Geneza mediului obiectual în perioada preistorică

Geneza lumii obiectuale se referă la epoca preistorică când strămoșii oamenilor încep să realizeze primele unelte. Aceasta se întâmplă în epoca paleoliticului cu aproximativ 2.5 milioane de ani în urmă.

În epoca paleoliticului inferior se formează homo habiles. Pe parcursul epocii preistorice care durează aproximativ 2.5 milioane de ani omul acumulează deprinderi de a confecționa următoarele obiecte uzuale: unelte din piatră, coșuri pentru cules, vase din lut, unelte de vînătoare, undițe pentru pescuit, stativul de tors, plugul, roata olarului, sapa etc.

Uneltele omului primitiv constituie o importantă sursă de informație cu privire la acelele timpuri când încă nu apăruse scrisul pentru a alcătui istoria.

Geneza lumii obiectuale în Egiptul Antic.

Egiptul Antic prezintă una din cele mai timpurii civilizații care s-a manifestat în toate domeniile artelor plastice (sculptura, arhitectura, pictura) cât și în artele decorativ aplicate. De la egiptenii antici s-au păstrat multe izvoare (îndeosebi picturile murale din camerele funerare) care ne prezintă detaliat munca meșteșugarilor (constructori, zidari, cizmari), diverse unelte de lucru și obiecte uzuale precum vesela, bijuteriile, mobilierul, instrumentele muzicale etc.

În afară de ilustrațiile din camerele funerare s-au păstrat și obiecte care erau menite să-l însoțească pe faraon în viața de apoi postulată de religia egipteană. Printre acestea se numără: veselă, mobilier, arme, bijuterii, pietre prețioase.

Din aceste izvoare ne putem forma o imagine clară despre nivelul de dezvoltare al artei meșteșugărești în perioada Egiptului antic și despre concepțiile lor de viață.

Egiptenii au însușit procesul prelucrării pietrelor prețioase, a marmurii, a granitului. Din marmură ei convecționau vase, ulcioare, cupe. Adesea, vasele erau bogat ornamentate cu figuri de animale și oameni. Din acea perioadă s-au păstrat mergele și vase din faianță. Egiptenii au inventat sticla. Lemnul în acea regiune este rar întâlnit, de aceea se importa din regiunea Siriei și Palestinei de astăzi. Prețul lemnului era înalt. Din el erau confecționate diverse obiecte de mobilier, sarcofaguri, suporturi pentru cap etc.

În Egiptul antic a ajuns la un nivel înalt marochinăria.

Din piele se făcea îmbrăcăminte, genți pentru suluri de papirus, acoperământe de cap, burdufuri. Un nivel înalt de dezvoltare a atins ocupația prelucrării pietrelor prețioase, acestea fiind o decorație aplicată la vestimentația faraonilor.

Mediul Obiectual în Grecia Antică.

Ideile despre utilitate și frumusețe în civilizația Greciei Antice provin din concepția antropocentristă a grecilor. Estetica artei grecilor antici provine din ideea că universul este ordonat și armonios.

Înalta spiritualitate a grecilor și predispoziția lor către medidație, dialog și discursuri a motivat tendința de a se aduna în locurile publice. Agora este denumirea locului unde se petreceau adunările. De aici rezulta că atenția pentru amenajarea interiorului, lux, obiectele uzuale nu era transformată într-un cult.

Pentru greci, un punct de reper în lumea obiectuală îl reprezenta utilitatea, modul de aranjare, ordinea. Istoricul Xenofont scria: „ Mobila cea mai modestă, devine frumoasă datorită aranjării ei raționale”

Lumea obiectuală în Grecia antică se bazează pe raționalizare, echilibru și măsură. Enumerăm obiectele din vasele de ceramică, talgerele, opaițe, mobilierul, fresca, cănile, măștile.

