Izvoarele Dreptului AfacerilorStudent: Oanca Danut

Universitatea Danubius Galati

Specializare : Finante si Banci

Aparitia dreptului afacerilor1.Desi se afirma ca dreptul comercial a aparut ca un drept al comerciantilor (negustorilor) in conditiile statului feudal, la care a contribuit structura sociala, pe de o parte, si complexitatea dezvoltarii activitatii comerciale si de intreprinzator, pe de alta parte, unii cercetatori intrezaresc norme ale dreptului comercial si in dreptului antic. Istoria dreptului comercial cunoaste trei perioade de dezvoltare: veche (antica), a evului mediu, moderna.

2 Perioada veche (antica). La o anumita etapa de dezvoltare a omenirii, in societate s-au produs schimbari care au condus la cunoscuta divizare a muncii. Efectul pozitiv al acestei diviziuni consta in cresterea productivitatii muncii si in aparitia unor surplusuri de produse. Aceste surplusuri, indiferent de faptul cine le insusea (indivizii sau colectivul), erau schimbate pe alte obiecte (produse), astfel fiind satisfacute mai multe necesitati. Schimbul in natura (trocul) a fost prima operatiune de comert aparuta in antichitate si utilizata pana in prezent.

Alte surse informeaza ca, in legatura cu intensificarea comertului pe malul Marii Mediterane, in sec. VII i.e.n., grecii au instituit reguli, utilizate de catre negustori, privind operatiunile financiare, asigurarea, comertul maritim etc.

Din evul mediu s-au pastrat si monumentele obiceiurilor negustoresti, indeosebi ale obiceiurilor maritime. Printre astfel de monumente se numara culegerea Consulat dela Mer folosita de comerciantii din Marea Mediterana in secolul XIV, culegerea Roles d'Oleran, utilizata in Oceanul Atlantic de corabiile comerciantilor francezi si englezi. In nordul Europei (Marea Baltica) era in uz codificatia Regles de Wisby. O culegere bine intocmita o aplicau negustorii din alte tari fara a se preocupa de provenienta acesteia, uneori chiar contrar obiceiurilor nationale, normelor dreptului feudal si dreptului canonic.

4. Perioada moderna. Perioada moderna de dezvoltare a dreptului comercial se caracterizeaza prin inlocuirea dreptului cutumiarcu dreptul scris.Franta.Un prim act care prefigura marile monumente legislative ale Frantei a fost Edictul din 1563 al lui Carol al IX-lea, prin care au fost create jurisdictiile consulare, aplicabile numai comerciantilor. Ulterior, asupia unificarii obiceiurilor din acea perioada a lucrat Colbert Jean-Baptiste, controlor general al finantelor in timpul regelui Frantei Ludovic XIV, care a elaborat doua ordonante comerciale. In1673 afost pusa in aplicare Ordonanta privind comertul terestru, iar in 1681 Ordonanta privind comertul maritim. Astfel, pentru prima data s-a efectuat o reglementare unica pe teritoriul intregii tari, la care erau supusi toti cei care faceau comert.

Cele doua ordonante au stat la baza elaborarii Codului comercial francez din 1807 pus in aplicare de la 1 ianuarie 1808.

Codul comercial al Frantei, in vigoare si in prezent, desi nu a avut o influenta atit de mare ca cea a Codului civil, a fost aplicat cu titlu de lege proprie in Italia, Spania, Belgia, Brazilia.Italia. In Italia, Codul Comercial francez a fost aplicat ca lege interna din anul 1808. In1808 afost adoptat Codul comercial italian, completat cu noile realizari din doctrina germana, belgiana, franceza. Acesta a functionat pina in 1942, cind, in urma unor polemici stiintifice, dualismul dreptului privat a fost lichidat prin adoptarea unui Cod civil, care reglementa unitar relatiile private, adica continand si norme comerciale.Germania.in Germania a functionat mai intai un statut comercial, din 1861 si pina in 1900, cind, impreuna cu Codul civil, a fost pus in aplicare un nou cod comercial. Acesta, spre deosebire de Codul comercial francez, are la baza un sistem subiectiv de determinare a obiectului dreptului comercial. In sistemul subiectiv, normele dreptului comercial constituie un drept profesional si se aplica numai comerciantilor, indiferent de genul de activitate practicat.

Codul comercial german este format din 4 carti: I - comerciantii; II - societatile comerciale; III - cartile comerciale; IV - actele comerciale.Romania.Din anul 1840, in Muntenia si Moldova erau aplicate Regulamente comerciale, reproducere a unor institutii din Codul comercial francez.

