Istoria Filozofiei de La Renastere La Kant 1937

SOCIETATEA ROMANA DE FILOSOFIEII

!STOMAFILOSOF111 MODERNE

VOL. I

DELA RENA$TERE PANA LA KANTODIAGIU PROF. ION PETROVICI

/

R UCUR ES TI/11937

www.dacoromanica.ro

ISTORIA FILOSOFIEI DIODERNEED lu ir-,a. xs mi ,,,. twit, JE ita me ix 1.1 A. aAL mc A. mz m

www.dacoromanica.ro

SOCIETATEA ROMANA DE FILOSOFIE

°MAGID' PROF. ION PETROVICI

ISTORIAFILOSOFIEI MODERNE

VOL. IDELA RENA$TERE PANA LA KANT

deC. Ràdulescu-Motru, Edgar Papu, AntonDumitriu, G. Vitidescu-ROtcoasa, AliceVoinescu, N. Façon, Al. Posescu, TraianHerseni, Const.Noica, I. Bructtr, VasilePavelco, Mircea VulcaTmescu, C. Botez,

Petru Comarnescu, I. Zamfirescu,qt. qoimescuy C. Floru qi B. Irion.

BU CURE TIll1937www.dacoromanica.ro

PREF AT Ä

O Istorie a Filosofiei In Iimba noastra era de multadanc necesara. In asteptarea insa a unei Istorii a Filosofiei,facuta de un sin gur autor, a carei aparitie nu se arata deo-camdata probabila, Societatea Romanii de Filosofie a crezutca o Istorie a Filosofiei Moderne poate fi si trebue alc'dtuitaIn colaborare. Prilejul I-a oferit implinirea a 30 de ani deinvatamant a Prof. I. Petrovici, care a ilustrat acest domeniu.

Lucrorea aceasta, care va cuprinde trei volume, por-nind de la Renastere 4 inaintand /Ana in zilele noastre, esteprima opera de acest fel si de astfel de dimensiuni in limboromana.

Lucrarea, defi in colaborare, este unifara, capitolele le-gandu-se intre ele $i formand un intreg armonic, lasandu-selotus fiecärui autor individualitatea expunerii si caracterul per-sonal al interpretarii. Strainatote,a de altfel a dat mai multemodele, pentru atari lucrari de muifta colectiva', in diversedomenii ale filoso fiei, dovedindu-se fructuoase si utile.

Socie'tatea Rorninà de Filosofie, facand sa aparê aceastillucrare, tine sa multumeasca tuturor colaboratorilor, in specialganditorilor straini, cari si-au dat concursul tor pretios, atatca semn de pretuire fata de pro fesorul sarbatorit cat $i dinsimpatie pentru cultura romaneasca.

Secietatea Romänä de Filosofie

www.dacoromanica.ro

PREFACE

La nécessité d'une Histoire de la Philosophic en roumainétait depuis longtemps ressentie, mais puisque la parution d'untel ouvrage était 13 present ipeu probable, la Société Roumainede Philosophie a cru utile ,de recourir à un travail de colla-boration. Comme on ne pouvait pas ne pas honorer les' 30

ans d'enseignement du Professeur Petrovici, la Société Rou-maine de Philosophie a tiré prOfit de cette occasion et aaccompli son projet.

Cet ouvrage, qui comprend 3 ,volumes et commence ei laRenaissance pour aboutir à nos jours, est la 'première oeuvrede ce genre et de cette .envergure en longue roumaine.

L'ouvrage, quoiqu' en collaboration, est unitaire, les chapitresétant liés entre eux et formant un tout harmonieux. Il laissecependant à chaque auteur l'individualité de l' exposé et le

caractère personnel de l'interprétation. A l' étranger, du reste,plusneurs modèles de semblables travaux collectifs nous ont

été donnés dans les divers domaines de la philosophie et sesont révélés fructueux et utiles.

La Société Roumaine de Philosophie qui fait paraitre cetravail tient cl remercier tous les collaborateurs et spécialernentles penseurs &rangers qui ont ,apporté leur précieux concoursautant par estime pour le professeur que nous, honorons, quepar sympathie pour la culture roumaine.

La Societe Ronmaine de Philoaopitie

www.dacoromanica.ro

CUPRINSULIVIED IL-

Pan

Preis* Préface V-VIIon Petrovíci Romasnä de Filosofte) . 1-5Filosofía sí istoría filosofieí (C. Rddulescu-Moiru) . . 9Tendínte ale nouluí spirit Caracterizare generala 17. Nicolans

Cusanus 31 Academia platonía día Florenta 39. GiorgiosGemistos 40. Marsilio Ficino 41. Giovaní Pico della Miran-dola 43. Leon Battista Alberti 44. Cristofano Landino 45.Pomponazzi 45. Incereäri de pahologie í logici 47. LudovieVives 47. Petrus Ramus 48. Lorenzo Valla 48, ParacelsnaCardanns 49. Conceptií specífice Renasterif 53. BernardinoTelesío 53. Francesco Patrizzi 56. Giordano Bruno 58. TomassoCampanella 63. (Edgar Papa).

imiemeierea fizíceí moderne (Anion Dumilriu) 66Caracterizare generala 66. Leonardo da Vinci 67. NicolaeCopernic 69. Johann Kepler 69. Galileo Gale{ 71. PierreGassendi 74. Pierre Bayle 77.

Politica í filosofía drepttilui (G. Vladescu-Ildcoasa) , 79Caracterizare generala 79. Machiavelli 81. Thomas Morus 87.Jean Bodin 89. Alberíco Gentile 91. Althusius 91. Hugo Grotius 92.

Scepiicismul francez (Alice Voinescu) 96Michel de Montaigne 96. Pierre Charron 103. Francois San-chez 104.

Filosofia germana in tímpul Reformei (N. Facon) 105Filosofía protestanta si adversarii ei : Luther (1483-1546) 107.Melanchton (1497-1565) 109. Taurellus (1547-1666) 111. Johan-nes Althusius (1557-1638) 113. Misticii : Meister Eckhardt(1260-1329) 114. Kaspar Schwenckfeld (-I-1561) 121. Sebas-tian Franck (1500-1545) 122. Valentin Weigel (1533-1588) 123.Jacob Böhme (1575-1624) 124.

Filosofía moderni 130Francis Bacon (Al. Posesru) 134

Viata si opera 134. Atitudinea negativa a luí Bacon fata detrecut 142. Metoda inductiva 147. Istoria si filosofia naturii 153.

Thomas Hobbes (Traian Hersenz) . . . . . . . . . 157Víata si opera 157. Ce este filosofia 161 Logica 164. Filosofíanaturala 170. Psihología 177. Etica í religia 180. Politica 184.

www.dacoromanica.ro

Pag.

René Descartes (Constantin Noica) 189Privire generala 190. Viata sí opera 192. Regulae ad chrectionemingenii 198. Díscours de la méthode 202. Le Monde 204. Medi-tationes de prima Philosophia 206. Principia Philosophiae 215.Les passions de l'ame 217. Privire de ansamblu asupra openiluí Descartes 221.

Lirmasii Ini Descartes (Constantin Noica) 223-Louis de la Forge 224. Gérauld de Ccrdemoy 224. Arnauld stNicole 224. Arnold Geulíncx 225.

Spinoza (I. Brudir) 226Viaita sí operele 226. Etica 231, Despre natura si oríginea sufle-tuluí 234. Despre originea si natura pasiunilor 238 Despreservitutea umana 240. Despre libertatea umanä 242. Tratatulteologico-polific 245. Despre metoda de interpretare a Scnp-turii 248. Despre creding 251. Incheere 254

Nicole Malebranche (Alice Voinescu) 257Blaise Pascal (Alice Voinescu) 264John Locke (Vas(le Pavefro) . . 274

Schità.' asupra vietií sí operei filosofulti 274. Teoría cunoas-terii 279. Ideile psihologice 300. Ideile pedagogíce 307. Ideílemorale sí religioase 309. Ideile juridice si politice 311.

Filosofía englezi in secolul al XVIII-lea (N Facon) 313Scurt'a caracterizare 313. Puncte de plecare ale de t s-mu 1 ui : Herbert de Cherbury 314. Newton 319. Deismul:caracterizare generalit 325. John Toland 326. Antony Collins 330.Matthews Tindal 331. Thomas Morgan 332. Lordul Boling-broke 332. Joseph Butler 333. Psihología: David Hartley 335.Priestley 338.

Filosofia morala englezi din secolele XVII ai XVIII (Mimeo Vul-ccInescu) . . . . , . . . . . . . 339Caracterizare generala 339. Richard Cumberland 342, RalphCudworth 342. Samuel Clarke 343. William Wollaston 344.Francisc Hutcheson 345. Adam Smith 346. Mandeville 346,Shaftesbury 317.

George Berkeley (Petra Comarnescu) 374Viata sí operele 374. Formatia filosoficfi 379. Doctrine 381.Caracterizarea filosofiei luí 386. Influenta 390.

David Hume (Constantin Botez) ......... . . 392Privíre generala 392. Viata si personalitatea 393. Doctrine cc-nostínteí 396. Morale 407. Filosofia religíei 410. Caracterizarede ansamblu 412.

Scoala scotiani (Petru Comarnescu) . . . . . . . . . . 415George Campbell 415. James Beattie 415. James Oswald 415.Thomas Reid 416. Dugald Stewart 424. Thomas Brown 425.

Iluminismul francez (I. Zamfirescu) . . 426Notig introductívil 426. Influenta englezä : Montesquien 430 siVoltaire 433. Sensualismul : Condillac 437 si Helvétius 441.Enciclopedia, Scepticísmul si Materialismul 443. Diderot 444.D'Alembert 448. Julien de la Mettríe 449. D'Holbach 451.Destutt de Tracy 454. Condorcet 454. Caracterizare generala 457.

VIII Cuprinsul

www.dacoromanica.ro

Caprinsul IXPag

Lupta contra iluminismului : Jean Jacques Rousseau ($t. S'oimescu) . 459Scurta íntroducere 459. Noutatea conceptiei luí Rousseau 461.Viata 464. Operele 465, Conceptía epístemologia 467. Omulnatural 471. Sentimentul 474.

Leibniz (C. Flora) 477Succína notita introductiva. 477. Vista sí scríerile 477. Primafilosofie 482. Formatia sistemului 485. Dinamismul 486. Meta&zica forteí 493. Monadologia 497 Rationalísmul leibnaían 508.In cercarí noi asupra intelectuluí omenesc 517. Teodíceea 5191.

Vico (Edgar Papu) 522Viata si operele 523. Influenta suferitii 524. Stiínta tuna 526.Vederea cíclica 527. Vfirstele cíclurilor 527. Límbajal 528.Jurisprudentele sí formele de guvernamant 528. Contributilleluí Vico 528.

Iluminismul german (B. Irian) , . . . . 531Scura caracterizare 531. Precursorí 531: Pufendorf 534; Waltervon Tschírnhaus 534; Christian Thomasius 534. ChristianWolff 535. $coaIa filosofica a luí Wolff : Alexander Baumgar-ten 536; Andreas Rudiger 537; Crush's 537. Noi incerari me-todolegíce sí epistemologice pia. la Kant : Leonhard Euler 538;Lambert 538; Johann Nikolaus Tetens 538. lluminismul cafilosofle populara : Reimarus 540; Moses Mendelssohn 530;Lessíng 540. Filosofía credinteí : J. G. Hamann 531; Herder 541;Friedrich Heinrich Jakobí 542.

*) Ultimele douA subcapttole - IncercArt not asupra mtelectultu omenesc si Teodtceeasunt redactate de C Notca

www.dacoromanica.ro

ION PETROVICI

S'au împhnit trei decenii de cand, in luna Noembrie aanului 1906, Profesorul Ion Petrovici urca pentru intaia oaratreptele catedrei sdle la Universitatea din Iasi. Tanarul de24 de ani, iesit de putina vreme din scoala lui Titu Maioresscu,contracta atunci fata de sine insusi i fata de acei cari Il chemaula un loe de mare raspundere, un legamant de viata, respectatcu o staruinta si o rodnicie pe care tineretul de azi le potsocofi exemplare. Implinirea a trei decenii de munca in servi-ciul 5coalei i gandirii romanesti alcatueste pentru lumea noa-stra academica o data care trebue retinuta, cu atat mai multcu cat chipul in care Profesorul Ion Petrovici a stiut safructifice terenul specialititii sale si sufletele elevilor sai, ta-lentul cu care a castigat pentru problemele filosofiei interesulunor straturi Infinse ale publicului cultivat, stima in care astiut a impune numele tarii noastre in forurile stiinfifice straine,precum i spiritul de solidaritate morala pe care 1-a manifestatfata de toti insotitorii sai in comunitatea acelorasi idealuri,fac parte din rarele fapte care ne ingadue sa vorbim astazidespre o miscare filosofica romaneasca. Societatea Romani deFilosofie- i numerosii cerdetätori cari s'au asociatsale, sunt bucurosi sä inioarcä lui Ion Petrovici, in forma acestuiomagiu academic, o parte din datoria pe care cu totii si-o re-cunosc fata de eminentul profesor si ganditor.

Este desigur prematur a incerca o caracterizare definitivaa operii profesorului care se gaseste astäzi in deplina afirmarea talentului säu j in tcurs de desavarsire a unui sistem de in-terpretare a lumii. Daca insä activitatea lui Ion Petrovici sedeslasoara cu o vigoare care legitimeaza interesul Cu careeste permanent intampinata, r'ezultatele imbelsugate ale munciisale de pfinii acum permit totusi gruparea i aprecierea for.

www.dacoromanica.ro

2 Ion Petrovici

Fie-ne ingäcluit a tähnäci in aceste randuri cAteva din gändurilecare plutese in mintea tuturor acelora cari i-au urmirit activi-tatea, fie ca profesor, orator si scriitor, fie ca cercetätorindrumätor al scoalei.

Ion Petrovici este unul dintre cei mai de seamà dascälide filosofie cari au ilustrat vreodatä catedra romäneasci.lui elevi pästreazä vie amintirea momentelor in care profesorulde logicä i istoria filosofiei moderne ridica limpezile arhi-tecturi ale prelegerilor sale. Punand in serviciul invätämäntuluio mare pasiune pentru tiintâ i pentru transmiterea ei, IonPetrovici o sustine prin darul de a lumina punctele cele maiobscure ale disciplinelor pe care le propune si de a le prezentaIn totaluri pline de fortä si de originalitate. Ordinea luminoasä,lucidus ,ordo al anticilor, este virtutea esentialä a prelegerilorsale, aceea prin care isbuteste sä." castige mintea auditorilor sii.Reprezentant al -unei oratorii de tip antic, in care coherentastrictà a expunern., perfectiunea frazei i m'Asura intregei ati-tudini completeazà o imagine armonioasa, Ion Petrovici a fäcuts'A se audá cuvântul säu in ocazii variate ale vietii noastre pu-blice, rämänând totusi, in primul ränd, un orator de catedrä.Elocinta romaneasca s'a; imbogatit prin prelegerile i dis-cursurile lui Ion Petrovici cu unele din momentele sale cele maifericite. Aoeleasi insusiri de màsur i elegantä revin i innumeroasele opere cu care a imbogatit literatura de memorii

Evident, chiar in paginele apartinând acestor genuri, cu-getitorul rblmä'ne totdeauna prezent, dui:A cum in operele salefilosofice, scriitorul nu lipseste niciodatä. ,Incerand sá umplepräpastia pe care veactil al XIX-lea, cu putine exceptii, asäpat-o intre expunerea tehnicá a filosofiei i modurile ex-presiei literare, Ion Petrovici intelege cá, färà a renunta lanimic din rigoarea sa, opera ganditorului are uneori sa-si spri-jine ideile prin mijloacele sensibile ,ale imaginatiei. Aceastä fe-ricitä asocia-tie a gänditorului cu ártistul dau lucrärilor sale ocalitate eminamente asimilaba pentru once cititor de o for-matiune mai inalti. Existä desigur gAnditori care se complacintr'un anumit ermetism al specialitatii i care socotesc cá valoareaoperelor lor se poate mäsura i dupä numarul acelora pecare isbutesc sä-i tinà departe de terenul strasnic pàzit al cer-cetàrii lor. Firea mai sociabilA ia lui Ion Petrovici inclinäcare convingerea c6 adâncimea i precizia gändirii nu piercinimic atunci and ajung sä se comunice in mod fericit.

www.dacoromanica.ro

I. PETROVICI

www.dacoromanica.ro

Ion Petrovici 3

Contributia stiintifica a lui Ion Petrovici se clase,aza in do-meniile istoriei filosofiei, ale logioei, ale epistemologiei si alemetafizicei. N vom incerca in aceastà rapidi schitä inventariereascrierilor in care Ion Petrovici a contribuit la mai buna cu-noastere a filosofiei moderne sau n luminat, In chip original,al,vreuna din probkmele disciplinelor pe pare le reprezinta. Ca-pitolul acestei lucrari consacrat filosofiei ,romanesti se va ocupaIn detaliu despre contributia lui Ion Petrovici. Pentru caracte-rizarea generala intreprinsa aci, este necesar a arita cA inexpunerea istoriei filosofiei, Ion Petrovici inainteaza pána in iMmacurentelor contemporane, printre care incercarile de restauratiea metafizicii alcatuesc un adevarat teren de electiune a cu-getarii sale. Studiile sale asupra lui Lachelier, Fouillé, Poincaré,Bergson,Wundt, Kant, etc., sunt pagini ,luminoase de expuneresinteticà. Ele vor ajuta pe cerceratorul tviitor sa fixeze atmosferain care s'au desvoltat ideile filosofului roman i vor permitesituarea kr intr'un anumit moment european. Construind peaceste baze, sfortarea cea mai originali a lui Ion Petrovici,aceea care anima' Incä cercetarea sa, s'a indreptat care sferade probleme a metafizicei. In aceastá directie, el a fixat pozitiaunui realism critic, inruditä cu aceea a unui Wunclt sau Riehl,ale càror cursuri le-a audiat In trecerea sa ca student in Ger-mania. Admitând posibilitatea cunoasterii metafizice, dar con-cepand-o in fiecare din formele ei variate ca pe una din ver-siunile umane posibik ale realitatii ultime, de care nu neputem apropia decat prin aproximatii succesive, filosofia luiIon Petrovici se poate caracteriza, in adevar, ca un realismcorectat prin criticism. In opera de aproximare a realitatiiontologice, filosoful roman rezervä un mare rol cuceririlorstiintei, dar §i speculatiei rationak, in care intrevede adevaratulfundament al certituclimi. In ordinea epistemologica, rationa-lismul a gisit astfel in Ion Petrovici un partizan hotarit. Mo-tivele rationalismului sau sunt sugerate de altfel nu numai deanaliza conditiilor cunoasterii, dar si de consideratii Je opor-tunitate in legatura cu situatia specian a culturii romanesti,a cä.rei tinerete el o doreste scutita de efectele demoralizatoareIn care sfárseste once empirism relativist. Calitatile de m5sur5,armonia i echilibrul personalitatii lui Ion Petrovici revin astfel5i in indrumarile filosofiei sale.

Natura teoretica j estetica, aplecat spre cunoastere si

contemplatie, Ion Petrovici n'a dispretuit amestecul in viatapublica. Desprins din tabara junimista, careia formatiunea sa

www.dacoromanica.ro

4 Ion Petrovici

ii datoreste atata, Ion Petrovici a p'istrat todeauna ceva dintemperamentul oamenilor cari compuneau vestita societate literará

politica. Interesant este de observat cà aplecOrile firii salecaracteristicile mediului din care a prima cele dintai in-

rauriri si-au gasit mai tarziu O justificare in viziunea sa me-tafizicii. In adevAr, pentru acest filosof, fundamentul lucru-rilor prezinta o imobilitate, o armonie staticO, afirmati tacmaiintr'un moment in care filosofia iatat de rOsun5.toare a luiBergson impunea viziunea dinamici' a lumei. Desvoltând punc-tul sau de vedere de filosof, atunci and a Tost chemat in frunteaMinisterului Instructiunii Publice, Ion Petrovici a, crezuttrebue sa doteze invitfámantul secundar al tärii, cu mijloace ca-pabile de a asigura o,conceptie genera% despre lume, preconizandextinderea si intaietatea invOtamantului filosofiei, ca materie co-ordonatoare. Foarte combätut i cazand pani la urmä, proectulde lege al lui Ion Petrovici s'a realizat prin toate acele masuriulterioare, care au dat filosofiei, in liceele noastre, loculimportanta ce li s'au refuzat In primul moment.

Poate insO cà actiunea practici oca mai de seamO a Pro-fesorului Ion Petrovici trebue cautatä in exemplul devotamentuluisOu pentru cauza spiritului, in neostenita pasiune depusi inurmarirea i proclamarea AdevOrului, in toate acele virtuti alecercetätorului, pe care Omagiul de fati le re,ctmoaste cu plgceresi le propune tineretului care va urmari, in paginele lui, istoriaspiritului filosofic si a cuceririlor sale in epoca moderna.

Societatea Romini de Filosofie

www.dacoromanica.ro

ION PETROVICI

Il y a trente ans, le Professeur Ion Petrovici gravissait pourla première fois, en novembre 1906, les degrés de sa chaire,a l'Université de Jassy. Ce jeune homme de 24 ans, récemmentsorti de l'école de Titu Maiorescu, prit alors un engagementpour la vie envers lui-même et envers ceux qui l'appeLent aun poste de haute responsabilité, engagement fidèlementrespecté et fructueusement illustré, qui peut servir d'exempleA la jeunesse actuelle. Cet anniversaire de trente années detravail au service de l'enseignement et de la pensée roumainemarque une date encore plus importante pour notre mondeacadémique si l'on considère comment le professeur Ion Pe-trovici a su faire fructifier le terrain de sa spécialité et Famede ses élèves, le talent grace auquel il a conquis, pour les, pro-blèmes philosophiques, l'intéret des larges masses du publiccultivé, l'esfime qu'il a su gagner pour le nom de notrepays en des cercles académiques étrangers, am' si que l'espritde solidarité morale gull a manifesté A regard de ses com-pagnons dans la communauté de ,mêmes idéaux, des faits quiont élargi sensiblement ce qu'on peut appeler le mouvementphilosophique roumain. La Societe Roumaine de Philosophie,ainsi que les nombreux savants qui se sont associés A soninitiative sont heureux de restituer a Ion Petrovici sous la formede cet hommage académique, une ipartie de la dette que tousreconnaissent avoir cantractée envers l'éminent professeur etpenseur.

Il est, certes, premature d'essayer de caractériser défi-nitivement l'oeuvre du professeur, puisque son talent est actuel-lement en pleine affirmation et que son système d'interprétationflu monde est en voie d'accomplissement. Si l'activité de IonPetnovici se déploie avec une vigueur qui légitime l'intéret

www.dacoromanica.ro

6 Ion Petrovici

dont elle est toujours l'objet, les résultats féconds de son travailpeuvent étre cependant réuriis pour qu'on puisse formuler uneappreciation. Qu'il nous soit donc permis de rappeler ici quel-ques unes des pensées présentes à l'esprit de tous ceux qui ontsuivi son activité de professeur, d'orateur et d'écrivain oucelle de savant et de ,promoteur de l'enseignement.

Ion Petrovici est un des plus grands maîtres de la philo-sophie roumaine. Ses anciens élèves gardent encore vivant lesouvenir des moments oil le professeur de logique et flits- toirede la philosophie moderne exposait ses legons marquees d'uneclaire ligne architecturale. Mettant au service de l'enseignementune grande passion pour la sew' nee et son kpanouissement, IonPetrovici la soutient par son ,don d'éclairer les points les plusobscurs des disciplines gull propose et de les présenter dansdes ensembles pleins de puissance et d'origin" alit& L'ordrelumineux, le lucidus ordo des anciens, est la force essentiellede ses leçons par laquelle il réussit à capter l'esprit de sesauditeurs. Représentant d'un art oratoire de caractère attiquedans lequel la .6tricte coherence de l'expression, la perfectionde la phrase et toute Tattitude comPlètent une image liar-monieuse, Ion Petrovici a fait entendre sa parole dans dif,ferentes occasions de notre vie publique, restant toutefois unorate-ur universitaire. L'éloquence rouniam. e s'est enrichie parles legons et les discours de Ion Petrovici d'un de ses momentsles plus heureux. On retrouve aussi les mêmes qualités demesure et d'élégance dans les ,nombreuses oeuvres dont il aenrichi la littérature de mémoires et de voyages. Mais dans lespages appartenant 6. ces genres, le penseur reste toujours pré-sent, de même que l'écrivain n'est jamais absent de ses oeuvresphilosophiques. Essayant de combler le vide que le XVIII-esiècle, 6, quelques exceptions près, a creusé entre l'exposetechnique de la philosophie et les modes de l'expressiontéraire, Ion Petrovici comprend que l'oeuvre du penseur, sansrenoncer en rien à sa rigueur, a quelquefois besoin de soutenirles idees par les moyens ,sensibles de l'imagination.Cette heureuseassociation du penseur et de l'artiste donne 6. ses oeuvres unequalite éminemment assimilable pour tout lecteur d'une formationplus élevée. Il existe, certes, des penseurs qui se complaisentdans un certain hermétisme de leur spécialité, paraissant croirequ'on peut connattre la valeur de leurs oeuvres d'après lenombre de ceux qu'ils réussissent à tenir éloignes du terrain,fort bien garde, de leurs recherches. La nature plus sociable de

www.dacoromanica.ro

ion Petrol/lei 7

Ion Petrovici incline vers la conviction que la profondeur etla precision de pensée ne perctent rien lorsqu'elles arriventêtre communiquées d'une façon heureuse.

La contribution scientifique de Ion Petrovici embrasse lesdomaines de rhistoire de la philosophie, de la logique, derépistémologie et de la métaphysique. ,Nous n'essayerons pas,dans cette courte esquisse, d'enumérer les oeuvres par lesquellesIon Petrovici a contribué à une meilleure connaisance de laphilosophie moderne ou par lesquelles il a mis en lumière,d'une façon originale, quelques uns des problèmes appartenantaux disciplines qu'il représente. Le chapitre de cet ouvrageconsacré 6. la philosophie roumaine s'occupera en detail derapport de Ion Petrovici; nous croyons nécessaire de montrercomment il pénêtre, dans l'exposé de rhistoire de la philosophie,jusqu'au coeur des courants contemporains, parmi lesquels lesessais de restauration de la métaphysique constituent le veri-table terrain d'électian de sa pens sée Ses etudes sur Lachelier,Fouillée, Poincaré, Bergson, Wundt, etc., sont des pages lu-mineuses d'exposé synthétique. Elles aideront ,les critiques futurs6. fixer ratmosphère dans laquelle se sont cléveloppées lesidée,s du philosaphe roumain et permettront de les situer dansun certain moment européen. Construisant sur ces bases,effort le plus original de Ion Petrovici et qui anime encoreses recherches, il s'est .dirigé vers la sphère des problèmesde la métaphysique. Dans cette direction, il a fixé la positiond'un réalisme critique, apparenté a celui (run Wundt ou d'unRrehl dont il a survi les cours au temps oa il faisait ses etudesen Allemagne. Admettant la possibilité de la connaissancemétaphysique, mais la concevant, dans .chacune de ses formesvariées, comme une des versia. ns humaines possibles de laréalité finale dont nous ne pouvons nous approcher que pandes approximations successives, on peut reellement caractériserla philosophie de Ion Petrovici de réalisme corrigé par lecriticisme. Dans 'roeuvre d'approximation de la réalité ento-logique, le philosophe roumain, reserve un grand rôle auxconquétes de la science ainsi qu'aux speculations rationnelles,dans lesquelles il entrevoit le veritable fonclement de la certi-tude Dans l'ordre épistémologique, le rationalisme a trouvédans Ion Petrovici un partisan ,décidé. Les motifs de son ra-tionalisme sant d'ailleurs suggérés non seulement par ranalysedes conditions de la connaissance, mais encore par des consi-derations d'opportunité, en rapport avec la situation spéciale de

www.dacoromanica.ro

8 Ion Petrovici

la culture roumaine, dont il voudrait voit la jeunesse protegeecontre les effets démoralisateurs où finit tout empirisme relativiste.Les qualités de mesure, d'harmonie et d'équilibre de la person-nalité de Ion Petrovid se retrouvent aussi dans les directives desa philosophie.

Nature théorique et esthétique, incline vers la commis-same et la contemplation, Ion Petrovici n'a pas dédaigné d'in-tervenir dans la vie politique. Sorti du cercle junimiste-, auquelsa formation est tant redevable, Ion Petrovici a toujours con-serve quelque chose du temperament des hommes qui composaientce célèbre cercle littéraire et politique. Il est intéressant d'ob-server que les inchn. ations de sa nature et les caractéristiquesdu nulieu dont il a reçu les premières influences ont trouvéplus tard une justification dans sa vision métaphysique. Eneffet, pour ce philosophe, le fondement des chases présente uneharmonie statique, gull affirme justement A. un moment où la phi-losophie si retentissante de Bergson imposait la vision dynanuquedu monde. Développant son point de vue de philosophe lors-gull a été appelé à exercer la fonction de Ministre de l'In-struction Publique, Ion Petrovici a cru devoir doter l'en-seignement secondaire roumain de moyens capables d'as-surer une conception générale du monde, en préconisantl'extension et la priorité de l'enseignement de la philosophiecomme matière de coordination et de direction. Le projet de loide Ion PetrovicL très combattu t ensuite rejeté, a été realise'succesivement par toutes les mesures ultérieures qui, dans nolycées, ont donne A. la philosophie la place et l'importancequ'on lui avait refusées jusque IA.

Mais peut-etre Faction la plus importante du professeurIon Petrovici doit-elle étre recherchée dans l'exemple de sondévouement pour la cause de l'esprit, dans son infatigable pas-sion pour la recherche et ja proclamation de la vérité, danstoutes ces vertus du savant que cet Hommage se réjouit dereconriaitre et de proposer A da jeunesse qui, dans les pagesde Ion Petrovici pourra suivre rhistoire de l'esprit philoso-phique et de ses conquêtes à l'époque moderne.

La Société Ronmaine de Philosophic

www.dacoromanica.ro

ISTORIA FILOLOSOFIEI PRODERIVEDELA RENAVTERE PANA LA KANT

www.dacoromanica.ro

Filosofía i ístoria filosofieí

1. Importanta care se acordá istoriei filosofiei este interpretat6 deunit in defavoarea ftlosofiei insgsi. 2. Raportul dintre filosofie si stiintelespeciale. 3. Istoria filosofiei sub forma de istorie a problemelor si ideilorfilosofice st istoria filosofiei sub forma de istorie a sistemelor filosofice.4. Contributia istoriet ftlosofiei la intelegerea ftlosofiei in genere.

1. In cadrul disciplinelor filosof ice, istoria filosofiei areo importanta deosebita. Unii dintre profesorii de filosofie oconsidera chiar ca -hind cea mai importanta disciplinasofica. In tot cazut, importanta, pe care o are istoria filosofieipentru intelegerea filosofie. i, nu o are istoria oricarei alte stiintespeciale pentru intelegerea in parte a fiecarei stiinte. Profesoriide filosofie nu se pot lipsi de istoria filosofiei, pe cancl profesoriide stimte speciale se pot lipsi usor de istoria stiintei lor.

S'ar putea zice, si s'a zis, cá importanta istoriei filosofieiprovine din slabiciunea filosofiei de a se sustine ca, o stiintade sine statatoare. Filosofia are nevoie de sprijinut istorieifilosofiei pentru defini obiectul i rnetodele; nevoie pe cafenu o simt celelalte stiinte. Cunostintele care formeaza siste-mele acestora din urma au o desvoltare dupa o ordine crono-logicä aproape lineara; cele venite in urma se fundeaza pecele precedente, fara intreruperi i ocoluri. In filosofie,potrix a Sistemele filosafice, nu numai cà nu se urineazacnonologic, fundanclu-se unul pe altul, ci din potriva se ni-micesc unul pe altul, fiecane avand pretentiunea sa constituefilosofia intreaga pentru toate timpurile. In istoria stiinteispeciale, cunostintele venite in urmä inglobeazä in ele pe celedinam. tea lor; in filosofie, ,sistemele venite in urmä nu numaica nu inglobeaza in ele pe cele precedente dar adeseori auaparenta ca fiecane ar voi sá inceapa d'acapo gändirea

www.dacoromanica.ro

10 Filosofía sí istoria filosofíeí

Aceste deosebiri dintre istoria ,filosofiei i istoria orisi-careistun- le speciale au fost interpretate in defavoarea filo-sofiei, chiar de catre ,unii filosofi. S'a zis ca filosofia, pelanga ca are nevoie de istoria sa pentru defini obiectut

metodele, mai are ;inch* desavantajul sa intrevada din trecutulsau inanitia la care este condamnatä in viitor. Dupa acestiinterpretatori defavorabili, istoria filosofiei este un ,trist muzeude opere grandioase, dar neisbutite; de opere devenite ruinedeodata cu nasterea lor. Ce perspective deschide inaintea saun asemenea trecut? Este drept, ca ceva asemanator gasimsi la celelalte stiinte ispeciale. Si aci trecutul este plin de opereneisbutite, de rataciri i absurditati... Totusi, in trecutul fie-carei stiinte speciale, se poate iurmäri o &xi de lumini careconduce spre prezent; din operele neisbutite, multe se in-latera, insa i multe tse complecteaza si se desavarsesc; ra-tacirile se corecteaza, asa cà drumul 5tiintei merge neintreruptinainte, si pe el progreseazä. adevarul. In trecutuldimpotriva, nici o dará de lumina, care sä se continue, ci dincand in cand scantei mari de fulger, care alai curand orbescde cat lumineaza pe aoela care cauta drumul adevarului.

In concluzie, asa dar; inlauntrul disciphn ilor filosofice,istoria. filosofiei are rolul de memento mori". Ea aduce amintefilbsofului ca tiinta sa nu-si are Inca obiectul i metodabine definite; ceva mai mult, 'ca filosoful, intocmai ca Sisifdin legenda, este conclamnat la o munca ce n'are sfarsit.

2. Sa vedem ce se poate raspunde unei interpretanatat de defavorabile filpsofiei.

Afirmarile, pe care interpretarea se bazeaza, duc in modlogic la concluzia formulata mai sus, intr'un singur caz, anume:cand intre filosofie i tiintele speciale exista o identitate deobiect si de metode. Atunci este natural sa constatam ca istoriastiintei sta fata destim. ta actuala, intr'un anumit raport, &andeste Norba de stiintele )speciale, i intr'un raport cu tad'contrariu, cand este vorba de filosofie. Oricate particularitatiam admite de partea filosofiei, este cu neputinta sa explicamdeosebirile. Positiunea pe care o are istoria fdosofiei fatal defitosofie ramâne neinteleasa, cat timp filosofia este considerataca Bind de aceiasi natura cu celelalte stiinte.

Explicarea acestei pozitiuni, de aparenta paradoxala, seusureaza insa, de indata ce intre natura tilosofiei i naturacelorlalte stiinte speciale presupunem de la inceput o deo-

www.dacoromanica.ro

Filosofía i ístoria filosoflei 11

sebire fundamentala. Aceasta presupunere a si constituit, inaintevreme, premisa de la ,care plecau mai toti filosofii. In timpuldin urma numai, prin stransa apropiere Lelia intre filosofie

stiinta, s'a abandonat aceasta apropiere, si s'a putut astfelajunge la afirrnarile cuprinse in interpretarea de mai sus. Fi-losofii din timpul din urma, nu toti, bine inteles, crezandse ridica prestigiul filosofiei, prin identificarea ei in obiectul

metodele celorlalte stiinte speciale, au creat, prin comparatia,dintre istoria filosofiei i istoria stiintelor speciale, dificul-tatile pe care le-am vazut, interpretate in defavoarea filosofiei.

Iclentificarea filospfiei cu celala,Ite stiinte speciale esterecunoscuta astazi ca o eroare. Filosofia este o rsbinta, dar ostiinta care îi are obiectul i metadele sale proprii. Ea nuconstitue o stiinta speciala, in cadrul celorlalte stiinte speciale,

rtici o enciclopeclie de cunostinte imprumutate tuturor sti-intelor. Filosofia sta de sine, atat in ceeace priveste obiectulcat j metodele. Daca ,definitia sa a suferit variatiuni in decursulsecolelor, sub aoeste variatiuni totusi s'a pastrat cee,ace for-meaza caracterul ei diferential. Filosofia are ca obiect existenta,luata ca un intreg, atat fizic cat si sufletesc; iar ca metodäea se serveste, nu numai de regulile logice, pe care observatia

experienta le poate controla si verifica, ci i de certitudin. elepe care mintea omeneasca le scoate la lumina spontan din adancul,sau existential.

Omul de stiinta speciala îi incepe munca, numai dupace pbiectul asupra caruia el se aplici este bine determinat.Ceroetarea lui se limiteazä la anumite fapte sau anumite pers-pective ale naturei, i Increaza cu o metodq Care se mentinein cadrul posibilitatii de masuratoare si de prevedere calcula-bila. In deosebire de omul de stiinta speciala, filosofal depä.-seste aoeste limitatii. Premisa de la care el pleaca este ca:omul impreuna cu natura formeaza un tot al existentii, pentrua carui cunoastere el trebue sa puna in valoare toate functiunilesufletesti cu care este inzestrat, ea individ i ca membru alunei societati. Omul de stiintà speciala, prin limitatia pe carevi-o impune, neglijeaza tocmai aceea ce formeaza principalulobiect de studiu pentru filosof; el neglijeaza solutionarea pro-blemelor pe care le pune total existential si care sunt tocmaiprimele probleme care se ,leaga de intelegerea vietii omului.Tot asa, din punctul de vedere al metiodei, omul de stiintispeciala neglijeaza eertitudinile pe care mintea omeneascä leaduce prin alte mijipace (mit, traditie, mentalitate sociala, lo-

www.dacoromanica.ro

12 Fflosofia i istoria filosofiel

gica afectiva, s. a.), de cat acelea verificate de tehnica logiceirationale. Omul de stiinta Apeciala 6 filosoful nu fac asa daracelas lucru, insä. se ,complecteszá. Care dintre ei doi estepe calea cea buna? Intrebare de prisos, caci unul ii altulfac o munca necesara culturei omenesti. Rana ce filOsofulnu pune ordine in problemele pe care totul exisential le ridiciin sufletul omenesc, probleme care se impun si care panala ivirea cercetarii filosofice sunt solutionate de mitologiecredinte religioase, pana atunci omul de stiinta speciala nu-siare inca un drum deschis pentru cercetArile sale. Este ade-värat, cá si sub stä.panirea mitologiei si a credintelor religioase,activitatea omulu,i primitiv nu este lipsita cu totul de o teh-nica Logicá; omui cat de primitiv se serveste totusi de in-strumente pentru a-si realiza anumite scopuri practice, 6 ma-nuirea de instrumente presupune o tehnica logica; cu toateacestea nu pe aceastsa manuire de instrumente se altoieste cer-cetarea de stiinta speciala, ci pe pregátirea mintala pe careo da filosofia. In Grecia veche, manuirea instrumentelor demunca a fost de mult cunoscuta mestesugarilor practici, eaa fost imprumutata probabil de la Egipteni, care si ei o aveaudin timpurile cele mai vechi imprumutará din Orient, id2r nudintre mestesugari au esit oamenii de stiinta ai Greciei vechi,ci dintre initiatii in ale filosofiei. In primele timpuri chiarale culturii vechi grecesti, cercetatea filosofica si cercetareastiintifica merg impreuna. Filosofia pune ,intrebari i deschideperspective; omul de stiinta specia. reia intrebarile 6 le ve-raja'. Rana ce existenta ca totaiitate nu intra intr'o ordine,adica haosul nu devine ,cosmos, stiinta special:à nu-si are nici°hie' ctul, nici metocla.

Bine inteles, la urma urmelor, atat filosoful cat i omulde stiinta specialä servesc aceluiasi ideal. Amandoi urmarescsa gaseasca adevarul despre lume si viata. Numai cá gasireaacestui adevar impune o difereniiere, care face ca fiecare saja p cale deosebita. Adevarul nu se clesvaluie, privindnatura ca intr'o oglincla. Poate cineva privi la obiectele naturiiimult si bine, el nu va g5si totusi despre ele un adevar, dacamintea nu este inarmatä Cu intrebarile care trebue puse naturiisi vietii. Aclevarul nu se desvaluie decat aceluia care stie saintrebe de el. Aceasta inarmare cu intrebari constitue mo-mentul cel mai important in gasirea adevarului. De ea depindesuccesul. In cucerirea acestei armaturi, fifosoful i omul destiinfá speciall stau pe pozitii diferite; cu toate acestea, suc-

www.dacoromanica.ro

Filosofía si istoria filosoffef 13

cesul ifiecäruia este conditionat de al celuilalt. Fära marileintrebäri asupra existentei, pe care filosofut le actualizeazicontinuu in constiinta societätii omenesti, omul de stiintä spe-cialà s'ar pierde in amanunte; färä verificärile cu care omulde stiinta specialä räspunde la toate intrebärile filosofului,filosoful s'ar pierde in speculatiuni Parä. valoare.

3. Dupà aceste consideratii sä venim din nou la rolulpe care istoria filosofiei II are in cadrul disciplinilor filosofice.

Era mai inainte acest rol paradoxal, i putea fi inter-pretat in defavcsarea filosofiei, Acum, dupa ce am vazut deo-sebirea (litre filosofie i tiintele speciale, lucrurile se schimbär.Atat importanta pe care o are istoria filosofiei, cat si carac-terele deosebite ale acestela latà de istoria orsicärei alte stlintespeciale se explicä..

In adevar, pentru o stiintä, cum este aceea a filosofiei,care are pretentia de a pal-wide cu intelesul in firea i inlegile existentei totale, 5i ,incä prin metode care depäsesc cadrulLogicei obisnuite, istorisirea trecutului äu are o alta por-tantA de cum o Are aceastä istorisire pentru oricare altä

speciala. Istoria prezintä sisteme de filosofie, deosebiteradical de la secol la secol, uneori chiar 'deosebite in cursulaceluias secol, pe cancl istoria stiintei speciale prezintá sis-temul aceleiasi stiinte, inbogätit treptat cu cunostinte noiadevärate. Fiecare sistem pe :care Il prezintà istoria filosofieiare o valoare de sine; este o opera unitar construiti,intocmai ca i o operä de artà. El nu se poate corecta saucomplecta in parte, cum se ,poate corecta i complecta sistemulunei stiinte speciale. Fiecare sistem filosofic are pretentia sàfie un proclus pentru eternitate.

Din aceastä cauzà incerarile care s'au fäcut panà astäzi,intre care, cea mai valoroasä, aceea a lui W. Windelband(Geschichte der Philosophic, prima editie in 1892), de ainlocui istoria sistemelor filosofice Cu o istorie a problemelorsi a ideilor filosofice, n'au putut duce la rezultatul dorit.Asemeni incercari presupun de fapt cà obiectul i metoda fiecäruifilosof ,sunt aceleasi de la un secol la altul, asa cum de re-

iA la omul de stiintä. specialà". Cáci numai daca obi-ectul i metoda sunt aceleasi, atunci personalitatea aceluia carea creat sistemul de filosofie cade pe al &ilea plan, pe primulplan rimanând continuitatea problemelor si ideilor, asa cumse intámplä in istoria stiintelor speciale. Obiectul pe care

www.dacoromanica.ro

14 Filosofía sí ístoria filosofiei

11 are in vedere filosoful provoaca probleme i idei atät devavte, incat este cu neputintá ca el, in definirea lui, sá ramânàacelav de la filosof la filosof. Fiecare introduce in defin' ireaobiectului oeva din propria ,sa persoang. Totalitatea existentii,de altminteri, pe care filosoful are sg o cerceteze, implicg in-tr'insa eul insusi al oercetgtorului. In ceeaoe privevte metodacercetare apoi, dificultgtile care se pun in calea unei istorii aproblemelor i ideilor filosofice, sunt inca si mai maxi. Filosofiaface apel la certitudini, care vin direct din adâncul sufletescal filosofului, sau al poporului in care s'a ngscut filosoful, asaCA la persoana acestuia va fi nevoie totdeauna sg se facg recurs:

In rezumat, ava dar, istoria filosofiei, sub forma de iston'ea problemelor vi a ideilor filosofice, ava cum a propus-o Win-delband, devi poate fi interesantg in unele privinte (pentruscopuri didactice chiar de folos) nu' va putea inlocui niciodatgiston'a sistemelor filosofice, care este forma traditionalg subcare cunoavtem istoria filosofiei. De altfel nici insuvi Win-delhand n'a rgmas propunerei sale pe deplin credincios Onàla sfArvit.

4. Sá exaniinam, mai departe, contributia adusä deistoria filosofiei la intelegerea in genere a filosofiei. Dupgaparenta, am vazut, ca ea prezinta trecutul, in care s'a cles-fgvurat filosofia, ca un vir de opere neisbutite i cgzute

deodatg aproape cu navterea lor, ca un muzeu trist,din care se presimte inanitia la care este condamnatg. filosofiavi pe viitor.

Intrucgt este indreptgtit acest pesimism?Este indrepatit, intrucat lugm filosofia in intelesul pe card

pre price stiinta speciala, sau in intelesul de enciclopediea vtiintelor speciale. Atunci, in adevgr, atat filosofia, cat siistoria filosofiei îi pierd originalitatea.Sarcina care se lasä.cazul acesta, pe seama filosofului, de a reflecta a doua oarg a-supra cunovtintelor adunate de omul de vtiintä specialg, sau de aorganiza in sinteze mai vaste, aceea ce organizeazg deja °miltde .vtu-ntä specialg in sintezele sale de specialist, este o sarcingcare nu se potrivevte cu admiratia desinteresatg care a fostaoordatg filoso-fiel de &are oamenii gAnditori din toate tim-purile. O asemenea saran' ä amintevte mai curând analogii sträinede once admiratie desinteresatä; cum s. ex. analogia cu sarcina,pe care, in viata economicä Jnodernä, vi-o rezerva exploatatoriimuncii ahora.

www.dacoromanica.ro

Filosofia si istona filosofiel 15

Pesirnismul se inlatura deodatä cu restabilirea adevaratuluiinteles al filosofiei.

Daca filosofului i se pune pe seama profetica menire, dea scoate la lumina unei ratiuni dare, putinul ce mijeste spreadevar i moralitate, in haosul de gandiri, tendinte afective,dorinte, cu care sufletul pmenesc raspunde, secole de a rândul,la chinuitoarele intrebari asupra rostului existentii, atunci disparanalogiile neplacute, si, in locul lor, se intrevad motivele careau facut ca filosofia ¿sa se bucure de admiratia ganditorilorde pana acum. A fi deschizator de drum spre orizonturieste o vocatie; a fi consolidatorul unui drum cleschis, pe caresä poatà merge pe vecie viitorimea, este o 4.1tä vocatie. CeaidintAi este vocatia filosofului; ce a de a doua este vocatiaomului de stiinta speciala. Fiecare îi are obiectul i metodasa de lucru. Filosoful este ah-as de problemele care nu si-augäsit Inca o bazà stabila de discutie: raportuf intre corp si

suflet; ,criteriile d.upa care se aleg adevarul, binele moral sifrumosul; limitele si critica cunostintei; sensul vietii si al exi-stentei; fina. litatea culturei i destinul... în sfarsit, toate pro-blemele care depäsesc specialitatile stiintifice si pe care o-mul de stiintà le considera ca probleme de hotar.

La o filosofie, in acest inteles, corespunde in buna parteistoria rifilosofiei, sub forma de istorie a sistemeror filosoficeasupra carein se opreso preferintele noastre.

Neparat insà, cà i In aceasa forma gasim diferite rea-lizari. Nu toate aduc in acelas grad o contributie utili fi-losofiei. Istoria sistemelor filosofice, ca i toate felurile deistorie, poate fi buna tsau rea, dupa cum pste talentul i comoarade curhostinte ale aceluia care o scrie. Motivul care ne hota.-raste sa o preferam este, cà numai sub forma ei putem redaprincipalele momente ale creatiunii filosofice

Avand in vedere aceste principale momente ale creatiuniifilosofice, suntem indrumati sà tim §,i ce anume avem säcerem de la o istorie a filosofiei, ca apoi sa judecam, candea da o contributie utila, sau nu.

Principalul moment, de care se leaga intreaga structuräa unei opere filosofice, sta in originalitatea autorului. Faraoriginalitate nu este operä filosoficä, cum nu este nici opera.<le arta. Dar originalita.tea filosofului este conditionati de sistentFilosoful cristalizeaza." din sclipiri de adevar deabia intreza-Tit, o teorie noua cu pretentie de a da o nouà baza stiintei;

www.dacoromanica.ro

16 Filosofía i istoría filosofiei

din tendinte vagi i adeseoi ,contrarii traditiei, o norma de con-duitä, sau un criteriu nou de valorificare a lucrurilor; in toatecazurile el inoveaza, si cum pentru sustinerea inovatiei saleel nu se poate servi de mijloaoele logice ,obisnuite omului destiinta, recurge la sistem. Rentru el sistemul este un mijlocsuprem de probatiune; este io justificare construita din tot felulde argumente, de natura rationalá, afectiva, i voluntara, pecare el nu o poate obtine de cat multumita tot darului inniscutde originalitate.

Prima cerinta, pe care o indreptim care istoricut inale filosofiei este, asa dar, ca el sa ne redea in mod precis,in ce stá originalitatea filosofului,jsi in ce fliasura aceasta ori-ginalitate este justificata prin structura sistemului. Filosof marepentru toate timpurile este puniai acela care a reusit sa armo-nizeze originalitatea cu sistemul. Multe originalitati schinte-etoare, dar Para justificare in Lsisteme, ca si multe sistemefrumos construite arhitectonic, dar fara multa originalitate, s'auprodus in decursul timpului; ele n'au intrat insa in istoriafilosofiei.

Dupa originalitate, al doilea moment principal, pe caretrebue sa-1 redea istoricul In ale filosofiei, este starea culturalaa epocei in care a trait filosofa fiindca din cunostinta acestuimoment se stabileste riivelul la ,care s'a richc. at originalitatea.Pe acesta 1-am putea numi momentul obiectiv al istoricului. Elcere de la istoricul in ale filosofiei insusirile care se cerde la istaricul culturh si de la istoric jn genere: inforrnatiiprecise si judecata sigura. Cu acest moment, este apoi legatun al treilea, tot atat de important: cunoasterea subieclivitatiifilosofului, pana in cele mai adanci legaturi ale acesteia cupsihologia i cu antropologia poporului in mijlocul caruia s'anascut filosofa Acesta de al treilea moment este cel mai greude redat, i pentru acest motiv istoricH In ale filosofiei depana. acum 1-au si neglijat adeseori. Cu progresul cercetarilorde tipologie psihologica i sociala, !el se va impune insaviitor din ce in ce mai mult.

Cand aceste trei momente mai principale intalnesc la istoriculIn ale filosofiei talentul i competinta neeesarà pentru a firealiza-te, atunci nu mai incape îndoialä ca ne gasim inainteaunei contributii din cele mai utile pentru intelegerea filoso-fiei in genere, chiar dacà historicul a avut Ip vedere sa ne facisà intelegem numai un anumit sistem filosofic.

www.dacoromanica.ro

SPRE NOUI CONCEPTII DESPRE LUME SI VIATAMN!.

Tendinte ale noului

°data cu amurgul Evului Mediu, urmeaza o nona varstaistoria spiritului pmenesc, care pana astazi i5i valorifica pro-

priile-i categorii, de viata 5i gandire; pe ele s'a cladit intregrostul culturii moderne. Dar tocmai aceasta rodnicä germinatie,indicatoare a vremii noastre, rainane i cea mai rasvratita fatade cadrul definitiilor. O asemenea dificultate i-a aparut, ,oclatacu apropierea de obiectul studiului prezent, 5i unui B. Spaventa,care declara cá ace,asta prima treapta a epocii noua, raspunzandindeob5te termenilor de Umanism i Rena5tere, nu räsplate5tepe cerceLitor Cu acelas caracter determinat, deci u5or de re-cunoscut, propriu atat cugetarii medievale cat 5i filosofiei mo-derne de dupa Descartes. Realizarile originale ale acestui spe-cial leagan de creatii spirituale, declara Spaventa, îi afirmao prezenta prea ascunsa de aparenta unor sensuri opuse si a

Ianumitor forme preexistente 1). De aci, epoca deschizatoare atveacurilor recente, cu greu poate fi surprinsa intr'o singura for-mula, care s'o tradeze in intregime, a5a cum se intampla incazul momentelor precedente sau urmatoare ei.

Mai tarziu s'a verificat dificultatea de care aminte5te Spa-yenta intr'una din ilustrarile cele mai frecvente, cu care se in-cerca defintrea generala a acestei epoci, ì anume in convingereaunei intoarceri la antichitate. Printre cercetatorii mai noui, atrasispre considerarea unui asemenea fenomen de uimitoare pleni-torline in initiativa orneneascä, Burdach face am risca terme-nul exagerat o revolutie coperniciana. Nu atentia acordataculturii antice este o cauza de iscare a noului spirit; dimpotriva,aceasta noua mentalitate, hranita ,5i incurajata de ratiunea uneievolutii fire5ti, aspira numai sa-si afle un mediu predilect de

1) B. Spaventa, Rinascimento, Riforma, Controriforma, Venezia. Lanuova Italia, Edit. 1928, p. 241.

www.dacoromanica.ro

18 Tendinte ale noului spirit

regasire in acea cultura'). Studiul antichitätii corespunde unuiefect iar nu unei cauze in noua conceptie de viafa, ce acum sepronunta. Alt cercetator d.e niveltd. lui G. de Ruggiero con-firma si desvoltà aceasfä nouà vedere, amintind cà familiari-zaren cu cultura antica se coboara pánä in veacul XII, deciIn plin Ev Mediu 2), cand incä nu se putea presimti un sufluaprppiat Renasterii. Intr'adevar, chiar i in afara de studiulisvoarelor linguistice sau literare, insus freamitul viu a1 vietiieste colorat, intr'unele fete ale Evului Mediu, de umbrele an-tichitätii; n'avem deck sa reflectam, bunfioarfi, la acea artästatuara din Capua secolului al XIII, privitä pänä tärziu demulti cunosc6tori drept o colectie de mostre a antichitatii ro-mane. Spiritul antic nu apare, astfel, ca un element nou inmintea leuropeana; realizarea a dotta ,tipuri de cultura Jeosebite,ce incearoa cleopotriva atingerea Cu antichitatea, se leaga nu-mai de diferenta modului cum e receptata .aceasta cultura invechiul ev de mijloc i cum va fi primita in epoca notta,care ne preocupa. Rezervändu-ne aceastä discutare pentru mo-anentul oportun, ne oprim la sublinierea dificultitii de deter-minare a lacestei perioade, care nu poate 'fi acoperita prin dogmaintoarcerii la antichitate.

G. 'de Ruggiero remarca numai ca umanismul incipientse exprima, incleosebi, prin fragmente, cari denota o vioiciunemai accentuatä a tonului, un ritm mai viu, dar nu opune o Silo-sofie anumita celei vechi rj autorul gändeste la Petrarca,un gänditor incapabil de a compara neinsemnatele sale cu-nostinte platonioe, cu imensul fond de eruditie al doctorilormedievali, care ar fi aparat cu prestigiu cultura contimporanilui, daca ar fi avut fatb." de cine 3). Ramäne, totus, cert c Renas-terea, prezinta o modificare reala a axei spirituale medievale,dar noua miscare fiind prea ,recenta, nu poate ajunge, timpde doua veacuri, la o cristalizare 'filosofica. In multe cazuri,interventia' definitiva a cuvantului pronuntat de filosofie, des-valuie epilogul unei 'forme de vlati traqta, care incepe a fi re-flectata. Tot astfel i adevarata expresie de &dire a nouiiepoci se intipareste mai tkziu in seria fenomenelor dé cultura,abia odatä cu Galilei i Descartes.

Konrad Burdach, Reformation, Renaissance, Humanismus, II Aufl,BerlinLeipzig, Paetel, 1926, p. 5.

Guido de Ruggiero, Rinascimento, Riforma e Controriforma, Bari,Laterza, 1930, Vol. L pp. 65-u,

Idcm, p. 1.

www.dacoromanica.ro

Tendinte ale noului spirit 19

Aceasta sinteza filosofica de mai tarziu, ca elementescoase din adanc de veacuri, a avut ragazul sa arate, pAna inultimele amänunte, ca schimbarea ce ne preocupa e provocatàde o depliná emancipare a personalitkii umane, existenta des-considerata in Evul Mediu, unde entitkile colective se bucu-rau de favoarea unei atentii aproape exclusive. Dar o aseme-nea revendicare a dreptului personalitatii, nu alcatueste nici-odata, inlauntrul celor doua secole, o baza ,precisa de specu-latie a gandului, desvoltata cu amploarea cuvenita, desi feno-menul jubileaza in tot acest timp. El ràmâne in Renasteremai mult ca un fapt de domeniul inregistrarilor istorice, in timpce se pierde ca intr'un labirint, in puzderia de directii opuse avremii, in compromisurile sincretice si in tiparele preexistente,de cari amintea Spaventa. Prin urmare, trebtue sal ocolim is-pita, pe care adesea o ofera Renasterea, de a ne provoca satranspunem fara rezerve, pe planul achiziiilor filosofice, simpledate ale unei originare desvoltari istorice.

O oarecare lumina asupra acestei cautate contributii filo-sofice a Renasterii este aruncati de un alt fenomen dominantal timpului, amintit, printre altii,' si de Dilthey, in formula cucare doreste el sa incadreze epoca. Renasterea, dupä. Dilthey,constituie o perioadà artistica facand tranzitia intre perioadateo/ogicä a Evului Mediu si cea tiinfificà moderna 0. For-mula ne devine pretioasa deoarece ea indeamna limp licit sase polarizeze in jurul valorii dominante a Ivremii, toate mani-festarile spirituale, inclusiv directiile de gandire, singurele cari,In primul rand, atrag interesa! Intr'o istorie a filosofiei. Astfel,arta ne poate servi, intrucatva, ca element unificator, de gasirea unei corespondente intime intre centre de gandire ce pardisparate 5i contradictorii. Totus aceasta operatie s'ar aplica,oare, intr'un mod similar si la corpul cugetirii medievale saula sistemele gandirii moderne? Daca am reveni la fraza luiSpaventa raspunsul ar fi negativ; filosoful italian gäsiseaffit Evul Mediu cat i epoca moderna cuprind in sine creatiunicu mult mai determinate decat Renasterea. Deaceea, in pri-mele doua epoci amintite, valorile privilegiate, religioase saustiintifice sunt cu mult mai direct declarate, ,in insus nucleulpreocuparilor filosofice respective. Dimpotriva, dommanta es-tetica din cugetarea Renasterii intervine, cu oarecare discretie,

1) W. Dilthey, Weltanschauung und Analyse des Menschen seit Re-naissance u. Reformation, Leipzig u. Berlin, Teubner, 1914, p. 323.

www.dacoromanica.ro


apOrind uneori numai in forme complimentare creatiunilor filo-sofice i reclamand, astfel, calea unor deducen i indirecte i apro-ximative. Observatia adâncO a lui Dilthey ne va folosi, färiindoiala; totusi ea constituie un auxiliar foarte delicat de manuitpentru surprinderea gfindirii din Renastere.

Asocia. te cu suprematia artei, Dilthey mai vede inca doulfenomene caracteristice acestei epoci, primul de ordin social-economic si celälalt de ordin religios1). Cel dintaiu se declara°data.' Cu ivirea functiunii specifice a oraselor, uncle viata bur-ghezO i face loc sub forma unei indisolubile unifati; aceastiunitate apare pentru prima dati intre coordonatele dualismulutprescris de modelele vietii medievale: ealugarul i cavalerul.Fenomenul burgheziei, neinoituat de categoriile transfigurArii,ea fondul hieratic de atingere cu lumea al celor doui forme detraire antecedente, vesteste o majorare a contactului cu natura;drept consecintO, se va ivi o filosofie mai apropiatO de aspec-tele sensibile, ce-si poate prelungi efectele Alä la o revocarea crezului transcendent medieval. Al doilea fenomen, anuntatca religios, se anexeaza de anularea unui asema.nator dualismintre ceresc i pamintesc, exprimându-se pe plan filosofic, prinideea panteistO, care pare, sub felurite forme, sa domine Rena4-terea.

Toate aceste determinante ale epocii, cu a cOror seva sehean. este domeniul gfindirii, ne indeamnA sa reflectim la o filo-sofie dictatO de un puternic individualism, subsumati valorii ar-tistice, intretinuti de o mentalitate burghezi imanentistO i ra-tificata de o conceptie religioasä. panteisfá. Totu§, perspectivafilosoficO" amintia ar putea sä inchege numai un complex deindicii, iar nu forma desvoltatO a Ondirii timpului. Deaceea,pentru a spori mijloacele de cuprindere ale acestei epoci cuge-tAtoare, suntem constrâmi sá apelOrn si la concursul unei pri-viri genetice. Numai clupit ce vom face o asemenea consideratie,putem relua, spre aprofunclare, aspect& spiritului, indeobsteatribuit Renasterii.

Pentru investigarea antecedentelor acestei epoci nu ne ra-mine decat sO luOm ca premizO acceptia iperfectei continui-fáti clintre Evul Mediu si Renastere, clupO ce am respins ipo-teza saltului brusc inspre valorile antichitatii. Se pare chiarinceputul Renasterii ar echivala cu primatul ce-1 dobfindesc

1) W. DiltheY, Weltanschauung und Analyse des Menschen sell Re-naissance u. Reformation, Leipzig u. Berlín, Teubner, 1914, P. 322 5í 324.

www.dacoromanica.ro


unele miscari subjacente ale Evului Mediu care obtinuseri to-tusi o functiune importantia inca dinnainte.

Una din aceste micàri, dupi afirmatia lui Höffding, parea fi misticismul medieval. Se stie cà In Evul Mediu se ao3rda

o minima un" portanti documentulqi sufletesc individual, deoa-rece colectivitatea cu cadrele ei de cultura impersonala erasingura care se bucura de favoarea unei atentii deosebite.Misticismul prezinta insa unica modalitate a acestei epoci dea privi indeaproape adancurile sufletului omenesc; omul carenu se cunoaste pe sine, nu va fi cunoscut-1), declara o sen-tintä din acele cunoscute Fioretti ale Sf. Francise. 0 ase-menea forma de viala se vedea, insa, din acest rnotiv, limitatä

suspectata de catre oficialitatea dogmatica a Bisericii. Darpe langi atentia inclreptata inspre o viata sufieteasca

izolata de anumite raporturi ce puteau s'o modifice,misticismul mai prezinta o deosebita importanta si in lega-tura cu panteismul de mai tarziu al Renasterii, pe care amvizut ca-I recunoaste Dilthey. Pe &And teologia dogmatica

. a Eyului Mediu, statornicita definitiv de catre Sf. Toma dinAquino, se prezinta dualista, delimitand lumea naturala de ceasupranaturala, misticismul urmareste realizarea unei entitati mo-piste: contopirea omului cu Dumnezeu; insa monismul apare,In acelas timp i ca unul din atributele panteismului. Este inte-resant de urmarit cum misticismul medieval, care îi propunepierderea constiintei individuale in marea Divinitatii, ajunge,printr'un anume proces, tocmai la cea mai puternica afirmarea personalitatii omenesti, pe care o cunoaste istoria.

Un asemenea preces paradoxal se lamureste, in buna parte,printr'o treptata modificare a metodei mistice, dictata de ten-dinta ponte inconstienta a acestui curent catre o deplina eman-cipare de sub tutela si cenzura scolasticei. Astfel Meister Eckart,pe deoparte, W. Occam si Duns Scotus, pe de alta parte, ,aucautat prin veacul XIV sa extinda misticismul dela treaptaunei ;practici initiatice i prescriptive, la un nivel general accep-tabil pe cale speculativä i exoterica. Dar tocmai aceasta por-nire de a se face unanim acceptat, a alterat insasi legea intimaa misticismului, care nu poate asfiga adepti sub specia ade-ziunii teoretice ci numai pe drumul practic al unor autenticeexperiente sufletesti. Asa poate fi verificata imensa distantamire misticismul originar al Sfantului Francisc din Assisi si

1) I floretti ch San Francesco, Firenze, Salani, 1907, p. 229.

www.dacoromanica.ro


speculatiile 'franciscane din cadrul nominalismului sävarsite maitfirziu de catre Occam si Duns Scotus. Aceeas departare (seintinde intre teologia pur descriptivO a lui Dionisie Pseudo-Areopagitul, initiatorul misticismului medieval, si desvoltarileteoretice ale lui Eckhart. Acesta din urma, printr'un echilibruexceptional, in orce caz inexistent la cei ,doi nominalisti, a is-butit sa armonizeze focul mistic din adancurile sufletuluicu rformele speculative in cari de multe ori s'a exprimat.

Astfel, misticismul cautand treptat sa se emancipeze din.izolarea in care se pä.'strase dealungul Evului Mediu, îi alte-reaza tocmai atributele ce 1'1 caracterizau ca atare; iar promo-varea sa la gradul de stipânire a tuturor aspectelorechivaleazi cu propria-i disparitie, ne mai ramanOnd decatnusa unor simple derivate, exprimate in idea monista 6 in a-tractia pentru experientele sufletesti cu pecetie personalA.

nmismul panteist al Renasterii pare a fi, astfel, in bunaparte, efectul unei secularizari suferite de care monismul mis-tic din Evul Mediu. Sufletul omenesc, a carui cercetare nu con-stituia pentru misticism, decat un mijloc de aflare a lui Dum-nezeu, devine, oda-ta cu Renasterea, -scop in sine prin treptaCamutare a Accentului de care ,privirile ce-i .erau consacrate.

Aceasta cale a misticismului nu este, tusk singura care-mina inspre perspectivele nouii epoci, deoarece panteismul a maivietuit si sub forma sa autentica in Evul Mediu, bineinteles ,totca miscare combatuti de catre spiritualitatea oficiala a timpului.Astfel, in evul de mijloc gäsim desvoltata conceptia cosmogonicaa Kabbalei care a determinat tipica Tormatiune de Renasterea lui Giovanni Pico della Mirandola. Dar, pe langa aceasta,trebuie si mai mentionam i exegeza, privita drept ereticii, ce ofäcuse filosoful arab Averroes lui Aristotel. Spre deosebirede interpretarea dualista, datorita Sfantului Toma din Aquino,ce alcauia intreg corpul doctrinar si filosofic al catolicismuilui!medieval, Averroes dase mai inainte lui Aristoteles o inter-pretare panteista. In Renasterea italiana, cand cugetarda luiPlaton inlocueste, in mare parte, pe cea a lui Aristotel, suve-rana in Evul Mediu, una din singurele citadele aristotelice dinItalia acelui timp Padova adopta, totus, exegeza panteistaa lui Averroes, mai potrivibi cu vederile generale ale epocii.

Alt aspect invaluit al Evului Mediu, redus 'de fapt numaila o ipostaza a miscàrii recent amintite se gäse5te in toata aceadirectie, pe axul careia sunt atrase disciplinele oculte, necro-mantia si magia. De unde aparitia tratatelor de magie, dealungul

www.dacoromanica.ro

Tendinte ale nouiui spirit 23

Evului Mediu, t. ra panditä de persecutiile Bisericii, in Renas-tere ele se ivesc cu profuziune; mentionarea preocuparilor oculteajunge, astfel, sa patrunda si in diferite scrieri sau documenteprofane ale timpului, cum e cunoscuta scena de magie din Viatalui Benvenuto Cellini". Dar aceastä privire a sensului ascunsdin lucruri, prin virtutile de ordin spiritual, pe care le acordäanumitor aspecte ale materiei, îi gaseste un corespondent déprivire asupra lumii in hylozoismul sau pan-psihismul, propriuconceptiei panteiste. Si este relevant tocmai faptul ca mai tar-ziu Giordano Bruno, pentru a declara existenta acelui univers,In intregime insufletit, dictat ,mintii sale de un avant panteist,scoate o dovada chiar din magie. Cum lamurim, declara Bruno,ca mai multe pietre i nestimate rupte i taiate in bucati ne-regulate, au anumite virtuti de a altera spiritul, semäriand nouiinclinatii i pasiuni, nu numai in corp dar si in suflet1)". Dea-semenea mai mentioneaza efecte similare datorite unor radacinivéstede, supuse la certe operatii. Asemenea efecto, incheie Bruno,nu pot lua tinta decat admitand ea' toate aceste corpuri, priviteca peinsiifletite, contin totus intiinsele, potente si actiurdPrin urmare, vechea magie, ce-si afta acum \posibilitatea liberedesvoltari, constituie deopotriva, una din resursele panteismu-lui, noua visiune dominantä asupra lumii.

Alt antecedent, de provenienta mai recenta, aparand nu-mai catre sfarsitu.1 Evului Mediu se exprima in infiltrarea trep-tata a flimbii grecesti. Aceasta limba nu,mai avea loe sa *rumiain cadrele atat de stricte si delimitate ale intetectualitatii medie-vale. Pentru acea cultura dogmatica i formala, unde arbitrarulunanim acceptat se identifica, de milite ori, cu absoIutul unuidestin probitiv, cunoasterea limbii grecesti prezenta aproape as-pectul inaccesibil al inconstientului" de astazi. Invatatii ceimai reputati se resemnau cu gandul la natura enigmaticä si in-compatibila cu posibilitatile lor de explorare ce o atribuiau aces-tei idiome, chiar cand le trebuia neaplärat in textéle consultaté;deviza comoda suna graecum est non potest legi. Stapanirealimbii grecesti, in unele cazuri de pe la sfarsitul Evului Mediu,odata cu disolutia imperiului bizanfin, ajunge sä echivaleze curesimtirea unei pulen i demiurgice; pentru prima data s'a obtinutpcunoasterea unui fenomen ce ramasese pana atunci mut si pe-cetluit. Raspandirea limbii grecesti in Italia, corespunde asad

1) Giordano Bruno, De la causa, principio e uno in Dialoghl metafi-sici nuovamente ristampaticon, note da Giov. Gentile, II edit, Bar, Laterza1925, p. 188.

www.dacoromanica.ro

24 Tendtnte ale noului spirit

unui sentiment de crestere a propriei personalitati, atat deevident in Renastere. Tot ea mai contribuie la raspindirea luiPlaton si a neo-platonismului.1).

La toate acestea trebuie sa mai anexam si idea iespre des-voltarea burgheziei, amintita de catre Di!they; evenimentul nuja nastere °data ci vremea nouä. ci îi aflà inceputurile incimiscarea comunelor italiene din veacul XII. Aceasta miscareculmineaza, însâ, 51 devine dominanta in Renastere. Suprema-tia ,orasului echivaleaza. cu o desteptare a spiritului cetatenesc

cadrul personalitatii, aducând cu sine o conceptie panteistape plan filosofic i eterodoxa pe plan confesional. De aceastadesvoltare a burgheziei, trebue sa alaturam, 'rasa, i progresulin explorarile geografice, care, in locul infinitului intensiv rea-lizat de care aspiratia extatica, determina un infinit spatial, visal spiritelor aventuroase; el isi gaseste, poate, ecoul in ideauniversului fara margini din conceptia lui Bruno; bineinteles,insa, cá resortul principal al unei asemenea conceptii rarnâneclescoperirea coperniciana.

Pe langa aceste aspecte cu o_evolutie, mai mult sau maiputin indelungatä chiar in Evul Mediu, unde au dus, insa, oviata intrucatva subterana, pot fi descoperite in Renastereprelungiri ale spiritualitatii medievale de suprafata. Guido deRuggiero, este unul din enditorii cari staruie asupra acesteicontinuitati spirituale pe linia oficiala a Evului Mediu. Dacatrecem-, declara de Ruggiero, dela un Quodlibet sau dela unComentar de sentinte din veacul XIII la lectura unei serieniumaniste, chiar contemporana, d. p. a lui Petrarca, observimnumaklecat o distanta de accent si de ton, as spune o agaitatea icompozitiei, care contrasteazsa cu argumentarea lenta si ma-sinalica a scolasticilor". Totus,privind mai atenti ambele scrieri,putem distinge cá expresia sc,olastica face parte dintr'un com-plex mental bine organizat in timp ce opera umanisti. nu ex-primal mai mult deck o atitudine sau o tendinta" 0. Am amintitaceste ideclaratii ale lui G. de Ruggiero, care doreste sa rele-veze cá Renasterea nu putea opune nicio alta metoda EvuluiMediu, una din cele mai sistematice perioade, cunoscute deomenire. Deaceea incercarile de gandire, cari in Renastere vorsa se prezinte contruite, trebuie sá recurga tot la vechea me-

P. P. Negulesett, Academia platonica din Florenta. Bucuresti, Impri-eneria Nationalä, V. Imprejurärile Istorice, pp. 10-25.

Op. cit. Vol. I. p. 1.

www.dacoromanica.ro


toda arhitectonica a epocii antecedente. Renasterea transmite,astfel, marilor sisteme ce alcatuesc gloria filosofiei moderne in-sas virtutea organizatoare medievala, care pe aceasta cale maid'ainueste

O asemenea permanenta directa a spfrituluil minutiossintetic medieval, in expresiile filosofice laborioase ale Re-nasterii, ne indeamna din non s apelam la o confirmare dinpartea lui Giordano, Bruno, care pentru noi alcatueste ultima

sinteza. vremii. Bruno e pasionat numai dupa o modificare afilosofiei naturii in raport cu cea medievala dar el 1111 gandestenicidecum la o intrerupere a bazei de argumentare pe care sesprijinea Evul Mediu. In felul acesta numai, putem intelegerostul puvintelor grele, pe cari le a.dreseaza el lui Petrus Ramus,adevaratul logician al Renasterii, care in ale sale InstitutionesDialecticae urmarea sà dea o noua orientare si logicei, dupacumstralucita sa epocá reusise sa acorde aproape tuturor valorilor.Prin prmare spiritul sistematic, slabit in Renastere, indispen-sabil totus la construirea conceptiilor inchegate ale timpului,nu ne infatiseaza decat -tot vechea rigurozitate medievala, subforma unei °id directe de continuitate.

Insfarsit, alt element al acestei continuitati, care se bucurade atentia lui G. Toffanin, îi afla marturia in cultivarea limbiilatine, cu o ratiune de aplicare, ce 'pare autorului amintit,' co-muna ambelor epoci. Negresit cà in aceastä privinà trebuiesa punem la indoiala urmatoarea afirmatie a ,lui Toffanin: Incunoscutul entuziasm pentru cuvântul latin, elementul mistic de-pindea, mai inainte de toate, de a vedea ascunsa intr'insulinsas Revelatia" 1). Atractia pentru antichitate devenise eat defanatica, incat prezenta multe trasäturi irationale. Acea Reve-latie" era in rdisurà de a apare umanistilor numai in conceptiaaproape mistica de perfectiune, pe care o vedeau ei intrupataIn Cicero, in Ovidiu i in alti scriitori prin cari s'a ilustratlimba latini Totus s'ar fi putut ca pentru unii umanisti. ace-las cuvânt latin sá pästreze un sens echivoc produs prin sugera-rea laolalta a ideii de antica desavarsire cu acceptia sacralacrestinà de vas al adevarului revelat. Dar chiar daca ratiuneaadoptarii lui nu e identia rän-tane totusi efectiv, faptul concretal pceleias existente linguistice atat in Evul Mediu cat si inRenastere.

Toffanin nu se opreste insa aci; el descopera in prefe-

1) G, Toffanin, Che cosa fu l'umanesimo Firenze, Sansoni,1928, p. 75.

www.dacoromanica.ro


rMta pmanistilor pentru aceastà limbà, in* continuitatea spi-ritului universalist din Evul Mediu1); intr'adevar, sub nouamasca a umanismului, exprimata in acelas cuvant latin, se per-petum. za, cu perspective schimbate, vechea tendintà imperia-lista a spiritului. Evul Mediu urmarea cucerirea intregii lumiprin credinta, dupacum umanismul o doreste prin cultura, unadin armele lor comune fiind deopotriva graiul latin. Ramanecert insai cà in Renrastere isi fac loe, cu o deosebita amploare,

liMbile respective ale popoarelor ce voiesc si se afirme petreapta culturii, submiandu-se prin aceasta, vechea si exclu-siva inclinatie. Chiar limba latina se aflà frecuentata in Renas-tere pentru resurse intrinsece cu totul deosebite fatà de celece-i alatuiau valoarea in Evul Mediu. Astfel, pe and doctoriimedievali pretuiau limba latina pentru virtutile ei dialectice,umanistii o cultiva pentru resursele ei estetice. Bunaoara inamintita lucrare a lui Ramus, importanta lui Aristotel apareredusa, clandu-se locur de frunte lui Cicerone sau Quintiliannumai printr'o paracloxala privire estetizanta asupra dialecticii,indemnata in buna parte, de atractia artistica a cuväntului latin,modelat de acei scriitori. Ne opriim, totusi, Ja concluzia cà expre-sia latina ca principala purtatoare a prestigiului ce radiaza dinambele tipuri de cultura, intretine un curent de fuziune si con-tinuitate intre epoca depasita i cea tanati..

In aceasta privire istorica am urmarit numai diferitele ra-dacini medievale ale Renasterii. Ramane sà se vada cum esteturnat spiritul specific al vremii in formele de cultura ce sepregateau, si pe care le centram in campul unei neobisnuiteinfloriri a personalitlitii, dupà oprimarea medievala. Resortuiprincipal de atingere a plenitudinii, in complexul unei asemeneapersonalitati, este setea de glorie. Domeniile in care aspiratiacatre glorie cautä, indeosebi, Oseascà satisfactia stint:actiunea pe teren practic, cultura 4 arta. Consecinta filosofiaa orgoliului individual îi gaseste expresia intr'o vedere ima-nentista, proprie panteismului. Mai mult, Trig, deat indicareaunor lasemenea aspecte, cari pot fi proprii si altor epoci, pentruRenastere devine important cum se realizeazä ele. Aceasta mo-dalitate de infaptuire /amine unul din motivele inefabile aleRenasterii; am vazut cà incercarile de sistematizare si metodä,continua in parte tot pe cele medievale, totus Renasterea as-terne o efigie personalii in orce productie a ei, provenita dintr'un

1) Idem, p. 94.

www.dacoromanica.ro


fel de dogmä a bunului gust i realizatä prin continutul intra-ductibilului cuvant italian morbidezza; aci trebuie sà aflärn,intrucatva, cheia epocii numitä de Dilthey artisticä.

Reiland discutarea acestor motive din Renastere, ne o-prim, in primul rând, la fenomenul de trezire al uneidualitäti puternice si complect stäpane pe sine; idealul personalistse pregateste inch' dinainte, dar abea in noua epoch' isi afläde§ävarsirea prin träirea intensä a unui concret sentiment spafialprovenit atat din amintitele descoperiri geagrafice, cat §i dinvisiunea copernicianä a icerului infinit. Cultura antica alcätuesteuna din primele forme in care aceastä ecloziune a individuali-tatii cauta sà se regäseasca. Este adevärat, dupä cum am constatat,cà spiritualitatea anticä se coboara Oda' in mima Evului Mediu,dar in Renastere ea capätâ o noui functiune. Revenind la ide-ile aceluia§ Guido de Ruggiero, care ne-a atras luarea aminteasupra adeväirului de mai sus, intelegem cä spiritul antic se afläprivit acum de atre umanist, acel tip de culturä care vtie saaseze, indeosebi, accentul pe valoarea omeneasci. Astfel, inEvul Mediu cultura anticä, era ingäduità numai ca o auxiliariia Idoctrinelor .scolastice, tinzand a se scoate itr'insa argumenteuneori fortate si poate inconstient falsificate, spre a sustineperceptele timpului; in Renastere dimpotrivä, cultura antica seaflä prività numai in ea insäsi, ca un model vrednic de urmat,fin'. deb.' se pärea ci inläuntrul ei personalitatea umanä si-ar fiatins euforia Acesta era noul 'decor al culturii vechi in ochiiRenasterii, dupä ce sapase de aprioriçele interpolari medie-vale. O asemenea schimbare de perspectiva in privirea

,desvaluie cadrul redesteptärii la viatà a tuturor potentelorde afirmare umanä. Calea unei astfel 'de evolutii a fost urmäritide noi prin cotiturile Evului Mediu.