Lumea obiectuală în Roma Antică

Fiind rezultat ca orice alt imperiu din ocuparea altor state, în Imperiul Roman s-a format un mod de viață întemeiat pe bogăție și lux. Specificul mentalității și atitudinea vizavi de problemele filosofice a determinat un anumit pragmatism, un practicism, o atidudine pur funcțională vizavi de mediul obiectual.

Romanii dezvoltă științele aplicate mai mult decât cele abstracte. (jurisprudența, retorica, lingvistica) Romanii și-au format o atitudine...

Romanii au diversificat mult nomenclatorul de obiecte: veselă, mobilier etc. Romanii au ornamentat mai excesiv mediul obiectual. Romanii au dus la dezvoltarea interiorului.

Lumea obiectuală în Evul Mediu

Stilurile care cuprind Evul Mediu: Bizantin, Islamic, Romanic, Gotic.

Stilul Gotic. Atât. Diviz. de m. obiect. Era determinat de concepția dualistă despre lume care derivă din religia creștină univers. Divizat în lumea cerească și terestră. Concepția dualistă vizavi de individul uman, divizează în spirit/suflet și corp. Aspectul exterior al omului și aspectul exterior al tuturor obiectelor se cere să fie modest, sobru, simplu. Aspectul interior este ornamentat, amenajat foarte frumos. S-au dezvoltat bresle meșteșugărești.

Baroc, Rococco, Clasicismul, Empire

Epoca modernă prezintă o nouă etapă în evoluția viziunii asupra obiectelor uzuale, asupra noțiunilor de frumusețe și utilitate. Această nouă epocă – epoca modernă este însoțită de schimbări radicale în organizarea economică și socială a statelor europene. Hotarele cronologice ale epocii moderne sunt sec XVIII-XIX. Caracteristicile de reper ale epocii moderne sunt:

1) Formarea și constituirea noilor relații sociale (relațiile burgheze).

2) Constituirea condițiilor economice noi. Noile forme de producție- producția industrială (a doua jumătate a secolului XIX).

Epoca modernă este semnificantă prin mari descoperiri științifice (Copernicus, Newton, Galilei), noilor inovații în domeniul tehnicii care încep la începutul secolului XVII, odată cu invenția mașinii de tors. Epoca modernă se caracterizează prin mari descoperiri geografice, ceea ce a fost un stimul în dezvoltarea comerțului și concomitent în dezvoltarea producerii mărfurilor industriale. Procesele economice i-au amploare nemaipomenită până atunci și pentru a organiza această producere vechile forme de organizare a meșteșugarilor au fost înlocuite cu altele moderne astfel se introduce producția manufacturieră.

Manufactura care întrunește zeci de muncitori și care duce la divizarea procesului de muncă în diferite etape. Această organizare a muncii necesită o pregătire a muncitorilor de specializare îngustă de un nivel înalt.

În epoca modernă apare o nouă specialitate – inginer. În anul 1649 apare tractatul despre esența specialității de inginer. Autorul Christian Jacobi care a reprezentat inginerul ca un specialist ce întrunește cunoștințe matematice cu abilități practice în domeniul mecanicii. În epoca modernă la începutul secolului XVII cele mai dezvoltate ramuri ale economiei au fost industria textilă care se deplasează din Italia spre centrul și nordul Europei (Paris, Bruxelles, Nurmberg). În acest domeniu se dezvoltă atât producerea textilă propriu-zisă cât și producția tapiseriilor, goblenurilor. A doua ramură, foarte prosperă în epoca modernă a fost producția de mobilier de elită. Această ramură a fost concentrată special în Franța . În acest domeniu a devenit vestit Andre Charles Boolle cu feciorii săi care au produs obiecte de mobilier din lemn foarte scump în special abanosul cu aprilacrea incrustațiilor din metale prețioase, sidef. Aceste obiecte în mare măsură s-au păstrat și sunt prezentate în castelele, palaturile devenite muzee, Louvre-ul ș.a.

