IZVOARELE DREPTULUI COMERCIAL1.NOTIUNI GENERALEArt. 1 Cod comercial dispune : “In comert se aplica legea de fata.Unde ea nu dispune se aplicaCodul civil.” Din aceste dispozitii legale rezulta ca dreptul comercial are ca izvoare formale Codulcomercial si Codul civil. Desi nu sunt mentionate, izvoare ale dreptului comercial sunt si legilecomerciale speciale, respective legile civile speciale. Un anumit rol in aplicarea reglementarii legale il au uzurile, jurisprudenta si doctrina dreptului comercial.2.IZVOARELE LEGISLATIVE ALE DREPTULUI COMERCIAL2.1. CODUL COMERCIAL SI LEGILE COMERCIALE SPECIALENormele juridice care reglementeaza activitatea comerciala se afla in Codul comercial. Dar acestact normativ cuprinde numai normele juridice principale; anumite norme juridice privind activitateacomerciala se gasesc in legile comerciale speciale. Intrucat nu tot dreptul comercial se afla in Codulcomercial, in mod corect, se poate spune ca principalul izvor al dreptului comercial il constituie legile comerciale , intelegand prin acestea Codul comercial si legile comerciale speciale.Trebuie aratat ca, in mod cu totul accidental, anumite norme de drept comercial se gasesc inlegi necomerciale. Sunt considerate ca fiind norme de drept comercial acele norme cuprinse in Codulcivil, care se refera expres la materia comerciala. Avand in vedere dispozitiile art. 1183 si 1184 Codcivil privind registrele comerciantilor.Codul comercial si legile comerciale speciale cuprind, in principiu, norme cu caractersupletiv; ele se aplica numai cand partile nu s-au inteles altfel. Exista insa si anumite norme cucaracter imperativ care asigura protejarea intereselor generale; de exemplu, in materia societatilorcomerciale, a titlurilor de credit etc.a.Codul comercial . Acest act normativ constituie reglementarea de baza a activitatiicomerciale. El cuprinde norme juridice care reglementeaza institutiile fundamentale ale dreptuluicomercial: faptele de comert, comerciantii, obligatiile comerciale si falimentul.In legatura cu normele cuprinse in codul comercial se impun anumite precizari.Normele juridice din Codul comercial sunt norme specifice reglementarii activitatiicomerciale. Specificitatea acestor norme se asigura prin procedee diferite.Unele norme juridice reglementeaza institutiile proprii dreptului commercial; de exemplu,faptele de comert(art.3 si 4 Cod comercial ), calitatea de comerciant (art 7 si 8 Cod comercial)contractul de comision (art 405-412 Cod comercial) , falimentul (art 695-888 Cod comercial).Anumite norme ale Codul comercial consacra derogari de la reguli ale Codului civil; deexemplu, solidaritatea codebitorilor (art. 42), termenul de gratie(art.44), retractul litigious(art.45),etc.Alte norme ale Codului comercial dezvolta reglementarea unor institutii ale Codului civil,adaptandu-le nevoilor activitatii comerciale; de exemplu, contractul de vanzare-cumparare(art.67-73),contractul de mandat(art.374-391), contractul de gaj(art.478-489).Codul comercial cuprinde si unele norme privind incheierea contractelor intre absenti(art.33-39). Aceste norme apartin in realitate dreptului civil. Ele au fost cuprinse in Codul comercial pentru aacoperi o lacuna a Codului civil. Dar,asa cum este in general admis, ele sunt aplicabile, deopotriva inmaterie comerciala si in materie civila.b.Legile comerciale speciale . Anumite aspecte ale activitatii comerciale sunt reglementateprin legi comerciale speciale; Legea nr.26/1990 privind registrul comertului; Legea 15/1990 privindreorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale ; Decretul-lege nr.54/1990 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative; Legeanr.12/1990 privind protejarea populatiei impotriva activitatii comerciale ilicite; Legea nr.11/1991privind combaterea concurentei neloiale, etc.Pentru a determina caracterul comercial al unei legi speciale trebuie sa raportam aceasta legela Codul comercial. Intr-adevar, Codul comercial constituie reglementarea de baza care jaloneazasfera activitatii comerciale aflate sub incidenta legilor comerciale.Cu privire la corelatia dintre Codul comercial si legile comerciale speciale se aplicaprincipiile generale(specialia generalibus derogant).2.2. CODUL CIVIL SI LEGILE CIVILE SPECIALEPotrivit art.1 Cod comercial, in absenta unor norme in Codul comercial se aplica dispozitiileCodului civil. Deci, Codul civil constituie un izvor subsidiar al dreptului comercial.Asa cum am aratat, anumite aspecte ale activitatii comerciale fac obiectul reglementarii unorlegi comerciale speciale. Aceasta inseamna ca numai in absenta unor norme in Codul comercial silegile comerciale speciale se aplica dispozitiile Codului civil.Trebuie observat insa ca, in realitate, izvorul subsidiar al dreptului comercial il constituielegile civile, respective Codul civil si legile civile speciale.a. Codul civil. Intrucat Codul civil cuprinde norme generale aplicabile dreptului privat,dispozitiile sale servesc in mare masura la fundamentarea institutiilor dreptului comercial. Ca izvor

