Ivan Patzaichin, dupa aur pentru Romania, un viitor pentru Delta Dunarii.

România RuralăReţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

Numărul 3 Iunie-Iulie 2012

RĂDĂCINI DE ŢARĂ EUROPEANĂ

Măsuri PNDR pentru întinerirea satelor

Noua Politică Agricolă Comună

Oameni ai Deltei

Fermă de capre de inspirație franceză

Produsele tradiționale ajung la mall

România rurală – Nr. 3

1

CuprinsBIROURILE REGIONALEUnitatea de Sprijin a Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală

BRĂILAStr. Dorobanţilor nr. 604 A, CP 810067, [email protected]

Tel.: 0239 610921, Fax: 0239 610920

CRAIOVAStr. Breştei nr. 116, et. 2, CP 200177, [email protected]

Tel.: 0251 593442, Fax: 0251 596725

ZALĂUStr. Gheorghe Lazăr nr. 14, et. 3, CP 450010, [email protected]

Tel.: 0260 610058, Fax: 0260 610059

TÂRGU MUREȘStr. Republicii nr. 48, ap.1, CP 540110, [email protected]

Tel.: 0265 210614, Fax: 0265 210613

IAŞIŞos. Păcurari nr. 145, Et. 1, CP 700552, [email protected]

Tel.: 0232 464288, Fax: 0232 464287

TIMIŞOARAStr. Andrei Șaguna nr. 3, bl. U5, ap. 1, CP 300104, [email protected]

Tel.: 0256 232579, Fax: 0256 232578

TÂRGOVIŞTEStr. Tudor Vladimirescu nr. 14, parter, CP 130078, [email protected]

Tel.: 0245 612211, Fax: 0245 612212

BUCUREŞTIStr. Clucerului nr. 35, et. 1, Birou 19, Sector 1, CP 011363, [email protected]

Tel.: 021 3171583, Fax: 021 3171584

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ şi nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre MADR şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro, www.rndr.ro

USR, Departamentul Publicaţii, Iunie-Iulie 2012ISSN 2284-8665ISSN-L 2284-8665© RNDR, 2012

Reproducerea textelor acestei publicaţii este autorizată cu condiţia menţionării sursei.Tipărit în România.

Copyright fotografii: Gelu Toaipă, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale / Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Mihai Grigore, Bogdan Vlădescu, Gabriela Popescu, Colin Shaw, Marius Verdeși, Călin Cordoș, Elena Cosma, Oana Radu Turcu, Cristina Vasilescu, FreePixels.com.

Proiect finanțat prin Măsura 511 - Asistență tehnică

EDITORIAL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

DEZVOLTARE RURALĂ• Întinerirea satelor – măsuri de stimulare a tinerilor din mediul rural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• Tânăr din Vama Veche, cu doctorat în minisubmarine, a dat cercetarea pe apicultură . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• Pensiunea Viscri 125 – Familie de tineri din București se mută la țară și deschide o afacere în turism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• Tânăr pietrar din Măgura, Buzău, duce tradiția mai departe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• Oferta de cercetare a Academiei „Gheorghe Ionescu-Șișești” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• Festivalul cașcavalului de Brăduleț, Argeș . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• Cum să „nășești” un pom, o vacă sau chiar o întreagă grădină de zarzavaturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• Reforma Politicii Agricole Comune după 2013 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

OAMENI• Oameni ai Deltei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• Ivan Patzaichin – după aur pentru România, viziune pentru viitorul Deltei Dunării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• Cula Maldăr – legendă, atmosferă boierească și stil oltenesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• Dar din dar se face rai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• Rromii din Sărulești, Călărași: Accesarea unui loc de muncă începe cu frecventarea grădiniței . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• Proiecte, identități, repere etnice în spațiul rural dobrogean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• Caritas – instruire pentru fermieri și practică în străinătate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• Servicii stomatologice, cu fonduri europene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• Mic magazin de piese auto, deschis cu sprijin guvernamental, într-un sat arădean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• În costum popular la Bruxelles . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• Anteprenoriat în mediul rural, la feminin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

EXPERIENȚE• Ferma mea: Fermă de capre de inspirație franceză . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• Comunitatea mea: Grupul de producători Măgura, Sibiu – „Ca grup, avem altă forță” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• Afacerea mea: Produsele tradiționale ajung la mall . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

LEADER LA ZI• CULTrips . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• Uimește-mă, LEADER! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • Grupurile de acțiune locală din România au deschis sesiuni de depunere a proiectelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• Curs de afaceri care îi impulsionează pe tinerii antreprenori din Suedia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

ȘTIRI• Știri MADR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

• Știri USR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

PIAȚA PARTENERIATELOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

CONTRIBUIM LA REDACTAREA REVISTEI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3

468

1012141718

2228303234363840414243

444648

50525354

5556

57

58


32

Editorial

Tinerii din mediul rural: energie, entuziasm, pricepere și inventivitateDedicăm acest număr al revistei „România rurală” tuturor tinerilor întreprinzători care, prin munca și perseverența lor, aduc un suflu proaspăt în satele românești. Cu entuziasm, pricepere, energie și uneori cu dorința de a demonstra că pot sparge tiparele, tinerii întreprinzători ai acestor ani sunt cei care pun bazele unui alt trai la țară. De cele mai multe ori munca lor trece neobservată, eforturile lor nu sunt aclamate de nimeni. Cu toate acestea, fără ei, fără tinerii care preiau fermele bunicilor și le modernizează, care deschid afaceri turistice de înaltă clasă, care practică meșteșuguri tradiționale și produc hrană de calitate, satele românești și-ar pierde vigoarea iar România ar pierde ce are mai de preț.

Nu este ușor să răzbești în România doar prin muncă, bun-simț și dedicare. Însă există foarte mulți români care reușesc. Pe aceștia, și în special pe cei tineri, dorim să-i promovăm și să le arătăm și altora că se poate.

Se poate să ai doctorat și să te dedici apiculturii, așa cum a făcut-o un tânăr din Vama Veche care nu regretă nicio clipă că s-a lăsat de cercetare. Se poate să lucrezi ani buni în consultanță, în capitală, și să hotărăști că pentru familia ta viața la țară are mai multe de oferit – și deschizându-ți o pensiune într-un sat săsesc, din care mulți locuitori au plecat, să contribui și la revitalizarea acestuia. Se poate să ajungi cu produsele tale tradiționale

la un mall din București, dacă ești perseverent și știi cum să demonstrezi conducerii magazinului că afacerea ta este profitabilă pentru toată lumea.

În acest număr al revistei vă prezentăm și câțiva oameni din Delta Dunării, cu îndeletnicirile și planurile lor, precum și inițiativa campionului nostru mondial Ivan Patzaichin pentru un alt tip de turism în zona sa natală. Totodată, vă informăm cu privire la reforma Politicii Agricole Comune după 2013, care prevede intensificarea sprijinului acordat tinerilor din mediul rural. Veți mai putea citi despre o fermă de capre din sudul țării care se mândrește să fie cea mai modernă de acest tip din țară și care a primit fonduri

nerambursabile prin Programul Național de Dezvoltare Rurală. Nu în ultimul rând, veți putea afla că PNDR sprijină și inițiative cum ar fi cabinetul stomatologic deschis de un tânăr medic harghitean, care acum oferă servicii moderne pacienților din zonă.

Așa cum spunem, cu mândrie, că „veșnicia s-a născut la sat”, credem totodată că numai tinerii pot face ca satele noastre să fie veșnice.

Viviana Vasile, Team Leader al proiectului „Înființarea și Sprijinirea Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală”


54

Întinerirea satelor – măsuri de stimulare a tinerilor din mediul rural Interviu cu Bogdan Alecu, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Dezvoltare Rurală

Avem o populație rurală îmbătrânită iar majoritatea tinerilor preferă o slujbă în străinătate în loc să muncească la câmp. De ce ar rămâne tinerii în mediul rural?

Bogdan Alecu: Un răspuns simplu la întrebarea pe care ați pus-o ar fi: dacă nu reușim să îi încurajăm pe tineri să rămână în mediul rural, vom fi nevoiți să aducem mână de lucru din alte țări, pentru muncile agricole, dar nu numai.

A sta la țară nu înseamnă că trebuie să muncești neapărat la câmp, să cultivi roșii sau grâu. Poți deschide o afacere de orice tip – de la cabinete veterinare, la firme de piese auto, la turism, IT. În mediul rural există și alte oportunități decât cele legate de

agricultură. Iar autoritățile, printr-o serie de măsuri ale PNDR, asta și urmăresc: diversificarea activităților în mediul rural. Tinerii își pot aduce aportul în multe domenii. Tinerii promovează, de asemenea, o gamă largă de activităţi (turism rural, conservarea tradiţiilor şi mostenirii culturale), participă la asocieri locale, aduc un suflu nou, idei inovatoare, dinamism, sunt entuziaști, creativi, mai bine instruiți și mai bine informați.

Este adevărat însă că în ultimele decenii, satele românești au cunoscut două fenomene care au dus la declinul forței de muncă: migrația tinerilor spre orașe sau spre alte țări ale Uniunii Europene și îmbătrânirea populației rurale. În acest moment, agricultorii tineri, sub 40 de ani, reprezintă numai 10% din populaţia totală de fermieri, exploatând un procent de 10% din suprafaţa agricolă utilizată. La cealaltă extremă, agricultorii care au depăşit vârsta pensionării, peste 65 de ani, reprezintă 43% din numărul total de fermieri şi exploatează 31% din suprafaţa agricolă utilizată.

Jumătate din suprafeţele deţinute de exploataţiile de subzistenţă sunt conduse de persoane care au depăşit vârsta pensionării, în timp ce 20% sunt deţinute de agricultori care, la sfârşitul acestei perioade de programare, vor fi aproape sau vor fi depăşit pragul de pensionare. Tocmai de aceea, Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013 pune accentul pe stimularea antreprenoriatuliu în rândul tinerilor care doresc fie să preia fermele de la bunicii sau părinții lor, fie să deschidă o afacere la țară într-un alt domeniu decât cel agricol.

Ce măsuri există pentru a-i stimula pe tineri să rămână în mediul rural?

Bogdan Alecu: În primul rând, există Măsura 112 – „Instalarea tinerilor fermieri”, una dintre cele mai accesate din cadrul actualului PNDR. În cadrul Măsurii 112, din anul 2008 şi până acum au fost finanțate peste 6 500 de proiecte în decursul a patru sesiuni. În iunie anul acesta a avut loc ultima sesiune de proiecte prin această măsură, în cadrul actualului program de dezvoltare rurală.

Tocmai pentru a încuraja și sprijini tinerii care înființează sau preiau o exploatație ca șef al acesteia, autoritățile au mărit anul acesta suma maximă pe care o pot primi, de la 25 000 de euro la 40 000 de euro.

Pot accesa acest sprijin tinerii cu vârsta sub 40 de ani, care se instalează pentru prima dată în exploataţia agricolă în calitate de conducător (şef) al acesteia. Aceștia trebuie să trebuie să deţină sau se angajează să dobândească competenţe şi calificări profesionale în activitatea pe care urmează să o desfăşoare.

Însă sprijinul nu se oprește aici. Să presupunem că ai primit deja finanțare prin Măsura 112 și vrei să te dezvolți. Poți să accesezi atunci Măsura 121 – „Modernizarea exploataţiilor agricole”, într-o perioadă de graţie determinată în vederea conformării exploataţiilor agricole la standardele europene în vigoare. Criteriile de selecție pentru astfel de măsuri de investiții prevăd punctaje suplimentare acordate tinerilor sub 40 de ani.

Acest lucru înseamnă șanse mai mari pentru tineri de a accesa finanțări nerambursabile. Este vorba despre un sprijin conjugat, prin măsuri care se completează unele pe altele.

Spuneați mai devreme că tinerii din mediul rural pot accesa și alte fonduri în afara celor care țin de activități agricole. Puteți să ne dați câteva exemple?

Bogdan Alecu: Prin Măsura 312 – „Sprijin pentru crearea și dezvoltarea

de microîntreprinderi”, pot fi finanțate inițiative diverse: ateliere de croitorie, firme care închiriază echipamente agricole, firme care furnizează servicii de internet la țară, ateliere meșteșugărești. Tinerii care doresc să deschidă o afacere în domeniul energiilor regenerabile, cei care activează în domeniul IT, în publicitate și în alte ramuri creative pot accesa și ei fonduri prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, dacă firma are sediul la țară.

Turismul rural este un alt domeniu care a primit finanțare, iar criteriile de selecție favorizează inițiativele tinerilor.

Sprijinul financiar oferit anul acesta pentru inițiative turistice este de maximum 200 000 de euro pentru dezvoltarea unor activități recreative și de maximum 100 000 de euro pentru agroturism și turism rural.

Măsura 121 – „Modernizarea exploatațiilor agricole”Sprijin nerambursabil: 40%Valoare minimă a proiectului: 5 000 de euroValoare maximă a proiectului: 2 000 000 de euro (zootehnie); 1 000 000 de euro (sectorul vegetal)În cazul proiectelor care vizează și utilizarea energiilor regenerabile, valoarea maximă a proiectelor poate crește la 3 000 000 de euro (zootehnie) și 1,5 milioane de euro (sectorul vegetal), respectându-se același procentaj maxim privind finanțarea nerambursabilă (40%)

Măsura 123 – „Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și silvice”Sprijin nerambursabil: 50%, maximum 2 000 000 de euroValoare minimă a proiectului: 5 000 de euroMăsura 312 – „Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi”Sprijin nerambursabil: 85%, maximum 2 000 000 de euroValoare minimă a proiectului: 5 000 de euro


76

Tânăr din Vama Veche, cu doctorat în minisubmarine, a dat cercetarea pe apiculturăLa 28 de ani, Bogdan Vlădescu are doctorat în Inginerie Mecanică, este specializat în submarine tractate și telecomandate, în genul celor pe care le-am văzut la televizor explorând epava Titanicului. A lucrat o vreme în cercetare, apoi ca inginer de probe pe mare la Șantierul Naval Mangalia, dar în cele din urmă s-a hotărât să devină fermier.

„Ideea a fost simplă: crescând la țară, având animale, văzând cât de prost e plătit sectorul de cercetare, am ajuns la concluzia că e mai bine în agricultură, decât să rămân inginer. Aș fi putut să plec în străinătate, cum fac alții, dar n-am vrut. Am preferat să mă ocup de stupi, acasă, la Vama Veche,” spune Bogdan.

Auzind de fondurile nerambursabile acordate tinerilor fermieri care doresc să se instaleze în mediul rural, s-a interesat la autorități și a fost primul din zonă care a obținut finanțare prin Măsura 112. Își amintește că la început nu a existat o foarte bună informare despre aceste oportunități, iar când bătea la ușa vreunei instituții, pentru o adeverință sau pentru a obține clarificări, constata că oamenii de-acolo nu știau despre ce era vorba.

„După ce am înțeles însă fenomenul și modul de întocmire a dosarului, a fost simplu, nu mi-a luat mai mult de două săptămâni să pregătesc documentația necesară.”

La sfârșitul anului 2010, a obținut finanțare de 12 500 de euro, prin Măsura 112. Cu ajutorul acestor bani, și-a achiziționat noi stupi, având astăzi 150, în loc de 95. Totodată, a cumpărat echipamente automate, cum ar fi o centrifugă pentru miere și un topitor de ceară, care reduc substanțial timpul de lucru.

Stupii lui Bogdan Vlădescu produc în medie 2 tone de de miere pe an – miere polifloră, de floarea soarelui, de rapiță. Pe lângă miere, vinde și roiuri de albine, pentru că atunci când îngrijești cum trebuie o familie de albine, anul următor dintr-una poți să faci două.

„Banii veniți m-au ajutat foarte mult. Anul trecut am solicitat fonduri și prin Măsura 141, pentru fermele de semisubzistență, și voi primi 1 500 de euro, timp de cinci ani. Recent m-am asociat cu patru apicultori din zonă, vrem să facem o cooperativă și ne-am apucat să construim o fabricuță pentru procesarea mierii. În acest fel, nu vom mai vinde produsele noastre en gros, cu 8 lei/kg, ca mai apoi să constatăm că mierea respectivă ajunge să coste dublu sau triplu pe piață, ci o vom procesa, o vom ambala și vinde chiar noi. Intenționăm să facem și export și sperăm să finalizăm fabrica anul acesta și să scoatem primele borcane pe piață. Nu vom procesa numai miere, ci și propolis, lăptișor de matcă, ne-am gândit chiar și la o linie de produse cosmetice. În planul de afaceri previzionăm că prin deschiderea acestei fabrici vom crea cinci locuri de muncă.”

Pentru că familia sa are și livadă și vie, Bogdan se gândește și la alte produse, cum ar fi vinul și otețul din miere de albine. Hidromelul – vinul din miere de albine – e o băutură străveche,

spune el, de pe vremea anticilor greci. „Era așa-numita ambrozie, băutura zeilor. Avem rețeta, vom încerca să vedem cum iese, dar ne trebuie câțiva ani pentru asta. Hidromel am văzut la noi în comerț, dar e un produs din Germania.”„Bunicul meu zicea: din agricultură nu te îmbogățești, dar nici sărac nu ești. Am făcut inginerie navală din pasiune, fiind și din Vama Veche, crescând printre oameni care lucrau pe vapoare. M-am lăsat de inginerie cu strângere de inimă. Ca inginer, aveam salariu de 1 500 de lei pe lună, asta înseamnă 18 000 de lei pe an. Din apicultură fac cam 60 000 de lei pe an și sunt propriul meu stăpân. Un avantaj îl reprezintă faptul că apicultura nu este impozitată de fisc. Totodată, o mare facilitate care ni se acordă prin Programul Național Apicol o reprezintă decontarea tratamentelor pentru albine, a biostimulatorilor și a stupilor.”

„Tinerii ar trebui să fie atrași de mediul rural, să preia exploatațiile bunicilor, ale părinților, să-și reconsidere opțiunile. Cei care cred că agricultorii sunt pătura de jos a societății ar fi bine să se gândească de două ori. Noi producem mâncare, ceea ce facem noi este esențial pentru viață. Iar celor care trăiesc greu, ambiționându-se să profeseze într-un domeniu prost plătit, doar fiindcă pare mai elevat, le spun că oricâtă carte ai avea, trebuie să te adaptezi. Și în momentul de față, singurul domeniu care se revitalizează în România este agricultura. Industria și cercetarea sunt la pământ.”

„Dacă tinerii nu vin la țară, să repopuleze satele, unele ajunse sate fantomă, ar fi mare păcat. Nu e o risipă că am licență, pentru că aceste cunoștințe pe care le-am dobândit le

pot aplica în ceea ce fac acum. Un inginer sau un economist altfel se descurcă dacă începe o afacere în agricultură, știe să facă o analiză SWOT, un plan de afaceri, o proiecție bugetară. Toate aceste cunoștințe aplicate în agricultură îți aduc un mare avantaj. Pentru că sunt inginer, mă gândesc acum să construiesc eu însumi centrifuge pentru miere, am toate cunoștințele necesare să fac asta.”

„Eu cred că agricultura e de viitor. Și mai cred că România a trecut mai bine decât alte țări prin această criză economică pentru că foarte mulți dintre noi au rude la țară și mai iau de-acolo o găină, un porc, legume din grădină. Dacă am depinde cu toții numai de supermarketuri, ar fi o tragedie.”


98

Satul Viscri sau Weißkirch în limba germană, una dintre aşezările săseşti cu biserică fortificată recunoscută ca monument al Patrimoniului mondial UNESCO, se găseşte într-un loc privilegiat în inima Transilvaniei, facând parte totodată dintr-un sit Natura 2000.

În inima Transilvaniei„Am ajuns la Viscri din întâmplare”, ne povesteşte Mihai Grigore, tânărul entuziast care a dat viaţă acestui proiect familial împreună cu soţia sa, Raluca. „Cineva ne-a sfătuit să facem un ocol şi prin Viscri, pentru că are fațade frumoase”. Mihai avea mai bine de zece ani de experienţă în consultanţă când s-a decis să caute o casă de vacanţă în jurul Făgăraşului. „Viscri este, după noi, unul dintre cele mai frumoase sate săseşti la momentul actual. Nu pentru ca are ceva intrinsec special, ci pentru că este unul dintre puţinele sate care au o şansă reală să traiască din nou. Nu există nici un pic de plastic pe faţade, toate casele sunt acoperite cu ţigle tradiţionale, este, în mare, aşa cum arăta un sat săsesc acum 50 sau 100 de ani. Şi asta îi dă o şansă să aibă succes în viitor,” a mai adăugat el.

De la idee la proiect“Nu am pornit de la început cu ideea de a face o pensiune. Casa am

cumpărat-o iniţial pentru vacanţă, deşi ştiam cumva că am vrea să ne mutam aici la un moment dat. Dupa doi-trei ani ne-am hotărât să renunţăm la slujbele din Bucureşti şi să ne mutăm la Viscri. Iniţial am vrut să organizăm tabere pentru copii, dar pe parcursul construcţiei am tot schimbat proiectul, am pus covoare ţesute manual, am înlocuit gresia şi faianţa cu travertin, am pictat mobila, şi la sfârşit nu am mai fost aşa siguri că e un loc bun pentru tabere. Iar după primul an, în care am avut turişti care veneau să vadă

Viscri, să vadă natura şi satele săseşti, ne-am convins că putem să aducem mult mai multă valoare dacă vizăm turiștii, nu copiii”, ne mărturiseşte Mihai.

Pensiunea turistică numită “Viscri nr. 125” a fost deschisă oficial în iunie 2011, fiind create opt locuri de muncă permanente pentru locuitorii din sat.

CURIOZITĂŢI:

Raluca şi Mihai au participat la realizarea documentarului „Wild Carpathia”, finanţat de European Nature Trust în care apare şi Prinţul Charles al Marii Britanii, la rândul său un îndrăgostit al locurilor transilvănene.

Pensiunea este locul unde s-a filmat noua reprezentare cinematorgrafică a clasicului „Casanova”.

ŞTIAŢI CĂ...

Patrimoniul Cultural şi Natural Mondial UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură) include în prezent şapte monumente sau locuri din România: Delta Dunării, aşezările săseşti cu biserici fortificate din Transilvania, Mănăstirea Hurezi, bisericile pictate din nordul Moldovei, Cetatea Sighişoara, bisericile de lemn din Maramureş şi Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei?

Pe lîngă acestea România este prezentă pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO cu Ritualul Caluşului – dans popular românesc (din 2005), şi cu Doina – cântec liric solemn, improvizat şi spontan (din 2009).

Sursa: www.cnr-unesco.ro

SITURI NATURA 2000

Reţeaua Natura 2000 este o reţea europeană de zone naturale protejate care cuprinde un eşantion reprezentativ de specii sălbatice şi habitate naturale de interes comunitar.

Realizarea Reţelei Natura 2000 se bazează pe două directive ale Uniunii Europene, Directiva Habitate şi Directiva Păsări, ce reglementează modul de selectare şi desemnare a siturilor şi protecţia acestora. În legislaţia românească aceste două directive sunt transpuse prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările ulterioare.

Sursa: www.natura2000.ro

Deşi obţinerea finanţării a fost partea cea mai anevoioasă datorită birocraţiei excesive, dosarul de finanţare fiind verificat de șase echipe în decurs de cinci luni din cauza unor modificări ale proiectului apărute pe parcurs, investiția este una de succes: „construcţia a fost deja finalizată de un an, am avut un sezon foarte bun şi cel nou pare să fie şi mai bun,” spune Mihai Grigore.

O dilemă

„Am încercat să lucrăm cu meşteri locali, pentru că vrem să susţinem meşteşugurile tradiţionale şi să obţinem un produs autentic, însă ne-am lovit de faptul că, de cele mai multe ori meșterii tradiționali nu sunt atestaţi, nu pot prezenta certificatele de conformitate cu normele europene pentru burlane, spre exemplu, şi nici certificate de calitate, unii dintre ei neştiind nici măcar să scrie.”