Mobilul acestei noui si impetuoase personalitäti se exprimäprin setea de glorie, tocmai frâna principalä, care-1 impiedicipe umanistul cu veden i universale, de a se spulbera in ano-nimatul medieval. Setea de glorie era intretinutä tot prin noulfel de frequentare al culturii antice, indeosebi romane. DaeiGrecii au relevat omului necesitatea filosoficr declarä Toffa-nin Romanii, indeosebi Salust si Tacit, didurà misterului dinsufletul omenesc fascinatia si atractia abisurilor- 2). Dupil in-dicatiile acestor istorici se iveste in Renastere, sub pana arator

G. de Ruggiero, Op, cit. Vol. T, p. 66.G. Toffatun, Cp. cit. p. 101.

www.dacoromanica.ro

28 Tencin* ale noului spirit

scriitori, acel teribil orgoliu negator- 1) care cu o vointa denespus, ajunge la cea mai aprigi indraznealä, la o generoasärabdare si la täria in fata mortii. Toate aceste virtuti germi-neaza, insä, in mediul intunecos unde conspirä o puterniciambitioasä personalitate in formatie; ele sunt cultivate de catreun individualism demonic, initiatorul altei ordini de viata, alcarei centru tinde sà devina. Singularizarea in negatie indicaunicul drum, plin de riscuri, pentru afingerea gloriei.

Primul domeniu, pe care aspira sä devie operant un ase-menea ,orgoliu este actiunea. Acele tipuri scapätoare, de fre-netieä lactivitate omeneasca, un Cola di Rienzi din asfintitulEvului Mediu, sau un Gattamelata, exprima cu prestigiu noulideal practic al icondottierilor, ce-si cladesc intentiile in perspec-tiva demiurgica a sufletului omenesc.

Alt domeniu predilect umanistilor este cultura. Potrivitafirmatiei lui Toffanin, acum ajunge sä se savarseasca aceeasdelmiatie precisa intre omul cult si cel incult, dupa cum in EvulMediu se opera intre credincios i necredincios 2). Autorul a-mintit adaoga, chiar, ca umanismul reprezintä una din formelede viata cele mai izolate in sfera separata a culturii, din cate lecunoaste omenirea. Aceastä cale constituie negresit, o proce-dura de satisf acere a nevoii de glorie din partea noului indi-vidualism.

ultimul si cel mai de seama mijloc de care sefoloseste expresia unei personalititi febrile, in Renastere,pentru a pune la incercare tezistenta unei uriase incordäri, estearta. Ea devine valoarea dominantä a epocn, ca o ultimä ins-tantä. de recunoastere a titanismului uman. In juruT conceptuluide artà va trebui sa innodam tot cemplexul celorlalte valori,care apar in Renastere. Aci se cere amintità, cu cea mai tarestaruintà i contributia, care vede in Renastere una din epo-cile comandate de atitudinea estetica", adica de cätre aceafata a spiritului ce e destinata sà subsumeze artei toate ce-lelalte 3). De acest adevär ne vom folosi cand vomdiscuta separat pe unii autori ai Renasterii, limitandu-nepentru moment la recunoasterea artei, ca domeniul unde su-flul gloriei putea gäsi recolta cea mai bogata; deaceea once in-

Idcm, p. 102.ldem, p. 29,Tudor Vaatzu, _Estetica, Vol. I, Bucuresti, Fundatia pentru literatuig

artä. Regele Carol II" 1934, p. 78

www.dacoromanica.ro


fiptuire a timpului, drept garantie a unui succes mult dorit, cautiickteodatä inconstient sä-si främänte propriile elemente in di-mensiunile ademenitoare ale artei.

Revenind, insfarsit, la bunul gust al epocii, pe care 1-ampus in legkuri cu amintita suprematie artisticä, trebuie sá su-bliniem cá umanismul i renasterea, nu alcituiesc simple ras-vrätiri, exprimate in miscki anarhice i inoperante. Mai ina-inte de toate, ,noua formä de innoire constituie o rriiscare in-teligentä i armonioasä, ce stie sä-si supuni intreg neastämpä-rul la norme precise. Bunioarä, in locul autoritätii aristoteliceavem, in mare parte, instauratä autoritatea platonicä sau cice-ronia' uà. Pe planul actiunii practice, protagonistii se supun orbestela directivele vechilor virtuti romane. In domeniul artei serexlesteapti un corp de norme cu mult mai tiranic deck in EvulMediu! Noua värstä a omenirii, chiar daci din motivele in-dicate nu-si gäseste In primele veacuri ata de tumultuoase pexpresie filosoficä definitivä, isi aflà totu5, Incà din acelea5iInceputuri, un echilibru, ce nu va fi clatinat deck odatä cumiscärile reformate. Astfel, bate aspectele amintite prezintänoua poritributie pe care o aduce rniscarea irumpätoare i totusnormal evolutiva din pragul epocii moderne.

Printre deschizatorii acestei epoci a fost desemnat pän'a-eum, aproape in unanimitate, poetul Petrarca. Totusi Guidode Ruggiero aratä pe bunä dreptate, cá nu Petrarca trädeazipe adeväratul precursor al vremii noastre, ci insus Dante.Toatä acea ramificatie scolasticä 'din Divina Comedie" i seinnfätiseaza lui G. de Ruggiero ca un aparat exterior am puteaspune ca o plato sä medievalä, sub care palpitä mima omuluinou. Adeväratul protagonist al Comediei nu este spiritul omenescIn general ci insäsi persoana lui Dante, plinä de o turburatoareexperientä, cari i-a tärät sufletul pe ea.& durerii i i 1-a inältatIn väzduhul bucuriei. In afará de aceasta, toate aspectele de din-colo de lume, asa cum obisnuiau a fi descrise in multe poemeale timpului, devin, de astä data, plastic telurice, cum n'a, maiicunoscut poezia hieraticä, i cea simbolicä de Ora atunci.Pe urniä, inväluita nevoie de glorie a lui Dante, pasiunea sapolificá de dreptate, sfärämä ierarhia, ce avea in crestet celedouä puteri medievale. Insfärsit, un complex de simtiri curatlemene§ti infloresc i anima neindurata sentintä a judecatii dedupä moarte. In aceastä privinta, recurgem direct la cuvintelelui G. de Ruggiero: Iubire, admiratie, pietate, un intreg nora' n

www.dacoromanica.ro

30 Tentlinte ale noului spirit

de sentimente omenesti transfigureazi nepäsatoarea lege, carecumpäneste vina cu pedeapsa cuvenita. Drepturile talentului,puterea pasiunilor, avantul spre aflarea noutatii, interesul po-litic si partizan, dorul de lglia indepartatä si de neinfrantele in-clinatii ale inimii, toate i inaltä glasurile chiar fatá de tronulCelui Preainalt- 1). Dupacum se vede, din bogata orchestratie,pe 'care Dante o face sa ras'une in alepieritoarea sa poema, respiragigantica, acoperind toate acordurile, propria sa personalitate.El este prin urmare primul fiu al Evului Mediu, care, prinviata si opera sa, a realizat, cu anticipatie, ideaturite Renas-terii.

In al doilea rand, at'àt cronologic cat i ca importanta,trebuie alaturat Petrarca. Poetul reprezinta pe acel tip al EvuluiMediu, aganizant, care presitnte o schimbare a intregului accentde viata, ce fusese asezat de veacuri in institutiile timpului. Cli-pele de tranzitie, se exprima prin graiul melancoliei, cand suntreceptate de care o sensibilitate mai accentuata. O asemeneamelancolie, putin turbure, Il indeamna pe Petrarca sa se com-placa intr'o retragere voluptoasa, cu totul deosebita de reclu-siunea asceticà i monastica din Evul Mediu. El resimte inaceasta dulce-amara singuratate, necesitatea cartii, care indicäprimatul umanist al culturii; tot aci are Petrarca ragazul sa-sicontemple propriul suflet, i sà capete constiinta de autentica-ipersonalitate, cum denota scrierile Secretum, De contemptumundi §. a., cari constituiesc adevarate insemnari de jurnalintim. Deaceea, in fuga aceasta de lume, ce ar corespunde unuidispret al ei, determinand pe multi cercetatori sa vadà intr'insa,o atitudine oarecum teatrala, ramä.'ne nestirbita aspiratia spreglorie a poetului ce va fi incununat pe Capitoliu; chiar unul dincele sase Trioafi" ale sale este inchinat faimei". Petrarcaapare, astfel, ca primul purtator al atributelor umaniste, dar,privelistea nouii varste fusese vazutà i cântata mai'nainte deintuitia marelui Dante.

Acum, pentru a reveni la obiectul studiului nostrudirea propriu zisa a Renasterii i aruncandu-ne o ultimaprivire asupra multiplelor aspecte defilate, descoperim coefi-cientul comun al unei intuitioitati clirecte, dupa primatul lenteireflectari medievale. Aceastà no11à domnie a intuitiei proas-pete nu poate lipsi nici din campul filosofiei, mai ales daca avem

1) Op. cit. Vol. I, p, 67.

www.dacoromanica.ro


In vedere partida cA5tigatà de Platon si de neo-platonki asupralui Aristotel. Factorul spontan si nereflectat, care acum sefortificä, ne aduce, insä, la constatarea amintia cà noua epocànu poate opune xi; metodä de aceia§ proportie, filosofiei medie-vale. Recurgem, in aceastä privintä la afirmatia lui Abel Rey,care echivaleazä, totus, cu un omagiu adus Renasterii. Acum,declarä Rey, accentul nu mai stäruia pe rationament ci pe ju-decatii, ca in metoda utilizatä de stiintele naturii. Noul gänditorexprimà ceeace vede, iar nu ceeace conchide.1)

Negresit, momentul corespunde unei infiripari neevoluatea autoritätii istiintifice, care nu prezintä Ina o eficacitate deose-bitä ca aplicare filosoficä. Abea mai tärziu, judecätile

cari nelegate intreolaltä, se reduc, de multe ori, lasimple enuntäri sub formä de axiome, vor fi puse din nou pebazele rationamentului silogistic, imbogätit cu un fond de in-tüiii prin actiunea marilor ,sisteme ce au urmat epocade care ne ocupäni. Spre deosebire de gändirea sistemelorsuccesoare, revenite la o metodä inchisä, ca rod al unei opor-tune maturiziri, Renasterea intretine o metoclä deschisä, cucrestere nelimitatá si corespunzätoare unei posibilitäti de in-finità a mintii. In Renastere, afirma de Ruggiero,avem un fenomen de descentralizare, un pathos centrifugal,privind infinitu12); el determinä, astfel, ca in locul rationamen-tului sistematic sá se desfäsoare specia mentalä a judecitii, caremai tärziu, odatä cu asezarea ,stiintelor, va deveni ceeace noi cu-noastem sub numele de lege.

Dar la inceputurile acestei schimbari, judecata este incadeparte de rosturile consacrate ale §tiintei; ea-si asumit numaiun modest rol sincretic, rea.lizkid trecerea dela spiritul reli-gios la cel stiintific si luänd, de multe ori, un caracter interme-diar estetic. Aci se cere o prealabilä deslu§ire. Paralel cufilosofia sistematica a cärei modalitate de desvoltare este ratio-namentul, s'a 'fácut cunoscutä, totdeauna, din Evul Mediu, pänäastäzi si o specie a gändirii, care pune accentul pe simpla ju-decatä. Mai intäiu, aceastä succesiune paralelà a cugetärii afost cu precadere de domeniul religiei, apoi cu precädere dedomeniul §tiintei. Pe de altä parte, Renasterea ar corespundecu o crizä 'in gändirea sistematia reprezentänd, in bunä. parte,

Abel Rey, Introduction la Nicolas de Casa, De la docte ignorancetrad. de L. Moalinier, Paris, Alcan, 1930, p. 24.

G. de Ruggiero, Op. cit. Vol. I, p. 4.

www.dacoromanica.ro


o solutie de continuitate in seria filosofici à rationamentului.Printr'o lasemenea spärtura, ea face sfi apará la luminä ac-tiunea ,simplei judeoäti, care in acea clipä, isi imbinä vechiulei caracter religios cu. cel nou stiintific. Aceastä träsäturä, !tie-filosoficä in sens traditional, poate fi intilnitä la primulgetät.or modern, Nicolaus Cusanus, una din cele mai impuni-toare figuri de pe orizontul läsat in urrnii al vremii noastre.

www.dacoromanica.ro

1. Nicolaus Cusanus

Nicolaus Chrypfs sau Krebs s'a näscut in anti'1400 sau 1401 in satul Kues, pe Mosella, de unde i se trage

,i numele de Cusanus cu care indeob§te e cunoscut. Inca' deOmar a intrat in serviciul contelui Manderscheid, care 1-a trimiss.-§i ,desäväreascà educatia la Institutul fratilor vietii co-raune" din Deventer. In acest centru de religiozitate francis-cana se desvoltase mai'nainte 5i marele mistic flamand vanRuysbroeck. Se pare ea'. pentru Cusanus, deopotrivä, aceastä.61räurire de tinerete a fost printre cele mai decisive. In anul1416 se Inscrie la universitatea din Heidelberg, apoi, dupäun an, trece la facultatea de drept din Padova. Prin 1432 iaparte la Conciliul din Basel, cu care tocazie scrie 5i prima saopera De concordantia catholica (1433). El ajunge favoritulcardinalului Cesarini, care prezida aceastä adunare. Ivindu-seun conflict intre Conciliu §i Papa Eugen IV, Cusanus treceprintre partizanii papal. Mai tärziu, cu prilejul sträduintelorde impäcare intre biserica apuseanä ' 'i cea räsäriteani este tri-mis cu o misiune diplomatici in Grecia. Putin dupii aceea isiscrie el principala lucrare De docta ignorantia aproape odaticu De con jecturis (1440-41). La 1448, insfär§it, devine cardinal.Dintre pumeroasele sale lucräri pe care le-a fäcut sä aparä dupäacest eveniment, mai importante sunt cele patru carti ale luíIdiota (1450) i anume De Sapientia (cartea I §i II) De mente(c. III) i De staticis experimentis (c. IV). 0 alta lucrarecaracteristicä pentru intreaga lui conceptie despre Dumnezeu,este De Possest (1460 sau 61). El moare in 1464.

Cusanus ne apare drept primul cugetätor, situat la ris-crucea Evului Mediu cu vremea noasträ. Deaceea i dome-niul sill de gändire va fi intermediar intre teologie §i. filosofie.Prin latura teologia el ramane tributar lui Dionisie Pseudo-

3

www.dacoromanica.ro

Areapagitul, gändirea sa gravitand intre coordonatele Teo-logiei mistice" ale aceluia. Prin contributia filosoficà a operitsale, el devine un precursor al scientismului modern, precumsi al ideii panteiste. Lucrarea, de care ne vom ocupa, alcatuindnucleul intregii lui cugetari, este De docta ignorantia. Ideaacestei opere i-a -venit printr'un fel de revelalie, pe vremea ca.-latoriei in Grecia, dupacum marturiseste filosoful insus i). Laintoarcerea mea din Grecia, pe mare, fara indoiala printr'undar al parintelui luminilor, dela care se pogoara orce dare de-savarsitä., am fost manat s imbiatisez lucruri de necuprinsintr'un chip de necuprins prin ignoranta constienta, depasindceeace oamenii pot ti despre adevärurile Para de stricaciune".

Aceasta ignorantia ne infatiseaza termenul cu care acoperäCusanus identica vedere, a unei teologii negative, propagatàIn primele veacuri ale crestinsmului de catre Dionisie Pseudo-Areopagitul. Acela, constatand incapacitatea notiunilor mintiide a ne face sa cuprindem esenta i atributele hti Dumnezeu,a recurs la o serie de definiri prin negatii. Redäm cateva dinacestea: El nici nu sti, nid nu se miK5, nid nu-i linistit:nu are putere, nici nu este putere sau lumina: nu träeste si nueste via' ta; nu e nici substanta nici veac, nici timp". Si mai de-parte: Ea (Dumnezeirea) nu e nici stiinta, nici adevar, nicidomnie, nici intelepciune: nici unul nici unitate; nici divinitate,nici bunatate, nici duh, asa cum stim nor 2). Cusanus justificao ,atare atitudine, stabilind ca orce notiune care ne vine'n minte,reclama o alta opusa, ridicand prin aceasta propria-i bariera,chiar din clipa infiriparii; asemenea notiune finita, singura inmasura de a fi procurata prin mijlecul mintii omenesti, nupoate corespunde insa lui Dumnezeu, care e infinit. De aci,prin insas conformatia noastra mentala, generatoare numai dehotiuni finite, delimitate prin opusele lor, suntem sortiti säl

sfAruim in ignorantà. Insá ignoranta aceasta nu ràmâne o ca-tegorie pasivà, ci devine un autentic mijloc de cunoastere,-deoarece cu cat ea va fi mai congientà (docta) de propria-iinqapacitate, cu atAt ne aflam mai aproape de adevär. Numai cu7gnoranta se poate gasi acel ultim principiu despre careDionisie Pseudo-Areopagitul afirmase ca ar fi nevederea-necunoasterea in sine" 3). ,Daci voim sa ajungem la cuprinderea

De la docte ignorance, p. 225.Dtontsie Psehdo-Areopagitul, Teología niístia in ,,Despre numele

divine", ,,Teología mistica", trad. C. lordelcizescu, sí Th, Simenschy, Iasí,erek. 1936, p. 122.

Idem, p. 118.

34 Nicolaus Cusanus

www.dacoromanica.ro

celor mai inalte adeväruri pe calea directä a domeniului creatural,Para a tine seamä de limita lui, ne izbim de aceea§ dificultate,intâlnitä la bufnitele cari incearcá sà vadä soarele- 1). Prinurmare singura cale de urmat este a ignorantei amintite, unicaatitudine din zona existentei, care pe un complimentar planmistic corespunde adeväratei cunoateri.

Vederea aceasta epistemologicä se difuzeazi pe crestereaa ,patru grade succesive; mai intiiiu avem simtul care ne aducenumai icoane turburi ale realitätii, apoi intelegerea discrimina-toare (ratio), intelectul speculativ (intellectus) sit contempla tiamisticä. Sensibiliitatea apartine timpului si miscariì; ratiunea seaflä tot in aceastä lume, dar are la orizont viziunea intelectului;ultimul planeazà deasupra lucrurilor, ne mai apartinand lumii,prin apropierea sa de contemplatia adevärului.

Cusanus intreprinde o constructie, in mare parte simbolicä,unde elementul matematic devine aproape luxuriant: o cartedin lucrarea sa este, in intregime, matematicä. Avem aci utiliza-rea acelei stiinte care se poate alia cu o visiunefiindea ea cuprinde unul din mijloacele de gandire, ce atatca obiect cat si ca posibilitate de desvoltare mentalä, !tindespre infinit. O conceptie misticà secondatà de una matematicä,se 'desprinde, incä din construirea ideii de univers a lui Pytha-gora, cu intreg simbolismul säu numeric. Impletirea elementuluireligios cu cel stiintific, determinä la Cusanus acea amintitäintonatie lasupra judecalii, in locul unei atentii dirijate inspredesvoltarea rationamentului.

Ignoranta constientä" cuprinde trei cärti, prima tratânddespre Dumnezeu, a doua despre univers iar ultima desprefactorul lor de legätur.a, Dumnezeul-om Isus. In prima cartese constata cä mijloacele finite ale mintii noastre nu-1 pot cu-prinde pe Dumnezeu, ,care e infinit. Toate atributele ce i le-amputea acorda sunt limitate de catre opusele lor; insusirile luiDumnezeu fiind insä infinite, nu pot avea opuse, asemenea fac-torilor märginiti. Aplicate la persoana lui Dumnezeu, coincidtoate spectele cari pentru noi prezintä un raport de opozitie;btr'insul domneste, astfel, o coinciden0 a opuselor, ideie ajunsä.panä la Bruno si mai departe, panä la romantismul filosofic ger-man; bunaoarä, Dumnezeu care este :inceputul tuturor lucru-rilor reprezinta, in acelas timp, i sfarsitul lor; dar inceputul

1) De la Docte Ignorance, p. 38.

Isiicolaus Cusanus 35

www.dacoromanica.ro

in Dumnezeu fiind infinit, acoperk i star§itul, care la rändulsku, fiind tot infinit, coincide cu inceputul. Cusanus recurge lao suma de speculatii matematice pentru cuprinderea naturii di-vine. Astfel Ii conferk lui Dumnezeu numele de maximum ab-

ca o entitate deosebiti ce nu poate avea vreun opus, nicichiar pe cel minimum. Intr'adeviir, declari Cusanus, o canti-tate maxima este mare la maximum; o canfitate minima estemica la maximum. Printr'o operatie a inteligentii sà se sus-pende atributele mare §i mie ale cantitätii i atunci maximum cuminimum coincid. Sau referindu-sela felurite figuri geometrice,Cusanus le provoaca identificarea, acordându-le atributul

Ele se deosebesc reciproc numai fiindck notiunile noastreasupra lor sunt finite, deci multiple; dar, d. p., o linie dreaptkin' poate sa coincida cu un cerc infinit; cu cát un cerc estemai mare, cu atát curbura lui devine mai midk; clack cercul apareca infinit, curbura i se jaffk la minimum, o linie care sti gä.setecurbä la minimum este totodata i drealptá la maximum. Prinurmare, cercul infinit coincide cu dreapta infinità. Asemeneapilde din Cusanus, au 'Last date, pentru a se vedea ce proportiiajung tsà ia ipotezele sale matematice, aplicate la domeniile insprec,ari rationamentul silogistic nu mai poate ajunge.

Vom urinkri unele desvoltkri ale acestor concluzii. Dacktotul coincide in Dumnezeu, atunci, negreit, se va identifica

unitatea cu trinita.tea, potrivit principalei dogme a cre0i-nismului. Cee,ace face ca noi sk percepem lucrurile drept opuse§i multiple e actiunea numerelor. Anulandu-se existent-a lor, arrimäne in Tata noastra unitatea purä; ea indick cea mai redusàentitate numeria.', depk§ind insu conoeptul de numär i iden-tifian'du-se, astfel, cu .cea mai mare entitate. Dupkum, insk,In cazul numerelor, unitatea' infatiwazi cea mai simprit expre-sie, tot astfel la figurile poligonale cea mai redusä intruchipareapare triunghiul; el reprezintä., deci, unitatea acestor figuri, de-oarece un poligon mai mic decat triunghiul nu e posibil iar unulmai mare capktk aspectele combinärii, deci ale complexitktii.Duphcum se vede, unitatea nici nu poate fi conceputi altfeldecát identioä. trinitktii. In acest matemaficis m simbolic al tri-nititii divine, 'Fatal reprezinta unitatea, Fiul egnlitatea iar Sf.Duh legiitura dintre ele.

Aspectele multiple ale lumii se ivesc odati cu paecicipareatm. telor. Daci e anulata aceasta participare, apare si DumnezeuIn intreaga amploare, dupk ce fusese ascuns de toatk luminaaflätoare in cele existente" dupi cum afirmä. Dionisie Pseudo-

36 Nicolaus Cusanus

www.dacoromanica.ro

Areopagitu10. Dar suprimandu-se fiintele, pare a nu mai ra-mane nimic; deaceea Cusanus, referindu-se la o frail a luiDionisie, sustine ca intelegerea lui Dumnezeu mana mai curandla neant decat la ceva; in aceasta privinti cardinalul germaneste primul initiator in vremea nona al cunoscutei speculatilmetafizice, asupra neantului, care se bucura astaii de o atentiedeosebita din partea unor derivatii ale curentului fenomenologic.Indeobste, intreaga metodä a lui Cusanus, de descriere pe planmetafizic iar nu de deductie, ne indreapta gandul la fenomenologiaactuala, lamurind i ratiunea pentru care Cusanus este privitcu atata familiaritate de catre unii cugetatori contemporani.

Apropierea de Dumnezeu devine accesibila numai odatacu primirea termenului de maximum incomprehensibil. Sub a-ceasta ipoteza poate fi el privit in mai multe chipuri, determi-nate tot de categorii matematice, ca un maximum linear, pecare-1 numim esenta; ca un maximum triunghiular pe care-1 pu--tem numi unitate; ca un maximum sferic, pe care-1 putem numiexistenta actuala" 2). Simbolismul acesta geometric pe caleaidentificarilor sporeste torential: Dumnezeu se afla inläuntrultotului ffiindca e centru infinit; e in dará totului, fiindca-i cir-conferinta infinita; patrunzand totul, fiindca-i diametru infinit;principiu al tuturor lucrurilor fiind centru, sfarsit al tuturorlucrurilor fiind circonferinta, mijloc al tuturor lucrurilor fiindtdiametru. Cauza eficienta, fiind centru, formala fiind diametru,finala fiind circonferinta. Centru dand fiintà, diametru guver-nand, circonferinta pastrand" 3).

Prin procedeul acesta, al unei adevarate fugi muzicale",ajunge Cusanus si desfasure o legiune de definitii, cari se con-topesc in finalul rezumativ: Dumnezeu reprezinta repaosul ma-xim unde once miscare devine repaos, deoarece in el coincidvirtualitatea cu actul in sine. Dumnezeu este possest, dupacumdeclara el intr'o lucrare mai tarzie, adica modalitatea de iden-tificare a tot ceeace se poate cu tot ceeace este.

A doua carte trateaza despre Univers. Dupa cum Dum-nezeu primise numele de unitate absoluta, Universul Il ca-t:Hai pe acela de unitate restransa: intr'adevar o unitate res-transa de catre pluralitate, dupacum infinitatea îi e redusatprin -finitate, simplicitatea prin compllexitate s. a. m. d. Inprivinta crearii Universului, Cusanus o apropie de cea a .unei

Op. cit. p. 118.De la docte ignorance, p. 77.ldem, p. 84.

Nicolaus Cusanus 37

www.dacoromanica.ro

Idem, p. 120,Op. cit p. 118,

opere artistice, care depinzand numai de existenta artistului, nus'ar fi putut crea mai inainte sau dupa aceea. lar modalitatealui de infaptuire este spontana; Universul se iveste dintr'odatain tperfecta-i integritate, dupa cum in mm. tea arhitectului apareidea totala a unei cladiri, care este anterioara gandirii par-tilor. In mod indirect, putem surprinde, cu acest prilej, ooonceptie neo-platonica asupra artei, stram a de majoritatea ve-derilor corespunzatoare din Renastere, i foarte apropiata desistemele estetice ale vremii noastre; numai la Bruno vom re-cunoaste, in mod si mai amplu, aceasta trasatura.

In universul astfel faurit locuieste insus Dumnezeu, caun maximum absolut, ce intra in maximum restrans pentrucael este intr'un fel absolut in tot ceeace este intr'un fel res..'trans" 1). Cusanus se foloseste aci de vechea formula a luiAnaxagoras: totul este in totul si nu importa ce in nu importa',ce. Avem prin urmare reaprinsa vechea conceptie panteista,despre Dumnezeu, care se afla imanent lumii. In desvoltareaacestei veden, pentru a nu parea in contradictie cu o afirmareantecedenta, trebuie sa tinem seama de terminologia uneori de-fectuaasa, a lui Cusanus; desi gândirea lui se mica pe douaplanuri opuse, cel existential si cel mistic sau supra-existential,utilizeaza adesea aceleasi expresii pentru notiunile incompati-bile intreolalta ale ambelor regiuni. Astfel aflarn explicareaafirmarii sale panteiste ca tot ceeace se mai adaoga DivinitatiiIn acest Univers este neantul; scoateti-1 pe Dumnezeu din Uni-vers, declara Cusanus, si neantul va ramane. In cazul de fatitermenul neant" nu mai este cel de pe plan mistic cu careaproape se identifica Dumnezeu, intunericul supranatural" cumIl numeste Dionisie 2), ci expresia capàta o functiune contin-genta, creaturala; devine intr'adevar o negatie.

Intr'a treia carte este discutata uniunea dintre DumnezeuUniversul unde salasueste, prin Isus, care reprezintä. In ace-

1, timp, maximum absolut i restrans. Dupäcum disertand des-pre Univers, Cusanus si-a tradat acea cunoscuta vedere pan-teista, proprie Renasterii, tot astfel luand in discutie legäturadintre Dumnezeu si Univers prin Isus, el ajunge la conceptulpersonalitatii comun aceleias epoci. Singurul domeniu unde Dum-nezeu poate fi i creator 5i creatura este natura omeneasca. Ea in-truchipeaza prima aparitie pe scara fapturilor, deoarece omul

38 Mc°laus Cusanus

www.dacoromanica.ro

Academia platonicg din Florenta

este singura vietate care cuprinde intrInsul intreg Universul.Vechea idee neo-platonica a microcosmului uman, adoptará acide care Cusanus, reprezintá unul din cele mai requente motive'de afirmare a personalitátii in Renastere. Umanitatea exista,insa, ficand parte din Univers, se prezintä restransà". Deaceeanu-i posibil deca pentru un singur om sá se ridice pira lamaximum absolut i acela este, totodati, Dumnezeu. In momentulde fath, Cusanus recurge la o desfasurare dialectica. Intaiueste Dumnezeu creatorul, apoi Dumnezeu omul, care cuprinde ininfinitatea lui Universul restrans, avand astfel posiblitatea dea fi si absolut i restrans. Acest nivel al restrângerii, cores-punzaor antitezei dialectice, devine necesar pentru a se ajungela o a treia treaptá, intr'o ordine mai bunà. Totus, desi constiin-iciosul cardinal cautà sá rámádá apropiat de dogmele catolice,ddmiránd numai posibilitatea unui singur om de a fi in acelas,timp j Dumnezeu, se poate inregistra ca' acord6 valorii omenesti,Ildeobste, acele contururi puternice, ce numai Renasterea le poateschita.

Din cele constatate, rezulra cà gandirea lui Cusanus estede o uimitoare plurivalentá; numai trei filosofi ai epocii mo-derne Il mai pot egala in aceastá privintá.: Descartes, Vico siHegel. Marele protagonist al Renasterii, care din ratiunea uneigAndiri de tranzitie, n'a ajuns la un sistem perfect inchegat,cuprinde in opera sa multe din indiciile geniale ale veaculuiurmá.tor 6 ale vremii nouà: dre,pt metodà smpla iudecata, in-deosebi matematicá, in locul rationamentului medieval, ca opresimtire cartesianá; apoi el initiaià sincretismul comun Re-nasterii, tinzand sà releveze un subjacent acord intre Platonsi Aristotel; o consecintà Iargà a acestei aspiratii cátre identi-ficare este insási coincidenta opuselor intr'o ratiune superioará...Insfarsii pentru a ne limita la consecintele stricte asupra Re-nasterii, Cusanus dà prestigiu ideii panteiste, precum si con-eptiei de plenitudine a personalifátii umane.

2. Academia platonici din Florenta

Insà adeváratul isvor de difuzare a ideilor Renasteriifost acel aseámánt cultural, cunoscut sub numele de Academiaolatonia din Florenta". Aci ne vom folosi in mare parte,de lucrarea cu acelas titlu a D-lui prof. Negulescu. Academiaflorentinà este legatà de rispAndirea ideilor platonice 5i neo-

www.dacoromanica.ro

40 Academia platonica din Florenta

platonice in Italia. Antecedentele istorice ale acesteii miscaripar sa fiinteze in Conciliul dela Ferrara din 1438, mutat apoila Florenta, si care urmarea concilierea Bisericii rasiriteneCu cea apuseana.

Printre invatatii bizantini, ce au luat parte la acest con-ciliu, se afla si un batean de mare prestigiu, Georgios Gemi-s t o s; lui i se datoreste, In buna parte, familiarizarea ideilorlui Platon in Italia. La solicitarea unor oameni de litere dinFlorenta a scris el o Comparatio Platonis et Aristotelis, unclemeritele primului se afla relevate in contrast cu lipsurile

Aceasta scriere cu un caracter conventional, nu prezintao valoare intrinseca, ci intereseaza numai ca simpla atitudine,menitä sa stimuleze interesul pentru studiile platonice; ea pre-zinta singura opera, pe care Giorgios Gemistos, supranumitPlethon, a compus-o in Italia, deoareee nu dupa mult timp sereintoarce in patria sa. Aci i se atribue filosofului desfasu-rarea unei activitati de ref ormator religios cu caracter pagan,legat de afinitatea sa platonica. Unii cercetatori sustin ca a-ceasta pretinsä activitate religioasa nu corespunde realitätii, de-oarece ar fi absurd ca tocmai unul din invatatii veniti la con-ciliu pentru a reprezenta o ramura a religiei crestine sa mili-

teze, totusi, pentru alt cult. Cel putin, in fragmentele ra-mase dela el din lucrarea Nòv.ot nu se g'äsesc urmele uneiasemenea inclinatii; intreaga aceasta ipoteza este fundata peun pasagiu deformat din opera lui Georgios din Trapezunt,ce a luat deopotriva parte la conciliu, insa manifesta divergentede pareri cu Plethon 1). D. prof. Negulescu admite totusi a-ceastä latura a gAndirii lui Georgios Gemistos, exprimata intr'onoui conceptie religioasa teologia elenicr. DupaD-lui prof. Negulescu, punctul de plecare al lui Plethon ar fineacceptarea dogmei crestine a trinitätii, pe care el dorestes'o inlocuiasca prin dogma unei unitati absolute2).

Nu vom starui asupra acestei controversate idei, oprindu-nenumai la amanuntul cert ca numele lui Plethon indica pe ade-varatul precursor al Academiei din Florenta. Ea isi va gasi insa,,Widrumaorul abea mai tarziu In persoana lui Marsilio Fjcino,iprotejat de batranul sapAnitor ai Florentei, Cosimo dei Medid,care-1 cunoscuse pe Plethon; dar asezarnantul ja finfà tocmaisub marele Lorenzo dei Medici, neintrecut atat ca om politic

G. de Ruggiero, Op. cit. Vol. I, p. 118.Academia platonicit din Florenta, p. 29.

www.dacoromanica.ro

Academia platonicä din Florenta 41

cat i ca poet. Aci devine pretioasa contributia D-lui prof.Negulescu, care da deslusiri foarte amanuntite privitoare laaceasta institutie prea putin cunoscuta in aclevaratul ei sens.Academia platonica, sustine eruditul profesor, nu reprezintaniel o Koala" Cu un ideal precis si cu o stabilita directiede gandire, nici o societate" cu aparatul exterior pe care-1cunoastem astazi. Ea infatisa numai activitatea unei colectivitatilibere, in buna parte literara, ai carei membri se aflau legatide o iubire curata, indreptata inspre toate preocuparile ce dep5.-sesc tristele contigente ale vietii de toate Punctulde plecare indica, negresit, studierea lui Platon, insa preocu-parile erau cu mult mai desvoltate la membrii Academiei, asacum reese din activitatea lui Giovanni Pico della Mirandolasau a lui Leon Battista Alberti.

Dintre acestia relevam, in primul rand, pe M ar silioFicin o, nascut la Figlime in 1433, care inca de timpuriu s'adevotat istudillor platonice. Mai tárziu pentru a Imp5.ca scrupulelesale crestine cu studierea unei filosofii pagfine, se face preot.Ficino devine intr'adevar centrul Academiei platonice. Prestigiulmoral si cultura sa exceptionala 11 determinau sa exercite o neo-bisnuita autoritate inlauntrul insfitutiei. El a tradus complectopera lui Platon (1477), precum i a lui Plotin (1485), ul-tima ca efect al indemnului lui Pico della Mirandola. Tra-ducen i din Platon au mai avut loc inca inainte din partea urna-.nistului Lionardo Bruni; acestea erau, Insà, numai partiale.Pe lânga deosebitul sal merit ca traducator, Ficino Il mai aresi pe acela de comentator al lui Platon, in tendinta accentuatade a-i armoniza ideile cu conceptia cre§tirá.

Comentariile sale poarta numele De christiana religione§i Theologia platoniea. D. prof. Negulescu pn'veste dreptopera principala a lui Marsilio Ficino dialogul de inspiratie neo-platonica, scris dire,ct in limba italiana si intitulat Sopra loarnore. Lucrarea se bazeaza pe o conceptie graduala asupracreatiunii; Dumnezeu a l'aura lumea in terase, dintre cariprima apare Mintea Ingereasoa, apoi sufletul Universuluiinstrsit, lumea materiei. De aci reese cà ar fi existat treispecii ale Chaosului. Cea dintáiu infatiseaza substanta inca te-nebroasa si informa a Mintii Ingeresti; dar aceasta, iscandu-seclela Dumnezeu, se indreapta, plina de dor inspre zona de unde

1) Idem, p. 3,

www.dacoromanica.ro

42 Academia platonicg din Florenta

s'a smuls; 6 atunci Creatorul o gratifica' printr'o raza din luminalui vesnica; astfel luminata, Mintea Ingereasca se transfigureazisub specia unei prime intruchipiri a Cosmosului, care va aleatuilumea ideilor. Iar acel inceput de aspiratie catre Dumnezeu,reprezintä geneza Iubirii. Mintea Ingereasca, alcätuind Ideile,devine demiurgica i creaza sufletul Universului, care mai in-Vaiu se infaliseaza tot sub specia Chaosului. Acesta,tinzand inspre Dumnezeu i regiunea superioara care ha produs,este luminat 6 prefacut in suflet al lumii care creaza, la randulsau, Aspectele materiale a treia specie a Chaosului. Insfarsit,materia acestei Lumi deasemenea priveste rugatoare inspre for-tele de unde a emanat, primindu-si astfel lumina necesarä, careo face s'a devina univers al corpurilor i al formelor. Prinurmare, Iubirea reprezinta principiul care transforma ChaosulIn Cosmos, infatisandu-se ea un curent continuu intre Creator

speciile creatiunii.Acest afect se inPatiseaza sub doua forme, Affodita ce-

reasea ì cea vulgara, dupacum apare ca hipostaza a MintiiIngeresti sau a sufletului Lumii. Mintea Ingereasca poarta treinumiri, Saturn, Jupiter si Afrodit-a. Intrueat Mintea Inge-reasca existä i traieste intelege Esenta se numeste Sa-turn; intrucat isi tráete si intelege viata se chiama. Jupiter:intrucat isi tràiete i intelege Inteligenta e numitä Afrodita".Sufletul Lumii, deasemenea intrueat intelege luerurile supre-me se numeste Saturn, intrucat mica Cerurile poarta numelede Jupiter, intrucat dà nastere lucrurilor inferioare e chematAfrodita"1). In sufletul nostru coexista cele doua Afrodite;prima la aspectul armonios al unei persoane ne indeamnacontemplam Frumuselea divina, care transpare dintr'insa; adoua ne face sa dorim 6 noi a genera o forma asemanatoarecelei admirate.

Astfel, fiintei noastre i-a fost haräzit de Dumnezeu saoosede doua lumini, supra-naturalä i naturalä. Omuliuzand, insa, numai de lumina sa naturala prin care-si exer-cita fortele generarii, miscarii i simtirii" 2), Creatorul, dreptpedeapsa, i-a luat-o pe cea supra-naturala. Atunci sufletul, ast-fel trunchiat, s'a cufundat in intunecimile materiei ea intr'oapa a Lethei 0". Dar apoi prin disciplina, sufletul natural

Marsdio Fiemo, Sopra lo amore ovvero Convito di Platone a curadi G. Rensi, Lanciano Carabbc, 1934, y. 35

Idem, p. 55.Idem, Ibidem

www.dacoromanica.ro

Academia platonial din Florenta 43

cauta sa-1 reaprinda pe ce! supra-natural, °data cu aspiratiade a-1 cunoaste pe Dumnezeu, printr'un avant, care constitueIubirea. Ca urmare, in conceptia lui Ficino, lubirea corespunde

unui factor al mântuirii; ea reprezinta mijlocul de aflare arealitatilor celor mai auguste. Gals. Rensi vede intr'insa unprincipiu cosmic, similar vointei- schopenhaueriene sau ela-nului vital" al lui Bergson1).

Din punct de vedere etic, Ficino devine un precursor allui Bruno, incadrand Iubirea in acei Furori divini, cari n inaltamintea spre Dumnezeu. Avanturile divine sunt In numar depatru: primul este avantul poetic al doilea avantul misterial,adica sacerdotal, al treilea proorocirea, l patrulea afectulbirir 2). Aceasta Iubire se identifica la Ficino cu o operatiemagica, deoarece magia nu este altceva decal atractia reciprocáa lucrurilor in urma unei similitudini de naturr 3). Fortelemagice, adica ale Iubirii, actioneaza in intreg umversul: mag-netul Atrage fierul, Luna misca. apele, Soarele indreapta flo-rile si frunzele inspre el. Respiratia vietii se intinde asupratuturor lucrurilor facand sà decurga un animism universal. Filo-soful adaogi si o oarecare contributie psihologica asupra iubirii,schitand subtile observatii asupra actiunii hotaritoare a ochilorIn indragostire, pe unde spiritul trimite raze ale sale caprin ferestre de sticla 4). Ficino ramane, prin aceasta lucrare,tipicul reprezentant al filosofiei iubirii din Renastere.

Giovanni Pico della Mirandola, nascut la 1463,este unul din oamenii cei mai invatati ai timpului; pe$ lânä fi-losofia greaca, el mai poseda limbile i disciplinele orienatale;stiinta Kabbalei constitue ehiar unul din punctele sale de plecare.In varsta de 24 de ani fiind, prezinta spre discutare publica,asa cum se obisnuia inca din Evul Mediu in marile centre mni-versitare, -900 de teze asupra subiectelor celor mai disparate.Pentrucà intr'unele din acestea, erau atinse parte din dogmeleBisericii, Pico este excomunicat i trebuie sà plece la Paris.De acolo se intoarce la Florenta, unde tráete sub protectia luiLorenzo dei Medici si in stransa prietenie cu Marsilio Ficino.Firea blanda i ponderata a acestuia din urma exercità o ho-taritoare influentà asupra impetuosului Pico, care treptat isiretraeteaza numeroase din afirmatiile mai indrasnete, cuprinse

G. Rensi, Prefazione la Op, cit. p 8.Sopra lo amore p. 150,Idem, p. 107.ldem, p. 137.

www.dacoromanica.ro

44 Academia platonic4 din Florenta

In cele 900 de teze; Biserica sfarseste prin a-i ridica excomu-nicarea. Pico este indeosebi reprezentativ pentru incereärile salede sincrefism, forma special a eclectismului profesat de gandi-rea Renasterii. La aceasta intentie sincretica a lui Pico, a maicontribuit i studiul Kabbalei, opera ebraica de continut reli-gios, exprimat intr'o visiune panteista asupra lumii, i prezentandpuncte esentiale de aserrianare cu vederile neo-platonice, dincari se inspirase. Ajutat de aceste multiple cunostinte, Picoinceardi nu numaí sa impace ideile aristotelice cu cele plato-nice, dar si sa precizeze ca toate sistemele i formele de On-dire, ce au vazat lumina dealungul veacurilor, urm'Aresc unscop identic. O asemenea aspiratie catreidentita.te, relevata§i in similara stracluinta a lui Cusanus, apare ca teasaurà prin-cipaä a isincretismului amintit. Pico della Miradola, care in celedin urma suferise i influenta inflacaratelor predici ale lui Sa-vonarola, sfarseste inclinând inspre un misticism integral. Elmoare destul de tanar, la 31 ani in vestmantul calugarilor do-minicani. Opera sa principala care exprima tendintele sincre-tice amintite poara titlid. De Ente et Uno opus, in quo plurimiloci, Moise, Platone et Aristotele -explicantur (1491).

Un alt membru important al Academiei ne indica per-soana lui Leon Battis ta Alberti, nascut la 1404. El sedovedeste primul din acele genii universale", cari vor constituifaima Renasterii. Intr'adevar, domeniile sale de activitatecreatie apar nenumarate: Alberti era pictor, arhitect, sculptor,literat, om de stiinta. Dei a excelat in toate domeniile, totusnicaeri eforturile sale nu sunt impinse Ora la ultimele con-secinte, mânat printr'un fel de febra mereu inspre alte me-taeguri ale spiritului. Nici chiar lucrarile sale de &dire Della

famiglia i Delliciarchia nu ajung sa se bucure de reputatiaaltor opere similare ale timpului. Insa asa cum ele se, prezinta,spune G. Papini, creafille totale ale luí Leon Battista Albertipot constitui gloria a trei sau patru oameni deosebiti1). Unuldin meritele cele mai deosebite, pe care d. prof. - Negulescule semnaleaza la autorul discutat, este cultivarea acelui vol-gare" a limbii nationale italiene, in care au fost redactate majori-tatea scrierilor sale, spre deosebire de lucrarile celorlalti urna-nisti 2). Odata cu operile sale de gandire amintite, trebue s51mai relevam j lucrarile sale de teorie artistica, Il trattato della

Academia platonici din Florenta, p. 172.G. Papini, Prefazione la L, B. Alberti, Il trattato della pittura e

cinque ordini architettonici, Landaus:), Carabba, 1934, P. 6

www.dacoromanica.ro

pittura i I duque ordini architettonici. Alberti devine, a,stfel,cel mai popular reprezentant al esteticii in Renastere.El porneste dela un ideal matematic asupra artei, comun ace-lei epoci, promovand primatul raporturilor si al proportiilor(Alberti este teoreticianul vestitei piramide vizuale, in jurulcareia se vor centra straduittele pictorilor din Renastere).Totusi, deopotriva cu exactitatea raporturilor se cuvineprimi drepturile sít elemental afectiv in opera de arta; pentruaceasta pictorii trebue sa valonlice in sfera lor, sentimentelesugerate din productiile poetilor prin cari isi vor c4tiga inopere multa lauda si renume- 1).

Insfarsit, un alt membru al Academiei este Cristof anoLandin o, fost profesor la Studio din Florenta. In lucrareasa De anima manifesta aceleasi preocupan i sincrefice comuneRenasterii, incercand o impacare a platonismului cu peripate-tismul i cu stoicismul.

Efectele Academiei se vor dovedi incalculabile in toatecercurile rafinate de mai tarziu ale Renasterii, deoarece ase-zarnântul norentin pune bazele unei filosofa a iubirii, in legaturaCu frumosul. Prin aceasta se desvolta gustul, atat de ilustrativpentru Renastere, precum i discutarea t9melor artistice sau h-terare, ce var duce la injghebarea critica de arta.

3. Pomponazzi

Pe cand la Florenta prind rod studiile platoniceneo-platonice, in traditionala Padova continu5. A fi , cul-tivat Aristotel. Insa filosoful grec era altfel privit, in ra-port cu perspectiva ce o deschisese Evul Mediu. In momentulde fata, discutiile in jurul lui Aristotel, priveau cu deosebirechestiunea nemuririi sufletului, pe care 'diferitii comentatori in-cercau s'o rezolve in concordanta cu operele sale. In locur inter-pretarii lui Toma din Aquino, de unde reesea cà sufletul ar finemuritor, îi fac loc lit cercurile padovane, dalia exegeze deo-sebite, Idesconsiderate dealungul Evului Mediu si cari tagaduiaunemurirea persona% a sufletului. Intaiu este cea a lui Alexandrudin Afrodisia (sec. III d. Chr.) care-1 talmaceste pe Aris-totel in sens naturalist, sustinand 43â însài fortele'cari guverneazafUniversul nu transcend sensul naturii. A doua interpretare, da-

1)11 &Mallo della pintura, i cinque ordini architettonici, Lanciano.Carabba, pp. 86-u.

Pomponazzi 45

www.dacoromanica.ro

46 Pomponazzi

torita filosofului arab Averroes, îi exprima convingereaomul prin latura sa superioara, participa la sufletat lumii.Dupa moarte, sufletul individi4u.i inceteaza de a mai exista caatare, deoarece se varsa in acel suflet universal.

Unul din cei mai de seama reprezentanti ai colii ipado-vane este Pietro Pomponazz i, nascut la Mantova in, 1462.El a lost profesor mai intai la Padova §i apoi la Bologna. Pom-ponazzi se declara adept al lui Alexandra din Afrodisia;asemanea directie se face cunoscuta in pm'cipalele sale opereDe immortalitaie animt, §i De fato, libero arbitrio et de prae-desti,natione. Preoc,uparea domin. anti]: a lui Pomponazzi estecea morala; profesorul padovan neagà nemurirea sufletului,admitând ca numai astfel omul va practica bineie in mod de-sinteresat, fiara a mai astepta rasplata sau pedeapsa din viatacealalta. Printre altele, Pomponazzi trebuie privit ca unul dinganditorii ce au contribuit la aspectul negolidar i eterogen,pe care-1 prezinta cultura europeanä moderna; astfel vorbe--te el de o duplicitate a adevarului; ceeace este 'adevarat pentruteolog nu poate fi adevarat pentru filosof; o agemenea ,du-plicitate va fi implicata mai tarziu- atat in randurile cartesieni-lor cat i in ale empiricaor.

Ca aderent al lui Alexandru din Afrodisia profeseazaPornponazzi un naturalism cu nuanti panteista. Cauza a totceeace exista, este Destinul (Fatum); insa acest destin nu seprezinta strain fata de natura. Ceeace-i fatal este potrivitnaturii A ceeace-i potrivit naturii este fatal" 1). Totus, ratiunealomeneasca, dupa indicaliile lui Alexandra, se poate sustrageDestinului, infälisandu-ne drept cauza a unei categorii de crea-tiuni cleosebite. Lucrurile create de cätre Destin prezinta uncaracter enecesar, nu pot_ s'a nu fie facute" 2), pe cand celecreate de mintea omeneasca au la bazä un caracter deliberat,facultativ, iscat din domnia liberului arbitru.

Cu toga noutatea orientarilor, Pietro Pomponazzi, dinpunct de vedere al argumentarii si al metodei, ramane un con-tinuator direct al Evului Mediu. Fraza lui e lipsita de ele-ganta si svelteta Renasterii, ramânand incercuita de vechiulspirit, sistematic pana la automatizare.

Petrus Pornponatius de foto, libero arbitrio et de praedestinationein Petri Pomponazii, philosophi et theologi doctrina et ingenio praestantissimiOpera. Basileae, ex officina Henric Petrum 1567 p, 346,

ldem, p. 345,

www.dacoromanica.ro

Incercäri in p0hologie í 1ogic5. 47

4. Incerciri in psihologiie i logici

Renasterea acordând o atentie deosebita persoanei uma-ne, ajunge s. promoveze interesul psihologic pe primul planal preocuparilor spirituale. Psihologta, insa, ca disciplina se-parata, nu s'a relevat cu mare stralucire in tot acest timp.Singurul psiholog reprezentativ pentru Renastere apare spa-niolul Ludo vic Vive s; el s'a nascut la Valencia in 1492, lo-cuind, rasa, cea mai mare parte din viata la Bruges, unde a

murit. Contributia psihologica a lui Vives, se anun,deosebi, in lucrarea De ,anima et vita, unde autorul cauta sasepare directia Ondului metafizic de interesul specific psiholo-giei; el nu se mai bazeaza pe elaboran abstracte, ci numai pefapte, extrase, insà, tot din carti. °neat de rudimentara parescrierea fag de bpgatele investigatii experimentale, ce i-auurmat, autorul ei poate fi totusi privit drept intemeietorul psi-hologiei empirice.

Accentul awzat pe personalitate reclam5, totodatà i pdesvoltare pedagogica inlauntrul unei culturi. Tot Vives estecel care 'se angajeaza sà deschicla drumuri i in aceasta privinta;intiadevar el devine in' itiatorul pedagogki moderne. Pe langal'ucrarea amintita, mai relevam cu st5.ruint5 pentru continutullor pedagogic ale sale Colloqui. Desi din insus chipul agrea-ba al expunerii, Vives denota un rar talent educativ, totusinici preocuparea sa pedagogic/ nu prezinta o stringenta deo-sebita; in locul unei veden i sustinute, avem o colectie de obser-vatii. Vives discuta in aceste Colloqui printre altele despreigienà,,puratenie, sport, imbracaminte, despre 'felul de a sepura la masa. Nu mai putin pare preocupat de functiun.eascolii si de studiu, punand mai mare pret pe bunavointa decatpe 5tiinta. Varrus este omul cel mai invatat, dar Philipponuseste omul cel mai sarguincios i cinstit, nedispretuind nici sti-inta"1). Aci putem recunoaste o aplicare educativa' a idealuluiRenasterii, in tendinta de a incuraja mai mult efortul: personaldecat eruditia; el poate fi privit, astfel, ca un prim precursoral scolii active in pedagogie. Este de remarcat ca Vives, oarea dus o viata modesta i retrasa, ce contrasta cd. felul general'de comportare in Renastere, a namas un catolic fidel dogmelorphiá'n ultimele cupe.

1) Gio-Ludovieus Vives, Colloqui latini e italiani, Venezia, Recurti,1718, p. 14.

www.dacoromanica.ro

48 Incercari in psihologie si

Dupacum Vives ne descopera pe psihologul i pedagogulRenasterii, tot astfel logicianul tipic al epocii pare afi Petrus Ramu s, dupa numele lui adevarat Pierre dela Ramée; el s'a nisout la 1572. Lucrarea sa de logica,vestitaIn timpul sau, poarta titlul de Institutiones dialecticae. Vomconsidera ideile sale, independent de meritul lor, nuniai caexpresii ale unei valori pur reprezentafive pentru Renastere. Ast-fel, noua dialectic:a a lui Ramus, care nu desvolta o eraborarevalabila i pentru vremurile cari i-au urmat, alcatuieste o cons-tructie intocmita dupla planul retoricei; elementul verbal` ob-tine in aceasta vedere logica prima importanta. Dialectica sedivide in doua oapitole: inventia. i judecata; Ramus insus netraleaza origina analogica a acestei delimitari. Dupacum grama-tica e impartita in etimologie i sintaxa, retorica in elocutiune

actiune, tot astfel i dialectica se divide in inventie i jude-cata- 1). Prin urmare, inventia ar corespunde elocutiunii re-torice iar judecata ne-ar aminti de desfasurarea discursului.

Dialectica lui Ramus prezintä un caracter cu desavarsireformal; ea este o logical a cuvintelor desprinse de raporturileloontm. uturilor. Valoarea reprezentativa pentru Renasterea acesteiochnstrucfii de gLidire se recunolaske atit In lipsa rationamentuluisistematic, inlocuit prin functiunea judeoatii, cat i prin preo-cuparea de fruimos, oaruia i se afta subordonat adevarul. Aceastadin urmi trasiturà se poate gàsi chiar in indicatia explicitaa lui Ramus, de a nu ne sluji exclusiv de datele aristoteliceIn gârdire, ci si de scn'erile lui Cicerone sau Quintilian. Lo-gicei trebuie corespunda eleganta, c,are ajuta la claritate,asa _cum ne indicà scrier¡Ie poetilor, oratorilor, i istoricilor.Insái definifia pe care o dà ei logicii se confunda aproapeou a retoricii-, Dialedtica este arta de a vorbi bine: in acelasinteles, ea este numita logica" 2). Noua metoda de gandire alui Ramus a avut un räsimet destul de intens in timpul sau, de-terminind chiar j formarea unei sooli a ramistilor; insa elabo-rarea sa :dialectici se descopera prea limitata de ooloritul strictal timpului, pentru a-1 mai putea depasi.

Dintre celelalte figuri reprezentative ale epocii, amintimnumai pe umanistul Lorenzo Va 11a, care prin lucrarea saDe voluptate, devine propagatorul curentului epicurean in Renas-

Petri Rami, Dialecticae lib, duo. Ex. variis ipsius disputationibusbreviter explicati a Gulielmo. Rodingo Hasse, Francofurti apud AndreamWerhelum, 1576. p. 80-n.

ldem, p. 12.

www.dacoromanica.ro

Paracelsus í Cardanus 49

tere. Acest curent, deopotriva cu cel platonic va determina maimult o fructificare pe câmpul poeziei i artei timpului; in me-.diul luxos i dedat subtilelor desfatari, de pe la principalelecurti ducale italiene, mptivul horatian al lui Paree Diem" pa:-rea sa se bucure de deosebite omagii. Nu mai putin rasunetgaseste totus replica asceticà, tunata de Savonarola, a càreivibratie pitrunsese pAa. in domeniul senin al Academiei pla.tonice.

5. Paracelsus í Cardan.us

Una din cele mai evidente forme de gandire alevremii noua se leaga de neobisnuita importanta acordatànaturii. Acest accent asupra elementului natural, coin-cide in Renastere cu un moment de tranzitie inlauntrul curentului:spiritual, care-1 considera% In veacul XV si in cel urmator, sti-intele naturii nu se aflau inca pe deplin consolidate; .aspectullor este unul de conjunctie infra disciplinele oculte medievalestiintele propriu zise moderne. Astfel, privirea asupra naturii, intunde faze, se mai gaseste incadratä de amintita magie; apoistudiul cerului, care pe atunci Incepe sä atrag6 atentia, in urmadescoperirii coperniciene, nu depaseste consideratiile astrologieiIn multe mili, ce au ilustrat acei Alti; deasemenea i alchimiamai staruie, inca, in turmentata-i cantare a pietrei filosofale".O disciplina oculta, insà care trece pe nesimtite la stadiul for-mei tjjntifice, -tara a-si schimba numele, este medicina. Ea in-fatiseaza unul din cele rnai potrivite punti de continuitate intrespiritul pre-stiintific al Evului Mediu si cel determinat de legiprecise, comun zilelor noastre; ca nod de comunicare tntre dotaveden i spirituale, medicina devine o disciplina deosebit de re-prezentativa, pentru Renastere, deoarece insasi ultima esentäa epocii indica raspantia unificatoare a cäilor din '.:recut cu pri-zonturile _viitorului. Astfel, in noaa vfirstsa, care-si deschideochii inspre natura, medicina se inalta. la un rang filosofic, lao privire asupra lumii (fenomenul nu este, irisa, nou, deoareceIn traditia araba, deopotriva filosoful este, totodata, si medic,ex. Avicenna). In aceasta privinta, doua nume se disting inRenastere, Paracelsus i Cardanus.

Medicul elvetian T he op hr a s tus Bombast de H o-henhei m, care si-a luat numele grecizat de Paracelsu s,s'a nascut in 1493. Omul acesta realizeaza una din figurile

4

www.dacoromanica.ro

50 Paracelsus i Cardanus

cele mai pline de ferment vital ale Renasterii. S'au creat osuma de legende asupra existentii sale misterioase, Inca dintimpul vietii; de multi adversari, acest personagiu faustic afost calificat chiar drept aventurier sau inselitor. In orce cazse stie ca a intreprins nenumarate calatorii, in .diferite täri,de unde a adunat elementele stiintei pe care o propaga.

Metoda sa, exprimati in scrieri germane iar nu latine,cautind o inlocuire a eruditiei ciirturàre0i prin initierile ea-latoriilor i prin contactul variat cu natura, evidentiaza orien-tarile sale proaspete de Renastere. Al doilea punct impor-tant de stransa aderenta cu vremea sa, e constituit de catre im-portanta ,deosebita acordata omului, devenit, i pentru el, mi-crocosmul, care cuprinde in sine intreg universul. De aci re-zulta i atentia indreptata asupra speciei umane, menita sa al-cätuiasca tinta principala a orcarei speculatii de &dire. Pede alta parte, Paracelsus mai profeseaza i cunoscuta doctrinädin Rena.stere a universului insufletit, pe care Il vede bantuade diferite categorii de spirite; omul deopotriva cu celelalteforme ale creatiunii va suferi actiunea acestor duhuri. El lenumeste entitiiti, cari dupacum sunt binefacatoare tot astfelne pot si vätäma.

De aci se naste in mintea lui Paracelsus idea asupra primeiimportante ce se cuvine sä atribuim medicinei pe scara va-lorilor, deoarece ea se afla investità cu nobila functiune dea sustine integritatea vitalà a omului, factorul primordial aluniversului. Insemnatatea disciplinei medicale devine acaparantà;dupacum tipul estetistului inscrie orce valoare in limitele celeiartistice, tot astfel i Paracelsus priveste toate manifestarilespirituale sub specia medicinei, chiar i religia; Mantuitorulnu este decal un medic, care propaga lecuirea prin credintil,adica printr'una din cele cinci terapeutici, pe cari Paracelsusdoreste sa le depaseasca. Celelalte patru facultati sau sectemedicale, ce n'avena locul sä 'le discutam, capita urmatoarele atri-bute: natural, specifiacaracteristit 4 spiritualli O asemeneaprivire medicalit asupra religiei are loc numai dintr'un punctde vedere laic sau gentilian, cum spune Paracelsus; mnsà situatIn perspectiva religioasa, acest bizar spirit ramäne fidel dog-melor. La el, brin armare, se repetä, in mai mica masura, aceaduplicitate a adevarului, pe care am mai intalnit-o qi la Pom-ponazzi.

Reintorcandu-ne la noile sale principii asupra medicinei,vom vedea in ce consista dupa ce s'au inlaturat cele cinci secte

www.dacoromanica.ro

Paracelsus si Cardanus 51

amintite. Dificultatea acestora era pricinuiti de aspectul in-complect ce-1 desvoltau, cautand terapeutica pe o singura cale;insa natura spiritelor care actioneaza asupra omului fiind mul-tiple', rezultä ca orientarea intr'o singura directie famine insu-ficenta. Aceste spirite sau entitati.sunt in numar de cinci; de aci,evem, d. p., cinci feluri de ciume sau de diferite alte rauri,dupa spiritul ce le produce 5i inspre care trebuie sa indreptammijloacele potrivite de combatere. Prima dintre ele se declaraentitatea astrelor (ens astrorum), cea dintaiu cireia suntern su-pu*,i, potrivit unei stravechi traditii astrologice; a doua - es,teentitatea oirimii; urmeaza entitatea naturala ; a patra entitateprovine dela spiritele puternice, cari vatama 5i släbesc corpulnostru aflat in puterea lor" 1) ; insfar§it, ultima din aceste forte,aparand pe plan religios, este entitatea lui Dumnezeu. Aceastadin urma va fi cercetata de autor prin stilul cre§tin", spredeosebire de stilul pagan" 2) al celorlalte patru. Paracelsuscauta, in mod fortat, sa faca o apropiere intre ele, justifi-cand considerarea celor dintaiu, printr'o ascutire a spiritului,care ne va pregati mai intens pentru primirea idealului religios.

Pildele amintite din scrierile medicului elvetian au fostdate, pentru a se evidentia ca progresul marcat de ele in pri--virea naturii este, indeosebi, de ordin negativ. Depa§ind, prin-tr'o neintrecuta libertate a spiritului, toata acea parazitaraaservire la texte a fiintei medievale, Paracelsus inaugureazaIn medicina, observarea directa asupra naturii. Dar noua sa con-tributie, saturata Inca de simboluri, se afla mai mult intuitiIn mod naiv-genial decal statornicita in mod conceptual" 3), du-pa cum afirma K. Vorlander.

Al doilea medic din aceasta epoca cu o formatie mai uma-nista deck Paracelsus este milanezul I er onimo Car clan o, cu-noscut cu numele de Car danus; el s'a nascut in 1501. Dupacumcleclara Dilthey, Cardanus infaWeaza una din cele mai demo-nice" personalitati ale Rena0erii; aceasta trasatura va fi sur-prinsa, indeosebi, in De vita propria, scrisa sub forma unorconfesiuni de o neinchipuita ciudatenie. Punctul de vedere allui Cardanus, ca medic, este cel fisiologic 5i antropologic,aplicat la toate problemele. 0 atare privire se declara in cele

Paracelse, trad. par Grillot de Givry, Tome I, Bibliothèque Cha-.cornac, 1913, Le livre des prologues (Libellus Prologorum) p, 23.

Idem, p 26.Karl Vorlander, Geschichte der Philosophic., I Bd VI Aufl. Leipzig,

1921, p, 301.

www.dacoromanica.ro

52 Paracelsus si Cardanus

doua lucrari principale De subtilitate §i De variet ate rerum,adevärate enciclopedii comandate de vederile amintite, Pe laugh'aceasta, Cardanus cauth .sa purl un accent cosmic asupra origi-nalului, asupra straniului; este adevärat ea insus principiul diag-nostic al medicului prezinta, in general, o panda spre surprin-derea neobisnuitului. La Cardanus, aceasta tendinta se aflaing sporita prin zona inch tainica de unde nu iesise medicinape atunci.

Apoi, dupacum indica titlul primei lucräri mentionate Desubtilitate, el se complace a reda analize de cea mai sträveziefinete asupra tuturor fenomenelor. Este indeajuns sh men-tionam, din lucrare, interesantele sale observatii asupra artei,privita dintr'un punct de vedere hedonistic, cu rafinate apre-cien i asupra placerii artistice. Totodata, Cardanus ne provoacasa gandim la motivul pentru care consideratiile estetice deor& general ale Renasterii, pornesc dela punctul de vedereal picturii, iar nu delo. poeticele" indeobste saracacioase alevremei; faptul devine revelant dach reflectara eh una dincele mai celebre priviri estetice, de pana la acea vreme, por-neste dela o poetica" a lui Aristotel.

Mai intaiu, ca si in cazul lui Lionardo da Vinci dinTrattato delta pittura, Cardanus pune pictura in fruntea tu-turor artelor. Pictorul nu este un simplu artizan, cum ar reesidin functiunea de atunci -a poetului, legat numai de prescrip-tiile dinlauntrul domeniului sau. Dimpotriva el apare ea unom universal, care trebuie sa stie de toate deoarece el imitatoate"; astfel pictorul este totodata filosof, arhitect si ana-tomist"1). El umple fsi fructifica domeniul sau cu aspecteletotalitare ale vietii, printr'o insumare de diverse valori; ceeacecaracterizeazä tocmai pe geniu. De aci privirea asupra picturiise poate lesne desparti de un izolat corp de dogme, inträ.ndin domeniul universal al filosofiei. Ca toti doctrinarii timpului

sau, Cardanus este partizanul unui ideal matematic in arta;astfel vorbeste el de o simetrie existentä in corpuri si caredepaseste simpla imitatie; o atare simeErie devine amägitoare,daca se cumpäneste numai cu ochiul, ea neputand fi vazutà decatcu mintea. Tot Cardanus mai remarca functia ideala a liniilorsi umbrelor in pictura, ca o compensatie pentru lipsa corpolenteipropriu zise, aflatoare numai in plastica. Straduindu-se (pic-

1) flyer. Cardani De subtilit ate libri XXI. Basileae, Henric Petrinorum,1664, Cartea XVII. (De artibus) p. 578.

www.dacoromanica.ro

tura) sa plasmuiasca corpuri pe o suprafata plana, are nevoiede ajutorul liniilor 6 umbrelor; de aci ea devine maidecfit celelalte arte, cari îi exprima plasmuirile chiar in cor-puri"1). 0 asemenea intäietate, legata eu laboriozitatea, cons-tituie inca unul din aspectele vremii.

Aceeq putere de analiza se afla concentrata §i in amintitasa lautobiografie De propria vita; ea e dictata tot de o dominantaantropologica. Dupacum naturalistul observa i descrie exem-plarul unui animal rar, tot astfel procedeaza 6 Cardanus cupropria sa persoana. Sc afla, bunäoara, un capitol de des-criere a corpului sau, unde nu-i trecuta cu vederea nici coloareaparului sau marimea barbii; in altul ni se infati§eazi hranasa obi§nuita. Instar§it, in aceasta detertninanta generalaa propriei persoane se vede §i indicarea exacta a constelatieisub care s'a niscut, cu urmärile adiacente; apoi ni se prezintacaracterele iereditare, caltàti1e i defectele sale 2), descrise cusangele rece §i cu spiritul Absorbitl,exclusiv de inregistrarea exac-titatii, asemenea pictorului, care urrniirqte redarea precisa a uneilinii. Tot resortul existentei sale este atribuit unei nevoi deglorie, care depa§e§te scrupulele, constituind acea trasatura,ata de taima a Rena5terii,

6, Conceptii specifice Rena0erri

Din punct de vedere al filosofiei propriu zise a naturii,prima importanta trebuie acordata lui Bernardino Telesi o,nascut la Cosenza in 1508. Nouile sale principii se afla expuseintr'o lucrare imensi intitulata De r,erum natura; in aceastaopera se Inceardt inceputul unei filosofii empirice 6 pozitiviste.Componentele naturii se reduc la_doua principii, dupa Telesio,cadura §i frigul. Primul factor se isca din corpurile eere§ti,indeosebi dela soare; al doilea apare ea un produs al pamän-tului. Peste tot soarele este cald, subtire, alb 5i mobil; pi-mäntul, dimpotriva, este rece, dens, imobil 6 intunecat").Prin urmare caldura i frigul sunt insotite la rändul lor, de toateinsu6rile respective ale soarelui sau ale pamäntului. Din va-riatele modificari, pe cari cäldura emisa de soare o provoaci

Idem, p. 579.De propria vtta liber, Amstelaedami, Joannem Ravesternium, 1642,Bernardini Telesii De rerum natura, Ed. Spampanato, Modena,

Formiggint, Vol. I. p. 8

Conceptii specifice Renasterii 53

www.dacoromanica.ro

54 Conceptii specifice Renterii

asupra racelii pamantului, se naste infinita diversitate a lucruri-lor. Telesio lamureste o atare actiune prin cuvintele urma-toare: Soarele trimitand caldura-i pe pamant, indeparteazadela acesta natura, insusirile i conditiile proprii, introducan-du-le pe toate ale sale- 1). Pamäntul, Ea randul sàu. reactioneazaprin frig si astfel iau nastere lucrurile. Principalul atribut alcaldurii este mobilitatea iar al frigului nemiscarea; de aci sub-stantele asupra carora activeazä caldura vor fi mai usoare de,catcele asupra carora îi va produce efectul actiunea de increme-nire a frigului.

Dar atit caldura cat i frigul sunt elemente incorporale.Pentru gt-si concretiza virtualitatile se isca un tert principiual universului, materia. Astfel nici pamantul nu e alcatuitnumai din frig; nici soarele i celelalte stele, nici vreo altaportiune sau entitate a cerului, constituita din ciadura nu-i nu-mai din caldura; ci se pare ca toate sunt faurite i dintr'o sub-stanta corporair 2). Printre calitätile materiei se Ai i aceeade a nu se mari sau diminua; apoi functiunea sa nu se prezintaautonoma: Materia n'a fost creati. de Dumnezeu ca s'a in-cleplineasca vreo actiune sau operatic proprie, si n'a fost creatanici sub forma unei entitati care subsista prin ea insas; ci casa sprijine naturile ce a ctioneaza si, din inexistente cum seaflau, sà le schimbe in entitätile, cari astfel se isca prin aju-torul ei" 3). Aceasta functiune a materiei prezinta un grad deactivitate superior celei inchipuite de Aristotel.

Dintre toate aceste trei principii ale naturii, cel mai deseama ramane cäldura; dela ea provine coloarea alba in lu-cruri; dimpotriva, coloarea neagra este cea naturala a materiei:asupra careia n'a actionat ciadura ce aduce, totodata, si luminacu tonurile ei diferite.

O oarecare dificultate intämpina Telesio discutand cons-tituirea intruchiparilor organice, carora li se atribuie un noufactor 'forrnativ, samanta. Aceasta ar fi compusa dintr'o materiedisimilara, de unde, prin ajutorul unei ciaduri foarte blande"se ivesc i componentele eterogene ale organismelor. Insa oastfel de lamurire ramäne incomplecta; Telesio nu reuseste sideslege enigma trecerii dela elementele anorganice la cele or-ganice, urmand unja unui materialism nivelator. El va atribui.

ldem,Idem, p, 17Idem, p. 22.

www.dacoromanica.ro

astfel, si sufletului o structurä materialä, posedând ca sub-stantä un spirit delicat si foarte cald.

Corpurile naturii fiind situate in diferite locuri si avandu-simiscäri cari se sävärsesc in timp, considerarea lor mänä lastudiul ideilor de spatiu si de timp. Spatiul primeste numireade receptacul al tuturor lucrurilor; chiar daca un corp se aflämutat dintr'un loc in altul, rämäne permanent v.echiul spatiu,sub forma unei existente imutabile, care se poate prezenta 6vida. Timpul ar fi durata sau spatiul in care (non super quo autper quod)1) se face miscarea. Aci avem prin urmare o inver-sare a termenilor aristotelici: pe cänd la acela miscarea precedàtimpul, la Telesio ea se aflä in insus timp.

Trecänd mai departe in considerarea fenomenelor, Te-lesio atribue sufletului material conceput de el, sensibilitatea,ca insusire principará; ,aceasta constituie cel mai direct mod decunoastere; dimpotrivà ratiunea reprezinta o specie mai ocolitàa comprehensiunii, deoarece ea infätiseazà tot un simt, insämai palid si mai indepärtat. Este adevärat cä pe läng6 acestsuflet sensitiv e semine educto2)", contributia principalä asensualismului sä.0 se mai adaoga in om si un suflet säditde Dumnezeu, prin care ia nastere intelegerea si apetenta lu-crurile divine. Astfel, conceptia asupra sufletului devine dua-listä la Telesio.

Etica sa, asemenea celei stoice sau a celei propagate demedicina hyppocratia se bazeazä pe o intretinere a integritätiivitale, prin cumpätare. Astfel, facultätile moderatoare ale pa-siunilor constituesc virtutile; dimpotrivä, viciile sunt insusirilecari ,vatämä functiunile noastre de viatä, pfin exces. In feldacesta, uumärul virtutilor va fi egal cu cel al fortelor ce intretinvitalitatea iar numärul viciilor se va prezenta identic insusirilorcontrarii. Cea mai inaltä calitate este Omenia care prescriesä iubesti si sä cultivi pe cel ce te iubeste si te cultivä, iar nici-decum sä-1 dispretuesti". Mai presus decat Omenia se afläSublimitatea, atribut al omului care doreste lucrul cel mai inaltsi mai nobil ce lui Dumnezeu insus i se potriveste 0". Astfeldintr'un dualism al sufletelor se naste si un dualism inläuntruleticii sale, deoarece Sublimitatea' este o virtute care depäsesteintretinerea integritätii vitale, identificându-se cu aspiratia uneievadari din vremelnicie.

Idem, p. 105.Idem, vol. III, p. 133.Idem, p. 242.

Conceptli specifice Rena?terii 55

www.dacoromanica.ro

56 Coneeptii specifice Renterit

Acest filosof, dupacum am amintit, unul din initiatoniempirismului modern, hi fundeaza o insemnata parte din operaamintita pe polemici anti-aristotelice, straine, insa, de un tonpasionat si lipsit de discernamant. Dupacum declara V. Spam-panato, autorul Naturii lucrurilor" nu se aflä in desacord cufilosoful grec din vanitate sau din invidie, ci numai din iubirede adevar" 1). Modul gat de argumentare ramane tot cel laborios,de traditie aristotelicä; scrierile acestui innoitor empirist, ase-menea celor lui Pomponazzi, akatuesc una din verigile delegatura ale sistematicei medievale cu filosofia moderna.

Nu acela§ lucru se poate afirma despre F r a nce sc oPatrizzi, nascut in Dalmatia (Clissa) la 1529. Anti-aristo-telismul sau este cu mult mai inversunat decat al lui Telesio,dupacum reiese din lucrarea Discussionum peripateticorum.Acest filosof, unul din spiritele cele mai multiforme, pe :arile-a produs Renasterea, s'a interesat de geometrie, de istorie,de arta militara, a introdus un nou mod de versificatie, s'aocupat, iprimul, de vechea muzica a Grecilor. Principiile saleexpuse in rara lucrare Nova de universis philosophia îi fun-deaza convingerile pe un neo-platonism emanatist; universulintreg se afla insufletit, alcatuind o panpsychie; elementeleuniversului sunt spatiul, fluorul, lumina §i caldura, depa§indca numar pe cele ale lui Telesio. Doctrina sa se sprijina pescrierile lui Mercur Trismegistul, apoi pe ale lui Asclepius,pretinzand cà se coboara pana la Zoroastru sau panä la vechiletraditii egiptene §i. chaldeene.

Idea emanatiunii este reluata -intr'o forma deosebita investita sa Retorica, de care pe vom ocupa mai indeaproape,fiind opera sa de cea mai intensa circulatie, ce a exercitat o deo-sebita influenta chiar asupra unor directii de &dire a zilelornoastre. Bunaoara, Patrizzi este in mod cronologic, cel dintaiuprecursor al lui Croce. In primul dialog al Retoricii, intitulat /1

Lamberto ovvero de parlare, autorul atinge intruchiparea uneimetafizici a expresiei; notiunea sa nu este redatä ins5, in cu-vântul expresie, ci in termenul vorbire, dupacum va reie§i dinexpunerea acestei opere.

La inceput, supremul Bine, din prea plinul säu a datnastere fiului, care, prin propria-i natura, declarä tot ceeace seaflà ascuns in parintele sau; deaceea deasupra cerurilor alost numit in limba divina Verb'', adici cel ce exprimä buna-

1) V. Spampanato, Prefazione la De rerum natura p. XIV.

www.dacoromanica.ro


tatea tatalui; acelas nume i 1-ar fi acordat pe pamant mariimagi Zoroastru i Mercur Trismegistul. Fiul, numit Verb,ca prima entitate a creatiunii, exprima adevarul in ideile sale.Asemenea idei constituesc al doilea plan in infaptuirea divina

sunt chemate de magii,greci Logosuri, notiuni cari, deopotriva,indica vorbirea sau expresia. Astfel, din primul Cuvant au luatnastere vorbirile, Logosurile, alcatuind intreaga esenta a pri-mului univers", care la randul sau produce intelectul numit totLogos. Acesta din urma aruncand samanta sa in Naturä., mo-deleaza, din sirupla materie, formele corpurilor, deasemeneasub specia vorbirilor; ele exprima esenta fortelor, ce le-au pro-dus. Dupacum se vede, intreg principiul emanatist al cosmogo-niei lui Patrizzi se fundeaza pe idea unui curent descendentde vorbiri, and astfel o speciala nuanta multitudinii de varianteneo-platonice.

Vorbirea este insas esenta lumii; orce aspect al univer-sului graieste in limbajul sau, deoarece totul se afla compusdintr'o infinitate de expresii, ce preaslä.Vesc supremul Bine,parintele fapturilor. Dar limbajul tuturor aspectelor lucrandcu influente oculte i cu miscari fat-4e') este mai adevaratmai minunat decat vorbirea omului. Cand acesta salasluia, odi-nioara, mai aproape de luminile ceresti, intr'un eter limpede 2)"limbajul ii erà atat de perfect, incat cu el puteh sälvari mira-cole, ajungandu-se chiar Oda" la invierea mortilor. Dar deficientavorbirii umane de astazi spre deosebire de cea a vechilor Persi,a Egiptenilor si a Tracilor, se prezintà ca efect al unei caderiIn pacat. Aceasta prabusire, iscatà din orgoliu, este inteleasaprintr'o fantastica legenda, pe care un intelept etiopian ar fi po-vestit-o celebrului scriitor al Renasterii, Baldassare Castiglione.

Amanuntul amintit, al diferitelor varste in evolutia urna-nitatii, determinate de vorbirea respectiva, il mai declari pePatrizzi i drept precursor al lui Vico, care stabileste deopo-triva la inceputul de desvoltare al speciei noastre, un limbajdirect, fara cuvinte. Bineinteles ca acesta va desvolta si vastabili forme mai acredrtabile in obscurele i nebuloasele relatäriale initiatului Patrizzi. Astfel, filosoful neo-platonic, prin hipo-stazierea vorbirii i prin schitarea importantei istorice din evolutialimbajului, alcatueste un exemplar de geniala anticipare", ata

Fr, Patritio, Il Lamberto ovvero de parlare In Della Retorica died4ialoghi, Venetia, Francesco Senese, 1562, P. 5.

Idem, p. 6.

www.dacoromanica.ro

58 Conceptii specifice Renasterii

de comun fecundei gAndiri din Renastere, care-si revarsä Incaodata cornul abundentei" de inmuguriri spirituale.

