Curs 9.01.2014

Transformarea Voievodatului Transilvaniei în principat autonom.

Martinuzzi domnea, din cauza faptului că fiul lui Zapolya era minor. Între 1541 şi 1549 a purtat mai multe negocieri cu austriecii. Austriecii au purtat negocieri şi cu turcii , iar în 1544 s-a semnat pacea. Isabella şi fiul ei minor trebuiau să meargă în Silezia şi să primească o pensie care le-ar fi asigurat un trai bun, dar acest lucru s-a întâmplat abia în 1551, când s-a creat un cadru favorabil, când au venit austriecii la putere, punându-i în fruntea Transilvaniei pe cei doi nobili care formaseră congregaţia cu Ştefan Mailat.

Nobilimea transilvăneană dorea ca Transilvania să aibă acelaşi statut pe care l-au avut Moldova şi Ţara Românească înainte de Mohacs, adică nobilii să îşi aleagă principele, iar sultanul să-l confirme. Austriecii au stat în Transilvania în 5 ani.

Între 1552 şi 1718 a existat Paşalâcul Timişoarei, ceea ce i-a făcut pe nobili să fie mai supuşi faţă de otomani. În 1555 războiul lui Suleiman cu perşii se încheie, lăsându-i cale liberă spre centrul Europei.

Impresionat de ruinele romane din Transilvania, generalul italian Castaldo i-a propus împăratului habsburg să se unească cele trei ţări române într-un regat al Daciei, unde conducătorii să fie numiţi de austrieci.

La finalul iernii 1555-1556, la porunca sultanului, corpul de oaste din Moldova şi Ţara Românească, alături de trupe turceşti, intră în Transilvania şi au loc câteva bătălii. Austriecii se retrag încetul cu încetul, renunţând la Transilvania. Ioan Sigismund Zapolya, ales ca principe al Transilvaniei după invazia românilor şi a turcilor, este trecut în acte ca rege al Ungariei. Oficial, Principatul Autonom al Transilvaniei se naşte din 1556. Între 1541 şi 1556, Transilvania era sangeac.

Din 1556, există din nou o dietă, cu rol de parlament. Erau două tipuri de deputaţi: aleşi de populaţie şi numiţi de principe (regalişti)

Principatul Transilvaniei există până la 1691, când reintră sub dominaţia austriacă. Acest drept de alegere a principelui se numeşte „libero electio”.

Ioan Sigismund Zapolya se considera urmaş de drept al lui Martinuzzi, astfel că a avut pretenţii asupra sangeacului său. El a fost recunoscut de nobilimea din

sangeacul său, având în vedere susţinerea pe care o primise de la otomani. Austriecii, pentru a încerca să aibă din nou control asupra Transilvaniei, apelează la ajutorul secuilor, însă sunt învinşi. Suleiman Magnificul a dus în continuare lupte pentru dominaţia în Transilvania cu austriecii. Ultima sa campanie a avut loc în 1566, când Ioan Sigismund Zapolya este recunoscut ca principe al Transilvaniei şi este menţionat pentru prima dată în scris principiul „libero electio”. Suleiman moare în acelaşi an, în timpul acestei campanii. Urmaşul său, Selim, încheie pace. Austriecii au intrat din nou în principat, cu ajutor tătăresc, dându-l jos d ela putere pe Ioan Sigismund Zapolya din zona Crişanei, Maramureşului şi a Sătmarului. În anii 70 ai secolului XVI este din nou luată în discuţie unirea, la propunerea lui Paul Bekes şi sub conducerea lui Ioan Sigismund Zapolya.

În 1572, după moartea lui Ioan Sigismund, este numit principe Ştefan Bathory, în ciuda faptului că Bekes a avut şi el susţinerea din partea austriecilor.