Istoria medievală națională reflectată în pictura românească a secolelor

XIX și XX

Pictura istorică românească este considerată și astăzi ca fiind un subiect secundar în

cadrul istoriei artei românești. Chiar dacă, de-a lungul timpului, s-au publicat o serie de studii,

articole și monografii de artiști ce au tratat această temă, majoritatea au cuprins separat

perioadele secolelor XVIII – XIX, XIX sau XX, fragmentând astfel o posibilă viziune unitară

a unui fenomen artistic – pictura cu subiect istoric – de la începuturile sale, până la epuizarea

tematică, în sensul atins către anii '80 ai secolului trecut.

De asemenea, relaționarea dintre evenimentul istoric propriu-zis, realitatea istorică și

scopul pentru care a fost gândită opera de artă, într-un anumit moment, a fost supusă unor

reinterpretări majore, mai ales începând cu anii 1950.

Practic, idea de cercetare a acestui proiect se vrea a fi un liant istoric, o punte, între

secolele XIX, perioadă în care, prin regulamentele organice se stabilesc primele forme ale

învățământului artistic autohton, și XX, când, chiar dacă idealurile promovate în diferite

moduri prin pictura de acest gen, fuseseră atinse (unirea Principatelor, Independența,

Reîntregirea), genul de pictură istorică se menține încă viu, prin prelungirea unor viziuni

eclectice, sub forma unor compoziții de dimensiuni impresionante (G. D. Mirea), ori oscilează

între viziuni ilustrative (S. Dumitrescu), ajungând, către deceniul șase, spre o întoarcere către

tipologia frescelor și a miniaturilor medievale (V. Făcăianu).

Acest subiect, al reflectării istoriei medievale românești în pictură, este important din

mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, stilistic, se pot urmări aspecte inedite, precum:

evoluția figurii domnitorului, în special al lui Mihai Viteazul – tipul de portret cu cea mai

mare frecvență, de la Wallenstein la C-tin Piliuță, pe de altă parte, analiza a mai bine de 200

de opere, inclusiv din punctul de vedere al stării actuale de conservare, și corelarea lor cu

evenimente politice anterioare și ulterioare realizării, va demonstra rolul imaginii istorice în

formarea conștiinței naționale, dar va arăta și modul în care era perceput evul mediu românesc

dinspre literatură, ca sursă de inspirație, în artă.

În ceea ce privește structura, lucrarea va conține o serie de capitole ce vor reflecta trei

mari direcții de dezvoltare ale picturii românești cu subiect istoric: răstimpul cuprins între

sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XIX-lea, secolul XIX, căruia i se vor

subscrie pictura pașoptistă, cea premergătoare unirii Principatelor și cea din preajma și după

Războiul de Independență și, ultima parte, cea corespunzătoare secolului XX.

Introducerea va explica trecerea dinspre pictura medievală spre cea modernă, fiind

înfățișate aspectele sociale (renunțarea la formele de viață patriarhale, în favoarea celor

occidentale, și implicațiile acestora), economice (liberalizarea comerțului, apariția burgheziei)

și ideologice (preocuparea pentru ideile iluministe), care au schimbat nu numai canoanele de

reprezentare, dar, mai ales, condiția artistului și destinul operei de artă.

Vor fi studiate conceptul de pictură istorică, rolul pictorului în formarea gustului și a

modei, influența artei occidentale (a academismului și romantismului) asupra celei locale și

rolul istoricilor, în special al lui N. Bălcescu, în stabilirea adevărului în ceea ce privește

portretistica medievală. Studiile de caz vor reflecta , apariția în pictura românească a primelor

lucrări cu subiect istoric (Wallenstein și C. Lecca), personalitatea și opera lui Th. Aman și a

discipolilor săi (S. Henția, G. D. Mirea, M. Dan).

Pentru perioada secolului al XIX-lea, se vor avea în vedere: modul cum a fost adaptat

demersul artistului, realității istorice, pictura pașoptistă și cea premergătoare unirii

Principatelor (Tăttărăscu, P. Alexandru, M. Lappati), perioada Războiului de Independență

(Th. Aman, N. Grigorescu) și cum, același subiect s-a modificat în decursul timpului, supus

nu numai noutăților de stil, dar și ideologiei politice.