Insa intreaga sinteza a nouii epoci isi gaseste realizareaIn filosoful, despre operele caruia G. de Ruggiero afirma rca.apar ca un microcosm unde se reflecteaza toate aspectelespiritului din Renastere". Acest filosof este Gi oar danBrun o, nascut la Nola, in Italia meridionala, la 1548. Inca detilnär, in Varga de 16 ani, a intrat in manastirea dominicanilordin Napoli, unde a primit numele de Giordano cu care s'afacut cunoscut In locul celui autentic de Filippo. Neimpa-candu-se cu disciplina asezamantului i declarat vinovat pentruideile sale, straine Bisericii pe care o slujea, Bruno trebuie saparaseasca Italia. El se opreste la Geneva, cautând o intelegerecu cercurile calvine ale localitatii; disensiunile flind, insa,prea accentuate si fata de acestea, el pleaca mai departe laToulouse si apoi la Paris; aCi i se da o catedra In urma pri-mei sale lucrari De umbris idearum, dedicatä lui EnricIn 1583 Bruno paraseste Parisul insotindu-1 la Londra pe am-basadorul francez Castelnau. In Londra, .filosoful ramâne doiani, considerati drept cei mai 'fecunzi ai vietii sale, deoarece aciscrie el Dialogurile ita!iene, principalele contributii ale cu-getarii sale. Tot In capitala Andiei Incepuse Bruno poemasa filosofica De immenso. Intoreandu-se la Paris, el infra Inconflict cu cercurile aristotelice ale orasului, motiv pentru caretrebuie sa paraseasca Franta. Din acest moment rataceste, faraa-si gasi linistea, dela Wittemberg la Praga, HelmstadtFrankfurt. Intre timp primeste fatala invitatie a tanärului nobilGiovanni Mocenigo, de a se intoarce In Italia, si anume la Ve-netia. Pribeagul obosit, la chemarile ademenitoare ale patrieiin'delung parasite, este impins de un dor irezistibil catre flà-cärile rugului ce-I va nimici. Bruno, care fugise ca eretic, sevede tradat Inchizitiei din Republica Serenissima, de insus Mo-cenigo, framântat intre timp de scrupule religioase pentru os-pitalitatea ce i-o oferise. Filosoful ar fi fost poate salvat inurma retractarilor, ce era dispus sa le faca, daca nu s'ar fi se,-sizat Inchizitia romana, care i-a cerut extradarea. In Roma ar'imas el inchis sapte ani, refuz'and in tot acest timp, s6 facavreo concesie privitoare la ideile sale, [Ana cand la 17 Februarie1600 a fost ars pe rug. Se spune ca Bruno a primit sentinta cuun curaj exceptional, iar in timp ce flacarile Il inveleau, nus'a ,auzit niciun tipat dinlauntrul lor.

Principalele lucrari ale filosofului italian sunt cele vase

www.dacoromanica.ro

dialoguri serse la Londra, parte cu continut metafizic §i partecu continut moral. Primul dintre ele poarta titlul Cena delleceneri, adica Cina din Miercurea Noua sa privire asu-pra naturii, porne§te dela descoperirea lui Copernic, lucrareaamintita constituind o complectare a contributiilor coperniciene§i o aplicare filosofica a lor. Astfel, de§i tanarul filosof ex-prima cea mai entuziastO adere-nta la ideile marelui astronom,.

retine rezerva, iscatä din motivul Cà acele idei constituescnumai efectul calculelor matematice iar nu al unui contact dinctcu natura. Copernic limpezise numai chestiunile privitoare lasistemul solar; Bruno extinde noua lege la nesfaritele lumistelare cari populeaza universul. Copernic inlocuise vechea pri-vire geocentricit printr'una heliocentric6; Bruno dep6.5e§teaceasta privire, deoarece insu§ soarele se pierde in oceanulunui spatiu infinit.

Cea mai de seamá luciare a lui Bruno t'imane, ¡lisa, aldoilea dialog, De la causa, principio e uno. Aci se deschide intoata plenitudinea, visiunea sa panteista. Pe cara, raportatela lucrurile din natura, causa §i principiul constituesc dodá no-tiuni kleosebite, aplicate la fiinta divida ele se identifica. Prin-cipiul este cel care concureaiá in mod intrinsec la constituirealucrului i ramáne inlauntrul efectului- 1). DimpotrivO, cauzaapare numai ca un simplu eficient, aflator in afara lucrului, pecare 1-a produs. Totu§, pe un nivel superior, aceste dota no tiunicontradictorii se contopesc. Prin functiunea de intelect universal,entitatea suprerná este nun-mi cauzà; irisa intelectul universal nuconstituie decat facultatea principala a sufletului lumii, careum-ple totul, lumineaza universul i máná natura sà producäspeciile cari i se potrivesc" 2); sufletul lumii apare astfel caprincipiu. In felul acesta persoana lui Dumnezeu este singurain misuri sa cuprinclii atat notiunea de principiu cât i cea decauza; din prima notiune rezultá jpanteismul lui Bruno, o-data cu acceptia universului in intregime insufletit.

Aceastä suprema.' entitate, inlauntrul careia nu se mai dis-tinge elementul material de cel formal, apare in acel timp§i ca unul, savarindu-se intr'insul amintita coinciden tä a opuselor,bc'hipuita de Cusanus. Tot dela bOtránul cardinal a mai luatBruno §i idea de possest; in Dumnezeu se celebreaza identifi-carea posibilitätii cu actul in sine. In ce privege coincidenta

G. Buno, De la causa, principio e uno In Dialoghi metafisici, ris-tampati da Giov. Gentile II ediz. Bari, Laterza 1925, p. 178.

Idem, p, 179.


www.dacoromanica.ro

60 Conceptil. specifice Renasterii

opuselor, directa lui Bruno se aflä, mnssä, cu tatul deosekti dea lui Cusanus. Pe and la acesta din urmä notiunea amintità seinfätisaza ca o consecintà normalä a specialei sale investigatiiintuitive si matematice, la Bruno apare ca un refugiu dintr'bcontradictie de rationamente silogistice. Autorul dialogului decare ne ocup6m, afirmä, odatà cu intgetatea principiului for-mal, modelator, cä acesta e distinct de principiul material"sau ca materia naturaa nu posedä absolut nicio formä" 1).Pida lemnarului, singurul care dä o plitsmuire lemnului, lä-mureste pe deplin aceasti chestiune. Totus Bruno nu intarzie

poate influentat de Telesio sä declare, totodati,primat al materiei, idee situatä in flagrantä contradictie cuprimele afirmatii. Astfel, intälnim asertiunea c6 materia nuprimejte nimic dela forme 2). Bruno declara chiar mai multmateria trimite dinläuntrul ski formele" 3), prin urmare leare intr'insa. Rezolvarea acestor afirmatii contradictorii, parecà se infiripeazä prin violentarea metodei rationale incepute,continuand-o prin ipoteza misticä a coincidentei opuselor; unatare Iprocedeu fortat nu se aflà la Cusanus. Indeobste, operalui Bruno oferä mai multe contradictii, cari se anuleazäin visiunea ei globalà. H. von Stein ne invatä chiar s'o privimca pe o träsäturà artistica a cunoasterii filosofice", ce-si pas-treazä in orce caz o valoare precisä pentru simtire" 4).Intr'adevär pe planul perspectivei artistice, calea rationaläcea Imisticä se topesc inPa'untrul unei intinderi pur reprezentative,care indicä totus o modalitate de cunoastere.

Al treilea dialog metafizic al lui Bruno este De l'infinito,universo e mondi. Aici ti Oseste locul desvoltarea ideii saleasupra nemärginirii universului, postulatä in primul dialog. Insäacest univers nu apare infinit in toate aspectele sale, deoarece seOse0e incrustat cu lumi finite; una din adestea e sistemul solarimpreunfi cu pämântul. Numai Dumnezeu se aflà infinit in in-tregime, deoarece se afirmä cu toatä finta sa in fiecare parteseparatä. Infinitatea divinä o produce pe cea din univers, po-trivit axiomei cà obiectul trebuie sa aparà icientic actiunii produ-caoare; aceasta din urmá Ii rezervà, insà", insusirile la un gradsuperior.

Prin urmare numai universul se prezintä infinit, nu si lumile

Idem, p. 206,Rem, p. 245.Idem,H. von Stein, G. Bruno, Miinehen u. Leipzig, Milner 1912 p. 31.

www.dacoromanica.ro

Coneeptii specifice Renasterii 61

dintrInsul; folosind vechea acceptie a stoicilor, Bruno recu-noaste, in notiunea de univers, spatiul ce cuprinde si golurile,ca un simplu receptacul unde !infra lumile finite, ce se misaintr'o perfecta a rmonie dupa vointa conducatoare. O atare mis-care se aflä exprimata de Bruno printr'o imagine dominatade motivul rotii, asemàdátoare cu urmatoarea visiune inchipuitaIn Parad isul lui Dante:

Ma gia volgeva il mio disiro e il velleSi come ruota ch'egualmente 6 mossaL'amor che muove il sole e l'altre stelle.

Universul cu lumile saJe apare, la rana' sä.u, vazut decatre Bruno, nu altfel decat ca o roata, unde sunt batute ne-numarate oglinzi si care se invarteste in jurul axei sale" 1). A-ceasta saturatä imagine ne desvaluie intreaga armonie cosmica,ce-si pastreaza ves-nic propor$1e, dupa vointa oranduitoare, caresalasluieste chiar in univers.

Principala lucrare momia a lui Bruno este Gli eroici furori,care ar avea un prim resort in aspiratia platonicä dupä fru-mosul imaterial; in aceasta privinta, trebuie si reamintim nu-mele lui Marsilio Ficino. Un eroico furore indica apetenta va-lorilor a ntangibile, aspiratia catre perfectiunea ideilor. Singu-

rul motiv pozitiv dintr'insul este depasirea josnicului, a vul-garului, asemenea tendintei manifestate de Academia Platonica"chn Florenta. O atare pornire a sufletului exprimata in iubireaeroicä, chiar daca nu-si atinge tinta, ramane suficienta prinea insas. Destul ca sufletul sa fie in mod nobil aprins", de-clara un sonet cuprins in acea lucrare. Totq un atare momentde ,generoasä febrilitate alterneaza la Bruno cu umbre de des-curajare. Iubirea eroica este o durere, deoarece ea nu se bu-cura de prezent, ca iubirea brutala; ea e a viitorului, a absentu-lui" 2). Ba mai mult, ea treze5-te emulatia potrivnicelor ten-dinte meschine, cari conspira impotriva generozitatii. Intuitiaca principiul raului ar putea sa nimiceasca plutirea spre per-fectiune, strabate cu o unda de ingrijorare intreaga fiinta a luiBruno. Träsatura amintita se recunoaste in urmatoarele versuri

G. Bruno, De l'infinito, universo e mondi in Dialoghi metafisieitpag. 338.

G. Bruno, De gli eroici furori in Dialoghi morali, p. 350,

www.dacoromanica.ro


dintr'un sonet inserat in Gli eroici furori, unde parca presimtetradarea ce-1 va duce la moarte:

Copil frumos ti-ai deslegat luntrea de farmCu mana nedibaceAi apucat väsla slaba numai din dor de mareAcum, o agera privire i ai vazut amenintareaCaci tradatoarele i ucigatoarele valuriIii vor rasturna luntrea, sfaramänd-o.

Si mai departe:

Lasa väsla in voia puternicului invingator$i nu te mai apära.Cu cugetul linitit a§teapt5, moarteaEa iti inchide ochii sa n'o mai vezi.

Astfel un freamat de amaraciune patrunde in orce bucu-rie, aupacum se recunoaste in expresia cunoscutelor versuri alelui Lucretiu. La rändul sau bucuria invadeaza in mijlocul du-rerii. Aceastä schitare a unui plan pe care se stabilesc alte ra-porturi intre bucurie i durere decat in experienta obisnuita,,unde ele sunt mai direct prescrise de circumstante, ne facesä gändim la sensul träirii artistice. Ilustrarea lui Bruno indomeniul poeziei ne intareste si mai mult aceasta convingere.O muze i fantani", invoca poetii, schimbati moartea mea inviata, chiparosii mei in lauri i infernur- ile mele in ceruri;adica ursiti-ma nemuritor, faceti-ma poet, ridicati-ma pe culmiin vreme ce cant moartea, chiparosii 5i infernul". Experientaartistului cuprinde adesea o indoita coloratura afectivii, prinposibilitatea liberarii de sentimentul obisnuit, din moment ceintra inlauntrul unei expuneri frumoase.

De fapt intreaga viziune si realizare de gändire a lui Bru-no este de esentä.' artistica. El insus declara in dialogul inti-tulat Spaccio della bestia trionfante ca la pregatirea unei

crede potrivit sà inceapii prin anumite preludii asemeneamuzicienilor; sà schiteze linii 6 umbre confuze asemenea pic-torilor" 1). Dar chiar investigatiile sale epistemaogice i se parlui Dilthey cornune procedeului artistic; Bruno ar urmari sä

surprinda o technica a naturir 2). Pe länga aceasta, reamintim

Spacio della bestia trionfante in Dialoghi morali, p. 7.W. Dilthey, Op. cit. p. 336.

www.dacoromanica.ro

ideile lui von Stein, care vede pierzandu-se contradictiile luiBruno in coerenta unui So-Empfinden" 1) al ,atitudinii artistice.Dupa reflectiile lui von Stein, Bruno ar fi un filosof hränitdin viata, care depaseste simpla stiinta, tot asa dupacum mu-zicianul autentic nu se limiteaza la studiul contrapunctului. Ast-fel, in opera lui Bruno cantecul de lebitda al Renasteriise gasesc subsumate viziunii artistice, toate intentiile, posibi-litaiile ,si aspiratiile epocii.

Ultimul ganditor din seria care incepe prin Cusanus estecalugarul dominican Tommaso Ca .tn panel' a, nascut laStilo (Calabria) in 1568. Viata sa apare drept una din celemai zbuciumate, pe cari ni le ofera existentele cugetatorilor.Din cauza cunoscutei sale opere utopice din tinerete, Ci-vitas Solis, precum si a unei actiuni de ràsvratire impotrivaSpaniolilor in Calabria, el se vede condamnat si scapa delamoarte numai simuland nebunia; dar famine tinut in inchisoaretimp de 27 de ani, atribuindu-i-se o Indoita villa: instigatiepolitica si erezie. In cele din urmä fu scos din temnità §i exer-cità chiar o certa influenta asupra papei Urban. Dar vesnioturburat de amenintarile Spaniolilor si de banuitorul cerc alVaticanului, el fuge in Franta unde moare la 1639.

Odata cu Campanella am depasit epoca Renasterii si amintrat deadreptul in zona Barocuiui. Multe din trisaturile in-talnite in vremea de care ne-am ocupat, se aflä, la acest filo,sof, desvoltate cu exagerare, in trasaturile lor particulare. G.de Ruggiero remarca in opera ifilosofului complicatii baroce,involutiuni stranii, influente intre cea mai autentica teologie sicel mai indrasnet sensism, Intre aprinse tendinte reformatoaresi oarbe propuneri reactionare, cari vatämà unja armonieä aintregului" 2). Ca o trasatura a Barocului apare, deopotriva,echivocul intre sinceritate si disimulare: intentia de a ascunde-a operelor sale tradeaza un substrat dictat de cele mai variateinterese. In aceasta rubrica poate intra i anti-copernicanismulsau, odata cu caile ocolite de argumentare. Dei Campanella asuferit rigorile spiritului din contra-reforma, totus intreaga sastructura sufleteasca a fost contaminata.

Principala lucrare a filosofului ramane Del senso dellacose e della magia, care, pe langa redactarea italiana, mai are siuna latina. In aceasta scriere porneste Campanella dela idea unui

H. von Stein, Op. cit. p. 31.G. de Ruggiero. Op, cit. VoI. II, p. 233.

Conceptii specifice Renasterti 63

www.dacoromanica.ro


animism universal, stabilind o incrucisare de relata intre lu-cruri, provocate de sensurile spiritului, pe cari ele 11 posedä. Oasemenea cale de comunicare intre aspectele existentei este deordin afectiv; ea se afla dominata de catre un accent pasional, in-rudit cu notiunea recentei Einfahlung" dinlauntrul cunoscutuluicurent impresionist de gandire. Sensul cuprins in lucruri parea fi pasiune, deoarece atunci cand resimtim cäldura sau frigul,devenim calzi sau reci" 1). 0 asemenea insinuare a simpatiei, carepoate lua si forma repugna,ntei, nu se prezintit comuna numaiomului, ci tuturor aspectelor naturii, cari isi desvolta specialalor modalitate de exteriorizare. Faptul cá elementele materieiapar lipsite de simturi, nu impedica solutia unor comunicariintre ele; totul fiind animat, mijloacele vii de relatie îi pas-treaza, in orce caz, functiunile. Afectele dominante dinlauntrulsufletului omenesc, bucuria i durerea, salasluiesc deopotrivaIn toate corpurile universului. De Oda, bucuria se exprimaprin actiunea fizica a dilatarii; ilustrarea tipica, in aceasta pri-vinta, este a focului, care-si identifica facultatea intinderii cuinsus ifenomenul rasului, provocat de afectul bucuriei; dimpotrivi,condensarea se identifica plansului, ca o restrangere materiala,o diminuare de volum, provenita din eliminarea apei.

Mijlocul de comunicare al tuturor afectelor posibile sereduce la functiunea tactului, care cuprinde, in sine, totalitateacelorlalte simturi. Tactul nu apare numai ca un mijloc de comu-nicare, dar si ca o necesitate afectiva a elementelor ; daca aerul n'arsimti o oarecare clurere atunci cand nu e atins 'de alte corpuri,n ar alerga atat de repede sa ajute totul i sa incerce din nou oatingere" 2).

Acest primat al tactului este legat de o vedere materia-lista, ifurnizata de maestrul sau Telesio ; tot dela el a mai im-prumutat i convingerea asupra importantelor functiuni pastra-te de frig i caldura, carora le acordä, deopotriva, o activitateplasmuitoare. Dar materia, caldura i frigul, elementele cariumplu universul, duph Telesio, sunt cutreerate de un sens, ne-existent in conceptia filosofului cosentin. Sensul amintit nu seisca dinlauntrul materiei ci apare zamislit de catre generato-rul difusiv de el insus" principiu spiritual incadrat unei ordini

4) Tomtnaso Campanella, Del senso delle cose e della magia, a curadi A. Bruers, Bari, Laterza 1925, p. 10,

2) Idem, p. 26

www.dacoromanica.ro

Conceptli specifice Renasterii 65

panteiste, pe care daca nu 1-am presupune, totul ar provenidin nimic" 1).

Sufletul, asemenea celui gandit de Telesio, se reduce laacea materie delicata, ajutata de o caldurä blanda. Se poateaprecia si experimental ca sufletul apare material, deoarecetaind un sarpe, el ramane despartit in doua spirite mobile,deci e divizibil si material si locueste in nervi". Deopotriva cuTelesio, ideosebeste si Campanella, adevaratul suflet, pe careDumnezeu 11 aseaza in om, de spiritul, comun i celorlalte ani-male. Mintea sta in spirit ca lumina in oglinda i in aer, iar°data cu spargerea oglinzii, dispare si lumina").

Din animismul universal, exprimat in acele relatii de sim-patie 6 antipatie intre lucruri, se desvolta i interesul pentrumagie la Campanella. Magia se prezinra ca o disciplina, inacelas timp speculativa i practica, tinzand catre. aplicatii uti-litare ; ea se face cunoscuta sub trei specii : divina, diabolica

naturala. Prima se identifica unei actiuni iscate din harul dum-nezeesc, prin care pot fi savâr§ite miracole, asa cum se des-copera la intemeetorii de religii i, indeobste, la primii oameni,ce se aflau mai apropian de Creator. Practica acestui fel demagie poate fi efectuata i fara secondantul vreunui lucru na-hiral spre deosebire de specia diabolica, bazata pe o preala-bila cunoastere, din partea Demonului, a tuturor efectelor posi-bile dinlauntrul fenomenelor. Insfarsit,_ magia naturala este ceautilizata de catre invatati, prin mijlocul unei atte necunoscute pro-fanilor ; astfel orce stiinta slujeste magiei. Un mare mag se cu-vine a fi insus legislatorul, menit sa introduca lucruri utileplacute pentru ton supusii sg.

Postularea unui astfel de legislator-mag se leaga si de ve-derea sa politicà, exprimata in amintita utopie a tineretii saleCivitas Solis. Intr'o asemenea cetate ideala a Soarelui, conduca-torul care trebuie sa posede o stiinta cklopica, se numesteMetaphysicus. Consilierii sai sunt Pon, Sin si Mor, simboli-zand notiunile de Potestas, Sapientia si Amor, cari in Senso dellecose, prin adaugarea atributului de Prima- 3) constituesc. laolalta,insasi persoana lui Dumnezeu. Cetatea Soarelui, dela bizara eiconstructie, ca un tipar material al vietii dinlauntru, schi-teaza inchipuirea unei relatii aproape matematice intre

Men?, p. 40.Iden4 p. 155.Idern, p. 132.

5

www.dacoromanica.ro

66 Intemeerea fizicei moderne

oameni. Locuitorii vietuiesc in comun, iar legaturile dintreei chiar cele mai neinsemnate sunt volifiv combinate.Singura iubire se pästreaza pentru intregul ce-i cuprinde. Candomul a scäpat de egoismul sau, nu-i mai ramane decat dragosteacolectivitatii- Aceasta calculata visiune polifich" se aflá incel mai ireconciliabil contrast cu conceptia atractiei spontane a-elementelor din universul sau organic, unde stelele trimitan-du-vi lumina una alteia, ivi destainuiesc secretele- 2). Vedereaaceasta utopica se mai indeparteaza vi de inflacaratul tempera-ment al autorului, cunoscut din poeziile sale.

Odata cu originalul cugetator Campanella, elementele dingandirea Renavterii sunt reluate vi par ticularizate paná la exa-gerare, fara a se da o nouà directie ,orientärilor cunoscute; aceastase avteapta abea din partea lui Galilei 6 a lui Descartes. Totuv,dupacum s'a amintit, el introduce acel stil al cugetarii Ba-rocului, care, indreptat inspre alte rosturi, se va manifesta,chiar vi cu un veac mai tarziu, la Leibniz sau la Vico.

7. Intemeerea fizicei moderne

Nicaeri frig noul spirit vtiintific nu se vadevte cu maimulti putere vi nu este mai revolutionar ca in domeniul fizipei.0 serie intreaga de ganditeri ivi fac aparitia, punand bazelecercetarii exacte a naturii. Entitati ubstantiale, forte 6 calitatioculte, schimbari calitative, determinari teleologice, incep safie privite acum ca piedici in calea cunoavterii vtiintifice afenomenelor naturale. Explicarea strict mecanica a naturii, de-vine scopul suprem al cunoavterii vtiintifice. Marime, figura,numar, mivcare 6. lege, sunt singurele 6 suficientele principiiexplicative. Caci numai cantitatile sunt cognoscibile; acolo undenu se poate masura i calcula, unde forta nu se poate determinamatematic, acolo inceteaza vtiinta stricta, exacta- 3). Matematicaeste pusà în slujba cunoavterii naturii, natura este socotita ca gu-vernata de legi universale i necesare. Tot ceeace se intimpla, seintampla mecanic. In lume exista corpuri i corpuscule, care se im-preunä 6 se despart, se separa, se disloca 6 vibreaza, potrivit unoi

La cité du soleil ou idée d'une république philosophique, tr. dulahn par Villegardele Gand, 1911, p. 30.

II senso delle cose, p. 171.R. Falekenberg, Geschichte der neueren Philosophie, Achte Aufl,,

1921, pag. 55.

www.dacoromanica.ro

legi inflexibile. Astronomia i mecanica formeazi poarta deintrare a fizicei exacte- 1). Inca' din sec. XIII-lea, la unRoger Bacon (1214-1294) se manifestä tendinta de a uni cu-noasterea empirica a naturii cu matemafica, de a intemeea ma-tematic cunoasterea naturii. Tendinta aceasta insä devine pu-ternica, se precizeaza i iea constiinta de sine in deosebi cuKepler, Galilei, Descartes.

L eo nardo da Vinci (1452-1519). Una din cele maiimpresionante minti pe care le-a dat umanitatea, un complexciudat de preocupäri diverse, pictor, sculptor, arhitect, medic,inginer, astronom, Lionardo da VIII' ci a fost un deschizator dedrumuri in toate aceste domenii pe cari le-a imbogátit prindescoperirile sale. Artist genial si arhitect civil, militar

hidraulic, geniul säu a fost cunoscut chiar din vremea lui; nutot acelas iucru se poate spune despre da Vinci savantul cutoate cà din primele biografii se poate intrezari cate cevachiar din Tratatul despre Pictura.

Deabia cánd Venturi publica lucrarea sa asupra lui Lio-nardo da Vinci pe baza manuscriselar ramase dela el si care'se aflau la Biblioteca nationalä si la Institutul din Paris, se putuspune cä Leonardo trebue asezat in capul acelora care s'au o-cupat de stiintele fizico-matematice si de adevärata metodä dea studia, printre moderni-. In tot cazul, pentru a fi prezentatilumii noastre adevärata figurä, gigantica figurä a lui da Vinci,ar trebui puse in ordine studiate toate manunscrisele lui, ceeacear necesita o muncl sistematici a unei intregi comisiuni decercetatori i poate multe zeci de ani, deoarece da Vinci nu-a pus efectiv nici ,o ordine in numeroasele sale carti sde care vor-bleste. Si pomeneste de patruzeci de carti despre stiinta lichidelor,de o sutä treizeci despre matematici, o sutä douä.zeci pentru ana-tomie, in afarä de numeroasele gánduri raslete fixate la intam-plare prin scris sau desemn. Nu a fost domeniu pe care da Vincisi nu-1 abordeze; zoologia, botanica, fiziologia, geologia, paleon-tologia, dar mai ales anatomia, care ratlike unul din monumen-tele remarcabile ale geniului lui. In astronomie el are pe lângäideea imensitàtii spatiului si a pluralitatli lumilor, pe aceea aidentitátii, dintre pamánt i celelalte corpuri ceresti. Plecánddela analogia dintre pämänt i lunä, care posedá un centru catrecare tind corpurile grele, el distruge conceptia aristotelica a pa-mantului ca centru al universului.

1) Idem, ibid., pag. 54.

Intemeerea fizicei moderne 67

www.dacoromanica.ro

68 Intemeerea fizieei moderne

Da Vinci este precursorul multor progrese moderne intoate ramurile §tiintelor fizice. In teoria luminii utilizeaza toatedisciplinele §liintei, pentru a ajunge la aceasta straluciti con-cluzie: miwarea este cauza oricärei vier. In mi§carea on-dulatorie iormuleaza ceeace mai tirziu avea sa fie fundamentul§tiintei, legea generala, dupi care lumina, sunetul, caldura, mi-rosul, magnetismul si chiar gindul se propaga prin unde. Dinmanuscrisele lui da Vinci, cercetate de Venturi, se poate vedeaca el era in plina poses:une a metodei experimentale, §i prin a-ceasta el este un precursor al lui Bacon. Daca da Vinci nu a datun cod precis al experientei, totusi el experimenteaza dupa toateprincipiile metodei, pe care le indica si le utilizeaza. Pentru el,nu logica scolastici, aristotelica, poate aduce certitudinea ci nu-mai matematica si mecanica (paradisul matematicelor") prinexactitatea lor unite §i confirmate tot timpul de experienta.Dar matemateca lucreaza cu marirni: atunci marimea si decinumarul stapaneste universul in toate aspectele lui, chiar i inacela al frumosului. Tratatul despre Pictura este de fapt oculegere de precepte deduse cu multa patrundere din geometrie,optica, perspectiva §i din mecanica, §i unde pe linga artistulcare expune legile a rtei sale se profileaza umbra mare*: asavantului. Da Vinci pleacä dela aceasta convingere ca oricecuno§tinta are ca principiu simturile". Atunci, dela teeace cadesub simturi trebue sa plecam pentru a deduce legile care inlan-tuesc natura. Si astfel da Vinci da regulele aflarii acestor legirepetand experientele §i variind circumstantele.

Inainte de a face dintr'un caz o regula generala, exk)eri-menteaza-1 de doua, trei ori, observind dacii experientele producacelea§i efecte". Trebue si limitam ratiunea la experienta §i sanu o extindem dincolo de experientr.

Lionardo da Vinci crede de altfel intr'o organizatie ra-tional' a lumii, anterioara experientii, dar socote§te cä trebue

;urmam drumul invers; sà incepem prin experienta i siterminam prin rationament. Intr'un fragment el spune in acestsens: Interpretul artificiilor naturii este experienta. TrebueO consular-1i, sa variem circumstantele, pima putem sa scoatemlegi generale: firadca numai experienta ne dà adevaratele reguli".Din scrierile lui s'ar putea scoate un ghid al metodei experi-mentale. Vinci credea in puterea experientei, fiindca experientanu in§an niciodata ci numai judecata noastra. Dar §i acestapoate fi caracterul esential al metodei vinciene. Lionardoda Vinci face sa intervini primul in istoria §iiintei materna-

www.dacoromanica.ro


tica in studiul fenomenelor naturii. Prin aceasta el este pre-cursorul genial al lui Galileu, fiindci dupi cum mai thrziaGalileu avea si spuni ch. In limbaj matematic este scrisicartea naturii", da Vinci afirma o. o investigatie orne-neasci nu poate si fie numiti stiinti veritabili daci nu treceprin demonstratiile matematice". In toate cercetirile lui, orichtde diverse, efortul lui continuu este si reduci raporturile realela raporturile matematice. Nu existi nici o certitudine, spuneel, acolo uncle nu se aplici una din stiintele matematice".

Nico la e C op er nic (1473-1543), canonic la Thorn,profesase la Roma si inch. din 1500 prezentase doctrina sa cutitlu de curiozitate stiintifici, de paradox matematic, nu ca unddevir care reprezintá un mare fapt al naturii. Dupi vreo 30de ani, un discipol al siu expuse teoria coperniciani heliocen-trici Papei Clement VII, dar ea rhmase -tot sub formi ¡deipotezi naafi inci chtva timp. Insfhrsit reintors in Poloniascrise opera sa De reoolutionibus orbium coelestium, pe care odedici' Papei, si care fu publicati chiar in anul mortii luiCopernic.

Chnd lucratea incepu si fie luati in seami, lumea teolo-gici se sesizi si chiar Luther serse ci Lumea a inceput sidea atentie divagatiilor unui astrolog picitos care cauth sädemonstreze ci pimhntul se invârteste si nu cerurite sau fir-mamentul, soarele si luna".

Ceeace a contribuit, in primul rand, la descoperirea aceas-ta, fundamental tiintei moderne si care a provocat separatia5tiintei de interesele teologiei, era ideia lui Copernic eá naturaalege drumul cel mai simplu in desfisurarea ei materiali. Na-tura avea astfel o intelepciune a ei, o sag'acitas.

Totus Copernic nu reuseste si se libereze complet deinfluenta aristotelici si lumea de exemplu ii apirea inchmirginiti de o bolti.

Johann Kepler (1571-1630), a studiat matemati-cele si astronomia la Universitatea din Tiibingen, cu profesorulMichael Maestlin.

Acesta impirtisia teoria lui Copernic si dei public tre-buia si expuni sistemul lui ,Ptolemeu, in cercuri mai restrhnse,formate din prieteni si admiratori, printre care era admis siKepler, el profesa nouile idei.

Kepler este numit in lurtni profesor la Gratz, unde seocupi in mod oficial cu pronosticuri astrologice, dar studiaziserios constitutia sistemului solar. El intrá in relatii cu Tycho-

www.dacoromanica.ro

70 Intemeerea fizieei moderne

Brahè i Galileu. Pe Galileu nu I-a vazut niciodati, dar cuTycho colabora personal. La moartea acestuia imparatul Ru-dolf Ii darui instrumentele i lucrarile In care erau consemnateobservatiile lui Tycho-Brahè, pentru a face cercetari mai de-parte. Dupi moartea imparatului, el fu victima persecutiilorbisericii.

Intr'adevar el este avertizat in mod oficial prin consi,storiul din Stuttgart de a nu aduce confuzie in imparatia luiChrist prin teorii prostesti".

Kepler, cunoscand bine matematicele, le aplica la cerce-tari de optica i astronomie, dar fara sa al& o metnda precisä

sistematica. Se poate spune despre geniul sau ca se datorestemai mult unei inspiratii decat unei metode rationale, iar desco-peririle sale sunt mai curand datorite unor momente de ilumi-nare. Din acest punct de vedere el nu ajunge inaltimea gandiriilui Galileu, fiindca, dei stabileste unitatea i legile astrelor,totus nu are viziunea filosofica, ca ilustrul pisan, a unitatii si alegilor care carmuesc universul.

Mai mult Inca, el mai linea seama de conceptiile vechi inexplicatiile cosmologice, ceeace se poate vedea in primele salecercetari, cdie, dealtfel, nu i-au adus nici un rezultat. Prima salucrare este Mysterium Cosmographicum in care vorbeste des-pre cele cinci solide platonice, dupa care Dumnezeu a regulatnumand i proportia cerurilor, dimensiunile i raporturile mis-carilor lor. De abia cu lucrärile sale de optica, Kepler ajungela rezultate ínsemnate, dand o teorie completa a instrumenteloroptice, a refractiei luminei, a ochiului si a iradiatiei.

Mari le descoperiri astronomice, pe care te/escopul inventatde el i le-au permis, au inceput prin observatii asupra miscariiplanetei Marte in jurul soarelui, ce prezentase astronomilor de

-pana atunci dificultati serioase. Kepler stabili legea miscariiacestei planete. Astronomii, spune el, nu stiau cum sa devinastapanii acestui Zeu al razboiului, dar Tycho, ca un bun gene-ral, a urmarit ireteniile sale de lupta timp de douazeci de ani,iar cu revolutia pamantului, am inlantuit toate miscirile sale".Tycho-Brahè facuse presupunerea cà Marte iclescrie un cercjurul soarelui, dar aceasta ipoteza nu corespundea observatiilor.Kepler, prin calcule laborioase, ajunse la concluzia, ca dacaMarte ar descrie o orbita elíptica, observatiile lui Tycho ,ar fisatisfacute. Astfel Kepler conchise ca Marte urmeaza un drumeliptic, unul din focarele elipsei fiind ocupat de soare.

www.dacoromanica.ro


Imediat Ii urmä descoperirea legii ariilor; raza vectoaredescrie a.rii proportionale cu fimpul intrebuintat sä le stràbatä.Insfarsit Kepler generalizeazä aceste legi, care guverneazä nunumai miscarea lui Marte, dar a tuturor planetelor.

In 1619 Kepler a publicat celebra sa carte Harmonicesmundi libri quin que in care cu greu se poate distinge poeziaimaginatia de ceeace este stiintä. De exemplu, Kepler cautäIn aceastä lucrare distantele medii ale planetelor la soare siconsiderand afeleul i periheliul unei planete, ca tonul cel maijos si tonul cel mai ridicat, iar intervalul ca ,un interval mu-sical, conchide cä orbitele planetare prezintä o armonie a to-nurilor. Dar din aceste perceari asupra distantelor planetelor lascare, Kepler ajunge sä formuleze a treia lege a miscärii pla-netare: patratele timpurilor revolutiilor planetelor sunt propor-tionale cu cuburile marilor axe ale drbitelor.

Copernic, desi avusese o viziune genialà a adevärului,nu reusise sä se desfacä complet de influenta teologicä in ra-tionamentele sale.

Doctrinele lui Aristotel si Thomas de Aquino, asupra su-perm' ritätii necesare a cercului, viciase in parte sistemul sau.Kepler insufletit de aceeas idee, ca i Copernic, cä natura esteguvernatà de regule simple si ca principiile ei sunt raporturilecantitative, reuseste sà corecteze i sä complecteze sistemullui Copernic. Ideea fundamentalä a gandirii lui Keplei esteeh' lumea este o armonie care este,sustinua de numar. Kepler nuvoeste sa ajungä la cauzele miscärii planetelor ci sà stabileascigeometria acestor miscäri, legile ei. Convingerea lui Kepler,ea' numai matematica ponte lumina ignoranta noasträ i eaguverneaz5. Universul, era atat de puternia Inca el afirmaci unde e materie acolo e si geometrie"!

Desi nici Kepler nu reuseste sà creeze o stiintä absolutindependentä in obiectivitatea ei, (Képler incä credea in semni-ficatia astrologicä a evenimentelor astronomice), totus se pontevedea in fizica sa matematicä caracterul stiintei moderne dega-jatà de alte consideratii decat aceea de a constata raporturilenumerice, legile care inläntuesc realitatea sensibilä.

Galileo Ga Iii ei (1564-1642) studie in tinerete me-dicina i filosofia la Pisa, dar mai mult fu atras de mate-matici i fizicä. Se fácu cunoscut prin lucrärile sale asupra cen-trelor de gravitate, care atraserä atentia savantilor asupra lui

,pentru care obtinu catedra de matematici la universitatea dinPisa. De la universitatea din Pisa Galileu trece la cea din

www.dacoromanica.ro


Padua unde profeseaza doctrina lui Copernic cu un succes e-norm, astfel ca savanti i nobili din toata Europa veneau lacursurile sale pentru a-1 asculta. Succesul din ce in ce mai mareal lui Galileu, face pe marele Duce Cosimo de Medicis sa-Icheme la Florenta, unde isi continua cercetarile i experientele

unde publica cateva scrieri in care sustinea teoria heliocen-tried' a lui Copernic.

Inchizitia din Roma declara "sistemul lui absurd si ereticordona lui Galileu sa inceteze de a mai profesa pe viitor

parerea aceasta.Dupa mai multi ani Galileu relua apararea teoriei coper-

niciene, in lucrarea sa Dialoghi quatro sopra i due massimisistemi del mondo, Ptolomaico et Copernico (1632), lucrarecare fu deferita tribunalului. Ilustrul batrAn se infatisa, la jude-cati si fu obligat sa rosteasca in plenul congregatiei de prelati

cardinali, retractarea urmatoare:Eu Galileu, in al 70-lea an al vietii mele in genunchi

In fata eminentelor voastre, avand inaintea ochilor Evangheliilepe care le ating cu Ipropriile mele mâini, abjur, blestem si de-test eroarea i erezia miscarii pamântului".

E pur si muove, vorbe pe care le-ar fi rostit Galileuabjuratie, par sa fie ,totus o legenda.

. Galileu desparte doua lumi, aceea a stiintei medievale,urmatoare conceptiei aristotelice, de aceea a stiintei moderne,al carei aspect esential i obiectiv se desprinde definit din o-pera lui.

Trebue sà vedem in cercetarile lui Galileu nu numai oserie de descoperiri interesante care au tart posibile pe celede mai tArziu, dar si o schimbare totala de atitudine i metodaIn investigatiile stiintifice. $i desigur, tocmai acestei schimbarise datoresc rezultatele importante ce a obtinut. Autoritatea numai poate influenta 5tiinta, care scapa.nd astfel de jugul oricarui

teres capata un caracter obiectiv, tiar aceasta obiectivitate ducela distrugerea conceptiei magice a stiintei, dupi care corpurile,de exemplu, cadeau fiindca aveau o calitate ascunsa in ele,greul.

Degajfind astfel stiinta de superstitii i intemeindu-se nu-mai pe ceeace experienta confirma, Galileu e de fapt, impreun5.cu Bacon, intemeetorul metodei experimentale. Desigur el nua dat un codice precis al metodei experimentale, cum d &cut con-temporanul sau Bacon, dar a pus bazele acestei metode. Opera

www.dacoromanica.ro


sa Dialoguri sta marturie. Galileu 1111 mai cautil sa afle ce suntlucrurile ci se rezuma la determinarea raporturilor functionaledintre lucruri.

Ajungänd sa precizeze conceptul de lege naturala primadata in istoria progresului gandirii omene5ti Galileu i5i for-meaza o imaginà despre lume in, care matematica juca primalrol. Galileu vede natura construita in chip geometric, din triun--ghiuri, cercuri, etc., 5i a descifra cartea naturii-, inseamnapentru el a determina ordinea matematici a universului, adicatocmai acele raporturi generale, legile, care in definitiv suntraporturi 'numerice. Dar cum putem ajunge sä stabilim legilecare leagi fenomenele? Galileu dä.' doua metode experimentale:

Pe de o parte trebue si reunim intr'o formula unica, unmare numar de fapte ca ajutorul metodei sintetice (metodo com-positico). Pe de alta, putem urma drumul invers, din legi ge-nerale sa deducem o multime de fapte, utilizand metoda ana-litica (metodo resolutivo). In modul acesta. Galileu creaza otiinta fizico-matematica a naturii care-1 conduce la un meca-

nrs. m universal capabil sa prevada 'fenomenele. Dar prin a-ceasta linalismul primea o grava loviturg, deoarece cauzele feno-menelor deveneau ni5te forte arbitrare 5i. nu ni5te puteri in-sufletite 5i intentionate. Legea universala care domina natura estelegea cauzalitatii 5i totul se intämpla din cauze nece-sare dar oarbe. Cauza tuturor schimbarilor este mi5carea. Gali-leu este condus astfel eátre conceptia lui Democrit, reinviindideile acestuia. Gahleu credea in tteoria atomica a materiei, faraa o socoti absolut siguri. Realitatea vizibila se reduce la prealitate invizibila, aceea a atomilor '5i a aglomerarilor de atomi,care sunt corpuscule cu intindere (5i. forma 5i care in definitiv sepot exprima cantitativ.

Calitatile lucrurilor, culoare, sunet, etc., nu exista in ele,ea Iceva obiectiv, ci sunt In afara de spirit doar moduri de mi5-care. Ele exista in mod subiectiv ca rezultate ale vibratiilor a-tomilor care impresioneazi simturile noastre, sustine Galilea Inopera sa // Sdggiatore.

Se poate vedea la Galileu o legaturä intima intre cenceptiilesale particulare, ceeace i-a permis sa aibi o viziune unitara asu-pra universului 5i care, cu iajutorul metodei experimentale, 1-adus la rezultate de cea mai mare importanta. Inventator al ter-mometrului, al balantei hidrostatice, el stabili in mod experi.-mental legea caderii corpurilor 5i mai cu seama inventi luneta,instrumentul cu care facu observatii 5i descoperiri as-

www.dacoromanica.ro


trcinomice insemnate, ca masurarea inaltimii muntilor Lunei, sa-telitii lui Jupiiter, inelul lui ,Saturn, petele 6 rotatia Soarelui,fazele lui Venus, toate confirmand in chip stralucit sistemulcopernician.

Fundator de fapt al mecanicei, Galileu avu un succes de,o-sebit in toatä lumea savanta de pe atunci. (P. Mersenne publicaIn 1674 In Franta o lucrare cu titlul La Méchanique de Ga-lilée"). Importante, in mod deosebit, sunt cercetarile sale asu-pra miscarii curbilinii, care l'au dus la formularea celor douäprincipii mecanice carora le-a dat numele, principiul fortei deinertie 6 al miscarii compuse.

Mecanismul universal care inlantuia lumea se prezenta luiGali/eu ca o descoperire technica, nu ca o necesitate careavea ratiunea in sprr. itul omenesc sau in lucruri. Astfel Galileureline IncA cateva conceptiuni vechi, ca aceea aristoteliga amiscarei naturale 6 violente, etc. El a dat stiintei poate maimult decal banuia, deoarece In gandirea sa se mai pot vedeaunele incoherente. Dar in lucrarile sale se descopera germenulputernicei tstiinte moderne de mai tarziu.

Desigur in metoda experimentala pe care o preconiza nueste un original, fiindcä mai inainte de el, Roger Bacon, Pa-racelsus, Lionardo da Vinci, o definisera.

Ceeace face meritul lui Galileu in aceasta directie esteca el a valorificat metoda experimentala clandu-i un caracterde preciziune deosebit cu ajutorul matematicilor. Meritul celmare al lui Galileu insa, si care este conceptia lui filosoficagranclioasa, este ideea pe care .§i-o face despre univers 6 des-pre unitatea lumii. Antichitatea facea o distinctie precis6 intrefenomenele ceresti 6 acelea ale lumii sublunare. Pamantul eracentrul lumii, ca o exceptie in univers. Galileu restabili pentruglobul nostru rolul sAu, prin conceptia generala 6 abstractade cosmos.

Pierre Gassendi (1592-1655), canonic si profesorde matematici, pe linia acelorasi preocupar ca i Galileu, isiindreapta cercetarile asupra problemelor cosmologice i asupraesentei materiei. Desi pasionat in tinerete de studii scolasticespeculatii teologice, mai tarziu studie serios astronomia, fizica

anatomia. Spirit enciclopedic, facu deasemenea studii de bo-tianicia, jurisprudenta 6 istorie. Era in relatie cu savantii cele-bri ai timpului sAu, cu Kepler, Hevelius, etc.

Gassendi edifica un sistem de 'filosofie naturala in carewww.dacoromanica.ro


se vede importanta ce o d descoperirilor empirice i metodeiexperimentale. Intr'o scrisoare pe care o adresase lui Galileu,Gassendi declara ca se socoteste printre discipolii acestuiaca admite toate invataturile scoalei sale despre fenomenele as-tronomice i fizice. Gassendi era insi preot, astfel ca de multeori a trebuit sà fie prudent in afirmatiile sale, pentru a nu riscao ruptura cu biserica. Deaceea istoricii filosofiei au avutdificultati in a-i stabili locul in filosofie. Se poate spune insacu preciziune cà el este discipol al scoalei experimentale.

Gassendi concepe spatiul ca infinit, incorporal, imobil,anterior orieärui lucru, independent de once i oricum, chiarsi de Dumnezeu. Asa ajunge el la un spatiu care exista Taräcorpuri, la vid. 0 conceptie analoaga isi formeaza Gassendidespre timp, pe care-I socoteste incorporal, nelimitat si inde-pendent de once substantä si de once accident. Timpul e numitde Gassendi o intindere incorporala care curge. Se poate vedeadin aceasta ca Gassendi atribue o existenta obiectiva spatiului

timpului dincolo de once necesitäti subiective ale inteligentii.Dupa ce a definit spatiul i timpul, Gassendi se ocupa de

materie, forta, miscare si de natura corpurilor.El a readus in filosofia moderna teoria atomica a lui

Epicur i Lucretiu. Luind pozitie impotriva lui Aristotel prin lu-crarea sa Exercitationes paradoxiae contra Aristotelem, expunesistemul lui Epicur. Din aceastà lucrare cinci carti au fostdistruse de Gassendi pentru motive de prudenta, astfel cà nuau vàzut lumina tiparului niciodata; a rämas insà sumarul lordin care se vede ci era partizan a lui Copernic. Principiile cor-purilor sunt atomii, cari au intindere sigura i totusi sunt in-divizibili. Gassendi incearca sa arate cà aceste caractere pecare le au atomii nu sunt incompatibile, afirmand ci acolo unclese sfArseste industria si subtilitatea omeneaseá, acoló incepeindustria j subtilitatea naturii". Atomii sunt rotunzi, alungiti,turtiti, cu varf, tetraedrici, pentaedri6, etc. Ei sunt materia siforma tuturor fenomenelor i in ei exista cauzele prime si cau-zele finale ale intregii activitati a lumii. Exista o identitate esen-tiala a atomilor in ceiace priveste substanta lor, dar ei suntdiversi in aspectul lar formal. Gassendi explica fenomenele cal-durii i luminii pe baza teoriei atomice. Caldura s'ar datorimiwirii interne a atomilor unui corp, iar lumina nu ar fi decatatomi care emaneaza dela corpul luminos. Astfel Gassendi a-junge la teoria corpusculara a luminii care trebuia sa fie reluataIn veacul al XX-lea. Lumina ar fi o curgere de atomi lansati

www.dacoromanica.ro

76 Intemeerea fizIcei moderne

cu mare viteia si care ajungand la ochiu il impresioneazi. Ra-zele luminoase sunt o infinitate de fire, de corpuscule sfericecare unesc corpul luminos cu ochiul nostru. Gassendi mergemai departe si afirma ca corpusculele mici care formeaza luminasi acelea care formeazi focul sunt identice. Materialismul acestaeste extins la intreaga organizatie a materiei si chiar la viatä..Gassendi renunti la explicatiile scolastice care presupuneau ovirtute lascunsa in corpuri, ca o entitate, ,si. care ar da nastere Te-nomenelor; afirma ca atunci aid se naste un corp nou, nuavem decal o alta dispozitie a materiei si in fond o nouà or-ganizatie a atomilor care constituiesc corpurile. Chiar feno-menele psihologice depind de principii materiale. Urmator epi-cureismului, Gassendi, dei nu ,se pronunta ciar, crede totusi maicurand intr'un suflet material. El citeaza pe mai multi parintiai Bisericii in sprijinul sau, cum e de pilda Tertullian, care nuindrisneste sa conceapa sufletul incorporal, temandu-se cadaca nu e corp sa nu fie nimic".

Dealtfel pentru sufletele animalekw Gassendi se declaraseprecis, sustinand a sunt materiale. Totusi Gassendi se de-parteaza in ateva puncte de atomismul epicurian. Contrarchiar mecanicei lui Descartes dupa care miscarea unui corp de-pinde de viteza dar si. de massa lui, Gassendi crede ca atomii aravea miscarea ca un principiu inerent lor si imposibil de pierdutvreodata;ci ei se mica toiti ca aceiasi vitezii in vid, iar socuriledintre atomi au ca rezultat doar o schimbare de directie nu demiscare. Asa dar nu putem ajunge niciodata la repaos, care nuexist5 In natura, iar in interiorul corpului care in aparenta e inrepaus, existi totusi miscari foarte repezi 'dar invizibile. Darceiace e mai important in conceptia atomistica a tui Gassendi e anu se multumeste sà vada universul in angrenajul si. mecanicalui particulara, ci voeste sa aiba o privire de ansamblu, in caresi se oglindeasca intreaga existenta. Admirator a fui Bacon si.Galileu, caruia in timpul procesului pe care i-1 intentase inchi-zitia ii scria plin de entuziasm numindu-1 cea mai mare glorie asecolului" el nu paraseste complet teologia care se insinuiazala baza cosmologiei sale sub forma unei teorii spiritualiste. Or-dinea si armonia care guverneaza materia nu poate fi datorita in-tamplarii ci presupune un principiu imaterial, un Dumnezeupentru a avea o explicatie. Astfel mecanismul atomic se in-talneste cu teologia care introduce in univers o finalitate. Le-gatura aceasta intre mecanicism *i. spiritualism care nu mai arenimic de a face cu Epicur, Gassendi o introduce in celelalte con-

www.dacoromanica.ro

Intemeerea fizieei moderne 77

ceptiuni cum este aceia a sufletului. Dei stiruia in a crede in-tr'un suflet material, pune deasupra acestuia insa o substanta in-corporala si inteligenta. Gassendi aduce teoria epicureici sen-sualista a cunostintei. Reprosand lui Descartes teoria ideilorinascute si ideia despre Dumnezeu pe care aoesta o crede funda-mentala spiritului nostru, deoarece Dumnezeu rämine neinte-les pentru un spirit care nu a trecut de simturi, Gassendi credecà dorinta de a cunoaste natura intima a lucrurilor este de fapto intemperanta a dorintelor noastre" Is.' cà trebuie sa ne oprimla studiul lucrurilor ce ne cad sub simturi. Dealtfel cu Des-cartes a avut o intreaga polemica incepand cu publicarea scrie-rilor sale Disquisitionae anticartesianae §i care a culminat indiscutia asupra probei existentei lui Dumnezeu. Era vorba deobiectia pe care Gassendi o facea argumentului ontologic sicareia Descartes i-a raspuns in Meditaticmes".

Pierre Bayle (1647-1707). Caracteristica filosofieilui Bayle este tendinta de a ridica pani la obiectivitate teolo-gia, prin controverse in care sa se discute fara interese per-sonale problemele importante.

Nate ca aceasta nota dominanta a gandirii sale si sedatoreasca in primul rand faptului ca el insu5i fiind protes-tant, a trebuit sa sufere prigoana bisericii catolice &L fu nevoitChiar isa paraseasca Franta si postul ski de profesor de filosofiela Academia din Sedan, refugiindu-se la Rotterdam, unde a trältpana la sfar5itul vietii. Din aceste motive se pare, isvore5te ati-tudinea sa ferma contra intolerantei religioase, atitudine pe carenu o ja pentru a apara religia sa ci pentru a pune tolerantaintr'o lumina intelectuala pe deasupra oricarei religii. Lucrareasa capitali Dictionnaire historique et critique ilustreaza aceast5.atitudine. Bayle se ridica nu numai impotriva dogmatismului re-ligios, dar cu atat mai mult impotriva dogmatismului metafizic.Cu toate ca nu neagá posibilitatile matematicilor care valorificaacele idei ale infinitatii lui Dumnezeu si dau profunzimileabstracte", el voeste o alta ,metoda, care sii. studieze infirmitatilevietii omenesti, sa caute cauzele acestor limitari si sa determinemarginele ratiunei.

Este vorba de o punere in valoare a istoriei, care are si eao certitudine a ei, de o metodil istorica in care eru-ditia sà nu se faca pentru ea insa-si dar sa poata fitotdeauna incoronata de 'filosofie. Critica pe care Bayte o sus tineneobosit se indreapta mai putin asupra concluziilor unei filo-sofii, pentru a apara anume pareri, cat mai cu seama voeSe si

www.dacoromanica.ro


vadi intrucat un sistem are o coherentà intima, o constructie careSi se rezime pe principii solide, admise de toata lumea.

Astfel critica sistemul spinozist sau Monadologia lui Leib-niz. Din aceasta atitudine, care e departe de a fi aceea a unuisceptic, rezulta o analiza a problemelor in cadrul lor formallogic, dincolo de interesele unei anume doctrine, pentru a ajungesa vada uneori legaturi intime chiar intre afirmatii contrare.Ceeace urmareste Bayle in critica sa inversunata i totdeaunaaceiasi, este sa arate ca tezele teologice sau metafizice nu-sipot gasi nici un temei in ratiune ca singura lor criticà careare o intentie precisa i tunicà, isi revarsa apele in toate do-meniile dar mai cu semi-16 asupra dogmelor religioase i asuprapretentiei lor de a fi in legaturà cu ratiunea i moralitatea. Ast-fel rand pe rand sunt supuse unei cercetäri atente, existenta luiDumnezeu, problema providentei, a nemuririi sulletului, etc.

Nu existä o demonstratie riguroasa a existentei lui Dum-nezeu, si Bayle scrie in aceastA privinta: Libertatea este destulde mare si un doctor are libertatea 55. critice cutare sau cutareproba particulara". In privinta problemei binelui i raului Bayleare uneori ironii subtile care reusesc sa evidentieze pozitia luimai bine decat argumentarea. Leibniz inventase doctrina op-timismului, careia Bayle îi aduce mai multe obiectiuni trase dinexistenta raului.

Dupä. Bayle Dumnezeu poate i trebue sà ne comunice bine.'facerile sale odata cu creatia noastra si nu ar avea nici umi

motiv sà ne facà sà obtinem prin eforturi care nu totdeauna iz-butesc, calitatile bune. Deaceea dogmele nu sunt indispensabilemoralitatii, fiindca, spune Bayle, un mare numar de ticalosiscelerati cred in nemurirea sufletului, i multi sfinti i drepti nuo cred".

In Pensées sur la Comète, care i-a adus multi adversari,Bayle se ocupa 'de conditia morala a oamenilor, pentru a con-chide ca motivele religioase sunt !departe de a singurele'motivede actiune. Dar toate aceste discutii sunt suprimate de autori-tate care singura poate decreta ce este bun si Ce e rau: Iata,fara I ndoiala, calea veritabila de a inlatura indoelile: Dumne-zeu a spus-o, Dumnezeu a facut-o, Dumnezeu a permis-o;aceasta este adevarat i drept, intelepteste facut i imelepteste

,cpermis .In rezumat dialectica lui Bayle, deil in mare par te ne-

gativa, cautand sà distruga ideile cu circulatie din vremea lui,are in vedere un ideal inalt, toleranta religioasa, Cu scopul de a

www.dacoromanica.ro

PoMica si filosofia dreptului 79

exclude din discutii convingerile religioase. Dar toata aceastadialectica se bazeaza pe un fond pozitiv, pe o conceptieconcreta, a naturii imperfecte a omului, care justificà aceastaexigenta a tolerantii si care totdeodata face valoarea gandiriilui Bayle.

8. Politica i filosofía dreptului

Evul-mediu a fost o perioada de mari framantari, dominatade un misticism generalizat i oficializat, sprijinit pe scolastica

reusind a reduce aproape toate preocupärile intelectuale,sociale si politice, la ,chestiunea raportului dintre puterea spi-rituala i cea temporara1). Nu numai inteligenta si cunoastereacontemporana, dar insasi gandirea celor vechi erau mobilizatesi puse, farà nicio rezerva, in slujba credintei si a dogmei,crutatoare in exclusivismul lor, ceiace ne 'face sá vedem alaturide mistica cea mai ,autentica o neintrecuti stiintä formalä sco-lastica, care nu ajunge insa la altceva decal sa ne invete ,caadevarul i misterul sunt identice.

Aceasta conceptie, ,singura doctrina vie a Evului-mediu-,nu putea á satisfaca cu adevarat si multa vreme nevoile de,existenta ale unei societati in plina transformare si desvoltare.Oricat de mare si cuceritoare ar fi fost ea pentru unele spirite,Ii lipsia insa viziunea exactà a vietii reale si simtul istoric, in-telegerea nevoilor vitale ale colectivitatii, simpatia pentru sufe-rinta i nedreptatile c,elor multi, din cauza respectului excesival principiului autoritatii, a inexistentei spiritului de observatiesi critic, a confuziei dintre dreptul public si cel privat, ceiaceducea la asimilarea Statului i bunurilor lui cu patrimoniul par-ticular al unei familii atotputernice. Si toate aceste lipsurio vor detrona i anlocui cu conceptie mai cuprinzatoare, mairealista si mai umana.

Evident, lucrul acesta nu ise va face fara lupte, nu numaide principii i convingeri, dar si reale, caci, in miscarea dereactiune declansata, nu se revendica numai libertateaci se declara fatis razboiu tuturor vechilor autorifáti sociale.Poate, cum spune Falckenberg, nu se stia exact ceiace se voia,insä se simtia puternic ceiace nu se voia 2). Apoi Sfantul Imperiu

Carlyle, History of Mediaeval political teory. London, BlackwoodR. Falckenberg, Geschichte der neueren Philosophie. Leipzig, von

Veit, 1898. Einleitung, pag, 8.

www.dacoromanica.ro

80 Politica sí filosofia dreptulti

roman i papalitatea incetind de a mai avea influenta lor hotii-ritoare, nu numai ideologia, care era la baza actiunii lor, erasdruncinata, dar apäreau in mod necesar noui tendinte si con-ceptii nou6 de organizare. ,Caci clack' in aceasta lung i labo-rioasa epoca de misticism se aruncasera in discutie, de altfeltot in cacIrele conceptiei teocratico-organice a Statului, aproapetoate natiunile politice, juridice i sociale fundamentale, ce vorfi reluate cu mai pulti amploare i profunzime in decursul celortrei veacuri de neostoiati pregatire a culturei i civilizatieimoderne, apoi practica treburilor ipublice persista in a fi domi-nata Inca de pretentiile bisericei i la stapanirea puterii tempo-rale. Astfel Inca, in fond, era infruntat insusi crestinismul, inesenta i spiritul sau icu totul contrarii domniei pamantesti,,de desarte si meschine ambitii, ceiace explica de ce Ipvituracea mai eficace i-a ifost data Evului-mediuf tot de ol'miscare re-ligioasa, dar mai larga in conceptii, fapt care o infatisa dreptrevolutionara, Reforma lui Luther.

Caracteristica acestei epoce, care ,face trecerea de la misti-cismul scolastic medieval la rationalismul i scientismul vre-murilor mai noui, este desigur aparitia gandirei sociale sau maiexact indreptarea speculatiei filosof ice catre lucrurile politice

sociale mai cu ,preferinti. Renasterea si Reforma nu ne 'Ivorda o filosofie noui, ,conceptii despre lume i viata originale, caresä se egaleze sau sa rivalizeze cu cele ale Antichitätii sa,u1

Evului-mediu, ori cu cele de mai tarziu. Gandirea mnsä, liberatade tutela inabusitoare a dogmei, se va consacra tocmai chestiu-nilor neglijate, expediate usor sau chiar ignorate anterior, arun-cand o lumina necunoscuta asupra lor i fixandu-le ca jaloanece vor orienta straduintele cele mai Mahe ale atator veacuri 1).

Incepfind cu Machiavelli, care a facut pasul hotaritor inacest sens, :tot secolul al XVI-lea i o mare parte din secolulal XVII-lea nu fac altceva dec.at sa lupte i sà ,pregiteasaicuratind i räscolind terenul pentru a patrunde cat rnai multiluminäsi ter, plivind recolta plapandi inca,, alimentand cu opti-mismul i cu credinta br inegalabila In rosturile fiintei omenestitoate ideile ce exprima aceste inalte rosturi., In schimbarea orien-tarii sale spre a. deveni umanista si realista, gandirea nu apareca dusmana religiei, dei are o atitudine categoric antiscolastica,ci cauta din contra tsä o aducl la menirea ei 'adevarata, inviorandtotdeodata credinta, eat la catolici, cat si la protestanti.

1) Vd. si P. P. Negulescu, Filosofía Renasterii, vol. I. 1910, Intr.

www.dacoromanica.ro

PoMica si filosofía dreptului 81

La dreptul vorbind, secolul al XVI-lea, acest secol de fra."-mântari profunde in toate domeniile, in aparenfi mai mult haotiodeea.'t constructiv, n'a ficut decat sa scormoneasca i sá in-treprinda aproape totul, dar cu o rarä pasiune regeneratoare sicu o sublima viziune, profetica oarecum, a socialului i valoriilui. Punct de plecare a fost cultura clasica, sursa minunati deurnanism si optimism, de echilibru, incredere si realism. S'a mersinsa direct la ea, trecandu-se peste interpretarea tendentioasa aEvuli-mediu, care-i falsificase asa de mult spiritul pentru a oface sclava teologiei, incât nu mai era de cunoscut.

Opera lui Machiavelli este primul rezultat mai de seamaal pcestei pniscari de regenerare i independenta, de libera exa-minare faptelor politice si de privire mai adanci a realitatilorvietii colective. Urmeaza operile lui Guiccia. rdini, Thomas Morus,Scipio de Castro, Gabriel Naudé, Suarez, Bodin, Alberico Gen-tile, Althusius, Nicolas Stork, Thomas Miintzer, Campanella,Boccalini, Grotius, Puffendorf. Vom insista numai asupra unoradin aceste personalitati, cele mai insemnate, expunand conti-nutul operei lor spre a clesprinde i evidentia. valoarea realastiintifica a acestor manifestari.

M achiave 11 i este figura cea mai caracteristica pentrumarcarea inceputului unui nou spirit, daca nu a unei noui stäride lucruri. Nascut la Florenta, la 3 Mai 1469, dintr'o familiede popolani grasi clasa de noui imbogatiti, cari castigaseräo suprematie politica i sociala locala, ce dura 'Ana im 1434dupà ce facu studiul umanitatilor, deci o frumoasa culturä cla-sica, concura in 1498 ,pentru locul de secretar al celei de adoua Cancelarii a Seignoriei i, reusind, fu numit anul urmatorIn acest post si deasemenea ca Secretar al Oficiului celor 10 aiLibertatii i Pacii, functie pe care o indeplini Ora in 1512,In care timp avu numeroase misiuni, la Forli, la curtea( Frantei,la Urbino, in Romagna, b. Roma, la Berlin, Ora la venireaMedicilor, &And fu implicat intr'un complot, aruncat pentruscurta vreme in inchisoare i destituit pänä la sfarsitui vietii sale,survenit la 22 Iunie 4527.

Lucrarile principale ale lui Machiavelli sunt: Principele(I1 Principe) si Discursan i ktsupra primei decade a lui TituLiviu (Discorsi sopra la prima deca di T. Livio), la care amputea adauga, pentru intelegerea deplinà a gandirei lui: Dia-logurile privitoare la arta raboiului (Dell' arte della guerra),Relatinile sau rapoartele sale diplomatice, i, intr'o oarecaremisura, Istoriile Vlorentine, care au mai ales un caracter literar.

6

www.dacoromanica.ro

82 PoMica si filosofía dreptuluí

In cele dint:Ai douä aucräri gisim toate elementele conceptiei salepolitice, asa zise machiavelice1).

Principele a fost scris in 1513 si se pare cà a circuiattimpul vietii autorului in mai multe copii manuscrise, atat laFlorenta at si la Roma, fiind o lucrare putin voluminoasii.traducere Latina', ioarte putin .schimbatä i firä ulfimul capitol,a fost publicatä in ,1523 sub titlul De regnandi peritia, dedicatä.lui Carol Quintul i semnatà de un oarecare Agostino Nifo,Profesor la Piza. Tipirirea lucrarii a avut loc pentru intaiaoarä aproape in acelasi timp la Roma si la Florenta, Decem-brie 1531 si Ianuarie 1532. Ea cuprincle 26 capitole si a ayutnorocul a dougi dedicatii de oportunitate, una. lui Giulio sialta lui Lorenzo de Medici. Am putea-o imparti in douä: Primaparte, ,cuprinzfind cele dintai patrusprezece capitole ce se o-cupä cu diferitele forme Kle State si in deosebi cu cele noui,precum i de mijloacele prin care ele se formeazä si pot sit' sementinä; partea a doua, chintesenta machiavelísmului, capitc-lele XVXXV, continând o schema' psihologici empiricä anaturei omenesti apoi, plecand de la ea, preceptele din careva trebui s'6 se inspire Pm' tul spre a conduce con oirtli. Ca-pitolul final, Esortatione a liberare la Italia da barbari, esteprofesia luí de credintä, mobilul gändirei luir Machiavelli, rostul

concluzia cärtii.Dupà Machiavelli, Statele sunt sau republice, in sensul

modem, sau principate, in intelesul de monarhii. Principatele larinclul lor pot fi ereditare, noui, mixte i eclesiastice. Toatäatentia autorului se concentreazi asupra principatelor noui, des-.pre care spune ei pot fi intemeiate fie prin arme si virtute,adieä abilitate politicä, fie prin armele ahora, sau noroc, fie princrime, sau in fine prin vointa cetätenilor, principati .civili.,Despre fiecare da exemple plastice, care impresioneazä prinrealismul lor. Insistä apoi, Lin trei capitole consecutive, asupraorganizatiei militare cu o pasiune i o intelegere rare, sustinândnecesitatea i afirmând superioritatea militiilor nationale, dirorale va consacra, nu pumai o carte speciali, Arte della guerra,dar si o bunä, parte din activitatea sa

Cele zece capitole urmätoare, XVXXV, inchid si re-zum'à ceia. ce machiavelismul are mai caracteristic, esenta sa. Inprimul rAnd, in ce chip intelege autorul sà trateze desprei cifile

1) Editía in 4 volume, Opere di Nic. Machiavelli, citadino e secre-tario florentino, Nell' Haya, MDCCXXVL

www.dacoromanica.ro

PoMica i filosofía dreptului 83

purtarile unui principe cu supusii i amicii sar. Iatä martu-risirea sa clara: Dorind sa scriu ceva folositor pentru cine sepricepe, mi s'a pirut mai potrivit sà merg direct la adeviirulreal al lucrului, dea.'t la inchipuirea lui (aci multi si-au inchi-puit republici i principate care nu s'au mai vazut, nici; cunoscutIn realitate), deoarece este atata deosebire intre felul cum setraieste i acela cum ar trebui sa se traiasca, 'Mat( acela carelasá" ceiace se face pentru ceiace ar trebui sa se La, îi pre-gateste mai degraba ruina, deat apararea. De aceia, un om carear vrea sá se )arate pretutindeni bun, merge la pierzare printreatatia altii cari nu-s buni" (Cap. XV). Aici avem exprimaticategoric inclinarea lui metodologica empirista prin intrebuin-tarea termenului verita effetuale ,della cosa (adevarul real allucrului), i scopul utilitar al operei, fiindca vrea sa fie fo-lositor 1).

Prin urmarirea acestui adevar in toate cercetifile sale,inlocuind astfel discutia textelor i argumentafea apri.)rica prinstudiul i analiza faptelor, traite i observate, fie istorice,Machiavelli va imprima politicei caracterul sau stiintific. Cuel si de la 'el politica incepe sa fie o stiinta sociala independenta,dei el o priveste pumai ca o arta, l'arte dello Stato, intemeiatape metoda de observatie. ,Caci verita effetuale sunt pentru el,in primul rand, acele ,condizioni umane", virtuti i vicii, pe carele enumara doar in iacest capitol si le examineazi apoi mai(leaproape in celetalte, pentru 4ca pe baza constatarilor obiectivela care ajunge, sià faca recomandarile respective principelui.

E de remarcat aici ca pentru Maclua' velli omul e räu inesenta lui. ingrat, schimbacios, preficut, lacom de astig, te-mator de primejdii... Per esser gli uomini tristi, repetà etcentinu 5i face din aceasta convingere sau presupunere, un postulatal politicei chiar, creind i termenul de corruttela, pentru a de-fini epocile de decadere, atunci and materia umana este com-plet corupta, i intrebuintand chiar pentru contemporanii

conationalii sai denumirea de vituperio del mundo. Acesteconvingeri deasemenea Il determina desigur sa nu tina niciosocoteala de bine si de rau in ceiace priveste pe indivizi, atunciand e vorba de fixarea regulelor de conducere ale Principelui,a cArui misiune este nurnai mentinerea, consolidarea si salvareaStatului, cel mai inalt pj)iectiv moral dupa el. Deasupra Sta-

1) D. C. Antonzade, in admirabila sa lucrare despre Machiavelí, areo forma' foarte f erialtä despre Przncipele cand spune : Conceput ca o operáde ocazíune, a rámas opera uneí ocaziuni pierdute", p. 118.

www.dacoromanica.ro

84 Polítíca í filosofía dreptuIui

tului nu existi nimic, jegea supremi este, ca i la Romani, ,sal-varea lui, iar Principele, ca personificare a Statultii, trebtue'sä-i consacre toate preocuparile ,ale, chiar moralitatea lui per-sonalä. Este, färä a fi intrebuintatà expresia, conceptia fai-moasá a ratiunei de Stat, dupä cari idealul moral cel mai bait,morale superioari este existenta Statului, binele i siguranta lui,in faja cärora morale curentä, individualá i social, nu conteaiä,n'au nicio valoare.

Pe aceste consideratii el recomandä. Printului sä fie maidegraba crud decit milos, totdeauna temut deck iubit, sä facibine pe fiara, fiind leu i vulpe totdeodatä, sä nu se tinä decuvent dace' e nevoie, sä fie simulator si disimulator, cäci artade a guverna numai o era de a face, ci si de a te preface.Deasemenea nu e necesar ca Princip- ele sà aibà toate calitätilepe care oamenii le pretuesc i vor si le vadä la un Principe,dar e necesar sá para ci le are. Ba voiu indrizni sä spun,observa Machia. velli, cä avându-le ì observandu-le purureasunt pägubitoare, pe cend päränd numai c le are ii sunt folo-sitoare-. Pentru mentinerea Statului va fi deseori nevoit sälucreze contra bunei credinte, contra iubirei, contra omeniei,contra religiei. Trebue deci ts5. aibä un suflet dispus si seintoaroii dupä cum bat vánturile i schimbirile soartei si, cumam mai spus, dacä ,poate sä nti se depärteze de bine i sà tiela nevoie sá facä r6u-. In fine, si se fereasci a face acte carei-ar putea atrage ura sau dispretul, ceiace-1 va cruta deopotrivisi de primejdia conjuratilor, cärora Machiavelli le consacräun intreg ',capitol, al XIX-lea, pe care P. Janet Il considerä drepto capo-d'operä de claritate, vigoare, experientä i reflexiune-.

Dupe' aceasta aratà cä trebuie sä fie adevärat prietenadevärat dusman, totdeauna însà hotärit si categoric, si apre-cieze meritele, sä onoreze pe artistii mari, sá asigure comertufsi agricultura, sä incurajeze industriile, sà dea atentie petrecerilorpoporului, sä stie sä-si aleagi ministrii ç,i sA fugä de'. liniusitori.In fine, spune Machiavelli, nu numai succesul, dar si sigurantaPrintului stau in airtutea lui, mai mult decât in soarta. Si inpenultimul capitol (XXV-lea), inceardi sá schiteze o intreagiteon'e filosofici cu ajutorul acestor douä notiuni, afirmândjumitate din lucrurile omenesti depind de soarta i jumitate deliberul nostru arbitru, de vointä sau virtù. Omul nu se poateimpotrivi soartei, dar o poate secunda, nu ca rup5 urzeala,ci ca sä i-o tese. Pentru aceasta Ii trebuiesc acele calitäti utili-tare si eficace pe care le subsumeazi cuvântut virtù, asa cum

www.dacoromanica.ro

Politica sí filosofía dreptului 85

il intelegea Renasterea: energie neinfranta, vointi cakulata,adaptare la imprejurari (qualita dei tempi), indiferenta in fatabinelui si traului1). Fara a se afirma drept un adept hotaritsi convins al voluntarismului, el isi arata simpatia si recomandisa fie Tnai degrabä indraznet, impetuos, decat circumspect,pentru (A soarta (fortuna) e femee...

Lucrarea, Discorsi sopra la prima deca di Tito Livio,cunoscutä clestul de bine din timpul vietii sale, dar publicatapentru intaia oari de abia in 1532 odata cu Principele §ilstariileflorentine, este o colectie de esseuri asupra catorva problemegenerale de politica, folosind istoriile lui Titu Liviu mai multca motiv. Opera aceasta, netermin. ata inca, nesistematici §i

deci fara o unitate riguroasi de &dire, cuprinde trei carti,, carear fi logic sortite sa se ocupe pe rand de inteTneierea si organizareaStatelor, de cresterea si desvoltarea lor, de prelungirea existenteisi intarzierea decaderiii lor. In deosebire de Principele, obiec-tul 1'1 formeaza republicele, nu monarhiile. Profesorul Ercolesi C. Antonia' de au oautat, in cartile lor despre Machiavellicitate mai sus, sa degajeze din amestecul acesta de observatiivariate si meditatii luminoase si .interesante asupra lucrurilorpolitice si evenimentelor concrete, mai ales istorice, cuprinseIn Discorsi, un sistem politic, o teorie a Statului in sensutmodern.

In general, lucrarea este o complectare a Principelui, peindelete si cu intreruperi ganditi, poate si de aceia cam dispa-rata, dar confirmand aceiasi atitudine metodologica si aceiasiconceptie generala polifica. Inriurirea lui Aristotel si Polibiusunt manifeste, iar notiunile ,centrale ramân tot acelea de veriteteffetuale §i virta, la care se adauga, doui noui: aceia de dreptate§i aceia de libertate, catre care se indreapta in deosebi simpatiilesale. Fiind vorba de republici, pe care Machiavelli le socotestemai apte de a conserva si desvolta Statul, decât monarhiile,care-s mai potrivite spre a-1 intemeia, autorul recomanda intre-buintarea acelorasi mijloace de mentinere a lor pe care le-am int.:al-nit in Principele, dar marturiseste totdeodata mai multi incre-dere in popor, mai mult respect pentru dreptate, recunoscuta caunul din fundamentele Statului, si pentru libertatea individualasi publica, c5.ci Statul adevarat, spune Machiavelli, este acela

1) Francesco Ercole, La Politica di Machiavelli. Roma, Collect. Poll-teia, 1926. Cap. 1.

C. Antonzade, Machiavelli. 2 vol. Bucuresti, Cultura Nationalä, 19331934, pag. 16-30, 62 si 406, vol. II.

www.dacoromanica.ro

86 Politica sí filosofia dreptului

In care ciascuno puo tenere e difendere l'opinione che vuole",iar legea este egalit pentru toti, introducAnd astfel i nOtiuneade egalitate, una din conditiile necesare ale unui Stat liber,drept i puternic.

Arte della guerra intrege§te gAndirea politic:a' a lui Machia-velli,evidentim' d §i mai .mult preocpiirile practice, utilitare, aleautorului in elaborarea celor trei lucrâri fundamentale ale sale,§i in special intuitia lui geniali despre necesitatea natiuneiarma-te.

Critica cea mai obiectivi i mai complea a ideilor luiMachiavelli o intalnim la Paul Janet mai pe larg 1) i apoila Gaetano Mosca, foarte succinti i sugestivi 2).

Din examinarea operei lui ,putem formula urmitoarele con-cluzii: 1) Machiavelli este prima manifestare a gandirei libereIn domeniul §tiintelor sociale, bineinteles, dup'á Evul-Mediu; 2)Opera lui este, dupâ aceia a lui Aristotel, primul i cel maiinstructiv exemplu de fecunditate a aplicàrii la problemele so-ciale a metodei experimentale i de observare a faptelor; 3)Realismul s'au 11 face sä afirme i infiptuiaseá cu hotarire se-pararea politicei de religie §i de moralä., stabilind astfel indepen-denta ei rteoreticA.; 4) Urm'arin. d in mod evident un scop practic

utilitar, opera lui nu dovedege mai putin necesitatea i po-sibilitatea, Mat a intemeierii unei stiinte politice relativ auto-nome, cât§i a olcatuirei unei arte politice; 5) Recomandando serie de mijloace politice tiranice ì amorale, el nu poate tàceatotu§i admiratia i simpatia sa pentru marele principii ce staula baza Statelor moderne: dreptatea, libertatea, egalitatea,considerandu-le drept conditii ale unei organijäri sociale su-perioare; 6) in fine, tintrevederea insemnä'tatii i valorii colec-tivitatii, a poporului, ca element primar si factor permanent §ideterminant politic.

De aceia Machiavelli este i ra'mane o sursa de inspiratie§i de studii, iar machiavelismul expresia unui geniu barbätesc,pkrunzator, fin 5i hotä"rit totdeodatà, totdeauna net §i clar-vàzàtor, de o rari intelegere practicä, pasionatä. i cultivati 3).

Paul Janet, Histoire de la science politique dans ses rapports avecla morale. V-me &Mon. 2 vol. Paris, Alcan, (1924) P. 491-602. vol. I.

Gaetano Mosca, Histoire des doctrines politiques depuis l'Antí-quité jusqu'à nos jours. Trad$G. Bouthoul. París, Payot, 1936, pag. 103-125.

Asupra luí Machiavelli vd. 4i Charles Benoist, L'influence desidées de Machiavelli, in Recuil des Cours" (Académie de Droit interna-tional) vol. 9, 1935. In aceeas colectie se gäsesc studií i asupra altor On-&tort expusi in acest capitol.

www.dacoromanica.ro

Politica si filosotia dreptului 87

Dupi Machiavelli, literatura politicii devine foarte bogatä,atat datorita luptei ce se &idea intre protestanti i catolici,mai ales pe tema legitimitatii i limitelor suveranitatii 5i pe aceiaa indreptitirei rebeliunilor j tiranicidului, cat i prin desvoltareacercetärilor luand ea punct 4e plecare fie pe Aristotel sauclasici, fie pe Machiavelli spre a-i combate, sustine sau com-plecta.

Cel mai de seanaá filosof politic dupa Machiavelli esteenglezul Thomas Moru s, näscut in 1472 la Londra. Stu-dent la Oxford, unde cunosicu de aproape pe Erasm i invitadin vreme a5a de bine limbile olas ice, incat traduse din gre-cote in latine5te Tirarticidul lui Lucian, 5i. la varsta de 19 anitinu la Roma o serie de conferinte despre Cetatea lui Dum-nezeu a Sf. Augustin. Dupa o 5edere de 4 &Li la manästire, sehotiri a se consacra avocaturei 5i deveni repede membru alCamerei Comunelor, iar prin independenta sa se facu apreciat

simpatizat de cardinalul Wosley, mare cancelar al regeluiHenric VIII-lea, cu ajutorul cäruia inträ intaiu in serviciulCurtei, apoi se ridicii treptat in cele mai inalte demnitati: mem-bru al Consiliului particular (1515), trimes in misiune diplo-matica in Flandra (1516), insoti pe rege in 1520 in Franta,mare cancelar insfar5jt in 11529. Om de o mare tárie de ca-racter, cu prilejul conflictului dintre coroana Angliei 5i papa-litate i5i sustinu cu ihotarire convingerile sale, pentru care sufericu seninätate chiar supliciul in 1535.