Din 1859, dupa unirea principatelor romane, a fost pus in aplicare un nou act normativ cu caracter comercial, denumit Condica de comerciu a principatelor unite romane, care, de asemenea, era de inspiratie franceza.

In1887, afost adoptat Codul comercial roman avind ca izvor de inspiratie Codul comercial italian din 1882, continand si prevederi din legislatia germana si cea belgiana.

Codul comercial roman avea 971 de articole, grupate in patru carti: cartea I despre comert in general, cartea II - despre comertul maritim si navigatie, cartea III falimentul, cartea IV - despre exercitiul actiunilor comerciale si despre durata lor.

In 1947, Romania a incetat sa foloseasca normele Codului comercial pentru comertul intern, acestea fiind utilizate doar in raporturile dintre agentii economici nationali si cei straini. Dupa revolutia din decembrie (1989) Codul comercial a fost redescoperit si repus in aplicare, urmand sa reglementeze raporturile pentru care era destinat. In1990, afost adoptata Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, imbogatita cu realizarile din domeniu ale tarilor dezvoltate. In1995, afost adoptata Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare.Republica Moldova. In Republica Moldova au existat reglementari juridice ale relatiilor economice. Pinala Unireadin 1918, se aplicau actele normative ale Rusiei tariste. Dupa 1 decembrie 1918, actiunea Codului comercial roman din1887 afost extinsa si pe teritoriul Basarabiei prin Decretul-lege nr. 1731 din 4 mai 1919, functionand pina p 1944.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in Moldova, ca si in toate tarile cu regim comunist, a functionat economia planificata. Activitatea de intreprinzator era decretata activitate ilegala si persoanele care o desfasurau erau sanctionate penal.

Dupa declararea independentei la 27 august 1991, in Republica Moldova au fost adoptate un sir de acte normative menite sa reinstaureze relatiile economiei de piata. Actele normative, in majoritatea lor, reglementau insuficient noile relatii, dar faptul adoptarii lor insufla optimism. Astfel, prin Legea cu privire la proprietate, a fost repusa in drepturile sale firesti proprietatea privata. Dupa ea, au fost adoptate legile cu privire la: antreprenoriat si intreprinderi, societatile pe actiuni,faliment, arenda, cooperatie, investitiile straine, circulatia hirtiilor de valoare si bursele de valori etc. Prin aceste acte, a fost descatusata initiativa privata si legalizata activitatea de intreprinzator. Legea nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat si intreprinderi a jucat rolul unui mic cod comercial, deoarece a permis activitatea de intreprinzator si a stabilit cercul de persoane care o pot desfasura. Aceste legi aveau ca prototip actele normative elaborate si puse in vigoare in Rusia postsovietica. Din cauza traducerii stangace ori a incercarii nereusite de a adopta unele norme si institutii din actele normative ale unor state europene, primele legi de dupa declararea independentei nu satisfaceau cerintele unei economii libere, de aceea, pe parcursul anilor 1997-2004, au fost inlocuite prin alte acte normative. Astfel, prin Codul civil nr.l 107/2002, au fost innoite un sir de dispozitii din Legea nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat si intreprinderi. Au fost adoptate legi cu privire la: societatile pe actiuni, cooperativele de productie si cooperativele de intreprinzatori, insolvabilitate, protectia concurentei, piata valorilor mobiliare, investitii in activitatea de intreprinzator etc.

O importanta deosebita pentru dreptul afacerilor o are Codul civil, pus in vigoare la 12 iunie 2003. Desi contine o serie de imperfectiuni, acest cod are sarcina de a unifica reglementarile juridice si a pune o temelie noua circuitului civil si comercial, de a contribui la avansarea economica a statului.

Codul civil a unificat dreptul privat, stabilind ca persoanele fizice si persoanele juridice care practica activitate de intreprinzator sunt subiecte ale raporturilor juridice civile si ca statutul lor juridic este determinat de legislatia civila. Aceste norme fiind abstract separate de alte norme de drept privat, impreuna cu normele de interventie a statului in activitatea economica, formeaza baza juridica a dreptului afacerilor.Izvoarele dreptului afacerilorNotiunea de izvor al dreptului are trei acceptiuni: izvor de drept ca forma de studiu, izvor in sens material si izvor de drept in sens formal.

