! PAnd atunci, ins& VA rugAmin numele operelor complete ale marelui Caragiale, sä nu nemai strigati tabu si sa nu ne mai osAnditi, dacd ne dam cuStan, nu cu Bran. E destulA pacoste pe capul nostru lapidareade care ne impArtAsim aici acash, cAci zau, nu e o placeredeosebitä, ca pentru fiecare rAnd unde ai zugravit un neajunssocial, sd intAlnesti zi de zi un domn burzuluit, care sa seuite urdt and te vede si sd murmure in barn : la mine s'agandit mizerabilul Asta and a scris despre mAgarii, carip4teau pe Vezuv... Suntem pedepsiti indeajuns asa fel, fiindcA-mi inchipuesc, CA nici d-voastrd n'ati avea o surprizA dincele mai placute, cAnd, trecAnd pe podul Mogosoaiei, v'artAia calea un domn care iese dela Cosman", un domn cujoben, un domn necunoscut si tAfnos : De ce mi-ati insultatsotia in schita Mici economii" din ,,Momente" ? Degeaba,vd faceti nu stiu eu ? pe mine m'ati vizat in personajulLiacu Verigopol !...

N'ar fi nici o plAcere, nu-i asa, maestre ?*

In istoria literaturii e un fenomen, cu care ne intAlimdes, ca marile personalitAti, in ajunul bAtrAnetii, sä-si renegetrecutul lor literar. Astfel a fAcut Gogol, avântatul aparAtoral ideilor liberale, care in apusul vietii a devenit un bogoslovreactionar, arunandu-si in foc romanul ,,Suflete moarte".Astfel Tolstoi si ati altii...

21

Sa nu fie ispitit cetitorul, care cu drept cuvânt punenumele lui Caragiale aldturi de marii ganditori ai omenirii,sA nu fie ispitit de aceste atitudini si sä-i atribue asemenislAbiciuni ale bAtrAnetei...

Ar gresi cumplit, pinda mesterul nostru e si azi in multemai tAndr deck noi. In orice caz este atAt de tAnAr, ca sänu apuce prastia si sä ne loveascd pe noi, bAietandri ne-wednici, cari cu o singurà insusire ne putem lAuda: stdruintaindaratnica de-a cAlca in urmele InvAtAtorului...

Dreptul criticei.Un unchias cu ochii vii, care a vgzut multe in cei vreo

patruzeci de ani, de când se frknânta in lumea noastrk ve-nind odatä vorba de tipicul gazetkiei la noi, de distanta intrerealitatea lucrurilor si felul cum aceste se oglindesc in cer-neala tiparului, mi-a pus maim pe umär si, zâmbind cu ironiefinä, a inceput sd-mi povesteasa...

Stai sd vezi, cum se scriu gazetele noastre, incepeMirka.. Il cunosti pe Asia al meu, pe scriitorul, pe Gheorghe.Cum stii, e om cum se cade si-si vede de treabk Intr'o Lunidimineata ma pomenesc CA nu vine la birou. Astept nerab-dkor, se face zece, unsprezece, nu vine... M'am necäjit,aveam o groaz5 de lucru... Ce sa fac, a trebuit sd isprgvesceu tot si sä las alte treburi... Dupa mask pe la patru, iacanimereste, inträ tiptil, cu ochii in pdmânt si cu pasii marunti.Ma uit la el cam iesit din Otani si incep sä-1 descos : Asane-a fost intelesul, Gheorghe? Bietul om ingälbeneste, s'apropiede mine si-i tremurd glasul : Iarta-ma, dornnule, dar om farapricepere, am pkit o prostie... Ce-ai patit ? M'au pus pa-catele de m'am dus ieri la adunarea generald a reuniunei...in satul... Am plecat dimineata cu àstia doi, cu presedintelesi cu secretarul... Zic sa vkl si eu cum merg lucrurile astea,om tank, e bine sä iei seama. Sä vedeti... Am ajuns acolo...Satul gol... Oamenii pe la fang... Ce adunare sä tii ? N'a fostnimic. Ne-am asezat in scoald vreo sapte insi : popa, dascalulsi vreo trei tärani, bkrani neputinciosi... Au vorbit acolo unceas de vreme si presedintele si secretarul, era o caldurdgrozavd si ascau Rumanii... Dupdce am isprdvit, ne-am dusla pkintele. 0 stii pe preuteasa, e muiere harnica si tine laoaspeti... Ne- a facut o varza cu sarmale, de ne fugeau ochii...Ce sia zic ? Ne-am asezat cu temeiu si am mânat-o... Arepopa un yin dela Cut, cam acrisor, dar vine minunat cu bor-viz... Si asa inainte... la einei... la sase... Am lungit-o pdna'la dna", au mai nimerit si niste Tigani de laGarbova si s'a

23

facut latd !... La miezul noptii, cand am plecat, eram afumatide tot. Eu nu atata, cd m'am mai tras dela bäutura, dar astiadoi erau in chef... Si-acum vine comedia... Gaud ajungern inhula cu trasura, nu stiu ce i s'a nazarit presedintelui, il stiidumneata, ca-i cam ranzos, a inceput la cearta cu secretarul...Una, doua, i-a si ars o palmä... Astuia ii cade phlaria, euma dau jos s'o caut... Pana o gasesc in intunerec s'au snopitcum se cade. A fost o pacoste, pan' am ajuns acasä. Tot sase ia de gat si eu intre ei, de-i tineam... Cand m'am dat josdin trasura azi-dimineata si m'am intins in pat, m'a apucato toropeala si nu m'am mai pomenit 'Ana la trei dupti masa...Sä ma ierti...

Se intelege urmeaza zambind inteleptul unchiasse intelege ca l'am iertat pe Gheorghe si asa de capul rneumi-am fäcut reflectiile mete, gandindu- ma la felul cum se,Juminezd" uneori bietii sateni... Da, acum vine ce vreau sa-tispuiu... Peste vreo trei zile cetesc in Telegraful"... un raportde-o jumatate de pagind cu garmond mic... Se spunea acolode mareata adunare, care in bund intelegere si fratie s'a tinutDumineca trecuta, cum a vorbit presedintele cu lacrimi inochi si cum poporul a ascultat miscat sfaturile inteleptuluifruntas... Si-asa mai departe, coloane intregi... Fireste, la urman'a lipsit strigatul de alarma : Luati pilda dela acesti braviRomani, Dumnezeu sa tie pe vrednicul presedinte si pe ne-obositul secretar...

Asa se face gazetarie la noi! incheie, miscand du-merit d;n cap, mosul Mit...

.

De cateori, rastoind ziarele noastre, nu m'am gandit lavorbele acestui orn, care in graiul lui potolit spunea cel maicrud adevar. Da, asa se face gazetdrie la noi, acesta estetipicul de legea veche. Vorbe marl, vicleimuri pompoase, oatmosfera sufocanta de laude si tamaieli si o desavarsita lipsade sinceritate. Pe urma unui concert, la care ti- au tiuit ure-chile de incaierarea notelor false, raportorul nostru scrie despre,,eminentii artisti, cari au intrecut orice asteptare"; cutare fe-

24

titd simpatia, care s'a jucat de-a teatru cu sodalii din Sibiiu,este numitA celebra noastrd tragediand"; un protopop pecare toti invAtatorii il cunosc de-un om foarte putin scrupulosin chestie de plocoane si daraveri odioase, este prezentatvrednic fruntas, care-i un adevärat apostol al cauzei noastre";cutare politician dela tard, sdrac in mijloacele lui intelectualesi subred in temeiurile morale, vine pus la gazetà pe urmaunei cuvAntdri al arei retorism rdsuflat bdjbde de greseligramaticale, ca marele nostru orator ce aprinde sufletele".Si asa inainte pe toatA scara ingustd a manifestatiilor noastresociale, cultarale si politice, aceias vorbArie goald, acelasmdcinis de fraze uzate, aceias falsificare a adevdrului. Vieatanoastrd curge intr'o mated sArdacioasA, cu unde tulburi siadese urAte, pe and gazetAria fArd ochi si urechi antä osa-nale si imnuri de mdrire. Istoriograful acestor zile, asemAnândrealitatea lucrurilor cu felul cum cronicarul ziarului a tinut s'ofixeze pe hArtie, va vedea cum adevArul denaturat se ras-frange in aceste coloane ca conturele reale ale fetii omenestiintr'un ciob de oglindd proastd si le va aseza tiparurile min-cinoase mAhnit la o parte, d'Andu-si bine seama, ca ziareleau altd menire deck de a face pe bufonii de curte ori peapologetii ieftini.

Fireste, a pA,nd la un punct se explia nota silita simultele reticente. Intr'o vreme, and realitatea e prea crudd,un asemenea giulgiu trandafiriu prinde bine, aci adoarmmus-trArile de constiintä si leagAnd sufletele pe undele moi aleiluziilor deserte, ddndu-le fericirea clipei. Dar asta e o retetapotrivitA pentru cazuri treatoare, care poate deveni primej-dioasd, dacd e folosith prea des, ca toate hapurile somnifere.Prin astfel de mijloace se provoaa mai tdrziu crize dure-roase, cari clatind in temelii credintele multimei. Cu deosebirepentru popoarele luptAtoare astfel de iluzii potemchiniene suntadevArate pericole de existentA. Gdnditi-vd d. e. la ultimelealegeri parlamentare, in cari noi bine stint ce rol au avutslabiciunile noastre, cetiti profetiile delirante ale gazetelor,asemAnati-le cu stArile de fapt a lucrurilor si dati-vA seama

25

de puternicele sguduiri morale cari s'au nascut din aceastaascundere a adevärului.

De aceea mai mita severitate in interpretarea justa asituatiei, mai malt adevar ! In societatea noasträ se vadescin ultimul timp semne imbucuratoare de a strivi indemuurileunei ipocrizii traditionale, se ivesc personalitati cari au in-dräsneala cinstita de-a smulge välul de pe obrazul multorminciuni cuvioase si de a privi vieata in fata cu toatä vitregiaei. Gazetdria trebuie sä se ataseze acestor spirite critice, acaror activitate, calauzita de dorul Indreptdrii, nu poate dadecal roade binefacatoare, cad adevärul ustura dar vindeca.

hi acest chip sunt a se explica, cred, pasirile mai recenteale unor oameni din generatia tândra, cad au luat asupra lorsarcina grea de a se rosti cu sinceritate asupra lucrurilor,uncle cred cd pot spune un ctivânt de folos si de a exprimacu glas rdspicat pareri si judecati, cari se soptesc in umbra.Ei vor spune de aici inainte adevarul si nimic mai mult. Vorspune cA concertul din cutare ordsel a fost ecoul unor läu-dabile staruinte, dar zeii din Olimp n'ar fi aplaudat daca s'arfi nimerit de fata ; vor ldmuri, cã Eleonora Duse este actual-minte o mai celebra tragediana, deck simpatica noastra dom-nisoard, care va trebui sã ceteasca Inca pastelele lui Alexandri;vor deslusi cA parintele protopop cutare nu este prototipulabnegatiei omenesti si d-1 Gangavescu nu e culmea oratoriei.Si asa mai departe. Urmând indrumarile unor conceptii dedatorie, care au drept temeiu orientari culturale superioare sio interpretare severa a valorilor morale, ei vor introduce spi-ritul critic in publicistica noastra. Ei isi dau seama ca fardacest drept al criticei, care nu e nici tendinta de ,,destramare",nici ,,anarhie", ci e elementul indispensabil al marilor prime-niri sociale si culturale in vieata unui popor ; fara acest dreptn'are nici un rost de existenta ziaristica la noi.

Aceste sunt Indemnurile noi" pe cari modesta mea pri-vire le culege de pe câmpul främantarilor noastre actuale.A cauta in aceste páiri, aid vreme ele sant cdlduzite debun simf i nu coboard pe tdrimul vulgar al atacurilor per-sonale al trivialitdfilor, cata vreme tin sa fixeze starip1

26

generale de lucruri si oameni, a cguta intentii ascunse, e oapuckura" care nu onoreazä. Acest mänunchiu e alcAtuit dinoameni prea idealisti, ca sa poatd fi o cohortä de vanatoride slujbe ori situatii si prea tineri, ca sd poatd fi intimidatiin IndrAsneala lor de chiotul lui Biräutiu...

Deci mai putina' supärare si mai mult calm in judecata.

Vrem o credit*.0 minunatä seard de toamnä. Pe geamul deschis pd-

trundea freamátul pAdurii de stejari si luna isi tesea razele inmuschiul päretilor imbdtrâniti. Din bolta aprinsä se desprin-deau fulgi albi de lumind si cadeau poleind pärcanele feres-trelor gotice. Platanii din parc isi miscau frunza inteun zvonnedeslusit si umbra lor tremura pe ziduri, desenând par'cäfiguri fantastice dintfo baladä dela nord. Cerul misterios alScotiei, aceastä panzd de argint cu beteald de purpur, imitrimitea jocuri de lumini si timbre necunoscute.

In biblioteca vastä a castelului, in mijlocul miilor devolume, cari tradau sbuciumul intelectual a vre-o cinci ge-neiatii de cArturari, stam de povesti cu distinsul meu amicd. Seton-Watson. In suflet mite lasase ceva din linisteacalmä, din atmosfera de severitate neobisnuitd a celei dintdiDumineci petrecute in tara lui Macbeth. Vorba noisträ pa-rasise alvia frAmantarilor zilnice si cäuta sd deie un intelesmisterelor din naturg, Ne aminteam de frumusetea munti-lor nostri, de orizontul lor senin, de crestetele lor luminoasesi le asemkam cu fruntile incinse de vesnica negurd a cul-milor indragite de Ossian. Amfitrionul meu imi vorbea deverile lor pline de luminä, de albastrul lacurilor scotienesi-mi cetea cu glas evlavios imnul lui Shelley, cântarea cio-carliei. Fraza mgiastrA a nemuritorului curgea in undulärileunui ritm, care leagdnd si sbuciumd sufletul :

What thou art we know not ;What is most like thee?From rainbow clouds there flow notDrops so bright to see,As from thy presence schowers a rain of melody 9

1) Cum esti tu, 110i nu Oim. Ce-ti seamana mai mult ? Din norifunui curcubeu nu curg picaturi atAt de senine, ca ploaia de rnelodii a can-tarii tale.

28

Deodatä, de jos, din coridoarele boltite rasuna gongul,semnalul cunoscut al caselor din Englitera. Prietenul meulasa cartea din mana, se uita la ciasornic si se ridica zam-bindu-mi cu bunavointa :

Sant noua ciasuri. larta-ma, trebue sä te pärasesc.N'ai sa te plictisesti in tovarasia asta. Ina si carp din taradtale...

La privirea mea intrebatoare, el urmeazd surizand:E un obicei de-al nostru... SUL tara noastra, tara obiceiuri-lor. Aici se respecta toate cate ne-au Lamas din batrani.Daca cumva te-ar interesa, te rog, imi faci o placere, desila dreptul vorbind...

Fireste, ca m'am ridicat si eu. Am coborit scarile im-preunä, am trecut prin coridoarele incapatoare, pline de ta-blouri cari infatisau istoria Scotiei si am carnit-o la dreapta.

Pofteste in sofragerie!Deschidem. In refectoriul larg, cu tavanul boltit, astepta

intreg personalul castelului. Erau toti acolo, incepancl cu gra-dinarul, cu soferul, cu fetele de casa, cari zimbeau sfioasesub boneta lor alba, pana la cel din urma servitor. Sa filost vre-o optsprezece. Cand am intrat, s'a curmat vorba lorpotolita si pe fata le-a trecut o umbra de seriozitate... Mirat,m'am oprit in fata acestei adunäri, nestiind la ce sa maastept...

Stapanul lor mi-a imbiat un fotoliu si dansul, trecand lamesita din colt, unde zimbea in marmura cunoscutul chipsenin al lui Walter Scott, a luat o carte de pe polita, a TA's-loll in ea cateva clipe si asezandu-se pe scaun a inceput saceteascd...

N'am sa uit niciodata tabloul, ce mi-a sapat in sufletseara acestei Dumineci de toamna. Intr'un salon luxurios cucovoare de Ispahan, cu arme orientate si cu blani de leo-pard, pe pareti cu tablouri de Van Dyk, in acest salas, carevadea tot confortul unui mare prisos de civilizatie si bogatie,era adunatä o gramada de muncitori saraci, de bieti oamenicu fata aspra... Din cadre priveau seniorii de pe vremuri aiacestui castel, cavaleri cu peruca, cancelari in armurd de tier

--

29

nevestele lor, aceste aristocrate svelte cu zirnbet inghe-tat, in vreme ce urmasul, un gentilom imbracat in ireprosa-bilul smoking, cetea cu glasul rar si apasat...

Era: hiblia.

Sa spun, ce ma främanta in aceste clipe de sfanta se-ninatate patriarhala ? Ar fi o trudd zadarnica. Furtunile marlale sufletului nu se pot cobori pe hartie.

Peste un cias, domnul Watson a inchis cartea, s'a ridi catde pe scaun si mi-a intins bratul :

Asa e in toate casele dela noi, Duminecd seara..Obicei din bdtrani, gazda ceteste in biblie...

L'am urmat si, cum suiam treptele cu ochii pironiti inpamant, mi-se parea ca sant atat de singur pe lume, atat demvins i fard sprijin in largul vietii. Omul acesta dela nordcu calrnul lui, cu vorba lui domoala si cum panitd, m'a supussi mi- a parut atat de mare in seara aceia

lntorsi din non in biblioteca, el a reluat pe Shelley,urmand mai departe valurile titmice :

What thou art we know not ;What is most like thee?

aa a

Au trecut luni de atunci si viata care m'a aruncat dinnou in vârtejul framântarilor mele de acasä, mi-a sters multeimpresii... Dar seara ceia din Scotia n'o pot uita. Imi vinein minte si cum stau asa in singuratatea oddii mele, rev adpar'ca tabloul... Iar mintea duce mai departe firul gandu-rilor...

Acolo in tara voastrà dela miazg-noapte, voi strane-potii räzboinicilor caledoni, voi in sbuciumul zilelor noastreaveti un rost sufletesc. Aveti un trecut, pe care-I cunoastetisi-1 cinstiti, aveti o credint5, care vd cid un echilibru moraLFiecare dintre voi e o verigd intr'un lant nestarsit de evolu-tie. Trecutul cu firele Jul mäiestre sta in urma voastrà si vä

-

30

orinduieste cardrile vietii. De aceia drumul vostru e drumlarg si deschis, drum sigur si fdrA primejdii, WA cotituri siiärd surprize. Sufletul, in plAmAdirea lui din neam in neam,a cAstigat tot mai multd mlAdiere. Fiecare din acei strAmosizugrAviti pe pArete v'a lAsat o mostenire : o spadA, o gluml,o sbucnire de patimA. Ei sdnt tovarAsii vostri, cari vA inso-tesc in toate chile. CuvAntul pe care il rostiti voi cu atAtacumpAnire, e purces din sfatul lor, vine de departe si aduceceva din cumpAtul acestei intelepciuni de veacuri. Prin cAte-vAmi n'a trecut acest sufIct al vostru in cAlAtoria lui inde-lungd! Din zilele lui Agricola si pAnd astAzi e mult... si eln'a stat pe loc. De sub flamura thanilor aspri a trecut substeagul Stuartilor nehodiniti, s'a sbAtut in valurile lui IohnKnox, a luptat pentru libertate, a biruit, s'a frAmAntat in vi-forul pasiunilor lui Shakespeare, s'a legAnat in undele clareale cântecelor lui Burns, a pus stApAnire pe intreg pämântulsi a supus oceanul. Si in acest drum enorm, in care s'aprimenit de atAtea ori el a IApAdat prejudecAti, a schim-bat armuri, a domestecit instincte, a distrus sisteme filoso-fice, a därimat constitutii... Un singur lucru, insd, a pastratneatins din neam in neam: biblia, cartea aceia din care ce-titi voi slugilor voastre Duminecd seara...

Stau si mA gAndesc. Cum sd nu aveti voi un rost su-iletesc, un echilibru moral in acest sbucium grozav al vietii,and purtati in suflet firul care vd leagd, vä tine strânsi ininrudirea veacurilor, and aveti patrimoniul comun al cartiidin bAtrAni? Cum sa nu va ridicati sus peste capetele al-tora, voi, cari la nivelul celei mai avansate civilizatii, pe urmaversurilor lui Shelley cetiti din biblie povestea invierii luiLazar? Da, inteligenta voastrd nu e copac lard rAdAcini, pecare il indoaie toate vAnturile si care se frAnge la cel dintdivifor. Din cartea aceea, voi alegeti problema mortii si-a vietii,care vA scrie pe frunte aceea liniste de confemplatie calmd.In foile ei ingalbenite e ascunsA si taina biruintei cu carevoi, o mAnA de oameni, ati smuls sceptrul pAmAntului. Pesemne tot de-acolo porneste si indemnul care vä aduce peate unul cAlAtor in tara asta Vara' noroc, unde se incruci-

31

seaza atatea patimi si unde voi, drumeti straini, cereti leacpentru durerile noastre...

Voi aveti o credinta...*

Urmand aceias matca, mi-se intorc acasa gandurile, latara mea, la oamenii mei. Imi rasariti din umbra, voi mosisi stramosi fard nume, de pe ale caror movile vremea afrant de mult crucile de lemn, voi bietii nostri tarani. Magandesc cat de greu e traiul vostru, cat de cumplite nedrep-tatile cu cari vi se sapa groapa, cat de neagra e paneavoastra framântata in truda. Dar, asa cum santeti, chinuitide spa si neodihna, napäditi de boli si de jandarmi, voi totaveti un rost in sufletul vostru, aveti un temei de care varazimati in viltoarea vietii.

Si voi aveti o credinta!Taranul nostru are un puternic fond de credinta. In

cursul veacurilor acest plugar näpastuit, frate cu pamantul,si-a faurit cu inchipuirea lui fecunda din cetaniile cartilor bi-sericesti si din indrumarile vietii lui de primitiv, supus na-turii milostive, un crez al lui, care-i calduzeste gandurile si-ida un echilibru moral. El crede, alaturi de Invatamintele re-ligioase, in aratari puse peste fire, el si-a Infiripat legendesi superstitii, a creiat balauri, varcolaci, strigoi, Cosanzene,Feti-frumosi 5i barbdcoti. Lumea lui de intrupari mitice, bas-mele si viziunile acestui panteism minunat, pot fi distrusede rationamentul critic si cad in fata normelor de rigoare inbiserica luminatä, dar asa cum sant, flori salbatice crescutein ogorul lui Christos, ele totusi dau o credinta din care re-zulta o busold morald ;,i preocupatiuni sufletesti de ordinsuperior. Ce dovada mai vreti, and aveti poezia populardcu strälucirea ei färd seaman, ofi atatea pilde de eroism cucari au impodobit istoria noastrd umild cutare lancer al luilancu, ori un caprar ce-a scapat steagul Imparatesc la Sol-ferino...

Acesti oameni munciti, cari isi fac cruce and pleacala drum si seara se roaga maicii preciste, au o viata sufle-teasca intensa si au anume indrumari de cinste si cuviinta

32

in fapta lor. $i tot ca dAnsii au fost si acei boieri din bd-trAni, ca Brâncoveanu Constantin, boier vechiu si domncrestin", pand la cei din urmd titori de biserici si fundatoride spitaluri, a cAror sAmântd s'a 'kit cu totul in zilelenoastre...

Voi aveti o credinta...

Si acuma, iartd-md si nu te supdra pe mine, clack faraa-ti cere un rAspuns, stau si md intreb, care este credintad-tale, mult lAudat intelectual al natiei mele?

CAnd ai pornit de-acolo din casuta dela tarA si te-audus la scoala ungureasca, mai ziceai Tatäl nostru" seara sivisai cu iele si pricolici. Duceai in suflet mostenirea din ba-trani: o candela', care licArea in taina si-ti lumina drumulbar ti-s'a risipit mostenirea asta. S'a spulberat zi de zi, s'arArAmitat in crilea ta. Dasalii tAi, dela cari ai invAtat trigo-nometric si poeziile lui VOrösmarthy, ti-au sugrumat in suf etardtärile minunatului panteism täränesc. Te-au furat asa zide zi, d'andu-ti in schimb niste certificate, care iti deschideaucAte-o usd noud. CAnd ai trecut pragul acestei scoli, ai minassdrac de toatd averea ta pArinteasca, cu un gol infiorator intine : 0 biatA band razleata, aruncatit in voia valurilor...

Cartea straina, cu care ti-ai chinuit mintea, ti-a dat insfArsit o bucliturà de paine, ti-a luat in schimb o credinta.Alta n'a pus in loc. DacA firea a sddit in tine, din intAm-plare, un dor de luminA mai puternic decAt al celor multi,atunci ai ajuns, poate, dupA chinuitoare rätAciri, sä-ti croiestiinsuti un temei moral din sbuciumul Mu. Din indrumAri ar-tistice, din studiul posturn al doctrinci religioase, din normestiintifice ti-ai fAurit o formulA individualA, care-ti salveazAfondul etic. Dan* insA ai fost ursit sA rAmAi in multime,atunci o duci asa inainte gol si despoiat. Goana vietii temAnd si un rationalism vulgar iti potriveste cArArile. Alunecila suprafatA, purtat de mici fleacuri si minciuni conventio-nale. Fireste ch. mintea ta e o pasAre ostenitd, care cade side aceia nu petrece bucuros in sferele abstractiunei. Rostultdu moral e o balansA pururea miscatd de imprejurAri. Asa

33

desradAcinat, cum sa urmezi o linie dreapta in pribegia ta?De sigur, vei mai avea din and in and momente care itiamintesc credinta ingropatà, raze intarziate ale unui apus,

si atunci vei da un sArindar, ofi o mica danie in altaparte. De altfel vei trAi inteun cerc ingust, preocupat numaide problema existentei materiale. Se intelege, cd in asemeniimprejurAri, nu vei fi nici un rigorist moral, nici un chinuitintelectual. Nu. DimpotrivA, vei bate apa in piva la cutareadunare de popor, ofi vei vota cu Burdea, daca-ti vine lasocoteala. Vei invArti mici daraveri, vei reusi in mArunteletale operatii financiare, dar nici o pornire furtunoasa spreideal nu-ti va robi sufletul. Si, and ar fi la adeca, eu jurcA n'ai scapa steagul la Solferino.

'De ce sa asternem mai departe aceste crimpeie rupte

din sufletul nostru?... Starnite putin si asa se pornesc, des-välindu-ne tot mai multe unghere ascunse.

Le-am insirat aici in pripa, asa cum mi-le-a adus incondei aceasta saptAmanA a patimilor. Si fara sa vreau, !mivine in minte o problema atat de mare si atat de nebagatäin seama a vremii noastre framantate de patimi mici: edu-cafia religioasd a cdrturdrimii noastre.

Nu gasiti, cd ar trebui fdcut ceva pentru a ne salvatineretul, dAndu-i dasali luminati, cafi in scolile secundaresa-1 invete credinta lui Dumnezeu, si preoti cu gull de aur,cari sa cuvanteze acolo in centrele studentimii noastre uni-versitare ?

Fiinda, asa cum suntem astAzi, noi nu stim cc vremsi nu stim unde mergem...

IEMIltIMMI

3

PArinti §i copii.Taranul nostru, ori cum ai sta sA-1 judeci, in toate ma-

nifestArile vietii lui simple se infati$eaza ca o fire armonicA.Ori unde il intalne$ti: in mijloc de codru, pe cre$tetul mun-telui, ori in largul cAmpiei, acest om al naturii e o aparitiesimpaticA, care te farmecA cu graiul lui intelept $i cumpAtat,cu nobleta gestului si cu ritmul miscArilor. E si explicabildaceastd armonie, cAnd te gAndesti, cA e roada unei vieti dezeci de veacuri, cari in frAmAntarea lor indelungd i-au croitsufletului o mated statornicA.

Acest muncitor dela tail e o verigd numai inteun lantnesfArsit de evolutie lentA $i pA$e$te pe arena in armura uneimo$teniri milenare. El are trecut, are traditie $i umblA pe-undrum bAtAtorit de veacuri. Filozofia vietii lui e o comoardveche, impletitä din pAtAnii $i sfaturi de demult, de aici in-telepciunea ei adAncA $i bogâtia ei strAlucitoare. Asa e $1 cutoate indeletnicirile vietii lui, cu mege$ugurile pe cad lepoartA, cu toatA pA$irea lui, cu orice mi$care. CAntecul luie frumos, fiindcA vine de departe, din afunzimea vremurilor,cad in aceastA pribegie lungA i-au curAtit metalul $i 1-aunobilitat. Tot astfel i-s'a subtiat gustul pentru apreciarea fru-mosului $i bunul simt cu care cumpAne$te rosturile vietii.De-aci echilibrul lui moral care-1 cAlAuzege totdeauna, de-aici eleganta $i gratia horelor noastre, de aci minunatul jocde forme $1 culori in altita unei cAmAsi de tdrancA.

Cu cat stai $1 judeci mai mult, cu atAt mai vaste levezi hotarele mogenirii din strAmo$1, ale cArei indrumAricongiente sau instinctive dau nagere acestei frumoase armo-nii, care face din tAranul nostru un om intreg si s halos, ofiintd simpaticd si interesantd, si in acelas timp, il apArA ca ocetate de influentele popoarelor strAine cad il imprejmuie.De aceea acest fiu al pAmAntului, care p4e$te in viatA cu su-fletul povAtuit de sentimentul de distantA in timp, e o figurace poate robi atAt de u$or ochii $i inima unui artist sAnAtos.

35

Acest om, läsat in matca vigil lui primitive, isi duce povara.anilor WA sdruncinAri deosebite, pAstrand tiparul formei dinbAtrAni, chinuit de necazuri noui si mângaiat de credintevechi, avantat ori potolit, el se strecoard incet inainte, si inori si ce imprejurAri l'ai vedea, 11 poti admira sau 11 potiplAnge, dar nu-ti poti bate joc de el, fiindcd cu rostul luiplamädit de un mileniu nu e niciodatA ridicol. In tagma aces-tor fii ai naturii, ca in orice societati in care domneste res-pectul traditiei si cari au un trecut in urma lor, generatiilese succed Fara sbuciumAri mari si intre pArinte si fiu nu e-nici o prApastie. Ca plopii pe o margine de du, unii mai ti-neri, altii mai bAtrAni, dar cu aceias mlAdiere fn crengilesvelte si cu acelas zvon de frunzd tremuratA, frati buni ocro-titi de aceias soartä, trAind si murind la fel, asa se insiruiein cursul vremii generatiile de tdrani, cari isi pastreazA ves-Tile o intimd inrudire.

Cu totul altfel e societatea cArturarilor nostri.InfiripatA de cAteva decenii abia, aceastd clasA Inca nu

e fixatA si se prezintd cu toate notele caracteristice ale so-cietAtilor injghebate in pripA. NeavAnd un trecut ori o tradi-tie, n'are busola care sd-i indrume cArArile vietii. De acifibuirile indelungate si chinuitoare, de aci poticnirile dure-roase, de aci stAngAcia si gresurile cAnd tragice, cAnd ridi-cole ale acestui biet homo novas, care e singur in rAzboiulvietii. DAnsul nu mai e o fiinta armonicA, ci dimpotrivd unchinuit fArd clipe de odihnA, care o duce intr'un continuusbucium, tulburat la tot pasul si supus multor crize morale.Intelectualul nostru, ca tip social, e o aparitie destul de re--centd si de tristA. Ridicat dela plug si aruncat in mijloculunei lumi strAine, imbibat de o cultura care-si are rAdAcinilein alt sol, spulberAndu-si mostenirea pArinteascA, fard a aveavremea sA-si cAstige insus o comoarA, acest advocat dincutare orAsel e o figurd paradoxalA. Si cum n'ar fi sArmanulneisprAvit, care in timp asa scurt a schimbat opinca cugheata de lac, care dela chiuiturile de hord a trecut asa derepede la paginile lui Oscar Wilde si care in toate avântu-Tile mintii e incAtusat de obezile scoalei strAine, uncle a in-

3'

36

vatat carte? De sigur, ea vorba lui nu va mai avea cumpa-tul si rotunzimea frazei tdranesti, gestul lui nu va trada un-dularea ritmica din gratia unui joc in batatura si echilibrullui moral va fi cu mult mai problematic. Ca o casa noud,facuta pe repezeald, cu temelii slabe, cu ziduri Isubtiri si cuspoiala pripita e acest suflet, de care se va cam feri artisrutsau daca se va apropia de d'ansul, ne va da paginile de iro-nie ale maiestrului Caragiale. In aceastd societate treceriledela o generatie la alta se fac cu sguduiri mari si dezastreuneori, iar intre parinte si fiu se deschide adese prdpastialarga deasupra careia numai rare suflete alese mai pot durao punte. Departarea unui asemenea purtat prin scoli si in-strainarea lui de pdrinti e de multe ori o adevarata tragediecare curma legatura de suflet intre parintele Oran ce-si facerugaciunile seara la icoana Sfantului Nicolae si bdiatul luicare in aceeas vreme, la o luminare de sau, isi poarta ochiipeste aforismele lui Nietzsche.

Aceasta trecere sguduitoare dela o generatie la altapana bine. de curand Inca n'a existat in sinul arturarimiinoastre, care e o clasa infiripata de cincizeci de ani. Fiindzamislita in acelas timp si in conditii de existenta similare,a trait o viata sufleteasca uniforma si a trebuit sa treacacateva decenii, ca ivindu-se a doua generatie sa inceapa ofermentatie mai vie si o lupta mai indäratnica de adaptaresi primenire. Astazi dupa cinci decenii e firesc sd izbucneascaconflictul sufletesc intre parinte si copil, care e cu atat maiacut, cu cat e mai repede si mai vast progresul culturalrealizat in aceasta epoca. Puse in fata aceste cloud generatii,vom avea cloud figuri deosebite.

Bdtranul nostru nascut in anii din urma ai iobagiei, cuadolescenta petrecuta in vremea absolutismului, cu sufletulincalzit de cele dintai licariri ale redesteptarii nationale siculturale, e o aparitie cu care care noua generatie dela noiare tot mai putina inrudire. Baiat de tdran, zidit din trainicasandtate rustied, cu sufletul plamddit in zilele din urma aleunui regim de umilinta istorica, fire dreapta si asprd menitaa primi numai pana la o anumita limita indrumarile culturei,

37

greoi si cinstit, pästrand 'Inca urme din cuviinta veche lath'de stApkirile traditionale, muncitor trecut prin mizerii cum-plite, dornic de un ungher de liniste si tihnd gospodAreascA,acest mosneag e un reprezintant tipic al calitatilor si defec-telor proprii tagmelor improvizate.

Aspiratiile lui politice sânt pornite din cumpAtul, din con-cilianta si modestia omului obisnuit cu greul vremilor, caree potolit in asteptArile lui si e dispus sä se multumeascd cuputin, fiinda isi mai aduce aminte de zilele and n'aveanimic. Spirit mai mult pozitiv, indrumat de-un sAnAtos utili-litarism, se va misca intre orizonturi culturale mai inguste,se va ingradi adese in forme si va fi un temeinic ziler, carecu rAbdare si cu hArnicie isi face datoria. Träind in vremeainceputurilor noastre literare, aceastà figurA venerabilA demosneag etimologist implacabil se inchind cu sfintenie di-vului Traian, si in pretentiile literare reduse, se multumestecu odele lui Muresanu sau cu retorismul lui Alexandri. Asabun, cinstit, dificil, formalist, arbitrar uneori, se iveste cupunctualitate la toate adundrile noastre politice si culturale,acest bAtran frumos, care cu privirea inläcrimatd ne vor-beste de maica Roma si intro vorbire presAratä cu citatelatinesti inchind pentru femeia românä, pe care o aseamAndcu Cornelia mama Grachilor. In fond e un om de omenie,care si-a vAzut de treabd totdeauna si in testamentul lui,in care pe alocurea se mai iveste u scurt, vei gäsi o sumu-litä pentru un scop de binefacere.

Cu totul altul e bdiatul lui, care acum a intrat in viatapublicA si-si cere cuvantul. In a doua generatie cArturarulnostru s'a depArtat mult de aceastd infatisare patriarhalg.Progresul rapid, atasarea neamului nostru la curentele decivilizatie universald in timp asa seurt a facut ca deosebireaintre pArinte si fiu sä fie mai pronuntata. In vremea asta detransitie s'a sävdrsit o premenire generalä, s'au dArimat al-tare si s'au modificat valori, asa cd s'a tulburat unitatea su-fleteascA, care la alte neamuri cu o traditie culturald existaintre cloud generatii.

38

TinArul nostru de azi e o fire mai putin asprA, maimIddiat de procesul cultural, mai aplecat spre criticism, cuun simt literar mai pronuntat, mai chinuit de probleme, cumai multe pretentii si mai putind temeinicie, mai grAbit simai indrAznet in avanturile lui. DacA a avut norocul sd hang&cAtusele educatiei unguresti care i-a läsat urme in toatA fiintalui, el s'a adApat la izvoarele de Inflorire literarà si si-a in-tArit sufletul cu influenta culturald din Regat, spre care pri-veste mai des si cu mai mult interes deck pArintele lui. Po-liticeste va fi in cele mai multe cazuri mai intransigent siprin lärgirea orizonturilor e pe cale de a deveni din ce In cemai rAspicat. In manifestArile lui va sacrifica respectul formei,va mai atenua solemnitatea oficialk se va misca mai slobodsi va cAuta sA-si impodobeascd cuvantarea cu oare-cari scru-pule literare. In preocupArile lui intelectuale se va gandi adesela massele de tArani a cAror desrobire economicA si politicao va accentua cu tArie, iar tiradele gloriei dacoromanice leva inlocui pe rand cu cifre statistice cad vor vorbi de mi-zeria neagrd a satelor noastre.

Firege, cA nu e o armonie intre aceste douA virste, carisunt douA lumi deosebite, cu idealuri si conceptii de viatace nu se aseamAnA. Si nu e nici o mirare ca s'a inceputacum un mic rAzboiu intre ele. Doar e atat de greu sä sepotriveascd credintele unor cArturari pentru cari nu existAEminescu, cu rafineria celor trecuti prin tot labirintul des-voltArii noastre literare mai recente. Ba, purtatä in cadreleunei discutii principiare e si utild aceastä campanie, fiindcdMmureste o seamA de notiuni si valori cu cad e bine sa fimin curat in lupta noastrA.

In ori-ce caz noi, tineretul, vom sti pAstra totdeaunacinstea pArului alb, Vara a confunda aceastd pietate cu ido-latria , cumpAnind cu judecatä criticd ne vom nAzui sd fixAmvalorile inaintasilor nostri, fail a deveni iconoclasti si nevom da seama cA in frAmantarea politica a acestor zile po-porul romanesc are lipsä de conducAtori cari trebuie sA sesustie la suprafatA prin insusiri ce planeaza peste waste sicari se pot spune in cloud cuvinte : cinste si talent.

39

Cat priveste selectiunea In largul randurilor, ea se vaface cu Incetul, urmand pasul vremii care va fi totdeaunastapana vesnicei primeniri si care nu va sta pe loc niciatunci and pletele tinerilor de astazi vor fi carunte.

Generatia noua.Povestea e destul de tristd si destul de cunoscuta. E

povestea tandrului roman din tara ungureasca care invatacarte in zilele noastre. 0 tii bine minte ai suferit doar'atatea pand ti-a fost dat s'o inveti pe de rost si dacd n'opovestesti bucuros, e CA de multe ori iti tremura genele siti-se strang pumnii and ti-o reamintesti...

0 povestim :lute() dimineata de toamnä. Scartaie prelung poarta si

din ograda saracuta iese cdrutul in pasul domol al unor caitruditi. 0 taranca ramane sprijinità de stalpul portii, in stra-lucirea soarelui, cu Iacrimi in ochi. Stä, se uita Oa trececarutul. In carut sant doi, stau aldturi pe scandura : tata sibaiatul. Taranul e auditor, asezat, cu privirea potolita a sa-tenilor nostri munciti. Copilandrul ridica fricos capul dintundra, ochii lui cuminti au plans. Si cum se duc asa in tro-potul cailor, deslusesti vorba mangaietoare : Lasä, dragu tatii,lonita, nu plange... Dna inveti carte, te faci domn. Ori te facipopa. Cum vrei tu"... Dar Ionita plange. El n'ar vrea sa fiedomn, el ar vrea sä rämaie acasä. Si carutul se duce. Dupdtrei ciasuri sant in oras si taranul isi poarta copilul de manaprintre trecatori. Au ajuns la scoala ungureasca". Aici mi-sunä lume din toate partile. Au venit pArintii cu copiii. Ceimai multi sant tarani in straie de Dumineca, scot bani dinserpar si se feresc din drumul domnilor profesori cu paläriain mand , sant si preoti cu haina lor cam trecuta si copiide toata marimea. Graiul e romanesc in toata zarva asta.Doar ici colo se mai aude cate-o vorba straina; numele uneicarti unguresti, numele unui profesor mai impestriteazd po-vestiie. Taranul nostru isi duce copilul sfios, isi ia pgläriasubsuoara, urea cam nedumerit treptele, se tine dupa mul-time, trece coridorul si intrd in odaita din fund. Se inchinainaintea domnului cu barba, care std incruntat la masa': ,,Sanu fie cu suparare, 1-am adus pe Mat, sa-1 scrieti la carte"...

41

Asa se incepe povestea tuturora. Asa am venit cu totiila scoala. Si Ionita si Niculita si Traian al popii. Baieti deplugari sau preoti, acesti copii stau cu manile pe banca pre-sarati printre scolarii unguri si ascultd cu sfiala vorba nein-teleasa dela catedra. Se chinuiesc, isi hang limba cu cuvin-tele grele. Sant staruitori, harnici. li vezi dupd scoala gra-bind catre casa cu cartile subsuoara, cum fug sguliti in hai-nuta lor usurica. Sant ate patru-cinci in gazda la cutarebaba unguroaica, gramaditi unul peste altul in odaita scunda.Isi scot din Ian' bucata de pane si fardmitura de branza, ledumicd repede ;:i incep apoi cu totii. Isi intind gura, isi ras-frang buzele, le aduna: cetesc din carte pe ungureste. Santpacinici, cuminti prea de vreme, cu aiere de ingrijorare ba-traneasca. Din saptamana in saptamana au si ei o bucurie.Vine mama cu desagii. Le ia capul in pa!me, ii nete7estepe frunte si ofteaza sau se cruceste cand le aude vorba dincarte. Si asa se tree zilele. Copiii incep sa rupd limba straina,incep sä inteleaga cuvintele prea putin prietenoase ale pro-fesorului, se trudesc si cu staruinta lor uimitoare merg re-pede inainte. In cativa ani, dupace s'a suptiat si ajutorul deacasà, ei se sustin invatand pe altii. li invata tocmai pe co-legii lor unguri, ce isi plimbd ani de-arandul la scoala lenealor trufasä care nu se pedepseste aspru. 0 astfel de scoalae un microcosm unde se infatiseaza, foarte 16murità, icoanarelatiilor anormale din tara noastra. Spiritul de capdtuiala penemuncite, privilegiile la tot pasul, cari intovarasesc in toataviata lor pe compatriotii maghiari, se deslusesc binisor pebancile scoalei. Elevii maghiari sant eupatrizii acestei socie-tali. Muncesc putin, Fara incordare. Crescuti inteo mandrieintarita zilnic de povata profesorului, ei vad in colegii lorromani doar pe vecinul bun de-a intinde mand de ajutor lao traducere din Salust. In constiinta lor de superioritate fatade valahul" infatisat cu atata batjocura de cutare profesor

se socot indreptatiti a privi cu dispret pe acesti vecini,cari isi vorbesc altä limn. AstfeI in scoala asta traiesc cloudlumi, cari din zi in zi se deosebesc tot mai mult. Intre copiiicari stau pe aceleasi band, cetesc din aceleasi carti, se aleg

42

cloud tabere cari se indusmAnesc, se frAmAntA intre ele. Cu cattrec anii, cu atAt mai bine se lAmureste prApastia. In clasa asaptea, a opta din liceu impartirea in tabere s'a isprAvit si toti isidau seama CA sant dusmani. La acest timp izolarea sufle-teased e desAvArsità. Tinerii nostri trAiesc numai ei de ei, cugAndurile lor, cu sAracia lor, cu mândria lor care nu maipoate fi supusA. Invatä din greu, spun lectia cu graba dato-riei impuse. Cartea e invatata, dar slova ei se opreste nu-mai la minte. Inima are alte indemnuri cari se simt strAineintre paretii scoalei si sbucnesc cu toatd puterea dud trecpragul. In camerele lor studentesti, unde stau striviti grAmaddcate cinci, acesti baieti dupd ce-au racut lectiile cetesc ziarede-ale noastre, cetesc reviste, cArti romAnesti. Se agitA deintamplarile vietii politice si simt cu intreg sufletul lor amA-rAciunile nAcazurilor zilnice. Cu toatd scoala lor strAinA, eiajung sA-si formeze un stil romAnesc din cetaniigsi n'as credeCA elevii din liceele romanesti ar avea mai multA pietatepentru numele unui Eminescu, Vlahuta, Coshuc ca acestitineri chinuiti. Ajunsi odatA la aceastd treaptA, bAietii nostrinu mai pot fi cuceriti. Constiinta lor de RomAni se intärestezilnic si tresare in sbuciumul unei tulburdri sufletesti, andcutare profesor de istorie le batjocoreste neamul. Cu incetulse desprind chiar murmure de protestare, se incep hartuieli,aruncAturi dArze de vorbe intre tinerii celor doud lumi. Demulte ori se lasd cartile la o parte, ca sA inceapd discutiaaprinsA in care se invedereazd repulsiunea demnitAtii lorjignite. Toatd increderea 'Mire cele douA tabere s'a pierdut.Intreagd ceata asta de copilandri cu cAutAturi indArAtnice ein asteptarea luptei si pare a suteri in armistitiul poruncit derigoarea legilor. Abia asteaptd sd treacd cea din urmA zi des coalá, ca sA scape de un jug greu... CAnd, in sfArsit, a ajunsba calaureatul, tAndrul nostru trdieste cea dintdi zi de desro-bire moralä. Profesorul lui e pentru el atunci tiranul lipsit deputere, iar colegul ungur dusmanul cu care primeste hiptape fatd fArA sovAire...

Astfel e povestea. Cunoastem cu totii cari am trecutprin scoli intreagd desfasurarea indelungd a acestei tragedii.

43

Scoala, privita de carmuitorii tarii noastre: ca un factor dedesnationalizare, nu e in masura de-a putea implini acest scopvulgar. Din punct de vedere moral nu poate avea decal unsingur rezultat : semanarea urei inversunate intre doua nea-muri. Constiinta nationala a tinerilor nostri nu e stirbitä, dim-potrivä se oteleste printr'un supliciu de opt ani. Acelas pro-ces sufletesc se urmeaza si la universitate.

SA schitam mai departe. Tinerii nostri dupà terminarealiceului, ajutorati de generozitatea masurata a unei fundatii

trec la universitate. Legea ii opreste la Cluj sau la Bu-dapesta.

La Budapesta se desavarseste procesul lor de izolaresufleteasca. In larmuirea haotica a acestui oras jidovit ei santsi mai straini. Firea lor de tarani se poticneste la tot pasulde mice oranduiala a acestei lumi pistrite. Nici nu patrundin tainele ei. Raman departe, cufundati in amintirile lor deacasa. Simt ca e o präpastie intre sufletul lor si intre pati-mile acestui fumicar pripit. Se simt surghiuniti in acest val-masag de oameni de cari se feresc. Isi invata cartile, isi trecexamenele cu aceiasi sarguinta care i-a trecut prin greuta-tile celor opt ani, dar sufleteste raman izolati. Patru anistau in band' aläturi de cutare jidanas cu pistrui si cu parulrosu, fail a-si spune o vorba. Mara de notele caietelor decursuri, nimic nu-i leagi de alma mater". Toate manifesta-tiile colegilor lor unguri nu-i ating. Tinerii nostri sant o oaza'in aceasta pustietate imensä, o insula cu flora ei particularl.Stransi inteun manunchiu, uniti prin indemnurile aceleiasiorigini, legati prin puterea sangelui si palpitarile aceluiassuflet, apropiati prin saracia si nevoile lor, acesti surghiunitiau aceias mated sufleteasca. In ceasurile libere se cauta unulpe altul, leaga prietenii frumoase si se sbuciuma de toatedurerile cari framanta neamul. La intrunirile lor se dau dis-cutii aprinse, se spun pasuri zilnice, se judeca faptele celorde-acasä. In aceiasi vreme cand colegii lor maghiari tree incete pe uliti, cantand imnul lui Kossuth, cand cutare neofitse bate cu pumnul in piept pe piedestalul statuei lui Petöll

acesti baeti straini isi canta doinele stramosesti si gusta".

_ 44

yin acru in vre-o odaita din ospatariile Svabilor dela mar-ginea orasului. De suflet romanesc se cutremura paretii, can-tece dela plug aude pasnicul svab, si cei trei zeci de bdetisant stapaniti de un singur gand. Un neam traeste prin su-fletul lui, si sufletul neamului romanesc e cu ei, acolo in.oddita unde gusta yin acru si canta doine dela tara un ma-nunchiu de tineri de ai nostri.

Cum stam cu cultura lor nationala ? Cu toga educatialor straing, acesti bdieti isi dau silinta sa invete carte roma-neasca. Trudindu-se zilnic, luptand cu gresuri, ajung cuvremea sa stapaneasca limba cat de cat si dovedesc tot ma'mult interes si mai multa dragoste pentru literatura noastra.Operele de seama ale scriitorilor nostri sant cetite, revisteleliterare asemeni. Cu fraza lor muncita ei infiripa chiar micistudii sau incercari literare. 0 carte aparuta de curand e ci-tit& un scriitor nou din Tara e comentat. Pentru savantiinostri, pentru artisti ei au o frumoasa pietate. Vestea cavre-unul a trecut prin Pesta, e un eveniment care se discutd.E de ajuns sa le spuna cineva cd un scriitor de-al nostrusa zicem dl N. lorga e in Budapesta, ca sa starneasca omica revolutie. Acesti tineri sunt stapaniti de o miscare, ca-re-i indeamna sä tie slat, sä aleaga o deputatie, sa ceara cusfiala savantului cloud clipe de coborire in mijlocul lor. Eiyin cu totii, robiti de cea mai calda dragoste de neam, ca-lauziti si de oare-care mäsura a aprecierii, si cutare din ran-durile lor cu glasul tremurat de cuviinta spune cuvinte cu-rate si duioase. lar cand savantul le ceteste paginile in carea incremenit stralucirea acestui neam obidit, and se desfaceicoana mandrului arhanghel al razboaielor, acesti baetandriiasculta cu sufletul infiorat, cutremurati ca la biserica. i

cand frumoasa armonie a cuvintelor s'a incheiat, bietelelor suflete sbuciumate tresar, trupurile se ridica ca un zid sidin patruzeci de piepturi sandtoase rdsuna ca un vifor:Desteapta-te romane"... Savantul clipeste din gene, glasullui tremura de emotie: Voi sunteti copiii adevarati ai nea-mului romanesc".

45

Sã curmdm povestea.In lupta mare pe care o ducem astazi se rostesc multe ju-

death Se cauta vinovatii, se cearta greselile. Din nemultumi-rile pe cafi le trezesc amaraciunile prezentului se desprinduneori glasuri cari evoacd icoane din trecut, pe cari ni-le in-fatiseaza mai frumoase, mai stralucite, ca un indemn pentrulupta zilelor noastre. In aceastä framantare se judeca adesecu asprime prezentul. Se spune anume cà generatia noua,tinerii din zilele noastre cari si-au facut educatia in scolistreine, sunt un element cu sufletul corupt, cari aduc o otrava.in viata morala a neamului nostru. Zilele trecute dl lorga azugravit in culori nespus de jalnice tinara generatie"

tinerii cari trebuie sa invete la Budapesta". Ii aratäpe toti cari ajung acolo ca pe niste victime ale acestui orasjidovit, cari se contopesc cu medial". Si ne mai spune dllorga : Se intorc cu sufletele a/elite, ea mumnile pregdtite deluptd, cu picioarele luti la inaintare, cu spinarea moale,adesea cu fala deprinsd a schila zlinbetal cinic, dreptrdspwzs la ori-ce infruntare".

Din schita acestei povesti s'ar desprinde alta icoang.Negresit ca va recunoaste ori-cine nedreptatea strigatoarecare se aduce unui neam prin o educatie streina. Simtim cutotii primejdia legilor mastere, can ne fac ucenicii unei cul-turi streine. Dar credem ea din aceasta lupta noi, ,,generatiatiara", nu ne-am ales cu pornirile urite ale acelui ,,oras ji-dovesc si american cu mult sgomot si multa obraznicie". Inizolarea noastra noi nu ne-am stirbit sufletul si ne-am intorsacasa cu alte insusiri. Am adus sufletul otelit de truda atatorani, in cari ne-am chinuit cu o limbä strein6, am adus spini-tul de repulsiune al demnitatii noastre jignite la tot pasulam adus fndrazneala credintii in ziva de mane.

lata de ce credem noi in aceasta generatie tinarä "delacare asteptam mai multä putere si mai multa indaratnicie inlupta noastra de a ferici baremi pe cei de mane cu noroculde care am fost lipsiti cei de azi. Iata de ce ne doreuvintele dlui lorga i ne ating cu asprimea lor neas-teptatä.

,si

46

Din scrisele dlui Iorga, dacd nu de altundeva,ne-am insusit atata mândrie, ca sa" respingem aceste osAndedaduse noud tuturora.

Educatia in §colile ungure§ti. *)Dati-mi voie, vd rog, sä spun cateva Icuvinte de apd-

rare In fata acuzei ce mi-s'a adus, crezand dela inceput cdvoi putea lämuri temeiul subred al acestei invinuiri. AcuzaformulatA de fraza lapidarà a dlui procuror e cd prin artico-lul meu Generatia noud", publicat In revista Tara noasträ",eu as fi agitat poporul românesc impotriva nationalitAtii ma-ghiare. As socoti indreptAtità ridicarea unei asemeni invinu-iri, pe baza unui product literar, numai atunci and de prin-tre rânduri s'ar putea deslusi tendinta unei agitatii, and amputea lAmuri, cA tinta ce a plutit in fata scriitorului a fostnazuinta de a tulbura traiul pasnic, buna invoke a cetAteni-lor. SA judecAm impreund, dacd ideia desf5suratä in acestarticol de ziar, fondul si tinta acestor rânduri nu sunt cu to-tal opuse interpretdrii ce le-a dat dl procuror.

Domnilor jurati! In zilele noastre un principiu funda-mental al societatii moderne asigurd dreptul de existentd alpresei libere. Acest principiu s'a infiripat din frAmAntarea in-delungd a veacurilor, din avantul sufletelor spre lumina sidupd mult sbucium a venit ca un dar ce ne- a adus triumfullibertatii de andire, aceastd nepretuita biruinta a vietii mo-derne. In cursul atâtor ani s'au fixat in puterea acestui prin-cipiu Indatoririle firesti ale oricArui muncitor din presä. Par-tätorul unui condei in gazetArie a ajuns si la noi ca si inalte päiti un element constient, care isi Intelege menirea lui.Stie acest om, cd nu e chernat sd fAureascd imnuri de marineintru bucurist deaproapelui, ci trebue sa implineascd muncagrea de indrumAtor al societAtii, sä pipAie pulsul sufletelor,sd rdscoleascA pacatele si sä deschiza prin indrAznealA cins-tag, prin o neclintitA fortä moralA si prin un spirit critic rAs-picat, drumul progresului cultural. Cunosteam negresit si eu

') Fragment dintr'un discurs de apirare la curtea cu juratl din Clubin procesul intentat pentru articolul Generatia noui..

48 _aceste indatoriri i din indemnul lor s'au coborit pe hârtierândurile pornenitului articol. Am socotit de o datorie a measd ridic cuvântul i sä atrag luarea aminte asupra unui mareneajuns care trezete atatea nemultumiri in viata noastrdpublicg. ln cadrele unui articol de gazetä doream sä scot laiveald acea judecatä nenorocitä, sbucnirea pAtimag a ureide rasA care de un timp incoace s'a fuript in toate unghe-rele vietii noastre i sapd zi de zi temeliile bunei intelegeriintre cetAteni.

Ati observat de sigur, domnilor, cum in timpul dinurmA a prins tot mai puternice raddcini in suflete avântulMil noroc al urii. Acel om care a urmArit cu oare-care pri-cepere evolutia felului de gandire, rnodificarea zilnica aconceptiei in presa maghiaa, acel om va constata cu ama-raciune cd ura nesAbuitä, cinismul celei mai desAvârite ne-gatiuni i injurAturile obscene se intrec in aceeste tipare.Aceste au corupt spiritul public, au trezit neincrederea reci-procA intre oameni i au intArit clipd de clipA focul dqmd-niei in inimi. Rezultatul firesc e, domnilor jurati, CA astazi aajuns la o rAspantie primejdioasd intreagA judecata obgei,conceptia spiritului public s'a abAtut pe cdrAri neprielnice, cAcetätenii acestei patrii in cumpAnirea evenimentelor din viatapublica incep sà-i croiascd norme de judecatà cafi ii deo-sebesc, ii impart in tabere cu anduri i aspiratii potrivnice.Acest curent nu se oprege in drum, acest curent merge totmai departe. Cu deosebire in timpul mai nou, noi putemsà-i des1u5im urmele nu numai pe terenul intrecerilor i hAr-tuielilor politice, ci vedem tot mai bine cum acest spiritsdrobitor 4i face cuib intre pAretii coalei, faificând tot maimult menirea sfântà a acestui wzAmânt. lath' adevarul cedoriam sd-I accentuez cu toatd täria in neinsemnatul menarticol de gazetá. Acest pAcat vream sA-1 tintuiesc in celeateva rânduri tipArite i sä desf4ur din acest prilej carisunt anume urn-1'61.11e sistemului de educatie infiripat in coa-lele secundare maghiare pe urma acestui detestabil curent.

Un cunoscut scriitor al tArii romategi, N. lorga, a pu-blicat inteo revistd din România un articol, in care atingea

49

problema tineretului roman dela noi, in scolile maghiare.Deductiile la cari ajungea acest scriitor erau oare-cum jig-nitoare pentru tinerime si, dupA pArerea mea, nepotrivite custarea reald a lucrurilor. Patura mai proaspAtA, generatianota a cArturarilor romAni din Ungaria spunea dl lorga

s'a abAtut din calea traditiilor culturale ale inaintasilor sisub influenta spiritului maghiar, iesit din scoala de stat, aprimit indemnuri strAine de sufletul neamului, a imprumutatuncle nuante de cinism ovreiesc in atitudinile din viata pu-blicA...

Acestui articol, care nedreptatia generatia din care in-sumi fac parte, i-am rAspuns eu si cu aceastA ocaziem'am nAzuit sä zugrAvesc in pripA, si in linii mari numai,icoana realA a educatiei in scoala maghiarA, dupd cum acea-sta s'a instApAnit in timpul din urmä sub influenta curentu-lui amintit in cele mai multe scoli de pe teritorul cu popu-latie mixtä. Eu am trAit, domnilor jurati, ani dearAndulaceastA tragedie jalnicd din care atunci am smuls pripit cd-teva accente si le-am aruncat pe hartie. VA rog sA-mi ingd-duiti, ca acum sd reconstruesc din nou acest tablou sinistrusi sA-mi justific astfel adevArul cuvintelor pentru cari am fostadus sA dau seamA inaintea D-VoastrA.

Articolul meu porneste din principiul cunoscut, cA atAtdin punct de vedere moral cat si pedagogic, sAvArsesc unpAcat de neiertat acei oameni, cari dela scoalA asteaptl re-zolvirea unor probleme strAine de tinta acestui asezAmAnt,acei profesori cari intre paretii scoalei nu-si dau silinta sAcAlAuzeascA sufletele plApAnde in lumea seninA a progresuluicultural, ci se trudesc prin diferite mijloace sa le abatA dindrumul nAzuintelor firesti. Aceasta e judecata articolului si etotodatA un principiu elementar al societAtii moderne. Siacestui principiu se impotrivesc toti acei politiciani cu privi-rea ingustd si toti acei profesori inAcriti de patima urei derasa, cari nu vad in scoalA un asezAmAnt al culturei, ci vAdnumai instrumentul brutal al desnationalizArii.

Eu mi-am petrecut anii de studiu la liceul maghiar dinSibiiu si cunosc, domnilor jurati, felul de judecatA nenorocitA

4

50

care cAlAuzea pe unii dintre profesorii mei, sunt in curat cuspiritul detestabil al acelui sistem de educatie sub povaradruia m'am sbAtut ani de zile. Din cdte am vAzut aici, dinate am trait si m'au tulburat in cei opt ani, eu am dat nu-mai crampeie fugare in rdndurile mele de gazetA... As puteaformula spiritul acestui sistem pedagogic in urmatoarele cu-vinte glumete ce mi-a adresat odinioarà un bun si cinstitprofesor: ,, 0, e atdt de grea meseria noastrA a profesori-lor la scoalele de stat"... Si zdmbea cu ironie cuminte acestom luminat: Vezi, noi avem indatoriri duble... Noi trebue sis'A Aid' invätäm carte si sä Aid facem unguri : pe tine tre-buie sa te invät matematicile si tot prin rostul meu sä temaghiarizez. Fireste ca in acest fel noi ajungem la un re-zultat ciudat: Nici din matematici nu stii nimic, nici Ungurnu te faci"... latA, domnilor jurati, nenorocitul dualism fi-resc al acestei educatii...

CAci ce se intdmplà d. e. intr'un liceu, in care eleviisunt o mare parte de nationalitate romdnA? Din cei maimulti profesori lipseste cu desAvdrsire acel luminos senti-ment de umanitarism, acea bunavointa pArinteasca fata cuelevul lor, fArd de care adevArata educatie nu se poate in-chipui.

SA ne coborim in sufletul unui asemen copil. Dintr'unsat dela poala muntilor l'au adus la oras. L'au adus pe acestMat de Oran intre strAini, intre oameni cu haine si cu cu-vinte necunoscute... L'au adus intr'o scoalA, l'au asezat in-tr'un colt de bancA unde nu intelege nimic... Cu colegul deldngä ddnsul nu poate vorbi. Acest copil e ungur. Glindi-ti-va acum ce se petrece. Vine profesorul in clasA. Trece lacatedrA. Se opreste cu ochii la el. Ii pune o intrebare. BAia-tul tremurA si nu intelege nimic. Se ridica alb ca varul siingdnA douà vorbe, cari sunA prost pe ungureste... PrOfesorulil opreste enervat: Esti un mAgar. Tad!" Sau ii spuneinteun ton de nobilä indignare: Nu-i de gura ta limba luiArany JAnos!"... Insultatul se sguleste in ungherul lui deband, ii tremurA genele, il arde insulta si vede cum se in-tinde intr'un zdmbet ironic fata colegului ungur din dreapta

51

lui... Acesta e preludiul obicinuit al tragediei de care vor-beam... Acum inchipuiti-vd D-Voastrd ce luptA se incinge, cevAltoare de patimi in acest piept plApAnd de copilandru...CAnd profesorul a trecut pragul, incep sAgetile bAletilor un-guri : Vankuj" 1) mot cu Or pe limbd"... Le-au auzittot dela profesor aceste injurAturi. Si, vedeti, asa an de an, zide zi, se intAreste mestesugit dusmAnia intre acesti copii, cariani de-arAndul stau alAturi in aceias band si traduc impre-und filipicele lui Cicero... Se despart in douA tabere acestibaieti, incep sA se urascA si-si strivesc pas de pas toate sen-timentele colegiale.,.

Dl procuror m'a aposfrofat in discursul sk, mi- a spus,in cuvinte destul de aspre, cd noi, ,,agitatorii", falsificAm is-toria acestei tari, ea istoriografia maghiard e pragmaticA siprofesorul dela catedra liceului unguresc e un model de obiecti-vitate. Dati mi voe sd arAt o mustrA din acest ciudat prag-matism. Inchipuiti-vA, vA rog, cA suntem la un liceu maghiar,la ora de istorie. In clasa a saptea, de pildA. Elevii sunt cutotii bAieti de cAte saptesprezece-optsprezece ani, in al cArorsuflet cunoscutul sistern de educatie a tAiat brazde adAnci.Profesorul le vorbeste din istoria patriei, de epoca regeluiAndrei II. si intre altele spune cam urmAtoarele :... ,,pe vre-mea acestui rege au venit in Ungaria si Valahii... AceastdadunAturA de oameni a fost un neam de ciobani, care trAiacu oile in prApastille Balcanilor o viatA aproape animalicd.Doar ii vedeti si astAzi cum coboard dela munte, cAlare pemAgari, acesti ciobani valahi, acesti pAcurari soiosi, cu ple-tele nAclAite de unsoare si cu chipul salbatec..."

Si asa urmeazA mai departe firul povestirii, profeso-Tul de istorie... VA rog, judecati dtrA acest admirabil prag-matism si Inchipuiti-vA cum rAzvrAtesc cea mai elementarAclemnitate a acestor bAetani, aceste cuvinte criminale... Stiti cutotii cum bate inima, cum zvAcnesc timplele la optsprezeceani... Profesorul se tidied dela catedrA, isi ia pAlAria, Ord-seste clasa ; dar bAiatul acela va rAmAnea tintuit in coltul

1) Injuriturà intraductibill.

4*

52

lui de bancA, se va uita nestiutor in tavan, isi va muscapAnd la saInge buzele si va strange pumnii... TinArul ungurdin dreapta lui se ridicA aruncAnd o glumA: Hai sd tra-ducem pensul din Sal lust, md sAlbatecule !" Acest elev ma-ghiar a trecut printr'un foarte interesant proces sufletesc inora de istorie. El in acest timp si-a desAvarsit judecata asu-pra colegului roman. El, bAiatul functionarului de postd sitelegraf, va privi cu mAndrie de patrician la aceastA poroditaciobAneascA. Si, in clipa asta, Domnilor, intre cei doi bAetis'a deschis prApastia. Vor mai sta incA un an de zile alAturiin band, vor traduce impreund odele lui Horatiu, dar abiaasteaptA acesti razvratiti sA se curme odatä jugul nesuferital scoalei, sd se deschidd largi portile vietii spre tArimurinoi unde, ca doi dusmani, isi pot lua lupta pe fatA... latd re-zultatul firesc si amoral al acestei educatii pAcAtoase !

Mai sunt Inca o multime de norme de judecatd ne-norocitA pe cari le spicuesc acum in grabA. Cunosc atat debine mintea acestor dascAli minunati... Dacd se intAmpla sAsurprindd vre-un elev cu o carte sau revistA romAneascA inmAnA, fruntea acestui veghetor al statului se incruntA, mAnahri smulge grozavul corpus delicti" si gura lui tunA teribilu)verdict: TrAdAtorule!"... Sau dacA acest profesor e mai demoda veche, atunci aruncA cuvinte mai grele: Hotule! $itaftdu a fost la Aiud in patruzeci si opt"...

Nici cAnd nu se isprAvesc aici injurAturile si bAnuelile...Profesorul si elevul o duc intr'o continua incordare... VA pu-teti irnagina prin ce schirnbdri trece in astfel de imprejurArihmiea internA a acestor copii cari petrec opt ani in aceastAatmosferA... VA puteti inchipui starea moralA a acestor osan-diti, pe cafi o soartA rea ii sileste sd mintd profesorului lorvreme de opt ani de zile... Ori-cine isi poate da seamA. carisunt anume roadele acestei indelungate minciuni... Sau uraaprinsA, räzvrAtirea legitimd a mAndriei cAlcate in picioare,

sentirnente cari prefac pe profesor inteun tiran insupor-tabil si pe elevul maghiar intr'un dusman fArA inimA, sausuflete perverse de sicofanti, perfidia murdarA... lath rezulta-tele firesti ale acestui spirit bolnav!

53

Judecati acum dtra cat e de pacatos, atat din punct devedere moral cat si pedagogic, acest sistem de educatie. Sijudecati ce rau observator, ce detestabil psiholog e acel pro-fesor, care socoteste ca e mai aproape de meseria luiatunci, and, in loc sa urmareascd cu toata linistea, ca mer-sul invAtamantului sd se agite de cutare problema pedago-gica, acest epigon al lui Pestalozzi constatA cu pedanteriepoliteneasca anume cArui elev i-a lipsit cocarda tricoloramaghiara la 15 Martie!