In deosebire de Machiavelli, ganditorul care a dat larandul sà"u deasemenea numele 'unei intregi 5coale de cugetätori5i scriitori politici, utopi$tii, este un continuator al lui Platon.Lucrarea lui, De optimu reipublicae statu deque nova insulaUtopia, sau cum i se spune mai pe scurt Utopia, aparuta la1516, de5i este o constructie imaginara, intocmai ca çi Republicalui Platon, ise deosebe5te imult de ea 5i se resimte mai degrabáinfluentatá de ideile lui Erasm din Elogiul nebuniei. In primaparte autorul face o expunere impresionanta a tristei situatiia societatii engleze de la sfar5itu1 secolului al XV-lea 5i inceputulcelui de al XVI-lea, criticand fara crutare viciile, cruzimile

nedreptatile unei lumi corupte 5i barbare, 5i mamfestand ovie simpatie 5i un real interes pentru cei muncitort i insuferinti

Partea a doua a lucr:arii cuprinde o descriere a organi-zgrii socia. le din insula Utopia, descoperitA intimplätor de capi-tanul Raphael Hitlodeo, navigand pe urmele lui Americo Ves-

www.dacoromanica.ro

88 Polittca sí filosofía dreptului

puci. Utopia este o republica muncitoare i democratica, nurazboinicà i aristocratica, egalitara, nu intemeiata pe caste,libertara si echitabila, nu sclavagisa.

Munca manuala nu mai este considerata drept o ocupatieinferioara i nedemnä., ci din contra un adevarat titlu de onoare.lar cauza tuturor relelor, proprietatea particulara, este desfiin-tata. Autorul arata cu acest prilej desavantagiile proprietatii,producitoare de inegalitate, discordie §i lene, deoarece numaiputini posedand, ceilaltj raman in mizerie §i la cheremul celorbogati cari, organizandu-se, devin i cei mai tari, astfel caexploateaza pe ceilalti, Ii nedreptatesc i umilesc, pe cand

Para sa munceasca, profita §i huzuresc. Ca urmare, inUtopia, pamanturile, casele, atelierele i rezervele de materiiprime apartin Statului. Fiecare cetatean are o meserie i esteintrebuintat deasemenea i in agricultura, pe rand i dupacerinta, sase ore de Jucru pe zi ajungand si asigure din belsugproductia indispensabila nevoilor de existenta ale tuturor. Mo-neda i contractele intre particulari sunt cunoscute, deoareceproductia ca i distributia sunt pe seama colectivitatii. Muncamanualä este obligatoriu complectatä de recreatii intelectuale,aa incat toti cetatenii beneficiaza de binefacerile cultureicivilizatiei umane. Organizarea politica i administrativa estedemocratiQi i colectiva. Familia, ,care ramane baza solida aalcatuirei sociale, fiecare avand locuinta distincti, desemneaza,pe grupuri de 30, un filarc, iar zece filarhi un protofilarc. Totifilarhii la un loc aleg pe §eful suprem, dintre patru candidatiindicati de popor, i functiunea lui de magistrat suprem si pre-§edinte al adunarii populare, este pe viata. Ceiace apare cutotul original este pe de o parte, politica religioasa, toleranta

liberala, i pe de alta parte, politica externa, antihegemonistäamica a tuturor Statelor slabe i nedreptatite.

In concluzie, Morus observa cá exemplul Utopiei nu poatefi imitat ,orbeste, dar e susceptibil de a ne invata multe lucruriutile pentru imbunatatirea situatiei sociale existente. Celor cese indotesc de posibilitatea realizarii unui astfel de regim, cä-pitanul Hitlodeo le recomanda, cu humor, o excursie in Utopia.

Se pare ca opera lui Morus a avut o influenta insemnaanu numai asupra formarii doctrinei socialiste i comuniste, dar §iimediat asupra unei miscari cu facelai caracter, deslantuita inGermania cam In aceiasi epoci i conclusi de Nicolas Storksi Thomas Mtintzer.

Un alt ganditor i scriitor politic, care se revendici insä

www.dacoromanica.ro

PoUtica 4i filosofia dreptului 89

de la Aristotel, pe care vrea dealtfel sa-1 corijeze i complec-teze, si care continua intr'o oarecare masura, ca metoda, peMachiavelli este Jean Bodin (1520-1596). Paul Janet sidupa el atatia cercetatori mai noui1), 11 socotesc drept celmai mare teoretician politic al secolului al XV-lea, dupa Ma-chiavelli evident, si compara chiar opera lui, in ceiace privesteintinderea subiectului i bogatia materialului, cu Politica luiAristotel si Spiritul legilor a lui Montesquieu.

Intr'adevar, Les six livres fcle la République, apärute pen-tru intaia oaral in 1577 si in latineste in 1586,, traduse de insusiautorul, contin un material istoric imens i foarte variat in,:com-paratie cu acela ce se gaseste la Machiavelli, care se refera,dupä cum am vazut numai la Romani si la Italia contemporana,ceiace i explica' succesul incontestabil al cartilor lui Bodin,aproape timp de un 'secol. Ambitionand insa a egala, daca nua intrece pe Aristotel, al carui plan din Politica Il adopteaza

urmareste dupa aceia aproape pas cu pas spre a adapta sipune la punct tot ceiace i se pare a nu mai fi acceptabilactual, Bodin nu numai ca nu aduce nimic nou, niciun principiuoriginal sau o viziune neta i superioara, ca sa.' nu zicem in-drazneata, dar cele mai adeseaori critjcile lui sunt asa de slabe,de inexacte si de superficiale, incat însài expunerea devinegreoaie ì confuza., deoarece autorul se pierde in detalii critice

definitii incarcate, amestecand, cu o flagranta lipsi de spiritfilosofic, principiile elementare.

Moderat, destul de intelegator i pregatit, mai ales dinpunct de vedere istoric si juridic 2), el reuseste totusi sa afirmesi confirme prin studiile lui o serie de adevaruri ce aveau ne-voie de a fi repetate, desvoltate i raspandite cat mai mult.Astfel, dansul pune in serviciul stiintei politice frumoasele-icunostinte de drept politic si privat i chiar de e,conomie politicaintr'o oarecare misura, dand exemplul colaborarii lor necesaresi fecunde; apara contra iuj Maclua. velli justitia ci pe cel maisigur stalp al oricarui Stat, caci dupa: el fericirea nu-i singurulobiect al guvernarii, ci in primul loe este dreptatea, ba poatechiar ceva mai inalt, contemplarea. Aceasta ar insemna la el

In garä de cartea luí H.Baudrillart, Bodin et son temps, 1853, denotat : J. Moreau-Rezbel, Jean Bodin et le droit comparé dans ses rapportsavec la philosophie de l'histoire, Paris, Vrin, 1933, p. 280;

A. Lefranc, La place de Jean Bodin dans la Renaissance et dans lascience politíque. Paris, 1930.

Methodus ad facilenz historiarum cognitionem o Colloquiumheptaplomeres sunt Ina douà din lucrfirile sale.

www.dacoromanica.ro

90 Politica í filosofia dreptulut

droit gouvernement, guvernare adevaratä. Atitudinea sa in chestiasclavajului, in deosebire de aceia" privitoare la familie si laidentificarea Statului ,cu ea, meritä relevatä, nu numai pentruoportunitatea ei intr'o epooit nenorociti, &and descoperirea Ame-rioei dusese la o impetuoasä." recrudescentä a sclavajului, dar

pentru fermitatea i bogitia argumenfärii sale solide si sub-stantiale contra acestei pacoste sociale.

O contributie interesantä a lui Bodin la munca de elabo-rare a Stiintei Statului este teoria sa despre suveranitate, pecare o define§te ca pe o putere absoluta, perpetua §i indivizibilä.Adevärat suveran este aoela care dà legi supusilor färà con-simtämântul lor i nu-i tinut el insusi sá li se supunä. Carac-teristica maiestatii suverane e de a fac,e i desface legile, su-punandu-li-se dupi pläcere. Cat priveste atributele suveranifitii,ele sunt cele cunoscute: puterea legislativ i. executivä, jude-citoreascä, aceia de a declara räzboiu i incheia tratate, de abate monedä, confisch, numi ofiteri, gratia, etc. Formele deguvernämant sau speciile de suveranitate pe care el le admitesunt numai trei: monarhia, aristocratia i democratia. In virtuteaprincipiului indivizibilitàjii, suveranjtatea nu se poate repartízaIn acela§i timp intre acesti trei factori, ci va fi totdeauna untildintre ei care sa. 'domine pe oeilalti doi, clima intervenind inbalantä intr'un sens sau altul cu multe sanse, cäci until) dintrecele mai mari i poate principalul fundament al republiciloreste de a acomoda Statul cu caracterul cetätenilor, edicteleordonantele cu natura locurilor, persoanelor i timpurilor". larsimpatia autorului, sprijinitä pe o argumentare laborioasä, mergecatre monarhie, deoarece ea singurà este simplà in esentätemperatä in guvernare si va putea asigura deci armonía unoracu altii si a tuturor impreunä, adicä justitia, scopul oricirei: so-cietäti. Prin maiestatea autoritätii sale suverane, ea va conciliapretentiile contrarii, justa ambitie a poporului, ca i justulorgoliu al nobililor, stabilind pretutindeni concordia i pacea.In general insä, once forma' ar lua suveranitatea, ea nu se vaputea ridica deasupra dreptätii i legilor lui Dumnezeu, afirmäBodin, aträgiind totdeodatà atentia ci nu trebue discutat asuprareligiei, care are la randul ei datoria de a nu intrebuinta nici-odatä violenta, asa dupà cum spunea Teodoric, regele Gotilor:Religionem imperare non possumus, quia nemo cogitur ut credafinvitus".

Dar odatä cu preocuparea de problemele genera le aleStatului i de inchegarea unei stiinte si a unei arte politice in-

www.dacoromanica.ro

PoMica sí filosofía dreptului 91

dependente, rasar de pretutindeni in aceasta epoca discutiunicercetari mai speciale, din ce in ce mai aprofundate 6 mai

pasionate asupra rosturilor i naturei legilor, a raportului lorcu dreptatea i organizarea sociala, a fundamentelor dreptuluica disciplina i legaturilor lui cu moraba, teologia, politica sifilosofia.

Alberico Gentile (1551-1611), profesor italian laOxford, face, impreuna cu Althusius, tranzitia adevaratilogica citre aparitia i formularea cea mai fericitä a conceptieifilosofice moderne a dreptului, atat prin inter'pretarea sa pri-vitoare la Maclua. velli, cat mai ales prin natura preocuparilorlui juridice (De jure belli, 1588). El afirm5., de pilla, cà numaicinci din cele zece porunci se pot explica prin dreptul divin,pe cand celelalte exclusiv prin dreptul uman, iar ultima se inte-meta' za pe legea naturei umane, in special pe instinctul social.

Althusi us (Althusen sao Althaus, 1557-1638) la ran-dul sau, profesor de drept la Universitatile germane din Herborn

Siegen (1586-1604) si apoi magistrat la Emden, crawlsau natal, ne-a dat in lucrarea sa prin. cipala, Politica metodicedigesta, apù'rutä intâiu in ,1603 i apoi mai desvoltati in 1610,interesante consideratii asupra suveranita litii, contractului socia

dreptului la rezistenta Monarhomac, tema pe care este viucombatut de Barkley in lucrarea sa Despre domnie si puterea

Althu'sius afirma cu indrazneali i hotarire cà suverani-tatea apartine poporului si este inalienabila : Cine va indraznisa spuna cà poporul poate transfera cuiva suveranitatea: sa?Acesta-i un drept indivizibil, inalienabil, imprescriptibil... Bo-din s'a in5elat atribuind regilor i celor mari suveranitatea:ea-i dreptul societätii intregi. Dupa Dumnezeu, Societateatoga puterea legitima acelora pe care ii numim regi sau printi;dar, oricat de mare ar fi putereal unei concesii, existä totdeaunaalta mai mare decat ea, adica puterea aceluia care concede"(Cap. XXXVIII).

In deosebire deasemenea de Bodin, care concepe contractulde intemeiere a Statului ca pe un act de supunere neconclitionataa colectivitatii fata de conducator, Althusius, precizand in modciar si categoric natura contractuala a acestui fapt1), 11 pri-veste numai ca o simplä delegatiune, o concesie din partea po-porului a capacitatii sale naturale de conclucere administrativa.

1) Pactul social, spune dansul, consta In promisía expresa sau tacitaa uneí comunicari reciproce de bunuri, servicii, ajutoare, drepturí comune,dupa nevoile víepi generale",

www.dacoromanica.ro

92 Politíca sí filosofía dreptului

dreptul suveran ramanandu-i exclusiv lui. Pentru a afirma mainet acest lucru apare, in conceptia sa politica, Eioratul, insfr-tutie compusä din alesii poporului i menitá sä insfituie, con-troleze, protejeze i destituie pe magistratul suprem. In acelastimp, luand, consecvent cu convingerile sale, atitudine contratiraniei, el ne oferä cea mai serioasa sfortare stiintifica dinaceasta epoca de reconciliere a principiului autoritatii cu prin-cipiul libertätii, cautand, pentru afirmarea dreptului legal derezistenta, sá stabileasca care pot fi persoanele indreptätite a-1folosi, cum, in ce imprejurari si in ce masura 1).

Acela care pune insa cu adevarat bazele filosofiei drep-tului, mai ales ale dreptului national si dreptultri gintilor sauinternational, este Olandezul Hugo de Groo t, cunoscut subdenumirea literarä de Grotius (1583-1645), pe care PaulJanet 1'1 comparä cu Descartes si despre care Leibniz spunea

incomparabil, incomparabilis Grotii judicio et doctrina.Nascut la Delft, fu pe rand procuror (1607), sindic

Roterdam (1613), membru al Statelor generale, dar ameste-cAndu-se In luptele politice, fu condamnat la inchisoare pe

sapà numai datoritä abilitàtii sotiei sale (1621) sprea fugi la Paris, Iunde fu profesor particular pana la, 1631, candpled. in Suedia. Aici, apreciat la Curte, a fost trimis' de careregirla Suediei ambasador la Paris (1635), demnitate in care

muri peste zece ani, tocmai pe &and sträbä tea Germania indrum spre Stockholm.

Prima sa lucrare, De jure praedae, din care a aparut uncapitol, Mare liberum in 1609, ca raspuns la scrierea lui Selten,Mare clausum, n'a fost publicatä cleat thrziu de tot dupamoartea lui, in 1868.

Intre timp apärusera De veritate religionis christianae(1619) si opera sa principalä., De jure belli ac pacis (1625).

Traditia joaca inca mare rol in gandirea lui Grotius si oface sa se resimtä. in 'ansamblul ei, mai ales atunci &and ar fide afirmat adevarun ceva mai indraznete, ca de pildä in ches-tiunile suveranitätii, sclaviei, libertatii. Straduintele i vederjle[ui sunt insà remarcabile, cand sentimentul i judecata sa sepot man-ifesta cu spontaneitatea lor fireascä i increzatoare,dandu-ne astfel adeväruri care de la el ne-au ramas ca puncteluminoase ale orientarii noastre sigure in domeniul filosofieistiintei dreptului.

1) Otto Gzerke, Iohanes Althusius u. die Entwickelung der natur-rechtlíchen Staatstheorien. Breslau, 1880.

www.dacoromanica.ro

PoMica i filosofia dreptului 93

Adoptand clasificarea clasica de drept pozitiv i dreptnatural si raliindu-se lui Gentile in separarea dreptului divinde dreptul uman, care la randul sau poate determina fie, rapor-turile dintre indivizi, jus personale, fie raporturile dintre na-liuni, jus gentium, Grotius arata ca chiar inläuntrul acestorcategorii de drept se poate face deosebirea de drept natural

drept conventional, capatand astfel un drept pozitiv personal,jus civile, 5i un drept pozitiv al popoarelor, jus gentium volun-tarium. Precizarile i ob&rvatiile sale in legatura Cu acestediferite feluri de drept sunt in deosebi interesante si au o mareimportanta istorica si de cunoastere.

Avem astfel determinari i precizari ca acestea: dreptulpozitiv îi are isvorul in ceiace-i folositor si este un produsistoric i voluntar, pe cand dreptul natural sau nescris nu-0 areisvorul, nici in util, nici in vointa lui Dumnezeu, ci in naturarationala a omului si este deci vesnic, neschimbator, pre tutin-deni acelasi. Ceiace actioneaza ca lege in toate locurile i intoate timpurile apartine dreptului natural. Existenta aceastaa unui drept anterior pricirei conventii se explica, dupa cum asustm. ut-o Aristotel cel dintaiu, prin natura sociabila a fiinteiumane, care are drept esenta a ratiunei sale inclinarea

catre comunitatea organizata. Instinct si ratiune, amandouäcolaboreaza la crearea, rnentinerea i desvoltarea relatiilor noas-tre cu semenh" i deci a societatilor omenesti, chiar atunci candnu avem nevoie de nimic, ceiace evidentiaza cá nu utilita tea de-.termina, in fond, echilibrul i armonia sociala, i prin urmareechitatea i dreptatea. Dreptul ii are isvorul in el insusieste imuabil ca natura si ratiunea. Dumnezeu insusi nu poateface ca 2 +2 sa ,nu faca 4, tot asa nu poate face ca ceiaceeste rau in sine sa nu fie astfel.

In aplicarea la probleme particulare a acestor consideratiide vizionar, Grotius desvaluie ,atat insuficienta spiritului saufilosofic i slabiciunile sale ,profesionale de jurist, tratând ches-tiuni de drept natural prin principiile dreptului civil, precum

influenta starii sociale careia apartinea, trägand concluziineasteptate. Asa, dansul considera suveranitatea ca un fapt, di-ferit dupi timpuri si locuri si nu, ca un drept ce-si are principiutin natura omeneasc i regula in ratiune, stabilind cá ea nuapartine totdeauna i fàrà exceptie poporului. El sustineun individ, ea si un popor, poate sa-si van& libertatea pentrusubsistenta, alienandu-si deci suveranitatea, care poate disparedeasemenea prin dreptul râzboiului, invinsii pierzancl libertatea

www.dacoromanica.ro

94 Política sí filosofía dreptuluí

de fapt si de dint. Prin urmare, intemeierea, suveranitatii peconsimtimantul constrans si pe forta invingätoare, si in acelasitimp justificarea sclaviei. Cbiar atunci and stabilirea guver-nului s'ar face in interesul supusilor, spune el, aceasta n'arduce la superioritatea poporului asupra suveranului, caci nuvedem cum tutelatul ar fi deasupra tutorelui-.

Dupa dreptul natural, niciun om nu se naste sclavul altuia,dar poate deveni, fie printr'o conventie liherá, omul putandu-sivinde libertatea pentru subsistenti, fie prin fatalitatile

,Servitutea complecti consista in a fi obligat deservi toata viata unui stapan pentru hraaa i toate celelaltelucruri necesare vietii. Si aceasta supunere, astfel inteleasa,n'are nimic prea dur in ea insa'si, deoarece obligatia in carese gaseste sclavul de á sluji pe stapan e compensata de avan-tagiul pe care-1 are prin asigurarea existentr. Astfel justifica'Grotius prin. cipiul sclaviei, prin dreptul fortei §.1 al necesitafii,ceiace-1 apropie de Hobbes.

In ceiace priveste proprietatea, Grotius, dei recunoasteea in stare de natura totul apartinea tuturor, cauta, sa dea oexplicare si sa jusfifice dreptul respectiv prin ocupare. Nea-mul omenesc inmultindu-se continuu, i totdeodata crescand6 nevoile i dorintele, bunurile existente, comune la inceput,nu mai puturii satisface cererile, ceia ce determini insusirealor colectiva sau individualà, convenindu-se tacit sau expres cafiecare sa aiba dreptul stapini exclusiv ceia. ce si-a insusitcel dintài. Deci, recunoasterea dreptului primului pcupant, oconstatare mai mult de Ifapt; valabila doar pentru bunurileneposedate, -decal o legitimare. Cat priveste bunurile posedateIn comun, Grotius invoci ,partajul, amintind mai) mult in treacat

filrà sa-i acorde ,importanta pe care o meritä, manca. Elexclude totusi marea 6 aerul din bunurile capabile de a fiinsusite si a deveni proprietatea cuiva.

Acolo unde insa meritul lui Grotius este incontestabildecisiv, datorita intelegerii si generozitatii profund umane

pe care le-a manifestat, este In domeniul dreptului interna-tional, al carui intemeietor este considerat pe bunä. dreptate.Spre a ne da mai bine §i mai exact seama de importantavaloarea contributiei sale, e deajuns i totodata interesantamintim ce credea in aceastä materie un mare ganditor altimpului, intemeietorul filosofiei moderne, Descartes. Aducandvorba despre atitudinea ce ,trebuie s'o avem fata de dusmani,intr'o scrisoare a sa pare principesa Elisabeta, care-1 intre-

www.dacoromanica.ro

Política sí filosofía drepitului 95

base ce erede despre Principele lui Machiavelli, dansul faceo afirmatie surprinzatoare prm. raivitatea ei i edificatoare inacelasi timp pentru mentalitatea epocei, definind ca dusmanonce persoana de care ne e teama. Textual: luteleg subdenumirea de dusmani pe toti aceia cari nu-s de loc prietenisau aliati, pentru a avea dreptul de a le face razboiu eindsocotim avantajos, i cari, incepand a deveni suspecti si detemut, este cazul sa ,nu ne incredem in ej... Fata de dusmaniavem oarecum voia de a face once" 1).

Putem vedea deci at de binefacatoare i oportuna a fostintroducerea ideii i normelor de drept i echitate intr'o ma-terie unde erau necunoscute Oat atunci, adica in domeniuldreptului de razboiu, atat rie salbatec i inuman, tuck totalera permis, precum i ,in domeniul de a incheia tratate. Datádreptul de a face razboiu isi are originea intr'un principiu just,dreptul de aparare, deoarece, in stare de naturi, fiecare aredreptul sa se apere contra atacurilor celor räificatoripedepseasca chiar, apoi acest drept legitim trebuie sa-si aiba.limitele lui in sociabilitatea i fraternitatea omeneasca.de indata ce a intervenit organizarea sociala, intemeiata, cumam vazut, pe esenta rationali i sociabila a naturei umane, nuse limiteaza i reglementeaza numai razbunarea i pedeapsaindividuali, al care.' sens .Grotius 11 defineste utilizand faimoasaantiteza a lui Seneca quia peccatum est-ne peccetur ciinsasi pedeapsa sau razbunarea colectiva. Prin faptul cá po-poarele s'au consfituit in societati deosebite, ele nu devin ipsofacto dusmani naturali, ci trebuie sal pastreze cu sfintenie acealimanitate care-i legatura generala a societatii i formeaza uni-tatea i superioritatea ei. Am vazut, spune Grotius, in toatilumea cretina o stare de vrasmasie care ar face sa roseascasi pe barbari, razboaie incepute sub 'pretexte neinsemnate sauchiar fara niciun pretext, si conduse fira respect pentru nick,lege divina i umana, ca si cum o simpla declaratie de razboiutrebuia sa deschida poarta tuturor crimelor 2 ) .

Acestei rusini i nenorociri a incercat Grotius punii

2agaz cu ajutorul ratiunei umane i a legii pozitive.Dar lupta pentru castigarea clreptatii i afirmarea drep-

turilor omului va continua sub toate formele vreme indelungata

Correspondances, Ed. V. Cousin, tom. IX, p. 387.De jure belli ac peels líbri tres. Disc. prél. S 29.Colectía Les clas-

siques du droit international, Dotation Carnegie pour la Paíx internationale,2 vol. Washington 1913 sí Oxford, 1925.

www.dacoromanica.ro

96 Seeptícismul franeez

Ina, pang ce va ,veni ziva despre care Janet se exprimi asade just: A fost p i in istorie, and rgiunea omeneasa;liberanclu-se de toate conventiile politice si de toate servitutiletraditionale, a declarat cá omul avea o valoare proprieinalienabilg, a nu se putea atinge nici de persoana, nici debunurile, nici de constiinta, nici de gändirea sa; ea a declaratpmul sfant pentru om, dupg marea expresie a lui Seneca,homo res sacra homini. Aceasti zi nu se va uita niciodatg si eaa pus o barierä de netrecut oricgrui despotism" 1).

9. Scepticismul francez

Michel de Montaigne s'a ngscut in castelul Mon-taigne, ca fiul unui negustor cuprins, Pierre Eyquem, primaral Bordeaux-ului.

Prima limbg pe care a invgtat-o a fost cea lating; aceastai-a usurat mai tArziu ,studiul clasicilor. In liceul de Guyennede la Bordeaux unde cursurile erau predate de cei mai maridascgli ai vremii, aceOia se fereau sg vorbeascg In fata miculin'Michel limba lui Virgil. De la 1546 a urmat cursurile deDrept de la !Bordeaux, apoi acele dela Toulouse, ale luiCujas.

La 23 de -ani a fost magistrat la Perigueux, mai tärziula Bordeaux unde a intglnit pe filosoful stoic si entuziastulpoet ja. Bo8tie. O calda i nobilg prietenie a legat pe acestidoi tineri rintr'o comung aspiratie spre o viatg mai bung. Maartealui La BoRie, a rupt aceastä. prietenie, care in viata lui Mon-taigne a insemnat unul din evenimentele cele mai mari. Acesti5 ani petrecuti in tovärgsia. inältätoare a lui La Boétie suntcei mai bogati In aventuri spirituale pe care i-a avut Monbignesi tin locul ¡de -frunte in viata sa sentimentarg.

La 1561 se insoarg pentru a-si face un amin. Din easefiice i supravietueste una singurä, tárg ca pierderea celorlalte.sg-1 turbure.

La 1571 este 'inobilat cu ordinul Sf. Mihail.La 1570 s'a retras din toate sarcinik oficiale ca sà tri-

iascà liber, dei nu complect izolat de lume. Cu toate a bi-blioteca. sa Il atriigea mai mult ca oricare alt loc pe lume,Montaigne pgstra cele mai bune raporturi cu vecinii, se ducea

1) Paul Janet, Histeire de /a science po)itique, vol. /, pag. XCIII.

www.dacoromanica.ro

Scepticismul francez 97

la Curte, ea si pe campul de lupta, facea oficiul de ambasadorimpaciuitor intre partidele ce se rasboiau.

In 1580 publica doua earti de Esseuri.Intre 1580 si 1582 calatoreste in Germania, Elvetia

Italia.In lipsa este ales primar al Bordeauxului. Ii indeplineste

isarcina. atat de bine beat este reales in 1584. Ciuma 11 facesa se retraga din sarcina de primar, iar rasboiuf civil 1'1 facesA §e retraga tot mai mult in singuratatea ca.stelului sau, undemediteazi asupra vietii in genere ea si asupra evenimentelor,zilei, scrie Cartea III-a a Esseurilor pe care o adauga primelordoua in editia de la 1588.

Montaigne a continuat isa adune reflexiuni pe care doreati le introduca. in textul unei editii viitoare. Cum moartea,l'a surprins in 1592 aceste note, serse cu mana lui pe unexemplar al editiei din 1588 care azi e numit: Exemplarut de laBordeaux, au fost publicate de fiica sa adoptiva Marie deGournay la 1595.

De atunci para azi Esseurile au fost publicate in nenu-migrate editii luandu-se ca baza editia de la 1588.

Secolul al XVI-lea este o lupta intre traditiuni. De candslabise armatura puternica pm' care Biserica Catolicâ dis-cipiinasd, timp de o mie de ani, sufletele, spiritul europeantrecea prinitr'o criza generala care se manifesta prin deseen-kralizarea pe toate taramurile, prin accetntuarea particularuluisi a individualului. Certurile religioase scoborau prestigiul Bi-serieei. Constim. tele ingrijorate cautau un adapost in filosofiaantica, dar nu se adresau marilor sisteme filosofice, ci maiales intelepciunéi practice a sistemelor din decadenta cultunlantice, precum sunt stoicismul, epicurismul, sc.epticismul.

Influenta. covarsitoare a stoicismului se explica prin ase-rnanarea moralei sale cu morala cretina, asemanare care aco-pera ,deosebirile fimdamentale dintre aceste doua doctrine.

Pe de o parte, spiritul crescut de Crestinism, sA traiasciIn disciplm. severa, gaseste un reazim in intelepciunea incordatia istoicismului, pe de alta, dorul de emancipare al oamemlornoi îi gaseste indreptatire in trufia unei filozofii care -facedin om un egal al .zeilor.

Nenumarate opuscule care circulau in acel veac ca un bunal tuturor, dovedesc ;valul crescand de emancipare fata de auto-ritatea Bisericei.

In jurul lui Mcmtaigne toata lumea citea tratate de morala7

www.dacoromanica.ro

linistitoare. Si biblioteca lui era pima de asemenea lucraricare nu aveau inici o valoare stiintifica dar care aveau meritulde a difuza cultura antica. Se raspandise astfel o cultura pe-&a:a, pur filologica, dar care avea efectul bine-cuvantat de aprovoca o atmosfera de curiozitate intelectuala.

In acest mediu se formeaza spiritul lui Montaigne, si andprin anul 1570 incepe si scrie, cu gandul de a-si omori timpul,sau jpentru orindui gandurile, primele sale Esseuri nu suntprigmale nici ca §ubiect, nici ca fond, nici ca gen.

Douazeci de aid de experienta si de reflexiune Il vorscoate pe Montaigne din pedantismul rnediului sau cultural,

,vor face clescoperitorul unei lumi de valori noi.Dupa o faza de stoicism pe care Montaigne o imparta-

§este cu &carte multi contimporani, el intra pe la 1573, infaza indoielii. De altfel multi se indoiesc in vremea lui, cacirationalismul care prinde rà.'dacini,, e prielnic scepticismului.

Sextus Empiricus tradus in limba franceza, gasise multicititori. Dar pe child acestia se indoiau, obositi de a mai cautaadevarul, altfel proceda Montaigne. In toate Esseurile clintre1575-1578 este vaditä :intentia sa de a suspenda hotaririlejudecatii. Aceasta atitucline isbucneste insa cu tarie î capitolul12, Cartea 2; Apologia, capitol central in opera lui Mon-taigne, ar vrea sa fie impotriva detractorilor lui ReymondSebond, o apologie a crestinismului rationalist, dar urmandu-sicinstit cursul gandurilor, Montaigne se trezeste daramand tezaca i anti-teza proclamand, ca nevalabila, once hothrire aconstiintei pmenesti.

O parere se ,impotriveste alteia, contrazic,erea le dizolvape amandoua.

Toate cunostintele sunt reduse la absurd, si cugetareacmeneasca este silita sa-si recunoasca 'falimentul. Toatä. cu-nostinta e vanitate.

Vanitate este increderea omului in situatia sa aleasa inunivers, vanitate este stiinta, care nu are alt temei decat auto-ritatea i traditia; vanitate, infine, e chiar ratiunea, care aspirazadarnic la adevarul absolut, pe care nu-1 poate cuceri.

Toate argumentele lui Pyrrhon revin in scepticismul a-cesta radical si vanjos. Nici tema, nici argumentele, nici exem-plele nu sunt noui, cu toate acestea capitolul 12, Cartea II-adeschide perspective spre o lume nop.ä. Dedesubtul gandurilor

experierrtelor adunate din toate partile (caci Montaigne ci-teste Insuseste foarte mult), care sânt atrase pe povar-

98 Scepticismul francez

www.dacoromanica.ro


nisul primejdios al unei indoeli disolvante, se simte un tongray, aproape tragic, Al sufletului care di o lupta grea. Apo-logia" este marturia luptei aprige pe care 6 duce spiritulmodern pe de o parte pentru a se libera de once autorita,tenejustificata, pentru a renunta la ()rice stiinta neprobataimagm. ativa, iar pe de alta pentru a cauta adevarul cel not:,cel controlat de ratiune si intemeiat pe experienta.

Astfel, sfaramand iclolii culturii medievale, Montaigne eun precursor al Jui Bacon.

Tot ce mai supravietueste criticei lui intransigente, se?IA:lima in lascutisul unei intrebari: Que sai-je?" Aceasta in-trebare salveazi din falimentul stiintei omenesti vesnicadejde. Ca doar numai intrebarea poate invinge stagnarea me-renta ,oricarei afirmäri i negäri, fiindca numai ea poate sainvie spiritul spre neobosita cercetare.

Soepticismul nihilist al Antichitatii se preschimba la Mon-taigne in atitudinecaracteristica a un

Soepticismul 1

mului modern.Oboseala se preschimbi in curiozitate. Indoiala devine o

noua metoda de lucru. Desi Montaigne nu o proclami ca atare,el e totusi toonstient de noutatea procedeului sau considera-ca un instrument de cultura noua. Caracterul pozitiv al seep-ticismului sau prepara criticismul modern. Astfel dupa ce do-vedise neputinta ratiunei si a simtirei pentru aflarea adevarului,dupä ce hatjocorise stiinta vremii sale, el le aseaza pe toatela locul ce li se cuvine.

Daramase stiinta falsa, neintemeiata, prezumtioasa, zestreveche de prori inestiute, de definitiuni primite fära nici uncontrol, dar face iloc stiintei mocleste, constiente de relativi-tatea adevarului ei. iSlaba in rezultatele lizolate, ea este puternica,prin sucoesiunea neintrerupta efortului omenesc.

Ratiunea este limitata si ja rolul de cercetatoare, care nucucereste decat ,adeva'ruri relative si partiale, dar acestea incontinuitatea lor iconstituesc sirul neintrerupt al cunostintei

Stiinta, e drept, nu mai este posesiunea adevärului,dar in cautarea lui fara preget si-a gasit misiunea.

Astfel pregateste Montaigne constiinta stiintifica moderna,in icare enomenul nu mai este degradat ca aparenta, ci estevalorificat ca nealitate constructiva. Efemerul, trecatorul, caredispareau pe fonclul :sfatic al fiintei" Absolute, acum, pe fondul

oercetatoare, care este expresia cea maiei iculturi tinere i intreprinzatoare.ui Montaigne este prima faza a dinamis-

www.dacoromanica.ro

loo Scepticismul francez

misc.ator al clevenirei, pste pus in valoare. Intre real j ideal seiveste un raport pou.

Inain'te realul considerat ca substanN, era, sau o minciunaa simturilor sau o inchipuire a ratiunei, acum este miscarearfinduitii, in care se acorcla simtirea cu gandul.

De vreme ce nu Junta ci deuenirea importa% altfel proce-deaza cercetitorul. O stiinta noua cere o metoda nouit.

Montaigne marturiseste: Je ne peins pas l'atre, je peinsle passage».

Cu intreg umanismul Montaigne Lisi concentreaza interesulasupra omului. Chiar dacá nu-1 mai crede centrul i stapanultmiversului, el ramane totusi centrul preocuparilor filosofice.

Ondoyant et divers'', omul Ii apare nu ca esent ci caclevenire. De uncle interesul sau initial ca cel al tuturor con-timporanilor sai era moral, Montaigne aluneca, pe nesimtite,spre psihologie.

Astfel paraseste temele morale pe care le intalnim In pri-mele sale ,Esseuri, pentru a nu se mai preocupa decat de Eulomenesc, sau mai bine zis de Eul lui Montaigne, pe careobserva in toate intorsaturile capriciilor sale.

Intentia de a se imbunitati, se preschimba in intenjia dea se cunoaste. Pe langa intemeierea Moralei pe Psihologie,cultura va trage din aceasta atitudine i un folos stiintific,aaci Montaigne se urmareste In toate amanuntele vietii saleintime i se marturiseste cu o cinste care e semnut unei culturinoi, i amine a celei dominate de spiritul

Dar, descoperindu-se pe el, Montaigne face descoperireaomenescului. Fiecare om poarta in el intreaga conditia umana-.

On'cat s'ar parea urmareste sà cunoasca numai peindividul concret, din 'fiecare pagina a Carta a II-a de Esseuri,se Eiveste chipul omului in genere-, asa cum If va lamuriClasicismul veacului al XVII-lea.

Rezultatul cinstitei cercetari care este un aspect al em-pirismului modern, duce la cunoasterea omului si a masurii luireale pe care Montaigne o aseaza in intervalul din* tre bestiesi ringer: Ni bate, ni ange'', iata definitiunea omenescului:Este 'de observat ci. nu Clefineste pe om cu valoarea unicaLn. bila, a unei afirmatiuni sau negatiuni, ci cu constantavie a unui Japort; Omenescul este conceput ca un echilibru,ca m raport intre doua varia.' bile, ca trecere vesniq vie, vesnicaiactiune, din nou inceputa 'dela trup la constiinta, deba real laideal. Omenescul este stradanie. Noi asemanând-o cu miscarea

www.dacoromanica.ro

Seep ticismul francez 101

fizica, am banahzat-o In termen de progres, Montaigne, insa,i-a simtit tot din,amismul, i-a surprins calitatea intensiva, atrait-o ca intrecere.

Omenescul este intrecere a constiintei, intr'o constiintämai lucida. Morala au se poate intemeia decat pe cunoastereaacestei ,tasniri continua aluciditàii constiintei.

S'a scris despre morala lui Montaigne ca este meschina,lipsita de eroism, naturalista. Si totusi o morali in care omulse paste sau Ise desfiinteaza dup5, cum indeplineste sau nuvirtutea adevarului, nu poate fi mectiocra.

Convingerea lui Montaigne ca tot ce intrece masura ome-neasca nu ne apropie de inger ici de bestie, i sfatul lui datomului ca sà se lase calauzit de Natura care este buniblanda, au facut ca morala lui sa fie interpretata gresit, cauna mediocra, utilitaristà, lipsita de nobleta eroismului si ajertfii. Este drept oà Montaigne pretueste mai presus de onceviata omeneasca, dar departe de a predica un egoism stramt,el proclama, nu numai frumusetea jertfei pentru binele obstesc,dar o socoate chiar o necesitate. Daca individualismul saueste subliniat de afirmatia cà morala individuala este maipresus decat cea soma' la, totusi nu este prilej in care Montaignesa nu supue fat*, individual& interesului obqtesc.

Acest zis sceptic mai are si un crez: La justice en soynaturelle et universelle-, o dreptate ideala pe care o crede

Ori, dreptatea Inu este ea o virtutue eminamentesociala?

lar cand e vorba sá fixeze o ierarhie a valorilor, Mon-taigne nu se tmultumeste sa se opréasca la tux grad d'e umanitateimediocra. Caci introduce sfintenia, ca o treapta superioari.

Deosebind pe sfinti de oameni dupa cum deosebeste peoameni de animate, el considera ascetismul ca o tinuta admi-rabil omeneasci, fire* ¡Para a o prescrie oricarui om, c2orezfind-o rezervata celor alesi.

Astfel ierarhia sa 'de valori nu este dominata, precum sezice, de criteriul utilitàtii, caci Montaigne reaslaveste sacri-ficiul ,ascefismuluui, nu atat pentru greutatea i utilitatea sa,cat 'pentru tratuitatea -sa.

Acest partizan al bunului simt, detroneaza utilul printr'ohotarire lima iu sdin nimà j entuziasm ca romanticii, ci prin-tr'o hotarire luata din forul logicii pure si a dreptei judecati.

El serie: nimic nu este inutil in natura, pas méme l'inu-HUM Inéme". Utilul in sensul strict, isi pierde intelesul sau

www.dacoromanica.ro


practic. ,Utilul util" este esal cu totul utir, i astfel no-tiunea finafisti morali ia aspect& unei notiuni logice:

adica oricare incru la locul säu. Totul In natura are unrrost. Suprema virtute ieste cercetarea acestui rost, i actulspecific omenesc nu este, dupb.' Montaigne, decal dreaptajuclecatii. lath' cum La oérité est le commencement d'une.grande vertu".

Nivelul spiritual de pe care creste i gandul i fapta luiMontaigne e insusi Adevarul. Adevarul este supremul criteriual moralei, nici utilul nici socialul, iar când, in cumpana grea,omul pu mai poate sà ajunga la o dreaptä judecati, atunci el,Montaigne, se incredinteaza lui Dumnezeu. Je me résigne

Milostivenia lui Dumnezeu la care recurge Montaigne,trece i peste pozitia utilitarista, i peste aceea a idealismuluicelui mai inaintat. Prin ea Montaigne deschide larg o poartapentru avântul viitor, al evolutiei spirituale posibile.

Cum mai poate fi talmacit bunul sau simt, ca, o platitudine,de vreme ce el isvoraste din luciditatea curajoasa a reflexiunei?

Cum mai poate fi invinuit echilibrul prea slavit de Mon-taigne, ca fiind lipsit de avant, de vreme ce el este greu platitcu lupta dintre inger i bestie, i cu flapta eroica a drepteijudecati? Cum mai poate inclividualismul lui MQntaigne sit fiebanuit de egoism strâmt când Eul 'lui este calauzit de gândulrelativitatii spre masura, and Ii statorniceste limitele, când serecunoaste In conditia umana, cand se lecueste de anarhie,In gestul larg al ingaduintei se mântueste de once animalitate?

Omul ideal, dupa Montaigne, asa cum 11 viseaza In ca-pitolul sau de pedagogie 1De l'institution des enfants'', este omutvesnic treaz, in tare domneste ca suveran peste simtire si pesteporniri, cugetul limpede.

Nu este o simpla intimplare ca orientarea culturei mo-derne s'a limpezit deabea cu Mor4aigne dupa un veac intregde umanism, caci idealismul pe care s'a cladit spiritualitateamoderna, este metoda icugetului liberat de patimi i prejudecati.

Nu indoeala stearpä zambeste din Esseuri ci biruitoareapoezie a realitatii.

Montaigne sta de straja la hotarul a doua lumi. Subbchii Fui inseninati trec valorile culturei antice, trec valgrilecrestine, trec nadejdile turburi ale evacurilor ce vor sa vie.El le prívete alaiul neintrerupt, le cerceteaza, le contro-leazr, le saluta curtenitor i, indreptând spre zarile intunecatezambetul cugetului siu liberat, le lumineazi calea spre viitor.

www.dacoromanica.ro


Foarte inruditä cu gändirea lui Montaigne este aceeaprietenului sOu, Pierre Charron (1541-1603), cunoscutulpredicator parizian.

Si pe el if preocupä, maiipresus de once, natura omeneaseä,dar mai ales partea practicO, moral a constiintei.

Opera de cäpetenie De la Sagesse (1601 Bordeaux),este o compilare din Esseurile lui Montaigne, mult mai putinaträgOtoare deck priginalul. Ii lipseste gratia Esseurilor, escolasticO, rece, uscatà. Charron are insà meritul de a fi scrisprima carte de morara filozoficà intr'o vreme cand se scriautratate de moralä teologica.

Charon recomandä indoiala, care e meniti pe de o partesa tinà spiritul treaz pentru cercetare, jar pe de alti parte siducä, la credintO. Nici ratiunea i nici experienta nu sunt instare sä. &Ica la adev.ar, fiindeá atAt una cat i c,ealaltà suntsupuse inselOrii. Spiritul nostru nu dispune de un mijloc eficacede a distinge intre adevär i fals, de aceea noi suntem sortitisá cäufám pururea adevOrul, Uri sà ajungem vreodatO in pose-siunea lui. AdevOrul apartine numai lui Dumnezeu. Noua nesunt date ca singure bunuri, in lumea aceasta plinä de erorisi de mizerie, indoiala i eercetarea.

Dupál Charron, viata este un lant de vicisitudini, si deerori. Omul este incapabil sà" iasà din mediocritate.

Intelepciunea consta In recunoasterea limitelor cunostinteiputerei omenesti. Aceastä modestie duce la cinste, credintà inDumnezeu

Fervent catolic, Charron a apOrat Biserica lui, de ata-curile protestantilor si libertinilor.

Mai presus de tot, Insa, pretuege natura, ratiunea i mo-ralitatea.

Natura si ratiunea sunt divine. Religia este dependentO demorali, nu viceversa. Morala este naturalà; pentru acest stoicprincipala virtute este s5.'te intorci la naturä.. Ratiunea ne esteclatä de naturi.

A träii inseamnä pentru el a tr5.i din adevärul moral, siaceasta este identic cu a fi conform naturei tale.

Religiunea sà." fie rodul acestei morale. Sä nu te increziin Aceia a eiror moralitate este intemeiatO pe scrupule reli-¡o,ase" spune el. Religiunea ne este data, pe &and ratiuneaeste in noi.

alai, el exclami: Vreau sit fie omut bun chiar dacà nuar fi Paradis sau lad!" Fireste, aceste vorbe au ingrijorat Bi-

www.dacoromanica.ro


serica, i Charron ta -fast silit mai tarziu sa le scoata din text.Dar papa la :urma, valoarea suprema ramane pentru Char-

ron, tot revelatia cresting..Un alt reprezentant al scepticismului, in aceasta vreme, este

Franz Sanchez (1552-1632). Nascut in Portugalia.dar stabilit de mic ,in Franta, 1§i facu instructia la Bordeaux,calatori apoi cativa ani PI Italia §i fu dupi aceea profesor demedicina la Montpellier i Toulouse. In afara de alte lucranide mai mica importanta, ,in care ataca o seama de medicifilosofi italieni, printre cari Fracastaro j Cardanus, el publicalucrarea lui de seama Quod nihil scitur. Sanchez se ridica inaceasta lucrare impotriva filosofiei aristotelice i scolastice,impotriva speculatiilor extravagante ale Renasterii, impotrivaeruditiei bazata pe interpretarea cuvintelor aflate in carti. Stiinta,asa cum se preda, iu ste dupa el stiintä. adevarata. Ea sefoloseste de definitii j utilizeaza deductia silogistica, dar defi-nitiile nu sunt altceva idecat explicitare de termeni, iar deductiasilogistica presupune premize ce sunt arbitrare §i fara valabilitatesigura. Stiinta iadevaratä, conga in corespondenta perfecti clintresubiect i obiect, scientia ,est rei perfecta cognitio.

Lucrurile sunt in numar infinit i stau toate in raporturiunele cu altele, incat un lucru nu poate fi cunoscut decat rapor-tanclu-1 la toate celelalte, jar omul fiind linit nu se poate pune cuinfinitatea ion. Lucrurije sunt apoi individuale i schimbatoare,unele din ele prea mari, altele prea mici, incat deph'§eso posibi-litatile de sesizare ale mintii omenegi. O fiinta mica, cum' esteomul, un microcosm, nu ,poate sesiza universul infinit. Cunostintao imparte Sanchez in \cunutinfit prin simjuri i in cunn§tintide sine. Cea dintai ,ne da numai icoane intuitive si determinate,dar inselatoare; cea din urrni ne asi..gura de imediatitatea euluinostru, dar este curgatoare i nedeterminata. Nici cunoSintaprin simturi, nici cunostinta '1de sine nu sunt suficiente ì nusunt cuno§tinti in adevaratul inteles al cuvântului. CunWintaomeneasca nu poate fi Xi cuno#inta perfecta, càci pentru o ase-menea cunostinta e necesar un subiect perfect, cum e Dumnezeu,

r nu unul cu atatea neajunsuri organice, cum este omul. Lu-crurile nu pot fi cunoscute in chip perfect decat de Dumnezeu,fiindca el este acela ¡care le-a creat. Dar daca omul nu dispunede o cunostinta perfecta A nu poate spera la ea, 'el poate posedaIn schimb o cuno0inti utila, dar mult mai modesta. Parasinfiargutiile terminologice i folosind observatia i experimentul,tinand seama de multiplele i variatele piedici ce stau in calea

www.dacoromanica.ro

Filosofia germana in timpul Reformei 105

.ctinostintei, i patrunzand cauzele nestiintei i indreptandu-siatentia asupra lucrurilor insile, el poate ajunge la o cunostintamai modesta i numai trecatoare, dar totus, utilä. Dumnezeu care

creat lumea, nu ine-a inzestrat cu facultatea de a-i cunoastecauzele prime, ci num,ai cu aceea de a-i patrunde cauzele inter-mediare, causae secundae.

Ca sceptici meritá sa pai fie pomekiti: F r a ns o is dela Mothe le Vayer (1588-1672) si Daniel Huet (t1721), cari sustin ca irelevarea neajunsurilor ratiunii pregatestedrumul pentru credinta. Mai e de pomenit si Simon Fo u-c her (1644-1696), care in scrierile sale pledeaza pentru scep-ticismul academic.

10. Filosolia germana in timpul Reformei

In acest inceput al secolului al XVI-lea, filosofia ger-mana prezintä aspectul :interesant a dota linii de gandire inefortul lor de intrepatrundere; caci faptul Reformei lui Luthereste un punct de incrucisare si de coincidere trecatoare a douaatitudini pana ad i divergente, si cari foarte curand se vordeosebi din nou. In protestantismul primilor ani se stiprapun,pentru scurt timp, directia misticä a gandirii germane inconflict neincetat cu tomismul Bisericii catolice i esentagandirii religioase a Reformei; prqtestantismul insusi a In-semnat aceastä absorbire trecatoare a misticei medievale, inno-irea spirituala pe .care a creat-o intemeindu-se tocmai pe aceastiimpartasire din ce era rnai autentic si mai viu in acea bogatagandire care se .sustragea dogmei catolice. Intrepatrunderea gan-dirii religioase cu Atitudinea misticä va fi totusi, i in pro-testantism, numai trecatoare; devenit o a doua scolastica, aceastase va constitui ¡in dogma determinand din nou separarea mis-ticei care isi va urma astfel mai departe desfasurarea alaturi

impotriva atitudinii fixate a nouiiDespre misticism i anti-aristotelism se poate vorbi insa

nu numai gn cuprinsul gandirii germane a acestei epoci, darIn cuprinsul gandirii ,comune intregii Renasteri. Astfel in pla:tonismul florentin s'a putut vedea calea deschisa spre mi-sticism; religiozitatea profunda i atitudinea moclerni a gin-dirii lui Ficincs sunt arätate tocmai drept caractere ale acestuiplatonism de tendintä mistica; .si mai mult, sunt socotite ca

www.dacoromanica.ro

106 Filosofia germana in timpul Reformei

drumuri deschise spre gandirea Reformei germane1). In in-telegerea ce se dä gandirii lui Ficino privita ca viziune mo-derna, prin conceperea tomului ca centra i aproape creator alrealului este intelegerea potrivit careia un comentator italian,Saitta, id apropie de Kant intrevedem apropierea ce existäintre platonismul .florentin i gandirea misticä a lui Eckhart, inambele atitudini aparand ,aceeasi punere a omului in centralexistentei, aceeasi inaltare a lui la treapta de creator al exis-tentei mnsài. Ceeace n filosofia Renasterii, da un NicolausCusanus chiar, este icalitatea sufletului vazut ca loe de in-crucisare a celor douä lumi, de dinamica primire a ambelorastfel putere de autodeterminare; acelas dinamism apare in mis-tica eckhartianä ca viziune a sufletului auto-creator si a spirituluideificat. Este interesant asa dar faptul ea' aceasta auto-afirmare aomului pregateste Reforma intrucat inseamnä valoarea spiri-tului divin In om i putinta lui de mantuire fira mediatiune, dupacum fàrä trepte ierarhice voeste sa fie procesul iubirii in,

platonismul ficinean ; si apare totodata, in aceasta auto-afirmare, si o afirmare a lumii, o Weltbejahung- sau aiubire a lumii, ce Imureste curial frumosului ,in Renastereaartistic:A 2). Suprapunerea acestor doua atitudini in momentulacesta este pretioasä intrucat indica directia comunà care a dus,arat prin platonismul lumanist cat i prin erezia mistica me-dievala, spre aceeasi afirmare A omului modern al Reformei.Daca asa dar mistica germanà a putut fi socotita izvor al,

protestantismului, aceastä afirmatie indica numai continuitateaneintrerupta care apare in diversele forme ale ereziei medie-vale alimentate de neoplatonism, si care 4i Osesc un primpun'ct de lamurire mn inchegarea gandirii florentine, pentru aintemeia apoi, pnn. ceeace constituia spiritualitatea lor ceamai adanca, atitudinea initialä singura autenticä. a pro-testantismului. In toata aceasta desfäsurare de &dire se pre-cizeaza aceeasi miscare idela viziunea tomistä a dogmei laviziunea umanista, in specie ficineanä, a sufletului capabil elsingur de imiltare i atingere sau posedare a divinului.

Filosofia protestan ta i adversariiFaptul care determina rspeculatia filosofica germanii

data Reformei este revizuirea valorilor impusa de protestantism;

Cfr. Giuseppe Saitta, La Filosofía di Marsilio Fiemo, Messina 1923pag. 86-87.

Cfr. Ernst Cassirer, Individuum und Kosmos in der Philosophie derRenaissance, Leipzig 1927, pag. 70-71.

www.dacoromanica.ro

Filosofia germana in tanpul Reformei 107

dar, daca acesta e centrul spiritual al epocii, intrucht eldetermini m4carile ei de idei, el este totusi interesant numaica motiv ce4te speculatia cea mai autentica, nu insa ca&dire autentica' in sine. Intalnim in momentul Reformei faptulinteresant al nouii doctrine protestante hranite din mistica me-dievala i determinand totusi, .odatá cu constituirea ei ultima,reactía venita din partea aceleia§i mistíce. Este un procesde trecatoare primire i repede negare a unor motive de gandire,cari puteau sustine numai o atitudine Mosaic:a, nu insâ o dogmabisericeasca; aceasta, °data' constituirá, trebuia neapàrat sa negemotivele cari initial au intemeiat-o; anti-tomismul i astfelanti-aristotelismul initta. 1 vor lasa loc mai tarziu, in definireaultima a dogmei, aristotelismului nou al lui Meranchton.

Atitudinea de gandire lui Luther cat §i a lui M e-lane hton indeosebi a acestuia, intrucat el a fost enun-tatorul doctrinei protestante prezintà astfel acea intere-sant6 impletire de motive ideosebite, in care putem sa distingern,destul de ciar, ceeace a fost la un moment dat patrundere deforme mistice, de teeace a trebuit sai fie mai tarziu revenirela formula i evitare a ulfimelor concluzii la cari puteau ducelogic i la cari au dus intr'adevar pozitiile initial adoptate.

Isvorul mistic al protestantismului i constituirea luí ini-tialà in unja gandirii medievale sunt dovedite prin faptul caLuther insui este primul care publica, la 1516, acel breviarmistic pe care 11 intituleaza' Deutsche Theologie i ina cilrui prefata scrie: Aceasta nobilà carticica, pe cat este desaraca i stângace $n cuvinte i intelepciune omeneasca, peatAt i mult tnai bogatä si mai pretioasa este in arta i jute-lepciune divinr. Luther o alatura astfel textelor Sf. Augustin

Bibliei, indicand totodata izvoarele adevarate ale gandirii lui.Aceasta initiere mistica o datoreaza el inswi lui Staupitz,care i-a indicat, in anii cautarii de sine i ai indoelii, lecturatextelor cari i-au adus speranta mantuirii prin credinta. Teo-Iogia ermana i-a putut fi intr'adevar o cale de Osirea linistei sufletului, intalnind in ea ceeace gandirea lui Eckhartavusese mai pretios pentru fundarea ,sperantei cre§tine i astfel,atenuate consecintele extreme tale pozitiei lui esentiale, posibi-litatea uneí mai oare acceptari a ei. Astfel apare in aceast5carticicr defi,nirea desavarsirii ea ceeace este perfect in sine

dimpotriva, aceea a nedesavarsirii ea Stuckwerk"; esteo distictie care aminteste pe Eckhart, pentru care deasemeneacreatura este inferioara in existenta ei numai prin altceva,.

www.dacoromanica.ro

108 Filosofía germani n timpul Reformei

nu in sine; procesul cuno*erii e arä..Lat mai departe, ea si laEckhart, ca o abdicare de la ceeace este creatural in noi, o le-pAdare totali de ceeace constitue in fiecare die Ichheit-die Selbhee; numai atunci poate fi Dumnezeu in noi: Atunciand creatura iese, sà intre Dumnezeu- 1); deasemenea, ca

pentru Eckhart, pacatul este numai indreptare spre creaturisi creatural, iar iatingerea lui Dumnezeu este starea desävarsiteiabdiairi abgeschieden von allen Kreaturen- pe paremisticul medieval o numea cu cuvantul apropiat Abgeschieden-heit-; este, insfarsit, aceeasi identificare a desavarsirii, ce poateprimi pe Dumnezeu, cu starea desaarsitei ssáricii pe caredefineste o predia a lui Eckhart.

In opera lui Luther, scrierea care cuprinde mai ciardirea lui inca patrunsà de lectura textelor mistice, si permiteastfel surprinderea acelui filon autentic de protestantism

pe care Il anunfá Eckhart vor continua adversariilui Luther este Von 'der Freiheit eines Christmenschen, dinjurul anului 1520. Intfilnim ad afirmarea putintei de mantuirea omului prin creding numai, deasupra Taptei bune insäsi;si apare astfel în acest punct ecoul textelor Teologief germanecare spunea cä atingerea adevaratei lumini sau adevarateinoasteri nu este :posibila prin tiinfà sau prin ratiune. Estein ambele texte o egal . pretuire a faptului singur al credinteica totala d'iruire ,lui Dumnezeu, ea singurà aduand sufletuluitoata fericirea; este aceeasi constiinta a beatitudinii divinepe care o intalnim la Eckhart si o vom reintfilni in unjasticei secolului al XVI-lea. La Luther, aceasta beatitudine sedefineste ca putinta de atingere a lui Dumnezeu, nu identitatecu El cum spunea Eckhart , i astfet pufint4 a reveniriinemijlocite la El prin faptul simplu al credintei; iar o caledeschisi spre misticism astfel o desvaluire a izvorului primal gAndirii lui apare, spre pildä, in unele rinduri OinTischreden, in care surprindem un accent al panteismului carestràbate doctrina lui ,Eckhart. Astfel intalnim la Lutheraceste cuvinte: Dumnezeu nu este legat de niciun loe, nicinu este in afara niciunuia; el este in toate locurile i in celemai neinsemnate creaturi, ica intr'o frunzi de copac sautr'un fir de iarbà, i totusi nu este nicieri» 2).

Die deutsche Theologie, in Deutsche Mystik, eingeleítet und aus-gewtihlt von Dr. Lothar Schreyer, Berlin p. 233.

Tischreden Dr. M. Luthers von Gottes Werken, in Tíschreden oderColloquien, Leipzig, Reclam, p. 34.

www.dacoromanica.ro

Filosofía germana in tímpul Reformei 109

Acestei atitudini, ce-si gaseste ecou in mistica medi-eval, Ii corespunde firesc i anti-aristotelismul Iui Luther.Ca si in rimele scrieri ale lui Melanchton, intalnim siTischreden referiri ironice la filosoful grec, i ele nu potsa insemne cleat aceeasi negare a tomismului catolic, pe careerezia mistica o dovedeste la fiecare propozitie a ei. O sera-Mficatie filosofici nu au textele lui Luther; cercetarea loreste interesanta aci nurnai ca precizare a unor puncte deplecare, ca fixare A acestui moment in care o nouä. spiritualitatese constitue in perspectiva bogata a unei gandiri, care a in-cercat neincetat depasirea dogmei; pentru a o pierde insa atuncicand trebuie sa se defineasca drept dogma a nouii Bisericicreate. Iata dece, aceasta trecere dela initiala aderare la tra-ditia mistica eckhartiani spre treptata ei negare si adoptarea aristotelismului, apare mai caracteristic la Philipp .Melan-chton.

Nu i-am putut cere lui Luther unja inchisa a unui sistemde gandire, §i am subliniat la el numai unele puncte cari do-vedeau motivul cel mai acranc al protestantismului; in aceleelemente din isvor mistic am putut sa' vedem, mai mult decatdefinirea unor dogme, expresia impacarii la caresufletul lui ajunsese, asa dar mai milli frinturi ale unei con-fesiuni destinate discipolilor apropiati, deck puncte pentru fixareaunei dogme bine conturate. In gandirea lui Melanchton insa, aparambele momente, iastfel se schiteazi trecerea dela atitudineainch' bogat intemeiata pe cunoasterea liniei mis tice, la atitudineace i s'a mpus °data cu vointa definirii doctrinei Bisericiireformate. Melanchton nu este pici el un ganditor autentic;umanist exult i expunitor ciar al unei gandiri, va realizafundarea filosofica a protestantismului prin aristotelism; va fifiresc un aristotelism .purificat de tomism, aristotelismul unuiumanist care cerceteaza textele antice; totusi va fi un imprumut,

adoptare a nnui cadru strain spiritului celui mai adanc algandirii noui. La 1536, intr'o prelegere, Melanchton va spuneoâ singura doctrina ¡l.m. Arist,ot poate fi aleasa ca temelie Aunei gandiri filosofice, Si va recunoaste la un moment Idataceeasi necesara recurgere ;la ganditorul grec: cacere monu-mentis Aristotelis non possumus-. Este recunoasterea voinfeide inchegare dogmatic:al a doctrinei Bisericii lui Luther, siea putea fi viumai a unui spirit de real'a eruditie, nu insi deautentica traire a spiritului TI011, pe care Il insemna esentaprotestantismului.

www.dacoromanica.ro

110 Filosofia germani in timpul Reformei

In urmärirea acestei idosvoltari a sändirii Reformei, delaaspectele ei mistice la cele aristotelice constituind, cun-t s'a.spus, o a cloua, editie t colasticei prezinta un inteles pretiosscrierea lui Melanchton aparuta la 1521, Loci communes' rerumtheologicarum. Incercire de comentare a textelor sfinte in afaraoria'rei eruditii filosofice, cartea este o introducere la ade-värata traire a doctrinei crestine, cu dispretul filosofemelor luiAristot", cari se dau drept invataturi ale lui Christ; si acestdispret pentru filosofie apare in fiecare propozitie, aproapeneasteptat la un umanist, insemnand insa interesant acest mo-ment in care protestantismul se afirma in traditia dreapta a,misticei medievale.

Primul punct la care se opreste autorul este negareabertatii vointei, aratarea ituturor faptelor umane in perspectivapredestinatiei divine si, prin aceasta intelegere augustiniana,afirmarea gratiei; doctrina protestantä se lämureste mai de-parte prin aratarea valorii faptei interioare sau vointei etice,deasupra actiunii realizate; prin definirea naturii strabatute depäcat a oricarei fapte implinite prin singura straduintaneasca; prin afirmarea astfel a gratiei si mantuirii numai prinDumnezeu 5i prin credinta: de aceea singura credinta ne rnAn-itueste" scrie Melanchton 1), caci numai ea inseamna cunoasterea indurarii divine. Dacä. protestantismul coincide aci çu doctrinaaugustiniana, prin afirmarea päcatului omenesc, el se apropietotodata puternic de Jnistica prin resolvirea comunicarii °milli

,cu Dumnezeu, nu ;in fapta materiala i exterioarä, ci in credinta,care e fapt tcle iubire, parasire In El, deplina uitare; Melanchtonvorbeste, de fluviul de iubire", care este credinta, identifi-and iubirea cu recunoasterea indurarii divine.

Sunt destul de numeroase referirile foarte ironice la PlatonIn deosebi la Aristot si la teologii aristotelici", atacuri ce

se indreapta astfel ,impotriva speculatiei filosofice asuprasi lämuresc ,pozitia prima a autorului. Textul insusi

este aproape un brevia. r al primului protestantism, càci atalintemeierea unicä. pe scrierile pur religioase, cat i polemicaimpotriva teologilor, aratä .ca suntem in fata unei expuneri dedoctrina" provenita din constiinta Ina. vie a nouii credinte.Mai departe insa, scrierile lui Melanchton se intemeiazi peAristot; profesor la Wittemberg, invatamantul lui introduce

1) Philipp Melanchton, Grundbegriffe der Glaubenslehre, ins Deutsche-nebertragen von Fr. Schad, Muenchen, 1931 p. 138.

www.dacoromanica.ro

Filosofia germrna' in timpul Reformei 111

In Universitatile protestante noul aristotelism al Bisericii re--formate, pe care 7l intalnim in scrierea de etic,i Philosophiaemoralis epitome din 1537, ca i in Initia doctrinae physicae din1544 unde, pastrandu-se pe unja aristotelico-ptolemaica, neagateoria copernicana; iar în definirea dogmei insasi intalnim,spre pilda in Enarratio symboli nicena postrema absoluta annoChristi MDLVII, aceasta afirmare anti-eckhartiana a creatieilibere a lui Dumnezeu: nec fuit alia aeterna res ante crea-tionem, nisi sola essentia divina, & execrandi sunt furoresPhilosophorum qui fingunt ,Deum esse quiddam, quod tantumsit in quadam omateria coeterna, & necessario in ea sit, & ne-cessario formet earn- 1); este afirmarea atot-puterii i supremeilibertati divine, care apareau negate ,in gandirea lui Eckhart;

Melanchton va spune In alta parte, definind pe Dumnezeu,ea este esentia 2). Este pretioasa precizarea acesteiaristotelizari a gandirii Lini Melanchton in momentul congti-tuirii in dogma' a protestantismului, deoarece ea arata cAt

de putin trebuie d.utata esenta acestui protestantism aci, inexpunerea lui sistematica, deoarece adevarata lui esenta e, pede o parte in traditia mistical medievala, pe de alti parte inOndirea misticà anti-lutherana, ,ce apare curand; area totodatacat de putin poate vorba de o &dire autentica in cazullui Melanchton, care ä putut adopta atAt de usor cadre fun-damental straine spiritului moil al gandirii pe care trebuia s'oexpuna; i, insfarsit, aceeasi aderare hotarita la aristotelism

ca temelia pea mai sigura pentru o dogma care se voiaastfel, pentru ta se impune explica foarte usor i spiritulintolerant al nouii Biserici: ?Vlelanchton va spcoti ardereaServet ca un pium et memorabile ad omnem posteritatemexemplum'', si va ilndrepta impotriva lui Schwenckfeld i Se-bastian Franck atacuri peasteptate in cuprinsul unei expunerifilosofice, dar firesti din moment ce protestantismul nu maivoia sà fie o doctrina a mantuirii individuale i astfel o ex-presie imediatá a iunei orientiri spirituale, ci cauta sà interne-ieze un corp de doctrina inchis si perfect conturat.

Impotriva aristotelismului protestant si a intolerantei nouiidoctrine, apare la :1573 scrierea lui T a urellus Philisophiaefriumphus, i la 1597 apare opera polemica a. aceluias, indreptati

In Omnium operum reverendi viri Philippi Melanchtonis, pars se-cunda, Wittebergae, MDLXII. p. 231

In Locorum Theologicorum, postrmo editio absoluta Wittebergae,anno MDLXLIII, in op. cit. pars prima p. 150.

www.dacoromanica.ro


impotriva lui Caesalpin. us: Alpes caesae; este o risipg devervi strauciti impotriva a tot ce este dogrni, i punct deplecare pentru inchegarea Nmei credinte supra-confesionale. Inte-grat unei epoci de violente lupte de idei, participAnd profundla procesul constituirii dogmelor noui i inteleggnd foarte cu-rând substratul de intoleranti al protestantismului, Taurellusincearei o depgsire a dogmelor i atingerea unui punct devedere care s'A .imbine revelatia cresting i gandirea filoso-fiog. In ambele vede acelas adevir la care se ajunge numaipe cái deosebite. Limurind aceste drinnuri de toate comen-tariile teologice si filosofice, revenind, dincolo de ele, la sim--plicitatea unei prime veden, Taurellus crede in putinta reía-cerii in om a acestei veden i nefalsificate, anterioare orickeidogme.

Este interesant cà putem apropia aici textul citat al luiMelanchton de gAndirea lui Taurellus, prin acelas dispret ne-incetat exprimat fati de tot ice este autoritate aristotelicg sauspeculatie asupra credintei; in acest moment, lutheranismulcoincide cu ceeace va fi mai tkziu reactia adversarilor sii.In acest sens spiritul lui Taurellus este de o factura cu tatutmodera, atunci cgnd vrea sà ~asa intr'un acelas adevirratiunea i credinta, filosofia i teologia, si se intemeiazi pentruaceasta pe intelegerea spiritului uman ca esentialg activitate

pozitie luati 'fati' de lume, nu reflectare a ei. Profund pro-testant atunci cand recunante forta ,picatului originar in omel depiseste acest punct atunci and afirmg cg, daca aceastan'ar fi existat, fi1osof ja singurá ar fi fost o suficienti cale decunoastere: si peccatum non esset, sola viguisset philosophia-.Este o precizare a semnificatiei unice de cunoastere a ratiumlcât§i a religiei, astfel o inscriere pe lima' modernä, a credinteiin valoarea spiritului liman, i firesc o condamnare a disen-siunilor de dogmg asupra cgrora se oprea, la un moment dat,speculatia lui Melanchton.

Taurellus nu a ajuns la tun sistem de gálndire, i Philo-sophiae triumphus e mai mult lin manifest pentru oj formg; nouide Ondire. Faptiil se explici usor prin greutatea atingerii,acea &ti, a unui punct de vedere superior si¡ supra-confesional-Lufind ca punct de plecare Idogmele cele mal' comune deosebitelorconfesiuni crestine, el :filmara intemeierea religiei pe putinta_de ipantuire a fieciruia, astfel pe aceeasi interiorizare profunda.a vietii religioase, pe care o intilnim si la, inceputut ReformeiIn aspectele ei inci apropiate de mistica medievali. Totodatl

www.dacoromanica.ro

Filosofía germata in tímpul Reformei 113

Taurellus precizeazi consecinta fireasci a acestei atitudini, asacum o vor preciza 6 ,ceilalti adversari ai lui Luther mis-ticii aceleiasi epoci intemeind filosofic toleranta religioasi;se aseazä astfel unja lui Fausto Socino 6 mai ales a luiSpinoza in Tractatul teologico-politic. In parte, aceastä apro-piere de atitudini a fost si o apropiere de soartä intre Tau-rellus 6 Spinoza. Nu' a fast iubit nici de filosofi nici de teologi.Incercarea depäsirii ambelor puncte de vedere pentru desvä-luirea izvorului lor comun in ratiunea omeneaseä, nu a fostinteleasi. Taurellus verva in aceasta grea incercare deluminare a intelesului unor notiuni simple, la o epocg in careprotestantismul biruitor se afirma intolerant si nu mai respectaefortul de discernere a adevärului; 'gänditorul german nu a avutnici forta marilor ideschizätori de drumuri, intio vreme strii-Latutà de prea multe pasiuni; a murit la 1606 la Altclorf, inapropierea lacului elvetian, in singurä..tatea pe care i-o creiasescrisul lui prea indráznet.

Pe alta linie deasemenea s'a incercat depäsirea aristote-lismului protestant, anume pe linia filosofiei dreptului, in pro-blema relatiei dintre Stat 6 Biserici. In Loci communes intälnimafirmatiile lui Melanchton asupra prdinei Statului ca ordinevoitä de Dumnezeu, ca expresie a acestei voinse, i astfeltotodatä precizarea ca legile lui trebue sá coincidi cu,credintei, altfel putând -fi nerespectate; autoritatea Statului esteastfel numai slujitoare a lui Dumnezeu1). Intr'un text al luiLuther din Tischreden $ntAlnim consideratiuni asemiiniitoarejurul aceleiasi probleme: autoritatea este slujitoare pärintilor,6 vointa pärintilor este vointa lui Dumnezeu- 2). Este vorbaastfel de aceeasi supunere a autoritätii Statului unei autoritatisuperioare, divine, i, mai mult, o realizare in Stat a uneiordine divine. In intrebarea ce se ridica mai departe, asupracelui care trebue s -fie conduchtor al unui Stat, va apareadoctrina nouà a lui Johannes Althusiu s, autorul scrieriiintitulate Politica methodice digesta atque exemplis sacris etprofanis illustrata (1603 §i 1610, Groeningen). Dacä Melanchtonmärginea autoritatea Statului prin autoritatea dogmei crestine,protestantismul rimânea legat de tomism prm' aceastä intelegerea ordinei divine real izate in lume; impotriva acestui punct

al nouii Biserici se schiteazii teoria lui Althus, anuptätoare a

Melanchton, op. cit. 79.Luther, op. cit. peg. 269-270. 8

www.dacoromanica.ro

114 Filosofia germana In timpul Ref ormei

contractualismului lui Rousseau. Plecând dela afirmarea unuiinstinct social fundamental, naturalis affectio-, socoteste cascop al societatii binele poporului; indirect, autoritatea Statuluieste de origina divina, intrucat vointa de grupare sociala aoamenilor e acel instinct natural dat de Dumnezeu; direct insa,autoritatea este umana, caci este produsul unui contract infrapopor si conducator; mai mult, contractul trebue sä, cadi atunciand autoritatea isi calcâ obligatiile luate fati de cealalta parte 1),

Modern prin aceasta conceptie a Statului, Althus de-pasea afirmatiale lui Luther si Melanchton; ca si Taurellus,el deschidea drumul adevirat innoitor pe care protestantismulnu putuse sa-1 iurmeze. Pe aceasta linie a speculatiei filosoficede spirit modern, pentruca anuntánd ideia de toleranta religioasasi de suveranitate a natiunii, se situiaza astfel acesti doi ad-versan i ai protestantismului, pentru ca o alta linie de &diresa apara in directia misticei aceleiasi epoci.

Misticii.Aceasta constituie adevarata gándire filosofica germana

la aceasta epoc5., intrucat ceeace este mai autentic in pro-testantism se lamureste iin perspectiva misticismului medieval,iar aderarea la Aristotelism determina necesar reactia misticace reja traditia aceleiasi profunde directii anti-tomiste pe caretrebuia sa o insemne doctrina reformata. Privind asa dar peadversarii lui Luther ,in linia speculatiei mistice care se con-tinua dela Kaspar Schwenckfeld la Jacob BOhme, revenim defappla Tnotivul ,prim, care a strabatut protestantismul, si indicamtotodata filiatia continua dela traditia medievala la gándireacelei de a doua jurnatati la secolului al XVI-lea. In acest caz'rasa, intelegerea acestui ultim misticism german, este posibilanumai prin luarea ca punct de plecare a ,gándirii 'Magist r uluiEckhar t, pentru ca Astfel sá surprindem aici adevarata con-tinuitate a unei !gindiri filosofice, in cuprinsul careia aristote-lismul ultimelor scrieri Ale lui Melanchton este in afara ne-cesarei desvoltari logice gi acestei gindiri, i este explicabilprin imprejurarea externa ore era constituirea Bisericii. De3-voltarea logicà necesarà a gAndirii germane este a§a dar aceeacare duce dela magistrul Eckhart, pe linia intregului misticismmedieval, spre esenta primà a protestantismului §i. apoi, lasánddeoparte abaterile lui tin aristotelism, spre reinoirea si precizarea

13 Asupra 1111 Alifiusius vezi sí mai sus pp. 91-92.

www.dacoromanica.ro

Filosofía germana in timpul Reformei 115

aceluia§i misticism in viiiunea adancitä a lui Böhme. Urma-rirea acestui misticism lea singura ne poate deschide intelegerea,adevaratei semnificatii a esentei protestantismului, pentruca inel se strange toata speculatia foarte noui a Magistrului pre-dicator din Strassbourg, 6i tot de aici se desprinde perspectivabogata a unei viziuni noui in care rasar puncte de gandire,pe cari numai tarziu altii le vor relua. Jata dece, daca urma-rirea misticismului secolului al XVI-lea insemneazi cunoatereaadevaratului efort de gandire filosofica la aceasta data, intele-gerea ei trebue ,sa se sprijine pe cunoa5terea continuitatii ceexista intre speculatia misticit medievala i aceasta moderna.Insemnatatea magistrului Eckhart este astfel definita, ideoa-rece prin gandirea lui se precizeazi efortul de viziune misticaal celor care continua unja esentialä a filosofieir germane.

Vieata Magistrului Eckhart poate fi reconstituiti destulde ,§ters dupa datele putine cari ni s'au pastrat Se .stie cá s'anascut la 1260 in orawlut Gotha, din familia cavaierilor deHochheim, 5i se cunosc ca fiind serse catre varsta de 18ani acele Reden der Unterweisung tinute la Erfurt; trimis laParis, obtine aici, in 1302, demnitatea de Magistru, i, rein-tors in Germania, va dobandi curand locuri insemnate in ie-rarhia Bisericii; dela 1313 prior §i predicator la Manastireadrominicana din Strassbourg, va trece lapoi la Colonia, i din1325 va data :intaia plangere impotriva doctrinei lui. Prima cer-cetare facuta asupra ocestei Invataturi, o declara neatinsa d'evrezie; dar seIconstituie" curancl o a doua comisie, francescana,pentru care Eckhart serie o aparare declarandu-se nevinovat,pastrand totui unele propozitii care evident insemnau erezia.Apararea fu Astfel de fapt un nou motiv de chemare in jude-cata. La 27 Februarie 1327, in biserica din Colonia, Eckhartva afirma iara5i, in fata tuturor, nevinovitia lui, pentru ultimaoara ,incercarid sa se salveze i negand de fapt esenta intregiilui gandiri. Bula papal de condamnare punctelor eretice aleacestei gandiri este (lag la 29 Martie 1329; dai între timp ma-Agistrul murise, probabil isingur i apasat de acuzarea tuturor.

Opera lui Eckhart, atat cea latina eat i cea germana,prezinta o interesanta intretesere de panteism mistic i dedualism tornist, de tendinta reala ispre erezie in folosirea totu5ia vocabularului comun scolastioei. Astfel, intr'una din paginileComentariului lafin la Genezii apare clara propozitia de ca-racter tomist, afirmand creatia lumii de catre Dumnezeu inratiune, impotriva sustinerii unei creatii ca necesitate a naturii;

www.dacoromanica.ro

116 Filosofía germang In timpul Reformeí

dar indata, putin mai departe, aratand aceasta creatie ca sa-varsindu-se in prezentul eternitatii, precizand ca Dumnezeu nua preiat lumea mai inainte deoarece, inainte de a fi existat lu-mea, pu exista 5i nu putea sà existe un, mai inainte-, se poatespune cum pbserva Lehmann, traducatorul i comentatorultextului cà aceeasi frazä latina poate fi inteleasi si al tfel:Dumnezeu nu a creat lumea mai inainte, deoarece el nu existainainte de a fi existat lumea. Aoest din urmil mieles estepel gretic, i impotriva lui se va indrepta bula papala, citandca eretice peek puncte ale doctrinei eckhartiene care afirmacreatia ca produsa odatä cu actul prin, care Dumnezeuexistit. Eretica, propozitia e esentiala, deoarece, negand ante-rioritatea Creatorului asupra creatiei, anuntä panteismul scrie-rilor i predicelor kle limbi germana.

In Opus tripartitum, in Prolog, comentand versetul bi-blic: La inceput Dumnezeu a creat cerul i parnantur, Eckhartare din nou o afirmatie clara spre panteism: Dumnezeu acreat Asa dar totul, nu ca sa fie in afarii sau alaturi sau se-parat de El... ci a chemat totul din nimic, anume din non-existenta la existenta... El insusi este doar existenta-1). Estepropozitia care, in textele germane, va apirea ciar ca afir-marea identitatii existentii cu Dumnezeu. Termenul insusi de:pexistenta- apare de acum precizat in contrast cu nimicul-sau non-existenta- ce apartine creaturilor. Astfel, inlauntrulchiar al unor texte de expunere scolasticä, apare totusi des-chisa calea spre propozitia eretica; pe care cu atat mai usor ovom gäsi in textul predicilor tsi tractatelor germane, in cariEckhart nu mai este legat de nici o necesitate a, expunerii dog-matice, i lasa libera desfasurarea tuturor consecintelor lacare duce tdesvoltarea gandirii lui.