Cum să ne modernizăm fără să ne pierdem tradiţiile şi identitatea?

“Ne bucurăm că în ultimii ani au apărut locuri frumoase în această parte a Transilvaniei. În doar şase-şapte ani au apărut cel puţin șase locuri în care te poţi simţi la fel de bine ca în Toscana sau în Provence, ceea ne dă speranţa că întreaga zonă se poate dezvolta într-o direcţie bună.”

Viscri 125 înseamnă autenticitate și o relație personală cu turiștii. Aici oaspeţii sunt bine primiţi la stână, unde pot vedea cum se mulg și se tund oile şi pot gusta din straşnica brânză locală. Frământarea aluatului şi scuturarea crustei arse de pe pâinea tradiţională tocmai scoasă de la cuptor sunt alte îndeletniciri care pun la încercare îndemânarea oaspeţilor. În perioada septembrie-decembrie se organizează vânători de trufe în pădurile din jur, trufandalele fiind apoi gătite cu pricepere în stil săsesc,

spre încântarea mesenilor. „Cred că această zonă are un potenţial foarte mare şi de aceeaşi părere sunt mulţi oameni care au văzut astfel de zone în alte părţi al Europei. Toscana, în urmă cu 20 de ani, nu era mult diferită de zona în care ne aflăm noi. Ceea ce s-a întâmplat acolo, şi în multe alte părţi ale Europei, a fost că autorităţile au vrut să ajute zona să se dezvolte. Au creat infrastructura şi au pus condiţii foarte stricte de dezvoltare. În Provence, spre exemplu, dacă vrei să construieşti într-un sat istoric, poti alege între trei tipuri de ferestre, patru culori de faţadă şi două forme de gard. Şi în felul acesta se păstrează identitatea şi tradiţia. Pentru că ceea ce suntem începe cu felul în care arătăm, cu felul în care arată casele noastre. Turiştii nu merg (sau nu mergeau) în Maramureș sau în satele săseşti ca să ne vadă pe noi, mergeau în principal pentru casele şi bisericile din lemn, pentru faţadele colorate şi bisericile fortificate.”

O dorinţă

“Din punctul nostru de vedere, avem un potenţial enorm, ce poate fi atins cu condiţia ca autorităţile să creeze o infrastructură şi să impună nişte reguli bune de construire a caselor şi apoi lucrurile vor merge de la sine. Numai la Viscri sunt şase sau şapte proprietari care ar investi bucuroşi sume mari în proiecte sustenabile, dacă ar primi mai mult ajutor din partea autorităţilor.”

Măsura 313 – Încurajarea activităţilor turisticeViscri 125Sat Viscri, comuna Buneşti, judeţul BraşovPerioada de derulare: mai 2010 – mai 2012Valoarea totală a proiectului: 400 000 euroFinanţare nerambursabilă FEADR: 200 000 eurowww.viscri125.ro

Omul sfințește loculTineri din București se mută la Viscri și deschid o pensiune


1110

Înăuntru e cald și întuneric, iar Marius Popescu aprinde o lampă cu carbid, singura sursă de lumină din grotă. Lampa și grota par să fie desprinse din povestea lui Aladin. Aici Marius își poate petrece și cinci săptămâni pentru a dizloca un bloc de piatră, pe care apoi îl transportă acasă într-un car cu boi, pe drumul forestier de trei kilometri care străbate pădurea. Blocurile de piatră sunt apoi sculptate și devin mese de grădină, fântâni, șeminee, cișmele, troițe, cruci, statui, ghivece.

„Îmi place ceea ce fac, dar lumea se minunează când aude așa ceva. Să stai sub pământ în era internetului, să spargi bolovani și să spui că-ți și place, e cam greu de înțeles,” spune el.

La cei 36 de ani ai săi, Marius Popescu este unul dintre ultimii pietrari din Măgura, localitate buzoiană unde acum 50 de ani lucrau aproape 60 de pietrari. La Măgura se află și tabăra de sculptură în aer liber, unde timp de 16 ani, în perioada comunistă,

sculptori tineri, proaspăt absolvenți de facultate, au creat opere din blocuri de piatră aduse din carierele din zonă. Piatra de Măgura este un calcar rezistent la variațiile mari de temperatură (îngheț și dezgheț) și, spune Marius Popescu, se folosește la structurile mari, pentru piesele de rezistență. Casa Poporului are și ea piatră de Măgura, spune el.

Pentru că aici a fost cândva Marea Sarmatică, în blocurile de piatră poți găsi cochilii și vertebre de animale marine.

Ca să dizloci piatră, trebuie să știi ce să alegi. Se poate întâmpla să muncești la un bloc câteva zile și abia apoi să-ți dai seama că nu are robustețea de care ai nevoie. „La prima vedere, poate părea un bloc solid și mare, dar de fapt atunci când intri în adâncime, poți constata că e o coajă, cum o numim noi, adică piatră mai subțire.”

Însă Marius a învățat să asculte piatra și s-o înțeleagă. După sunet își dă seama unde să lovească. Își amintește de sfatul pietrarului de la care a deprins meșteșugul: „cuprinzi piatra dintr-o parte, apoi din cealaltă, ca și cum ai îmbrățișa o femeie, și n-are cum să nu-ți cedeze.” În carieră trebuie să știi însă și unde spargi, ca să nu se surpe galeria peste tine.

Acasă, Marius lucrează într-un atelier semiînchis, prin care iarna vâjâie vântul și ninsoarea. Îl ajută și soția sa, Gabriela, care a învățat acum trei ani să mânuiască uneltele electrice, dalta și ciocanul cu dinți, pentru a face ghivece din piatră. Pereții atelierului sunt albi de la praful de calcar. „Aici trebuia să fie, de fapt, dormitorul nostru,” spune Marius, „dar l-am transformat în atelier.

Ca să-l închidem, am avea nevoie de un aspirator universal, o masă cu circular, dar, deși trăim decent, nu avem economii și nu ne-am permis să ni le cumpărăm până acum. Îi deranjăm pe vecini uneori, când avem mult de polizat și praful ajunge și la ei.”

Marius a început să meargă în carieră în 1998, „din hobby și curiozitate”, învățând meserie de la un pietrar în vârstă, dar deschis la nou.

„Tradiția de la noi este să lucrezi cruci, troițe, mese mari din piatră. Însă eu am vrut să fac sculptură și am început cu un îngeraș, pe care însă l-am stricat.” Se întâmplă uneori să ciobești ghivecele și piesele pe care

le sculptezi și atunci fie le remodelezi, fie o iei de la capăt.

Marius lucrează pentru o firmă din Buzău care amenajează spațiile verzi. Din piatră a creat mai multe statui și ornamente pentru oraș. Gabriela îl ajută și ea, crește doi copii și urmează și o școală sanitară postliceală. Pentru copii ar vrea să se asigure că are și un plan B, în cazul în care nu vor mai reuși să se descurce din meșteșugul pietrei.

Din pricina crizei economice, o parte dintre clienții lor italieni și greci, care cumpărau în special ghivece mari și ornamente din piatră, au sistat comenzile sau au cerut prețuri mai mici, pe care ei nu și le puteau permite.

În plus, taxele plătite de Gabriela, ca persoană fizică autorizată, s-au mărit, ceea ce i-a determinat să oprească lucrările la un mic magazin pe care îl începuseră în sat.

Ar dori să acceseze fonduri europene prin Măsura 312 – „Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi”, dar nu au cum să asigure cofinanțarea și nici nu cred că băncile ar fi dispuse să le acorde un credit. „Chiar dacă sprijinul nerambursabil ajunge la 85%, tot am avea nevoie de vreo 5 000 de euro, bani de care nu dispunem,” spune Gabriela.

Unul dintre ultimii pietrari din Măgura, Buzău „Să stai sub pământ, să spargi bolovani și să spui că-ți place, e cam greu de înțeles”


1312

Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” publică, anual, un volum care cuprinde cercetările științifice realizate privind transferul tehnologic în agricultură, industria alimentară și silvicultură. Informațiile furnizate în acest volum pot sprijini fermierii, crescătorii de animale, proprietarii de terenuri, precum și societățile comerciale din industria agroalimentară să obțină producții mai mari, produse de mai bună calitate și mai profitabile, să-și îmbunătățească managementul și să aplice practici agricole noi și tehnologii mai performante.

În cele ce urmează, vă vom prezenta două dintre aceste studii realizate în 2011.

Tehnologia de obținere a oilor hibride pentru lapteInstitutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor, Palas, Constanța

Studiul a concluzionat că cea mai rapidă metodă de creștere a producției de lapte de oaie este hibridarea raselor locale, slab productive, cu rase specializate pentru lapte. În acest fel, eficiența economică sporește, prin creșterea producției cu peste 50%.

Rasele de lapte folosite la hibridare au fost Lacaune și Awassi, iar cele autohtone au fost Țigaia, Țurcana și Linia Prolifică-Palas. Oile hibride de lapte se obțin prin încrucișarea raselor autohtone Merinos, Țigaie, Țurcană cu rase de lapte – Lacaune, Awassi, Rasa de Lapte-Palas.

După înțărcare, toți mieii hibrizi masculi se supun îngrășării și se livrează la carne, iar mieluțele se opresc pentru reproducție și se cresc în gospodării, la pășune cu suplimente de concentrate, iar în perioada de stabulație cu fân, suculente și suplimente de concentrate.

Oile hibride Awassi X Țigaie realizează o producție de lapte de 218 litri/cap, mai mare cu 65% față de rasa Țigaie și o producție de lapte muls mai mare cu 50% față de rasa maternă.

Oile hibride Lacaune X Țigaie pot

Tehnologia specifică de producere a cartofului pentru zona de câmpie din sudul țăriiCentrul de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri, Dăbuleni, Dolj

Pregătirea terenului• Arătura de toamnă la o adâncime

de 30-32 cm• Primăvara, înainte de plantare, se

pregătește terenul printr-o trecere cu grapa cu discuri. Este foarte important să se evite pe cât posibil tasarea solului

Încolțirea tuberculilor de sămânță – la cartoful pentru consum timpuriu se impune lucrarea de încolțire a tuberculilor

Plantarea• Se începe când temperatura

solului ajunge la 6-8 grade Celsius; adâncimea de plantare este de 5-6 cm;

• Desimea de plantare este de 53 300 de cuiburi/ha, iar schema de plantare este de 75/25 cm. Bilonul de plantare este mijlociu, cu o înălțime de 15-20 cm.

• Cantitatea de tuberculi de sămânță la hectar variază în funcție de mărimea acestora (1 800 – 2 600 kg/ha).

Fertilizarea• Înainte de plantare, la pregătirea

terenului, se aplică îngrășăminte complexe de tipul: 16:16:16, respectându-se doza de N50-100P50-100K50-100 kg s.a./ha

• În vegetație, fertilizarea fazială s-a realizat cu azotat de amoniu N50-100 kg s.a./ha

• Fertilizarea a influențat calitatea nutrițională a tuberculilor

ÎntreținereaÎnainte cu 3-4 zile de răsărirea cartofului, se realizează rebilonarea și se efectuează tratamentul cu erbicide reziduale pe bază de metribuzin, prometrin, linuron, acetoclor.

În cultura de cartof, buruienile necombătute și răsărite ulterior se tratează cu produse pe bază de propaquizalofop, fluazifop-p-butil, quizalofop pentru buruienile monocotiledonate sau se fac lucrări de plivit sau prășit manual, pentru buruienile dicotiledonate necontrolate.

Combaterea bolilor și dăunătorilor• Primul tratament pentru

combaterea manei cartofului se efectuează când plantele au circa 15-20 cm înălțime. Pentru zona de câmpie din sudul țării sunt recomandate 2-3 tratamente.

• Pentru combaterea gândacului de Colorado se aplică 2-3 tratamente, alternând substanța activă.

Irigarea• La cartoful pentru consum

timpuriu se aplică în general 2 000-2 400 mc apă/ha, cu o normă de udare de 250-300 mc/ha

Recoltarea – se efectuează fie semimecanizat, pentru a evita loviturile mecanice care contribuie la diminuarea aspectului comercial al producției, fie mecanizat, folosind combine speciale. Tuberculii sunt dislocați mecanizat și lăsați la suprafața solului, urmând a fi adunați și sortați manual.

Producția obținută• 16,8-28,5 t/ha – recoltat la 40 de

zile de la răsărire• 23,6-37,2 t/ha – recoltat la 50 de

zile de la răsărire• 31,89-46,97 t/ha – recoltat la

maturitatea fiziologică a plantelor

realiza o producție de lapte cu 60% mai ridicată față de rasa Țigaie și o cantitate de lapte muls mai mare cu 90% comparativ cu Țigaia.

Oile hibride Lacaune X Țurcană pot realiza o producție de lapte totală și mulsă mai mare cu 31% și respectiv 37% față de Țurcană.

Tehnologia se poate aplica în crescătoriile mijlocii și mari (peste 300 de capete), turma fiind structurată în trei nuclee, două de prăsilă alcătuite din rasa autohtonă și un nucleu de producție format din oi hibride de lapte.

Oferta de cercetare a Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”


1514

Zona argeșeană Brădet, din comuna Brăduleț, este renumită pentru cașcavalul său, preparat de zeci de localnici, după rețete tradiționale. Din acest motiv, autoritățile au considerat că organizarea unui festival al cașcavalului ar putea contribui la o mai bună promovare a tradițiilor și a obiceiurilor zonei, atrăgând numeroși turiști.

În 2012, evenimentul – care a mai avut o singură ediție, în 2008 – a fost organizat cu sprijin european. Cu ajutorul fondurilor accesate, comuna Brăduleț va găzdui timp de trei ani această manifestare, angajându-se totodată să o mențină încă cinci ani după finalizarea proiectului.

Potrivit primarului Evlampie Alecu, ediția din 2012 a reunit pe pajiștile comunei peste 500 de vizitatori, care au putut gusta din bucatele zonei: cașcaval de casă, brânză de burduf, telemea. Totodată, ei au putut descoperi câteva dintre obieciurile zonei și au putut admira exponatele meșterilor populari din comună.

Festivalul Cașcavalului de Brăduleț s-a desfășurat timp de trei zile, în perioada 29 iunie-1 iulie, în trei sate ale comunei: Galeș, Brădet, Brăduleț. Produsul cunoscut sub numele de cașcaval de Brădet, din comuna Brăduleț, se produce după rețete vechi, în aproximativ 100 de gospodării din comună. Așa cum spune primarul, localnicii se îndeletnicesc în special cu creșterea animalelor, având fiecare între trei și șapte vite. Mulți dintre cei care produc cașcaval în gospodăriile proprii își vând produsele în piețele din Domnești, Pitești, Curtea de Argeș. Localnicii au accesat Măsura 141, pentru fermele de semisubzistență și, asociindu-se, au putut concesiona și suprafețe de pășune de la primărie.

Ion Ionescu, de 46 de ani, este unul dintre producătorii de cașcaval din zonă și, totodată, președintele unei asociații a crescătorilor de animale din comună.

Având șapte vaci de lapte, Ionescu produce cam 50 de kilograme de cașcaval pe săptămână, însă, așa cum spune, desfacerea produselor sale este anevoioasă, pentru că stă la mâna intermediarilor care au standuri în piețe.

Pentru a rezolva această problemă, Ionescu spune că cei 70 de membri ai asociației pe care o conduce ar dori să pună bazele unei făbricuțe și ale unui mic magazin de desfacere, cu sprijin nerambursabil.

„N-avem altă sursă de venit în afară de cașcavalul pe care producem din neam în neam. Viața aici este grea.

Pentru că suntem în zonă de munte, nu putem intra la cosit cu utilaje, și-atunci cosim manual”, spune Ion Ionescu.

Ion Ionescu povestește și cum produce cașcavalul: „În laptele de vacă se pune cheag, amestecându-se și lăsându-se la coagulat. Apoi, cașul acesta îl punem la foc și, în timp ce crește temperatura până la 35-40 de grade, îl amestecăm și-l agităm bine, până când arată ca și când ar fi format din boabe de orez. Îl lăsăm la scurs, sub greutăți, timp de trei ore, apoi îl uscăm și, când se întinde ca guma de mestecat, îl tăiem în felii

și-l opărim, îl amestecăm din nou și această pastă o modelăm cu mâna, îi dăm formă, o lăsăm în saramură o zi sau două. Se usucă apoi bine și se pune la afumat, în afumătoare tradițională, cu foc din lemn de brad sau rumeguș.”

„Festivalul de anul acesta a fost o inițiativă bună de promovare. Am și vândut, pot spune că pentru prima ediție a fost bine”, spune Ion Ionescu. Charles de Gaulle, interesat de cașcavalul de Brădet

Potrivit localnicilor, în 1969, la Salonul Internațional al Alimentației (SIAL), printre produsele românești

Festivalul cașcavalului de Brăduleț, Argeș


1716

prezentate s-a numărat și cașcavalul produs de un sătean din Brădet. Președintele Franței, Charles de Gaulle, a gustat doar două produse românești: cașcavalul de Brădet și cabernetul de Sâmburești. În urma interesului arătat de Charles de Gaulle, distribuitorii prezenți au dorit să semneze contracte cu producătorul cașcavalului, dar acest lucru nu a fost posibil, dat fiind că acesta producea o cantitate mică, în propria-i gospodărie.

Fabrică de cașcaval, la Brădet

În anii comunismului, la Brădet, unul dintre satele comunei Brăduleț, a fost înființată o fabrică de cașcaval. În anii 2000, fabrica a fost privatizată și are în prezent aproape 30 de angajați. Așa cum povestește Vasilica Badea, mama patronului, cu câțiva ani în urmă fabrica a ars și a fost reconstruită. În 2008, S.C. Brădet S.R.L. a primit finanțare pentru modernizare, prin Programul Național de Dezvoltare Rurală. Produsele firmei – iaurt, sana, lapte, cașcaval, unt, brânză de burduf – sunt vândute în toată țara. La fiecare două zile, aici sunt procesate aproape opt tone de lapte.

Biserica din Brădet, veche de șase secole, impresionează prin pictura murală.

Te-ai gândit vreodată să faci cadou un pom?

Fundaţia „+arboles” (Mai mulţi copaci) a pornit o iniţiativă inovatoare, invitând oamenii să dăruiască un pom celor dragi.

„Noi considerăm că un copac este unul dintre cadourile cele mai frumoase care se pot oferi şi primi. În lumea de astăzi în care consumul este un act egoist şi de cele mai multe ori inutil, e bine de ştiut că pomul dăruit va genera o parte din oxigenul de care are nevoie o persoană pentru a respira toată viaţa. Cu siguranţă există cadouri mai scumpe sau mai spectaculoase, dar nu atât de valoroase sau necesare ca acesta. Din toate aceste motive am promovat campania pomului cadou,” mărturisesc iniţiatorii proiectului.

Paşii de urmat sunt simpli: cel care vrea să facă pomul cadou completează un formular online cu datele sale de contact şi ale persoanei care va primi darul. Plata pomului se face prin transfer bancar şi include plantarea şi îngrijirea acestuia. Fundaţia emite un certificat prin care garantează plantarea şi îngrijirea pomului conform tehnicilor agriculturii ecologice şi-l trimite împreună cu felicitarea la norocosul proprietar al pomului care poate chiar să-l şi viziteze.

Mai multe informaţii puteţi găsi pe website-ul fundaţiei www.masarboles.es.

O iniţiativă curioasă

O mică firmă din provincia spaniolă Catalonia care produce brânză şi iaurturi ecologice a avut ideea de a se autofinanţa şi de a se dezvolta permițându-le clienţilor să „năşească” vacile care dau laptele pentru produsele ecologice şi astfel,

dându-le numele, să primească săptămânal un lot de produse ecologice proaspete.

În prezent firma s-a extins şi îţi permite să năşeşti şi găini sau chiar întreaga grădină de zarzavaturi de la care primeşti un coş săptămânal cu produse ecologice la un preţ scăzut.

Grupurile de consumatori – o iniţiativă de solidaritate

Un grup de consumatori este constituit din persoane care se unesc pentru a cumpăra direct de la producători în special alimente pentru propriul consum. Aceste grupuri sunt unite de dorinţa de consuma produse ecologice, locale la preţuri corecte.

Modele de astfel de grupuri se găsesc în ţări precum Franţa, Spania sau Portugalia şi se autogestionează pentru pregătirea şi distribuirea cutiilor cu zarzavaturi de sezon. Consumatorii primesc ce se trimite din grădină, fără să poată să aleagă produsele.

Această iniţiativă a ajuns atât de la modă încât au apărut chiar şi cărţi de bucate sau pagini de internet care te sfătuiesc ce să faci cu coşul tău de legume şi astfel să nu te plictiseşti de felurile de mâncare pe care le prepari. Plata coşurilor se face direct la preţuri corecte, atât pentru consumator, cât şi pentru agricultor, sau chiar prin cote lunare care pot fi un sprijin pentru agricultori în lunile în care producţia agricolă este scăzută.

Printre beneficiile unui astfel de grup se numără:• posibilitatea de a te bucura de

produse sănătoase la un preţ corect; produsele ecologice nu sunt mai scumpe decât cele obişnuite;

• reducerea cheltuielilor şi a produselor dăunătoare mediului înconjurător: pungi, ambalaje, transport;

• sprijinirea agriculturii tradiţionale care un are impact negativ asupra mediului;

• întărirea reţelelor locale de colaborare, bazate pe interesul comun şi solidaritate.

O initiativa de acest gen din Romania este prezentata la pagina 59.

Cum să „năşeşti” un pom fructifer, o vacă sau chiar o întreagă grădină de zarzavaturi


1918

Reforma Politicii Agricole Comune după 2013 este un subiect complex, care a stârnit dezbateri aprinse la nivel european, în special în ceea ce privește nivelul plăților directe, care în acest moment sunt extrem de diferite de la un stat la altul. Olanda și Belgia, spre exemplu, primesc peste 400 de euro la hectar, în vreme ce Portugalia, România, Bulgaria și țările baltice (Estonia, Letonia, Lituania) primesc mai puțin de jumătate din această sumă la hectar. Statele membre net contributoare la bugetul Uniunii Europene vor menținerea plăților directe la nivelul actual, care îi favorizează pe agricultorii lor. Noile state membre doresc, pe de altă parte, ca și fermierii lor să primească mai mult decât în prezent. O altă problemă spinoasă o reprezintă plafonarea sprijinului financiar direct pe suprafață pentru fermele mari, propunere pe care multe state europene o resping.

Unele țări – în special cele nordice și Marea Britanie – sunt interesate de calitatea mediului, de conservarea peisajelor și doresc reducerea subvențiilor acordate fermierilor. Membrii noi ai UE, dar și state ca Franța, Portugalia și Italia doresc menținerea plăților directe către fermieri, pentru ca produsele lor să fie competitive pe piață. România – unde fermierii primesc mai puțini bani la hectar decât cei din alte state membre – dorește un sprijin financiar mai substanțial pentru agricultorii săi.

Printre principalele modificări propuse se numără noua schemă a plăților directe către agricultori, subvențiile pentru practici agricole „verzi” și intensificarea sprijinului acordat tinerilor și micilor fermieri.Pentru că nu ne mai desparte mult timp de momentul 2014, când va intra în vigoare o nouă Politică Agricolă Comună, prezentăm în cele ce urmează principalele elemente

ale propunerilor Comisiei Europene, precum și opiniile unui consultant în politici de dezvoltare rurală, Dr. Daniela Giurcă, coordonator al studiului „Reforma Politicii Agricole Comune în contextul perspectivei bugetare post-2013”, realizat împreună cu Dr. Cecilia Alexandri și Dr. Marioara Rusu. (http://www.ier .ro/documente/spos_2011/SPOS_2011_-_nr_1_RO-EN.pdf)În numărul următor al revistei vom prezenta și alte elemente ale propunerilor Comisiei Europene.