Toate cdte am spus aici sunt franturi din viata sufle-teascA a anilor mei de liceu. VA rog sa-mi dati voe sa maiaduc un caz concret, o patanie chiar a mea, pe care o credfoarte potrivita pentru situatie. Eram in clasa a opta a liceu-lui de stat din Sibiiu. Profesorul nostru de istorie era TompaArpad si din ora lui spun acuma urmAtoarea poveste destulde edificatoare... Profesorul vorbea la catedra din istoria Un-gariei. Spunea de epoca principelui Taksony, sau de batAliadela Augsburg. Era o zi frumoasd de toamnd, cu senin siraze de soare... Se apropia amiaza... Nervii mei, cu fleas-tampArul lor de optsprezece ani, se cereau in fiber. Abeaasteptam sunetul clopotelului, care mi-aducea libertatea. In-semnam cuvintele profesorului pe hartie si, pe furis, cu ungest discret, m'am uitat la ciasomicul din buzunar. Astami-a fost nenorocirea. Profesorul a skit, ca scos din mintidela catedrd s'a repezit rAcnind asupra mea: Tradatorule!Te plictisesti, nu-i asa? Te plictisesti si ai vrea sa scapiodatA, cAnd e vorba de istoria neamului maghiar! De istoriapatriei! Intelegi, mizerabile? Versuri valahe stii scrie laTribuna" ! IncAlzim serpii la sin"... Si putin a lipsit, ca num'a lovit in cap profesorul meu, pragmaticul meu profesor deistorie cum ar zice dl procuror... Si cand i-am raspuns,Domnii mei, cu linistea poruncita a mandriei mele rAnite,and i-am raspuns: Domnule profesor, eu stiu lectia...Eu stiu intreaga cartea... Te rog sa md asculti atunciacest om furios mi-a smuts cartea din mana, a svarlit-o dei-s'au rdsfirat foile peste bAnci si mi-a urlat in urechi urma-foarele cuvinte interesante, cuvinte tipice : Ce-mi pasi

54

dacd stii ceva, ofi nu stii din sdrentele astea de foi, envreau inima dtale!"... Mi-s'au intiparit in memorie acestemomente, Domnilor jurati; par'ca vad si acum chipul ingro-zitor al acestui om cu pumnul ridicat asupra mea, simt cumimi clocotea sangele in vine si, vedeti, numai dupa ani dezile, dupd trecerea prin universitate, am putut intelege pedeplin rostul nenorocit al acestor cuvinte, cari in laconis-mul lor fioros cuprindeau quintesenta unui intreg sistemeducativ... Se intelege, ea' dupd o astfel de intamplare a tre-buit sd plec din aceasta scoalA, insotit de mai multi tovarAsiai mei, cari asemeni nu mai puteau suferi acest jug. Care afost vina mea, pAcatul meu?... Nici astazi nu stiu, de cumvanu indrAzneala mea criminala de atunci care ma indemna sapublic slabute versuri de dragoste in foiletonul Tribunei" dinSibiiu... Vedeti acum minune! Eu am devenit peste noapte,martir, exilat politic... VA puteti inchipui, cum mi-a slabit,chiar si Vara voie, acest eveniment legaturile de prietenie cucolegii unguri... Doar am inceput si noi sa facem politica, sacriticAm si sa injuram ca lumea... $1 cu toate astea ceimai multi dintre colegii mei unguri, jigniti si ei in senti-mentul lor de demnitate studenteasca, erau pe partea mea.Mi-aduc aminte cum m'au petrecut cu totii la gara sicum unul dintre ei a rostit o lunga cuvantare de adiosi-mi aduc aminte avea vorbe cuminti... Nu cred Cale-ar mai repeta astAzi, desigur l'a convertit sistemul... ,,Noinu stim ce va sä zica politica"... spunea in cuvantarea luiacest elev ungur... ,,Noi tirri un singur lucru. $tim ca-tisuntem prietini, suntem colegi. Si e pacatos acel om carevrea sa strice prietenia noastra cu treburi cad pe noi nu neprivesc, pe cad noi nu le pricepem!!"... Astfel am pArdsitSibiiul insotit de cativa tovarasi si ne-am mutat la liceul ro-man din Brasov... Ne duceam cu nimb de martiri, cu rAs-vratire de carbonari in suflete... $1 cum ne ducea trenul, noicroiam planuri trandafirii :... Abea asteptam sa se deschiddusa acelei scoli visate de noi In care totul e romanesc:si profesor, si cantec, si chipuri pe parete... Am ajuns sine-a ajuns o puternicA deceptie... Nu s'au implinit asteptarile

55

noastre... Nu-i vorbA, ne-au primit bine noii colegi, ne-auprimit cu dragoste, dar ni-se parea ca nu sunt indeajunsrespectate atitudinile noastre razboinice, ca acesti MO nuprea apreciazd eruptiunile nervilor nostri in delirul libertAtii,cd tiradele noastre politice nu prea prind... Tinerii astia nune prea intelegeau... E drept CA in schimb stiau mai multacarte, traduceau mai corect Iliada si erau mai abili in rezol-virea problemelor geometrice, dar cuvAntul romAnesc, spiri-tul romAnesc era pentru dansii o atmosferd de toate zilele,era o stare fireascd care nu mai trezeste emotii. Si, vedeti,efectul paradoxal al celor opt ani de educatie ungureasca afost ea, in vreme ce cAntam cu totii Desteaptd-te romAne",noi cram mai extaziati, noi ne cutremuram in toate fibrelesufletului, noi cei cAtiva baieti pripAsiti dela scoala ungu-reascA, noi cari inainte cu cloud luni recitam mai frumosversurile din Pokaine" la liceul din Sibiiu.

Aceste intAmplari se repetd zilnic, se repeta in toatepartile. Si acum va intreb eu pe D-VoastrA, domnilor jarati,cari sunt adevAratii dusmani ai linistei cetatenesti la noi intara, cine aruncd neghina urei si a desbinArii sociale, dacdnu acesti oameni orbiti de patima, acesti profesori cari cupedagogia lor reusesc sa creasca Mimi indusmanite pentruviata publica? Doar acest proces sufletesc desfAsurat in ceopt ani de liceu i-a izolat cu desavArsire pe acesti copiiunul de altul, i-a impArtit in tabere cu ganduri si cu idealpotrivnic! Si povestea asta uritd nu se sfarseste aci. Nu, cise continua pe !Darlene universitare, ca sA rodeascd cu vre-mea cunoscutele roade amare in vista...

Impotriva acestui curent sdrobitor am ridicat eu cu-vAntul in neinsemnatul meu articol de gazeta. Sunt de con-vingerea, CA judecAnd limpede si obiectiv nimeni nu va gAsiaici atatare la urd impotriva nationalitAtii maghiare... Va gasi,negresit, o rAspicatd agitatie in contra sistemului de educatieamintit, pe care il detest... Dar asa cred, cd in aceastAchestiune nu rämAn singur cu parerea mea, ci sunt sprijinitde orice om nepreocupat. Mi-aduc aminte, intre altele, ciitocmai un pedagog maghiar cunoscut, fostul director al

56

scoalei reale din Brasov, DI Emil Rombauer, a tratat intr'oconferinta tinuta anul trecut la Budapesta acest su-biect si a exprimat Intel° forma mult mai categorica acesteadevaruri! Acest lucru, se intelege, nu ma mira, fiindconvingerea fireasca a ori-carui om luminat si iubitor deprogres!

Domnilor jurati! Daca noi nationalitatlle nemaghiare dinpatrie nu ne putem impartasi de dreptul nostru firesc, con-sfintit prin lege, de a cunoaste tainele progresului omenescpe calea indicata de natura, in scoala noastra si in limbamaterna, cel putin sa nu fim turburati in lumea noastra mo-rata si sentimentele noastre etice sa ramdie neatinse! Sa nune sbiciuiti instinctul de viata, ca sa nu fim impinsi in fataprapastiei ! Eu cred, ca fiecare om cu judecata cumpatata si,mai ales, fiecare spirit modern isi va da seama, ca pedago-gia veacului al douazecelea nu are menirea sa creased ieni-ceri, ci se nazuieste sa deie societatii oameni cinstiti si su-flete poleite de cultural Si mai cred, domnilor jurati, camice cunoscator al starilor politice si etnice din aceasta taraisi va putea da seama, ca poporul românesc a ajuns la aceeatreapta a evolutiei culturale, incat caracterul lui deosebit sinotele lui etnice particulare sa nu mai poata fi alterate prinaceste mijloace vulgare ale unor oameni rataciti !

Aceasta e credinta mea si in acest inteles am scris ran-durile articolului Generatia noua". Nu numai cd ma soco-tesc nevinovat si ma voi socoti, oricare ar fi hotarireaD-Voastra, dar sunt deplin patruns de convingerea, ca nu-mai in acest spirit se poate aseza pe temeiuri mai firesti simai solide viata noastra publica. Iata de ce trebue sa declar,ca eu voiu ramanea pe langa aceasta convingere, voiu urmatotdeauna cu Ude si cu toata indaratnicia indemnurile ei, fiindde credinta, ca in acest chip slujesc si neamul meu si patriamea si tin totodata pas cu spiritul modern dela care asteptin viitor solutii mai norocoase in chestiunile noastre ob-stesti.

Am ajuns la incheierea apararii, domnilor jurati! Dupa-cum ati väzut, in cuvintele mele nu m'am muncit sa gasesc

57

acel fir al Ariadnei, care m'ar cAlAuzi in labirintul legilor...L-as fi cAutat zadarnic si nu I-as fi gasit. Eu nu cunosc le-gile, nu stiu paragrafii. Si probabil Warn si-i invAt... Imi dauseama, cA nu codicele legilor scrise orinduieste mintea ome-neascA in avAntul ei spre ideal !

In sufletul fiecArula din noi natura zAmisleste anumesentimente de dreptate pe cari nivelul nostru cultural le in-täreste pas de pas. Aceste sunt mai puternice, cAci suntsham inrudite cu firea omeneascd si povAtuesc in ascunetoate faptele noastre.

La acest sentiment de dreptate al d-voasträ intArit de unnivel cultural superior, la curgenia moralA si cinstea cetate-neascA, la aceste apeiez eu si nu la paragrafi, doar acesteimi spun si rnie, ea pe nedrept si spre rusinea libertatii degAndire a veacului nostru am fost tras in judecatd.

Copiii nimanui.Imi vine a crede, cd cei mai multi dintre cetitori n'au

cetit pAnd la sfArsit un apel care obstea româneasck iscAlitde doi studenti universitari din Cluj si publicat intr'un numArde ddundzi al acestui ziar. In ploaia de mizerii, cari ne batzilnic, oamenii nostri au ajuns sa se pasioneze aproape ex-cluziv pentru discutii de ordin politic si de aceea nu m'asmira, dacd cititorul a intors repede foaia cu apelul tinerimiidin Cluj, ca sd soarbd cu ochii cea mai proaspdtd declaratiea lui Tisza asupra impAcdrii". Si rdu a fdcut, fiindcd celedotiA coloane de rAnduri cuminti, tinute in termini potoliti sipline de o amärdciune bdtraneasck in cari se atrAgea atentiapublicd asupra necesitAtii de a se Infiinta o societate de lec-turd' pe seama tinerimii noastre universitare din acest oras,atingeau o problemd cu mult mai importantä, deck expec-tordrile de dupd mash* ale cutärui magnat ungur.

Educatia tinerimii noastre la universitate e poate ceamai neglijatd din toate chestiunile de invdtAmAnt cari nepreocupd si abia cdte odatä, cand din condeiul vre-unui tindrindurerat se mai astern cdteva rAnduri la gazetd, ne maigandim la aceste suflete pläpande aruncate intre strdini.

Copii ai nimAnui e poate numele cel mai potrivit ce s'arputea da tinerilor nostri, cari dupA opt ani de liceu, petrecutiin sArdcie neagrA si in catusile unui spirit pedagogic intrutoate inrudit cu normele pepinierelor de ieniceri ale sultanilorde odinioard, se vAd in sfdrsit iesiti in largul vietii. Celedintdi sbucniri ale libertatii in sufletul bietilor bdieti sdnt Ind-busite grabnic de ganduri negre. Ca la marginea unei prd-pästii se opreste tindrul palid, neputincios in fata vietii, sevede singur si pArdsit si fdrA nici o putere. Cdnd vine toamna,imprumutd cincizeci de coroane si pleacd la Cluj. Ce era sAfacd? Se inscrie la drept... Si de aci viata e o inldntuire demizerii, cari ii ingenunchiazA demnitatea, ii fling orice pu-tere de revoltk si in cdtiva ani fac din bdietandrul cu profil

59

senin si indraznet un omulet acru, stapanit de dorul de aparveni si de a-si gasi cu orice pret un adapost.

Noi cu totii, cari am trecut prin acest Calvar si, ajuto-rati de generozitatea masurata a vre-unui stipendiu, am pe-trecut acesti ani tristi, noi stim intreaga povestea asta ne-spus de jalnica. 0 stim si, daca in coltul sufletului viata vul-gara ne-a mai lasat o raza de lumina, putem chiar sa-iplangem pe sarmanii copii ai nimanui, dar din toate acesteaccente razlete de compatimire nu s'a inchegat inch' un andserios de a le sari in ajutor. Nimeni n'are grija lor. Tineriinostri la universitate sant aruncati intr'un trai, care dupavre-o patru-cinci ani de zile le cid o diploma, luandu-le inschimb un suflet. E destul sa stai doua zile in Cluj, acestcuib tipic al spiritului de ingamf are a nemesilor scapAtati, co-plesiti de obraznicia jidoveasca, ca sa intelegi ca cu o astfelde educatie clasa noastra intelectuala ajunge pe povirnis.Trei sute de tineri se strecoara an de an prin acest oras atiltde strain de sufletul nostru. Toate atributele firesti ale cul-turii nationale le lipsesc si toata mostenirea sanatoasd, adusdde-acasa in sufletul lor de tarani, e spulberatd de acest virtejametitor. N'ai deck sa te invartesti pe strada, ofi sa te aseziintr'un colt de cafenea, sa vezi cum defileaza inaintea ta lu-mea din acest centru" de culturd ungureasca, ca sd-ti in-torci cu sild privirea si sa te cuprindd dorul de o atmosferamai limpede. Aceste mutre de domnisori cu pantalonii cal-cati, cu graiul pitagaiat si desmatat, pui de baroni vandutiarendasilor ovrei, cari duc hangul si te plictisesc la toatecolturile de uliti, sant cea mai straind si cea mai proastd to-varasie pentru tinerimea noastra. Echilibrul moral, cinstea sicuviinta unui Mat de Oran, sant jignite la tot pasul deacesti crai de cafenea, a caror bucurie e sa-si treaca exame-nele pe nemuncite, sa se strecoare o viata intreaga in mintecu faramiturile unui compendiu de cincizeci de pagini, im-pinsi dela spate de protectie si politiciansim pacatos. Cepoate avea comun cutare Mat de popa romanesc cu acesteporodite de societate putreda, cari la douazeci si patru deant stint cheli de vitiu si betie, candidati de falsificatori de

____ 60

polite, cartofori, cari in vreme ce-si fac reparatia oficiald acinstei in cutare old* de scrimd, se bdldaresc in toate mo-cirlele? Si cu toate acestea, nenorocirea vrea ca'n mijlocullor sA petreacA tinArul nostru anii acelei varste pldpande incare sufletul isi statorniceste temeiurile si conceptia de viataa unui om e pe cale de a primi botezul maturitdtii.

Ce sä ne mai mirdm deci, dacd din acest mediu debietii tineri se leagh o multime din insusirile curente? Oriceobservator al societAtii noastre poate distinge zestrea sufle-teased' cu care ne-am ales din aceste scoli si din societateaasta putredd. CAti dintre absolventii nostri de facultate, caritot al treilea cuvAnt din conversatie 11 spun pe ungureste,nu s'au intors cu sufletul bolnav, niste bieti desrAddcinati,nici Rom Ani, nici Unguri, din aceastd viata chinuitoare? Sauce sunt toti acesti indivizi negustori de pace, ce sunt apari-tiile acestei epoce de declin in lupta noastrd politicA, dacdnu incorporarea acestui spirit de educatie nenorocitd? Scoalaungureascd si societatea maghiarA, supusd astäzi atator crize,nu ne ia limba, dar ne distruge sufletul, si aceastd operazdrobitoare se va continua pand in clipa cAnd noi ne vomgAndi sd incepem o actiune de apdrare.

Astázi insd nu facem nimic. latd de pildd cele trei sutede studenti din Cluj. Ei isi petrec anii de studiu fdrd a aveavre-un teren de intAlnire cu cele mai elementare manifesta-tiuni de culturd româneascA. In toatd fermentarea lor intelec-tuald mintea le colindd pe un tdrim strein si toate proble-mele de gAndire le primesc printr'o prizmd cu desAvArsireizolatd de mentalitatea lor. SAraci cum sunt, ei nu pot sd-sicumpere mdcar o carte din care sd vadd culmile de gandireale neamului din care au iesit. Nu pot sd citeascd barem unziar, sd s'agite pieptul lor tinAr de durerile si bucuriile zil-nice, n'au nici un drum spre templul de unitate sufleteascd,cu marele corp national. TrAesc asa inchisi in acest cuib deviespi, nu aud, nu vdd nimic si, cAnd se intorc acasd, ne yinzdpAciti, cu credinte false si cu aspiratii streine de minteanoastrd. Cu acesti bieti naufragiati, cafi spun glume ungu-resti si sAnt perfect incredintati de inferioritatea neamului lor,

61

cu acesti tineri advocati, cari n'au cetit cloud pagini din poe-ziile lui Cosbuc, cu ceata asta de infranti, cArora o educatiefalsd le-a omorit in suflet rAddcinile constiintei nationale,sd ducem noi marele rAzboi de apArare a neamului? Nu pu-tem! Vom avea in societate cu cativa domni mai multi, cari isiscriu numele rornaneste, si inteo limn ridicolA tin toasturipe la adunArile Asociatiei" ; vom avea o seamd de cititoripentru ,,Budapesti Hirlap", care joacA dupd masA calabrias"inteun colt de cafenea si, in suflet cu un strat de cinism silasitate, spun cA nu te poti pune cu Tisza; vom avea in celmai bun caz o seamd de oameni cinstiti si inculti, cari isiinteleg neputinta si se dau frumusel la o parte, dar luptAtoriconstienti ai unui ideal national nu pot iesi din aceste fabricide analfabeti.

Marea nenorocire e CA nici barem societatea romaneascddin Cluj nu le dd manA de ajutor. Era acolo panA mai deu-nAzi o casinA" in care veneau domnii nostri dupd masa' sdtragd tigAri si sd joace cate o preferantA. Dar domnii s'ancertat, s'au bAgat in judecati, nu-si mai spun azi bund zivape ulità si joacd preferantd acum la cafeneaua Kikaker".Erau si trei jurnale, mi-se pare, intfun colt al acestei ca-sine" in care se mdtura foarte rar. Acurn s'a isprävit si cucasina si cu cele trei gazete si tinerii nostri sunt ldsati inplata domnului.

In tdrile din occident, in Scotia de pildO, in ofice ora$cat de sardcut, se gäseste o bibliotecd public& unde ofi sicine poate sd citeascd un jurnal sau o carte. S'a gdsit in totlocul ate un om, care, ajutat de noroc sa iasd deasu-pra, a rupt din prisosul lui o surnd de bani si, intelegandrostul tiparului in aceste zile de fierbere, a injghebat o biblio-tecd pe searna deaproapelui. Ce a fAcut miliardarul Carne-gie pentru Edinburgh si alte orase din Scotia, au fAcut oa-meni cu mijloace mai modeste in mice sat din acest petecde pamant si numai and vezi inteuna din aceste library'''tOranii cu manecile räsfrante cetind poeziile lui Burns, poti,fntelege tainele progresului unui popor care supune lu-mea.

62

Nu s'ar gdsi cineva la noi, un om luminat si cu dare de'Wand', care sd cumpere cu o mie-doud de coroane editiileMinervei" din Bucuresti, sd aboneze cdteva ziare si reviste,sd inchirieze cloud oddi, injghebAnd astfel o bibliotecd si osocietate de lecturd pentru cele cdteva sute de tineri univer-sitari ? Ca o oazd inteo pustietate ar fi aceste rafturi decdrti, in care aMturi de cdteva opere de drept s'ar gäsi Emi-nescu, Vlahutd, Cosbuc, toate sbucnirile de lumina' din su-Iletul bogat al acestui popor Mid noroc.

Domnule Mihu! D-voastrd in atdtea rânduri ne-ati datdovezi de care nu se uitä, de o intelegere superioard a tre-buintelor noastre. Poate nu gresesc si voi fi iertat, dacd magAndesc, cd D-voastrd ati fi mai chemat sa deveniti Orin-tele acestor copii ai ninidnui, cari pe umerii lor vor avea sdrazime soarta neamului.

Ar fi cu mult mai curate si mai binefäcdtoare roadeleacestui dar, decdt truda D-voastra de om cinstit si drept,de a infrana prin indemnurile echitatii pofta de stApdnire aunor magnati Ili si perfizi, cari neam de neamul lor n'auputut fi adusi la sentimente mai bune prin mijloace de ordinintelectual.

Chemarea preotimii noastre.Din prilejul aparitiei unei reviste am tipArit, in cronica

unui numar trecut al ,,Luceafärului", cdteva rdnduri fragmentarecari atingeau chemarea preotimii noastre. Ace le cdteva cu-vinte drepte, dar neobisnuite poate, prin sinceritatea cu cares'au rostit, au avut darul de a preocupa cdtva timp lumeanoasträ pasnica cu aceastA chestiune. S'au gasit, fireste, catotdeauna, tot soiul de tdlcuitori. Cei MI si nepriceputi nuau dreptul la nici o deslusire, dar cititorii nostri o pot cereaceasta. De altfel problema e de mare insemnMate pentrunoi, si dela rezolvirea ei atdrnA mari interese nationale.

*

SA incepem aceste rdnduri cu constatarea unui adevAristoric : credinta religioasa a poporului romdnesc a fost de-terminatä, din cel mai depArtat trecut si pdnA astazi, nude eruditia preotimii, ci :de inclinkile sufletesti ale acestuineam. Sufletul romdnesc a simtit totdeauna poezia mare acelor necuprinse, a avut addncimea care s'a infiorat de tai-nele naturii, a fost inzestrat cu aceea inchipuire fecunclä, carestie fAuri tin räspuns misterelor nedeslegate de truda mintii.

De aceea simtul religios al nostru n'a rAmas nici cdndingrAdit intre poruncile rigide ale unui rationament sec ; deaceea a fost, pentru sufletul romdnesc, mai potrivitä strAlu-cirea mare si poezia misticA a bisericii rAskitene si tot aceastäimprejurare explicA si revArsarea bogatä a sentimentului nostrureligios in multimea de colinde si legende.

A fost in trecut o urmare fireascA a stArii noastre poli-tice cA preotimea nu a putut sà-si cdstige o eruditie a tagmeisale. Nu erau preotii acestui trecut o seamA de oameni cuindeletniciri superioare de cArturari. Toate izvoarele istoricecari oglindesc starea preotimii noastre de demult dovedescaceasta. Astfel se explica si imprejurarea, CA scdnteia retor-matiei, care a aprins sufletele si. aici in Ardeal, n'a atins po-porul românesc. In acele vremuri de tulburare, cdnd tocmai

64

aici in Ardeal e o hArtuire pätimasd intre sustinAtorii catoli-cismului a cArui catapeteazmd troznea si intre ucenicii Ina"-rdtnicului apostol dela Witemberga, credinta veche a popo-rului nostru nu e supusd nici unei clipe de indoialA. In aceastdvreme, cand se dau lupte aprige intre cloud tabere de cre-dinciosi, and interpretArile de dogme sant aproape singurahrand a tiparului neindemAnatec, cand profesiile de credintdse faceau si de o parte si de alta cu mult sgomot si cu opatimd mai viforoasd ca a pArintelui dela Telegraf" atuncipreotimea, care grijea crestinii de lege romaneasca, pdstratraditiunile vechi ale toiagului de pdstorire. Nu stiau acestipreoti latineste sau greceste, nu-si bAteau capul cu interpre-tAri stiintifice de dogme sau canoane, ci, ca niste pArinti ceerau, dau hrana sufleteascd trebuincioasd poporului, cetindu-idin cArtile sfinte. Din aceste cetanii se cobora intelepciuneaslovei in sufletul acelor iobagi obiditi, cari dupA povata acelorcArti si-au pAstrat totdeauna curAtenia moravurilor in viatalor patriarhalg, iar din poezia infloritd a scripturii au tors,cu inchpuirea lor, firul nesfarsit al multor povesti si colinde.In acest chip s'a hrAnit credinta religioasd, in cursul veacu-rilor, pand in zilele noastre. Miscarea de larg avant culturala bisericii din Occident, strAlucirea renasterii, care a impo-dobit pAretii domurilor din Italia, stricdciunea morald a cle-rului apusean, aceea uriasd rdsvrAtire a sufletelor, cari ce-reau o premenire in preceptele bisericesti, impreund cu trudaatator minti cari au slujit cAutarea adevArului, cu clipele decercetare si indoiald ale trecutului apropiat, toate acestela noi n'au ajuns. Credinta religioasd ne-a rAmas neatinsA inaceastd vreme lungA, ca un ostrov inflorit, ferit prin minunede mania furtunilor. Acest ostrov s'a pdstrat pand astdzi latel cu trecutul, cu aceias bogAtie si oranduire fireascd aflorilor grijite de caldura soarelui de sus, de indrumdrile tai-nice ale firii intelepte, si nu de mestesugul calfelor de gra-dinari.

Asa am ajuns ziva de astAzi. Icoana preotimii istoriceo putem reconstrui usor, pentrucd si cei mai tineri dintrenoi au cunoscut pe urmasii vechilor propovAduitori ai cre-

05

clintii de mult. Si astazi traiesc multi din acei batrAni cuchipul de apostoli. Pastorirea lor hraneste si astazi indeajunssufletele taranimii noastre. Credinta religioasä, in tot loculincredintat lor, e tot cea veche. Aceias cucernicie, aceiassanatate a moravurilor, aceias cuviinta ca in trecut. Si maipresus de toate gasim la acesti mosnegi insusirile adeva-ratilor parinti" : acea calda si senina intimitate cu sufletelecredinciosilor, acea intelepciune bung, care patrunde nevoileunei vieti patriarhale si gaseste indrumärile trebuincioase.Acest mosneag e vechiul, istoricul ,popa romAnesc", cel maivechiu si cel mai puternic stilp al vietii noastre de veacuri.

SA' vedem insa care a fost si este si astazi Inca misiu-n ea acestui popa romAnesc". Care a fost totdeauna chema-rea si insemnatatea lui? *Urn, cd in cursul vremii indelungatepoporul nostru de iobagi a fost lipsit de o clasa de carturari,cari sa-1 povatuiasca in toate nevoile lui. Singur preotul erain fiecare sat acel om, care, stiutor de carte, a trebuit sa fiesi indrumatorul taranului in lipsurile lui zilnice. Astfel aajuns neamul nostru sa vadd in preotul salt nu numai untilcuitor al psaltirei, ci si singurul sfetnic bun in toate trebilelui de popor necajit. Viata istorica a neamului nostru inaceasta tall e o continua framintare si luptd impotriva sta-pAnitorilor sai. Singurul element intelegator de carte, decisingurul element de conducere si reprezentare al acestui po-por, in o lupta politica de veacuri, a fost preotimea. Astfelam ajuns la starea, de altfel fireascd la noi si potrivita im-prejurarilor istorice ale acestei tail, ca preotimea noastra sadevina un factor politic. Rolul preotimii noastre a trebuit safie mai complex ca la alte neamuri, cari au trait cu noi ala-turi si cari, in deplina stapAnire a puterii de stat, au avutalti oameni meniti sa savArsasca aceste lucruri. Rolul si in-semnatatea in viata noastra politica de veacuri este deci ceamai de capetenie atributie istorica a preotimii noastre, alaturide pastorirea bisericeasca. Vechiul popa romAnesc" deci,acel batrin, care sta Dumineca pe prispa casei inconjurat denorodul lui, a fost totdeauna si un indrumätor politic al po-porenilor sai. Astfel ni-1 arata istoria si astfel il stim noi cu

5

totii si tot astfel au inteles sd-I cinsteasca sau sh se teamade dansul strainii.

E destul sa ne aducem aminte de truda indelungata incroirea unei sorti mai bune pentru Romanii din aceasta tarain veacul al XVIII-lea, de acel codice al plangerilor, Supp-lex libellus vala:horum" alcatuit de doi pastori bisericestidin aceasta vreme, ca sa ne dam seama de insernnatateamisiunii politice a preotimii noastre. Sa ne gandim la viforulanilor patruzeci si opt, cand preotimea noastra a statoritpentru toate vremile adevarata chemare a tagmei sale. Preo-timea din acest timp, al carei apostolat a shut uni dotal sim-boluri: crucea si spada pentru izbanda unei lupte nationale,

a aratat lamurit cari sant atributiile istorice ale toiaguluide pastorire bisericeasca la noi. Amintirea acelui legendarpopa Balint", prefectul voinic al Motilor, va trai vesnic inmintile noastre ca un indemn, ca o indrumare, ca o latnurirepentru a putea fixa definitiv formula istorica a misiunii preo-testi in Ardeal. Acel preoti cu crucea'n frunte" din cantarea luiMuresianu e o nota lamuritoare a imprejurarilor poitice ar-delene si e consfintirea artistica a chemarii preotesti dinaceasta tard.

Intelegerea inalta, care a povatuit pe arhiereul sagunain toate trebuintele noastre bisericesti si nationale, a impru-mutat un caracter piincipiar si de legalitate canonic-a acesteiatributii istorice a preotimii noastre. El a inteles complexita-tea chemarii preotesti la noi ; si-a dat seama, ca in impreju-raffle politice in cari noi traim, singura institutiune, biserica,careia putea sa-i castige drepturile unei vieti autonome siprin aceasta putinta unei desvoltari, nu poate ramanea izo-latd de trebuintele vietii nationale. Neaccentuand in acesteranduri uriasa activitate politica a acestui pastor bisericesclsa ne dam seama numai de principiul fundamental, care etemeiul constitutiei bisericesti alcatuite de Saguna : principiu,unei biserici nationale. Nu se poate atribui deck inaltuluispirit liberal si intelegerii depline a necesitatilor noastre p-laice, aceasta infratire a bisericii cu principiul national. Catin rezultat al acestei intelepte incopcieri putem considera si

66

67

Introducerea elementului mirean la conducerea chestiunilorbisericesti. Buni cre,Ftini i buni Ronaini, iatd ce a vrutSaguia. Si-a dat seamd cd conservarea sentimentului religiostrebue sd meargd la noi pe aceleasi cArAri cu propagareasentimentului national ; astfel a facut din biserica sa nu nu-mai depozitarul credintei noastre religioase, ci o cetate depAstrare a existentei noastre romanesti. El a tinut seamd deatributiile istorice ale preotimii si a inteles cd imprejurarilespecifice ale poporului nostru reclamd dela aceastd tagmanu numai o propovAduire a credintei religioase, ci si hide-plinirea unei chemäri culturale- politice. si-a dat seamd caacest popor romanesc, ajuns in pripd la o libertate constitu-tionala improvizata, lipsit de o clasd de cArturari, nu-si poaterezerva preotirnea numai la indeplinirea rostului ei profesio-nal, ci trebuie s'o angajeze la toate problernele culturale sipolitice ale neamului. Ca un intelegator al relatiilor culturalesi sociale in care trAia acest popor, el a stiut pretui acealegaturA de intimitate patriarhala a preotului cu poporeniisai, a stiut cd aceasta lega.turd puternicd e fdatoare de mi-nuni. Nu i-a dat preotimii din vremea lui o deosebita culturàteoreticd a preceptelor dogmatice sau canonice, ci i-a arAtatmijloacele de alinare ale necazurilor zilnice de cari suferepoporul roman. Spiritul liberal de infratire a bisericei cu tre-buintele nationale, impreunA cu tendinta de democratizare abisericii, cari au povatuit pe $aguna, au adus roade frumoascla noi. Si WA and incercarea de a 'Introduce aceias consti-tutie biscriceasca in Principatele unite romanesti din aceastdvreme, a suferit infrangere si s'a poticnit de spiritul ingust simotivele utilitare ale clertilui conducator de acolo, care aprovocat o indArAtnicd si caracteristicA luptd pentru canoni-citate", la noi aceastA constitutie bisericeasch, edificatA pe-traditia trecutului si apropiatA de nevoile zilnice, ne-a dat otrainica biserica romaneasca.

Dela Saguna si pand astazi Imprejurarile politice si so-ciale ale poporului nostru nu s'au schimbat; schimbarea ces'a sAvarsit nu e in favor. Lupta noastrd ca popor a devenitsi mai acuta si mai indAratnicA ; ea cere luptatori tot mai

J.

68 __

treji, minti pAtrunse tot mai mult de cunoasterea nevoilorreale. Chemarea preotimii noastre e inch' cea veche. Preoti-mea este si astäzi la noi 'Inca unica tagmA de cArturari carepAstreazd legAtura direct5 cu poporul. AceastA preotime tre-buie sä fie si astAzi (indeosebi astAzi!) pAtrunsA de chemareaei istorich. ImprejurArile de trai nu ne ingAduie Inca sA necrestem o preotime, care sA rAmAie numai pe Yana rostul eiprofesional. Preotul nostru va trebui sd tie incA multA vremela toiagul vechiu de pAstorire bisericeascA : sA fie un indru-mAtor cultural, un sfetnic politic al poporenilor sAi.

Schimbarea vremii cere povata unor invataturi nouA,nu atAt pentru intArirea credintii noastre religioase, cAt pen-tru sprijinirea existentei noastre nationale. Credinta religioasA,hrAnitA de traditia veacurilor si de dispozitiile sufletesti aletAranilor nostri, e si astAzi in alvia strAmosascA. CelelaltemanifestAri ale vietii noastre nationale insA sunt supuse uneisorti, pe care nu o putem croi cu puterile noastre. Poeziasenind si intelepciunea bunA a vechiului molitfelnic aducInca si astAzi deplina alinare a trebuintelor sufletesti recla-mate de credinta religioasA a tAranului. Viata noastrA natio-nalA are insd lipsuri mai complexe acum.

SA judecAm lucrurile dupA infAtisarea lor realA. In cutaresat de sub munte se alege un preot. Satul acesta e ca toatesatele noastre : un sat de oameni necAjiti. TAranii sAnt chi-nuiti de notarul ovreiu si indatorati bAneste pAnA in git la unarendas strAin al unei mosii nemesesti. Ce vAd acesti tArani,lipsiti de sfat si ajutor, in nou alesul lor preot ? Ce asteaptAdela el ? InterpretAri de dogme sau de canoane desigur cAnu. Ei sunt crestini buni, in sufletul lor trAeste fiorul credin-tei de veacuri. Dar sunt oameni chinuiti de strAini, despoiatisi furati si trasi pe sfoarA de tot soiul de pAcAtosi. SAnt fri-cosi si slAbAnogi, pentrucA nu stiu pAnA unde merg hotareledrepturilor lor. SAnt sAraci si inapoiati, pentrucA pAmAntulstrAbun nu mai indestuleste atAtea guri. Ei vAd in preotullor un indrumAtor pentru acoperirea acestor lipsuri. Si acestpreot nou ales, dacd pe lAnga durerea unui suflet cinstit vaavea si intelegerea deplinA a chemArii sale, desigur cA nu va

69

rdmânea numai la cântarea liturghiei de Duminecd si la ci-taniile dela morti, ci va cAuta o lecuire a durerilor zilnice decari se prdpädeste satul lui. Va da sfaturi de economie prac-tick va infiripa cutare insotire de plugari, ca sd scape petärani din ghiara arendasului, va strivi cu cunostinta dreptu-rilor cetAtenesti talcul mincinos al legilor din cari se ingrasäacel notar, va cAuta, deci, sä fie un vrednic muncitor al nea-mului ski care, pentru asigurarea existentei sale românesri,trebuie sä castige o intdrire culturald si economicA. Dacdpreotul nou ales nu va implini aceste ci, dimpotrivA, va in-cuia poarta inaintea tdranilor chinuiti si nu va alerga in aju-torul lor, pentruca in acest timp sä se aseze cu coatele pemasa si sä ceteascd din carti nemtesti excursiunile turmen-tate ale cutdrui docent privat dela vre-o universitate de pro-vincie, in jurul vre-unui sinod mai mult sau mai putin ecu-menic, acel preot sd-si ia cufdrul cu cArtile nemtesti in spatesi sa plece, in stirea Domnului, la mAndstire, ori ce-i pasdsatului unde. Acolo sA vie altul, care nu stie mAcar o boabdnemteste, pe care nu-1 taie capul sd se avinte la gimnasticaechilibristicei dogmatice, ci isi d'a seama de multele nevoireale ale bietilor lui parochieni.

La ce rezultate duce o crestere preoteascd, care nutine seama de legAtura preotirnii cu poporul, putem vedeain acea nenorocitd BucovinA, cu preotii ei functionarizati,cu poporul ei amarit in suflet. Si doar' preotimea de acolose creste la o facultate teologicd, al cdrei import de eruditiedogmaticd 5i canonica a trezit si la noi nazuinte similare.Unde e astAzi mai mult sbucium, mai multd amArAciune, maimultA desbinare, ca in biata Bucovina ? Unde e tdranul mailipsit de povatd ca acolo ? Pentru CA aceastd invAtatd preo-time nu clAdeste pe temeiul atributiilor sale istorice si pen-trucA educatia de care s'a impArtAsit a fdrimat puntea careduce la sufletul tdranului.

La noi, aici in tara asta, acel povAtuitor practic alcredinciosilor sAi, care e infatisat in Popa Tanda din poves-tirea minunatd a dlui Slavici, va rAmânea incd multA vremeprototipul chemArii preotesti.

70

Rostul acesta al preotului satesc il pretind traditiile is-torice ale acestei tagme vrednice si-1 cer interesele noastrenationale a dror indrumare trebuie ascultatä de toti.

*

Ce da insa o nota de actualitate acestor constatAri prin-cipiare ? E vorba de un curent nou, care ar dori sa indru-meze pe alte than cresterea preotimei noastre. In acest Sibiiu,care s'a dinstins printeun spirit de toleranta in trebile con-fesionale, fn acest seminar andreian", in care s'a interpretatchemarea preoteasd, totdeauna potrivit trebuintelor noastrecativa tineri profesori, fosti discipoli ai facultAtii teologicedin Cernauti, socot c'a sosit vremea sa avem si noi o preo-time cu inalta eruditie dogmatica si canonica". Pentru acestscop, acesti domni profesori s'au concentrat" si au dat orevista teologica". Eu nu voi face aici analiza ingrata aacelor tiparuri.

Constat numai, ca aceasta revista, in felul ei de astazi,cu articolele teoretice, cu lupta strasnica impotriva unor pe-ricole de cari noi azi nu avem sa ne temem, cu cheltuialainutila a cernelei pe citatii eline, cu ploaia grozava a nu-melor nemtesti, cu cronica ei ruseascA, nu implineste un golsimtit, ci sporeste numai multimea tipariturilor neintelese. Pelaliga aceste, dad se va avanta la justificari 5i interpretAriori cat de stiintifice" de ordine dogmatid, atunci se va pornidin nou acel pAtimas si urat rAzboi confesional intre oamenide un sange. Noi, in anachronismul acestor hartueli intreBlaj si Sibiiu, nu vrem sa mai Wen].

Sa caute deci conducatorii acestei reviste sä se des-curce din labirintul unei doctrine generale si sa gaseascatrebuintele vii ale bisericei noastre românesti, sa interpretezemisiunea preoteasca la noi in intelesul ei istoric. Sa-si aducaaminte, ca numai cunoasterea realitAtii schimbd in argintbanii marunti ai invataturii dela scoala si ca lipsurile uneitagme de oameni nu se pot culege din cArti. Atunci isi vajustifica existenta si noi ne vom bucura de castigarea unortovarAsi ai muncii noastre.

Poporul ni se va pAtrunde si pe mai departe de sfânta,

71

buna si inteleapta lui lege romdneascd, iar preotimea noastrdsä asculte Indeinnul unei traditii de veacuri si sa-si deiesearna de poruncile vremilor noud. Sd vadd totdeauna inainteaochilor ei icoana luminoasd a acelui apostol cu barba alba,de a cdrui sfintenie s'a cutremurat si sufletul meu si de careeu m'am apropiat odinioard cu cuvintele unei pietali smerite:

Cuvine-se hirotonireaCu harul cerurilor tie,Drept vestitorule apostolAl unei vremi ce va sd vie !

0 deosebire.Inteun numAr recent al revistei din Arad Biserica si

*coala" dl R. Ciorogariu, directorul serninarului din Arad,publicd un articol intitulat Cultura teologicA", ca raspunsrhdurilor in cari ne ocupam cu chemarea preotimii noastre.Acest articol, superior ca ghdire si forrnd tuturor rAspunsu-rilor ce ni-s'au dat in aceastä chestiune, ne indeamnd sd fa-cern in treacAt cdteva constatäri.

Deosebirea in pArerile noastre asupra acestei c hestiunirezultä din punctele noastre de rnânecare deosebite : DI Cio-rogariu, ca slujitor al altarului, priveste biserica si tagrnapreoteascA sub specie aeternitatis", judecA rostul bisericiideslegând aceastd institutiune de mice flu tuatiune a spiritu-lui timpului, pe and noi rAmhem cu ghdul la prezent,la nevoile si poruncile zilelor noastre si socotim cA vremeade astAzi e puntea pe care trebue s'o treacd färà gres orne-nirea, dacd vrea sA ajungA cu sufletul nestirbit viitorul. Noinu ne trimitem deocamdatA gandurile in viitorul depArtat...Santem atat de preocupati de durerile zilelor de azi, ark desupusi principiului national, ca celui mai firesc si mai tre-buincios temeiu al desvoltArii neamurilor, incat am dori savedem invioratà de acest dull pulsarea vietii noastre petoate terenele. Vedem atat de prirnejduitä invederarea prin-cipiului national acum, incat ne credem pe deplin justificatiin credinta, CA astazi la noi toate sufletele cari simt, toatemintile cari gandesc si toate condeiele cari scriu trebue sdclädeascA pe temelia acestei credinte... Santern atAt de indd-ratniciti in aceastA convingere a noastrA, luck ne socotimdatori ca si arta, aceastA insetare eternd a sufletului dupdfrumos, s'o supunem si s'o ingradim intre marginile vrernel-nice ale durerilor de astazi... Vremea va sterge odatä trebu-intele prezentului, va polei cu alt duh sufletele oamenilor siva schimba si indatoririle apostolatului, dar pând atunci emult...

73

Astfel gAndim noi i poate tot asa judecd si dornnullorga, and subordoneazd acestui principiu national chema-rea de astäzi a preotimii noastre, dorind un cler national sipoporal" si o biserica care e ,,casa nationard a statului si nuo cetAtuie de luptA dogmaticA, nu un cuib de casa". Acestepared ne-au indemnat si pe noi sA spunem cateva vorbe.Ne- am gAndit, cA astäzi, in era congruei", and toatà zivaisi are proiectul ei de lege, toate pdturile lumii noastre ar-turAresti trebuesc agitate intr'o singurd directie, toatä slova-trebue pusä in slujba unei idei. De aceea credem noi cä toti-earl atrag acum luarea aminte a oamenilor nostri in altaparte, toti cari uitA poruncile zilei de azi, toti cari se avAntd.cu gandul lor in viitorul prea depArtat si nu vor sd se co-boare la arena luptei de azi nu pot cere o ascultare deose-bità. Ei pot spune adevhrtni cari se pot potrivi cu marginilealtor vremi sau imprejurAri, pot urmäri intentii bune, cariinsd nu realizeazh nimic pozitiv. Acesti oameni nu sAntapostolii zilelor noastre, aci mintea Lr nu e infratita cu du-rerile vii ale prezentului... Ei nu dau leac pentru ranele cariistovesc un trup ce suferä, ci retrasi in laboratoriul lor seadâncesc in combinarea boalelor nestiute... Si nu e o ironiemai amarA decat acea cheltuialA de energie a unui medic,bunaoara, care vede chinul multimii de bolnavi ce s'au adu-nat la poarta lui si care in loc sä alerge la F ticl uta cu dof-Ionia stiutd ce vindecd, ii aseazd ochiul asupra microscopu-lui sd cerceteze tainele unui baccil exotic... Acest doftor cer-cetas si stiutor, harnic si invatat, pAatuieste pentrucd nu-sicoboard urechea sä asculte bAtaia inimii la cei ce se stingnepriceputi in jurul lui, pentrucd nu intelege unde trebue sA-tinteasa cu intelepciunea Acest doftor va gasi, poate,dupd o trudd lungd, mijloacele problematice ale cufarei yin-dead de board ce bântue departe in alte tad, dar va inchideochii lui munciti purtând pe suflet rAspunderea grea pentruprapadul bolnavilor, cari ar fi rAmas in picioare, dacd stiausfatul Acest doftor e un lux al societAtii, pe deplinjustificat in existenta lui numai acolo, unde multimea seme-nilor sal poate impAca trebuintele si-i poate da ragazul cer-

lui...

lui...

74

cetärii... La noi insä nu poate fi asa... La noi acest doftor,atat de singur in meseria lui si atat de coplesit de vaierulcelor ce se bat sub ochii lui, trebue sa fie vindecAtorul hen_al celor ce bolcsc aldturi de el.

Pentruca sä trAim in viitor ca neam trebuie sa grijimsa. nu ne prApAdim in prezent. AstAzi viata noasträ natio-nalA e asaltatä mai aprig; aici se cere lupta mai mare ; la .

aceastd luptA trebuesc angajate toate fortele ; duhul acesteilupte trebuie sA strAbatA toate asezAmintele noastre, toatdmunca noastrA; In nurnele ei trebuie sA pornim intreaghtruda sufletelor noastre...

Nici soli intarziati ai pravilelor moarte, nici vestitortpripiti ai doctrinelor ce calAtoresc in viitorul necuprins, noinu vrem. Noi vrem doftori pentru nevoile de cafi ne prä-pädim astAzi, vrem daschli pentru prostia noastrA, vrem apA-Won impotriva dusmanilor cari ne strigA la poarta.... Noitrebuie sA ne vindedm unde ne doare...

Ce ne doare, unde ne doare o stim cu totii. 0 stiu toticari trAiesc si vAcl si aud. Si nu va trebui sA astern eu du-rerile pe hartia acestei reviste fall cautiune"...

Aceasta e convingerea noasträ sincerä. De aceea noinu santem nici decum impotriva unei serioase preglitiri teo-logice a preotimii ; dorim cu totii sä se si dea aceasta in se-minarii (cat s'ar putea spune despre aceasta!), dar nu so-cotim potrivit sa se enunte ca principiu de supremä impli-nire a datoriei preotesti la noi : o eraditie teologicd... Dim-potrivA, vrem ca preotii nostri sä fie inzestrati cu atributiilemai de dpetenie ale unei inaintAri culturale si sA fie astAzi,.alAturi de pAstorirea lor bisericeasd, apostoli ai culturii siindrumAtorii politici ai taranilor...

Acesta e indemnul zilelor noastre.Cat pentru viitor, vremea va schimba trebuintele... Va

veni poate si acel timp norocos cand va fi o necesitate cee astAzi lux, cand vremea, acest despot capricios, va treziin sufletele oamenilor alte glasuri si alte ecouri... CArturariiacelor zile vor fi poate mai norocosi. Atunci preotii vor fi.

poate numai slujitorii altarului si poetii numai slujitorii fru-

75

mosului. Atunci unii nu vor mai frith* band poporale, altiinu vor fi siliti sa sgaraie hartia in cancelarii ca sa-si tanjascatraiul.

Atunci va fi bine, va fi si mai frumos poate... Dar santdeparte zilele aceste... Noi cei de astazi cu nepotii nostriimpreuna va trebui sa dam tuturor toate", cum zice scrip-tura. Vom munci in dreapta si stanga pentru venirea aceleivremi de tihna si ragaz, care, si daca nu va mai putea inte-lege truda noastra, totusi ne va cinsti sufletul si ne va re-cunoaste omenia...

Si e frumoasa aceasta mangaiere.

Cinstea cArj ii.Condeiul viitorului, care va trece la rävas frAmântArile

-nearnurilor pe acest pdmAnt, ajungand la zilele acestui an,va trebui sd se opreascd o clipd in alergarea lui pe hdrtiesi, apdsdnd slova, va trebui sd scrie cu amdrdciunea drep-tatii jignite: jar in anul o mie noud sute sapte a gAtit std-panirea cel mai jalnic dar de pasti semintiilor, cari hrAnescTara ungureascA: le-a luat scoala"..

Acest cronicar, judecind fata vremii noastre, se va oprila mai multe.

SA* ne oprim si noi.*

Nimic nu justified mai deplin trebuinta de a se sustineascolile noastre poporale, in rostul lor de 'Ana acum, decdtridicarea cuvAntului de protestare unanimd a masselor detdrani impotriva proiectului de lege cu care ne-a surprinscontele Apponyi. Aceastä scoald cu munca ei inceatd dede pAnd astdzi si-a putut trece in constiinta poporului delasate trebuinta ei neapdratd. Asa necdjite cum au fost bie-tele ziduri scunde, cu incAperile lor sArace, au fost totusi add-postal nazuintei spre lumina a unui neam de oameni dor-nici de tainele invAtaturii.

Dasedlul nostru sAtesc, condamnat printr'o leafd nein-semnatA la pretentiile unui trai aproape umilitor de modest,a sAvArsit la masuta lui de brad cel mai frumos apostolatal muncii. Trudind multe ciasuri din zi sub tavanul de grinzial unei cAsute cu saptezeci de suflete, a ostenit acest dasalinvätdndu-i carte pe copiii oamenilor. DupA orele acesteimeserii, care cu rdsplata ei nu prea putea indestuli foameacelor sapte gun dela casa lui, isi aseza sArmanul om sur-tucul de cheutoarea unei grinzi si lua sapa on grebla, supu-nand si la aceastA muncd mdna, care inainte cu o jumdtatede cias potrivea slove pe tabld. Ascultând cu resemnare in-drumArile mai marilor sAi bisericesti ; atins cdte-odatd in

77 ____

mândria tagmei lui de pornirile mastere ale cuta'rui preotcare-I lua strasnic de sus ; silit sA-si asigure pe alocureabundvointa pArintelui protopop prin plocoane, cari sdruncinaude-a binele echilibrul lui de gospodar modest; supus priviriiascutite a unui inspector ungur ca aiere de stApAn neincre-zAtor, acest dascAl a muncit inainte.

Munca lui a rodit si a fAcut sA incolteascA in sufletetrebuinta lui. Si asa cu incetul aceastA multime, ridicatä inpripa din nestiintA, a ajuns sA inteleaga puterea slovelororânduite pe tablä. A apucat sA-si deie seama de greutateamestesugului de-a iscäli numele. A ajuns sA poatä pretuipovetele unei cArti. Si-a putut premeni judecata incAt sa-ispuie, a coala e menità de aici inainte sA deslege tainaputerii de viatà a neamurilor.

lata de ce s'au miscat valurile de tArani pentru apAra-rea scoalei. Acesti oameni, din a cAror saracie s'au ridicatzidurile necäjite, din a cAror lipsuri s'au adunat färämiturilelefurilor dascAlesti, au inteles necesitatea scoalei, trebuintadascAlului. Chemarea laconicd a unei gazete a fost de ajuns,ca ei sa rupA o zi din vremea lor mAsuratà si sà alerge laoras, la adunare".

Multele adunAri de popor, cari s'au perindat in timpuldin urmä, sunt pentru ochii unui judecAtor tot atâtea ocaziide pretioase invAtaminte. Ni-s'a dat o puternica dovada" capriceperea tAranilor nostri a ajuns la acea treaptä, unde in-cepe interesul constient al obstei pentru nevoile sale. Ni-s'adovedit a taranii incep sà-si uneascA rândurile, când e vorbade cAstigarea sau apärarea unor drepturi. Imprejurarea, 0acesti sAteni, cari in sustinerea scoalelor sunt elementul degrea contributie bAneascä, sar in apArarea unei institutii, carese razimd pe umerii lor, dovedeste cä taranimea noastrà s'asmuls din nestinta veche si a ajuns la un grad de con-stienta a datoriilor sale. Aceastd obste pornitA cu sutele dupästrigarea ne ia scoala", nu mai e injghebatA din cohortelenepriceputilor meniti sA dibuiascA dupd alarma unor oamenicari se invartesc in jurul propriului lor buzunar, ci e ceataunor luptAtori stApAniti de puterea unei idei. Fata de acesti

78

oameni luminati, cari pot aprecia si trebuinta unui sentiment(le jertfA, cad pot intelege si puterea tainica a tiparului, seschimbA indatoririle de pAnA acum ale acelor ce pAzescsoarta lor.

DacA acolo in parlamentul Orli ar strAbate mAcar onotA tremuratA din strigarea de IndräznealA si amArAciune aacelor mii de muncitori chinuiti, dacd acel parlament n'ar finumai palatul de izolare splendidA a unor desrAdAcinati carin'au durere pentru durerea celor din colibi, atunci ar trebuisA asteptAm dela sfAtuitorii acestei adunAri o schimbare debusolA. Dar pAretii de marmurd de pe malul DunArei n'auocrotit nici-odatA indemnuri bune pentru noi. Acolo Isi cAs-tigd de vreme indelungatd brevetul legalitAtii pornirile uneiuri fArd suflet, acolo se duc la liman afacerile vAnAtorilordupd cApAtuieli u5oare, acolo se Implinesc hatArurile celor cuinima in stomac. Acolo se urmeazd de decenii munca de dA-rAmare a tuturor asezAmintelor cari s'au ridicat din trudanoastrA. Tot ce a putut alcAtui munca unui popor, tot ce nis'adat prin darnicia mAsuratA a unei rAu rAsplAtite supuneri deveacuri, tot ce-a rAsdrit pe urma judecAtii echitabile a unuimänunchiu de bärbati strAini de noi, dar nesupusi lAcomieibrutale de astäzi, tot se sfarmA acolo. De zeci de ani se in-tree serii de politiciani cu o IndArAtnicie pdatoasd sd sapeviata acestor modeste lacasuri de culturA.

Aici la noi nu e vorba acum de ferbinteala unui avantocazional de Erostrati, ci e lucrarea sistematicA a poftei dedArAmare care dateazd de mult. RAnduri de guverne au adA-postit aceias tendintä, cAptusindu-si haina unei popularitAtiTAsuflate cu aceleasi mijloace de o wild ieftinAtate. Netinandseamd de trebuintele, a cAror implinire poate asigura viitorulpolitic acestei tAri prin ecoul de multumire al tuturor neamu-rilor, aceste rAnduri de oameni au smuls toate favorurileunor linprejurAri politice de priintd vremelnicd, ingrAmAdindlot cAstigul In buzunarul unei rase.

Sufletul, din care s'au zAmislit regimentele de paragrafi,a fost in decenii de viatd parlamentarA acelas. Cantecul e1, echiu numai cAntAretii se schimbA. Trilurile de mAiestrie

79

ale contelui Apponyi sant indulcirea melodica, sant falsifica-rea manieratd a acelor note selbatice urlate de gatlejul cu-tdrui agent electoral de pe pusta Ungariei. Noi, cari ascul-tdm si judecAm si putem deslusi aceastd inrudire vulgardne dAm seama si ne cunoastem oamenii.

De aceia santem incredintati, cA rAsunetul acestor adu-ndri de popor nu va aduce nici o schimbare de paragraf inpuzderia de proiecte ale domnilor ministri prezenti si viitori.Nici o atitudine, deck doar cea a unei slugArnicii perverse,nu al putea provoca o nouA conceptie a indatoririlor acestoroameni cAtrA poporul nostru romanesc.

Dar, dacA in tabdra dusmanului rAman fArA rAsunetaceste atitudini ale tArAnimii, ele trebuie sd se rAsfrangd asu-pra felului de interpretare a datoriilor de cdtrA cArturdrimearomaneascd. Surtucarii nostri fsi au toate mostenirile lor dinpopor. Tardnimea le-a dat sufletul si le-a intArit punga.Acesti tdrani trecuti peste stAvilarele unei inconstiente iertA-toare, trebuie impdrtAsiti de acum inainte de noud mijloace deapropiere. SA intelegem si sA ne tragem seama cd randurile desdteni cinstitori si dornici de carte nu mai sant o multimecu ochi invAluiti in ceatä, care tace, sau strigd, dupA cumi-se cere. Acesti oameni pierd una eke una toate insusirileunei prostimi umilite si simt incoltind in suflete germenulintelegerii, care rAsare pe urma celei mai elementare culturi.Sufletul tardnimii noastre se regenereazd cu incetul si se ri-died premenit din negura unei umilinti istorice. Vechile sla-biciuni se aruncA cu incetul la o parte, ca niste haine Tele,5i in schimb prisosul de energie fizicd al unui neam trait insdnAtatea relatiilor patriarhale primeste botezul moral al uneicresteri culturale.

S'apropie vremea cand sufletul triumfAtor al acestoroameni se va incercui din nou cu vechea vrednicie strivitd5i va cere sfAtuitorilor sAi : o demnitate.

4,

Putinii oameni cari scriu 5i mai ales ganclesc la noijudecand straturile sufletesti ale cdrturdrimii noastre, se

80

plang cu drept cuvant de lipsa demnitdiii in suflete. Clasauoastra culla, crescuta in cinstea exagerata a unei scolistraine, povAtuita in indemnurile ei de un spirit de imitatie,.imprietenita prea putin cu rosturile unei culturi nationale, nuare pana astazi o influenta regeneratoare. Poate si apro-pierea in timp a generatiei batrane de epoca unei umilintipolitice contribue la acel sentiment de deprimare morala,care inabuse pornirile oricarei nuante de indrasneala in ati-tudini. Sufletele sant cuprinse de o cumintenie targoveata,de- o tanguire ostenita. Oameni de-ai nostri, ridicati la situatiibune, pleaca fruntea si-si incuscresc sufletele cu o pleca-ciune de slugi. Traiesc o viata de trei sferturi de secol inarena främantarilor noastre zilnice, färä ca sa poti surprindein calatoria lor hind un singur gest de indrasneala. Acestibkbati cu situatii, ajunsi la carma vietii noastre publice, lasAurme vadite in spiritul public. Fiind ei diriguitorii, sub duhulindrumarilor lor se plamAdeste viata sufleteasca a tineretului.Din samanta lor a raskit aceea turmA de oameni ,,culti" ht.--pareti si cu spinarea de cauciuc.

Ridicarea unei taranimi luminate e chemata sa curmerostul acestui soi de indivizi. Atitudinile energice ale sate-nilor trebuie sa aseze temelii noi in sufletele carturkimii.

Miscarea de regenerare sufleteasca a unui popor nu sepoate duce la isbanda deck prin pasirea factorilor de im-portanta cari conduc soartea lui. La noi acestia sant din vre-mile de demult si Oita astazi in randul intai: capii bise-rice,Fti. Arhieria este in imprejurArile noastre particulare incor-porarea celei mai inalte dignitati , e legata prin urmare decele mai marl indatoriri.

Trecutul vietii politice a poporului nostru de tarani afost diriguit de carja vladiceasca. Aceasta carje n'a fost nu-mai sceptrul indreptator al trebuintelor noastre crestinestipentru dobandirea vietii vesnice, ci, asemenea toiagului luiMoise, a fost un aratator al nazuintelor noastre politice. Vla-dicii nostri in fata tribunalului istoriei judecAtoare nu vor fidatori sa rAspunda numai pentru grija de build pastorire aturmei lor unite sau neunite cu Sfintia Sa Papa, ci vor trebui

81

sa deie seama de implinirea sau neimplinirea unor indatoririmai complexe. Ei vor fl judecati indeosebi dupa cinstea saunecinstea atitudinilor lor politice.

Biserica noastrd romdneascd" are portile ei larg des-chise pentru intrarea triumfatoare a spiritului vietii moderne.Principiul national e o dogma a acestei biserici, care trebuiesa-si caute puterea ei de dainuire tocmai in infratirea cat maiintima cu trebuintele noastre nationale. Capii bisericesti sant,deci, prin rostul slujbei lor, barbatii meniti sa poarte cel maimare interes pentru viata noastra politica.

AstAzi, cand orice om luminat si cinstit isi cid seamade trebuinta mare a regenerarii sufletesti, cdreia trebuie supuspoporul nostru, e vadit cd arhiereii au indatoriri mai grele.Ei au cea mai covarsitoare putere asupra fondului moral altaranimii. Tinuta lor e busola dupd care se indreaptd mintilerandurilor nenumarate de crestini. Faptele lor sant substratulconceptiei morale a masselor. Demnitatea si cinstea lor e celmai puternic invatiimant care poate trezi pilde.

A cesti prelati, deci, ridicati prin atributiile slujbei lor lacea mai Malta' treaptä, sant priviti de ochii nostri cu res-pectul cuviintei iertatoare. Ei nu sant chemati sA intre in ran-durile noastre de luptatori ai tuturor zilelor si tuturor prile-jurilor, ci sant tinuti la adapostul stralucirii lor traditionale.Ei nu pot fi zilerii muncii noastre atinsi de pulberea saptA-manii. Ei sant chemati sd coboare intre noi numai la zile depraznice mari : la praznicele veseliei sau durerii unui neam.Venirea lor se imploard cu sfiala si se asteaptd cu cinste.Cuvantul lor gaseste ascultare in sufletele, cari se cutremurain fata lor de fiorul istoric al unei veneratiei de veacuri.

Arhiereii trecutului nostru au fost totdeauna in locul defrunte la astfel de praznice marl. Carja lor a stralucit la ase-menea prilejuri.

Aceasta a lost tinuta lor de veacuri, aceasta trebuie safie si astazi. Prelatul care nu intelege trebuinta de-a continuaaceastA traditie, vulgarizeazd slujba lui si nu se mai poateastepta din partea noastrd nici la cuviinta, nici la respectulistoric in fata carpi sale. Catva timp va putea fi salvat de

6

82

rAsfrangerea veneratiei vechi dispuse sd despartA pe dignitarde pAcatele omului. El va observa in turma lui atitudini denedumerire muM, nuante de neincredere inAbusitä. Va auzimai tArziu ecoul nemultArnirei pe departe si la urma ii vafi dat sA distingA glasuri ridicate de amenintki strigatoare.Credinciosii lui isi vor trage seam a, ea o anume slujbd im-pune anumite linii de conduità cari trebuesc urmate. Se vorlAmuri cu vremea acesti crestini, a rostul de reprezentant alunei dignitati nu poate fi addpostul pedepselor meritate.

Capii bisericesti de astäzi, in mare parte, par a nu-sida seamd de grelele indatoriri ale ckjii lor. Tinuta lor nuacopere totdeauna asteptArile unui om, care apreciazd pedeplin chemarea lor istoricA. Firile slabe si sovAelnice alemultora din cärturarii nostri gdsesc momente de justificarein tinuta unora dintre prelati. lnalta morald cu putere de pil-duire n'o prea vedem biruind. Oamenii cu doi bani in treipungi, slAbAnogii, midi tirani nu prea pot fi fulgerati cu pildedin pAsirile dignitaribor bisericesti.

IatA protestarea unanima a poporului nostru impotrivaproiectului Jul Apponyi.

Deoparte avem massa imens5 a tkAnimii, care striga si ceredreptate. Vedem oameni cu sufletul desnddAjduit, infierbántat. Inmintea lor e lämuritä primejdia de-a pierde pe dascalul carele invga copiii. Ei se framântA, se sbuciuma si, povä tuiti deindrumarea instinctivd a nnui indemn de tdmkluire, isi ridicdochii lor cinstiti cäträ scaunul vlädicesc : ,,Azi nu ne maipot ajuta domnii no#ri. Azi trebuie sd te ridici Mdria Ta,sd te duci la Impdratul sd-i spui cd ne ia coala".

In sufletul acestei obsti trAeste Inca, luminoasd si netur-buratà, icoana istorich a vredniciei arhieresti.

De altä parte vedem pe prelatii nostri cu grai putinrdspicat, cu poze umilite, cu accente de curtenire nepotrivith.Vedem ocrotirea paternA a unui imbecil deschizAnd anti-sambra contelui Apponyi principilor unei biserici. Citirn ran-duri de aparare la adresa trädätorului, in gazeta bisericeascamenitä sà povAtuiasca preotimea. Ni se dau desmintiri ridi-cole. Vedem cum alt arhiereu in fata unui for legislativ al

83

tArii spune o cuvântare cu subterfugii 5i u5ite, cheltuin du-sitruda mintii in cAutarea mAiestriei de-a nimeri mijloacele uneicochetärii pAcAtoase.

Aceste pilde sant smulse in treacdt, cu graba care in-deamnd un condei de bun simt sä nu stäruie asupra mo-mentelor dureroase sau urAte. Si nu sAnt aceste pilde deckdin multele cari plutesc la suprafatA. Nu ne atingem de tai-nele prea putin ascunse ale culiselor.

Dar sunt de-ajuns 5i aceste, ca sd ne putem da seamade morala povestii. Demnitatea nu 5i-a gAsit de astädatà nicio incorporare in tinuta pAstorilor biserice5ti. Cu astfel de pildenu putem edifica pe cei slabi, nu putem indemna la fapte pecei 5ovAitori. Nu putem cre5te poporul, nu putem slugi car-turArimea. Nu putem trezi con5tiinta celor pe povárnisul ca-derii. Nu suntem in stare s5 regenerAm nici o picaturA dinsufletul nostru supus atator incerchi.

$i e o mare nenorocire aceasta. Credinta noastrd veche,fondul moral al unor traditii de veacuri se sfarmä. Täränimeanoastrà isi va pärAgini cu vremea lamura de lumin5 curatAin dragostea de bisericA. Se apropie clipele de indoialA, dedibuire.

Noi, cArturarii acestui neam suntem datori sd ferim po-porul de asemenea ea-dere. Va trebui sA se ridice cuvAntulnostru la toate prilejurile potrivite impotriva tinutei WA dem-nitate a unora dintre arhierei. TAcerea e o armd pentru pAca-tele celor mici 5i noi nu putem tAcea.

Vom cere deci capilor nostri biserice5ti in aceste zilede pierderi mari, inainte de toate, o demnitate in päsire. NA-dejdea noastrà s5pata de ghiard vicleand 5i rea vrem sd seIntAreascA prin pildele lor de inaltA morall

SA grijiascA strAlucirea istoricA a cdrjei vlAdice5ti 5i sAlideie seama de puterea tainicA 5i mare a acestui sceptruasupra bunilor no5tri tArani.

SA pheascd cinstea toiagului lor inläntuind prin aceastasufletele de altarul bisericii. SA-5i aducd aminte, cA 5i astäziaceastä cArje pentru noi e cea mai puternicd armd de apd-rare.

6'

g4

Vremea in drumul ei de premenire va gall i pentrunoi arme nouä, Imputinand, poate, fndatoririle de astAzi alecapilor bisericegi.

rastrata fn strAlucirea ei curata, aceasta carje va puteafi privita de viitorime cu cinstea, ce supune sufletul in fataunor moaste sfinte.

NeimpArtasita de aceasta grije, carja vladiceasca l'ipierde rostul ei simbolic sfarmandu-si Inca In zilele noastreputerea strAveche.

Si nu gresete mintea noastrd and ne spune cd emare acest ()kat.

Cuvintul arhiereilor.In mijlocul evenimentelor dureroase ale timpului din

urina trebuie sa insemnam un fapt imbucurator, care ne in-spira multumire si are darul de a insenina pe cateva clipehtmosfera vietii noastre politice. Vorbim de atitudinea plinade demnitate cu care arhiereii ambelor noastre biserici aurespins atacul nesocotit din cunoscutul ordin al lui Apponyi.Prin aceastä atitudine pare a se fi deschis o era noua in is-toria politicei noastre bisericesti si e datoria cronicaruluiacestor vremi sa staruie asupra unui moment de-o aseme-nea importanta.

SA' incepem cu accentuarea unui adevar netagaduit :Linia de conduità politica a capilor nostri bisericesti din ul-timul timp a fost in mai multe randuri lipsita de hotarireaunei demnitati raspicate. Cu mai multe ocazii, dar cu deo-sebire in timpul din urma, and ministrul Apponyi si-a datla iveala planul de reorganizare a invatamantului in scoaleleprimare, arhiereii nostri in pasirea lor au avut clipe de ezi-tare si uneori de dubietate jignitoare chiar. Cat de dureroaseau fost impresiile ce a cules la noi spiritul public din acestemomente jalnice ! Cu totii ne dam seama de importanta is-torica a carjei arhieresti in viata sufleteasca a neamului nos-tru, stiam ca in cursul veacurilor toiagul lor de pastorire afost inzestrat cu atributiunile cele mai de capetenie ale con-ducerii unui popor si tresaream de amaraciune cand inväta-mintele prezentului ne aratau slabiciuni din cari nu mai pu-team recunoaste urmele continuitatii de traditii in implinireaacestor inalte dignitäti. Si stam atunci, sdrobiti, sub povaracelor mai chinuitoare ganduri. Vedeam, cum in acele zilegrele amortirea capeteniilor cuprinde in mrejile ei turma sicum pe ici pe colo 'Isar tot mai multe fiinte sovbitoare cariurmeaza pilda celor mai mari. Vedeam cum, sub indrumareaunor imprejurari exceptionale in viata noastra public& incepesa prinda infiripare o conceptie morala cu temeiuri subrede,

_ 8,6 _pornita din indemnurile unui utilitarism ingust. Vedearn cumni-se inmultesc slabii si cum tinuta lor de plecaciune do-moald cauta a si-o legitima cu atitudinea de oportunitate asefilor nostri bisericesti. Incepusem a asista la o criza moralaa societatii noastre, in care spiritul de sacrificiu 'Area a fiinlocuit tot mai mult cu pornirile unui egoism brutal, carac-teristic vremilor de dibuire i nesiguranta politicA. Noi neziceam atunci : in astfel de zile tulburi o indrumare lumi-noasa numai stralucirea carjei arhieresti ne poate da. Intele-geam bine cà numai acest sceptru, purtat cu vrednicie, arputea deschide un drum nou inteo epoca de lancezire.

Fireste, Ca in acele clipe and credinta noastra in zivade mane era pusa la Cantu, mice sovaire a arhiereilor luaproportii mafi in mintea noastra patrunsa de ingrijiri serioasesi trezea apostrofari uneori violente la adresa unor inalte fetebisericesti. Era pe deplin indreptatità tresarirea ori cat denervoasä, a nemultumirii noastre, atunci cand se 'Area ca ceimai multi dintre arhierei se apropie de apele guvernamenta-lizarii care ar fi deschis o präpastie intre ei si popor. Si cumsa fi ramas linistiti, and preotimea, unicul nostru factor is-toric cu influenta hotaritoare asupra vietii sufletesti a popo-rului nostru, era sa fie indrumata pe carari cu tot protivniceaspiratiilor legitime ale acestui neam ? Cum sa ne fi pututsuprima clipele de rasvratire ale unei indignari firesti, chidcele mai temerare planuri de incalcare a drepturilor noastrebisericesti si politice erau primite cu gesturi de ascultare umi-litoare de catre cei pusi in fruntea destinelor noastre ? Seintelege, ca nu am putut privi cu liniste atunci la desfasu-rarea unei serii de slabiciuni si gresuri cari dureau. A fostdeci foarte firesc, ca in acest timp si condeiele noastre sa-simanifesteze cu toata asprimea resentimentul impotriva uneiasemenea stari de lucruri.

De-atunci a trecut vreme putina, dar suficienta pentru.a crea o situatie cu totul schimbata. Purcezana din invata-mintele anilor de supunere si impins de himera rehabilitariiunei popularitäti risipite in fata neamului sat!, contele Ap-ponyi a cautat sa dna cu un pas mai departe opera lui de.

87

distrugere. A volt sa creieze o mud etapa in inaintarea ideeigrosolane a desnationa1iz6rii unui popor. Si astfel a venit cuordinul catehizärii unguresti....

Intreaga opinia noastra publicd a tresarit consternata infata acestui act de obraznicie si- a respins atentatul brutalcare tintea la falsificarea vietii noastre sufletesti. Societateanoastra, chiar si in nuantele ei mai moderate, cu excep-tiunea catorva indivizi calauziti de doctrina moderatiunii"profesionale si-a strans randurile intr'o protestare unanimaimpotriva loviturii nesocotite. Presa a sustinut o agitatie lau-dabila in favorul cauzei si-a adus in miscare toate päturilenoastre sociale. Un lucru mai era insd de asteptat : cuvantularhiereilor nostri. Cat neastampar si cat sbucium era in aceastaasteptare ! S'au reinviat vechile amaraciuni, s'a dat curs libercredintelor cari purcedeau din cunoasterea trecutului si n'amfi sinceri, daca am sustinea ca cele mai multe profetii ar fifost pornite din convingeri optimiste...

Iata insa ca profetiile indurerate au fost desmintite derealitate : arhiereii nostri, intr'o solidaritate admirabila, s'auopus ordinului trimis de indraznetul ministru si au decis sanu-I execute.

Nu ne gandim acum la urmarile acestui gray conflictintre biserica si unul dintre nedreptii depozitari ai puterii destat. Viitorul apropiat va lamuri situatia si va arata pe parteacui ramane biruinta.