Intre operele de limba germana, intalnim chiar in timpurileacelor Reden der Untertveisung unele puncte cari anunta schitagandirii lui. Astfel, identitatea omului cu Dumnezeu apare intr'opagina care vorbeste 'despre adevarata ascultare: identifica voititaomului cu vointa insasi a lui Dumnezeu; iar aceasta identitateeste arätatä prin abdicarea totala la noi înine, pria inlaturareaprioarei vointe proprii: este totala desprindere, care singurane permite sa atingem in noi pe omul adevarat. Astfel se In-cheaga afirmarea identitatii cu Durrmezeu i calea deschisäspre cunoasterea Lui. Afirmatiile cele mai numeroase se gru-

1) Meister Eckhart von Walter Lehmann, Goettigen 1919 p. 268..

www.dacoromanica.ro

Filosofía germani In bmpul Reformei 117

peaza si aici in jurul aratirii prezentei LuL in noi: intr'adevar,cu cat ne apartinem mai mult noui, Cu atat ne apartinem maiputin- 1); este expresia acelei abdicäri ,totale de la fiinta crea-turalä, pentru gasirea in noi a lui Dumnezeu; mai mutt, estedezideratul acelei mari saracii, care coincide cu aceeasi pre-zenta reali a Lui.

Intr'un text eckharfian intalnim aceste randuri care indicäaproape un plan Al gandirii lui: Wenn ich praedige, pflegeich zu sprechen ,von Abgeschiedenheit und dass der Menschledig solle werden, !sane seiner selbst und aller Dinge; zumzweiten, dass man wieder eingebildet werde in das einfaltigeGut, wekhes Gott list; zum dritten, dass man gedenke dergrossen Edelkeit, die Gott in der Seele angelegt hat; zumvierten, von der Lauterkeit goettlicher Natur". Se schiteaziastfel planul succesiunii aggice a ideilor ce alcatuesc aceasta&dire: caci abdicarea totala de la fiinta creaturala insemneazagasirea lui Dumnezeu, astfel cunoasterea isi iubirea Lui in noi,identitatea cu noi.

Primul pas esential pe calea cunoasterii eckhartiene este,In textele Magistrului, die Abgeschiedenheit"; apare definitaIn numeroase predici, ca abdicare de la ceeace este creatural sauceeace ,apartine timpului .0 locului in finta noastra; abdicareastfel de la ceeace Eckhart oumeste das Nichts": Pe cat estilegat de Nimic, pe atAt esti nedesavarsa" 2). Acest Nimic-Znsusi este defina prin opunere fata de das Sein", existenta,pe tcare singur Dumnezeu o poate da; astfel, drumd gasirii luiDumnezeu este acela al vietii care trebue sa devie o existenta,eici numai intrucat te aceasta, este in El. Abdicarea la non-existenta, care e .,in ordinea timpului si locului comparat5la un moment Ida cu o moarte pentru tot ce e creaturä, Abster-ben fur alle Dinge" depasirea multiplicitätii (Vielheit)acestei lumi, sunt momente ale unui drum usor si necesar omului;caci totul, este in cautarea lui Dumnezeu, este intr'ot, neincetatigoana pentru gasirea Lui. Mai mult insa, putinta acestei gäsiri,puthita totalei abdican i de, la lumea creaturalä, insemneazal iden-taatea lui Dumnezeu cu omul. Eckhart vorbeste intr'una 'dinpredici despre trei ,moduri de cunoastere: intaiul, cunoasterea,simpli a lucrurilor exterioare; al doilea, cunoasterea ratio-.

Meister Eckhart, Reden der Unterweisung, In Predigten u. Traktateausgewaehlt, iibertragen u. eingeleitet von Fr. Schulze Maizier, LeipzigInsel-Verlag (1934) P. 76.

Op. cit., pag. 181.

www.dacoromanica.ro

118 Filosofía germana In timpul Reformei

nag; iar cunoasterea ultima 6 superioari este aceea care gäse§te!pe Dumnezeu in esenta sa proprie: ergreift Gott in seinemKleidhause" 1). Acest proces al treptatei desprinderi din lumeacreaturala i de interiorizare a cautarii lui Dumnezeu, ne ducela atingerea deplinei libertati, 6 astfel la recunoaste-rea existentei noastre numai in Dumnezeu. Il atingemIn ceeace Eckhart numeste Urgrund'', in unitatea cea maipmi a existentei, gcolo unde once determinare de nume aincetat, la ,capatul acelei adânciri spre apele cele mai ,profundeale (sufletului, [uncle nu mai este nimic din ce e multipluare nume; mai mult, momentul acestei atingeri inseamna ster-gerea pricirei atitudini de contemplare in noi, pentruca intr'oa,semenea atitudine de Schauer.'" exista inca un moment dua-list; pe Dumnezeu Ins51 11 putem privi numai cu orbire, 1'1

putem recunoaste numai pu ne-cunoastere; numai astfel de-pasim pe Dumnezeu insusi i atingem Dumnezeirea, Die Gott-heit", ea singurä dincolo de tot ce este creatural.

Aceasta este puterea nemarginita a sufletului de a mergemai departe chiar decal ingerii cei mai inalti", 6 ea In-seamna dentitatea lui numai cu Dumnez,eu; este propozitia e-sentiala a lui Eckhart, ce apare spre pilda astfel intr'una din pre-dici: Ochiul meu i ochiul lui Dumnezeu, aceasta este un ochiusi un chip i o cunpastere si o iubire" 2). Aceasta Mentitate nu esteinsa dobándire a Peva ce era in afara noastra, drumul abdi-°aril de la lumea creatural' nu este inaintare catre o treptatatnaltare, ci adáncire in noi pentru gisirea aici a adevarateiesente. .Sufletul insusi teste rodirea lui Dumnezeu in noi; inexpresia acestei nuteri a Lui in noi, Eckhart atingefigurat: sufletul este -femeie, i acesta este atributul cel mainobil pare i se poate da, caci omul primeste pe Dumnezeu inel, Dumnezeu rodete in el; In Urgrund"-ul, la care am 'ajuns,Tatal naste pe FM; astfel Magistrul poate afirma identitatealui Dumnezeu cu omul, ì poate arata adevarul i bogatiape care fiecare le purtam in noi; iata cum misticismut rationalal lui Eckhart atinge gándirea protestantä si doctrina mintuiriiprin credintá i prin intoarcerea in noi.

Dumnezeu naste pe Fiu din nevoia de a se cunoaste pesine, iar din ¡ubirea lor naste Sf. Duh; acest proces inseamnii

Ibid., pag. 228.Op. eít., pug. 305

www.dacoromanica.ro

Ibid, pag. 344.Op. cit., pag. 355.

Filosofia germana in timpul Ref ormei 119

insa faptul prin eare Dumnezeirea devine Dumnezeu, producerea.Trinitatii fiind ince,putul cunoasterii Lui; i aceasta creatie aVerbului i producere a Trinitatii apare ca moment anti-tomist: pentru Eckhart creatia este necesara, nu libera. Creatiase produce in Urgrund-, in acea ultima liberare de timploc, pe care Magistrul o mai numeste Siirglein"; numai aciinfloreste i inverzeste Dumnezeu-, numai aci este Divini-tatea purä; i numai aci, sufletul este desavarsit identic cuDumnezeu, aci Dumnezeu i cu mine suntem una". Astfel eatins Acest punct, care inseamna pentru Eckhart nobletea esen-Oa% a .omenirii, noblete ce depaseste simpla identitate caFiul; caci Dumnezeu îI naste pe om, nu numai: ca pe Fiul sau,ci ca pe propria lui esenta. Se lamureste astfet bucuriala capatul adestui drum de adancire; in desavarsita pierderede sine, in perfecta Abgeschiedenheit" i innecare in Dum-nezeu, sufletul se gaseste pe sine si îi recunoaoe aici a,devaratafrumusete; aici "i'nsfarsit gaseste ca el insusi este impäiràtialui Dumnezeu"1).

Una dintre ultimele predici ale lui Eckhart vorbeoe des-pre adevarata paracie; ea este deplina abdicare si este atinsiultim atunci cand de Dumnezeu insusi ne-am lepadat, i intreEl i noi nu m,ai exisa nici o distantà; in acest punct, incare pting Urgrunr-ul i depasesc Trinitatea, imi sunt euinsumi cauz'á, sunt 'ketern, nenascut, si in nasterea mea eternàs'au n'iscut toate; eu sunt astfel cauza tuturor. In acest punctEckhart atinge idealismul lui Fichte: daca eu nu as fi voit,nici eu nici lumea nu ar fi fost; mai mutt dacä eu nu alfi, atunci Dumnezeu nu ar fi Dumnezeu" 2); in aceasta ceamai adanca reg5.sire la capatul intoarcerii in noi, sta asa darcea mai interioara ssárkie, pentrud e negare a tot ce con.stituie existenta umaná i aflare a adevaratei existente in ab-soluta desprindere.

Astfel se schiteaza aceastà doctrina in care punctele e-sentiale sunt eretice; ele neagá dualismul tomist i inalta peom la treapta identitatii perfecte cu Dumnezeu; cunoastereadesavarOta este atins6 astfel, nu prin strkluinfá sau gratie

ci numai prin initiala identitate cu El. Lipsestetensiunea altor viziuni mistice, intrucat stim prezenta divinuluiin noi; efortul mantuirii el insusi nu-si gaseOe lod aici, intrucat

www.dacoromanica.ro


*awl este .cidere in non-existentä, din care totusi sufletulrevine firesc pentru a regisi existenta.. Extazul mistic nu estestriduinti plinä. de tensiune i iici efort faustic pentru atin-gerea adevirului; asceza siriciei sau lepàdàrii de sine esteo redobändire A esentei noastre autentice, o transformare inDumnezeu, i este de multe ori foarte accentuat dispretul luiEckhart pentru aceia. care nu vor si inteleagi aceasti initialä.noblete si identitate a omului cu Dumnezeu. Izvoarele luiEckhart sunt aritate de multe ori, de el insu§i, in textele luiDionisie Areopagitul i ale neoplatonismului; totu§i misticismullui se situiazi pe o linie usor depirtati de a misticismului neo-platonic florentin, tocmai prin aceasti .:neincetat repetati a-firmare a identitätii idivine in Iiinta noastri. Gändirea Reformeiva lua dela Eckhart principiul ei fundamental, mintuirea prinsingura credinti a fieciruia, '§i totodati va lua individualismulputernic. Dar a.ceastä. Igändire lutherani nu atinge orgoliuleckhartian, prin aceea cá afirma realitatea picatului i ne-cesitatea gratiei in mintuire; ceeace este pesimism i astfelefort (faustic de mintuire In protestantism, nu apare la Eckhart,In care domini constiinta identitàtii cu Dumnezeu. Ceea celeagi mai mult istoric deck ideologic pur gändirea luiEckhart de protestantism, este opunerea hotiriti fati de to-mism, nu insi adevirata esenti a gändirii Magistrului, pe careo regäsim tot atät de autentici numai in idealismul romantical lui Fichte; acesta reja conceptia indrisneati a Eului singurcreator al realului. Este insi, in doctrina eckhartiani, acel fondde profundi interiorizare A vietii religioase, care va pitrundetoatä mistica germani medievalä; abdicarea totali ele la lumeacontingentelor i .adincirea in esenta cea mai puri a sufletului,aceasti vieatä in perspectiva singuri a existentei adevirate pecare o inseamni desprinderea de ce apartine unui timp i unuiloc, este acesta elementul viu care stribate gändirea germanäce se desfA§oarii in marginea tomismului catolic. 11 regisim,cum am vizut, in Teologia germana, care vorbe§te de aceeasiregisrr. e a lui Dumnezeu numai prin abdicarea treptati de la ceeaceeste franturi, Stackwerk", in existenta creaturali; acela$ efortal izolärii de lume si al ascezei spirituale realizate prin ab-dicarea de la tot ce inseamni eu, pentru regisirea ta Insufimarea Dumnezeirii- cum spune Eckhart in una din pre-dici1) reapare astfel in unja acelui misticism care ali-

1) Op. cit., pag. 343.

www.dacoromanica.ro

Filosofía germana in timpul Ref ormeí 121

menteaza gandirea protestanta la inceputurile ei. Trecand pestepunctele evident eretice ale doctrinei, neatingand conceptia euluicauza a lui Dumnezeu si a existentei, mistica medievala a luatdela Eckhart interiorizarea faptului credintei i adancirea luidincolo de dogmä.; acestea reapar în primul protestantisin al luiLuther si Melanchton, insemnand astfel initialul lor anti-to-mism. Atunci insa cand noul aristotelism introdus de Melanch tonrealizeaza o noua scolastica prin dogmatizarea protestanti-smului, mistica anti-lutherana reia gandirea medievalä, pentrua regasi, prin ga, izvorul prim al doctrinei Reformei. In liniaspeculatiei mistice, care duce dela Schwenkfeld la Jacob Böhme,vor persista, prin Teologia germana, motive eckhartiene, carorainsa viziunea lui Böhme le va aduce o adancire si o deschiderede perspective noui. Astfel intelegerga semnificatiei acestei gin-din anti-lutherane, ce duce la sistemul ultim al lui Philo-sophus teutonicus-, se 15nureste numai in perspectiva gin-dirii lui Eckhart care stribate in ecouri atenuate, pani laBöhme, si care inspamna astfel adevaratul ferment al spe-culatiei in toatä desfasurarea de gandire ce trece prin textelemistice anonime, prin Luther si Melanchton, panä la inceputulveacului al XVII-lea.

Numele lui K as par Schwenckf el d apare la in-cgput In numirul primilor adepti ai lui Luther, reactionânclinsa curând impbtriva aristotelizarii protestantismului. In 1527,el publica: Sendbrief ¡in alien Christglaubigerz Menschen vonGrund und Ursache des Irrtums im Artikel vom Sakramentdes Nachtmahls. Era, ca i pentru Taurellus, o incercare dedepa§ire a deosebirilor confesionale. Scrierea, de interes inprimul rand teologic, tatinge speculatia filosofici atunci cand'Schwenckfeld deosebeste dotta feluri de atot-prezenta a luiDumnezeu: este atot-prezenta derivata din insusi faptul crea-tiei, prezenta pe care once dogma o admite; i este, alituride jaceasta, prezenta misticá pe care taina imOrtäsaniei orealizeaza; dar aceastä prezentà fundeazà un panenteism, pecare Schwenckfeld II expune astfel: Dumnezeu este asadar prin drepturile sale sau prin puterea sa, Christ, in toatecreaturile, asa incat este si in afarä.", deasupra tuturor i se-,parat de toate creaturile... El lucreazi necuprins de nici ocreatuna... ins5. in El toate creaturile sunt inchise i cuprinse- 1);

1) Corpus Schwenkfeldíanorum III, 210, cit. in II, Bornkamm, Lutheru. Bbhme, Bonn, 1925, pag. 170.

www.dacoromanica.ro

122 Filosofía germana in tímpul Reformeí

este acela § panenteism pe care 111 gOsim la, 'Böhme in scrierea luiImpotriva lui Tilke: Dumnezeu este in toate fiintele, dar nuonce fiintO 11 cuprinde". Dincolo de panteismul eckhartian§i de identitatea Creatorului cu creatura, apare aceastO cu-prindere numai a totului in Dumnezeu; este o depO5ire a luiEckhart, §i, mai mult decit aceasta, semnificatia lui Schwenck-feld este pretioasii pentru denuntarea clogmatiz`árii protestan-tismului, ftstfel pentru efortul de lOmurire i pästrare a aceleii6teriorizOri a faptului 4predintei, pe care noua constituire aBisericii o inviluia ;in formula intolerana a unui text teo-logic. Violenta scrierii polemice a lui Melanchton, intitulate:Scriptum in conventu schmalkaldensi pro positum a theolo gis,qui ibi adfuerunt ,contra Schtvenckfeldium, Sebastianum Francumet ponnullos errones ,alios, din 1537, se explicà war; unele a-firmatii ale adversarului ,sOu sunt numite de Melanchton deli-rium", insemnind, ineá lodatO, tocmai forma constituitO a pro-testantismului care se r.ázboe§te cu însäi gindirea din careel se näscuse.

Mistica lui Sebastian Fran ck se apropie mai stransde unja ,eckhartiadá. Ca §i Schwenckfeld, Franck vede realitatealui Dumnezeu actualizatO in lume, i numai in ea El dobin-de§te existenta sa adevOratä; se schiteazi astfel un panteism,in-truck Dumnezeu este in tot, de§i nu este in nici un lucru.Dar, dep4ind aci viziunea eckartianO, Frank va spune cá pre-zenta lui Dumnezeu (in naturi insemneazi esenta divinO a na-turii insi5i; pe ,cind pentru Eckart cunoa§terea Lui este unproces de interiorizare, o izolare i o abdicare la lumea crea-turilor, pealtru Franck ,ea este ,proces de pOtrundere i iubirea lumii, cOci in ea Dumnezeu e prezent. Afirmand, mai departe,obi Dumnezeu nu existà decit in creaturi, cki numai in eledobindeOe cunoa5tere si vqinfá, i, mai mult, numai ce estedivinitate in noi II cunoa5te, intilnim totuit aci aproape viziuneaeckhartianO a identifittii omului cu Dumnezeu. Franck spune laun moment dat: ...in Dumnezeu si devenim Dumnezeuter)"; dar uu este o devenire a Lui in el, ci o idiltare afloastrà spre El, tra con0iinta eckhartiani a identititii ini-tiale. Franck ajunge insO prin aceasta la afirmatiuni noui, incari intrevedem pe Beihme: Dad Dumnezeu numai in noiprin noi se defineoe, atunci vointa noastrà singuri poate voidivinul, esenta noastrO fiind vointa; dac6 nu voim acest divin,el poate sO insemne pentru noi cari nu 1-am voit ca atare

pOcatul. Directia sau felul vointei noastre definesc natura

www.dacoromanica.ro

Filosofia germana In timpul Reformei 123

lui Dumnezeu, eici El poate fi pentru noi binele sau räul,poate fi el insusi Dumnezeu, sau poate fi Diavolul. Räule ,deci un '.tapt al vointei, pe care noi Ii putem actualiza totatät de puternic precit avem libertatea de a actualiza binelepe 9are Dumnezeu II inseamni; este o hotaritá depäsire alui Eckhart ii un inteles al realitAtii complexe a binelui iräului, asa cum 11 vom reintalni la Böhme.

Dar Sebastian Franck, desi preocupat si de istone, esteimpotriva interprefirii istorice a faptelor biblice; pentru elafirmatia: historia Bibbae omnis hodie, heri et in perpetuum",constitue o convingere prin care aceleasi fapte sunt simboluriale unor adev5xuri eterne; In acest fel, episodul mäntuirii lumiiprin Christ este un simbol al mântuirii pe care fiecare o incer-dam neincetat in noi; tot Astfel, revelatia nu este un fapt istoric,,deci sfärsit, ci ea se realizeazä mereu in sufletul fieciruia.Sebastian Franck depäseste astfel dogma lutheranä, cäci, re-cunoseand putinta mäntuirii i revelatiei in noi, recunoaste ne-cesar indiferenta confesiunii, isi ajunge astfel si el la interne-ierea ifilosofica a ideii de tolerantä. In acest sens a pututscne. : pentru a fi crestin,, T1U se cere sà fii profet, predicatorsu ficätor de minuni, ,ci fii credincios si din tot sufletul de-plin i cu Icredinlä legat de Dumnezeu". Este aceeasi tolerantàpe care o Intemeia un Taurellus, si pe care o vom ga'si laBöhme cind defineste pe adeväratul crestin numai prin inte-rioritatea profundä a credirltei. Adept al lui Luther, a fostIn curänd adversa,rul spiritului strämt al Reformei; caci, daciDumnezeu este o néincetaa realitate in noi, Biserica poate fi ocomunitate spiritualä lipsitä de ,dogma. Firesc si-a atras atacurileviolente ale lui Melanchton, care indrepta impotriva lui aceeasicärticicä ce cuprindea i rändurile impotriva lui Schwenckfeld.Arätänd ca a incercat, prin scrierile lui, sà släbeascä auto-ritatea Evangheliei, Melanchton replica, in tonul dogmei consti-tuite: ,,Nos autem retineamus dictum Pauli, Fides ex audituest, auditus per verbum Dei...".

Valentin We ige 1, in Unia aceleiasi mistice, ocupäun loe deosebit prin puterea gändirii si a expresiei. Lecturas luiTauler si a Teologiei germane i-a deschis, el insusi o spune,calea meditärii. Intälnim intr'adevär o desfäsurare de gAnd careil apropie de spiritul misticismului derivat din Eckhart: elspune eä centrul cunoasterii este in noi, iar acest spirit saucon§tiinfà a noasträ este reflex al principiului divin, care este8ingur principiu real al cunoasterii; iar faptul cà in noi cu-

www.dacoromanica.ro

124 Filosofm germana in timpul Reformei

noastem totul insemneaza ci acest tot el insusi este in noisau noi suntem in el. Acest Dumnezeu si aceasta lume pe careo cunoastem numai prin adincirea in noi, exista' numai in noi;este punctul in pare Weigel se apropie cel mai mult deEckhart. Ca si ,in cuprinsul gandirii acestuia, creatia este ne-cesara, caci creind lumea, Dumnezeu s'a creat pe Sine. Ca sipentru Eckhart, trecerea dela Dumnezeire Gottheitla Dumnezu, este p determinare; in sine, Dumnezeirea estelipsita de timp, de loc, de vointa, si ea se determina si existaIn timp, numai fata de creaturi. Weigel duce mai departe, peplan psihologic, xiceeai gandire si, suprimind libertatea divina,suprima insasi libertatea umana, marginind-o si aci apareinfluenta lui Paracelsus ,prin influenta astrelor.

In desvoltarea problemei raului, intalnim apropien i fatade Eckhart *i de Böhme. Pentru Eckhart, raul nu exista, enegatia existentei; pentru Weigel el este un accident: intrucktot ce este, este in Dumnezeu, totul trebue sa fie bun; astfelprezenta raului in Jume este un indemn pentru gasirea binelui;este o vedere 4ce reapare la Böhme; uncle de asemenea raideste sarea naturr sau existenta necesari pentru cautareabinelui in jocul neincetat al contrastelor.

Daca' eckhartia' na este afirmatia vesnicului prezent al crea-tiei: Eternitatea nu are nimic trecut nici viitor, ci toate lu-crurile sunt intr'o prezenta intuitie" 1); si deasemenea arkareaneincetatei aspiratii spre Dumnezeu ca spre existenta cea maiadevarata; departarea de Eckhart apare insa in faptul panen-teismului; Weigel scrie: Dumnezeu este once lucru si totusinici unul dintre lucruri- 2). Astfel se contureaza acest misti-cism, in aceeasi constiinta profunda a interioritkii faptuluicredintei si in viziunea divinului cuprins in om; daci punctelegandirii lui Weigel au unele apropien i mai accentuate de Eckhartdeck de Böhme, ceeace il leaga insa strans de primuf prote-stantism si-1 face apoi adversarul ,lui Luther, este aceasta esen-tiala aplecare asupra spiritului uman in semnificatia lui divina.

In vieata lui Jacob Böhm e, speculatia filosofica ainsemnat un fapt de adanca necesitate spirituala; el insusizugraveste in Aurora tristetea indoielii care si-a gasit apoilimurirea in meditatia filosofica pe care, in alta parte, intr'oscrisoare, o va arata ca ecou al glasului divin ce i-a dictar

Von der seligmachenden Erkenntis, cap. VII p. 101 citat in Bornkamm,op. cit., pag. 171.

Op. cit. c. 2., pag. 98 in op. cit., p, 175.

www.dacoromanica.ro

Filosofia germanä in timpul Reformei 125

fiecare cuvant scris. Este in aceasta pagini a Aurorei aceapernstiinta a prezentei divine care stribate toata gandirea luiBöhme, imprumutindu-i acea adanca umilinta pe care misticalui Eckhart nu (o putea cuprinde, dar care este insasi expresiea ;acelei adanci ,experiente de vieata care a fost pentru Böhmespeculatia: Als sich aber in solcher Triibsal mein Geist ernst-lich in Gott lerhub als mit einem grossen Sturme, und meinganz Herz und Gemiite samt allen anderen Gedanken undWillen sich piles (darein schloss... Er segnete mich dann mitseinem Heiligen Geiste, damit ich seinen Willen mcichte verste-hen und meiner Traurigkeit los werden". Astfel nu, un ganditorde profesie, nu un umanist erudit i nici un cleric nu a fostBöhme; gandirea i-a tfost revelatie divina i supunere unui glasce i se ,desvaluia.

Privita in perspectiva ganclirii lui Eckhart, speculatia luiMime aduce un moment nou in rámurirea nasterii lumii mul-tiple din unitatea divina; panteismul eckhartian se constituela Böhme ca o viziune noua i strabituti de dinanism, in careviziunea substantialista cuprinsa in Unul eckhartian, in nede-terminarea lui perfecti, este depasitä; este acesta momentulcare )constitue unicaatea lui Bbhme in desfasurarea gandiriigermane mistice, i el apare aproape ca necesar nascut dinInsusi efortul de lamurire pe care I-a insemnat pentru acestvizionar meditatia filosofica; spiritul framantat i aplecat asupraoomplexitatii realului a vazut izvorand lumina din viziunea sin-gura ce reuseste sá imbratiseze, intr'o identici intelegere, bi-nele i aul; izolàrii i retragerii in sine ca o çäutare aabsolutei linisti in nedeterminare, acestei splutii eckhartiene aindoielii, viziunea lui i3bhme Ii ppune aruncarea in complexulfaptelor intregului real, in cuprinderea lor laolalta i in pa-trunderea, prin ele, in esenta !unicà ce le-a nascut.

Scrierile cari inseamna evolutia gandirii lui Bohme sunt,dupb. Morgenrate im Aufgang, care apare la 1612, si dup.& cei7 jani de tacere pe cari i i-a impus in urma acuzatiilor deerezie duse primei opere, Von den drei Prinzipien, Vomdreifachen Leben des Menschen i Sex puncta theostohica;iar (intre cele 'din urma, V om iibersinnlichen Leben. Se poateurmari Iji aceste texte afirmarea treptata a esentei gandiriiIn sensul depasirii misticismului lui Eckhart pentru lamurireaacelui moment care, in panteismul medieval, apare nu suficientjustificat. In Aurora, apare inci pozitia eckhartiana; eaci, afir-mand dualismul profund al existentei, Böhme nu-i arata Inca

www.dacoromanica.ro

126 Filosofía germanl In timpul Reformei

necesitatea lui logick iastfel nu poate atinge lämurirea naste-ru multipIicithii lumii i nici nasterea räului din unitateaperfectia divinä. In introducerea acestei prime scrieri, &limeafirmä acest dualism: Natura are doua calitäti... una plicutà,cereascä i sfäntä. una mänioasä, infernalä i insetatr.Apropierea de gändirea lui Eckhart sta insä, nu numailipsa unei motiväri ,a räultii, dar si in nediferentierea( lui Dum-nezeu de creatie; ,in MorgenrUte, Dumnezeu apare identic cucreatia sau cu formele revelatiei lui; acesta este panteismulprimei gändiri a ,lui Böhme, pe care 11 vom gäsi depasit inmomentul in care va apärea conceptul de Ungrund saunedeterminare absoluta, care pste dincolo de dualitatea prin-cipiilor contrare le existentei. In scrierea Vom dreifachenLeben intálnim inc6 aceastä definire a lui Dumnezeu, care puteaduce la panteism: Dumnezeu Taal este majestatea... El estenatura, i in aceasta e iubire i furie"; iar tärziu, intr'un alttext, Gnadentvahl, apare conceptul Dumnezeirii apropiat deEckhart prin aceeasi viziune a desävärsitei ei nedeterminäri:.,El nu este nici lumina, nici intuneric, nici iubire, nici furie,ci este vesnícul Unur ; in acelas sens, intr'o scrisoare adre--sati lui Gottfried Freundenkammern i Magistrului Johann Heu-sern, va scrie cä. Dumnezeu nu este nici natura, nici creaturä,ci este ,abis i vesnic Unul, este Nimic i totusi este in toate.

Scrisä la 1620, Sex puncta theosophica cuprinde gändirealui Böhme in constituirea ei caracteristica, insemnând limpedemotivul, nu pur speculativ, ci etic religios al acestui efort delämurire a intelesului lumii. Aceastä carte, spune Böhme, inintroducere, a fost scrisà pentru ac,ei oameni cari ar voi säatingi vieata sfäntä i adeväratä, 5i cari prin aceastä lecturävor putea inverzi in vieata lui Dumnezeu i creste i rodi inarborele Paradisului" 1); limbagiul tfigurat al luí Bohme amin-teste expresia lui Eckhart in indicarea rodirii lui Dumnezeu_in noi.

Planul cärtii este definirea dualismului celor dotiä prin-cipii cari nasc lumea, i in acest dinamism al antagonismuluilor necesar i neincetat, intelegerea aspectelor complexe si.

contradictorii ale existentei. Arätänd ca esentä a oricärei vieti,vointa, Böhme aratil ca primà vointa generatoare ceeace elnumeste Ungrund" sau ewig Nichts"; este aceasta tocmai

1) Sex puncta theosophíca, nach der Ausgabe von 1730, Leipzig, imInse/-Verlag, p. 8.

www.dacoromanica.ro

Filosofía germani in timpul Reformei 127

definirea Dumnezeirii in esenta sa nedeterminatä, pe care Bohmeo numeste deasemenea eine Stille ohne Wesen", pentru a-irecunoaste, ca singurà determinare, tocmai vointa; acelas Un-grund" este numit, in scrisoarea Mysterium magnum: einunergrundlicher ewiger Wille". Se defineste astfel Dumne-zeirea comparatä cu un ochiu sau cu o oglindä. caloe al tuturor esentelor, ca ,plinátate a tuturor lucrurilor"; inea apare insä. cáci e vointá principiul dinamic al cre-atiei. In Ungrund- este tacerea desávársiti a nedeterminirii,principiul ei dinamic nu este decat aceastá neincetata vointä,care e o dorire a creatiei, un Begehren" sau o foame";in aceastá vointá, pare este interior conflict, se va naste de-terminarea i astfel principiile generatoare ale existentei informe mnitiple; este, totodatá, acest efort i vointa de deter-minare o necesitate interioará ce constituie Adevàrata libertatea Dumnezeirii. Vointa naturii de a se revela naste principiulbun si ra"u; dar, cuprinsá de panicá, in efortul sin de a selibera de intuneric ,si in chinul acestei incercári de dep5.sirea sa, naste multiplicitatea existentei lumii. Astfel vieata nastedin moarte, chinul este cauza vietii si a miscarii. Astfel suntcele trei principii, lumea, intunericului, aláturi i neincetat legaráde lumea luminii i In afara lor, constituitá 'din ele, lumeanoastrá creaturalá; dincolo de ele, Dumnezeirea pura In ne-determinarea ei. Cele ,trei lumi exista necesar una intr'alta;creatia lumii intunericului 'si a luminii a fost totodatá necesará,ambele s'au náscut din ceeace era aspiratia i foamea" vointeivesnice. In lumea ereaturalá, ráscutá la rândul ei din chinulsi efortul eelor &tul principii dusmane, exista' necesar legateräul i binele. ,Dacá omul este in aceastà lume mijlocie, el opoate depási insá in aceea pe care o vrea, dupi cum invingeIn el principiul mániei sau acela al blándetii; in sensul putinteilibere a acestei ináltari in principiul bun, poate spune Bcihmeasadar cà oamenii Isunt, in lumea aceasta, numai pelerini indrum spre impárália perului.

Astfel apare in acest punct, dincolo de viziunea nasteriilumii in esenta dinamici a principiilor ei antagoniste, aceastáperspectivá a semnificatiei etice a speculatiei filosofice. &limeafirmà libertatea omului de a se arunca in lumea luminii sauin lumea intunericului; i aci el foloseste termenul sich schwin-gen", care inseamnä itocmai efortul saltului prin tensiunea devointá. In Aurora phiar, apare aceasta intelegere a vointei:.,fieeare om este liber si este ea si un Dumnezeu al sin pro-

www.dacoromanica.ro

128 Filosofía germana in timpul Reformei

priu"; pacatul a insemnat libera aruncare in principiul raului,dar fiecaruia Ii ,este deschisi calea infrangerii lui. Omul in.susi este cele,trei lumi i, dupa cum in macrocosm apirea exis-tenta celor doua principii contrare, tot astfel in noi este hiele

raul, i acea lume ni se desvaluie singura, catre care neindreptam vointa; singur, prin unica sa hotärire, omul poateface acest salt in lumea pe care o voeste, spärgand celalalfprin. cipiu antagonist. Dumnezeu ,insusi este in aceasta vointade mantuire. In ultim punct, aceastä putinta a infrangerii rauluiinsemneazi, aproape eckhartian, identitatea omului cu Dum-nezeu; in Mysterium magnum, Bobine serie ea sufletul esteo scânteie a cuvintului vesnic al stiintei i puterii divine'',iar in V on den drei Prirzzipien defineste sufletul ca pro-pria esenta a lui Dumnezeu". IVAntuirea sau infrangerea riiuluieste o regisire a lui Dumnezeu in noi, i, ca in textele luiEckhart, aceasta revenire in El este asemuita unei revenirila puritatea copilului i, abdicare la tot ce este personalitate,insemneaza dezideratul aceleiasi clesävarsite saricii pe care oinaltau predicele Magistrului: in locul oricarei vointe proprii,la care omul (a abdicat, ramane Nimicul: und wo Nichts ist,da ist Gottes Liebe allein wirkend"; sunt cuvintele cari, inV om iibersinnlichen Leben, ,amintesc textul eckartian al pre-dicei desavärsitei saracii.

Daca insa, in acest moment al regasirii principiului bunsi al atingerii prin vointa libera a Dumnezeirii, intalnim punctelede ,apropiere fata de unele propozitii ale ganclirii lui Eckhart,speculatia filosofica a lui Bohme se situiaza totusi pe o liniedeosebita de a misticismultti medieval. Procesul lumii se des-fasoara pentru el in dinamismul puternic al principiilor opuse,pe cari le cuprinde necesar; nasterea lumii izvoriste ea insasidintr'un conflict si un efort de depasire. Astfel, punctul esen-tial asupra caruia s'a aplecat gandirea lui Balm, a fost in-telegerea necesitatii derivarii multiplului din unitatea

Lira identificarea lor astfel lamurirea raului faraatingerea clesavarsirii divine; ,aceastä intelegere a apärut inviziunea Dumnezeirii insasi ca potentialitate a binelui si raului,necesara potentut. litate a ambelor. Se constituie astfel liniileaoestei gändiri, in care atentia se opreste, nu asupra lumiiconstituite ci, pentru motivarea structurii ei contradictora, asupradinamismului interior ce o constituie in antagonismul constantpe care-1 poartit.

Astfel se incheie hlinia misticei secolului XVI pr:n ultimaviziune a lui Böhme, in care intAlnim depasirea neoplatonismului:

www.dacoromanica.ro

Filosofía germana in tímpul Reformeí 129

thci In emanatia plotinic.6 &inn simpla i liniara derivare dinDumnezeu, pe and procesul autorevelatiei este la Böhme unproces neincetat de forte interioare antagoniste; neoplatonis-mului armonios in ,viziunea procesului de desfä5urare a lumii,i se opune agfel aceastä viziune nouä, dinamicä, ce cuprindein ea ceva din neincetatul efort faustic al infrängerii räuluin

biruintei ultime In lumea lurninii. Dumnezeu nu mai esteidentic cu omul, dar este o realitate mult mai prezentá idecatpura existentä a lui Eckhart. Este astfel o viziune care atingeun profund dinamism ,modern prin intelesul chinului neincetatpe care Il inseamnä vointa de mäntuire a fiecOruia. La, Eckhartapärea asceza calugä 5i abdicare dela realitatea plinit a lumiiactuale, coborirea In adâncul sufletului, in care se revela pu-ritatea Dumnezeirii; la Böhme, mOntuirea nu stá intr'o in-toarcere dela prezent sau intr'o cäutare a ceeace e dincolo

de timp i loe, ci intr'o träire inteng a acestui prezent pen-truck' in el sti calea

Cu aceasta însà, esenta primei gändiri a protestantismuluiapare intr'adevär luminaa, atät in isvoarele ei mistice, eat

in speculatia fi,losofici pe care a determinat-o. Incercareaei a insemnat vointa de constituire a Bisericii dintr'o atitudinede &dire nouä; absorbind misticismul medieval, a voit sä'Mahe pe el o religie; dar, od,atO cu afirmarea acesteiafundament al unei Biserjci, dogmatizarea a dus la reluarea unorpozjii initia. 1 combaute. In perspectiva misticismului ce sedesvoltä adversar acestui protestantism dogmatic, esenta realäa acestuia din .urmO apare incii odatä ca efortur nereu5it alintemeierii unei Biserici pe faptul singur al credintei. Liniamisticismului care duce dela Schwenckfeld la Böhme se schi-teaziä astfel, ea singurä, ca endirea cea mai autentici a tim-pului, cAci in ea numai ceeace era adevOratä viziune nouäl

putut pästra toatO esenta de liberà &dire; aci numai, ceeacea fost indräzneatO perspectivO eckhartian6 5i interiorizare acredintei in expresia. T eologiei germane, i5i gäse5te desfä5urarea

depliná i inseamnii, cu Mime, nu numai putinta mântuirii

prjn creding i gratie, dar realitatea vointei umane care poate

cuceri drumul unei lumi a luminii. Este astfel, in aceastä in-cheiere a liniei mistice, dincolo de incercarea palidà a lui

Luther, semnul unei infrängeri a intunericului nu prin _ocolirea

dar prin strObaterea Jui in neincetata tensiune a mfintuirii

voite; ceeace este spirit modern 5i afirmare a valorii efortuluiomenesc se precizeazi astfel ir4 aceastä ultimi gfindire a misti-

cismului german.9

www.dacoromanica.ro

FILOSOFIA MODERNA

Citeva caracterizari

In istoria filosofiei Bacon este considerat, alaturide D e scar te s, lunul (fin cei doi mari intemeetori ai fi-losofiei moderne, pentru motivul ch, in acelas timp cufilosoful francez, el p.r fi incercat pentru prima oarh, in pragulsecolului XVII, sh dea tcugethrii filosofice o nouh orientarefath de Aceea a Evului-mediu si a Renasterii. S'a spusRenasterea a fost seducarea gandirii moderne prin igandireaanticä.. Aceastá observatie a lui Cousin este justh. Filosofiíoamenii de stiinth ai Renasterii reluaserà intr'adevär cu entu-ziasm preocuphrile lumii antice si au lucrat sub autoritatea saucel putin sub inspiratia operelor cari ti supravietuiserh. Epocamodernh ar incepe astfel in momentul &And ghndirea filosofich,duphce mai inthi in timpul Renasterii se depártase de Seo-lastich, filosofia religioash a Evului-mediu, ,renunthsi la inspiratia din cei vechi, aruncând ea fals sau punând laindoialà tot ce a transmis trecutul, pentru a construí dui:A ometodã nouà conceptia ei despre lume. Douh directii divergenteapar de la inceput in filosofia moclernh. In Anglia, ghnditoriivor cauta sh demonstreze cá toate cunostintele noastre derivhdin simturi, cá experienta este isvorul a tot c,eeace stim, mani-festand un viu interes pentru lumea empiria i respingand oncetentative de a transcende datele sensoriale, pentru a construirational Sisteme metafizice, rotunde i inchise. Procedeul deinvestigare, socotit ,capabil sh Ancà la scopurile propuse, va fimetoda inductivh. lar gAnditorii de frunte ce vor reprezenta cavigoare aceastä directie vor fi Bacon, Locke si Hume. Pecontinent, dimpotrivh, einditorii vor ehuta sà demonstreze cätoate eunostintele certe i yalabile derivi din ratiune i ch sepoate ajunge cu ajutorul acestui mijloc de cunoastere la con-

www.dacoromanica.ro

Cateva caracterizari 131

ceptii unitare, la sisteme care si exprime ceeace lumea arepermanent, esential, imuabil si etern. lar metoda adoptati vafi cea deductivi. Descartes, Spinoza, Leibniz, vor fi repre-zentantii de seami ai acestei clirectii. Dei opuse, cele douitendinti au totus ceva comun, ce le caracterizeazâ ca moderne:refuzul de a recurge la supranatural si la revelatie ca, mijloc dea explica si intelege existenta. In a doua jumitato a sec. XVIII-lea, un ,gânditor de geniu va incerca si aduci la convergenticele douä directii opuse, dutAnd sä demonstreze ci once cu-nostintä universali si necesari e consfituiti din, materie si formi,din date sensoriale si din elemente apriorice. Acest ganditorva fi Im. Kant, iar procedeul intrebuintit de el va fi metodairansoendentalä. Opera filosoficà a lui Bacon trebue privitica fiind punctul de plecare al uneia din cele douà mari orien-tiri ale filosofiei moderne.

Totusi Bacon nu a fost nici primul nici singurul repre-zentant al ideii unei noui metode la inceputurile filosofieimoderne. Drept vorbind, el nu a ficut decit sä reproduci si!.0i acomodeze spiritului siu, dându-le o amploare mai mare,idei cari fuseserâ exprimate de altii mai demult.

In timpul când Bacon publica operele sale, adici inprimele idecenii ale secolului XVII, un protest impotriva me-todelor scolastice si un apel la cercetarea directi a naturanu mai erau o noutate. Nemultumiti cu Viinta plinâ de eroria cirtilor oficiale si neincrezitori in dogmele catolice,, ganditoraRenasterii au aritat inainte de Bacon nevoia unei noui con.ceptii despre lume si cu ea nevoia unei reforme radicale innormele de descoperire a adeVärului. Este adevärat ci Sco-lastica nu utilizase alt mijloc de demonstratie decit dialecticasi nu avusese alt isvor de cunoastere decit autoritatea, gândirearimânâ.nd incarcerati intre ziduri de mânistire si cirti oficiale,departe de realita.te. Impotriva unei asemenea cugetiri som-nolente, Renasterea, inainte de Bacon, a predicat reintoarcereala studiul direct si. metodic al naturii. Metoda inductivi deveniastfel, in principiu cel putin, punctul comun de plecare almultor Fercetiri stiintifice din acea vreme si baza unora dinincercärile de constructie filosoficä.

Nici secolele cari au preoedat Renasterea long nu s'a'upierdut cu totul in ispeculatii teologice. Scolastica a avut me-ritele ei adesea scipate din vedere. lar aceste merite nu sereduc numai la acela do a fi exercitat gandirea prin rationamentesubtile in aprofundarea dogmelor crestine. Din chiar siinul ei

www.dacoromanica.ro

132 Cfiteva caracterizani

si din chiar preocuparile in cari se concentrase si se epuiza,au nascut de timpuriu tendintele empiriste dominante in timpulRenasterii.

In aceasta epoca in deosebi orientarea empirista a cu-getarii filosofice luase un mare avânt. Pretutindeni dominaconvingerea ca experienta este singura cale in cunoastereaturii. At:it insá nu era deajuns. Metoda inductiva nu fuseseinca expusit Multimea acelora cari o predicau in principiudovedea cá o asemenea intreprindere era necesara. Grija de areuni, de a sistematiza si de a amine in valoare aceste tendinteale Renasterii trebuia sa revina tmui spirit de ambitiuni marisi de planuri gigantice. Acesta a fost cancelarul englez FrancisBacon de Verulam.

Este caracteristic faptul cà marii novatori ai filosofiei,din Evul-mediu Ora la inceputul timpurilor moderne, au fosttoti de origina englezi. Reamintim dintre acestia numele maicunoscute ale lui John Scotus Eriugena, John Duns Scot,Roger Bacon si William d'Occam. Aceasta nu se datoresteunei pimple coincidente. Scolastica patrona o cultura pur for-mala si se complacea in speculatii exclusiv dialectice. Oasemenea stare de lucruri insa nu putea sá convina unor spiritece se caracterizeaza printr'o pronuntati inclinare practic5.. :Primareactiune in contra ei era firesc sa vira din partea acestora.Asa se explicà.' dece Englezii cei dintfii !au provocat ruina Sco-lasticei si au prega'tit aparitia filosofiei moderne. Sistematizareametodei experimentale tot un englez trebuia sa aiba rabdareasa o faca. Reforme in logica aristotelici fusesera de multinoercate pe continent. Ele nu se indreptau insa in directiu-nea metodei inductive, ci, intemeiate pe identificarea logiceicu silogistica, ele tindeau sa extraga legile ândirii din cartdede retorica. Asa a procedat in secolul XV primul reformatoral logicei aristotelice, Laurentius Valla, i dupá el in secolufXVI Petrus Ramus cu discipolii sai. De lo metoda experimen-tala se vorbise pe continent fara intentiunea 'de a-i determinaregulele.

O alta conditiune facea deasemenea numai in Angliaposibila executarea unei reforme radicale in metoda de de's-coperire a adevarului, i cu ea o reformä a filosofiei. Conti-nentul era in acest timp sub supravegherea severa a repre-zentantilor oficiali ai Bisericii catolice. Prin Henric VIII insa,Anglia xupsese cu Roma si devenise independenta din punctde vedere religios. lata dece gânditorii i oamenii ei de stiinta

www.dacoromanica.ro

Citeva caracterizäri 133

se bucurau in acest timp de o mult mai mare independentä&cat .cei de pe continent. Acevtia din urma aveau adeseade suferit din partea inchizitorilor atotputernici pedepse capi-tale, pe cari, spre a k evita, erau constranvi sa-vi retractezeparerile. Ca sa dam o imagine a acestei sari de lucruri, estedeajuns s reamintim aici trei date mai importante: in 1600, Gior-dano Bruno fu Ars pe rug; in 1619, aceeav soarta o avu nefe-ricitul Vanini; in 1633, dupa chinuri grele vi pentru a evitarugul, Galilei renega in fata Sfantului Oficiu cpncluziile certeale vtiintei sale. Dei traia in acelav timp vi predica reformeasemanatoare, in termeni Inca mai provocitori, Bacon nu acunoscut asemenea persecutii. Explicatia este in faptul ca inacest timp Anglia nu numai ca era independentä de catolicism,dar prin regina Elisabeta avea un oarecare interes de a-1 punepe un plan de inferioritate, intrucat navterea ei neregulatgvi deci i urcarea ei pe tron nu capatasera o recunoavtere ofi-ciala din partea Sfantului Scaun. E drept ca, in viata sasbuciumata, Bacon a fost de mai multe pri inchis, dar pentruincurcaturi banevti, nu pentru ideile sale. Sub regina Elisabeta

Iacob I vi in epoca lui Shakespeare, Anglia era departe dea fi o tang in care ceatenii si se bucure de deplineDimpotriva un absolutism neinduplecat domnea suveran. Nuinsa libertatea de gandire in vtiinta vi 3n filoscifie era supri-mats& ci libertatea politicà i religioasa. Un reformator alandirii putea astfel sa-vi realizeze in voe planurile.

Daca insa atatea imprejurari favorabile pregateau in .Baconpe un reformator al filosoliei, conditiunile In 'cari a trait el vistructura sa sufleteasca au impiedecat mai mult aceasta. Bacona fost mai mult jurist vi om ,politic decat filosof. Stapanit de oputernica ambitiune de a parveni politicevte, el s'a epuizataproape toata viaja in preocupari streine de cultura. lar instäruinta sa de a satisface cht mai curând i mai integral ambi-tiunile sale de ascensiune socialä, el a trecut uneori dincolode ceeace este permis. Cu toate defectele caracterului situ1ns6, prea adesea remarcate, i cu toate ,preocuparile sale politice,Bacon nu a uitat studiile filosofice. Operele bale principale,rezultat al unei munci indelungate, au lost de timpuriu conce-'pute vi redate in schite. In acelav Amp and se silea'si parvin5politicevte, el lucra pentru progresul filosofiei, in care aveamari sperante. Faptul acesta constitue desigur -pentru el unmare merit. Cat despre imperfectiunile sale morale este drept

www.dacoromanica.ro

sä repetim Cu privire la ele ceeace Alexis Pierron a exclamatdupäce aratase defectele barinului Cato: Sunt pete pinisi in soare, iar perfectiunea nu este ,din lumea aceaste.

Fr. Bacon

1. Viata §i opera.F r a nci s B ac on s'a näscut1 la Londra, la 22 Ian. 1561.

El era fiul lui Nicholas Bacon, pe ,atunci ministrul de justitieal reginei Elisabeta. Aceastä inaltä situatie socialä ingiduitatälui sill, care intentiona sä-1 pregiteascii pentru cariera, poli-tioä, sä-i dea o temeinici pregitire intelectuali. Imprejurärileau ficut insi, ca instructia lui sà inceapi i si se termineprea timpuriu. La virsta de 12 ani, Jnicut ministru de justitie",.cum 11 numea regina Elisabeta subliniind remarcabilele salecalitäti intelectuale de cari dase dovadi de tirnpuriu, fu trimisla Colegiul Trinititii, care linea de universitatea din Cam-bridge. Dupä patru ani, terminând studiile clasice ale colegiului,fu trimis de tail siu la Paris impreuni cu ambasadorul depe atunci al Angliei de pe lingi curtea Frantei. La Paris,Bacon fu mai intii Atras de preocupäri de ordin politic,altfel fire§ti in mediul diplomatic in care trila. Rezultatulstudiilor pe cari le-a intreprins in aceastä privinta atunci afost o miei scriere irimasi mai multa vreme neterminatànepublicatä in timpul vietii sale: Despre situatia Europei.

Moartea nea0eptatä a tatalui sàu, in 1578, a insemnatIn viata lui inceputul unei noui orientan. Deocamdatä, in 1580,el trebui si se reintoarci definitiv in Anglia. Si fiindci, incalitate de fiu mai mic, mostenirea ce-i tev enea (lela tatäl säuera cu totul neindestulitoare, 1 trebui sä se gindeasci la oprofesiune, care asigure existenta. In acest scop, el urmi

absolvi studiile juridice dela Gray's Inn. Renumele excep-tional pe care-1 cistigä curind in calitate !de avocat i dei juris-consult 11 fäcu sä fie primit färä dificultiti in societatea dejuristi dela Gray's Inn i sä fie insärcinat cu ,tinerea unuiadin cursurile scoalei. Regina Elisabeta avusese, cum am vizut,mai demult prilejul aprecieze calitâile intelectuale. Infor-magi asupra strilucitei sale cariere de avocat si de jurist, ea IInumi avocatul ei i consilier extraordinar. Din nefericire, atiltera prea putin pentru a satisface ambitiunile neobisnuit de

134 Fr. Bacon

www.dacoromanica.ro

Fr. Bacon 135

mari ale târarului jurist. Totusi sub ea Bacon nu a izbutit säobtinä aproape nimic mai mult.

In acelas timp in care punea multà staruintä sä parvinäpoliticeste, cAnd nu avea decat douä zeci i cinci de ani, Baconconcepu ideea reformei sale filosofice. Inc,ä de pe vremea&And era la universitatea din Cambridge, filosofia traditionalä11 nemultumise. i neajunsurile ei ii sugeraserà" ideea nevoeiunei schimbäri radicale. Filosofia lui Aristotel, pe care o

studiase cu mai mult interes, Ii pärea lipsitä de _fundament si

färä nicio utilitate. Convingerea nceasta el a extins-o maifirziu asupra intregei filosofii din timpul sáu. Convingerea saera cä reforma trebue sá inceapä dela temelie, adicä dela metodade cercetare. Pe baza acestei idei el A conceput planul maretal finei vaste opere de reformä. Prin 1585, Bacon a redactatprimele schite ale acestei opere, cärora le-a dat titlul semni-ficativ de Temporis partus maximus (cea mai rnare productiunea timpului). Dintre acestea fac parte fragmentele scrise inlimba englezä, intitulate Praese of Knotvledge i V alerius Ter-minus, of the Interpretatian of Nature ca i opusculul latinescintitulat Temporis partus masculus.

Bacon se ocupa in ele de obstacolele cari se °pun pro-greselor spiritului omenesc si de mijloacele de a le inlitura,dintre cari principalul era o nouä metodä ,de descoperire aadeviärului. Ceeace surprinde din primul moment in aceste com-pozitii de tinerete, este o neobicinuitä violentä impotrivaprezentantilor filosofiei 1). Ceeace trebue sä: ne intereseze insä in

1) latA termenii in cart isi exprima Bacon pärerile despre filosofti ce-1precedas era Platon era un carcotas, poet inganfat, teosof in delir. Aristotelera un sofist desgustator, orbit de o desartä subtílitate, netrebnica jucarte acuvintelor. Thomas din Aquino, un nerusinat, care pare a se fi coboratchiar sub nivelul sofistílor, Petrus Ramus, cull) de ignoranta, lepra vatAma-toare a literaturii.

Dar niel oamenii de stiintä. cart 1-au precedat nu se bucurau dinpartea luí Bacon de o consideratie mai mare. ilipocrat a fost si el un sofist.Paracelsus a rämas un tip monstruos,in deosebire de toti ceilalti carí nu anfost decat apostolí al minciunii, dezertor dela experienta sí tradator al el.Luí Gallen, om cii spirítul foarte stramt, dezertor frivol, í se adreseaza Intermenii urmatorí 0, canalie ! o, ciumd! tntoveird?e§te-te cu turma ne-trebnied a sectarilor modemi".

Si Bacon incheía toate aceste invective cari pe not ne lasa inmär-muriti spunand : Acuzatia pe care am indreptat-o impotríva tuturoracestor °amen' nu este Inca la inaltimea adevarateí lor vinovatii". O aseme-nea afirmare ar putea sa ne facä sa. zambim. Totusi, dupa violenta neobis-nuita de limbaj pe care nu face totusi decat sa o intäreasca, ea dovedesteea' Bacon ajunsese din tínerete la convingerea nestramutatà ca progresulomentrít nu este posibil decal pe calea cunoasterii dírecte si metodice a na-turií, si cA toate celelalte incerciri ce nesocotesc experienta nu sunt numaiosteneli netrebnice, cl deadreptul rataciri primejdioase. Astfel se formaseIn míntea tanarului filosof ídeea clarä si precisa a metodei inductive camijloc de cunoastere a lucrurilor.

www.dacoromanica.ro

136 Fr. Bacon

deosebi, pentru a cunoaste evolutia intelectuali a filosofuluienglez si cu ea sursele filosofiei moderne, este faptul ciBacon pleca in aceste prime fragmente dela convingerea cioonceptiile filosofice ale trecutului trebuesc pirisite 'si inlo-cuite prin altele, al ciror fundament si ;fie o noui metodide interpretare a naturii. Aceastä idee constituia insusi punctulde plecare al filosofiei moderne1).

Deocamdati insi, spiritul sit' agitat de mari ambitiunipolitice nu s'a oprit prea multi vreme /a ideea unei asemeneareforme. Tinirul avocat viza si obtini un pose 'Malt in magis-traturi 2). Si fiindci regina intirzia si i-1 ofere, dupi stiruintezadarnice, continuind a se ocupa cu studiile sale juridice, didula Iumini o serie de lucriri asupra dreptului, cari insi nu nepot interesa aici. Problema actuali pe atunci g neintelegerilorreligioase din Anglia il preocupi deasemenea, si scrise asupri-iviteva lucriri. In afara lor, el a publicat, in 1597, o colectiede reflexiuni cu caracter etic si politic, intitulate Incercari.,Risunetul pe care 1-au produs dela inceput atrase pentru primaoari asupra sa atentiunea lumii culte.

Tocmai insi cind numele sin incepuse a se impune, elavu de indeplinit in calitate de avocat al coroanei o misiunece avea si atragi asupri-i aspre invinuiri. Ina din 1592, Baconse atasase printr'o strinsi prietenie de conteie de Essex, pe

atunci lavoritul reginei, sperind a obtine prim sprijinul siudemnitatea mult doriti de sollicitor-general, o inalti func-tiune din magistraturi. Essex insi nu mai avea atunci nicio pu-tere, si singurul lucru pe care-1 T'Acu pentru protejatul gu,când acesta ajunse intr'o rea situatie materiali, fu s5.-i

1 1) Omui, seria Bacon inca de pe atunci in aceste schite de tine-rete ale ideilor sale filosofice, servitor sí interpret al naturii, nu poatesa lucreze si si se instruiasa decal In raport cu ceeace el va fi descoperitdin ordinea naturii prin observarea faptelor sau prin reflexiuni ale spiri-tului sau ; el nu stte sí nu poate mai mult". In Aforismo §z sfaturi asupraajutoarelor spiritului §i asupra produceril lamina naturale. Cum se vavedea mai departe, In acest scurt fragment din tinerete se cuprindea ciarexprimata ideea ce stä la baza reformei sale filosofice.

2) Bacon 4i-a dat seama el insusi de modul in care aceasta preocu-pare a sa si ea manifestiírile cirora le-a dat nastere ar fi putut sa fíe in-terpretatä, si a cäutat deaceea sä se justifice. In introducerea fragmentuluiDespre interpretarea natura el spunea: Am recunoscat in mine o incli-nare hotäritä spre studiul adevärului mai mult decal spre once alt ceva.Totusi prin nasterea si prin educatia mea, am lost initiat in afacerile pu-bike, Eu eram convins ca patria mea cerea dela mine actiuni deosebite.M'am dedat deci studiului afacerilor publico, si ml prezentam cu o modestieconvenabila si cu o sinceritate cinstita acelora dintre prietenii mei cart pu-teau face ceva pentru mine. Scopul meu era invinuit de ambitiune.

www.dacoromanica.ro

Fr. Bacon 137

daruiasca una din proprietatile sale, care avea asigure unvenit insemnat. In 1600, din cauza atitudinii sale indepen-dente fata de regina, Essex eizu in disgratie. Un plan de raz-bunare fu repede pus la cale. Dar Essex fu prins inainte de a-1fi realizat. Bacon trebui sa faca cercetarile i sà sustini acu-zarea ,impotriva protectorului sail de altadata, al ciiruicap cazu pe eafod. Mai tarziu, el (a cautat sä se desculpe deinvinuirea de a fi contribuit la moartea protectorului.au §i

,justifice actul reginei. El nu a reuit insa sa faci nici unanici alta. Invinuirea aceasta a continuat a-i f i adusa totdeauna,iar tardiva sa ,justificare a actului reginei n'a putut sa schimbeamaraciunea acesteia, amaraciune care in cele din urma i-apus capat vietii.

In 1603, dupa moartea reginei Elisabeta, veni la tronulAngliei regele Iacob I. Dornic a-§i face partizani §i a ca5tigasimpatii, noul rege imparti la toti cei din jurul sau titluridemnitati. Din aceasta larga pomana` regala s'a imparta§it §iBacon. Pentru moment, el fusese pastrat in functiunea de con-silier .extraordinar cu titlul nou ce i se acordase de cavaler.Locul pe care-1 ocupa insa Inca din timpul reginei defuncte inCamera Comunelor dandu-i ocazia sá sprijine proectele i ce-rerile de subsidii ale coroanei Ii ingadui sa fie apreciat derege, care-1 Lett rand pe rAnd consilier ,ordinar, attorney-general, membru al consiliului privat, lord ministru de justitie,lord cancelar, baron de Verulam §i, in cele din urma, vicontede Saint-Alban.

In tot timpul acestor stralucite succese politice, Baconnu a incetat niciodata sa se ocupe tcl planurile sale de reformaa lfilosofiei. Ca rezultat al acestor preocupari el a publicat, in1605, o mica lucrare intitulata Of the Proficience and Advern-cement of Learning divine and human. In lea Bacon §i-a propussa rtreaca in revista progresele pe cari le-a realizat cuno§tintaomeneasca sau .trebue SA le realizeze in viitor in diferiteleei domenii. Fata de desconsiderarea insa in care era pärasita§tiinta, el simti nevoia sa inceapa in prima parte a lucrarii prina rata foloasele instructiei pentru spirit 5i tile tiintei pentrt!viata practica.

Redactata in limba engleza, aceasta lucrare nu puteaaiba un numar prea mare de cetitori,'intr'un timp cand englezaera putin cunoscuta pe continent. lata duce, autorul ei avucurand ideea de a-si traduce opera in limba latina, pe

atunci limba lumii savante. Si fiindca el personal n'ar fi

www.dacoromanica.ro

avut timpul necesar sa se ocupe de aceasta intreprindere, acautat un traducitor, pe care l-a i gasit in persoana unuiprofesor dela universitatea din Cambridge. Curand insä el atrebuit sa renunte la acest colaborator, de ale carui serviciinu era multumit. Opera sa se raspandi intre timp pe continentin forma ei originan, si Bacon, deja cunoscut, deveni In scurtävreme celebru.

Tot atunci cand aratase in lucrarea aceasta starea incare se aflau in fimpul sau stiintele i filosofia, el si-a propussä arate si mijlocul de a le asisura progresele viitoare i care,consta dintr'o nouä metoda de interpretare a naturii. Ideiksale in legatura cu aceastä preocupare, Bacon le-a expusin studiul intitulat Cogitata et visa de Interpretatione Naturaesive de Inventione Rerum et Operum. Ideea dela, care a plecatel in aceasta lucrare era aceea a ,Atarii rele in care se gaseain timpul sau filosofia naturii. Pecand stiintele facusera uneleprogrese, lfilosofia naturii continua sä ramana intr'o stare de-plorabili. Cauzele erau nenumarate. Singurul mijloc de .sca-pare nu putea fi decat noua metodä inductiva. Trebue sa re-nuntam la silogism ca mijloc de cunoastere i la obisnuinta dea construi cu ajutorul lui sisteme definitive. In locul lui, trebuesa Tecurgem la experientä, sà facem observiri, sá dresamtabele metodice ale acestor observä.'ri i sa ne ridicam princornparatia lor dela un nurnär cat mai 'mar° de fa,pte particularela kgi din ce in ce mai generale.

Rimasa nepublicata in timpul vietii sale, lucrarea aceasta,care la inceputul anului 1607 fusese comunicata in manuscrisunui cerc restrans de prieteni, a fost inglobata mai tarziu inNovum Organum, opera sa capitala, a cärei prima parte oformeaza aproape in intregime. Rana atunci, in 1609, el apublicat un mic studiu in limba latina intitulat De Sapientiaveterum, in care arata prin interpretari ingenioase cä legendeleantice nu sunt simple povestiri, ci ascund idei pe cari ceivechi cautau si le redea intr'o forma simbolica, pentru a pre-intampina greutatile de intelegere ale oamenilor din timpullor. S'a sustinut ca Bacon ar fi cautat sa redea in aceastalucrare intr'o formi alegorica unele din ideile sale filosofice,ciarora pentru moment evita a le da o expresiune directa 1).Este exact ca aici se gaseau unele din ideile fundamentale ale

1) BoutIlet, Oeuvres philosophiques de Bacon. Paris 1834. Tome I.pag. XXI.

138 Fr. Bacon

www.dacoromanica.ro

filosofiei sale, cum sunt nevoia de a recurse la experientiaceea de a uni experienta cu ratiunea. Dar Bacon tsi. exprimaseaceste convingeri in lucriri anterioare, si nu mai avea niciunmotiv de a le ascunde.

Dela data aparitiei acestei serien, anul 1609, Oda' inanul 1620, data aparitiei operei sale fundamentale, NovurnOrganum, Bacon nu a mai publicat nimic n filosofie, in afaraunei-noui editii a Incercarilor, apärutä. in 1612. Este probabilcà aceastä indelungati täcere se datoreste nu atit muncii in-cordate pe care i-ar fi impus-o noua sa lucrare, at lipsei deoontinuitate in studiile sale, al aror obiect Il schimbainainte de a le termina, da 6 preocupärilor sale politiceprofesionale. Cu o prodigioasi putere de muncä, el isbutisetotusi Inca din 1610 sa intacmeascä un plan general al lucrä-rilor idestinate sä expunä ideile sale de reforma a filosofiei.Ele g.veau sä poarte titlul comun de Instauratio magna. Operaaceasta gvea sä se compuná din sase pirti. Prima trebuiafie o clasificare i o trecere in xevistä a stiintelor. Cea de adoua Irebuia sä expuni noua metodä de a studia si interpretanatura. Ultimele patru 11'66 erau destinate apliarii acesteimetode la studiul naturii.

Firesc ar fi fost, ea, odatä acest plan intocmit, Baconsä se consacre desävärsirii primei pärti. Dornic insä a-si expunenoua inetodi, care constituia partea cea mai originalä.' a opereisale, el a trecut direct la redactarea .ei. Multi vreme insä nus'a oprit nici aici, ci a trecut la redactarea celorlalte pirti aleMarei Restaurieri, asa inat tímp de zece gni a lucrat and launa and la alta, Oda and, In 1620,, a publicat Novum Orga-num, dei nu-1 terminase incl. Din acelas interval de timp da-teazi stucliile sale de istorie naturalá si de filosofie a naturiiintitulate: Cagitationes de Natura jRerum, De fluxu et re-fluxu maris i Thema ,coeli, cari apartin diferitelor pärti aleMarei Restaurari.

Titlul operei apirutä in 1620 era Novum Organum siveIndicia vera de Interpretatione Naturae, la care titlul reprodusIn fruntea aforismelor adäuga et regno hominis. Bacon insusiprivea Novum Organum ca fiind opera sa cea mai importantä

partea esentiala a Marei Restauriiri. Titlul volumului care ocuprindea era Instauratio Magna 5i avea la, inceputul lui toatepreliminariile acestei opere. Pe copertä se vedea un vas, carestribätea marea, si doui coloane, cari reprezentau coloanele luiHercules. Dedesupt erau serse cuvintele profetice ale luí Da-

Fr. Bacon 139

www.dacoromanica.ro

140 Fr. Bacon

niel: ,,Multi pertransibunt et augebitur scientia" (multi le vortrece, isi stiinta va progresa). Opera se compunea din douipà..rtri. Prima, servind drept introducere, era destinati si pre-gäteasci intelegerea nouei metode si sä inliture eventualeleobiectii [ce i s'ar putea aduce. Cea de a doua era destinatä siexpuna aceastä metodä. Lucrarea era scrisä in latineste subforma de aforisme si avu un mare succes.

Nimic nu pärea a turbura cleplina satisfactie a filoso-fului celebru devenit lord cancelar, pânä in momentul cind aintervenit brusc cäderea sa. In inalta sa situatiune de primmagistrat al tärii, Bacon servise cu prea multa usurintä pefavoritii regelui si pe rudele lor. Parlamentul ponvocat la ince-putul anului 1621, 11 trimise in judecata Camerei Lorzilor pentruvenalitate si coruptie. Bacon fu condamnat la pierderea func-tiunilor sale, la o amend5. de 40.000 lire sterline si la inchi- .soare, çat va voi regele. Amenda n'a plätit-g niciodatä, iar dupicateva zile fu liberat si din inchisoare. Nemultumit totusi cusituatiunea de a nu mai putea ocupa nicio functiune in stat,in care rämasese, Bacon depuse repetate stäruinte pe lângirege de a fi absolvit si de iultima parte a sentintei, dar nu aizbutit deciit prea tarziu.

Iatii dece, dela data condamnarii sale inainte, el se con-sacra cu totul operei sale stiintifice si. filosofice. In afara lucrà- .

rilor cu caracter istoric, juridic si religios, el a scris, prin1621, in limba englezà, Noua Atlantida, un fel de roman filo-sofic, in care imagina puse in aplicare ideile ,sale reformatoare.Opera insi a ramas incomplectä. Bacon voia sä prezinte aicimodelul unei asociatii formatä in -scopul de g studia natura sial unui stat guvernat de legile cele mai bune. El nu a tratatinsi decAt prima parte. Gräbit Sä execute Marea Restaurare,din care nu apäruse decat partea a doua, el päräsi restulpentru 0. ,aduna materialul necesar istoriei naturale, cam trebuiasa alcAtuiascä partea a treia a aceleiasi ppere. In west scopa tfost intocmit Abecedarul Naturii, un catalog al tuturor pro-blemelor pe cari le ridic6 jtiinta si ,filosofia naturii. Aceastälucrare s'a pierdut insä, nerämanand din ea decat un mic frag-ment. In 1622, apäru totusi partea a treia a Marei Restaursciri,dei cu totul incomplectä. Ea cuprindea o dedicatie, preli-minariile si Historia ventorum, cu titlul general Historia na-turalis ad condendam Philosophiam. Historia vitae et mortis,Icare apartinea aceleiasi pärti, apäru in anul urmätor, 1623.

In acelas an apäru si prima parte a Marei Restauräri, intitulati

www.dacoromanica.ro

De Dignitate et Augmentis Scientiarum. Aceasta era traducereamult samplificatä a scrierii apirutä inci din 1605 sub titlulDespre folosul $i pro gresul

Cum am arOtat mai pus, increzOtor in valoarea acesteiopere, Bacon incercase sO o traduca in limba latinà curAnddupà Aparitia ei in limba engleiä, dar a trebuit nu dupa multtimp sá renunte la aceastO idee. 0 inouO ocazie de a o traducei-a venit mult mai tarziu. In planul operei Instauratio magna,pe (L:are-1 publicase °data.' cu Novum Organum, in 1620, eraanuntatä ca prima ei parte o clasificare A tiintelor sub titlulPartitiones Scientiarum. Cana cbiderea survenità in 1621 11

redOdu cu totul operei sale, el se tgadi i la aceastO parte aMarei Restauritri, care trebuia executatä. Astfel, tare anii1621-1622, el se ocupsa" de aceasti 'parte A operei sale, cOreiaii &du titlul Descriptio Globi intellectualis. Lucrarea aceasta,care trebuia sá fie scrisa, ca i partea a doua lieja apirutO,1in limba latinä, a fost conceputO pe p scari prea intinsà, subforma unei enciclopedii a 5tiintelor. Din ea Bacon nu a scrisdeCat cateva capitole din partea privitoare la astronomie. Re-nuntând la rest, el si-a indreptat privirea spr opera sa apOrutOin 1605 in Inaba tengleza, care tocmai trata aceastO chestiune.El o amplifici in nouà cärti si o publici in 1623.

Sub aceastO nouO forma, opera lui Bacon avu un succesincO mai mare cleat Il avusese cOnd apsáruse, in 1605, in eclitiaenglezi. Constient de valoarea operei sale, resemnatul filosofii prevOzuse succesul. Dealtfel increderea aceasta el o intindeaasupra Lintregei sale opere filosofice. Astfel nemultumirile dirtviata politicO ti eran compensate cu vii satisfactii aduse desuccesul p.ctivitOtii sale filoso icé.

In 1625, apa'ru o nouO editie amplificata a Incerciirilordin 1897. In acelas timp, el se ocupa de traaucerea lor inlimba latinä sub titlul Sermones fideles sive interiora rerum.ApOrute in limba englezä in mai multe ,editii, Incerairile cu-prindeau un tablou fidel al societitii timpului precum i sfaturipractice in conducerea afacerilor particulare i publice. Princalitatile lor remarcabile, ele au avut un mare succes. Tradu-cerea lor latinä, ca si a aproape tuturor lucrArilor sale, nuera opera lui Bacon. El a revOzut-o insäi i i-a adus, schimbOriimportante. Astfel modificatä i tradusä, lucrarea nu a pututsit aparä in timpul vietii filosofului. Aceias soarti a avuttraducerea romanului Noua Atlantida, intreprinsa cam in 'ace-las timp.

Fr. Bacon 141

www.dacoromanica.ro

142 Fr, Bacon

La 30 Iulie 1624, regele II absolvi pe Bacon In intregimede pedeapsa sa. Tumultul vietii politice parea insa a nu-1 maiinteresa. El lucra in timpul din 'Irma 'la complectarea uneia,din lucrärile sale de istorie naturalä intitulatä Sylva-Sylvarum,care era un repertoriu de observäri i experiente asupra na-turii. In timpul acestor studii, Bacon a contractat o racealä,din cauza careia a murit dupa cateva zile, la 9 Aprilie 1626.

2.Atitudinea negativa a lui Bacon fati de trecut.Intreaga sa opera de reforma a filosofiei, cu am)3itiuni

mai mari decat puteri, Bacon proectase sä o inglobeze in gi-gantica Instauratio Magna. Din cele sase parti cari trebuiau säo .alcatuiasch, el nu a executat decat prima in intregime, subtitlul De Dignit ate et Augmentis Scientiarum. Partea a doua,-care urma s51 expuna noua sa metodä, intitulatä Novum Orga-num, a ràmas neterminata. Jar pärtile ultime, cari trebuiaucuprinda modelul i rezultatele aphcärii metodei sale, au ramasdeasemenea neterminate.

Cu atat cAt a facut, Bacon si-a ,asigurat totusi un locde frunte in istoria filosofiei moderne. Uneori, meritele saleau fost exagerate. S'a vazut in el marele reformator al gandirii.Alteori, climpotrivä a fast criticat cu extrema as_prime, contes-tându-se operei sale once valoare. In prezent, aceste discutiunipar a se fi incheiat. Bacon este recunoscut ca fiind untddin intemeetorii filosofiei moderne. Doi opera sa nu cuprindeprea multe elemente noui, pa constitue totusi un remarcabilcastig in istoria gandirii. lar valoarea ei consta nu numainu atat in laportul .ei pozitiv, care este metoda inductivä, cAtin atitudinea negativä pe care a luat-o fata de sistemele fi-losofice din trecut. Aceasta mai mult decal metoda sa a con-stituit punctul de plecare al nouilor constructii filosofice alegandirii moderne.

Prima parte a Marei Restaurivi, intitulata, cum am, aratat,Des pre Demnitatea i Pro gresele $tiintelor, cuprinde sub formaunei clasificiri a stiintelor expunerea rezultatelor obtinute instiinte precum si a progreselor pe cari Je trebue sa le urmareascain viitor. Dupa cele trei facultäti ale spiritului omenesc, me-moria, imaginatia i ratiunea, stiintele se impart in treicategorii, istorie, poezie i filosofie, corespunz5loareCite uneia, din aceste facultati ale spiritului. Istoria se im-parte in naturala i civila. Poezia, in narativä, dramaticaparabolicä. Filosofia, in stiinta lui Dumnezeu, a naturii si a

www.dacoromanica.ro

omului. Cea din urmä cuprinde ca §tiinte mai insemnate logica§i morala.

Clasificarea aceasta s'a bucurat de un mare interes, indeosebi in rándurile enciclopediOilor secolului XVIII, cari auadoptat-o. Scopul autorului ei nu era totu5i s dea o clasificarea §tiintelor, cat sà urmäreasei in mod sistematic progreselerealizate de tiinte, sä arate lipsurile lor i imbunäTätirile pecari trebue sä le urmäreascA in viitor. In forma unei clasificäria §tiintelor, Bacon 4i expunea a§adar punctul säu de vederein intregul domeniu al §tiintei. Multe din ideile sale asupra§tiintei au cäzut desigur. Nu putine insä din ele sunf adevärateintuitii geniale i constituesc pentru cel ce le-a conceput unmerit neagaduit.

Din punct de vedere filosofic, lucrarea aceasta a luiBacon reprezina prima etapä in desvoltarea ideii sale de re-formi, §i ca atare valoarea ei nu este nicidecumIn desvolarile pe cari le cuprinde in partea intáia se poatevedea punctul de plecare al ins4i cugetärii moderne. Ceeace1-a surprins pe Bacon in studiile sale a fost starea deplorabiläIn care se gäsea in timpul sau filosofia naturii in comparatiecu celelalte tiinte, cari facuserä unele progrese apreciabile.Cauza acestei sari de lucruri nu putea fi decát lu nepotrivireadintre metodele lor de cercetare. Stiintele facuserä unele pro-grese in masura in care se adresaserä experientei. Nesocotindexperienta, filosofia naturii n'a .putut face niciun pas inainte.De aici, ideea sa cä reforma care era de intreprins trebuiasä fie Pacutà din temelie: Instauratio facienda ab imis funda-mentis, spunea Bacon 1). lar aceasa temelie nu era cleatmetoda. In locul metodei silogistice, care nu (Muse niciunrezultat, trebuia pusi ,noua metodä inductivä. Expunerea ei

forma obiectul celei de a doua pärti a Marei Restaurari, in-titulatä Noul Instrument sau Noua Logic&

Novum Organum incepe cu o parte introductivä, din careexpunerea cauzelor de eroare ale mintii omeneti este §i ceamai intinsä. .1--cea mai importantä 2). Ea este precedatä de oexpunere a cauzelor cari au impiedecat progresele tiintelor

ale filosofiei 3). Asupra cuprinsului acestei pärti trebne

sá ne oprim mai intii.

Nov. Org. I af. 31.Nov. Org, I af. 38-115.Nov. Org. I af. 78-92.

Fr. Bacon 143

www.dacoromanica.ro

144 Fr. Bacon

Dupa Bacon, stiintele i filosofia contimporanilor sai sebazau pe o metoda oarba i stupida i erau in 'mini parte, asacum le-au transmis cei vechi, ingr6mädiri de dispute nerodnice

rezultate ale unei obsercari oulgare. Cat despre ceeace s'amai adaugat in urma la ele, nu era de nicio valoare. Filosofiaera mai mult falsificarea deck cunoasterea naturii. Ea constadintr'o ingramadire haotica de vorbe lipsite de inteles si deprejudecati i superstitii.

Una din principalele cauze ale acestei stari de lucrurieste valoarea excesivi atribuita spiritului omenesc. S'a crezutca este injositor pentru spiritul omenesc a-1 aduce in lumealucrurilor materiale, i inutil, fiindca parea capabil sa descopereadevarul prin propriile sale puteri. Renuntandu-se astfel laexperienta, s'a incercat a se construi conceptiile despre lumepe calea asa numitei dialectice, care nu este in realitate deckaceea a inchipuirii. Procedeul a lost desigur comod, caci este maiusor a imagina lucrurile deck a le cunoaste printr'o indelungil

atenta observare, dar n'a putut duce la niciun rezultat.Simplul rationament mai degraba indeparteaza spiritul delaadevarata cunoastere a lucrurilor decat Il apropie. Silogismulde care se .serveste ratiunea, nu este un mijlod de descoperirea adevarului; cu el nu inventam nimic; Valoarea lui nu estenula, e drept. El poate fi utilizat cu succes in 5tiintele depur rationament, cum ,suint matematicile. In stiintele naturii ins:4valoarea lui este cu totul reclusa 1). Instabilitatea naturii i varie-

tatea ei impun observarea i experienta ca mijloace de cu-noastere.

Interesul aproape exclusiv pentru morala i politica,obicei al celor vechi, i pentru teologie, obicei al celormoderni, a fost inca una din cauzele cari au impiedecatprogresul filosofiei. Teologia in deosebi, cu adevarurile ei

gata date si cu dispretul ei pentru lumea materiala, a fost opiedica de neinvins In progresul cunostintelor omenesti privitoarela natura. Zelul xeligios putea si a izbutit sà ajunga la pia's-muiri in domenii abstracte; natura insa i-a ramas necercetata

necunoscuta. Revelatia nu ne poate da cunostinte despre lu-crurile din natura. Obieetele revelatiei se gasesc, dupa Bacon,

1) Nu este asadar adev5rat c5 Bacon ar fi negat total si defniLiv oncevaloare deductiei silogistice, cum i-a obiectat Gassencli. Ceeace a criticat elIn aceastä priving n'a fost cleat valoarea prea mare ce se atribue deductieifatà de inductie. Mai departe revenim asupra acestui punct, importantpentru precizarea intelesului exact a atitudinii empiriste a filosofului englez.

www.dacoromanica.ro

1) ldola tribus. Nov. Org. I af. 45-52. 10

In sfere mult mai nobile. Ideea aceasta a filosofului englezdespre independenta filosofiei de teologie, dei nu era noua,are totusi o deosebita insemnitate, intruck este caracteristicaorientarii filosofiei moderne.