În perioada barocului corelația a aspectelor de utilitate și frumusețe este înclinată spre principiile estetice . Din aceste considerente se dezvoltă tendința spre materiale foarte valoroase, scumpe și spre o finisare, ornamentare abundentă, uneori chiar prea abundentă. În aceasta se manifestă concepția de epocă asupra mediului obiectual: utilitatea cedează în fața esteticului, frumuseții. O nouă etapă în dezvoltarea artei barocului a fost arta rococo.

Revoluția tehnico-științifică sec XIX. Începutul procesului de afirmare a design-ului ca o activitate științifică și practică deosebită.

În sec XIX se afirmă definitiv producția industrială în serie a obiectelor uzuale de largă circulație ceea ce nu înseamnă că producerea manuală dispare însă se schimbă formula raportului între autorul ideii și proiectul (mental) al unui obiect uzual și însăși obiectul uzual.

După ce apare producția în serii mari formula corelației între autorul ideii proiectului și obiectului se schimbă autorul de idee, de proiect.

Relația dintre autor (producător) și obiect se schimbă în mod radical în sensul că între ei apare o nouă verigă, utilajul mecanizat mașina industrială și se produce o schimbare în aspect etico-filosofic. Se formează o prăpastie, o izolare între autorul obiectului și obiect.

Procesul de afirmare a producției industriale s-a afirmat destul de dificil, și-a fost apreciat de societate (atât de artiștii producători cât și de utilizatori). Epoca industrială a fost în mare măsură înstrăinată de necesitățile economice și anume dezvoltarea comerțului a necesitat un volum mare de mărfuri care erau cerute pe piață.

Un mare rol în dezvoltarea economică în desfășurarea industrializării în producția industrializată l-au jucat expozițiile mondiale, internaționale. Structura mediului obiectual se schimbă și ea.

Istoria designului în primele decenii ale sec XX. Școala Bauhaus. Constructivismul. Afirmarea funcționalismului estetic.

Istoria designului în evoluția sa a trecut prin mai multe etape:

-Etapa aplicativistă- pe toate suprafețele vizibile ale obiectelor se aplică ornamente, încrustări, sculpturi etc. Ea se manifestă în etapele timpurii ale dezvoltării designului.

-Etapa modernistă – sau funcționalistă, când se afirmă funcționalismul estetic. Adolf Louis: aplicarea ornamentelor este echivalentă cu o crimă ce trebuie pedepsită.

Primii care au promovat ideea funcționalismului estetic în secolul XX au fost colaboratorii de la Werkbunt-ul German (1907-1934). Aceasta a fost o reuniune de designeri și producători care a întrunit în acest colectiv așa renumiți arhitecți, pictori și designeri precum au fost Herman Mutesius, arhitectul Le Corbousier, Anai Van Der Velde, Peter Berens.

Scopul principal al reuniunii germane Werkbunt a fost proiectarea obiectelor uzuale (electrocasnice, textile, mobilier pe baza producției industriale în serie). Ei au fost primii care au proiectat clădiri pentru fabrici și uzine. Un alt centru european de dezvoltare a designului a fost școala superioară Bauhaus (1919-1933). A fost un institut de arte arhitecturale fondat de Walter Gropius. În cadrul școlii superioare în Bauhaus au colaborat celebrități cu renume european așa cum au fost Wasily Kandinsky , Paul Klee ș.a.

Anume ei au afirmat concepția frumosului funcțional. Această școală – un laborator pentru studiul formelor vizuale moderne. A studiat realizarea formei simple cu accentul pe funcționalitate, spațiu, igienă, fără elemente și accesorii luxoase dar inutile. Ideile funcționalismului estetic au fost preluate și de mișcarea artistică numită constructivism și ia renaștere în pictură și anume în pictura geometrismul, angularitatea renumitului pictor Kazimir Malevici în iginerismul sculpturilor lui Tatlin, în arhitectura lui Melnicov. Ideea principală a constructivismului era arta – un aliat al producției idustriale iar frumosul ca noțiune este un echivalent al noțiunii „tehnică” .

Constructivismul. Styling-ul și design-ul industrial. Criza Economică.