Conform propunerii legislative a Comisiei Europene pentru perioada 2014-2020 suma destinată agriculturii şi dezvoltării rurale pentru toate statele membre va fi de 435,6 miliarde de euro, ceea ce reprezintă 39% din bugetul total al UE, Politica Agricolă Comună fiind considerată și pe viitor ca fiind de importanţă strategică. Aceasta va avea aceeaşi structură de sprijin, cu doi piloni, unul de sprijin direct (pilonul 1) și sprijinul acordat dezvoltării rurale (pilonul 2).

Din această sumă, 418,4 miliarde de euro sunt alocate Politicii Agricole Comune (din care 76% pentru pilonul I şi 24% pentru pilonul II), iar restul de 17,1 miliarde de euro se vor aloca astfel: 5,1 miliarde de euro pentru cercetare şi inovare în domeniul

agricol, 2,5 miliarde de euro pentru siguranţa alimentară, 2,8 miliarde de euro pentru ajutoarele alimentare pentru persoanele cele mai defavorizate, 2,8 miliarde de euro pentru fondul european de ajustare la globalizare iar 3,9 miliarde de euro pentru o nouă rezervă în cazul situaţiilor de criză în sectorul agricol. Sprijinul prin pilonul 1 – plăți directe – este perceput în prezent ca fiind cea mai importantă formă de sprijin pentru fermieri, de aceea în viitoarele negocieri una dintre „bătăliile” cu miză importantă se va da în jurul modului în care se vor împărţi între statele membre sumele alocate pentru această formă de sprijin.

Pilonul 1 - Plățile directe acordate fermierilorSchema de plată de bază: pentru a reduce, treptat, discrepanțele dintre fermieri, dintre regiuni și dintre statele membre, se va introduce o nouă schemă de plată la hectar. Pachetele financiare naționale pentru plățile directe vor fi ajustate, astfel încât cei care primesc mai puțin de 90% din plata medie europeană la hectar vor primi mai mult, diferența fiind redusă cu câte o treime. De exemplu, dacă un stat membru primește acum pentru un hectar 75% din media UE, deci cu 15% mai puțin decât 90%,

atunci statul membru respectiv va primi treptat mai mult, până va ajunge la 90%. Pe același principiu dacă un stat membru primește mai mult de 190% din media UE sumele vor descrește treptat până la această valoare procentuală. Comisia dorește să discute un obiectiv pe termen mai lung, acela de a distribui în mod egal sprijinul direct în întreaga Uniune Europeană după 2020.

Pentru România, acest lucru înseamnă că plata la hectar va crește de la 135 euro în 2013 la aproape 200 euro în 2019, dar decalajul de sprijin/ha va rămâne față de alte state europene și față de media UE.

„Comisia Europeană a luat în calcul, în ceea ce privește țara noastră, o suprafață eligibilă de 9,7 milioane de hectare, cu 11% mai mare decât în 2009, ceea ce este mai aproape de realitate. Plafonul național propus pentru România crește de la 1,47 miliarde euro la 1,93 miliarde euro. Însă, fiind vorba de o suprafață mai mare, plata la hectar, potrivit actualelor prevederi, ar fi chiar puțin mai mică decât în prezent. În ceea ce privește egalizarea plăților pentru fermierii din UE 27, putem spune că din calculele noastre aceasta este departe de a se realiza. Câștigăm ceva, dar foarte puțin, față de ceea ce am primi dacă s-ar păstra PAC actuală. În perioada 2014-2016, adică în primii trei ani ai noii perioade de programare, România și Bulgaria vor avea posibilitatea să suplimenteze plățile la hectar din bugetul național, prin plăți naționale directe complementare (cele două țări fiind încă în procesul de phasing-in). În condițiile în care decalajul plății/ha se va menține față de media UE și față de alte state membre, sugerăm ca România să obțină acordul de a continua acordarea acestor plăți pentru a ajunge cel puțin la valoarea plății medii europene la hectar, care va fi în jur de 265 de euro.

Un alt aspect pe care trebuie să îl avem în vedere are legătură cu propunerea Comisiei Europene de a acorda plățile directe doar

fermierilor angajați activ în activități agricole. În acest sens, Comisia propune să nu primească bani fermierii care au obținut în anul precedent plăți directe ce însumează mai puțin de 5% din veniturile totale încasate din activități neagricole. Comisia Europeană a dat exemplul celor care dețin terenuri de golf, spre exemplu, sau al celor care au pământ și totodată se ocupă de afaceri imobiliare. Dacă propunerile rămân, teoretic nu vor primi bani nici cei care își lasă terenul nelucrat. Însă această prevedere nu se aplică fermierilor care au primit plăți directe în valoare de maximum 5 000 de euro în anul precedent. Din calculele noastre, prevederea privind fermierii activi nu va afecta fermele de până la 27 de hectare în 2014 și de până la 20 de hectare în 2020.” (Dr. Daniela Giurcă)

Plăţi pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu: pe lângă plata de bază, fiecare exploatație va primi o plată la hectar pentru respectarea anumitor practici agricole benefice pentru climă și mediu. Statele membre vor utiliza 30% din pachetul financiar național pentru a finanţa această măsură, care este obligatorie şi care nu va face obiectul plafonării.

Cele trei măsuri prevăzute sunt: - menținerea pajiștilor permanente; - diversificarea culturilor (un fermier

care deține mai mult de trei hectare trebuie să cultive cel puțin trei culturi pe terenul arabil pe care îl deține, dar niciuna dintre cele trei nu trebuie să ocupe mai mult de 70% din suprafață, iar a treia cultură trebuie să ocupe cel puțin 5% din suprafața arabilă;- menținerea unei „zone de interes ecologic” de cel puțin 7% din suprafața agricolă (fără luarea în calcul a pajiștilor permanente) - mai exact marginile câmpurilor, gardurile vii, arborii, elementele de peisaj, zonele tampon, suprafețele împădurite.

Producătorii de produse ecologice nu trebuie să respecte nicio cerință suplimentară, deoarece s-a dovedit că generează un beneficiu ecologic clar.

„Acest lucru înseamnă că dacă ai trei hectare și plata la hectar este de 200 de euro, primești 600 de euro. Dacă ai, să spunem, cinci hectare, primești 200 de euro la hectar doar dacă respecți condițiile menționate mai sus – adică dacă diversifici culturile, menții pajiștile verzi și zonele de interes ecologic. Dacă nu faci acest lucru, vei primi cu 30% mai puțin la fiecare hectar. Nu credem că acest lucru va reprezenta o problemă. Un inginer agronom bun face oricum rotația culturilor. Având însă în vedere că cerințele legate de aceste practici sunt aceleași pentru toți fermierii UE, ar

Reforma Politicii Agricole Comune după 2013 – elemente principale ale propunerilor

Foto: Colin Shaw


2120

fi necesar ca aceste plăți să fie egale la nivel european și poate ar trebui prevăzută o anvelopă europeană distinctă pentru aceste plăți. De asemenea, este important ca această măsură să fie implementabilă și să nu mărească birocrația. Din aceste rațiuni am estimat și simulat în studiul nostru o a doua variantă de acordare a acestei plăți, de 25% din media europeană. Acest lucru ar ajuta mai mult fermierii în primii ani 2014-2015, fără a depăși însă plafonul propus României pentru perioada de programare 2014-2020.” (Dr. Daniela Giurcă)

Opțiunea sprijinului „cuplat”: statele membre vor avea opțiunea de a oferi cuantumuri limitate de plăți „cuplate”, adică plăți legate de un anumit produs sau de un anumit tip de agricultură. Acest sprijin se acordă

sub forma unei plăți anuale, în limite cantitative definite și pe baza unor suprafețe sau producții fixe sau a unui număr fix de animale. Pentru finanțarea acestei plăți România poate utiliza între 5% și 10% din plafonul național anual. Comisia poate aproba un procent mai ridicat dacă statul membru poate demonstra că acest lucru este justificat. „Considerăm că pentru România această posibilitate să fie folosită la maximum, deoarece există încă multe sectoare cum ar fi lapte și produse lactate, ovine și caprine, carne de vită, orez, sfeclă de zahăr, legume-fructe care ar putea fi susținute prin astfel de plăți. Considerăm că este nevoie de o analiză detaliată pentru a stabili care ar fi produsele și zonele unde trebuie aplicate astfel de soluții.” (Dr. Daniela Giurcă)

Transferul de fonduri între piloni: statele membre vor avea posibilitatea de a transfera până la 10% din pachetul lor financiar național pentru plăți directe (pilonul 1) către pachetul financiar destinat dezvoltării rurale (pilonul 2), iar statele membre care primesc mai puțin de 90% din media UE pentru plățile directe pot transfera până la 5% din fondurile lor pentru dezvoltare rurală către pachetul financiar național destinat primului pilon.

„Deoarece se va menține decalajul între statele membre în ceea ce privește plățile directe, România ar putea solicita un procent de 10% din fondurile pentru dezvoltare rurală, pentru completarea plăților directe.” (Dr. Daniela Giurcă)

„Plafonarea”: cuantumul sprijinului pe care îl poate primi orice fermă în cadrul schemei de plată de bază va fi limitat la 300 000 euro/an, iar plata va fi redusă cu 70% în cazul sumelor cuprinse între 250 000 și 300 000 euro, cu 40% în cazul celor cuprinse între 200 000 și 250 000 euro și cu 20% în cazul celor cuprinse între 150 000 și 200 000 euro.

Pentru a ține cont de ocuparea forței de muncă, exploatația poate deduce costurile salariale din anul precedent (inclusiv impozitele și contribuțiile la fondul asigurărilor sociale) înaintea aplicării acestor reduceri. Fondurile „economisite” prin acest mecanism rămân în statul membru în cauză și sunt transferate în pachetul destinat dezvoltării rurale, urmând a fi utilizate pentru inovare și investiții de către fermieri și de către grupurile operaționale din cadrul Parteneriatului european pentru inovare. „Conform estimărilor noastre bazate pe analiza a 200 de ferme de peste 2000 ha, pierderile din plafonarea plăților pe fermă ce se vor transfera spre dezvoltare rurală nu sunt atât de spectaculoase precum ne-am fi așteptat, ajungând undeva la 2-3% din plafonul național. Plafonarea va afecta mai puternic veniturile din plăți directe pe care le-ar obține cele cele mai competitive ferme (cele de peste

5000 ha) și într-o măsură mai mică fermele între 2000 și 5000 ha.” (Dr. Daniela Giurcă)

Sprijinirea tinerilor fermieri – prioritate a noii Politici Agricole ComunePropunerile Comisiei Europene prevăd intensificarea sprijinului acordat tinerilor fermieri pentru a contracara unul dintre principalele fenomene care afectează mediul rural: migrația tinerilor către mediul urban. Acest sprijin va fi acordat pe două paliere: prin plăți la hectar mai mari pentru tinerii fermieri și prin creșterea intensității sprijinului nerambursabil acordat celor care doresc să se instaleze la țară și să își dezvolte fermele. Potrivit propunerii, plata de bază pentru tinerii fermieri care își încep activitatea (cei care nu au împlinit 40 de ani) ar trebui să fie completată de o plată suplimentară de 25% în primii cinci ani de la instalare. Această măsură este limitată la dimensiunea maximă a unei ferme medii din statul membru respectiv. În cazul statelor membre în care dimensiunea fermei este redusă, limita este de 25 ha. Această măsură va fi finanțată cu până la 2% din pachetul financiar național. „Acest lucru înseamnă că un tânăr fermier care are maximum 25 de hectare și are dreptul la 200 de euro la hectar, poate primi bani în plus în primii cinci ani de la instalare. Pentru un fermier care are 100 de hectare, majorarea se va aplica doar la 25 de hectare, pentru restul va primi plata de bază. Credem că procentajul de 2% din pachetul financiar național este unul mic, nestimulativ pentru fermele tinerilor fermieri, care cel mai adesea vor să se extindă. Având în vedere gradul ridicat de îmbătrânire a fermierilor din România, poate că țara noastră ar trebui să evalueze dacă acest procent este suficient și eventual să ceară mărirea lui.” (Dr. Daniela Giurcă)În plus față de plata mai ridicată la hectar, tinerii fermieri vor fi stimulați să dezvolte proiecte de modernizare a fermelor lor, solicitând fonduri

nerambursabile care pot ajunge la maximum 70 000 de euro, cu mult mai mult față de ceea ce s-a oferit până acum (în 2012 intensitatea sprijnului acordat instalării tinerilor fermieri a crescut de la 25 000 de euro la maximum 40 000 de euro, cu respectarea unor condiții privind dimensiunea fermei). Totodată, tinerii care se vor instala în mediul rural vor beneficia de servicii de formare și de consiliere.

Sprijin pentru micii fermieriPlata de bază la hectar: orice fermier care solicită sprijin în 2014 poate decide, până la 15 octombrie 2014, să participe la schema pentru micii fermieri și, prin urmare, să primească o plată anuală stabilită de statul membru la o sumă cuprinsă între 500 și 1 000 euro, indiferent de dimensiunea fermei. (Cifra va fi legată fie de plata medie/beneficiar, fie de plata medie națională/hectar pentru 3 ha.) Costul total al schemei pentru micii fermieri nu poate depăși 10% din pachetul financiar național, iar nivelul plății va fi ajustat în consecință dacă este necesar. De asemenea, va exista o finanțare în cadrul Fondului de dezvoltare rurală pentru consilierea micilor fermieri în vederea dezvoltării economice şi granturi pentru restructurare în cazul regiunilor cu o mare fragmentare a terenurilor agricole.„Avantajul acestor fonduri îl reprezintă simplificarea procedurilor, potrivit propunerilor Comisiei Europene. Însă, din analizele noastre, observăm că fermele mici reprezintă oricum

Surse:

Studiul „Reforma Politicii Agricole Comune în contextul perspectivei bugetare post-2013”, Autori: Dr. Daniela Giurcă (coordonator), Dr. Cecilia Alexandri, Dr. Marioara Rusu, Institutul European din România, București, 2012. (http://www.ier.ro/documente/spos_2011/SPOS_2011_-_nr_1_RO-EN.pdf și http://www.ier.ro/index.php/site/news_page/361)

Comisia Europeană – CAP Reform – an explanation of the main elements

12,5% din totalul suprafeței eligibile din România, adică mai mult de 10% cât se va aloca acestora din pachetul național. Observăm că fermele mici ar primi cei mai mulți bani în situația în care segmentul 1-2,5 ha ar opta pentru plata unică pe fermă (500 euro), iar fermele din clasa 2,5-3 ha pentru plata la hectar. Considerăm că în țările în care segmentul fermelor mici este semnificativ, procentul stipulat în propunerea legislativă a Comisiei ar trebui extins spre 15%, pentru că poate exista situația în care și ferme din clase de mărime mai mari (4-5 ha) să adopte această formulă simplificată, mai ales în cazul unor fermieri bătrâni, care nu-și mai pot lucra corespunzător terenurile. Totodată, pentru că fiecare stat membru are dreptul de a decide dacă alocă banii la nivel regional sau național, poate că ar fi util ca autoritățile să facă un calcul pentru a vedea dacă nu ar fi mai bine ca aceste fonduri pentru fermele mici să fie alocate doar în anumite regiuni. Spre exemplu, în sud, unde sunt comasări de terenuri, poate că nu sunt așa de mulți mici fermieri. Un lucru ce trebuie menționat aici se referă la imposibilitatea de a accesa schema pentru ferme mici dacă intenționezi să îti divizezi ferma, să spunem că ai 7 hectare și faci trei ferme în loc de una, în ideea de a primi bani pentru trei ferme mici. Același lucru este valabil și pentru intenția de a diviza fermele mari ca să nu se aplice plafonarea plăților” (Dr. Daniela Giurcă)

În plus față de plățile la hectar, micii fermieri pot primi un ajutor de instalare de până la 15 000 euro pentru fiecare fermă mică.


2322

Oameni

Cum trăiesc oamenii din Delta Dunării? În ce activități se implică? Ce șanse de dezvoltare are această zonă, unică în Europa și declarată rezervație a biosferei?

La o oră de mers cu barca rapidă de la Tulcea, se deschide o lume fascinantă și mai puțin cunoscută, o lume a apelor, a întinderilor nesfârșite de stuf, a egretelor, pelicanilor, cormoranilor și stârcilor galbeni. E o lume de o frumusețe rară, cu oameni care nu se clintesc în fața dificultăților, care par să trăiască într-un alt ritm, într-un timp cumva paralel cu cel în care funcționează restul țării. Când vine primăvara, oamenii se pregătesc să primească turiștii avizi să descopere secretele Deltei. Își cresc animalele pe grindurile inundabile, cultivă petece mici de grădină, uneori luptându-se cu nisipul care le intră și în pat, pescuiesc, îngrijesc albine, repară acoperișuri. Când vine iarna și turiștii pleacă, cei 14 000 de locuitori ai Deltei rămân în gospodăriile lor,

pregătindu-se să reziste pentru ca în primăvară să o ia de la capăt.

Sorina Oprișan a venit în Delta Dunării când s-a măritat. S-a îndrăgostit de zonă, deși recunoaște că uneori viața e grea. Lucrează la poștă, distribuie corespondența de trei ori pe săptămână în satul Crișan, o limbă de pământ de opt kilometri lungime, chiar în inima Deltei. Iarna mai ales, dacă e una grea, satul e rupt de lume. Doar spărgătoarele de gheață ajung cu alimente. Din mai însă Delta e o splendoare iar turiștii vin să îi admire frumusețile. Sorina, împreună cu soțul și cu familia acestuia, se ocupă de turism. Are o pensiune cu o mică grădină de legume și ceea ce cultivă mama soacră le ajunge.

Soțul ei a fost profesor la Isaccea dar o duceau atât de greu cu banii încât s-au hotărât să se mute acasă la părinții lui, la Crișan și să înceapă o afacere de familie. Investiția făcută

cu greu a meritat, însă necesită mai multă muncă decât în orice alt loc din țară. Aici, dacă ți se strică un singur robinet la baie, pierzi o zi ca să-l aduci de la Tulcea. Pasagerul, șalupa care face legătura cu Tulcea, ajunge în trei ore. Biletele pentru localnicii Deltei sunt subvenționate, dar chiar și așa o cursă de trei ore costă 9 lei. Barca rapidă, care ajunge într-o oră, are prețul subvenționat de 35 de lei. În localitate există un punct farmaceutic și o asistentă medicală, dar nu și un medic. În caz de urgență, vin ambulanțe rapide și elicoptere pentru a transporta pacienții la spital.Sorina își amintește că în urmă cu 17 ani, când s-a căsătorit, nu existau băi în casă la Crișan. Probleme mari persistă însă în ceea ce privește managementul deșeurilor. Se întâmplă uneori să vezi saci cu gunoi plutind seara pe Dunăre. Pensiunile ard deșeurile. Resturile de mâncare sunt date la animale iar oasele de pește sunt aruncate în fluviu, pentru pescăruși. Autoritățile din Crișan

au demarat însă un proiect pentru o rampă de gunoi și unul pentru canalizare, care – spune primarul Ilie Munteanu – este realizat în proporție de 90%.

Comuna Crișan are în jur de 1 200 de locuitori în cele trei sate: Crișan, Caraorman și Mila 23. Este foarte bine poziționată pentru explorarea Deltei, de aceea aici au apărut multe pensiuni în ultimii ani iar oamenii se ocupă – pe lângă creșterea animalelor și pescuitul – și cu turismul.

Niciun localnic nu și-a făcut însă pensiune cu fonduri nerambursabile, spune primarul. Aici, informațiile par să ajungă mai greu iar oamenii spun că tocmai pentru că sunt mai izolați, se simt uneori și lăsați în voia soartei de autorități.

În Deltă au venit și orășeni, atrași fie de frumusețile locului, fie de potențialul turistic al zonei, dispuși să investească în pensiuni. Un lucru îmbucurător îl reprezintă faptul că o parte dintre cei care fie renovează, fie au construit case, folosesc stuful pentru acoperiș, păstrând un element de autenticitate care atrage turiștii și conferă valoare așezărilor. Ilie Munteanu spune că, deși există un ordin interior al rezervației de a construi case din paiantă și pământ, cu acoperiș din stuf, aceste dispoziții nu s-au respectat de către toată lumea.

StufăritAdrian Cacencu este stufar, ghid turistic și fermier. Cu barca merge cam cincisprezece minute pe canale de-acum binecunoscute, până ajunge în locul unde maldării de stuf sunt sortați și legați pentru a fi vânduți celor ce-și construiesc acoperișuri tradiționale. A demarat afacerea în 2005. Are o mașină uriașă, care taie stuful, și una care îl sortează. Mașina de tăiat stuful plutește pe apă, în ciuda dimensiunilor sale care,

la prima vedere, elimină pentru un neavizat această posibilitate. Un singur cauciuc are 90 de kilograme și dacă ai nevoie de unul nou te costă cam 1 800 de euro să-l cumperi.

„Este o activitate costisitoare, ai nevoie de mașini speciale care să nu afecteze mediul. În cazul acestei mașini, presiunea pneurilor pe sol este foarte mică,” spune Adrian Cacencu.

A fost nevoit să le cumpere, la mâna a doua, văzând că nu avea mare spor lucrând totul manual. Cele două mașini l-au costat 25 000 de euro, dar au redus din timpul de lucru și au mărit productivitatea.

Din decembrie până în martie, Adrian Cacencu, ajutat de trei zilieri, taie cam 10 000 de maldări de stuf, plătind rezervației o taxă la tonă. În total, taie cam 100 de tone de stuf pe an. Cu șase maldări poți acoperi cam un metru pătrat de acoperiș, spune

el, la 30 lei/mp. Din ceea ce câștigă, în jur de 40 000 lei pe an, aproape 60% acoperă cheltuielile directe.

În jur, cât cuprinde, numai stuf, spune el, și pe o rază de 30 de kilometri nu taie nimeni altcineva, deși tăierea stufului face bine și mediului, pentru că anul următor crește mai bine. Stuful ar putea fi valorificat nu doar pentru acoperișuri, ci pentru centrale termice cu peleți, pentru umbrare, rogojini folosite la plantațiile de căpșuni. A aflat că acesta este secretul căpșunelor curate din străinătate: rogojinile din stuf care acoperă plantele, astfel încât căpșunele se formează deasupra acestora și nu intră în contact cu solul atunci când plouă.

Monica, soția lui Adrian Cacencu, a lucrat până de curând la punctul de informare turistică din sat, dar acum e în concediu de creștere a copilului. Ea crede că autoritățile ar trebui să facă mai multe pentru tinerii și pentru

Oameni ai Deltei


2524

copiii din sat. La Crișan nu există niciun loc de joacă și nici activități de recreere pentru tineri. Regretă și că inițiativele de voluntariat lipsesc în zonă. Povestește că a participat la un eveniment organizat în Austria, într-o zonă care nu are nici 10% din ceea ce oferă Delta, dar unde copiii veneau în tabere ce ofereau tot soiul de activități educative interesante.

Monica este de părere că activitatea principală a oamenilor Deltei, pescuitul, ar putea fi înlocuită de stufărit. Stuful ar putea aduce venituri mai mari localnicilor, iar tăierea lui nu are efecte negative asupra mediului. Piscicultura, spune ea, nu prea mai merge, din pricina poluării și a exploatării masive, chiar cu încălcarea legii.

Pentru a avea un venit decent, Adrian Cacencu se ocupă și de turiști, pe care îi plimbă cu barca pe canale, arătându-le păsările și flora Deltei. Are însă și vitele lui, care pasc vara alături de vacile și bivolii tatălui său,

pentru care se implică la cosirea ierbii și la asigurarea nutrețului pentru iarnă.