0 alta cauzä care a tinut in loc progresul cunostinteloromenesti privitoare la natura este obiceiul de a recurge laopiniile altora. In stabilirea unei teorii se ja in mod obisnuitdrept argument autoritatea unui autor oarecare, asa ca i andadevarul ar fi privilegiul sau. lar acest autor este ales? aproapetotdeauna dintre cei vechi. Acestia au avut totusi mai multeposibilitati de eroare deck avem noi. Cei veclii sunt socotitipe nedrept i cei batrani. Noi suntem mai bätrani, cad in urmamast/la este un trecut cu mult mai mare si o experientamult mai Intinsa. Jata 'dece, toata. pretinsa Intelepciune a celorvechi nu este deck copilaria stiintei. Ea consta din disputedesarte. Toti filosofii din antichitate au falsificat natura inconceptiile lor împini le ambitiunea lor vana de a Infiinta sectesau de A primi aplauzele multimii. Dada printre ei au fostcercetkori de merit, cum era Democrit, dela acestia nu ne-aramas aproape nimic. Timpul, comparatie asupra careiaBacon a revenit adesea in operele sale, a transportat ca oapa dela Greci la noi ceeace era mai usor, lasand la fundideile cari aveau mai multa greutate. Scrierile frivole si la minteaoricui au ajuns pâná la noi. Asa s'a mntâmplal cu scrierile luiAristotel. Mult pret insä nu punea Bacon nici pe autorii so-cotiti de el mai seriosi, iar teoriile lor, cum vom vedeamai departe, nu le admitea fara rezerva. Auton'tatea, oridin partea cui ar veni, nu trebue pusa inaintea experientei. Ne-socotirea acestui principiu a mentinut cunoasterea oamenilordespre natura la gradul de Inapoere la care se gaseste.

Principalele cauze Insá din cari provine eroarea i cariimpiedicä deci progresul stiintei sunt in 1nsusi spiritul omenesc.Ele au fost numite de Bacon idoli sau fantome ale spiritului:idola mentis. S'a afirmat cá aceastä teorie a fantomelor saua idolilor ar constitui in opera filosofului englez un inceput deteorie a cunoasterii, ceeace vom vedea ca este just, intrucatprin consideratiile pe cari le-a facut asupra lor, Bacon s'a,pronuntat atät asupra originei cunoasterii, cat i asupra limi-telor si a valorii ei de adevär.

Fantomele rasei sau ale speciei omenotil), au sursa

Fr. Bacon 145

www.dacoromanica.ro

146 Fr. Bacon

lor in insisi natura omeneascä. S'a sustinut cà omul ar fimasura lucrurilor, intelegändu-se prin aceasta ca simturile sdau

cunoastere absoluta a lucrurilor. Adevarul este departe de acorespunde cu awastä. idee. ,Perceptiunile noastre reprezintärelatiuni ale lucrurilor cu inoi. Ele sunt realitatea adaptatä lamijloaoele uoastre de ounoastere, cari sunt simturile. Spiritulomenesc, asemanätor unei pglinzi rele, ameste,ci in razele re-flectate propria sa tnaturii. Cu alte cuvinte, simturile nu ne dau

cunoastere adevaratä a lucrurilor. Cunoasterea capatatä cuajutorul lor este relativä.

Este atunci absoluta. Icunoasterea pe care o capätäm pecalea ratiunii? Cu latät mai putin. Neajunsurile simturilor potfi in bunä parte inlä.turate. Ele provin din Starea in care negäsim atunci cand percepem lucrurile cu ajutorul lor, si potfi inlaturate printr'un control sever al perceptiilor noastre, dincari trebue sà eliminäm tot ce este subiectiv. Cu ratiunea lu-crurile se petrec altfel. Silogismul este forma pe care o, iautotdeauna operatiile ei si el constà in a scoate concluzii dinpretinse principii ale gändirii. In realitate aceste principii alemintii omenesti, cari stau la baza silogismului, nu sunt deca pre-judecati invechite. Asa este buraoara ideea cauzelor finale, careprovine din defectul loamenilor de a interpreta lucrurile dupiianalogia lor. In teologie admiterea cauzelor finale îi are justi-ficarea ei. In stiinte sinsa i in filosofie preocuparea de a .gäsiscoptiri nu a dat niciun rezultat. Cercetarea cauzelor finale,spunea Bacon, este sterila, i ca i calugaritele ea nu nastenimic. In aceeasi situatie este convingerea oamenilor cá innatura ar exista c- ea mai mare ,ordine i regularitate. E dreptc6 aceasta idee corespunde unei nevoi a mintii omenesti. Darea nu corespunde alcatuirii reale a lucrurilor. In naturi existä

infinitate de lucruri, cári trebuesc cunoscute asa cum sunt.In locul unei asemenea cunoasteri rafiunea stabileste intre eleanalogii fictive si relatiuni lipsite de fundament obiectiv.

Din aceias constructie vicioasä a spiritului nostru provinerorile al caror mobil il formeazii sentimentele i pasiunile

noastre. Acestea fiind sari subiective n'ar putea da nasteredecat la stiinte fantastice, cari sà corespundà nevoilor noastresufletesti, nu insä realitatii obiective a lucrurilor. Stiinta totusitrebue sá ale arate cum sunt lucrurile, nu cum dorim 85. fie.

In afara acestor aberatiuni comune tuturor oamenilor,existä faltele cari provin din natura proprie a fiecärui individaparte. Din cauza lor omul apare ca inchis intr'o cavernä,

www.dacoromanica.ro

Fr. Bacon 147

din care nu poate vedea deck aparentele lucrurilor, nu lucrurileele insele. Educatia primitä, lecturile sau conversatille ante-rioare, autoritatea ipersoanelor ubite sau respectate, iatäatatea cauze cari deformeazi spiritul 'unui om si-1 inchid caintr'o petera, dinlauntrul careia nu poate sä mai vada lumeareala. Din acest motiv Bacon a numit cauzele acestea de eroarefantome ale poterei1).

O nouä sursa de erori o constituesc fantomele pietei2),prip cari se Mteleg obisnuintele de limbaj ale oamenilor. Multedin notiunile adoptate in stiinta nu au niciun inteles, intrucat suntsimple fictiuni ofirora xi4 le corespunde nicio realitate, cum arfi: norocul, primul nobil, orbitele planetare, i asa mai departe.Altele, dei le corespunde o oarecare realitate, obiectul loreste confuz in xnintea oamenilor. Toate aceste notiuni, rezultatenu ale unei tcercetari metodice, ci ale inteligentei vulgare, audarul ¿de a ne dá numai iluzia stiintei, nu o cunoastere( adevarata 3).

In deosebire de toate cele de Ana acum, ciror origineeste subiectiva, fantomele teatrului4), vin din afara noastra.In numarul lor intra conceptiile filosofice din trecut. Pe toateacestea Bacon le pompara unor piese de teatru, pe cari ceivechi le-au jucat pe scena lumii pentru a atrage asupra loradmiratia contimporanilor. Turma filosofilor rationalisti, spuneael, se multumeste sit frunzareasca experienta scotand de id,si de polo oarecari observatii triviale, fara a se osteni sastudieze lucrurile metodic; apoi îi imagineazi ca nu mai 6:-mane deck sit intoarca spiritul in toate directiunile i sa o-cheasca la intamplare. Printre acestia Bacon num5.ra in primalinie pe Aristotel, care a -falsificat filosofia naturii prin dia-lectica sa. Dupa el vin filosofii cari in opiniii lor au amestecatteologi4 i superstitiile consacrate: Pitagora i Platon. Adop-tarea pervila a lacestor conceptii a constituit una din cauzelecele mai insemnate de eroare ale spiritului omenesc.

3. Metoda inductiva.Ca sa putem scapa de toate aceste cauze de eroare, trebue

sa dam spiritului trei feluri de ajutoare: ale simturilor, ale me-Idola specus, Nov. Org. I af. 53-58.Idola fori, Nov. Org, I al. 59-60.

31 Azi, clind In filosofie se mai face Inca adesea abuz de cuvinte lípsitede inteles, Bacon a ramas actual, j lectura atentà a observarilor luí inaceastà privinta cred ea ar fi utila multora dintre kuritorii de teorli filoso-/ice din zliele noastre, desí au trecut atitea veacuri de egind au fost serseaí desi cunostinta omeneasca a facut in acest interval de tímp asa de marlprogrese 1

4) Idola theatrí, Nov. Org. I af. 61-71.

www.dacoromanica.ro

148 Fr. Bacon

mOriei ,si ale inteligentei. lata dece partea a doua informatzvaa Noului Instrument trebuia sa se compuna din trei parti des-tinate a trata fiecare despre cate una din categoriile de aju-toare ce urmau a fi date spiritului. Bacon insà a trecut 'direct laajutoarele de dat inteligentei, ca fiind cele mai urgente, farasà se mai ppreasca sau sa revinä asupra celorlalte. Ele segrupeaza In jurul metodei inductive. Nici partea aceasta insanu a terminat-o. Ea trebuia sà trateze despre speculatiedespre practica, adicà despre regulele descoperirii adevarului

despre regulele aplicarii lui practice; dar nu s'a ocupat decatde dintai. lar partea despre speculatie a ramas ea insasineterminati. Ea trateaza despre arta de a descoperi form eleprecum i despre una din metodele de a prescurta cercetarile,

din poua ¡cite erau anuntate, dar nu spune nimic nicidespre modul cum trebue sa ne ridicam progresiv. la adevarurilecele mai generale, pia despre modul cum trebue sa adaptarnmetoda inductiva la natura diferitelor obiecte de cercetare, --parti anuntate in planul general al lucrarii.

Regulele metodei inductive, asa cum le-a conceput Bacon,sunt in stransa legatura cu modul in care concepea, el obiectulstiintei. 'eta dece, pentru a le intelege, trebue sà ne oprim unmoment asupra teoriei sale despre stiinta. Dealtfel Bacon elinsusi a simtit aceasta nevoe expunând la inceputul partii adoua a operei sale de 16gica teoria sa asupra obiectului stiintei 1).

Dupa el, in natura exista un numar determinat de calitatisau de naturi simple. Lucrurile i fenomenele din natura nusunt deat combinatiuni ide asemenea calitati simple. Plecanddela aceasta idee \Bacon a reluat termenul aristotelic de forma,pentru a denumi prin el asemenea complexuri de calitati dincari sunt alcatuite lucrurile sau fenomenele. Forma ar fi daresenta unei proprietati sau conditiunea ei esentiala sau lucrulin ceeace are el absolut real. Forma est ipsissima res, spuneaBacon. A cunoaste forma unui lucru este a cunoaste finta luiproprie asa cum ,este in sine. Modul de alcatuire al formelor,cari, cum am spus, erau compuse din calititi sau naturi simple,era conceput ca structura ascunsa, numita din aceasta cauzalatens schematismus, iar procesul de trecere dela o forma laalta prin modificarea acestei structuri ascunse era el insusiun proms ascuns, numit din aceasta cauza latens processus.Nisipul bunaoara in ansamblul calitatilor lui de substanta mate-

1) Nov. Org. II af. 1-9.

www.dacoromanica.ro

rialä este o forma. Modul de alcatuire al acestor calitài cariIi constituesc forma este schematismul lui latent, iar procesulde trecere dela palitatea Jui de a fi opac la aceea de a fitransparenta a sticlei este procesul lui latent sau ascuns.

Consecvent acestui mod de a intelege natura lucrurilor,Bacon a ficut tclin cunoasterea fórmelor obiectul metafizicei.S'a neglijat, spunea el, cunoasterea formelor, ca fiind imposibilsa o descoperim. Totusi, dacä prin ea nu intelegem o simplägbstractiune, ci complex& de calitati reale ale unui lucru, elesne de ,admis ,c6 cunoasterea ei ne este accesibilh. Scopulcunoasterii nici ,nu ,poate fi altul. In practica urmarim sa damlucrurilor noui propriet4i. In teorie trebue sa urmarim a cu-noaste esentele proprietätilor, cari sunt formele, spre a le puteamanui in folosul bostru. Aceastä aplicare a metafizicei constitueobiectul unei stiinte practice aparte numita magie. Ea nu trebueconfundatä cu vechea magie religioasa, care urmarea sà pro-dud. efecte, nu printr'o actiune reala asupra lucrurilor inte-meiath pe cunoasterea lor, ci prin simple cuvinte i gesturilipsite d inteles.

Stilt*lor le rämäne sà determine relatiunile calitatilorsimple inlauntrul formelor ,si procesul prin care aceste calitatise organizeaiä, cu alte cuvinte sa studieze schematismul 6procesul latent al formelor. Bacon a numit uneori in operasa deasemenea forme Laceste obiecte precise de cercetare alestiintei, a atras ,atentiunea cetitorilor säi insa ca nu se servestede un asemenea termen impropriu, prin care intelege legiale naturii i cauze, dedt fiincld este mai familiar. S'au clattotusi cel mai Adesea interpretari gresite conceptiei sale desprestiinta i modului cum intelegea el obiectul inductiei, din cauzaacestei imprudente intrebuintari a unui termen scolastic. Bacona repetat de nenumarate ori cá tiinta trebue sà determinecauze i sa Istabileaseä legi. Vere scire est per causas scire,spunea el. Dar iaceste pasagii din opera sa au fost utilizatenumai pentru a se arata presupuse inconsecvente in modulin care ar fi conceput mult discutatele forme 1). Este dreptcá metoda inductiva are in conceptia lui Bacon scopul dea ajuta inteligenta in descoperirea formelor. Ca atare ea estemetoda metafizicei, intrucat studiul formelor este obiectul ei.Scopul metodei inductive insä nu se marsineste la atat. Ea

1) Noi insine am cazut in eroarea unei asemenea interpretäri intr'unstudiu anterior Ineeputurile filosoftei moderne, apiirut In 1936 in Rev. deFilosofte, dar redactat in 1927.

Fr Bacon 149

www.dacoromanica.ro

este nu numai metoda metafizicei, ci gi a gtiintei, iar aceastanu studiaza forme, ci cauze i legi. Bacon îi propusese saarate modul in care inductia trebue adaptata la aceste nouiobiecte. Faptul ca nu a facut-o, nu cred ca justifica' gfirmareacà obiectul unic al inductiei baconiene ar fi formele .ca. prinaceasta ea s'ar deosebi fundamental de inductia gtiintelor mo-derne.

Corespunzatoare in ordinea ,practica magiei este pentrugtiinta mecanica. Ea este aceea care aplica sau pune in prac-tica cunogtintele teoretice ale gtiintei. Posibilita- tea aceasta deaplicare a cunogtintelor teoretice la nevoile pracfice ale vietiiera aceea pare ponstituia, dupa Bacon, valoarea tiinlei. larputinta oamenilor de ,a utiliza natura in folosul lor era pentrutfilosoful englez proportionali cu gtiinta lor.- At:it putem, catstim, spunea el. 'Numai cunoagterea cauzelor ne poatesa producem efectele 4orite. Si omul nu gtie rat poate dealin m'Asura in care descopere ordinea reala a naturii.

In ceea.ce privegte ¡posibilitatile pe cari aveau sa le ofereoamenilor gtiintele, Bacon i {Ikea cele mai mari iluzii. Seintelege ca el concepea maul ,in care gtiintele vor fi utile oame-,nilor in viitor Inuit deosebit de acel in care sunt eleprezent. Preocupirile sale practice intemem'te pe gtiintele na-turii lerau Inca lega-te de acele ale timpurilor anterioare lui.Dei icritica incercarile lhimitibor, tiinta sa urmirea totusisa descopere mijloacele ide a modifica proprietkfile corpurilorfdupa voe. O asemenea operatie nu este in a-fara preocuparilorpractice ale Igtiintei kactuale, dar ea nu le epuizeaza,, cum credeaBacon, care n'avea cum si-gi imagineze aplicarile ulterioareale gtiintei.

Daca voim sa cunoagtem natura i sá invitam a o utilizain folosul nostru, spunea Bacon, trebue sâ descoperim or-dinea ei reala. Aceasta n'am putea-o face insa decal pe caleaexperientei. Dar nici experienta nu poate fi facuta oricum.In utilizarea pi iexisti doua metode diferite. In una, dela atevafapte particulare, se trece printr'un singur salt la concluziilecele mai generale; din acestea se deduc apoi concluzii mijlocii.In cealalti se pleaca tot dela fapte, se trece insa apoi printiunmers gradat iprin necontenite verificari dela concluzii mijlociila concluzii de ordin general. Nu incape indoialä cà aceastadin urma singura duce la descoperirea adevarului. Ea esteadevarata inductie. Conditiunea ei esentiala este sa se intemeeze

150 Fr. Bacon

www.dacoromanica.ro

Fr. Bacon 151

pe o observare indelungatä a faptelor. Trebue sá urmarim,spunea Bacon, in toate colturile secretele :fuginde ale naturii.Realitatea era pentru el, Asa cum va fi mult mai tärziupentru Bergson, 'un progres continuu al lucrurilor, o ac-thine care, spunea el, consideratä in toati continuitatea ei,nimâne imperceptibilä. Intio adeväratä filosofie i tiintä aInaturii, continua el, ar trebui ä arifim misarile gradate aleacesteia. Dar, sub ,acest aspect natura ne scapä. Totusi actul,nu formele, cari sunt simple abstractiuni ale spiritului, 'trebuesa-1 cunoastem.

Urmärirea pas cu pas a fenomenelor, care este primaregulä .a metodei (sale inductive, Bacon o numea vänätoarea luiPan. A se ,opri insi la datele experientei, pe cari le oferä unasemenea gen de ,observatie, nu este a se opri la o cunoasteredefinitivä a lucrurilor. Deaceea, metodei prin simplä enumä-rare a cazurilor pozitive, numiti mai Varziu a concordan-telor, Bacon 'Is aiIäugat metoda. cazurilor negative si avariatiilor 1).

El cerea si qbservfim mai intli diferitele cazuri in cariintälnim calitatea studiatä de noi, i sä le inregisträm in asa-numitele tabele de prezenta (tabula praesentiae). Dacá voirnbunäoari sä stim ce este cadura, exemplul 1-a luat Baconel insusi, vorn inregistra mai intii diferitele aspecte subcare am intälnit-o, cum sunt focul, cäldura animalä, varulsfins, etc.

Odatä tabelele de prezentä incheiate, trebue sá trecemla öbservarea pazurilor n cari, dei conditiunile sunt mulf ase-mänätoare, totusi calitatea pe care o studiem nu se gäseste, sisa le inregisträm in asanumitele tabele d_eabsente in analoage(tabula declinationis sive absentiae in proximo). Intr'o asemeneatabelä va trebui sá trecem, când vom studia cäldura, cazurileIn cari bunäoarä se produce luminä färä sá se produch i ca-duri, cum este cazul corpurilor fosforescente, ceeace dove-deste independenta acestor

Infine, trebue sá mai observäin i cazurile in caril calitateastudiati se gäseste in diferite grade si sà urmärimi cresteriledescresterile ei paralel u cresterile i descresterile altor calitätisau conditiuni. Din inregistrarea acestor cazuri vom alchtuitabelele de grade isqu_ -comparative (tabula graduum sive compa-rativae). Cäldura variazä bunhoarä concomitent cu o miscare

1) Nov. Org. II af. 11-19.

www.dacoromanica.ro

152 Fr. Bacon

traumibi a materiei, de unde rezulta ca ea trebue si fielegaba de o lasemenea miscare.

Adevarata inductie abia acum incepe, dupa incheerea celortrei tabele, cari constituesc adunarea unui material bogat detobservàri. Stiinta nu este o simpla ingramadire de fapte, ci

terpretarea lor. Ca sa" ajungem la ea, este util sà ne ingiduima face presupuneri lafirmative. Se poate ea, din primui moment,ele sa fie gresite. Ele ne pun totusi pe calea adevaratei inter-prebari. Citius emergit ventas ex errore quam ex contusione.Adevarul nage mai usor din eroare decat din confuziune. Subforma aceasta Bacon recunostea rolul ipotezei, pe care co numeapermisiune acordaba' inteligentei, prima concluziune sau primcules (vindemiatio prima).

La ea ajungem prin observarea comparativa a celor treitabele. Nu trebue sà generalizam insa dintr'odata, i sai spunemcà proprietatea cautata depinde de cutare sau cutare conditiuneobservata. Inainte de a ne opri la asemenea afirmari, trebuesa procedam la eliminarea presupunerilor pe cari cazurile nega-tive din tabelele de absenta le infirma. Abia dupä aceasta muncaincepe adevarata afirmatie. Astfel, la urma unui asemenea stu-diu, caldura ramane a fi o miscare cu trei caracterel distinctive:expansiva, adica dinlauntru in afara si de jos in sus; situata inparticulele cele mai nnici ale corpului care o posedi; i des tulde rapida.

Dupa aceasta prima schita de interpretare, Bacon si-apropus sá. trateze -clespre noua obiecte diferite de cercetare cametode auxiliare ale inductiei, ca mijloace adica de a ajuta stperfectiona inductia. Din ele nu a tratat insa decat despre pri-mele, asanumitele cazuri privilegiate (praerogativae instantiarum),cari constituesc arta de a prescurta cercetárile. Cu descrierealar, doua zeci 6 apte la numar, se si inchee NovarnOrganum 1).

Enumararea lor aici nu ar avea nicio utilitate, intrucat elenu sunt regule propriuzise de inductie, ci infatistazi categoriide cazuri instructive din natura, al caror studiu ne duce maieurand la explicarile pe cari le cautam. Asa sunt bunaoaramagnetul sau mercurul, corpuri cu proprietati neobicinuite,

cari intra in categoria instan telor exceptionale sau monodice.Asemenea cazuri, pentru a le explica, trebue sà le reducem lafaptele .obicinuite din naturä aratand ca ele nu au nimic mi-

1) Nov. Org. II af. 22-52.

www.dacoromanica.ro

153 Fr. Bacon

nunat si ca nu sunt decant rezultatul unei combingiuni neobici-nuite de calita¡i naturale.

lath* cari sunt, dupa Bacon, regulele metodei inductive.Din expunerea lor, s'ar putea crede ca filosoful englez era unempirist pur. Totusi el nu a negat rolul pe eare-1 au alaturide experienta operatille logice ale gandirii. Trebue sa unim,spunea el in limbajul su bogat in imagini, experienta cu ra-liunea printr'un himen fericit, pentru a fecunda datele uneiaprip activitatea celeilalte1). El era adversarul empiristilor puriin aceeasi masurä in care era adversarul ralionalistilor puri.Pe empiristi ii compara cu furnicile, cari numai aduna farä saprelucreze nimic. Pe rationalisti ii compara cu paianjenii, cariscot din propriul lor corp firul din care ¡ese inconsistentele lorpanze. Pe adevaratul filosof II compara cu albina care adunaun material bogat si il preface in mierea substantiala 2). Sul:),

aceastá forma inductia este aplicabila nu numai in stiinlelefizice si in studiul materiei, ci ,si in acele ale spiritului,cum isunt logica si morala3). Bacon hi propusese chiar saarate cum trebue iadaptata metoda inductiva la aceste obiectede studiu, dar nu a facut.

Este drept ca metoda inductivfi fusese practicata in stiinlainainte ca Bacon sa se fi gandit sa-i determine regulele. Elinsusi a recunoscut aceasta. Asa cum era practicata insa, eaera cu totul defectoasa. El a aratat ca adevarata induclietrebue sa se isprijine pe un numar mare de observari, si inaintede a trage concluzii afirmative ea trebue sà fac,a'' un mare numarde negalii. Nici Ja cei vechi ideea inductiei nu a lipsit. Ea eraconceputa insa co o simpla generalizare. Asa o concepeaAristotel, in cateva din scrierile sale de logica. Bacon esteprimul , care a cautat sa-i determine regulele si sa-i dea ri-goarea unei metode istiintif ice.

4. Istoria si filosofia naturii.In planul general de reforma conceput de Bacon, partea

a treia a Marei Restaurari trebuia sh' cuprinda istoria naturalaca prima aplicare a nouei metode inductive. In apendicele adau-gat in 1620 la Novum Organum sub titlul Parasceve ad Histo-rian.' naturalem et experimentalem el daduse normele acestei

Nov. Org. I af. 95.Ibidem.Nov. Org. 1 af, 127,

www.dacoromanica.ro

154 Fr. Bacon

stiinte. Din studiile cari trebuiau sä o alcituiascä Bacon ascris: Istoria Vaturilor, Istoria Vietii 0 a Mortii, Istoria Den-sitiitii 0 a Paritatii, Istoria Sunetului, Pädurea PE:durilor, §i

fragmentul rämas din Abecedarul Naturii1).Din punct de vedere filosofic, aceste opuscule Mt pre-

zintit niciun interes. Ele pot cel mult in ansamblut lor sit

arate mersul gändirii filosofului englez in planul sätt de re-formi. Cat despre Naloarea lor stiintifici, ea a fost contestatäcu severitate de D. de Tracy in Discours préliminaire de laLogique i de Joseph de Maistre in Examen critique de JaPhilosophie de Bacon, 2 vol. 1836. Färà a cidea in asemenea,exagerki, trebue sä recunoastem cä ea nu este deosebitä; estedeparte insä de a fi nuli. Bacon el insusi pare a nu-si fificut iluzie despre valoarea stiintificä a istoriei sale naturale.In Novum Organum el prevenea pe criticii säi de mai iärziucä istoria sa naturalä se poate sä cuprindi erori. Din elenu trebue sá rezulte insä cà metoda sa inductivi nu este bunä.ci cà aplicarea ei a fost defectoasä2).

Dupä adunarea materialului de observäri si experienteasupra naturii, -- care era obiectul celei de a treia pirti aMarei Restauriwi, urma potrivit metodei inductive inter-

pretatea acestui material, obiect al pärtii a patra, all ckei titlu&Amp.' sä fie: Scalla Intellectus (Scara inteligentii).

Din aceasta Bacon tnu a executat deck o prefatä si dotafragmente ca modele de aplicare a metodei inductive. Ele erauintitulate Filum Labyrinthi sive Inquisitio legitima de Motu(Firul labirintului pau cercetare metodicit asupra miscärii) oi

Topica Inquisitionis de Luce et Lumine (Model al unei cer-cetki asupra luminei). Ambele arkau cercetärile ce se potface conform metodei inductive asupra miscitrii si luminii. In-teresul lor filosofic si stiintific nu diferk de acel al studiilorde iistorie naturalä ce compun partea a treia.

De o pu totul altä insemnätate filosoficä sunt studiilecari erau destinate de Bacon- sä alcituiascä partea a cincea aMarei Restauri2ri. Ele cuprind unele elemente din conceptia sadespre lume. Este adev5rat cà nu prin aceste teorii, carinici nu erau personale, a astigat titlul de intemeetor 'al filo-

Edítille engleze ale operelor lui Bacon nu adoptä apeastä Impar-fire. Ea este aceea a editíei latíne a lui Bouillet, apAruti In 1834, In 3 vol,la Paris, sí pärtindu-ne cea mai justä, am adoptat-o. Cítatiile noastre suntf acute dupä aceastfi edítie a operelor luí Bacon.

Nov. Org. I, af. 118.

www.dacoromanica.ro

Fr. Bacon 155

sofiei moderne. Totu§i ele prezinta un netagaduit interes isto-ric. In planul general al operei sale aceasta partel era destinatasa- expuna anticiparile filosofiei definitive, care, din lipsa ma-terialului istiintific necesar, nu se putea Inca. constitui. De aicititlul ei: Prodromi sive anticipationes philosophiae secundae.

Se atribue acestei parti urmatoarele lucräri postume alelui Bacon: Despre,Fluxul Isi Refluxul Wirii, Sistemul Cerului,Cugetiiri asupra Naturii Lucrurilor ¡i Des pre Principiile 0Originele Luna In tqate aceste mici opuscule, serse in epocidiferite ale vietii 'sale, filosoful englez a renuntat la metodasa inductiva, pentru a trata problemele generale ale filosofieinaturii dupa metoda rationalfi obicinuita 'Ana atunci in acestdomeniu. Pe calea aceasta el a ajuns sa sustina o conceptie ato-mista §i mecanista a natura, care nu diferea de aceea a luiDemocrit decat prin lipsa dogmatismului caracteristic conceptieifilosofului antic.

Experienta ne arata, spunea Bacon, ca materia poate fidivizata dincolo de puterea de perceptibilitate a ochiului. Totu§imintea noastra nu poate admite ea' aceasta diviziune ar puteafi impinsa la ,infinit. Trebue si admitem deaceia ca foarte pro-babila existenta atomilor indivizibili. Numirul lor trebue sifie invariabil i u el cantitatea materiei din univers.. Creareadin nimic a iatomilor ea i i disparitia lor in nimielnu pot fi conce-pute si sunt deci inadmisibile. Nimic deci nu se distruge ,§inimic nu se creiaza in natura. Cat despre structura atomilor, eafiind inaccesibila mintii noastre, n'am putea deck si ne oinchipuim. Este probabil 'ca ei sunt identici ca substante §i

diferiti ca forma.Odata cu atomii, itrebue sa admitem §i existenta vidului.

Altfel nu s'ar putea explica dilatarea §i contractarea corpurilor,atat de usor ,explicabile prin departarea §i. vpropierea atomilor.

Mi§carea trebue sa fie o proprietate vonica a materieica §i intinderea. Deaceea ea nici nu inceteazi niciodata. Re-paosul absolut este o simpla aparenta; el este echilibrul ce sestabile§te momentan intre doua miseári de directa opuse.

S'a facut presupunerea ca substanta din care sunt alca-tuite corpurile ceresti ar fi de alta natura deck substanta ay.-purilor materiale de pe pamant. Corpurile cere§ti ar fi alcfituitedintr'o quinta coeli essentia o substanta incoruptibila pecandcorpurile materiale pamintoti ar fi alcikuite din patru esentemateriale supuse tuturor schimbarilor. Aceasta conceptie era

www.dacoromanica.ro

156 Fr. Bacon

a lui Aristotel. Experienta ne aratä insO exemple de schimbOrice se produc in corpurile ceresti. De altä parte, in interiorulpOmOntului schimbärile trebue sä fie tot atat de rare ca si lacorpurile ceresti. Aceasta dovedeste cá intre substanta lor nuexisti o deosebire de natura. Corpurile ceresti sunt alcOtuitedin materie aprinsä.. ,Ele sunt un foe conclensat. Toate semiseá in jurul Nmântului, care rämine imobil in mijlocul lor.

Bacon recunos,tea oä loate acestea nu sunt descoperirilesale personale. Cei vechi le sustinusenil mai intai intr'o; formi

bolicá in iegenda lui Cupidon, care personifica materia.Mai t4rziu, le-a ,sustinut Democrit in opera sa filosofic54Ele au trebuit totusi sà cedeze in fata conceptiei aristotelice,desi adevärul ei este mult mai putin probabil. Mai super-ficia15., mai usoara, cpera lui Aristotel a scäpat singurá dintristul naufragiu al ?stiintei din timpul nävälirilor barbare, incare opera lui Demdcrit s'a pierdut.

Ultima parte a Marei Restaurari trebuia sä cuprindäexpunerea unei conceptii generale despre nattirà pe baza ade-viOrurilor descoperite pe 'calea inductiei, i trebuia sa fie in-taulaa Philosophia secunda sive activa. Constient de difi-cultOtile unei asemenea .intreprinderi in starea in care se gä.-seau stiintele naturii in timpul s5u, Bacon nu a incercat s5redacteze aceastä parte (a operei sale. Tatusi in trei dinstudiile sale de istorie a naturii intitulate Istoria Vanturilor,Istoria Vietii §i a Mortii i Istoria densit6tii 4 a Raritätii,el a dat cate o serie de regule prdvizorii (canones mobiles),cari trebuiau sä. 'prepare partea VI-a a operei sale de reformO.

Desi asadar Bacon pu a executat nimic din aceastá ul-timO parte a operei sale, totusi prin ideea care ti st5 la bazi,ea constitue poate contributia sa cea mai originala in filosofie

ideea cu care a rOmas incä. actual. In adevar, pentru primaoarO el sustinea in ifilosofie cá o conceptie despre lume tre-buind sa fie intemeiatä pe cercet5.ri stiintifioe i aceste cer-cet5.ri fiind inca mult inapoiate, trebue sá renuntäm la o con-ceptie definitivä oprindu-ne la simple presupuneri. Cu aceast5idee Bacon avea sá infrunte timpurile i s rOmânä actualsecole de-a randul. In prezent, dupá trei secole de necontenitecercetAri i dupa progrese uimitoare ale stiintei, cunostintelenoastre sunt inc6 inapoiate i deaceea o conceptie des-pre lume nu poate fi inch' definitivi.

www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes 157

Thomas Hobbes

Thomas Hobbes a inceput s5. fie cencetat mai de aproape,Aupg riegulele istoriei stiintifice a filosofiei, abia pe la sfir§itutKeacului trecut, datoria lui George Croom Robertson1) inAnglia, Eduard Larsen') in Danemarca, ,Georges Lyon6) inFranta si Ferdinand Tdnnies 4) in Germania 5). Monografiilepublicate de aoestia au inlgturat nai toate greselile privitoarela Hobbes, care nu lipseau triici din cele mai de seami tratatede igtoria. filosofiei6). In 'prezentarea de fatg ne lugm o sarciafoarte modesta: sg atragem atentia asupra acestui mare On-ditor, atat de putin cunoscut la noi, trecand in revisa ideilelui mai de seamg, in ngdejdea, cà vor urma dui:4 noi lucrgrispeciale care sg-1 infátiseze cu toate desvoltkile cuvenite.

1. Viata i opera.Thomas Hobbes si-a povestitel insusi viata in lucrarea

V ita carmine expressa, scrisà" in versuri latine§ti i apärutiIn 1672. La doi ani ,dela moartea lui Hobbes a mai apgrut obiografíe, scrísg de Richard Blackbourne (1681), iar in 1813alta, clatoritii lui Aubrey 7).

Thomas Hobbes s'a ngscut la 5 Aprilie 1588, inMalmesbury (comitatul Wiltshire). Taal ski era vicarul pa-rohiilor invecinate: Charlton si Westport. Se crede ci Hobbesa fost ngscut inainte de 'reme din pricina spaimei pe care arispandit-o in populatia englezg apropierea flotei spaniole,vincibila Armada-, a lui Filip II. Cgci svonul impristiatprin orasele noastre, vesteste cà ya veni sfgrsitul neamului

Hobbes (Blacewood's Philosophical Classics) Edinburgh and Lon-don, 1886, (240 pg.).

Thomas Hobbes Filosofi. Analyse og Karacteristik. Kóbenhavn. (Jul.Gjellerups Forlag) 1891 (268 pg.).

La Philosophic de Hobbes. Paris, Akan. 1893. (220 pg).Hobbes Leben und Lehre. Stuttgart, 1896 (232 pg.).Dintre lueriirile apärute in urmA amintim : Leslie Stephen : Hobbes

(English Men of Letters) London, 1904. Albert H. Abbot: Psychologischeund erkenntnistheoretisehe Probleme bei Hobbes (Wiirzburg, 1904), Baroncay e. Brockdorff : Hobbes im Lichte seiner didaktischen end phdagogi-schen Bedeutung (Kiel u, Leipzig, 1919), Ed. II sub titlul 1 Hobbes als Phi-losoph, Pedagoge und Soziologe (Kiel, 1929). Richard Heinigswald: Hobbesund die Staatsphilosophie (Kafkas Gesehichte der Philosophie in Einzeldar-stellungen, Band 21, Munchen, 1925). Bernard Landry : Hobbes (Paris,Alean, 1930). J. Vialatoux : La Cité de Hobbes Théorie de l'Etat totali-taire (ParisLyon, 1935).

De pildà Wmdelband $i Uebewerg (v. Toneles, op. cit. pg.VIVIII).Cf. Lyon, op. cit. pg. 5.

www.dacoromanica.ro

158 Thomas Hobbes

scrie Hobbes insusi. (5i in mijlocur acestei temen i gene-Tale, mama a näscut doi gemeni: pe mine si odata cu mineteama".

Hobbes a dat dovada de triare precocitate. La varsta depatru ani a invatat sà titeascä, sä. scrie i sä socoteascit. Iard

la varsta de sase ani a inceput sä se ocupe de lirnba 14tinä.greaca. La 14 ani reuseste 1,sá traduci in iambi latini Medeealui Euripide. In 1603 s'a inscris la universitatea din Oxford(Magdalen Hall). A pastrat din timpul studiilor universitare,care 1-au facut un dusinan neimpacat al filosofiei scolasticeiamintiri de-a-dreptul neplacute. Totasi ternainat cugum' tà studiite **1 daci a eimas cu un oarecare dispret pentrut

spiritul säu Ascutit a castigat in claritate, in precizieputere de argumentatie, in orma acestora. Dupa ce obtine

titlul de Baccalaureus artium este )angajat ca tutor si tovarasde catre William Cavendish, baron de Hardwick, nu peste multconte de Devonshire, pentru fiul sau, cam de aceeask. varstä cuHobbes. Familia Cavendish joaca \un rol Toarte insemnat in viatalui Hobbes prin ajutorul material pe eare,l-a avut dela ea, prinputinta de o se ocupa nestingherit de studii, de a calatoriIn toate centrele mari de cultura ale vremii i prin protectiapolitica' de care a a.vut iu °data nevoie in viati. A rämas legalpana la moarte de aceasta familie, care Il socotea aproape cape un membru al ej.

Misiunea lui Hobbes pe Tanga elevut i in curand prietenulsau, era destul de placuta Trebuia sa-1 insoteasca in can"-torille luí ca sa viziteze icontinentul. Astfel a avut pritejutsä calatoreasca in Fran*, Germania (si Italia i sa ja cunotintä:de ideile noi, care se iveau mai ales in materie de tiinta exacta.Totusi n perioada aceasta Hobbes se ocupi mai mult deliteratura si de istorie, decat de filosofie. Preocuparile acesteadin tinerete, 11 vor urmari ttoati viata, cum dovedesc diferitelettroduceri incepute cu Tucidide 1,(la 1628) si terminate cu Homer,la bitranete. Primii doisprezeoe ani in serviciut familiei Caven-dish Isunt socotiti de Hobbes ea cea mai placuti parte a vietiiisale. Tot in timpul acesta, apucand ultimii an de viata ai luiBacon, i-a servit acestma. ca secretar, traducandu-i o parte-din opere in latineste.

Cu anul 1628 incepe o alma perioada in viata lui Hobbes.Elevul sau, devenit prieten i stapan, se imbolniveste i moare.Hobbes a fost nevoit sá päräseasci familia Cavendish, pe-care o servise dotfaveci de anif si a fost angajat tot ca travelling

www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes 159

tutor" pentrii fiul lui sir Gervase Clifton si pleci din nou pecontinent. A vizitat Venetia si a stat 18 luni la Paris. DesprecAlkoria aceasta se cunosc foarte putine lucran. IntorsAnglia in 1631 este rechemat in familia Cavendish, pentru edu-catia' fiului rimas in urma prietenului säu. Dupi o perioadide preg'atire a tarfárului su glev, au plecat impreun6. in Frantasi Italia. De astä daa preocupärile filosofice ale lui Hobbeselstigiä in intensitate, pän'ä ajung stäpaneascä fár5. ineetare.In tot acest timp Iniírturiseste Hobbes m'am ganditla natura lucrurilor, f i cá iná aflam pe corabie, fie in tr'isuräsau talare". Si! i p'irut ci un singur lucru existä cu adeViratIn lume, cu toate cà ni se infkiseafá in mai multe feluri,anume miscarea. In acest timp ju contact cu cercurile filosoficedin Paris, cunoaste teoriile lui Galilei, Descartes, Gassenclietc., si devine el insusi destul de cunoscut ca s. 'fie socotit printrefilosofi. Intiadevir in mintea lui se schiteaz6 'impede un sistemde filosofie, pe acelasi principiu al misckii. Generalizarea(aceasta pdata sävärsitä In spiritul ä.u, marea sa trilogie: deCorpore, de Homine, de Give, a fost, se poate spune, virtualficutb.". In acest triptic se rriparte filosofia intreaga: o fizicianecanisti pregkeste o psihologie firà libertate, care mules-

neste o eticà utilitará, incheiatá a ins'isi printr'o doctriná a.puterii absolute- afirm.5. unul 'din biografii sài 1). Hobbesse intoarce in Anglia in 1637 cu acest proect al unui sistemuniversal de filosofie.

In ordinea rationala sistemul de filosofie al lui Hobbesur fi trebuit sä inceap5. cu De ,Corpore i sá termine ca DeCioe. Imprejurfirile politice, in special revolutia engleza din1640, 1-au determinat sá publice leg opera de filosofie

politicà, pe care o socotea deocamda.a mai utilá. Din clipaIn tc,are ,r6iboaiele civile au pus in discutie dreptut imperiului-

dreptul supusilor, o carte tare sá trateze in lumina ratiu-nii problemele acesteK, i se pea o necesitate. Hobbes rastoarnicu bunii stiint5., din motivele acestea practice, ordineaa pirtilor sale, dupá cum spune singur -in prefata cirtii DeCive- 2), care apare deci inaintea celorlalte, la inceput intr'oeditie restrkisä.", anonim, in 1642 la Paris, sub titlul: Elemen-

Lyon, op. cit. pg. 10.Noi intrebuinfi'm ; Oeuvres philosophiques et politiques de Thomas

Hobbes. Tome premier contenant les Elements du Citoyen, traduites en Fran-vois, par un de ses amis. A Neufchatel, 1787; §i Thomas Hobbes: Grand-ziige der Philosophie. Zweiter und drifter Tell: Lehre vom Menschen undvom 'larger. Deutsch hrgb. von Max Frischeisen-Kdhler, Leipzig 1918,

www.dacoromanica.ro

160 Thomas Hobbes

forum Philosophiae sectio tertia De Cive §i e republicata in1647 la Amsterdam, pentru un 13ub1ic mai mare, de asta data,semnata, sub titlul Elementa Phitosophica de Give 1). Hobbesmai publicase, in afara de planul acesta al unui sistem de fi-Iosofie, un mic tratat politic: Elemens of Lau) Natural andPolitic, in 1640.

Revolutia Ii creeazai lui Hobbes o situatie nesigura, dincare pricirta se refugiazi) la Paris. In cercul filosofic al pirin-telui Mersenne se discutau Meditatiile lui Descartes, in manu-scris. I s'a cerut i parerea lui Hobbes, care a formulat in1641 renumitele obiectii la adresa filosofiei lui Descartes, lacare acesta a raspuns pe iin ton destul de taios. Cu discutia.aceasta raporturile dintre cei doi mari ganditori ai veacului)se pot socoti ca incheiate.

In decursul refugiului, destul de indelungat, mai scrie inafara de cele doua luerari amintite, tratatul despre Necesitate

libertate, aparut abia' in 1654 si incepe sa lucreze la operasa eapitala: Leviathan. In 1646 se refugiaza. in Frantaprin. tul de Galles. Hobbes este angajat pentru acesta ca pro-fesor de matematici. In ;1647 Hobbes se imbolnaveste gray,

r in 1648 printul pleaca n Olanda, Inc& legatura aceastan'a durat mult.

In rastimp evenimentele din An,glia deveneau tot mai graveRevolutia. chtiga mereu teren, iar regele a fost decapitat. Re-pa.trierea era anevoioasa.

In 1651 Hobbes publica Leviathan, or The Matter, Formeand Power of A Common-Wealth Ecclesiasticall and Civil 2)care a starnit un scandal limens si care ii va atrage pAna .lamoarte ura tuturor cercurilor bisericesti i chiar a multorcercuri politice. Din aceasta perioada 'incep i atacurile teolo-gilor, ale matematicienilor, ale cercurilor universitare etc., I'm-

potriva lui Hobbes, care Atrag nesfarsite polemici, pe care acestmare filosof le duce fara osteneala pana la sfarsitul vietii.

In 1652 Hobbes se gaseste la Londra. In 1653 este inyitatla mosia contelui Devonshire, fostul sau elev, ea sa se poatidedica lucrärilor stiintifice. In 1655 apare in sfarsit, parteaintaia a sistemului sau de filosofie, De ,Corpore, la Londra,

Dupà F. Tdnnies, op. cit.Intrebuingin Hobbes's Leviathap, reprinted from the edition of

1651, with an Essay by the late W. G. Pogson Smith (Oxford 1909) sitrad. francez4 a lui R. Anthony, Tome I.: De l'Homme (Paris, 1921).

www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes 161

ca Elementorum Philosophiae sectio primal). Cartea aceastan'a fost mai bine primita 'de contemporani decat Leviathansi A starnit nenumarate discutii, are 1-au silit pe Hobbes saxispunda in diferite lucrari mai tnarunte.

In 1658 Hobbes publica partea a doua a sistemului sail:Elementorum Philosophiae sectio secunda de Homine.

In 1670 el serie Behemoth, o istorie a cauzelor raz-boiului civil in Anglia, pe care insfi, n'a publicat-o. In 1672isi .scrie biografia in versuri. Apoi traduce in decurs de doi anipe Homer.

In 1675 paraseste Londra §i. se retrage la mosia vechilorsi prieteni, familia Devonshire, in sAnul careia isi petreceultimele zile ale vietii. In 1679 dei inaintat in vfirsta, nu in-cetase sa lucreze, dar se imbolnaveste si moare la 4 DecembrieIn Hardwick, incheind o viati Ide mare framOntare intelectual4§i de neincetata lupta cu oamenii si imprejurfirile.

2. Ce este filosofia?Pastritm in expunerea ideilor lui Hobbes ordinea pe care

ne-o da insesi Elementele sale de filosofie, incercand doaro talmacire in termenii gandirii moderne and claritatea o ceresi Wand o selectie dupii nteresul pe care il mai pastreazi -ideile acestea pentru vremurile noastre. Din acest ultim punctde vedere, trebue 'sa precizam ca multe din ideile de §fiintaexacta (Matematica, Fizica si Chimie) elaborate de Hobbes,nu mai prezinta azi nici o importanta, de aceea nici nu vonlstarui asupra Ion In schimb ideile politice si sociale suntsocofite ca marea lui originalitate, incat le vom trata mai pe lam.

In intelegerea unui sistem de rfilosofie, cea dintiii treaptio tormeaza lamurirea termenului insusi de filosofie. Ce intelegeHobbes prin preocuparea aceasta? Filosofia este cunoasterealprin cauze sau mai amanuntit: ,filosofia este cunoasterea ra-tionala a consecintelor sau fenomenelor prin cauzele lor cu-inoscute sau principiile de producere qi invers, cunoasterea prin-cipiilor de producere posibile, din consecinte cunoscute".

Filoso.fiaeste acela5i lucru cu tstiinta. Hobbes intrebuinteaza termeniiacestia unul pentru altul.

Filosofia fiind cunoastere rationala, nu se confunda nici cuperceptia sensorialä ori cu memoria, pe care omul le are incomun cu animalele si care sunt tot o cunoastere, dar nu sunt

1) Intrebuintiim : T. Hobbes : GrundEdge der Phdosophie. Erster Teil:Lehre vom Körper (trad. M. Frischeisen-Kdhler, Leipzig, 1915).

11www.dacoromanica.ro

162 Thomas Hobbes

dobándite printr'o c,oncluzie tationali; nici cu intelegerea prac-tica, ori cu prevederea, care nu se intemen. za deck pe asteptareaunor lucruri aseminatoare, pe care le-am experimentat anterior.Prin cunoastere rationalä Hobbes intelege socotealä, calcul.,A socoti insemneazá sau t gäsi suma unor lucruri asezate Iaolaltäsau a gäsi restul, dacà s'au luat unele din altele, incat cu-noasterea rationala este acelasi lucru cu adunarea i scäderea.Dacä cineva zareste de departe ceva, fara sa poatä spunece anume, îi d totusi seama cä are in fati un lucru i li vanumi corp. Dacä se apropie ipsá i observa ca lucrul acela aparedud intr'un loe, cand intr'alt loc, intr'un chip anumit, castigio nod imagine si va numi lucrul acela corp insufletit. Dacáse apropie si mai mult i observa forma, aude vocea si o

seamä de alte manifestari, constata Ica are in fata o fiintä. rati-onala. $i in sfarsit, vede de aproape, in intregime, fiinta pecare o determina acum in aceeasi ordine in care a luat cuno-stintà de ea: corp, insufletit, rational sau intr'o singura denumire:om. Invers, dacá cineva se indeparteaza de un om, pierdetreptat din vedere trasaturile acestuia, semnele ratiunii, ca savada numai un corp insufletit, Iapoi numai un corp, panä cenu mai zäreste nimic. Cunoasterea ne apare in primul caz ca oadunare, in al doilea caz Ica o scaclere i dem in amandouäcazurile ca un calcul. Caci nu numai cifrele pot fi obiect decalcul, ci si marimile, corpurile, miscarile, timpurile, calitä.tile,actiunile, notiunile, raporturile, propozitiile i cuvintele. A gandi,a rationa sau a cunoaste 'rational insemneazi a calcula, a puneIn relatie prin scadere sau adunare cele insirate mai sus.

Consecintele i fenomenele sunt aptitudini sau putinte alecorpurilor prin care le deosebim de alte corpuri, adicã stabilimdacá sunt de acelasi fel sau sunt diferite, daca sunt asemana-toare sau neasemanatoare. In exemplul clat, dacá ne apropiemde un corp in masurä distingem miscarea i mersul, Il deo-sebim de un copac, de !un stalp sau alte corpuri nemiscatoare.De aceea aptitudinea de a se mica, specifica vietuitoarelor,este proprietatea prin care le deosebim de alte corpuri.

Cum se poate dobandi cunoasterea efectului din cunoastereaprincipiului de producere, se poate vedea din exemplul unuicerc. Dacä o figura plana se aseamänà cu un cerc, nu puternstabili prin simpla perceptie, dacä e un cerc cu adeväratFaptul devine perfect cu, putintá dacä stim cum s'a obtinut aceafigura, dci dach dintr'un singur punct s'a tras jur imprejur colinie la egala departare, figura este intradevar un cerc. Tot

www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes 163

asa putem deduce dintr'o figuri datä., felul in care s'a formatIn realitate sau cel putin ;felul in care ar putea fi obtinuti.De aici marea insemnitate a filosofiei. Efectele preväzute,principiile de producere cunoscute, pot fi intrebuintate in fo-losul oamenilor. $tiMta serve* puterea. Teoria serveste con-structia. Once speculatie se terniini cu o actiune sau et' nproductiune. Hobbes precizeazä cä nu e vorba numai de filo-solia' naturalä si de geometrie, are au fäcut cu putinti teh-nica, dar s'i de stiintele ;morale, politice si juridice, care nearatà datoriile noastre cetätene§ti 5i cum trebue si eviam räz-boaiele civile, care sunt cele mai mari nenorociri ale omenirii.

Obiectul sau materia filosofiei, este once corp desprea cärui producere si ale icirui insuiri avem cunostinti. Dinacest punct de vedere, filosofia se imparte in dou'i ramuriprincipale. 0 ramuri se ocupi icu lucrurile naturale, pentrucisunt opera naturii: filosofia natural; cealaltä ramurà se ocupàcu lucrurile produse prin voima ,omeneasci, prin invoeli si,

contracte, numite societate si stat: filosofia statului. Dar ca sicunoa5tem trisiturile statului este necesar sä cunoastem mai intiiaptitudinele, pasiunile si moravurile oamenilor, de uncle ne-voia si se desfaci filosofia statului, la rindut ei, in douä pàrti:una care ,sa se ocupe de aptitudini, pasiuni si moravuri, Etica;alta de datoriile cetitenesti: Politica. Urmind impärtirea acea-sta, care tine de natura insisi a filosofiei", Hobbes se ocupimai intai de corpurile naturale (de Corpore), apoi de apti-tudini, pasiuni si moravuri (de Homine) si in sfirsit, de da-toriile cetiteanului (de Cive).

In Leviathan, Hobbes incearci o clasificare mai am6-nuntitä. a §thatelor, cu rezultate putin diferite. Existä dupäel, douä feluri ,de cunostinte, una e lcunostinta de fapt, dome-niul cireia e istoria (naturali si civili) si care nu face partedin cadrul stiintelor. Alta este cunostinta consecintelor si senumote stiintii sau filosofie.. Stiinta sau filosofia se imparteIn mai multe ramuri clupA consecintele sau corpurile pe carele studiaiä., incepind cu cele mai generale si sfirsind cu celemai particulare. 0 prim6 grupà o formeaz6 tiintele care stu-cliazi consecintele accidentelor corpurilor naturale, denumitir:filosofie naturala. Din grupa aceasta 'fac parte stiintele care.studiazi sub cliferite forme fie consecintele accidentelor comunetuturor porpurilor naturale, cantitatea si miscarea, cum suntfilosofia primi (studiul consecintelor cantitätii si misc6rii ne-determinate), rnatematicile (geometria si aritmetica), astrono-

www.dacoromanica.ro

164 Thomas Hobbes

mia, geografia, istiinta inginerilor, arhitectura, navigatia; fie con-secintele palithtilor, fizica, din care fac parte meteorologia,sciografia (studiul consecintelor luminii stelelor i a miscarii soa-relui), astrologia, studiul consecintelor calitatilor mineralelorcalithii vegetalelor, apoi optica, muzica, etica (studiul cease-cintelor pasiunilor !mane), poezia, retorica, logica, stiinta 'justului

injustului. 0 a doua grupa o formeaza 5tiintele, care studiaziconsecintele accidentelor corpurilor politice, din care fac partepolitica §i filosofia

Hobbes discuta ca introducere general in filosofie, inaintedeci de studiul corpului, al omului si al cetateanului, problemelemai insemnate de logica, dei socoteste stiinta aceasta in grupafilosofiei naturale.

3. Logica.Desvoltarea glindirii se lea& ae limbaj. Fira ajutorul

unor semne care sa ne reaminteasca intAmplarile din trecutsi care sa ne fixeze experienta, n'am fi capabili de filosofie.Serviciul acesta ni-1 face limbajul, care consta din nume (sauapelatiunin si din conexipnea br. Prin limbaj oamenii i§iinregistre,aiit gdirile, le recheama cand sunt trecute, apoi§i le comunici intro pi pentru utilitatea lor mutuala sa.0 pentruconversatie. Fara limbaj n'ar fi printre oameni nici stat, nicisocietate, ¡aid contract, nici pace, tot asa .cum nu exista printrelei, ursi sau lupr 1).

In genere, limbajul foloseste la transformarea discursuluimental sau a inlantuirii gAndurilor noastre in discurs verbalsau in inlantuire de cuvinte, cu scopul pe de o parte al inre-gistrarii .gandurilor, care fiind susceptibile db a iesi din memorie(oblig-andu-ne la o noua knunca), pot fi rechemate prin cu-vinte, care servesc la Inarcarea ;for (nume care apar in cazulacesta ca note pentrut amintire); Ipe de altà parte, a comunicariigfindurilor, dorintblor, a temerilor etc. (cand mai mufti oamenivorbesc aceeasi limba) prin conexinea i ordinea cuvintelor(nume care In cazul acesta servesc de semne). Intrebuintarilespeciale ale limbajului sunt urmatoarele: 1. Inregistrarea a ceeace se descopera prin cugeLare, a fi cauza unui lucru oarecare,prezeni sau trecut i a ceea ce se descopere c'ä pot producesau indeplini lucrurile prezente sau trecute (de unde provinartele); 2. Comunicarea cunostintelor pe care le-am dobandit,

1) Leviathan, Partea I. Cap. IV.

www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes 165

adica sfatuirea si instruirea oamenilor unii prin altii; 3. Aducereala cunostinta altora a vointei si planurilor noastre, ceea ce nepermite sa ne ajutam reciproc; 4. Procurarea pentru noi saupentru gdtii, a plikerii i farmecului pe care le pot da inconversatie jocul inocent al cuvintelor.

Rememorarea consecintelor, care se datoreste limbajului,se face prin nume §i prin conexiunea lor. In lumina consideratiilorde mai inainte, numele ne apare ca un cuvant ales ca nota,

'pentru a starni in spiritul nostru ,ganduri asemanatoare gandurilordin trecut si care in acelasi timp, cuprins intr'o propozitie sicomunicat altora, serveste ca semn pentru ganclurile care at

existat in mintea celui care vorbeste1). In privinta originet.Hobbes afirmä ca fara nici o putinta de indoiala, numele s'auformat arbitrar, conventional. Caci cine observa cum aparzilnic nume noi,,Ia. r altele vechi dispar, cum diferitele nati-uni intrebuinteaza nume deosebite pentru acelasi lucru, cumintre nume si lucruri nu exista "nici o asemanare, nu pontecrede in chip serios ca numele lucrurilor se trag din naturaacestora. Tot asa este cat se poate de limpede, dupa Hobbes,ca numele, tare in propozitii servesc de semne pentru repre-zentari, cum reiese din definitia data, nu sunt semne pentruluerurile insesi; 066 in ce alt inteles ar putea fi sunetul "cu-vantului piatra un semn pentru obiectul piatra, decat cil ascul-tatorul conchide la auzul lui ca vorbitorul s'a gandit la opiatra? Controversa medievala daci, numele arati materia lucru-rilor sau ceva combinat din iacestea i asemenea subtilitati alemetafizicianilor" dau nastere unor idei eu totul gresite, pe carecel care le admite, ,nici nu mai stie ,despre ce discuta. De altfel,nici cel putin nu este necesar ea fiecare nume sa fie numele unuilucru. Nume ca piatra, copac sau om arata chiar lucrurile,dar pot arata si 'imagini yä.zute in vis, deci inchipuiri sau ni-luciri. Alte nume nu, se leaga nici atat de vreun lucru. Cuvantulviitor" este si el ,un nume, dar un viitor". ca lucru nu existäsi pici nu 5tim ¿acá aceea ce numim viitor se va intamplavreodata. Iar nume ca imposibil", nimic", arati tocmai ine-xistenta unor lucruri. Toate acestea sunt o dovada ca numelese leaga de reprezentarile noastre, nu de lucruri.

Unele dintre nume sunt comune pentru mai multe lucruri,ca pm, copac etc., altele sunt proprii unuj, singur lucru: Homer,acesta, acela. Numele comfit!, care se refera la o multime de

1) v. Hobbes : Lehre vom Körper, Cap, II. § 4.

www.dacoromanica.ro

166 Thomas Hobbes

lucruri individuale (nu insi colectiv, pentru toate deodatä., ,cäcinumeie de om nu se referdt la omenire, ci la indivizi, la Petru,Ion si ceilalti) se numeste si universal. Numele universal, su-bliniaiä. Hobbes, nu corespunde asa dar, nici vreunui lucru. cacear exista in natura, nici vreunei reprezentäri sau inchipuiri dinspirit, ci este nurnai numele unor nume. Se impune un singur numeuniversal pentru mai,multe lucruri, din pricina asemänärilor dintreacestea prin vreo calitate ,sau vreun accident si &eh un numepropriu desteaptä in spirit tun singur lucru, numele universalerecheamä dintre mai multe lucruri pe oricare, unul la intimplare.tatä in ce constá nominalismul deseori amintit al lui Hobbes.El se bazeazä, dupä cum am väzut, pe deosebirea dintre nu-mele ¡de lucruri (om, piaträ., copac, etc.), si numele de n,umelsau de propozitii (universal, particular, gen, specie, concluzie

taltele asemäratoare).Douá sau mai multe nume legate intre ele dupà o anumitä

regulä clau propozitia. Nu once legäturi dintre nume ne ducela acest rezultat. O propozitie este o manifestare verbalä,,care consti din douá nume legate printr'o copulä, prin carevorbitorul vrea sá exprime ci iel intelege priri numele al &ileaacelasi lucru pe care 11 Zratä i numele dintâi, sau (ceea ceinsemneaiá acelasi lucru) cä primul mime se. cuprinde in aldoilea. De pildä, expresiunea omul este un vietuitor" este opropozitie, pentrucA vrea sá spunä cä om i vietuitor sunt numeleaceluiasi lucru, sau cà primul nume se cuprinde in al doilea.

Felul in care este Alegtuitä propozitia, ridici o seamäde probleme, care constituesc insäsi filosofia. Cele doriä numetrezesc in spiritul omenesc reprezentarea acelorasi lucruri, cat&vreme copula ne aminteste temeiul pentru care aceste nume suntlegate de un anumit ,obiect. Daeà spunem de pildä, un -corp semica (sau este miscätor)", nu ne multumim cu intelegereafaptului cà acelasi lucru este numit prin cele douà nume, cicercetäm mai departe, ce insemneazä a fi corp sau miscätor,de mide provine deosebirea, dintre ceste doua lucruri si de ceunul e numit intr'un fel, celälalt intr'alt fel. Dar cine dorestesá stie ce insemneazal a fi ceva, a fi in niscare etc., trebuecaute in lucruri cauzele pentru denumirea Ion. In privintaceasta trebue sä se distingä cu atentie mu-ride concrete, de celeabstracte. Concrete sunt numele lucrurilor pe care le admitemca existente si care vor fi numite subiect, de pildä: corpui,miscitorul, miscatul, egalul, inegalul, recele, icaldul, etc. Numeleabstracte aratä cä un subiect este cauza unui nume concret.

www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes 167

De pilda expresiile a fi corp, a fi miscator, a fi miscat, aavea marime, a fi cald, a fi rece etc. pot avea ca echivalentenume care se yor numi abstracte, cum sunt: corporalitate, mip-caxe, figura, cantitate, caldurä, racealä. etc. De acelapi fel suntpi infinitivele. A trai, a se mica etc. insemneazá acelasi lucrucu viata sau mipeare sau icu a fi traitor sau mipcator. Numeleabstracte arata insa numai cauza numelor concrete, nu lucrurileinsesi. Daca vedem un lucru sau ne reprezentam un lucru vizi-bil, lucrul acela sau reprezentarea lui nu vor apare intr'un singurpunct, ci *tile lui vor avea o departare una de alta, intregulinfatisändu-se ca intins sau spatial. Dacä. denumim un asemenealucru: corp, cauza este faptul ea lucrul este intins sau cu altaexpresie: cauza acestei denumiri este corporalitatea sau intin-derea sa. La fel, daeá un lucru ne apare calla intr'un loc, dudintr'altul numim mischtor, cauza acestei denumiri este faptulca se miscá shu migcarea sa.

Propozitiile se impart in mai multe categorii, ca de pildäin. universale i particulare, nedeterminate i singulare, clupäcantitate sau in afirmative pi negative, dupO calitate etc. 0impartire care meritä mai multa atentie este cea in propozitiiadevarate pi false. 0 propozitie este adevaratà, daca predicatulcuprinde subiectul sau este numele unui lucru, al carui numeeste si subiectul. Propozitia: omul este un vietuitor" este ade-varata, pentrucá ceea c se inume0e om va fi numit intotdeaunapi vieuitor. Dimpotrivä, propozitiab care predicatul nu cuprindesubiectul este falsä., ca omul este o piaträ". Cuvintele: ade-varat, adevar, propozitie adevaratO insemneaza acelapi lucru.De aici reiese ea nu lucrurile însei sunt adevarate sau false,chiar daca le opunem aparitiilor sau nascocirilor, ci numaipropozitiile. Imaginea omului in oglindá sau o fantoma nu potfi socotite ca oameni, dar nu din tpricini eh nu sunt oameniadevarati", ci din pricina eh pur i simplu nu sunt oameni. Falsesunt numai propozitiile imaginea pmului in oglinda este un ,orn-sau o fantomi este un om" (fara sa se poata nega ea ofantoma este o fantoma). De taceea adevarul nu este o pro-prietate a lucrurilor, ci a judecitilor sau a propozitiilor des-pre ele.

De aici o altii consecintä, foarte insemnata pentru' teoriacunoptintei lui Hobbes. Adevärul j eroarea nu se intalnesc deckla fiinte graitoare. O fiintá negraitoare poate fi afectata laprivirea unei imagini a omului in oglinda, ea de omul insupisá fie cuprinsa de o team51 fara temeiu, totupi ea nu concepe

www.dacoromanica.ro

168 Thomas Hobbes

imaginea a falsa sau adevirata, intrucat nu-i di un nume, cinumar ca. aseminkoare (fapt asupra caruia nici nu se inseali).Omul datoreste cunoasterea adevarati limbajului, dar tot ace-stuia i datorote erorile j neintelegerile, &Ind nu-1 intrebuin-tenzA sau intelege cum trebue. Asa se face ci daci nu gasimintelepciune decat la oameni, tot numai la ei ga'sim i prostia.Si se mai poato sustine ca cele dintai adevaruri au fost ,produsein chip arbitrar de cei ,care au dat lucrurilor nume sau le-auacceptat dela acestia. Caci, de pilda, propozitia ca omul esteun vietuitor este numai atunci adevarata, daca oamenii cad deacord sà dea aceste douà nume raceluiasi lucru.

Hobbes socoteste judecata sau propozipa' ca primul pasIn mersul filosofiei, comparabila cu rniscarea unui picior inainte.Miscarea celui de al doilea picior sit deci implinirea primuluipas se datoreste silogismului, pe care Il analizeazi destulamanuntit, dar fara prea multa originalitate.

Precum judecata este adunarea a doua nume, silogismuleste adunarea a doua propozitii legate printr'un termen comunsau adunarea a trei nume. Cele trei nume dintr'un silogismsunt numele aceluiasi lucru, de unde i corectitudinea concluziei.In silogismul: toti oamenil sunt vietuitoare, toate vietuitoarelesunt corpuri, deci toti Damenii sunt corpuri, numele: oameni,vietuitoare, corpuri, sunt numele aceluiasi lucru.

E interesant de amintit ca Hobbes nu socoteste logicaprea importanta, cu toate cá se- ocupa indeajuns de ea. Regulelelogice sunt mai putin necesare pentru gandirea corecta, deckexercitiul practic. Mult mai repede invata logica adevarata oeicare studiazá argumentele matematicienilor, deck cei carepetrec timpul cu adancirea invitaturilor logicienilor; precumnu invata sá umble prin prescriptii, ci prin exercitiu. Totusi in-data dupa aceasta declaratie, Inchina un capitol din lucrareaDe Corpore erorii, falsitatii i concluziilor gresite. Pentruca,de fapt, Hobbes nu este impotriva logicei, ci numai impotrivaabuzului de logioa, pe care Il fäceau filosofii scolastici dinvremea lui si care, i s'a aplicat i lui in decursul studiilor uni-versitare.

Eroarea nu este posibila numai in afirmatie sau negatie,ci in perceptie sau &dire-a tacuta. Gresim in afirmalie saunegatie, dacá dam unui lucru un nume care nu i se potriveste,de pilda, daca am numi soare rat imaginea reflectata in api,ea't i soarele de pe cer si am afirma ca.' exista doi sor. Dupacum am viázut, lucrul acesta nu i se poate intampla deck omului,

www.dacoromanica.ro

pia celelalte viettu.toare raj intrebuinteazä inume. Numai felurapesta de eroare meria denumirea de falsitate spre diferentàde celelalte greseli, eaPi ea nu provine din simturi, nici dinlucruri, ci din exprimarea nechibzuiti, dat fiind cà numeie nuse bazeazä pe natura lucrurilor, tci pe vointa oamenilorconventia dintre ei.

Erorile acute, adica erorile simturilor i ale gindiriiapar cand se trece dela o reprezentarei la reprezentarea

unui lucru cu totul de ala natuti, sau cänd se considerä cevapare n'a fost niciodatä sau ¡nu va fi niciodaa ca ceva ce s'ainamplat sau se va inampla. Asa de pildä, dacit socotim ima-ginea soarelui din fipä drept soarele insusi sau credem dechte ori vedrem säbii cä au avut loe lupte sau vor avea loelupte, pentrucä de regulä asa se intAmplä, sau dacà socotim pevaca semn pentru un lucru pentru care nu este, etc. Genul acestade eroare nu se ihalneste clecät la fiinte inzestrate cu simturi,dar inseraciunea nu provine din simturi, nici din lucruri, cidin noi înine, intrucit ,admitem in chip gresit cà lucruri carenu sunt decät imagini, sunt ceva mai mult deal imagini.

Alte erori provin din 'fsilogism, fie din falsitatea premiselor,In care caz se numesc materiale, fie din falsitatea concluziei,in care caz se numesc formale. Hobbes le trateazi destul deananuntit, dar cu acelasi sentiment 'de depreciere, intrucit so-poteste nimerit sà epete cä arta gandirii rationale se invatämai repede prin practicä, decit .prin regule. Cu silogismulHobbes considenä primul pas" in filosofie ca realizat,sand sä urmeze drumul" insusi tal filosofiei, adicà metodade cercetare.

Metoda este in functie de felul in care este concepua,adicl definitä filosofia. Consecvent acestui principiu, Hobbesdefineste metoda ca drumul cel mai scurt pentru a afla conse-cinte din cauzele lor cunoscute sau cauze din consecintele lorcunoscute. Filosofia este tiinà despre caum, ea se intreabiide ce?", nu ce?"

Cunoasterea stiintificä constä in desfacerea elementelorpunerea lor la.olala. De r'aceea once metodä, prin care se cerce-teazä cauzele lucrurilor este sau compozitivii, sau rezolutivi,sau partial compozitivä., partial rezolutivä. De obiceiu metodarezolutiva se numeste analiticä, cea compozitivä, sinteticA.

In privinta cunoasterii trebue sä se -deosebeasc6 lucrurilepare au nume universale, universalele, de cele care au numesingulare, singularele. Metoda in ce priveste universalele este

Thomas Hobbes 169

www.dacoromanica.ro

170 Thomas Hobbes

pur analitica. Pentru a cunoaste un patrat, trebue desfacem.intr'o suprafga märginita de patru ¿repte egale i patru unghiuridrepte ptc. lar cauzele universalelor sunt cunoscute prin naturalor, funt evidente, incät ,n'au nevoie de o metoda ea sa fie cuno-scute. Singura lor cauzi este miscarea. Diversitatea tuturorformelor purcede din diversitatea miscarilor care le determina,,iar ca priciai a ínisic.arii .nu poate fi socotiti deck tot miscarea.In celelalte domenii de cunoastere, icum sunt geometria, fizica,politica etc., se intrebuinteaza pentru cercetarea cauzelor depegula ,amändoua metodele, si cea analiticä i cea sintetica.

In afara de metoda descoperirii de noi adevaruri, filo-sofia tintrebuinteaza metoda invatarii, a demonstrarii pentru altiia adevarului aflat. Un rol insemnat Il joaca aici definitia.Hobbes stabileste ca principiu general ca once lucru care are ocauza sau produce o consecinta, trebue definit prin cauzaeonsecinta sa, cunoasterea carora este scopul insusi al filo-sofiei. Demonstratia propriu zisa, este un silogisin sau o serie desilogisme, care pornesc dela definitia numelui 6 ajung la oconcluzie rationala.

4. Filosofia natural a.Din cuprinsul filosofiei naturale a lui Hobbes, in care g'asirrk

principii de geometrie, mecanica, ,fizica etc., fatal depasite astazi,partea care rnerita o atentie deosebita este asa numita filosofieprima' (Philosophia Prima). E vorba de probleme care auformat in toate timpurile o preocupare a filosofiei. Ce inte-lege Hobbes prin filosofia prima? O spune in Leviathan, cap,IX. Gel mai general subiect ide stiinta este corpul, ale caruisingure douá accidente sunt ma rimea i mi?carea. Prima pro-blema pe care si-o pune deci filosoful cu privire la acest su-biect este: ice e m4carea, ce e miirimea. Aceasta parte a filo-sofiei se numeste de obiceiu Filosofie Prima-. In lucrareaDe corpore, Hobbes discuta sub denumirea de filosofie prima_despre loe i timp, despre corp si accident, despre cauzl

consecinta, despre posibilitate i realitate, despre egalitatediferenta, despre cantitate, despre egalitatea proportiilor

despre drepte, curbe, unghiu si figura.Filosofia naturii poate fi inceputa cu maximum de folos

printr'o privatiune-, adica prin ideia unei nimiciri generale,a lumii. Presupunând prin urmare ca toate lucrurile au fostnimicite, ne putem intreba: ce ar mai rämâne unui om (caren'ar fi cuprins in nimicire) ca ohiect 1 reflectiunii filosofice

www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes 171

si al cunoasterii stiintifice? rämane reprezentaxile desprelume i despre corpurile pe care le-a perceput inainte de ni-micirea lumii, amintiri si imagim despre märimi, miscari, to-nuri, culori i imagini ale ondinei i pärtilor lor. Dar cui.oate ca lucrurile acestea nu s'ar afla deck in mintea sa, casimple idei sau imagini, i s'ar pärea totusi ca exterioare, casi cum n'ar depinde in nici un fel de spiritul sau. Daci cer-ceam mai de aproape ce facem cand gändim i tragem con-cluzii, constatim cà si in imprejurarea obisnuitä in care toatelucrurile se gasesc in lume, tot numai Cu imaginile noastregändim. Ca sä calculäm märimile i miscärile cerului sau alepamantului, nu ne ducem la fata locului, ci in cabinetul delucru. Intradevär lucrurile pot fi tratate stiintific in douäifeluri, fie ca stäri launtrice ale spiritului nostru (de pildä,In studiul aptitudinilor noastre), fie ca imagini ale lucrurilorexterioare, care ca atare nu existä real, ci par numai a avea oexistentä in a-Farà de noi. In acest ultim fel procedeazä sifilosofia primä. .

Daca ne amintim de un lucru dinainte de nimicirea pre-'supusä si nu suntem atenti deck la faptul ca are o existentäIn afarä de spirit, läsand la 0 parte toate celelalte insusiriale lui, obtinem o reprezentare numitä spatie. Este numaiun spatiu imaginar, totusi este chiar lucrul denumit de totiasa. Nimeni nu socoteste spatiul ca ceva real umplut, ci numaica ceva ce poate fi umplut sau ,ocupat, cum nimeni nu confundäcorpul cu spatiul, pentrucä acelasi spatiu cuprinde and uncorp, &and alt corp, ceea ce n'ar fi cu putintä, dacä un corpar cuprinde in sine spatiul pe care 1'1 ocupi la un moment dat.Totusi unii filosofi, observä Hobbes, au dat o definitie cu totulfalsá spatiului, din care apoi au tras concluzii tot, atat de false.Astfel s'a definit spatitil ca intinderea corpului si cum intin-derea poate fi märitä neintrerupt, s'a dedus cal i corpurile potfi intinse la nesfarsit, de unde apoi concluzia ca lumea este

Intr'o definitie corectä, spatiul este imaginealucru existent in afarä de noi, cäruia inu-i lifim in considerarenici un alt accident, deck acela c6 el existä in afarä despiritul cunoscätor.

Precum corpul lash' despre märimea sa o reprezentare inspiritul nostru, un corp in miscare lash' o imagine a miscäriisale, ,anume reprezentarea unui corp care-4i schimbä neincetatlocul. Aceastä reprezentare sau inchipuire este ceea ce se nu-meste, dupä Hobbes, timp. Toti oamenii recunosc cä un an este

www.dacoromanica.ro

172 Thomas Hobbes

timp, totusi nu cred ieá anul este accidentul, starea sau modulvneunui porp, de aceea trebue sa se admitä cá timpul nu seaflä in lucruri, in afaxi de noi, ,ci numai in gAndirea spiritului.Ziva, luna si anul nu sunt dec.& nume ale unor reprezentiriformate in spiritul nostru. Timpul este o imagine sau o in-chipuire a miseárii, mai exact, este imaginea succesiunii mo-mentelor din miscarea unui corp, mai inainte" sau mai peurmr. Definitia timpului ca mäsura miseárii nu este tocmaiexactä, cäci de fapt timpul se mitsoarà prin mt§ca re, nu rni-carea prin timp.

Ipoteza nimicirii lumii 9_,jutá la stabilirea spatiului imaginar,care nu se gaseste in afari de poi. Daeä presupunem acumcá refacem un lucru distrus sau 11 creem din nou, acesta nuse reduce numai la spatiul amintit, nu-si capätà intinderea nu-mai dela el sau deodatä cu el, ci se cere sä fie complet nea-tfirnat ca existentà de reprezentarea noastrà. Mintea noastriIla§eazà in spatiul imaginar, dar ca existentá trebue sà fiedesprins de noi. De unde definitia: corp se numeste tot ceea cecoincide cu o parte oarecare din spatiu sau se intind'e deodatäcu el, independe,nt de gandirea noastra.

Dacä un corp ocuPi un spatiu sau se intinde deodatä cuel, intinderea aceasta totusi nu este insusi corpul intins. Totasa, dacii acelasi corp Ij schimbä locul, schimbarea locului nueste insusi corpul miscat, sau dacà stä pe loc, repausul nueste insusi corpul in repaus. Ce sunt atunci toate acestea? Elesunt accidentele corpului. Accidentul poate fi deci definit camodul sau felul in care un eorp !este reprezentat de noi sau,cu altà expresie, ea aptitudinea unui corp prin care provoaciin noi o reprezentare a sa. Definitia ,aceasta nu larnureste in-sesi accidentele corpurilor, ci numai ideile noastre despre ele.Cäci numai asa putem räspunde la intrebärile urmätoare. Cumse face eá o parte a corpului este vazuta aici, altä parte din-eolo? Ráspunsul corect: aceasta se intämplä din pricina in-tinderii eorpului. Sau, cum se face ca un corp este väzutdind aici, când acolo? Räspunsul: faptul se datoreste miscariisale. Sau, in sfarsit, cum se face ca un corp este mai multtimp in acelasi loc? Aceasta se datoreste faptului ca el nueste in miscare. Accidentul este asa dar felul in, care un corpeste perceput de catre noi.

Ciind se sustine cà un accident apartine unui corp, nu trebuesä.' se inteleagä cà el este icuprins in corp, ea rosul in sAngesau sängele tintr'o patà de pe hainä, asa dar 'ca o parte dintr'un:

www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes 173

intreg, caci atunci i accidentul ar fi un corp, ci ca mirimea,repausul, miscarea in care se afla ceva care este mare, saueste in repaus sau in miscare.

Intinderea unui corp este acelasi lucru Cu marimea sasau cu ceea ce numesc unii spatiu real. Marimea nu depin' dede constiinta noastra ca spatiul imaginar, ea este o actiune asupraspiritului nostru, a cirei cauzä este máxima reala. De aceeaspatiul imaginar este un accident al spiritului, mgrimea un ac-cident al unui corp, care exista in afara de spirit.

Spatiul (imaginar) care coincide cu märimea corpului sechiama locul corpului. Corpul insusi este acela care ocupalocul. Locul se deosebeste de marime in primul ränd prin fap-tul ca acelasi corp are aceeasi märime, fie ca e in repaus,fie ica e in miscare, dar nu ocupa acelasi loo daci este in mis-tare. Alta deosebire consta in faptul ci locul este( o reprezen-tare, cleci nu este nimic in afara de spirit,, ciltä vreme mirimeaeste un accident al corpului si nu este deci nimic inlaimtrulspiritului. Apoi, locul este o intindere aparenta, mfirimea ointindere reala, corpul insusi nefiind intindere, ci ceva intins.In sfärsit, locul in sine nu este miscator, pentruci daca ceva semisca insemneazg tocmai cà isi schimba locul, incat daca loculinsusi s'ar misca, ar insemna cä ocupa i el un loc, care larändul lui ar ocupa un alt loe, ceea ce este absurd. Cei cardsustin ca locul este nemiscator din pricina cá el este spatiutIn genere, nu trebue sa uite cá In afara de mane nu exista nimicgeneral Aau universal, deci nici spatiul in genere nu este decAto imagine aflatoare in spiritul nostru despre un corp oarecarecu o marime i o forma anumite.

Accidentul din pricina caruia dam unui corp un nume arumitsau accidentul care isi determina subiectul, se numeste deobiceiu natura sau esenta. Astfel este naturà pentru om ratiunea,pentru corp intinderea. Aceeasi esentà sau natura, intrucät lu-crurile sunt produse, se numeste forma. Corpul insusi in raportcu un accident al säu se nume§te subiect, in raport cu forma sa senumeste materie. Prin urmare materia comuna tuturor lucrurilor,numitg de filosofi materia prima, nu este un corp deosebit deicelelalte corpuri. Ea nu este decat un nume, e drept insa caun nume folositor. Cu aite cuvinte, este eeprezentarea unui corpfara si se tina seama de forma i acciclentele sale, ci numaide marimea i intinderea sa si de aptitudinea de a avea formesi accidente.

Dupá acestea putem intelege mai bine si problema cau-

www.dacoromanica.ro

174 Thomas Hobbes

zalititii. Se spune despre un corp c actioneazi adici faceunui alt corp ceva, daci el provoaci un accident acestuia sau-11 distruge, i cá dimpotrivä, corpul sufere ceva, daci i s'aprovocat sau distrus un accident, adici i s'a ficut ceva decitre un alt corp. Corpul din prima situatie se numeste activ(agens), cel din ultima situatie, pasiv (patiens). De pildi,focul care ne incilzeste mina este un corp activ, mina carese incilzeste este un corp pasiv. Accidentul provocat in corpulpasiv se numeste consecinti sau efect.