Pictura istorică din jurul anilor 1900 va avea ca punct de pornire declinul acestui tip de

subiect, pentru ca, apoi, să fie analizate problemele modalității de expresie în secolul al XX-

lea, cu accente puse pe perioadele cuprinse între anii 1948 – 56 și 1960 – 70. Pentru studiile

de caz, se vor folosi lucrările artiștilor: S. Dumitrescu, Gh. Petrașcu, D. Hatmanu, C-tin

Petrescu, Gh. Labin, F. Niculiu, M. Boitor, I. Constande, I. Nicodim, S. Maitec.

Un subiect aparte va fi cel consacrat fondării primelor pinacoteci și muzee din țările

române și cercetării rolului, așa cum a fost el reflectat în periodicele epocii, expoziției de artă

(familiarizarea publicului cu lucrările pictorilor, fixarea unor criterii de apreciere, locul ocupat

de tablourile istorice în cadrul expozițiilor și nu în ultimul rând, rolul educativ al acestora),

dar și adaptarea anumitor subiecte mijloacelor de propagandă specifice perioadelor istorice

avute în vedere.

Scopul final al lucrării propuse este acela de a oferi o viziune unitară, cât mai

complexă, atât din punct de vedere istoric, cât și al istoriei artei, asupra evoluției picturii

românești de inspirație istorică – medievală, pentru perioada secolelor XIX și XX.

BIBLIOGRAFIE:

Argintescu AMZA N., ”Expresivitate, valoare și mesaj plastic”, Ed. Meridiane,

Buc., 1973

Theodorescu BARBU, ”Constantin Lecca”, Ed. Meridiane, Buc., 1969

Alexandru CEBUC, ”Galeria Națională – Pictura românească în Muzeul de Artă al

R.S.R.”, Ed. Meridiane, Buc., 1983

Petru COMARNESCU, ”Abgar Baltazar”, E.S.P.L.A., Buc., 1956

Andrei CORNEA, ”Primitivii picturii românești moderne”, Ed. Meridiane, Buc., 1980

Gheorghea COSMA, ”Pictura istorică românească”, Ed. Meridiane, Buc., 1986

Elenonora COSTEA, ”Gheorghe Petrașcu”, Ed. Meridiane, Buc., 1975

Eugen CRĂCIUN, ”Gheorghe Petrașcu”, E.S.P.L.A., Buc., 1956

Lucia DRACOPOL – ISPIR, ”Pictorul Negulici 1812 - 1851”, Buc., 1939

Vasile DRĂGUȚ, ”Pictura murală în Moldova secolele XV - XVI”, Ed. Meridiane,

1978

Vasile DRĂGUȚ, ”Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească”, ed. II,

Bucureşti, 2000.

Bogdan RADU, ”Theodor Aman”, E.S.P.L.A., Buc., 1955

Dimény ISTVAN, ”Ștefan Szönyi”, Ed. Meridiane, Buc., 1964

Dragomirescu GEORGE, Frunzetti ION, ”G. Demetrescu Mirea”, Imprimeria

Națională,Buc., 1940

Enescu THEODOR, ”G.D. Mirea”, Ed. Meridiane, Buc., 1970

Florea VASILE, ”G. D. Mirea”, Ed. Meridiane, Buc., 1970

Florea VASILE, ”Gh. Petrașcu”, Ed. Meridiane, Buc., 1970

Florea VASILE, ”Arta românească modernă și contemporană”, Ed. Meridiane, Buc.,

1982

Frunzetti ION, ”C. D. Rosenthal”, E.S.P.L.A., Buc., 1955

Grigorescu DAN, ”Trei pictori de la 1848”, Ed. Meridiane, Buc., 1967

Grozdea MIRCEA, ”Ștefan Constantinescu”, Ed. Meridiane, Buc., 1972

Grozdea MIRCEA, ”Constantin Piliuță”, Ed. Meridiane, Buc., 1980

Grozdea MIRCEA, ”Arta monumentală în România socialistă”, Ed. Meridiane, Buc.,

1974

Dan Hăulică, ”Critică și cultură”, Editura pentru Literatură, Buc., 1967

Dana HERBAY, ”Abcar Baltazar”, catalog – retrospectivă, Muzeul de Artă al R.S.R.,