Creșterea vitelorUna dintre marile probleme ale crescătorilor de animale din Delta Dunării o reprezintă pământul, poate unde în imensitatea apelor terenul este o resursă extrem de prețioasă. Trifan Cacencu, tatăl lui Adrian, spune că autoritățile întârzie concesionarea terenului către crescătorii de animale, care nu au unde să cultive lucernă pentru a asigura hrana vitelor pe timpul iernii. Cacencu-tatăl are 200 de vite și 20 de bivoli, care pasc peste apă, unde a construit și un adăpost pentru vreme rea. Vitele Deltei sunt însă mai mici și dau mai puțin lapte decât cele care trăiesc în alte părți ale țării.

Trifan Cacencu provine dintr-o familie de ucraineni, Crișan fiind o zonă în care membri ai acestei etnii trăiesc încă de pe vremea lui

Petru cel Mare. Marea supărare a lui Trifan Cacencu o reprezintă pajiștea comunală, pe care speră că primăria o va concesiona cât mai repede crescătorilor de animale. În acest scop, câțiva crescători care au mai multe vite s-au asociat pentru a participa la licitația pentru izlaz. „Când ești în grup, e altfel”, spune el. „Nu poți face multe de unul singur.”Dacă ar primi terenul, ar putea accesa și fondurile acordate pe suprafață și ar putea să se organizeze mai bine, să cultive lucernă pentru a asigura hrană de calitate, fiindcă iarna trecută, când a rămas fără nutreț și era extrem de frig, animalele au mâncat și stuf, care doar le umfla burțile, dar n-avea nicio calitate nutritivă. Vitele le vinde la un abator privat, iar laptele de bivoliță îl folosește pentru consumul casei.

Trifan Cacencu a plantat și jumătate de hectar de pepeni, pentru a-i vinde turiștilor în timpul sezonului. Vara cosește pe unde poate, are un tractoraș cu o coasă mecanică, și din ce strânge le dă animalelor de mâncare iarna.

La o oră de mers cu barca de la Crișan, pe brațul Sulina, ajungi la Mila 23, unde populația majoritară este reprezentată de rușii lipoveni (380, din totalul de 460 de locuitori ai satului). Amprenta acestora este evidentă în casele văruite cu alb, cu tocurile geamurilor vopsite cu albastru. Însă puține mai sunt casele tradiționale, chiar dacă o parte dintre pensiunile noi au acoperișuri din stuf.

Gastronomie și ansamblu de muzică la Mila 23Elena Munteanu este profesoară de limba rusă, muzică și desen la școala din sat. În toată școala sunt 67 de copii. Femeie extrem de dinamică, optimistă și plină de inițiativă, Elena Munteanu este liderul ansamblului muzical din localitate, care păstrează tradițiile rușilor lipoveni. În ultimii doi ani, grupul pe care îl conduce a

câștigat concursul gastronomic „D’ale Gurii Dunării”, unde a participat cu aproape 40 de feluri de mâncare, în special din pește, precum și cu deserturi specifice zonei. A încercat să îmbine noul cu tradiționalul și, pe lângă plachie, femeile din Mila 23 au gătit ciorbă cu perișoare din pește, ciorbă de burtă de somn, raci umpluți, cârnați din pește. Din banii câștigați ca premiu (3 000 de euro/concurs) ansamblul vocal a achiziționat costume tradiționale și o stație de amplificare. În grup sunt 17

fete și femei cu vârste cuprinse între 18 și 68 de ani. Unele dintre ele mai câștigă bani și cântând pe la pensiuni, pentru turiști. De când s-a format corul, multe s-au legat în sat, spune ea. Ansamblul a scos comunitatea din monotonie. Deși la căminul cultural nu au nici măcar scaune, femeile se întâlnesc acolo, repetă cântece, socializează, fac planuri.

Elena Munteanu este și membră a Asociației Ivan Patzaichin și are și o mică fermă. Dimineața și-o

începe în barcă, având la ea o ceașcă de cafea, ca să ajungă pe malul celălalt, unde sunt cele 50 de vite, pe care le deține împreună cu fiul ei. Mulge vacile, se întoarce acasă, hrănește găinile, trebăluiește prin gospodărie, apoi merge la școală. Recent a depus cerere de finanțare prin Măsura 141, destinată fermelor de semisubzistență. Cererea i s-a părut extrem de dificil de întocmit, nu doar pentru că a implicat multe drumuri la oraș, ci și pentru că, așa cum spune, a completat atâtea hârtii, de s-a plictisit de scris. Un om obișnuit, fără ajutor, se lasă păgubaș, crede ea. Vitele Elenei Munteanu, ca toate vacile Deltei, sunt „băltărețe”, nu de rasă, și-atunci nu dau decât maximum 7-8 litri de lapte pe zi. Din lapte, Elena Munteanu face brânză și se arată interesată de o finanțare pentru o făbricuță de prelucrare a laptelui. Fiica Elenei Munteanu, Raluca, în vârstă de 25 de ani, este profesoară de educație fizică și, după doi ani la o școală din Mihail Kogălniceanu, s-a întors la Mila 23, împreună cu familia și investește într-o pensiune turistică. Raluca spune că aici e mult mai bine decât la oraș. Pentru că a crescut în liniștea Deltei, cu spații largi și animale în jur, la oraș se simte încorsetată. Se bucură să constate că mulți tineri originari din Mila 23 s-au întors acasă, că satul este unul tânăr. Mihai Butîlchin, de 23 de ani, este de aceeași părere. Proprietar al unei pensiuni pe care o extinde, pentru a avea șapte camere, în loc de patru, Butîlchin spune că pe el l-a tras apa acasă. „Aici, dacă arunc două plase în apă, am ce mânca”, spune el. Iarna trăiește din pescuit, iar vara – din turism.

LeteaÎn Deltă, distanțele nu se calculează în kilometri, ci în ore. Distanța dintre Mila 23 și Letea e de o oră și jumătate de mers cu barca, timp


2726

în care poți să te oprești să admiri nuferi, vezi lebede plutind grațios pe apă și, dacă ai noroc, poți zări chiar și pelicani în zbor. Odată ajuns la Letea, te întâmpină un sat care pare țintuit în adormire, cu străzi pline de nisip fin, ca un colb, și grădini în care descoperi cu uimire legume crescând din nisip. Casele cu acoperișuri din stuf sunt mai numeroase ca la Crișan sau Mila 23, multe au păstrat arhitectura tradițională, cu tocuri albastre sau verzi la ferestre.

Letea nu are apă curentă, nici canalizare, dar e un sat extrem de pitoresc, o adevărată oază de tihnă. Alexe Savcenco, fost petrolist la Ploiești și Câmpina, este unul dintre cei mai mari fermieri din zonă. Are 1 000 de oi, 300 de vaci, 200 de cai și șase hectare de teren pe care cultivă lucernă pentru animale. Vinde berbecuți la Constanța și transportul acestora este în sine o treabă dificilă. Pentru 400 de berbecuți a închiriat un ponton plutitor, care l-a costat 5 000 de lei. Anul acesta, crescătorii de vite din Letea, în frunte cu el, au constituit o asociație și au reușit să obțină izlazul.

Fiica sa, Florentina Hancerenco, asistentă medicală, are și ea vite și a primit finanțare nerambursabilă prin Măsura 112, destinată tinerilor fermieri. Ginerele său are 500 de oi și așteaptă să primească fonduri prin Măsura 141, pentru fermele de semisubzistență. Familia lui Savcenco, fiica și ginerele, au depus și o cerere de finanțare în acest an prin Măsura 313, pentru o pensiune turistică.

Marea nemulțumire este legată de terenurile din Deltă care stau nefolosite, pe care – zice el – dacă le-ar obține, fermierii ar putea cultiva porumb pentru animale. Crede că o mare greșeală a fost că nu s-au înființat orezării și nici incubatoare pentru sturioni.

„În Deltă e aur, dar nu știe nimeni cum se scoate”, spune Savcenco.

Echitație pentru turiștiViorica Maxim le pune la dispoziție turiștilor care vin la Letea cai și căruțe, pentru plimbări. A câștigat în urmă cu doi ani 3 000 de euro la un concurs de planuri de afaceri în Deltă, organizat de „Salvați Delta”. Cu banii primiți și-a dezvoltat mica afacere de familie. Nu-și face reclamă, iar turiștii află de serviciile ei din om în om. Anul trecut a făcut un bazin de 17 mc și trage apă în casă cu hidroforul. Are în grădină o cisternă de 3,5 tone, cu care merge la fântâna făcută de Alexe Savcenco pentru tot satul. Vrea să se dezvolte, primind turiști la masă, pentru că cei care trec prin localitate în drum spre alte destinații din Deltă n-au unde lua prânzul, în Letea nefiind restaurante și nici pensiuni dispuse să ofere aceste servicii.

Miere de mentăAntonel Chiselev și soția sa, Mariana, au cam 100 de stupi la Letea și scot anual o tonă de miere. Totodată, cresc în jur de 40 de vite. Familia Chiselev a accesat în 2009 Măsura 141, destinată fermelor de semisubzistență, pe care o consideră un ajutor benefic pentru micii fermieri. Crede însă că informațiile furnizate de autorități despre fondurile nerambursabile nu sunt întotdeauna ușor de înțeles, pentru că nu sunt „pe limba noastră”.

În mai, soția sa, în vârstă de 38 de ani, a participat la o instruire pentru fermierii care au accesat finanțări. Mierea pe care o fac o vând la pensiuni, turiștilor, prietenilor. Cea mai căutată este mierea de mentă. Transportul stupilor în Deltă este însă o operațiune anevoioasă și care îți ia mult timp, pentru că se face cu șalupa. Acum, că fiul cel mare al familiei termină liceul, va încerca să acceseze Măsura 112, pentru instalarea tinerilor fermieri, și să se ocupe de ferma de vaci. Familia Chiselev speră să se construiască un abator în Deltă, care ar rezolva dificultățile de transport și ar elimina și chinul îndurat de animale în timpul unei călătorii lungi pe apă.

Împletituri din papură la Mahmudia Într-un fost CAP de la Mahmudia, asociația „Salvați Delta”, în parteneriat cu Consiliul Local, a înființat un mic atelier de prelucrare a papurei. Câteva femei care știau să împletească papura le-au învățat și pe altele iar acum din mâinile lor ies huse de laptop, genți, pălării, mape și alte produse.

Ileana Ene Giușcă, de la „Salvați Delta”, spune că până acum comenzile primite de atelier nu au fost constante și au venit în special din partea asociației. „Salvați Delta” ar dori să permanentizeze activitatea,

atât prin crearea unei întreprinderi sociale pentru valorificarea deșeurilor vegetale – concept relativ nou pentru România – cât și prin realizarea unor produse unicat. În mod paradoxal, spune ea, pentru că nu mai e utilizată cam din 1990, papura nu mai este considerată materie primă, ci a devenit deșeu vegetal. Papura rămasă după selectarea părților bune pentru împletituri ar putea fi utilizată și pentru fabricarea peleților pentru centralele termice.

Ileana Giușcă spune că ar trebui organizate târguri locale pentru produsele zonei, miere de mentă, țuică de salcâm, semipreparate din pește, împletituri. Pensiunile, totodată, ar putea cumpăra aceste produse locale, pentru a le vinde turiștilor. În momentul de față, aceștia nu prea au ce cumpăra din Deltă, or fiecare vrea să meargă acasă cu suveniruri care să le amintească de locurile vizitate.

Papura a suscitat interes maxim, pentru că o afacere de împletituri din acest material are costuri minime. Lucrurile însă nu au fost simple.

Munca este laborioasă și este realizată manual. Papura este stropită cu apă și se lasă la muiat timp de o zi, în saci de celofan, apoi se lucrează ca firul de lână. Însă pentru asta ai nevoie de calapoade din lemn cioplit, pe care nu vrea să le facă nimeni din sat. Silviu Covaliov, cercetător, apicultor și membru al asociației „Salvați Delta”, a ajuns să le confecționeze el însuși. Pentru fiecare tip de produs este nevoie de un calapod, papura moale luând forma obiectului pe care stă atunci când se întărește. Unele produse au fost confecționate pe buturugi, căzi, coșuri de gunoi, lumânări.

Pentru a prelua comenzi mari, ar trebui mărită și capacitatea de producție, poate prin asigurarea unei mașini de rogojini. O mapă se confecționează într-o zi, fără încuietori și căptușeală. La ultima comandă, de 200 de mape și 200 de pălării, lucrează opt femei. Șapte fete de peste 15 ani de la școala de arte și meserii din localitate învață acum acest meșteșug.

Câteva recomandări:

Pensiunile ar putea oferi produse locale: miere, brânză, semipreparate din pește, gem. Totodată, în fiecare pensiune ar fi util să existe o hartă simplă a zonei, precum și un carton A 4 cu poze sau ilustrații ale principalelor specii de pești și de păsări, pentru a ajuta turiștii să le identifice în timpul călătoriei cu barca.

Ateliere meșteșugărești: ar putea fi revitalizate meșteșugurile locale, prin înființarea unor ateliere, care să poată fi și vizitate de turiști. Ar putea fi înființate, inclusiv cu sprijin nerambursabil, ateliere de reparat sau de confecționat scule pescărești, ateliere de împletituri, de jucării din lemn pentru copii.

În loc de căluți înaripați din plastic, cu băț, pe care copiii îi împing în parcuri, pot fi realizate păsări ale Deltei, favorizând în același timp și cunoașterea diverselor specii.

Accent pe mozaicul etnic al zonei: cărți de bucate lipovenești, articole de îmbrăcăminte specifice etniilor Deltei, gastronomie și obiceiuri locale.


2928

Puțini se gândesc la Delta Dunării ca la un spațiu al dezvoltării rurale. Devenită după 1989 rezervație a biosferei, Delta Dunării este un spațiu al biodiversității, al ariilor naturale protejate, al speciilor aparte pe care numai într-o astfel de zonă le poți găsi. Dar Delta este un spațiu bogat și sărac în același timp, al paradoxurilor, un teritoriu al supraviețuirii, în care se află comunități umane în declin economic și social, o zonă aflată după 22 de ani într-o stare de status quo.

Au fost întreprinse studii și cercetări, concepute și adoptate strategii de dezvoltare sau de consum turistic moderat. În ciuda eforturilor însă, intervențiile coerente nu sunt încă vizibile.

Reușita lui Ivan Patzaichin în competițiile sportive a fost și reușita oamenilor Deltei. Dacă a fost posibil atunci, este posibil și azi, dar și în viitor. Însă în prezent este nevoie de efortul conjugat al comunităților din Deltă (actori privați, autorități locale, persoane fizice, întreprinderi mici, ONG-uri) pentru a rupe barierele care stau în calea dezvoltării durabile a Deltei Dunării.

Asociația „Ivan Patzaichin-Mila 23” propune o schimbare a situației de azi, în care oamenii obișnuiți au rămas pe dinafara oazelor de dezvoltare, vizibile ici și colo. Aceasta se poate rezolva doar prin înlocuirea actualului model, al multiplelor strategii și suprapuneri instituționale, cu un model al dezvoltării comunitare. Care înseamnă punerea la un loc a resurselor umane, economice, culturale, sociale și naturale, într-un fel în care fiecare să poată avea un rol, la nivelul comunității. Asociația „Ivan Patzaichin-Mila 23”, constituită de o mână de oameni visători, propune un model în care toate resursele locale se completează. De ce la o pensiune din Deltă să nu fie servite doar preparate gastronomice specifice locului, gătite de oamenii locului? De ce nu ar fi posibilă dezvoltarea unei agriculturi ecologice care să ofere resursele necesare atât localnicilor, cât și turiștilor, dar și pentru a fi vândute în restul Europei, având ca brand acest teritoriu magic, care este Delta Dunării.

Pentru a determina schimbarea în lumea apelor, pentru oamenii Deltei, Asociația „Ivan Patzaichin-Mila 23”

a lansat Mișcarea ROWMANIA, prin care urmărește să aducă din nou în atenție sporturile nautice. Canotca este o nouă ambarcațiune din lemn, o combinație de lotcă și canoe, realizată artizanal de meșteri din Tulcea. Ivan Patzaichin ne spune de ce. „România a dat lumii, din Delta Dunării, campioni mondiali și olimpici ai apelor. Canotca am creat-o tocmai pentru ca tinerii din Deltă să fie mândri și să o folosească în pregătirea lor, chiar în viața de zi cu zi. Prin canotcă sperăm să le trezim dorința de a ieși pe apă, de a vâsli, de a fi campioni. De a răzbate.”

Din 2011 a fost lansat „Festivalul Internațional al Bărcilor cu Vâsle”, tot la Tulcea, o manifestare complexă dedicată apelor, comunităților, tradițiilor și dezvoltării durabile. Iar în 2012, după o muncă susținută de câteva luni, Asociația a reușit să adune la un loc opt comune și un oraș, adică 22 de localități și peste 11 000 de persoane, în teritoriul GAL Oamenii Deltei, pentru care a depus un plan de dezvoltare locală la apelul pentru proiecte finanțat din PNDR. Apoi Asociația „Ivan Patzaichin-Mila 23”, împreună cu partenerul său Asociația de Ecoturism România, pune pe picioare și ceva palpabil: un proiect pilot, prin care va fi promovat un nou tip de turism în Deltă, turismul lent, prin Centrul Rowmania de la Crișan. Lângă acest punct de informare și interpretare, precum și de închiriere de canotci, va fi dezvoltat un centru de inițiere în practicarea sporturilor nautice.

Proiectul a fost propus spre finanțare la apelul organizat în această primăvară de Fundația pentru Parteneriat, Romanian American Foundation și CEED-Centrul pentru Educație Economică și Dezvoltare. Valoarea cofinanțării este de 150 000 lei, iar centrul va începe să funcționeze în luna iunie 2012.

Proiectul pilot „Centrul de Turism Lent Rowmania – Crișan” este doar un început. Acest centru le va oferi vizitatorilor posibilitatea să afle, înainte de a începe turul cu canotca, despre biodiversitatea locală, să poată interpreta bogăția naturală în mijlocul căreia se află. Centrul va oferi deci atât servicii de turism lent, închiriere de canotci, trasee turistice cu ghid cunoscător, cât și cunoaștere de tip muzeografic. Cele două asociații își propun să susțină, prin transfer de cunoștințe, dezvoltarea unei rețele de centre similare, la nivelul Deltei, în mai multe comunități locale. Centrele locale Rowmania vor crea și locuri de muncă dar vor determina și dezvoltarea unor servicii auxiliare, precum și punerea în valoare a culturii locale, a tradițiilor, a gastronomiei.

Pentru a promova turismul lent în Delta Dunării, Asociația „Ivan Patzaichin-Mila 23” și Asociația de Ecoturism România vor înființa un centru de ecoturism în București, pe malul râului Dâmbovița, în proximitatea clădirii Bibliotecii Naționale a României. În pavilion vor putea fi vizionate filme despre Rezervația Biosferei Delta Dunării, va exista o instalație de interpretare a naturii și biodiversității locale, putând fi testate și canotcile Rowmania pe apă, pentru o experiență completă.

„La masă cu oamenii Deltei” este un alt proiect al Asociației „Ivan Patzaichin-Mila 23”, cofinanțat cu suma de 59 616 lei de către Administrația Fondului Cultural Național (AFCN). Delta Dunării este o bogăție nu numai datorită naturii, ci și prin cultura gastronomică locală. Aici pot fi găsite zeci de preparate culinare unicat, ce pot fi consumate numai în comunitățile locale, pentru că atât ingredientele, cât și cunoștințele, sunt specifice locului. De aceea asociația desfășoară în anul 2012 un proiect, cu o echipă de cercetători antropologi, condusă de prof. Vintilă Mihăilescu, pentru identificarea în trei comunități, Crișan, Chilia Veche și C.A. Rosetti, a gastronomiei locale, a practicilor și instrumentarului, dezvoltarea unei metodologii de studiu și publicarea ei, crearea unui

site despre evoluția proiectului și organizarea unei expoziții la Muzeul Național al Țăranului Român. Proiectul urmărește nu numai inventarierea unei comori gastronomice, ci și punerea ei în valoare pentru comunitatea locală.

Canotca – o nouă marcă pentru un alt tip de turism în Deltă

Lotca este o ambarcațiune folosită de pescari. Pentru că vâslașul se află întodeauna cu spatele spre direcția de mers, lotca nu este o ambarcațiune potrivită ca să descoperi natura. Așa a apărut ideea de canotcă: o combinație de lotcă și canoe destinată agrementului. Canotca, bicicleta apelor, poate fi manevrată și cu pagaie, și din vâsle. Asociația „Ivan Patzaichin-Mila 23” și-a propus să păstreze modul de construcție tradițional, transmis prin meșteșugul și priceperea marangozilor locali, precum și aspectul tradițional al bărcii, care este confecționată în întregime din lemn. Canotca este o ambarcațiune adaptată vremurilor,

fără folosirea gudronului, cu ajutorul căreia poți avea acces pe canale, acolo unde ambarcațiunile cu motor nu sunt permise și nici nu pot pătrunde din cauza vegetației. Este în curs de pregătire și un prototip inovativ de lotcă, asemănător unei gondole, ce urmează a fi utilizat de către localnici, pentru servicii de agrement.

Începând de anul trecut au fost produse 25 de canotci Rowmania, ce au fost folosite în cadrul Festivalului Internațional al Bărcilor cu Vâsle. Din modelul de bază canotca Rowmania, au fost dezvoltate încă vreo câteva: canotca Patzaikin Gold, catamaranul Patzaikin Adventure, precum și o canotcă ecologică, Patzaikin Light cu motor electric.

Dacă va exista o cerere suficient de mare care va încuraja și susține producția locală, purtătoare de brand atât pentru mișcarea Rowmania, cât și pentru Delta Dunării, canotca va fi oferită și pe piețele europene.

Ivan Patzaichin – după aur pentru România, viziune pentru viitorul Deltei Dunării


3130

În județul Vâlcea, în apropiere de Horezu, la poalele Măgurei Slătioara, a intrat recent în circuitul turistic un conac boieresc unde timpul pare să se fi oprit în loc. Cu ziduri albe și o arhitectură impunătoare, cula Maldăr, situată pe un domeniu de 2,5 ha, lângă o pădure, a început deja să primească turiști, deși lucrările de renovare abia s-au încheiat. Aceștia sunt atrași de atmosfera boierească pe care familia Vasilescu, proprietara conacului, a reușit s-o recreeze într-o clădire care acum zece ani se afla într-o stare de degradare avansată.

„Stăm aproape, la Craiova și am vrut să ne luăm o casă, dar nici la munte, nici la mare. Ne plac mult casele vechi românești, satele care nu au fost deteriorate. Am găsit conacul Pleșoianu, era extrem de degradat, dar ne-a încântat cu arhitectura sa și ne-am spus: ăsta e al nostru,” povestește Cristina Vasilescu, profesoară de matematică. Pentru că noua proprietate era prea mare pentru puterile sale financiare și dificil de gestionat, familia Vasilescu a apelat la fonduri europene. Conacul Pleșoianu, pe care familia l-a rebotezat Conacul Maldăr, este monument istoric, iar din acest motiv actele și autorizațiile pentru lucrările de construcții au durat doi ani. Lucrările de renovare au durat alți trei ani.

Acum, conacul poate primi turiști în cele 15 camere, dintre care 12 duble, fiecare dintre ele fiind atent decorată cu mobilă stil.

În camera Domnița Ruxandra, patul somptuos, cu tăblie înaltă, cu motive sculptate, este piesa de rezistență, flancată de noptiere în același stil. În odaia Fata de la Cozia privirea se oprește asupra dulapului din lemn masiv, cu uși parcă lucrate în filigran. În conac, Cristina Vasilescu a găsit un dulăpior brâncovenesc, o adevărată bijuterie după restaurare. Restul pieselor le-a cumpărat de la firme de antichități și de prin țară.