Corpul activ nu provoaci efectele la intimplare, ci co-respunzitor accidentelor sale. Asa dar, consecinta urmeazä nudin pricini ci un corp activ este corp, ci din pricini ci uncorp este de un anumit fel pi are o anumiti miscare. Altfeltoate corpurile active ar provoca in corpurile pasive aceleasiefecte, çáci corpurile ca atare sunt toate pgale. Focul de pildi;nu incilzeste pentruci este corp, ci pentruci este un corp cald.De aceea cauzele tuturor efectelor constan in accidente anumiteale corpurilor active si pasive. Cauza totali este suma tuturoraccidentelor care apartin ambelor corpuri (activ i pasiv), färi

ciror prezenti producerèa efectului nu poate fi ginditä. Sumaaccidentelor care apartin corpului activ, intrucit provoaei efec-tul, se numeste cauzii eficienti; suma celor care apartin corpuluipasiv, se numeste cauzi materiali.

Cauzarea efectelor se face printr'un proces continuu, hickonce schimbare a corpului activ se traduce printr'o schimbarecorespunzitoare in corpul pasiv. Daci focul devine tot maicald, creste in acelasi timp i cilclura corpurilor inconjur'i-toare. Ceea ce pe de alibi parte este o dovadi cii schimbareaconsta exclusiv In miscare. Once schimbare intr'un corp congaintr'o misc,are a pirtilor sale si numai rniscarea poate provocaintr'un corp o schimbare. De aceea repausul nu este cauzäpentru mimic, nici pentru o miscare a corpului pasiv, nicipentru o schimbare a lui. Cauzalitatea se leagi in chip necesarde miscare. Este una din ideile fundamentale ale filosofiei luiHobbes.

Cauzei i efectului le corespund pufinta (potentia)actualitatea (actus). Ele sunt unul i acelasi lucru, numai

-punt privite din puncte de vedere diferite i sunt denumite inchip deosebit. Daci intr'un corp activ se gisesc toate accidentelecare puse in contact cu un alt corp sunt in stare sa provoacela acesta un anumit efect, spunem ci acel corp activ este

-putinta acelui efect. Dar accidentele acestea care constituesdwww.dacoromanica.ro

Thomas libbbes 175

putinta, constituesc, dupa cum am vizut, in acelasi timpcauza eficienta sau, mai exact, pufinta i cauza eficienti suntacelasi lucru in perspective diferite. Vorbim despre cauza inraport cu efectul, daca acesta este realizat; despre putinta,.claca efectul se va intampla. Cauza se raporteaza la trecut,putinta la viitor, faptul in sine este iinsa acelasi.

Ca si in cazul efectului, fiind vorba cle lucruri identke,actualizarea nu este posibila., decat dacá putinta este completa.In schimb in clipa in care cauza sau putinta este completa sevor ivi i efectele sau actualizarea. Caci tot ceeace se intampla,se intampla in chip necesar, adicà din cauze necesare. Nitnicnu se petrece la intamplare, nu exista nimic accidental decatIn raport cu evenimentele de care nu idepinde. Ploaia de aziclimineata este necesara, adica a fost provocata de cauze ne-cesare. Noi o socotim insa ca accidentala pentruca nu-i cu-noastem cauzele, Cu toate ca ele in momentul de fata exista.Intamplator, posibil, probabil, se numeste nu ceea ce este in-tiimplator, posibil sau probabil, ci ceva ale caror cauze ne-cesare nu le cunoastem. Afirmatia unui eveniment viitor ca:maine va ploua- este necesar adevaratä sau necesar falsä, darcum nu stim 4,6." este falsa sau adevarata, o numim posibilasau accidentala. Adevarul ei nu depinde insà de cunostintanoasträ, ci de faptul daca sunt de fata cauzele corespunzatoare.

In sfarsit, clupa cum cauza eficienta a oricarei miscar;sau schimbari consta intr'o miscare a corpului sau corpuriloractive, tot asa, fitnA vorba de acelasi fapt, once putinta activäeste intotdeauna o miscare. Putinta sau virtualitatea nu esteun accident cleosebit de once realitate, ci chiar o realitate,anume o miscare, numitä putintà numai din pricina cà prinea se produce o alta realitate.

Doua corpuri sunt diferite, daca se poate spune des'preunul ceva ce in acelasi timp nu se poate spune despreDoua corpuri nu sunt acelasi corp pentruca fiind &Ala, segasesc in acelasi timp in doua locuri, apoi stint i ca numardiferite: unul i Inca unul. Corpurile care se deosebesc maimult decal prin marime se numesc deosebite, cele care seideosebesc numai prin marime se numesc semänatoare, iar dacaau aceeasi marime, se numesc egale.

Asemanarea sau neasemanarea, egalitatea sau inegalitateacorpurilor intre ele se numesc relapi. Din punctul acesta devedere se socotesc corpurile in relatie sau in corelatie. Deexemplu relatia dupa marime (egal, mai mare, mai mic) se

www.dacoromanica.ro

176 Thomas Hobbes

numevte proportie. Relatiile nu sunt accidente speciale, deo-sebite de celelalte accidente ale lucrului comparat, ci untildintre acestea, anume cel pe temeiul canna* se face comparatta"

Un corp poate fi compare i cu sine instivi in timpuridiferite. Aici se pune problema individuatiei, At:At de contro-versata de filosofi. In ce sens rämâne un corp acelavi, in ceseng devine un altul decat a fost mi inainte? Este movneagulacelavi om care a fost in tinerete? Rarrifine un stat acelavi indecursul veacurilor? Unii atribuesc inclividuatia unititii ma-teriei, altii unitatii formei i unii chiar sumei" tuturor accidentelor..Pentru materie pledeazi imprejurarea ca o bucata de ceara,fie ca are o forma rotunda, fie !ca are o forma cubica, ramâneaceeavi ceara, a dar aceeavi materie. Pentru forma pledeazáimprejurarea ca devi omul îi schimba materia din tinerete lianala batrtmete, ramane numeric mereu acelavi om i deci dacaidentitatea sa nu se datorevte materiei, in aparenta nu neiimâne dectit sa o atribuim formei. Pentru suma accidentelornu se poate aduce insa nici un argument. Cine intemeiazi indi-viduatia pe aceasta, va trebui sA dea unui lucru un nume noucu fiecare nou accident, caci lucrul însui a devenit altceva.Dar nici celelalte paren nu sunt intemeiate. Dupa prima,un om care a grevit nu ma,i este acelavi cu cei care va fipedepsit, caci corpul omenesc se schimba necontenit. La felun .stat 'care ti schimba legile in decursul vremurilor, nu Maleste acelavi, iconcluzie care ar incurca intregul drept cetatenesc.Dupa a doua se ajunge la posibilitatea de a se considera datalucruri care exista in acelavi timp, numeric ca acelavi lucru.Astfel in cazul renumitei corabii a lui Teseu, despre caresofivtii au discutat atat de mult, daci i se inlocuesc toatescandurile una cate una, cu altele noi, numeric ramâne aceeavicorabie; dar daca cineva reface corabia din scandurile vechi,,in aceeavi forma', fail indoiala ca i corabia ac,easta ar finumeric aceeavi cu cea dela inceput. Am avea deci doua corabiinumeric identice, peea ce este absurd. De fapt principiul indi-viduatiei nu se bazeaza nici numai pe materie, nici numai peforma.

Daca se pune problema identitatii unui object, hotaritoreste mai ales numele care i s'a dat. Caci intrebarea daci So-crate este acelavi om,difera de intrebarea daca a ramas acelavicorp, caci corpul sau poate sa nu mai fie acelavi la batránete,ca la tinerete, daca n'ar fi decAt din pricina marimii. Ca omramtine insa acelavi. Daca i s'a dat unui lucru un nume care

www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes 177

11 rata ea identic, tinandu-se seama numai de materia sa, elîi va pastra identitatea i individualitatea numai in masura incare materia ramane aceea§i. De aceea apa ramäne aceea§i§i in mare i in nori, §i ea lichiclIsi ca ghiatä. Daca dimpotriva,numele se da dupa forma, pentruca detine in ea un principiude miseare, lucrul rämäne acelasi individ atata vreme cat mis-carea rämäne aceeasi. Omul ramäne acelasi in masura in careactiunile i ,gändwile sale decurg din acelasi principiu vitalal miscarii, pe care Il detine dela nastere; cum vorbim deacelasi räu, daca purcede din acelasi izvor, cu tog& ea) apa luinu este mereu aceeasi. De asemenea un stat ramane acelasidaca manifestarile lui se trag progresiv din aceeasi alcatuire,din aceeasi structurä, indiferent daca oamenii sunt aceeasi saunu. In sfärsit, daca se da numele unui lucru din pricina vreunuiaccident, identitatea depinde de materie, caci daca se iamaterie sau se ,adauga, dispar accidente si apar altele, carenumeric nu mai .sunt identice. O corabie, sub numele careiaintelegem o materie asezata intr'un anumit fel, va fi aceeasiat:La vreme cât materia ei va fi aceeasi; dacä nu tnai ramtinerici o parte din materia ei, numeric a devenit o alta corabie:daca s'au pastrat unele parti, iar altele ,s'au inlocuit, corabiaeste in parte aceeasi, in parte alta.

5. Psihologia.Hobbes, dupa cum am väzut din clasificarea stiintelor

sau din diviziunea filosofiei, pune studio]. aptitudinilor 5i pa-siunilor omenesti, problema cane tin astazi de psihologie, insarcina eticei, alaturi de studiul moravurilor. Totusi el res-tränge la un moment dal intelesul eticei strict la filosofia morala,dupa cum vom aräta, incat, am crezut ca e mai nimeritdesfaoem preocuparile acestea, infatisänd pe de o parte psi-hologia si consideratiile generale desare am, pe de altä parteetiea, ceea ce ne va apropia treptat de filosofia civila sau de

partea principalä a operei lui Hobbes.Hobbes nu se multumeste cu un studiu partial al' omului,,

ci II studiaza complet, biologic, psihologic, moral si politic.Hobbes aplica i in privinta omului, fie ca e vorba delatura biologica, fie cal e vorba de ilatura psihologica, 'conceptiasa Ifilosofica despre miscare (socetita ca pricina tuturor lu-crurilor). De pilda, socoteste viata omeneasci in functie decirculatia sängelui. Sängele circulä insä numai atat timp cat

12

www.dacoromanica.ro

inima se contracti si se dilati, purAndu-1 in miscare. De undeare 'rasa mima miscarea? Dela vreo miscare care se petrece

In sfinge? Cu alte cuvinte: se mica mima din pricina sAn-gelui sau sangele din pricina inimei? Câtä vreme copilul eIn Pantecele mamei sale, miscarea iniraei isi are originea insingele matern. Dupa nastere mnsá observam ca omul nu poatetrai Para aer, de unde concluzia cá aerul pricinueste miscareainimei, ,sau ceva din cuprinsul aerului. Si dupa cum viataeste miscarea sângelui, moartea este oprirea lui. Sau in le-gatura cu reprezentarile, Hobbes, dupa ce observa ca originealor sta in simturi (si deci nu existii nici_ o conc,eptie a spirituluiuman care sa nu provina la inceput total sau partial din sim-turi), starueste asupra sensatiilor ca sa arate ca pricina lorsunt corpurile exterioare sau obiectele care impresioneaza or-ganul propriu fiecarei sensatii. Aceste impresii se propagiprin intermediul nervilor i a celorlalte fibre si membrane Oala creer si inimá, provocand acolo o rezistenta, o contrapre-siune, un efort al inimei care tinde sa se degajeze. Acest efort,fiind dirijat in afara, ni se pare ceva exterior nona. Parereaaceasta sau nkucirea aceasta este ceea ce se numeste sen-satie. Ea consta pentru ochi de exeraplu, ,in luminá sau culoare,pentru ureche in sunet, pentru nas in imiros, pentru limba ingust si pentru restul corpului in caldura, frig, aspru, moalecelelalte cantitati pare se cleosebesc prin pipait. Lumina, culoareaetc., nu sunt accidente ale obiectelor, ci numai naluciri in noi.Ideea aceasta, declara Hobbes, n'a mai avut-o nimenila el. Toate calitatile care se numesc sensibile nu sunt inlabiectul care le cauzeaza deck tot atkea miscari diferite alemateriei, prin mijlocirea carora el impresioneaza organele noastrein chip diferit. lar in noi care suntem impresionati deasemeneanu iexista altceva deck misciri diferite (caci miscarea nu nastedeck miscare). Dar ceea ce ne apare, atit in stare de veghe

In vis, nu este deck nalucire. Cad dupa cum apasarea,frecarea sau lovirea ochiului ne da o Ailucire de lumina, saucomprimarea urechei produce un sgomot, la fel fac corpurilepe care le vedem sau le auzim pm' actiunile care sunt puternice,cu toate Ica pe ele irises.' nu le observim. Sensatia nu este decideck o nalucire pricinuita de impresiunea, adica de miscarealucrurilor exterioare asupra ochilor, urechilor i celorralteorgane ale noastre.

Conceptia despre .generalitatea miscarii 1-a ajutat pe Hobbessa fie foarte inaintat pentru vremea lui, atk in teoriile lui fizi-

178 Thomas Hobbes

www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes 179

ologice, cat i In teoriile lui psihologice. Mai ales in teoria,sensatiilor si a specificitatii simturilor el este un precursorautentic al §tiintei moclerne.

Aceeavi conceptie despre miscarea universalfi, Il duce uneorila analogii fara iici o valoare explicativa. De pilda, dupi el,imaginatia (imaginea) nu este decat o sensatie descrescanda. Unlucru in repaus nu-vi schimba starea decat dad un alt corp1'1 pune in mivcare. La fel un lucru in miscare nu se oprestedecat impiedecat de alt corp. Precum marea continuasà se framante i dupi ce a incetat vantul, miscareaprovocatal ,in launtrul omului oand vede sau cá.'nd aude etc., nuinceteaza deodatä cu indepärtarea obiectului. Noi pastram dinpricina aceasta o imagine a lucrului vizut mai slabil insa decatclacá obiectul ar fi de fata. Aceasta este imagina tia, fantasiasau aparitia. Memoria nu este decat imaginatia prività dinalt punct de vedere. Cand vrem sa exprimam lucrul ;insusi,adica reprezentarea însài, spunem imaginatie, dud vrem saexprimàm descresterea sensatiei (treptata ei släbire [Ana ladisparitie), spunem memorie.

Visurile sunt imaginatiile celor care dorm. Ele au existat,ca toate imaginatiile, mai linainte in simturi gi au drept cauzitulburarea anumitor parti interioare ale corpului. Tulburärilediferite dau deci visuri diferite. Pentruci in stare de veghemania ne cla dldura in anumite phrti ale corpului, invers,In somn sensatia de caldura In aceleasi parti provoad maniasi face sa aparà imaginatia unui dusman etc. Visurile, sunt decidrumul invers al imaginatiei din timpul de veghe.

Tot prin conceptia miscarii explicä i celelalte functiisufletesti. Hobbes distinge la animale (deci i la om) douämiscari care le sunt proprii: miscarea vitala, care incepe »delanavtere i inceteazä numai la moarte (circulatia sangelui, res-piratia, digestia, nutritia, excretia) i miscarea animala sauvoluntara, .cum sunt mersul, vorbitul sau miscarea vreunei pärtia corpului intr'un fel imaginat mai intai in spirit. Miscareavoluntara depinde totdeauna de o &dire care o precede saucu alte cuvinte, once miscare voluntara incepe printr'o ima-ginatie. Aceste inceputuri ale miscarii, care se petrec Inlauntrulcorpului uman pornind dela o imaginatie, intrucat se gäsescinainte de traducerea lor Intr'o miscare exterioara vizibilá, senumesc efort. De efort se leaga apoi loate pasiunile omenesti,ca varietati ale lui. De pilda, dad efortul este indreptat spreceea ce Il cauzeaz6, se nume5te apetit sau dorinta (foamea este

www.dacoromanica.ro

180 Thomas Hobbes

dorinta de hrana etc.); daca efortul se indeparteaza de ceva,se numeste 4,versiune etc.

Pasiunile sunt importante pentruci sunt singurele cauzeale deosebirilor dintre spirite. Diferenta dintre pasiunile in-sesi purcede din constitutia diferita a corpului i in partedin educatia diferita. Pasiunile care pricinuesc. cele mai marideosebiri Sntre pameni sunt clorinta mai mare sau mai mica deputere, bogatie, tiinà i onoare, sau pentruca ultimele treinu sunt decat feluri de putere, toate pot fi reduse la dorintade putere. Cei care n'au o mare pasiune pentru putere, nupót ,avea nici o imaginatie mare, nici judecata multà, cacidurile pu sunt fata de dorinte decat cercetasi i spioni careprivesc departare ca sO gäseasci drumul catre lucruriledorite.

6. Etica si religia.Care sunt manierele sau calitatile care fac pe oameni

sa traiasca in pace si armonie? In legatura ca aceasta, Hobbesprecizeaza ca fericirea vietii omenesti nu consta in odihna unuispirit satisficut. Ceca ce numeau vechii filosofi moralisti: Finisultimus sau Summum Bonum, nu existä. Fericirea este unprogres continuu dela dorinta unui obiect la dorinta altui obiect,telul dorintei nu este sa fie satisfacuta odata pentru totdeauna,ci sa asigure pentru totdeauna drumul dorintei viitoare. Deaceea oamenii nu urmaresc numai procurarea unei vieti mul-tumite, ci i asigurarea ei. De aici purcede inclinatia generalaa umanititii de a don i neincetat puterea (dupa puterile fie-cfiruia).

Concurenta pentru bogatie, onoare, conducere sau oricarealta putere, duce la lupta, la dusmanie si la razboiu, pentrucimijlocul de a obtine lucrul dorit este uciderea, invingerea .sauindepartarea concurentului. Totusi alte pasiuni dispun pe oamenisä se supunä unei puteri comune, sà renunte la starea de luptain folosul pàcii. Acestea sunt: dorinta de bunä stare si placereasensuala, teama de moarte i rani, apoi dragostea pentru arte(pentru stiintä i artele pacifice) a carei satisfacere presu-pune rägaz i liniste.

Toate virtutile nasc dupä. Hobbes din interese personalepasiuni legate de acestea. Iubirea pentru virtute provine

din iubirea pentru lauda sau cu alte cuvinte: darinta de a fi'laudat dispune la actiuni laudabile, capabile sa, placi celorcare sunt chemati sa le judece. Ura inaste din greutatea pe care

www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes 181

o simt oamenii ca sa recunoasca marile binefaceri pe carele au dela cineva pe caxe 11 socotesc ega.lul lor. Cad bine-,facerile obliga, iar obligatia este o sclavie; o obligatie decare cineva nu se poate libera este o sclavie perpetua sisclavia fata de un egal este odioasa. 0 binefacere dela unom socotit superior duce insà la iubire si recunostinta, pen-truca ea nu aduce o noua scoborire. Ambitia provine dinopinia suficientei, din opinia buna pe care oamenii oi au despreIntelepciunea lor si care fära o intrebum. tare publici ar ra-mane fara onoare. Curiozitatea de a cunoaste provine dinteama de viitor, pentrucà numai cunoasterea cauzelor ii poateferi de riscuri. Morala lui Hobbes este asa dar individua-lista si utilitarista.

Religia nu are o explicare Mai inalta. Dupä Hobbesreligia naturala provine, ca si stiinta, din teama de viitor.Curiozitatea sau iubirea pentru cunoasterea cauzelor, specificiomului, duce dela efect la cautarea cauzei, apoi la aflareacauzei acestei cauze si a. an. d. pAni se ajunge in chip ne-cesar la imaginea unei cauze care nu depinde de nici o cauzaanterioara si care este eterna, cauza numita Dumnezeu. larcei care nu se ocupa de cauzele naturale ale lucrurilor ' suntinclinati, din prim' a ignorantei in care se igasesc cu privirela ceca ce le ponte face bine sau rat', sa imagineze diferitefeluri de puteri invizibile si sa se inchine lor, fiicand dincreatura propriei lor imaginatii, obiect de cult, adica zei. latacum, din varietatea nenumarata a imaginatiei !or, oamenii aucreat nenumarate feluri de zeiati. Aceasta frica de lucruri in-vizibile este samânta naturala a tot ceea ce se numeste religie,aarnântii care nu se gaseste decat in oameni, incat nici religianu se gaseste deckt la oameni. Hobbes .sarueste in mai loatelucrarile lui asupra religiei, incercAnd tocmai prin aceasta &-cline neincetata si a indoielilor pe care le sugereaza, si-isdruncine autoritatea. Do&rina lui tindea sa scoata statul desub influenta politica a bisericei.

Oamenii sunt egali dela natura in ce priveste facultatilecorpului si cele ale spiritului, cel putin c.:and se consider4 lu-tcrurile in ansamblul lor, inc.:it nimeni nu Ipoate sa ceara pentrusine un avantaj pe care sa nu-1 ipoata pretinde si un altul. Dinaceasta egalitate de capacitate rezulta o- egalitate a speranteide a atinge scopurile urmarite si ,ori de cate ori doi oameniidoresc acelasi lucru, devin dusmani si cauta sa se distrugasau sa se subjuge unul pe altul. Un om care isi intemeiaza o

www.dacoromanica.ro

182 Thomas Hobbes

gospodärie se teme mereu de agresori, care Il vor depose&nu mun,ai de avere, dar si de viati- i libertate. Agresoruleste amenintat la randul su de aceeasi primejdie din parteaaltora. De aceea din egalitate naste neincrederea. In stareaaceasta, mijlocul cel mai rational al fiecaruia de a-si asigurasecuritatea, este de a o lua inainte celorlalti, fie prin forti,fie prin viclenie, tsi de a-i face pe cat 'mai multi nevatamatori.Prin urmare fiecare este pevoh sa obtina tMa stäpanire asupraahora, de cat are nevoie pentru conservarea sa. ,In chipulacesta din neincrederea reciproca purcede razboiul. Atata vremecat oamenii traiesc in afara de stärile civile, adica, nu se supununei puteri comune care sa-i mentina pe toti sub stapanireafr?cei, ei se gäsesc îiì stare de razboiu permanent, de razboiual fieciiruia impotriva tuturor. Razboiul nu constä numai inbatalie sau violentä imecliata, ci el exista in tot decursul tim-pului in care vointa de a se bate este suficient de vadita.

Tot ce se leaga de timpul de razboiu, actica de timpulIn care fiecare este dusmanul fiecaruia, se leaga deopotriva'de timpul in care oamenii traiesc fara alta securitate, decalaceea pe care le-o pot) procura propria Jor forta i proprialor ingeniozitate. Intr'o astfel de conditie nu este posibilaindustria, pentrucii produsele ei sunt nesigure, deci nici cul-tura pamantului, nici navigatia, nici locuintele j asezarile con-fortabile, nici mainile, nici artele, nici asociatiile 6 ceea ceeste mai rau decit toate, oamenii traiesc cu groaza continni

primejdia continua a unei morti violente. Viata este din-gurateca, saracii, indobitociti i scurtä. Desavantajele acestuitimp, care precede starea civilii, sunt nenumarate. Timputde razboiu nu cunoaste nici o lege, ,incat totul e permis,nici nu pote fi facuti vreo lege, f&ità vreme oamenii nu cadde racord asupra persoanei care trebue sa faca. In timpulde razboiu nimic nu 'Nate fi injust. Notiunile de dreptate sinedreptate nu pot sa apara in aceasta conditie, pentruci undenu este o putere comuna, nu exista elege, i,ar unde nu existalege, nu exista nedreptate. Forta si viclenia sunt in raz'boiucele doua virtuti cardinale. Justitia i injustitia nu sunt f a cul-tali ale corpului sau ale spiritului, caci daca ar fi, s'ar gasisi in omul care ar fi singur pe lame, cum se .gasesc sensatiile

pasiunile. Ele stint calitati care se refera la oameni traitoriin societate si nu la oameni care traiesc singuratec. Rezultäde aici cà in razboiu nu exista nici proprietate, nici stipanire,ci numai ceca ce fiecare poate sa ja i atata vreme cat poate

www.dacoromanica.ro

Tho'rnas Hobbes 183

pastra. lata conditia mizerabila in care aseaza natura pe om.Omul are totusi posibilitatea sa paraseasca starea

datorita in parte pasiunilor, in parte ratiunii. Amvazut ofiteva din pasiunile care inclina pe om spre pace;cele mai de seama sunt: frica de moarte, dorinta de lucrurinecesare perttru un traiu bun si speranta de a le putea obtineprin industrie. Ratiunea la randul ei sugereaza articolepace, prim" care oamexii se pot intelege intre ei. Aceste ar-ticole se numesc cu alt nume legi naturale i constituesc te-meiul rational al stäriIor civile. Sà staruim putin asupra lor.

Dreptul naturii este libertatea pe care o are fiecare de a sefOlosi de puterea sa pentru conservarea vietii sale, dupa ju-decata i ratiunea proprie, iar legea naturala este un preceptsau o regula generala descoperita de ratiune si care pe de oparte opreste o adthine care poate sa distruga viata proprie sausá impiedide mijloacele de pastrare a ei, pe de alta parteopreste nesocotirea nriei actiuni prin care viata pioate fistrata mai line. Asa dar dreptul consta in libertatea de aface sau de a nu face, cilia vreme legea consta in obligatiade a face sau a nu face loeva.

Fiecare om are dela natura un drept asupra tuturor lu-crurilor, chia. r asupra corpurilor altora, càci in conditia derazboiu a fiecaruia impotriva tuturor, in care fiecare este condusprin propria sa ratittne, nu exista nici un mijloc care sa nuípoata fi de vreo utilitate oarecare pentru conservarea vietii pro-prii impotriva inamicilor. Deci atta vreme cat dainueste dreptutacesta natural al fiecaruiaasupra fiecarui lucru, nu poate sit existepentru nimeni vreo securitate, oricat ar fi de puternic sau deintelept. De aici, preceptul sau regula generaláa ratiunii, cafiecore trebue sa caute pacea prin toate sfortiírile ,sale, arál, catare neidejdea ca o obtine, iar chnd n'o poate olytine, Ii esteingb' duit sa caute bale mijloacele care n pot ajuta sau faoorizaIn razboiu i sa se foloseasca de ele. Prima parte a acesteie..reguli cuprinde prima si fundamentala lege a naturn care este acauta pacea Is.' a o urma. Partea doua cuprinde suma drep-tului naturii, care este apararea prin toate mijloacele la indemana.

Din legea aceasta fundamentala a naturii, care comandacautarea pacii prin toate sfortarile, Hobbes deriva 19. leginaturale xnai de ,seama care impun pacea: Ele par complicate laprima vedere, dar pentru cei cari nu sunt capabili de maimulta judecata pot fi rezumate intr'o regula simpla: sa nu

www.dacoromanica.ro

184 Thomas Hobbes

faci altora ceea ce nu vrei sà ti se faca tie (ce tie nu-tiplace, altuia nu 'face).

Legile na.turii obliga intotdeauna in constiinta, dar ele nuobliga efectiv decat dadt exista securitate, adtica in cuprinsulstatului. Legile naturii sunt neschimbatoare i eterne, caci in-justitia, nerecunostinta, aroganta, orgoliul etc., nu pot deveniniciodatä legale. Nu se poate niciodata obtine ea razboiulPästreze viata, iar pacea sà o distruga. In sfarsit, ele sunt usorde urmat, pentrucà nu obliga decht la o dorinta la un efort,prin acestea ele se si implinesc.

Stiinta legilor naturii este adevarata i singura filosofieinorala, caci aceasta nu este decat 5tiinta binelui si a rauluidin relatiile i societatea oamenilor. Cum pacea este un bine,iar razboiul un rau, mijloacele sau cane pacii (justitia, recu-nostinta, modestia, echitatea etc.) sunt de asemenea bune, adicayirtuti morale. Cele contrare lor sunt rele, adica vicii. Stiintabinelui si a raului, a virtutilor si a viciilor sau a legilor na-turale este acelasi lucru cu filosofia morala. Cu aceasta cu-noastem toate elementele care imping pe om sa raiasca inarmonie cu altii, in societate, i sa se supuna unei putericomune, statul.

7. Politica.Starea mizerabila de razboiu nu poate fi depasita numai

prin p,asiunile care imping pe om sä. ,caute pacea sau prinlegile naturale a caror obligatie este doar launtrica, ci se cereconstituirea societatii civile, a puterii de stat. Securitatea omuluinu poate fi garantata nici de consimtimântul atorva persoane,eaci impotriva unei asociatii atat de mici oricind se gasesteun inamic mai puternic, ispitit la razboiu de putinta victoriei.Dar chiar daca numarul celor care se lunesc pentru aparare incomun este foarte mare, daca nu sunt de acord sà intrebuintezemijloacele cele mai potrivite, pacea nu va fi de lung durata.Deosebirile dP pareri, emulatia, invidia, interesele personale,vor zadarnici once actiune eficace i vor duce la desträmareaasociatiei. Se cere deci sa existe o leami care si impiedice des-ordinea, o putere care sä constringi pe oameni sa se supunaacelorasi reguli, pentru folosul comun.

Ca sa se asigure deci pacea intre oameni, trebue sa existe osingura vointi a tuturor, care sa pug ordine in lucrurile ne-cesare pentru administrarea päcii i a apararii comune. Aceastanu se poate face decitt daca fiecare particular isi supune vointa

www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes 185

proprie .vointei unuia singur sau a unei adunan, ale cäreihotiriri privitoare la pacea generali sä fie urmate in mod ab-solut si considerate ca ale tuturor celor care compun corpulrepublicei. Daci fiecare particular cedeazä dreptul asupra fortei

facultitilor sale, cu conditia ca toti si faci la fe!, cel careprimeste supunerea obtine o forti atät de mare, incit poateface si tremure pe toti care ar ,vrea si se desfaci i si mph'invoiala, ceea ce ii pistreazi in datorie i supunere.

In cuprinsul statului, omul sau adunarea Cirora si-au,supus tot: ceilalti vointele constituesc puterea suverani, adiciexerciti imperiul i dominatia supremi. Puterea suverani pur-cede din cedarea sau renuntarea la dreptul de apirare dinpanca fiecirui particular. Cei care si-au cedat dreptul se nu-mesc supusi.

Scopul pentru care oamenii se supun unul altuia estesiguranta publici. Ei renuntá la dreptul de a se apira dupibunul plac in schimbul apiririi pe care le-o dà statul. Sigu-ranta nu se pistreazi insi numai prin pacte §i contracte, ciin acelasi timp prin pedepse care reprezinti un rill mai maredecit avantajul obtinut prin injustitie sau nesupunere. Dacadreptul de a pedepsi o ofensa e ,cedat cuiva, acesta define sabiajustitiei. Cedarea este absolut necesari pentru siguranta fie-cirui particular si pentru pacea publicä i trebue sä se facafati de o singuri persoani sau o singuri adunare. Dreptul ace-sta de a se servi de sabie ,sau cte forti pentru impunerea pe-depselor, constitue insi un drept suveran s't nu poate fi cedatdecit celui care define puterea suverani. Sau intrucit suveranulnu poate sá pistreze siguranta publica deck prin pedepse, sabiajustitiei îi revine in mod firesc. Tot lui ii revine i sabia riz-boiului, adicä dreptul de a face räzboiu §i de a incheia pace,cici un stat nu poate fi apirat ifatä de atacurile din afarä dacifortele de care dispune nu sunt utile. Dreptul de rizboiutrebue sá revini celui care are dreptul la pedeapsi, pentrucinumai el are mijloacele de a constringe pe toti ca sà a ar-mele. Dreptul de a purta räzboiu atrage dupi sine si dreptulde a hotiri momentul i felul in care razboiul trebue dus.

Drepturile suveranului sunt nelimitate, &act' pentru pi-Btrarea picii este necesar i si se previni certurile dintreoameni, näscute din opiniile deosebite -despre proprietate, ju-stitie, utilitate, bine, onestitate, etc., prin reguli generale caresä curme discutia i si impuni tuturor acelasi ,puncti de vedere.Regulile sau misurile acestea nu sunt decät legile civile, de

www.dacoromanica.ro

aceea tot suveranului ii revine g dreptul de a face legile, careIapar de asta datä ca ordonante sau edicte publicate de su-veran ca sä serveascä dinainte ca regulä pentru actiunile par-ticularilor.

Tot suveranului ii revine dreptul de a numi pe magistratisi pe ceilalti functionari ai statului, care de fapt nu, sunt cleatajutoarele si subalternii säi. Ii revine de asemenea dreptulde a examina doctrinele care trebuesc predate in stat,' in-trucfit vointa este in functie de opinia pe care o au oamenii'despre ceca ce trebue sä facä. De aceea in interesul päcii ge-nerale nu trebue sà permità propovaduirea sau introducereavreunei opinii sau doctrine potrivnice suveranului, legilor in-stituite de el sau intereselor statului. In sfirsit, din momentce fiec.are particular si-a supus vointa sa vointei .celui careposedä vointa suveranä in stat, insemneazä cä nimeni nu poateiintrebuinta impotriva acestuia propriile lui forte si deci su-veranul nu este justitiabil, once ar intreprinde. El nu räspunde:fatä de nimeni, pentru nimic.

Suveranul nu este obligat sä respecte legile civile, 66s'ar obliga fatä de sine ,insusi, el ,fiind creatorul lor. El nueste obligat sä respecte niCi propietatea, cfici nimeni nu arevreun drept de proprietate care sa nu emane dela suveran.In starea de räzboiu fiecare are drept asupra fiecgrui lucru.Proprietatea particularä incepe numai in societatea civilä, in-stituitä de legi, ingäduitä de suveran. Tot legile civile, adicäsuveranul, stabilesc ce trebue sä se inteleagä prin tilhärie,omor, adulter si injurie.

Atributele suveranitätii sunt asa dar putinta de a facesi a abroga legile, de a declara razboiu si a incheia pace,'de a judeca direct sau indirect toate procesele, de a alegepe toti functionarii, magistratii si consilierii. Deci este suveranintr'un stat cel care poate face in chip legitim ceca ce nu revineoici unui cetätean, nici chiar mai multora Ja un loc, sä in-treprindà.

Puterea suverana cu toate c'á nage din contract, nu poatefi revocatä legitim nici chiar dacä se face cu consimtimântulcelor care au stabilit-o. Cici Hobbes concepe contractul socialIn asa fel inckt nu mai poate rfi desikut de cei .care I-aulocheiat. Contractul nu se incheie intre particulari si saveran,Inc:it suveranul nu este obligat fatä de nimeni cu nimic, cioumai intre particulari. Fiecare particular declarii: Transfer

186 Thomas Hobbes ---

www.dacoromanica.ro

Thomas Hobbes 187

dreptul meu acestuia, cu conditia ca sa-i transferi i tu pe altau". Dupa aceasta, dreptul pe care fiecare Il are de a uzade fortele sale pentru binele propriu, ramane transferat in in-iregime, pentru interesul comun, persoanei sau adunarii eáreias'a transmis suveranitatea. Deci in afara de conventiile mutualeale particularilor, se face o donatie a dreptului care suveran.In chipul acesta puterea suverana se intemeiaza pe de o partepe obligatia supusilor unii fati de altii, pe de alta parte peobligatia directa a supusilor fata de stat. De aid concluziapoporul sau supusii, in once numar s'ar aduna si ar conspiracontra suveranului, nu au dreptul ridice puterea, afara dacanu consimte el insusi la acest lucru.

Societatile civile sau formele de guvernimant suntmai multe feluri, dupa diferenta dintre persoanele carora li setransmite puterea suverana. Caci puterea se transmite sau uneipersoane, sau unei curti, adica unui consiliu compus din maimulte persoane. Consiliul e compus sau din 'Mi cetiteniistatului, sau numai din o parte a ion De aici trei forme de stat,una in care toti au drept de ivot: democratia, alta in carenumai citiva detin puterea, aristocratia, si a treia in care osingura persoana este suverana: monarhia. In prima formaguverneaza poporul, in a doua nobilii i fruntasii statului,

In ultima monarhul. Hobbes discuta amanuntit problema a-ceasta, ca sä arate avantajele, dupa el incomparabile, ale mo-narhiei fata de democratie i aristocratie. Monarhia absolutäeste clupa el forma de guvernamant cea mai burl.

Politica lui Hobbes cuprinde numeroase idei privitoarela drepturile stapanilor asupra sclavilor, ale parintilor asupracopiilor, la cauzele care pot provoca desfacerea societatii civile,Ea datorille celor care exercita puterea suverana, la legiofense si la raporturile dintre religie i ,stat. Filosofi4 politica'a lui Hobbes este mult mai cuprinzatoare si apare ca foartebogatà in idei sociologice, etice, juridice 6 politice, care armerita sa fie cercetate in chip special.

Sistemul creat de Hobbes a atins nivelul unei mari constructiide gandire, de o rara consecventa i putere de argumentare. Ingandire, de o rara consecventa i putere de argumentare. Inlumina vremurilor noastre, stiinta a depasit de mult i meca-nicismul pe care il adopta Hobbes in psihologie, i utilitarismulsail moral, si contraatualismul sau politic, dar trebue sh' con-

www.dacoromanica.ro

188 Thomas Hobbes

statam cg fArä curentul filosofic din care ,face parte i Hobbes,care a eliberat §tiinta de stäpinirea religiei i a pus bazelegandirii empirice i experimentale, 5tiintele in genere §i. Cu

alit mai putin 5tiinlele sociale n'ar fi ajuns la desvoltarea deastäzi. In acest inteles Hobbes este un precursor al gandiriidin vremurile noastre.

www.dacoromanica.ro

René Descartes

Este lucru 5tiut ea fiecare ganditor se inchipuie pe sinemai original decat este in realitate. Descartes insi pare, laprima vedere, cu aclesärat original. Nu se lepada el oare,in chip deschis, de toata invatatura filosofilor dinaintea sa?Nu ravnea el sa intemeieze din nou toate stiintele, reformanddisciplina care statea la temelia lor, metafizica? Nu dadea elo metoda Cu desavarsire noui?

Dar tocmai de aceea el nu era intru totul original. In

afara de influentele anumite care s'au exercitat asupra sá,

dupi cum se exercita asupra oricarui filosof, de pilda in-

fluenta sfantului Augustin sau a lui Campanella, influenta Evu-lui Mediu sau cea a Renasterii, Descartes apartine timpuluisau tocmai prin dorinta ori nevoia de a reforma intreaga filo-sofie (adica, pe vremea aceea, toate stiintele). Sub un aspectparadoxal, totusi nu fara indreptatire, s'ar .putea spune caDescartes avea in comun cu epoca ,sa tocmai dorinta de a fisingur. Intr'adevar, ceea ce caracterizeazi inceputul veaculuial XVII-lea este iesirea de sub autoritate. Scolastica prin

care, in materie de Jilosofie, se ,intele'ge mai ales învataturalui Aristotel, prelucrata dupa normele bisericii crestineji Incheia veacul. Nu numai cate ,un mare invatat cuteza sa

infrunte invatatura lui Aristotel, dar chiar In paturile mailargi, ale celor trecuti prin 5coli, dusmania fata. de anticiera vadita. In 1624, trei ,adversari ai invitaturii aristoterice ves-tesc o 1ntrunire publica, in cadrul careia tezele filosofului'antic, reduse la numar de patrusprezec-e, itveau sa. ,fie discutate

aspru judecate. Lumea, cam o mie de persoane pare-se, seladunase in sala unde urma 'sa aibe loe disputa, cand sta-

panirea porunci ca sala sa fie evacuata. Apoi, dupa cererea

www.dacoromanica.ro

190 René Descartes

Scirbonei, Parlamentul hotari ca, pe .viitor, ori-cine avea sänosteasca un cuvant impotriva anticilor, sä pläteascä nici maimult nici mad putin decat cu vieata o asemenea indräznealä.

Atmosfera timpului este, prin urmare, impotriva Scolasticei,asa Inca in aceasta privinta Descartes nu poate fi socotitoriginal. Mai mult inci, intreaga epoeä, isau o buna parte dintreinvalatii ei, ravneau sä de a o metoda. Ce-i indemna la aceasta?Nu atat gandul de a reforma.intregul edificiu al, 5tiintelor, asacum o spuneau adesea ei,insisi, in frunte cu Descartes, cat nevoiain care se aflau de a linlocui cu ceva autoritatea de sub careiese,au. S'a observat pe bunä dreptate ca, atunci and nu temai sprijini pe un autor de ;Mare renume, asa cum era Aristotel,sau pe dogmele unei invataturi sfinte, asa cum era invataturaBisericii, esti nevoit sa-ti asiguri, intr'un fel earecare, mersulgandirii. De aci nevoia metodii, care ea singurä poate incre-dinta gandirea cä nu umblä pe ciii gresite. Si tot de aci reieseca .cele numeroase lucrari asupra metodei, ce apäreau la in-ceputul veacului al XVII-lea, ca si in intreg veacul, nu erau&cat foarte firesti din punct de vedere istoric. Ele nu seiveau atat din dorinta de a inventa stiinte nota ori dupà cumam mai spus de a reforma stiintele vechi, cat din nevoia dea indruma, pe cäi sigure, mintea unor invatati ce nu mai cäutaualtundeva decat in ei insisi sprijin.

Daca, in privinta infruntarii lui Aristotel ca si in ceaa creiärii unei metode nottä, René Descartes nu poate fisocotit un filosof cu desävarsire original, Intr'o masura, celputin, isi depäseste el veacul: in staruinta prin care intelegesä-si ,duca, la capät gandul säu metodic. Nimeni nu a crezut malmult decal. Descartes in virtutile metodei, adici in propria sametoda, pe care o credea valabila pentru toate mintile. Elvorbeste atat de des asupra metodei ,si. i'51 inchipue intr'o astfelde masurä cà toatä filosofia sa ;reiese din metoda pe care aschitat-o inch* dela inceputul vietii, incat pu se mai ostenestesa desfasoare cu amanuntime tot ce era implicat in proectulmetodei sale. Uneori, chiar, i se pare csa ea si o spunede altfel nu e decat metoda fireasca mintii omenesti sipe care deci aceasta o folosise dinainte de cartesianism; alteoriinsä filosoful lasa sä se creadä cä metoda nu e decal a sa,chiar&ea näclajdueste si doreste omenirii s'o adopte. In once cazgandul ca, intr'un fel sau altul; icu o stiintä sau cu alta, nuface decat sit-§i ilustreze metoda, este ,gandul de totdeauna allui Descartes. Metoda nu e de astadatä doar mijloc de asi-

www.dacoromanica.ro

gurare a gandirii, ci i mijloc kle progres, dupa curn e mijloc

de reformä a stiintelor. Ea singura le face pe acestea din urma

exacte i rodnice, iar exactitatea i rodnicia stiintelor nu fac,la randul lor, decat sa dovedeasca valoarea metodei. Dacastiintele progreseaza inseamna ca principiile noastre sunt bune.

Nu s'ar putea dovedi in niciun ,;fel mai bine falsitatea celor alelui Aristotel, scrie filosoful nostru in prefata Principidor deFilosofie", decal afirm'and ca nu s'a putut face niciun progresdatorita lor, de atatea veacuri de ica'nd sunt urmate". Ce nevoie,atunci, sa te mai ostenesti cu desfasurarea teoretica aminuntitaa unei metode ce se desfasoarà necontenit in fapt? St de aceea

cititorul lui Descartes, dornic sa cunoasca metod.a in toateei, e silit sa constate cà ea ramane, la autorul acesta,

mai de grabä o schiti i un program decat o adevaratä doctrina.Ceea ce nadajduia Descartes, in chip marturisit sau ne-

marturisit, dela filosofia sa astfel constituita, era s'o inlo-

cuiasca pe cea a lui Aristotel. In scoli, in cultura timpuluisau, peste tot aristotelismul era activ. Gandul de a-1 inlocuinu putea fi de,cat cu atat mai ispititor pentru un filosof incre-zator in puterile sale, ba chiar orgolios, cum era Descartes.Si astfel autorul acesta, care combatea once autoritate, nazuiàel (insusi sa devina o autoritate, ba va si deveni una, printretliscipolii sai de mai tarziu. 'Scriind despre principiile salefilosofice, el spune: Stiu bine oca s'ar putea sa treacá maimulte veacuri Ora sa se fi dedus din aceste principii toateadevarurile ce se pot deduce". lar Ja sfarsitul Geometriei"sale arata de asemenea cà lasa stränepotilor sai, adica gene-ratiilor ce vin, grija de a-i duce mai departe ideile. Dar, cuexceptia geometriei analitice, urmasii lui Descartes i-au parasitcurand invatatura, nu numai pentrucà se cuprindeau 5i in eagreseli, dar si pentruca deprinsesera, dela autor insusi, sa nuse increada orbeste in nicio autoritate.

Filosofia lui Descartes, inteleasa ca desfasurare a unui

gand metodic, nu se putea deci impune prea mu1tà vreme nici

prin propria ei autoritate i nici prin cea a rezultatelor stiinti-fice la cari ajungea. Inseamna aceasta ea' ea nu mai posedidecat un interes istoric pentru cei de astazi? De sigur ca nu.Intre timp, dupa Descartes, filosofia a inceput sà fie inteleasamai putin enciclopedic, adica stiintele s'au desprins incetul cuincetul de trunchiul ei, lasand-o cu un camp de probleme mairestrâns dar mai chibzuit delimitat. In acest camp, gandireafilosofica a lui Descartes poate interesa Inca din plin. Re-

René Descartes 191

www.dacoromanica.ro

192 René Descartes

zultatele stiintifice ale metodei sale, deci ale filosofiei sale,pot sä fie läsate de o parte de ciitre omul de stiinti contem-poran. Metoda insasi nu dispare prin acestea cäci nici nu träesteprin acestea, oricat le-ar crede autorul lor de solidare. In-demnurile i orientärile ei riman inca valabile, cä.ci proble-mele de filosofie au un fel de vieatä proprie, sträinä de vieataadevärurilor tiintif ice. Acest sqiu de vieatà proprie trebue sàcaute a-1 intelege cereetätorul filosofic. Altfel istoria filoso-fiel pe care o face el nu este pe drept euvânt s'a spusuna de lucruri vii ci, Intocmai ea istoria stiintelor, una de lu-cruri moarte.

René Descartes s'a näscut la 31 Martie 1596, inlocalitatea La Haye din provincia franceii Touraine. Tatälsäu, Ioachim Des Cartes (scris astfel), fiicea parte din micanobilime francezä.; in ce priveste pe mama sa, Jeanne Brochard,era si ea de o familie klestul de bunä si de instäritä. Dinpartea mamei sale, moartä. curand dupii nasterea lui René, iiva rämane acestuia o avere indestulätoare spre a trai in

tihnä toatà viata. Copiliria petrece in La Haye pentru ca,dela vfirsta de opt ani, trimis n colegiul din La Flèche,colegiu infiintat cu .putin inainte de ,c6tre regele Henric alIV-lea. In anii petrecuti aici, copilul ,tare era pläpandi din fire,se mai insdraveneste nitel i prinde, nu numai gustul pentruinvätäturä, dar mai ales curiozitatea pentru stiinte. Dei co-legiul in care se afla era de iez-uiti, stiintele nu erau nesocotiteacolo, in once caz nu mai mult de cum erau in altà parte.René Descartes poate afla, chiar din scoalä, de inventia lunetei,pe care Galileu o folosea in chip at'at de räsunätor. De asemeneatânfirul are prilejul sä se releve drept un ascutit spirit dematematician. Cu toate acestea partea principalà a invätäturiio formau tot umanitätile, mai ales limba si literatura latinä.(despre limba greaci unii istorici nu cred eä. Descartes o cu-nostea prea bine), ultimii trei ani de scoalà fiind rezervati stu-diului filosofiei, sub care se cuprindeau Itoate stiintele, daracestea tratate potrivit cu invätätura lui Aristotel. In sfarsit,pentru ca schita sä fie completa, trebue adäugat cà spiritulreligios ce domnea in colegiu va fi inraurit i el pe Descartes,indeajuns pentru ca toatä trukla sa de mai tarziu, de a nu supäracu nimic biserica i invätätura ei, sä ni se para fireasci.

In 1612 &and, dupä toate presupunerile, filosoful iese dinscoalä, el este destul de copt pentru a-si da seama ca nu

www.dacoromanica.ro

René Descartes 193

stie mare lucru, i ca invatatura scolii este neindestulatoare.In opera sa de maturitate, Discursul asupra Metodei, el po-vesteste cum si-a intrebuintat anii acestia de tinerete; i chiardaca opera sa infloreste nitel lucrurile, ea nu poate fi decatcrezuta in Emile ei mari. Dupa autor prin urmare, spiritul sau,nemultumit cu ceea ce stia panà acum din carti, se trudi saafle pe alte cai adeviruri mai complete si mai sigure. Douicai i ramaneau: prima, s'a se cultive calatorind i cunoscandcat mai multe lucruri noui; cea de a doua, adancindu-se cat maimult in sine si cautand sá scoata, prin propriile sale puteri,aoeea ce nu putuse afla in carti si dela altii. Filosoful urmáamandoua aceste cäi. Intr'adevar, dupa ce facu studii de dreptla Poitiers, se hotari, sub indemnul tatalui sau, sá aleaga calea-armelor, ducandu-se in acest scop in Olanda sa slujeasca,chip de voluntar, in armata principelui Mauriciu de Nassau.Serviciul militar nul absoarbe prea mult, asa incat poate sa-sicultive ,spiritul dupt cum crede de cuviinta; in schimb it daprilejul ,sa calatoreasca i sa cunoasca, potrivit cu un' staruitorfindemn al sau, cat mai multe locuri ale Eurdpei. Cea mai mareparte din timpul sau petrece insa In Olanda, unde intal-

neste pe un medic, Isaac Beeckman, impreuna cu care discutichestiuni de fizica i matematica, adancindu-si cunostintele inacest plan. Influenta lui Beeckman asupra sa fu puternica;nu lima atat de puternica pe cat avea sa fie influenta

cemanifesta in urma visului din noaptea de 10 Noem-brie 1619 cand, singur intr'o nestiuta ,localitate germana, Des-

,cartes resimte, intr'un fel de criza mistica, insarcinarea de areforma el singur intreg edificiul stiintelor.

Amanuntele visului pe care Descartes ingur se sileasa-1 talmaceasca abia daca pot da socoteala, cu pitorescullor, de hotarirea pe care o lua acest tanar de 2,3 de ani,inzestrat pentru stiinte si curios de toate, dar fara s'a fi datinca nimic deosebit pana acum, hotarirea de a nesocoti tot cefa.'cusera înaintaii sai si a lua dela inceput, pe cont propriu,

intemeierea i inaltarea tiir4ebor. Fapt 'este cä hotarireaceasta sta.'paneste spiritul lui Descartes, impunandu-i o misiunepentru tot restul vietii. De acum incolo 'filosoful stie ce vrea.Timp de vreo opt-nou:a ani, din 1620 pana prin 1628, el cila-toreste, deprinzandu-se, cuin spune singur, sa se desfaca de pre-judeca'ti i cäutind sä cite.asci in cartea cea mare a lumir.El nu scrie orea mult si, in once caz, nu publica nimic intot acest rästimp. Trirnisese lui Beeckman, in manuscris,

13

www.dacoromanica.ro

194 René Descartes

data de 31 Decembrie 1618, un Compendium Musicae-, scrisnumai pentru pretuitul sau tovaras de discutiiAsemenea, printre hartiile ramase dupg moartea sa, s'a gasitun calet datat cu 1 Ianuarie 1619, care contine schite de lu-,crari; pe nici una insa n'avea s'o duci la capat. In schimb,Itistimpul de care e vorba, facea dota lucruri de cea mai marebisemnatate, in ragazurile calatorillor sale: continua sa se cul-tive in ce priveste matematicile i îi constituia, incetul Cuincetul, o metoda proprie de filosofare.

Intr'adevar, o asemenea metoda ii era at se poate deinecesara acum, cand vroia sa inceapa din nou cu toate stiin-tele. Reforma pe care i-o propunea visul, nu intotdeauna lä-rnurit, din 1619, insemna poate un simplu indemn de a descoperi

desfasura o noua. metoda. Catre constituirea unei astfel deimetode se indreptau acum toate gandurile filosofului, si etpare chiar a ajunge la un rezultat destul de pretios atunci candisi incheaga vederile sale metodice, pe cat luasera ele fiintapana atunci, in lucrarea sa, Regulae ad directionem ingenr,amasa neterminata, i nepublicata in timpul vietii sale dar

scrisa, dupä toate probabilitatile, pe 4a. 1628. Nu insa atatprin vederile sale metodice eat prin iscusinta sa §tiintifica seface Descartes cunoscut in acest rästimp. Pe atuncidiscutau impreuna i comunicau mai mult decat astazi, asa incatera ifoarte firesc ea un om iscusit 'Lea un renume chiardaca nu avea tiparituri. lar, pe de o parte, spre a nu desmintirenumele sau, pe de alta parte spre a urma pornirea de ase pdanci cat mai mult in sine, filosoful, care acum plecasedin armata, se gandeste prin 1628 sa se retraga undeva in li-niste ialege drept loc p.l meditatiilor sale tara de oameni cum-patati i discreti ce i se pärea ca. e Olanda.

Cei douazeci de gni pe cari îi petrece Descartes aici,cu scurte intreruperi, alcatuesc vieata sa filosoficaacest rästimp îi publica el lucrarile desavarseste nouaintemelere a stiintelor, pe care o cäpaa prin metoda sa. Vieatape care o duce el, e insa departe de a fi inchinafii lecturilor.Filosoful vroia sà ja lucrurile dela inceput, deci se interesaprea putin de activitatea celortalti, necitind, aproape, decallucrarile pe care i le trimeteau prietenii. O buria parte din timpi-o luau scrisorile de un covarsitor interes filosofic6tre cei eativa, prieteni din Olanda ori Franta, mai alesparintele Merserkle; catre invatati, sau atre diverse persoanetare-I admirau, cum era, spre sfarsitul vietii lui, principesa

www.dacoromanica.ro

René Descartes 195

Elisabeth, fiica unui rege al Boemiei de ,graba detronat. Maitarziu, dupa ce-si publics. lucrarile, o Altà parte din timp-vor lua polemicile cu diversi invitati ori teologi ai timpului,polemici dintre care unele vor fi deosebit de veninoase, inparte si din prim'. a firii mandre a lui Descartes. In sfarsit unadin preocupärile sale statornice va fi cea de a face disectii pediferite vietati. Caci filoso ful are un spirit de experimentatormodern, indeletnicindu-se mai de graba cu lumea concreta, po-zitiv cercetata, decal cu abstractiuni i subtilitäti de tip sco-lastic. Alegerea resedintei sale in Olanda el nu s'a sta-tornicit pentru multa vreme mai nicaieri se datora adeseaperspectivei de a gasi in unele locuri mai multe vietäti pentrudisectiile sale. $i chiar dacä din experientele sale prea putinepot fi interesante astäzi, in timp ce reflexiunile sale filosoficei-au supravietuit, trasatura de experimentator a spiritului säunu poate fLtrecutä cu vederea. De altfel, dupä propria sa con-vingere, experientele nu erau straine de principiile sale filoso-fice, ci nu faceau deal sa le continue si sä le desavarseascàpe acestea.

In 1649 filosoful este determinat sä paraseasca pustniciaf.a. din Olanda, spre a veni Ia curtea reginei Christina aSuediei. Regina aceasta vroia sä dea stralucire curtii sale si,cum Descartes îi facuse intre timp un mare renume, in ciuda4catorva adversitati pe care le tidicase, nimeni nu era maipotri,vit decal el sá fie chemat acplo. De altfel chiar regeleFrantei hotarise, la un moment dat, sa acorde o pensie ilus-

trului invatat, iar cativa nobili avuti erau gata sá punä laclispozitia sa sumele ce i-ar fi Itrebuit nu numai spre a seintretine pe sine dar si pentru a-si duce la capat experientele dec,are afirma cä are nevoie pentru desavarsi sistemulsofic. Toate acestea Il maguleau, dar nu-I scoteau din izolarea

sa. Staruintele prietenului sau Chanut, anibasador al Franteila iStockholm, precum si cele ale ireginei Christina 1'1 urnira,in ,sfärsit, din loc. Deviza vietii sale fusese sa stea retras:bene qui latuit, bene vtxit, spunea el insusi. Hotarirea sa de

acum nu facea deca sa puna si mai bine in lumina vieata tsaktrecuta. El pleacä la Stockholm, unde-si Araeste ultimele ' zileinvätänd, pentru prima data, poate, in vieata, ce este aceeaplictiseala; gändindu-se intruna sá piece din tara aceea deursi, cum o numea singur; necajit cá trebue sa traiasca intr'unclimat atat de aspru i sä se supuna capriciilor tinerei regine,Christina, care-i cere s'á scrie piese de teatru in loc s'a filo-

www.dacoromanica.ro

196 René Descartes

sofeze (el scrie totusi cu oarecare 'gust, pare-se, versurtle uneiastfel de piese) iar cand Il chia. mä sa filosofeze Il sileste säse scoale la cinci dimineata spre a-i da lectii. Descartes seimbolnaveste i moare, pe acel pämant strain, strain nu atatpentruca nu-i amintea de fel de Franta sa caci Franta oparäsise de mult cat prin aceea ca nu-i ingaduia sä-si trä-iasci propria sa vieata, cu bunul plac dupa care vi-o träisepaná acum.

Portretul moral ce s'ar putea face lui Descartes nu cereprea multe cuvinte. Bolnävicios din fire, filosoful nu pute&avea deck un caracter de om inchis in sine, ursuz i nielhondru. Pe acest fond de slabiciune fizicä, se altoia o anumitälipsa de curaj, daca nu chiar de släbiciune morala,cum vor unii istorici. Descartes e temator fata de tot ce eInca autoritate pe vremea sa, i cleci in primul rand fata deBiserica. Nu vrea s'o supere cu nimic, Ii oere in mai multe ran-dud aprpbarea, iar cand aflä de condamnare,a lui Galileu, re-nuntà pentru o buna bucatä de vreme si rrxai dea la ivealá ve-derile sale 5tiintifice. Dar, cu aceste trasaturi de släbiciune,se intovaraseste un ;) rgoliu pe care nu toti filosofii Il au,foarte putini Il proclamä. Descartes nu se sfieste sä vorbeascade veacuri, atunci cand se gandeste la durata invataturii sale;are intotdeauna In minte pe stranepotii nostri-, fie teman-du-se sa nu-1 judece acestia prea aspru pentru cele ce n'afacut, fie gandindu-se cu satisfactie ca-i vor fi recunoscatoripentru ea."ile pe care le-a deschis. Neprietenos, fara sä fielegat de ai sai, fara sa se cheltuiascà sufleteste pentrudar si fara sa aibe ispitele lor, adicä päcatele lor, el nuavea nimic mai bun de ficut decat sa traiasca singur. A avut,omeneste, meritul ea a Inicies aceasta i nu si-a ales alta viekädeck cea in care-si putea da mäsura.

Activitatea filosofica a lui Descartes se incepe printr'o,serie de lucräri, ce nu numai .ca aveau sa ramanä inedite darerau sortite i sa ramana neincheia'te. Autorul este un spiritprogramatic, unul din spiritele ce-si propun intotdeauna sarcinimai" mari decât cele ce pot fi duse la indeplm. ire obisnuit. Elar fi nazuit sá refaeà in intregime i singur toate stiintele.Cum insa îi &lea bine seama de greutatea unei asemenea sar-cini, se vedea silit sa se restranga la principiile reformei sale,pe care nu o putea ilustra deck in unele puncte, pentru rest

www.dacoromanica.ro

René Descartes 197

lasand mult schite. Am amintit mai sus de un caiet datatcu 1 Ianuarie 1619, unde s'au gasit asemenea schite. Ele cu-pripd uneori câteva pagini, alteori doar un numar redus deränduri, i sunt: eateva pagini de consideratii matemafice inti-tulate Parnassus"; un discurs intitulat Olympica", unde au-torul povestea visurile avute in noaptea de 10 Noembrie 1619;rateva linii intitulate Democritica"; alte cateva pagini unde,sub titlul de Experimenta", se infatisau unele fapte traite deautor; i patru pagini Cu titlul Praeabula". Fragmentele dealtfel nu mai existä astazi, iar descrierea lor nu se cunoaste&eat din inventarul facut la Stockholm, a doua zi dupa moarteafilosofului. In acelasi inventar sunt descrise i caietele ce cu-prind tratatul Regulae ad directionem ingenii", tratat al caruitext din fericire exista. Pentru ca enumerarea de aci sa fieoompleta, sa mai amintim, in dará de Compendium Musicae",despre care s'a vorbit mai sus si ce paro a fi prima lucrare afilosofului, de Studium bonae mentis" o lucrare probabiltot de tinerete si care e pierduta, precum si La recherche dela vérité par la lumière naturelle", lucrare neterminatapopularizatoare.

Dintre aceste lucrari sau schite de lucrari de mai susCu exceptia lui Studium bonae mentis", al carui interes parearidicat numai Regulae ad directionem ingenii meritá oatentiune deosebita. De altfel, desi neterminatä, lucrarea poatesta foarte bine, prin conceptiile ei, alaturi de celelalte lucrarimari ale filosofului i exprima mai complet deca oricare altaintelesul metodei cartesiene. Aceste lucrari mari sunt, in ordinea

aparitiei: Discours de la Méthode pour bien conduire saraison et chercher la vérité ,dans les sciences. Plus la Diop-trique, les Météores et la Géométrie, qui sont des essais de miteMéthode (aparuta in 1637); apoi Meditationes de prima

philosophia (1641); Principia philosophide (1644); si Lespassions de Nine (1649). In afara de ele, au mai aparut intimpul vietii sale doua lucräri polemice, una impotriva olandezuluiGisbert Vat, Epistola ad Gisbertum Valium (1643) iar

alta impotriva fostului sau Idiscipol, Regius, Notae in Pro-gramma (1647). Pentru lucrArile in limba latiná, autord semnaRenatus Cartesius. E de semnalat îns cá numai unele din,lucrari sunt serse in latmeste, i anume cele adresate inväta-filor ori teologilo'r. De cele mai multe ori Descartes, scria pen-tru marele public, si atunci alegea, contrar obiceiului din acelbm" p, limba vulgata a poporului

www.dacoromanica.ro

198 René Descartes

Infatisarea ideilor filosofice ale lui Descartes nu s'ar puteoface mai bine deck incepand cu prima sa lucrare de prop,ortiimai mari Regulae ad directionem ingenii. Aceasta lucrare, pu-blicata postum si pe care aproape toti comentatorii o banuesc,in lipsa de prea multe preciziuni, co fiind scrisa prin 1628,.cuprinde cea mai serioasa schita (in vederea constituirii uneimetode noua. Descartes avea neaparata nevoie de o metoda,pentru .desfasurarea gandirii sale atk de izolate, asa incat nu'trebue sà ne mire insemnatatea pe care i-o acorda el. Metodae cu atat mai necesara in filosofie i sa nu se uiteprin termenul de filosdfie Descartes intelegea inca stiintele-teoretice cu cat toate ramurile ei o folosesc pe aceeasi.1ateligenta omeneasca, spune autorul, nu este, ca deprindereala 'mestesuguri, cu atat mai iscusita cu cat se intereseaza deun camp mai restrâns de lucruri; mintea intelege cu atât maibine odevarul cu cat imbrafiseaia un camp mai mars de stiinte

cu cat e in 'stare, prin comparatie, sa scoata din ele stiinta,intelepciunii, care e una peste tot locul.

Acesta este gandul cel mare prin care se incep Regulile luiDescartes. Regula intai, una din cele mai frumoase pagini alefilosofiei, nu vorbeste despre altceva. Lucrarea, in intregul ei,ar fi trebuit sà cuprindi treizeci i ase de reguli, impartite intrei carti, cate douasprezece de fiecare carte. Cartea intaiin intregime; cea de a doua e dusä. numai 'Ana la regula 21,ultimele trei reguli, de altfel, fiind doar enuntate, fara alte-desvoltari; iar ultima carte nici pu a fost inceptità. Autorulne lasa totusi sà ghicim, pani la un punct, cam despre ce arfi lost vorba in partile neterminate taIe lucrärii sale si, inbrice caz, o infàfiseazà pe aceasta in asa feI trick sà nu fieAliceva deck desfasurarea gândului Inetodic pe care-1 enunta,ca"intr'un fel de prefata, prima regula. Intr'adevar ce in-semna afirmatia cà spirit@ omenesc este acelasi, tn °rice! planstiintific s'ar manifesta el? Nu putea sà insemne altceva deckcá metod,a intrebuintata de spirit este aceeasi peste tot, dupacum aceeasi este, sau ar trebui sa fie, finta ultimà la careduce o asemenea metoda. De -aceea autorului nu-i ramânedeck sa desfa§oare vederile sale metodice.

Intâiul lucru bun de stiut, in ,materie de metoda, este canu trebue sà cercetam deck acele lucruri pe cari mintea noa-stra pare a le putea cunceste in chip neindoelnic. Autorufcrede, pe clrept cuvânt, ea e de prisos sa te indeletnicesti custiinte in care iti dai seama dela inceput c5 nu vei ajunge la o

www.dacoromanica.ro

René Descartes 199

cunoastere deplina a lucrurilor. Asemenea stiinte erau nume-roase pe vremea lui se numeau stiinte curioase-Descartes nu era dintre cei cari sá fataceascä pe cai,intunecoase.,,Mai mult încà, in 5tiintele aparent limpezi i in care se putea,uädajdui capatarea de gunostinte sigure, 'rezultatele erau foartdslabe din pricina c, se pornea dela notiuni cat se poatede simple, intr'atit de simple incat sa nu poata exista in-doialä cu privire la ele. Nu ,asa faceau, de Oda, fizicienii depe vremea sa, cari, in loc sa caute legile fenomenelor, presu-puneau anumite forme substantiale in sanul realitatii, formedespre care nu-si puteau face o reprezentare clara i distincta.In schimb matematicienii, de pe vremea sa ca i cei din anti-chitate, lucrau intr'adevär cu idei clare i distincte, iar 5tiinta;lor putea fi luat4 ca model. Notiunile de baza ale matematicilorsunt limpezi dela sine; adevarurile deduse din ele suntprin felul cum s'a facut deductia; tasa inck averu_ aci un exemplude siguranta deplina a cunostinteloy noastre, exemplu ce nune ramâne deck sa unnàm. Cile noastre de cunoastere suntprin urmare doua: una, cea princ¡pala, intuitia, datonta careia

ne putem ridica pana la notiunile ocestea simple, dela care trebuep or nim in cunoastere; cea de la doua e deductia (autorul o

mai numeste i inductie sau enumeratie) datoritä careia puteinmerge din intuitie in intuitie csátre descoperirea unei cunostintdcare nu era la indemana pe cale nemijlocita. Metoda, incepdprin a fi o schita de teorie a cunoasterii. Nu trebue sà tintDare cum cunoaste spiritul nostru pentru a-i putea prescrie re-gulile potrivite activitatii salé? Descartes asa crede, 5i deaceea nu °data va depasi punctul de vedere strict metodologic.

Deocamdata, insa, dupa ce am stabilit cum cunoasteritul nostru, trebue sà aratarn cum e chibzuit sa-si inceapiel lucrul de constituire a stiintelor. De aceea a noua regula%ne va spune ce indemnuri trebuesc urmate in primul rand:-indemnul de a nu lua nimic 'fals drept adevarati i apoi cela ciuta sa dobandim o cunoastere desavarsita, o cunoastere atuturor lucrurilor, in once materie ne-am lincerca puterile.Primul precept ar privi mai mult intuitia, cel de al doilea maimult deductia. Amandoua sunt firesti mintii emului i autorufcrede cà intotdeauna, .phiar in tantichitatea indeOrtafá, pot fiOsite urme de-ale unei metode, care Du pitcituia deeat prinaceea ca nu era ,constienta de sine. Filosofia lui Descartes nuvrea, privita fiind din acest punct, _deck sä: reprezinte con§tiint4.,de sine a omenirii cugetatoare.

www.dacoromanica.ro

200 René Descartes

Spre a da un exemplu 'de chipul in care anticii ajungeau,prin metoolâ, la adevirurile lor, fârä. ca totusi s'A fie intotdeaunaconstienti de metoda ce urmau, autorul aratä felul cum sebânuia, din vechime, existenta unei stiinte mai generale decâtdisciplinele matematicii obisnuite, un soiu de stiintä care sâpriveasci doar ce este comun in toate aceste discipline, anumeBotiunea de mirime i cea 'de ordine, cârora li se poateadauga, drept o consecintâ, notiunea de mâsurä. Stiinta aceastael o numeste mathesis universalis", (care ar putea fi tradusâ deo-potrivâ prin stiintà universalâ ori matematic6 universalh) si

nu reprezina dec.:it o cercetare a ordinii i masurii in general.O asemenea cercetare insä. trebue neapârat sá preceadâ cele-lalte stiinte, care presupun ordinea i m'Asura, intru cât stim,din preceptele anterioare, cá trebue sä. ,pornim, in cercetareanoastrâ, dela elementele simple si sigure ale cunoasterii. Faptulcâ cei mai multi nu pornesc ,de aci, intelegAnd s'A treacá de-a-dreptul la studiul stiintelor fAri sâ fi luat in consideratieceea ce au ele comun, dovedeste lei ei nu lucreazâ metodic. Sice exemplu mai bun, ventru ilustrarea scopurilor urmarite demetodâ, se poate da decât exemplul gnei stiinte universale care,tocmai prin universalitatea i simplitatea ei, sà ilustreze uni-tatea fundamental6 a spiritului?

Dupä ce stabileste lucrurile acestea, autorul revine la

preceptele sale metodice propriu zise, i aratá cum e binesâ ne indrumâm mintea in vederea aflàrii adevârului. Trebudsá rânduim, intr'un fel, materialul cunoasterii i antime si re-ducem treptat propozitiile invâluite si obscure la altele maisimple. Mai mult incâ, trebue sa determinâm care este dep6r-tarea de o notiune simpli i cu câte trepte e mai depârtatâ de oastfel de notiune o chestiune sau o alta. Cu alte cuvinte, onotiune simprA., o naturä simplà, cum p numeste Descartes,stâ la temeiul oricârei chestiuni, care, potrivit cu metoda noastri,poate fi infâtisatà drept o serie pornind tocmai dela naturasimplá implicatâ in ea. Seria insâ trebue urm6rit6 printr'unact de gândire continuu i nicàieri intrerupt", iar dac6peste vreun termen in serie pe care nu-1 intelegem prea bine,atunci trebue sâ ne oprim acolo, câci once trudä dincolo de el e2adarnic6. In vederea unei intuitii adevârate si a unei deductiisigure, e bine sâ ne exerciam mintea cu lucruri cât mai usoare,cu rne,tesugurile sou chiar jocurile cari presupun ordinea; instrsit, cu reg6sirea ordinei din iideile altora. Iar pentrua da un ajutor intelectului, care e prea slab daca e redus la

www.dacoromanica.ro

René Descartes 201

propriile sale mijloace, ne putem ajuta si de imaginatie, sen-sibilitate sau memorie, spre a grava mai bine in spiritullnostru unele cunostinte si a putea opera mai desivirsit cu ele.

Cartea a doua, care incepe acum, indici felul cum/ trebueajutat intelectul, in activitatea, sa, si de ce soiu de instrumenttrebue sà se foloseasci. De vreme ce cä.utim forma cea "maisimplä sub care poate fi pusá io chestiune, autorul arati càonce aspect al realitätii poate fi cunoscut prin comparatie cu.altceva, pe baza acestei comparatii dovedind cä el este asemä-nitor, identic sau egal cu ceva dat. Chiar cei trei termeni aisilogismului clasic pot fi exprimati mn termeni de comparatie.Prin urmare, intreaga cunostinti ce nu se capä.tä printr'o,

intuitie simpli i puri a unui 8ingur lucru, se capiti primcompararea a doui sau mai multe lucruri". Insi" nu pot fi com-parate deal lucrurile cari admit variatii de mai mult sau maiputin"; ceea ce se cuprinde sub numele de märime. De acireiese cà orisice chestiune determinati se reduce, in ultimi in-stan, la o chestiune de mirimi. Acum, deoarece avem dreptulsa ne folosim de imaginatie, ne putem infitisa märimea infelul cel mai simplu cu putinti, si anume printr o linie. Acestelinii pot fi botezate prin simboale ea in algebri, sau pot ft

läsate in stare de linii, ca In geometric: in once caz cat eleputem opera, asa cum se opereazi in matematici. Astfel stantemIn stare si introducem nepretuitul instrument al matematicilorin toate cercetirik noastre, cercetiri care, de vreme ce pornescdela elemente simple si se folosesc de un instrument sigur,vor fi la fel de evidente ca adevirurile matematicilor insesi.

Amänuntele cu privire la folosirea ins trumentului mate-matic sunt intrerupte ()data cu intreruperea cirtii a doua. Carteaa treia, care nu e deal ,anuntati de autor, ar fi trebuit si aratecum se face aplicarea tuturor celor de mai sus: cu alte cuvinte,cum putem folosi instrumentul matematic in cunoasterea rea-lititii fizice, potrivit ca preceptele metodei aràtate. Cartea adoua trata despre chestiunile determinate, iar la acestea ar fitrebuit reduse chestiunile nedeterminate din lumea fizicii. Autorulîi curmà gindirea aci, çii nici in raltä, parte nu va relua intocmaiprincipiik metodei sale. El ne arätase totusi indealuns cisingura cale, prin care phestiunile nedeterminate puteau fi redusela unele de tip matematic, era prin considerarea aspectului lorcantitativ. Cartea a treia ar fi insemnat, astfel, aplicatia metodei,in timp ce a doua dädea instrumentul ei iar prima preceptelemetodice propriu zise. Nicio operi a lui Descartes nu ar fi

www.dacoromanica.ro

202 René Descartes

fost mai armonios inchegata decat aceasta, ,daca autorul reuseas'e duca la capat. Dar el nu o duce la capat, mai putin pentrucaintampina greutati in ce priveste intrebuintarea matematicilor;mai curand pentruca nu reusea cu atata usurinta à faca redu-cerea cantitativa din lumea fizica; i in once caz pentrucavederile sale metodice 1'1 indemnau sa-si largeasca preocuparile

sa ajunga, asa cum va si ajunge de altfel, la a perspectivametalizicä. Reguli1e" raman astfel o lucrare linsemnatalui Descartes, fara sa fie totusi cartea sa cea mare.

Discours de la méthode, in ciuda vorbeste multmai putin despre metada de cum o faca Regulae ad direc-tiortem ingemr. Aparut in 1637, Discursul 'este de fapt primaopera pe care o da la iveala Descartes. In 1628, cand sehotarise sa se stabileasca in Olanda, plänuia, dupa propriasa marturisire, sa serie un mic tratat de metafizica. Curanddupa aceea, insa, este preacupat de anumite chestiuni

Vice, care ,iau amploare in mintea kfilosofului fac

se gandeasca, ba chiar sa yedacteze in buna; parte, un adevaratTratat despre Lume, intitulat la ,inceput Le Monde- i dupa-

aceea Traité de la Cumière-, Xitslu mai putin pretentios. Pro-bIemele discutate acolo nu erau numai de fizica ci i de

astronomie i cosmogonie. Descartes este pe punctul sà dea

la iveala teoriile sale stiintifice, cand afla, in 1633, de con-damnarea lui Galileu. Intru cat vederile sale se sprijineau,ca si ale lui Galileu, pe conceptia lui Copernic, autorul, te-mator fata de biserica, desi personal nu avea nimic de temut

In Olanda unde se afla, se hotaraste sá nu-si mai publice 1n-crarea. Cum insa tine sa dea (la iveala ceva din teoriile sale,cu atat mai mult cu cat atinsese varsta de 40 de ani fara adovedi, prin vreo lucrare, cá merita renumele pe care incepuse

sa si-1 faca, se hotaraste sa aleaga, din tratatul sau, catevacapitole ce i se pareau ca pot impresiona 'mai mult pe con-temporanii sAi, le adAuga un mic tratat de geometrie, pe care-1scrie in ultimul moment, si pune, in fruntea acestor incercari

stiintifice care se intituleaza succesiv: Dioptrica-, Mete-aril" i Geometria'', un studiu-prefata, care este in acelasi

timp o istorie a vietii i gandirii sale trecute, precum si unprogram pentru activitatea sa viitoare: Discursul asupra Me-

toderPrimul titlu, pus in fruntea lucrarilor pe care le intrunea

atunci spre publicare, trebuia s'g fie: !Le Projet d'une Scienceuniverselle qui puisse élever nostre Inature a son plus haut degré

www.dacoromanica.ro

René Descartes 203

de perfection. Plus la Dioptrique, les Météores et la Géométrie:où les plus curieuses Matières que l'Autheur ait pu choisir, pourrendre preuve de la Science universelle qu'il propose, sont expli-

quées en telle sorte, que ,ceux mesmes qui n'ont point estudié, les.peuvent entendre". Autorul a renuntat la racest titlu care, cavi in cazul tratatului sau ,asupra lurnii, i se parea prea preten-tics. Nu e mai putin adevarut Linsa ca titlul prim exprima;destul de limpede nu numai' legatura 'dintre metoda vi incercarilesale vtiintifice, legaturà pe care o kxprimä. 6 titlul al doilea,dar gandul autorului de a se tridica pana la( o vtiinta universala.Aceasta nu mai era, la drept vorbind, vtiinta universala dinReguli", sau nu mai era aceeavi in amanunte; in schimb

gandul unei unificari a tuturor cunovtintelor 'omenevti existaea intr'un proect cat vi in ,celalalt, chiar daca unul e vagvi problematic iar celalalt se trudevte sa se constitue in fapt,

ava inca hu s'ar putea ,spune ca autorut vi-a tradat gandul.

Oricum, metoda era cea care avea intaietate, dupa autor, vi,

el nu infativa astfel lucrurile numai spr a face sa treaca anumiteconceptii vtiintifice suparaoare prin ele insele caci nu eranimic subversiv in cele ce publica ncurn Descartes ci maiales fiindca era sincer incredintat de solidaritatea dintre des-coperirile sale vtiintifice vi virtutile metodei Isale, lar accentul,de fapt, nu trebue sa cada nici pe metoda nici pe exemplifi-carea ei, adica pe capitolele vtiintifice publicate; in gandirealui Descartes toate fiind una, anume reforma pe care intelegeael s'o aduci filosofiei enciclopedice de IN vremea sa.