Design-ul industrial și styling-ul în SUA.

Art Deco – artă decorativă.

În anii 30 design-ul în SUA începe să se formeze. Aici un rol pozitiv l-a jucat criza economică. (Marea depresie)

Design-ul în SUA se dezvoltă intensiv datorită a 2 factori:

1) Imigrarea a multor designeri de forță a școlii Bauhaus care a fost închisă la presiunile lui Hitler în 1933;

2) Criza economică mondială care pe la sf anilor 30 a zdruncinat economia acestei țăti. În așa condiții designerii sunt puși în situația când trebuiau să-și puie meseria în slujba succesului economic, în condițiile când piețile erau inundate de mărguri similare designerii sunt obligați de patronii lor să proiecteze produse noi cu un randament de vânzare mult mai înalt.

Aparea orientarea în design Styling sau design-ul industrial (design comercial). Mulți reprezentanți ai școlii Bauhaus au criticat acest design numind această orientare o păcăleală a cumpărătorilor și apărând adevăratul mesaj al designului care necesită o armonie între aspectul exterior și performanța tehnică și funcționalitate. O critică severă a styling-ului a focut-o și designerul Raymond Lowe. El a intrat în categoria 100 designeri ai sec XX. Originar din Franța.

A lucrat la Paris în revista de modă, s-a antrenat în proiectare. A devenit unul din cei mai vestiți designeri. A elaborat codul etic al designerilor. El se afirmă prin proiectarea electrocasnicelor unul dintre care a fost frigiderul. A proiectat mașina de multiplicare. Proiecte limuzine, sticla coca-cola, locomotiva Pensylvania etc.

În codul etic se afirma ideea că calitatea prioritară a unui designer ca și a unui medic trebuie să fie onestitatea ceea ce însemna că după un aspect exterior agreabil nu trebuie să fie ascunsă o esență puțin funcțională. Un adevărat designer are grijă de performanța tehnică și de aspectul exterior. Raymond Lowe a elaborat mai multe maxime (legi) valabile pentru aprecierea designului. Una sună așa : designul este ceea ce impune caseria din magazine să lucreze. Altă maximă : designul înseamnă a examina, a găsi, a depista laturile negative ale unui produs și a înlătura aceste laturi la proiectarea următoare. În perioada postbelică R.Lowe revine în Europa, în Franța, întemeiază aici o firmă de design care continuă o activitate foarte intensă în domeniul proiectării diferitor mărfuri.

Designul în țările europei occidentale și SUA perioada postbelică sf. Anilor 30

În perioada postbelică în SUA se formează două orientări în design: 1) o prezintă designul de elită (design necomercial) bazat pe înalte exigențe morale în activitatea specialiștilor de design. Astfel de orientareîn designul elitar s-a desfășurat nu fără influența specialiștilor europeni (Walter Gropius, Marcel Breer ș.a.). Paralel cu designul de elită se dezvoltă așa numitul design democratic (comercial). Reprezentanții acestei orientări au contat pe un design supus interesului comercial și au proiectat nu doar produse ușor vandabile dar și un mare efort s-a depus pe oformarea vitrinelor, amenajarea sălilor de comerț, a magazinelor până și uniforma vânzătorilor. Reprezentanții designului postbelic în SUA a

crescut foarte mult, până la 600: în SUA era societatea uniunilor designerilor. Unul din maeștrii designului Henry Dreifus. Alt reprezentant Walter Tick- avionul Boeing 707. Elliot Noyce- a lucrat în domeniul computatoarelor. Un alt reprezentant al designului democratic, des umanitar, a fost profesorul în design Victor Papanik. Buckminster Fuller – design futurist (ceva foarte fantastic) el voia să proiecteze corabia cosmică numită Terra. Buckminster Fuller „Designul viitorului, care tinde să transforme planeta pământ într-o adevărată navă cosmică. El este un reprezentant al designului avangardist. Ideile erau recepționate ca utopice de către designerii maturi iar studenții tineri designeri le-au utilizat cu multă fantezie în așa numitul design computerizat. Designul postbelic a devenit unul din cele mai dezvoltate domenii în cultura SUA. Una din ideile lui Ray Lowe scrie că designul a contribuit producerii unor obiecte dorite, spiritualizate și folositoare.