Prin izvor de drept ca forma de studiu se intelege orice sursa purtatoare de informatie juridica. in aceasta categorie se include orice monument istoric, inscriptie, codificare, act normativ, manual, carte etc. Aceasta acceptiune a notiunii de izvor nu va fi analizata, deoarece mai departe se fac trimiteri la diferite lucrari stiintifice si manuale si se da, in final, o lista de lucrari in domeniu.

Prin izvor de drept in sens material se subinteleg relatiile sociale reglementate de o ramura, subramura sau de o institutie de drept. Dreptul afacerilor reglementeaza raporturile patrimoniale si personal nepatrimoniale care apar intre intreprinzatori in legatura cu desfasurarea de catre acestia a activitatii economice aducatoare de profit, precum si raporturile de interventie a statului in aceasta activitate.

Prin izvor de drept in sens formal se subintelege sistemul de acte normative aranjate intr-o anumita ierarhie dupa forta lor juridica. Normele juridice componente ale dreptului afacerilor sunt cuprinse in uzantele comerciale si in actele normative. O importanta deosebita pentru drept o are doctrina juridica si practica judecatoreasca.

1.Uzantele comerciale ca izvor al dreptului afacerilor. Uzanta reprezinta o norma de conduita care, desi neconsfintita de legislatie, este general recunoscuta si aplicata pe parcursul unei perioade indelungate intr-un anumit domeniu a! raporturilor civile. Pornind de la dispozitiile art.4 din Codul civil, uzanta se aplica numai in cazul in care nu exista norme juridice care sa reglementeze raportul juridic respectiv si uzanta nu contravine legii , ordinii publice sau bunelor moravuri. Uzantele comerciale sunt aplicate mai frecvent in raporturile juridice cu element de extranietate .

2.Actele normative ca izvor al dreptului afacerilor. Sunt considerate izvor al dreptului afacerilor actele normative cu prevederi care reglementeaza raporturile dintre intreprinzatori. Dupa forta lor juridica, actele normative au urmatoarea ierarhie: Constitutia, acordurile si conventiile internationale, legile (organice si ordinare), ordonantele si hotararile Guvernului, actele Bancii Nationale a Moldovei si ale Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, actele autoritatilor publice centrale (ministere, departamente etc.), actele autoritatilor publice locale si actele corporative.

2.1. Constitutia. Constitutia este legea suprema a Republicii Moldova. Nici un alt act normativ sau norma juridica care contravine prevederilor Constitutiei nu are putere juridica. Exceptiilc de la aceasta regula sunt stabilite prin articolele 4 si 8, potrivit carora actele internationale la care Republica Moldova este parte au prioritate fata de legile interne, deci si fata de normele constitutionale.

Constitutia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994, in vigoare de la 27 august 1994, stabileste ca factorii de baza ai economiei sunt: piata, libera initiativa si concurenta loiala. Statul trebuie sa asigure reglementarea juridica a activitatii economice, libertatea comertului si a activitatii de intreprinzator, protectia concurentei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificarii tuturor factorilor de productie, inviolabilitatea investitiilor persoanelor fizice si juridice, inclusiv straine. Aceste dispozitii pot fi puse la temelia dreptului afacerilor, deoarece decreteaza economia de piata si stabilesc ca persoanele fizice si juridice sunt in drept sa-si utilizeze proprietatea si capacitatile intelectuale in scopuri personale, inclusiv pentru desfasurarea activitatii de intreprinzator in limitele legalitatii si cu respectarea principiilor concurentei loiale.

Pentru eficienta activitatii private deosebit de importante sunt si dispozitiile constitutionale privind inviolabilitatea si garantia proprietatii si a investitiilor. Desi aceste dispozitii inspira optimism, in ultimii ani practica de aplicare a normelor juridice demonstreaza ca organele executive si cele jurisdictionale inteleg eronat aceste principii.

2.2. Legile ca izvor al dreptului afac 949h74j erilor. Reglementarea juridica a activitatii economice se realizeaza prin legi. Acestea sint adoptate de Parlament si, dupa promulgare de catre Presedintele Republicii Moldova, capata forta obligatorie pe intreg teritoriul statului. Conform dispozitiilor art.72 din Constitutie, legile sunt de doua categorii: organice si ordinare. Prin legi organice se reglementeaza domeniile de activitate sociala stabilite de art.72 alin.(3) din Constitutie, precum si domeniile pentru care Parlamentul considera necesar a adopta legi organice. Celelalte domenii se reglementeaza prin legi ordinare.