Discursul propriu zis se alcauievte 'din vase Parti, mamai de graba vase capitole, lucrarea fiind de proportii reduse.Primele doua povestesc istoria gandirii lui Descartes, panila constituirea metodei sale. Evenimentele principale din vieata

sa au fost amintite mai Sus. In ce privevte metoda la careaceste evenimente au dus, in evolutia gandirii filosofului, eaeste rezumará de catre autor insuvi, lara sa aminteasca in chip

explicit de Regulae ad directionem ingenii" (lucrare care nuera publicata 6 nici terminata),n patru precepte cari sunt:1) A nu primi niciodata in lucru drept adevarat pana ce n'afost cunoscut in chip limpede ca atare, cu alte cuvinte a se'feri cu grija de igraba vi prejudecare, precum 6 a cuprinde,In judecatile sale, doar acele lucruri ce s'ar infativa spirituluiatat de ciar 6 de distinct ,inca sa nu incapa prilej de a lepune la indoiala; 2) a imparti, fiecare dintre greutatile luate

in cercetare, In atitea elemente cate vor fi cu putinti 6 &sate-

www.dacoromanica.ro

204 René Descartes

vor fi cerute spre o mai buna rezolvare; 3) a-vi indruma curânduiala gandurile, incepand cu obiectele cele mai simple vismai lesnicioase de cunoscut, spre a se ridica incetul ca incetuL

ca pe niste trepte, Oda' la cunoasterea celor mai compuse,presupunand o randuiala chiar intre cele cari nu se invirue

In chip firesc unele dupa altele; 4) a face peste tot enumerariatat de depline si-a arunca priviri atat de cuprinzatoare, tricksa fim siguri ca nu am lasat nimic de o parte. Redusa la.aceste precepte, metoda lui Descartes putea s'a para, si a parutchiar, destul de saraca. Autorul insa nu simte nevoia sa deaexplicatii mult mai ample ca privire la metoda sa si trece,In istorisirea evolutiei sale spirituale, la capitolul descope-ririlor pe care le facea cu efortul sàu metodic. Inainte deaceasta, insa, arata ce morala e chibzuit sà adoptam sau

mai precis ce morala i s'a parut lui chibzuit sa adopteatata vreme cat reforma stiintelor, deci p noua morala, nuera Inca incheiata: morala de a se supune la legile i obiceiu-rile tarii unde traia, si de a faptui in ciuda indoelii gandului;

dar de a faptui inspirat de dorinta luminarii propriei salemili, in conformitate ca metoda

Descoperirile stiintifice i filosof ice pe care 'le faceaDescartes datorita metodei sale, erau, pe de o parte, cele dinLe Monde iar, celelalte, probabil din tratatul de metafizica,pe care nazuia prin 1628 sa-1 scrie. In ce priveste metafizica,ea va fi reluata in 1641, icu prilejul Meditatiunilor". Tot ceeste de remarcat, in legaturä ,cu paginile metafizice din Discurs,este ca ele nu contrazic cu pimic invatàtura de mai tarziu afilosofului. Dimpotriva, ca i aceasta, sunt sortite sà dea obuna intemeiere fizicei autorului, c6ci Descartes a socotit in-totdeauna metafizica drept prefata necesarä a fizicii. Cat desprestiinta propriu zisa, ea va fi de asemenea reluata in amanunteçi intregita, cu prilejul lucrärii din 1644, Principii de Filo-sofie". Rezumatul pe care-1 d'a aci, in capitolul V al Dis-cursului, nu -reprezinta mai mult decat o fagaduiala si un

-program. Aratand in sfarsit motivele pentru cari tratatul.Le Monde" nu vedea lumina tiparului, Descartes îi justi-fica, in capitolul VI al Discursului, atat tacerea de ,panaatunci cat i pricinele care 1-au facut sà iasa acum din rezervasa. E incredintat ca, odata ideile sale impartävite i exem-

plificate prin Dioptrica i Meteorii extrase din Le Mondecei cari sunt in stare a face experientele, ce depaveau

propriile sale puteri, nu vor IntArzia sä le faca, spre progresul

www.dacoromanica.ro

René Descartes 205

stiintelor, progres la care spera sa ifi contribuit si el. In

ce-I priveste, e hotarit sa continue pe calea inceputa, cautandmai ales sa dobandeasca o cunoastere naturit de unde sa sepoata scoate reguli valabile pentru stimta medicinii.

Cele trei tratate stiinfifice, Dioptrica, Meteorii i Geo-metria, cari insoteau i tindeau sà ilustreze metodasunt de valoare stiintifica inegala, dar poarta, toate, pecetia

unei mili ce se trudea sa nu priveasca fenomenele naturiiplasmuirile mintii cleat pornind dela idei clare si distincte.

Dio ptrica cerceteaza problemele de fizica ce le-am numi astazi

ca iapartinand opticei: care este natura razelor luminoase, felul

cum parvin ele la ochiul nostru, prin ce medii tree, frângandu-si

unja, iata cateva din problemele discutate acolo, carora autorul

le tádauga cercetari asupra fiziologiei ochiului. materie in

care a facut nenumarate experiente asupra faptului

asupra mijloacelor de a ne desavarsi vederea datoritä len-

tilelor. Meteorii cuprind explicatia tuturor acelor fenomene ale

naturii din categoria carora fac parte nourii, ploaia, *Dada,

apoi furtuna, tunetul; trä.'snetul, curcubeul Spre

sebire de cele clouä tratate de mai sus, Geometria prezinta uninteres i astazi, prin aceea ca desvolta ideea geometriei ana-

litice, al ,carei inventator este filosoful nostru. Geometria nu.-facea parte din Le Monde-, i autorul ei pretinde eh nu aredactat-o decat in timp ce tiparea Meteorii. Totusi se cons-tata ea ideea geometriei analitice i-a venit lui Descartes prin

Oudierea problemei lui Pappus, o problema framasa nere-zolvata inca din antichitate, i care-i fusese propusa spre des-

legare in 1631, de catre prietenul sau, Golius, profesor la

Leyda. Geometria analitica este deci, la inceput, in mintea

autorului ei, o simpla metoda pentru solutionat anumite pro-bleme; Descartes este insa constient de valoarea deosebita ametodei pe care o nascoceste, si nu intarzie s'o declare.Din punct de vedere filosofic, geometria analitici este of

inventiune cat se poate de caracteristica pentru spiritul unifi-

cator al icartesianismului. Caci, dupa cum se stie, disciplina

aceasta matematiCa introduce calculul aritmeticii, i deci si alalgebrei, in studiul figurilor geometrice, facand astfel o apro-piere intre discipline, apropiere ce este idealul de totdeauna al

filosofului.Considerata in intregul ei, opera dela 1637 care, prin,

Disc,ursul amp.a Metodei, propunea- o reforma a stiintelor,iar prin cel3 trei tratate stiinfrfice se trudea, j reusea, pana.

www.dacoromanica.ro

206_ René Descartes

la un ,punct, s'o ilustreze, opera aceasta nu putea decat sáimpresioneze pe contemporanii lui Descartes. Nici vorba ca ise vor aduce i ei nenumarate obiectii, fie din, partea teologilor,fie din partea savantilor, iar aceste obiectii vor privi candintregul operii cand anumite pärti desprinse din ea. Totusi autorul_isbutea Idintr'odata sa-si faca un renume Insemnat sau sa-siconfirme renumele pe care parea ca facuse dina inte chiarde a publica un singur rand. Descartes insi nu se multumestecu atat; pe de o parte programul ,de ,reforma pe care-1 vestewIn icuprinsul Discursului era prea vast pentru a-1 l'asa inactiv,

ha Inca hi dädea seama ca-i va 'fi cu neputinta sa ducala capat, singur, sarcina ce-si propusese; pe 'de altä parte nouilesale teorii stantifice, si mai ales rfizica sa, in care credea at:itde mult, 1'1 impingeau care cerceari filosofice mai adanci,-catre o adevarata metafizica. Metoda sa, pe care o desfasuraseIn Regulae ad directionem ingenii", ducea la aceeasi nevoie.de a constitui o metafizica. Proectut &Au nu mai putea fiacum amanat, cu atat mai =it cu cât avea prilejul, mijlocita.metafizicei sale, sa arate tuturor, §i mai ales teologilor, cainvatatura sa nu ,are nimic subversiv j nu o primejdueste intru_nimic pe cea a bisericii, ha chiar, in punctele mari ale teo-logiei, o confirma.

Meditationes de prima Philosophia este lucrarea de me-.tafizica a .lui Descalrtes i, din Ipunct de vedere, filosofic, cea maiInsemnata dintre operele sale. Autorul nu are nici et o parere.mio6 despre opera sa. Intr'o scrisoare, pe se publica de obiceiuIn fruntea Meditatiilor, catre teologii Sorbonei, a caror pro-teche" Descartes o cerea spre putea infatisa ideile salecu o autoritate sporiti, autorul crede çà argumentele pe cari ledesfasoara el 'intrec, in certitudine i evidenta, chiar demons-tratiile igeometriei; iar daca austra teologi vor binevoi S a re--vada teoriile sale si sa le Aduca intregirile cuvenite ceea-ce e, poate, o dovadá de prea mare supusenie la un ganditor,de ,obiceiu mandru i sigur pe sine, cum, era Descartesfilosoful crede ca toate p5.renle gre§ite, privitoare la existentalui Dumnezeu i la nemurirea sufletului ise vor ,sterge dinmintile oamenilor.

Cuprinsul operii e impartit in sase .capitole, sase medi-tatii privitoare la problemele mari ale rnetafiziciif i incheiandu-se-printr'o intemeiere a lumii fizice. Intaia meditatie incepe prina rgaminti de aspectele mari ale metodei cartesiene, mai ales;de aspectul reducerii" pe care se vedea silit s'o faci autorul.

www.dacoromanica.ro

René Descartes 207

E inevoie, spune el, ca oricine sa se desfaca de toate parerileluate drept bune. In price ca i el a simjit nevoia sa faca 'aceasta,si de aceea a asteptat anii maturitatii pentru a putea daramaintreg edificiul stiintelor, asa cum Il rintalnise pana atunci, cugandul de A-1 recladi apoi pe temelii mai sigure. Si nu evorba numai de stiintele omului; este vorba de once cunostinjaa sa, chiar neincadrata Intio stiinta. Cum se capatal cunostintele

poastre j ce ne face sa le credem adevarate? Simturile sunttele cari ni le dau i cari ne asigurA de ele. Insa, urmeaza 'au-

torul, mi-am dat seama ca simturile .5unt uneori inselatoare: eintelept deci sa nu ne incredintam ,niciodata lor pe-de-a'ntregul.Daca cineva se mai Indoeste de nesiguranta simturilor, nuare decat sa se gandeasci la asemänarea diptre stirile de vis

veghe, asema'nare ce e uneori atat de puternica *Meat nu-ti,_samane niciun mijloc sa le deosebesti. Visul foloseste si el

elemente din sanul realitatii, dupä. ,cum pictorii, de pildà, atuncicand anfatiseaza fiintele cele mai ciudate, precum sirenele

satirii, le alcauesc fiinja tot cu me.mbre i parti din corpulanimalelor. La f el cum .aceste imagini 'compuse nu sunt soco-tite drept adevarate, am putea sa punem la indoiala i unele

stiinte, precum fizica, astronomia, medicina si allele, cari autotusi la baza lor lucruri radevarate si simple, cum sunt corput,intinderea, figura, numarul, locul, timpul care le masoara, s. a.m. d. Alaturi de acestea, aritmetica, geometria si stiintele ce

trateaza despre lucruri simple sunt cu mult mai sigure. Rani

p.cestea, totusi, pot fi puse la îndoialá, i ne putem intrebace ne asigura, In definitiv, cà pperatiile noastre aritmetice nu

ne inseala si ele? Prin urmare, putem pune la indoiala ericedonAinut, cat de simplu ar fi el, al gandirii noastre. E binesà ni le inchipuim pe toate, pentru o clipà, gresite sau fictive,&Lei tniciodata nu vom fi destul de neincrezatori intr'o ase--menea 'privinta, cu ata mai mult icu eat nu e de tras niciunneajuns practic din scepticismul nostru metodic. Sa presupunem

deci cà cineva atotputernic ne iinseala: nu Dumnezeu, caci pe et

nu ni-1 inchipuim decat isvor al tuturor adevarurilor; ci un

ranumit geniu care-si va fi pus In gand sa ne traga pesfoara. Sá ne inchipuim cà cerul, pamantul, figurile, sunetele,tot ce g an afara de noi, poate fi socotit inseiator; sa nenchipuim chiar propriul nostru corp i propriile noastre simturi

drept iluzorii; sà aruncam acest vàl . al indoelii peste toatelucrurile i cunostintele ce ne erau pan'a acum familiare. In

felul ncesta nu vom ajunge, poate, la o anumita cunostinta

www.dacoromanica.ro

203 Rene Descartes

adevärat26, dar ne vom feri de a fi inselati de acest geniuräu care, crick de iscusit s'ar dovedi, nu va putea infrangeindoiala noasträ, egal raspanditä peste toatä ,intinderea cu-noasterii. Incercarea e ,grea i plinä de primejdii. In locul lu-minilor inselä.toare sau nu 'de pânä acum, ne hotärim

infruntäm intunericul. Vom putea iei la capät? Meditatiaintaia se incheie cu aceastä indoialà, ce se abate asupra fap-tului indoelii insäsi.

Indoiala universalä, pe care a atins-o autorul odatä cusfarsitul primei meditatii, nu vroia sä fie deck provizorie.Meditatia a doua incepe prin a auta tocmai calea indärät, sprecunostinte i lume fizia.; de astä datà însä spre cuno,stintesigure i spre o lume pe care nici un act de-al mintii noastresä nu o mai pc,* pune la indoialä. Un' punct bine statornicit,un Isingur lucru neindoios, i-ar fi deajuns cade plecarepentru a reface indärk calea sträbitutä. Dar unde poateintalni mintea noastrà un asemenea Omânt sigur? Nu puseseea lucrurile la indoiala i nu-si fäcuse un merit din a nu lasade o parte nimic? Dar, in timp ce te indoiesti astfel de toate,iti vine in minte cum cá nu te poti indoi de propria taexistentä, intr'un anumit sens ce.rimane a fi stabilit, de vremece tocmai te indoiesti. Suntem înelati, foarte bine. Dar noi,cei inselati, trebue sa fim ceva, de vreme ce inseläciunea seexercitä. asupra-ne. Rámane acum sä tdeterminäm ce trebuesä intelegem prin afirmatia: suntem, existitm. Tree:and in re-vistä toate intelesurile pe cari le-am dat panä, acum afirmatieiacesteia, vedem cá niciunul din atributele !gorporale nu poateconstitui existenta noasträ; dintre cele sufletesti, de asemeneanu intalnim vreunul care sä ne parä a constitui in propriufim' ta noasträ, afarä de faptul gandirii. A gandi e singurullucru care-mi apartine cu adevärat. De rtoate celelalte m'as puteadesprinde, numai de gandire nu. Deci sunt atAta vremegändesc, iar intelesul lui a fi nu este altul, pentru om, decala gandi. Nimic din ce mi-ar putea propune imaginatia dreptapartinand cunoasterii de sine nu-mi poate pärea esential. Toturfusese ,atins de indoia' la mea, afará de faptul acestal al gandirii.Si ce inseamni acest a gandi- sau (mai putin intelectualist}a cugeta? Inseama ca mkindoiesc, cà inteleg, concep, afirm, neg,vreau, plasmuesc, simt. Pot sa m indoiesc ca privire la obiectulsimtirii sau inchipuirii mele, dar nu nià pot indoi de faptulsimt. In acest inteles, a cugela este primul.lucru pe care-1 cunoastemintea noastri i cel pe care-1 poate cunoaste in chipul ceL

www.dacoromanica.ro

René Descartes 209

mai distinct. Cu toate acestea noi presupunem, in mod ob4nuit,cà lucrurile corporale ne sunt mai de aproape si mai 'impedecunoscute decal cestälalt. Cu ce temeiu? 3ä luäm un lucrucorporal §i sa vedem daca aitr'adevar ti cuno4tem mai binedecat faptul cugetarii noastre. lata de pilda o bucatä de ceara",cu privire la care §tim, prin simturile noastre, ca are o forma",duritate, culoare s. a. m. d. Daca to,pim bucata de cearä, ceniai ramane din toate caracterele ei? Notfá ni se päreadingure aceste caractere o determina, iar acum ne dam seamacâ bucata de ceara are un fel de a fi si dincolo de ele.Cum trebue inteles lucrul acesta? Dat fiind câ niciunul din ca-racterele corporale nu a ramas 'in vigoare, nu ne ramane&cat sä credem cá bucata de pearä aceasti bucatä anumità,nu numai ceara In general, nu ne este cunoscutá prin ima-ginatie i simturi, c prin spirit. Singurä o anumita pä.trundere aspiritului este in masura sa ne incredinteze de existenta unuilucru eau a altuia. Prin urmare, chiar atunci cand vorbim delucruri externe, de o bucata de cearä, tot la spirit trebuene intoarcem, dacä vrern sà intelegem faptul cunoasterii noa-stre Etil cum trebue. Afirmam deci cá ceea ce e cunoscut inprimul rand §i este cunoscut in chip mai distinct decat once,nu e altceva decat spiritul. Toate mijloacele cari ne slujessä cunoastem sau sá concepem alte existente, decat propriutnostru spirit, nu fac decat sá verifice natura acestuia. E dedde prisos sá intarziem cu lumea lucrurilor. E un ocol §ialechibzuinVi. Daca vrem sa stim ceva, i daca vrem sá timmai sigur ca pana acum, nu ne ramane nimio de facut decat säpornim dela acest punct bine statornicit care este a fi-se traduce prin a cugeta.".

Dupa ce meditatia a doua a descoperit §i cercetat in ceconga natura punctului nostru de plecare, cälätoria de re-facere a cunostintelor poate incepe, odata cu meditatiunea atreia. Acum stim cà noi suntem 16 ce anume suntem. Chestiuneaeste daca nu putem sti mai mult decat atat, i anume prin cecriterii ne putem intinde cunostintele. Insa ceea ce s'a stiutpana acum a fost datoritä principiului cà numai un lucru ciar§i distinct poate fi adevarat. Prin urmare, se poate stabilio regula generala cum ca toate luerurile pe cari le cunoagernin chip ciar si distinct sunt adevarate. E drept ca, la primavedere, chiar multe din lucrurile puse, cu prima meditatie, laindoiala, *eau cunoscute in chip ciar i distinct. NumaiIn ce priveste o buna parte din ele, faceau o presupunere ce

14

www.dacoromanica.ro

210 René Descartes

nu era Intemeiatä. 5i care constituia motivul in5eläciunii: pre-

supunerea c existä lucruri In afarä de noi. Era insà o altäcategorie de lucruri, cele de tip matematic, cu privire la cari nu

am fi avut niciun motiv de ,indoialä, de vreme ce erau eIe-imentele simple ale cuno5tintelor noastre, afará doar, cum s'a

intamplat, dacä nu ne-am fi inchipuit un geniu in5elitor 5iatotputernic. Prin urmare, in clipa cand am putea gäsi, pentruaceasta categorie de lucruri, o garantie de adevär, ele ar fiindiscutabil adevärate, pe deasupra oridrei incerdri scepfice.Sá cercetam, a5a dar, facultätile mintii noastre, spre avedea dad., ajutati de ele, nu putem obtine o asemenea ga-

rantie. Spre a decide de adevärul sau gre5eala cugetärilornoastre, e chibzuit sá arätäm d ele se pot impärti in idei,

In afectiuni i judedti. Ideile 5i afectiunile nu pot fi gre5ite.Numai in judedti se poate intalni eroarea. A5a dar, urmarindfirul ideilor noastre, suntem incredintati cä, atäta vreme dtele nu iau forma judedtilor, nu pot fi gre5ite. Sä contimamdeci cu cercetarea ideilor. La rändul lor, ele pot fi de treiTeluri:"inniiseute odatà cu noi, ivite din afarä, sau näscociteide noi in5ine. Pe de altä. parte 5tim, pe dile ratiunii noastre,cá trebue sá existe tot atata ,realitate intio cauzã eficientä pecât este in efectul de unde altfel putea triage acesta rea-

litatea, dad nu dela cauza sa? ,Ideile pot oet mult sä decadäin ,perfectiunea lor anterioarä., întâlnitä in sänul cauzei; ele

nu pot Insà in niciun caz figura in mintea noastra cu mai

xnultä. realitate, &did mai multa desävär5ire de cum aveau incauza lor. Dar suntem noi in stäpánirea unor dei de a cäror per-Tectiune mintea noastra nu poate da socotealä pana la capät?

intr'adevär, cercetând natura ideilor noastre, vedem cá des-

pre toate putem da socotea1ä, adica toate sunt pe m'Asuratrioastra, a pamenilor, i incap in experienta noastra obi5nuitä,

afarä de ideea unui Dumnezeu. Atributele lui Dumnezeusunt intr'atit de desävär5ite, indt, neputänd veni dela minteanoasträ, reiese d deriva din insu5i fa,ptul existentii sale. Dum-

nezeu existä, de vreme ce noi, fiinte nedesä.vär5ite, 1.1 putem

gändi. Mai mult Incá, acum ne dam seama c5. el exista i prin

'Jlaptul existentii noastre, nu numai al gändirii noastre: 65.6

nimic nu ne poate da socotea1á de existenta noasträ 5i de

nonservarea ei, deal existenta unui creator. Fará acest creatoracum ne putem da lämurit seama de lucrul acesta nu ar

reie5i de fel, din existenta noasträ prezentä., existenta noastra'

viitoare, si nici nu am sti 'cum sá ne-o explidm pe cai na-

www.dacoromanica.ro

René Descartes 211

turale. Nu am putea presupune nici c fiinta noastra este pro-dusul mai multor cauze lucrand impreuna i ca dela una dincauze ne vine ideea unei anumite perfectiuni, iar dela altaideea unei alte perfectiuni7 despre care perfectiuni sa spunern

doar in mod iluzoriu se intrunesc in ideea unui Dumnezeu;caci perfectiunea principala, poate, dintre cele ale lui Dum-nezeu este tocmai unitatea i simplitatea fiintei sale. Prin ur-mare, noi suntem creatia lui Dumnezeu, care a implantat Innoi ideea desavarsirii sale. Nimic nu e mai intelept decatsà contemplam fiinta divinà 'r sa ne incredem ei. Iar o fiintice ,Intruneste toate desavarsirile, nu poate fi, in niciun caz,inselatoare.

Cunoasterea desavarsirilor lui Dumnezeu i asigurareaEl nu poate fi cauza greselilor noastre, indeamna pe autor sizerceteze acum, in cea de a i5 at r a meditatie a sa, de unde pottotusi isvori greselile pe care le sä'varsim. Càci greseala nupare atat un cusur, cat lipsa unei desavarsiri. Si nu numai caDumnezeu are toate desavarsirile, dar nu .putem intelege prèabine de ce sa ne fi lipsit pe noi, fapturile sale, de vreuna dinele. Chiar daca ar fi asa. inca nu ar trebui sä ne indoim deexistenta sa, deoarece cane lui ne ,sunt uneori ascunse. Insáse poate adesea sa ne inchipuim ca ne lipseste vreo desa-varsire, sau cà lipseste una din lucruri, pur si simplu pentruch nutprivim intregul, ci doar parti. De aceea, cand luam in consi-deratie pricina greselilor noastre, e bine sa o privim In toatacomplexitatea ei. Aceasta priciná tine de douà facultati, nude una singura, spune autorul: anume tde intelect_ si de vointa.In intelectul nostru nu salaslueste si nu poate fi vreo eroare.E adevarat cä acest intelect nu punoaste o seama de lucruri.Dar nimic nu dovedeste 05. Dumnezeu ar fi trebuit sa ne deacumasterea acelor lucruri, noi nu iputem gresi Cu privirela ele, daca nu ne rostim asupra-le. Voinja, in schimb, sauliberul arbitru este, in noi, atat de mare pe cat ar fi pututsi fie. Toate facultatile ni le putem inchipui mult sporite,doar cu privire la voint5. nu 4-le putem inchipui ceva mai multdecAt este ea in realitate. Prin urmare, in ele insele, atat in-telectul cat i vointa nu pot fi pricina erorilor noastrei teeace ne face s`a gresim este inumai proasta intrebuintare a facul-tatilor amandoura, in exercitiul lor comun. Intr'adevar, ju-'decam bine sau r5.0 dupa cum ne potrivim vointa eu intelectulnostru. Daci in intelect se intalneste so mare limpezime, vointaeste 6 ea determinatä in chip hotarit; daca, mai departe, in-'

www.dacoromanica.ro

telectul nu are o cunoastere desavarsita, vointa ramane pursimplu indiferenta; in schimb daca vointa, care e cu mult mai

intinsa decit intelectul, nu intelege sá se restringa la limiteleacestuia, i incearca sä ajunga chiar la lucrurile pe cari nu le

cunoastem lamurit, atunci mintea noastrà se rätaceste, alegeceea ce e fals drept adevar i cade, prin urmare, in gresealä.Nu ne putem plinge de faptul ca intelectul nostru nu este mai

desavarsit i cà vointa se intinde peste granitele sale. Crea-torul ne-a dat libertatea sä. adaptäm ,noi insine Iacultatile noa-stre: e vina noastra daca nu stim sà ne folosim cum trebuede ele. E adevarat ca, in atotputernicia sa, el ar fi fost instare sa ne faca in asa sfel incat facultätile noastre sà sepotriv9asca dela sine. Totusi nu e un semn de imperfectiune cä,n'a facut-o, de vreme ce a dat omului deprinderea, datoritäcareia sa-si poatà adapta facultatile una alteia. Prin urmare,'&6." judecam cu privire la lucruri pe cari nu le concepem de-.

cat pelamurit, e vina noastrà ca nu sfim sá ne oprim la timp.Intr'un anumit sens, perfectiunea lumii e mai mare acum,_cand ea reiese din acordul partilor (intelect i vointa), dintrecare unele pot fi impdfecte, decal daca toate partile ar fiperfecte dela inceput. Iatà prin urmare care e pricina gre-selilor si cum reiese ca Dumnezeu nu e cu nimic vinovat de

faptul ca oamenii nu stiu cum ,sa-si intrebuinteze facultatile po-trivindu-le chibzuit una alteia. In felul acesta, incheie autorul,nu am invatat numai, datorita meditatiei de fata, ce trebuefac spre a nu gresi, dar rtsi ce e de facut spre a dobandicunoasterea adevärati a lucrurilor. Caci dobindim aceasta cu-noastere oprindu-ne numai asupra lucrurilor pe cari le con-cepem in chip desavirsit i deosebindu-le de cele pe cari leçoncepem in chip turbure. Once conceptie Clara i distinctieste una cu privire la care ,nu ne putem tnela. Caci tocmaiclaritatea i distinctia ei sunt caractere ce ne autorizi si spu-nem ca o asemenea conceptie are drept autor pe Dumnezeu.

Acum filosoful stie sà deosebeasca ceea ce e fals de ceeace e adevarat si are la indemanä un criteriu de imbogatire acunostintelor, anume criteriul claritatii i distinctiei `ideilor.Inzestrat cu acest criteriu, el poate lua Iii cercetare existentalumii exterioare, pe care o pusese pana acum la indoiala, 5ipe care nici acum nu o fegaseste cleat in ideile ce ne facemdespre ea. Sa luam deci in cercetare ce idei clare i distincteavem cu privire la lumea exterioara. Ne dam lesne seama caavem o idee ciará si distincti despre intindere, de pilda; stim

212 René Descartes

www.dacoromanica.ro

René Degeartes 213

ce este aceea lungimea, latimea §i adâncimea, cu alte cuvintecunoastem dimensiunile intinderii, precum i cateva din pro-prietatile ei. De asemenea, ne infati5am in chip cat se poate delämurit mai multe particularitati privitoare la numere, figuri,miscare a. m. d. Ceea ce ne asigura de adevarul acestotcuno5tinte este, alaturi de claritatea 6 distinctia lor, faptul caele nu ne vin in niciun Icaz pe calea simturilor. Principiul casimturile sunt inselatoare a ramas inca indoelnic, i ap varamäne pAna la capät; criteriul adevarului se dovedete strainde tot ce este sensibilitate. Mai mult incá, datoritá acestui cri-teriu al adevarului putem ne ridicam dincolo de sensibilitate

sa determinam, de pildá, cu certitudine matematica, existentalui Dumnezeu, dacà mai e nevoie de o asemenea dovada.Caci, dupá cum cunoastem i demonstram in chip ciardistinct un adevar de natura matematica, la fel §tim cá natureilui Dumnezeu ii apartine in chip hotarit o existentá actualavesnica. De vreme ce claritatea i distinctia hotara acolo, eatrebue sà hotarasca i aci. De fapt nu se aduce acum un nouargument pentru o existeirta care fusese doveditá in meditatiile-anterioare (am cadea intr'un cerc daca, dupa ce am intemeiatcriteriul adevarului prin ideea existentii unui Dumnezeu, an de-monstra acum din nou o existenta ce era presupusä dinainte).Autorul nu face decat sa arate cá nimic nu este mai lesnicios

de cunoscut decat Dumnezeu. De siguranta existentii sale de-pinde, in chip necesar, siguranta lucrurilor celorlalte. Caci

criteriul ,claritatii i distinctiei pare indestulator pentru a des-copen i adevaful, totusi, cum nu ne putem atinti privirile necontenitasupra aceluiasi lucru, am fi in stare si ne inchipuim ca ne-amimelat cu privire la el 6 nrn pluti astfel, in mijlocul unor Oren'farä consistentä, dacä Dumnezeu nu ar fi cheza.5u1 adevirurilor

-noastre 5i. nu ne-ar asigura, prin faptul existentii sale si prin-faptul ca el nu este o fiintã iiwlätoare, de träinicia cunostintelor

pe care le-am capatat pe caile noastre ,omenesti. Prin urmare,chiar in lucrurile pe cari le credem cele mai sigure pe bazacriteriului nostru, existenta lui Dumnezeu este o garantie deburia functionare a facultatilor noastre intelectuale. lar daca,fara o asemenea cunostinta, plutim in nesigurantä §i intr'o'lume de pireri, datorita ei putem, dimpotriva, inainta cu passigur catre cunoasterea unui numar cAt mai mare de lucrurilenomene ale lumii.

Meditatia a asea ajunge astfel s regaseasca aceea ceateditatia Intála pusese la indoiala: existenta lucrurilor exte-

www.dacoromanica.ro

214 René Descartes

rioare, a lucrurilor materiale. Asemenea lucruri pot exista,.spune autorul, macar in masura in ,care le consideram ca obiecteale .demonstratiilor geometrice; caci in aceasti masura ele suntclare i distincte. Dar nu pot ele exista si mai mult cleat atat,cu alte cuvinte, nu au o claritate i o distinctie chiar &colade cele geometrice? E adevarat ca nu am avut, si nu mai putemavea Incredere in simturi, dintr'o serie intreaga de motive, a_caror descriere ,autorul o reja, in parte, la inceputul meditatieide fata. Aceasta nu inseamna 'rasa cá trebue sä punem la indoialachiar totul din ce ne infatiseaza simturile. De pilda, dupa cumne infatisam in chip ciar i distinct, cu privire la noica nu suntem decat fiinte ce gandesc, la fel, in ce priveste altaspect al .fiintii noastre, putem avea p idee distincta a corpuluiin chip de ceva care giu e &cat intins si nu gandeste de fe'. larcum amandouä aceste cunostinte sunt capätate in conformitate-cu \criteriul adevarului, putem spune, in chip la fel de sigur,

obiectele lor sunt deosebite, i prin urmare ca spiritul nostru,care nu este intins dar gandeste, este altceva decal corpulnostru, care nu igh ndeOe dar este intins. Ne putem da seamarmai 'departe, &A facultätile de a imagina i simti apartin spi-ritului, iar despre cea de a schimba Jocul, bland diverse situa-tiuni in spatiu, cá apartine corpului. Tot ceea ce concepem irtchip ciar si distinct ca fiind in corp, se intalneste acolo cu,adevarat. Prin urmare, ceea ce ne invata natura cuprinde undram de adevar. De asemenea, exista oarecare adevar in cele

ce ne invata ea cu privire ,la existenta mai multor corpuri dinjurul nostru, cari ne sunt folositoare ori daunatoare. Aceasta'rasa' nu ne impiedicá sá ne inselam foarte des cu privire ladatele sensibilitatii. Pentru a intelege bine si natura greselilornoastre i m'Asura in care pot fi ele ocolite, trebue sá ne damseama de faptul ci. spiritul este indivizibil, pe cand corpul estedivizibil, precum si de felul in care se face trecerea impresiu-nilor corporale in zonele spiritului. Dupa ce infatiseaza pescurt procesele acestea, autorul arata ca ,simturile sunt- sortite

ne dea mai de graba adevarul decat falsitatea cu privire lalucrurile cari folosesc corpului; ceea ce insa nu poate impiedicaeroarea, tocmai din pricina deosebirii spiritului de corp. Celmult omul isi poate recunoaste greseala i si-o poate uneoriindrepta. Numai ca, incheie autorul, suntem adesea datori sane hotarim inainte de a fi putut cerceta cu grijä lucrurile pe carile intreprindea, iar aceasta nu inseamna decat odata mai mult-ca slabiciunea este in firea omului.

www.dacoromanica.ro

René Descartes 215

Conceptia metafizicl a lui Descartes, asa cum reiese mai

sus din infälisarea ideilor cuprinse in Meditationes de primaPhilosophia- si cum reiese si din räspunsurile intinse la obiec-tiunile ce se ,aduc lucrärii, este cu adevärat expresia spirituluicartesian. Ea se inspirä din cele douä mari momente ale me-todei autorului: momentul renuntärii la tot ce e adevär,altora sau al ,s5.u, renuntare dusä, prin indoiala metodicä,Ora la consecintele cele mai depärtate; iar al doilea moment,oet pozitiv, folosirea, pentru progresul in materie de cunoastere,a criteriului claritätii i distinctiei in idei. Poate numai ul-

tima meditatie nu este, in toate momentele ei, prea carte-sianr. Trebue totusi sä. se -observe ea.' ea tindea mai multsá reasigure constiinta noasträ de valabilitatea experientii psi-hologice imediate psihologia era cea din urmä diciplinä,care Descartes putea folosi metoda sa, atat de riguroasä. Cáci

metoda aceasta, care comandä intreaga filosofie a lui Descar-tes, este m'ai de grabä de itiP matematic, iar actiunea ei estemai binefäcätoare Atunci cand se aplicä pe un continut omogerf,asa cum este cel al fizicei, de:It atunci cand se indeletniceste

cu fenomene de natura psihologicä. Nu !low ch. Descartes avea.sá le nesocoteaseä pe acestea din urmä. Dar el nu credeapoate ajunge la ele inainte de a desfäsura intreaga sasi, in once caz, era dator infátieie cititorului vederileintr'o ordine, care sä traducä mai credincios inläntuireasale, in cadrul sistemului pe care acum, dupä intemeierea me-tafizicei sale, era in mäsurä sä-1 dea.

Principia Philosophiae, lucrarea apärutà in 1644, incearcä.

aoeasta constituire a ideilor lui Descartes in sistem. Din puncede vedere filosofic, lucrarea nu aduce prea mult material nou,ci doar distribue i randuieste teoriile de pänä. scum. Cercetätoru1lui Descartes va gäsi 5i aci precizäri interesante, umpleri de go-luri, imbogätiri teoretice, dar toate acestea intr'o màsuräi re-dusä. In schimb, din punct de vedere 5fiintific, lucrarea prezenta,pe vremea publicärei ei, cel mai mare interes, deoarece dädeala ivealä, in sfärsit, vederile lui Descartes, aceleasi niteI

schimbate ca intätisare pe cari autorul nu indräsnise sä ledesvälue in cadrul lucrärii sale, Le Monde". Descartes eutezasä-si publice acum teoriile stiintifice, tâci nädäjduia sä fi asi-gurat pe teologi, prin Meditatiile" sale, de cumintenia invä-taturii ce desfäsura. Si cum, de ,altfel, intreg materialul stiintifical lucrärii sale isvora din cateva principii de filosofie, princ:ipi;oe !se dovedeau ,c5.t se poate de potrivite inva0turii bisericii, atk.

www.dacoromanica.ro

216 René Descartes

torul putea nadajdui ca nu va ,supara pe nimeni prIn. lucrareasa. Asa s'a si intamplat, pe timpul vietii sale, in ciuda acu-zatillor de ateism pare i ;se aduoeau si care nu vor desteptaatentia bisericii decal cativa ani dupa moartea filosofului.

Principiile de filosofie" sunt inchinate principesei ;Eli-sabeth, despre care am amintit mai sus, si se intregesc, in tra-ducerea francezi pe care a dat-o dupii ele, in 1647, abatele Picot,cu o scrisoare de-a autorului ce iigureaza ca prefata 5i cuprindecateva idei interesante. Autorul compara acolo filosofia anti-cilor, a lui Platon si mai ales a lui Aristotel, cu cea a sa,

arata progresele pe cari poate rata ca le-a facut el, datoritaprincipiilor ce adopta'. Afirma, mai departe, ca aceste principiipot fi adoptate de care orisice minte i ca, prin urmare, nuexista niciun spirit sanatos care si nu fie in stare sa doban-deasca invataturi cu privire la cele mai inalte stiinte, daci,bine inteles, este indrumat cum trebue. Totdeodata prefata latraducerea Principiilor" cuprinde o _pretioasa afirmatie de-aautorului ,asupra felului cum intelege el filosofia. E vorba decomparatia celebra a filosofiei cu un arbore, ale carui radicinisunt metafizica, trunchiul fiind fizica i ramurile, care ies dinacest trunchiu, toate celelalte stiinte, ce se reduc mai ales latrei, medicina, mecanica 5i morala. De unde reiese felul cumtrebuesc redate stiintele pornind adicà dela radacina, delaprincipiile metafizioei precum i felul cum se vor insiruiele in lucrarea de fata.

Principiile de filosofie" cuprind patru mari par. Primaparte trateaza despre Principiile cunoasterii omenesti-, iar acivom regasi, sistematizat §i indrumand care fizicà, intreg ma-terialul filosofic de metocla, teorie a cunoasterii si metafizica,pe care 1-am intalnit in lucrärile .de pana acum; ale filosofului.Partea a doua trateaza despre Principiile lucrurilor materiale"

arata felul in care ne putem incredinta c exista corpuri ma-teriale; ce este spatiul; in ce masura trebue acceptat vidul;ce este miscarea si tot soiul de chestiuni; de aceasta natura.La sfarsitul partii a doua, autorul arata deschis ca nu admitealta materie a lucrurilor corporale 'decal "aceea care poatefi impartita (intinctere), figurata (forma) si miscata (deplasarefizica) in toate partile, adica ceea ce geometrii numesc can-titate. Iar cu privire la ea, ravneste ca once demonstratiefie tot ata de evidenta pe cat este o demonstratie matematica.Partea a treia se indeletniceste cu ,lumea cuprindeIn consecinta vederile cosmogonice astronomice ale autorului.

www.dacoromanica.ro

Omul, e drept, nu poate intelege tinta pentru care a fost-creata lumea; dar, datoritä ,principidor amintite mai sus, se

pot bänui multe lucruri privitoare la ränduiala cosmica. Insfärsit, partea a patra trateazi despre Ornânt- i toate fe-nomenele in legäturä cu el, explicate dupà aceeasi metodä adeducerii din principiile simple admise la inceput. Princi-piile" ar fi trebuit s'ä se intregeasca cu o a cincea parte, caresà trateze despre natura animalelor i plantelor, i, in sfärsit,cu o a asea, care sà trateze despre om. Cum insà autorul nuisbutise a avea mijloacele nici rägazul de a face toate expe-rientele, ne,cesare, spre a se 1.5.muri intr'o astfel de materie, elfriärturiseste a nu-6 putea desä.vär§i lucrarea decAt schitänd, incâteva cuvinte, unele capitole din materia ce ar mai fi rämas detratat, In incheiere, autorul crede cá principiile sale sunt ade-värul insu§i, de vreme ce noi, ca fäpturi ale lui Dumnezeu,putem atinge adevärul, in cazul cá facem o bunä intrebuintarea mintii noastre. Totu§i, spre a nu se increde prea mult_ insine, autorul intelege sä.-si supunä pärerile judecätii celor in-telepti i autoritätii bisericii.

In mintea autorului, Principiile de Filosofie" erau carteasa cea mare, adeväratul säu sistem de filosofie. Astazi insä,cänd filosofia nu mai implicä §i stiintele particulare,

reprezintà lucrarea ce intereseazä, filosofice5te, ,cel

mai putin. Doar primul capitol, cel despre principiile cunoasteriiomenesti, i ultimul, cel despre om, privesc inch' problemelefilosofiei. Am vazut Ins'a cä ultimul capitol nu era redactat, din

spune autorul, de experiente. Dupä moartea sa se vorpublica fragmente din tratatul Le Monde", fragmente dintrecari unul priveste tocmai problema omului. 'Insà chiar din

vremea vietii sale, autorul avea sa ,dea o lucrare de prim in-teres asupra naturii omene5ti, ultima sa lucrare: Les pas-sions de l'âme".

Aparut in 1649, tratatul intitulat Les passions de Nineeste, intr'o largà mäsurä., urmarea corespondentii si schim-bului de idei pe cari le are autorul icu principesa, Elisabeth.Convorbirile dintre ei privesc de cele mai multe or,i ches-tiunile sufletului, dar coboarä unéori la probleme de fiziologiesau medicinä materie in care Descartes se inchipue un'bun cunoscätor spre a urca alteori la probleme moraledintre cele mai nobile. Tratatul asupra Pasiunilor va oscilasi el intre acesti doi termeni. Pentru o bunäi cunoa§tere a-sufletului, spune autorul, care nici aci nu tine seamä de pirerile

René Descat tes 217

www.dacoromanica.ro

218 René Descartes

inaintasilor sai, este nevoie sa-i deosebim fimctiunile de celeale corpului i apoi sà aratam cari sunt raporturile sale cmacesta. Se stie ca principalul atribut 'al sufletului este de agandi, pe cand cel al corpului este de a fi intins. Privit subaspect corporal, omul nu este altceva decal, intocmai ca ori-sice existentà corporalá o masini. In acest mecanism, un element

hotaritor Il au asa anumitele ,spirite Datorita in partecirculatiei sangelui circulatie pe care Descartes e printreprimii s'o explice in chip stiintific in parte deplasarii pri-lejuite de subtilitatea lor, aceste particele foarte mici de

materie sunt purtate peste tot, dela ,creier la membre, si co-manda activitatea acestora, cum ar fi 4e pildà activitatea mus-chiulara. Explicaiile fiziologice pot fi insa làsate aci de o parte,spre a trece, impreuna cu autorul, clupa ce a luat in conside-ratie functiunile corpului, la functiunile sufletului. Ele sunt,dupa cum se putea lesne banui, doar gandiri, gandiri in in-telesul acelui cogito- cuprinzator cartesian, si se impart indoui categorii, actiuni ale sufletului si pasiuni ale lui. Actiunisunt toate initiativele de vointa ale tsufletului, initiative care nudepind decat de el; phsiuni, ar fi perceptiunile sau cunostintelece se intalnesc in noi i ce pot avea drept cauza fie insusisufletul, care deci e activ i pasiv totdeodatä., fie corpurile.De fapt, sub numele de pasiuni le sufletului autorul nu cuprindedecat pe cele care se raporteazi la suflet insusi, nu, cumafirma singur cä ar trebui, 1i pe cele care se raportà la

obiecte din afara noastra.. In chip ,general, pasiunile se potdefini drept perceptiuni sau sentimente ori emotii ale su-fletului, ce se raporta in chip anumit la et si care suntcinuite, intretinute i inthrite de ate ;o miscare a spiritelor-(spirite animale). Autorul ara'ca ca le defineste ca rapor-tandu-se la suflet, spre a Ile deosebi de alte sentimente, rapor-tate unele la obiectele exterioare, precum mairosurile, culorile,etc., iar altele la propriul nostru corp, precum foameadurerea; adaugà de asemenea ca sunt pricinuite, intretinute

intarite de anumite miscari ale spiritelor animale, spre ale deosebi de actele de vointa, cari nu au alta determinatiedecat cea a sufletului nostru. Cu alte cuvinte, Descartes pro-clama o strânsa legsáturi intre corp i suflet i recunoastea, in materie de pasiuni, corpul joaa un rol hotaritor, desi;ele nu-si au originele in aceasta. Cat despre l'egatura dintresuflet i corp, ea se face printr'o mica glanda, (glanda pi-'

nea15.) pe care, in urma disectiifor sale, autorul crede a o.

www.dacoromanica.ro

219 René Descartes

fi descoperit ea aflandu-se in chiar mijlocul creierului. Aciar fi sediul sufletului ,in masur in care sufletul poatefigura in cuprirt. sul corpului si de aci, prin mijlocirea

spiritelor animale, radiaza sufletul in toate partile corpuluifiind la randul lui influentat de miscarile acestuia. Actiunea,sufletului asupra corpului consta in aceea ca determina glanda.cea mica, de care el e strans legat, sa se miste in asa felincat sä transmita corpului aceea ce vrem. Iar astfel, cä-pktäm stäpânire asupra noasträ 6, in masura in care corpule in stare sà ne turbure sufletul prin pasiunile la care si el'

participä pänä la un punct, ne putem educa in asa fel, pro-,priul nostru corp incat participatia sa sä fie binefacatoare, co-rectand o pasiune atunci cand este rea 6 intarind-o atunci andeste buna. Conflictele sufletesti cari au 'facut sa se spungca pxista doua parti ale sufletului, una superioara si

altainferioara,nu eonstau decal in nepotrivirea clintre miscarile

pe care corpul i spiritele sale animale tind sá le impun4-glandei, in timp ce vointa noastra tinde sä impuna, aceleeaSimijlocitoare, miscari de alta natura. Prin educatiune Insà, adicaprin folosirea obisnuintei, datorita cä'reia putem lega miscarileglandei de alte fenomene sufletesti decat pele de cari se leaga

obisnuit, omul poate cäpäta o stäpânire idesavarsita asuprapasiunilor sale. De altfel, pasiunile sufletului nu sunt, la ori-gina, daunatoare acestuia. Dintre toate pasiunile noastre, in.frunte cu cale sase primitive, admira tia (in intelesul deuimire), dragostea, ura, dorinta, bucuria i tristelea, niciunanu ar trebui sà aibe alta intrebuintare decat sä indemne su-fletul a vroi acele lucruri pe cari natura, ni le dicteazi c, fiindfolositoare, precum si a starui in aceasta vointa. Singura in-trebuintarea gresita a omului poate face ca pasiunile sa fiedaunatoare.

Earä a urmari descrierea pe care o da autorur nu numaipentru cele sase pasiuni primitive, dar si pentru cele de-rivate sau altele, numite de el particulare", putem desprindeobservatia ca Descartes ramane, si in materie de psihologiesau de etica, credincios metodei sale. C4d, 'e adevarat, el numai 'face caz aci de Icriteriul ideilor- dare si distincte, Cu' toate0â nu päräseste. de fel tacest criteriu. In schimb afirma ciomul e educabil, cà gresala ,nu-i apar-tine decat lui i cà in-dreptarea poate" veni tot prin el. Asa sosotise in materie decunoastere, unde arata ca numai proasta .intrebuintare a facul-tatilor noastre poate duce la neadevar. Iar daci in materie,,

www.dacoromanica.ro

220 René Descartes

de cunoastere omul poate, prin metodä i discernämänt, sä seeduce in asa fe! 'Mat sä. (ocoleasca eroarea i sam'Asura in care ne este cu putinta omeneste, adevarul, numai putin poate fi el educat in materie sufleteasci, unde totce e al sufletului îi este däruit spre binele fiintii sale.

Cu Tratatul asupra Pasiunilor, activitatea filosofuluija sfärsit. Moartea lui Descartes, in vArstä de 54 de ani,dei in plinà maturitate de spirit, nu-1 surprinde totusi cuunele idei nesistematizate. E iadevärat cà programul vietii saleintelectuale, de a reforma in intregime toate stiintele, nu seincheiase incä. Dar el nici nu se putea incheia in decursulunei singure vieti, oricat de lungä ar fi fost aceasta. In mäsuraIn care ti fusese cu putintä., filosoful îi constituise sistemul

rotunjise, asa 'Meat putea pleca in Suedia cu sentimentulc'ä opera sa era push' Ja punct. Nici vorbi cà ar mai fi scris,dacä supravietuia calätoriei sale in Suedia; dar e greugä'sesti, in vreuna din manifestärile sale, indiciul cJ s'ar fi pututdepäsi sau, mäcar, innoi.

Nu este de prisos sä aruncam o privire asupra intregeiactivitäti a lui Descartes isi sä enumeräm pentru precizare ,titluriletuturor lucrärilor sale ce ni s'au pastrat. Ele se gàsesc, Inintregime 6 reproduse dupà criterii filosofice, in marea editiea operelor lui Descartes scoasä de cätre Ch. Adam 6 PaulTannery. Primele cinci volume cuprind corespondenta lui Des-cartes cu feluritii säi tovar5.6 de discutii, printre cari trebuescnumärati, in primul ränd, pärintele Mersenne i principesaElisabeth. Volumul VI este alcätuit din Discours dela Mé-thode-, urmat de incercarile care-I ilustrau: La Dioptrique'',Les Météores- 6 La Géornétrie-. In volumul VII se cu-prind Meditationes de prima philosophia-, intregite prin obiec-tiile ce li s'au adus precum i cu rispunsurile autorului. Vo-lumul VIII cuprinde, in prima sa parte, Principia Philosop-hiae-, iar in a doua parte: Epistola ad G. Voetium'', Let-tre apologétique- i Notae in programma". In volumul IXsunt tipärite din nou Meditatiile-, in ltraducerea francezäcare s'a fácut chiar pe vremea lui Descartes si a fost rev6zufäde el. Volumul X este alcätuit din: Opuscule fizico-mate-matice-, Compendium Musicae'', Regulae ad directionem in-.genii-, Recherche de la Vérité- i un supliment la corespon-den* Printre opuscule sunt trecute, sub titlul de Cogitati-ones privatae'', cAteva insemnäri ale Jui Descartes sau extrasedin lucrärile sale, gäsite in hArttile lui Leibniz si editate,

www.dacoromanica.ro

René Descartes 221

la mijlocul veacului XIX-lea, de catre Foucher de Careil.La sfarsitul volumului se semnaleazä, dupa un pasagiu dinAdrien Baillet, primal mare biograf al filosofului (1691)existenta unui tratat asupra scrimei intitulat Art de l'escrun. e".Volumul XI cuprinde fragmentele din Le Monde" sau, ,LeTraité de la Lumière", carora li se adauga La description ducorps humairt" si De la formafion de l'animal'', lucräri ne-terminate si publicate postum. De asemenea apar aci LesPassions de l'ame", un fragment intitulat: Primae cogitafionescirca generationem animalium", cu o anexa De saporibus",precum i cateva insemnari stiintifice redate tot dupa copiilelui Leibniz. Volumul XII este un supliment i cuprinde Vieet Oeuvres de Descartes", studiu istoric scris de catre CharlesAdam.

Daca recapitulam gandirea lui Descartes capatam un tabloude caractere ale ei precum si de contributiuni in planurileunde a fost activa. Meto Ja lui Descartes este, la începufe-ductiv, indemnand sà inaturam once cunostinta cäpatata Paracontrol, pentru a deveni apoi analiicà, adica a supune fieceeunosfinta unui proces de diviziune tinzand a pune in reliefeIementele simple, cari trebuesc totodata sa fie ciare i dis-

Idealul acestei metode este atingerea unei 5tiinte de fun-damente, o stiinta universala, care sa puna in lumina unitateacu sine a spiritului. Cat despre instrumental metodei, el e cuatat mai desävarsit cu cat e mai apropiat de cel matematic.Teoria cunoqterti, desvoltata in buna parte °data cu metoda,pune in lumina cele doua mijloace de cunoastere ale intelectului,intuitia si deductia, staruind Intr'astfel asupra primului incatse poate vorbi de un intuitionism cartesian. Prim precizareagandirii sale, Descartes ajunge sá afirme ca naturile simple"ale jritelectului sunt, de cele mai multe ori, idei innascuteale sale, asa incat intuitionismul nu ar reprezenta decat des-teptarea la vieata a cuno5tintelor esentiale pe care spiritulle poarta cu sine. In desfasurarea sa, insa, spiritul folose5temetode deductive, asa incat rationalismul fiinteaza din plin incadrul filosofiei cartesiene. Metafizica este, in primul rand,teista, folosind ideea de Dumnezeu nu numai ca o cunostintäfundarnentala, dar ca o garantie pentru dobandirea ori-carei alte cunostinte; si este, in al doillea rand dua-lista; afirmand existenta naturii spirituale ca esential deosebitäde cea a naturii corporale. Stiintele, 'In special fizica lui

www.dacoromanica.ro

Descartes, reducand totul la intindere, figurá i miscare,inseamnä o inaugurare a mecanismului modern ¡si o defini--tivä. päräsire a fizicei substantialiste, aristotelice. Dintre teoriileemise in campul stiintelor, aproape toate au cäzut, in frunte-cu celebra ipotezä a vartejurilor. Dacä ¡geometria analiticà treceIncà drept o mare inventie a filosofului, In schimb lipsa deintelegere a lui Descartes fatá de unele teorii matematice,care duceau c5.tre calculul infinitesimal, trebue in egará mäsur5subliniatà. In sfarsit, in ce priveste fiziologia sa, e de re-marcat spiritul pozitiv, de experimentator, in care-si intreprindecercetärile. Cat despre psihologia i etica sa, prima se resimte-de dualismul metafizic, iar cealaltá va träda influente de-ale-stoicismului.

In linii generale, s'a putut spune cu indreptatire, desprefilosofia lui Descartes, cá inaugureazä gandirea moderna. S'asemnalat, in primul rand, faptul cä el deschide epoca marilorsisteme rationale; c5.ci dei Renasterea a viizu-t inflorind nu--meroase sisteme de filosofie, ele se inn:a-tau adesea mai mutt-Cu sprijinul imaginatiei decat cu cel al ratium'i. Pe de altälparte Descartes este mentionat drept cel ,care desavarseste auto-nomia ratiunii. Folosirea ampla a ideii de Dumnezeu repre-zintä, atunci cand nu este o ,Concesie fatä de teologia sa-panitoare a timpului, o cunostinfà dobandità tot pe cai ra-tionale i prin exercitiul liber al intelectului. In sfarsit, orien-tarea mecanistä pe care o dà cercetärilor tiintifice, inseamnisi ea un titlu -care si autorizo pe istoric a face din Descartesun pärinte al cugetärii moderne. De asemenea, nu este de ne-socotit gustul pentru inventiune 5i pentru tehnic5. in inte-lesul modern pe care-1 avea Descartes, gust insä, care, spredeosebire de mentalitatea epocii noastre, se intovärasea la elcu un universalism filosofic in cadrul cäruia toate aspecteleparticulare isbuteau sá se unifice.

Dar insemnätatea filosofiei lui Descartes nu este numai dea inaugura cugetarea modernä. "Sunt acola cateva träsäturi mari,care o ridicà dincolo de actual ii fac din ea un tip permanentde filosofie, daeá nu filosofia însài. O asemenea träsäturäo dà convingerea autorului cum cá omul este afiintà educabilei,nu numai sub raport intelectual, dar si sub raport moral. Pentruintelect, metoda este cea care reprezintá principiul educativ,In timp ce pentru vieata sufleteascä principiul este o inteleaptistapanire i folosire a pasiunilor. Stärue poate o iluziune labaza convingerii cá once intelect omenesc poate deslega tainele

222 René Descartes

www.dacoromanica.ro

Urmasii lilt Descartes 223

In cazul cand este indrumat cum trebue prin mijlocireametodei. Nu este insa niciun fel de iluzie atunci Cand se a-firma cà fiecare om se poate desavarvi moralicevte; iar Parapresupunerea c ne_putem desavarvi, filosofii nu ar gandiatät de mult pe socoteala omenirii. 0 a doua trasaturämare a filosofiei lui Descartes o ,dä. faptul ca prototipul cu-noavterii tomenevti e infativat prin Tnatematici. Filosofia aceastase inscrie in unja celor de tip matematic; nu pentruca Des-cartes ar fi creiat in planul matematicilor, pretinzand chiardatoreaza inventiunile sale metodei filosofice pe care vi-o ale-sese, ci pentruca matematizarea cunovtintelor era cea maibuna garantie de adevar. Dumnezeu insuvi, care in definitivgaranteaza totul la Descartes, pare a iubi ca deosebire ideileclare i distincte de tip matematic. Ultima tris'kuri mare,ce s'ar putea desprinde din tfilosofia lui Descartes, este orien-tarea catre subiect. Chiar dacà ilU ar avea nicio valoare intrin-sea, metoda cartesianä care de ,fapt vrea sà imbratiwzeintreaga filosofie cartesiana nu este mai putin semnificativa.Valoarea filosofica a uriei metode nu se judecà intotdeaunadupa insemnatatea i trainicia rezultatelor ei. Filosofia este vio chestiune de orientare. Me ei intereseazà in egala masurä,cu rezultatele ei, i in once caz supravietuesc acestora. Unen-tarea lui Detcartes catre subiect, indemnul de a reveni laconvtiintä. §i la intelesurile ei adanci, reprezinta o cale rerália filosofiei. O asemenea cale s'a luat de cele mai multe ori inmomentele de crizà a gandirii. Pentruca vtiut la timp s5. seIntoara spre isvoarele simple i firevti ale mintii, frlosofialui Descartes inseamna o ievire tipica Jclin criza i un statornicpunct de plecare al gandirii.

Urmasil lui Descartes

Filosofia cartesiana a facut de grabà o puternica impresie-asupra contemporanilor. /Vat in Olanda, unde locuia autorul, at§i in Franta, cartesianismul nu intarzie s6 deviná o vcoara. Dupacum s'a vazut, filosoful urmarea sa inlocuiasca, prin sistemulsau, invätatura lui Aristotel, care era Ina, pe atunci, Inv6[6.-tura oficialá. Incercärile ce se fficeau,- chiar pe vremea sa, dea preda invatatura cea noua la Universitati, Il interesau deosebitpe Descartes, vi el parea ca. depune &Tar oarecare staruintipentru a-vi raspandi ideile pe aceasta cale. Poate ava se vi

www.dacoromanica.ro

224 Urmasii luí Descartes

explica faptul cà primii ,simpatizanti din Olanda ai cartesia-nismului, sunt niste profesori: Henri Rener i, care predi laUtrech t, i Henr y de Roy (Henricus Regius) tot laUtrecht. De asemenea In Leyda cativa clintre profesdri se vorocupa de filosofia lui Descartes, unii incercand s'o impace cucea a lui Aristotel, altii cautand potrivirea dintre ea si invä-tätura biblicá. Printre discipolii din Olanda, trebue numaratGeulinc x, asupra càruia, chiar, va trebui sà ne oprim maiindelung.

In Franta, discipolii lui ,Descartes sunt Inca mai nume-rosi, iar, dupä cum e si firesc, cartesianismul va supravietuiaci, ca scoala, mai multa vreme deck in once alta parte.Unii sunt prieteni personali de-ai filosofului, precum Claudede Clerselier, care se va osteni, dupa moartea lui Descartes, satipareasca o buna parte din hartiile sale inedite, iar altii puntoameni de stiintä, cuceriti de noua doctrinä., precum fizicianulJacques Rohault, filosoful Sylvain Régis, avocatulGérauld de Cordemoy sau medicul ,Louis de laForg e. Ultimul publica tri 1666 un, Tratat al spiri-tului omenesc, al facultatilor i functiunilor sale, pre--

cum si al unirii sale cu corpul, potrivit cu prin-cipiile lui René Descartes", iar in aceLasi an Cordemoypublica: Zece discursuri asupra deOsebirii i dinirii corpuluicu sufletul". O deosebita insemnatate, pentru cultura franpeza,are adeziunea la cartesianism a Jansenistilor dela Port Royal.Printre acestia trebuesc pusi In frunte Antoine A r na uldPier e Nicol e. Ei alcatuesc, impreuna, celebra logica delaPort Royal, intitulata L'art de penser" (1662) unde, deise folosesc idei de ale lui Blaise Pascal, se poate vorbi despreo puternioä influenta eartesianä. In timp ce Nicole este preo-cupat mai mult de probleme morale, Arnauld se ocupà din plinde filosofie i adânceste augustinismul doctrina scumu4celor dela Port Royal, sub punctul de vedere al ciruiaipoate analiza cu autoritate filosofia lui Descartes. Inraurireacartesianismului, insa, nu se opreste aci, in cuprinsul culturiifranceze, i se exercita chiar intr'un domeniu unde autorul nu-sifolosise metoda sa, anume in materie de estetica, unde Boileauda un Art Poétique" de inspiratie de asemenea cartesiana.Claritatea i rationalismul doctrinei acesteia sunt intru totulpe gustul spiritului francez, care pana astazi va gisi in cuge-tarea lui Descartes un model.

Chiar in alte tari influenta lui Descartes se resimte, desi

www.dacoromanica.ro

Urmasii lui Descartes 225

intr'o mai mica. masuri. Astfel exista cartesieni germani, dinrandul carora trebuesc neaparat amintiti J oh. Clauber g, carese trudege si lege cartesianismul ide platonism, i BalthasarBekke r. Influenta lui Descartes a *runs pini in Austria §iItalia, pe de o parte, §i Anglia, pe de alta. big aceeaakatuise teama de fiecare Inoment a filosofului, pe timpulanume interzicerea de catre bisericà a invatiturii sale, avea sase indeplineasci, in parte, chiar inainte de moartea sa,dar, intr'omasura mai mare, nu mult dupi moartea sa. Predarea filosofieilui Descartes fu In' terzisa la Utrecht, in anul 1642, iar laLeyda in 1648. In .1656, in tot cuprinsul Olandei predarea in-vataturilor cartesiene nu mai vera de fel ingaduita. In sfir§it,chiar Roma intra in kactiune, i, la anul 1663, scrierile filoso-fului sunt puse la index. In Franta, Ludovic al XIV-lea inter-zice predarea unor asemenea invataturi, mai intai la Colegiulregal, in anul 1665, apoi la Universitatea din Paris, iD4 1671,in sfir5it la Angers 1675. Toate misurile de prevedere pe careintelesese filosoful sa le ¡a nu servisera, prin urmare, lai nimic.

In ciuda interzicerilor acestora, vieata filosofica îi urmacursul i cartesianismul continua sa rodeasci, in mintea celor cefilosofau asupra-i. O dificultate, mai ales, turbura adinc spi-ritele tuturor continuatorilor lui Descartes: chestiunea raportu-rilor dintre spirit i corp. Dintre aspectele variate i nu intot-deauna duse la desavirire ale metodei, epistemologiei sau meta-fizicei cartesiene, urma§ii si imediati dau intiietate chestiuniidualismului pe care-1 propunea filosoful, cu eat mai mult cuat acest dualism punea yin joc numeroase probleme in legituracu religia. Descartes nu 'tc12(iduse o intemeiere apriorici a legiturii:dintre spirit i corp. Urma§ii sai vor cauta si umple aceastalacuna a sistemului, lar vor pluti in nesiguranta, cum estecazul pentru Clauberg, care asea ca leatura in .chestiune este

minune-; sau, precizind ceva mai bine lucrurile, cum facDe la Forge §i ,Cordemoy, se va recurge pur i simplu la inter-ventia lui Dumnezeu, pentru fiecare act de comunicafie intre celedoua substante cartesiene. Ap se ajunge la celebra teo,rie aocasionalismului, care afirma cá fiecare legituri dintre ,spirit§i corp nu face klecit sá prilejuiasbi, si ocazioneze interventia,lui Dumnezeu. Ceea ce vedem noi este_cauza ocazionat a qucru-,rilor, cauza principali sala§luind intr'o existenti de dincolode lume.

Invititura ocasionasimlui a capitat prin Arnold Ge u-li n cx (1625-1669), o intemeiere mai sistematici. Operele sale


226 Spinoza

pn'ncipale, Metaphysica vera- i Metaphysica ad tnentemperipateticam, apar postum. Presupozitiile filosofiei lui Geu-lincx sunt cele ale cartesiam'smului. Pe lima' ocasionalismului,insi, el duce mai departe gandirea inaintasului sàu, aritand cimintea noastri nu face &cat si contemple aceea ce Dumnezeuactioneazi in noi, iar corpurile nu sunt decat instrumente aleactiunii sale. El ajunge, chiar, la unele veden, ce fac s negandim la criticismul kantian de mai tarziu, atunci &and spunecä nu putem intelege lucrurile asa cum sunt in sine, ci trebue sine multumim i restrangem la cunostintele relative pe care lecápátâxn despre ele. Ceea ce e de asemenea demn de sublinta' t,In legituri cu gandirea lui Geulincx, este hotirarea cu careproclami el ci se impune o innoire a stüntelor innoire insens cartesian ncercarea de a da un soiu de clasificatiea lor, sau de a le orandui intr'o serie care sit' fie fireasci..La temelie, stau, dupi el, geometria si aritmetica, sprijinite insila randul Ion pe logioi, aceasti din urmi discipliná urmând sifie mai adanc inteleasi decat logica traditionali. Dupi mate-matici vine metafizica, unde chestiunea raporturilor dintre spirit

corp are, de departe, intaietatea. In sfarsit, vin stiintele na-turii, in privinta oirora se recomandi observatiuni i experientein spirit cu desivarsire modern.

Cu filosofia lui Geuliacx, ocasionalismul in particulartraditia cartesiani in genere nu-si caW-Ati expresia cea tnai

inalti. In privinta primei doctrine, filosofia lui Malebrancheva fi mai hotiritoare. In privinta traditiei cartesiene, se poatespune fári umbri de exagerare ca intreaga filosofie modernise va resimti, intr'un fel sau intr'altul, de ivirea lui Descartes.

Spinoza

Spinoza s'a niscut. la Amsterdam, in anul 1632. El aprima din cea mai fragedi copilirie o instructiune strict reli-gioasi.' Pänintii sii, negustori bogati, refugiati din Spam.' ca-tolicä.' la Amsterdam, voiau sä.-1 faci rabin. Primul sáu dascil,rabinul Morteira, 1-a initiat in cunoasterea limbei ebraice i incomentariul Bibliei. Mintea copilului trebuie si fi adancit delainceput atat limba ebraici cat si Biblia, deoarece mai tarziuSpinoza a asternut cunostintele sale in materie, dandu-ne o gra-matici a limbei ebraice si un comentar al Bibliei, expus pe largIn Tratatul teologico-poiitic, apirut in timpul vietii sale. Dupá

www.dacoromanica.ro

Spinoza 227

Solomon van Til, profesor de teologie la Utrecht, lucrarea a-ceasta ar fi o riposta a lui Spinoza la excluderea sa, in anal1657, din comunitatea evreiasca din Amsterdam. Se afirma caSpinoza n'a suportat cu indiferenta aceastä excludere. Tratatular fi datorit ava dar rasbunarii- lui Spinoza, impotriva exclu-derii sale din randul comunitatii evreevti. Daca cunoavtem huh',cà viata lui Spinoza nu a ,fost pàtatà niciodati de fapte mes-chine, ci dimpotriva a fost marcata intotdeauna de atitudinigeneroase, atunci inte'rpretarea lui Solomon van Til vi a altorbiografi ai lui Spinoza, cari vi-au 1'nsuvit aceastä pärere, trebueprivita sub beneficiu de inventar. Mai curand, am putea spune caviata lui Spinoza, in scurtul ei destin, a fost turburata de oserie de crize sufletevti, cari ni-1 infativeaza ea pe un adeviratirAelept, generos in cele din urma i clesbricat de once nimic-nicie care ar fi putut sa-I scada in propriii sai ochi i si con-traziei invataturile sale etice. Prima criza a fost aceia pecare a tr5it-o la varsta de 9 ani, and a aflat de penitentele umi-litoare la _care fusese supus Uriel Acosta 1), de catredin comunitatea sa; a do" ua, a 'lost aceia a excluderii sale dincomunitatea evreiasca, in urma convingerii ce vi-o ficuseraevreii, ea Spinoza nu poate accepta invataturile lor despre Dum-nezeu, despre profeti, despre revelatie i despre imortalitateasufletului; a treia crizà am putea-o socoti pe aceia pricinuitide inclinatia sa pentru Clara Maria van dem Emden, fiica pro-fesorului crevtin, cunoscut de Spinoza cu ocazia frecventariisectelor crevtine din Rejensburg, fara ca frecventa aceasta sa-1fi convins ca e necesar sà treaci la crevtinisrn; a patra, a fostdatorita invitatiei ce i-a facut-o in 1672 principele Carl Lud-wig von der Pfalz, de a prof esa filosofia la Heidelberg, vi

insfarvit a cincea: uciderea protectorului sau Jean de Witt,statuderul Olandei. Biografii povestesc, intre alfii Colerus, carevolta impotriva acestei crime a fost ata de mare, incat Spinozase hotarise sà placardeze pe zidurile oravului un manifest princare protesta in contra barbariei comise. Gazda sa prinzandinsa de veste despre aceasta intentiune, avuse grija sadin timp portile casei, ava ca Spinoza trebui sà ràmânà seches-trat in casa, ne mai putându-vi .realiza planul. Aceagta 1-amantuit desigur, fiindea altminteri el ar fi avut aceiav soartaca i protectorul sau. Pare de Aceia ne-indoios, cà lucrarile sale,

1) Crestin din pArinli marani, trecut la judaisin, apoi excomunicat decatre evreii din Amsterdam.

www.dacoromanica.ro

de§i au fost scrise in linigea de suflet a unui om ce vi-a gasitechilibrul prin aflarea adevirului, au totti ceva din ceiaceconstitue experientr de viata a lui Spinoza. Altfel, nu ne-amexplica nici adancul comentar critic pe care ,i1 face Bibliei,nici cuno§tintele politice de care da dovada, nu numai inTratatul teologico-politic, ci i in Tratatul politic, §i nu ne-amexplica nici adâncimea adevarurilor din Etica sa, cu privire lapasiunile omenegi, la servitudinea noastra fata de ele §i laposibilitatea de a ne libera de puterea lor, inlaturand cunoasterileintunecate despre lume j oameni, printr'o cuno4tere cat maiadecuatä a lui Dumnezeu. Aceasta cunowere este echivalentacu suprema virtute. Cunoa0erea este colorata a§adar etic. Deaceia cred, contrar multora dintre comentatorii lui Spinoza, casistemul spinozian a fost intitulat Etica, tocmai fiindca cunoa4te-rea este suprema noastra virtute. In logosul acesta care este

etos, se Intalnote insä §i un patos &lane, fiindca supremacunoa0ere este totuna cu iubirea mastra infinita catre intreagaexistenta, !care este Dumnezeu. Altfel, viata lui Spinoza s'ascurs lini§tita, cu pretentiuni modeste in ceiace prive§te bunu-rile pimânte§ti, activa in ce prive§te meseria lui Spinoza: §le-fuitul sticlelor de ochelari, preocupati eu redactarea scrieri-lor sale §i cu tinerea corespondentii cu numerosii sai prieteni

admiratori, pana la 21 Februarie 1677, cand Spinoza moarebolnav de tuberculoza. Preocupata adesea §i de discutiile deordin politic, ce le avea cu prietenul i protectorul sau Jeande Witt, su de ordin religios, ce le avea fie eu aceia care IIvizitau, fie cu gazda sa. Semnificativa in aceasta privinta esterelatarea lui Colerus: la intrebarea ce i-a facut-o gazda sa:Credeti ca a§i putea sá fiu mantuita prin religia pe care oprofesezr Spinoza a raspuns: Religia dvs. este buni, nutrebue sa cautati alta 5i nici sä vi indoiti ca nu v'ati puteamântui printrInsa; numai ca, pietätii, sa ducetitotodata o viata lini§tita k§i neturburatr. Semnificatia poate fivazuta i pe un plan teoretic, daca voim sà recunoa0emSpinoza parasege in räspunsul sau blajin tonul ironic i bat-jocura din Tratatul teologico-politic, cu privire la cultul reli-gios, fie al evreilor, ¡fie al catolicilor.

Scrierile lui Spinoza nu sunt giumeroase. In 1660 el re-dacteaza scurtul tratat Des pre Dumnezeu, despre om qi feri-cirea acestuia, scris in limba olandezä; in 1661, tratatul Deemendatione intellectus, neterminat (ca i 'Regulae ad directionem

228 SpInoza

www.dacoromanica.ro

ingenii, cartea lui Descartes, pe care o amintesc, fiindc, intreea 6 aceia a lui Spinoza, istoricul filosofiei ar putea face uneleapropien); in 1663 este redactatä prima parte din' Etica, com-pletatà mai tarziu cu alte patru cärti si care circulä in manuscrisprintre prietenii säi; in 1663 epar in latineste Renati Descartesprincipia philosophiae more geometrico demonstrata, ca i Cogi-tata metaphysica; iar la 1670, apare Tratatul teologico-politic,tratat ce completeaza, In privinta criticei formelor de guver-nämant incercatä de Spinozä, ,pe celalt tratat neterminat, inti-tulat: Tractatus politicus. Tratatul teologico-politic produseseinsa atiita perturbare in randurile ,profanilor, preotilor i rabi-nilor, iar numele lui Spinoza era atat de mult in vedereatuturora, incat, dei eätre 1675, Etica, ordine geometrico de-monstrata, era terminatä, Spinoza nu a indräznit s'o dea

Etica" circula numai printre prietenii devotati. Asase explici dece ea apare tdupä moartea sa, sub initialele B deS.-, datoritä medicului Ludovic Meyer, singurul prieten careasistase la sävArsirea lui Spinoza.

La inventariul ce s'a ficut bibliotecei lui Spinoza, s'agasit intr'insa nu númai lucrärile lui Descartes, dar 6 nu-meroase de-ale filosofilor antici i misticilor crestini din Evul-Mediu. Spinoza II cunostea pe Thomas de Aquino, ca 6 peBellarmin, Toledo, Pereira; pe Jacob Böhme, ca si pe Ficino,Pico dela Mirandolo, Giordano Bruno; pe Bacon ca si peCherbury, Hobbes 6 in fine, pe Descartes. Acest fapt,

unele date din cuprinsul filosofiei lui Spinoza, au con-tribuit ca istoricii filosofiei sä caute originile gindirii saleIn filosofii citati, iar comentatorii i fjlosofii evrei, sä gäseascäaläturi de aceste origini, altele, fie in gandirea filosoficit,evreiascä, asa cum ea se poate desprinde din Biblie, fie dinKabala. Astfel, filosoful L. Brunschvicg gäseste apropieri intrefilosofia lui Spinoza si gAndirea contemporanilor sä.1.: Descartes,Pascal, Malebranche, Leibniz. Istoricul H. Höffding amin-teste cà primii biografi ai lui Spinoza se referä la influentelelui Descartes, cä filosoful ICarl Jog a cäutat sä arate legAturalui Spinoza cu teologia catolia a Evului-Mediu (asa cumaltii au cäutat s4 arate legitura ei cu filosofia lui Maimonide,Ibn Esra, cä Freudenthal a gäsit apropien i cunoua-scolastica, cà Sigwart a stabilit relatii cu gAndirea luíGiordano Bruno, iar O. Mainsma, cu miseárile liberale olandeze.

1) Nota mea.

Spinoza 229

www.dacoromanica.ro

Dei neconvergente, prerile acestea nu sunt lipsite deinteres pentru acela care este preocupat de elementele externeale unei filosofii, cum nu pot fi lipsite de interes i frumusete,unele amhnunte pe care ni le dau istoricii in legàturà cu citevadin conceptele filosofiei spinoziene, sau referitor la unele dinlucrOrile sale. Asa, de pildà, On ce priveste coneeptul de amordei intellectualis", central in filosofia lui Spinoza, comentatoriiaratä eh Spinoza a suferit influenta evreului neoplatonicianJuda Aberbanel, amoscut sub numele de Leone Ebreo, careIn 1535 a publicat cartea ,sh Dia. logi di amore". Freudenthaleste cel dint:Ain care vorbeste 'de aceasth influenfá. lar maitárziu, ea a fost relevatii de Paul-Louis Couchoud, in carteasa: Benoit de Spinoza" (1924), de Edmond° Salmi, in studiulsOu: Benedeto Spinoza et Leone Ebreo", de Giovanni Gen-tile, in studiul sOu: Leone Ebreo et Spinoza'', si intre altii,de Ad. Dyroff, in studiul sOn: Zur Entwicklungsgeschichteder Lehre Spinozas von Amor Dei Intellectualis" (1917).

Cele mai multe amOnunte privitor la izvoarele Tratatului teolo-gico-politic, ni le clO Leo Strauss, in lucrarea sa: Die Reli-gionskritik Spinozas als Grundlage seiner Bibelwissenschaft"(1930), lucrarea ce aminteste de Tucidide (cunoscut de Spinozaprin Hobbes), Cicero, Tacit, Bachia, Maimonide, Alpakhar,Albo, Mach's.' velli, Clapmarius (a cOrui carte: De arcanisrerum publicarum", s'a gOsit in biblioteca lui Spinoza), PetreCunaeus, Hobbes si La Peyrère.

Cine vorbeste insà de izvoare, origini i influente, gandeste0à kin filosofia lui Spinoza se gásesc oarecari elemente" dinganditorii mintiti, elemente cari s'au sudat apoi in minteafilosofului, pentru a ne da opera de sintezä, Etica". Cinegándeste Asa, greseste fie in ceiace priveste metoda folosithIn studiul unui obieet, cum este istoria filosofiei, fie cu privirela ceiace constitue esenta unei filosofii. Opera lui Spinoza,dei este imbibati de elemente cartesiene (teoria substanteisi a atributelor paralele: intinderea i gándirea), dei e plirade date din filosofia evreiasch (cum este mai ales ideia deamor dei intellectualis, sau ideia cà Dumnezeu dei estecuprins in univers nu poate fi totus confundat cu pulberea saumateria acestuia panenteism), reja pe proprie rOspundereconceptele filosofiei din totdeauna, i incearcà sà rhspuncli,intr'un plan de transcendentra i prin metodii geometricO, de-ductiv i descriptivit, marilor probleme ale mintii noastre: ceposibilitate ne este data sä he putem libera de sclavia pasiunilor,

230 Spinoza

www.dacoromanica.ro

Spinoza 231

pentru a fi fericiti pe pimânt; cum putem ajunge si-1 cunostempe Dumnezeu, de a ofirui existentä nu ne putem indoi, intrucateste in natura sau in ffelul sau de a fi, de a exista: ad naturarniDei pertinet existere; ce drum trebue sä urmam pentru acunoa§te lumea, dacä. §.tim ca cunoa0erea completa i adecuatia lucrurilor ne poate duce la cuno5terea lui Dumnezeu; ceafirma atat filosofia cat i religia, privitor la problema mântuiriinoastre i daca se inteleg asupra adevarului cà folosirea ra-tiunii de catre cea dinai i a revelatiek. de care cea de a doua,nu sunt decat dota cai ce duc la acela rezultat; ce trebuefacem ca respectand legile, ap cum trebue sa ne supunemdeterminismului fenomenelor naturale, sà ajungem a gandi liber

critic asupra institutiunilor politice i sociale, pentru a im-piedeca raul, atunci cand organele constituite ar abuza deputerea cu care au fost $nvestite, In virtutea contractului ce 1-au

incheiat oamenii intre dan§ii §i in virtutea nadejdii pe careei au pus-o in vigilenta i preocuparea Statului de spartatuturora, etc. Opera lui Spinoza, prin urmare, de§i pare im-bibata de gandirea cugetarilor dinaintea sa, §i, dupa unii,§i de progresul matematicei din timpul sau (daca ne &dimla metoda geometrica, pe care Spinoza a folosit-o in operasa fundamentala, Etica"), este o creatie personala, care,oricum, ar fi existat chiar daca inaintea lui Spinoza nu arfi fost nici Giordano Bruno, nici Leone Ebreo, nici Descartes.

EticaIn micul tratat al lui Spinoza: Despre Dumnezet4 despre

om i fericirea acestuia", sunt cuprinse problemele pe cariSpinoza le-a tratat pe larg mn Etica" sa., Iar Etica" se leagàprin cateva din capitolele ei i prin unele concepte, atat delucrarea Renati Descartes principia philosophiae more geo-metric° demonstrata-, cat i de Cogitata metaphysica".

Etica" este imp.irtita in cinci càrti i anume: cartea I,trateazä. despre Dumnezeu; cartea II, despi-e natura §i originasufletului; cartea III, despre natura 4§i. origina ,pasiunilor; cartea1V, despre sclavia umani; cartea V, despre libertateaEste necesar de mentionat ca in cartea I, se mai gase§te urtapendice- privitor la determinismul naturii i al faptelornoastre; in cartea II-a, o demonstra-tie a identitatii dintre voinfa

intelect; in cartea III, 'cap. celebru jntitulat: definitia pasiu-nilor"; iar in cartea IV, un apendice privitor la regulile noastrede conduiti.

www.dacoromanica.ro

232 Spinoza

Des pre Dumnezeu.

1. Spinoza demonstreaza geometric existenta lui Dumne-zeu, pornind dela clefinitia ce o gasim in propozitia XI, dincartea I-a a Eticei'': Dumnezeu sau substanta compusa dinatribute infinite, cari fiecare exprimä o esenginfinità i eterni,exista in mod necesar". