ISTORICUL JANDARMERIEI ROMÂNE

        

          Momentul care marcheazã întemeierea Jandarmeriei Române a fost 3 aprilie 1850 când, printr-un ofis domnesc, domnitorul Grigore Alexandru Ghica  a aprobat hotãrârea Divanului obstesc, semnând "Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi". Prin aceastã lege, s-a dat statut juridic armei Jandarmeriei si i s-au stabilit principiile de organizare si functionare. Ca urmare, legea prevedea cã Regimentul de jandarmi din Moldova se împarte în douã subdiviziuni, fiecare având zona de responsabilitate formatã din câte sase tinuturi (judete). La fiecare tinut era repartizatã câte o companie de jandarmi, la care se adãuga cât o companie la Isprãvnicia Iasului si la Politia Capitalei (Iasi). În total, 14 companii de jandarmi ce totalizau un efectiv de 1433 jandarmi cãlãri si pedestri. Totodatã, în aceastã lege se stabilea Jandarmeriei urmãtoarele misiuni: privegherea sigurantei publice, tinerea unei bune orânduieli si ducerea la îndeplinire a legilor. În ceea ce priveste executarea serviciului, se prevedea cã Jandarmeria executã un serviciu ordinar, care se realizeazã zilnic, pe baza regulamentelor sale si un serviciu extraordinar, pe care îl executã la solicitarea autoritãtilor. De asemenea, se prevedea pentru executarea serviciului extraordinar, constituirea de subunitãti mobile.

        În perioada domniei luiAlexandru Ioan Cuza, Jandarmeria a fost supusã unui amplu proces de modernizare, ca de altfel toate institutiile statului national modern român. Astfel, odatã cu transformarea Regimentului de jandarmi în Legion de jandarmi, începe si procesul de înlocuire treptatã a escadroanelor si companiilor de jandarmi, cu escadroane de dorobanti, pe baza Ordonantei nr.896 din 20 iunie 1864. Apoi, prin Legea de organizare a puterii armate în România, din noiembrie 1864 Jandarmeria este organizatã pe principii noi, scoasã de sub administratia Ministerului de Interne si subordonatã direct Ministerului de Rãzboi, ca element component al armatei permanente.        

        Legea Jandarmeriei din 1850 si Regulamentul jandarmilor de oras din 1665 au constituit principalele documente pe baza cãrora si-a organizat si desfãsurat activitatea Jandarmeria, iar în perioada urmãtoare au fost documentele care au stat la baza elaborãrii de noi legi si regulamente.   

         Perioada 1866-1867 se caracterizeazã prin transformãri în sistemul de apãrare al tãrii în anii 1868, 1872, 1874 si 1877, având drept rezultat modernizarea si pregãtirea armatei române, care prin strãlucite fapte de arme, în Rãzboiul pentru independentã al României din 1877-1878 s-a acoperit de glorie, consfintind independenta.

Prin organizare, pregãtire si mod de functionare, Jandarmeria românã în timpul Rãzboiului de independentã a asigurat politia armatei, iar în situatii deosebite a fost angajatã în actiuni de luptã împreunã cu unitãtile militare si chiar independent. Efectivele Jandarmeriei se cifrau la 798 jandarmi (din care 6 ofiteri).   

Pentru faptele de arme din timpul rãzboiului, numerosi jandarmi au fost decorati cu medalia "Apãrãtorii Independentei", medalii rusesti si medalia "Crucea Trecerii Dunãrii".   

Necesitatea unei forte specializate puternice a cãrei misiune principalã sã o constituie paza si ordinea de stat, asigurarea linistii si libertãtii cetãteanului, precum si a modului de aplicare si respectare a legilor tãrii, au determinat intensificarea actiunilor factorilor de conducere politicã si militarã pentru elaborarea unei legi de organizare a Jandarmeriei în întreaga tarã.   

         Astfel, o primã încercare are loc în 1885, când generalul Radu Mihail, prefectul Politiei Bucurestiului a elaborat un proiect de lege pentru organizarea jandarmeriei în întreaga tarã, dar nu s-a concretizat.   

         Doi ani mai târziu, în 1887, cu prilejul expunerii de motive la legea comunalã, I.C.Brãtianu sub linia cã "Gendarmeria comunalã ruralã va fi mai bunã decât politie ruralã de pânã acum" , iar la art.82 din aceastã lege adoptatã la 7 mai 1887 se prevedea organizarea Jandarmeriei Rurale, printr-o lege specialã. Lipsa resurselor bãnesti au întârziat pânã în anul 1893 materializarea unei astfel de legi.   

         Meritul pentru deplina clarificare a rolului, locului si organizãrii Jandarmeriei rurale i-a revenit partidului conservator condus de Lascãr Catargiu, care a elaborat si prezentat Parlamentului în ianuarie-februarie 1893, Legea pentru organizarea Jandarmeriei rurale. Aceastã lege a fost promulgatã prin Decretul Regla nr.2919 din 30.08.1893.   