Deosebirea dintre legea organica si cea ordinara consta in modul de aprobare. Astfel, pentru a fi aprobata o lege organica este necesar votul majoritatii deputatilor alesi, dupa cel putin doua lecturi. Legile ordinare se aproba cu votul majoritatii deputatilor prezenti. in legatura cu aceasta procedura de votare, Curtea Constitutionala a considerat ca normele cuprinse intr-o lege organica au o putere juridica mai mare decat normele din legea ordinara.

Dreptul afacerilor are ca obiect de studiu normele multor legi.A.Codul civil nr. 1107/2002.In lipsa unei legi speciale, cum ar fi un cod comercial, Codul civil apare ca legea de baza a dreptului afacerilor, asigurind reglementarea unitara a relatiilor private. El stabileste ca subiecte ale raporturiloi juridice civile sunt persoanele fizice si persoanele juridice care practica activitate de intreprinzator (art.2), stipuleaza dreptul persoanei fizice de a desfasura activitate de intreprinzatorfara a constitui persoana juridica (art.26), reglementeaza statutul juridic al persoanelor juridice cu scop lucrativ, stabileste fundamentul juridic al bunurilor, al dreptului de proprietate si al altor drepturi reale asupra acestora, fara de care este imposibila activitatea de intreprinzator. Aceasta activitate se realizeaza in principal prin incheierea unor contracte reglementate de Codul civil sau de alte legi care insa, in relatiile dintre intreprinzatori, datorita scopului propus de parti, dobandesc nuante specifice.B. Legea nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriat si intreprinderi, care, dupa cum s-a mentionat, la adoptare indeplinea rolul unui cod comercial, deoarece a legalizat si a definit pentru prima data activitatea de intreprinzator, a stabilit reguli generale privind constituirea, inregistrarea, reorganizarea si lichidarea intreprinderilor cu si fara statut de persoana juridica.

C. Legea nr. 1134/1997 cu privire la societatile pe actiuni ;

D. Legea nr. 1007/2002 privind cooperativele de productie;

E. Legea nr. 1353/2000 privind gospodariile taranesti (de fermier);

F. Legea insolvabilitatii nr. 632/2001;

G. Legea nr.81/2004 cu privire la investitiile in activitatea de intreprinzator ;

H. Legea nr.1265/2000 cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor si organizatiilor;

I. Legea nr.451/2001 cu privire la licentierea unor genuri de activitate, etc.2.Hotararile Guvernului ca izvoare ale dreptului afacerilor. Guvernul Republicii Moldova poate interveni in activitatea economica prin acte sub forma de ordonante si hotarari.

Act care vizeaza orice domeniu de activitate economica, cu exceptia celui care face obiectul legii organice, ordonantele se adopta numai in baza legii de abilitare adoptata de Parlament. Dispozitiile ordonantelor dobandesc forta de lege daca Parlamentul nu respinge proiectul de lege privind aprobarea ordonantelor sau nu adopta u lege ce reglementeaza domeniul respectiv. in domeniul economic, Guvernul a facut uz de posibilitatea de a adopta ordonante in anul 2000, cand a fost adoptata Ordonanta nr.2 din 26 septembrie 2000 cu privire la inspectia inainte de expeditie a marfurilor importate, abrogata de Parlament la 3 noiembrie 2000. Guvernul adopta hotararile sale in executarea legilor.

2.4.Actele normative ale Bancii Nationale a Moldovei. Banca Nationala a Moldovei este o autoritate publica sau, precum se stabileste in lege, o persoana juridica publica, autonoma subordonata Parlamentului, care supravegheaza circulatia monetara pe intreg teritoriul siatului si mentine stabilitatea monedei nationale. in realizarea acestor scopuri, Bancii Nationale a Moldovei ii este delegata imputernicirea de a elabora si adopta acte normative, obligatorii pentru institutiile financiare, precum si pentru toate persoanele fizice si juridice.

Izvoare ale dreptului afacerilor putem considera si urmatoarele acte ale Bancii Nationale a Moldovei:

Regulamentul nr.2309/01 din 15 august 1996 cu privire la .uilorizarea bancilor, (M.O., 1996, nr.59-60);

Regulamentul nr. 37/09-01 din 15 noiembrie 1996 cu privire la deschiderea filialelor de catre banci (M.O., 1996, nr.75-76);

Regulamentul nr. 10018-20 din 6 mai 1994 cu privire la organizarea si functionarea pe teritoriul Republicii Moldova a caselor de schimb valutar si punctelor de schimb de pe langa hoteluri (M.O., 2003, nr.91-96) etc.

2.5.Actele normative ale Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare. Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare este o autoritate autonoma a administratiei publice subordonata Parlamentului, care reglementeaza, supravegheaza si controleaza respectarea legislatiei pe piata valorilor mobiliare si activitatea participantilor la ea. CNVM are dreptul sa adopte in domeniul pietei valorilor mobiliare acte normative obligatorii atat pentru participantii profesionisti, cat si pentru toate persoanele fizice si juridice care opereaza pe aceasta piata.

Dintre cele mai importante acte ale CNVM pentru dreptul afacerilor enumeram:

Hotararea nr.76/5 din 29 decembrie 1997 despre aprobarea Instructiunii privind modul de emisiune si inregistrare de stat a valorilor mobiliare (M.O., 1999, nr.70-72);

Hotararea nr.26/1 din 16 noiembrie 1995 despre aprobarea Instructiunii privind modul de transmitere a dreptului de proprietate asupra hirtiilor de valoare si inregistrarea transferului (M.O., 1997, nr.76);

Regulamentul din 28 noiembrie 1994 cu privire la registrul actionarilor si registrul posesorilor de obligatii ai societatii pe actiuni (M.O., 1996, nr. 5-6);

Hotararea nr.28/1 din 1 octombrie 1998 cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la procedura de lichidare a fondurilor de investitii (M.O., 1999, nr. 101-102);

2.6.Actele ministerelor, departamentelor si ale altor autoritati publice centrale. Autoritatilor publice centrale le este delegata, prin dispozitiile unor legi, imputernicirea de a elabora si a pune in aplicareanumite acte, obligatorii pentru participantii la circuitul comercial. Astfel, Ministerul Economiei si Camera Licentierii, in temeiul art.7 din Legea nr.451/2001 privind licentierea unor genuri de activitate, a elaborat si a pus in aplicare Ordinul nr.28/36-g din 10 iunie 2003 al ministrului economiei privind aprobarea conditiilor de licentiere a unor genuri de activitate (M.O., 2003, nr. 146-147), prin care sunt stabilite conditiile de desfasurare a genurilor de activitate si actele care trebuie prezentate organului de licentiere pentru eliberarea de licenta la fiecare gen de activitate.

2.7.Actele autoritatilor publice locale. Autoritatile publice locale sunt in drept sa elaboreze si puna in vigoare acte care contin norme obligatorii pentru toti participantii din teritoriu la circuitul civil si la cel comercial. Astfel, consiliul local adopta planul urbanistic general si planul de amenajare a teritoriului al unitatii administrativ-teritoriale, act normativ cu putere de lege in acel teritoriu. Toti intreprinzatorii care activeaza in teritoriul din jurisdictia unitatii administrativ teritoriale sunt obligati sa respecte normele adoptate de consiliul local.2.8. Actele corporative. Persoana juridica cu scop lucrativ adopta acte care contin norme de comportament pentru membrii sai. in unele cazuri, de aceste norme se conduc si tertii. Sunt corporative actele de constituire a persoanelor juridice, hotararile adunarii generale a asociatilor, hotararile consiliului, actele organului executiv. Normele actelor corporative au forta obligatorie pentru toti membrii persoanei juridice, precum si pentru organele acesteia. Norma actului corporativ poate sta la baza unei hotarari a instantei in cazul in care nu exista norme cu o forta juridica mai mare. Mai mult decat atat, norma juridica supletiva poate avea, in actul de constituire, un continut deosebit de cel al normei legale.Principiile dreptului afacerilorPrincipiul libertatii activitatii de intreprinzatorisi are fundamentul in art.9 si 126 din Constitutie, potrivit carora piata, libera initiativa economica si concurenta loiala suni factorii de baza ai economiei, precum si faptul ca statul asigura libertatea comertului si activitatii de intreprinzator. Aceasta libertate presupune posibilitatea subiectului de a-si alege forma de organizare a activitatii, genul de activitate, de a stabili pretul la bunurile si serviciile sale iu scopul obtinerii unor beneficii. Din coroborarea art.20 si 60 din Codul civil se poate conchide ca intreprinzatorii pot practica orice gen de activitateneinterzis de lege pentru a-si asigura surse permanente de venituri, in principiu, nelimitate.Principiul concurentei loiale, de asemenea, isi are fundamentul in dispozitiile art.9 si 126 din Constitutie, prin care concurenta este decretata ca un factor de baza al economiei statului si stabileste ca statul sc obliga sa asigure protectia concurentei loiale, ceea ce consta in adoptarea unor masuri de protejare a intreprinzatorilor impotriva actiunilor ilegale si daunatoare ale concurentilor si impotriva actiunilor autoritatilor publice. Dispozitiile constitutionale isi au continuitatea in: Legea nr. 103/2000 privind protectia concurentei, Legea nr.820/2000 privind masurile antidumping, compensatorii si de salvgardare, Legea nr.906/1992 cu privire la limitarea activitatii monopoliste si dezvoltarea concurentei.Principiul inviolabilitatii investitiilor persoanelor fizice si juridice. Desi rezulta din alt principiul al dreptului civil, si anume inviolabilitatea proprietatii private, principiul inviolabilitatii investitiilor este consacrat in art.126 alin.(2) lit. h) din Constitutie, deoarece investitii pot fi nu numai lucrurile asupra carora se instituie un drept de proprietate, ci si drepturile, tehnologiile, inovatiile, ideile de afaceri si alte valori incorporale. Acest principiu isi gaseste continuitatea in dispozitiile Legii nr.81/2004 cu privire la investitiile in activitatea de intreprinzator.Principiul libertatii comertului, denumit libertatea de a revinde pentru a castiga, este premisa esentiala pentru desfasurarea normala a circulatiei bunurilor, a valorilor si cunostintelor, fiind consacrat in art. 126, al. 2 din Constitutie ca o obligatie fundamentala a statului. Acest principiu exprima nevoia de a inlatura orice obstacol de ordin economic, vamal, fiscal, de natura sa incomodeze si sa impiedice aceasta circulatie pentru participantii la comert.