subsidiar al dreptului comercial, o importanta deosebita o au dispozitiile Codului civil privindmateria obligatiilor, in special cele referitoare la izvoarele si efectele obigatiilor, precum si celerelative la contractele speciale (contractul de societate, contractul de vanzare-cumparare, contractul de mandat, contractul de antrepriza, etc.)b. Legile civile speciale. Si unele legi civile speciale prezinta interes, ca izvor subsidiar, pentrudreptul comercial. In acest sens, trebuie mentionat cu deosebire Decretul nr. 31/1954, privitor lapersoanele fizice si persoanele juridice, care are multe incidente asupra statutului juridic alcomerciantilor.3.UZURILE COMERCIALEUzul (obiceiul sau cutuma) este o regula de conduita nascuta din practica sociala, folositavreme indelungata si respectata ca o norma juridica obligatorie.In dreptul comercial roman, uzurile nu sunt izvoare de drept. Concluzia se intemeiaza pedispozitiile art.1 Cod comercial care, reglementand izvoarele dreptului comercial, are in vedere numai Codul comercial si Codul civil.Daca in dreptul nostru comercial nu exista uzuri legislative (normative), doctrina recunoasteuzurile interpretative (conventionale). Acestea isi trag existenta din vointa prezumata a partilor si sunt menite sa lamureasca sensul si limitele acestei vointe.Existenta acestor uzuri este dedusa din anumite dispozitii ale Codului civil, care, in temeiulart. 1 Codul comercial, sunt aplicabile si in dreptul comercial.Astfel, potrivit art. 970 Cod civil, conventiile trebuie executate cu buna credinta. Conventiileobliga nu numai la ceea ce este prevazut expres in ele, ci si la toate urmarile ce echitatea, obiceiul saulegea da obligatiei dupa natura sa. In temeiul acestor dispozitii, obligatiile din contractele comercialetrebuie executate cu buna-vointa, cu diligenta unui bun comerciant. Aceste contracte cuprind siobligatiile rezultate din obiceiurile activitatii comerciale, chiar daca nu exista o stipulatie expresa.Apoi, art. 980 Cod civil prevede ca dispozitiile indoielnice se interpreteaza dupa obiceiullocului unde s-a incheiat contractul. Deci, daca anumite clauze ale contractului comercial suntindoielnice sau echivoce, pentru a li se stabili sensul, trebuie sa se apeleze la obiceiul activitatiicomerciale existent la locul incheierii contractului.In sfarsit, potrivit art. 981 Cod civil, clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nusunt prevazute expres in contract. Aceasta dispozitie legala are o mare importanta in activitateacomerciala, care se bazeaza pe anumite obiceiuri. Aceste obiceiuri sunt considerate de lege ca fiindacceptate tacit de catre partile contractante.4.DOCTRINASe admite, in general, ca doctrina nu este izvor de drept. Concluzia este deopotriva valabila sipentru dreptul comercial . Dar doctrina dreptului comercial este un instrument important deinterpretare a legilor comerciale. Ea este un factor de progres al dreptului, deoarece, de multe ori,solutiile ei sunt preluate de legiuitor si transpuse in actele normative. Desigur, noua doctrina adreptului comercial este in curs de formare; in timp, ea isi va spori influenta asupra dreptuluicomercial.5.PRACTICA JUDICIARAPotrivit principiului separatiei puterilor, instantele judecatoresti sunt competente sa aplice legea.Aceasta regula are un caracter general. Deci, hotararile instantelor judecatoresti nu pot fi izvor aldreptului comercial.Ca si doctrina, practica judecatoreasca joaca un rol important in interpretarea legii. Eareprezinta insa si “laboratorul” unde “se verifica” eficienta legii, dar si soliditatea conceptiei siconstructiei sale. Semnalele practicii judiciare pot sa constituie un izvor de inspiratie pentru legiuitor.6.PRINCIPIILE DREPTULUI COMERCIALSpiritul dreptului comercial isi gaseste o desavarsita expresie in principiile dreptului comercial.Izvorul dreptului comercial il constituie, in principal, legile comerciale (Codul comercial si legilecomerciale speciale). Prin acest izvor trebuie sa intelegem nu numai dispozitiile exprese pe care lecontin legile comerciale, ci si principiile care se degaja din aceste norme juridice. Doctrina recunoaste principii cum sunt: in comert, actele juridice sunt cu titlu oneros; intotdeauna, in comert, banii sunt fructiferi; in caz de dubiu se aplica regula care favorizeaza circulatia; contracararea in favoarea celui de-al treilea este obisnuita, etc.