Un fapt insa trebuie retinut : atitudinea barbateasca side Malta cinste nationala a cdpeteniilor noastre bisericesti.Castigand ori pierzand dreptul nostru intfo luptd cu un gu-vern plin de pacate, noi nu schimbam mult, in situatia ac-tuald, dar, avand temeiuri morale puternice in lupta noastrade resistenta si aparare, avem deplina garanta a biruintii demane. Si la intärirea nivelului moral al luptei noastre poli-tice au contribuit prin tinuta lor actuald arhiereii ambelorbiserici. I Ita de ce trebuie sä le firn multumitori.

Robia banului. *)Scriem aceste rAnduri inainte de-a cunoaste rezultatul

alegerii dela Oravita. Aceastä alegere e un prilej nimerit dea pipai pulsul constiintei nationale a poporului nostru Tntr'uncolt de tafa si nu e importantà numai sub raportul biruinteisau infrângerii momentane de care ne va Impart:4i, ci neInratisaza fenomene din cari putem scoate invätAminte de-olungA durata pentru multele noastre mizerii interne... Deaceia, spunând adevArul, nici nu ne ingrijeste in asamare mAsurd soartea deputatiei bAtranului nostru luptAtorbadea Gheorghe, cat ne ingrijesc diferitele aparitii dedestra-mare a solidarifatii traditionale, cari se ivesc acum inBänat... Badea Gheorghe Pop din Basesti va putea aduceaceleasi servicii cauzei románesti si din linistea calmA a sin-guratAtii lui bdtrânesti, ca si de pe fotoliul camerei din Bu-dapesta. Dar Banatul se va sbuciuma ca un om bolnav, dacamerge inainte pe acelas drum... Aceastd alegere ne desvä-leste taine ciudate si nestiute incä. Vedem slabiciunile noas-tre land proportii mai mari ca ori and si vedern ridican-du-se la suprafatä cu putere neobisnuitA indemnuri cari pdriamai deunAzi, sugrumate de simtul rusinei, nu puteau iesi laivealA.

SA ne intelegem : Noi totdeauna am avut transfugi po-litici, ca on ce popor oprimat. $i e firesc acest lucru.Dar am avut indivizi fAzleti, cari rämâneau ascunsi in barlo-gul cdpätuielii lor rusinoase. Avearn un notdrAsel, un solga-biräu, un deputat, un profesor de universitate. li puteai nu-mAra pe degete. Si aceste seaturi faceau si inghiteau. Caori ce faatori de rele, ei nu ne puteau privi in fatd. In psi-cologia masselor populare era Intronatä constiinta becisnicieilor si ei ne intorceau spatele, sufereau si nu cereau nici orecunoastere. N'am avut insä o tagrnd de oameni Intdritd

*) 1409.

89

prin legaturile ori carui fel de solidaritate, care ar fi pututindrazni sa se lapede de poruncile limpezi ale credintelornoastre politice. La noi se stia si se urma invätatura tradi-tionald si implacabila: Gine e cu guvernul e om vandut sisa te feresti de el". Aceasta era dogma politicei noastre,dogma consacrata de spiritul public al atator decenii. Aceastadogma ne era razimul cel mai de cdpetenie al existenteinationale.

Acum se pare cà am fi ajuns la o schimbare. Cativa zecide ani de viata politica in care am suferit infrangeri, au in-ceput ..a. ne supund cerbicia. Transfugii au inceput sä ni-seInmulteasca, au inceput sa ridice capul si ce e mai per--cul^s au inceput sd-si croiasca o justificare principiardtinutei lor pacatoase. Negresit, ca astfel se schimba situatia,doar e mare deosebire intre hotul care fura impins de im-prejurari si intre cel care-si legitimeaza hotia prin o convin-gere principiara. De sigur ca politica noastra, lipsita de pers-pectiva succeselor reale imediate, a fost prielnica inmultiriiacestui soi de oameni. 0 astfel de politica e pentru sufleteletari cari pot resista ispitelor si sunt calduzite in drum destralucirea unui ideal. Ne puteam astepta, deci, ca indivizisingurateci, cu termometrul insufletirii in stomac, sä se stre-coare pe la spate din tabara noastra. Ne asteptam si nici nune prea punea pe gancluri acest proces de purificare. Dim -potriva, adeseori inlocuiam ura ea zambete de iertare sicornpätimire; Dacd ti-e fried, ca trag usile si te incearcareumatismul la temnita din Seghedin, nu iscali alaturi cualtii ; daca tii mai mult la leafa regulata, la banii de locuintasi de lemne si la pensia adicick decat la afirmarea dem -nitatii tale de om, ei bine, nu sta alaturi cu noi, fa-te canu ne vezi cand venirn dela vre-o intrunire nationala si tra-ge-ti obloanele la ferestre cand trec valuri de popor pe langacasa ta... Noi te iertam, cad intelegem cat e de greu in zi-lele noastre sa fii om cinstit",.. Cam asa gandeam cei maimulti, vazand ca pie rderea ce induram nu trage in cumpand.Si asa zi de zi, strecurandu-se printre ironia Wanda' si indi-ferenta noastra, o multime de omuleti s'au inhamat la dus-

90

man. Noi ii $tiam, dar nu-i Warn in searna, caci nu puteamsocoti primejdio$i pe nige biete faptuiri neputincioase, cari,daca ar fi ramas intre noi, s'ar fi präpadit fail sa le $tim denume...

Acum insa se schimba povestea. Omuletii s'au inmultits'au $i frigra$at $i, in masura ventripotentei, au castigat $i Inobraznicie. Si minune! Conceptia lor de viata ingusta, utili-tarismul perfid al lozincei dela mana pan' la gull" incepea prinde. lata inlamplarea trista dela Oravita. Cum a inchisochii Brediceanu, guvernul ne-a mai tras de par din obscu-ritate un astfel de ornunculet. El bietul, sarac, flamand, ha-mesit ce sä facd? S'a mai inconjurat de cateva creaturiproblematice de prin cafenelele dubioase ale capitalei si-apornit-o la drum. Ei, si acest Siegescu impreuna cu alt aven-turier, cu Burdea, a descins la Oravita. Gazetuta macela-rului domnit din Caransebes prin rostul cutarei slugulite ainceput sa tipe, sa scoata limba $i sa injure ca totdeauna laastfel de ocazii... Toate bune, astea le ageptam $i nu neputeau nelini$ti. Dar acum incepe $i partea ru$inoasa a acesteipove$ti. Siegescu, vedeti, si-a gasit tovarasi numero$i cariau batut in palme $i au strigat sa traiasca la multi ani! Sinu ne-ar durea pe noi, dacd ar fi fost numai palmele celorcativa advocati din Lugos despre cari se zice, ca s'ar fiburdit acum in pripa. Vai de capul lor, noi nici nu cas-tigam, nici nu pierdem daca ne parasesc... Dimpotriva ammai cinsti bucuros vre-o cativa... Dar ce ne mill si ne umplede cea mai profunda indignare, e ca o mare parte din preo-timea $i invatatorimea acestui teritoriu curat romanesc sapoata fi atrasä in lagarul necinstei... Am ajuns in sfarsit, savedem o tagma de oameni Aind in fata poporului ca po-trivnici ai intereselor acestui neam. $i ca ironia sa fie maiamara, aceasta tagma e preotimea noastra si invatatorimeadela sate. Sant urmasii acelor factori istorici, cari au tinut inmana lor sufletul acestui biet popor necajit. Sant popii ro-mane$ti, acest etern simbol de putere tainica $i netarmuritàasupra maselor. Si sant invatatorii, o tagma de oameni ra-sarita din truda aproape supraomeneasca a unui popor de

1

91

tarani in nazuintele lui spre lumina. Nu poporul ! Multimea,de tarani obijduiti si-a scos caciulile si a topit omatul dezapada cu caldura insufletirii, dar popa si dascalul au pusbarba in piept si au plecat ochii in fata deputatilor nostrLSi santem siguri, Ca bunul Oran care va trece cu strälucireaunei indärätnicii istorice in ochi prin padurea de jandarmi,care va suferi ghionturi si injuraturi de pe pasta pentru casã-i poata da votul lui curat, va tresari and and va vedeachipul rumen al preotului din satul lui ocrotit de pene decocos si de baionete. Si in aceasta clipä, in inima bietuluisatean se vor cldtina temeliile unui fior mostenit din mosistramosi. Intors acasa, intre prietenii lui batuti si schingiuiti,acest om patit nu va mai putea scapa de samanta indoieliicare creste in sufletul omenesc. Cu mintea lui sanatoasa, cuinteligenta lui limpede de bun observator si fin analist, ta-ranul nostru va ajunge sa desparta traditionalul dar al sfinteitaine preotesti de omul robit patimilor meschine. Si atunciva fi vai si amar de preotimea noastra ! Cad desbracat deacest dar, care a invaluit intr'o aureola de stralucire nease-manata chipul cucernic al preotului dela sate, rärnane, doaçun om cu barn si cu palarie tare lipsit de putere i insemnatate.

Si care e mobilul sufletesc al acestei schimbari rusi-noase ? Raspundem cu lacomismul brutal si adevarat : banuLE leafa, e asazisa congrua", cele cateva sute de coroane pecari statul le scoate din serparul taranilor pentru a le da inmaim preotilor si invatatorilor. Si acesti oameni nenorocitisocot, cal in schimbul coroanelor sunt datori sd asculte de ceicari le cer o atitudine ostila poporului nostru. Acesti oamenisunt destul de mici, pentruca sa nu-si deie seama, cd in fataintereselor superioare ale unui neam, cel mai elementar simtde intelegere striveste indemnurile egoismului ingust. Uitäca rostul lor de preoti si invätatori le impune o conduitäexceptionala. Ulla ca dansii nu sant profesionisti, cari pla-neazä deasupra multimii, functionari meniti sd se scalde inapele guvernului, ci sant intruparea unei trebuinti de viatacare se desface din sufletul specific al poporului romanesc.Uita ca din povestea de veacuri a frarnantarilor noastre

92

icoana lor e zugravitä ca a unor pdrinfi ai turmei cuvantd-toare, sAmanAtori de lumina si scriitori de jalbe la guberniileclusmane... URA acesti oameni, cA in indrAzneala lor pacatoasarup firul continuitatii istorice a celei mai puternice traditiisuite testi, care a tinut in picioare poporul romAnesc.

Negresit, cd aceastA stare de lucruri e foarte serioasA sifoarte ingrijitoare. Stain in fata unei dureroase crize apro-piate. In asemeni imprejurari trebue sd veghiAm, ca sAnu ne alunece pe poarta pierzarii cei mai principali factoriai existentei. Preotimea noastrA si invätAtorimea trebue la-murite, CA retributia ce primese dela stat nu inseamnd supu-nere la planurile guvernului. Congrua .>1 leafa Invdteltorilornu sant rdscumpdrarea bdneascd a sufletelor vdndute, cisant contribuirea destul de zgarcitd a statului la susfinereaunor tagme de muncitori cari prin munca lor pdzesc inte-resele acestui stat. De aceastä convingere trebue sA se pa-trunda si preotii si invatatorii nostri, dimpotrivä, isi pierdradäcinile in sufletul multimii si nu mai au insemnatate.

Santem deci in zile de fierbere mare. Un lucru e insa-elm : ne trebue mai multd severitate in interpretarea datorii-lor cAtrd neam. La burdirea multor omuleti din rândurilenoastre a contribuit si nepAsarea si mai ales dubietatea inatitudini, uneori direct jignitoare, a unora dintre marii ce-iavem. A sosit acum vremea sti fim mai severi, mai putiniertatori. Azi ne trebuesc oameni lAmuriti. Toti cari fac cu-ochiul dusmanului, midi si mari negustori in ascuns, trebuescdovediti si aruncati la o parte. In aceastd muncd de curätiresA fim necrutAtori si aspri. SA smulgem masca de pe ori-cefata, cAlauziti de principiul vechiu, eh' bolnavii si gAunosiitrebuesc dati afard din randurile de bAtae.

Numai deplina sanAtate morald ne poate mantui si poatenu e o utopie and ne lasAm rApiti de credinta, cd tineretulnostru e chemat sA urmeze indrumArile unui desávarsit ri-gorism moral si, prin energia repulsivd a varstei tineresti, sdstriveascd in cale pacatele.

Deputaiii no§tri.Santern la inceputul miscarii de organizare politica, por-

nità pe urma constituirii recente a comitetului nostru national.Actiunea intreprinsa de noul comitet pare a fi lamurit ochestiune de ordin principiar a vietii noastre politice delainaugurarea activitatii parlamentare incoace.

Totdeauna indatoririle conducatorilor sau reprezentan-tilor unui popor sant determinate de imprejurarile politice,in care acest popor traieste in anume epoch'. La noi impre-jurdrile politice cu totul exceptionale imprumutd atributii spe-cifice reprezentantilor nostri din parlament.

Lupta noastrd politica nu se poate asemana cu a Ma-ghiarilor din zilele noastre. Astfel si indatmirile deputatilornostri se infatiseaza inteo lumina cu totul deosebita. Pentrunoi activitatea parlamentard a deputatilor nationalisti nu e unmijloc de a castiga succese reale si imediate in urma lupte-lor date in camera, ci un mijloc de a impdr1t4i massele po-porulai de o edacatie politicd. In situatia actuala e foartefiresc cä, fard sacrificarea unor principii de importanta vitalapentru noi, acei cativa deputati trirnisi in parlamentul dinPesta nu pot stoarce nici un drept pentru asigurarea intere-selor noastre. Un manunchiu de oameni cari prin numd-rul lor dispar in fata majoritatii covarsitoare a unor grupariostile aspiratiilor noastre nu poate elupta libertäti, nu poatenici asigura macar respectarea celor existente. Intr'o grupareintemeiatä pe constiinta puterii se pierde glasul razlet alprincipiilor de echitate. lea, de ce cuvantul, care rasund inparlarnentul ungar prin rostul deputatilor nostri, are o menirecu totul deosebitä. Acest cuvant nu poate convinge o gru-pare, care purcede dela consideratii principiare cu totulopuse ; nu poate stangeni printr'o opozitie indelungata des-fasurarea de forte a taberei contrare, Hind suprimat de mij-loacele, cari sant la discretia majoritätii sdrobitoare; nu poatecastiga un rezultat imediat fiind strivit de puterea numerica.

94

'Dela inceputul activitatii noastre politice, noi ne-am datseama de aceste imprejurari elementare. Tocmai de aceiacuvAntul deputatilor nostri noi l'am socotit totdeauna numaica o expresie a acelui sentiment de nemultamire, care sta--pArieste rAndurile poporului nostru. N'am considerat nici andcele cateva fotolii castigate pe seama noastra in palatul depe malul Dundrii, deat un mijloc de protestare mai evidentain fata lumii pentru toate nedreptatile, cafi ating neamul nos-tru. Glasul acestor deputati e menit sa se ridice, de ate ori-tendinte potrivnice intereselor noastre cer incorporare in legesi sa desvaleasca toate mizeriile ascunse de cari ne poticnimzilnic.

Rostul acestei activitati parlamentare e deci mai multde un ordin moral. Scopul acestor trimisi ai nostri insa nuse opreste aci. CuvAntul rostit in parlament cu indraznealaconvingerii, cu inversunarea dreptatii jignite mai are o me-nire de mare Insemnatate. In acelas timp, and duce in afara,and arata in sus nedreptatirile unui popor, el rasuna si injos si vine ca o indrumare, ca un indemn celor ramasi acasa.Atitudinile de demnitate, de avant repulsiv, accentele deenergie si toate manifestatiile de protestare se coboara insufletele miilor de oameni, cafi le primesc si le framAnta.Rolul deputatilor nostri are deci o inalta misiune educativa_si e menit a regenera nivelul moral al vietii noastre politice.

Atributiile reprezentantllor nostri in parlament sunt maicomplexe si prezinta si alte indatoriri. Negresit, ca numai princele indicate nu se justified necesitatea unei activitati parla-lamentare. Biruinta curentului activist" a fost determinatade o imprejurare de alt ordin. Ne-am dat anume seama, ain epoca de pasivitate am fost pe rand lipsiti de toate mij-loacele unei organizari mai temeinice a masselor si amajuns la convingerea, ea numai prin inaugurarea activitätiiparlamentare ne putem asigura putinta de a mAntui de co-ruptiunea politica rAndurile taranimii noastre. Ne-am con--vins, cä activitatea parlamentard ne ingaduie apropierea decei multi, ne usureaza mijloacele de a-i organiza politic este.Acest principiu ne-a indemnat, sa nu mai staruim pe langa

95

preceptele unei rezistente pasive. In temeiul acestei convin-geri s'a inceput intrarea noastra in parlament si s'au datluptele inddrätnice din diferitele tinuturi. Au trecut insa maimulti ani si dupd fierbinteala ciocnirilor din parlament, dupacateva momente de descurajare, s'a dat cu incetul la o parteaceasta consideratie principiara si toata politica noastra deactivitate s'a redus la pasirile mai mult sau mai putin energiceale deputatilor in camera. De organizarea =Nadi, delámurirea sistematica prin adunari poporale cu putine ex-ceptii nu s'a prea tinut searna. Ne mai socotind cercurileatat de multe la numar, cari n'au putut alege un om de alnostru, chiar si in cele mai multe parti cari aveau reprezen-tantul lor in camera, nu s'a desfasurat o munca mai intetitade indrumare. Au rasmas cercuri electorale lipsite de oricepovatä, necercetate nici barem odata de trimisul lor... Desigur nu in acest chip era socotità la inceput nici de ceitrimisi, nici de cei ramasi acasà, lupta activitatii noastreparlamentare".

Acum, dupa perandarea unor evenimente politice in-semnate, dupd ivirea la suprafata a unor tendinte, cari tre-zesc toate ingrijirile oamenilor prudenti, conducatorii nostrisi-au dat seama de necesitatea absolutd a unei apropieri demultime, a unei organizari a masselor. Era timpul suprempentru ace asta. In fata evenimentelor, cari se pregatesc, po-porul nostru numai printeo puternica inchegare colectiva atuturor fortelor mai poate fi capabil de reziste;Ita. Prin aces tinceput de munca noud deputatii nostri implinesc numai atri-butiile firesti ale activitatii lor parlamentare.

E o axiomd elemental* cd o miscare politica serioas anu se poate sustinea deck avandu-si radacinile in sufleteleunei multimi organizate. Numai apropiind si oranduind aceastamultime, unind toate indemnurile si disciplinând pornirile delupta se poate infiripa o ostire, ale carei randuri sa fie deo -potriva stapanite de puterea unei idei. Aceasta miscare e me-nita deci, sa inchege toate rnurmurele de durere si din inru-direa lor sa creieze puternicul temei moral al unei actiuniunitare.

96

Asteptam cu nerabdare proiectele de organizare aleclubului nostru parlamentar, pe cari le socotim cu atat maibinevenite, cu cat mai curand se pot stpune discutiei iaprecierii publice.

Cu Rued ungureased.Motto: ... A mi ugynevezett dllamfer-

fiaink löbbé kevésbbé hesonlitanakazokhoz az afrikai törzshin 6kOkhöz, kiketlefestve IAtunk a képeslapokban. Ne-melyik meg f elig meztelen, de egy fi-nom londoni czilinder kalap van afej6n félrecsapva, a másikon francziapantallon Iityög, de az orriban mégo i ffilbevalók s a csupa 7 mellén te-tovirozott pelikAnok. Szóval egy-egymodern eurdpai ruhadarab megakadegyikön-trAsikon, de meg teljesen j6Ifelöltözött afrikai fonököt senki semlatott )

Mihszath K. e Az enkortár,aime p. 102.

Puterea de observatie a singurului novelist maghiarde talent, Colornan MilczAth, a incondeiat In aceste imaginiplasf ce fondul de culturj, care povAtuieste mintea ,,bArbatilorde stat" din parlamentul ungar.

IntAmplärile zilnice justifica portretul zugrävit de intuitiaartistului. Tipul politicianului la Unguri e cel infatisat insirele de mai sus. Ridicati in prip'd din rândurile unui neamlipsit de traditii culturale, au avut vreme sä-si improvizezeacesti oameni doar atributiile externe ale unei educatii occi-dentale. Apusul li-a dat smaltul usor, care poate salva o clipdaparenta, dar nu poate rezista unei cercetdri mai amänuntite.Fondul sufletesc a rärnas neschimbat, nepremenit de razeleluminei. Scoala n'a fost in stare s'd cizeleze Inca materiabruta. Cultura oficialä, strAind si pripitd, n'a putut s'dvArsiinca o evolutie a sufletelor. A dat numai lustrul fals al mar-

bdrbatii no#ri de stat se aseamanA mult-putin cu cipeteniilede triburl africane, pe cari ii vedem zugrAviti in revistele ilustrate. Cutare eIumAtate gol Inca, dar are trAntit pe cap un fin joben de Londra, altuia iiflutura pantaloni frantuzqtt, dar in nas poartA verigi strAvechi i pe pieptuldesgolit pelicani tetovati, Cu un cuvAnt, cite o bucati de haind europeneascis'a ratacit pe unul sau altul, dar cApetenie africand deplin bine imbrAcatä Incanime n'a vAzut .

Mikszáth K. 4, Az en kortArsaim p. 102.7

')

98

fei ieftine: glazura mincinoasA menitd a seduce ochiul ne-priceput. De aceia in fata ori-cArui om cu mintea deschisdtipul politicianului maghiar de astAzi se deosebeste funda-mental de bArbatul cu aceeas menire al unei tali civilizate.E deosebirea strigAtoare a unei vulgare imitatii de ipsos deo operA de artA!

Moravurile parlamentare de astAzi sunt cel mai puternicargument pentru afirmarea psicologului Mikszath.

Moravurile acestui parlament sunt ca sä folosim sipe mai departe comparatia scriitorului ungur, adeväratafricane. Ne mai judecand nivelul moral al unei cete de oa-meni, in cari indivizi de talia lui PolOnyi se pot ridica lafranele conducerii, trecand cu vederea ori-ce consecventd lo-gicA, ce ar putea trezi imprejurarea, c'à din acest parlamentaproape in fiecare an se recruteazd cu o regularitate mate-maticA unul sau doi pungasi ordinari pentru puscArii, saupentru primitoarea America, sd ne dAm seama numai denota parlamentard a acestui sfat de oameni.

Patru sute de indivizi, la ei acasd, intdriti de forta pri-intei ocazionale a imprejurdrilor politice, ajunsi dupd o inde-lungatd hamisire la Canaanul larg al bugetului, au in fatalor o opozitie de doadzeci de oameni. AceastA majoritatecovarsitoare, poruncitd sA mid vecinic de acord, e de o in-tolerantA asiaticA fata cu cei douAzeci din opozitie.

Deputatii nationalisti, infranati in tot cuvantul lor de se-veritatea volnicd a prezidentului, sunt acoperiti de insultemurdare, sunt intrerupti cu injurAturi de vizitii rAgusiti dinpartea majoritAtii. Sant trimisi la furci, la spanzuratoare.Sant porecliti trAdAtori de patrie. Sant amenintati cu palmesi cu ghionturi.

DouA ciasuri pe galeria parlamentului din Pesta, candvorbeste un deputat roman bunkarA, lAmuresc pe deplinmice judecatd nepreocupatA. Intr'un colt de band, incunjuratde doi-trei prieteni, linistit, cu indrAzneald cinstitd, cu argu-mente puternice, cu apostrofari cuviincioase isi desvolta dis-cursul cutare deputat nationalist. In jurul acestui vorbitor omare de capete tresare nervoasA, se sbuciumA, se agita. Ar-

99 __

gumentatia rece a oratorului, sprijinita pe paragraful legali-tatii, se poticneste de chiotul vulgar al unei cete de oameni.Ori-ce afirmare a unui adevar de sine inteles, ofi-ce apelinocent la sentimentul de echitate, presupus de ora-tor in sufletul acestei multimi brute, e in stare sa tre-zeasca urlete de sacali. Se vad brate ridicate sa ameninte,fete cu umerii obrajilor iesiti, cu ochii impaienjiniti de ura.Buzele tresar de convulziuni, burzuluind caracteristica mus-tata nedomesticita. In fiecare clipa ai astepta o strasnicadesläntuire de prapad asupra oratorului. De-asupra acestorcapete, un barbat de treizeci de ani, inecandu-si furtuna insuflet, cu abia vädita indarjire a sprancenelor, cu o senina-tate poruncita isi urmeaza netulburat discursul...

Ori-ce privitor se depärteaza de pe galeria parlamen-tului de marmura, ducand in minte aceastd icoand a parla-mentarismului maghiar.

Iata cazul" dlui Vaida. Dorind sa ilustreze cu exemplevii selbatacirea sufletelor, pe care o poate trezi o ura neo-meneasca, a cetit rdspunsul, dat de un roman, la insultaunui maghiar. Rdspunsul n'a fost deck o parafrazare a.acestei injuraturi murdare. Ce a fost rezultatul acestui nevi-novat mijloc de argumentatie ? II cunoastem cu totii: chiote,amenintari cu palme, injurii de caporali turmentati... Un om,care n'a gresit nimic, neavand alt pacat, deck de a fi de bunaaedinta, e silit a douaoard sa piece scarbit din mijlocul uneiadunari de oameni patimasi si inculti, can se ratoesc impinside apucaturi, cari numai calfelor de mdcelar dela Salonta-Mare le pot face o cinste.

$i nu s'a gasit nimeni din aceste patru sute de deputatiunguri, care, indrumat de revolta spontana a unui sentimenteavaleresc, sä sail in apararea unui om singur ajuns in haitade lupi ? Ministrii, leaderii, contii : au lamas cu brateleincrucisate pe fotoliul lor, privind senini aceastä deslantuire debarbarie turani ca.

Iata oglinda adevarata a parlamentarismului unguresc !lath' strasnica culturd maghiard! Pe noi ne inveselesc

.aceste dovezi evidente ale stupiditatii omenesti. Deputatul7'

100

Vaida va fi sustinut pe viitor de dragostea i devotamentulalegAtori'or sdi si va fi sustinut mai ales de indräznealanoastrd a tuturora care va gdsi mijloacele de rdsplatä potri-vita acestor josnicii.

Ne bucurdm insd ea' lumea civilizatà cdstia lämuririasupra fondului de culturd, care indrumd faptele dusmanilorno;tri.

Ne vine bine la socoteala imprejurarea, cà cea maiproaspda infamie s'a intAmplat tocmai acum, cdnd supundn-du-si repulsiunea fireascd a sufletului, infrdndnd implacabilamhdrie habsburgicd, bdtriinul nostru Monarh s'a coborit pecdteva zile in palatul din Buda.

Ne bucurdm, cà prostia cu rdsvrätirea ei vulgard a pututpregiiti pentru acest prilej de aniversare itnpArdteasca oicoand simbolicd a stArilor tulburate cari sap4 astäzi la te-melia tarn noastre.

E pretios pentru noi acest dar al zilelor jubilare.Felicitarile noastre deci vechilor si noilor consilieri in-

timi ai Majestat,i Sale!Inaintea oricdrui judecdtor nepreocupat toate actele de

intoleranta sälbaticd ale pdrintilor" acestei biete patrii sdnttot atdtea prilejuri de invdtdminte pretioase.

Fiindcd deputatii Camerei ungare sdnt nu numai repre-zentnntii politici ai natiei maghiare, ci in mod firesc si re-prezentantii' nivelului intelectual al acestei tdri. Parlamentule oarecum termometrul gradului de culturd al unui slat

Strdindtatea poate fi deci lämuritd acum asupra adora-bilei civilizatii unguresti si ori-cine isi poate face o idee detara care se razimd pe astfel de stälpi.

Un privitor nepreocupat Ii poate trage seama asupraadeväratei star de lucruri la noi. Fiece om cuminte se poateintreba: ce anume atmosferd de impertinentd murdard, demojicie salbaticd trebuie sä indbuse cancelariile solgabirdilorcu pinteni, când in parlamentul tarii se tolereazd atitudini desergenti si surugii?

** *

101

Noi suntem linigiti i ori-ce act de brutalitate ne intA-reste credinta nestrAmutatd in puterea noastrA de rezistentA.

Neamul nostru l'i va pAstra netirbite insuirile etnicein vecinAtatea nobililor Maghiari.

Desnationalizarea unui popor nu se savAreste prin ter-tipurile paragrafilor, ci prin o superioritate culturalä.

De-o superioritate culturalA nu poate fi vorba la un po-por, a cdrui mentalitate in drumul evolutiei a inlocuit notelevioientei arbitrare ce se salva prin nuantele unui cavalerismmedieval, cu cinismul i obrAznicia semità.

Ce puncte de atractie, ce momente de indltare sufle-teascd poate trezi cultura unui asemenea neam, ai cdrui re-prezentanti politici socot potrivite atributiilor parlamentareinjurdturile de mama i urletele de arciumd?

De aceia sd fim liniAti.Legile nouà i injurAturile vechi nu pot stArpi un popor

in calea lui de progres. Nu-I pot starpi niciodatA pAnd andstarea culturald a stApanitorilor notri ii va gAsi cea mainimeritA caracterizare in cuvintele unui proverb francez bi-niwr dornesticit in mintea ungureascd:

,,Csak vakarni kell az urat és kilátszik a paraszt".

Aduniri poporale.In vartejul luptelor noastre politice credinta unui suflet

curat e supusa multor clipe de indoiall Sant atatea i atateaprilejuri de-a te pune pe ganduri si a te pierde in profetiiamare. $1 cum s'ar putea altfel, dud viata iti scoate zi dezi la suprafata invatAminte jalnice ?... Te uiti in jur de tine,la societatea in care te invartegi, la patura de carturari apoporului tau i descoperi tot mai multe neajunsuri. Inte-legi degraba, cd aici sant multe rane de vindecat §i multepatimi cart dormiteaza in umbra. ImprejurArile vietii politiceau taiat brazde adanci in sufletul nostru.

Framantarea asta zilnica desface tot mai multe taine ilumineaza tot mai multe unghere ascunse. $i tu, care te uiticu privirea treaza in jurul tau, ramai adesea strivit de reali-tatea asta brutala a vietii. A, ce urit e uneori un asemenicaleidoscop, and mintea face sa defileze pacatele noastre...Ca la lacul Viftezda al scripturii se tirasc in fata ta slaba-nogii §i bolnavii... $1 sant multi, tot mai multi. Din atmos-fera lor incarcata de mizerii sufletul tau dornic de senin secere departe i se sbuciuma ca o pasare prinsa in colivie.In astfel de clipe de amaraciune, care-ti sdruncina moralul,o coborare in mijlocul poporului dela tara e o adevarata bi-net acere. E o baie calda a con§tiintei trudite aceasta petre-cere intre satenii no§tri, care iti reconforteaza sufletul.

Oricare dintre noi, daca a luat parte candva la o adu-nare poporala, a trebuit sa se intoarca biruit de superiori-tatea curateniei morale a tAranilor notri. Ce popor admi-rabil sant aceA oameni necajiti i de omenie. Prin Cate ama-giri au trecut, ate fAgaduinte neimplinite le-au sunat in urechii totu§i si-au pastrat credinta §i sanatatea sufletului. E destul

sa le trimiti o veste, ca vrei sa te cobori intre ei, ca aceStiplugari fara hodina sd se ridice de pe la vatra lor. $i cucata dragoste yin bietii oameni sa te asculte ! Din toata ac-tivitatea noastra parlamentara aceste cete de muncitori sa-

103

raci ai pamântului nu s'au ales cu nici un favor. Nimic nule-am putut da din marele hambar de bunatati al puterii destat care ne dusmaneste. Dimpotriva, le-am sporit necazu-rile. Pe urma noastra si janclarmul a fost mai salbatic, si no-taräselul mai obraznic, si solgabiräul mai vinovat in invar-tirea paragrafilor. Favoarea materiala, acest puternic mijlocde acaparare a multimei, a pornit totdeauna din tabára pro-tivnica nouä. De-aici s'au impartit pururea traditionalele pa-pricasuri", hartiile de zece si mai multe coroane, licentelede crasme si eke alte rasplatiri menite a alina remuscarilecuMrui pacat. Si cu toate aceste sufletul multimii oropsite ecu noi. N'ai deck sä privesti cetele de tarani, cari au rdsdritdin infundatura satelor si s'au pornit la drum sa-si vada de-putatul, ca sa intelegi cat de netärmurita e dragostea mas-selor noastre populare pentru conducatorii politici. Cum ro-iesc taranii la o astfel de adunare. Cum se imbulzesc säprinda orice cuvant care li se rosteste, sa vada fata cutdruideputat al carui nume e intiparit in mintea lor si ale caruifapte au luat proportii legendare, in inchipuirea lor minu-natd. Cum tresare in privirea lor mandria la auzul unor ac-cente de indrazneald in cari se vestejesc marile nedreptaticari le sapa groapa, cum li se insenineaza ochii dupa ekeo vorba de glurna potrivita gustului lor. Si cum li se rds-colesc sufletele, cum se misca padurea asta de oameni inhaine albe, and le spui ca esti de-ai lor, ca le cunosti sa-racia si le stii pasurile. Culegi atata incredere in ziva demane din alipirea acestor sateni cari isi cinstesc domnii'lor si cari te fac sa inveti ca in lupta mare a neamurilor in-demnurile legaturii de sange vor fi vesnic hotaratoare...

0 astfel de adunare poporala e un prilej de intarirereciproca a taranimii si a clasei intelectuale. In fata multimiisanatoase dispar aratarile urite ale societatii care te nelinis-teste pe tine, biet ckturar al acestui neam. Esti adus in fataunei cete robuste cu sufletul fauna din framantarea indelun-gata a zecilor de veacuri cari si-au lasat in toate pecetealor; simti in toate tiparul traditiei seculare cu cuviinta si cu-ratia lui mostenita din batrani si nu te mai tulburd la tot

104

pasul desechilibrul sufletesc fatal legat de clasele cu o cul-turd' improvizatd. Aici &esti o frumoasd intelepciune amintii sAnAtoase ce n'a fost gatuità de duhul strein al cartiiunguresti, cu care ne nApAdesc azi in scoli si pe toate dru-murile... Si tu, cel coplesit de duhul strein, te inviorezi ca*lute() grddind fermecatä, cAnd ai pdsit in mijlocul lor... AicigAsesti bun simt si cinste si curatenie de moravuri, tu careesti sdtul pAnA in gAt de orgiile obrAzniciei atAtor secAturide cari te-ai poticnit in viatd ; si tot aici inveti insufletireacuratA, tu drumetul chinuit de indoiald ce vii dintr'o lumeunde alergarea dupA ban e aproape singura norma care po-tiiveste cArdrile vietii... Si cate nu-ti frdmântd sufletul dupd0 asemenea coborire intre ai fai, cari stiu rdsplAti atAt debogat putintica ta osteneald.

Dar ganditi-vd, cd si pentru Oran aceste adundri yin caniste daruri de sus, menite a le alina inima truditd. GAndi-ti-vA la viata sArmanului nostru sAtean. Numai cArticica dedbre il leagd de tara lui. El stie cd trebuie sd plAteascA, alt-ceva nu stie nimic. Din toate atributiile vietii de stat el nucunoaste nimic. Petrece o viatA intreagA in intunerec, cu su-fletul covArsit de cel mai sdrobitor fatalism. Acum fti potiinAiiput cum cad cuvintele de lumina in aceste suflete. Vinca niste solii ale unuii viitor mai bun, ca niste rAndunici carivestesc primAvara. Nu mai vorbim de utilitatea practicd apovetelor pe cari le poate cuprinde o cuvAntare chibzuithdtrA popor, nici de necesitatea politica a indrumArii pe carinumai aceste adunAri o pot da.

De aceia ne bucurAm din toatd inima, cd s'a deschisseria adunArilor poporale din acest an, in cari deputatiivor sta de vorbA cu poporul. Ne bucurdm, fiinda stim cutotii, cd sufletul multimii e un bill& de lut in maim condu-cAtorilor ei meniti a-i hotArf soarta. De si-ar aduce cat maides aminte de acest adevAr fruntasii actuali ai miscdrii noas-tre politice !

Ne premenim.Din atmosfera vietii noastre politice mai recente se des-

prinde o chestiune de predilectie: asazisa impacare a noas-tra cu guvernul. Tot mai multe semne de viata ne da po-vestea asta. 0 vedem vanturata la gazeta, vedem cum seiveste tot a treia zi in cutare ziar unguresc din capital& cumapare de sub condeiul sprinten al vre-unui publicist din tarain tovardsia unei serii de sfaturi zamislite din bunavointa sidesorientare si se intelege o vedem de trei ori pesaptamana si in coloanele Telegrafului", unde, infasurata infraze blagocestive si cuvioase, ni-se prezinta ca o chestie demare importanta pentru viitorul neamului.

Se fac misiuni in afacerea asta, se tulbura vilegiaturafruntasilor nostri si la Jagerhorn in Budapesta apare din nou,energica si frumoasa, figura de patriarh a metropolitului Nte-tianu. Se lanseaza vesti si se fac combinatii, ca la o afacerede bursa. Societatea le primeste si le framanta. Vin, ca latarg, si unit si altii cu tot soiul de preturi.

Rasar oameni noi cu ramura de maslin, cu vorbe blande,cu povete asezate. Spun ca a sosit ciasul, ca. nu mai mergeasa, cd trebuie sa ne impacam. Spun si reteta : mai lasamnoi, mai lasa Ungurii si se face pace. hi intreaga atmosferasocietatii noastre se imprästie din zi in zi acesti microbi carigasesc culcus in multe suflete. Si n'ai ce zice se daula brazda, azi unul, mane altul. In cutare colt din Bihorprotopopul roman inchina cu veterinarul ungur pentru fratie-tate, pe and in alt colt din Banat, in umbra cafenelei, lajocul obisnuit de dupa masa, cutare advocat intarzie cu da-tul cartilor : Trebuie sa läsam din program autonomia Tran-silvaniei"... 51, ca sa avem un ansamblu complect, negresitea se iveste si fratele din Romania libera, in chipul unui im-piegat, care a plecat cu consoarta in Europa, la Brasov, sicare e vesnic adorabil in solutiile sale politice: Ba nu zau,adica de ce n'ati face pace?"'

106

Da, e un adevar incontestabil, in societatea noastra nue Vara radacini acest curent. Tot mai multe semne ne arata ostare schimbata de suflete. Daca stai si judeci, ti-se impuneo serie de intrebki. Sd fim oare in fata unei schimbari decredinte, cari ar provoca o indepartare de indrumarile tradi-tionale ale politicei noastre? Sa ne fi convins, ca sant ne-drepte si exagerate pretentiile formulate in programul nostrunational si ca a venit vremea sa ne lepadam de ele ? Sä fiprimit probe eclatante de bunavointa din partea noului gu-vern, ca sa ne apropiem de dansul si s'o rupem cu neincre-derea istorica, atat de perfect justificata ? Ce s'a intamplat inlumea politica, de se ivesc propagatorii unui nou curent ?...lata o seama de intrebäri, cari se pun in mintea oricaruiobservator al fenomenelor noastre sociale.

Cautand o explicatie, sau o justificare de ordin politic,pentru aceasta aparitie, ai savarsi o munca zadarnica. Cuinima linistita o poate spune orice cunoscator obiectiv al sta-rilor dela noi, ca imprejurarile politice mai recente nu justi-fied nici decum ideia unei impaciuiri cu guvernul. Evenimen-tele din timpul mai nou nu pot deck sa intareasca in stifle-tele sanatoase linia de intransigenta a nazuintelor noastre po-litice. Incepand cu actele de revoltatoare nedreptate prin cariräposatul guvern al coalitiei a tintit la desthntarea noastrasi sfksind cu nelegiuirile dela alegeri, cari au inaugurat sta-panirea contelui Khuen, doar un cap pervers ar putea gasiun singur moment de apropiere. Dimpotriva, numai infamiileelectorale de-acum cloud luni ar fi deajuns ca orice judecatacu echilibru sa se convinga, ca oamenii ajunsi la carma tariiastazi sant dusmanii de moarte ai poporului roman, si cadesavksita izolare de acest guvern e un caz foarte firescde datorie nationald. Rezoane politice deci nu prezinta acestsvon de impacare.

Si, cu toate acestea, daca santem sinceri, trebuie s'aspunem, ca societatea in timpul din urma scoate la ivealamulte aparitii de slabiciune, cari tradeaza germenul unei dis-pozitii de apropiere cu orice pret de dusmanii nostri. Socie-tatea ckturarilor nostri ne infatiseaza tot mai multe mo-

107

mente de obosealA, care sant totdeauna preludiul unei des-trAmAri politice. Nu e in 1umea asta nici o schimbare de di-rectie politick nici o prefacere de idei in temeiul unor prin-cipii noul E pur i simplu o crizA moralA a unei societati plAmA-dite inteo vreme de apAsare politick TrAind inteo continua luptäcu intregaparatul de forta al unui stat, in Mall de margenile legii,.nu e mirare cA firile mai maleabile au obosit. De decenii intregi.noi ne formAm o clash' de intelectuali pe care imprejurdrile nesilesc s'o tinem in nepotolita rAzboire. Toatä frAmântarea astanu mai are clipe de popas. TrAim in austeritatea unor mo-ravuri räzboinice, cari nu ne dau rAgaz pentru plAcerilevietii. Intelectualul nostru e condamnat sä urmeze indemnu-rile unei morale superioare de abnegacie, dacd nu vrea sA,se prdbuseascd. Conditiile lui sociale, mijloacele lui de traishut insuficiente. Intors acasd din vârtejul unui mediu inte-lectual, tinärul nostru absolvent de facultate e ingradit innormele unei vieti de renuntare. Statul i-a inchis toate por-tile, noi de abia putem sà-i deschidem o usitA uncle sA intre.De sigur, cd aceastd viata ingustA ii taie aripile. Aruncat illvre-o cancelarie de consistor, sau tintuit de-o catedrA la Blab.sau incurcat in mizeriile unei avocaturi provinciale, in oricecaz nu duce o viatä trandafirie. Eminentul jurist cu frumoaseaptitudini intelectuale, care in imprejurdri normale ar trebuisa fie designat pentru o catedrà universitark trebuie sA semultämeascd cu descurcarea vulgarA a unor mici afaceri deavocaturd mdruntd; tinärul cu talent literar trebuie sd-si tan-jascA viata in umbra posomorità a unui birou, in vreme ce-muzicantul delicat inoada cifre in cancelaria unei band. Pa-ralel cu aceastA incAtusare sufleteascA se desfäsurA procesulde larga ocrotire cu care statul isi addposteste favoritii. CdtdclArnicie e aici, cat fast si cat de superioare sant conditiilede viatá si de manifestare pentru un functionar de mâna adoua din cutare minister din Budapesta, fata cu situatia celormai alesi dintre oamenii microcosmului nostru chinuit...

Fireste, cd in astfel de imprejurAri numai un perfectechilibru moral ne poate salva de präpastie clasa intelec-tualä. Lupta e indelungatk ispita e mare. Chemkile dusma-

108

milui nu mai contenesc, preturile de trecere 5i tradare santIa aparentd neinsemnate. Nu e de mirat, ca slabii cad inaceasta lupta, sau se feresc de asperitatile razboiului. Numai-cei ale5i se pot ridica la inaltimea morala a unei vieti desacrificiu 5i renuntare, gasinduli mangaierea in credinta, cdprin jertfa lor au deschis drum fericirii generatiilor de mane.

Lupta aceasta in timpul din urma s'a intetit. Santem cao cetate asediata de vreme indelungata. Randurile dusmanene strang tot mai tare. Am pierdut multi oameni, dar ne ti-nem Inca. Ni-s'au imputinat armele de aparare, dar credemin isbanda. Numai card de proviant nu pot patrunde in acea-sta cetatuie izolata, in care stomacul trebuie sd tie post. Deaceia toti flamanzii ne lasä. Noapte de noapte se strecoarape sub poarta cetatii In tab:4ra du5manului. Noi ii vedem adoua zi din varful parapetului, ii vedem satui 5i neputincio5i,cum se feresc de privirea noastra. Ce sa facem? In vartejulluptei le aruncam dispretul nostru 5i In taind ne gandim lagauno5ii, can ne vor päräsi in noaptea viitoare.

0 astfel de criza morald se petrece astazi la noi. Nu evorba aici de principii politice, ci de micile dureri individuale.Nu lucreaza capul ci stomacul. Judecati ceata transfugilornogri politici mai recenti. Cei mai multi sant dintre naufra-giatii vietii, cari fac acum un salt de moarte morala. Socotca ori se capatuiesc, on I5i pun capul. A5a sant cu totii.Mangra vrea mitra, Slavici (cat de greu ma obisnuiesc sa-1a5ez in acest pomelnic) invoaca mizerii materiale", Se-ghescu vrea 5ase mii de coroane la an, Burdea vrea situatie...Si asa mai departe. In jurul lor se in5ird o ceatd intreaga deindivizi cari, urmand busola micilor daraveri, vad ca in ta-Vara noastrd nu 5i le pot satistace. Si negresit ca e marescara ierarhica a poftelor de capatuiald intre scaunul de1i5pan 5i licenta de carciuma.

Ei bine, acum, prin trecerea unor oameni de oare caregreutate, s'a provocat o deslantuire mai puternica a acestorpofte. Pornirile de utilltarism sbucnesc acum cu mai multdputere 5i prefacerea morala a societatii noastre trece prinmomente de criza mai acuta.

109

Un lucru e cert : n'avern decal sd ne bucurant de aceastdjustificare. Orice tulpind, numai curatitd de putregai e instare sa creasca si sa dea roade. Orice popor luptator trebuiesd-si scuture balastul moral, daca vrea s'o duca inainte. Sdne sacrificdm deci si noi fldmilnzii si sd nu ne pard rat'. Se-incepe un proces de selectiune fireascd, se primeneste mo-ralul public. Vom rämdnea mai putini, dar mai curati, maiindärätnici, mai implacabili in lupta noastra.

la fata acestei situatii noi numai o dorintd legitimdputem avea : Voi toti cdti mai sunteti azi In rândurile noastre,neguctori cu nationalismul pe buze, cari schimbati in banimdrunti durerile neamului, toti cari in umbra cutdrui consistorfaceti ochi cuviosi si usurati serparul trtranului, toti avocatiicari tineti cuvdritdri si pldngeti la adundri, iar dud va 'ntoar-ceti acasa vindeti capra sâteanului, jupuit... Treceti, Va rugarncu totii ! Treceti dincolo !

Vrem sa ne prernenim si mai avem de dat !

Adevärul.Motto: gA grcif Karicsonyi palotá-

ban Herczeg Ferencz ez alkalomrairott .A level, cimii kacagtató bluette-jet mutattik be... Mocsonyi Antal egyfelszegen szerelmes tandr szerepebenviltott ki sok kacagist a kozonség so-raiból,.*) .

Ziarele maghiare din Budapesta, 17 Mai.

De luni de zile asistAm la un rAzboiu crAncen in publi-cistica noastrA. 0 polemicA ascutita a luat proportii neobis-nuite. S'au aruncat in cursul acestei campanii cuvinte grele,lovituri pAtimase. S'au scos pe teren toate armele din arse-nal si s'au intrebuintat pentru smulgerea biruintei chiar simijloace cari nu mai tineau seamd de indatoririle pe cari lecere Jupta dreaptd". Acum ràzboiul e pe sfársite. Gel putinasa iti vine a crede and vezi pArAsindu-si adApostul prielnic-o seamA de oameni, cari s'au bucurat totdeauna de ocrotireapacii si cari acum au inceput sä facd plimbdri pe cAmpul debdtaie deplin convinsi, ca nu mai primesc lovituri si pot da,MCA nici o primejdie, chiotul larg de triumf. E o plAceredestul de vulgard aceasta si cei cari o simt pot avea doarmAngAierea cA sAnt multi. Vom fi iertati, dacA nu ne vominsirui in rândurile lor si acum dupà potolirea patimilor vomIncerca sä spunem un cuvânt sincer intr'o chestie de mareimportantà pentru viata neamului nostru.

E vorba de articolul Dlui TdslAuanu ,,Douà culturi"care a stArnit discutia aprinsA si fulgerele de mânie ale dluiAurel G. Popovici.

DacA trecem cu vederea unele judecAti pripite si accep-tam lAmuririle ulterioare in cari se desfäsurd mai clar inten-Vie autorului, fondul acestui articol se reduce la afirmarea,

*) In palatul contelui Karicsonyi s'a dat farsa lui Herczeg Ferenczscrisä din acest prilej. Antoniu Mocsonyi, in rolul grotesc al unui profesorindragostit, a sal-nit mult ris in rindurile publicului.

111

ca in sanul carturArimii noastre se ivesc zi de zi tot maimulte indemnurile unui egoism ingust cari pot compromiteIegatura de solidaritate fireascA intre cele cloud categorii so-ciale ale neamului nostru cari sunt : taranimea si cArturarii.

SA stdruim putin asupra acestei chestiuni.*

Din zile de demult si pAna deunAzi poporul nostru inaceasta tarA a trait prin o singura patura sociala, prin Ord-nime. Aceleasi suferinti, aceleasi credinte sbuciumau pe bietiiplugari legati de glie pe tot cuprinsul acestui pamânt. Unitiprin indemnurile aceluias trai, acelorasi datini, iobagii de le-gea româneasca" aveau o singura matca pentru gandurile sinadejdile lor, si la Mulls si pe TArnave si pe malul Crisu-rilor in casutele albe sub acoperisul de paie traia un singursuflet fardmat in mii de particele. Ca fata unui lac dinmuntii nostri" asa era sufletul acestui popor. Soarele ii lu-mina deopotrivA suprafata undelor si trezea aceleasi rasfrAn-geri de raze, iar viforul ii turbura la fel adâncurile si o pi-cdtura din acest intins de apa iti lamurea taina lui. Neamulnostru era o unitate.

Ca pe un popor de tarani ne-a ajuns anul de sguduire :patruzeci .5.i opt. In vremea indelungata a domniei feudaleni s'au prapädit aristocratii, cari si-au sacrificat pe rand toateatributiile lor etnice si-au fost inghititi de clasa dominantastrait-15. Loviti de sus fail nici un sprijin, povatuiti de scrip-tura evangheliei si indrumati arare de carja arhiereasca,acesti oameni necajiti au petrecut veacuri intregi. Cei ridi-cati din randurile lor prin vre-o intamplare a sortii au ra-tacit in tabara de unde venea porunca si slobozenia celormai marl". Nurnai putini, foarte putini au fost acei barbaticarturari smulsi din sanul taranimii, cari in acest timp purtauin sufletul lor dragostea pentru multimea obidita. Calauzitide avântul generos al vremii, cu inima sbuciumata de sen-timentul unei repulsiuni impotriva nedreptatii de cari si eiinsisi pdtimeau, acesti carturari erau in mod firesc destinatipentru rolul de conducdtori ai sortii celor multi. Din framân-tarea unor patimi de veacuri cari au dospit amaraciunea ta-

112

ranilor notri, cei ditiva oarneni cu carte au inteles drurnulce trebuia urmat. In focul luptei care se desläntuia, ei erauexpresia constienth a unui ideal cornun, oglindit in inirniletuturora. Pasirea lor avea atributiile celui mai desAvArsit al-truism infratit pe deplin cu aspiratiile multimii. Aveau decio legätura de intimitate sulleteascd cu multimea, aveaucinstea si increderea tdranilor. Asupra lor se concentrau toateprivirile, gestul lor domina massele de lanceri, povata lorera cuvant de ordine. Ei erau concretizarea tuturor nadej-dilor infiripate in intunerec, cari izbucneau in deslantuiri pa-timase. In dânsii vedeau taranii pe omul iscusit in povete,menit sa-i rrtsbune si sa le croiasca o soarte mai buna.Acestor oameni cu sufletul pAtruns de idealul lor, cu inimatarAneas-a sub hainele nemtesti le-a dat poporul un numeatat de curat din care se desluseste atilta intirnitate, atatacinste si in -redere. Le-au z's : domnii nostri. Gine a ascultatla vatra talrAneaca' povesti'e unui mosneag, care spunea delancu pe ampul dela Blaj, ori pe crestele muntilor apuseni,cine a auzit glasul unui mot batran si s'a infiorat de fulge-rele din ochii lui, acela s'a putut patrunde de intelesul pecare 1 a pus poporul in cuvintele: domnii nostri...

Dela 1848 si Vaud astAzi au venit doua generatii. Prininaugurarea vietii constitutionale, intre allele au inceput srtrdsard pe ici pe colo oameni trecuti prin scoli. Domniinostri" s'au inmultit zi de zi si au ajuns astazi sa alcatu-iascd o noud pAturd sociala. In cursul acestor cinzeci de aniinsa increderea traditionala a fost stirbith pe alocurea de ur-masi si sentimentul de frAtietate intre cele cloud categoriisociale a slabit.

Ce s'a petrecut anume in acest rästimp ? Obida mas-selor tardnesti n'a gdsit alinarea asteptatä. Au Minas si pemai departe vii si chinuitoare aceleasi nevoi. Truda acelorsuflete curate, cari au fost cei dinthi din ,,domnii nostri" asuferit tot mai multe infrAngeri, increderea pus'a in puterilelor n'a putut aduce roadele asteptate si desamagirea a trezitclipele celor dintdi sovairi. In randurile raslete ale cArturd-rimii infiripate de curAnd au inceput a se ivi miscall de di-

113

buire, proprii tuturor tagmelor improvizate. Dupa zilele deridicare unitard a neamului au urmat anii hide fungi de des-fAsurare inceatA a intereselor particulare. Prin diferentiareasociald s'a dat nastere si unei diferentiäri de interese. Ceimai multi din cArturarii ridicati erau prin profesia lor indru-mati la serparul taranului, care le da hrana de toate zilele.Cariera celor mai multi in situatia anormaIA a imprejurA-rilor politice, se intemeia pe aceastd punga a bietului omdela sate, platnic, ralduriu, stors de toti. Schimbandu-se re-latiile vietii politice tot in pa guba noastrA, aceste imprejurdris'au inAsprit din zi in zi. Prin educatia straina Inca s'au maistAngenit indemnurile sufletelor si cu vremea s'au furisatintre noi tot mai multe tendinte de egoism ingust, indruma-rile unui spirit de capatuiald, cari altereazd echilibrul intere-selor vitale intre cele cloud pAturi ale poporului.

Sa fim drepti l In mijlocul nostru au inceput a se ivioameni, pentru cari traditia ideilor generoase, semänate] deinaintasi, a ajuns o dogma invechitä, Vara putere. 0 seamAdin intelectualii nostri au compromis legatura de intimitatesufleteascd a generatiei dela patruzeci si opt cu massele po-porului. Cali nu cunoastem noi astfel de indivizi, cari prinpurtarea lor au izbutit sa schimbe in mintea tAranului stra-iele nemtesti inteun simbol de exploatare a plugarului ne-alit. Cunoastem o multime de inteligenti" calduziti de poftaimbogatirii pripite, impinsi in toate faptele lor de un egoismbrutal. Ii vedem cuvAntand la adunäri, aruncdnd vorbele unuiretorism Vara suflet, cumineandu-se odata pe an prin undar" de doudzeci de coroane trdmbitat la gazetä. li vedemtraind si murind, impartind coroane si fAcand pe fruntasii" sini se urea sAngele in obraz cand cutare skean stors in urmaafacerii" isi incheie povestea: Asa sA-mi ajute Dumnezeucum ti-am spus adevArul domnule"... S'ar pdrea de multeori, Ca in sufletele hamesite e o sete bolnava dospita dinfiorul atdtor generatii de strAmosi chinuiti si flAmanzi caricer alinare prin rostul acestor urmasi... Oricare dintre ceti-tori poate desfAsura mai departe aceasta ideie jalnicd si poatenumara pe degete...

8

114

De o seamd dintre cei sus pusi", ce sa mai vorbim ?Cuvintele unguresti asezate cu atdta amArdciune in frunteaacestor rdnduri sunt argumentul cel mai clar. Ni-se inmultescoamenii, cari in bucuriile si durerile lor se departeazá de alenoastre, cari in interpretarea datoriilor lor nationale nu maitin seamä de adeväratele trebuinti ale neamului. Cad, in ade-vdr, cine isi poate inchipui o mai nesocotitä jignire a senti-mentului sAu de mdndrie legitimd, ca atitudinea de izolaredesAvArsitA a celui legat de tine prin porunca tainicA a frA-tietAtii de sdnge? Tu, tinere, care iti tdnjesti traiul nevoiasdin f Arimiturile unui stipendiu in mansarde din etajul al trei-lea intre jidanii din Budapesta, tu culegi strasnice invAtA-minte ale dragostei de neam! $i tu scriitor roman, care tesbuciumi de durerile tuturora, care te cutremuri ca o mi-mozd, bolnavA de orice adiere a vdnturilor dusmane, tu Inca'ai un prilej de intArire a credintii tale, cdnd descendentulunei familii cu rAdAcini atdt de puternice in constiinta publicAa neamului fau, stoarce aplauze meritate pe urma tiradelorIli Herczeg Ferencz! Scrie-ti inainte versurile, smulge cdtpoti din inimd, coboarA pe hdrtie orice fior din sufletulacestui neam farA noroc si osteneste ferm convins, cA nuvei izbuti niciodatA sA te ridici in mintea fratilor tdi alAturide cutare jidovas cu pistrui, care inciocAleazA rime insipidein plimbArile de pe malul DunArii. Aceste sdnt invAtamintetriste. RAceala pe care o trezesc in suflet se curtnA cu greu.InzAdar sint toate contributiile unei generozitati de ocazie,care cAlduzeste familia Mocioni. Noi nu vrem astfel de in-terpretAri ale sentimentului de jertfA, care ingenunchiazdmdndria unui popor. Indemnul, sufletului deosebeste (larul debacsis. $i noi stim cu totii, CA demnitatea zdrentuitd a unuineam nu se mai poate peteci prin bilete de bancA. Noi vremsufletul, dar vedeti, sufletul se duce departe, tot mai de-parte...

Neamul nostru e pus astAzi in fata unor probleme, cariru se pot rezolvi, deck prin o puternicA disciplinA a tuturorrdndurilor. Trebuie sA apropiem si ordnduim multimea, sdunim toate indemnurile de luptA, sA infiripAm o ostire sta-

1 15

panita deopotriva de puterea unei idei. Miscarea noastra deastazi e menita sa inchege toate murmurele de durere si dinInrudirea lor sa creeze puternicul temeiu moral al unei ac-tiuni unitare. In aceste zile de grea cumpana nu poate existadeck o singura formula a indatoririlor obstesti.

Orice tendinta de a creia un sentiment de solidaritateinteun cerc de oameni se Intemeiaza pe omogenitatea deinterese si indemnuri a elementelor menite sä formeze ogrupare. Nu se poate inchipui solidaritate intre oameni alecaror interese se ciocnesc sau ale caror indemnuri servescscopuri opuse. %VA de ce in miscarea noastra, noi Inca tre-buie sa tinem seamd de categoriile din cari voim sa inche-gam o forta colectiva, sa pipaim pulsul lor, sd le judecamcu toata linistea echilibrul actual si sa cautam pe ce cal sepoate ajunge la o legatura trainica. Acesta e deci timpuland trebuie sa ne maturam pacatele interne, sa ne primenim.Acum e vremea sa lamurim si sa fixam definitiv in constiintapoporului valorile morale ale oamenilor. Acum suntem da-tori sa aratarn CA pentru implinirea datoriilor cAtra. neam, cutotii avem o singurd carare, ca pe arena vietii politice nupot fi Romani moderati" si Romani radicali", ci numai Ro-mani! Si tot acum e timpul suprem sa incepem munca deregenerare a nivelului moral in viata noastra publica. Prinspiritul nou al unui altruism cinstit, noi, generatia de astazi,trebuie sa reintronam vechea incredere facatoare de minuniintre popor si domnii nostri".

E datoria tuturor oamenilor, cari au un rost in viatapublica, sa se angajeze la aceasta luptd de primenire. E maiales datoria publicistilor sa fie in randurile cele dintai inaceastA miscare, si sa primeascd cele dintai lovituri. Aceastae o datorie nationala, o trebuinta care nu poate suferi ama-nare. Poate fi botezat acest avant ofi cum, socialism"chiar, porecla e indiferenta, dar e vremea sa-1 pornimdin toate puterile. Sa ridicam deci valul de pe toate minciu-nile cuvioase, sa le zicem pe nume pacatelor cari bantuiesocietatea noastra, si sa aducem un suflu aspru de sanatate,care sa invioreze viata noastra publica. SA nu ne temem de

8*

116

sughitele arcotasilor mArunti. Asa a fost de and e lumea :numai peste ruinele de cadavre s'a putut Infige pe parapetsteagul biruintii.

In serviciul acestei idei s'a angajat si scriitorul artico-lului DouA culturi" si alàuzit de intenfii curate, s'a nAzuitsd InfAtiseze o problemd de mare interes pentru noi. A avutde sigur judecAti pripite, afirmatii neIntemeiate acest articol,dar fendul lui cum am vAzut nu e brodat pe un nea-devAr, ci, dimpotrivd, e izvorIt din preocupdrile noastre zil-nice. led' de ce e nejustificatd violenta surprinzdtoare a dluiAurel C. Popovici si desgustAtoare injuriile acelui cor decdrtitori improvizati, cari s'au socotit in drept sd-si pArAseasaadApostul tAcerii ocrotitoare.

Nu ne dor nici ingdimArile presei maghiare. Am fosttotdeauna de credinta, a un popor, care are puterea de anu-si ascunde pdcatele, nu e lipsit Inca de putinta premeniriisAnAtoase.

Mici negustcri.SA ne oprim la un ienomen social foarte semnificativ,

ale anti urme se deslusesc tot mai mult in viata noastrdpublia si tind a castiga oarecari inriurinte chiar si in val-masagul luptelor politice ale zilelor noastre. E vorba de in-multirea acelei categorii de oameni, cari astdzi se socotescdatori a cduta o justificare de ordin principiar tendinteloracelei politici de cdpAtuialà, care aproape Mil intrerupere afost urmatd decenii dearandul de o serie de mici negustoriridicati din randurile noastre.

Pe vremea curentului pasivist totdeauna s'au gAsit doitrei oameni, cari impotriva hotAririi unanime sprijiniti deguvern, au primit mandate de deputati si au urcat ani dea-randul treptele parlamentului din Pesta. Acesti oameni aveaucertificat de botez romanesc in toatA regula, se numiau eiinsisi Romani, vorbiau limba noastrd si and li se da pri-lejul cantau in strand fArd gres troparele. Care era dar justi-ficarea lor ? Cum puteau sfida indemnurile unui curent instd-papa pe intreaga societate, si cum puteau sustinea in rela-tiile lor sociale cu noi un echilibru destul de comod, fArA afi mAturati de oprobriul public? Cum se putea, ca doi treiinsi din randurile noastre sd se impotriveascA unui curent deidei, care isi are rAdAcinile in recunoasterea unanimA a so-cietatii si cu toate aceste ei sA trAiascd netulburati alAturide mediul ostil, sA fie oarecum iertati pentru aceste poticnirisi sd pAstreze legAturi destul de prietenesti cu vrAsmasii lor?

Cheia acestui paradox ne-o dd situatia anormalA a im-prejurArilor politice dela noi. Acesti oameni mici Implineauprin Insus rolul lor de duplicitate servicii de-o vAditA utili-tate particularA pe seama unor ciraci si prietini. Avand cas-tigatA prin abdicAri principiare increderea guvernului, ei oputeau folosi aceasta. Deschiderea unei carciume, unbilet gratuit de tren, o slujbA neinsemnatA la comitat puteaoricand sd-ti castige acest om batjocorit. Negresit, csa si cel

118

pus in slujbd si cel cu biletul de tren si cel cu dreptul decarciumgrit se intorcea acasä cu judecata fAcutA. Ei isi trä-geau seama, Ca in alt chip, deck apeland la ajutorul omuluipAcAtos, nu se puteau pricopsi. Intorsi acasd Irma faceau totulca orice aparenta de tovdräsie cu cel hulit sd fie stearsg, casä nu fie si ei osanditi de lume. Se lepädau deci de protec-torul lor, il batjocureau in rand cu toatä lumea si isi afirmausgomotos dispretul lor de cke ori acesta, pentru a-si intärisituatia, se mai deda la o noud faptd rusinoasA. Pe de altäparte, nici el proteztorul nu cerea vre-o manifestatie publicAa recunostintei, convins fiind, cd laudele unei tabere strAinenu-i pot aduce nici un folos. Decenii de-arandul s'a urmatcu acest vulgar machiavelism imprumutat, pe urma druias'a formulat o convingere oarecum generald asupra rostuluiacestui soi de indivizi. Fiecare spunea cam asa: ,,E adevd-rat, X e un mizerabil. Aici nici nu incape discutie. Cu astfelde politica am duce in scurtd vreme de mal neamul. Darvezi, X ml e periculos. Are putini tovatási. Si apoi la urmaurmei, cand stai sä socotesti bine, e oarecum lipsd si deastfel de slugi. Iti dai seama, cd in situatia noastrd politicaoamenii acestia meschini pot aduce mici servicii de oarecareinsemndtate. Negresit cA trebuie sA-i batjocorim, pentrucddacd se inmultesc si pot prinde raddcini in sufletul multimii,devin periculosi". Cam asa se rostea judecata curentä asupraacestor oameni.

Ce socoteau ei si care era justificarea lor? Intre patruochi un asenienea om spunea cam urmAtoarele: SA nu creziDta, cd sant supArat, fiindcA m'ai injurat de atatea ori si lagazetd si la adundri poporale. Nu, dimpotrivä it i stau intea-jutor. DacA ai ceva in minister, iti isprävesc af acerea. Mergcu Dta la secretarul general si in 24 de ore ai dreptul inmaul Si de ce as fi supArat? Eu sant hotArit si stiu pe cedrum merg. SA nu crezi ca batjocura ma poate atinge. UiteDta esti de alte pared. Atat. Eu insd cred cA aduc si eu fo-losul meu. Lasà, cd dacd nu m'as fi dat la brazdA, muce-zeam acolo in cancelarie toatA viata. Asa, vezi Dta, sant de-putat si trag leafa. Duc trai usor si inlesnesc si pe al altora,

119

le ispravesc afaceri si nu le cer nici o multamire. Asa siDtale, daca ai ceva. Si poci sä ma injuri, noi tot prietini ra-fanem"... Pe aceasta mentalitate de sluga e brodat intregfondul sufletesc al acestui politician"... Astfel s'a sustinutintreaga viata, ducand un trai caldicel, nefiind calauzit deckde pornirile unui ingust spirit de cdpatuiala. La zile de ba-tranete, când era premenit in slujba de alti negustori maiabili, el se reträgea de obiceiu in oraselul lui de provincie,de unde pornise odinioara pe cariera lui ingratä ca cinste,vulgara ca atributii morale, dar cu resplatiri materiale in-semnate. Ca o ironie brutala uneori esia la ivealä, dupamoarte, ca acest individ a Idsat vre-o fundatie sau a desti-nat o suma pentru cutare scop filantropic. E atat de rusi-noasd uneori povestea unei filantropii...

WA' in linii mari rostul acestei spete de ,,politiciani".Pand bine de curand, si chiar astazi Inca, acest tip isi gasiacopia mai mult sau mai putin apropiatá. In timpul mairecent insa ei incep sa ne infatiseze o nouA linie de con-d uitä.

In anii ultimi s'a instapanit anume convingerea, cA e ne-priincios pentru noi sa %am la suprafata vietii politice astfelde creaturi, al caror mercantilism vulgar nu poate aducedeck coruptia masselor. S'a dat deci lozinca activitAtii par-lamentare. S'a pus in miscare aparatul de insufletire a mul-timii care, desi supusa atator incercari, Inca nu pierduse dinputere, si s'a adus un nou cuvant de ordine pe arena luptelornoastre politice: Vrem deputaft cari acolo in parlament sdfie expresia spiritului public care stdplineste miscdrile po-porului nostru. Se cereau oameni, cari sli observe acel firde continuitate cu trecutul luptelor noastre politice, cari säfie solidari cu desfasurarea istorica a postulatelor noastre na-tionale, formulate in mai multe rinduri in epoca noastra depasivitate. Nu vream prin intrarea in parlament sd ne legamsoartea de balansa unei oportunitati, nu vream sa facem targ,nu cautam sa ne stabilim un echilibru cu actualele formatiunide partid in sinul parlamentului maghiar. S'a inceput o erade luptä, care nu avea menirea sa acapareze favoruri, ci sa

120

pretinda drepturi. Negresit, ca acest curent, cu nota pronun-tata a acelei intransigente prin care s'a distins viata noastrapolitica din trecutul apropiat, nu era prielnic tagmei detargoveti marunti. Inteo astfel de epoch' and spiritul publiccere acte de eroism, steaua micilor negustori e in declin.Acest curent deci avea sa mature toga seria capatuitilor peusor si sa striveasca tot rostul lor de existenta.

Aceasta situatie schimbata a surprins rindurile lor igno-bile si a avut darul de-a le crea cateva momente de perple-sitate. Ce au facut ei ? Unii si-au tras seama, a e timpul po-trivit sa spuna un duios ,,pater peccavi" si, cu atitudinea decuvioie a fiului rätacit, sa se intoarca in rindurile noastre. Ausi fost primiti si cu un gest de iertare crestineasca li-s'a deschispoarta. Altii, cafi erau prea departe pe povarnis, pentruca samai poata risca reusita problematica a unei reintoarceri, auprimit lupta pe fata. Sprijiniti de ajutorul strain, impotriva spi-ritului dominant, ei au mers inainte cu indarätnicia cunoscutaa omului hamesit si sau au fost desfiintati, sau au reusit sacucereasca.

Avem deci si astazi aceleasi doua tagme istorice deoameni in politica. Unii cari s'au straduit sa transpuna in par-lament ecoul luptelor noastre politice din trecut, avand sa im-pada sägetile unei aparari inversunate si sa primeasca lovi-turile unei ufi seculare, iar altii intemeiati pe vechea lipsade scrupule, vanatori de capatuiala ieftina. Unii indemnati desufletul intregului neam, avand sanctiunea recunoasterii una-nime a masselor, altii povatuiti de acel vulgar do ut des"al aventurierilor fail preocupatii de ordin moral. Unii infie-rind nedreptatile, cad sapa soarta unui neam intreg, fall pu-tinta de a le gasi o alinare, altii inghitand toate loviturile in-dreptate impotriva marelui corp national, primind in schimbmijloacele unor ingrate indulciri partiale.

Cum s'a desfasurat mai departe procesul psihologic alcelor din urma ? Vazand lipsa de succese reale a activitatiinoastre parlamentare, ispitind unele momente de descurajarea celor dintai, deslusind mici turburari in tabara lor, ei s'auridicat incetinel din obscuritate. Mai intai au aruncat vorbe de

121

1111 cinism grosolan. Au tras oameni de mAnecA : Ei, ce-i cueroii vostri ? Cu ce v'alegeti pe urma lor ? VA bat jandarmiisi vA injurd solabirdul. Dacd e vorba de vre-o ispravA : eice ajutor iti pot da ? Sprijinul lor stricd toatA treaba. Dacdvrei licenta vii la mine, dacd vrei bilet de tren tot eu iti facTost, la comitat in slujbA tot cuvântul meu te pune". Maiapoi au inceput sA se lanseze prin publicitate. S'au apropiatde pulpana unora de-ai nostri cari, sau din neputinte senile,sau din oare-care inrudire sufleteascA, au inceput sA nutreascdtemeri. Le-au spus cu aere de ingrijorare : Nu vedeti cd seapropie neamul de prApastie? Nu simtiti, cd cu vitejia asta-nu merge ? Ungurii sunt mai tari si ne pun genunchii pepept. Ne trebue pace !"

$i latd-ne ajunsi la zilele noastre ! Acei,"cari simtesc cdIn noul curent de idei nu poate sd numere nimic, acei carin'au nici o rAdAcinA in sufletul celor multi cautd un cuvAnt.de in dreptAtire pentru a se sustinea la suprafatA, cautA uncaracter de legalitate principiard cu care vor sd salveze apa-Tentele pornirilor de cApAtuialA. Simt, cA se gatd jarul sub-oald. VA cunoastem nobili apostoli ai virtutilor evanghelice ICereti cam tot atAt cu totii, vd cunoastem !

Nu avem deosebite ingrijordri in fata acestor mdruntepanglicArii de tarabA.

Fiecare actiune politica trebuie sA fie determinatd de spi-Titul public al unui neam. $i acest popor romAnesc cu vigoarealui repulshl Inca n'a ajuns la epoca de degenerare cAndtxistenta se sustine prin targueli. Nu e aceasta vremea mici-lor negustori. Acest neam se pAtrunde tot mai mult de ener-giile, a cAror deslAntuire va strivi sufletele mici.

Coboriti deci, vA rugAm, in obscuritatea prielnicA dara-verilor dubioase. Armele rezistentei noastre politice de yea-'cud Inca n'au ajuns la mezat.

Roadele ierarii...Am mai amintit-o in diferite randuri si irnprejurkile ne

silesc s'o repetam din nou necesitatea spiritului de intransi-genta in miscarile noastre politice. Ofice judecAtor drept alintereselor noastre va recunoaste trebuinta absolutd a unuiputernic fond moral care sä ne disciplineze toate indemnu-rile ce ies la iveald in viata publica. Forta morald este sin-gurul apanaj de viatä al popoarelor luptatoare.

Acest principiu va trebui sä ne calduzeascd toti oamenii,can se ridica la suprafata in societatea noastra si ravnescla rolul lor de conducAtori. WA de ce se va combate tot-deauna de catrd mintile dare once tendinta de alunecare pepanta oportunismului politic la noi si de ce va fi strivita failcrutare orice nazuinta de-a introduce spiritul de targuire inarsenalul nostru de apkare nationala. Cdci prin aceasta tar-guire indelunga cu imprejurkile, prin cautarea neintreruptaa unui nou echilibru cu situatii create de abdicari continue,lumea noastra morald se tulbura si se clatina in toate teme-iurile ei.

Stati si judecati pe ce cale am apucat noi in timpul dinurmä si unde putem ajunge urmand acest drum ! Ganditi-vala rezultatele fatale, pe can le aduce zilnic slabirea spirituluide intransigenta traditionala in atitudinile noastre politice.Ganditi-va, CA e pe cale de a se injgheba in randurilecarturarimii noastre o noua conceptie de viata sprijinitape cel mai brutal utilitarism de-o clipa. Zi de zi ne rasartot mai multi oameni, can nu-i cer vietii deck sa-tisfacerea unor exigente materiale, cari se scufunda nepasa-tori in mlastina unui duh strain si-si potrivesc gandurile dupAindrumarea unor interese potrivnice neamului nostru. Se in-multesc oamenii Vara scrupul in cautarea capatuielii. In fie-care zi se mai alatura o verigd la acest lant de pacate. Azise burdeVe cutare advocat ca sa-si aranjeze o serie de po-lite protestate, mane se da plainic vre-un protopop ca sa nu

123

i-se tulbure pasnica digestie a congruei, poimâne i-se abatecutärui profesor dorul de-a colabora la Ungaria" lui Mol-dovan. 51 asa mai departe. Zi de zi. Puterea de contagiunea exemplelor e mare. Toti oamenii neajiti au ate ceva detemut, ate-o Mama de bundtate de perdut pe lumea asta.51 vezi cum se instäpAneste tot mai mult in judecata obsteio mentalitate hibridA cu tot germenul disolvant al cumin-teniei bolnave. Oricine isi poate da seama de urmArile ne-norocite ale acestei boll primejdioase.

Care este pricina de apetenie a proportiilor deosebitepe cari le-a luat in timpul din urma acest curent simpto-matic ? SA' fim sinceri in rdspunsul nostru. SAntem noi. SAntconducdtorii yield noastre pablice, sant 4.efii m4cdrilornoastre. Este elasticitatea spiritului de interpretare a dato-riilor atrà neam, care povdtueste de un timp incoace liniade conduitä a fruntasilor nostri. Cad sd fim drepp, dar enemäsuratd iertarea si excesivA dulcea bunavointä cu carese trateazA la noi pdcatele politice. Nu credem sA" existe uncolt de pAmânt unde suportarea unei crime nationale ssi fiemai comodä, deck la noi. La noi se iartd pe toatA linia, la noise uità. Särmanii de noi, cu pedepse asa de usoare cumsA putem tinea rAnduiala in casA? In societatea noastrA im-provizatà ies zilnic la suprafata pante. Ies pe scara intinsäde pervertire a sufletului omenesc tot felul de poticniri. 5inoi, indemnati de logica mAlAiata a slabilor, noi iertAm. Noi-cercefam, noi cumpanim mobilul sufletesc al vinovatilor, iispAlArn cu isopul umilintei noastre si ne bucurAm strasnicand vedem mâna intinsä a fiului ratacit, care ne bate lapoartà. Ne ridiam atunci in pripa, deschidem bratele cuiertare crestineascd si, ca sA fim in deplind potriveald cuscriptura, Mem vitelul cel mai gras in cinstea fericitului rd-tAcit... 5i iertAm atunci si ne aprindem si ne jurAm si avemperfecta asigurare a bunei inaintAri. 5i tot asa zi de ziiertAm cu toptanul dela mitropolit 'And la crasnicul dinCArnecia toate crimele cari ne intunecA constiinta nationala.51 iertArile aceste au inceput sd se sAvArseascd atAt de usurel,incAt ti-e mai mare dragul sd fii certat cu legile cinsteL

124

Doar cu totii stim, cd infamiile pentru cari in alte pArti sesmintesc oamenii in bdtdi, la noi se supoartà cu atata usu-rinta... Ei si care e rezultatul firesc al acestei stari ne-norocite ? Este inlervertirea valorilor morale in spiritulpublic. Acesta este rodul firesc al atator duioase iertAciuni.Limitele cinstei si ale necinstei devin atAt de elastice si seapropie atAt una de alta, incat se confunda. $i nu mai stielumea, care e anume cArarea dreptilor... Iar omul nostru delasate, bunul si rabduriul nostru ostas ramâne buimac, uluit sise uitä prostit inainte : De cine sä ascultdm, ma Ilie ? !..."..

Ei bine, aceastä stare de lucruri trebue sä se schimbe,-dacd nu vrem sä ne spulberAm orice credinta in ziva demaine. Nu mai merge cu iertarea, domnilor conducAtori ainostri, deputati si nedeputati. Se cere de-acum mai multäseveritate in judecarea faptelor, cari pot inriuri constiintamultimei pe care ne rAzimAm cu totii.

De aceea ne ridicAm cuvântul cu toatà tAria impotrivapAsirei domnului deputat al Arpasului Nicolae $erban, in con-gregatia comitatului FagAras. WA Inca un om, care de deceniise sustine la suprafata politicei, edificand pe suspomenitanoastrA virtute crestineascd. CAci, Doamne sfinte, Cate nui-s'au iertat acestui politician din Tara FAgArasului ! A slugitserii de guverne sub Wekerle, BAnffy, NédervAry, Széll, Tisza,inregimentat in partidul dela putere. La alegerile din urmaInsA, cAnd cu pAsirea noastrd mai puternicA inspre activitateparlamentard, a intors oistea spre noi, domnul $erban. $inoi, l'am iertat. N'a sprijinit cu nimic miscarea noastrdparlamentard deputatul Arpasului. N'a tinut un discurs incamera, in zilele cAnd era fierbere in rândurile noastre. N'alAcut o dare de seam& sd-si lumineze alegAtorii. $i noi, l'amiertat...

In schimb, ce a fAcut? A vanat ursi si capre negrezu Justh in muntii FAgArasului si a ridicat pahare de sampaniepentru impAcarea" cu Ungurii. S'a dus sA inchine la masaserbdrilor din 15 Martie, alAturi cu corifeii sovinismului ma-ghiar din tam lui Radu Negru. $i noi l'am iertat pentru toate.$i pentru ursi, si pentru capre negre, si pentru greurusii im-

125

pAckii. DI Serban insd, un recidivist cunoscut in materie debalansare politick drept rAspuns al acestor atitudini cre§tine§ti,.

ne mai dd un bobknac. Mai deunAzi, in congregatia dinFAgdras, se ridicd si propune un proiect de infiintare a bâtaciiautonome maghiare. Se alAturd a§adar la un punct cardinaldin programul politic al partidului Kossuthist §i supra-lici-teazd in patriotism" pe fipanul acestui comitat... $i toateacestea, sfidAnd programul partidului nostru national, nth-du-§i joc de orice indatorire de disciplinA de club, fAcAndtotul in temeiul intelepciunii d-sale din proverbialul FAggra...

Se 'ntelege, acuma ofice om cuminte tie, a trebue sdse ispraveascA ca iertarea. In acest caz, dulcea virtute evan-gelicd ar fi o prostie. E doar atAt de evident verdictul ori-cArui om cum se cade. Domnul *erban trebue sA tragdconsecintele acestei pAsiri de capul lui. Scurt i cuprinzAtor.trebue sd fie reglementat dupd merit de cdtrA clubul parti-dului nostru national.

Ca sd se spulbere mice dubietate, care ne sapd moralul,.noi a§teptdm o hotArire riguroasA i exemplard din parteadeputatilor no§tri, cari pot fi oricand trai la räspundere deopinia publicA pentru astfel de pA§iri aventurioase ...

Fruntaul.I.

(Scena se petrece inteun ordsel din nordul Ardealului.Biroul domnului advocat Dr. Traian liurmuzdu, fruntas, na--tionalist infocat, membru al mui multor corporatii etc, etc...Amurg. Fruntasul std la masa de scris, dus pe gdnduri ; ebdrbat chipes peste patruzeci, grAsuliu, oaches cu barbetepochbart" si cu ochelari tvicdri" prinsi in aur. In mo-

mentul cdnd incepe povestea, servitoarea Veta deschide usacu sfiald, intdi bagd capul si dupd un moment de ezitareinträ. flurmuzdu tresare nervos si-i sar ochelarii pe masd.Acest obicei rdu il au de cdte ori li-se necdjeste stApdnul,iiindcd pe nasul ldtdret si vulgar stau numai aninati. SlujnicaingAlbeneste).

Dr. Tr. H. (nerdbdAtor): SA md lasd'n pace ! Auzi?Ti-am spits, di nu-s acasd! Sd md lasA'n pace !

Servitoarea (cu teamd): MA rog, sdru' mdna, CA nuvrea. Nu vrea sd plece ! Tot la cufnd std de azi dimineatd...si c'asteaptd pe domnu!... Ice, cd tot atdta, are vreme... (Maiindräznet). Ne-o adus si-o corfd de oud, tare proaspetemd rog...

Dr. Tr. H. (Domolindu-se. Plictisit): Ce vrea ? Deunde-i ?

Servitoarea (Prinde curaj si se apropie un pas): DinMArgineni, mA rog, zice cd are o treabd mare si-un ficiorcdtand'n Bosnia... la streliti... Il mai tine-un an si-o hind...(InduiosatA). Si tot ofteazd : Ion al meu... Ii zice Ion... (Schimbdtonul. Cu temei). Intdi era sd-1 bage la furvezdri la Balg...!

Dr. Tr. H. (ii taie vorba rästit). Iesi afard. (Servitoareainghite cuvantul BalgArad si speriatA se invdrte in cdlcdie, iifosnesc poalele, intr'o clipitd iese si inchide usa. Advocatulisi aprinde tigara, isi potriveste ochielarii. Se uitd In oglindade peste masa si zdmbeste, mdngaindu-si barbetele. Apeddin nou hdrtia dinainte, ceteste incet. Se insenineazd. Cetestecu glas tare : Domnilor ,si frafilor, cum a zis poetul nostruitizzrean, unde-i unul nu-i putere la nevoi ,si la durere, noi

127

trebuie sd fim cu poporul, talpa Ord, noi cu ei ei cu noi,In iubire ,si dragoste, cdci din opincd ne tragem .i aceastaeste caracteristiconul nostru"... Se opreste. Priveste din nouin oglinda si repeta apasand vorba :... aceasta este caracte-risticonur... Sta pe ganduri o clipa. Aseazd hartia la oparte, isi scoate ceasornicul. Se reculege. Strigand). Veto ! Veto !

Servitoarea. (Deschide usa repede). Poftim.Dr. T. H. (acru). Spune-i sa vie! (Servitoarea iese

multamita. Pauza. In scurt i-se aude vocea prin usa intre-deschisa, in ton familiar: numa sa te lash' sa-i spui"... Usase deschide domol si in prag apare un Oran uscativ, trecutde cincizeci de ani, umilit, cu palaria subsuoara).

Tdranul (isi sterge fruntea cu maneca camesii). Sa ier-tati Maria voastra. Bund sara...

Dr. Tr. H. (surprins). A... dumneata esti?... Ee... Aiadus?...

Tdranul (cu bundtate). Tocmai de aia viu domnuledoftor... sa ma ierti... ierta-te-ar Dumnezeu... pana la culesulcucuruzului... nu putem... nu putem de loc...

Dr. Tr. h. (ironic). $tii ce, Oarta Ilie? N'o mai lungi!Pune-i jos... Scoate din serpar... De acolo dela spate! Lasa,ca stiu eu...

Tdranul (zimbeste indurerat). Ba chiar acum odatd,numai ce-i drept... zau cd nu se potriveste...

Dr. Tr. H. (nerabdator). Lasä, lasa! N'o mai lungi...uite am treaba... pune banii jos... tot asa faceti!

Tdranul (bland). N'avem, domnule, n'avem... (Explicand).laca rata la Dacia".

Dr. Tr. H (Tifnos). Atunci? Ce vrei?...Tdranul. (Scoate din sin o hartie impaturatä intr'o nä-

frama. Desnoada colturile). Iaca asta, pecetea... cu jucutia depoimane... (Rugdtor, cu hartia in mama). Pand la culesul cu-curuzului...

Dr. Tr. H. (Impacient). Ti-am spus!... Din cloud una:ori pui trei sute dougzeci de coroane, ori...

Tdranul (Cascand ochii ii taie vorba). Cum trei sutedouazeci? Intai o fost treizeci de zloti... saizeci de coroane...

.Fi

128

mai in paresimi s'o facut saptezeci de zloti de argint... (Adu-candu-si aminte) dupa aia o suta patruzeci... ate coroanevine asta?... cate?... (StA un moment sA-si tragA soco-teala).

Dr. Tr. H. (Rastit). Ce cafe coroane, Cate coroane?Trei sute douazeci de coroane! Ce sa-ti fac? Ti-am spusodatA. Protesu, pertractarea intai, a doua... la tablä... iesirede trei ori la fata locului... remonstratie... experti... Ce stiidta? Stempale...

Tdranul (planator.) Mdcar din stempale sd mai slo-bozi... ca ma' prapadesc de tot...

Dr. Tr. H. (se ridicA de pe scaun). Am ispravit !Tdranal (pe anduri). Cum, trei sute doua-zeci? Nu-mi

iasd de loc.Dr. Tr. H. (categoric). Am ispravit!Tdranal (luminat de o nadejde face un pas inainte. In

ton potolit si putin familiar). Am vorbit si cu mama dumi-tale ... leica Saveta ... 0 cunosc... ne cunoastem tare binede and era crasmAreascA la sipotu Sasului ...

Dr. Tr. H. (enervat). lesi gall!7dranal (speriat. I-a rosit obrazul. li tremurd buzele).

Domnule ... nu ma lu a asa ... om batran ... sa ne intelegem.Dr. Tr. H. (amenintator). Nici o vorba! Am ispravit!

(Deschide usa si-i pune maim pe umar).Tdranul (cu amArAciune). Nu lasi, domnule? Nu lasi?

(Ridica glasul). N'ai si dumneata?...Dr. Tr. II. (il smaceste de pieptar pe taran. Ii cad

ochelarii). Cum? Ce te adica? IacA impertinentul, la minein casa. (Racnind). lesi afard!

Tdranal (se trage intunecat la o parte in dreptul usii.Isi infunda palaria pe ochi. Inghetat si sarcastic). De canderai mic tot al dracului ai fost ... Nu te repezi!... CA plec ...Am tot auzit, cd de cand s'au taiat pAdurile, s'au tras hotiila oras ... Nu te repezi... cane ! ... (Pleacd infuriat. Dincurte i-s'aude glasul cum stria :). SA nu-1 puie dracu savie !... SA nu-1 puie dracu' ..."

129

Dr. Tr. H. (galben de mAnie, isi adunA ochelarii, räsufläadAnc, scoate batista si-i sterge. Se uitd imprejur) Talharul ...Lask cA te joc eu ... Veto ! Veto !

Servitoarea (apare tremurAnd in prag). Ma rog... ma rog...Dr. Tr. H. (aprins). Ce te rogi ? Deschide fereastra, tu

sArAcie, sA iasd spurcAciunea! ... (Pleacd).Servitoarea (deschide geamul cAtre stradA. Intoarce capul.

Vede cd a plecat stApAnul. Se aseazd pe pArcanul ferestrei,urmAndu-si mai departe conversatia cu prietena din ulita). Latunari ii mai lasA si cu cAte doi ... da la streliti tot trei anili tine ... (SearA. Povestea se intinde).

II.

(DupA o sAptAmang, in acelas orAsel. Banchet la aduna-rea unei societati culturale. Masa mare. Toate notabilitatile".In frunte protopopul, multumit cd a toastat frumos pentru,,Majestatea Sa cesaro-apostolicA", zimbeste cu gratie solgd-birAlui ungur. LarmA. Din colt stligAte : S'auzim ! Unii bat cucutitele in pahare. Un chelner a vArsat trei pahare de bere.Räsund o injurAturd ungureascA. S'auzim !)

Dr. Traian Harmazda (in picioare, cu ochelarii in mamadreaptA. ZAmbeste satisfAcut, urmand firul unui toast 0 ... Dareu, eu domnilor si fratilor ... eu sunt de pärere CA pentruliteratura si cultura poporului roman ... (StrigAte : ...Asa-i! ...... Asa-i ! ...) ... liana. la cea din urma picAturA. (Chiote :Asa-i !") ... Noi toti de la vlAdicA 'And la opined ... (UnpopA bAtrAn : Brava ... brava ... vivat !) ... cad poporul estetalpa tarii, iar noi, inteligenta, vorba poetului Cosbuc : Unde-iunul nu-i putere ... (Un tinAr candidat de advocat, zimbindpentru sine : Eminescu!") ... la nevoi si la durere ... unde-sdoi puterea creste ... (Mai multi in car : Si dusmanu nu spo-reste ..." Protopopul zimbeste afirmativ solgAbirAului : Tarebine vorbeste ...") ... caci acesta este ceracteristiconul nostru!...SA trAiascd deci poporul, domnilor si fratilor ... (StrasniceaclamAri : SA trAiascA ! ... Vivat ! ... SA trAiascA ! ... Ora-torul inchinA si goleste paharul. Cei din jur ii string mAna.LAutarii au inceput romanta : Nu md abandona". Miros detutun. Larmä. Cheful se apropie).

9

130

III.

... a vorbit apoi fruntasul nostru iubit, dl Dr. TraianHurmuzau inchinand pentru popor. Toastul harnicului lupta-tor in care a vestit necesitatea apropierii de tarani si solida-rizarea cu acesti lucratori ai ogoarelor a stArnit o furtund deaplauze. Dr. Traian Hurmuzau a fost viu felicitat. Vredniculnationalist a donat 100 coroane pe seama Asociatiunii". Faptase laudd dela sine. Deie bunul Dumnezeu..." etc. (Fragmentdin raportul publicat in ,, Telegraful Roman").

IV.

(Peste patru saptarnani. Casuta lui Hie Oarta din Mar-gineni. Seara. Taranul cu nevasta si cu trei copii de la doi-sprezece ani in jos stau la vatra, in tindd. Unul in leagAn.Un baietandru de doisprezece ani tine in manA o scrisoare.Sutra in foc. Flacara palpae. In caldarusa de pe pirostii e apdde mamaliga. Tirdie un greer).

Tdranut (cu glas darz). Cum vine ? Mai zi odatä, mdGheorghital

Bdiatul. (Citeste silabizand)... Care sanatate sa va deeDumnezeu si dumneavoastra... (Toti se induiosaza. faranulinghite sec. Nevasta ofteaza si-si sterge ochii cu Ha: ,,SaracuIon!")... Pe aici prin Bosnia a dat ger mare si dud ativAndut boii ce sd mai fac acasa... Este un filar la a sasaleacompanie, sas din Hundrubechiu, zice sa ne ducem la Ame-rica... Sa-mi scrieti cui i-ati vandut sa stiu si eu pe ce mAndau ajuns... mai stau aici in pita imparatului unsprezece lunii dougzeci si una de zile... Al dumneavoastra fecior cu cre-

dinta Ion... da si de oi scapa am sa-1 invat io...(Baiatul s'a oprit cu cetitul. A ispravit. Toti tac. Thanul

si-a asezat barbia intre palme si se uita prostit in foc. Ne-vasta plange infundat. Baiatul cu scrisoarea se uità gAnditor.Cei mici tac si ei).

Cel de $ase ani. (Dupd o pauza). Asa-i ca nu-i decioara, mama ?... Asa-i ca-i de build cuibu?... De bail(Nu-i raspunde nimeni). -

Aparitii ciudate.E incontestabila influenta ce-o are asupra spiritului pu-

blic al unei societati rostul politic al evenimentelor in cariaceasta societate se inchiaga si isi desfasurä fortele. Influentace-o exercita asupra societatii noastre situatia politica falsai desordonata in care traim, prezinta zi de zi simptome tot

mai ingrijitoare.Viata politica' a ultimilor ani a devenit tot mai agitatä.

In lupta inegald ce purtam de vreme indelungatk noi ne-aminvätat sa pierdem, pe rand, o multime din depozitarele pu-terii noastre. Am primit lovituri pe cari nu le puteam !ilia-tura, si am fost condamnati de imprejuräri sa asistam, anidearanclul, la un proces de distrugere a mijloacelor de afir-mare nationalk N'am realizat inteun sir lung de ani nici uncastig; dimpotrivd a trebuit ca toga forta de rezistenta sane-o punem in miscare pentru apkarea celor castigate odi-nioark in vremuri mai prielnice. Negresit ca acest sir deani rdi cu framantarea lor stearpä, cu deceptiile lor nein-trerupte, n'au putut trece fail sä lase urme in suflete. In is-toria popoarelor, perioadele de viata politick lipsite de per-spectiva succeselor reale imediate, sunt totdeauna perioadede adanca sbuciumare sufleteasca, sunt tot atatea prilejuride a se invedera masura adevarata a puterii de impotrivirede care e capabil un popor.

Cu ce invatamant ne alegem noi pe urrna acestei pe-rioade de rezistenta politica? Ca o supremä mangaiere aacestor zile de nemultumire ni-se impune constatnea, camassele poporului nostru au ramas cu sufletul neatins devitregia evenimentelor politice. Avem o taranime sanatoaskcu muita credinta inteun viitor mai bun, cu nestramutata in-credere in cuvantul conducatorilor si, mai ales, avem o ta-rdnime cu un nivel moral superior, care e capabila sa distinga

9'

132

nota efemerd din toate fAgAduintele cu cari ii cer alipireasoliile pistrite ale atator guverne, cari s'au perindat la carmaOrli. Din indemnurile ei traditionale, din invAtämintele unorfrAmantari de veacuri, aceastd massd de tArani a ajuns sainteleagd formula adevAratA a luptei noastre politice. 5tiuacesti oameni CA numai dela o premenire a unei stari intregide lucruri pot astepta zile mai bune pentru rostul lor ; stiucd nu targuelile mdrunte sant menite sd croiascd temelii nouàpentru soartea lor. Sant invatati cu necazul, au puterea de-aindura mult, fArd a li se stirbi credinta si au täria moralà dincare rezultä o notd sufleteascA hotdratoare in viata unui popor :asteptarea.

Putem spune aceste cuvinte si despre cArturarii ridicatidin acest popor? Despre fruntasii, despre conducatorii mas-selor ? Nu. Zi de zi asistAm la fenomene ciudate, cari aruncAlumina asupra mentalitAtii unora din cArturarii nostri. SituatiapoliticA actualA, cu nenorocirile ei, aici a tras brazde maiadanci. Nivelul moral a suferit, sufletele sant mai tulburi.DesAvarsitul idealism, care trebuie sä indrume in zilele noastretoti pasii unei actiuni politice, n'a putut cuceri atatea minti.Dimpotrivä. A prins stApanire un spirit de indoiald chinui-toare, cumintenia bolnavd a sufletelor mici. S'au ridicat oa-meni cu preocupAri märunte, cu judecata vulgar A de tar-goveti. Au ridicat capul sfiosi pe ici pe colo, au aruncat cu-vinte de nedumerire, au speculat mizeriile mici ale deaproa-pelui. Au castigat cu vremea sprijinul catorva dintre oameniinostri cu slujbd mare si inima mica. 5i-au scris scrisori pe-cetluite cu reverentA reciprocA. 5i-au rAscumpArat pas cateleImprumutate cu mici inlesniri pentru bucAtäria bor. 51 a sa,pe rand, unul doi s'au alipit, s'au legat prin Indatoririle ace-luias pAcat, si-au creat toate legdmintele pe cari le impunesolidaritatea speculei comune. 5i lucru obisnuit : and li-s'adat de urrnA, atunci au schimbat coarda. S'au facut drepti,au ridicat capul. Au nAscocit o formula teoreticA pentru toate.5i au gAsit-o, fireste. li vedem astAzi umpland coloane de ga-zeta, vanturand fraze prost ticluite si trudindu-se zadarnicsä imprumute un caracter de legalitate principiarA unor preo-

133

cupari mArunte si triviale. Si-au cAutat si un nume. Stiti cumIsi zic: moderati... lea o ciudata ecrescenta a starilor de-sordonate in cari se sbate astazi poporul nostru.

Am fAcut aceste constatari ca sa aratdm nota preocu-pärilor vulgare cari se infiripd zi de zi si ameninta cu co-ruptiune spiritul public al societatii noastre. CAci, odata ca-lea inceputA, acesti oameni nu se opresc la drumul jumatate.PacAtosii de obicei sant consecventi. Ei merg inainte, isiaruncA pas de pas sfiala inceputului si sant capabili la unmoment dat si de acte temerare. Pacatul in politica bateaceleasi cArAri.

lath' sa smulgem un exemplu. SA luam pe dl Dr. E.Babe$, de pildk inauguratorul unui nou curenr. Si-a croito anume linie de conduitA politick detestatä de intreagaopinie publicA a neamului nostru. A scris articole, s'a luptatstrasnic, atat cu indemnurile politicei noastre traditionale, catsi cu sintaxa limbii romanesti. A scris si pe ungureste, si acreat ca prin minune un admirabil Doppelganger", pe fe-nomenalul Argus, cu care si-au sprijinit reciproc teoriilesalvatoare; in sfarsit, a desfasurat o activitate prodigioasA.Nu s'a oprit, se'ntelege, la calea jumatate. Coloanele gazeteinoastre bisericesti sant cea mai tristd dovadA a acestei chel-tuieli inutile de tipar. *i unde a ajuns dl Babes, unde aajuns bAtrana noastrA gazetA bisericeasca? A ajuns sa pu-blice randuri de curtenire la adresa dlui Moldovdn Ger-gely. Am ajuns noi sa vedem, in organul oficial al unei mi-tropolii, debitandu-se incercarea temerara de a rehabilitacinstea nationala a numitului om...

Sa staruim cateva clipe asupra acestui fenomen ciudatsi sA-1 judecam sub raportul aparitiilor desgustAtoare, carine-aduc tot mai multe surprinderi in timpul din urniä. Vasa zick Moldovan Gergely. Doamne, e un lucru ele-mentar, o axioma banalk ca'n constiinta obsteasca a ori-cAruipopor, dupa un anumit rAstimp de activitate publick valoareacutdrui individ ramane fixata, personalitatea lui primeste pe-cetea opiniei publice. Ei bine, care e verdictul laconic si ire-vocabil al constiintei noastre publice pe urma activitatii nu-

134

mitului domn Gergely? $tim cu totii aceastA sentint5. E stig-matul cu care sufletul ori-cdrui popor constient pecetluestefruntea trAdAtorilor. Aceasta o stie de douAzeci de ani toatdlumea noastrd, o stie si pomenitul domn si nu se supdrd. Din-potrivA, e vesel si scoate gazetd Injurd si el, dupd cum poate,dupd. cum i-se porunceste. $i acest vánclut, care a creat dinnumele lui o notiune, un simbol al rAtAcirii, acest om e nu-mit de Telegrafid Roma" : ,,fiu credincios al nafiunii .yiaderent al pdcii nalionaliste". Vedeti pdnd unde s'a avail-tat spiritul dezastruos, spiritul de tirg, indrAsneala mercantilda zilelor noastre ?

SA' dAm o lAmurire. Noi nu ne luptdm aci cu dl Babes.DI Babes are pArerile sale. Rele, bune nu importd. Pro-babil si dl Babes stie cd nu importd. In orice caz trebue sdstie cd nu se poate astepta din partea noastrd la nici un gestde mânie furtunated, la nici o tresdrire patimasa a sufletu-lui. Existd personalitati, fatd de cari sunt de-ajuns atitudinilemoderate" cum s'ar zice. E vorba insd de altceva. Evorba, cum spuneam, de organul unei metropolii in care s'aexprimat totdeauna judecata oficiald a cercurilor noastre bi-sericesti. Ei bine, aceste cercuri bisericoli socot de o datoriea lor s'ajungd in contrazicere cu intreaga opinie publica ? Nucredem. Cei pusi in fruntea acestei institutiuni trebuie sd-sidee seama, cä-'n orice cuvânt, in orice purtare a lor, nu sepot depArta de normele pe cari le impune spiritul general,constiinta obstei pe care se razimA aceastA institutiune. 0stiu, trebuie s'o stie aceasta, caci in momentul cand capulunui asezdmânt se abate dela acest drum firesc, si-a distrussingur piedestalul autoritAtii sale. Iatd de ce ne socotim de odatorie sd atragem din nou atentia celor pusi in fruntea bi-sericii noastre. Sunt prea multe incercdrile ce am suferit intimpul din urmd. Credem cd va avea räsunet aceastd pro-testare a demnitAtii noastre jignite, cA vom vedea o schim-bare si cd vom fi crutati de formidabila naivitate cu care ni-s'a rAspuns altd data, cA dl Babes e numai oaspete, etc...

In mice caz, in fata acestor simptome ingrijitoare, carine InfAtiseazd inteo lumina atdt de tristd mentalitatea unora

135

din chturarii nostri, se cere o päsire hotärità. Nol cei gru-pati in junil arestei reviste vom fi caläuziti in aceste ches-tiuni de cea mai necrutAtoare energie si credem in izbandanoasträ.

Oameni slabi.Vremea asta de apdsare politica cu sbuciumarile ei zil-

nice nu poate trece farA a lAsa urme mai adânci in sufletulcelor apAsati. Gum spuneam si in alte rAnduri, aceasta pe-rioadA de frAmAntare stearpà, aceste zile de oprelisti si pe-depse cu nesiguranta lor creaza o atmosferd sufleteascatulbure, foarte putin priincioasa pentru echilibrul moral al so-cietAtii. In vremile and revoltele se inAbusesc, strigAtul deurA si amArAciune se striveste in inimä, puternicele furtuni depremenire morala lipsesc i sufletul omului sufere covarsit depovarA. Se intelege, CA in astfel de vremi se ivesc pe su-prafata vietii morale a societatii tot mai dese pete de umbracari tulburA ochii privitorului.

Cunoastem multe soiuri de oameni atinsi de boala zile-lor noastre. Acest sbucium nenorocit a rodit o serie intreagAde pervertiri sufletesti cari se ivesc la tot pasul. Ne-a dat peRomAnul moderat", care nu e nici prea Ungur, nici preaRomAn, care din balansa unei sarboase oportunitAti cAstigdbinisor pentru bucatdrie. Ne-a dat pe bietul RomAn, functio-nar in slujba guvernului care tace si inghite si vorbeste incasd ungureste de frica stApanilor. Ne-a dat pe RomAnul re-negat, care schimbd si nume i suflet si face pe ,,ghedeonul"cutArui ziar vAndut, sau pe spionul ministrului. Si alte multespecii de suflete bolnave scoate la iveald aceastd perioaddnenorocitd a istoriei noastre.

Mai este insA un tip care merita o atentie specialà,fiinda se inmulteste din zi in zi si fiindca imprejurArile po-litice de astAzi ii favorizeazA inteun mod deosebit mentali-tatea. Este omul fArA culoare, omul cu doi bani in trei pungi,cdruia spiritul de bun observator al tAranului nostru i-a datporecla de om slab". Omul slab astigA tot mai multi to-vardsi la noi. Groaza de pedeapsA, frica de stApAn stânje-nesc tot mai mult pornirile firesti ale sufletului si ne dau totmai multi oameni slabi. Acesti indivizi se trag la o parte de

137

ate ofi e vorba de o pAsire fAtise in lupta noastrd de apd-rare nationald. Ei sunt bolnavi and e alegere de deputat gnu pot pArAsi patul, sunt rAgusiti and e adunare poporald sinu pot cuvanta, si i-a inghitit pAmantul dacd-i cauti sd-i puiin fruntea taranilor cari isi cer dreptatea batjocoritä de sol-gAbirdu. Acesti oameni nu iscAlesc un apel si-ti vorbesc cuo dulce duiosie paternd de copiii lor cari le rAman pe dru-muri, de cate ori le ceri sA nu lase nepedepsitä o infamie.Ei joaca csárdás" din politetd si stau la masa' cu oricelichea, fiindcA mai bucuros se fac vinovati de necinste, decatsA astepte cu capul ridicat sAgeata dusmanului. Ei se dauplainici si tac and cutare scriitoras le injurd neamul si in-voca intelepciunea slabanoagA a sfatului de a nu te punecu nebunul, and le ceri socoteald pentru purtdri de o lasi-tate patentA. Din acesti indivizi cari se trag ca melcii in cA-suta egoismului lor se recruteazA acel element, politicestenul, de care n'avem nici un folos in miscArile noastre poli-tice si culturale. Din aceastd tagmä fac parte acei popi sidascali cari intrA in pAmant cu ocazia frAmantArilor electo-rale si izbutesc cu dubietatea lor sA sape credinta traditio-nald in pAstorii lui bisericesti pe cari i-a cinstit veacuri dea-randul poporul nostru bun si nesfarsit de iertAtor.

Dar si pentru morala publicA a societatii noastre acestioameni slabi sant primejdiosi. Sant primejdiosi, fiindcd tinutalor dubioasà, momentele lor de sovaire, de targ, ne de-moralizeazd multimea si pun in circulatie credinte, a cdrorInstApanire ar insemna ruina aspiratiilor noastre. Si sant pri-mejdiosi, fiinda mentalitatea acestor oameni slabi e o treaptdde degenerare a constiintei nationale si e cel dintai pas spreconformatia sufleteascd a transfugilor.

latA de ce va trebui sA ne ridicAm totdeauna fArA nicio crutare impotriva slabilor si sä opunem mentalitAtif lor hi-bride logica implacabild a cinstei si a sufletului curat. Iatäde ce nu putem lAsa sA treacA pe tAramul fArA hotar al ier-tArii noastre un nou gest de om slab cu care ne jignestebunul simt Telegraful Roman", bAtrana gazetd bisericeascA.E vorba de memorandul medicilor romani pe care redactia

138

Telegrafului" Ii publicA insotit de urmAtoarea nota rui-noasä : Am publicat acest memorand, ca document istoric,WA' a ne identifica cu cuprinsul sdu ii fdrd a-i aprobatonal in care e finut".

Cetitorul poate vedea deci un caz tipic in care jude-cata de om slab se Tidied la suprafatd. Oare ce n'ar puteaaproba bietul Telegraf" in acel memoriu, care e un codiceal plangerilor noastre, un pomelnic al marilor nedreptAti carilovesc in soarta unui popor chinuit ? Ce n'ar putea aprobacand intreg memoriul e o insirare de fapte si cand toatecomentarele sant tinute in tonul celei mai desavarsite obiec-tivitati ? Rasfoiti numarul din urma al revistei noastre, cetitimemoriul si spuneti cu maim pe inimA ce n'ar putea aprobaTelegraful" ? Ce n'ar aproba ? Fii pe pace, cetitorule ! Apron'tot. Apron', dar pune si notita. Pentruce ? Pentrucaaceasta e reteta, ce-o impune mentalitatea omului slab, caretotdeauna crede, cA a mers cu un pas prea departe, de Cateon si-a cerut o farAmiturA din dreptul lui firesc si se socoatedator sA-si lase la spate portitä de scApare. Aici e toatataina acestei desaprobAri, care, in treacat fie zis, se potrivetede minune cu tipicul presei vandute guvernului din Budapestasi are darul de a jigni pe ofice om cum se cade din tabaranoasträ. 0 relevAm, ca sà inmultim cu unul exemplele cese pot aduce pentru caracterizarea stärii deosebit de jalnicein care se gaseste astazi societatea noastrA, pentru a inlätisain ochii ori-drui judecator drept until din multele fenomeneingrijitoare, cari ne pun pe ganduri. Dar respingem acestgest urat i fiindca vrem sa le dam satisfactia cuvenita acelorinimi generoase de peste munti, cari au tresarit la durerilenoastre si-au aratat in cuvinte demne, asupra cArora se varosti tribunalul drept al spiritului umanitar si al adevarateiculturi occidentale, o pagina din suferintele unui popor.

Ca n'au putut perdc nici acest prilej pentru a nu neface de ras, oamenii slabi va mirati bunilor i cinstitilordoctori dela Bucuresti ?

Voi nu tii toate durerile noastre.

Condotieri märunti.Pe vremea lui Voda Caragea, spune iscusitul Neculai

Filimon, se intampla usor de ate un fecior in casa se sältapana la protipendada. Nu ca ar fi fost lucru mare de capullui, dar asa umbla vremea. Era o vreme de sbucium si apa-sare in care vredniciile adevarate nu puteau trage in cumpana..In astfel de zile cate un indraznet cu inima in dinti isi fäceadrum cu pieptul si-o lua inainte. Mai intai curatea ciubucelelui boier cutare, tesea mici intrigi de curte, suferea totul cuumilita plecdciune, se mai indulcea din plocoanele prostimeisi-si aduna cate-va pungi de galbiori, ducea scrisorile si apucasa patrunda In tainele din iatacul duduiei, pana ce Intel) buna.dimineata scotea pieptul i ridica fruntea cu mandrie de pa-licar : ,,Ori ma face aga, on ii pun capul ..." Fireste ca-Ifacea i asa treapta de treapta, incurcand lumea, virindu-sein dreapta si stanga, and plecat, and batos, and serviabilsi insinuant, cand provocator si obraznic, te pomeneai ca-1 veziin butca cu patru cai, mofturos ca un pasa si mai mandruca banul Craiovei.

Cam asa vremuri umbra si la noi, astazi, ca in zilele luiCaragea. Traind in afara de marginile legii, lipsiti de oriceocrotire a statului, dusmaniti de toti factorii de guverna-mint ai tarii, prigoniti in manifestarile instinctului nostrilde viata, noi ne strecuram zi de zi prin multele primejdii, caniste barci fara carma, lasate prada valurilor. Societatea noastra,care se infiripa in asemeni conditii neprielnice de desvoltare,isi vadeste de multe ori semnele acestor vremuri tulburi. Unastfel de semn e si ivirea pe orizont a aventurierilor de totsoiul, cari acum sant mai la largul lor, fiind favorizati de im-prejurari. Acesti condotieri marunti fac azi cariera, in vremece oamenii de oare care vrednicie sau sant striviti de lovitu-rile dusmane, sau Ii deapana zilele in umbra cu sufletul cernitde amaraciune.

In vreme de seceta, cand nu mai cade un picur deppi

140

(le sus si un vAnt otrAvitor isi plimbA suflarea bolnavd peste-câmpuri, se stang podoabele livezii si floarea pleacA capulintristatk dar ierburile veninoase si fArA folos, scaiul, mAtrd-guna si laptele canelui cresc si infloresc din belsug. Asa e lanoi astAzi, and Goldis rezolvd acte in cancelaria con-sistorului din Arad, un Maniu descurcA daraveri de advocatla Blaj, in vreme ce Seghescu troneazA in toatd plenitudineaignorantei si obrAzniciei la o catedrd de universitate, iar Bur-dea isi odihneste prostia grosolana pe un fotoliu de deputat..

SA nu ne mirAm deci, cd in astfel de vremuri nu existdtotdeauna o justd apreciare a valorilor, cA nu toti sant pusila locul lor, cd ambitiile cari ies la suprafata nu se desfAsurdin matca indemnurilor firesti ale sufletului, ci cautd un drumunde nu sant intovArAsite de nici o putere roditoare. SA nune mirAm, dacA de multe ofi oameni fArA o intelegere supe-rioard ajung la frunte si-si iau aiere de indrumAtori, dacA ceicertati cu gramatica isi inchipue cA sant oratori, dacd avo-catii hotArdsc in materie de teatru si bunii economi de pA-mAnt in chestii de directivd politick dacd cei fArA talent sesocot literati de mama intaie si dacd in sbuciumarea generalda societatii noastre sant atAtea gresuri. Vremea asta de tran-sitie cu starile ei exceptionale e de vind pentru toate acesteincurcAturi dureroase. In astfel de vremi ale lui Caragea, nu-ide nici o mirare cA dl BirAut d. e. in cdtiva ani de zile, dinmodest tipograf ce era, aspird astAzi la rolul de fruntas siconducAtor politic, ca la un moment dat 1-a muscat sarpelevanitatii, care-i cerea un fotoliu in parlament si CA in timpasa scurt a ajuns sd poarte rAsboi pe barba lui cu intreg par-tidul national.

E si dansul numai unul din cei multi si n'ar avea niciun inteles sd se supere cineva prea tare pe acest om, care,potrivit abilitatilor cu cafi 1-a inzestrat firea, isi face vAnt siasteaptd sA-1 batd norocul. Ba poate 1-am si Iduda pentrutoate strAdaniile cu cari cautA sd se salte, fiindcA ne-am gandi,ca daca cineva pornind dela barda de mAcelar s'a avAntatpAnA la rangul de consilier de curte, cum a fAcut Burdea,atunci cu mai multA Were e, ca vincalacul sd te ducA mai

141

sus pe scara norocului. Cum zic, n'ar fi nici o supdrare, d-saar putea in toatd lini5tea sd-5i vazd de treburi, fArd ca noisd avem nenorocirea de a-1 pune la gazetà, sau sd ne chel-tuim cerneala pentru asemeni räzboiri ingrate.

Dar ce se intampld azi la Budapesta cu fosta gazetd apartidului, cu ,,Lupta", e absurd 5i nu mai poate fi transat cavechea noastrA nepAsare, nici cu zambete de plictiseala. Aicinu mai e vorba de cinstea, sau de ru5inea pomenitului domnBir Ant, aici e in joc prestigiul partidului national si reputatiapublicisticei noastre. Ne mai vorbind de situatia penibila ce5i-au creat conducAtorii no5tri politici, cand ani de-a randulau tolerat sd-5i facA mendrele un om care totdeauna i-a spe-culat 5i care la un moment dat a fAcut casd cu cel mai de-testabil pacatos, cu Burdea, pe noi ne ingrije5te halul in caree impinsd gazetaria noastrd prin aparitia acestei hartii tipa-rite in oficina dela Budapesta. Cum apare de luni de zilegazeta asta, neavand nici un temeiu moral, nici o indrumarea unei personalitati, nici o linie de conduitd fixatd de-o mintelimpede, a5a in voia intamplarii, la repezealà 5i fArd a urmario tintA, e in adevAr o notd anarhicd a publicisticei noastre..Ori5ice ziar, bun sau slab, mic sau mare, isi are patronii sai,din al caror cerc de idei purced toate eke se scriu 5i-a carorpersonalitate e pentru cetitor o garantie morald.

Acum inchipuiti-vd cat de stra5nicA e garantia moralda acestui domn care, dupAcum ne invata trecutul lui, e instare cand ti-e lumea mai dragd sd treacA cu catel cu purcelin tabara lui Burdea, sau alt ipohimen. Dar e 5i un fenomende anarhie intelectuald aceastd tipAritura in care baieti, maimult sau mai putin certati cu toate randuielile limbei, facjalnice exercitii de stil. Ce pret mai poate pune cetitorul pegazetAria noastrd, cand e reprezentatA prin tineri a cAror ca-rierA de ziari5ti se datore5te inconvenientelor dela bacalau-reat 5i ce importantd le mai poate da unor asemenea tiparuricutare preot luminat dintr'un sat dela poala muntelui, candcete5te rodomontadele unor copilandri de optsprezece ani,.cari se iau de piept cu contele Apponyi, sau ne vorbesc cumult patos de complicatiile din Orient ? Te cuprinde mila si

142

Ili roseste obrazul de rusine, and te gAndesti unde am ajunscu publicistica noastrA pe urma unui Barit si-a MurAsenilor!...

E o datorie de onoare a sefilor nostri politici sa-si puein joc toatä autoritatea pentru a ne salva de acesti condotierimarunti, cari cu apuaturile lor frivole compromit marele-rdzboi al neamului si e de datoria societatii sd striveascdcu dispretul ei astfel de aparitii intristAtoare. Numai o disci-plinA severA si-un perfect echilibru moral ne mai poate scApade däräpAnare, in aceste zile and vitregia sortii ne impingespre präpastie.

Mijloacele bor.E totdeauna interesant sa judeci mijloacele de care se

serveste adversarul tau pentru a-si smulge biruinta. Numaidin aceasta cumpdnire iti poti formula un criteriu de judecata.obiectiva asupra primejdiei cu care te ameninta.

Ne-am apropiat in mai multe rAnduri de arsenalul dus-manului nostru. Ni-se dau atatea prilejuri sa-i patrundemtainele. SAntem in curat cu spiritul povatuitor care se Vara-miteste in toate faptuirile ocdrmuirii ce ni-s'a dat. Acestspirit e explicit, categoric in toate manifestdrile lui. Linia deconduita a guvernelor noastre in atitudinile fata de noi n'asuferit nici o schimbare, decenii intregi. A mers inainte ur-rnand aceias matca. Dela fairnosul regim al lui Tisza Kal-man si pAna in zilele noastre asa zisa chestiune a nationa-litatilor" a fost privita de toate guvernele ungare cu aceiasmAsura de judecata. Dogmele au rAmas neschimbate, terne--iul e cel vechiu. Si actele de brutalitate ale lui Tisza, si vi-tejia provinciala a lui Banffy, si fraza poleita a lui Wekerle.si silogismele contelui Apponyi purced din acelas ordin deidei, din aceias indrumare principiarA.

Negresit, ca in aceasta vreme indelungata s'a lämuritcu desavArsire cari sant tendintele si care e tinta acestuiregim neschimbat. Spiritul acestor dogme politice nu maipoatc fi incatusat in taina culiselor si constiinta publica numai are momente de dubietate in interpretarea lui. Stim culotii, cd nazuintele tuturor guvernelor slujesc utopia infiin-tan unui stat unitar maghiar in care notele particulare alediferitelor categorii etnice sa fie contopite in favorul uneinationalitati. IndrumArile acestui principiu diriguitor noi le-deslusim zilnic. Le auzim dela tribuna parlamentara formu-late cu mai mult sau mai putin mestesug in ale diplomatici,le s3mtim in toate mizeriile, in toate brutalitatile celor in-zestrati cu atributiile puterii de stat si ni-le buciurna in orice ceas trambitele guvernului, toata pkava tiparelor cari

144

InjurA modestele noastre actiuni de apArare nationall. Santemdeci lamuriti. $tim ce luptä ne asteaptA, stim ce avem deapArat. In atata vreme, daa nu ne-am putut descoperi mij-loacele cele mai potrivite pentru rezistenta noastrA, ne-amales cel putin cu desAvarsita cunostinta a tintei ce urmaresteadversarul nostru... Santem deci intr'o perioadA de viata po-Mid in care liniile de luptä ale taberelor potrivnice sAntperfect marcate, and situatia nu se mai poate indulci prinaiere de curtenire diplomatia. In astfel de momente deci nuse mai poate edifica pe exploatarea credulitAtii adversarului...

Guvernul actual pare a nu cunoaste aceste adevAruri.In acelas timp cAnd isi desfAsurA toate mijloacele pentru aduce cu un pas mai departe o opera de distrugere inceputade intemeietorii curentului actual, In acelas timp cAnd ten-dintele lui ostile sant mai rdspicate ca od and, acest gu-vern tot mai poate socoti de un factor hotAritor in aceastdluptd naivitatea noastrA.

$i in acest punct e veche reteta guvernantilor nostri.Toate guvernele s'au mangAiat la noi cu ideia, cd menajAndinteresele unor transfugi politici, deschizând drumul cApd-tuirii vremelnice unor dezertori, pot salva aparentele si skitin stare sd trezeascd momente de nec.'umerire in sufletulmasselor... N'au izbutit insa. Gomedia era prost jucatd si fAriefect. Astfel cei ce o puneau la cale si-au vAzut deruta siau niers mai departe indAditi, iar pApusile uzate au fostaruncate din nou in coltu' obscuritAtii lor de odinioarA... Cinenu cunoaste povestea tragi-comia a atâtor magnificente"improvizate cari dupd o anume fanfaronadi, astäzi uitatA devechii patroni, isi tdrAsc bAtrAnete e amArite in cutare un-ghiulet de provincie ? Noi ne-am obisnuit cu aceste aparitiisi le judeam cu multA rAcealA. Guvernul se vede cd n'ainvatat Ina. CAci, in loc sA-si urmeze cu totul drumul dus-mkiei fatise, cautA sA-si complecteze reteta de odinioarA.DAndu-si seama de importanta ce o are in viata publicA aunui popor presa, guvernul nostru crede cA cel mai nimeritmijloc pentru a-si propaga tendintele nu poate fi deck ti-parul...

145

Si astfel ne vedem ajunsi in situatia paradoxala, ca na-zuintele cele mai ostile neamului nostru sa fie propagate inlimba lui ... Cu sumedenie de bani grei acest guvern sus-tine o serie de gazete, puse in slujba lui, in care fiecare randpoarta pecetea inspiratiei stapanilor ... Pana mai deunazi ve-geta numai gazetuta in care odatä pe saptamana d. Alexicisalva integritatea patriei... Acum s'au inmultit aceste tipare.La Budapesta apare zilnic o fituica in care cutare jidan po-vätuieste neamul romanesc. In Caransebesul tulbure cea maiproaspäta ilustritate" inca a izbutit sa-si infiripe o coala deMite tiparita pentru a necinsti in fiecare Dumineca acestloc de frumos trecut romanesc, pe and la Cluj cunoscutulMoldován Gergely a injghebat noua tovärasie si scoate zilnico Ungarie", räspandita gratuit la lume si tall.

Nu-ti poti indbusi un zambet de adâncd compatimire,and vezi atata spulberare inutila de bani. Caci orisicumaceste svarcoliri nu sant cleat argumente zilnice cari neconving tot mai mult cat de ridicola e formula machiavelicaa politicei actualului guvern. A crede astazi, cà un poporlovit zilnic in toate indemnurile lui de viatä mai poate aveamomente de nedumerire si credulitate ce pot fi speculate indefavorul lui, e o mare slabiciune si o formidabila naivitate.Lumea noastra cetitoare e cu mult mai orientatä, ca potopulacestor hartii tiparite s'o mai poata atinge. Iata de ce noinu gasim nici o primejdie deosebita in aceste prost ticluitefagaduinti, pe cari condeiele guvernului nostru ni-le trimitdela Budapest", Kolozsvár" etc. Am fost totdeauna deprincipiul, ca un nou curent de idei in viata unui popor sepoate inaugura numai de personalitati cu radacini puternicein sufletul obstei si stim ca aventurierii de ordin politic aufost numai musculite de o zi in istoria neamurilor. De aceeane dam seama cat de sterpe sant aceste ispite, cari nu pottrezi nici un ecou si nu se pot astepta in cel mai rau cazdecal la efectul pe care 1-a produs odinioara acel catehismiprin care Maria Sa Gheorghe Ralcoczi, craiul Ardealuluise nazuia sa indrume pe alte carari o credinta din stra-mosi.

10

146

Din toate aceste insk ca sA inlaturAm ofice umbra deneliniste, trebuie sd ne alegem cu un indemn pentru tabAranoastrk In aceste zile, când se fac astfel de sfortAri pentrua seduce opinia publick and nu se crutA nimic pentru atulbura credinta sufletelor, se impune din partea preseinoastre o opera de indrumare si lamurire in care condeiecalduzite de-o desAvArsita cinste si sprijinite de-o pAtrundereagerA a trebuintelor noastre sA savarseascA apostolatul muncii.

N'ar strica sd ne gandim cu totii cat mai des la acestlucru.

Douä judecati.Dotta lumi deosebite .i-att trimis vinovatii in fata drep-

tall Pacatele yin din cloud tabere izolate i lamuresc douaprapastii ale sufletului omenesc. Sunt deopotriva de negre,deopotriva de urite aceste prapastii. Cele ce se petrec astaziin fata curtii cu jurati din Budapesta arunca lumina in ascun-ziurile acestor cloud lumi i tainele cafi ies la iveala inlan-tuie cu cruzimea lor ori-ce suflet cinstit.

0 seama de vinovati sunt din pätura cea mai de jos asocietatii. Sunt din lumea in care n'a patruns Inca nici o scan-teie a culturii, nimic din indrumarile multe ale mintii ome-ne§ti. Sunt figani cu cortul, din acel intArziat neam de oameni,care s'a putut furip neatins de civilizatie i trece i astazi pedinaintea noastra ca o icoana fioroasa a veacurilor de intu-necime. In sufletele acestor oameni se framânta Indemnurilevietii primitive. Ei traiesc i mor sbuciumati de credinte caris'au ingropat demult, calauziti de visuri cafi nu se mai potinfiripa in sufletele mladiete de culturd. In pribegia lor MCApopas ei se duc inainte. In ochii stralucitori le arde iubireasau ura neinfrinata, bratul lor alinta sau lovege povatuit deindemnul instinctului atotputernic. Insuirile sadite in sufletulomenesc 'Isar in toatd golatatea lor, fail poleiul educatiei.In alergarea indelunga a vietii, in lupta indaratnica pentru trai,acesti oameni sunt impinsi de patimi cari nu se pot imblânzide minte. Bucuria sau durerea lor are deslantuiri viforoase..5i pe cand omul cult e un carmaciu iscusit, care i.si tine infriu pornirile, acesti pribegi sunt stapaniti de puterea lor. Fiaraa trait in sufletul omenesc, dar a fost domesticità de trudaveacurilor. In sufletul lor traiqte Inca in toga salbatacia eifioroasa, nelmblAnzita de povetele unei crqteri. Aceasta Hardcare nu se supune indrumbrii, care e impinsa de setea pa-gan a sangelui, a facut sa loveasca bratul tiganilor la ciardadin Danos. Ca sa fure calteva sute de coroane, au omoritpatru oameni fail nici o mustrare. Femeile au smuls cerceii

isi.

148

din urechile fetitei mAcelArite 5i i-au scos inelul din degetS'au incArcat cu lucruri de prin cask au pus foc in stra5inaciardei pustiite 5i au plecat in puterea noptii. Au fost prin5iin curind 5i astdzi stä o intreagA ceatd de tigani in fata curtiicu jurati din Budapesta. Sunt bdrbati cu plete drunte, CUcdutdtura darzà, cu pieptul gol 5i paws. Sunt femei cu strd-lucirea pAcgtoasd a ochilor negri, cu glasul rAgu5it de patimd.$i cum stau acolo inddrätnici, din privirea lor, in care fulgerdura 5i dorul de rdsbunare, poti ceti cruzimea grozavd a bestieiascunse in sufletul omenesc. Si rAmai infiorat and des1u5esticate patimi se främantd in pieptul sAlbatic al acestor fApturicu chip de om.

Cu totul alta e judecata celorlalfi. Aici nu sunt copiineinfranati ai naturii, cu obrazul ars de soare 5i cu pletele invant. Nu stint tiganii drumeti cu ochii pironici in albastru.Nu e nici o fdrimiturd din romantismul pädurii 5i al liveziiin aceastA judecatä. Pdcatul acestora n'a pribegit pe campuriin lumina lunii. Nu! S'a plimbat pe asfalt, imbrAcat dupd ul-tima modd, s'a toldnit in echipajul cdptu5it cu catifea. A stri-gat la intrunirile cetätenilor, a plans lacrimi de induio5arepentru durerile neamului, a impletit fulgere de mânie in for.0 nu sunt Tigani ace5ti nenorociti cari se judecd ! Sunt dinceata celor mai de seamd diriguitori ai acestei tan i ornulacela cu obrazul palid, cu privirea tulburatä, cu glasul tre-murat de groazd, omul acela e marele mogul al advocatilordin toatd tara, temutul logician, splendidul sofist, neinfrantulluptdtor politic al unui neam : fostul ministru de justitie alUngariei PolOnyi Géza. In fata multimii tixite in said se spunpe rand pdcatele. Si nu e mai putin jalnicd spovedania, decala Tiganilor cari au aprins ciarda din Ddrics. Ascultati ce sespune : Ministrul tärii, supremul judeator al milioanelor incdutarea dreptätii, e un in5elätor ! Cu talentul lui a golit bu-zunarul deaproapelui. A fdcut tovärdsie cu hoti de puscarie.Si-a vandut numele pe bani. A lucrat araturi cu femei pier-dute, ca sA ca5tige aur. Si pe rand, pe rand se in5ird verigileacestui lant blestemat. Si yin baroni cu glasul trägdnat, conticu cdutätura plinA de dispret sä aducd märturie. La 0 rind

149

clesvAlire trece un murmur de groazd printre cei adunati siomul palid, omul tulburat fsi pleacd obrazul in palme si as-culla strivit de povarA. $i cum stà infrAnt, din privirea ochilorstinsi poti deslusi prdpastia neagrd a acestui suflet si rAmdiinfiorat de indemnurile pe cari le vezi dormitAnd in Intunerec...

latA cloud judecati, cloud lumi, cloud* prApdstii... Deoparte-fiara care se aruncd sAlbaticd, hdmesitd dupd sAnge, de altapatima domesticitd, potrivitd dupd cdrarile mintii, inarmatdcu toatd iscusinta omului ridicat la cea mai Malta treaptA aevolutiei culturale. JudecAnd temeinic, Intelegi Inrudirea sivezi tot mai mult, CA in pieptul acestor oameni e acelas fondsufletesc si sub sdrentele murdare si sub plastronul alb alministrului... Nu stii cum va fi judecata celor cari impartdreptatea oficialA. Nu stii, vor muri la spAnzurgoare sau sevor stinge in robie tdlharii cari au aprins ciarda din DAnos,§i nu stii dacA din vorbele aruncate ale martorilor se va maiputea peteci cinstea atAt de sdrentuita a ministrului PolOnyiGéza.

Un lucru 'Irish' se stie : Societdfile in cari pot prindeastfel de pdcate sant bolnave i menite sd piard. Vor trecebariera civilizatiei, sau se vor prApAdi la puscdrie acesti Ti-gani sAlbatici. Se va schimba atmosfera morald a acestei tArisi se vor arunca in foc putregaiurile, sau se vor surpa dintemelii zidurile. Principiul sanAtatii e cel mai implacabil jude-cAtor In naturA. Lozinca lui e : premenire.

Crimk" §i pedeapsä.0 sure de trei randuri am cetit zilele aceste la cronica

judiciard a gazetelor unguresti. Dar o socot mai potrivitàpentru caracterizarea stArilor dela noi, deck un lung articolde fond din Budapesti Hirlap" sau o circulard ministeriald.Se spune acolo, cd domnul Hencz Károly, deputat, care fu-sese condamnat la sase luni inchisoare de stat, fiindcA isiomorise in duel adversarul, dupd ce-a fAcut trei sAptAmânide pedeapsA in Vat, a fost gratiat de Majestatea Sa, la pro-punerea guvernului.

SA stdruim cateva clipe asupra acestui caz, asupra cd-rula se pot face o seamA de reilectii destul de interesante.

SA fie vre-o doi ani, de and pe urma unui schimb devorbe la camerA, un tindr deputat, cu nume necunoscut, aprovocat la duel pe contele Keglevich. A doua zi in toatejurnalele din capitald se publicau lungi articole senzationale,in cad se spunea cum spada lui Hencz a strApuns inima ne-putinciosului magnat, care a rAmas mort pe teren. Mi-aducaminte, cum cele mai de seamd gazete unguresti aveau dinacest prilej iesiri violente impotriva acestui tel de reparatiea onoarei si cum in numele ideilor umanitare si-ale civili-zatiei cereau o pedeapsA exemplarA pentru un asemenea actde brutalitate medievald. N'a trecut multd vreme si s'a in-trunit curtea cu jurati si, se intelege, n'a fost treabd maretoatd pedeapsa : sase luni inchisoare de stat.

Despre domnul Hencz, ce sA zicem ? S'a dus acasA,s'a culcat frumusel, s'a intors cu fata cAtre parete si a trasun pui de somn, care 1-a reconfortat pe urma neinsemnatuluiincident. A doua zi si-a pus redingota, jobenul si, sclivisit,cu cArarea despArtita, cu garoarA rosie la butonierd s'a pre-zentat la camera, unde colegii i-au strAns mAna si de sigursi-au exprimat regretele, cA afacerea de onoare" a avut unsfarsit asa de trist. Si-apoi s'a fAcut procesul verbal, s'a is-cAlit de cAtre martori si s'a incheiat povestea. Nu mai tre-

151

buie sa spun, ca valoarea politica a domnului Hencz a ca5-tigat in mod enorm pe urma acestei aventuri trecatoare 5icariera de deputat pe vecie in parlamentul ungar i-a fost in-temeiatä. N'a avut nici o lipsa sa se trudeasca cu discursu-rile, sa consulte opere incalcite de economie nationala si destatistica. Era de-ajuns de-acu inainte sa-5i ia o poza mar-tiala, sa-5i incrunte sprancenele, sa scoata pieptul si sa arunceo injuratura deputatilor nationali5ti. Marea majoritate 11 purtape palme, ii sublinia cu aplauze injuratura 5i zimbea fericitä.A5a 1-a batut norocul si s'a aranjat pe toata viata. In curand,se poate intampla sa-1 vedem 1i5pan in cutare comitat cumajoritate de Slovaci sau Romani, pe cari are sa-i mu5tru-luiasca de präpadenie cu patriotismul...

Cam in acelas timp, and Hencz 5i-a reparat onoareain acest mod norocos, un tinar advocat roman din Cluj,domnul Cassiu Maniu de asemeni a ajuns in conflict eu jus-titia tarii. E adevarat, ca Domnia Sa n'a sträpuns cu sabia,nici n'a omorit pe nimeni.

Socotindu-se dator sa faca o mica reparatiei cinsteineamului sau, care suferise insulte grosolane din parteapresei ungure5ti, a trimis o scrisoare raposatului cantaretdela Nord, Björnson, aducandu-i multumiri pentruca geniullui de desrobitor 5i-a muiat o clipa aripile in raul nostru delacrimi, infati5andu-i cateva fragmente din povestea failsfar5it a suferintelor noastre. Va sa zica, tot o crima ! Camin acelas timp s'a intrunit curtea cu jurati din Cluj 5i invreme ce spadasinul a fost osandit la 5ase luni, Maniu a fosträsplatit cu optsprezece, pentru scrisoarea catre Björnson.Dotia crime, cloud pedepse ! Until a omorit 5i pastrand anu-mite forme invechite s'a facut vinovat de pdcatul cel maigreu al constiintei omene5ti, celalalt 5i-a aruncat pe catevaclipe la o parte durerile lid, ca sa a5tearna pe hartie ama -raciunea celor multi. Unul crai de lumea mare, erou de baluri5i de bonton, celalalt un vizionar chinuit de problemele nea-mului, un fanatic iubitor al adevarului, croit din stofd de martir.Unul impins de egoismul stramt, care i-a fost jignit, celalaltdevenind aparatorul mandriei ranite a unui neam. Unul cu

152

abilitAti de duelgiu, al doilea un spirit profund, robit de lu-mina stiintei... $i cat de usor s'ar putea duce mai departeaceastd judecatà paraleld, pentru a scoate la iveald cu cat emai mare crima lui Maniu si cat de dreaptä a fost justitia,cat de implacabild in scrupulele ei, cand i-a räpit cu douà-sprezece luni mai mult din bucuriile libertatii.

Si acum sä incheiem povestea.$i unul si altul si-a inceput pedeapsa. Rezultatul il cu-

noastem. Domnul Maniu de un an si mai bine '10 petrecezilele dupd zAbrele, in singurAtatea jalnica care-i spa sand-tatea si-i amAreste viata. N'a fost nici vorbd sd-i dea drurnul,desi nu de mult s'a serbat jubileul monarhului nostru, andse obisnuiesc asemeni acte de gratie impArAteascA. Va rd-manea acolo pand in sfarsit, zbuciumandu-se singur, pe urmagrozavului pAcat ce a sävarsit. In vremea asta, omoritorullui Keglevich este propus MajestAtii Sale spre gratiare sipeste trei saptämani i-se deschid portile temnitei...

Ce sä mai lungim vorba ? Aplicati aceste cloud mdsuride judecatA si de dreptate la toate ramurile de viata si ma-nifestare a poporului nostru, fata cu neamul privilegiat alacestei tAri 0 veti avea cel mai adevArat tablou al stdrilorpolitice si constitutionale din Ungaria.

Doua morrninte.SA insemndm un fapt: Zile le acestea s'a hotdrat in Bu-

dapesta asupra proiectului pentru monumentul lui LudovicKossuth, care se va aseza in fata parlamentului ungar. SA ne°prim o clipA si sä judecAm in liniste cele petrecute.

Menirea unui monument e sä infatiseze triumful uneiidei. Din recunoasterea posteritAtii, din sentimentul de ye-neratie al miilor de suflete, artistul e chemat sA intrupeze inbronz opera lui : simbolul unei idei. Ideea e puterea magicdcare sbuciumd sufletele celor multi si indrumA cu indemnu-rile ei tainice penelul ori dalta unui artist. latd de ce ridi-carea monumentului lui Kossuth insemneazd triumful uneiidei, incorporarea in bronz a unui simbol. Si care e ideia cese desprinde din aceastA biruinta ? Care e simbolul ce seva turna in bronz, vestind vremilor tdrzii aducerea aminte ?

Personalitatea istoricA a genialului agitator maghiar eprea pronuntata, influenta principiilor politice concrescute cunumele lui e atdt de evidentä si in zilele noastre, indt nu enecesarà o reconstruire. In constiinta publica a neamurilordin aceastä tarà trAieste incA icoana lui Ludovic Kossuth. Evie Inca amintirea oratorului aprins, a marelui tribun care aputut smulge conducerea neanmlui din mAna altora, a poli-ticianului care din principiile liberalismului echitabil al vremiilui dorea sa creeze o platforma pentru interesele specificemaghiare. E recentd Inca amintirea dictatorului indrAznetcare a organizat lupta impotriva dinastiei, a detronat aceastddinastie si a sfArsit epopea jalnicA cu ingroparea coroaneisfAntului Stefan. E cunoscut indArAtnicul conspirator, care acutrierat douA continente, vestind cu multd putere ura impo-triva Austriei si a casei habsburgice, ca mai pe urmA sA-siIncheie pribegia in singurAtatea mAndrA din primitoarea Italie,

154

de unde isi trimitea, din aid in and, cuvantul demnitatiijignite. $i ne-aducem cu totii aminte de ziva, and sicriulacestui mosneag a fost asezat in tintirimul din Budapesta,ca un semn de gratioasd iertare a nobilului Monarh fata desupusul sat' rdsvrätit si ca o dovadA, cd ijeia ce a repre-zentat nu s'a stins din sufletul posteridtii.

Un sentiment de frumoasä pietate aduce cu sine res-pectul fatA de bucuriile si durerile deaproapelui. BArbatulconsacrat de constiinta publicA a unui neam ca erou e privitsi de strAini cu mdsura cuviintei si cu respectul firesc trezitde orice invederare a inaltelor insusiri omenesti. De aceeaofice trecAtor se va opri in fata monumentului lui Kossuth,cu toate a isi va da seama de präpastia care 11 desparte deideia turnatd in bronzul maret, va respecta totus pe infl'Acd-ratul apostol care s'a patruns si-a muncit cAlduzit de cre-dinta lui.

Dar cAlAtorul roman oprit in fata acestui monument vatresAri si sub puterea altui gAnd... Isi va aduce aminte cddeparte, la umbra unui gorun, in linistea unui sAtulet necäjit,la poala imui munte mai este un mormânt. lsi va aduceaminte, CA mAretia unei idei e ingropatd sub movila jalnica.Va sta cu sufletul sbuciumat, cAnd se va apropia cu minteade eroul tragediei al cArei simbol e mormântul din umbrastejarului.

$i, urzind mai departe firul gAndurilor, va judeca cAlà-torul: $'i tu ai simtit fiorul sfAnt al libertAtii .Fi inima ta atresArit de indemnurile cele mai curate ale vremii tale. Dartu n'ai mauzoleu de marmurA, nici statuie de bronz la groapata din Tebea. Nici cununa nu-ti atArnd de cruce urmasii. Cu-nuna o smulg jandarmii, iar obolul sarAciei noastre care arvrea sa te cinsteascd se trece la altà vistierie... Nici popinu pot sA-ti faca parastase, nici cAntecul du nu poate rà-suna in umbra vechiului stejar. $i dormi asa singur acolo tucare esti mai mult al tuturora: Avram lancu"... $i tot maiclar se va desprinde in ochii privitorului simbolul acestorcloud morminte... $i in vreme ce razele de soare vor cAdeastralucitoare pe fAptura mandra incremenita in bronz, dbl..

155

torul nostru se va gAndi, ea din gorunul Iui Horia a mai.cAzut o frunza vetedd pe movila p6r6sitä...

5i acest gdnd cu indemnurile lui va cAläuzi o viata.intreaga sufletul privitorului...

Doud mentalitati: BudapestaBucure§ti.S'a intamplat in Arad, in ziva memorabilei sezatori" a

-scriitorilor. Ieseam dela banchet, unde insufletirea de nespusa publicului ne-a dat o satisfactie atat de splendida pentru-raceala jignitoare a oamenilor dela ziarul autorizat", cariindemnau lumea sa rarnae acasa. La iesire mi-a prins bratulunul dintre prietenii veniti dela Bucuresti :

M'a cam obosit veselia asta, nu vii sa ne plimbamnitel ? Mai vedem incalte furnicarul asta ovreesc...