Aceastã lege prevedea instituirea unui corp de pazã si ordine cu structurã militarizatã în toate localitãtile rurale din tarã, deoarece structurile anterioare practic neprofesionalizate, nu fãceau fatã situatiei complexe de pe teren si nici nu corespundeau institutiile unui stat modern european, din acea vreme. Demn de remarcat este faptul cã legiuitorul (Lascãr Catargiu în principal) a pus accentul pe mentinerea si garantarea sigurantei publice, cât si pe executarea legilor.

         Tot la 1 septembrie 1893 a apãrut si Regulamentul de aplicare a Legii Jandarmeriei rurale. Prevederea cea mai importantã a acestui document era urmãtoarea: "Organizarea Jandarmeriei rurale, astfel cum este prescrisã de lege, face din aceastã institutiune un corp militar, pus la dispozitiunea ministrului de interne, pentru a asigura ordinea si siguranta publicã. Ea se mai aflã sub ordinele ministrului de justitie, ale ministrului public în ce priveste atributiunile de politie, precum si sub acela al ministrului de rãzboi pentru tot ce se raportã la disciplinã, comandament si instructie militarã a trupei" (art.1).  

Tulburãrile sociale sângeroase din anul 1907 au pus într-o situatie grea, atât institutiile politice, cât si cele de mentinere a ordinii interne, si chiar militare. Dezinteresul manifestat fatã de întãrirea Jandarmeriei la începutul secolului XX si mai cu seamã fatã de misiunile sale preventive s-au soldat cu victime numeroase si pagube materiale de multe ori inutile. Situatia realã a impus pregãtirea si promulgarea unor legi în anii 1908, 1911 si 1913, precum si întãrirea organizatoricã a Jandarmeriei.   

         

         Cu prilejul celui de-al doilea rãzboi balcanic, Jandarmeria Românã a actionat ca o fortã a Sistemului National de Apãrare, îndeosebi alãturi de trupele ce operau pe câmpul de luptã, misiune de care s-a achitat foarte bine.   

    

         Primul rãzboi mondial  a oferit României prilejul sã recurgã la mijloacele sale politico-militare pentru reîntregirea hotarelor firesti: între componentele Sistemului Militar National care s-a angajat fãrã retinere sã serveascã Drapelul tricolor, s-a aflat si Jandarmeria. Din multitudinea faptelor de arme din Campania anului 1916, amintim actiunile desfãsurate de trupele de jandarmi în asigurarea politiei frontului marilor unitãti române pe timpul ofensivei pentru eliberarea Transilvaniei, precum si organizarea administrativã a teritoriilor eliberate. Semnificatia organizãrii posturilor de jandarmi în localitãtile eliberate (Bicfalãu, Bârsta, Satu-Lung, Târlugeni, Sfântu Gheorghe, Covasna si Mircurea Ciuc) este evidentiatã la 17 august 1916 de mr.Anastasie Soiculescu, comandantul Companiei de Jandarmi Prahova în telegrama adresatã Inspectoratului General al Jandarmeriei: "Astãzi, pentru prima oarã si pentru totdeauna, Jandarmeria românã a înlocuit pãmântul scump al Transilvaniei, Jandarmeria Ungureascã" .   

         Evolutia ulterioarã a evenimentelor a fost nefavorabilã pentru armata românã care, sub presiunea inamicului, a trebuit sã se retragã prin lupte grele, cedând o parte din teritoriul national, pânã când frontul a fost stabilit în sudul Moldovei.   

         În timpul retragerii, jandarmii au participat la actiunile de luptã si, totodatã, au asigurat politia frontului, a comunicatiilor, au asigurat mãsurile de ordine necesare deplasãrii coloanelor militare si, pe timpul evacuãrii administratiei, a unor obiective economice si a populatiei care s-a refugiat în Moldova.   

         La începutul anului 1917, odatã cu operatiunea de reorganizare a armatei, se reorganizeazã si serviciul Jandarmeriei de pe lângã armata de operatii. La comandamentele corpurilor de armatã, precum si la brigãzile mixte s-a constituit câte un detasament de jandarmi, sub comanda unui ofiter de infanterie si cu un efectiv mai redus de jandarmi. La 16 aprilie Detasamentul de Jandarmi Prahova a primit denumirea de "Detasament mobil de politie al Marelui Cartier General". De asemenea, unele subunitãti de jandarmi sunt repartizate serviciilor de pazã la lucrãrile de artã si fortificatii, iar altele date ca întãriri în principalele orase din Moldova.   

         În vara anului 1917 trupele de jandarmi aveau sã înscrie pagini nepieritoare de eroism, alãturi de armata românã, în marile bãtãlii desfãsurate.   

         La 1iulie 1918 armata se demobilizeazã, iar jandarmii organizeazã punctele de trecere peste demobilizati, posturi, patrule si detasamente pentru supravegherea acestora, ca demobilizarea sã se desfãsoare în liniste.   

Prin decretarea în octombrie 1918 a celei de-a doua mobilizãri a armatei române, Jandarmeria a contribuit la desfãsurarea acesteia, concomitent cu organizarea noilor servicii pretorale si a mãsurilor pentru mentinerea ordinii si linistii în tarã. Armata românã reia lupta pentru eliberarea întregului teritoriu national, iar Jandarmeria începe sã instaureze ordinea si linistea, creând companii de politie în judetele eliberate.   

  

         Înfãptuirea României Mari a inaugurat în viata societãtii noastre si a statului un amplu proces de remodelare a structurilor existente înainte de primul rãzboi mondial, inclusiv a celor destinate mentinerii si apãrãrii ordinii interne.   

         La 23 martie 1929 Parlamentul a pus bazele unei legi moderne si complete de organizare a Jandarmeriei rurale.   

În acelasi an, se promulgã Statutul Jandarmeriei Rurale de cãtre regele minor Mihai I. Acest statut garanta: stabilitate, înaintare, retributii si alte indemnizatii, gradatii, pensii, conditii de cãsãtorie, recompense.   

         O nouã mãsurã importantã care trebuie sã fie evidentiatã este Regulamentul Legii si Statutului Jandarmeriei Rurale.   

         La 12 iulie 1940 Carol al II-lea contopeste Directia Generalã a Politiei, Prefectura Politiei Capitalei si Corpul Jandarmeriei, pentru ca generalul Ion Antonescu sã repunã în vigoare la 12 septembrie 1940 legislatia din anul 1929.   

                  Dupã intrarea României înal doilea rãzboi mondial, la 22 iunie 1941, trupele de jandarmi din interior au primit misiuni specifice pentru starea respectivã: combaterea actiunilor teroriste; paza unor obiective economice importante; întãrirea mãsurilor de ordine internã, contracararea actiunilor de desant si a parasutistilor, supravegherea elementelor din opozitie etc. Unitãtile de jandarmi din zona armatelor de operatii au îndeplinit, în mod firesc, misiuni cu un caracter militar mai pronuntat decât cele din zona de interior. Pe lângã însãrcinãrile obisnuite de politie militarã, nu o datã au participat nemijlocit la luptã. În zona armatelor de operatii, Jandarmeria constituitã în unitãti si subunitãti de politie subordonate marilor unitãti, a dovedit energie, curaj, spirit de sacrificiu si înalt patriotism. În afarã de cazurile când datoritã situatiilor locale trupa si ofiterii jandarmi au luptat în linia I alãturi de infanteristi, au mai fost împrejurãri când unii dintre ei au cerut sã fie trimisi în regimente de infanterie pentru a lupta.   

       

         Aceasta a pus capãt, pentru un timp, existentei principalei institutii organizatã militar în România democratã pentru paza, protectia si mentinerea ordinii constitutionale

si de stat, pentru apãrarea libertãtii cetãtenesti, a proprietãtii, a persoanelor fizice si juridice.   

         Transformarea societãtii românesti inauguratã prin Revolutia din Decembrie 1989 si reasezarea institutiilor de stat pe temelii democratice de drept au favorizat în mod decisiv atât remodelarea institutiei Jandarmeriei, cât si elaborarea unei conceptii noi cu privire la locul si rolul fortelor de ordine internã, la sfârsitul secolului XX si începutul secolului XXI.   

În conformitate cu Hotãrârea de Guvern nr.0749 din 5 iulie 1990 cu privire la cresterea capacitãtii de actiune si îmbunãtãtirea structurii organizatorice a Ministerului de Interne, Comandamentul trupelor de Pazã si Ordine s-a transformat în Comandamentul Trupelor de Jandarmi; ulterior, prin Legea nr.40 din 18 decembrie 1990, s-au legiferat structura si atributiile trupelor de jandarmi, instruite pentru a veghea la executarea legilor, la supravegherea si informarea organelor superioare asupra stãrii de fapt în situatii în care se amenintã siguranta si ordinea publicã în caz de tulburãri interne pentru interventia în scopul restabilirii ei.   

         Un moment important în constructia edificiului României democratice îl reprezintã promulgarea Legii nr.16 din 18 iunie 1998 privind organizarea si functionarea Jandarmeriei Române. Prin acest act legislativ se poate considera cã s-a marcat un moment decisiv în procesul remodelãrii Armei noastre si pe plan mai larg, al stabilizãrii României pe coordonate statului de drept.   

         Prin acceptarea ca membru cu drepturi depline în Asociatii Politiilor si Jandarmeriilor Europene si Mediteraneene cu statut militar, Arma noastrã capãtã vocatie europeanã, iar misiunile îndeplinite peste hotare, în spatiul ex-Iugoslav, sub egida O.N.U., sunt cea mai palpabilã dovadã a profesionalismului jandarmilor, instruiti si educatie sã fie furnizori, garanti si apãrãtori de liniste, ordine de drept si acumulãri democratice.