„Am avut nevoie de o foarte bună informare cu privire la ceea ce foloseau boierii în conacele de țară,” mărturisește ea. „În multe cazuri am

decapat mobila până la culoarea originală.”

Motivul pentru toată această muncă minuțioasă de decorare a casei a fost unul singur, spune ea. „Am vrut ca acest conac să nu-și piardă parfumul, am dorit ca atunci când ajungi aici să ai sentimentul că timpul s-ar fi oprit în loc.”

„Am făcut pânzeturi, covoare și scoarțe oltenești după modelele expuse la muzeul din Vâlcea. Lenjeriile sunt din pânză crudă, de culoarea untului, cu broderii, cum se făceau odată. Te simți ca în patul bunicii.”

Deși abia au deschis la începutul acestui an, soții Vasilescu au deja o avalanșă de cereri pentru fiecare sfârșit de săptămână, dar și pentru concedii. „Am fost contactați și de firme, pentru a găzdui diverse evenimente. ”

Pentru a oferi turiștilor variante de petrecere a timpului liber, Cristina Vasilescu dorește să invite un meșter olar din zonă, pentru demonstrații de olărit. Cei care doresc să viziteze regiunea au ce vedea, nordul Olteniei fiind cunoscut pentru mănăstiri și peșteri. Până acum, au primit și musafiri din Anglia, care descoperiseră conacul pe Internet.

Deși lucrările au fost extrem de dificile, Cristina Vasilescu este categorică: „Nu regretăm nimic. N-am făcut niciun rabat de la la calitate, am vrut să avem confort, dar să păstrăm spiritul autentic al locului.”

Renovarea – salvarea turismului ruralDupă părerea sa, este regretabil că în țară se construiesc atâtea pensiuni noi în vreme ce case vechi, unele dintre ele conace de o frumusețe și o valoare deosebite, zac degradate și uitate.

„Renovarea ar fi o salvare a turismului rural. România este plină de conace vechi care au suferit cumplit în perioada comunistă, când au fost transformate în IAS-uri. Pe lângă acestea,există și case țărănești care merită să fie conservate.”

„De câte ori am fost în străinătate am căutat locuri care reprezintă ceva pentru țara respectivă. Văzând conacele franțuzești ne-am întrebat: la noi de ce nu există așa ceva? Clienți suntem siguri că ar fi. Și atunci ne-am gândit să ne încărcăm sufletul, să facem și o faptă bună salvând o clădire cu valoare istorică și să practicăm și un alt tip de turism. ”

Culele: casele-cetăți ale boierilor de altădatăAcum trei sute de ani, culele erau locuințe boierești fortificate, construite pentru a oferi protecție în timpul invaziilor turcilor. În România, aceste construcții văruite în alb, cu ziduri groase, turn înalt și cerdac cu arcade la etaj, precum și cu ieșiri secrete, sunt întâlnite în special în Vâlcea, Gorj și Mehedinți.

În zona Măldărești – Vâlcea sunt trei astfel de cule, fiecare având o legendă. Cea mai emoționantă, spune Cristina Vasilescu, este povestea căpitanului Maldăr, unul dintre căpitanii lui Mihai Viteazu. Legenda spune că, prins de tătari, Maldăr a cucerit inima fiicei hanului tătar și a fost eliberat. Îndrăgostiții s-au refugiat într-una dintre culele de la

Măldărești, clădire ce poartă numele Cula Greceanu. „Chiar dacă nu este locul original în care s-au petrecut aceste întîmplări, conacul nostru a luat numele căpitanului Maldăr, pentru a onora povestea viteazului și a iubirii sale,” spune Cristina Vasilescu.

Crama cu vinuri din zonăCrama conacului, ce păstrează frumusețea rustică a zidurilor din cărămidă arsă a vechii pivnițe, adăpostește vinuri de la podgoriile din zonă: Sâmburești, Corcova, Cetate, Vânju Mare. Pentru cei interesați, crama poate găzdui seminarii și cursuri. Turiștii pot petrece o zi senină în foișorul conacului sau plimbându-se prin parcul domeniului. Conacul are și o piscină unde turiștii se pot relaxa și răcori într-o zi toridă de vară.

Cula Maldăr – legendă, atmosferă boierească și stil oltenesc


3332

La Valea Sălciei din județul Buzău oamenii își fac daruri în oi și berbecuți. Totul a pornit în 2010 cu o inițiativă a Federației Agricultorilor de Munte „Dorna”, sprijinită de Fundația Heifer Project pentru România.

„Acesta este un proiect de revigorare a zootehniei, care din păcate a fost lăsată de izbeliște în perioada 1990-2005”, povestește Ioan Agapi, de la Federația „Dorna”. „Am demarat proiectul cu 240 de oi și 24 de berbeci, pe care i-am distribuit frățește la 24 de familii din comună. Prin semnarea unui contract, beneficiarii s-au angajat ca în decurs de trei ani

să dăruiască, la rândul lor, din mieii pe care urmau să-i aibă, alte zece oi și un berbecuț, unei alte familii din sat. În primăvara anului următor am dăruit mieluțe și berbecuți, caz în care oamenii se angajează să returneze mieluțe și berbecuți în decurs de cinci ani. Îi pot da pe toți deodată sau eșalonat, e alegerea lor. În acest fel, îi stimulăm și să interacționeze, să se organizeze. ”

Pe pajiștea de lângă primărie, oamenii s-au adunat din nou în mai anul acesta, pentru a pasa darurile. Costina Untea, de 33 de ani, a fost printre primii localnici care au primit oi și acum a venit vremea să returneze

o parte din cele zece mieluțe pe care s-a angajat să le dea înapoi. În 2010 familia ei avea 20 de oi, acum are 36. Maria Radu, de 57 de ani, este printre cei care primesc mieluțe și speră să le înmulțească. A fost plecată în Spania dar s-a întors acasă, în comuna buzoiană C.A. Rosetti, a înființat o fermă de vaci și acum vrea să crească și oi. Cum la ea în sat nu prea mai sunt ovine, și auzind de inițiativa din Valea Sălciei, s-a înscris și ea pe lista doritorilor. A fost acceptată, întrucât organizația din Valea Sălciei poate decide dacă dăruiește oi și altor comunități. Ioana Andrei a venit ca reprezentantă a fiului ei, medic veterinar și tânăr fermier care a accesat Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri. Acum, au 80 de capre, 70 de vaci și – grație inițiativei din Valea Sălciei – primele lor oi.

Ion Platon este liderul Asociației de Dezvoltare Rurală Câlnău și spune că printre cei care s-au înscris sunt și tineri, pentru care ajutorul a fost mană cerească.

„În ultimii trei ani am făcut pași importanți, dar nu suficienți”, spune Ioan Agapi. „Proiectul mai durează un an. Din primăvara lui 2014, asociația își ia soarta în mâini. În toamnă vom avea un alt plasament. Suntem mulțumiți că vin și tineri în organizație. După părerea noastră, acesta este un model de asociere. La început, oamenii erau reticenți, când se întâlneau aveau loc dezbateri aprinse, dar acum lucrurile s-au așezat și văd cu toții roadele asocierii. Din acest moment, noi considerăm că marele avantaj îl reprezintă tocmai faptul că sunt organizați și vor reuși să se dezvolte.”

Platon este și el încrezător în șansele organizației: „cei care nu ne urmează se marginalizează singuri. Dacă ne urmează, au de câștigat.”Cu sprijinul autorităților locale, fermierii din Valea Sălciei

încearcă să acceseze și fonduri de semisubzistență, prin Măsura 141.Inițiativa Federației, cu finanțare de la Fundația Heifer, se derulează și în alte comunități din țară, în județele Neamț, Suceava, Harghita, Bacău și Vrancea. În comunele respective, federația plantează și salcâmi, pentru a proteja mediul. Până în prezent, a plantat peste 180 000 de salcâmi.

Cursuri de ciobanPare greu de crezut, dar pentru a fi un cioban iscusit ai nevoie de cursuri. Federația Agricultorilor de Munte „Dorna” organizează sesiuni de

formare pentru ciobani. În acest fel, ei învață despre compoziția floristică a zonei, pentru a ști care este cea mai bună hrană pentru animale, primesc informații despre mecanizare, protecția mediului, igienă.

Practică în străinătateDorel Marcoci, din Cozănești, județul Suceava, este unul dintre fermierii români care au făcut practică în Germania, în urma unui alt proiect al Federației Agricultorilor de Munte „Dorna”. „Practica m-a ajutat foarte mult. A fost prima mea ieșire în străinătate

și am văzut cum se procedează acolo, cum se planifică activitățile într-o pensiune agroturistică. M-am întors acasă cu idei bune.”

Acum, la 44 de ani, Dorel Marcoci are o pensiune agroturistică iar limba germană, învățată în timpul practicii, îl ajută să colaboreze cu o firmă de caravane din Olanda, care organizează vacanțe pentru turiști cu rulote. Când ajung în zona sa, Marcoci le pregătește turiștilor o cină festivă, cu mâncăruri și dansuri tradiționale.

Federaţia Agricultorilor de Munte „Dorna”: Dar din dar se face rai


3534

Etnicii rromi din țară sunt una dintre categoriile cele mai vulnerabile. O serie de măsuri adoptate în ultimele decenii vizează îmbunătățirea condițiilor de trai pentru membrii acestei etnii. Drumul este dificil și presupune acțiuni conjugate: educație, acces la servicii sociale și de sănătate, la locuri de muncă, locuințe. În comuna Sărulești, din județul Călărași, un sfert din populație este de etnie rromă, spune primarul Niculae Ghedzira. În mare parte, rromii o duc greu, au o educație precară, ceea ce înseamnă dificultăți în găsirea unui loc de muncă iar unii nu au nici măcar acte de identitate. De-a lungul anilor, meșteșugurile pe care aceștia le practicau au pierdut piața de desfacere, lăsându-i pe mulți fără o sursă de venit.

„Ne-am gândit ce-am putea face în aceste condiții și am realizat că nu poți aborda accesul pe piața muncii fără componenta educațională. De aceea am luat-o cu începutul: educația preșcolară și dobândirea actelor de identitate, știut fiind faptul că fără buletin nu exiști, nu poți avea acces la servicii sociale.”

Se constatase că mulți copii rromi începeau școala, dar pe parcurs

dispăreau din sistemul de educație. Lipsa pregătirii școlare duce, în timp, la dependența de venitul minim garantat de stat, la perpetuarea muncilor aflate în zona gri a economiei.

„Autoritățile locale, împreună cu organizațiile neguvernamentale, și-au pus întrebarea de ce se întâmplă acest lucru, de ce copiii renunță la școală. Evident că sunt mai mulți factori, dar un motiv important îl constituia faptul că mulți dintre ei nu vorbeau românește atunci când intrau în clasa I, nu aveau deprinderea de a asculta învățătorul, pentru că nu fuseseră la grădiniță și nu făceau față.”

Cu ajutorul UNICEF, autoritățile locale au pus bazele unei grădinițe bilingve, cu cu cadru didactic vorbitor atât de limba română, cât și de rromani. În primii doi ani, proiectul a fost unul de educație nonformală, însă, constatând că are impact, Inspectoratul Școlar a preluat grădinița care este acum inclusă în sistemul formal de învățământ.

„De-a lungul anilor, rezultatele au început să apară. Avem acum copii din sat ajunși în clasa a IX-a la liceu, grație și faptului că au frecventat grădiniția când erau mici, obișnuindu-se treptat cu rigorile învățământului și totodată cu limba română. Acest lucru contrastează puternic cu generația părinților lor, în majoritate analfabeți. Avem, așadar, speranțe că tânăra generație o va duce mai bine, pentru că are o altă educație. Anual, la grădiniță intră cam 25-30 de copii. ”

Pentru a-i sprijini suplimentar pe copiii din Sărulești, a fost înființat un centru de prevenire a abandonului școlar, cu ajutorul fondurilor europene.

În momentul de față, autoritățile locale din Sărulești sunt pe cale să înființeze o întreprindere socială, pentru a ajuta familiile mai numeroase din sat să câștige un ban din meseriile tradiționale. Astfel, cel puțin trei familii vor lucra obiecte tradiționale în miniatură, cum ar fi cazane, ibrice, ceaune, pe care le vor vinde ca produse decorative. Primăria a găsit un sponsor pentru tabla de cupru ce va fi folosită la realizarea acestora. Totodată, este luată în calcul deschiderea unei mici croitorii, unde câteva femei vor putea confecționa straie tradiționale pentru rromi, spre exemplu fuste și basmale.

Calificarea profesională – o șansă pentru accesul pe piața munciiCentrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală din Cluj-Napoca organizează cursuri de calificare în diverse meserii pentru grupurile dezavantajate din mediul rural, printre care și rromi. În primele luni ale acestui an, aproape 1 200 de persoane din 36 de comune au dobândit calificare și își pot găsi acum mai ușor un loc de muncă în construcții, comerț, agricultură, procesarea cărnii, pază și ordine, dulgherie/tâmplărie.

Cursurile s-au desfășurat în localitățile de domiciliu sau în sate apropiate, ținând cont de faptul că oamenii aflați în situații dificile de trai se deplasează mai greu pe distanțe mari, neavând bani de transport. Identificarea cursanților a fost o etapă importantă. Au fost înscrise la cursuri persoane cu cel puțin doi copii, care trăiesc din venitul minim garantat sau nu au venituri, persoane de etnie rromă.

Până în luna mai s-au încheiat 55 de cursuri cu durata de trei luni, peste 900 de persoane participând la examinări și dobândind certificate de calificare. Cursurile de șase luni sunt încă în derulare și se vor încheia în același mod, participanții obținând certificate emise de Autoritatea Națională pentru Calificări.

Participarea la cursuri a fost însoțită de o subvenție, acordată la sfârșitul fiecărei luni de curs, după verificarea prezenței. Cursanții au fost sprijiniți de 12 consilieri de ocupare, care i-au ajutat să pregătească documentele necesare înscrierii și au încercat să adapteze cursurile la nivelul de înțelegere a participanților.

„Am respectat tot ce ni s-a cerut. Am învățat. Dacă mergem să ne angajăm în domeniul construcțiilor, cred că certificatul ne va ajuta. Ne mai trebuie vechime în domeniu și asta o obținem prin angajare legală.” (G.D., Valcău de Sus, jud. Sălaj)

„Abia aștept să vină hârtia, că se construiește căminul cultural din sat. Am întrebat de constructori și au spus să vin cu hârtia. Dacă nu mă grăbesc, o să ia alții munca.” (R.I., Doba, jud. Satu Mare)

Dincolo de dificultățile inerente (nivelul foarte scăzut de educație, mirajul migrației la muncă în

străinătate, necesitatea motivării cursanților pe toată durata desfășurării cursurilor), dobândirea unor compentețe în meserii căutate pe piață oferă o șansă în plus persoanelor vulnerabile.

Proiectul este implementat în parteneriat cu Departamentul pentru Relații Interetnice din cadrul Guvernului României și beneficiază de finanțare europeană, prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Pentru mai multe informații, puteți accesa www.edrc.ro.

Rromii din Săruleşti, Călăraşi: Accesarea unui loc de muncă începe cu frecventarea grădiniţei


3736

Mozaicul de etnii din Dobrogea a contribuit la crearea identității sociale, culturale și economice a satelor din zonă. În spațiul multicultural dobrogean minoritățile etnice au contribuit la dezvoltarea locală prin inițiative, acțiuni și proiecte care au adus plusvaloare spațiului rural. Pentru a promova acest mozaic etnic, în Dobrogea se organizează anual diferite festivaluri care pun în valoare tradițiile celor peste 15 etnii pe care istoria le-a așezat în acest spațiu românesc.

În acest context, Consiliul Local Cumpăna din județul Constanța a organizat în zilele de 26 și 27 mai 2012 festivalul ”Conviețuire interetnică pe plaiuri dobrogene”, Ediția a V-a, eveniment care a promovat obiceiurile, costumele și dansurile populare și tradițiile culinare ale etnicilor turci, tătari, ruși lipoveni, armeni, greci din județele Constanța și Tulcea.

Comunitatea aromână din comuna Mihail Kogălniceanu, județul Constanța

Având la bază tradițiile ocupaționale ale minorității aromâne, femeile aparținând acestei etnii, organizate în Fundația Mușata Armână cu sediul în comuna Mihail Kogălnceanu, jud. Constanța, realizează obiecte din bumbac și lână, confecționate manual la războiul de țesut sau cu croșeta.

Țesături cum ar fi covoarele, ștergarele, fețele de masă sunt inspirate din valoroasa zestre culturală a aromânilor și au rol decorativ. O altă categorie o reprezintă ciorapii și șosetele din lână, care valorifică un produs secundar (lâna), rezultat al unei alte îndeletniciri meșteșugărești specifice etniei și anume creșterea oilor.Pentru a asigura continuitatea tradițiilor, Fundația Mușata Armână a organizat, în comuna Mihail Kogălniceanu, Muzeul Gheorghe Celea în cadrul căruia sunt practicate tehnicile tradiționale ale țesutului și arta gastronomiei armânești, în cadrul unor ateliere de lucru. Atelierele Fundației Mușata Armână sunt selectate printre cele 50 de obiective incluse în cinci trasee turistice dobrogene (traseul cultural istoric, traseul meșteșugurilor, traseul ecologic, traseul gastronomic, traseul festivalurilor și evenimentelor) promovate în cadrul proiectului ”TRANS-TOUR-NET: Crearea şi marketingul produselor turistice transfrontaliere pilot în Dobrogea”, finanţat prin Programul de Cooperare Transfrontalieră România-Bulgaria 2007-2013. Obiectivul general al proiectului este integrarea resurselor naturale, etnice, istorice şi culturale ale Dobrogei în produse turistice și este convergent atât cu obiectivul general al Măsurii 313, de dezvoltare

a activității turistice în zonele rurale, cât și cu obiectivul specific al Măsurii 312, de încurajare a activităților meșteșugărești și a altor activități tradiționale.

Comunitatea turcă din satul Fântâna Mare, comuna Independența, județul Constanța

Satul Fântâna Mare (denumirea turcească Bașpunar) este locuit în totalitate de turci, având o populație de 430 persoane. Principalele activități sunt agricultura, creșterea oilor și vacilor și apicultura. Majoritatea tinerilor au plecat la oraş sau în străinătate să găsească de lucru. Deși bărbații nu mai poartă șalvari și nici femeile nu se mai ascund sub feregele negre, viața nu diferă foarte mult de cea de acum câteva decenii, iar construcția care domină satul este geamia din centrul lui. Dintre cele patru investiții private în agricultură, prin Măsura 121 a PNDR din comuna Independența, una aparține unui fermier din Fântâna Mare și a vizat achiziționarea de utilaje agricole.Singurul proiect cu finanțare europeană accesat în comună a fost în 2003, când Primăria Independența a accesat fonduri Sapard în valoare de 965 412 euro, prin Măsura 2.1, pentru pietruirea drumurilor de pământ în intravilan și execuția unui canal de scurgere a apelor.

Comunitatea rușilor lipoveni de la Carcaliu

Comuna Carcaliu (2 800 locuitori) se află în nord-vestul Dobrogei, pe malul drept al Dunării și este locuită aproape în întregime (95%) de ruși lipoveni.Activitățile principale ale oamenilor sunt agricultura și pescuitul.

Programul Național de Dezvoltare Rurală este foarte puțin accesat în comună (doi beneficiari ai Măsurii 141 și un beneficiar al Măsurii 312), în primul rând datorită faptului că mulți tineri au plecat la muncă în străinătate. Aceștia au lucrat în Italia, Spania și Grecia, iar acum încep să se întoarcă și să se așeze în casele mândre pe care și le-au construit.

Consiliul Local al Comunei Carcaliu a accesat, pentru dezvoltarea infrastructurii, programe ale Guvernului României, ale căror obiective sunt convergente cu PNDR și anume un proiect pentru alimentare cu apă, în valoare de cca 3,5 milioane lei, prin Ordonanța nr.7/2006 privind instituirea programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural și un proiect de canalizare, în valoare de cca 10,6 milioane lei, prin programul vizând protecţia resurselor de apă, sisteme integrate de alimentare cu apă, staţii de tratare, canalizare şi staţii de epurare.

Comunitatea grecilor din comuna Izvoarele, județul Tulcea

Pe drumul ce leagă Tulcea de Măcin, în zona înaltă a dealurilor Niculițel, trăiește sigura comunitate rurală de greci din România. Din cei cca 1 400 locuitori ai comunei Izvoarele, 90% sunt de origine greacă.

Sediul Comunității Elene de la Izvoarele este locul în care grecii de toate vârstele se întâlnesc la sfârșit de săptămână sau cu ocazia sărbătorilor religioase, după slujbă și unde copiii lor învață limba greacă.

Localitatea cunoaște un reviriment evident de când tinerii care munceau în Grecia au început să se întoarcă și să dezvolte ferme agricole sau zootehnice. Pe lângă exploatațiile tradiționale de cultură mare, au apărut plantații de trandafiri, pepeni sau sere de legume. Măsura 112 a fost accesată de 11 tineri, pentru înființarea de ferme vegetale și stupine și 23 de ferme de semisubzistență

au fost sprijinite prin Măsura 141. Prin Măsura 121, patru fermieri care dețin suprafețe de peste 500 ha au achiziționat utilaje moderne cu care fac agricultură performantă.

Din această scurtă prezentare a câtorva dintre comunitățile etnice din Dobrogea, se observă că ocupațiile oamenilor și viața economică nu diferă foarte mult de la o etnie la alta și nici în comparație cu activitățile populației majoritare, acestea reprezentând mai mult adaptarea la condițiile locale.

Ceea ce a creat identitatea fiecărui loc a fost memoria neamului din care provine fiecare comunitate, tradusă în cultură, limbă, religie, iar conviețuirea interetnică în admirabilă armonie este o formă de manifestare a motto-ului Uniunii Europene, „unitate în diversitate”.

Proiecte, identități, repere etnice în spațiul rural dobrogean


3938

Organizația de utilitate publică Caritas Alba Iulia - Dezvoltare Comunitară Rurală, activă în județul Harghita, sprijină tinerii fermieri, oferindu-le posibilitatea de a face practică în Bavaria și Elveția, precum și de a se instrui în diferite domenii agricole.

În ultimii 19 ani, aproape 2 000 de tineri sub 30 de ani din județele Harghita, Mureș și Covasna au făcut practică în Germania și Elveția, după ce în prealabil au urmat un curs de limba germană timp de două luni. Munca în străinătate le-a oferit posibilitatea ca odată întorși acasă să-și poată deschide sau să-și dezvolte propriile ferme, aplicând practicile învățate.

Antal Csongor, manager de proiect, spune că acesta este cel mai longeviv program al asociației. Tinerii au semnat contracte pe trei-șase luni sau chiar un an cu ferme din Germania și Elveția, lucrând șase ore pe zi, fiind plătiți cam 800-1 000 de euro pe lună. După terminarea contractului, s-au întors acasă, au fondat ferme sau și-au deschis firme de comercializare a utilajelor agricole. „Unii dintre ei au păstrat legătura cu fermele din străinătate și merg și acum câte trei luni pe an să lucreze acolo,” spune Csongor.

„Practica în străinătate înseamnă, pe lângă dezvoltarea fermei, și posibilitatea creării de noi locuri de muncă. În plus, am constatat că în

urma acestui program participanții au reușit să atragă în regiune aproximativ 7 milioane de euro,” spune Antal Csongor.

Zoltan Tamas, din Ditrău, Harghita, a plecat în Elveția în 2004. Acum, la 28 de ani, are o fermă de animale, cu 80 de bovine. „Am văzut viitorul în zootehnie,” spune tânărul care acum urmează cursurile Facultății de Zootehnie din Cluj Napoca. „Împreună cu tatăl meu, am început ferma după ce m-am întors din Elveția, având la început doar cinci junici. Dintre cele 80 de bovine pe care le avem acum, 45 sunt pentru lapte pe care îl dăm unui procesator din zonă. Însă prețul a scăzut și nu livrăm printr-o asociație, ci individual.”