Ne-am dus. Am luat-o domol inainte pe strada larga,räscolindu-ne impresiile... Amicul meu imi vorbea cu caldurade entuziasmul lumei dela noi, eu il ascultam potolit si magandeam la patimile märunte, cari ne-au fost tulburat in ajun.Deodatä, la un colt, unde se deschide o piata larga, vedemo adunare. Vreo cateva sute de oameni gramaditi in jurulunui monument se agitau si strigau sub falfairea unei paduri-de steaguri unguresti. Dela tribuna rasuna o voce cutropitoare,care isi rasfrangea tunetele pe toata intinderea vasta a pietii...

Prietenul meu, vadit surprins de privelistea neobisnuita,mi-a strans bratul: Stii, ca-i interesant ? N'am vazut niciodatao adunare ungureasca, haida sa ne ducem intre ei...

Ne-am apropiat tot mai mult, facandu-ne loc printremobul care acoperea cu strigate ragusite tiradele oratorului.Tovarasul meu se uita in dreapta si stanga, deslusind cuinteres liniile acestor fizionomii ciudate. Gasindu-ne, in sfarsit,un colt unde eram mai aproape de tribuna, ne-am oprit sidansul se uita cu ochii marl la vorbitorul aprins. Vedeam canu intelege nimic, dar se trudeste sa aleaga rostul acesteivaltori de patimi, care rapeste auditorul. Am stat asa vreozece minute, el cu atentia incordata, eu cu un zimbet tristpe buze. and s'a ispravit cuvantarea in slava de urale alecismarilor cari fluturau steagurile si chioteau cumplit, eumi-am tras binisor de maneca amicul si asa cu incetul ne-amstrecurat afara din vartej. In curand, trecand la o raspantie,-am ajuns intfo ulicioara dosnica si linistita.

157

Mergeam asa inainte, brat la brat, tacuti si dusi peganduri.

Deodatd, prietenul meu se opreste locului, miscand du-merit din cap : Ei bine, frate, m'am convins. E atat delarga prApastia intre sufletul nostru si cel unguresc, Meat eimposibila apropierea. Nu se poate. Ce are a face adunarea_asta cu facnetele ei infioratoare, deslAntuirile acestea de vio-lentA turanica, ce au a face cu blandeta contemplativa stvisAtoare a táranilor nostri ?... Cer si pamant. Ori si catAvreme s'ar scurge, nu poate dura o punte peste prapastiaasta. Santem alt aluat si pace. laca, eu rar intelegeam cespunea domnu' dela tribunA, dar cumpAnind asa melodiafrazei cu ritmul ei ciudat, urmarind gesturile, modularea vocei,si toate asa rand pe rand, vedeam cat de strasnic de departecade de felul nostru de-a fi. Nu stiu cum as zice, dar par'casi in cele mai subtile nuantari ale muschilor obrazului sepoate deslusi inclrumarea misterioasä a unui spirit strain. CeinfrAtire miraculoasa trebuie sä existe intre nervura find apielei, intre globuletele de sange si rostul specific al idiomului,ca din inrudirea lor sa ne alegem cu fizionomiile kat demarcate ale neamurilor diferite ?... Ei zau, nu-i giuma, n'aibagat tu de seama, cum s'a statornicit o gama particulardpentru fiecare popor in expresia fetii?... Altfel se incrunta tinFrancez, altfel un Neamt si altfel un Bulgar. laca, bundoara,sprancenele unguresti... De ce rizi ?..."

M'am uitat adanc in ochii companionului meu analist sii-am strans maim cu putere: Cum sd nu rad, dragA, santbizare, sant cam de ocazie, combinatiile astea...

Cum bizare? Nu &esti tu, ea e o intima legaturaorganica intre sufletul specific al unui neam si manifestärilelui externe de mice naturA ?...

Cum nu ? Dar vezi, mi se pare cA duci prea de-parte teoria... In sfarsit n'o cred potrivita pentru regiunileunde se intanesc mai multe elemente etnice, unde influentareciproca naste compromisuri diferite...

A nu! ma intrerupe (Mitsui. Du-te in Elvetiade paid, unde bilinquismul e la ordinea zilei. Si-acolo poti

158

alege pana in cele mai mici amanunte aceste note particu-lare ....

Stii ce, prietene, i-am rdspuns, die Teorie istgrau; in discutia asta eu am un argument sdrobitor, unargument suveran.

Ce argument?Iaca ce argument... $tii tu, cine era oratorul, acolo

la tribuna ?...? ?Stai binisor, nu te speria. Era $tetan Pop, deputatul

nostru, prin urmare... vezi teoria..."Fireste, ca a ramas cam zapacit bietul om, nervos si-a

facut moriscd cu degetele, a strans buzele, a inchis ochii oclipa si, incredintandu-se, ca i-am spus adevarul, si-a reluatvorba, urmand mai potolit : Ei vezi... cum insald aparen-tele... Cat pe aci sa te supar. Stiu ce simtitori sunteti voiArdelenii in dalde astea... Cum nu, cunosc din ziare pedomnul Pop si n'as vrea, doamne fereste, sa auda cumm'am pacalit... Nu l'au interesat, se vede, fleacurile noastre...dar il stiu un fervent aparator in camera din Budapesta...De sigur... dar, vezi, cum am zice, lasand la o parte oriceconsideratii de persoane...

...In principiu...Da, in principiu... Imi sustin teoria... Dar sa n'o mai

lungim... Cand vii la Bucuresti? Ne-am mutat acum la terasaOtetel esanu... "

Schimband vorba am alunecat repede peste acest delicatintermezzo, la care m'am mai gandit de atunci...

.,* *

Imi vine in minte acum parerea injghebata pe repezealade acest drumet, ai carui ochi, deprinsi sa vada un mediuadevarat romanesc, au fost atat de isbiti de un tablou strain...De sigur, ca in fond avea dreptate, cand spunea de prapastiadintre sufletele acestor doua neamuri. Era mult adevar si inteoria ce formulase el in pripa asupra notei specifice, princare se disting una de alta manifestarile similare ale popoa-relor diferite. Doar tocmai din aceste note particulare se al-

159

catuieste zestrea sufleteasca a unui neam, cultura lui natio -nala, cea mai superioara ratiune de a fi, prin care se deose-beste si se complecteaza in acelas timp simfonia universalda geniului omenesc...

Judecand sub acest raport al culturii nationale stariledela noi, trebuie sä constatam fenomene din cele mai intris-tatoare, cari au un rol hothritor chiar si In micile amanunteale framantarilor noastre zilnice. Ce e doar' toata sbuciumareaaceasta a noastra, un manunchiu de scriitori exilati in atmo-sfera chinuitoare a unui spirit strain, ce e daca nu o fnlan-tuire de tresariri patimase pentru a pdstra neatins patrimo-niul unei culturi nationale ? In acest sens trebuie sa fie jude-cata diferentiarea mai noud si gruparea din jurul acestui ziar,care nu e deck mijlocul de expresie al acestor straduinti. Nue vorba aici de tendintele vulgare ale unor ambitii deserte,ci de sbucnirea elementara a unui curent de simtire si deidei, care e o manifestare organica a evolutiei noastre si-sigaseste radacinile fn solul sanatos al culturii nat.onale ro-mânesti.

Educatia, cu desavarsire straina, de care s'au impartasitfn scolile maghiare carturarii nostri, a dat nastere unei men-talitati hibride, care explica in mare parte multele rataciri dediferit ordin din viata noastrd publicä. De ce-am mai zugraviaici povestea trista a unui suflet fn pribegia lui dela casutataraneasca, de unde a pornit, pana la parchetul lustruit pecare-si plimba astazi rostul instrainat? Aceastä crestere un-gureasca cu spoiala ei a facut din carturarul nostru in celemai multe cazuri un rob al obiceiurilor si particularitatilorspecifice sufletului unguresc. Pierzandu-si in scoala strainamostenirea adusä de acasä, neavand putinta de-a cunoastenici cele mai insemnate din insusirile fnalte ale neamului sail,in schimb insä imbibandu-se zilnic de duhul cutropitor alunei culturi Vara nici o notä de inrudire, acest desrada-cinat ajunge in mod fatal la o mixturd de precepte intelec-tuale si morale unica in felul ei. Plecând la drum cu aseme-nea merinde, cum poti astepta sa pastreze bietul calatoro linie dreaptd? Daca nu-1 fnghite valul, aruncându-1 la

160

fund, atunci ramane a5a un ratacitor Vara canna, a cäruiluntre 5ubreda e purtata la intamplare dupa bataia vantu-rilor. UrmAre5te-1 in viata si analizeazd-i toate afirmarile dra-gostii lui de neam. Ai sa vezi totdeauna nota silita, impusaa acestor atitudini voite. Nu stai in fata unei romanitati or-ganice, care purcede din fibrele ascunse ale sufletului roma-nese, ci in fata unor silinte cari tradeaza truda zadarnica ainstrainatului. Fraza lui, gluma, gestul, citatele lui, canteceleti se vor pärea toate ca vin de undeva de departe, dintr'olume straina si necunoscuta. El poate sd fie un om cinstit,un om cunt se cade, un sincer aderent al partidului pe care-Islujeste cu credinta, dar cu bagajul lui de sentimente 5i deinteligenta el are sa devie pe toate cararile propagatorul in-congient al culturii ungure5ti 51 cu el se plimba pururea unmic petec de Budapestä care lasa urme...

Numai and iti dai seama de ravagiile zilnice ale acestuiduh strain, cand int51nesti oameni, cari i5i afirma romanitatealor cu mijloace ungure5ti, numai atunci intelegi adevarataprimejdie 5i grozava nedreptate a apasarii noastre politice.

**

Ca o reculegere tarzie, ca o protestare impotriva ace-stor stari nesuferite, s'au ivit in sfar5it impulsuri tot mai pu-ternice, cari au inceput sä abatä spiritul public al generatieimai noi de carturari din aceasta cale gre5itä. Cu deosebiredeceniul din unna a avut un rol decizator in plämadirea unuispirit nou, mai apropiat de trebuintele noastre suf1ete5ti.

Orice observator al starilor dela noi trebuie sa con-state, Ca cei din urma zece ani inseamna o epoca importantain evolutia noastra culturala. 0 multime de imprejurari auconlucrat in acest timp, ca rostul sufletesc al generatiei mainoua sa se abata din oga5a invechita a credintelor de demultPrin rásdrirea unor personalitati pe tärimul literar si 5tiintificin regat 5i la noi, tineretul ce 5i a fäcut educatia in aceastaperioada a primit indrumari schimbate, din cari 5i-a croit omentalitate aparte. Inflorirea literara exceptionald a acestuideceniu, ivirea atator scriitori pe orizont, infiintarea de revisteaici 5i dincolo, angajarea unor discutii de interes comun, tre-

--

.

161

cerea mai deasd a granitei, toate astea si multe allele au pia.-mAdit sufletul generatiei ce s'a format in aceste ziIe de sbu-cium rodnic, si ne-au dat o icoand ale cdrei conture mai fine,mai complicate, se deosebesc de imagina traditionalA a cdr-turarului ardelean. S'a dat in vremea asta o revolutie intelec-tuald din care ne-am ales cu un spor de pricepere". Negre-sit, cd fermentarea asta a modificat valori si-a dArfmat altare.Pe ruinele diletantismului gol, care furnisa odinioarA garni-seala Familiei" din Orade, s'au ivit talente ce au smulsaccente sincere de bucurie si de durere din sufletul neamului.S'au instdpAnit convingeri literare fntrupate din acest nou cu-rent de productie schimbatA. Ne-am ales cu o limbd mai cu-rata, care cucereste tot mai mult. Astdzi adolescentul dinclasa a saptea dela gimnaziul din Blaj scrie versuri de oformd impecabilA, ca si liceanul din Ploiesti, si zAmbeste cubundvointd pe urma cutArei ramdsite din nobila trudA a luiTiPariu. Pe terenul stiintific de asemenea s'a introdus maimultA disciplind si severitate, ca in trecut. Cu un cuvAnt, ge-neratia acestei epoce a fost indrumatd spre orientdri culturalesuperioare si cu deosebire a fost mai apropiatd de normelespechice ale unei culturi nationale romAnesti. E foarte firesc,cd aceastA schimb are a dat nastere unui spirit critic cu foartelegitime momente de crizä.

Tindrul crescut In aceastA scoard noud va avea o frazdliterard rotunzitä, dAndu-si seama, cA idealul national nupoate fi propagat Inteo limbd execrabild si cu lipsuri accen-tuate de culturd nationald. DAnsul va cere orientAri de cul-turd generalA conducAtorilor sal, va intoarce cu silA capul tnfata tiradelor bunului retorism din bdtrAni, asteptAnd o cum-pAnire reald a vietii si a imprejurdrilor.

Conceptia, cum am zice pur sentimentaid-platonicd, adatoriilor cAtrd neam, o va fnlocui cu rationamentul rigid,care-si gdseste temeiul in cifrele statistice. In pornirile lui vamai sacrifica din capitalul de ipocrizie, acumulatd fn modfatal fntr'o vreme de apAsare politica si sociald. In judecAtile,cari privesc frAmAntdrile interne, va fi deci mai rdspicat, avAndin acelas timp tresAriri mai dArze si mai violente In fata in-

12

162

cerciirilor dusmane de-a i-se desfiinta patrimoniul sufletesc.Analizeind deci capitalul intelectual al acestei epoce recente,vom desliqi exigente culturale superioare celor din trecut,constatdnd in acela timp ,si un spirit critic mai pronuntat,ale cdrui preocupatiuni se desfdpard cu deosebire In ca-drele necesitdtilor tot mai evidente ale unei culturi na-tionale".

** *

Acest curent sustinut si propagat in mod firesc de oa-menii, cad prin scrisul lor s'au putut apropia mai mult desufletul poporului din care fac parte, isi gaseste de- un timpincoace expresia in coloanele ziarului Tribuna". Se intelege, cain luptii ce a desfasurat pentru modificarea unora din valorilecurente, prin manifestärile sporadice de papa acum, a ajunssä se ciocneasca de multe ori cu formulele traditionale, tre-zind astfel nemultumini. In acest chip sânt a se interpretatoate pasidle prin cari s'a solicitat asa zisa premenire"despre care s'a vorbit mai des in ziarul Tribuna". Protesta-rile, uneori nervoase si violente, ale acestui curent nou irn-potriva starilor de pana acum, indrumarea spiritului publicla noi spre aceasta mated a culturii nationale, iatä izvoa-Tele din care se hra'neste tendinta de premenire. Nu e decinicidecum vorba de-o revoltà de pretoriani impotriva ,,sta-tului major", de-o valtoare anarhica in contra sefilor", de-opomire irespectuoasä pentru a necinsti b'arbile albe, sau desmulgerea cdtorva fotolii in areopagul nostru politic...

Nu. Ci e manifestarea acestui spirit nou sub toate ra-porturile intelectuale ale vietii noastre. Acest curent, odataInsta'panit in suflete, trebuia sä ceard cuvant si nu poate fiinabusit p rin nici o intoleranta. El trebue sa-si faca cursul,pentru a-si smulge mai tarziu biruinta. Oamenii cu tact artreb ui sa-1 aprecieze si, in loc de a se pune impotriva lui,Mud astfel dovadä, ca' n'au intelegere pentru trebuintele vremiih care traiesc, mai bucuros sa se sileasca' a prinde cat potdin indrumarile lui binefacgtoare.

Rezumand deci in scurte cuvinte deosebirile oamenilordin generatia mai nou5, grupati in jurul acestui ziar, de cre-

163

dintele cari cu putine exceptii 'ii gAsesc expresia in coloa-nele ,,autorizate", vom vedea a in realitate aci se dal luptaIntre cloud curente de idei, pornite din douA centre diametralopuse. (Fireste, and vorbim de curente nu ne gandim lapersoane singuratice, cari impinse de interes s'au atasat ta-berei unde nu se potrivesc prin ins4 firea lor). E lupta intrecultura nationald romAneascd si mentalitatea produsd descoala strAinA. 4i incruciseazA deci puterile cloud lumi strä-ine : Bucumti ,si Budapesta...

Ce credeti, pe partea cui va rAmAnea biruinta? In cazulde fata, noi ne mângAiem cu speranta, cd e pe deplin justi-ficatd invingerea celui dintdi...

1111MIMMIIM.---

12*

Politica säseasca.E cunoscut drumul mai nou ce si-a croit viata politica

a bunilor nostri vecini Sasi. Credinciosi proverbialei ,,cir-cumspectii" traditionale, ei au pastrat totdeauna un echilibruputin scrupulos cu toate imprejurarile politice. Urmand lo-zinca mercantild do ut des", conduatorii lor politici ajunsifn parlament au servit de un vecinic ,,Kannonenfutter" tuturorguvernelor, au sacrificat chestiuni de principii in schimbulunor mici apatuieli, au tacut si au votat si au ispravit da-raveri.

Fireste, a aceasta targuiala indelunga cu imprejurarile,.a sfArmat cu incetul ori ce legalura cu trecutul lor politic, adoborit traditii, a inatusat indemnuri sufletesti cari nu se po-triveau cu balansa oportunitatii momentului si au eliminat cudesavarsire principiul demnitatii din viata lor politica.

In relatiile cu noi au fost de o curtenire care nu puteainspira nici and increderea ce se cere sotilor de arme, iarin taina de sigur a nu si-au dat silinta sa ne intinda vre-odata mána de ajutor. Doar stim cu totii tinuta lor in viatacomunala si de comitat, stim rolul trist ce-1 au in miscatileelectorale ale cercurilor cu populatie mixtd. Cu incetul, in-späimântati de progresele noastre economice, au luat atitu-dini tot mai ostile, iar astazi prudenta ii indeamna sa se in-sinueze la guvern si in publicistica lor sa deie un caracterprincipiar necesitätii unei aliante maghiaro-sdsesti impotrivanoastra.

Fiind in ajunul proiectului pentru votul universal, ii ve-dem stapaniti de o miscare febrila pentru asigurarea spriji-nului de sus si aceasta le impune sa-si paräseasca atitudinilede rezerva traditionall De sigur pe urma acestui proces su-fletesc s'a infiripat si articolul dlui deputat Rudolf Schuller,publicat zilele trecute in Budap. Hirlap". In acest articol dlSchuller mobilizeazä un arsenal frumusel de argumente si

165

tot atatea sofizme, pentru solicitarea unui sprijin al guvernu-lui impotriva Romanilor.

Arata cum Sasii cu toate instinctele lor de viatd" slu-jesc lozinca tendintelor actuale de guvernament si demon-streazd cd intreg trecutul lor e o serie neintreruptd de jertfepentru fericirea patriei. Serviendo consumimur" exclamd cuoarecare duiosie dl Schuller. Aratd cu multd finetd cum gu-vernul in rezolvirea chestiunii nationalifatilor ar trebui sd tieseama de imprejurdrile specifice ale poporului sdsesc, sd facdo deosebire si sd aprecieze situatia exceptionald a acestuineam. D1 Schuller gdseste, eh' evenimente ale viitorului pottrezi in poporul roman si sarb aspiratii contradictorii" nunumai intereselor ci direct existentei statului ungar.

Cu aceste si alte argumente deopotrivd de juste cautdsd convingA cercurile maghiare de necesitatea aliantei a-mintite.

E nostim de tot rdspunsul ce primeste dl Schuller peurma frumoasei sale loialitAti patriotice. ,,Budapesti liirlap",recunoscand abilitatea condeiului dlui Schuller, cere Sasilorin loc de teorii sd exercite patriotizmul activ, le pretinde sddevie deopotrivd de bunt Maglziari ca Sa.,si". li roagA sdcalce pe urma $vabilor si ii povatuieste frumusel sA se ma-ghiarizeze! Va sd zical e putind multdmire in rAsplata ceprimeste machiavelizmul dulceag al dlui Schuller.

Noi ce sd zicem la toate aceste? Mdrturisim cu pArerede rdu, cd in judecata noastrd de astädatd santem maiaproape de povetele organului maghiar, deck de argumen-tele dlui Schuller. N'am fi cdtus de putin atinsi, dad, veciniinostri ar merge cu supunerea !And la ascultarea sfaturilordin B. H." $i de ce n'ar merge ? In sfarsit, dad urmasii lui$tefan Ludwig Roth si-au imputinat in asa mAsurd scrupu-lele unei demnitati nationale, bleat au strivit orice indemn alvechilor traditii sufletesti, de ce n'ar implini aceste sfaturibinevoitoare? Cand tin popor ajunge sA fie cAlduzit de unutilitarism ingust care nu mai tine seam& deck de acapa-rarea unor favoruri materiale, cand nu mai e capabil de nicio repulsiune in fata ori cdrui atentat sdvarsit impotriva fiintii

166

lui etnice, atunci acel popor se pare a nu mai avea deose-bite trebuinte sufletesti de satisfãcut. Atunci, ne mai impli-nind nici o menire istoric5, trebuie sd piara. In asemeni im-prejurki contopirea lui in alt neam e o necesitate, cdci nu-mai primind botezul acestei contopiri, improspkat cu nouàatributii sufletesti si cu indemnuri premenite, mai po ate fiferit de o complectä degenerare.

Din punctul nostru de vedere aceastä contopire ar fi unfavor. Massele poporului nostru intro asemenea situatie ar fipuse in apropierea nemillocitä a unei ostilitati rdspicate, carear trezi o mai indärknicd rezistentä si ar fi ferite de influentadezastruoasä ce o poate exercita astäzi vecinatatea unui ele-ment inzestrat cu prea putind demnitate rep ulsivä. lard dece toate aceste tdrguieii nu ne inspird temeri, nu ne tulburdsi nu ne pot trezi deck doar durerea unor sentimente decompkimire cari cuprind pe orcine in fata privelistii ce-tioferd un proces de disolutie a unui neam pe care il puteaisocoti vrednic de o soarta mai bunä.

Nu avem deci nici un cuvânt de reprobare fatà deaceste tendinte de apropiere si ne lugm cu toatä 1inistea ro-lul nostru de privitori, rámânând ca fiecare dintre noi sa fiestApdnit de oarecare compdtimire, in mdsura virtutilor saleevanghelice.

Trei randuri la gazetà...0 veste laconica de trei randuri s'a strecurat zilele

aceste prin toate ziarele noastre. A fost cetita, putin comen-tata si uitata in gran de cetitori. Se spunea in cele trei ran-duri, ca mai multi publicisti de ai nostri, inchisi la Seghedin,isi petrec zilele uitati de toata lumea romaneasca. Nici oaducere aminte, nici macar mangaierea imbarbätärilor prie-tenesti nu se trimite dupd zabrelele unde isi numara zilelechinuite cativa din putinii nostri oameni cari au indraznit -sacoboare pe Mite crampeie din amaraciunile noastre... 0lume intreaga de mizerii iti deschid aceste trei randuri, carinu se mai stiu. E lurrea slabiciunilor noastre, povestea jal-nica a sufletelor infrante.,.

Covarsiti de puterea unor intamplari pe cari nu le pu-tern schimba, noi am ajuns sä ne croim o judecata carecauta impdcarea cu toate mizeriile vietii. Zi de zi gasim onoud formula de impaciuire a sufletului, facem targ rusinoscu toate neajunsurile prezentului si nu ne mai surprinde ni-mic. Fiecare zi ne aduce lovitura ei proaspata si fiecare lo-vitura trezeste o noud formula detestabila a adaptarii. Si asase paraginesc pe rand toate fortele noastre. Incepe sä nestapaneasca cumintenia dureroasa a sufletelor imbatranite,care ne striveste sbucnirile oricarui sentiment de repulsiune.Spiritul public prezinta tot mai multe note ale acestei obo-seli batranesti. Se pare cd ne dor incheieturile si ne rascum-'Aram chiar si cu pretul demnitatii jignite un locsor deodihna pentru oasele slabanoage. *HO cum judeca oricemosneag ostenit: Numai sa ma lase pe mine in buna pace.SA nu ma incurce si pe mine. Nu vreau sa stiu nimic, nuiscalesc nimic. Tot omul cu treaba lui. Si daca primesc unghiont la coital ulitei, sufar si tree inainte. Nu-mi prind min-tea cu nebunii. Am fost si eu odatä, ehei... Acum sa ma ho-dinesc si sa-mi strang banisorii cu zece noduri"... Cunoas-teti aceste franturi de vorbe. Sant smulse din fraza curenta

168

a celor mai multi inteligenti" de ai nostri, sant justificareaacelei apatii care cucereste pe zi ce merge... Si zi de zi seinchid asa sufletele in mreaja unui egoism ingust si destulde brutal si cias de cias se infiripà din aceste indenthuri oanurne conceptie de viatd cu logica ei particulard, un fel defilozofie cinied, brodatd pe gama sufleteascd a veciniculuiThersit...

Negresit, cd aceastd perioadd de sbucium ne-a adus odureroasd crizd morall Se sapd altarele vechi ale cinstei, seschimbd interpretarea traditionald a datoriei cdtrd neam, seinlocuiesc si se modified in constiinta publied valorile mo-rale. Si intreagd aceasta prefacere, cu desfäsurarea ei incearasi sigurd, merge in paguba noastra...

Judecati ate am pierdut noi pe acest povarnis. Jude-cati cum a degenerat o singurd notiune In aceastd vreme detarguire indelungd. Luati notiunea martirialui, de pildd. NuVA dati seama, cum cel mai frumos sentiment de jertfä,avantul curat al altruismului s'a banalizat in ochii nostri ?Nu ne mai surprinde, nu ne mai mised, nu ne mai face sdtresdrim nici acel sacrificiu, care e privit cu sfintenie la oricepopor. Au fost de ajuns cativa ani de amärdciune ca sd nearunce pe povarnisul acestei präpdstii...

Doar ne aducem aminte cu totii de trecutul apropiat.Era in alta mated atunci judecata obstei. Stiti cum inaintecu zece-cincisprezece ani intelegeam sd ne facem datoriacdtrA martirii nostri! Catd frunzd verde, Cate cantece, catchiot de insufletire and cu procesul memorandului la Cluj!Cum tresdrea in izbucniri pAtimase mandria rdnitd a unuipopor. Cum cantau popii doina lui Lucaciu" si cat sbuciumnervos se desprindea din alia plangatoare a acestor randuride o naivitate curatä. Cum se miscau cetele largi ale Ora-nilor sub stäpanirea unui fior istoric si cu catd indardtniciemandrd ne intreba cutare satean: Ce poruncesc domniinostri ?"... Si and s'au dus la temnitd, si cand s'au intors,Cate flori au primit, Cate lacrami au stors martirii neamului...

Au trecut zece ani de atunci : o clipd in viata unuipopor, o picaturd in ocean. Prigonirile n'au contenit, dimpo-

169

trivrt au prins putere. $i au fost deajuns acesti zece ani, cain constiinta publicO sA se striveasa un sentiment ce star-nea vifor in suflete. Mai avem si astOzi martifi cu suflet totatat de curat, dar nu mai avem nici flori, nici cantece pen-tru ei.

Povestea martiriului s'a schimbat. E neasemanat maitristrt ca odinioarA. In epoca noastrà s'au inmultit negustorii,judecata lor a ajuns biruitoare. Din aceasta atmosferA destarnArie märuntà se exileazO avantul unui ideaL In hala devanzare gAsesti zarzavat si cetesti reclame pe pAreti, darn'ai ce cAuta dupO slugitorii lui Apollo... $i tot mai mult neapropiem noi de acest prag ignobil. Ni-se inmultesc sufletelede tarabA, ni-se inmultesc ingrijitor. li vedem cum misunAsub ochii nostri acesti oameni cari cumpOrO si vand. Se in-vartesc si fac debuseuri si se intrec in ieftinAtatea lor. Noi iistim, ii vedem, ii tolerAm, ii ascultAm chiar si ne imprietenimpe rand cu judecata lor... Vedeti cum se lärgeste golul Injurul omului curat si cum rAmane tot mai singur...

Stiti cum vine martiriul zilelor noastre. Un om cinstit,revoltat de o nedreptate, a scris cdteva sire la gazetà. Aspus adevArul, care se cerea pe hartie. Cuvantul lui n'a fosto pArere izolatO, ci credinta fireascO a tuturora. I-s'a fOcutproces. Stiti cum se face proces la noi. In fata acestui nea-juns omul rAmane surprins. Isi cautA prietenii si le povestestepAtania lui. Prietenii insä nu sant nici decum uimiti. Dimpo-Wyk cutare miscA dumerit din cap : ,,Da, ai perfectO drep-tate. Ai spus adevOrul curat. Dar stii parerea mea. Suaviterin mode. Mai multA prudenta. $i la urma urmei, de ce sAmai scrii ? Tot nu poti schimba nimic"... Altul, din coltul luide cafenea unde isi soarbe svartul cu o liniste imperturba-bilA, urmeazA mai departe firul: ,Se intelege, CO ai fAcut oprostie. De ce sA te sbati si sA nu-ti vezi de treabA? A cumpoftim, o sä-ti deie un an. Te pomenesti, cO te mai scot sidin slujbA. Asa sunteti voi idealistii, voi tinerii cari vreti sascoateti lumea din tatani. Cu Apponyi te prinzi tu fArtate ?".$i rade din toata ventripotenta lui acest om, care o viata in-treagO a incurcat lumea fall pic de ispravO. De acest ras

170

nesuferit si de fambetele celor din jur fuge bietul om cunecazul lui. Fuge acasä unde-1 asteapta ochii plansi ai ne-vestei. Trec zilele, vine terminul de proces. Omul nostru seduce, isi spune dreptatea lui si e judecat la un an inchi-soare. Vine acasa istovit si cel dintai care 11 intalneste indrum il primeste cu intimpinarea din care poti deslusi ironialui subtire: Nu ti-am spus ?"... Vine ziva plecarii la inchi-soare si osanditul pleaca. Pleaca uitat de toti, parasit deprietenii cari isi dau seama ca e prea putin prielnic priete-sugul cu un condamnat politic la noi... Se deschid portileSeghedinului si cele trei Vanduri din ziare ne spun urmarea...Nici o aducere aminte, nici o mangaiete...

Nu-i greu sa-ti inchipui acum gandurile acestui omajuns dupa zabrele. Iti poti da seama pe ce carari apucamintea lui. Ganditi-va la un intemnitat de al nostru in nop-tile lungi de toamna, cand se plimba chinuit de Insomnieprin chilia ingusta. A cetit cele trei randuri din gazetà. Inpacea singuratatii lui i-se infiripa gandurile : De luni de zilenu mi- au trimis un semn de viata. Doar nevasta imi mai scrierânduri de o jale, care ma tulbura. Cu banii o duc greu, greude tot. Am facut datorii si nu stiu cum o sa le platesc... Pesemne tot avea dreptate al de spunea ca trebuia sa tac ...Tot mai cuminte el"...

Si gandeste-te cetitorule, care ai trecut cu atata grabapeste cele trei rânduri de gazeta, ca sd Intorci foaia la ves-tile complicatiilor din orient", gandeste-te cd cu aceasta ne-pdsare ai infrant un suflet in nazuintele lui cele mai curate.

Dela Seghedin se intoarce un om cumintit, un om biruit

Micile noastre garnizoane.Vor fi trei patru ani, nu mai mult, de cftnd a aparut un

roman in limba germang, care a starnit destuld \Ilya in jurullui, a fost comentat, cetit si raspandit in mii de exemplare.Romanul, care purta titlul Dintr'o mica garnizoana", erainteresant, fiindcd infatisa un colt de societate, in care Inca nupatrunsese mai adanc ochiul scrutator al scriitorului. Au-torul, un sublocotenent, povestea in peripetiile acestui ro-man scene din viata militard dintr'o mica garnizoand, arun-cata inteun orasel nemtesc la spatele lui Dumnezeu... Toatemicile ambitii si vanitati cari framanta o societate ingusta,toate erau puse la contributie. Un teatru de liliputani in caresuflete cat purecii se agitd, se razboiesc intre ele si se ma-dna asa o viata intreagd, fard nici un gand luminos, Vara olicarire cat de slioasa a unui ideal. In intreg furnicarul acestade oameni, bine imbracati si cu lefuri potrivite, nu &estinici o preocupare de ordin superior: grandomania suveranaa domnului colonel, grandeta socreascd a nevesti-sa, invidiainacrita a maiorului, intrigile nesfarsite ale capitanesei, iatadin ce se tes itele acestei povesti jalnice. Vai, ce atmosferdinbacsita de intunerec, ce plictiseala sulocanta si ce Intreceriflecuroase in viata acestor papusi ale societatii. Cand aiaruncat cartea ti-e greu capul de uluiala, pieptul ti-e dornicde aier ca dui:A doua ceasuri petrecute in ocnA, si rasufliadanc din baierile inimii; bine c'am iesit la largul, slava tieDoamne!

Cartea asta tristd imi vine in minte de ate ofi citescin ziare corespondente in cari se desvalesc mizerii din mi-cile noastre garnizoane, din oraselele in cad isi duce viatacate-un manunchiu de surtucari de-ai nostri. Cate frecari deambitii mici, ce incrucisari de patimi si mai ales ce certuriin aceste microcosmuri. Cum se desfac in partide, cum isidisputa intaietatea, cum isi spa groapa, cum Tac banci po-trivnice pe spatele bietilor Omni, cum se denunta reciproc

172

popa si dascalul, cum poartd vorbe doamna notaräsità, cumscot limba copiii medicului de plasA dupd spatele avocatului...Sant fárä hotar aceste mizerii cari pun stavild consolidAriinoastre sociale si ne aruncd pradd hArtuielilor sterpe. Cetitiziarele noastre, cari toate, alAturi de rubrici ca criza poli-tied" sau tulburärile din Balcani", au mai introdus de lunide zile o noud rubricA permanent& : ,,StArile din FAgAras".Pe coloane intregi, cu urmäri in serii de numere, cu docu-mente, cu o impartire arhitecturald a materialului, cu sfor--tAri de minte si subtilitAti de stil, cu o strasnica echilibristicade argumente se ceartà doi domni din FAgAras. Cautd sä serApuie unul pe altul, care pe care. Abia a isprAvit domnulSenchea, incepe domnul $erban, i intors. $i cand, dupdce-ai trecut cu ochii peste interminabilele serii de acuze sigratiositäti imprumutate, stai i te intrebi linistit : adicA cevor oamenii Ostia de cautd sä-si facd apa unul altuia, atuncibagi de seamd cd ei nu vor nimic. Ca se ceartA, fiindcd seceartd. Nu-i indemnul unor ndzuinti superioare in aceste rAzboiriacerbe, ci e frOmantarea Fara nici o roadA a unor oameni carinu se pot suferi. Se intelege cA, potrivit datinei, amandoi be-ligerantii Ii au acasä tabAra lor, fiecare cu stat major, cucä petenii, cu ostasi i cu tot aranjamentul de bAtaie. Fiecaretabard cu randuiala 1 cu disciplina ei. Tot omul la postullui stA si pandeste. Cum a ridicat capul unul de dincolo, iitrOzneste adversarul vigilent. Nici nu mai e nevoie sä sespuie, cd au si doud gazete, cari odatA pe sAptdmana isi spunbuchile, ca douA cumetre certate, ce-si descarcd paraponulin toatä Dumineca la iesitul din bisericd.

$i ca in Maras, mai prin toate pOrtile. Te cuprindemila de destrAmarea pe care o prop iga oamenii nostri. Doarcum la FAgAras vre-o treizeci de familii impArtite in douAtabere duc rAzboi, asa se rup cu dintii si in alte locuri. $iasa suntem putini si subtirei, saracii de noi, dar astfel im-pArtiti, ca Mina orbilor, incalte ne incalecA strAinii mai usor.La 1ägAra echilibnil fipanului, in acest comitat cu cea maicovarsitoare majoritate romaneascA, e sustinut de bAtAliileastea, si tot asa e si pe la altii. Nu ne putem inchega o soli-

173

daritate a vointei, nu ne putem frange indemnurile unor micambitii deserte de dragul unei idei, nu ne putem insirui alaturiin aceias linie de bataie cu sufletele robite de razele aceluiaideal. Trebuie sA ne dam In spectacol, sa ne cheltuim brumade forte in flecarii mArunte, cari inchid mintea trite() pers-pectiva ingustA i ingradesc sufletele in pornirile unui egoismcare dobitoceste. Si cate lucruri bune nu s'ar putea face, dads'ar mai domestici putin aceste naravuri, dacA cutare co-coanA si-ar mai infrana capriciile si cutare domn avocat s'armai potoli... Cum ar mai rdsAri dte-o modestA actiune deapArare nationala pe alocurea, cum ar mai parAsi teascuriletiparului cate-o brosurica de indrumare a multimei, cum nis'ar inviora taranii in fata acestor pasiri unitare, cum ar ma--tura o multime de secaturi straine aceastä infratire generalaa unor elemente destul de sAnatoase si de capabile. Da, ne-gresit, s'ar schimba multe, dad' domnii Serban si Sencheala Fagaras, si altii in alte pArti si-ar intinde mana de fratie...

Dar se vede, cA nu vor. Se vede, cA svarcolirea asta desoboli e o lege jalnid, care supune societatile cu o culturaimprovizatA. E ceva din desechilibrul moral pe care Ii pro-voad salturile prea repezi dintr'o categorie socialA intealta..E prea mare drumul, e prea larga curba pe care trebuiedescrie sufletul unui om in trecerea lui din opinci in ghetede lac. La astfel de drumuri mari nu resista usor firile maiplapande. Ori, poate, e o farAmitura de mostenire trista dinzestrea sufleteasca a descendentei noastre latine... Gine stie ?....

In ori-ce caz trebuie sa-i mai punem capAt, cAci altfeIne parAginim toatA puterea de a merge inainte. Presa ar ficea mai chemata sA inceapa aceasta prefacere necesara. SA-idam de-acum Inainte, iubiti confrati, un mai mare rol cosului de.redactie. Sa aruncAm in adancimea lui implacabila toate hâr-the cari ne vestesc aceste batrachomiomachii... SA le rAspun-dem la posta redactiei, scurt si apasat, in cloud vorbe : eve-deti-va de treaba, oameni buni, ca ne prapadesc Ungurii !...".Asa cu incetul se vor curma, poate, frecarile astea farA niciun folos, s'or stinge ca fladra in lipsA de aier.

s'o,

174

Si trebue neaparat sd se inceapd apropierea mare. Atmo-sfera e incdrcatä de nemultumire, pe culmi se ivesc focurizari prevestesc rdzboiul. Intr'o zi se va da alarma si micilenoastre garnizoane vor trebui sä se Inchege hate() oaste dis-ciplinatá.

Thalia noasträ.Inca o adunare culturalà ne-au dat zilele din urm5. In

numele Thaliei s'au intrunit de astAdatd fruntasii nostri. 5ivreme de cloud zile a fost miscare, a fost sArbdtoare in ora-sul istoric Alba-lulia. Se'ntelege, CA nici aici n'a dat gresvechiul si bunul tipic al adunArilor noastre culturale. Cetitirapoartele din ziare si yeti vedea pomelnicul traditional. Afost seará de cunostintd", au fost sedinte cu cnmisiuni deverificare, de censurare, cu lamuriri de socoteli si numere,cu lista' de membri, a fost banchet cu mâncAri bunisoare sicu toaste insufletite, a fost concert, teatru de diletanti sivreme de cloud zile a cAntat tarina dela Abrud" tarafulvestitului Ghiutu din munti. Ei a fost bine, a fost frumossi s'a mai descretit putintel fruntea oamenilor. S'au mai in-tAlnit prietini vechi, s'au legat cunostinte noi si s'a veselittineretul dornic de viat5... 5i afurisitul de Ghiut cu arcusullui mester deslusea atAta patimd din doinele strAmosesti...Cum zic toate bune... Dar, vorba, cu Thalia ce s'a ales,2 SAfim drepti: am rAmas tot in ogasa veche. Biata muz5, dacds'ar fi coborit intre noi, ar fi fost probabil cea mai neglijatäintre cocoane. SArmana Thalie, nimeni nu i-a purtat de grij5...SA fim iertati, dacd vom incerca noi o reparatie postumA...

De sigur, cd nu ne vor trebui multe argumente, ca sdaratAm importanta teatrului la noi. N'avem decAt sA privimin tabdra contrarA. Guvernul din Budapesta intelege preabine insemnAtatea culturald a acestei institutiuni si sustineeu subventii uriase teatre in toate centrele noastre. Aici sepropagd zi de zi cultura streind care ne sapA sufletul penesimtite. 5i, sä nu ne adormim cu vorbe: influenta acesteiculturi strAine, care e mai primejdioasd ca orice regim de te-roare politicd, noi o vedem cum cucereste treptat societatearomâneascA. Din scolile unguresti, din studiul limbei si lite-raturii maghiare, din teatrul dela Budapesta, tinerii nostri sealeg cu coruperea mentalitdfii lor romAnesti. Fireste c5

176

nu-5i vor renega neamul pe urma acestei educatii strainecare i-a chinuit 51 i-a trecut din lovitura in loviturA. Dimpo-triva in cei mai multi se va zamisli probabil un puternicsentiment de revoltd pururi treaza, care o sa-i lege de aspi-ratiile noastre... Si vor veni cu noi, ne vor da inima si nevor da votul ace5ti oameni. Dar ce pAcat, ca bietii nostritovarA5i de luptd poartd toga viata lor jugul unei culturistraine, care le povatuie5te sufletul.

Sarmanii baieti de tgrani aruncati din lini5tea unui sa-tulet in largul lumii, cum n'ar ramanea biruiti in valtoareacivilizatiei?... Cum nu s'ar spulbera mo5tenirea lor de acasä,cand un duh strain si-a pus in mi5care me5te5ugita lui reteade paiangen? De sigur, Ca ramane invins in aceasta luptainegala acest taran purtat prin 5coli. Intors din nou in mij-locul celor cari l'au trimis, omul nostru va fi, incon5tient, aviata intreaga solul unei culturi streine. Va trai inteun con-tinuu, chidat i tragic paradox. Va fi poate ,Fefal mi5carii po-Mice romanegi dintr'un colt de tara, se va sbuciuma zile 51nopti sub povara nedreptatilor politice, va avea deslantuiripatima5e de ura impotriva asupritorilor, dar in acela5 timpargumentele lui 5i le va culege din carti unguresti, el va cetila cafea foiletonul din Budapesti Hirlap", va fredona inplimbarile lui singuratece niscai cantece de pe pusta 5i ca_

ironia sa fie complecta inteun moment de suprema in-dignare va arunca o tipica injuratura ungureasca cutArui re-prezentant prea sgomotos al trufiei turanice. Si n'ai cleatsa-1 urmare5ti, in totdeauna poti deslusi rostul straniu 5i bi-zar al acestui om. Ascultd-1 in cuvantarea lui in care reven-dica drepturi pe seama poporului nostru obidit... El vorbe5tede suferintele neamului romanesc din care s'a ridicat, el 1.5ispune amaraciunea in limn pistrità insA romaneasca, cu toateastea gestul, miscarea si felul de judecata ale acestui luptd-tor sant strAine. El se incruntA ungure5te, el strigd 5i gesti-culeaza ca cetatenii dela Salonta-mare, el i5i inmladie glasulintr'o dulcegarie strAind 5i and degetul lui se ridicd ame-nintator prevestind furtuna rAsbunarii, tu privitorul des1u5estiinvoluntar conturele cutArui BarabAs Bela, sau alt corifeu al

177

oratoriei specifice maghiare... Si asa mai departe pas depas se urzeste o viata intreaga nenorocitul pardox : an omcare ilFi afirmd romanitatea ca mijloace suflete,Fti maglziare.

Un instrument din cele mai sigure cu care lucreaza apa-ratul destul de complicat al culturH straine cste si teatrul.Guvernul s'a ingrijit sa fie in on care centru de provincieteatru unguresc. Aläturi de piesele traduse din repertoriulstrain se dau bucati smulse din sufletul unguresc. Fireste, laaceste reprezentatii asista o multime din carturarii nostri.Unii se duc din indemnul educatiei de care am amintit, altiiimpinsi de dragostea fireasca de teatru. Si acum rezultatulfatal care nu lipseste nici and ? Il stim cu totii and auzim,treand pe la fereastra unui prietin, o arie din Idnos vitez"care face deliciile domnisoarei in exercitiile de pian, ori tre-skim nervosi and cutare tanar de-al nostru plescaie din de-gete, pleaca capul pe umar si incepe cu vitejie : tn vagyolea fake roszsza egyedfil"... II stim cu totii si ramAnem dusipe ganduri ca in fata unei nenorociri.

Ne dam seama de primejdia care ne ameninta 5i, incredinta cà am gasit un remediu de mântuire, ne dedam lastrasnice naivitati. Ne zicem asa : Fac Ungurii teatru,facem si noi. 5i pacostea e gata. Se pun oamenii nostripe lucru. Isi aleg o piesä, de obicei Fara nici o pricepere.Se impart rolurile si cel care face acest lucru trebuie sd dis-puna de rare abilitati diplomatice. Sa nu-si gäseasa pier-zarea jignind pe fata domnului advocat, care in nici un cazn'ar putea primi un rol disgratios. 5i pe urma tine-te de repetitii, de complicatii. Dupd indelungate pregatiri, inteo zide praznic, and e aniversarea unui eveniment de insemnil-tate nationala, iti imbraci haina de sarbatoare si pornesti lateatru. Te asezi in scaunul tau imprejmuit de fruntasi, oa-meni de seamd veniti din toate partite. Se ridica cortinasi ...? Ce sa mai spun ? Vreme de trei ceasuri esti silit sacompatimesti pe cele zece fiinte naive cari infra si ies, vor-besc incet sau stria si nu stiu ce sä faca cu mânile. Seintelege, CA te plictiseste strasnic junele amorez care isi spunetirada dhnd vitejeste din cap si cerseste dragoste inteun dia-

11

178

pazon grozav de ridicat, El bietul e candidat de advocat sin'a fost la teatru in Cluj deck de patru ori. Mai bine nu-ida maim. $i de sigur, Ca vei intoarce capul cand domni-soara rusinoasa va pune barbia in piept si va spune ct ochiiin parnant, taraganandu-si vorbele cantate : Te iubesc Ni-colae !"... Negresit, ca inchizand ochii, mintea te va purtaatunci lard voie la primadona teatrului unguresc din repre-zentatia de alaltdseara si-o vei gäsi cu sic si de un irepro-sabil talent. Si din paralela ce-o faci in pripa, tu cu toatadragostea ta de neam, iei biruit. Ramai cu constiinta uneiinferioritäti umilitoare. Vei strange main fetei care va venila tine rumend de sfiala : ,Ai fost bine, domnisoard. Ai jucatca un Inger"... Dar in sufletul tau va incolti amardciunea:Cand ne va scapa Durnnezeu de acest ridicol diletantism?...

S'a fim sinceri, diletantismul acesta in teatru e in celemai multe cazuri o adevarata nenorocire, cad sant prea pu-tini diletanti de ta ent. Si cum vom putea noi strivi influentaculturii maghiare propagate de teatrul unguresc ? Prin dile-tantism desigur nu. Artei trebuie sa-i opui arta! Trebuie forth'care pune in miscare fibrele sufletului si savarseste opera marea prefacerii. Bunavointa, ca criteriu de judecata in prestatiu-nile cu rost artistic n'are ce cauta. Arta Isi smulge biruin-tele si trebuie sa te prosterni in fata ei. De aceea arta netrebuie si noug, pentru ca reprezentatiile de diletanti nu maipot satisface exigentele noastre.

Acesta e un adevar stiut de toti, aproape banaL Am fideci in drept sà credem, cä nici fruntasii din comitetul socie-tatii pentru teatru nu nesocotesc indrumarile acestui adevar.Dar se pare cal ne inselam. Caci si in acest an la adunareagenerala ni s'a vorbit de toate, numai de teatru nu S'a vorbitde plan de actiurie" care leaga pe zece ani, s'a vorbit desubcomitete si filiale", ni s'a infatisat o epopeie de cifre, darnu s'au luat masuri, ca sa ni se deie macar speranta depar-lata a unei trupe de teatru romanesc. Un tinär artist de ta-int, crescut cu ajutorul societatii, a fost lasat in plata Dom-nului, in loc sa fie angajat in serviciile acestei societati.

$i de ce starea asta jalnica? yeti intreba.

179

Nu sunt bani rAspunde comitetul... Se Inte lege, cd ojumatate de milion nu poate face minuni, dar e tot atat deadevArat, cA o mica trupa de sase actori s'ar putea sustinedin procentele acestei sume... Comitetul insk care dupa nein-telegerea regretabila cu Z. Barsan a putut invAta din activi-tatea acestui artist, comitetul a sustinut, anul trecut, trei tinericafi invata canto, uitAnd cA opera e un stadiu mai avansat alartei dramatice cu care la noi nu prea avem ce cAuta. Inschimb nici o bursa pentru a ne ingriji de actori. Asa a fostin trecut, asa a ramas si acum.

SA sperarn insA ca lucrurile se vor schimba. In frunteasocietAtii e astAzi d. Dr. I. Mika, un spirit distins si luminat,care poate aprecia trebuintele noastre. Dela dansul asteptiimo indrumare rnai lurninoasa in viitor, pentru realizarea uneinecesitAti care nu se mai poate amana. E timpul suprem, caide'a teatrului nostru sa se desfaca din proectele ingropate inmormanul proceselor verbale, cad climpotrivd ne coplesestecu totul cultura streinA, cu care imprieteniti odatä, nu ne maimantueste nici o putere, nici chiar traditionalul nostru tiran :Maiestatea Sa Protocolal...

073

11

De vorba cu un strain.Inca un prilej de-a deschide o portitd in sufletul nostru.

SA nu luAm un lucru mare, sA nu ne gandirn la vre-o insta-lare, sau la cutare sfintire de bisericd. La astfel de ocazii emai complicatä cercetarea, cAci in svonul de clopote sufletulse infAsurA ca intfun giulgiu si indemnurile adevArate se potpitula binisor dupA pistritul paravan de vorbe al unui toast.SA smulgem de astadatà din intamplArile curente. Acestefapte zilnice, oricat de neinsemnate ar pArea, au mai multàputere de-a zugrAvi realitatea vietii noastre.

In legaturA cu politicoasa primire, de care a fost im-pArtAsit zilele trecute aici in orasul nostru cunoscutul in-divid Siegescu, vom spune cateva cuvinte. Vom cAuta sAasezAm pe hartie o serie de reflectii din o convorbire cu unamic al nostril, strain de aceastd tara, care a avut nenoroculsA se opreascd aici tocmai in zilele cand individul fAcea in-spectia seminarului ,,Andreian" si se plimba triumfAtor in fatanoasträ intovArAsit de-o suitä respectabild.

Amicul meu!, incepe vorba distinsul oaspe, andcoboarA cineva aici in mijlocul vostru, vä vede cu totul inalte culori. Stand departe, cunoscandu-vd din auzite si dincetirea ofi cat de asidud a ziarelor voastre, omul isi fAuresteo icoanA pe care o cercetare mai amAnuntità ti-o aratd in-dusmanità cu realitatea. latA un exemplu: DepArtarea iti (IA

iluzia unei frumoase pAsiri unitare a poporului vostru in luptalui de apArare nationala. Eram obisnuiti sA vedem in mis-carea voastrA puternicile svacniri de fortà latentä ale unuineam, care asteaptA si crede in viitor. Idealismul, care sta-panea pAsirea masselor la atatea prilejuri, ne trezea speran-tele cele mai bune. Spunand adevärul, chiar si tipul cartu-rarului ardelean, cu toate gresurile si lipsurile lui firesti, neinspira simpatie, incredere si mult respect pentru curateniamanilor si a inimii cu care infrangea si loviturile si ispitele.

181

unui regim politic dusman. Era aproape legendar sentimentalde mandrie patriarhala' cu care carturarimea voastra saracastrivea sub dispretul ei secaturile in slujba guvernului. Stiamcä exista cativa indivizi, cafi fac frumosul tuturor guvernelor,dar 11 socotiam o pecingine trecatoare pe un corp sanAtossi eram pe deplin linistiti cand culegeam sentimental publicdin ziarele voastre in cari mice coada de topor" cumse spunea acolo fritr'un limbaj aspru dela munte, eraaruncata oprobriului celor multi. Tocmai in aceasta izolare acarturArimii voastre, in aceasta groaza de orice legatura cuguvernul" urgisit, gäseam noi tAria voastra. Aceasta cre-dintä era singura noastra mangdiere si mai deundzi and cuinfrangerea dela Oravita. 5tiam atat, ca ministrul a mai trasde par din obscuritate o creatura dornica de capatuiala, canumarul transfugilor s'a mai inmultit cu until. Dar ceteamziarele voastre, desluseam deacolo fulgerele de dispret cucare era desfiintat acest aventurier si eram pe deplin con-vinsi de ascendentul moral al celor biruiti. Ne dam seama,cA infrangerea unei ostiri cu moralul ridicat e preludiul uneibiruinte. 5i miscam nepasatori din umeri : Cali Siegesti deastia nu se gasesc in camera de vechituri a politicei un-guresti !".

Acum, CA sant In mijlocul vostru si và vAd la voiacasA, se cam schimba lucrurile. Incep acum sa Inteleg pa-terea de nobilitare a formelor pe care o are distanta. Cad,priviti din apropiere, imi apareti cu total altfel. Stau i magandesc de unde sa aleg oroarea proverbialA a inteligentei"voastre fata cu uneltele guvernului, atitudinile foarte firestide repulsiune si dispret In fata reprezentantilor unui regimpolitic care tinteste la nimicirea voastra. Cum zic, stau si mauit Imprejur si raman buimacit, aproape consternat de des-amagirea urita, care ma Incearca. Cad iatA-1, amicul meu,iata-1 de pilda pe acest Siegescu venit aid la voi acasa. Eacel Siegescu care mai dAtmazi a sfidat intreaga opinia pa-blica a neamului si a Meat sA tresara mania si rusinea intoate sufletele cinstite... E acel Siegescu, care cu ajutorul ba-ionetelor a spulberat o mostenire curata, mostenirea unui

....

182

mort cu suflet de apostol, cum a fost Brediceanu al vostru.Si iata-1 pe acest Siegescu, pe care l'ati batjocorit zilnic ina-inte si dupd masa, 1-ati pisat si 1-a11 dat gata in cuvantAri sila gazetä, iatd-1 venind in mijlocul vostru la cateva luni du-pace a lovit atat de amarnic cu copita mandria voastrd. Nicinu cred, in asa scurtd vreme, sa se fi putut vindeca salelebietilor vostri tarani-alegatori, cari v'au urmat povata siv'au dat votul schingiuiti si batuti, si iatd-1 strasnicul biruitor,a si coborit intre voi, aici in Sibiiu, cum s'ar zice in centrulvostru de capetenie... A venit aci sa vd ia la intrebari in nu-mele ministrului Apponyi, sa va mustruluiasca bAetii pe un-gureste, sd deie indrumari profesorilor si sd i-se parA a tragusile si ferestrele in venerabilul edificiu al seminarului lui *a-guna... Iatd-1 gras, rotund, cu zimbetul larg de om ajuns,cum se leagand printre voi, cum tuseste, cum se'ncruntd dinsprancene si face pe grozavul vAdindu-si la tot pasul ma-gnificenta", acest domn... Siegescu... 51 toate astea aici lavoi, in Sibiiu, aici in centru" cum spuneti voi... Ei, si ce fa-ceti voi ? Il masurati cu privirea inghetatd a mandriei voas-tre revoltate ? II priviti mdcar odatd asa, intre ochi, cu call-tatura de tine-minte" a taranului nostru sAtul pana'n gat,cautaturd care ar avea darul de a nelinisti binisor somnul dedupd masa' al Ilustritatii Sale" ?... Ori i-s'au spus intruncolt, asa la o parte, mdcar, vorbe co mpAnite de scarbd po-litica : Ian ascultd, domnul meu, nu te grozdvi si nu tusi, sinu mai rade cu bundvointa asta guturala, fiindcd intrenoi ramaie vorba dumneata esti o secatura!"... In sfarsit,s'a manifestat inteun fel oare-care sentimentul vostru detraditional dispret, in fata acestei tagme de sicofanti marunti ?...La dreptul vorbind mi-e c'am rusine de raspunsul pe caretrebuie sd mi-1 dau. Caci, pentru Dumnezeu, e curat ridicoldmascarada asta de plecaciune, cu care-1 purtati pe palme peacest nenorocit. Ce nu i-ati facut, vd rog, d-voastra, cari dealtfel nu-i asa? nu numarati intre pasiunile de frunte sio ospitalitate excesivA ? Oameni in toata firea, i-ati deschisusile, 1-ati poftit inainte, 1-ati cinstit cu yin vechiu, i-ati tinutdulce tovarasie in plimbdri si 1-ati dus oaspe la masa la

183

nlitropolitul... Va sii zica, asta e proverbiala inclaratnicie ainteligentei" voastre, curatenia unor moravuri de idealistiimplacabili?..."

Imi spui de indatoririle de politeta ? relud firul in-selatul nostru amic. Dar, rogu-te, politeta este o rninciunaconventionala a raporturilor normale inn e oameni. Dar aicila N oi nu sant raporturi normale. Aici e bataie pe toata linia,aid e lupta care nici nu ingaduie, nici nu scuza astfel defleazuri. Si sä fim sinceri ; de cand v'ati gäsit voi tocmai asasuptiri, asa politicosi ? Mai de mult, cu toata incetatenirea for-melor nemtesti, va stiam mai greoi, mai putin abili in me-najarea oaspetifor. Dimpotriva, unii oameni distinsi ai nostride peste granita ni se cant plangeau de primirea putin rd-coroasa ce li s'a facut aici si s'au intors acasa mai incantatide alte calitati ale voastre, deck de cde de amfitrioni. Siacurn, deodata, aceste ingrijitoare accese de politeta ?... Säfiu iertat, dar mi se pare, ca aici e mai de grabd politica "...cleat politeld... Credinta rnea e, cà avem de a face cu unnou moment de rau plasata siretenie provinciala, cu care ne-aticam obisnuit in timpul din urma. Va ziceti probabil asa:,,Sa-1 incalzim pe Siegescu, sa inchIclem ochii, sa ne damplainici, pand-1 duce dracul de pe capul nostru! Asa indulcitva fi mai domol and raporteaza ministrului".... Cata nai-vitate in aceastä conceptie a voastra de politicianism delataral... Doar' orice abonat al ziarului Budapesti Hirlap" vapoate convinge dacd n'ati invatat nimic, din trecutul deatatea decenii al guvernelor maghiare, ea toate tendinteleagresive ale acestei politici de cutropire pornesc dintr'unbine determinat sistem de guvernamant, care poate fi in in-tregal lui desfiintat la un moment oare-care, prin o radical tschimbare de regim, dar n'a fost si nu va fi indulcit nicicand de Siegestii ambulanti ... Pentruck vezi, acesti Siegestisant mai mult executorii drepturilor voastre scoase la lici-tatie rusinoasa, deck inspiratorii ordinelor ministeriale.

Si bine sa \Pa dati seama de urmarile firesti aleacestor atitudini dubioase. lntroduceti din nou vechea notade severitate in moravurile voastre ! Ganditi-vd cä nu din

184

astfel de plecaciuni duioase a rasdrit unitatea Ita liei, sau li-bertatea constitutionala a Ungurilor! Dati-va seama, ca lanoi nu poate exista deck o singurd interpretare a cinsteinationale. Ca aceasta cinste nu se poate domestici nici in-fra-la in pornirile folosului de o clipa. Ganditi-va, ca numaicomplecta voastra izolare traditionala v'a mai tinut in pi-cioare si cd aceasta trebuie sa va fie si in viitor singuranorma in viata politica. Cu targuirea indelungata, cu rezoa-nele unui utilitarism ingust, voi deschideti largi portile spi-ritului de capatuiala. Si cand acest spirit va triumfa, atuncivci putea vedea in Transilvania poate oameni maigrasi, mai rumeni, mai instariti si cu lanturi mai groase laceasornicul de buzunar, dar numarul Romani lor va scadea!

...Caci sa scoatem si noi invatamantul firesc pe care-1trage din asemeni imprejurki orice suflet maleabil : ,,Dacaa fi roman cinstit in politica insemneaza a suferi paturi dinpustile jandarmilor, 'Maude; i amenzile solgabiräului dupdalegeri si pe langa asta si suportarea desavarsitei nepaskia conducatorilor tai, pe and necinstea e tratarisita desefli misckei tale cu yin vechiu si cu masa la metropolitul,

atunci nu se mai plateste sd fii cinstit, fiincica cinstea, caorice suferinta zadarnica e o prostie !" Iata invatarnantul grozavde primejdios, care poate incolti pe urma acestor acte de ...Po iteta! ... Mai multa putere morald, amicii mei, daca vretisa traiti!..."

* *

lata reflectiile pe cari le facea un strain trecator, invreme ce Telegraful Roman" anunta Intreit sosirea in Sibiiua ,,magnificului" domn Sigiescu, care se preumbla triumfatoriri fata noastra intovkasit de o suita respectabila ...

Le-am scris aici ca sa se stie si se 'ntelege in acesteclipe obrazul nostril e mai mult rosu de rusine deck de alteslabiciuni omenesti ...

Fruntai ai neamului.Mai rar cineva, care sa prinda asa de bine nota situatiel,

sa concretizeze printr'o singura fapta caracterul unei epoce,cum a facut-o deunazi domnul Kormos-Alexandrescu. Dom-nia-sa face parte din pleiada oamenilor nostri merituosi, cariiscalesc manifeste la zile mari si candideaza la deputatie sieste, cum zicem noi pe podobie, presedintele clubuluicomitatens al partidului national Roman din Muras-Turda"...

In aceasta din urma calitate d-sa a publicat, acum in fataalegerilor de congregatie, o convocare caul cetatenii electori,rugandu-i sa ia seama si sa vegheze, ca la un anumit termin,pe care il si indica in randurile dela gazeta, sa se prezintesi, sub conducerea d-sale, sa-si dee votul pentru candidatiinostri. A pus apoi datul si a iscälit frumos cu trei nume con-vocarea, care in curand a si vazut cerneala tiparului.

led un conducator harnic, un fruntas care nu sta cumanile in sin, WA* un sef local ce-si ridica glasul, and e vorbade munca. Asa ne ziceam noi, vazand manifestul domnuluiAlexandrescu-Kormos. Mare ne-a fost deci mirarea, and lavreo sAptamana ne vine vestea : in Muras-Turda am cazutpe toga linia. Cum se poate asta, ne intrebam noi,doar acolo vegheaza fruntasul nostru, care convoaca si is-caleste ? In cateva zile ne-a luminat corespondentul, spu-nându-ne in vorbe plangatoare, ca n'a fost nici vorba de vreoorganizare, ca toata rusinea asta a mers neted, fara ca vre-unul dintr'ai nostri sa se miste, dimpotriva s'au dat cu totiila brazda si nici n'au cracnit. Cat despre domnul Kormos,dansul habar n'a avut de toata povestea, la vot nici n'a venit,fiindca chiar in convocarea cu care a inundat ziarele, dansul1-a fixat cu vreo cloud saptamani rnai tarziu, deck era inrealitate... Asa o ducem noi, cu toata prezidentia domnuluiAlexandrescu, parasiti si vai de capul nostrn, incheie inton elegiac modestul nostru corespondent.

Hi pe pace, iubite parinte, mangaie-te si te resemneaza:

186

in toate partile a lost cam asa. Domnul Kormos a d-talenu e singurul fruntas, care vegheazd si munceste asa fel.Vai, sant multi acesti sefi si subsefi, cari iscalesc si punmanu propria", de Cate ori vine vorba sã li se dee cinste.Ei stau in fruntea mesei la praznice, tin cuvantari duioase sisughita de emotie and amintesc cum a trecut Dunärea im-pdratul Traian, li se umfld vinele sub tample si sant roii caracul, and cii nobild indignare vestejesc nedreptatile nea-mului, iar de incheiere fac jurdminte solernne, Ca pand laultima picaturd din vine au sd lupte... Totdeauna te impiedecide acesti luptatori" venerabili, inaintea carora trebuie sa-tidescoperi capul cu cuviintd si s'a nu te pue pacatele, parinte,

te impotrivesti cu cloud vorbe, cã te-ai prapadit si numai vezi braul rosu. Pe la adunari inofensive bajbae loculde ei, ei se riclicd in picioare, cand taraful de ldutari a intonatcele dintai acorduri din Desteaptd-te Romane", iar 1 t banchetabia asteaptd sä se iveascd friptura, ca sd se scoale si sa-sispue toastul. Numai and vine vorba de munch' desiuteresatä,de- o pasire transanta si indrasneata, nurnai atunci i-a inghititparnantul. Atunci sant bolnavi ori sant rägusiti, atunci le-ardcit cocoana si are friguri de patruzeci de grade, atuncisant siliti sä plece negresit cu baiatul la scoalä, ori au un ter-min la judecatorie intr'un proces dela care nu pot lipsi.Domnul Kormos dela Muras-Turda, care ne inspira acesteranduri, si pe care n'avem fericirea de a-1 cunoaste mai de-aproape, santem incredintati, cd nu este cea mai neglijabilafigura' in aceastd ilustrd galerie de conducatori ai neamului...

Iatd infrangerile acestor zile la alegerile d congregatie !a sant, dacd nu cea mai buna dovada a unei stari deplorabile ?Cate caderi iusinoase n'au fost pricinuite deck de lipsa deinteres, de sldbiciunea ori neputinta acestei specii celebre defruntasi? Si precum in cutare colt de comitat, asa si in ros-tul general al politicei noastre, ian stati si judecati cu rà-ce&a, cam ce se lucreazd la noi ? Puneti mana pe inima,aruncati pe cloud clipe falsitatea conventionald si spunetidrept, nu poate fi socotit acest caz al domnului Kormos dreptnn simbol al däräpandrii generale, care ne-a näpadit ?

sa li

187

SA fim iertati, dad' facem sa amuteascd glasul tämAie-rilor reciproce si spunând adevärul crud turburAm odihna dedupd masa a ilustrilor nostri bArbati, dar trebuie sA consta-tam cu toatà obiectivitatea, CA de o vreme incoace nu maisimtim nici o mând de conducere a destinelor noastre poli-tice. In curând se implineste anul de and s'au isprävit ale-guile parlamentare, and am fost striviti de loviturile bru-tale ale noului regim si de atunci trdim inteo mutenie corn-plectd. Afard de cAteva interviewuri acordate gazetarilorovrei din Budapesta, afard de dteva declaratii de diplomatiedodonicd in chestia impAcArii", cu ce ne-am ales? Fost-avorba de vre-o organizare pe urma caderilor din primdvara .

cari ne-au dat cel mai bun prilej de a ne cunoaste slabiciu-nile, a incercat cineva sä mai tie vre-o adunare, sä protes-teze, sä strige, sä desvAleasca strdinAtAtii infamiile cari cautdsä suprime viata unui popor ? Au trecut atAtea brutalitAti nemai pomenite, ne-au impuscat taranii, au smuls tricolorul dincosita nevestelor, sa va'zut vre-o miscare de impotrivire,.afard de cele cAteva articole de ziar din condeiul bietilorziaristi, cari stau la use cand tine sfat areopagul nostru? Afost vorba de un congres al nationalitAtilor, de o apropieremai intimA de Slovaci, cu cari aläturi sä incerdm o päsiremai puternicA, s'au mai strecurat si alte proiecte in publi-cistica noasträ... Ei bine, s'a ales ceva din ele ? Nimic. Afardde consumatiile traditionale de caputinere dela Jagerhornuldin Budapesta, lumea noasträ nu stie sd se fi facut ceva.

In acest fel, sä avem iertare, dar nu credem cd amputea cdstiga nici cea mai neinsemnata izbAndd pe seamaneamului... Pentru eluptarea libertatii politice a unui poporse cere sacrificiul nobil al muncii si al talentului, se cerecheltuiald de energie, se cere idealism si indrazneala, carinumai in suflete largi si generoase pot sä se zAmisleasd.WA' popoarele din jur de noi, frânturile de neamuri din Bal-cani, dad' au ambitii de satisfdcut stiu sd se miste, stiu sA-siceard drepturile, din fierberea lor nepotolitä se desfac zilnicdeslantuiri de energie, cari vestesc pad la marginile lumiivisul lor de mArire. Da, fiindd in ochii cutärui sef al Bul-

188

garilor arde focul sfant al unui ideal si in inima lui traiesteimaginea curata a fericirii unui neam, iar nu pofta ingustade a parveni, sau de a-si mai Inmulti capitalul depus sprefructificare la band...

SA nu ne mai miram deci, ca in aceasta vreme deadevarata pasivitate politica, din atmosfera asta mocnita semai ridica uneori glasuri de nemultumire, cari dau alarma sicer ajutor. Nu va speriati prea tare and le auziti, domnilorefi, fiindca de o vreme Incoace aceste tipete par a fi sin-

gura noastra dovaid ca existam si ca ni-e sufletul Insetat deorizonturi mai largi, de Mimi mai mari!...

Fericitii no§tri expatriati.Inteun colt al acestui ziar s'au publicat deundzi cateva

randuri peste cari a trecut probabil cu graba cetitorul, darcari atingeau coarde noi si prea putin cunoscute in discutiilenoastre.

Era un fragment dintr'o convorbire cu poetul Stefan 0.losif, cu care corespondentul ziarului a ajuns sd vorbeascdin treacat despre durerile noastre. Din cuvintele lui losif, carene-a dat din nou dovadd, cd nu si-a sfdrmat puntea sufle-teascd spre locul de unde a pornit, se deslusea o mare in-grijire pentru cei rämasi acasd si o justd in4-,elegere a tre-buintelor lor.

La noi in Ardeal cam asa vorbea poetul se ddastdzi o luptd grea si incldrätnicd, o luptd inegald intre po-porul asuprit si apdsätorii investiti cu marele aparat de pu-tere al unui stat, In aceastd luptd sdrmanii nostri oameni deacolo se apArd greu, aci cei mai de seamd din conducatoriilor au trecut muntii si au venit aici in tard. Ardelenii i-amdat Romaniei dascäli, i-am dat tot soiul de airturari, invreme ce noi am rämas sdraci si tot mai lipsiti de pov8td.Acum a venit vremea ca noi, o seamd din cesti mai nouveniti, sd ne intoarcem acasd, sd rdmanem acolo cu toedfrdmantarea noastrd, sä ne reimpatriem...

Astfel a vorbit poetul si e mult adevar in aceste cu-vinte. Noi, un biet mänunchiu de cärturari, cari ne zvarcolimzilnic sub loviturile dusmane, le simtim mai mult adeväruLNoi vedem cat santem de putini in acest sbucium fárd rägaz,cat santem de slabi si cum rdmanem din ce in ce mai izo-lati in lupta noastrd. De cincizeci de ani si pand astazi, totce am avut mai distins, cei mai alesi bärbati, cele mai fru-moase inteligente au trecut peste munti in pämantul primi-tor al unor frati buni, cari au stiut cinsti totdeauna durereaacestor pribegi. De cincizeci de ani si mai bine societateanoastrd in evolutia ei e supusd unor legi anormale. Tot ce se

190

plAntrideste mai a;cs in fr5mAntarea ei päräse5te locul, carei-a lost destinat de mersul firesc al lucrurilor 5i i.i dtpla-seazd forta in altd match', lAsánd aici un go', care rAmAneneumplut. Astfel aceastA societate nu-si poate premeni pu-terile si nu-si mai inlocuie5te pe cei azuti, Astfel se explicd51 sdracia mare de oameni la noi, cu tot progresul aparent.-de care ne impArtAsim. Si cum ar putea fi altfel, and poetii5i scriitorii ne sânt la Bucuresti, profesorii ni-s impra5tiatiprin toate liceele tArii românesti, negustorii la Braila 5i a5amai departe?

Si, cu toate astea, dacd stai sa judeci aceastd situatieciudatd, 15 dai seama, a acest proces de deplasare a fortelornoastre e o urmare fatala a imprejurArilor vitrege de vieata,la cari e supus astäzi neamul romkesc din Ardeal. Negäsindun teren de manifestare aict acasä, toate aceste isbucniri dinvigoarea imbelsugatd a unui popor in desvoltare isi cautdalt drum mai prielnic. Scriitorii se duc acolo unde e libertateacon5tiintei si-a ideilor, unde nu e ingrAdit avântul lor deparagrafi 51 de procurori, unde skit intele5i 5i admirati; pro-iesorii se aseazd unde li-e cinstitä meseria 5i nu sânt indru-mati sd devie propagatorii unor idei potrivnice convingeriilor 5tiintifice, in vreme ce negustorii se trag in coltul undeli-e mai asiguratd libertatea 5i cinstea comertului, fall a li secere sA vanda marfd patriotica pentru a umplea punga ovre-Por din Budapesta, 5i astfel se duc toate breslele de oa-meni, m5rind tot mai mult golul de-acasd. Si va urma inainteaceastd pribegie fatalA, 'Ana in ziva când pAcAtosul sistemde guvernare al tArii noastre se va frange sub povara pro-priilor pdcate, sau, infrkat de o noud mând mai bArbAteasca,va deschide un tArim de desvoltare priincioasd poporului ro-mAnesc. Astäzi zadarnic ne-am munci sä ne tinem oameniiacasd : nici War rämânea in asemeni imprejurAri 5i daca arraminea ar duce o vieata de mizerii, in care s'ar pAraginica firele de sAmAnta azute pe piaträ, din parabola evange-listu'ui. SA a5teptAm deci cu resemnare ziva mAntuirei.

Dar a5teptarea noastra nu poate fi numai pasivitateaunor fataligi, ci trebuie sa fie st5pAnitA de trezvia m'ntii,

191

care cautd solutii pentru alinarea cat de vremelnica macar anecazurilor. SA ne reimpatriem ! zice cu duiosie losif.Sant accente de durere dintr'un suflet ales aceste cuvinte, incari vibreaza dragostea poetului pentru cei ramasi acask darnu se vor realiza nici odatä. Pe cei dusi nu-i mai intorci.Sant atat de speciale conditiile noastre de trai aici, Incaacesti oameni, cari au petrecut o jumAtate de viata dincolo,chiar si dacA li s'ar da putinta unei existente materiale lafel, n'ar mai trece bucuros granita inspre noi. Vieata cu in-lantuirea ei zilnia de tnici mizerii are aici la noi un aspectparticular, din ce in ce mai strain si mai depktat de tot ree romanesc. La tot pasul ar simti acest reimpatriat o repul-siunc moralk Erne mai distinse chiar si esteticA, care 1-aramari si 1-ar face sa regrete ce-a pArAsit. S'ar simti inteunvesnic si dureros exil omul nostru, care a gustat din binefa-cerile Mt' nurnar ale libertAtei nationale si ar rAtaci printrenoi amarit ,i indurerat, s'ar plange de asperitatile vietii, caun tank smuls dela cAldura ocrotitoare a caminului pArintescsi aruncat la oaste. Negresit cd ar putea veni o seamddoi trei din individualitAtile puternice, a ckor intelectua-litate superioara cautd alte drumuri si alte multumiri. Perso-nalitatea lor ar fi aici in mijlocul nostru ca o oazd inteo pus-tietate, care pe o raid intinsa si-ar revarsa binefacerile, siactivitatea lor ar fi o stancd de care s'ar frange valurile cu-tropitoare ale unei culturi strAine. Ar putea veni Cosbuc, arputea vein losif, Chendi, in jurul lor s'ar forma tot atateacete din randurile tinerilor atat de insetati de o indrurnarein orbeciiirea lor chinuitoare. Ei ar putea veni aici la )111-Ad

zdnick sA arunce sägeti ascutite, sa darime si sA clAdeasckfacandu-se astfel indrumatorii poporului din care s'au ridicatsi de care ii leagd si astAzi toata dragostea bor.

Dar multimea emigrantilor nostri nu mai vine, cAci eatilt de adevkata si de adancA intelepciunea populark candne spune, cA nu se mai duce celce bea apa Dambovitei.

N'as putea sa mai trAesc aici in tart asta spuneaodata un arendas imbogat;t pe Malan, dar de fel dinTransilvania, ma iea cu rece cum tree vama la Predeal

192

si-1 vAd pe Al dela pasapoarte, cum se incrunta, cum vor-beste, cum tuseste; nu-i inteleg pe oamenii Astia viteji sivesnic suparati; ba si de ai mei din sat m'am cam departat...0 sA ma trag la Slatina, ori la un nepot la Rosiorii de vede,pe aici nu mai vie... E si acesta un fragment de logid cu-rent& care supune masele ce-si aranjeazd viata dupa busolamicilor pofte si placed.

Dar se naste intrebarea, dad acesti oameni, cari n'ausa se mai aseze nici odata in locul de unde au plecat si cariprin plecarea lor au facut sä se piardà o particid din capi-talul de forth' al unui popor luptator, dacA acesti oameni nuau datoria sä mai priveascA macar din and in cand inapoi,sa-si mai aducA aminte de cei cari au rams acolo, in yin-tejul primejdios? Pentruca pierderea adevaratä a noastraincepe numai atunci, and interesul celor dusi dintre noi in-ceteaza, cand le-am pierdut si inirna, and nu mai simt in-demnurile unei fratietati cu nevoile noastre. Astfel judecatasituatia emigrantilor nostri, vom fi nevoiti sa facem consta-tari destul de triste. Expatriatul nostru, fericitul nostru ex-patriat, e in cele mai multe rânduri din firile cari uita repede.Trecut dincolo, se adapteaza destul de usor, e absorbit demediul nou si in scurt isi pierde toata mostenirea sufleteascade acasa. Acest spirit de turma ii supune pe cei mai multi,li niveleazA pana se confunda de tot cu lumea din jurul lor.

Trecuti peste munti, isi rup pe rand legaturile cu rudeniile,cu prietenii de-acasa si ajung de nu mai stiu nimic din catese petrec aci. Desinteresul lor pentru noi atinge de multeorimarginile cinismului. Cu exceptia unui manunchiu de inte-lectuali idealisti, cei mai multi din acesti expatriati sunt co-plesiti de tin covArsitor egoism, de cate ori vine vorba demultele si variatele necazuri din Ardeal. Pe cati nu i-a batutnorocul, cati n'au ajuns sus, poate prea sus, pe scara de ar-gint a bogatiei, sau a capatuielii, si astazi se fac cA n'audand li se vorbeste de origina lor, ori, ca nepotul popii dinDensus, zambesc in fata sbuciumarii noastre si-si iau aie-Tele celor mai veritabili ciocoi ?.. Cati rup doi gologani dinprisosul lor, ca sa dea ajutor c lor de-acasa, cari se trudesc

193

peste puteri sti injghebe o bibliotea popularg, sd aduneInteun muzeu comorile nationale cari sunt pe dud, sau sdzideascd de pildd la Arad o scoalA de fete si sä scape astfelun colt de tail de invazia culturii unguresti? Sau cAti cetescmacar aceste rânduri, cati dau dou'Azeci de franci, ca sdaboneze o gazetA, care le-ar spune zi de zi crAmpeie dinteopoveste tristä? Sunt nespus de putini acesti Români alesi sise pare cd zi de zi le scade samânta

SA ne reimpatriem ! a zis losif intr'o clipd de indu-rerare, and, ca o fantomA neagra i-a trecut pe dinainteaochilor soarta noastrA... Macar inimile, zicem noi, caci suntemIn adevAr paräsiti, când nici dragostea lor nu mai vrea sätreacd muntii.

13

Un infrânt: Aurel Bratu. *)Nicairi nu e atat de neputincioasd mintea noastra, ca in

fata mormantului deschis. Aici se frange sborul ei, avantuli-se curmd si ca pasare ranitä se sbate zadarnic, sd se mairidice in vazduh. In clipe and simti rotind deasupra fruntiitale ingerul mortii, and deslusesti adierea infricosata dinaripile lui inghetate, atunci sufletul tau se opreste in drum sistd pironit locului fära putere si fara ajutor, ca un drumetinfrant in mijlocul unei pustietati. Toate gandurile, toate in-demnurile tale fug in aceste clipe, ca o turma de caprioaresperiate si tu ramai asa despoiat si grozav de parasit... In-treg rostul ti-e coplesit de o singura putere rece si nemi-!oast': legea trecerii eterne.

Asa invins stau si eu in fata mormantului ce s'a gatitpentru prietenul meu Aurel Bratu. Cu ant mai sdrobit mi-esufletul, cu cat imi dau seama de legaturile dragostei fratesti,cu care m'a intovárasit acest om smuts dintre noi, din cearnai depärtata copilarie si pana astazi... Cu moartea unuiprieten se coboara in pamant o particied din tine insuti... Deaceea mi-e atat de greu sa-mi adun acum gandurile si sa-tizic famas bun, caci simt ca cu plecarea ta ma despart demulte din ale mele. Trecutul, ne-a purtat adese pe aceleasicarari si in acest drum ne-au impintenat aceleasi sperante,ne-au oprit aceleasi stavile si ne-aa luminat de multe ori indepartare razele aceluias ideal... and te duci tu acum, iubiteprietene, in mine se räscolesc toate amintirile acestui drumindelung, bdtut irnpreund, si aducerea aminte ma poartd Ina-poi pe caile vietii...

Stau si ma gandesc acum la despartire. Imi rasar crim-peie de amintiri fugare din copilaria de acutn douazeci de

ion.') Discurs finut la in artea profesorului A. Bratu in Sibiiu 114 Iunie

195

ani, de cAnd te-am intAlnit la scoalà, si te petrec prin vArte-jul vietii tale de sbucium... CAlAtor biruit de oboseald, sAr-manul meu prieten Mil noroc... si tu esti una din jertfelefarA numk, pe cari le aduce bietul nostru popor in sfortarealui uriasA de a se smulge repede din intunerecul veacurilorla lumina aprinsA in pripA... Esti una din victimele pe carimolochul civilizatiei le cere unui neam de tkani in drumulde trecere dela seninAtatea patriarhalA a vietii lui simple, laatmosfera saturatà de lumina chinuitoare, in care se frAmAntapatimile si problemele intelectualitAtii moderne. De acolodela tart din umbra plopilor, cari umbresc pajistea verde,dintr'o casuta albA, te-au adus si pe tine in vAltoarea orasu-lui, al ckui val te-a rapit. In drumul tau lung dela pragulcasei, cu arminden la poartä, 'Jana la cupola de bronz incare se adAposteste alma mater", s'a lovit de atAtea standluntrisoara ta skacA, a trecut prin atAtea vartejuri ameti-toare, a indurat primejdia atátor vifore, cari o aruncau prin-tre mugetele pierzArii, ink nu ma mir, cd acum, in preajmabiruintii, la intrarea in port, a cAzut carma din maim lopdta-rului infrânt.

Il vdd ca acum pe Aurel Bratu in coltul lui de bandla scoala ungureascd, sânt dougzeci de ani de atunci. SlAbut,timid, in ochii negri cu strAlucirea int&igentei pdtrunzkoaresi cu lickirea sfioasä a cuviintei tAranesti, sedea in cAmd-suta lui alba' si se trudea sd aleagd rostul cuvintelor strAine,cu cari nu s'a putut imprieteni niciodatA pe deplin mintealui româneasca. Era un elev harnic, cuminte prea de vreme,ursit sA inteleagd din cele dintdi zile ale adolescentei aspri-mea vietii. Invatandu-se pe sine si invatând pe altii, asa sescurgeau zilele acestei copilkii triste a unui Mat aruncat instraini, care, cu mintea chinuitä de problernele geometrice,adormind, visa smei si cosanzene si cântece dela plug. Nuera acasA sufletul lui intre zidurile negre ale scolii, unde isiIkea datoria, urnAnd povata unui parinte, care lasase culimbd de moarte : Fd tot ce-i putea, tu muiere si dd-1 sd in-vete carte"... El se cerea In taind acolo la camp, in arsita deosare, unde cantd ciocarlia si trernura" padurea... Pare ca-I

1 3*

196

vAd cum isi aduna repede cktile Martia si Vinerea candsuna clopotelul, cum se strecura sprinten si subtirel printrenoi, coborind pripit treptele... Jos, la iesire, il astepta o fe-meie in port dela tara, cu ochii impAienjeniti de la-crimi, cu traista subsuoarA... 0 cunosteam cu totii si cum ovedeam stergandu-1 de praf si skutandu-1 pe frunte, ne spu-neam in treacat: laca si mama lui Aurel...

Asa s'a dus an de an tot mai departe firul invAtà-turii. Luptand cu strAinatatea, cu sdrAcia, bAtand drumul ne-spus de jalnic al carturarului romanesc din tam unor legivitrege, asa a mers inainte. II vad par'cA, la varsta de cinci-sprezece ani, lute() odaita intunecatä dintr'un ungher Ora-ginit al unui suburbiu. Erau la un maistru pielar grarnaditinoud insi, baieti de tarani adusi la scoala. In trei paturi, ase-zate unul deasupra altuia, dormeau copilandri cu ochii negri,cari 'Ana seara indrugau puzderia lor de carte strAinA, invreme ce pielarul isi fAcea mestesugul i lustruia la piei,cantand nemteste... ZugrAvind acest interior de trudA si mi-zerie, ai avea in fata ta o icoanä, care Famureste atatea taine,atatea insusiri si atatea pkate, din sufletul intelectualuluinostru de astazi... Aurel Bratu le-a infruntat toate piedecilesi cu o staruinta de erou a trecut inainte. Numai prietenii luistiau ce tragedie era scrisA in acel certificat de maturitate,in clipa cand tinkul potolit, cu zambetul indurerat, pbsindmärunt in cea dintai redingnta, batea la o use, unde se du-cea cu petitia pentru o bursa din fundatia Gozsdu...

Ne-am intalnit apoi la Pesta, la universitate. Firea luilinistitä l'a indrumat spre o cariera de munca si contempla-tie calma. S'a hotarit sd se facA profesor si si-a ales mate-maticile. Povestea trista a anilor de liceu s'a desfasurat maideparte in valmasagul sgomotos de pe malul DurtArii. Standla mäsuta, cu fruntea rAzimata in palme, cu ochii rAtAcindpeste cifrele unei vaste probleme de stereometrie, acolo susIn mansarda lui skaca, isi ducea inainte copilul de tkan vi-sul unei vieti necajite... Tot atat de harnic, tot atat de cu-minte se strecura si aici, trecand cu un pribeag necunoscutprintre strAlucirea desartd a unei lumi, de care niciodata nu

197

s'a putut apropia... Särmand tineretä färd soare, istovitä prin-tre cartile de matematici, din fdrämiturile celor doudzeci deflorini pe lund ! Abia cate odatä, la un siert de an, cand pri-sosul nostru mäsurat ne ingAduia o cheltuialA, cand ne intal-neam la un Ohdrel de yin, undeva departe, afard din valtoa-rea asfaltului, abia acolo se mai insenina fruntea lui posomo-rita. La umbra unui porn, in fata poienii cu iarba presäratä depapa dii, sufletul i-se inviora, ii reinviau amintirile copiläriei dinsatul lui, faskeau ca prin farm ec povesti si franturi de glume delatail si glasul l impede al lui Bratu ne canta o doind catnpe-neascd... In jalea ei tremuratà plangea un strop Mslet dindurerea unui neam fard noroc si la auzul ei rdmanea cu bra-tele incrucisate, cu ochii prioniti departe carchtmarul svab...Par'cd isi dal:lea si el seama, cat de potolitä, cat de jalnicaera veselia noasträ...

Cand a isprAvit universitatea, dupd patru ani de lipsurisi de studii, Aurel Bratu s'a väzut din nou aruncat in largulvietii, fArà sprijin si fArd ajutor... Abia acum s'a inceput sbu-ciumul si mai chinuitor dupd bucatura de pane... Insusirilecu cari venea el pe arena, unde se imbulzeau atatia in luptacurnplità a vietii, nu-1 puteau salta in pripd pe calea norocu-lui. Tinkul profesor de fizicA si matematick nu si-a pierdutfirea, ca atati miluiti de soarte. A Camas acolo muncitor mo-dest, cuviincios si plin de sfiala. Mai bucuros suferea in tainAneajunsuri si nedrepfati, deck sd-si strige macar o singurddatd durerea lui ascunsä. Suflet delicat, acest tindr intrupa insine insusirile distinse ale taranului nostru..De sigur, ea asatimid, bland, sentimental, inamorat de soapta frunzelor dincodru, a fost purtat de multe valuri. Multi indemAnatici, in-armati cu platosa obräzniciei si-au fAcut loc cu coatele Ina-inte, pand and acest om mArunt rAmanea la o parte, cu oblandd resemnare intipArita in zambetul lui hist... Asa autrecut ani mai multi, ani de sdrAcie si umilintA, cari sdpaucu ghiara nadejdea unui suflet amArit... In aceastd fArnantaremutd s'a risipit tot mai mult din energia unei tinereti chi-nuite, apropiind zi de zi de marginea prApastiei o mintelimpede...

198

De ce am mai duce mai departe povestirea crudA? Dedoi ani, de când si-a izbândit visul si a ajuns la catedra se-minarului andreian, stim cu totii munca lui desfasuratA subochii nostri... Slim, cA a fost un model de profesor luminatsi constientios, un om cinstit, cum rar ti-e dat sd intalnestiin viatd, un intelectual chinuit de problemele inaintArii nea-mului...

Viata insA s'a milostovit prea tarziu cu bietul calAtortrudit... In lupta indärätnicd organele s'au sfärmat, avânturilemintii s'au frânt ca aripile fluturului ars de lumanare, ochiisenini s'au impdienjenit si pe frunte s'a asternut umbra in-fricosatd a intunecimii... 5i te-am vAzut, iubite prietene, caun spectru grozav ivindu-te intre noi, pierand din manslabd carma gandurilor tale, cu mintea rdtAcitoare in golulinfiorAtor... Asa s'a stins inteo clipitä o facile infiripata cuatdta trudá, asa s'a paräginit tot belsugul de lumina adunatin noptile tale de insomnie... Asa te-ai topit intre cArtile tale,intre vravul de hârtii umede 'Inca de cerneala unui condei inalergare... Din oddita ta ingustd de dascAl sdrac, a sburatsufletul in larg, ca o pasäre scApatd din colivie...

Rams bun, iubite prietene ! Gum stdm acum la margi-nea gropii tale, noi tovarAsii tai de odinioarA, nu suntem cu-prinsi numai de amdrAciunea ce lasä in urma zAdArnicia lup-tei onienesti, ci cumpAnind soarta ta de intelectual fulgeratin drumul nAzuintelor tale, ne coborim cu mintea in noi in-sine si simtim in aceste clipe, cd se aseazd in pämânt cevadin sbuciumul nostru... Cazand pe rand in lupta vietii, ostasiloviti de mâna sortii, noi te vom urma odatA, cufundându-nein nefiintd... Am dori, ca si la mormantul nostru sä se simtdjalea pe care o avem in inimä, noi prietenii tAi, acum andte pierdem, si am vrea, ca si la ingroparea noastrà sa sepoatä spune cuvintele cari la nici o groapd nu mi-s'au pArutmai potrivite, ca la mormántul th :

Pe cine 'ngropi parinte azi?Pe-un om de omenie 1"

Un fa4 Coriolan.In sfarsit trebuie sa ramaie biruitor adevarul. Oricat de

sdrobitor, oricat de rusinos ar fi, trebuie spus si trebuie pri-vit in fata, caci totdeauna marturisirea usureazd sufletul. S'ospunem deci pe fata si fard nici un inconjur: parintele Va-site Mangra ne-a parasit, a ajuns dusmanul nostru si prie-tenul guvernului.

Fireste, ca pand la rostirea rdspicata a acestui adevaram trecut prin clipe de grea si chinuitoare indoiala. Ne-auconsternat cele dintai vesti razlete, pe cari le-am respins cuindignare, ne-au pus pe ganduri aparentele cari le intariautot mai mult si, in sfarsit, probele hotariloare cari confirmauaceasta faptä ne-au tulburat sufletul. De aici si ezitareapresei noastre si a fruntasilor politici. Intai am zimbit cu totiisi ni-se pdrea o gluma de carneval aceasta veste, ne-am in-dignat apoi si o socoteam de o bänuiala jignitoare la adresaparintelui Mangra, iar mai tarziu cand realitatea ne-a desva-lit adevarul, am ramas cu totii fulgerati ca de-o rusine mare.Nu ne-am recules nici acum de sub impresia covarsitoare acelor dintai momente de desgust si numai mai tarziu vomfi in stare sa lamurim pe deplin si insemnatatea si urmarileacestui pacat.

Un lucru e Insä cert si anume, cà exista o ierarhie devalori in viata publica a ori carui popor si cu cat e cinevape o treapta mai Malta in acest rang ierarhic, cu atat e maimare raspunderea pentru faptele lui. Importanta personalitätii111111i om in societate, croieste si proportiile pacatului de carese face vinovat.

Din acest punct trebuie judecata dezertarea parinteluiMangra, care castiga astfel o semnificatie cu totul particularain istoria transfugilor nostri politici.

Parintele Mangra a fost ridicat de opinia noasträ pu-blica pand la cea mai Malta treapta in acest rang ierarhical valorilor. Dupa un sfert de veac de activitate, acest ca-

200

lugar cu privirea vioaie, cu ochii luminati de neastamparulinteligentei, cu figura care trada finetd si rafinärie lumeascdsi nici decum urmele smereniei monahale, a castigat simpa-tulle lumii noastre. 5i-a castigat aceste simpatii, tocmai inurma atitudinilor sale politice. Intr'o vreme and archiereiini se infdsurau intfo prudentd de multe mei culpabila, candsefii bisericesti nu se faceau interpretii rAspicati ai nemultu-mirilor noastre politice fata de guvernele dusmane, in acestezile de framantare s'a ivit pe orizont personalitatea parin-telui Mangra. Intransigent si indraznet, cu ochii iluminati deideal, respingand orice nuantA a oportunitätii, aparandu-sidirz si cu o nobilA indaratnicie convingerile, in haina atatde simpatich a aluggrului luptAtor, astfel a pasit pe arenavietii noastre politice Vasile Mangra si a cucerit multe inimi.In zilele de sbucium ale Memorandului, figura vioaie a acestuimonah incins cu braul negru al abnegatiei si curateniei su-Vetesti se ivea cand la Sibiiu, and la Cluj, cand la Bucu-resti. Chinuit de durerile neamului, pururi treaz la ofice ne-dreptate a dusmanului, aprins, furtunatec, nervos, el isi spuneacuvantul cand in adunarile noastre nationale, cand in intru-nirile dela Dacia din Bucuresti. AceastA tinutd de nationalistsi agitator implacabil a consacrat personalitatea pdrinteluiMangra. In acest semn si-a castigat toate biruintele. Lipsindaceastd parte din activitatea d-sale, este prea firesc cd Sf.Sa ar fi Minas pana astazi un foarte modest profesor la se-minarul din Arad, care prin cercetdrile sale de istorie bise-riceascA ar fi o figura destul de neglijabild in viata noastrdstiintifica. Vdzandu-1 insd pe arena, insiruit intre luptkori,lumea 1-a judecat cu altA masura. Privindu-1 de-un exponental ideii nationale primejduite intr'un colt de tail, 1-a inzestratcu toate atributiile de conducator si i-a intarit tot mai multpiedestalul autoritAtii morale. Aceastd judecatd i-a deschisdrumul Inaintdrii panA la archierie.

Inzadar se spunea, cd insusirile duhovnicesti si virtu-tile evanghelice nu sant calitgile de fortä ale acestui monahprea aruncat in valnidsagul vietii profane, pentru ca sd semai poatO intoarce in singurAtatea calmä a pastorirei archie-

201

resti! Lumea noastrA vedea intransul pe nationalistul mili-tant, pe cuvantAtorul revendicArilor noastre nationale, pe ca-lugartil de legea nouA, care ne invAta sA privim in carja via-diceascA un scheptru de conducere politicA. Aceste credinteau fost treptele pe cari s'a ridicat in judecata obstei si alost ales de episcop al Aradului Vasile Mangra, care, nein-tärit de guvern, dar cu satisfactia splendidA a increderii untilneam, a ocupat scaunul de archimandrit si vicar al OrAzii.Ca o recunoastere posturnA pentru aceastd viata de sbucium,care se credea cd isi va gAsi impAcarea in sine insAsi, a venitalegerea de membru al Academiti romane. Cat de frumos,cat de darnic stie sä rdsplAteascd acest biet popor al nostru!...

Acest rasplAtit al neamului, pe care s'a risipit cinste siincredere fdrA mäsurA, acest Vasile Mangra, trece astAzi intabdra guvernului. Agitatorul ambulant, oratorul intrunirilorpopulare din Bucuresti, membrul Academiei romane, isi re-neagd trecutul, l'i calca in picioare singura insusire care 1-aridicat si devine unealtA in maim dusmanilor acestui neam.Toate cuvantärile, toate aruncAturile din tren, tot ce-a gandit,tot ce-a vorbit vreme de un sfert de veac, desminte acumacest om in pragul bAtranetii, ca si cand ar spune lumii, gu-vernului unguresc si noud tinerilor: Luafi aminte! Adevdr,adevdr zic voud, ea am mthfit doudzeci .51 cinci de ani ,iacum incep sd vestesc cavant de dreptate! Acum md lu-minez, acam md pocdesc, acum md fac de omenie, acum sdmd ascultafi !.."

Cat de jalnicA, cat de paradoxalà, cat de penibild estesituatia ce si-a creat bietul om ! Vor fi triste urmArile acesteisinucideri morale si politice, cdreia nu-i lipseste nici germe-nul tragic. Parintele Mangra nu mai este al nostru, al un-gurilor nu poate fi. A pdräsit tabdra noastrA, de care il legatrecutul cu toate amintirile lui, si-a fAcut drum spre lagArulpotrivnic de care il leagd aspiratiile de mane. Va rAmaneainsA Wand la sfarsitul zilelor sale un pribeag intre cloud ta-bere, nici al lor nici al nostru. WA un om care si-a sfArmatacum la bAtranete puntea de aur a sufletului, si-a zdruncinatechilibrul moral. Stai si-I privesti si nu poti sd-ti suprimi

202

sentimentul de compatimire, pe care ti-1 trezeste deaproapelepe povarnisul caderii. Te cuprinde o resemnare blanda, ocurata durere evanghelica : Sarmanul om de ce n'a pututmuri frumos?...

Dar ne reculegem din aceste accente de mita si ne damseama de graba, ca dezertarea parintelui Mangra inseamna osdruncinare puternica in vieata morala a luptelor noastre po-litice. Sub acest raport e un adevarat dezastru. Cad se vaintreba orice gregar al framantarilor noastre, cine mai ecinstit in aceasta ceata de oameni, cari Ant socotiti de apa-rätori ai neamului, cui sa-ti mai increzi tainele, pe cine sa-Imai faci depozitarul credintelor tale, and acela, pe careopinia public& 1-a ridicat la cea mai inalta treapta in ierarhiavalorilor morale, se dovedeste dupa douazeci si cinci de aniinteo build' dimineata de-un transfug ca toti transfugii, ounealta care se vinde dusmanului? Pare legitima intrebareasi deaceea ne dam seama de dureroasa criza morala ce vaprovoca acest Neat. Doar' lumea distinge intre om si om,intre pacat si Neat. Burdea e un delicvent ordinar, Seghescuo foarte modesta insecta bugetofaga, nu Ant criminalii destil mare ai politicei noastre. Au räsärit dintr' ()data din ob-scuritate, purtand pecetea oprobriului public. S'au nascut subochii nostri in zodia porcului, nu ne-au surprins, nu ne-aumiscat, fiincica micile pungäsii nu provoaca adánci pertur-batii morale, nu taie unde largi in suflete, ci tree Vara urma:o pecingine suportabila pe un corp Anatos. Cu totul altaeste insa crirna morala a parintelui Mangra, care din con-ducator fruntas devine tradator si clatina astfel puternic cre-dital moral al luptelor noastre politice. Aceasta imprejurareii mareste pacatul si va sili opinia publica sa-i aplice pe-deapsa maximalä.

Cumpanind aceasta fapta penibila, te trudesti totus sdluminezi in sufletul acestui om, sa-1 explici macar. E nespusde greu. Nici argumente politice, nici rezoane de ordin moralnu pot latnuri aceasta trecere. Politiceste e o absurditate Ate crezi prietenul unui popor, impotrh indu-te normelor devieata, pe cari insas intelepciunea lui le-a croit. Din punct

203

de vedere moral s'ar gdsi o solutie, numai atunci and pro-funde jigniri si nemultamiri 1-ar fi aruncat in manile dusma-nului. Am avea astfel in fata noastrà un Coriolan, pe caremandria rdnità 1-ar fi impins in prdpastie. Dar, cum stim, nu1-a jignit nimeni, dimpotrivd 1-am inarcat cu daruri si ono-ruri. Este deci un fals Coriolan pdrintele Mangra si tare ni-eteamd cd se apropie de-o aparitie sociald mult mai comundsi mai infrAtitA cu zilele noastre, deck cu atmosfera de se-veritate morald a anticitatii. Azi Coriolanii trdiesc doar' prinarti, azi negustorii sant la modd.

Coborit in raza de cercetare a preocupdrilor vulgare,pasul pdrintelui Mangra isi gäseste o explicatie. Aceasta estedorul de a parveni, pofta de a ajunge in scaunul vlddicescprin ajutorul guvernului si prin iertarea noastrd. Va fi adop-tat si Sf. Sa jalnica si nenorocita psihologie a mitrei, care aorbit pe mai multi oameni din clerul nostru superior. Acestioameni judea cam asa : mitra este rezultanta a doi factorihotäritori, aleggtorii bisericesti si guvernul ; reusita de a par-veni este deci determinatd de abilitatea sustinerii unui echi-libru prielnic intre acesti doi factori atat de opusi. Deci niciprea nationalist, ca sd nu te compromiti la guvern, pici preaguvernamental, ca sä nu te facd uitat alegkorii. De aici omultime de balansdri rusinoase, poticnirile cunoscute alespeculei. Pdrintele Mangra isi va fi zis probabil asa: Tre-buie sd fac o loviturd mare, care sd ma rehabiliteze la gu-vern pentru totdeauna. Cat pentru Romanii mei, e nemasu-rata iertarea lor; ei vecinic au vitel de tdiat pentru un fiurdtdcit !"...

Aceasta pare a fi psihologia actuald a parintelui Man-gra. Deopotrivd de detestabild si ca valoare morald si cacombinatie speculativd. Pdrintele Mangra a incetat de a fipoliticeste un om de omenie, färd a deveni un bun negus-tor. Va fi primit de Unguri cu oarecare alai, cu indulcirile cucafi se rdspldtesc de obicei fugarii cari se laud& a stiu cul-cusul si ascunzisul dusmanului, dar va fi redus repede lavaloarea adeväratd. Pierzandu-si rostul si neinsemndtatea inviata noastrd publia, la Unguri \ a nurndra prea putin si va.

204

fi asezat degraba in camera de vechituri a politicei gin er-namentale. Cat pentru noi, fie pe deplin asigurat Sf. Sa, caaceastd pasire i-a inchis pe veci portile acestui neam. E preamica lumea noastra pentru pdcate atat de mari si cu cattrece vremea, cu atat societatea noastrA, in lupta de preme-Dire a valorilor morale, va fi calauzitd de principiile uneiseveritAti mai raspicate. IatA deci ca si rnitra pArintelui Man-gra a lost sfarmata de acest pas fard noroc.

Vom avea asadar in fata noastra un nou dusman po-llitic. In publicistica si in parlament, poate, va räsari figuraarchimandritului Mangra, care preferd un scaun de deputatunguresc celui de membru al Academiei romane, unde nuva mai putea calca in urma acestui caz flagrant de incom-patibilitate morala. II vom vedea si-1 vom privi cu toata li-niste a in fata pe acest infrant al poftelor deserte. Vom aveaintransul un slab adversar, pentruca transfugii cu moraluldesordonat nu sunt nici dud primejdiosi.

Va fi insa o aparitie nespus de trista chipul acestuipreot, caruia soarta nu vrea sd-i dea nici una din frumoa-sele multumiri ale bAtranetelor. In tovArasia lui Burdea, Se-ghescu si gi pAcAtosi marunti, imbAtranit, distrat, incurcat,supt ploaia de sAgeti a deputatilor nostri, sbuciumat deamestecul tragic al trecutului cu prezentul, ne mai avandcredinta noastra si neputandu-si castiga cinstea Ungurilor,astfel isi va farima zilele o viata gresitä...

Din potopul de amintiri, cari imi aduc aminte imagineacalugarului tribun, reinviu una. Era la Predeal, in zilele Me-morandului. Erau cuvantdri, era insufletire si flori si cantece.Calugdrul Mangra, rApit de elanul dragostei de neam, le-adat un steag albastru studentilor bucuresteni : Plecati acumsi cand vd yeti intoarce la noi acasA, sa ni-1 aduceti intreg".

Stau si ma gandesc, ce ciudata, ce f Ara* suflet e vremea...SA' se implineasca dorinta acelor clipe, unde te-ar gAsi aceststeag, parinte Vasile?...

Unde te-ar gasi ?... -

Diagnoza unui strain.Cine nu-si aduce aminte de ovreiul negustor din satul

lui ? Cate apucaturi si eata staruinta nu cheltueste acest Shylokrustic pentru a-si desface marfa stricatal... Cum o impaturafrumusel in Warta colorate, cum o ia subsuoara si bate umilitla usa popii... Si dupa ce popa l'a dat afara, trece la preo-teasa cu vorba lui rugatoare si cu umilinta lui perfidä... Siasa inainte pe rand. Umbra intreg satul sa- si caute musterii.In tot umbletul asta i-se murdaresc tot mai mult zdrentelede hada si el e nevoit sa scan' din pret la tot pasul. Dacanu reuseste cu nici un chip, atunci se aseaza in pragul pra-vane!, tine straje acolo de dimineata pdna seara si trage demâneed pe toti trecatorii de pe ulita. Si, se intelege, la urmaurmei tot o vinde. Ca inghite batjocuri, injuraturi, asta-ialta socoteala. Dar, vorba, se scapa de mucegaiul din la-dita si mai aseaza trei taleri in ciorapul de sub perina. Atkaa vrut el, de altele nu-i pasa. E fericit Itic, face cu ochiulsi ride in barba, multumind lui lehova, care i-a dat intelep-ciune sa sece punga goilor.

De ce zimbesti cu atata inteles pe urma acestor rinduri,iubite cetitor? De ce misti dumerit din cap, gandindu-te lanegustorii mad si mici ai framantarilor noastre politice? Iata-tispun, ai ghicit i ai toata dreptatea: la domnul Emil Babesma gdndesc si eu, de dansul e vorba. Si s'ar putea sA negandim la altcineva, si eu si dumneata, acum cand cetim inziare, cä neobositul advocat s'a dus si la ministrul flédervarysa-si imbie principiile" ?

Särmannl ratacitor ! Cat s'a sbatut, cat s'a straduitacest negustor ingenios. Vai, eke scari n'a urcat, la ate usin'a batut, in eke antisambre n'a asteptat si Cate scrisori n'ascris bietul om in neastampdrul de a-si vinde marfa. Vor fiN re-o doi ani, nu mai mult, de cand a ridicat capul mai intaidomnul Babes. Dupa pasirea rezoluta a deputatilor nostri,

206

(MO z;'ele de furtuna ale lui Vaida, cand un vant de nebu-nie ridicase la apogeu intoleranta turanica a Gamerei dinBudapesta, a iesit de dupd paravanul daraveri.or sale advo-testi clomnul Babes cu ramura de maslin. In acele zile sbu-ciumate, and se imparteau si se primeau lovituri, cand nu-mai putini luptatori indrazneti pasiau cu fruntea ridicatd inarena, in acele zile, and slabii si gdunosii se trägeau fru-musel la o parte, a venit acest domn sa creieze o platformade legalitate principiara pentru dubietatea de caracter, pentrudesradacinarea sufleteasca si pentru pofta de capatuiala ieftina,cari se anuntau pe ici-colei in viata noastra publica. S'a ivitasa dintr'odatä, insinuant, sen iabil, nechemat, neintrebat denimeni. Fara a fi introdus catusi de putin in constiinta pu-blica a poporului nostru, fard a-i cunoaste necazurile si falla-i intelege bucuriile, asa din bun senin, acest intrus strain detoate manifestarile vietii rornanesti pe acest pamant s'a im-provizat ca leader al miscarii noactre politice. $i ce aparitietragi- comicd a fost dela inceput si a ramas !And astazi bietulom, care cu tertipurile unei mediocre inteligente advoca--testi, cu logica de paragrafi si si cu rafineria vulgara a omuluide afaceri ataca marile probleme ale existentei unui popor.

Erau atat de neintelese vorbele, pe cari le spunea, atatde ciudate si nepotrivite cu sufletul nostru sfaturile acestuiutilitarism, care pornea dintr'o ingusta conceptie de taraba,atat de neobisnuite in societatea noastra indrumarile, caripurcedeau dela o asemenea mentalitate fail nici un räsunetla nni. Era penibil sa 1 vezi pe acest om cu articolele lui ;toatil poza : miscare, gest, cumintenie, glumä, insufletire, in-treaga gama sentimentald si intelectuala, pe care isi brodaspusele, erau straine. Un ungher de tipic Lipotvaros" sedesprinde din intreagd echilibristica de argumente, cu caricautd sa convinga, iar fraza lui, deopotriva de indusmanitäcu sufletul si cu sintaxa romaneasca, iti da iluzia ca un agentdela firma Mautner a invatat romaneste. Stai si te mini cumindraznete cineva cu un asemenea bagaj sufletesc sa batala poarta noastra, sa ceard intrare ? Fiindca s'o spunem verdesi frtra nici o suparare : domnul Emil Babes este un strain

207

pentru noi, este tipul desradacinatului. Traind inteun mediucu desavarsire strain, ca orice fire maleabila, s'a adaptat de-gran' primind toate schimbArile, pe cari le provoaca un astfelde botez de mimicri. N'a invAtat carte romaneascA, a rAmastoatA viata departe de cultura romaneasca, nu s'a apropiatnici cand de poporul nostru. Ei bine, cum sd ne inteleaga,cum sd ne talmaceasca durerile si bucuriile ? .. , Gum s'a ghi-ceased tainele ascunse ale sufletului romanesc, acest domnadvocat, care n'a stat in fata unel adunari de tarani, n'a des-chis usa unei casute dela tar% n'a auzit un cantec la mar-gine de codru, n'a vAzut un roman la plug, n'a vAzut o horá,acest om, care o viata intrend a trait, s'a veselit, s'a in-tristat, a cantat, a invatat, a iubit ca orice strain de noi. latade ce toate insusirile proprii sufletului romanesc nu gasesco intrupare in nici una din faptele acestui orn, iatd de cepsihologia domnului Babes este psihologia desrAdacinatului,iatil de ce toatä truda de a se ridica la suprafata ii ramanestearpa.

Dupa cateva momente de analiza a sufletului iti explicisi politica domnului Babes cu toate cdrarile ei incurcate. Ti-oexplici si-ti dai seam, cd numai asa putea lucra, cum alucrat : asa cu duplicitate, cu targuiald, cu reclama si cu oabsolutd lipsa de rezultat. A inceput prin a se adresa noua,a continuat prin a se adresa Ungurilor, a deschis apoi o ac-tune paraleld scriind cand romaneste, cand ungureste. Ascos o brosurd ungureasca sub pseudonim, pe care o co-menta si o lauda sub iscaliturA in ziarele roinanesti, se in-fasura in mister une-ori cand i-se vorbea de Argus", pseu-donimul brosurii maghiare, de alte-ori iti da sa intelegi, cadansul e autorul. Mai deunazi a tiparit intr'un volum o seriede articole romanesti din cari Inca deslusesti firul rosu alacestui dualism mercantil, un volum ferecat cu scrisori derecunoastere si recomandatie dela Th. L. barbat de stat siistoriograf vestit rnaghiar", baronul H. F." si ale initiale, cucari isi recomandA principiile", par'ca ar fi vorba de-o apdde dinti. $i asa s'a dus inainte neobositul avocat, pand aajuns sd faca un memorand, cu care sd se prezinte in ea-

208

binetul ministrului flédervary, ca \ iit or sef al unui partid ro-man moderat...

Se intelege, ca toata svarcolirea asta a ramas si va rd-mane infructuoasa. Ungurii isi dau seama ca mobilul acestuineastampar nervos este numai pofta de-a parveni si intelegca toate vorbele domnului Babes n'au nici un sprijin la noiacasa. Si nici nu pot avea, fiindca opinia noastra publica,masele noastre populare nu pot fi inraurite de pasiri ca aledomnului Babes. In lupta politica a unui popor fruntasii suntconsacrati de opinia generala, sunt scosi la ivealä, sunt im-pusi de sentimentul obstesc, care-i aseaza in randurile dintai.Constiinta publica ii impinge la suprafata, ca adancul mariirazvratite ostirea de valuri. Nu svarcolirea unui individ e ho-taratoare, ci credinta celor multi despre dansul.

Dar mai este si alta chestiune de ordin principiar, care-iinclude intrarea domnului Babes in viata noasträ publica.Este adevarul care se afirma tot mai raspicat, Ca in luptanoastra nu pot avea rol de conducatori oamenii, cari nu suntcdlduzifi In faptele lor de un fond puternic: de culturä na-tionala. Notia ne trebuie fruntasi al caror suflet sa fie otelitde focul sacru al unei culturi specifice romanesti, capeteniiale caror indrumari pornesc din constiinta de drept si dedemnitate, pe cari numai comoara sufleteasca a unui poporle poate lumina. Numai astfel de oameni ne mai pot cere as-cultare, in aceste zile and se tinteste la desfiintarea noastrasufleteasca pe toate caile, fiindca numai dansii, cu povatalor, ne pot arata drumul potrivit aspiratiilor noastre. Cei carisunt lipsiti de aceste insusiri sau vor fi sacrificati, sau sevor multumi cu rolul de gregari, cari primesc si indeplinescordine. Un astfel de gregar ar putea fi si d. Babes, care gin acest caz ar trebui sa mai invete carte romaneasca si sacaute mai multe prilejuri de apropiere sufleteasca de poporulromanesc.

Dar nu! Domnul Babes are aspiratii, are ferbinteli, vreafotoliul de deputat, clienti, vrea partid, si alte bunatati. DomnulBabes nu se va astampara : dimpotriva, va mai scrie articolesi memorande in doua limbi, va ticlui scrisori, va bate la

209

usi, cerând zadarnic ascultare. Va trage de mânecA trecA-torii si va sta toed ziva in pragul prAvAliei, ca eroul, cucare am deschis aceste randuri si a cdrui figura desagreabildne-o evocd alergAtura domnului Babes.

Inainte deci, domnule Babes ! Inainte ! Noi nu putempune stavilA imboldurilor sufletesti, dar te asigurAm, ca n'osd-ti treacA marfa la noi. Prea ne-au inselat multi, si preani s'a imbiat de atâtea ori calitate proastA, ca sä n'avemmAcar Intelepciunea pAgubasului pAtit, care si-a rdscumpAratcu mare cheltuialA dreptul de a strAmba din nas si a trecemai departe.

14

A murit un om: loan Slavici.Un prieten mi-a povestit odata intamplarea care imi

vine in minte acum. Mi-a spus-o inteun amurg de toamnä,cand mergeam alaturi si copacii isi scuturau frunza ofilita lapicioarele noastre. Mi-a spus-o, ca sa inteleg cat de crudae uneori ironia sortii.

In tinereta mea, asa a inceput prietenul am cu-noscut o cantareata. La un concert, in fata unei multimiimense, atunci am vazut-o intai. Era o aparitie de cheruvim,cand s'a ivit deodata in haina de matasa alba, cu ochii stra-lucitori, cu chipul luminat de un zimbet, ca de o aureola.Cu cel dintai cantec ne-a cucerit pe toti. Mi-aduc aminte,era un cantec simplu dela tall, o arie limpede si curata caunda unui rau de munte. Dar pusese atata frägezime inglas, atata mladiere, atata seninatate, ca trebuia sa te far-mece. Si cum sa nu ne miste cantecul ei, care 'Area Ca neaduce un miros de padure, un zvon de frunza verde in la-masagul tulbure al vietii? Fireste, ca ne-a miscat. Tiu minte,ca acum. Vecinii mei zambeau, ca in leganarea unui vis.Eu inchisesem ochii si trilurile ei de priveghitoare imi ve-neau de undeva de departe, mi-se 'Area ca copiläria uitataimi trimite o raza tarzie sa ma mangaie pe fruntc. 0, a fostnespus de frumos. Cand a ispravit, lumea a ramas cufundatainteo tacere de biserica. Abia inteun tarziu ne-am desme-tecit de-o furtuna de aplauze... La plecare duceam cu mineo molesala dulce. Parea ca sant mai usor, mai bun. Deatunci ani de-arandul mi-a ramas inchis in suflet canteculei: cea mai frumoasa mangaere in serile mele de singu-ratate.

S'au scurs ani de-atunci. Eu, continua prietenulmeu, dupa cateva clipe, n'am mai vazut-o. Dar o urma-ream de departe cu gandul. Spuneau unii, ca si-a pastratvocea, ca are aceleasi undulari catifelate, dar limpezimea de

211

odinioarA s'a mai pierdut. Orice-mi vorbeau insd era inzadar.In sufletul meu rdsuna vechiul clopotel de argint.

Dar vezi, mi-a fost dat sä nu pot pästra pand la sfarsitaceastä imagine curatd. Pe semne, norocul meu a vrut säfie asa. DupA ani indelungati, and nu-i mai auzisem de veste,rAtAcind Mtn) seard pe bulevardul unui oras mare, m'am asezatasa inteun colt de cafenea. Cum m'am uitat imprejur, amvAzut cA o nimerisem rAu. Era o atmosferd dubioasä in jurulmeu. Miros de tutun si de parfumuri ieftine, cari m'au des-teptat degrabd din aiurAri. Cum stam uitat, deodatd m'afAcut stt tresar un inceput de muzicA. Tipau viorile, strAnutaclarinetul si in mijlocul acestui ansamblu ciudat, din care sedesprindea o romantà de bulevard, a inceput sd ante o fe-meie. Glasul dogit si stins se muncea zadarnic sd dea unrelief notelor capricioase. Nici avant, nici cAdere n'avea, cao apA moartä. Doar pe-alocurea mai puteai deslusi cate unaccent limpede, care venia strain si nepotrivit. Intorc capuls'o vAd pe cantAreata si ce-am vAzut prietene m'a tul-burat. In fundul cafenelei, pe niste scanduri murdare, in clar-obscursul unui candelabru de sticld coloratd, se trudea säante biata femeie. Avea o infatisare disgratioasA ; era bd-traria, slAbitä si obrajii plini de creturi cu paloarea lor devar sträluciau, par'cA, sub strasina unei enorme peruci blonde..,Cum cantA, ridicA fata, o razd de lumina ii ratAceste pefrunte. 0 vAd mai bine. Tresar si ma scutur ca de un visurit. PArea cA inteun ciob de oglindd proastd mi s'a ardtatun chip cunoscut, care imi apArea acum ca o caricaturdbizarA. MA uit mai adanc la masca stranie, ii \fad ochii siabia am putut sd-mi stApanesc un OM. 0 recunosc : eracantareata care m'a fermecat odinioarA.

Ma ridic repede si la plecare vAd mari placarde rosii,cari ii vesteau numele pe pAretii cafenelii... M'am dus cu su-fletul frant, ca de o nenorocire mare. De atunci de Cate orin'am blestemat ciasul rdu care m'a rAtAcit acolo. In sufletmi-a amutit clopotelul de argint. S'a zdrobit in sara aceia.

-Si, nu tiu cum, mi-se parea, cd am Minas mai sArac deatunci. Cum stau asa, in Cate un amurg de toamnA, imi vine

14'

212

in minte povestea asta. Zadarnic mA muncesc sA reinviu can-tecul din tinerete. Mi-l'a omorit caricatura lui. In astfel declipe ma sbucium si mA doare cruzimea sortii, care e atatde nemiloasA in drumul ei. MA doare si imi vine s'o strivescsub blestemele mele pe fiinta ceia rea si fard inima, peaceastA femeie caricaturA, care mi-a rapit cea mai frumoasAamintire din tinerete. In pornirea mea de manie imi zic, edmai de grabA trebuia sA se präpAdeasca atunci de mult, inzilele ei de biruinta, decal sA rataceased panA astAzi in mij-locul nostru ca o umbra mita a unui vis frumos, ca o clipdde tulburare diabolicd a credintei noastre.

Pentruca, incheiA prietenul meu, cu glasul posomorit,nimeni n'are dreptul sA fure frumosul din sufletul nostru

si eu nu cunosc mai mari criminali, cleat aceia cari neomoarA credinta...

Asa mi-a vorbit prietenul si, in vreme ce mergeam alA-turi, soarele murea pe o culme vestedA, in vAzduh tremuratristeta amurgului de toamnA si printre ramurile copacilor sefremAta vantul inteun zvon indurerat, ca un clopot de in-gropare.

*

Povestirea asta crud& cu tragicul ei brutal, mi-a venitin minte, fail sA vreau, zilele aceste, cand o soartd rea mi-aadus in mana un numar din ziarul Telegraful roman", incare domnul loan Slavici, facand o profesie de credintA po-litica, se declara aderent al principiilor transfugului vicarMangra...

Si cum nu mi-ar fi venit in minte? Stau inmarmurit inlata acestei privelisti urite. Cum? loan Slavici, duiosul nuve-list, care ne-a fermecat tinereta cu condeiul lui de aur, tova-rAsul lui Eminescu, care a incremenit in icoane neperitoarecrimpeie din sufletul neamului nostru, sA devie dintrodatiun transfug si sA-si facA culcus alaturi de un Burdea siSeghescu? Slavici, intemeietorul .Tribunei" din Sibiiu, nein-frantul gazetar indrAznet, agitatorul implacabil si nehodinit,politicianul transant si rAspicat, care a inaugurat la noi cu-rentul desavarsitei izolari de tot ce e unguresc si a aruncat

213

lozinca ca soarele neamului romanesc la Bucuresti rasare",acest tribun care de treizeci de ani si mai bine a tiparit miide articole, a lovit oameni, a sfarmat reputatii, a darimatautoritati, a sbiciuit morti si vii in numele principiului de in-transigenta nationala, acest Slavici sa ajunga dintf ()data apos-tolul ,,moderatiunii politice" la noi, sä se faca mic si indulcit,sa-si ia aiere de inocenta si bunä credinta, ca un vicenotardela comitat, si sd se iveasca din bun senin cu paldriuta inmana la faceti-va cruze Telegraful roman" ?... Toti cu-noscatorii trecutului nostru in publicistica vor tresari si-sivor da seama, cat de bizar le sund in urechi aceastä impa-rechere de nume : Slavici colaborator la Telegraful" !...Pafca te \tad, bunule preot albit, din cutare sat dela poalamuntilor, care acum treizeci de ani cinsteai mai mult Tribunalui Slavici, decat scriptura evangheliei, care ai tras si ai pa-timit pe urma dragostei tale, paeca te vad curn stai prostitsi bolborosesti in barb& : Slavici scrie la Telegraf... ori eum'am smintit ori lumea s'a intors pe dos...

In adevar, cu cat stai si cumpanesti mai mult aceastäfapta, trecerea asta brusca, cu atat te izbeste mai tare in-drazneala acestui act temerar. Povestea, cu care am des-chis aceste randuri, mi-se pare din ce in ce mai putin aspra.Cine e domnul Slavici, daca nu cantdreata maiastra, carene-a leganat tineretele cu farmecul ei si pe care o intalnimacum la batranete Mtn:, tovarasie desonorantä, cu glasul spartsi cu vraja pierduta, Incercand un cantec obscen? Gine e,daca nu umbra vulgara a unui vis frumos, care e trimisa sane fure comoara amintirilor curate ?

Spunea cu atata dreptate prietenul meu, ca nimeni n'aredreptul sa fure frumosul din sufletul nostru si ca nu sant maimad criminali, decal acei cari ne omoara credinta. De acestecrime se face vinovat acum d. loan Slavici. Stai si judeci.Cum ? Va sä zica, nu mai este nici o linie de consecventain sufletul oamenilor nostri, nu se mai gasesc batranete cu-rate in ceata asta marunta ? E un blestem nou, ca batranii,inainte de-a muri, sa-si ingroape cinstea ? Si-a batjocoritMangra pdrul carunt, acum trebuie sa facem ingropare noua ?

214

St Am cu inima supusa de jele, ne framantArn de durere sirAspundem: trebuie.

In viata popoarelor luptätoare scriitorii au fost si vorrAmanea avantgarda care deschide bAtaia. Scrisul lor etrimbita fermecata prin care se propagA aspiratiile unui neam.In sufletul lor larg ei cuprind si planiklesc durerile marl alemultimei. Ei sunt reprezentantii celor mai avansate credintisi din tinuta lor trebuie sa se desprindd idealitatea lupteiunui popor. Cu ochii robiti de-un chip, care pluteste de-parte, ei merg inainte si drumul lor e fard cotituri. Ei au nu-mai popasuri, intoarceri n'au. Ei sant apostoli, nu vamesi.Ei predicA, nu fac targ. Transactiile la masa verde le sa-varsesc politicianii cu constiinta elasticA, in vreme ce scrii-torii dureazA intre pämant si cer puntea de aur pe care strA-luceste sufletul unui popor. hi vremile de bAtaie, ard focuriin noapte pe culmile muntilor. Aceste focuri sant semnul,cd rdsboiul a inceput, cA in vale sant osti gata de luptA.Aceste focuri, un simbol al vegherei neadormite, santin frAmantarea unui neam : scriitorii.

Aceste adevAruri eterne le-a calcat acum domnul loanSlavici, care si-a stins candela constiintei si trece in tabAraacelora pe cari credinta obsteascd a poporului nostru ii so-coteste de till:Mori. Aceastal pAcatuire grea impotriva or-dinei eterne trebuie sd-1 doboare. Existä un soiu de pAcate,pe cari nici societatea noastra deosebit de iertatoare nu lepoate suporta. Un astfel de pdcat e si caderea politica aunui scriitor. De aceea d. loan Slavici, care prin trecerea saisi sfarma toiagul de apostol, trebuie sä fiel sacrificat. Dansulsi-a stins focul, care lumina atat de curat pe-o culme. Acestfoc nu mai este. Deci loan Slavici scriitorul nu mai este.A ramas numai Slavici politicianul, tovarAsul lui Mangra siSeghescu, un om nou, o figura de politician improvizat, fatade care nu putem avea nici o pietate.

Avem, deci, ingropare acum. Cerniti-vA sufletele de jale,cereti iertare lui Dumnezeu si varsati o lacrimd curata pe-unmormant proaspat. A murit un om : Mesterul Joan Slavici,pArintele nostru literar nu mai este. Plangeti-1, cAci merit&

215

El a plans doar atat de frumos durerile noastre. Sa-1 bocimcu totii si sa chemati si pe popa Tanda din Säraceni, peBudulea Taichii si pe credinciosul Scormon sa planga si ei.In aceasta adunare tristg, lasati-ma sa viu si eu, un modestinvätacel al marelui mester si cu sufletul p1M de durere, culacrimi in ochi, cutremurat de fiorul acestei ingropaciuni, saarunc cel dintAi !nil& de Orilla pe sicriul unei glorii moartesi sa' zic :

Dumnezeu sa-1 ierte!lar daca se va Intampla, iubite cititorule, sa vie cineva

in casa ta sa-ti spuie, ea Slavici se plimba cu Mangra debrat pe malul Dunarii, In Budapesta, CA marele scriitor alArdealului e in ceata transfugilor nostri politici, dumneatasa-1 privesti adanc in fata pe acest calomniator fall pietatepentru trecutul literar al unui popor si sa-i raspunzi scurt siapAsat:

Minti omule! Scriitorul nostru, loan Slavici, a murit!

Alma Mater.Daca ar trAi in zilele noastre un filozof cinic care, ca-

lauzit de-un machiavelism grosolan, ar vrea sA scrie o cartedespre filozofia diferitelor cariere la noi in tard, si-ar vrea saimparta sfaturi un tel de intelepciune a buzunaruluituturor celor dornici de capAtuialA pe nemuncite, cand arajunge la cariera de profesor, nu ma indoiesc ca ar scriesi urmatorul crimpei:

Cu meseria asta ai s'o duci greu, fiule ! Ai sa inghitipravul o viata intreaga si-o sA te vezi la batranete cu re-dingota roasd in coate. podagros si amarit, vesnic preocupatde scumpetea lemnelor, visand zadarnic o vilegiaturd depatru saptamani la Ocna Sibiiului... 5i cu toatd stiinta ta la-tineasca, cu tot mestesugul tau de interpretator al lui Virgil,cu toate cartile tale, ai sA ramai la fund uitat acolo in chi-liuta ta dela Blaj, ori in casuta saraca din Prundul Braso-vului... Dar ascultd-ma pe mine, urmeaza reteta mea. Aruncala pustia povestea naivd a lui Aeneas si plangerile lui Ovid,coboara din lumea ta de cercetare stiintifica i citeste ca-techismul fericirii dela noi, citeste Budapesti Hirlap". De-aciculegi intelepciunea vietii... 5i n'ai nevoie sa stai in singura-tatea unei biblioteci, zi de zi ciasuri intregi, cu fruntea inpalme. Inciocaleaza din patru carti o flecarie de zece coaletiparite. Si-o sa iesi mai bine, dragul meu... In schimb insaIA un denunt la ministru in care spui ca in gimnaziul dinBrasov nu e destul spirit patriotic... Nu-ti prea bate capulcu scrupule de cinste si de adevar, permite-ti si cate-o micainfamie, castiga-ti cateva abilitati de detectiv, si la un mo-ment dat iesi la suprafatd: mA rog, eu sunt moderat"...Du-te la ministru, spune-i ce principii nobile te povatuesc,spune-i ca ai tai iti zic lichea, cA iesti un martir al convin-gerilor tale si spune-i tot ce ai putut invata din BudapestiHirlap"... 5i ai sa vezi cum te va bate norocul. Degraba teface deputat in camera, inspector, tragi sapte lefuri, prasesti

217

ceafa, iti cumperi bland si te desparti de tutunul de sapte-sprezece, si-ti zic tAranii cumparati: Maria Tal... Ce sa-ifaci, dacA lumea si tot neamul nu are sa-ti spuie verde caesti mizerabil si ce sa-i faci dacd mai arare te convingi situ insuti de imbecilitatea ta?. Scopul ai sa ti-1 ajungi. Lacea dintai ocazie ai sã fii trecut la catedrA, la universitate...Si de-aci inainte esti deasupra, poti sA-ti rAresti infamiile, bapoti rasa la sfarsitul vietii cltiar si-o mica fundatie sa-tipoarte numele"...

Cam asa ar vorbi cinicul sfatuitor, cand ar aduce vorbade cariera acelei tagme de oarneni, cari in toatA lumea ci-vilizatA sunt sernAnAtorii luminei si propagatorii idealismuluisi Lari in tara asta nenorocitA au degenerat in niste instru-mente ale celor mai vulgare meschinärii politice. SArmaniiprofesori! Intreaga misiunea lor de propovaduitori ai cub-turii e falsificata la noi in scolile de stat. Nu indrumArilestiintei, nu normele universale ale pedagogiel sunt hotAri-toare pentru dansii, ci politica cu poruncile ei, cari perver-tesc orice simt moral... Nu meritele stiintifice, rezultatul stra-duintelor nobile ale mintii care se sbate in cautarea unuiadevAr, nu setea nepotolita a cercetärii, nu aceste insusiricreiaza la noi plattorma unei recunoasteri din partea atot-puternicilor dela carma tarii... Profesorul e aici o unealtä princare statul Uncle sa-si desfiinteze sufleteste cetAtenii, este unsurub in complicatul aparat de desnationalizare. Asupra tu-turor profesorilor din scolile secundare ale statului planeazdaceasta nenorocitA conceptie a datoriei, si s'ar putea scrievolume intregi de observatii din cari ar iesi la iveald cat deurite, cat de imorale si cat de rusinoase sunt indatoririleacestei tagme de oameni la noi...

Dar acest spirit bolnav nu se opreste in pragul liceelorde provincie. Nu. El trece mai departe, se ridicA din treaprain treaptA, ca sä batjocoreasca toate culmile. Ceea ce in oc-cidentul luminat e pAstrat cu sfintenie, ca singurul sanctuarpe care I-a putut zidi mintea omeneascA in framantarea vea-curilor, aici la noi a devenit un azil al infirmilor intelectuali,inzestrati cu abilitati de negustori. Cat de curata, cat de ba-

218

traneste cinstita e Alma mater" in toata lumea civilizata...Ca la pragul unei biserici se opreste in fata ei sgomotul pro-fan cu toate intrecerile lui si nu e deck o singura lozincacare-i poate deschide poarta : stiinta. Si cu catd anevointa,cu cata truda rodnica se poate patrunde acolo in republicamandra a putinilor alesi, de care se frang ca niste sageti decarton poftele politicei si capriciile ministrilor...

Aid la noi si pentru noi ?.... Biata Alma mater"....Reteta din fruntea acestor randuri e singurul mijloc cu care-ideschizi poarta.... $i cu cat trece vremea, cu atat slabestelacatul si sant mai ingaduitoare titinile dela portile universi-tätilor la noi. Faptele vorbesc. lata la universitatea din Cluje profesor un fost comisar de politie, un orn pentru carelimba si literatura romana nu exista nici cat pentru un cris-nic din cutare sat mai de seama, in schimb insa acest in-divid e un agent politic al guvernului, care de zece ani man-jeste hartia la porunca... Acum ne-a fost dat sa-1 vedem pealt ipohimen patrunzand la catedra universitara, un alt agentpolitic: $eghescu...

Daca vrednicia muncii sau respectul stiintei ar existacat de cat la noi si si-ar gäsi recunoasterea cuvenitä, atunciam avea la catedra limbei si literaturei romane a universitatiidin Budapesta un adevarat profesor constient de misiunea lui.Fiindca oamenii merituosi nu ne lipsesc, si intre AndreiuBarseanu si losif Popovici sunt mai multi barbati de stiinta,cafi ar fi facut cinste unei asemenea catedre. Dar aici nu tre-buie stiinta, nu trebuie cultura, nu un semänator de luminase cere, ci un slujbas al politicei de maghiarizare. De aceeaa trebuit un $eghescu, o figua nula ca valoare stiintifica, omediocritate scandaloasa ca orientare culturala... A fost deajuns ca sa ne poata smulge un mandat cu baionetele jan-darmilor, ca drept recunostinta sa i se dee o catedra univer-sitara... A fost deajuns sa se gudure la poala contelui Ap-ponyi, pentru ca acest om care nu poate purta o conversatiede cinci minute intfo romaneasca impecabila ca orice ne-gustor cinstit din Scheii-Brasovului, sa-si gangaveasca prostiain fata unei serii de generatii de studenti universitari... Asa

219

e la noi Alma mater", o biatd caricaturd jalnicA a asezd-mintelor din strAindtate. latd o noud ocazie dud orice omcu bun simt trebuie sd aducA multumiri proniei cd nu 1-a fAcutUngur, cd nu 1-a fAcut cu deosebire profesor ungur, ca sAi se strAngA inima de scArbd si sd-i crape obrajii de rusine....

CA studentii nostri sufAr pe urma acestei nedreptAti eadevdrat. Ei vor fi lipsiti de un indrumAtor in educatia lorstiintificd, de un sprijin in multele si variatele mizerii alevietii de universitate in Budapesta si mai ales vor fi lipsitide povatuitorul cinstit al cdrui cuvAnt ar putea fefi de atAteaprimejdii un tineret dusmAnit de toate din jurul lui. Dar totatat de adevdrat e, cd aceastd tinerime va sti pretui dupAcuviintd pe individul poruncit sA-i indruge banalitdti dela ca-tedrA si in loc sA-si otrAveascd sufletul cu sfaturile acestuicdpdtuit, se va alege mai de gran' cu revolta unei mAndriirdnite, din care va rdsdri cel mai strivitor dispret. Nu va in-\Tata dela Seghescu carte romAneascA, fiindcd pentru asta eincapabil acest flecar incult, dar va invdta cea mai implaca-bild urd impotriva unui sistem corupt de guvernAmAnt. Si cuacesti razvrAtiti ai cinstei vom duce noi la izbAndA visurilenoastre...

Si cAnd inchei aceste rAnduri imi apare din nou figurata chinuitd, biet profesor din scoalele noastre sArace. Te vdddin nou in cAsuta ta sAracd, särac de bani si de cArti, uncärturar stAngaci ai cdrui ochi se lumineazA de scânteile fo-cului sacru, un inamorat de stiintA care treizeci de ani vor-besti ate doudzeci si patru de ceasuri pe sAptAmAnd... Tun'ai nimic din confortul civilizatiei, tu trAiesti si astAzi sbu-ciumat de fiorul stiintei ca vechii umanisti, tu n'ai nici bibli-otecd, nici bland si fumezi tutun prost... Tu nici nu visezi o-catedrd universitard... Si, totusi, pe tine te fericesc eu, fiindadin viata ta truditA se desface cel mai frumos ideal, singu-rul care poate cAlAuzi orice societate omeneascA: ai lost oarde omenie! -

Drumeti intArziati.Procesul de selectiune si purificare a lumii noastre po-

litice face zi de zi un progres frumusel. Incetul cu incetulne pardsesc si pleaca dintre noi acei cari niciodata n'au fostai nostri. Se aleg unul ate unul, se trag la o parte din var--tejul prea putin comod al framantarilor noastre, se scufundain tacere misterioasa si pe rand scot capul la Telegraf"acesti noi tovarási de arme. Ceata lor se mare5te. li vezi càincep sa-si stranga randurile si sd-si imparta rolurile. Asa sevede, ca au planuri 5i se gatesc pentru toamna de secerisulcelor semanate. Nici nu s'ar putea altfel, caci in dosul unorasemenea caderi morale e totdeauna o dorinta de satisfacut.

Lumea noastra priveste cu destula liniste la svarcolireaasta. Dupa cele dintai clipe de revoltä, cei mai multi s'aupotolit si astazi o trecere notra nu mai provoacd deslantuiride patima ca la inceput. Dimpotrivd, oamenii sant oare-cumin asteptare si fac combinatii asupra fugarilor de mane. Suntchiar satisfacuti and vdd ca unul dintre cei vizati s'a dus.Ba Cate o plecare de asta e o usurare reconfortantä pentrumoralul luptei noastre politice si e primita cu vii multumiri.Pe urma noului ratacit se fasuflä mai usor 5i de aceia ni-menea nu-i plange. led d. Brote de pilda. Peste noapte s'aimpartasit si dansul de taina noului botez 5i a facut saltulenorm dela Tribuna" la Telegraf". De 5i om cu trecut invalurile politicei noastre, trecerea dsale a starnit regretefoarte neinsemnate. Nici nu i-a fost data macar cinstea uneiinmormantari mai pompoase, 1-a uitat lumea degraba ca peuu bolnav de demult, a cdrui moarte se astepta de toti dinjurul lui. Asa e 5i cu altii. Societatea incepe a fi stapanitade dorul unei premeniri 5i vrea sa-5i scuture balastul moral,care in timpul din urma era prea greu de suportat. Si inaceasta pornire de a-5 curati putregaiul, primeste chiar cubucurie darea pe fata a pacatelor latente.

221

Cu toate acestea n'am spune adevärul, daca am afirma,cä pregätirile de razboi ale transfugilor nu trezesc oarecariingrijiri in tabara noastra. Cu deosebire cei desorientati, saucei mai slabi de Inger nutresc oarecari temeri pentru ziva demane. Dandu-si seama de insuficienta mijloacelor noastre deaparare, ei cred ca fugarii, ajunsi unelte in maim guvernuluidusman, pot sa devie primejdiosi. Din multele lor planurircari se colporteaza intre noi, cu deosebire unul pare a nenelinisti in masurd mai mare. Se vorbeste anume, ea acestfrumos manunchiu de politiciani va infiinta la toamna unmare ziar in Budapesta.

Guvernul recunoscdtor va face un act de caritate cunaufragiatii nostri si le va acorda un ajutor din visteria sta-tului. Ei au cunostinte de oameni, ne stiu toate portitele sla-biciunilor, au mestesugul condeiului i vor castiga in sfarsitsi ce nu le puteam da noi : bani indeajuns. Ce ne facem noi,asa se tanguiesc unii de-ai nostri, cand toate aceste forteinfratite, purtand pecetea cunoscuta a legaturii de puternicasolidaritate, pe care o au totdeauna pärtasii aceluias Neat,se vor näpusti asupra noastra? Avand saracia ei traditionalideoparte, Seghedinul de alta, cum va putea biata noastrapresa sa tie piept cu propaganda unui asemenea ziar, undesant si condeie i bani ?... Astfel se intreaba multi dintre noisi in prevestirile pe cari le fac ating uneori coarde pesimiste..

Nu e nici o primejclie, raspundem noi. Putem asteptacu cea mai desavarsita liniste zina de mane. Importanta unitom in societate e determinatã totdeauna de situatia lui mo-ralä. Ca sa duci un rol de conducator in vieata publicä, ca

traga in cumpana cuvantul si sa fie ascultat, trebuie sà .

reprezinti o valoare morala. Dimpotriva, oricat ai fi de mesterin tertipuri, oricat de cameleon si inteligent, nu-ti poti croiun piedestal. Daca baza morala ti-ai sfärmat-o, inzadar temai trudesti. Sant mazare pe parete toate cuvantarile, toatearticolele si toate explicatiile. Nu te mai crede lumea. Te o-moara cu banuiala. Poti sa ai o verva stralucitoare in tot cespui, poti sa fii un splendid sofist, poti sa vii in palma cu ade-varul neted, lumea are sa te asculte si are sa dee din umeri

sA-ti

222

Ce pdcat ca nu-i om de omenie L..Astlel e si cu rostul unui ziar la noi. Ca sa poata stra-

bate si sd implineasca o trebuintä sociala, ziarul trebuie saporneasca din indrumarea unor oameni, cari nu numai prinfondul lor intelectual, ci si prin greutatea lor morala santchemati sa fie luminatorii maselor. E atat de mare la noiimportanta presei, acum cand toate institutiile ni-se sapA, si-sant atat de exceptionale problemele pe cari trebuie sA le.atingA, Mat un ziar nu poate primi intrupare decal din nistemulti frumoase, sprijinite de-o Malta conceptie morald.