Designul în țările Europei occidentale în perioada postbelică.

Anglia. În 1944 pentru a stimula dezvoltarea designului a fost creat consiliul în problemele designului. Din 1949 se editează revista design, iar în 1957 se inaugurează premiul de stat care menționa în fiecare an cele mai bune 20 lucrări de design. Printre lucrările menționate erau obiecte uzuale, aparate foto, obiecte de iluminat clădiri ale instituțiilor de stat (gări feroviare, instituții de învățământ, instituții medicale etc.) La multe întreprinderi de producere în statutul de lucrători angajați sunt introduși specialiști designeri și chiar birouri de design. Se dezvoltă învățământul în domeniul designului.

Germania. În 1951 este creat consiliul esteticii tehnicii. Principalul obiectiv al căruia era stimularea construirii artistice în domeniul industriei, comerțului. Același consiliu avea obiectivul de a organiza concursuri, expoziții, învățământului în design. Una din cele mai interesante activități ai acestui consiliu a fost elaborarea instrucției pentru aprecierea produselor industriale din punct de vedere al aspectului și designului. În această instrucție sunt enumerate criteriile produselor printre care au sunt:

1) Obiectul trebuie să funcționeze conform predestinației sale.2) Forma sa trebuie să exprime adecvat funcția și destinația obiectului, materialului din care este

confecționat. Trebuie să corespundă tehnologiei de confecționare.

Pe prim plan în dezvoltarea designului postbelic se plasează producerea în masă a obiectelor de largă folosință și accentul se pune pe consumatorul, utilizatorul modest și această perioadă postbelică (primele decenii postbelice, 50, 60) a intrat în istoria designului cu denumirea de etapa consumeristă. Printre cele mai recunoscute firme germane a fost firma BRAUN, (Dieter Rams). Formele erau foarte laconice, sobre, contemporane.

Italia. În Italia postbelică în 1956 a fost creată asociația de design și a inaugurat un premiu pentru designeri care s-au numit sigla de aur. Acest premiu era conferit cel mai bun premiu în design. Printre cele mai vestite firme italiene se evidențiază firma olivetti care produce diverse obiecte uzuale și la care activează designeri cu renume internațional. Precum a fost Gio Ponti, Frații Olivetti. Printre cei mai celebri designeri italieni se consideră de la firma „Fiat” Djaconmmo Djacoza. Printre firmele italiene, cu renume italian se numără firma Jia (Colaborează cu Renault) Volkswagen, Crysler.

Franța. Designul în Franța se orientează în special spre piața internă și francezi. Are niște tradiții foarte serioase deoarece prin anii 20 aici se formează școala de design de marele arhitect Le Corbousier. În anii postbelici, designul francez se dezvoltă în strânsă legătură cu Jacques Bienot care în 1952 a creat instituția numită institutul de estetică tehnică. Acest institut publica revista proprie. Obiectivul de bază în baza acestui institut a fost desfășurarea investigațiilor științifice în scopul umanizării produselor industriale. Unul din cele mai importante obiective ale institutului a fost educarea oamenilor. În 1963 institutul acesta a inaugurat un semn „beaute industrie”.

Fenomenul oriental în evoluția designului contemporan.