„În Elveția am lucrat la o fermă de vaci care avea și găini ouătoare. Acolo fermele îmbină două activități, spre exemplu vaci și cartofi sau vaci și găini, ca să stea pe două picioare, nu pe unul. Când am înființat ferma m-am inspirat din ceea ce-am văzut în Elveția și apoi în Germania. Am învățat cum trebuie furajate animalele, cum trebuie întreținute. Marea deosebire este în felul cum sunt tratați fermierii. Acolo, ei sunt tratați cu respect. Aici, noi suntem considerați rușinea țării, țărani care trag țara în jos. Elvețienii știu că țara lor arată bine și pentru că fermierul muncește mult și are grijă și de natură.”

În 2007, ferma lui Zoltan Tamas a finalizat un proiect Sapard în valoare de aproximativ 300 000 de euro, din care 40% a reprezentat cofinanțarea sa, pentru care a făcut credite bancare. Proiectul a însemnat construirea unui grajd nou, cu sală de muls, instalații moderne, tanc de răcire și achiziționarea a 20 de junici. Ferma livrează către procesatori 800 de litri de lapte pe zi.

Caritas – furnizor de cursuri acreditate în domenii agricole

Printre activitățile derulate de Caritas Alba Iulia - Dezvoltare Comunitară Rurală se numără și cursurile de formare pentru persoanele care desfășoară activități agricole și agroturistice și acordarea de consultanță fermierilor. Cursurile de grădinărit, de creștere a animalelor, agroturism și de prelucrare a produselor agricole au loc cel mai adesea în perioada de iarnă și de primăvară. Ele cuprind module de 360 de ore, dintre care 240 sunt de practică și 120 de teorie. „Practica se face la ferma noastră, în ferme proprii, organizăm și vizite la ferme mari, de succes. În mai anul acesta avem două serii de câte 14 cursanți la grădinărit și abia am încheiat module de zootehnie la care au participat 90 de cursanți,” spune Antal Csongor.

Ferma organizației are oi, vaci, bivoli și porci din rasa Mangalița, precum și 600 mp de sere, grădină și 34 ha de teren agricol. În momentul de față se lucrează la realizarea unui sistem de încălzire

a serelor. Legumele obținute sunt vândute la prețuri modice centrelor sociale pe care Caritas le administrează în țară, cum ar fi cel pentru bătrâni de la Gheorgheni, unde sunt îngrijite în jur de 170 de persoane.

„Prin consultanța pe care o oferim fermierilor, încercăm să sprijinim dezvoltarea agriculturii ecologice, înființarea întreprinderilor și asociațiilor de producători și să contribuim astfel la crearea de locuri de muncă,” spune Antal Csongor.

Fermierii sunt informați despre posibilitățile de finanțare existente, despre prevederile legislației europene și naționale în domeniile în care muncesc și despre protecția mediului (agricultură organică, protejarea peisajului, agroturism).

Proiect de cooperare transfrontalieră – drumul tematic al surei de stepă

Caritas Alba Iulia - Dezvoltare Comunitară Rurală dorește să introducă în ferma sa rase autohtone, cum ar fi bălțata românească și sura

de stepă (la bovine), și găina gât-golaș de Transilvania. Organizația este parteneră într-un proiect de cooperare transfrontalieră cu două grupuri de acțiune locală din Austria și Ungaria.

Proiectul urmărește crearea unui drum tematic al surei de stepă, o rasă autohtonă care a fost eliminată din Transilvania în anii 1960, când a început agricultura industrializată.

„E o rasă rustică, greu de muls, dar ușor de întreținut. Carnea are proprietăți organoleptice excepționale, se vinde bine în străinătate,” spune Csongor.

Proiectul prevede organizarea pe traseul surei de stepă, în cele trei țări partenere, a unor evenimente, oboare și expoziții de animale, precum și a unui traseu pentru cicliști.

Caritas și partenerii săi doresc ca prin acest proiect să sporească atractivitatea turistică a regiunii.

„Drumul tematic al surei de stepă poate favoriza dezvoltarea unităților agroturistice și crearea de noi locuri de muncă,” spune Antal Csongor.

Caritas – instruire pentru fermieri și practică în străinătate


4140

Călin Cordoș este un tânăr întreprinzător din Arad, care a început o mică afacere în satul Simand. Are un magazin de piese auto de 40 de metri pătrați pe care l-a deschis în ianuarie anul acesta.

Înainte a lucrat în comerțul cu minereuri și combustibil, dar s-a hotărât să se mute cu familia în satul natal și să încerce și altceva, care să-i asigure mai multă independență. Aflând despre programul guvernamental de sprijinire a întreprinderilor mici și mijlocii nou-înființate, a depus cerere de finanțare pentru un magazin care să aprovizioneze fermierii cu piese pentru tractoare, dar și localnicii cu piese auto.

A fost unul dintre cei 742 de antreprenori înscriși anul trecut în programul de sprijinire a IMM-urilor debutante și cererea sa a fost acceptată. Bugetul total al planului său de afaceri a fost de 16 000 de euro, din care 8 000 au fost primiți prin program, iar pentru restul de bani a solicitat un credit bancar. Finanțarea maximă acordată prin acest program ajunge la 10 000 de euro.

„A fost ușor pentru mine să accesez aceste fonduri. Lucrând înainte la diverse companii, mă ocupam de autorizare și aflam tot ce apărea nou.”

Satul Simand este la nici 30 de kilometri de Arad, dar pentru localnici e mult mai simplu să achizioneze piesele auto de la magazinul său.

„Cade un filtru de motorină care la noi costă 5 lei, pierzi timp și bani de transport ca să ajungi la oraș și să-l cumperi poate cu 4 lei.”

Ca magazin debutant pe piață, afacerea a mers bine în primele luni ale acestui an iar Călin Cordoș se așteaptă să-i crească vânzările în perioada muncilor agricole.

„Aici, în afară de agricultură nu sunt deocamdată prea multe posibilități de afaceri. M-am gândit la o afacere care să aibă legătură cu activitățile agricole, ” spune Călin Cordoș.

„Încerc să mă aprovizionez cu marfă pentru orice cerință, pentru ca oamenii să se poată baza că găsesc la mine cam tot ceea ce caută. Vând piese pentru tractoare, pentru mașini românești și străine, acumulatori, uleiuri. Am un angajat și aș vrea să mă extind dacă lucrurile merg bine.”

„Nu m-aș muta la oraș. Sunt mulțumit de viața la țară. Cred că cine va avea posibilitatea se va muta în mediul rural în următorii ani. Iar afacerea mea cred că este una fiabilă, de durată.”

Călin Cordoș este totodată membru al Patronatului Tinerilor Întreprinzători din România, entitate care l-a sprijinit în demersul său de accesare a fondurilor.

Mic magazin de piese auto, deschis cu sprijin guvernamental, într-un sat arădean

Când locuiești în mediul rural, problemele dentare pot fi nu doar extrem de dureroase, ci și mult mai greu de rezolvat.

În majoritatea satelor românești nu există cabinete stomatologice care să ofere asistență atât copiilor, cât și adulților.

Nici nu este de mirare așadar că în România, oamenii de la țară au probleme dentare care se reflectă negativ asupra stării lor generale de sănătate. Pentru generația tânără în special, aceste servicii sunt esențiale. Dantura neîngrijită corespunzător în perioada de creștere îți poate crea grave probleme toată viața.

Nimrod Fazakas, de 32 ani, a absolvit Facultatea de Stomatologie și s-a hotărât să-și deschidă un cabinet stomatologic la Praid, apelând la

fonduri nerambursabile.

Cu banii primiți a putut achiziționa echipamentele necesare și și-a diversificat serviciile, oferind inclusiv implanturi dentare.

Echipamentele moderne achiziționate au sporit competitivitatea firmei, ducând la atragerea unui număr mai mare de clienți și la obținerea unui profit care să asigure menținerea societății pe piață.

Implantul dentar, deși mai scump decât alte metode de reconstituire coronară, este recomandat de medici pentru că protejează restul dinților. Niciun cabinet stomatologic din zonă nu oferea anterior acest serviciu modern.

Proiectul a contribuit și la crearea a două noi locuri de muncă.

Servicii stomatologice, cu fonduri europeneMăsura 312 – Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderiS.C. Fazakas Dental S.R.L.Comuna Praid, județul HarghitaPerioada de derulare: aprilie – decembrie 2010Valoarea totală a proiectului: 38 020 euroFinanțare nerambursabilă: 25 573 euro


4342

Constantin Bârsan este de profesie fizician, dar nu a ezitat să-şi pună costumul popular din Ţara Moţilor (Transilvania) când a mers să reprezinte în calitate de director executiv, Grupul de Acţiune Locală „Valea Mureşului -Valea Ampoiului” la seminarul cu tema „Strategii de dezvoltare locală și cooperare: Abordări cheie pentru dezvoltarea rurală” care s-a desfăşurat în perioada 27-28 aprilie 2012 la Bruxelles şi a fost organizat de Rețeaua Europeană de Dezvoltare Rurală.

Cămaşa albă din in, brodată în alb-negru, pieptarul negru şi căciula din blanã de miel astrahan împodobită cu o pană de păun au alcătuit un

La 53 de ani, Elena Cosma se poate mândri că a reușit în afaceri. Are o societate comercială de procesare a cărnii, unde lucrează 29 de salariați, un abator, șase puncte de desfacere și carmangerie, precum și o rețea de distribuție în diverse zone din țară.

A început însă timid, în 1993, lucrând cot la cot cu soțul, cei doi băieți și nora, în localitatea Rucăr.

„Firma Cosco-Vele am început-o având un punct de sacrificare amenajat în garajul gospodăriei, autorizat conform legislației în vigoare la momentul respectiv. Tot câștigul l-am reinvestit, astfel că am cumpărat un teren pe care am construit un alt punct de sacrificare, cu o capacitate mică, dar la distanță față de gospodăriile populației.”

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, firma a trebuit să se modernizeze, pentru a respecta normele europene. Elena Cosma a depus un proiect prin fondurile SAPARD iar firma ei a primit finanțare în 2007. Proiectul, derulat până în 2009, a însemnat un nou

început. Firma de procesare dispune acum de instalații și utliaje moderne și stație de epurare. Materia primă este achiziționată de la ferme și persoane fizice din zonă.

„Cele mai frumoase momente pe care le-am trăit, în meseria asta, au fost la finalizarea lucrărilor la abator, unde cu toții am depus foarte multă muncă și mult suflet. Avem acum satisfacția că suntem apreciați pentru produsele noastre, preparate și afumate tradițional,” spune Elena Cosma. „Pentru mine, ca femeie , abilitatea este cheia în reușita profesională. A fi femeie de afaceri înseamnă să treci de la atitudinea unei doamne fără multe responsabilități față de alții la demnitatea unei poziții oarecum rigide, cea de conducător al unei societăți. De multe ori este dificil, dar cu răbdare, diplomație și o bună comunicare, atribute tipic feminine, am avut rezultatele dorite. Trebuie să fii un bun negociator, să reflectezi la toate problemele și să iei partea pozitivă chiar și din experiențele negative pe care le trăiești. Ca să

depășești momentele dificile, trebuie în primul rând să-ți placă ceea ce faci și să transmiți celor din jurul tău și colaboratorilor multă, multă seriozitate, hotărâre, dar să nu-ți pierzi feminitatea.”

„Ca femeie antreprenor, am fost sprijinită de Asociația Națională a Femeilor din Mediul Rural (ANFMR), care a promovat activitatea firmei și ne-a oferit informații privind posibilitățile de finanțare.

ANFMR a considerat unitatea un exemplu de bună practică și, în cadrul proiectului european «Valorificarea competențelor antreprenoriale ale femeilor din mediul rural», la care a participat și ANFMR, din partea României, am primit delegații ale femeilor din Portugalia, Malta, Italia, Spania și Grecia, care au rămas impresionate de realizările și de produsele noastre.”

costum ce nu era cu nimic mai prejos decât costumele cu cravată purtate de obicei la aceste întâlniri, ba mai mult, a atras atenţia reprezentanţilor Reţelei Europene de Dezvoltare Rurală care i-au luat un interviu.

„Am avut inspiraţia să reprezint spaţiul rural în ţinuta adecvată şi am preferat să vorbesc în limba română. Am vrut să se cunoască zona din care vin,” ne-a mărturisit d-nul Bârsan.

Despre LEADEREvenimentul la care au participat peste 450 invitați din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, din

care peste 250 GAL-uri, membrii Subcomitetului LEADER și membrii Rețelelor Naționale Rurale, a inclus şi un târg de cooperare, crearea de rețele și ateliere de lucru pentru elaborarea și implementarea strategiilor de dezvoltare locală și cooperare transnațională.

Cele opt GAL-uri din România au mers fiecare cu idei de proiecte de cooperare pe care le-au discutat cu omologii lor din alte ţări.

Standul românescStandul românesc organizat de Unitatea de Sprijin a Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi opt GAL-uri româneşti a fost un spaţiu bogat şi îmbietor. Participanții au fost încântați să guste din pâinea frumos modelată în prescuri, colaci, cunună de spice sau chiar sub forma unei „cloşti cu pui” şi prezentată în ştergar alb tradiţional. A avut succes și novacul, peştele afumat prezentat de Ţara Bârsei, telemeaua de oaie şi cozonacul cu nucă din Mărginimea Sibiului, bunătăţile sărate şi dulci din grădinile de pe lunca Mureşului: zacuscă de legume, ardei iute în oţet, pastă de ardei dulce, sirop de gutui şi mure, precum și mierea din zona Braşovului.

„Am mers fiecare cu câte un proiect, am mers pe ideea de a promova tradiţiile locale pe mai multe domenii: cultură, muzică, gastronomie, datini şi obieceiuri etnofolclorice. Eu am dus «pâinea noastră cea de toate zilele», care pe lângă hrană reflectă şi tradiţiile locale în evenimente importante din vieţile noastre. Am dus o cloşcă cu «pupişori» din pâine, care se face pentru copii la Paşti şi lumea a fost încântată,” povestește mândru Constantin Bârsan.

În costum popular la Bruxelles Antreprenoriat în mediul rural, la feminin


4544

Situată în sudul țării, în județul Dolj, comuna Mischii, ferma Capri-Lact se ocupă cu creșterea caprinelor și producția de lapte de capră și produse derivate din acesta. Ferma este amplasată pe o suprafață de 30 000 mp și dispune de construcții moderne și echipamente de ultimă generație pentru procesarea laptelui.

Capacitatea fermei este de 2 000 de capre rasa Saanen și Alpină Franceză și 1 000 de oi pentru lapte rasa Avasi. În momentul de față, fabrica firmei S.C. Capri-Lact S.R.L. procesează zilnic aproximativ 2 000 de litri de lapte proveniți din fermă.

Laptele, de cea mai bună calitate, este atent verificat atât prin tehnologii de specialitate, cât și de către veterinarii fermei. Calitatea utilajelor folosite în

producție, experiența personalului care se ocupă de îngrijirea caprinelor și, nu în ultimul rând, volumul mare de producție face din acestă fermă – aflată la început de drum – una dintre cele mai eficiente și mai competitive din țară.

Potrivit Mariei Ion, proprietara fermei, capitala țării reprezintă deocamdată cea mai mare piață de desfacere a produselor proprii. Laptele de capră de la această fermă a pătruns însă și în Deva, Târgu Jiu, Vâlcea, Brașov și Pitești. Mai mult, în Craiova, va fi deschis în curând un magazin propriu.

Ferma oferă următoarele produse din lapte de capră și de oaie, precum și derivate ale acestora: lapte crud integral de capră, iaurt de băut din

lapte de capră, sana din lapte de capră, cașcaval din lapte de capră, telemea din lapte de capră, telemea mixtă din lapte de capră și oaie, brânză burduf.

„Ideea fermei a apărut la începutul anului 2008, atunci când laptele de capră era aproape inexistent la noi”, își aduce aminte Maria Ion. Ea a avut șansa să viziteze timp de două săptămâni câteva ferme din Franța care se ocupau de creșterea caprinelor și a văzut la fața locului modul în care acestea funcționează.

A fost impresionată de organizarea fermelor, de tehnologiile de muls și de furajare, precum și de modul propriu zis de creștere a animalelor. În cele din urmă, experiența din Franța avea să se dovedească determinantă pentru Maria Ion, care s-a apucat să scrie un proiect pentru o fermă similară, la sfârșitul aceluiași an.

„În 2009 s-a depus dosarul, în 2010 s-a obținut finanțarea și, un an mai târziu, s-a terminat implementarea proiectului”, spune proprietara fermei.

Prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Rurală, Maria Ion a accesat fonduri europene FEADR (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală) pentru un proiect în valoare totală de 2 600 000 de euro, cu o valoare eligibilă de 1 850 000 de euro, din care 1 milion de euro a reprezentat valoarea nerambursabilă.

“Dăm tot ce producem, iar tot ce producem este de calitate. E multă

muncă, dar și satisfacția produsului de calitate este una pe măsură”, declară Maria Ion.

Beneficiile laptelui de caprăLaptele de capră, foarte gras şi hrănitor, este considerat un leac cu acţiune lentă, dar sigură pentru multe suferinţe: fortifică organismul şi întăreşte imunitatea naturală în cazul anemiei, combate stările depresive, ajută la vindecarea organismului

de TBC, stagnează cancerul în formă incipientă şi reglează nivelul hormonilor din organism.

Laptele de capră are nenumărate beneficii și o compoziție asemănătoare laptelui matern. Nu are colesterol și este recomandat pentru imunitatea organismului. Laptele de capră se apropie foarte mult de cel uman şi se poate consuma fără riscul îmbolnăvirii, pe care îl prezintă, deseori, laptele de vacă. Laptele de capră este folosit în

combaterea sterilităţii, poate rezolva carenţele de fier şi previne demineralizarea oaselor.

De asemenea, ajută la întrebuinţarea corectă a fierului, calciului şi fosforului în procesul metabolic şi digestiv, direcţionându-le în mod corect spre organele-ţintă.

Ferma meaFermă de capre de inspirație franceză“Fermă de creștere capre pentru lapte, comuna Mischii, județul Dolj”Măsura 121 “Modernizarea exploatațiilor agricole”S.C. Capri-Lact S.R.L.Comuna Mischii, Sat Motoci, județul DoljValoarea totală a proiectului: 2 600 000 euroValoarea eligibilă a proiectului: 1 850 000 euroFinanțare nerambursabilă: 1 000 000 euro

Experienţe


4746

În comuna Loamneș din județul Sibiu, crescătorii de oi s-au organizat într-un grup de producători, pentru a avea un venit stabil de la achizitorii de lapte și siguranța zilei de mâine.

„La început eram patru oameni, umblam după documente, cheltuindu-ne propriii bani, pentru a înființa asociația. Cei din sat spuneau că suntem nebuni,” își amintește Ionuț Crețu, care din primăvara acestui an este președinte al Grupului de Producători Măgura.

vrea ca membrii asociației, acum în număr de 245, să poată livra prin grup și miei, și lână, nu doar lapte. Însă, spune el, acest lucru este dificil, pentru că mieii nu se vând constant, ca laptele, ci doar primăvara, și – ținând cont de acest lucru – cumpărătorii profită și achiziționează la negru, fără TVA.

Grupul de producători din Loamneș a fost primul înființat în județ în 2008 și reprezintă și crescătorii de oi din alte patru comune învecinate. Anul trecut a solicitat finanțare prin Măsura 142, care sprijină grupurile de acest fel cu fonduri nerambursabile, în procente de 2-5% din cifra de afaceri anuală. Obligația membrilor este să comercializeze prin grup 75% din producția de lapte. În decurs de cinci ani, grupul din Loamneș ar trebui să primească finanțare nerambursabilă de aproximativ 82 000 de euro, prin Măsura 142. Unul dintre avantajele imediate l-a constituit concesionarea pășunii de 752 de hectare de la primărie. Grupul a împărțit pășunea la oameni, care acum primesc și subvenția pe suprafață și fonduri de agromediu, dat fiind că aproape 690 de hectare sunt suprafețe eligibile pentru astfel de plăți. „Acest lucru le-a demonstat crescătorilor de animale din sat importanța asocierii, în care nu credeau la început. Ca persoane fizice, n-ar fi putut concesiona pășunea,” mai spune Ionuț Crețu.

„Încet-încet ni s-au alăturat și alți crescători de animale. Cu fondurile primite au luat utilaje, tractoare, prese de balotat, cositori. La noi în comună efectul asocierii este vizibil. Numărul de oi a crescut din 2008 cu 30%. Avem acum aproape 300 000 de ovine.”Grupul a livrat, în perioada 2008-2010 cantități de lapte cuprinse între 700 000 de litri și 855 000 de litri. Mircea Orlățan este inginer cu

„Acum suntem în perioada în care ne punem mintea la contribuție cum să ne dezvoltăm. Am vrea să demarăm un proiect de prelucrare a laptelui la nivelul unor stâne autorizate și să vindem brânzeturile prin asociație,” spune Orlățan. Ideea prelucrării laptelui la stână ar presupune reconvertirea acestora, înființarea unor filtre sanitare, respectarea reglementărilor privind fluxurile de producție și prepararea brânzeturilor după rețete tradiționale. „Asocierea nu se poate face forțat,” spune Orlățan. „Grupul trebuie să crească precum un copăcel. Oamenii trebuie să vadă avantajele. La noi în comună crescătorii de oi au văzut că era în favoarea lor să devină membri ai grupului, pentru că primesc un preț bun la lapte, au certitudinea că și mâine îl vor primi, iar în plus beneficiază și de pășune, care le aduce subvenții.” Una dintre

condițiile funcționării cu succes a unui astfel de grup o reprezintă relația bună cu autoritățile locale, crede Orlățan. „Pe noi, autoritățile ne-au înțeles și ne-au sprijinit,” adaugă Orlățan. „Asocierea este de viitor, dacă oamenii sunt serioși și vor să facă ceva cu adevărat, nu să se asocieze doar pentru a primi un punctaj mai bun atunci când depun proiecte de finanțare prin alte măsuri ale Programului Național de Dezvoltare Rurală,” spune președintele grupului din Loamneș.

Solicitanții de fonduri nerambursabile primesc puncte în plus la evaluarea proiectelor lor dacă sunt membri ai unor grupuri de producători. „Ca persoane fizice, ne uitam unii la alții și nu prea puteam schimba ceva. Ca grup, avem altă forță,” spune Ionuț Crețu.

peste zece ani de experiență în management. El a ajutat grupul Măgura, oferind consiliere juridică și a adus în primul an de la constituire un al doilea achizitor de lapte, pentru a crea competiție. „Cel mai serios achizitor a rămas,” spune Orlățan. „Grupul livrează laptele unei firme din Horezu. Avem zece puncte de colectare în cinci comune. Tancurile de răcire aparțin firmei achizitoare, dar noi am cumpărat analizoarele de lapte din banii membrilor. Pentru fiecare litru de lapte vândut, grupul primește de la membrii săi o sumă modică, de 2 bani, care rămâne la asociație, pentru a asigura plata salariilor medicului veterinar și președintelui grupului.”

Banii primiți până acum prin Măsura 142 (135 000 lei) au fost păstrați pentru investiții.

„Am înființat asociația pentru că ne interesa să obținem un preț mai bun la lapte.” Atunci când ești pe cont propriu, la mâna achizitorilor, nu poți negocia prețul, accepți ce ți se propune, pentru că altfel achizitorul poate renunța la cantitatea ta, fără a pierde mare lucru. Ca grup, oferi o cantitate mare de lapte și poți să negociezi de pe altă poziție.

Ionuț Crețu are 28 de ani, a lucrat o vreme ca șofer dar acum se dedică în totalitate creșterii animalelor. Ar

Comunitatea meaGrupul de producători Măgura, Sibiu „Ca grup, avem altă forță”


4948

Într-un mall din București, chiar la ieșirea din supermarket, un tânăr din Moldova a deschis un mic magazin de produse tradiționale din carne și lactate. Amenajat modern, cu plăci ceramice care imită motivele vaselor din cultura Cucuteni, magazinul Zimbria, inaugurat recent de familia Verdeși, nu poate trece neobservat.

„În prima zi am avut 240 de cumpărători”, spune Marius Verdeși, patronul magazinului.

„Am participat în ultimii ani la târguri de profil, mai ales la cel organizat în fața Academiei Militare din București”, spune Marius Verdeși. „Ne-am format o clientelă fidelă, fapt care ne-a încurajat să deschidem acest magazin. Deși chiria pentru spațiu este destul de mare, prezența noastră în mall ne asigură vizibilitate sporită.”

Marius Verdeși are 37 de ani, a lucrat o vreme în străinătate, împreună cu soția, și din banii strânși a cumpărat

teren în județul Galați, unde socrul său avea deja o fermă de oi.

„Împreună cu familia soției, adică părinții ei și cei doi frați, am cumpărat un CAP abandonat, fără geamuri, fără uși și l-am renovat. Laolaltă avem acum 600 de hectare de teren, 2 000 de oi, 2 000 de capre și 300 de vaci. În momentul de față, din produsele noastre, aproximativ 20 de sortimente sunt atestate ca produse tradiționale de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.”

Afacerea a crescut în timp. În 2008, familia extinsă a lui Marius Verdeși a deschis o măcelărie în orașul Galați. Mai apoi a deschis un magazin de produse tradiționale în București, în zona Vatra Luminoasă.

A beneficiat și de o finanțare Sapard, printr-un proiect care avea un buget de aproximativ 700 000 de euro, din care familia sa a asigurat o cofinanțare de 60%.

Afacerea derulată în familie, cu părinți, cumnați și cumnate, presupune o împărțire clară a sarcinilor. Un cumnat se ocupă de agricultură, pentru a asigura hrana animalelor, iar celălalt cumnat de magazine și de ferma de animale, alături de tatăl său. Soacra lui Marius se ocupă de prelucrarea laptelui, pentru fabricarea brânzeturilor. Două cumnate sunt implicate în activitatea magazinelor din județul Galați iar Marius și soția sa se ocupă de atestarea produselor tradiționale și de magazinele din București. Întreprinderea familială are 100 de angajați: tractoriști, ciobani, bucătari, ingineri, tehnicieni, măcelari. Produsele Zimbria sunt realizate folosind rețete tradiționale. Pentru afumarea lor se utilizează lemn de esență tare, iar condimentarea nu

se realizează mecanic, în tumbler, ci manual, implicând mai multă muncă și timp, dar oferind la final un produs de calitate mai bună.

Acum, familia dorește să obțină denumirea de origine protejată pentru brânza de Covurlui, un sortiment care combină brânza de capră, de oaie și de vacă în proporții egale, și care este specific zonei. De altfel, vechea denumire a Galațiului era Covurlui. Denumirea de origine protejată înseamnă protecție europeană și, totodată, garanție oferită cumpărătorului că acel produs este exact ceea ce scrie pe el. Totodată, această denumire facilitează exportul. O problemă o reprezintă însă faptul că în momentul de față nu există un organism de control acreditat de statul român pentru verificarea acestor produse. Însă Marius Verdeși speră că în septembrie va putea prezenta Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale

toată documentația necesară pentru a obține denumirea de origine protejată. Ca și alte tipuri de brânzeturi, brânza de Covurlui poate fi la saramură, proaspătă și maturată. Marius Verdeși își dorește să diversifice sortimentele pe care le oferă cumpărătorilor, mizând și pe condimente utilizate în zonă, cum ar fi susanul negru. El vrea ca produsele să aibă personalitate, să atragă inclusiv prin elemente inedite. Cu toate acestea, principiile de bază sunt simple, spune Verdeși.

„Oferim produse de calitate, pentru că animalele noastre sunt hrănite bine, avem sortimente simple și bune. Mizăm pe bun-gust și bun-simț, acesta este secretul nostru. Totodată, mizăm pe ceea ce este românesc. Din păcate, de multe ori am constatat că una dintre caracteristicele noastre, ca popor, pare să fie renegarea a tot ceea ce este al nostru și admirația excesivă pentru ceea ce provine de la alții. Noi vrem să arătăm că și

produsele românești sunt de calitate și pot avea succes. Am participat la târguri internaționale și am fost foarte apreciați.”

Marius Verdeși își dorește ca o echipă de cercetători să identifice în cărțile scrise de-a lungul vremii rețete vechi, românești, și descrieri despre tehnicile utilizate pentru producerea diverselor sortimente de brânză și produse din carne. Acesta ar fi un proiect extrem de dificil, dar – dacă s-ar realiza – ar fi și extrem de util pentru cei care fac produse tradiționale, crede el. „Agricultura nu este ușoară și, chiar dacă îți merge bine, nu e o mare afacere,” spune Verdeși. „Însă pământul are o magie care te leagă de el.”

Pentru cei care cred că în marile lanțuri de magazine produsele românești tradiționale nu pot pătrunde, marca Zimbria este dovada că acest lucru este posibil.

Afacerea meaProduse tradiționale din Galați, într-un mall din București


5150

Leader la zi

CULTrips – Proiect LEADER de cooperare transnaţională

Şapte Grupuri de Acţiune Locală (GAL) din cinci ţări - Luxemburg (GAL Redange-Wiltz), Austria (GAL Urfahr-West and GAL Oststeirisches Kernland), Estonia (GAL Raplamaa), Finlanda (Central Karelia GAL Jetina şi GAL Joensuu) şi Italia (GAL Valle Umbra e Sibillini) – s-au unit pentru a face schimb de experienţă şi pentru a crea o nouă abordare pentru un turism cultural participativ. Ideea a pornit de la GAL-ul Redange-Wiltz din Luxemburg, liderul Proiectului CULTrips, care a început în septembrie 2010 şi va finaliza în 2013.

“CULTrips este rezultatul unei abordări durabile a turismului prin îmbinarea culturii, a

specificului comunităţii locale şi a creativităţii. Este o călătorie spre o experienţă antrenantă, autentică şi participativă. CULTrips oferă o legătură cu cei care trăiesc într-un anumit loc şi care creează această cultură vie: stilul special de viaţă al oamenilor, istoria lor, arta, arhitectura, credinţele religioase, specificul cultural al regiunii precum şi alte elemente care dau formă modului lor de viaţă.

Toate acestea contribuie la dezvoltarea economică locală, conservarea patrimoniului cultural şi aduce comunităţii beneficii pe termen lung,” ne-a povestit Fons Jacques, directorul GAL-ului Redange-Wiltz (http://rw.leader.lu)

din Luxemburg, liderul proiectului CULTrips împreună cu asociaţia locală d’Millen” (www.dmillen.lu).

Început

Liderul proiectului a început să caute parteneri încă din 2008-2009 prin intermediul contactelor personale sau al reţelei de dezvoltare rurală.

Ca urmare a discuţiilor purtate de parteneri au fost stabilite două grupuri ţintă: turistul cultural exigent şi turistul aventurier neconvenţional. Proiectul a început oficial în septembrie 2010 şi are o durată de implementare de trei ani care include: elaborarea conceptului, organizarea

unor excursii pilot în fiecare regiune pentru a avea un feedback pentru îmbunătăţirea conceptului, realizarea unui manual practic pentru regiunile care doresc să pună în aplicare filosofia CULTrips, organizarea unor sesiuni de „formare de formatori”.

Crearea unui nou concept pentru turismul socio-cultural în europa

Proiectul de schimburi de experienţe interpersonale prin excursii culturale în Europa se bazează pe un nou concept de turism în zonele rurale. Se intenţionează folosirea acestui concept mai departe ca model pentru proiecte similare în alte țări.

Datorită faptului că aspectele socio-culturale au un rol-cheie în acest mod de gândire, schimburile între turişti (oaspeţi) şi populaţia locală şi participarea lor activă la evenimentele care au loc în mediul rural sunt principalele elemente ale proiectului.

Valorile cheie inerente proiectului

Contactul cu oamenii locului: Activităţi care le permit oaspeţilor să interacţioneze cu localnicii

Învăţăm împreună: Iniţierea unor activităţi cum ar fi ateliere de artizanat, excursii ghidate, şezători unde se spun poveştile locului şi altele le permit gazdelor și oaspeților să se cunoască.

Poveştile. Actorii locali mediază inițierea în cunoașterea locurilor prin povestiri istorice regionale, mituri sau legende şi le oferă oaspeţilor o înţelegere a elementelor culturale.

Autenticitate: Oaspeţii sunt implicaţi şi pot participa la viaţa locală. În acest fel au posibilitatea de a cunoaşte perspectiva culturală regională.

Comori ascunse: Locuri sau acţiuni care nu sunt accesibile tuturor celor care vizitează regiunea, care fac specială o vizită „CULTrips”

Sustenabilitatea proiectului

Sustenabilitatea socială prin respectarea culturii localnicilor, a aşteptărilor acestora şi contribuind la o mai bună înţelegere şi toleranţă interculturală.

Sustenabilitate ecologică: Excursiile au în vedere protejarea mediului înconjurător, prin transport și cazare care iau în calcul minimizarea impactului negativa supra mediului, utilizarea energiilor regenerabile.

Sustenabilitate economică: Sprijinirea integrităţii culturilor locale prin favorizarea iniţiativelor antreprenoriale care păstrează moştenirea culturală şi valorile tradiţionale. Venitul suplimentar prin intermediul CULTrips sprijină dezvoltarea rurală locală şi poate crea locuri de muncă pe termen lung.

Comunicarea – elementul cel mai important în implementarea proiectului

Fons Jacques a adăugat că „pentru a realiza un astfel de proiect transnaţional ambiţios, este necesar ca partenerii să fie în contact permanent, de aceea organizăm des

întâlniri în fiecare dintre regiunile implicate. Pe lângă schimbul de idei, participanţii la acest proiect transnaţional au trecut în primul an de implementare a proiectului prin faza de a cunoaşte celelalte culturi şi obiceiurile de lucru ale celorlalţi.

Partenerii proveneau din medii foarte diverse şi aveau o viziune proprie asupra scopurilor şi îşi imaginau în felul lor implementarea proiectului. Aveam nevoie de un sentiment comun şi a fost iniţiat un proces de construire a încrederii şi a valorilor comune. A trebuit să clădim o înţelegere comună a ideilor asupra abordării unui fel de a face turism alternativ. Prin acest proces, toţi membrii au câştigat o experienţă de lucru într-un proiect de turism intercultural.”

Planuri de viitor

„Suntem în căutarea de contacte pentru a vedea dacă ar putea fi posibil să ne alăturăm altor iniţiative pentru a face conexiuni puternice, cum ar fi contacte cu reţeaua globală Greeter de turism creativ”.

Proiectul LEADER actual se va termina septembrie 2013 şi de aceea ne gândim la un viitor sprijin pentru a construi o structură de reţea.Deşi suntem abia la jumătatea perioadei proiectului, am început să căutăm fonduri pentru următoarea etapă după faza LEADER pentru a construi o reţea şi o strategie de marketing. Mai avem foarte multe de făcut!”

Pentru mai multe informaţii accesaţi website-ul proiectului: www.cultrips.org

Cooperarea înseamnă munca în echipă, pentru atingerea unor scopuri comune.Axa 4 LEADER finanţează proiecte de cooperare între grupurile de acțiune locală din România (cooperare interteritorială) sau între acestea și entități similare din alte state (cooperare transnaţională).


5352

Uimeşte-mă, Leader!

Amaze Me Leader (Uimește-mă, Leader) este o modalitate inovatoare de a implica tinerii în dezvoltarea rurală, de a stabili reţele între tinerii europeni şi de a promova abordarea LEADER.Ideea a apărut în Finlanda și a presupus organizarea unui raliu îmbinat cu activităţi LEADER, la care au fost invitaţi tineri din Finlanda şi alte ţări. Prima ediţie a avut loc în 2008 şi a fost finanţată prin Măsura LEADER 421 “Implementarea proiectelor de cooperare”.În prezent proiectul se susţine singur, taxa de participare fiind de 100 de euro şi include închirierea maşinilor, cazare, mic-dejun şi cină.

O aventură uimitoare

Echipe formate din câte patru-cinci tineri provenind din diferite ţări participă la o excursie prin patru teritorii LEADER şi sunt implicate în diverse activităţi. În fiecare zi au o rută diferită şi primesc instrucţiuni şi sarcini de la Grupurile de Acţiune Locală din regiune; seara, echipele se adună şi îşi povestesc aventurile şi experienţa. De altfel, tinerii îşi documentează constant experienţa pe website-ul evenimentului; aceştia intră în contact cu Finlanda rurală, cultura, natura şi proiectele sale de dezvoltare şi participă totodată la promovarea şi dezvoltarea zonelor rurale.

Finlandezii obişnuiesc să participe la competiţii sportive năstruşnice, cum ar fi fotbalul pe mlaştină, campionatul

de „cărat în braţe nevasta” sau raliul cărucioarelor de lapte. Tot aici, mai precis în estul Finlandei, în Kiihtelysvaara, are loc „Campionatul mondial de cules ciuperci”, organizat cu sprijin LEADER în cadrul unui carnaval local. Până aici totul pare normal, însă ceea ce uimește este faptul că există şi un campionat de cules ciuperci… noaptea, la lumina lanternelor.

O altă idee originală a fost „Maşina VIP” în care luau parte la raliu politicieni, autorităţi locale sau chiar şi ziarişti. Printre rezultatele obţinute se numără participarea a 400 de voluntari, noi persoane interesate de

LEADER, de la copii la pensionari, animarea unor solicitanţi să depună proiecte, creşterea comunicării sociale prin intermediul reţelelor sociale şi al blogurilor, promovarea abordării LEADER în presă.

Descoperiţi FINLANDA

Finlanda înseamnă înaltă tehnologie și natură virgină. Cu 5,3 milioane de locuitori împrăştiati pe o suprafaţă totală de 390 920 km2, densitatea medie a populaţiei este de doar 17 de locuitori pe kilometru pătrat. Limbile oficiale sunt finlandeza, suedeza și lapona.

Finlanda a produs multe branduri de renume mondial, precum şi sportivi renumiţi. Sporturi preferate printre finlandezii sunt: atletismul, baseball finlandez, sărituri cu schiurile şi patinaj artistic. Şi, desigur, toată lumea ştie că Moş Crăciun vine din Laponia finlandeză! Aproape trei sferturi din suprafața Finlandei este acoperită de păduri. Pădurile finlandeze sunt bogate în faună

sălbatică: elani, urşi, lupi şi reni, iar lacurile și râurile limpezi abundă de pește. Finlanda are mai multe lacuri decât orice altă ţară din Europa, cele 180 000 de lacuri acoperind 10% din suprafaţa sa.

Sauna are încă un statut sacru în cultura finlandeză ca loc de purificare

spirituală şi corporală. Mulţi dintre finlandezii mai în vârstă sunt mândri de a se fi născut în saună. Finlandezii sunt plini de umor, perseverenți şi iubitori de sport.

În timpul verii, în cele mai nordice zone ale Finlandei soarele straluceşte toată noaptea, în special în jurul

festivalului de vară desfășurat la sfârşitul lunii iunie. Oraşele finlandeze sunt în mare parte părăsite în timpul festivităţilor de vară, pentru că cei mai mulți finlandezi îşi petrec vacanţa în zonele rurale.

Sursa: Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală din Finlanda www.rural.fi

Amaze me Leader!Măsura: 421: „Implementarea proiectelor de cooperare”Perioada de derulare: 22 august-28 august 2008Valoarea totală a proiectului: 144 000 euroFinanţare nerambursabilă (FEADR): 66 100 euroContribuţia naţională: 77 900 euroWebsite-ul proiectului: http://www.landsbygd.fi/en/index/leader/amazemeleader2011.html RNDR se întâlneşte cu celelalte reţele

Grupurile de acțiune locală din România au deschis sesiuni de depunere a proiectelor

A 15-a întâlnire a reţelelor naţionale de dezvoltare rurală a avut loc în Finlanda. După o călătorie lungă cu avionul, trenul şi autobuzul, misiunea formată din reprezentanţii RNDR a ajuns la Ähtäri, oraş situat în regiunea finalndeză Ostrobotnia de Sud, o zonă rurală cu aproximativ 7 000 de locuitori, acoperită în mare parte de păduri şi lacuri.

La întâlnirea organizată de Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală din Finlanda au participat 74 de reprezentanţi ai autorităţilor de

O parte din cele 81 de grupuri de acţiune locală (GAL) din România ale căror strategii de dezvoltare au fost selectate spre finanțare au lansat sesiuni de depunere de proiecte de la posibilii beneficiari din teritoriul LEADER pe care îl gestionează.

Până în acest moment, în prima sesiune de depunere organizată în perioada aprilie-mai-iunie 2012, GAL-urile nu au primit un număr semnificativ de cereri, existând şi cazuri în care nu a fost depus niciun proiect, situație care a dus la prelungirea termenului de depunere.

În vederea selecţiei proiectelor, GAL-ul elaborează apelul de selecţie și îl trimite spre avizare la CDRJ și apoi îl lansează folosind mijloace de

management al programelor de dezvoltare rurală, ai unităţilor de sprijin şi evaluatori.

Scopul acestor întâlniri de lucru ale reţelelor naţionale de dezvoltare rurală, organizate din noiembrie 2008, porneşte de la funcţia principală a acestora de a sprijini punerea în aplicare şi evaluarea politicilor de dezvoltare rurală printr-un dialog deschis şi prin acţiuni „în reţea” (nerworking).

informare mass-media. Potenţialul beneficiar depune proiectul la secretariatul GAL-ului care va verifica conformitatea proiectului şi respectarea criteriilor de eligibilitate.

Selecţia proiectelor se face în baza strategiei GAL-ului şi utilizând și criterii de selecţie specifice prevăzute în aceasta. Evaluarea proiectelor este făcută de un comitet de selecție la nivelul GAL-ului compus din membri provenind din sectorul public şi din cel privat, toţi aparţinând teritoriului GAL-ului.

Proiectele selectate la nivelul GAL-ului sunt depunse de acesta la Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (CRPDRP).

Centrul Regional verifica eligibilitatea proiectelor şi se efectuează verificarea pe teren a potenţialului beneficiar de către structurile teritoriale ale APDRP (în cazul proiectelor de investiţii). Apoi se transmite o notificare către beneficiar şi către GAL cu privire la aprobarea sau neaprobarea proiectului. Fluxul de selecţie se încheie cu semnarea contractului între beneficiar şi CRPDRP.

Puteţi consulta Baza de Date a Grupurilor de Acţiune Locală şi datele de contact ale acestora, la adresa: http://www.rndr.ro/GalLista.aspx

Au fost formulate concluzii referitoare la necesitatea implicării agenţilor locali pentru a sprijini crearea şi răspândirea soluţiilor creative la problemele locale şi aplicarea modelelor de succes ale altor ţări, precum şi necesitatea de a explica mai bine concepte precum „reţea”, „networking” sau „unitate de sprijin”. Pentru următoarea perioadă de programare s-a stabilit nevoia de a omogeniza obiectivele, rezultatele şi procedurile reţelelor naţionale la nivelul UE.

Foto: Reţeaua Finlandeză de Dezvoltare Rurală


5554

Ştiri MADR

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va implementa, începând cu anul 2012, o schemă de ajutor specific, care are ca obiective prevenirea tendinţei de reducere a suprafeţelor cultivate cu orez şi asigurarea unei producţii care să acopere o parte din necesarul de consum intern. Schema de ajutor specific se va acorda în conformitate cu art. 68 din R(CE) nr. 73/2009 şi are în vedere prevenirea deprecierii nivelului de trai în zonele defavorizate şi evitarea

Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin, și comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Dacian Cioloș, s-au întâlnit în luna mai, principalele teme de discuţie fiind poziţia României în privința reformei Politicii Agricole Comune,

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) anunţă lansarea în perioada 2 iulie - 14 august 2012 a celei de-a douăsprezecea sesiuni de cereri de proiecte pentru Măsura 123 şi a celei de-a treia sesiuni de cereri de proiecte pentru Schema de Ajutor de Stat N578/2009 din cadrul PNDR.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Direcția Generală Dezvoltare Rurală – Autoritate de Management pentru PNDR organizează în perioada 3-28 septembrie 2012

abandonului aşezărilor rurale din aceste zone. Pentru a fi eligibile în cadrul acestei scheme de ajutor specific, exploataţiile trebuie să fie localizate în zonele defavorizate din România. Sprijinul specific se acordă tuturor exploataţiilor de orez eligibile, sub formă de plată anuală suplimentară, cu condiţia ca mărimea acestora să fie de minimum un ha, cu parcele de minimum 0,3 ha (să corespundă criteriilor de eligibilitate pentru

precum şi modalitatea în care instituţiile române îşi fac datoria în contextul obligaţiilor pe care ţara noastră le are la nivel european.

Un alt subiect abordat în cadrul acestei întâlniri l-a constituit solicitarea pe care ministrul

Fondurile disponibile pentru Măsura 123 „Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere” sunt de 144.657.531 euro, iar pentru Schema de Ajutor de Stat N578/2009 sunt de 39 228 934 euro.

Suma maximă nerambursabilă care poate fi acordată pentru finanţarea unui proiect din cadrul Măsurii

sesiunea de depunere a proiectelor pentru măsura 125 „Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii și silviculturii” subcomponenta a1

acordarea sprijinului pe suprafaţă - SAPS). Cuantumul total al schemei de ajutor este de maximum trei milioane euro/anual, pentru anii 2012 şi 2013, iar finanţarea este asigurată din fonduri comunitare, din plafonul naţional al României. Nivelul indicativ al sprijinului este de 250 euro/ha, pentru o suprafaţă de aproximativ 12.000 ha şi se va acorda o dată pe an.

Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a făcut-o în cadrul Consiliului de Miniştri de la Bruxelles şi anume aceea de a analiza posibilitatea de a finanţa un program de gestionare a apei care să includă şi irigaţiile prin fonduri structurale împreună cu fondurile pe dezvoltare rurală.

123 sau a Schemei de Ajutor de Stat N578/2009 este de 3 000 000 euro. Depunerea proiectelor pentru Măsura 123 şi Schema de Ajutor de Stat N578/ 2009 se va face la sediile OJPDRP.

Pentru mai multe informaţii urmăriţi website-urile www.madr.ro şi www.apdrp.ro.

„Irigații și alte lucrări de îmbunătățirifunciare”, cu o alocare de 25 555 908 euro.

Sursa: www.madr.ro

Ajutor pentru cultivarea orezului în zonele defavorizate

Program de gestionare a apei și irigații, cu bani europeni

Depunere proiecte pentru Măsura 123 şi Schema de Ajutor de Stat N 578/2009

Sesiuni de depunere a proiectelor pentru Măsura 125 în perioada 3-28 septembrie 2012

Curs de afaceri care îi impulsionează pe tinerii antreprenori din SuediaProiectul pentru tineret a venit în mod natural, susține Petra Svensson, manager de proiect al Federației Fermierilor Suedezi: „Tinerii cu noi concepte de afaceri nu aveau un loc în care să se întâlnească sau unde să primească o îndrumare. Din acest motiv, am vrut să oferim sprijin și îndrumare pentru cei cu vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani care doresc să înceapă sau au deja o afacere.”

Cursurile pentru antreprenori, care se derulează pe parcursul a patru seri, îi învață pe tineri câteva concepte: cum să dezvolte o idee de afacere, cum să facă analiza SWOT, cum să contureze un plan de afaceri și ce strategie să utilizeze.