AstAzi, cand existenta noastra poate fi sustinutd mai.mult prin cinste si poate fi mai primejduita prin o interpre-tare elasticd a valorilor morale, astazi si lumea noastra ceretot mai mutt aceastd calitate tuturor cad vor s'o indrume,sau sd-i vorbeascA. In imprejurArile noastre exceptionale ga-zetaria nu e o meserie ca in alte parti, nici gazetarul unmestesugar, care lucreaza pentru bucAtura de pane. Aid evorba de lupta pe viata, pe moarte a unui popor, caruia iilrebuesc povatuitori sa-i deschida drumuri de inaintare sisa-i arate mijloacele de aparare. E vorba de problema exis-tentei unui neam, pe care o pot apara numai oameni cuminti..,51 oameni cinstiti. Aceste sunt din cele mai elementare axiomecu cad e in curat societatea noastrA.

De-aceia, nu-i nici o primejdie, zicem noi. Sa facadomnii Slavici-Mangra-Brote gazeta la Budapesta. Pofteasca!Pot sA OA bani cat de multi, pot sa-si aducd altar si cativaovrei dela Bucuresti, abili si sprintenei, tot n'au sA strabata.Lumea are sa treaca pe langA dinsii, are sa le rAsfolascA dincand in and gazeta luxos tiparita si o sa-i parAseasca, asacum parasesti o pravalie de nume prost, in a carei vitrinA teuiti in heath, dar de unde nu cumperi marfa. Certificatulmoral al conducAtorilor acestei gazete e atat de slab, incatcetitorii n'au sa le acorde nici un credit. Sau se mai pot gAsinaivi, cari sA-i creadA pe cuvant pe unii oameni, cari pestenoapte devin propagatorii unui curent politic pe care 1-au de-testat si batjocorit zeci de ani ?... Mai poate asculta cinevade povetele d-lui Brote bundoarA, care vorbeste astAzi cu

223

severitatea unui Caton de ,,duplicitatea" noastrA si care maialdltdieri trimitea articole pline de foc sacru Tribunei", invreme ce in ungherul unei cafenele din Budapesta ii pecet-luia legAmântul cu nenorocitul vicar al Ordzii ? Astea sântsarlatanii prea mari, si prea grosolan aranjate ca sä se poatAuita. De aceea e un sbucium zadarnic toatA afacerea asta cugazeta la Budapesta.

Redactorii ei Ii vor aranja probabil o seamd de polite,Ii vor orândui buatAria pentru iarnã, blagoslovind mila pA-rinteascA a guvernului, vor scrie articole mai putin certatecu sintaxa romAneascd, dar ca rezultat identice cu cele alerdposatului Gergely, care Inca pAnA mai dAundzi se rAzboiacu noi din Kolozsvár... Si va merge asa inainte povesteapdnA ce inteo zi Monitorul oficial va publica lista unui nouminister. Atunci va cadea baraca, usor si repede, ca oriceclAdire slabd in temelii..

Dar s'o spunem drept, mai este Ina un motiv care neface sA zimbim, and vine vorba de sortii de isbAndd aiacestei intreprinderi. Este, cum am zice, neputinta acestorconduatori. SA nu uitdm, cA avem in fata niste batrAni, caricAtrd apusul vietii inceara o aventurd. Cinstea e toiagul bd-trAnetelor, pe care dacd-1 sfarrni rAmdi olog. Sunt cam ologitoti pomenitii tristului triumvirat. Trebuie sA ne dAm seama,CA dacd pand astAzi aveau un rost Intre noi, se datorea pri-vilegiului firesc pe care e obiceiul sA-1 acorde societatea bA-trAnetelor onorabile... Dar astAzi, dupd-ce pAral lor cAruntsi-a pierdut semnificatia, astAzi ce mai vor pe arena ? Ne-putinciosi, incurcati, distrati de ce vor sA fie obiectul unuijalnic spectacol pe care ti-1 oferd toti intArziatii vietii, andand n'au intelepciunea de-a se feri din cale la vremea lor ?Trebuie judecati acesti oameni, cu mAsura justA si implaca-bird a prezentului. Vicarul Mangra sa fie conducAtor politic,IndrumAtor cu condeiul si inauguratorul unui nou curent?Dar pentru asta se cere minte deschisA, vigoare si patimA,nervi ordonati si-un perfect echilibru al facultAtilor. latd oserie de insusiri cari lipsesc acestui candidat de mosneag,care, dupd cum ne spun cei din jurul lui, prezintA ingriji-

224

toare semne de slabiciune senila, destul de timpurii de altfel.Cat despre condeiul parintelui Mangra nu putem vorbi, fiindcad-sa si in zilele de marire s'a servit prea putin de acest in-strument. D. Brote va ramanea ceeace a fost in totdeauna :un compilator re ce, un tolerabil sofist, un bun impartitor decifre, care isi va pastra Inca abilitätile acelei inteligente spe-culative care I-a caracterizat, dar, lipsit de o intelegere supe-rioard, de avantul si de generozitatea firilor distinse, nu vaputea nici odata sa aiba un rol de conducator.

Cat despre domnul Slavici, care ar fi menit sa fie di-rectorul acestui organ, ce sd spunem ? E atat de tulburatorsa-ti arunci pietatea si sa stai in fata unui scriitor batranin astfel de mornente, cand nu mai are nici un drept la tre-cutul lui. Despartit de acest trecut si judecat sub raportulcelor ce ne da astazi, negresit ca avem de-a face cu un pu-blicist mediocru, lipsit de vla a si de relief. S'a dus Slavicide odinioara, mesterul dela Sibiiu. Cel care vine la Pesta eun altul, un biet batran slabit de rnizeriile vietii.

Ca o corabie care a plecat la drum, incarcata de bo-gatii si sfarmata de furia valurilor, in vreme ce se scufundaisi trimite la rnal o scandura razleata... Ce rnai poate biatascandura, decat sa ne povesteasca de zilele unei glorii apuse sicel mult sa ne aduca aminte de vesnica desertaciune ?... Ce maivrea domnul Slavici in fruntea unei gazete la Budapesta ?...

SA' ve deci sarmanii nostri drumeti intarziati. li asteptamin liniste si-o sa-i privim in fata ca pe niste bieti invalizi,cari cu spada ruginita si cu bratul neputincios vor sa sepatrunda din nou de fiorul razboiului. Vor fi niste adversariatat de putin primejdiosi si pentru dansii n'avem sa facemmare stricaciune de sägeti. Din toate sentimentele, cari ausa ne incerce in fata lor, cele mai dese au sa fie mila siamäraciunea, ca trebuie sa-i lovim. Si mai tarziu cand, ur-'nand randuielile sortii, se vor prabusi pe rand dintre noi,stingandu-li-se candela intfo licarire trista, noi vom fi aceiacari vom sta mai indurerati la groapa lor si ni se va strangeinima de durere, ca n'avem sa-i putem plange...

Fumega putregaiul.In coloanele ziarului Tribuna" s'a zugrdvit de multe ori

psihologia oamenilor, cari trecand din lagdrul luptelor noastrepolitice si-au fdcut culcus sub aripile ocrotitoare ale guver-nului. De cate ori am incercat sã schitdm conturele unuiasemenea suflet, totdeauna am spus clar si rAspicat: nu vamai bateti capul sà gdsici o justificare principiard pentrupurtArile acestui individ, ci puneti-i la cantar cinstea si asavorbiti. Era doar' un lucru elementar sã vezi, cd in toatdfrAmantarea noastrd politica' nu poate exista decat o singurdlinie de conduitd pentru ofice Roman cum se cade, care e evi-dentd Yard nici o trudd deosebitd si pe care trebuie s'o ur-mezi, dacd ti-e mintea intreagd i sufletul curat. Era tot atatde usor sã bagi de seamd, ea' toti câti ne pardsesc n'o facasta, fiinda principiile partidului nostru national le-ar jignicredintele lor politice, ci fiinda ei sant pur si simplu oamenifArd credinte, cari vor sa se cdpAtuiasca cu ofice pret.

Cu cat se inmultea cu o noud trecere numdrul acestorpotoliti ahtiati de pace, cari cu ramurd de maslin in man'dsi cu virtuti evanghelice pe buze incasau diurne si se into-leau in slujbe grase, noi totdeauna ii ardtam cu degetul siapelam la judecata deaproapelui : Uitd-te la acest om, cum-pAneste-i toate faptele, cerceteazd-i cinstea si ai sä vezi cAnu-i om de omenie. Si asa am lucrat totdeauna cu desgustsi cu Mena

Pe urma noastrd viata cu bagajul ei de fapte venea sine verifica spusele. 5i asa incetul s'a formulat o axiomd so-cialA la noi, care venea cam asa : Toti slabii cari vor sä trd-iascd pe usor si sä castige MIA vrednicie si fArd muncd si-tuatii, toti ne pdräsesc pe rand si trec in tabdra guvernului,unde nu existd altd norma de apreciere a meritelor unui om,deck tiradele lui patriotice. Aceastd indrumare de filotofiea vietii a pus la noi stApanire pe multe suflete maleabile sivedeam cum zi de zi ii face vant un nou cucerit, care cu

15

226

aiere de om cumintit devenea propagatorul moderatiunii"si ne vorbea de binefacerile päcii. Si asa zi de zi, azi unulmane altul...

Se intelege, ca aceastä stare de lucruri a provocat operturbatie morald in societatea noastrA. VAzAnd cum iisaltä norocul pe acesti cApatuiti, cari dintr'una au inceputsd innoate in bunatati, lumea noastrà a inceput sä fiestäpAnità de indoiald si din accentele ei de amArAciune sedesluseau pe alocurea urme de cinism. In cutare colt de ca-fenea vorbea cam asa preaonoratul din consistor, cand im-pArtea cAitile la masa de joc : Ori cum stai s'd socotesti,tot Burdia mai cuminte, tot Burdia mai destept. Burdia dinmacelar s'a fAcut consilier de curte si milionar. Maniu cu pu-ritanismul lui e advocat in Blaj si descurcA procese, cAndBurdia bea sampanie cu ministrul la Hungaria si azi mane-1vezi baron..."

Asa se face politica cu cumpAneald si cu vorbebune, nu cu chiote la gazetà si discursuri frumoase in par-lament. Da, da Burdia e destept..." urma inainte preaono-ratul, ale cArui vorbe trezeau simpatiile conmesenilor, carise uitau cu zimbete de ironie la tinärul din colt ingropat invravul de gazete : Asta n'are s'ajuna departe cu idealis-mul lui..." Asa prindea rddAcini cu incetul un spirit de utili-tarism ingust, propagat de indivizi LAM deosebite scrupulede ordin moral si intärit de atâtea exemple triste ale vietii.In toiul acestei främântAri, care sApa moralul public, multidin oamenii nostri apucau sd uite ea' numai cinstea po ate fibusola unei personalitati si se obisnuiau cu interpretAri totmai elastice ale onorabilitatii, fiinded vedeau cum curateniade moravuri nu-si poate gäsi rAsplata cuvenitd in impreju-rArile particulare ale vietii la noi. Acest spirit de indoialA,cu multe note de cinism, adevArate preludii ale unei destrd-marl sociale, a devenit din ce in ce mai pronuntat in timpuldin urmA si poate nu gresim dacA afirmAm, CA a avut unrol hotdritor in multe din infrângerile miscarii noastre elec-torale mai recente. Si-a vddit cu deosebire influenta neno-rocit'A in Banat, unde preoti si protopopi si alti fruntasi au

227

ajuns sd fie sustinkorii pe WA si propagatorii acestui curentdetestabil.

Ca in toate actiunile provocate de aventurieri färd scrupulemorale, a trebuit sä se rdzbune si aici cAlcarea cinstei. Sis'a rdzbunat destul de crud si chiar mai repede deck ne as-teptam. Procesul de putrefactie s'a inceput, putregaiul apornit sd fumege si mirosul lui desagreabil pdtrunde astdziintreagd atmosfera vietii publice.

Ironia sortii a voit, ca tocmai seful acestor sdltati denoroc, ipohimenul s5tul si rumen, care a deschis drumulunei garde intregi, tocmai Burdia sä se prabuseascd maiintdi. Ceiace s'a petrecut deunki in congregatia comitatuluiCaras-Severin, cdnd cu unanimitate s'a decis sd se puiesecvestru pentru un sfert de milion, bani perduti, pe averealui Burdia, e un lucru care e mai plin de inv5täminte, deckand cutare casier dela vre-o baud defraudeazd cdteva miide coroane si fuge in America, sau isi reteazd grumazii cubriciul. Aici e deruta unui om, care se rostogoleste delaindltimea unei situatii politice si sociale, unde s'a ridicat penedrept, din puterea unui nenorocit sistem de guvernämant,ce creiazd platformd de existentd si cdpätuiald numai sufle-telor purtate de p5cat. Burdia s'a tinut la suprafatd si a ajunsmai strasnic ca un vlaclica, tocmai in urma servilitdtii lui po-litice, care l'a fdcut sd calce in picioare toate indemnurileflresti ce se nasc in sufletul unui Roman cinstit. El s'a ri-dicat din treaptd pe scara de argint, tocmai fiinda a aruncattoate indatoririle ce le-avea fata de neamul lui si a ajuns ounealtd oarbd in mdna dusmanului. Cdnd isi rupe gâtul acestom si trufia lui cade in noroi se frânge un simbol al rata-cirii si se sfarmä o incorporare tipicd a rdului. De-asupracelui cázut isi cdntà vesnicul imn de biruintd cinstea trium-fatoare.

Nu stim care va fi sMrsitul acestei prdbusiri. Nu stimdaca' se va mai putea repara printr'o petecire oficiald aceastacinste zdrentuitä. Nu stim nici dacd Ilustritatea Sa" vaajunge din nou la barda de macelar, care a fost instrumentul

15`

228

primordial al carierei sale vertiginoase, sau Inainte de scu-fundare se va mai svArcoli putin si-si va värsa amäräciuneain cerneald de tipar la gazeta Severinul" ? Cert este Ins&cA inceputul sfdrsitului s'a facut si cd pe arena vietii publicedela noi nu va mai apArea o figura de aventurier, care prinofice päsire si prin toate rosturile lui semana un duh otrA-vitor si o morald subredd.

InvAtatura acestui caz e tot povestea veche cu Intelep-ciunea bAtraneascA, care spune cd cinstea e cea mai fru-moasd podoabA. Ni-se da din nou prilejul sd vedem cdchiar si in aceastd tarA, mai curAnd sau mai tdrziu, se rAz-bund mArirea clAdita pe minciund sau pe vanzare de neam.AceastA Were e un prilej de reconfortare moralA pentruobstea noastrA, pe urma cAruia Seghestii ImpreunA cu achi-zitiile mai proaspete de derutati vor avea probabil mici sitrecAtoare accese de mustrare a constiintei. BArbatii nostricari cu sufletul povAtuit de idealism isi urmeazd drumulinainte cdstigA o satisfactie si superioritatea lor se ridicd strd-lucitoare de asupra acestui putregai fumegAnd.

Dela mAsuta cArtilor de joc, ori din coltul ascuns undeva faceti trebsoarele si vA farimati bruma de viatd sufle-teascd ingustA, dumneavoastrA atâtia onorati si preaonorati,n'ar strica sd cumpAniti aceastd tragedie vulgard si sd vdaduceti aminte cd in labirintul vietii singurA cinstea e me-nitA sd indrume cdrArile omenesti. SA cumpAniti patania llus-tritAtii Sale" si sd vA dati seama, cd la urma urmei tot maibine e sd fii om de omenie.

0 nouä moralá.Se schimba vremile, sau lumea se schimbd, in once

caz nu mai e vechea oranduiala a vietii la noi.Inchipuiti-va, in papicul Sibiiu, sub arcadele dela Im-

Vara tul Romanilor", o ceata de tineri n'au lasat pe parinteleMangra sa-5i soarba in tihna cafeaua de dupd masa. Ba maimult, nu numai de aceasta placere a fost privat politicianulneofit, ci in loc de desert a fost nevoit sd inghita o seamade insulte, grele de suportat 5i de stomacuri cat de putindelicate. In termini rapsodici tinerii universitari au caracteri-zat activitatea mai notta a amicului lui Tisza 5i a fost nevoiesa intervie personalul localului 5i politia, ca cel putin reve-reanda 5i camilafca vicarului Mangra sa fie scapate de in-convenientele unor radicale reparatii...

Aceasta s'a intamplat acum o sAptämana in IinistitulSibiiu, unde atmosfera de ordine 5i calm a bunilor no5triSasi 'Area ca domolise pana la nesimtire cele mai multesuflete romanesti.

Aici a trebuit s'o pateasca din nou vicarul Orazii. Maialaltaieri la Arad a avut o aventura la fel, acum la Sibiiu...Stai 5i te gandegi 5i trebuie sa zici, ca incep sa se schimbevremurile...

Doamne sfinte, pana daunazi cat se suporta de comodla noi o crima politica! Cat de ward era viata, cat de lip-sita de grill pentru tradatorul nostru. Un om care se vindea5i prin vanzarea lui sapa groapa neamului, care l'a scos lasuprafata, un ratacit care purta pe constiinta cel mai greudintre Vacate, un astfel de pacatos se strecura o viata intreagaprin randurile noastre intreg, sanatos, rumen, obraznic 5i cufruntea ridicata.

Zeci de mii it blastamau zilnic, numele lui ajungea unsimbol al desfriului 5i al ratacirii, gazetele ii pecetluiau frun-tea cu stigmatul rginei 5i acest individ o ducea frumu5e1inainte, pana murea de satul. Prin nici un semn nu se ma-

230

nifesta dispretul public, nu se gasea nimeni, care sa-i aruncein obraz infamia. Dimpotriva i-se presara drumul cu florileumilintei, era luat de brat, asezat in fruntea mesii, purtat pela icoane, omenit la vladica si incarcat de plocoane. Era,cum ai zice, mai mare dragul sa fii pore de cane la noi. Fe-rit de asperitätile vietii, cu capul gol si cu buzunarele pine,puteai pasi tot mai jos pe treptele necinstei, fall ca societa-tea sa te faca sa simti contravaloarea acestor pläceri casti-gate win pacat. Si in aceasta vreme, caul crima era raspla-tita cu plecaciune, cu toasturi si cu vin vechiu, cand hada-torul se toldnea pe pernele faetonului, care-i plimba scar-boasa trufie de parvenit, omul cinstit sta cu coatele razimatepe masa de scris, cu fruntea in palme, chinuit de gandurileunui trai nevoies, cu sufletul amarit si cu chifia neplatita,patrunzandu-se tot mai mult de convingerea, Ca in astfel devremuri, la un astfel de neam omenia e un martiriu...

Si baremi de ai fi simtit eke odata, ca" in inima unuiasemenea vandut mai exista macar urme din cari ai puteadeslusi rostul lui de odinioara. Este cate unul, pe care paca-tul lui l'a sältat sus si, din lihnit ce era, l'a intolit din prisoscu toate bunatatile. Ei bine, acest om a uitat tot si din mi-titel a devenit mandru si batos. Odinioara i-se ineca vorbain gat si behaia de umilit ce era, mai tarziu se facea gro-zav si te lua strasnic de sus. Avand la spate puterea statu-lui care-I ocrotea, tradatorul nostru sfida in dreapta si stanga,savarsea acte de o impertinenta tulburatoare si devenia in-suportabil prin accesele lui de grandomanie.

Sa te fereasca Dumnezeu, sa ai a face azi cu Se-ghescu imi spunea daundzi un fost profesor la un semi-nar. Mai acum cativa ani, cand il vedeam la Jagerhorn, curedingota roasa in coate, cum ma zarea isi tragea capul in-tre umeri, isi ldrgea obrazul inteun zimbet umil si indatori-tor de nespus si ma saluta cu un adanc compliment... MAintreba de sandtate si nu-i mai tacea gura... Azi, and des-chide usa si intra in dna, e gray, misca din cap cu racealasi e strasnic in poza lui de comisar ministerial... Sa-1 vezicum tuseste si cum sta de serios... Nu-ti spune cloud cuvinte

231

si sa nu crezi ca mai vorbeste altfel : numai ungureste...Cand ne-a adunat la conferinta a inceput asa ,,uraim".

Asa fac si altii si cu toate astea societatea noastraii tolera, le Indura loviturile de copita, suferea in tacere ti-rAniile lor felurite, contribuind prin aceasta la Injghebareaunei morale elastice, care clAdea tot mai putin pe principiuldemnitatii...

Negresit, cä o seamd de insusiri ale noastre justificauaceastA stare deplorabill Temperamentul de oameni potolitisi rAbdurii, cumplitele mizerii ale vietei, cari ne-au ingenun-chiat tot mai mult mandria, i reflexele acelei nenorociteumilinte istorice, care va urmAri Inca generatii cu mostenireaei trista, toate explica pand la un punct toleranta noastra fatade tradatori, care e in multe rAnduri sord cu lasitatea. Gan-diti-va cum alte neamuri stiu sa-si pedepseasca transfugii.

La Rusi sunt condamnati la moarte, la Bulgari ii pra-padeste Sandanski, la Japonezi Ii fac ei insisi harakiri. LaUnguri Inca se pedepseste aspru. Cel ce a rAsfoit foile isto-riei unguresti stie cat de ucizator era oprobriul public pentrutoti trAdatorii dupa patruzeci si opt si ca era de ajuns sAprimeasca o slujbd pe vremea absolutismului un scriitor depopularitatea lui Kuthy Lajos, ca sa nu mai existe si sa nu-imai primeascd maim nici cel din urind nemes cinstit. Nu maivorbim de draconismul pedepselor pentru crimele politice laItalieni pe vremea luptelor peutru unirea Italiei, and pum-nalul carbonarului ajungea panA in cutare infundAturd a Car-patilor, unde trädatorul facea pe slujbasul austriac. La noinu poate fi vorba de astfel de pedepse, cArora se irnpotri-veste intreaga psihologie a poporului nostru iertAtor siblajin.

Va trebui insa sA pedepsim i noi, caci o societate incare nu se simte necesitatea retorsiunei pentru nedreptatilecari o lovesc, nu poate sA tralascA. Pedeapsa noastrd fatA detradAtori trebue sd urmeze cat mai in grabA, ca sa putemsalva fondul etic al framantarilor noastre. De sigur, CA noinu vom propaga suprimarea, nici nu vom recomanda hange-rul bulgAresc, sau bomba lui Orsini, ca sA ne pedepsim cri-

232

minalii politici. Aceasta ar fi un lucru imoral si nepotrivit cuindrumarile civilizatiei de care avem sa ne impartasim. Dartrebuie sa gasim mijloacele prin cari societatea sa raspla-teased pacatul si prin aceasta sa statorniceasca un echilibrunormal in suflete. Aceste mijloace nu pot fi deck de ordinmoral.

Izolarea noastra de cei cangrenati e singura reteta po-trività. Sa-i scoatem dintre noi, sa-i exilam din societateanoastra si sa-i indepartam cum arunca marea la mal ruinelenetrebnice ale corabillor scufundate. Acum vre-o trei ani candcu guvernul lui Fejérvary, v'aduceti aminte cum au stiut sa-1primeascd cetätenii din Dobritin pe noul prefect. De ce amramanea totdeauna noi vecini cu slugarnicia si de ce am in-tinde mana noastra curata unui Burdea, care prin toti pasiilui calca interesele nationale? Si de ce am mai sta la masa,de ce am mai schimba trei vorbe, de ce ne-am mai atingepalaria, cand ne potrivim alaturi de un vandut?...

Se va zice ca asta duce la o inasprire a relatiilor dintreoameni. Se'ntelege CA duce, dar fail asta noi nu mai avemnici o busola moralä, care sa normeze faptele unui poporluptätor. Pentrucd, bine sa ne dam seama, aici nu e vorbade cloud grupari cu principii opuse, de cloud particle caripornesc din conceptii disparate, dar urmaresc aceias tintaaid nu se lupta cloud convingeri cari fac cloud tabere. Dacaar fi asa, atunci nu s'ar putea justifica ingradirea si izolareapropagate de noi. Aici e insa mai simplä si mai jalnica po-vestea. Aid e numai o tabard inchegata din toate elementelecafi vor sa lupte pentru existenta si apararea unui neam,aceasta tabara e deoparte si alaturi de ea sant o seama deaventurieri, fail principii si fara morala, cari urmaresc ca-patuiala lor. Cu un cuvant, aici e vorba de cloud soiuri deoameni: oameni cinstiti si oameni necinstiti. In aceastd lupta,noi nu putem avea alte mijloace de retorsiune.

Asa trebuie judecata, cred eu, pasirea tinerimeidin Arad la vremea ei si a tinerilor din Sibiiu ddunazi. Cas'au ivit tocmai in aceste cloud centre cele dintai atitudini denoud interpretare a indatoririlor noastre morale, asta se ex-

233

plied prin imprejurarea, Ca aici e si viata noastra culturala laun nivel mai inaintat si tinerimea crescuta sub indrumarileunui spirit national sanatos incepe sa-si puie in practica cre-dintele vietii. Ca aceste credinte s'au manifestat de astadatainteun mod violent si patimas? Dar ar fi trist de tot când sitinerimea s'ar lasa povatuita de acea cumintenie bolnava, decare ne-am saturat...

Aceste invataminte le tragem noi din pataniile parinte-lui Mangra, care castiga astfel o aureola de martir in fatapatronilor sal Domnia Sa, dupa cum vedem din ziarele un-guresti, pare a nu prea lua la inimd aceste intimplari. Unlucru insa poate invata, anume, Ca societatea noastra in evo-lutia ei nu mai favorizeaza in aceias masura ca in trecut pa-catele politice si cd ne apropiem de vremea and oamenicari si-au ingropat omenia se vor invarti mai putin comodprintre 'include noastre.

.*.=MI=1:=11.-

I nvätäm i nte.cu prilejul cazului Seghescu.

In adevAr si- a sustinut pand in cele mai mici amänuntestilul potrivit jalnica comedie a numirii lui $eghescu la uni-versitate. $i 1-a mentinut panA la sfArsit. E un colt de tipiaUngarie acest spectacol trist si e bine sA mai stäruim catevamomente si sä mai spunem cloud vorbe asupra lui, doar vor-bim de una din multele batjocuri, cari pun la antar paceaevanghelicd si rAhdarea indelungatà a unui popor.

Ce era de prevazut, s'a int'amplat. Toti oamenii nostri,pand si cei mai domoli, au rAmas consternati in fata acesteirusini. $i-au dat cu totii seama, cd din nou s'a aplicat o lo-viturd de picior demnitatii unui popor. S'a tras de pAr dinobscuritate o figurd absolut nuld ca valoare intelectualA, carepentru servicii meschine de transfug politic a primit rAsplatào catediA universitara. $i e atat de nepotrivitä aceasta ale-gere, eat de scandaloasä lipsa de pregAtire stiintifica a acestuiindivid! Ca si and ai fi luat de mana un servitor, care spal'asticlele in cutare farmacie din Salonta-mare, si 1-ai fi asezatla catedra de anatomic a facultatii de medicing... E perfectaceeas analogic, pentru ca in noua lui meserie $eghescu nustie carte mai multà. Deaceea aceastä batjocurd ne-a pus inmiscare toate fibrele unei mAndrii adormite si intreaga socie-tatea noasträ a fost rascolita de-un sentiment de puternicd siprofunda amaraciune.

Dar cu adevarat frumoasd a fost din acest prilej atitu-dinea tinerimii noastre universitare. Acesti bAieti ne-au dato dovadd, cg, desi aruncati in valurile unei vieti strAine deindemnurile lor, desi trecuti prin scoli cu menirea de-a cresteieniceri, totus si-au pAstrat sufletul curat si neatins de ger-menul boalei care-i imprejmue. $i-au pdstrat IndArAtnicia lorciobaneascd si bunul lor simt tAranesc, acolo in Budapestaale card sageti inveninate nu pot patrunde in aceste piepturi

235

pline de vigoare. Sunt sanatosi acei o suta de feciori, au inimasi pumn intreg, nu i-a cumintit nici vieata lor plina de mi-zerii, nici intelepciunea slabanoaga a atator sfatuitori prudenti._Ei au toata indrasneala varstei tineresti, au revolta nobila asufletelor curate si au in toga puterea ei furtunateca aceadeslantuire de patima care e tovarase ori carei nazuinti spreideal.

Acesti tineri cu purtarea lor ne-au inviorat si, in apatiaasta generala, and sufletele noastre, ca niste strune discor-date, nu mai tresar la nici o atingere, revolta lor ne-a inse-ninat. 5i, de ce n'am spune-o, ne-a fa-cut o adevarata bucurie..Atatia oameni necajiti, atatea fiinte crescute in scoala umi-lintii, atatia bieti nenorociti cari nu s'au impotrivit niciodatain vieata lor de restristi, si-au rumenit obrazul de emotiecand au cetit in ziare, ca o suta de baieti de-ai nostri, ininima tarii unguresti, au stiut sa-i spuie pe nume pacatosuluircare si-a batjocorit neamul. 5i am ascunde adevarul, dacan'am spuneo, Ca si paruiala lor cu garda ungureasca a tra-datorului ne-a inveselit. Da, fiindca si pumnul isi are in anu-mite situatii rostul lui foarte just si foarte laudabil si noi cuframantarile noastre vom fi poate de nenumarate ori avizatila acest mijloc de-a ne convinge deaproapele. Dar mai estesi un adevar de-un ordin superior, pe care il scoate la supra-fata tinuta acestor tineri. E adevärul foarte raspicat, ca ne-amsaturat pana in gat de blandetea ingereasca cu care am pri-mit toate loviturile dusmanului. Trebuie sa regeneram sufletulpoporului nostru, in care o istorie nespus de trista a picuratveacuri dearandul otrava umilintei, sa-i facem o educatie asentimentului de repulsiune in fata nedreptatii si sa nu nemai lauddm cu iubirea de pace si de ordine cari de atateaori acopar lasitatea omului supus. Astazi, dud toti yin curasboiu asupra noastra, dud fiecare notarasel se ratoieste infata taranilor nostri cat brazii, pe cari in draga voie ii injurade mama, astazi nu mai putem predica filozofia traditionalaa capului plecat.

Tinerii din Budapesta cu gestul lor de demnitate ne-audat o pretioasa indrumare. Ne-au si anuntat oarecum zorile

236

unor zile mai bune, and toleranta noastra va avea o limitä,-and pdcatele se vor pedepsi si mizerabilii nu se vor maplimba cu fruntea ridicatti printre randurile noastre. Numaiatunci, in aceastd perioadd de disciplind social& cand toatelaptele, si In bine si fn rdu, isi vor gasi rdsplata cuvenita,numai atunci se va purifica atmosfera vietii noastre publicesi se va statornici un echilibru moral fn societatea noastra.Atunci seghestii isi vor inghiti fn stomac infamia, dandu-sibine seama cd, scoasd la iveald, ar avea sd facd cunostintamijloacelor de convingere pe cari le-au indicat tinerii dinPesta.

Cat despre *eghescu, licheaua si-a ajuns scopul: areleafd mai bund cu cateva mii de coroane, poate merge varala bai sd-si plimbe fericitoarea prostie, poate sa ia trenulclasa intii, sd-si cumpere umbreld noud si altele. Dar un lu--cru e cert: orice cuvant va esi din acest cap de slugd dom-nita, orice indemn va porni de dupd fruntea lui Ingustd vardmanea mazdre pe pdrete. Nu-1 va asculta nimeni si o vaduce asa inainte strivit de dispretul nostru, pand cand proniaplictisitd de orgiile stupiditdtii omenesti, se va milostivi sddeclare din nou vacanta acestei catedre, care inainte de a fiocupatd de un urmas, va trebui radical desinfectatd de mi-crobii parvenitismului scarbos...

De tinerii nostri n'am nici o teamd, ei nu vor fi intro-dusi in subtilitatea sufixelor si in capriciile filologiei, daracesti baieti au inimä curatd si au pumn sdnAtos, cloud Ca-Mali cu mult mai importante pentru izbanda noastrd demane.

*

$i acum s'ar putea incheia aceste reflectii, dacd numi-ar rasari din umbra figura de biruit a domnului Alexici.CatA ironie e In capriciile sortii. Bunul Telegraf" din Sibiiupublica ddundzi stirea, a la prelegerea sa de deschidere a-cursului d. Alexici a indemnat tinerimea sd-si itibeasca limba,legea si neamul...

Ce frumoase si edifiatoare InvatAturi morale, stimateklomnule profesor! Desi cam intarziate, dupd un lung inter-

237

mezzo de accente cu totul strgine, vin sd batä la poartanoasträ. Le ascultám cu jale, ne intoarcem ochii spre trecut,miscdm dumeriti din cap, ne aducem aminte Ca' tocmai acumun an, cam pe vremea asta, cand ràzvrAtitul urias dela nordBjörnson ne lua apärarea, dta i-ai scris scrisoare in gazetaOvreilor din Pesta, in care ditirambii dtale zugrdveau situatiasplendidd a bietului nostru popor si-i d'adeau certificat debund purtare contelui Apponyi la congresul de pace.

Azi e muribund marele cantaret al fiordurilor si dum-neata esti infrant, esti cumintit si ne vorbesti de iubire de_neam. De ar auzi aceastä hista palinodie ar zâmbi nebirui-tul leu si, cine stie, ar scrie poate cloud rânduri despre cu-noscuta tragedie umild a MmAilor stoarse...

-111=M-

Indemnuri noui.Valurile de nemultumire impotriva gazetei rusinoase

klela Pesta iau proportii tot mai mari. Din toate colturile tAriise ridica glasuri de protestare din ce in ce mai accentuate,cafi vestejesc aceste tiparuri anarhice cu o Ode aproape ne-obisnuitd in opinia noastrA publicA. Ca o fiinta cAzutd, pecare o imping toti si-o imbrâncesc la toate colturile de uliti,.asa a ajuns astAzi fostul organ al partidului national, la carea pus piciorul in prag si s'a facut stdpAn un om fAr'd scru-pule. Dela Sibiiu, dela Viena, Pesta si din toate pArtile sepublica scrisori categorice strivind pe acest intrus, care deluni de zile se svArcoleste si nu vrea sä moarA, cu toate cAoameni cu rosturi si mai ales fortele intelectuale ale genera-tiei mai noui se trudesc sä-i suprime existenta catilinara.

E bine insä, ca tocmai acum in toiul rdsboiului s'd selAmuresa putin situatia i sA se lumineze adevAratele motiveale acestei campanii. Ar fi anume o mare gresald sd secreadà, Ca toed miscarea asta, toatà frAmântarea plind deiiobflä indignare a atâtor oameni, are de supremä tintà des-fiintarea unui individ, nimicirea lui. Nu! Acest domn BirAuteste o figurd prea neinsemnatà si prea microscopicd in ceatamärunta de infuzorii cari tulburd apa la noi, ca singurA per-soana dumnealui, oricAt ar fi de rânzos si de abil in tertipuri,sã provoce astfel de deslantuiri elementare de am'arkiune.Ar fi o gresealä sd se creadA, cã toata lumea asta nu si-arda seama, cA nu trebuie sä apuci prastia, ca sä omori plos-nite si cA prin fAcere se pot inmormânta mai usor astfel de-tipuri inofensive.

Altceva e insA la mijloc, ce stArneste acest curent denemultumire crescAnda. E o tendinta mai proaspAtä, un in-demn nou in societatea noastrA, din care pornesc aceste ac-cente de räsvrAtire. Este tendinta de a se suprima nechematiidin vieata publicä, e un fel de crepuscul al nulitatilor, e na-

239

zuinta de a se introna cinstea si talentul in locul abilitAtilorspeculative. AceastA pornire de regenerare a societAtii noastree fost simtitd totdeauna de cdteva suflete mai alese si, prinpAsirea pe arena a unei generatii noui, iese acum la ivealdsi cere cuvAnt. CA s'a inceput miscarea tocmai prin strivireaaventurierului dela gazeta partidului, asta insemneazd cd tipule exponentul unei tagme, care trebuie sacrificatd, cd e o in-corporare mai recentd si mai brutald a acestei cohorte, caremisund in jur de noi si de care sântem sAtui pAnA in gAt.Deaceea miscarea odatd inceputä, ea va dura mai departe sise va intäri tot mai mult, indiferent dacd BirAut se va cu-funda din nou in obscuritate, sau va mai scrie cu tiparul.Pe noi ne intereseazd pluralul acestui tip ignobil si precumrAsboiul de treizeci de ani abia a inceput cAnd trei consiliericomunali au fost aruncati pe ferestre din palatul municipal alcetAtii Praga, astfel si aid abia se anuntd acum o epoch' dereforme, cari sAnt dorite de-o pAturA mai nouA, ce- a pAsitastAzi pe arena cu un nou ideal de vieatd si de muncd.

Crepusculul nulitAtilor, amutirea larmuitorilor cari nici-odatd n'au avut ceva de spus, vremea de premenire si curd-tire, cum n'ar fi doritd si asteptatA venirea acestei impA-rAtii? Cum sd nu ne fi sAturat de multimea birdutilor,cari ni-au nApAdit, de atAtia capatuiti pe usor, cari se umflAsi fac pe grozavii, de seriosii si linistitii cari cu fata gravdsi cu glas de clopot in mijlocul unei taceri respectuoase spunplatitudini pe la adunArile noastre? Cum sd nu ni-se ceardsufletul dupd o atmosferd mai curata. si mai intelectualA, cle-at aceia care plane azA in jurul vostru, figuri sterse si goale,cari vA ahtiati in cuvAntAri dupd Mucius Scaevola, in vremece vindeti la mezat cojocul tAranului ofi infundati in buzu-narul Mil fund al unei reverenzi de matasd pretul afacerilorsimoniace? Cum sd nu ne dorim indrumAri mai luminoase,pornite din focul curat al altruismului si din culmile de gan-dire ale unor minti frumoase, deck acele sfaturi pe cari ni-ledd cutare batrAn cinic, a cArui evanghelie e numai banul, alcArui ideal politic e Burdea si pentru care Eminescu n'a fostdeck un smintit cu pdrul lung, care ofta la lund si cand il

240

apucau pandoliile facea poezii de incurca capul la nevesteleoamenilor cum se cade ?

Da, se simte in vazduh un suflu nou de sanatate, undor vag dupa o lume schimbata, o fierbere din cele cariprevestesc caderea idolilor falsi si sfarimarea altarelor inve-chite. E un fel de revoltd impotriva ingustimei de inimd side spirit aceastd miscare, din care cu incetul se va desfacetot mai mult tendinta spre regenerarea morala si spre inte-lectualizarea societatii noastre. Se va introduce o notd deseveritate in judecarea valorilor la noi, se vor scormoni pa-cate, mai mult sau mai putin latente, se vor trage la o parteperdelele ipocriziei si cinismului oficial, dupd cari azi adeseclocotesc gramezi de uraciuni si se va statori morala noud aabnegatiei si a jertfei de sine, fard de care poporul nostruluptator nu-si poate implini nazuintele lui firesti. In acestavant spre idealism, la ale carui inaltimi nu se pot ridicadecal sufletele generoase, vor cadea si vor fi sacrificati gau-nosii, cari azi se mai pot sustine la suprafata, desi de multeori e putred si trozneste sub ei pedestalul and ne vorbesc.Urmarea va fi o purificare si o primenire, din call spiritulpublic va esi otelit si pe urma careia crucea lui Christos vastraluci curatd in biserica noastra, iar in politica* si in socie-tate seghestii de toate nuantele vor fi desfiintati.

Tot astfel si exigentele intelectuale ale societatii noastrese vor largi si-si vor croi cu vremea o mated noul Va tre-bui sa se introducd un spirit nou de cercetare si disciplindstiintifica in locul diletantismului ieftin care ne-a inundat siin locul paginelor sforaitoare de lowacitate pretentioasà, cucare incepe sd ne obisnuiasca in timpul din urmd educatiamaghiaro-semità. Ne trebuie o atmosferd intelectuald in caremunca si talentul sa creieze platforma de existentd pentru.fruntasii nostri, o situatie schimbata, and analfabetii tac siascultä, iar bunii cetateni cari n'au cetit deck patru carti inviata se trag frumusel la o parte, de cate ofi vine vorba dea fixa marile probleme ale neamului.

Va trebui sa dispard odata tipul polihistorului malaet,aceastä figura desagreabild a tuturor societatilor improvizate,

241

al carei eclectism fad si sententios ne-a plictisit, de aseme-nea vor trebui redusi la adevarata valoare panglicarii pre-tentiosi si grandilocventi, cari bat toba cea mare la toateportile, mascand prin sgomot si indräzneala saracia mintii.Va trebui sd se mai rareasca aceastd ceatä care prea ne-acoplesit pe toate cardrile, ca sa poata fi asezati oamenii lalocul lor, sä se faca selectia cuventta si sa se croiasca cuincetul o ierarhie a valorilor intelectuale. Astfel schimbandu-se lucrurile, societatea noasträ va apuca pe calea progresu-lui si va urma drumul spre lumina deschis de minti cerceta-toare cari se trudesc in umbra si de talente creatoare carisingure sunt chemate sa arate caile de inaintare ale unui popor.

Numai in acest chip, scuturandu-ne de balastul moralcare astazi ne opreste cuvantul si trecuti printr'o primenireintelectuala, vom putea sa incepem lupta adevarata, cu multmai indräzneata si mai indaratnica, pentru apararea noastränationalä.

A ceste indemnuri noi de munca si purificare trebuesecautate in miscarea ce s'a pornit acum si nici deck silintade a se necinsti barbile albe, sau de a se suprima existentacutarui negustoras dintr'un suburbiu al Budapestei, care sicu mai putind prohodire ar putea fi petrecut la groapa ce in-sus si-a deschis de mult.

-1===-.

16

Povestea unei case.Stiti cum vine povestea mängstirei dela Arge5... Mes-

teri iscusiti au pornit s'o zideasc5, s'o ridice l5ca5 de inchi-nate 5i laudd lui Dumnezeu. Dar un duh rdu ii du5mAnea 5ile strica norocul. $i nu era nici un spor la lucru, caci ce lu-crau ziva se prabusea noaptea si se fAcea una cu pAmAntul.$1 n'a fost nici un chip sa se ridice zidurile, 0115 ce me5teru1Manole nu si-a zidit In piatrd ce-a avut mai scump pe lume,frumoasa nevastA... A5a s'a ridicat laca5u1, dar cAnd a fostisprAvit, s'a prapadit 5i me5teru1, särmanul me5ter Manole.

Povestea asta cu intelepciunea ei tragicd imi vine acumin minte, and sfam in fata sArbAtorii de inaugurare a caseice 51-a zidit ziarul Tribuna" din Arad. $i ma gAndesc, fArdsd vreau, la soartea ziaristicei noastre de aici, la toatd trudaasta de zeci de ani, la alergarea chinuitd a atAtor condeie...CALA inrudire cu tragedia bietului me5ter din povestea noastra!Au trecut decenii de osteneald, pAnd ce un organ de fruntea putut sA-si !unripe un ad5post destul de modest. In adevAr,aici s'a isbAndit povestea. CAci ce vreti, unde se poate gAsiun duh mai potrivnic care s5 sfarme toate nazuintele spre osoartd mai bun5, decAt aid la noi? Tot ce muncea vreme In-delungatd o ceatA Intreagd de oameni, toed truda lor, toatdagoniseala lor umild se prAbusea Mtn) clipd. 5i, ca in poveste,abia era de-o schioapa zidul frumosului 15cas, o uruiturAsun' 5i se surpau temeliile, iar duhul r5u 15i plimba rAnjetulbiruitor deasupra ruinelor. Cetiti cronica pedepselor de bani5i temnitd, acest ravas de jale 5i ru5ine in care e scrisd tra-gedia ziaristicei romdne5ti din Ungaria. De cdteori s'au prd-busit, nu-i a5a ? de cAteori s'au facut praf toate silin-tele de a o duce cu un pas mai departe. LuptAnd cu greufatimateriale, sfidAnd lipsurile cele mai elementare ale vietii, s'austrAns alAturi oameni dornici de lumina 51 cu o inddr5tnicieminunata au lucrat inainte. 0 rnuncd lentd de regenerare su-fleteascd s'a sAvAr5it prin ace5ti zileri harnici. Cat n'au os-

243

tenit ei? Au scris articole de ziar, au ragusit la adunari po-porale, au facut societati pe seama poporului si de cateorinu sa deschis si punga lor subtirica pentru ajutorul dea-proapelui. Toate in jur de ei s'au ridicat si si-au largit Inca-perile, numai casuta lor a ramas cea veche si saraca. Sicum s'ar fi putut altfel, cand toga biata lor agonisinta oradea intr'o clipa procurorul, acest duh Tau al vremii mainoua?

$i asa se duce mai departe asemanarea cu balada ba-traneasca. Asa cum a ajuns 'Ana in zilele noastre, cu des-voltarea ei modesta i cu gresurile ci adeseori jignitoare,asa cum e astazi gazetaria asta a cerut nespuse sacrificii.Cata sinatate, cati nervi si cat sbucium sufletesc n'au inghi-tit aceste tiparuri ! De ar putea vorbi caramizile din palatulTribunei" dela Arad, ar avea ce spune ! Cati ani de viata,cate existente päräginite nu s'au cerut pentru ridicarea aces-tor ziduri? N'ai sa te gandesti mult si poti arunca in pripape hartie destule nume S'au zidit multe vieti, doar demo-nul zilelor noastre e mai lacom. Acolo e Augustini, razboi-nicul slovac infratit cu noi, acolo e Doleanu, visatorul poetcu ochi albastri si cu zambetul mortii pe buze, Mdgla.F, spi-ritualul bohem fulgerat de neastamparul vietii, Trif, muncito-rul infrant de povara, Balte$, acest erou fArã nume, ofticit deumezeala temnitelor si altii i altii... Si de ce n'amspune-o tot prin caramizile alea trebuie cautata i sand-tatea vánjoasa a neadormitului director de Oa deunazi,hamicul loan Russu-sSirianu.

Dupa atatea jertfe s'a ridicat in sfarsit frumoasa casa.De sigur, un sentiment de legitima mandrie trebue sa cu-prinda pe conducatorii de astazi ai ziarului Tribuna". Darnu numai pe ei, ci pe fiecare Roman. Cad ce insemneazdnoua casa dela Arad ? Insemneaza, ca in ciuda tuturor per-secutillor si volniciilor ce a suferit presa noastra, totus a iz-butit sd se smulga din greutatile inceputului si e pe caleade a se atasa la progresul unei evolutii moderne.

Insemneaza cA avem un public cititor care sprijinestedin toate puterile nazuintele de a-i da o presa bunä.

16'

244

E deci o sArbatoare pentru toti cititorii si cArturariinoWi inaugurarea acestei case i noi ne alAturdm din toatäinima la frumosul praznic. Strângem cu bucurie maim con-fratilor dela Arad i dorim ca din aceastä biruinta sa cdstigenoui forte pentru o grea luptd zilnicg. Din hdrnicia i nume-roasele jertfe ce depun in serviciul ziarului, ne indreptAtescsd credem cd i in incdperile largi de astäzi se va sA14luivechea dragoste de neam i spiritul de sacrificiu care a lu-minat decenii intregi in odditele inguste de odinioarg.

In aceasta credintà le dorim izbâtidd i le trimitem im-bArbätärile noastre frAteti.

Mora la celor mid.Intr'un numär al ziarului Tribuna" am cetit o notd pri-

zAritd la coada gazetei, pitulatd printre stirile zilei. Multidintre cetitori, poate, nici nu s'au oprit asupra celor catevaranduri märunte, pe mine insA, märturisesc, m'au pus pegAnduri si mi-au trezit un sir intreg de reflectii, cari se cerpe hartie. Notita era un fel de scrisoare a unui preot dintr'iinsat romAnesc, aruncat in fundul sAcuimei, in care pArinteleMuicA, asa se numeste autorul, se apAra in termini la-pidari de acuza trAdArii de neam, ce i-s'a aruncat din pricinA,cd si-a iscalit numele, in calitate de vice-presedinte, pe in-vitarea la petrecere ungureascA din satul lui. In apArarea sa,pärintele isi accentuiazd cu multd hotdrire dragostea de neamsi spune, cd a asistat la aceastd petrecanie, ce s'a dat in fa-vorul bisericii romano-catolice din comunä, mânat de dorulbunei intelegeri intre cetatenii romAni si sAcui ursiti sd Ira-iascd alAturi. Eu, cam asa urmeazd sfintia sa, cumult mai greu m'as fi putut retrage dela aceastd serbare,decAt Prea Sfintia Sa Episcopul Aradului dela praznicul des-välirii monumentului lui Kossuth, unde s'a dus, fArd a primieine stie ce pedeapsd asprä... MA rog, cam asa vine in-cheierea, care sd fie pricina, de greselile celor mari sunttrecute cu vederea si numai reverenzile noastre sArace depopi dela sate trebuie sA fie scuturate si la cea mai nein-semnatA poticnire.

Aceastd intrebare, pe care o lanseazd pArintele MuicAde acolo din tara sAcuilor, taie unde largi in mintea unui omcare gAndeste. Glasul acesta vine de jos, din regiunile undese vorbeste putin si nu se tipAreste aproape nimic. E un ac-cent smuls din imparatia largA a celor färä nume, un tel desAmanta rAtAcitA din credintele multor suflete, cari trudesc inumbra. Isi are deci insemnAtatea lui, fiindcd tradeazd menta-litatea unora din reprezentantii celei mai de cApetenie tagme,pe umerii cdreia se sprijineste toatd puterea inaintArii nea-

246

mului. Dar e important acest glas si fiindcd pune in discutieo problemd din cele mai fundamentale ale conceptiei morale,care indrumd frAmântarea noastrd politica : inrisurinta eticd afaptelor sdvdr$ite de frunta$1 asupra sufletului mullimei.

Ori si cum am judeca, sufletul masselor ne apare ca unbulgar de lut in mAna conducAtorilor, cari II plAmAdesc dupApriceperea lor. E prea firesc deci, ca morala curentA a mul-timei sd-si croiascd temeiurile si sd-si modifice valorile dupdpreceptele morale ale oamenilor, cari stint in fruntea trebilorobstesti. Stati acum si cercetati sub raportul acestei axiomesociale atAt de elementare, cam pe ce cArgri se poate indrumaastAzi morala publicA la noi?... SA nu ne gandim de astd-data la multele terene de pilduire, cari ni-se imbie cu priso-sintA, sd rAmAnem numai la principiul izoldrii noastre poli-lice §'i sociale de Unguri, care e privit de noi ca o dogmaa vietii publice si care a pricinuit si reglementarea preotuluinumit. SA cumpAnim in cloud vorbe, intru cat e respectatacest principiu de cei de sus, ca sa putem intelege in cechip se faureste judecata celor de jos.

Ca sA fim cAt se poate de expliciti si sa nu cAdem inmanevrAri teoretice de prisos, vom rämânea la exemplul adusde pArintele AluicA. La Arad se desvAleste monumentul luiKossuth, care e intruparea celei mai inversunate dusmAniiistorice intre doud neamuri: agitatorul plin de patimd cepredica desfiintarea noastrd politica. La aceastd tipicd sArbA-toare a maghiarismului diametral opus aspiratiilor romAnesti,episcopul nostru, caruia votul national i-a atArnat de at cru-cea arhiereascA, Isi prezintd omagiile cu adAncA reverintA.Cine poate spune, cd aceastd faptd e unicA in felul ei si cAnu se pot aduce zeci si zeci de exemple prin cafi fruntaside ai nostri nesocotesc amintita dogma a izolArii, care arerAdAcini atAt de puternice in spiritul public ?... Ori si carecetitor poate insira in pripd nenumArate cazuri.

$i acum, intreb, cu ce se pedepsesc la noi aceste ati-tudini vinovate, cafi influenteazd atAt de pAgubitor credintacelor mici?... SA fim sinceri: cu nimica toatA. AfarA de MI-guinea in surdinA a vre-unei gazete mai mult sau mai putin

247

,,autorizate", cine se mai impiedecA aici de asemeni pAlmuiriale bunului simt, sau de cAlcArile celor mai firesti indatoriripolitice ? Gine le mai infiereazA, afarA doar de cutare firth',care Inca nu s'a dat la brazdA si pe care sefii plini de auto-ritate il acuzA de anarhism?" lack de pildA, cine se maimirA la noi, cA Seghescu de cAte ori vine sA-si plimbe obrAz-nicia la Sibiiu si sA vorbeascA ungureste cu elevii din semi-nar, e totdeauna oaspe gAzduit la masa mitropolitului ; cinese mai revoltA cAnd domnul Goldis face plimbári in trAsurAcu acest grAsun alintat, care dupd insAsi mArturisirea sa, afost poreclit de cAtrA seful celebrei gazete a comitetului: unal doilea Gheorghe Lazar, regenerator al romAnismului" ?...Ori, ca sA increstAm si mai departe acest rAvas dureros,spuneft, vA rog, ce are sd pAtimeascA pArintele episcop Radu,care in tot anul da serate Ungurilor si chiar ovreicelor dinOrade, evitAnd in acelas limp orice serbare culturald romA-neascA ? Si unde s'a gäsit gazeta, care sA cricneascA cloudvorbe mAcar cAnd deunAzi Excelenta Sa Mitropolitul Mihalia tinut toast unguresc in srmAtatea impAratului, la o sfintirede bisericA romAneascA?... Unde sunt tunetele de revoltä,prin cari sä se striveascA aceste poticniri, cari proiecteazAlatAta umbrA in sufletul miilor de RomAni?... Nici o vorbA,nici o vorbA : iertare evanghelicA pe toatd linia si respec-tuoasd inchinAciune, domnilor conducAtori!...

Ian sA pofteascd insi pArintele MuicA de acolo din inimaSAcuimii, sA tragd o iscAliturA pe o hArtoagA ungureascA, orisd cante la clavir un ciardas cutare stndent din Viena, sAvedeti cum 11 potopim imediat la gazetA, cum il scuturArnde-i merg fulgii! De ce-am ascunde-o ? Spune cam adevArulpArintele cu pricina, cAnd isi face reflexiile asupra calitAtiireverenzilor... Cu cat e antereul mai sArac, cu atAta dammai tare ...

SA avem iertare, dar ni-se pare cam nepotrivitA aceastAretetd de purificare socialA, cam grea de suportat pentru mul-timea nevoiasA si cam comodA pentru bunii nostri fruntasi.Ofice om cuminte va recunoaste, cA si cea mai neinsemnatAapropiere de Unguri pe ofice teren deschide o micA portitl

248

prin care se futeazd un duh strain in sufletul nostru ; oriceobservator al starilor dela noi va accentua totdeauna, ca nu-mai complecta izolare ne poate salva patriotismul nationalatat de primejduit. De aceea vom cuvanta la adunari si vomtipari la gazeta Iubiti preoti si invatatori si cinstiti gospo-dari ! Rdmaneti pe la vetrele voastre si va feriti de straini,ca de foc. Cantati, plangeti, iubiti, bucurati-va in limba voa-stra stramoseasca, daca vreti sa nu vi-se präpadeasca neamul !

Asa spunem noi, cu vreme si Vara vreme... Dar judecatiin deplina sinceritate, ce rezultat pot avea aceste duioasesfaturi paterne, cata vreme cutare orator de intruniri popularee tovaras de calabrias cu solgabirdul ungur, altul e insuratcu unguroaica, al treilea scoate din Tribuna" numar ungu-resc in cinstea lui Tisza... Pana dainuiesc si mai departe ast-fel de exemple vii, cari supun poporul cu logica lor impla-cabilä, pana atunci sunt samanta cazutd pe piatra toate la-crirnile cu cari ne stropim toastele, toate invocarile lui Decebalsi toate frdzoaiele ticluite pe podobie crisniceasca in articolelede fond ale Romanuluui"...

Sà incepem deci, mult prea onoratilor sefi, izolarea desus in jos, sa ne dam seama, ca nu e un Neat mai mare,deck a indruma turma pe plaiurile unde nu calca pastorul sinu e o mai cumplitä greeald de pedagogie socialä, deck aproclama anume norme de judecata pe seama celor mici sia to'era desconsiderarea lor de catra cei Pentrucd,lipsit de puterea de pilduire, orice cod moral devine primej-dios si trezeste ipocrizie sau minciuna...

Iar sfintia ta, parinte Muica si altii cari treceti cu ochiipeste aceste randuri aruncate in fuga condeiului, urmati caleaadevarului si nu cautati prilejuri de justificare in pacatele maimarilor ! Ganditi-va, Ca adevkata multumire si-o gasesteomul cinstit in sine insusi si ca supremul tribunal, eare echemat sa ne judece, e constiinta noastra. Ascultati de ea siva paziti omenia!

marl...

In urma unei pierderi.Zile le trecute s'a stins un om a carui lipsa va fi Inca

multa vreme simtita in randurile noastre. In vesnica preme-nire de forte a unui popor ostasii cazuti se inlocuesc in pripa.Dar ramane totdeauna un manunchiu de conducatori cari nupot fi pierduti, fail ca prin pierderea lor sa nu sufere adancacest echilibru de forte. Acestia sunt alesii, sunt putinele per-sonalitati in cari se intrupa sufletul multimei si-a cdror fiintae un simbol al nazuintelor ce agitä miile de inimi cari batnestiute in umbra.

0 astfel de personalitate ne-a inchis pamantul zileletrecute. Si in saracia noasträ aceasta pierdere inseamnä ne-rnasurat de mult. Evolutia noastra culturald si politica dinultirnul timp scoate la suprafata putini oameni cu atributiilegitime de conducatori ai multimii. Societatea noastra prino prefacere culturald se niveleazd cu incetul, imprumutd perand din toate formele externe ale progresului, dar persona-litati distinse a caror mana de fier sd miste cu putere cum-pana vietii noastre ne dä rar. Zi de zi vedem, spre bucurianoastra, cum se incheaga si se instapanesc formele unei ci-vilizatii pe calea progresului. Avem cadrele unui tablou. Peici pe colo, se ivesc conturele nedeslusite din albul panzei,räsar pete de lumina si de umbra, cari asteapta mana mes-terd sä le dea vieata. Procesul de nivelare al societatiii ma-stre merge inainte. Ni se inmultesc oamenii trecuti prin scoli,oamenit cu diplome, oamenii cum se cade, oamenii la locullor. Scoala da vietii zi de zi un numar tot mai mare de pro-fesionisti muncitori si uneori harnici. Gastigam oameni detreabd cu oarecare pregatire profesionala, oameni cari isi im-plinesc slujba, cetesc carti si ziare, tin cuvantari la ocazii,impart povete si mici daruri aneori, dar ale caror nazuintese desfäsura in matca ingusta a micului lor interes. Pentruaceastd patura se cere conducatorul, al carui spirit treaz ostapaneste si o indruma. Un astfel de indrumator, care sta.-

250

panea cu toata puterea sufletele din jurul lui, am pierdut noiin raposatul Brediceanu. Caci Brediceanu era mai mult deckun deputat care spune frumoase discursuri in camera dinBudapesta, mai mult deck un advocat care induioseazacurtea cu jurati si apart pe bani putini necazul omului sarac.In Brediceanu noi am ingropat sufletul conducator al masselorpopulare dintr'un colt de tart Acest om märunt, cu neodihnaunei vii inteligente in ochii patrunzatori, era cea mai tipicaintrupare a banateanului nostru. Fire impulsiva de artist, in-zestrat cu atka exuberanta de vieata, acest om era rapit deavantul celui mai curat altruism. Cheltuia, cuvanta, se bol-navea pentru altii neostenitul advocat, care o vieata intreagasi-a schimbat meseria in apostolat. Astfel a ajuns sa se in-troducd Brediceanu in sufletul constiintei populare din Banatulcu care era concrescuta firea lui si astfel a ajuns sa fie privitde intreaga lumea romaneasca drept simbolul miscarii unuipopor intr'un colt de tail.

Pe acest om I-am ingropat zilele trecute si l-a petrecutla groapa cea mai adanc simtita jale a miilor de suflete in-durerate, cari au inteles cata dragoste curata de oameni, cataiubire de neam si ce avant de idealist s'a coborit in pamant.Prin aceastä nenorocire Banatul ne-a ramas lipsit de condu-catorul firesc si va trece Inca mult timp, pand vom aveaomul ce sa poata indeplini munca cu care ne obisnuiseBrediceanu.

Pentru noi e o chestiune de cinste nationala sä grijimlocul lui si in activitatea noastra parlamentara sä-1 inlocuimprintr'un factor care poate fi socotit demn urmas al lui. Deaceea se Indreapta privirile noastre in aceste clipe spre Ora-vita, unde venerabilul badea Gheorghe Pop din Bdsoli, pre-sedintele partidului nostru national, asteapta increderea ale-gatorilor. In acelas timp a trebuit sä resard se 'ntelegesi inevitabilii negustori cari vor sa sterpeleasca pe usor mos-tenirea. E celebrul Burcle, cea mai scarboasa ilustritate" atransfugilor nostri, din a anti capatueala s'a clocit visul deinärire al intreitului doctor Siegescu, care vine drept candidatal guvernului, cu steaguri si cu jandarmi.

251

NAdAjduim cA credinta In oamenii ce ne-au rAmas sipietatea MO' de cel dus dintre noi, vor fi in stare sä frAnavanitatea obraznicd a unui om rAtAcit precum si tendintelede cucerire ale celui mai temerar guvern de pe pAmânt.

La groapa lui Bunea.\fie* unui popor, in lupta lui pentru asigurarea exis-

tentei, este calauzita de indemnul unei nazuinti spre culme.Spre ajungerea unei culmi se framaInta in vecinica neodihndfortele pe cari le poate pune in miscare sufletul mare al unuineam. Aceste forte in desfasurarea lor istorica isi gasescintruparea in personalitatile distinse, cari sAnt menite a schimbafata vremilor si a duce cu un pas mai departe neamul lor inindemnul spre atingerea culmei. Aceste personalitati intru-peaza puterea misterioasa a geniului unui popor si prin muncalor se reprezintd vesnica schimbare la care e supusA socie-tatea. Ei sunt conducatorii, in a caror activitate se concreti-zeazd frdmantarea unei epoce : alesii" dupd cuvantul scrip-turii, eroii" cum li numeste filozoful. Intreaga evolutie isto-rica a unui neam nu se poate inchipui deck ca un rezultatal acestor personalitati, caci adevarate sunt cuvintele luiCarlyle: Istoria universald, istoria a tot ce a savirsit omulpe lumea aceasta, este in fond istoria oamenilor mari, cariau muncit aci". Si cum trupurile muntilor sunt inteo frateascainlantuire indelungata pand la cea mai inalta culme, astfel siin desvoltarea istorica a unui neam personalitatile, cari sesucced, din generatie in generatie, au o intima legatura or-ganica.

Desvoltarea culturald a poporului românesc Inca nu poatefi socotita deck ca un dar al personalitatilor, din a carormunca s'a infiripat. Si aceasta desrobire culturala a noastraisi are alesii, eroii ei. Din negura unei intunecimi de veacurine-au smuls ckeva personalitati, cdtiva carturari rasAriti dinpoporul acestui pamant batjocorit de umilinte. Inainte cu tinveac si jumatate s'a inceput munca de desrobire culturala.Primind invatatura Romei, cativa tineri cu sufletul de apostoli,in chillutele lor singuratice, razimati pe cktile batrAne si-auintors privirile spre acest neam chinuit si, impintenati de in-demnul demnitatii strivite, cAutand un razim, un cuvAnt de

253

mhdrie pentru sufletul lor apasat de umilinta, in indelungalor cercetare si-au descoperit : limba i istoria lor. Filologia

istoria lui Klain, Sincai, Maior au dat la iveala cele dintdiraze stralucitoare prin cari a luminat soarele culturii noastre..E au adus mdndrie in sufletele descurajate, au adus neamuluiromânesc constiinta de demnitate, care a inviorat pe cei apa-sati. Sub influenta lor carturarimea a inceput a se desfacedin negura veacurilor posomorite si prin ei, din mintile pri-menite, din sufletele regenerate a primit intrupare constiintanationala. Spre norocul nostru sirul acestor personalitatiexceptionale nu s'a incheiat cu prabusirea lor, ci s'a continuatmai departe.

Ca o incorporare a unui prisos de energie, adunat detruda ascunsa a veacurilor, s'a ivit o bogatie de figuri noua,cari au dus mai departe un curent de idei: Bärnut, PapiuIlarian, Cipariu, Barit, au fost slujitorii aceluias altar. Prinacesti barbati si-a purtat geniul neamului romdnesc din mâniin mdna faclia redesteptdrii nationale si culturale. Si in evo-lutia istorica a acestei pleiade de barbati va trebui sa fieasezat ca un continuator vrednic mortul nostru de astazirpururea viu prin alcatuirile mintii sale : Augustin Bunea.

Prin toata viata si activitatea lui, Augustin Bunea estecontinuatorul acestei traditii seculare a literelor românesti inArdeal. Prin originea lui, prin studiile ce le-a fäcut la Roma,prin spiritul de intima inrudire cu occidentul latin, prin nä-zuintele lui stiintifice, prin fondul de Malta moralitate si prinintreaga viata de om al bisericii, Augustin Bunea era con-tinuatorul acelei traditii seculare, care a fost creata de figurilemari ale trecutului nostru, si care, gasindu-si multa vreme unprielnic adapost in acest orasel modest, i-a imprumutat o-

glorie neperitoare. In acest raposat neamul nostru pldnge peun om de stiinta, pe istoriograful treaz, care cu toate mij-loacele unei educatii stiintifice la inaltimea vremii a sterspraful atdtor file colbuite ale trecutului nostru, si ne-a datopere, cari prin inalta lor valoare vor sta totdeauna alaturide munca celor mai distinsi cercetatori ai trecutului roma-nese.

si

254

Suf let de o sensibilitate de elita, minte deschisa pentrua aprecia toate trebuintele zilnice ale neamului, acest marebarbat nu era un om de stiinta, care se inchide in turnul deivoriu al problemelor sale, ci dimpotriva un spirit luminat,infratit cu realitatea vietii pe care putea s'o inteleaga. Ala-turi de cercetarile lui stiintifice, cari il framantau in singura-tatea rodnica a chiliei calugaresti, traiau si ganduri cari im-brätisau necesitätile mafi nationale si culturale ale neamu-lui. Raposatul a fost un factor hotaritor al vietei politice siculturale, un agitator cu sufletul de apostol, un luptator zil-nic in arena. $i va ramanea toteleauna vie amintirea acestuidignitar bisericesc care a fost intre cei dintai luptätori aiframbtarilor pentru conservarea existentei noastre nationale.

La toate adunarile, la toate prilejurile de munca seauzea glasul lui, care prin demnitatea omului de stiinta siindrazneala mandra a sufletului cinstit aducea cele mai bunepovete. Era un prilej de sarbatoare orice Aire a lui Augus-tin Bunea, care va ramanea si o vesnica podoaba a oratorieiTomânesti. lnzestrat cu bogate cunostinte, stapan desavarsital limbii romanesti, insusindu-si o temeinica educatie literara,temperament viu si plin de vigoarea sanatatii, Augustin Bu-nn, era oratorul festiv al tuturor praznicelor noastre si cu-vantul lui, care a amutit pe veci, era trambita fermecata carepropovaduia durerile si aspiratiile romanesti.

Pe langa atatea calitati ale unui suflet complex, rapo-satul a lost de o integritate morala cum rar pot scoate laiveala vremile de framantare grea ale unui popor apasat. $ica o icoana de reculegere si intarire morala a generatiilorviitoare va trebui sa fie infatisat totdeauna sufletul acestuinm, care o viata intreaga nu a avut nici o clipa de sovairein credintele lui, de care nu s'a putut apropia nici and is-pita maririlor deserte, care in aceste zile ale capatuielilor ief-tine s'a ridicat printre noi cu demnitatea si mândria lui, cao stand a fermitatii de caracter.

Pe acest om ni-1 smulge acum soarta, acum and aveammai mare lipsa de indrumarile si de pnterea lui. Privind injur de poi, simtim ca vom umplea cu greu golul acestei ca-

255

petenii cazute, care paraseste un neam in zilele de grea in-cercare, and si printre tineri si batrani se plimba, deopo-triva, viforul ispitelor. Acum ni-se duce neinfrantul luptatorca sa se implineasca 'Inca odata cuvantul intelepciunii luiSolomon: Lard dreptul murind va osandi pe necredin-ciosii cei vii si tineretile cele curand savarsite pe bâtranetilenedreptului cele de multi ani".

La acest praznic de adanca durere a unui neam intreg,Asociatiunea pentru cultura si literatura poporului roman"al card harnic si devo tat sprijinitor a lost, Inca isi cere par-tea ei, si prin rostul meu slab iti trimite, vrednic barbat alluptei noastre, prinosul ei de recunostinta.

SA' odihnesti ca dreptii, caci drepte au fost gandurile tale.

Un suflet frumos.Integer vitae scelerisque paras.

E o cornparatie veche si destul de obisnuità asemäna-rea sociefatii cu marea vesnic agitatä. Si e din cele mai su-gestive. Neodihna eterna e la temelia amândurora si cândfrämântarea pasnicä, and viforul turbat le sbuciumä deopo-tria Dar asemänarea se poate duce si mai departe ptind lamici amanunte. latä de pilda" suprafata cum iti la-mureste siaici si dincolo tainele din adâncime. Te uiti la undele pecari marea le scoate la suprafata si intelegi ce doarme insinul ei august. Stii daca" e pace, ori vine scirocco. Arunci oprivire asupra oamenilor pe cari i-a scos la iveald o anumitäepocä, si-ti dai seama de ce patimi s'a främântat societateadin vremea lor.

Iatd sbuciumarea noastrà de pildd. Dacd vrei sd lämu-resti nazuintele sufletesti ale unei perioade istorice, n'ai de-cat sd privesti in sufletul oamenilor pe cari vremea lor i-ascos la suprafatä. Din povestea lui Horia cetesti intreag5räzvrAtirea unui popor de iobagi chinuiti, din tragedia luilancu deslusesti visarea romantica a tineretului nostru delapatruzeci si opt, din cäderea lui Dragos Intelegi rätdcireaunor oarneni cari profesau credinte politice gresite si cari erafatal sd fie sacrificati. Si asa mai departe Oa in zilele noas-tre, cercetând in sufletul unor personalifati ai sa deslegi tal-nele vremii.