Orientul a interesat și a atras atenția europenilor de demult, încă prin sec XVII-XVIII. Motivul acestui interes a fost caracterul deosebit al culturii japoneze ce poartă un specific foarte rafinat și spiritualizat. Popoarele orientale sunt niște popoare introverte care meditează, se interiorizează și aplică capacitatea de a avea spirit a lumii obiectuale ceea ce înseamnă că toate obiectele au spirit. Arta japoneză se mai caracterizeazi și printr-un laconism excesiv și o funcționalitate accentuată. De aici pornește minimalismul iar deficitul strict de spațiu au provocat următoarele trăsături: arhitectura este constructivă și bazată pe scheme tipice ușor se reciclează și ușor se contruiește. Traseul dezvoltării designului japonez. Istoria designului japonez începe de după cel de-al doilea război mondial care a fost tragic pentru japonia. Economia era dezvoltată foarte jos, iar specialiști lipreau. Această situație servește un imbold pentru începerea unui proces vertiginos , rapid de dezvoltare a economiei și designului. Fiind un popor foarte muncitor, japonezii contribuie printr-o atitudine foarte atentă față de aspectul exterior al produselor ca să atingă un nivel economic foarte înalt depășind alte țări ale lumii într-un termen foarte scurt. Înțelegând aceasta, conducătorii statului organizează în mod planificat delegarea viitorilor specialiști în tehnică la studii de calitate în Europa și SUA. În scurt timp acești tineri specialiști se întorc în țată și asigură saltul extraordinar al economiei și designului japonez. Încă la începutul anilor 50 a fost creată prima asociație a designului japonez care a întrunit 25 de specialiști care erau specialiști în interioare și mobilier, iar în anii următori la studii în Chicago, Los Angeles, Italia și Germania, Anglia și Franța au fost trimise grupe întregi de tineret. Ei au studiat creația celebrilor designeri cum au fost Alvar Aalto, Ero Saarinen, Le Corbousier, Breer, Raymond Lowe, dar asta influențând într-o manieră oarecare designul japonez, totuși nu s-a tranformat într-o americanizare sau europenizare. Designul japonez a îmbinat organic realizările designului mondial cu tradițiile culturale milenare. Aceasta s-a manifestat în aranjarea interioarelor, în proiectarea obiectelor de iluminat și electrocasnicelor. Un mare rezultat obține Japonia. Dezvoltarea industriei electronice se făcea cu o vădită orientare către piața mondială dar designul japonez se orientează și la implementarea tradiției etice a cărei principală trăsătură era laconismul. Designerii de la firma Sony la începutul anilor 50 creează primul aparat de buzunar radio iar în 1958 este creat primul microtelevizor și în scurt timp primul magnetofon portativ. Aceste inovații au avut un efect șocant în otată lumea și au plasat Japonia pe primul plan în electronica mondială. Procesul de contopire a designului european și Japonez se manifestă în proiectarea interioarelor printre care putem menționa câteva trăsături :

1) În locuințele japoneze apare o cameră separată pentru oaspeți iar în interiorul locuințelor europene apar încăperi pentru servirea ceaiului în mod tradițional japonez oriental. În afară de

acestea, interioarele europene primesc așa o trăsătură a interiorului japonez precum a fost zonarea interiorului după principiul de diversificare a nivelului pardoselii.

2) Introducerea în interioarele europene a principiului de pereți flexibili, pereți de sticlă sau plastic transparent ceea ce permite zonarea tectonică și spațială a interiorului. Mule lucrări ale designerilor japonezi au devenit vestite. Lucrarea des. De mobilier Sore Yanaki, un scaun devenit cunoscut în lume, 2 plăci de lemn îndoiate. O lucrare care dovedește tendința spre natură.Designul japonez este considerat ca „mekka designului mondial”. Prima trăsătură – Umanizarea mediului actual (orice obiect are spirit). A doua trăsătură – Echilibru și laconismul în toate domină echilibru și laconism).

Perioada contemporană în istoria designului se numește echilibrată. Această trăsătură a fost inițiată de japonezi.

Perioada echilibrată:

1)Echilibru în corelația om-natură.

2) Echilibrul este principalul care se bazează ecodesign-ul.

Ecodesign-ul înseamnă principiul de reciclare și utilizare a obiectelor care poluează natura. Orice obiect utilizat și aruncat el deja poluează natura. Ecodesign – ecoproiect și econovarea. Industriile energetice, energia apelor a soarelui a vântului.