În 2010 a fost ținut un curs cu nouă tineri participanți iar în toamna lui 2011 alte două cursuri. Oricum, metodologia de lucru a proiectului implică, de asemenea, alte elemente educaționale.

„Vom stabili cursuri de conducere (leadership) și finanțe pentru companiile deja existente. Vom

organiza seminarii asupra transferului proprietății și cursuri de competență pentru angajații din industriile verzi. Avem o rețea Facebook cu 180 de membri și deschidem o bancă de afaceri unde cumpărătorii și cei care vând se pot întâlni”, spune Petra Svensson.

Implicând parteneri locali precum Parcul de Știință din Jonkoping, Almi Foretagspartner, Școala Internațională de Afaceri Jonkoping, Maskinringen și bănci locale, viitorii antreprenori nu vor fi nevoiți să se uite prea departe după ajutor.

Cum a fost proiectul până acum, având în vedere faptul că ne apropiem de jumătatea sa? “Primul nostru curs de antreprenoriat s-a încheiat cu opt din nouă tineri deschizându-și propria afacere. Acum există o companie care se ocupă de cai, o plantație de cartofi, o fermă care produce lapte și un antreprenor de mașini” afirmă Petra Svensson, care

a observat un mare interes pentru cursurile de finanțe și de conducere.

Ea consideră că modelul lor de muncă oferă securitate pentru schimbul de generații, cei născuți în anii 1940 și care se pensionează fiind înlocuiți de urmașii lor.

Cum a afectat munca lor cu tinerii colaborarea cu organizații precum Almi și Federația Fermierilor Suedezi?

“Federația Fermierilor Suedezi a popularizat proiectul nostru în întreaga țară și depune eforturi susținute în acest sens. Nu știu cum au fost afectate celelalte organizații”.

De la terminarea primului curs de afaceri din cadrul proiectului „Tineri și Verzi”, din Jonkoping, opt tineri au început propriile afaceri. Continuarea instruirii, o pagină de Facebook și seminariile asupra transferului proprietății sunt menite să crească numărul de ocupații „verzi”.

Foto: Projektet Ung och gron/LRF


5756

Ştiri USR

Unitatea de Sprijin a Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală a organizat în perioada 12-15 iunie 2012 la Odorheiu Secuiesc al treilea seminar ad-hoc cu tema “Oportunități în dezvoltarea afacerilor în mediul rural

Unitatea de Sprijin a RNDR organizează în perioada iunie-iulie 2012 sesiuni de formare adresate Grupurilor de Acţiune Locală (GAL). Sesiunile de formare vor avea loc la Predeal, Izvorul Mureşului şi Gheorgheni. La final, cursanţii obţin atestatul de participare emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi recunoscut în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală.

Pentru informaţii, accesaţi www.rndr.ro

În zilele de 30 – 31 mai a avut loc la Iași cea de-a doua conferință tematică organizată în cadrul proiectului „Inființarea și Sprijinirea Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală”.

Conferința a avut ca temă „Crearea de locuri de muncă în contextul dezvoltării rurale”, obiectivele

Zilele „Porților Deschise” au avut ca scop informarea jurnaliștilor despre activităţile RNDR şi ale birourilor regionale ale USR, prin stabilirea unei relaţii bazate pe transparenţă şi

de către tineri fermieri și antreprenori orientați către activități non-agricole”. În cadrul acestui seminar au fost prezentate proiecte de succes implementate cu sprijinul diferitelor măsuri PNDR. Proiectele au fost analizate în cadrul

acesteia fiind găsirea de soluții, oportunități de ocupare a locurilor de muncă și dezvoltarea de noi idei de afaceri pentru mediul rural.

Conferința a cuprins șapte sesiuni de prezentare și opt ateliere de lucru, moderate de specialiști români și străini.

colaborare. Birourile regionale care au găzduit astfel de evenimente în lunile mai și iunie sunt cele din Târgu Mureș, Târgoviște, Timișoara, Iași, Craiova și Brăila. Evenimente de acest

unui atelier, iar participanții au invatat cum se poate face transferul de bune practici (cum pot fi implementate proiecte similare) în alte zone sau regiuni.

La conferință au participat reprezentanți din cadrul administrației publice centrale și locale, grupuri de acțiune locală, reprezentanți ai mediului de afaceri, asociații profesionale precum și structuri de sprijinire a mediului de afaceri din România.

gen vor fi organizate și în celelalte regiuni în perioada următoare.

Seminar privind antreprenoriatul în mediul rural

Cursuri pentru grupurile de acţiune locală

Conferinţa tematică II – crearea de locuri de muncă în contextul dezvoltării rurale

Zilele porţilor deschise la birourile regionale ale USR

Piaţa Parteneriatelor

Cooperare GAL „Ecoul Câmpiei Buzău”

TITLUL PROIECTULUI

GAL-ul „Ecoul Câmpiei Buzău”

Obiectivul general al proiectului este îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediul rural, prin dezvoltarea unui sector agricol sustenabil.

GRUPUL DE ACŢIUNE LOCALĂ INIŢIATOR

OBIECTIVELE PROIECTULUI

GAL-uri care au obiective specifice comune acestei propuneri de proiect.

CATEGORIA DE PARTENERI

Proiectul urmăreşte să creeze mecanisme adecvate de creştere a productivităţii exploataţiilor agricole şi de intensificare a canalelor de comercializare existente, creând în acelaşi timp altele noi. Găsirea de noi pieţe pentru produsele locale şi o mai eficientă organizare a distribuției ar influența pozitiv veniturile beneficiarilor. Acţiunile integrate din cadrul acestui proiect urmăresc reactivarea bazei economiei locale prin folosirea resurselor endogene. Abordarea necesară este cea a dezvoltării sustena-bile a teritoriului, care înseamnă gestionarea resurselor actuale, fără a compromite existenţa acestora pe viitor. În acest mod, agricultura ecologică şi managementul eficient al resurselor hidrice şi funciare sunt esenţiale în acest tip de activitate de dezvoltare teritorială.

DESCRIEREA PROIECTULUI

Zona GAL-ului „Ecoul Câmpiei Buzău” este preponderent agricolă, existând multe exploataţii de dimensiuni mici şi mijlocii, cu un randament ce poate fi îmbunătăţit.

DESCRIEREA CONTEXTULUI LOCAL

- Îmbunătăţirea cunoştinţelor legate de sectorul agricol şi de potenţialul teritoriului;- Îmbunătăţirea calităţii vieţii prin inovare. Număr de iniţiative inovatoare sprijinite;- Îmbunătăţirea situaţiei mediului înconjurător;- Îmbunătăţirea imaginii teritoriului, în interiorul şi în afara acestuia prin activităţile de promovare realizate (materiale, activităţi de diseminare, etc.)

Telefon: +40 727 036 992/ +40 760 025 351E-mail: [email protected]

REZULTATE AȘTEPTATE

CONTACT

Inter-teritorial Transnaţional Ambele Indiferent

CATEGORIA DE COOPERARE PENTRU CARE ÎȘI EXPRIMĂ INTERESUL

X

Cooperare GAL „Dunărea de Sus”

TITLUL PROIECTULUI

Asociaţia „Grupul de Acţiune Locală Dunărea de Sus”

Obiectivul general al proiectului este îmbunătăţirea calităţii vieţii din zona GAL-ului Dunărea de Sus printr-un management planificat şi integrat al resurselor de pescuit şi agricole, desfăşurând activităţi în zona Dunării. Proiectul de cooperare poate aduce beneficii prin schimb de experienţă şi soluţii împărtăşite pentru probleme comune.

GRUPUL DE ACŢIUNE LOCALĂ INIŢIATOR

SESIUNE DEFORMARE PERIOADA

1. M1. Abordarea LEADER - model de dezvoltare rurală

11-13/0614-16/06

2. M2. Organizarea dezvoltării rurale în mediul rural

18-20/0621-22/06

3.M3. Dezvoltarea capacităților de animare și mobilizare a potențialului local

25-27/0628-30/06

4. M1. Abordarea LEADER - model de dezvoltare rurală

23-25/0726-28/07

OBIECTIVELE PROIECTULUI

GAL-uri care îşi desfăşoară activitatea în zonele dunărene (din România sau alte ţări)

CATEGORIA DE PARTENERI

Proiectul urmăreşte să cunoască starea ecologică a teritoriului şi să iniţieze o serie de activităţi de revalorizare şi îmbunătăţire a managementului resurselor care să ducă la o intensificare a productivităţii şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii locuitorilor.

DESCRIEREA PROIECTULUI

GAL-ul „Dunărea de Sus” se află în regiunea Sud Muntenia, la frontiera cu Bulgaria. Graniţa naturală care delimitează teritoriul este Dunărea, fluviul reprezentând şi o resursă locală importantă pentru pescuit şi agricultura. De asemenea, turismul este un sector strategic care poate aduce valoare adăugată teritoriului. Proiect urmăreşte să abordeze managementul sustenabil al resurselor agricole şi de pescuit din zonele de graniță. Dunărea reprezintă o resursă comună, cu o valoare incomensurabilă pentru teritoriile pe care le străbate; de aceea, o abordare coerentă, planificată şi de ansamblu a managementului acestor zone reprezintă cea mai bună strategie de conservare a valorii resurselor oferite.

DESCRIEREA CONTEXTULUI LOCAL

- Îmbunătăţirea cunoştinţelor legate de resursele teritoriale şi gestionarea acestora;- Îmbunătăţirea cunoştinţelor legate de sectoarele productive şi potenţialul teritoriului;- Îmbunătăţirea calităţii vieţii prin inovare. Un număr important de iniţiative inovatoare sprijinite;- Îmbunătăţirea situaţiei mediului înconjurător: evaluarea situaţiei ecologice a ecosistemelor;- Îmbunătăţirea imaginii teritoriului, atât în interior, cât și în exterior: activităţi de promovare realizate (materiale, activităţi de diseminare etc.)

Telefon: +40247 451 100/ +40744 912 992Fax: +40247 451 474E-mail: [email protected]

REZULTATE AȘTEPTATE

CONTACT

CATEGORIA DE COOPERARE PENTRU CARE ÎȘI EXPRIMĂ INTERESUL

Inter-teritorial Transnaţional Ambele IndiferentX


Contribuim la redactarea revistei

Despre voluntariatul în mediul rural ar părea, la prima vedere, că nu sunt multe de spus și totuși, punând un pic sub lupă activitatea organizațiilor neguvernamentale sau a școlilor implicate, vedem că sunt multe inițiative, activități de scurtă durata și, uneori, proiecte mai mari.

Recent ne-am aflat în Săptămâna Națională a Voluntariatului (14-20 mai) și am constatat cu o plăcută surpriză faptul că în jur de 20% dintre activitățile propuse, dintr-un număr de peste 450, s-au desfășurat în mediul rural de către tineri. Aceștia sunt de cele mai multe ori înca la școală și ne bucurăm că instituțiile de învățământ au făcut acest pas pentru a fi alături de un eveniment național cu tradiție în promovarea și recunoașterea voluntariatului.

Voluntari din întreaga țară i-au învațat pe copii jocuri în aer liber, au vizitat căminele de vârstnici pentru a socializa sau pentru a le oferi un spectacol sau chiar o tunsoare nouă, au colectat donații în obiecte și cărți pentru cei defavorizați, au promovat cultura, sportul și un stil de viață sănătos, au povestit cu elevii despre

Asociația pentru Susținerea Agriculturii Țărănești

ASAT (Asociaţia pentru Susţinerea Agriculturii Ţărăneşti) este forma sub care s-a dezvoltat în România, începând cu anul 2008, un demers de ASC (agricultură susținută de comunitate), centrat pe producția de legume.

ASAT înseamnă o mișcare critică față de sursele convenționale de hrană, care construieşte alternative de economie solidară la piaţă, bazate pe dorinţa de a conserva capitalul social şi de mediu, drept condiţii ale unei vieţi sănătoase şi autonome. Agricultura susţinută de comunitate este compatibilă cu principiile Suveranității alimentare și ale Slow Food.

ASAT înseamnă o relaţie directă, nemijlocită şi de solidaritate între consumatorul de produse agricole din oraş şi fermierul practicant al unei agriculturi naturale şi de scală mică din satele de proximitate.

ASAT reinventează o lume dispărută: micul agricultor care poate să cultive natural, organic, fără să se teamă că munca lui va rămâne neplătită sau că va trebui să vândă pe nimic produsele sale, datorită presiunii tot mai crescute a pieţei internaţionale şi a agriculturii intensive.

ASAT readuce la aceeaşi masă pe urmaşul ţăranului de altădată şi pe orăşeanul de astăzi, împărţind cu adevărat mâncarea produsă de cel dintâi şi respectată la adevărata sa valoare de cel din urmă.

Parteneriatele ASAT de solidaritate între consumatori și micii agricultori de proximitate sunt inspirate de mișcarea AMAP din Franța, lansată la începutul anilor 2000 și care dezvoltă parteneriate locale solidare între urban și rural.

Istoric

În România, proiectul a pornit ca inițiativă a unui grup de tineri timișoreni, animați de Mihaela Vețan (activistă pentru o economie socială și solidară), inițiativă facilitată de dinamica din cadrul unui program european sprijinit de Consiliul Europei (Teritorii de Coresponsabilitate).Proiectul de dezvoltare a parteneriatelor ASAT este astăzi coordonat la nivel naţional de către organizaţia CRIES – Centrul de Resurse pentru Iniţiative Etice şi Solidare (www.cries.ro).Iniţiativa a fost lansată în iunie 2008 cu un producător și 20 de familii de

consumatori din Timişoara.

În anul 2008 a fost susţinut primul producător agricol din judeţul Timiş, comuna Belinţ, care a încheiat parteneriate cu un număr de 20 de familii. În anul 2010, numărul de consumatori care au încheiat parteneriat cu legumicultorul belințan a crescut la 180 de familii, iar în 2011 s-a stabilizat la aproximativ 150.

În 2010-2011, ASAT a sprijinit doi producători din județul Arad, din comunele Ghioroc și Șagu, care au încheiat parteneriate cu 23 și respectiv 30 de familii de consumatori.

În 2012, ASAT se extinde în zona de centru, prin lansarea primului parteneriat de solidaritate între o producătoare din județul Cluj și 13 familii de consumatori clujeni. Parteneriatul acesta este unul pilot, lansat în primăvară (de regulă, parteneriatele ASAT se lansează în toamnă-iarnă, pentru ca agricultorul să beneficieze cu adevărat de avansul plătit la înscriere de către consumatori), urmând să permită clujenilor să mărească în anul următorul numărul familiilor participante.

În acest an s-a dezvoltat în București un grup de aproximativ 25 de familii de consumatori avizați, care doresc să inițieze un parteneriat de solidaritate cu un mic agricultor de proximitate pentru a-și asigura o sursă sigură și de încredere pentru legume și alte alimente sănătoase. În momentul de față se întreprind vizite și întâlniri de evaluare cu diverși producători agricoli interesați, pentru a pregăti lansarea primului parteneriat ASAT în București în această toamnă.

Descrierea mecanismului de funcţionare

• Formarea unui grup de consumatori avizați și selectarea unui agricultor care se angajează să cultive în mod natural o diversitate de legume specifică regiunii, într-o cantitate estimată ca acoperind necesarul săptămânal mediu pentru o familie;

• Acţiuni de informare şi sensibilizare a opiniei publice în vederea semnării contractului cu producătorul selectat;

• Încheierea parteneriatului între producătorul selectat şi grupul de consumatori, cu achitarea unui avans ce permite agricultorului să facă lucrările necesare de pregătire a culturii.

• Parteneriatul presupune asumarea mai multor principii (respectul pentru cultura locală, protejarea

biodiversității și a mediului printr-o agricultură naturală, solidaritatea cu agricultorul, prețul corect, transparența parteneriatului, caracterul direct al relației dintre părți, proximitatea, voluntariatul – consumatori care ajută producătorul în realizarea distribuțiilor de coșuri ș.a.);

• Realizarea unor vizite a consumatorilor la ferma producătorului;

• Distribuirea produselor – se realizează o dată pe săptămână, într-un interval de două ore şi într-un spaţiu comun, cu ajutorul consumatorilor;

• Analizarea şi evaluarea colaborării, precum şi pregătirea contractului din anul viitor.

Impactul iniţiativei şi caracterul inovator

ASAT• oferă producătorilor o garanţie în

privinţa comercializării produselor, consumatorii încheind un contract cu producătorul la începutul unui sezon agricol;

• reduce timpul pentru vânzarea produselor, producătorii comercializează produsele într-o singură zi din săptămână, la un interval orar stabilit împreună cu grupul de consumatori;

• asigură producătorului un preţ echitabil, care acoperă toate costurile de producţie și permite un venit sigur pentru producători şi o plată decentă a muncii depuse;

• susţine agricultura locală, acest demers adresându-se cu precădere micilor producători agricoli;

• favorizează practicile ecologice (folosirea îngrăşămintelor naturale, absenţa îngrășămintelor, a tratamentelor și a pesticidelor de sinteză), favorizează biodiversitatea locală şi produsele sănătoase, obţinute în ritmul naturii;

• susține dezvoltarea de locuri de muncă în domeniul agricol (dimensiunea parteneriatului vizează acoperirea capacității de producție a gospodăriei agricultorului, în condițiile agriculturii tradiționale, oferind acestuia din urmă posibilitatea de a se dezvolta și de a contracta munca altor persoane).

Informaţii suplimentare pot fi obţinute la: http://asat.ecosapiens.ro/, http://www.asatromania.ro/.

siguranța pe Internet și despre natură, au igienizat parcuri și albii de râuri, au împărtășit abilități la ateliere de creație, au organizat campanii, parade, târguri de oferte, prezentări, instruiri și dezbateri pe teme de voluntariat.

O zi tipică din această săptămâna dedicate voluntariatului înseamnă, în medie, 60 de evenimente și activități în domeniul social, ecologic, educațional etc., care au loc concomitent în localități din toată țara, cu participarea unor voluntari și coordonatori de toate vârstele, de la copii de gradiniță la elevi, studenți, adulți și vârstnici. Numărul estimat de voluntari mobilizați prin toate aceste acțiuni este de peste 10 000.

Activitățile cele mai întâlnite de voluntariat realizate de către tineri în localitățile rurale sunt cele de mediu: igienizare, informare despre responsabilitatea asupra mediului, păstrarea curățeniei într-o rezervație sau regiune și, de ce nu, să amintim că tot tinerii se implică în acțiuni protestatare pentru păstrarea Roșiei Montana ca regiune neexploatată minier.

Tot dintre activitățile des organizate sunt cele de păstrare a tradițiilor și aici asociațiile culturale au un cuvânt greu de spus, tinerii sunt bucuroși să facă parte dintr-un ansamblu de dans sau un cor și să ducă mai departe tradițiile de sute de ani ale locurilor în care s-au născut.

Tot mai mult școlile se implică în astfel de activități, stimulând elevii să facă voluntariat, fie să ajute la rezolvarea unei probleme din comunitate, cum ar fi vopsirea gardului școlii, igienizarea albiei unui râu, fie să realizeze activități educative de conștietizare asupra unor probleme de mediu sau doar sa promoveze la nivel local voluntariatul, să vorbească despre posibilitățile pe care acesta le

oferă. La nivel național există o rețea informală de centre de voluntariat și este de menționat că primul centru sătesc de voluntariat, cum de multe ori s-a declarat, a fost cel constituit la Vlădești, județul Vâlcea, în 2003. Însă asociații fie culturale, fie pentru creșterea vizibilității comunității și pentru schimbare sunt deja răspândite în toată țara, acolo unde oamenii au văzut necesitatea și au înțeles beneficiile voluntariatului asupra comunității. În 2010 s-a alăturat și Centrul de Voluntariat de la Repedea (jud Maramureș) și exemplele pot continua cu divere alte organizații care implică resursele de tineret din zonele rurale.

Beneficiile voluntariatului: - Te implici în acțiuni care modelează în mai bine viața comunității tale- Înveți lucruri noi- Intri în contact cu oameni interesanți, cu idei inovatoare- Participi activ, nu aștepți să facă doar alții ceva pentru tine- Te formezi ca adult cu multiple interese, deschis la nou, la schimbare, încrezător că stă și în puterea ta să modifici ceva

Tinerii din Europa sunt printre cei mai activi voluntari. În România, voluntariatul a debutat timid, din pricina unor tare de pe vremea comunismului, când oamenii erau obligați să facă muncă patriotică. Însă implicarea tinerilor în acțiuni de voluntariat reprezintă astăzi un atu în căutarea unui loc de muncă și în obținerea unui loc la universități de prestigiu din străinătate.

Carmen MarcuDirector ComunicarePro Vobis - Centrul National de Resurse pentru Voluntariat www.provobis.ro, www.voluntariat.ro

Voluntariatul prinde rădăcini și în mediul rural

ASAT susţine dezvoltarea parteneriatelor solidareîn sprijinul micilor producători locali

5958


Vă invităm să participaţi la redactarea revistei

Doriţi să împărtăşiţi din experienţa dumneavoastră de dezvoltare rurală pentru o posibilă publicare în revista?

Fotografii şi imagini

• Imaginile trebuie să ilustreze o experienţă.

• Imaginile se vor transmite ca fişiere electronice separate (rezoluţie înaltă >300 dpi şi > 850 KB).

• Toate fişierele care conţin imagini vor fi trimise în format .JPEG

• Vă rugăm să includeţi un titlu scurt pentru fiecare fotografie/imagine transmisă, precum şi numele fotografului/autorului.

Scrisori către Redacţie

• Scrisorile trebuie să fie legate de o temă de dezvoltare rurală şi să nu depăşească 200 de cuvinte.

• Redactorii pot interveni asupra textului, pentru a-l adapta la stilul, lungimea, claritatea şi acurateţea necesare şi nu garantează că toate scrisorile vor fi publicate.

• Atunci când spaţiul este insuficient, scrisorile care nu sunt publicate în revistă pot fi publicate pe website-ul RNDR.

Vă invităm să ne trimiteţi experienţele dumneavoastră, fotografii, scrisori şi articole la adresa: [email protected]

Ghid de participareAceste indicaţii sunt orientative pentru omogenizarea contribuţiilor. Autorii înţeleg că redacţia poate modifica textul primit, pentru o mai bună înţelegere.

• Autor: Trebuie identificat cu nume, prenume şi ocupaţia actuală.

• Introducere: Trebuie inclusă o scurtă introducere care să evidenţieze relevaţa subiectului prezentat.

• Lungimea articolului: 400 – 800 cuvinte

• Informaţii corecte: Nu prezentaţi decât informaţii de care sunteţi 100% sigur şi pe care le puteţi susţine. Menţionaţi sursa informaţiilor, atunci când prezentaţi date care provin de la alte instituţii sau organizaţii.

• Stil. Vorbind despre un articol de revistă, este de dorit ca textul să nu semene cu un raport. De aceea, sunt indicate:

» O exprimare simplă. » Date relevante pentru a susţine ideea principală a articolului, şi nu toate detaliile proiectului. » Evitarea excesului de acronime. » Denumirea completă, urmată de acronim, trebuie inserată atunci când apare prima dată în text. » Evitarea comentariilor şi a referinţelor externe care pot fi controversate sau greşit înţelese.

60

Foto: FreePixel.com


Deschiși Către Viitor

CONTACT:Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Clucerului nr. 35, et. 1, Sector 1, Bucureşti, CP 011363Tel/fax: 021 3171580, 021 3171581

E-mail: [email protected], Internet: www.rndr.ro

Acest material a fost realizat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”.

Iunie-Iulie 2012

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene

Ivan Patzaichin, dupa aur pentru Romania, un viitor pentru Delta Dunarii.

Business

Transcript of Ivan Patzaichin, dupa aur pentru Romania, un viitor pentru Delta Dunarii.