Principiul libertatii comerciale, care a inlaturat monopolismul de stat, consta in primul rand in capacitatea recunoscuta de lege persoanelor fizice si juridice de a fi subiecte de drept comercial.Principiul reglementarii activitatii de intreprinzator din partea statului.

Reglementarea economiei si activitatii de intreprinzator din partea statului se efectueaza in orice tara, dar diferite sunt formele si metodele acestei reglementari, care sunt determinate de situatia politica, de nivelul dezvoltarii economice si sociale, traditiile istorice, specificul national, precum si de alti factori.

Controlul statului asupra activitatii de intreprinzator se realizeaza, in principal, prin licente de import-export, diferite autorizatii pentru exercitarea activitatii de intreprinzator si alte mijloace financiar-bancare prin care statul intervine in relatiile economice, in cazurile prevazute de lege. Esentialul acestei interventii a statului consta in asigurarea echilibrului dintre interesele personale ale intreprinzatorilor si interesele publice ale statului si societatii.Epoca modern care se caracterizeaz la rndul ei printr-o dezvoltare a comerului ntre diferite ri, att la nivel regional ct i continental, a determinat necesitatea obiectiv de ntrire a securitii juridice a raporturilor comerciale, ceea ce a impus o tendin de uniformizareinternaional a legilor comerciale. Astfel, sub auspiciile Ligii Naiunilor au fost adoptate Conveniile de la Geneva 1930-1931 privind legile uniforme referitoare la cambie, biletul la ordin i cecul n baza crora statele semnatare au adoptat legi interne proprii privitor la aceste titluri de credit. Aciunea de uniformizare a legilor comerciale a continuat i sub egida O.N.U. i a instituiilor sale, printre care un rol important l-a avut UNCITRAL. Au fost adoptate Regulile de la Hamburg (1978) i Convenia privind vnzarea internaional de mrfuri (Viena 1980). Un loc deosebit n aciunea de uniformizare a legilor comerciale l ocup Tratatul de la Roma care prevede c la sfritul unei perioade de tranziie, ntre rile membre ale C.E.E. circulaia mrfurilor, serviciilor, capitalurilor i a forei de munc s devin libere. Este ceea ce s-a hotrt prin Tratatul de la Maastricht. n scopul perfecionrii reglementrii activitii economice i a raporturilor juridice pe care aceasta le implic, a nceput s se manifeste n doctrina occidental i o alt tendin, n direcia recunoaterii originalitii i implicit a autonomiei dreptului economic, fr s existe ns un punct de vedere unitar cu privire la definirea acestei viitoare ramuri de drept20. S-a exprimat i prerea c nsui dreptul comercial trebuie s-i schimbe titulatura, pentru a corespunde mai bine condiiilor actuale de dezvoltare a activitilor economice productive i comerciale, urmnd a fi denumit i drept al afacerilor. Conceput ca un drept al afacerilor, acesta ar dobndi un caracter mai accentuat pluridisciplinar dect dreptul comercial212