De sigur CA aceastA mAsurd se aplicA si la viata noas-trA de azi. N'ai deck sà-ti treci lb revistä fruntasii, ca s5 in-telegi turma cu toate pasurile ei. la de pildd un conducAtorde al nostru din cutare colt de tarA, cAntäreste-i calitatile sigresurile, ascultd-i bAtAile inimii si lámureste-i cArArile mintiisi ai fn fata ta un capitol de istorie contemporanä. Apro-pie-te de cutare preot sau avocat dintr'un ungher al Cara-sului, uitd-te in ochii lui, ascultä-i glumele, smulge-i cele cd-

257

teva norme de filosofie a vietii, si o sd-ti dai seama deboala care a cuprins un petec de pAmant. Si plimbandu-tiasa ochii peste suprafata intreaa ca un drumet ce popo-seste la malul mdrii, n'ai nici un cuvAnt de a te bucura decate iti ies inainte. Vitregia zilelor prin cari se strecoard deo vreme incoace neamul nostru taie brazde tot mai adAnciin sufletul mare al multimii. Cei din urma douAzeci si cincide ani de necurmate infrAngeri politice, aceastA perioaddde continua renuntare, incep a-si impregna pecetea lor.Se simte binisor cum putinii cari s'au ridicat deasupra ma-selor si-au faurit sufletul purtAnd semnul acestei epocetulburi. Simti tot mai mult mostenirea tristd a acestor zilefail noroc. Vezi cum oboseala isi intinde mrejile deasupralagdrului de luptAtori, cum se incetateneste din ce in ce spi-ritul de tirg, cum se tocesc ca piste bani stersi valorile mo-rale. Tipul curent al cArturarului nostru, cu care te intAlnestizilnic, a imprumutat o multime de note streine. Ad *Oat la oculturA indusmAnita cu indemnurile lui firesti, desorientat inproblemele mari ale neamului salt, cu groazd de ziva de azisi descurajat cand gAndeste la viitor, bietul nostru fruntas ede multe ori o figurd de plAns. Prin toate manifestatiile luise tese ca un fir rosu porunca vremii, aceastA lege implaca-bilA care supune deopotrivA pe cei multi. De aceea, cAndapare, el iti desteaptA o nemdsuratd jale, nu pentru povestealui umild de cAlAtor fArA noroc, ci pentru tragedia mare acelor fArd numAr din mijlocul cdrora dAnsul, ca o solie, s'aridicat la suprafatd.

Tocmat fiinda e atAt de jalnicd icoana in cele maimulte randuri, ivirea unei personalitAti care se desface dincategoria celor multi e un prilej de adevAratd reculegere su-fleteascA. Un om ale cArui credinte n'au fost stirbite, caresi-a pAstrat seninAtatea si n'a primit nimic din influenta de-testabild a imprejurArilor schimbate, un astfel de om cu su-fletul lui e pentru noi astAzi ca o oazA 'Mtn) pustietate. Ivi-rea lui ne trezeste senzatii de o bucurie rarA, fiindcd ne in-tAreste in convingerea care incepe a slAbi, CA, cu toatA aspri-mea timpului, tot mai pot gäsi intrupare insusirile superioare

17

258

ale poporului nostru. *1 cu cat e cineva pe o mai inaltareaptA intelectuald reprezentantul acestor putini, cu atat emai puternicA influenta lui binefacAtoare.

0 astfel de personalitate distinsä e in viata noastrdculturalA domnul Andrei BArseanu, vrednicul profesor dinBrasov, care printr'un nou gest de nobleta ne smulge ad-miratia.

Un suflet frumos, iatà in cloud cuvinte icoana acestuibArbat vrednic. Ca om de stiinta intruneste calitatile deose-bite ale marilor cArturari ardeleni din trecut, cari prin pute-rea lor de muncd, prin stäruinta si temeinicia cercetarii, priniubirea de adevAr si prin netarmurita lor dragoste de neamau ajuns podoaba literelor românesti. Dar pe lânga acesteinsusiri oarecum traditionale, d. Andrei Barseanu prin talen-tul säu literar atasat la spiritul de progres al evolutieiculturale din Regat, si astfel face parte din pleiada putinilornostri alesi, in a cAror activitate se oglindeste visul frumosal unui neam: unitatea noasträ culturald. Ca factor activ almiscArii noastre culturale, d. BArseanu desfdsura de trei de-cenii o muncd neintreruptA. Incepând cu zeloasa a ctivitatede profesor si sfarsind cu neobositele straduinte din jurulAsociatiunii noastre, acest intelectual, pururi treaz pentrutoate nevoile unui neam, a purtat pe umeri o multime desarcini. N'a rAmas la indatoririle profesionale numai, nici nus'a inchis in linistea cercetärilor sale stiintifice unde nu pa-trunde glasul de durere al multimel nevoiase, ci, dimpotrivA,s'a frAmAntat zi de zi de toate necazurile noastre.

*i eine a avut norocul sA-1 vadd in fruntea adun5rilorAsociatiei in anii din urm5, sä-i asculte cuvintele din carevorbia un spirit luminat de savant occidental, o rninte cum-pAnità, care judecd nevoile unui popor, un talent superior defin analist care disecd cu ochii ageri o situatie, eine i-a auzitdiscursurile de deschidere a adunArii, cari in fraze rotunzitecu o severitate de artist inchid atAtea povete i dau cuvântunei rdspicate demnitdti nationale, cine i-a admirat cumpätulsi bunul simt cu care deslega cele mai dificile probleme,acela a rdmas fascinat de armonia distinsd a acestei fru-

s'a

259

moase figuri din viata noastrd culturalg. In viata particulard,acest bArbat de-o rard bunAtate si finite cunostinti e tot-deauna o aparitie care robeste prin verva deosebità de cau-seur spiritual, prin eleganta expresiei si prin delicateta depoet visAtor cu care stie sd citeascd si in cele mai ascunsecreturi ale sufletului omenesc. Si pe lângA astea pururea aldatoriei, de-o corectitudine rarA, Insufletit de toate, aduzitde optimismul curat al sufletelor bune, e cu adevdrat : integervitae scelerisque purus...

Trebue sa se spunA aceste cuvinte, cari nu sunt decatun ecou palid al unor sentiniente obstesti , trebuie sä se spunä,fiinda ar fi päcat a pierde o ocazie de a ne invedera recu-nostinta fatä de un asemenea fruntas al vietii noastre inte-lectuale. Dar trebuie sa se spud si fiindcd o noud faptä aacestui om superior le dA" o notA de actualitate. Suflet generos,d. Andrei BArseanu s'a crezut dator a se achita de datoriacAtre neam si prin o contributie materiald si astfel jerfesteu sumd considerabild din prisosul atAt de mAsurat al unuisalar de profesor pe seama asezdmântului de Inaintare cul-turalà, care e Asociatiunea" noastrh.

Sa fiu iertat de d. Barseanu, care a fãcut nenumArateacte de binefacere cu o discretie desdvarsità, sa fiu iertatdacd-i public cele ateva rAnduri adresate cu acest prilejpresedintelui Asociatiunei". Sunt curate ca o poezie si tra-deazd o nobleta cu cari ne intAlnim atAt de rar :

Iath-le :

Brasov, 4 Ian. V. 1910.Mult stimate Domnule Proedinte,

Imi iau libertatea a transpune prin filiala de aici abdncii Albina" la adresa Cassei Asociatiuneisuma de 2400coroane, drept rdspldtirea sumei ce am primit-o ca sti-pendia din partea Asocia/iunii prin anii 1878-81 pe timpulstudiilor mele universitare, cdt am fost ajutat, limp de treiani, cu cate 400 fl. anual.

S'ar cuveni sd 'ntorc ,,si interesele, dar acum nu suntIn stare. Tot ce pot face, este sd port .Fi mai departe In

17*

260

inima mea recunostinta fafd cu ins/dirt/a ce m'a ajutat infiner* mea si, intrucill md iartd modesta mea pozifie so-ciald, sd-i dau nand de ajutor la realizarea mdrefelor saleprobleme.

Primili, mult Stimate d-le Presedinte,incredinfarea ce-lui mai profund devotament.

Cu deosebitd stimdAndrein Iltirsean,

profesor.

Cetind aceste rAnduri simple si curate, orice comentariisi orice lauJA" sunt de prisos, fiindcd cu greu s'ar gäsi cu-vAntul care ar putea spune mai mult despre inalta cinste aunui om ca aceasta. scrisoare. Cat priveste interesele", poatefi linistit d. BArsan, a le-a intors insutit, si cA ar fi pe altecArAri astsazi neamul nostru daca tot cat s'a cheltuit pentruai sal, ar aduce astfel de roade.

Se vor gAsi intre cei multi inimi generoase cari sätresarä in fata acestui gest frumos? Cu deosebire pAturalargd a cArturdrimii noastre, leghionul fArd numAr al fostilorbursieri cafi par a-si fi uitat cu totul drumul pe care s'a croitbelsugul lor de astAzi; acesti oameni intoliti in pripA dinbanul public, vor intelege ei oare indemnul unui sufletdistins ?...

Gine stie ?... Profetiile cari se pot face astAzi la noi suntmai mult amare.

Drumul unui cuceritor: Aurel Vlaicu.Tocmai acum se implineste anul. Veniam in tren dela

Budapesta, in tovArgsia unui vechiu prieten. Era o zi camposomorAtd de Septemvrie si noi amândoi stam abAtuti inungherul vagonului. Pe suflet ni-se lAsase un vAl de tristetavagA si cum alerga acceleratul dealungul pustei unguresti,gonindu-ne inaintea ochilor icoanele unei lumi strAine, abiadin and in and mai schimbam cloud vorbe.

Aveam destule cuvinte sä nu ni-se pard viata trandafirie.Ne intorceam doar din capitala Ungariei, care cu palatele sistralucirea ei ne facea si mai jalnicA sArAcia de-acasä. Inminte fArimarn povestea uritd a acestor turnuri de bronz sine gandeam cat de multe cArAmizi din zidurile imense ne-arputea vorbi de mâna asprä si de serparul särmanilor taranidin infundaturile Ardealului. lar ca jalea sä ne fie deplinä,mai luasem parte si la o intrunire a comitetului national unde,ca de obicei, s'a trecut in revistd cohorta noasträ de patimi,ca legea lui Apponyi, proiectul de vot plural al lui Andrassy,precum micile si marile infamii ale oamenilor nostri sIabi, acdror sArnAnta o gAseam si atunci pe toate ardrile, desiomenia pArintelui Mangra ina nu fusese scoasä la mezat.

Nu era mirare deci, a veselia ne cam päräsise si an-durile ne erau cernite de amArAciune. Conversatia, care s'ainfiripat cu incetul, atingea coarde pesimiste si zugrAvea vii-torul bietului nostru popor in culori intunecate. Si in vremece monstrul sbura inainte si trupul lui isi scutura otelele in-tr'un ritm monoton, in atmosfera mocnitd a vagonului noidoi insiram tot mai multe crimpeie dintr'o epopee nespusde trista.

Si cu toate astea, reluà firul prietenul meu, dupdo tacere indelungatà, cu toatd indoiala, care ma chinuesteatAt de des, eu tot nu-mi pierd nädejdea. Noi suntem unneam trainic si avem in vine vlaga acumulatd de veacuri.Noi nu ne-am stors ina puterile, nu sAntem traiti, in sufle-

262

tele noastre dormiteazd intreagd forta adunatd din bAtrani.Toga' energia asta n'a avut cand se descArca si dacd ni- s'arda putinta s'o scoatem la iveald, ar uimi lumea. CA n'avempoieti si n'avem scriitori? Dar n'am avut hartie si n'am avutcondeiu! Am trait totdeauna inteo intuneci me inspdimantätoare.In ochii unui cioban de-al nostru din Poiana-Sibiiului licdrestede zece ori mai multd inteligentd, in miscdrile lui e mai multritm, in profilul lui neasdmdnat mai multd nobletd, decat ininfätisarea cutdrui säldmar dintr'un suburbia al Berlinului,care stie carte si ceteste zilnic stirile din ,,Lokal-Anzeiger".Dar trdim inteo beznd ne mai pomenitd si ne omoard saracia.Cate talente nu ni- se pärtinesc asa, ingradindu-si geniali-tatea in simplitatea primitivd a artei tdrdnesti. Dacd am aveao altd ocrotire, dacd nu s'ar urma de card toate guverneleindbusirea sistematica si criminald a poporului nostru, cu cateopere de arta n'ar fi mai bogatd omenirea ? Dar ce sd facemastdzi, cand toate sbucnirile de talent ni-le incdtuseazd acestitalhari ai evolutiei universale. Rdmanem asa in voia sortii siabia intamplarea dacd mai ridicd la suprafata un val de lu-mina. Iatd Cosbuc, numai intamplarea ni-l'a scos la iveald.Inchipueste-ti cd-i mureau pdrintii cand era de doisprezeceani si nu mai avea cine sa-i ducd de mancare cu desagii laNds'aud ! Ar fi astdzi un Oran descult in Harddu, ar canta instrand si ar coldcdri pe la munti, iar literatura noastrd ar filipsitd de cea mai luminoasd pagind ! Si gandeste-te, Cateminti nu se stingheresc asa in colibele tardnesti! Ce sd maizic de artd si literaturd, pe cari tot le mai alegi din folklor,ori din altita unei amdsi de tdrancd ! Dar in stiintd, in cam-pul larg al descoperirilor tehnice, unde lipsa de culturd taiearipile oricdrui avant ! Tdranul nostru e un spirit inventiv siate o drdcie de moriscd de pe Olt, inciocAlatd de cutareplugar, numai asa de capul lui, tradeazd o minune de ta-lent ...

Mi-aduc aminte, urtnd rizind tovardsul meu,la o expozitie din Sibiiu venise un sätean de prin jurul Po-rumbacului cu o spuzd de vartelniti, sucale, proiecte de pia,mon. Ma apropiu de el, era un om märuntel, uscativ, cu

26,3

ochii vii si neastamparati, in ei cu licarirea unei inteligentede veveritd. Bade, zic, de unde, pdcatele, vii cu mi-nunile astea? Pal, raspunde taranul, iaca le-amadus ad sá le vaza domnii! Gine le-a facut? Eu, cin'sa le faca? zice el and din umeri... Asa, adicd dta estimasar? Ba n'am fost de and sant! Un om pe aci incolo...

PM cum le-ai facut? Cine te-a invatat? Nime, dom-nule, eu le-am scornit asa, sara la vaträ, ca sd-mi aratcurajia...

51 cati Stephensoni, cati Edisoni nu-si ferecd astfelgeniul lor in surubariile unei vartelriti de morisca!

Uite, noi, continua el zambind, noi venim acumdela Pesta, unde am admirat pe Blériot. Ei, in vremea asta,inteun sat din jurul Orastiei, un Mat de Oran, student lapolitehnicul din Mfinchen, si-a facut un aeroplan sistem pro-priu i pluteste peste miristi...

Cum adicd, ii dä tarcoale peste turnul sasilor ?Da, da! Nu-i de glumä, imi replied in ton serios

tinarul advocat. II cunosc pe Vlaicu, asa-1 chiama. Are o su-medenie de inventii. Acum nu stiu, cum i-o fi reusit aero-planul, dar aud cä 1-a construit in miniaturd si e admirabil.Mi se spune, ca sboard cu usurinta... Dd-te jos la Orästie,si asa iti vine in drum...

Si prietenul meu m'a parasit in gran', ajungand trenulin oraselul Nici n'am mai avut vreme sa-i cer deslusirisa-1 intreb mai deaproape ce-i cu comedia asta? Era insädestul de hazlie i ma intriga toatd povestea cu aero-planul intr'un sat de land Ordstie...

Si cum ma frdmantam asa singur in trenul care fugeape rnalul Murasului, deodatd imi fulgera in minte o amintirede demult, dela universitate...

Stai... stai Eu Ii cunosc pe inventatorul ästa, peVlaicu!

Mi-au inviat in pripdUn vechiu coleg de scoalii,ani la gimnaziul din Sibiiu...contruise o turbina, de-a pus

conturele unei fete cunoscute.cam in urma mea cu vreo doiCum sa nu-1 stiu? Vlaicu care

in uimire pe profesorul de fizica

264

si au lucrat-o in fabrica lui Rieger... II vad ca acum, inalt,subtirel, oaches, cu ochii negri si scrutatori. Ne duceam lael acasä, ca la panorama. In chiliuta lui, unde sta la un croitor,avea un atelier de mäsarit si faurarie. Pe polite, ceasornicein toga märimea, chei, rotite, cleste si pe parete luminaelectrica furatä din conductul dela strada. Avea si soneriefacuta de el, era o comedie intreaga. L'am revazut launiversitate in Pesta, de unde a plecat dupa vreo cloud se-mestre. De cateori nu ne plirnbam pe malul Dunärii, amandoistapaniti de frigurile celor dintai visuri ale tineretii? Totdeaunaam simtit o simpatie pentru acest Mat cu privirea aprinsa,atintita departe, oarecum peste capetele noastre... Nu-i inte-legeam rostul tuturor povestilor, cand imi vorbia de magne-tism ori de cutare problemä de stereometrie... Eu, habarn'aveam de toate astea. Dar imi placea linistea lui, senind-tatea de vizionar cu care isi desfasura planurile...

Adesea iesiam impreuna din localul Societatii PetruMaior" si cum se aprindeau felinarele in jurul Dunarii, noine asezam pe niste trepte in fata undelor cari tremurau intr'ostralucire feerica si Vlaicu imi spunea ganditor: ,,De per-petuum mobile m'am läsat... Nu se poate ! E o prostie, m'amchinuit de ani de zile cu magnetii. Am fäcut o sumedenie deplanuri si proiecte... Nu merge... Sä stii ca m'apuc de o ma-sina de sburat". Tacea apoi si se uita departe, la luminilecari jucau inteo stralucire panda ca un card de licurici som-nurosi pe coastele muntelui Gelert. Dunarea isi ducea in li-niste maiestatica valurile eterne, deasupra se sbuciuma val-mäsagul de trecatori, urla rasboiul vietii si in Vavilonul detang si de care se agita furnicarul pestrit al patimilor ome-nesti, in vreme ce doi baietandri cu ochii in stele, doi copiisträini, rupti din Ardeal, stateau alaturi, cufundati in tacereavisului lor strälucitor, unul incurcand itele unui vers, celalaltrotitele unei masini de sburat...

M'au napadit amintiri de demult... Leganarea lor mi-aadus in suflet o moleseald dulce si parea ca simt plutind injurul meu miros de busuioc si tämaita, florile simple si curateale copilariei mele dela tail. Prin cate vami nu m'a trecut

265

cleatunci goana vietii! Imi räsunau in minte cuvintele dinOda lui Oratiu, cu intelepciunea lor resemnatä, cu care numd puteam impAca odinioard : Ekeu, fugaces labuntur anniPosthume, Posthume Z..

Se intelege, CA m'am dat jos la Ordstie.*

M'am invArtit de douAori pe sträzile acestui oras curäteldin valea Mur4ului, si m'am incredintat cA Vlaicu isi inte-meiase reputatia aici. M'a convins cel dintAi dintre cunoscuti,un domn bAtrAn, care m'a privit nespus de cornpätimitor, amiscat din cap, si mi-a aruncat ateva cAutAturi destul deciudate and a inteles ce vAnturi m'au adus pe la OrAstie...

Si zi cu aia de sburat ?... Credeam cd vii la Vlad,sd vA duceti la vreo adunare de popor, and colo (I- ta cumasina... I-auzi, lasA-1 la pustia de cum ii zice ? deaeroplan!... Te pomenesti cd-i cam tresArit bdiatul ista... In-chipuieste-ti, vine din tara nemteascA, unde era inteo fabricd-de automobile, lash' slujbA, era inginer, rogu-te lasAleafä, lasd tot si tAbAreste pe capul tat-so, un biet de plugardin Bintinti... Iacd-1 intr'o dimineata la usa portii c'un cufarde acareturi...

Da ce-i dragu' tatii, Aurel, ai venit sd ne mai vezi ?Am venit si nu mai plec, pan' nu dau gata o masind de

zburat L. Acum ce socotesti dumneata ?.. Cum zic, tare mi-eteamA... BagA de seamA, dumnevoasträ poiecii, am tot auzit L.

Si negAsind cuvinte potrivite sa'si spuie nedumeririle,unchiasul a zambit cu bunAtate, mi-a strans man si s'a de-pärtat bolborosind in barn probabil fragmente din parerilece auzise despre slujitorii lui Apollo...

In curAnd insd mi-a fost dat sd intAlnesc si apArAtorile-ai lui Vlaicu. 0 seamd de tineri advocati si functionari debana vorbeau cu o desAvArsitA admiratie de inventia lui. Imispuneau cum a construit un proiect in miniaturA care zboardde minune, cum a Halt din lemn de brad si din panza intregscheletul aparatului in mdrime naturald si au plutut cu totiide-asupra ampului din marginea orasului in aeroplanul, care,in lipsA de motor, era pus in miscare de doi cai. Imi povesteau

266

cA directorul liceului unguresc a rAmas Incantat si vazandu4in cateva randuri, 1-a tras la o parte pe Vlaicu si i-a propussd-1 clued la Pesta, ca-i pune totul la cale. Ma rugau Induiosatiand unul, and altul : Nu-II:Asa si pe asta sd ni-1 ia Ungurii,sa-i schimonoseasca numele si sa se fäleasch cu el... Vlaicu nuvrea sa'si deie aparatul altuia, el zice ea 1-a facut pentruarmata romansa... Da n'are pe nimeni. laca noi, da cine necunoaste ? Du-te cu el la Bucuresti, acolo cat bati in palme !.."'

*i nu mai sfarsiau cu rugAmintile acesti tineri Indurerati,pentru cari Bucurestii erau intruparea dragostei ocrotitoare,de care ei n'au avut parte in viatd...

Asa stand la un colt de ulitä si tinand sfat, unul ne-ataiat vorba : Ind vine !" La raspantie se ivise silueta unuibiciclist. Era Vlaicu. Intr'un minut a fost In mijlocul nostrusi ne-am strans man ca doi prieteni vechi. Aproape zece anidecand nu ne-am vAzut. Ma uit la el, II cercetez cu dea-mänuntul era tot cel de-atunci. Cu aceiasi seninatatecopilAreasca, cu vechea stralucire in ochi, tot asa de glumetsi nevinovat ca odinioard, cu aceleasi aiere de nepasare siindraznealä. Par-ca si cei zece ani s'au strecurat peste capullui, Vara sd-i lase urme. Era si acum usurel si vesel ca lavarsta de opsprezece ani, and visa, perpetuum mobile"...

Mi-a prins bratul si, ca si cad ar relua firul uneiconversatii, a deschis vorba potolit cu accentul lui ardelenesc:

Viu de-acasä. Nu mai putem esi la cale cu tata. Ca s'oscot dracului din surA, ea nu se poate invarti de ea, ca-i vre-mea trieratului si n'are unde pune ciurul. Ce sa fac ? AmdesfAcut-o cu totul... Pe ai mica poti s'o vezi, zboarA ca opasare... Ar fi bine sa vii"... 51 desfacandu-ne pe nesimtitedintre preteni am luat-o domol inainte. In cateva minute ne-am pomenit inteo trasurd : ,,Du-ne la Bintinti !"

Invaluiti intr'un nour de praf treceam dealungul campieisi reinviarn icoane de demult. dela scoala... Vlaicu imi isto-risea zbuciumarile lui din anii de student... Imi vorbea deinventii si de proiectele de aieroplan cari s'au perandat inmintea lui pana astAzi. Cu glasul firesc, fail a sublinia uncuvânt, Imi povestea cum la universitatea din München ii

267

zApAcise pe Nemti cu mestesugul lui in constructii de ma-sini, cum si astazi se pAstreazd intr'un laborator un modelde masind de zburat, ce injghebase el acum cAtiva ani informa de parapleu", care era perfect in teorie, dar nu seridica deck doi coti dela pAmant... Imi spunea cum a tdcutarmata la marinA, ca sd poatd studia constructia masinilorde pe corAbille de rAzboi, cum intors la München a mai statcat a stat si s'a angajat la Frankfurt intr'o fabricd de auto-mobile, ca sd-si poatA pune in practicA inventiile.

Aici a lucrat vre-un an de zile si a construit cel maibun automobil din fabricA, care a castigat premiul delacursele Prinz Heinrich Fahrt" din Baden. Acum s'a intorsacasd, si-a isprAvit aeroplanul si cauta pe cineva sd-i deabani, ca sA-1 facà. El l'a destinat de altfel pentru armata ro-mAnd ca sa aibA si ei, sdracii, o masind de sburat".

Si cum se ducea trAsura inainte, mi-se desfAsurau latot pasul frAmAntArile unui suflet robit de ideal. PArea cdvdd in mintea lui si desluseam acolo o surubdrie nespus decomplicatA si subtilA, aranjatd de o manA mesterA. Atat desimplu, atAt de linistit si cu atAta sigurantd imi infAtisa acestom cea mai avansatA problemA tehnicd a zilelor noastre,incat ma uimea. Mi-am dat seama degrabd cd nu-mi vor-beste un suflet vulgar. Vedeam, cA n'am nimerit un individdornic de cApAtuiald care imbatd lumea si umblA dupA cA-teva sute de coroane, nici un tresArit pornit sd batA ampiidupa cai verzi... Puteai Intelege cd la temeiul acestei linistie constiinta omului in curat cu socotelile lui, cd dupA acestiochi nehodiniti si cercetAtori se sbuciumA o inteligentA vie,care lucreazA cu cumpAt si rAceall In vreme ce-mi vorbea,eu mi-am fost tras seama: o fi sburAnd, n'o fi sburAnd, darAsta odatA are sd insemne ceva...

Vremea a trecut, WA s'o simti si in curAnd ne-am po-menit la Bintinti. Un sAtulet de Romani sAraci si harnici eaceastd comunA din cAmpia MurAsului. In fata caselor cucoperis de paie rAsar cirduri de copii desculti si arsi de soarercari isi fluturA pAlAria. Sant veseli and il vAd pe Vlaicu, carele face jucArii si se tin in urma noastrA. La vre-o cloud sute

268

(le pasi opreste vizitiul. Am ajuns si coborim din trasura,care a ramas in fata portii. Stau si privesc. E o casa tara-neasca potrivita, spoita alb, acoperita cu tigle, cu cloud fe-resti care ulita, cu gradinita si cu arminden la poarta. IntramTh ograda si Vlaicu se uita imprejur. Ai casei sant la campsi n'au venit Inca. Usa e incuiata si el cautd cheia. N'o ga-gaste nici la parcanul ferestrei, nici sub bora in girliciul piv-nitei. Ce sä facem ? Mai asteptam si eu imi rotesc ochii princurte. 0 luam incet catre sura, in care vad un intreg atelierde masarit, de strungärit...

Aici sant acareturi de-ale mele, Pe-aici ma cam-tin eu. Eu si Ion. Nu-1 stii pe frate-meu. $i el face de toateca si mine... Numai cat n'a invatat carte, dar are o mandusoara ca briciul... Si vezi la de astea man hotareste... Vorbalui Edison, noudzeci si opt de procente de mana si numaicloud de minte se cer la o inventie... Vezi in colt luntrea aia,cum sta. pe rotile. Amandoi am facut-o mai demult, cand netineam de dracii. I-am pus rotile, ca s'o putem trage pang lamalul Murdsului, pe-aici prin iundul grädinii la vre-o doi chi-lometri. Uite e cu motor... Cand am adus motorul mai in-tai i mesteream la el, tata se uita la mine : Ce-i miro-zenia asta de masina, ca o radasca ?" Ce sA fie ? Asta areputere cat sargu si celalt, amandoi caii dumitale !"... Tataprinde a ride : Vezi-ti de treaba, ma Hiete !... Ce crezi, ca-tibati joc de mine, neamtule ?"... Ion face cu ochiul : Ian

tata, asa in brate"... $i cum prinde tata motorul, ii i

cla drumul, nebunul dracului... Dintr'una I-am vazut pe lavita,lungit, pe bietul batrin si intr'una a lost in curte, de undestriga cat ii lua gura : Scoateti-o afara, trdzni-o-ar, ca surupacasa!"....

Cum povestim si eu ascult vorbele glumete ale lui Vlaicu,din care ride un sanatos umor taranesc, nimeresc si parintii.La camp au auzit de sosirea noastra. Iata-i pe amandoi. Un-taran trecut de cincizeci de ani, maruntel, uscativ, cu parulcarunt si in privire cu aceias strAlucire de voiciune. Mama obunatate de femeie, cu ochii umezi. S'aproprie si-mi intindmain cu dragoste. Batrinul a auzit de mine, ma stie din ce-

-tine-o

269

tanii, din ,,Libertatea" dela Orästie,.. Se bucura si-i rid ochiiand ii lamuresc de ce-am venit. Misca din cap si zimbeste

Tot cu de astea 1-am pomenit pe Aurel ! Zice-acumca zboara... Dare-ar Dumnezeu, numai sa nu-si rupa gru-mazii"...

Mama sfioasa ne pofteste in casa si noi pornim incetineLUsa e deschisä, trecem prin tinda in casa de dinainte carevine càtr u1it. Mi-s'a intiparit atdt de bine acest interior lacare m'am gandit de- atunci de multe-ori. 0 oath' curata,cu miros de gutui si de busuioc. Pe jos nepoditä, numai culut si cu tavanul de grinzi. In fata mesii o lavita zugravitasi imprejur pe pareti cuiere cu ulcioare, dincolo blidarul. Incolt patul cu perinile infoiate, asezate una peste alta, cu toale

scoarte impaturate, tesute la casä. In aceasta oclaita, ciiaranjamentul primitiv al taranului nostru, erau rasfirate cele-din urma descoperiri technice ale Occidentului. Pe lavita incapat era un gramofon, dincolo o bicicleta de lemn (roatacu care se da Ion", facuta tot de el). Cdrma dela aieroplanulcare nu incapea in surd si a trebuit desciocolat, sta atdrnatade-un cui in grinda alaturi de niste fuioare, iar pe masa, pepanzatura invärgatä, tot soiul de instrumente, desenuri, revistede aviatiune si sus pe patul taränesc, care aproape atingeascandurile din tavan, un model de aeroplan in miniatura..M'am uitat imprejur si-am stat cateva clipe mut, biruit deprivelistea asta paradoxala. Pare ca \rad si-acum odaita alba,care aldiuri de simplitatea patriarhiala a vietii taränesti, ada-postea cele mai vertiginoase avdnturi ale omenimii saturatede civilizatie. Sub tavanul de grinzi se framanta minteacare nazuia sa deslege problema aviatiunii. Cum mauitam imprejur, ma napadeau tot felul de ganduri

Cam asa e i mobiliarul nostru sufletesc al tuturor carturari-lor smulsi din sumanul taranesc, ca acest interior... SAnt cloud'lumi inchise in noi, cari se sbuciuma, se ciocnesc si se luptavesnic pana ne coborim in groapa... Alaturi de notele uneivieti primitive, ce am mostenit din parinti, orasul ne-a datlumina lui chinuitoare. Asa ne ducem zilele purureamati, impinsi, turburati de aceastä imparechere ciudata. Avem

:

si

. . -

cite-

270

sbucniri de sanatate rusticd si slabiciuni de rafinarie occi-dentala... Cat de mic e un piept omenesc ca sa cuprindafrarnantarea acestor cloud lumi...

Vlaicu a curmat tacerea zambind. La gramofonulAla te uiti? I-a lui Ion. I l'am adus din Germania sa-i maiante sara. Membrana e o inventie de a mea. Dac'as fi maiindeminatec, azi as avea bani multi... Iaca contractul cu olabrica din Frankfurt, care imi ofera dougzeci si patru de miikle marci. Am facut targ in toata forma... Mi-a dat saptesute arvund si eu i-am vandut membrana cu toate drepturile...Restul nu l'am mai vazut. Eu nu ma pricep la astea"... Simicand din umeri se intinde deasupra patului. Ina mo-noplanul meu!"...

L'am asezat pe masa si ma uitam cu bagare de seamdla aceasta libelula elegantä. Construit din sirma, din matasasi din trestie, era lucrat cu o acuratetd si simplitate uimi--toare. Batranul clipea din ochii lui vii si stralucitori si neasculta cu evlavie toate povestile... Trecand In ograda, Vlaicumi-a aratat o serie de evolutiuni din cari si judecata meaprofana a putut sa se convinga CA sunt in fata unei desco-periri minunate. I-am strans mana cu admiratie : Mergemla Bucurqti!"

Intorsi in casa, am mai ramas cateva clipe si lasandnernangaiata pe biata mama, care incepuse sd gateasca la-foe, ca sa ne omeneasca, mi-am luat Minas bun cu mareparere de Mu, ca nu mi-a fost dat sa-1 \rad si pe Ion. BA-tranii ne-au petrecut pand la träsura si la despartire i-am la-sat cu ochli inlacrarnati : De ar da Dumnezeu sa sealeaga ceva!" La plecare, au ramas alaturi langa stalpulportii, facandu-si pod cu palma de-asupra ochilor, uitandu-sein urma trasurii pana ne-am pierdut.

Taceam amandoi. Pe mine ma invaluia Inca farmeculacestei curate simplitati taranesti si pe fruntea prietenuluimeu trecea o umbra de seriozitate. Dumbrava din fata inotain lumina rosiateca de soare apune si crestele stejarilor pa-reau tivite cu aur. Vizitiul nostru fluera printre dinti 0 arie

271

de tarina dela Abrud si cari mergeau inainte inteo tachnealddornoala...

Vlaicu misca usor din cap si fata i se lumineazd de unzambet bun si trist : Sdracu tata! L'ai vazut? E coplesitde necazurL. Asa, sara mi-se jälueste Cate odata... Dar rar...Mai mull tace si eu vad ca-1 muncesc gandurile... Sta pelavita inteun colt si abia intr'un tarziu tidied capul: Ces'alege de capul vostru, ma baieti, ma?" Mama trece'n tindäsa nu-i vedem lacramile... Nu prea este veselie multa la noi...Pe cele cincisprezece jugare de pamant vre-o sase mii decoroane, datorie la ,,Ardeleana". Pand m'a purtat pe mineprin streinatati... Eu niciodata n'am stiut sa umblu cu banul..."

Dupa cateva clipe de tacere, fruntea i-se insenineaza.Mai de mult, cand era tata in putere si n'avea necazuri,

era mult ras la noi. Tata e de felul lui om deschis si stiemulte. El sa nu crezi, ca e indemdnatec in treburi de astea...dar ii plac cartile cu povesti, cu istorii, cu haiduci, cu MihaiViteazu... S'a-1 vezi, cum citeste sara la vatra... si face poli-tica, nu ca mine. N'are Vlad om mai de credinta la ale-geri. E si cu trecere la popor, ea s'a ridicat din puterea lui.A fost multd vreme prirnar la noi in Bintinti".

Cu o dragoste copilareasca imi povesteste amanuntedin viata familiara, din cari aleg cat de curata e intimitateacasnica. acolo, sub tavanul de grinzi. Yin apoi pe randglume, aventuri, pozne din copilarie...

Cate nu faceam noi cu Ion ! Si bani am facut odata :piese de cinci coroane. Dintr'o combinatie de metale am turnatvre-o cinzeci de bucati si le intinsesem pe o scandura iniesle... faca fata la fereastra : Vai, sdracu' de mine, ma bagatiin temnita diavolilor !" Ce sa. fac ? Le-am topit din nou...Altadatd, asta-i mai breazd, era la noi pe prispd adunattot comitetul comunal stii juratii, fruntasi... Venise oamenii,vre-o opt insi, sä le spuie tata ce-a isprdvit la Pesta, unclefusese sa cumpere un clopot pe seama bisericii. Eu mabalabaneam in casä la o baterie electrica. Ion se uita pefereasträ, intoarce capul si mi-s'apleaca incet la ureche : ,,Stiice? Hai sa-i scuturam o Inca!" Zic, bine loane, tu tii aparatul,

272

eu le dau sarmele, da baga de seama ma, sa nu ridici susla cloud sute de volte, ea trintim adunarea ! les pe prispa laoameni, ei cu clopotul... Zic, ian tineti de-aici, sa vedeti sidumneavoastra ce minuni sant pe lumea asta, dumneata din-colo... asa... Ei zimbeau, conosteau multe dracii de ale luidomnisorul Aurel... Se prind de mana roata s' mi se uita in fata...Eu de colo :Da-i drumul loane !" Ce sail spui ? Inteo clipitaa fost tot comitetul pe spate. Speriati, cu ochii mari, cu paruIvilvoi se uitau de jos bietii Romani... Lafereastra radea Ion,

nu m'ascultase strengarul !... Cate n'am facut noi de astea...Asa povestind ne-am pomenit in Orastie, unde ne

astepta lumea : admiratori si detractori. Unii zambeau caneincredere si se coteau intre ei glumind pe socoteala poeti-lor cari totdeauna au plutit sapte coti dela parnant si nu emirare, dacd saturandu-se de Pegaz vor sa zboare enaleroplanul", altii trageau radejdi si-mi profeteau minuni,.cand le-am spus impresiile mele.

Peste cateva clipe ne-am dus la garb". Am urcat in pripatreptele vagonului si-am strain cu putere man lui Vlaicu :

Va sa zica la Bucuresti !

Peste vre-o trei saptamani am trecut granita impreuna.Mergea intai in Tara. Fiorul de emotie care ne cuprinde penoi cand vedem cel dintai chipiu de dorobant, i-a rumenit silui obrazul in vama Predeal. Duceam cu noi doua modelede aieroplan, de cliferita marime. Chid ne-au cercetat bagajulsi au vazut vamesii scheletele de sarma 5i trestle ne-au datroata si lumea se inghesuia in jur de noi ca la comedie. In,

tot drumul el era cuprins de ingrijiri si cum auzea pe cei dinvagon vorbind repede 5i fara gresuri in romaneasca loreleganta, parea tot mai dus pe ganduri : Eu n'o sa lepot spune nimic... Sa le vorbesti tu! Pe mine sa ma lase 'npace : Mie sa-mi deie o tabla si creta si noroc bun !"

Era o seara calda si senina de toamna cand am ajunsin Bucuresti si-mi facea o adevarata placere veselia lui Vlaicu,and vedea, ca toti trecatorii de pe strada vorbesc romaneste....Am luat- o domol alaturi pe bulevarde si fara sa stim, in ra-

273

tAcirea asta nocturnä, ne-am pomenit in fata universitätii, langAmonumentul lui Mihaiu Viteazul... Ne-am oprit tAcuti in fataeroului turnat in bronz. Era o liniste desavarsitA de miez denoapte, stelele strAluceau pe boltd ca piste tinte deaur. Intr'uncolt, fulisata dupd frunzele platanilor, tremura gainusa in sclipirijucause... Vlaicu imi strange maim si cu tremurat par'ca imizice mai mult sOtind : ,,Uita-te minune! Cum strAlucesc ochiicalului si barda lui Mihaiu! Nu vezi, par'ca se uita la noi !"...$i asezati pe-o bane& am famas asa pierduti ceasuri intregi,farimand povesti cari inviau amintirile unei mariri moarte sipoleiau cu strAlucirea visului zorile unui viitor mai bun...

A doua zi am inceput goana dupa oameni. Si aici cala OrAstie cloud tabere, dar dupd cateva saptAmani de arun-cAturi dela Ana la Caiafa, in sfarsit a iesit biruitor Vlaicu...L'au angajat la arsenal si eu I-am lasat in aceasta lume notiacam uluit, cam nedumerit, dar bucuros si plin de nadejdi...

Deatunci s'a scurs un an si eu n'am mai putut trecegranita sa-1 vAd. De ce am mai spune cat s'a sbuciumat deatunci, cate batjocuri, ate necazuri n'a indurat firea lui in-dArAtnicA. cum i-au tAiat leafa si n'avea din ce sa-si plAteascdchiria... Ii recetesc adesea scrisorile pline de amaraciune :J-laide, frate, la Bucuresti, de ma scoate din belea, ca istiafac politica din aeroplan !" De ce sa' le mai povestim toateastea, crampeie din vechea poveste a tuturor celor chematide sfanta nemultumire"?...

El e deasupra acum, vAzduhul I-a cucerit si cu aripilemestere tae valurile de lumina' si albastru. Numele lui trecepe toate buzele si inscrie o pagina de glorie a neamului...

In vremea asta, in casuta alba' din Bintinti, Ion incres-teaza o maciuca si mestereste in strung niste rame pentruicoana lui Sf. Nicolae, facatorul de minuni dela Miralichia,care cu barba in piept se uitA cucernic din chip si impartebinecuvantarea cu degetele lui lungi si subtiri...

$i cati Ioni nu trAiesc si mor asa in umbrA, cu strAful-gerarea geniului in ochii lor adanci, stransi in obezi de ur-sita vitrega a unui neam de mucenici?...

18

Doi robi.SA-1 aduceti pe saptezeci si cinci ! rAsund deodatä

chiotul sergentului, un glas care cutremurd zidurile. In golullinistei mortuare a celulelor, aceste rAcnete curmA visarearobilor si-i fac sä tresard cum stau asa uitati cu fruntea inpalme. Se aude zingänitul legAturii de chei cum sunA pre-lung, ascutit, obraznic... Sgomotul se apropie de usa mea.(Eu sant pAcatele mele eu sant 75.) Aud cheia cum seinfige greu in broascA, cum se invarteste odatä, de douAori. Un val de lumina nAväleste pe usa ce se deschide sima face sd-mi free ochii. In prag e un pandur imbracat deparadä, cu pusca pe mar, cu baioneta strAlucitoare in \fartdrept, rigid, cu cunoscuta severitate ungureascA :

Mergem la judecAtor !MA ridic, imi iau pAldria si ies. Gardianul md indeamnd

dela spate, cu ungureasca lui poruncitoare :Inainte, domnule, inainte !

Coborim scArile, trecem printr'o curte in care o ceatAde robi in mantale lungi, sure, priveghiati de vardisti, taielemne. Toti se opresc, muzica lor monotand inceteazd o clipd.Intorc capul spre mine, par'c'ar zice : Inca' unu! Ce o figresit si Asta ?... ApucAm pe un coridor intunecat, ca sd ie-sim din nou la lumina". Se dechide usa, o antisambra. To-varAsul meu lisi potriveste chipiul. Alta' usA. IntrAm Intr.' ocamera' largA, cu o masa mare la mijloc, cu polite pe pAretisi cu o mesitd in colt. Vardistul std drept in fata domnuluidela masa mare, salutA, si isi bate cAlcaiele:

VA anunt cu supunere, domnule judecAtor, Maria ta,l'am adus pe saptezeci si cinci!

Bine ! Asteaptd! 5i domnul dela masa mare isiindreaptd ochii spre mine. MA invAluie de sus 'Ana jos intfoprivire de triumf si strasnicd multumire. Inca nimeni nu m'a

275

privit asa. Nici nu cunosteam uitAtura asta, decdt din cartilecu haiducul ale domnului N. D. Popescu si din povestirilelui Sherlock Holmes. Cum se uitä la mine, un zAmbet largii intinde fata, satisfAcut isi freacd mânile, clipeste siret siplescgie din buze :

Care va sA zicA... lie... he... Care va sd zicA... Nus'a putut? Ce? N'ai fugit? Ai ?... Ne cunoastem noi prie-tenii... si incepe o ploaie de paragrafi : paragraf 375, pa-ragraf 2, paragraf...

Un Uttar la mesita vecind scrie ce spune domnul cubarbete, domnul judecAtor. Scrie, se opreste din cAnd in cAndincurcat, tuseste, ridicd capul :

Paragraf cat?Paragraf 375 ! rAspunde triumfAtor si ironic stApd-

nul meu. Si povestea urmeazd inainte, curmatA, la rAstimpuri,de cAte-o intrebare adresatd Ink : De ce ai scris ? Recunosti?Ce te-a indemnat ? De ce ai vrut sA zugi ? Unde te duceai ?

Si alte vorbe tinute inteun ton schirnbat, cu o rnaiesteticdseriozitate protocolard cAdeau asupra mea . . . Eu rdspundeamincet si plictisit, färd nici un pic de supArare ...

MA legAnau amintiri de tot felul. Reconstruiam crAmpeiedin lectura romanticd a adolescentei : tablouri din inchizitiaspaniolA, prinderea haiducului lonitA Tunsu la cotitura Oltu-lui, pagini din Silvio Pellico. Mi-a apArut canalul dela spa-tele palatului dogilor din Venetia, vedeam Ponte dei sospiri",auzeam bAtaia ritmicA a lopeWor. ... 51 nid duceam mai de-parte cu gandul. Admiram cina lui Veronese din Academiade lângd Rialto, mA supunea privirea Mariei din tabloul luiTizian ... 51 ochii impaienjeniti imi rAtAceau in gol, popo-sind cAte-odatd pe crucifixul de pe masd din care un Cristde bronz ruginit, cu barba in piept, mA privea nespus deumil, de trist si de pArAsit : un anahronism jalnic in atmos-fera asta de paragrafi . . .

Am isprAvit ! Si cu un gest de indescriptibild mAn-drie degetul ardtAtor al domnului judecAtor Ifni aratA directiausei. Pandurul md ia din nou dela spate si plecAm. Trecemprin antisambrA, iesirn prin gangul luminos si apucArn inainte.

18'

276

Cand ajungem inteun ungher dosnic, insotitorul meu maatinge u5ure1 pe umar. Se oprege. MA opresc 5i eu. Ma pri-vege in fata. Se uitä in dreapta, in stanga, ca 5i cand arcAuta pe cineva. Se incredinteazA cd santem singuri, se apropiede urechea mea, ii bAlAbAne5te pusca inteo parte, mi-se uitdincA odatd adanc in ochi 5i-mi 5optege tainic, cu glasul tre-murat, inteo romaneaseA din jurul Clujului :

Eu am citit multe velviuri de-ale dumitale, domnule,cA 51 eu-s roman, numai vezi dumneata, aici nu-i slobod!...

$i rumen de emotie, cu obrajii luminati de un suds bun,imi stringe man bietul Roman. Nu 5tiu ce sA zic. Inchidochii o clipA... Imi tremurA genele fail sA vreau 5i pornimfArd un cuvAnt inainte . . .

La cinci pa5i am ajuns in curtea robilor. Procurorul neiese in fatA 5i ne taie drumul. Pandurul il vede, scoate piep-tul, pA5este drept, tanto5, 5i-mi aratd calea. li aud din nouglasul strain, brutal, poruncitor, oficial, pe ungure5te :

Inainte, domnule, inainte !In strAlucirea soarelui imi apare la un colt statuia lui

Matia Corvinul in fata bisericii gotice din piata Clujului. MAfulgerd un fior prin vine. $i ne ducem tacuti, eu inainte, pan-durul in urma mea : doi robi intr'o puscArie mare .. .

TovarAi de drum.Insemnäri din calAtorie.

Asa m'am simtit de singur si de strain azi-dimineata,aici departe in muncti Scotiei, unde m'au adus valurile pri-begiei. Cand sd deschid ochii in pat, la cea dintaiu tremurarede lumina ce mi-a atins genele, am avut o tresarire caremi-a patruns cu un fior rece intreg trupul.

Mi se !Area, ca din cadrele de pe pereti lorzii si baroniide pe vremuri, stapkii de odinioara ai acestui castel batran,in care ma adapostesc de cateva saptämâni, si-au atintitasupra mea cautatura lor rece si ma fulgerl cu dispretul lorsuveran. Cavalerii cu peruca, cu obrazul luminat de-un zambetinghetat si ironic, ma privesc intrebatori, in vreme ce o ladydin colt isi increteste fruntea cu severitate si simt a inteoclipita are sd-si scuture nervoasd mantia de hermelin si pu-nandu-si lornionul are sa intoarca capul. Deodata par'ca tot!acesti strabuni zugraviti de mesteri zugravi, baroni imbracatiin zale stralucitoare, iscusiti barbati de stat cu privirea adancasi intunecatd sub fruntea boltita, curtezani pudrati cu bucleleargintii si nevestele lor, aceste aristocrate cu talia svelta, cudegetele lung! si subtiri, intreaga societatea asta distinsa ainceput sa se miste.

De departe s'a pornit un susur care creste si din caredeslusesc zinganit de zale si clinchet de otele ; aud cum sebat pintenii de argint, cum picura clar piuitul lor prelung siascutit amestecat cu fosnetul de matasa grea prinsa in valu-rile unor trene lungi ; si tot mai aproape vine aceasta ingra-madire de sunete neobisnuite. $i lucru ciudat: intr'o clipitapornesc si mobilele din casa sa se urneasca din loc. In jurde mine e un sopot si o fierbere generald : scrinul de aba-nos cu editia lui Shakespeare din 1623, masa de langa fe-reastra adusa din Versailles dela curtea lui Ludovic XV, du

278

lapul larg si monumental ca un iconostas, fotoliul din colt cu pi-cioarele aurite in forma unor ghiare de leu, oglinda de Ve-netia, toate lucrurile, pand si patul cu baldachin in carestau intins, incep pe rind sa-si paraseasca locul unde au statcuviincioase atata vreme si se gätesc de drum. Eu astept ne-miscat, imi curm rasuflarea si cum imi string genele simtinima batandu-mi speriata ca o pasare in colivie. \Tad cumse desface inaintea mea o enorma sald gotica cu boltituri sicu arcade in care se duc pe rind toate lucrurile din caskchemate la viata ca de-o baghetd magica. Din zgomotul loraleg vorba grea si rdspicata, adancd ca glasul de clopot dinturnul unei catedrale, cuvintele rare si pline de demnitate alecancelarului Scotiei prins in tabloul dintre ferestre, vredniculsfetnic la curtea lui lacob IV : Haideti sa plecam ! Nu ede seama noastra acest strain barbar fard blazon"...

Mai departe n'am putut deslusi ce spune, fiindca o ba-tale la use m'a fäcut sa tresar din somn, sa ma ridic dreptin picioare si sa ma frec la ochi. Venise servitorul sa-mianunte cd a trecut demult ora dejunului si proza lui a facutastfel sa dispard aratarea mea ciudatd. Ma uit imprejur stä-'Ana Inca de fiorii visului si le vad toate la locul lor, in so-lemna lor nemicare batraneasca, care da o notä de seriozi-tate si liniste acestui interior de castel scotian. Dar cum madesmetecesc asa, in minte imi ramane icoana acestui vis sigandurile incep rand pe rand sa mi-se lege de ea. Caut saaleg rostul lui si cu incetul imi dau seama ca e brodat pecontrastul dintre viata mea zilnica de acasä si pataniile ace-stor saptamani de pribegie intr'un colt de pamant necunoscut.

Dar are si o semnificatie mai adanca, este un fond deadevar din care s'a pornit visul meu. E adevärul, ca sufletulunui om, ori si unde ar fi aruncat de valurile sortii, isi pas-treazd matca lui croita dela inceput. Asezat intr'un pamantstrain, el este si ramane o lume a parte, ingradita in gan-durile, visurile, nazuintele si obiceiurile aduse de acasä, cariil imprejmuie si-1 apard ca zidurile o fortareata. Cu cat emai delicat si mai sensitiv, cu atat va fi tulburat mai des sise va simti mai dureros atins de toate incercdrile de a-I

279

scoate din hotarele lui vechi, cu atat i-se va parea mai isbi-tor contrastul unei situatii schimbate. De aceia ofice instrainatde tard sau de neam isi pästreaza in intimitatea sufletuluipand la sfarsitul vietii, insusirile cari 11 leaga de petecul depamant din care s'a smuls si cari il urmaresc totdeauna, cao mostenire fatala. 0 floare, scoasa din tarina unde a rasdritsi saclitä sub alt cer, va trai poate si va tanii mai departe,dar altoita cir o mlaclitä straind se va präpadi. Asa si sufletulnostru, care pästreaza vesnic parfurnul pamantului si luminacerului de unde a pornit in lume si spre cari totdeauna vaprivi inapoi.

De aceia, imi ziceam eu, reluand firul visului carern'a turburat ar avea toata dreptatea aceste porodite delorzi sa protesteze impotriva mea. Ne potrivim doar asa deputin si santem atat de straini unul de altul. Doua lumi de-partate si Vara inrudire. Eu n'as putea patrunde nici odatli inhaina inimilor cari au batut odinioara, sub aceste arrnuri decavaleri medievali ; si ei, tot asemenea, n'ar intelege nici andsbuciumul care imi infierbanta tamplele. Deosebirea de neam,de Ord si de ierarhie sociald ne indruma sufletul pe afar'potrivnice, cari nu se intalnesc. As putea sa trdesc un veacintre ei, sa-i vad zi de zi, sd le ascult vorba potolitä si cu-minte, sa le admir asezamintele intelepte, sä stau alaturi deei cand mananca, cand fac chef, cand se roaga, sä 'ntindbratul acestei femei cu talia de viespe, sd le vad cu ochiiinlacrimati si rugatori, sau cu fulgere de ura in privireaaprinsa, eu totusi simt Ca asi ramanea pe veci inchis in cc-tatea gandurilor si nazuintelor mele de-acasa.

Ori-ce calator, fie cat de sarac, cand pleaca la drum,isi ia o bruma de merinde. Asa si sufletul. La plecare in-cared cat poate. Duce cu el de-acasa soare, svon de padure,duce joc de lumini si de umbre, duce oameni, glume, dureri,sperante, sirnpatii, duce dragoste si ura. Cu cat e mai largin incaperile lui, cu atat ia mai multi din acesti tovarasi cre-dinciosi cari ii urmaresc toate drumurile. Sarantocul pleacagol si cu traista in bat, in care-si mototoleste toatä avutia,dar omul cu cuprinsuri se ingrijeste de merinde si bagaj. Si

280

in vreme ce sufletele sterpe se dau repede la brazda si sepierd fall urma in turma noua, personalitatile rezistä flindcaau tovarasi de drum. Viata, cu cohorta ei de patanii si expe-riente zilnice pe un pamant strain, se scurge pe dinainteaochilor ca valurile Vara odihna ale unui rau, pe care sd-1privesti dela mal. Iti Mink pe urma ei Invätaminte si in-demnuri. Dar tot ce vezi primeste indrumarea acestor tova-rasi de drum, cari sunt vecinic aproape cu povata lor, cugluma lor, cu supararea si cu batjocura lor veche. De multeori te tulbura amestecul lor, tu nu poti sa-i alungi, cad aupus stapanire pe tine si nu te mai ascultà. Cu deosebirenoptile si visurile sunt ale lor. Cum a Incetat sgomotul zileisi sufletul ridica fruntea lui de argint intre vis si viata, atuncise pornesc si \fin pe rand acesti soti de calatorie, ca chematide clopotul unei biserice. Vin si tin adunare.

...$i Cate nu se spun acolo si Cate icoane uitate nu rein-vie. Smeii si balaurii copilariei ard cu rasuflarea lor de foesi pier in adancuri de ape la palatul de cristal al sfinteiMiercuri, In frAgarul din fata easel s'a pornit sd ante omierla si fete cu secera'n bran \Tin glumind dela camp. $ipe rand apar icoane din copflärie, vine ca intr'o oglincla mi-nunata toata viata ta cu intimitatile ei ascunse. Intreaga ti-oscormonesc acesti tovaräsi de drum, fard de cari ai fi atatde singur si de nenorocit.

Cum stau asa frdmantat de ganduri, imi vine o ideebizara. Ce ar fi dad, la un moment dat, ar prinde intruparein carne si oase macar o parte din acesti tovaräsi ai meide drum, acele figuri pe cari dragostea m'a indemnat sa lezugravesc in ciasurile mele de singuratate, daca intreagaceata asta ar veni acum la mine si asa dinteodata m'as po-meni cu ea ca urea treptele castelului. Cum s'ar incurca pecoridoarele lungi popa Irimie si ceilalti parinti cu barbelealbe, cum ar sta uluiti bietii tärani arsi de soare si cum aramuti gluma si vorba lor inteleapta. Ana, fata judelui arpleca ochii la pamant cu sfialä, in vreme ce Laie Chioru arsterpeli, poate, cateva lingurite de argint. Cum ar calca co-

281

voarele de Smirna, ar sparge minunatele porcelane de Sev-res si'n ce strasnica incuraturd m'ar aduce. Cat de ingrozitar privi din cadre aceste chipuri distinse de lorzi si de lady,ba poate chiar actualul meu amfitrion, amabilul nostru amicS. Seton Watson, cu toata dragostea lui pentru neamurileasuprite din Ungaria, si-ar pierde rabdarea si mi- ar spune cutoata hothrirea: Dragul meu, eu pe Astia uu i-am invitatin Scotia".

Si, cu toate astea, asa cum sunt, saraci si chinuiti despa si de nesomn, acesti oameni dela tall sunt vesniciimei tovarási de drum, ei vin cu mine in tot locul.

Cum deschid acum geamul cAtra parcul castelului, pri-virea mea zboard departe peste gradina cu orchidee si mi-moze, se infundä in padurea de fagi dela poala muntilor sidacd inchid ochii stand räzimat pe pärcanul ferestrei, aud clo-potele dela stand si, in väzduhul pdtruns de svonul frunzelorbolnave, par'ca deslusesc o doina din Sibiiu.

Toate sunt inzadar : noi suntem inseparabili, dragamea caciula de oaie.

Abernethy (Scotia).

Prin noi in§ine.In discutiile ziarelor, cu deosebire de-un timp incoace,

se agita tot mai des o chestiune predilectd: Impdcarea noa-strd cu guvernul. Din lurid in lund se iveste cate-o notd detrei randuri la cutare gazetd, in care se aminteste declaratiain acest sens a unui politician ungur, sau pdrerile cutdruifruntas de-al nostru. Ba, ce e mai mult, aldturi de strAduin-tele putinilor oameni cinstiti, cari desfasurd o activitate inaceastd directie, ne pomenim incetisor cu o intreagd ceatdde aventurieri, pentru cari apostolatul de acest gen a ajunsun tel de profesiune destul de rentabild pentru bucdtdria bor.Si am fi nedrepti, dacd, judecând cu deplind rdceald, n'amspune cd in opinia noastrd publicd aceste tendinte pe ici pecolo gdsesc un oarecare rdsunet. Ne mai cumphind acumrationamentele de ordin politic, prin cari s'ar putea sustineasau ddrima indreptAtirea acestei chestiuni, sd ne dam selmain treadt din ce conceptie anume porneste vânturarea ei siintru cat sdnt juste rezoanele spiritului public din cari escoasd la suprafata.

Aruncand o privire asupra främântärii noastre din tre-cutul apropiat, noi vedem cum actiunile politice sdvdrsite denoi se reduc aproape numai la formularea unor juste pretentii,la accentuarea când mai slat* când mai puternicd a postu-latelor noastre legitime fatd de organele puterii de stat, Vara'a se statori in acelas timp cdile si mijloacele unei intäririnationale la noi acasd prin puterile noastre. Din toate actelenoastre politice se rdsfrânge acest principiu de-a statori o for-mula fata de o situatie noud creatà de-o lege sau dispozitiemai recentd prin cari se tintea desfiintarea noastrd, Mil a seindica in acelas timp mijloacele de rezistenta si färd a selucra sistematic la opera de apdrare. Din aceste rezultd im-prejurarea extrem de pdgubitoare pentru noi, cd pând când

283

guvernele, cari s'au perindat, au mers din succes in succesin munca lor de destructiune a puterii noastre, noi am pierdutpe rand tot ce ni s'a dat odinioara prin favoarea vremilor siintelepciunea fruntasilor de-atunci, fall a castiga in schimbprilejuri noi de consolidare. Aceasta stare a lucrurilor a datnastere conceptiei gresite si prea putin potrivite cu normelede vieata ale unui popor luptator, cd soarta noastra e in mamaadversarului, ca täria sau slabiciunea lui are sa determinestarea poporului romanesc. Prin aceasta s'a mutat oarecumcentrul de gravitatiune al situatiei noastre in afara de noiinsine, contribuindu-se astfel la injghebarea unei serii de cre-dinte gresite, cari indrumau spiritele spre pasivitate si spreo cumpanire oarecum fatalista a imprejurarilor. Prin aceastase explica, intre alte neajunsuri ale vietii la noi, si linia deoboseala ce-o vedem adese ivindu-se la suprafata vietii noa-stre politice si poticnirile pe cari ni le aduce descurajareaslabilor, ori specula negustorilor si ahtiarea aceasta dupapace, de care ne impiedecam tot mai des in timpul din urma..

Nimeni nu va tägadui, ca in vieata unui popor relatiilelui cu toate ramificarile aparatului de putere din statul incare traeste, sant hotäritoare. Nimeni nu va tagadui, ca re-gimul politic de care-I impartaseste carmuirea, in ale careimini se concentreaza toate fortele vietii de stat, deci si in-sasi fortele lui, are un rol decizator in desvoltarea unui popor.E firesc deci, ca pana la statornicirea unui echilibru normalintre poporul, care e elementul sustinator, si intre guvern,.cal e e elementul de carmuire al vietii de stat, nu se poateastepta o stare de lucruri prielnica. E natural deci, ca factoriiconducatori ai acestui popor sa fixeze doleantele lor fata eaputerea ocarmuitoare de stat, dar e tot atat de natural, ca,daca vor sa contribuie la inlaturarea regimului pagubitor,sa-si limureasca mijloacele de intarire interna. Numai inacest chip se poate pregati sau accelera schimbarea doritä..lath' asadar, ca necesitatea reclama nu numai o linie de con-duita fata de adversar, ci o serie de indatoriri fata de tineinsuti. Trebuie deci program si munca pentru realizarea lui.in sus si program si munca pentru intarirea ta in jos. Aceasta.

284

e conceptia elementara, care se desface din actiunile con-stiente ale neamurilor, cari, in lupta cu aparatul vietii de stat,-au sa-si satisfaca necesitAtile lor.

JudecAnd in aceasta ordine de idei conducerea noastrdpolitica si spunAnd adevarul intreg, trebuie sa constatam caacest principiu al bifurcatiei nu a fost urmat, ca au rämascovarsitoare actiunile pentru a se fixa raporturile noastre fatacu cArtnuirea statului, fail ca aceastd conclucere politica saiee masurile necesare pentru apArarea si inaintarea de acasa.Cercetati sub acest raport toate actele si hotäririle framAn-tarii noastre politice mai recente si yeti vedea nota distinctda acestei conceptii. Dovada clasica e insus programul natio-nal din 1881, care in 9 puncte fixeazd pretentiile legale aleneamului nostru fata de factorii vietii de stat, Vara a normainsa indatoririle fata cu noi insine, fail a ne da in acelaslimp o codificare a luptei de-acasa, cum am zice, un regu-lament intern pentru activitatea menitd a se desfasura in ca-drele institutiilor ce avem. NefacAndu-se acest lucru si rAmd-nAnd hotaritoare in toate actele noastre conceptia amintita,noi am fost condamnati sa inregistram in urma situatiei ex-trem de favorabile a guvernelor unguresti o serie de pierderi,totatAtea rezultate ale unei opere de darimare, fall' a puteainregistra un singur cdstig politic, rezultatul unei opere dedal:lire din partea noastrA. De-aici perseveranta continua inTeducerea la minimum a pretentiilor noastre, de-aici politicade renuntare, de-aici statornica licitatie minuenda a fruntasilor,de-aici momentele de criza in moralul masselor populare.

Evident, ca aceastd stare de lucruri nu poate fi nici infavorul nostru, nu poate nici sa clainuiasca multd vreme. Lu-mea se intreaba cu drept cuvAnt, unde avem sa ajungem,daca conducerea noastra politica isi restrAnge activitatea latrei discursuri pe an in parlamentul din Budapesta, la catevaadunari poporale si o serie de comunicate in presa, in carise afiseasa proteste platonice? Are sa se intrebe, care e ac-tiunea constienta, sistematicA, a acestei indrumari politiceaici acasa intre limitele putintei create de legile vitrege ? *1

va zice, cu toata dreptatea : comitetul nostru national e repre-

285

zentanta intereselor neamului, in aceastd corporatiune se gd-sesc exponentii increderii obstesti, meniti a initia si indeplintactiuni pentru intärirea noastra internd. Ei bine, uncle suntaceste actiuni, fdrA de cari se pArAginesc fortele noastre? Dece acest interes exagerat al fruntasilor nostri fata de cele maineinsemnate acte din bucAtAria politicianismului unguresc side ce neglijarea celor mai importante din nAzuintele noastreinterne ? Uncle e comitetul national, chemat a conduce si in-druma manifestArile multiple ale vietii unui popor, unde eactivitatea lui pe tärimul diferitelor ramuri de intArire natio-nald? Cari ii sunt lozincele, cari ii sunt faptele de erdincultural, bisericesc, economic ? Unde ii gäsim urmele inparlarnentarismul sinodal, menit a deslega problemele excep-tional de importante ale vietii noastre bisericesti si scolare,chemat a determina atitudinile arhiereilor, ale preotimii siinvAtatorimii, tagmele pe cari se razimd insAsi existent&noastrA ? Unde ii gasim indrumArile in variatele si marileproblerne ale luptei noastre culturale si economice ? Ca selucreazd pe ici pe colo in aceastd directie, e adevArat, dartot atat de adevArat e CA in aceastd lucrare comitetul natio-nal, care prin insusi rostul lui ar trebui sd fie parlamentul"afacerilor noastre interne, nu-si are partea lui de acti-vitate.

Fireste, cd pentru sustinerea si indeplinirea acestui prin-cipiu se cere, pe lângd o serie de cunostinti pozitive, o in-susire, fArA de care orice gand bun e zadarnic : muncd. Pen-trucA, in acest caz, clAndu-ne seama, cd trebuie sä trAim prinnoi insine, comitetul national ar trebui sd fie o corporatie cuadevArat vie, care se sustine pe sine si sustine pe altii intencontinua fermentare rodnicA. Atunci nu sunt suficiente intru-nirile de pand astAzi cu caracterul lor platonic. Atunci sepretinde o vastd muncA de organizare, care si-ar manifestainfluentele in toate ramificArile vietii noastre publice. Atunciam avea brosuri de propagandA, de sigur nu ca cea delaBrasov, am avea o organizatie de partid, am avea o Se-rie de actiuni constiente pe toate terenele. Se'ntelege, cA nu-mai atunci s'ar putea vorbi de o reald conducere politicA a

286

poporului nostru, care astiizi tinjeste coplesit de mizerii, saudibuieste mai departe in puterea inertiei seculare.

In aceastd ordine de idei s'au lansat in ziarul Tribuna"multe propuneri, ca d. e. activitatea din partea comitetuluipentru salvarea scoalelor poporale, pentru pregAtirea unei-opere statistice, scoaterea de brosuri, aranjarea adundrilorpoporale si alte multe proiecte, cari tinteau la consolidareanoastrA. In loc sa fie primite cu bundvointa cuvenita acesteaccente critice izvorite din cele mai bune intentii, ele au foststrivite cu o intolerantd neobisnuita, strigandu-se in cele pa-tru unghiuri trAdare" si arunandu-se epitete injurioase oa-menilor dornici de o inovatie. Natural, a a te ingriidi infata oriarei premeniri si a protesta in numele sfintei soli-daritati nationale", de ate ori ti-se cere munch' si hArnicie,e cu mutt mai comod. Dar cu aceastä comoditate noi nu neducem departe. Daca orice intreprindere, mice societate nupoate fi indrumata decat de o muna sistematia, cum sa.poatä fi calduzite pe drum bun destinele unui popor ? Dacdsi societatea noastra pentru crearea unui fond de teatruscoate la an o carte, un anuar, cui ii poti lua in nume derAu and ramane dureros atins, vAzand activitatea atat desubtirica desfäsuratA la noi in fata unei conterente nationale,din care lumea se alege abia cu impresiile fugare ale unuidiscurs de ocazie, spus pe repezeald?...

Desigur, a s'au ivit pe ici pe colo note razlete, caritradau oarecari nemultumiri si nu aveau alt scop decat o in-dreptare a lucrurilor in favorul nostru. Cu deosebire in ge-neratia mai tinära a prins tot mai puternice radacini credinta,cA in loc de a se exagera importanta pAsirilor noastre fatade dusman, mai bucuros sa ne patrundem de ideia, a tre-buie sä trAim prin puterile noastre si sd desvoltam astfel omunch' mai intensiva la noi acasA. In aceastä directie s'auinfiripat toate criticele publicate in timpul din urma in ziarulJribuna", exceptionand, fireste, violentele razboialui pe carea fost silit sa-1 poarte pentru a nu fi exterminat.

CumpAnite cu judecata omului obiectiv, aceste dorintesunt cat se poate de juste. Nu-i nici o lipsa, ca cineva sd

287

fie un strasnic astronom al constelatiei europene", e destulsa aibd mintea limpede si sentimentul realitdtii, ca sd-si deieseama, a 'In viata noastrd politicA sunt necesitAti superioareunui discurs din palatul de pe malul Dundrii si cid salvareaunei scoli poporale a unui cAtun romdnesc din ghiarele gu-vernului e mai importantd, decat un toast diplomatic pentrucontele Tisza la pranzul preasfAntului din Arad. Fiindcd, ori-cAt ar fi de supdrAciosi fruntasii nostri, noi nu putem ascundeadevArul, a soarta politica a neamului romAnesc poate fimai degrabd indruniatd pe cärdri bune de vrednicia lor, deckde slAbiciunea adversarului si cd, indiferent dacd ne ImpA-cdin sau ba cu guvernul unguresc, la urma urmel singuraformula hotdiftoare a existentei noastre rdmAne : prin ncnin$ine.

Cetitorii impartiali pot judeca, dacd criticele si aprecie-rile izvorite din asemeni consideratii publicate In ziarul Tri-buna" meritd o serioasd cumpAnire, sau stigmatul tradärii"si mdciuca intolerantei. Judeand isi va trage seama si dacdtrebuie sd sprijineascd mai departe un astfel de organ sautrebuie ,,boicotat pe toatA linia si scos din casele rornAnesti".

SA judece.

Cupririssul.Pag.

Pro domo 5Pe drum nou 11Tabu 14Dreptul criticei 22Vrem o credintà 27PArinti $i fii 34Generatia nouA 40Educatia in $cohle ungure$ti 47Copiii nimanui 58Chemarea preotimii noastre 630 deosebire 72Cinstea cirjei 76Cut Antul arhiereilor 85Robia banului 8$Deputat i no$tri 93Cultura ungureasca aZAdunAri poporale 102Ne primenim 105Adevdrul 110Mici negustori 117Roadele iertArii 122Fruntapl 126A paritii ciudate 131Oameni slabi 136Condotien marunti 139Mijloacele lor 143Doua judecati 147Crima $i pedeapsA 150Doua morminte 153DouA mentalitati 156PoliticA sAseasca 164Trei rAnduri la gazetA 167Micile garnizoane 171Thalia noastra 175De vorba cu un strain 180Fruntasi ai neamului 185Fericitii ro;tri expatriati 189Un infrint 194Un fal$ Cotiolan 199Diagnoza unui strain 205A murit un om 210Alma mater 216Drumeti intarziati 220Fumega putregaiul 2250 noua morala 229lnvAtaminte 234Indemnuri noui 238Povestea unei case 242Morala celor m ci 245In urma unei pierderi 219La groapa lui Bunea 252Un suf et frumos 256Drumul untn cuceritor 261Doi robi 274TovarA$1 de drum . 276Prin noi invine 282

. . . .

. . .

.

.

. . .

. . .

.

. .

Pen

tru

Rom

ania

:be

i 3.5

0,

Pre

tul:

Cor

oane

3.

Pretul: Coroane 3.Pentru Romhnia : Lei MO.