2. Izvoarele dreptului comercialConstituţia. Ca lege fundamentală a ţării, Constituţia reglementează principiile deorganizare a activităţii economice.Potrivit art.135 din Constituţie, economia României este o economie de piaţă. Statultrebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului

favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.Având în vedere că raporturile juridice, în general, şi raporturile comerciale, în special,se bazează pe raporturile de proprietate, Constituţia prevede că statul ocroteşteproprietatea în cele două forme ale sale, proprietatea publică şi proprietatea privată(art.136). Totodată, dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului suntgarantate, în condiţiile legii [art.4 alin.(1)].–4–Codul comercial. Normele dreptului comercial se află, în principal, în codul comercial,adoptat în 1887. Acest act normativ constituie reglementarea de bază a activităţiicomerciale. El cuprinde norme juridice care reglementează instituţiile fundamentale aledreptului comercial: faptele de comerţ, comercianţii, obligaţiile comerciale etc.În legătură cu normele cuprinse în Codul comercial se impun anumite precizări.Normele juridice din Codul comercial sunt norme specifice reglementării activităţiicomerciale. Specificitatea acestor norme se asigură prin procedee diferite.Unele norme juridice reglementează instituţiile proprii ale dreptului comercial; deexemplu, faptele de comerţ (art. 3, art. 4, art. 56 C.com.), calitatea de comerciant (art. 7 şiart. 8 C.com.), contractul de comision (art. 405 - 412 C. com.) etc.Anumite norme ale Codului comercial consacră derogări de la regulile Codului civil; deexemplu, solidaritatea codebitorilor (art. 42 C.com.), termenul de graţie (art. 44 C.com.),retractul litigios (art. 45 C. com.) etc.Alte norme ale Codului comercial dezvoltă reglementarea unor instituţii din Codul civil,adaptându-le nevoilor activităţii comerciale; de exemplu, contractul de vânzare-cumpărare(art.60-73 C. com.), contractul de mandat (art.374-391 C. com.).În Codul comercial sunt cuprinse şi anumite norme privind încheierea contractelor întreabsenţi (art.35-39 C. com.).Codul civil şi legile civile speciale. Potrivit art.1 C. com., în absenţa unor norme înCodul comercial, se aplică dispoziţiile Codului civil. Deci, Codul civil constituie un izvorsubsidiar al dreptului comercial.Anumite aspecte ale activităţii comerciale fac obiectul reglementării unor legicomerciale speciale.Aceasta înseamnă că numai în absenţa unor norme în Codul comercial şi în legilecomerciale speciale se aplică dispoziţiile Codului civil. Întrucât Codul civil cuprindenormele generale aplicabile dreptului privat, dispoziţiile sale servesc în mare măsură lafundamentarea instituţiilor dreptului comercial. Ca izvor subsidiar al dreptului comercial, oimportanţă deosebită o au dispoziţiile Codului civil privind materia obligaţiilor, precum şicele privind contractele speciale (contractul de vânzare-cumpărare, contractul de mandatetc.).