Buc., 1980

Nicolae IORGA, ”Domni români după portrete și fresce”, Ed. Kofft Drotleff, Sibiu,

1930

Nicolae IORGA, ”Istoria românilor în chipuri și icoane”, Craiova, 1921

Jianu IONEL, ”Barbu Isovescu”, E.S.P.L.A., Buc., 1955

Mihalache MARIN, ”Artă și istorie”, Ed. Meridiane, Buc., 1970

Virgil MOCANU, ”România revoluționară (Revoluția de la 1848 și artele plastice)”,

Ed. Meridiane, Buc., 1978

George OPRESCU, ”Pictura românească în secolul al XIX-lea”, Ed. Meridiane, Buc.,

1984

George OPRESCU, ”Scrieri despre artă”, Ed. Meridiane, Buc., 1968

Eugen POHONȚU, ”Începuturile vieții artistice moderne în Moldova”, Ed. Meridiane,

Buc., 1967

Mircea POPESCU, ”Sava Henția”, E.S.P.L.A., Buc., 1954

Virgil VĂTĂȘIANU, ”Istoria artei feudale în țările române”, Fundația Culturală

Română, 2001

Teodora VOINESCU, ”Portretele lui Ștefan cel Mare în arta epocii sale” în ”Cultura

moldovenească în timpul lui Ștefan cel Mare”, Ed. Academiei R. P .R. Buc, 1964

Alexandru VLAHUȚĂ, ”Pictorul Nicolae Grigorescu”, Ed. Meridiane, Buc., 1969

*** ”Artele plastice în România după 23 august 1944”, Ed. Academiei, Buc., 1959

*** ”Pictura românească în imagini”, Ed. Meridiane, Buc., 1970

*** ”Istoria artelor plastice în România”, Ed. Meridiane, Buc., 1968

*** ”Istoria României”, Ed. Enciclopedică, Buc., 1999

Periodice:

Barbu BREZIANU, ”Rudimente de învățământ artistic la ”zugravii de subțire” din

Moldova și Țara Românească”, în SCIA, nr. 1, 1964

Constantin CĂZĂNIȘTEANU, ”Un înaintaș al muzeografiei românești – Dimitrie A.

Papazoglu (1811 - 1892)”, în Revista Muzeelor, nr. 5, 1971

Gheorghe COSMA, ”Pictura istorică, cronică în spiritul contemporaneității”, în SCIA,

tom 22, 1975

Vasile DRĂGUȚ, ”Un portret necunoscut al lui Mihai Viteazul. Însemnări privind

biserica din Ocna Sibiului”, în BMI, nr. 4, 1972

Maria DUMITRESCU, ”Unele aspecte ale picturii istorice”, în Arta Plastică, nr. 5,

1954

Carmen DUMITRESCU, ”Un pictor din a doua jumătate a secolului al XIX-lea:

Mihail Ștefănescu”, în SCIA, nr. 2, 1965

Idem, ”Mihail Dan (1836 - 1884)”, în SCIA, NR. 1, 1967

Remus NICULESCU, ”Contribuția la istoria începuturilor picturii românești”, în

SCIA, NR. 1 – 2, 1954

Idem, ”Gh. Asachi și începuturile litografiei în Moldova”, în ”Studii și cercetări de

bibliografie”, nr. 1, 1955

Amelia PAVEL, ”Începuturile ”genului” în pictura și grafica românească”, în SCIA,

nr. 2, 1958

Andrei PIPPIDI, ”Portretele occidentale ale lui Mihai Viteazul într-o nouă

perspectivă”

Mircea POPESCU, ”Dezvoltarea picturii istorice românești în secolul al XIX-lea”, în

SCIA, Nr. 2, 1958

Bogdan RADU, ”Tendințe și orientări în pictura românească din a doua jumătate a

secolului al XIX-lea”, în SCIA, nr. 1, 1960

Idem, ”Locul lui Theodor Aman în cultura românească”, în SCIA, nr. 1,

1967

Idem, ””Bobâlna” de Ștefan Szonyi”, în Arta Plastică, nr. 6, 1960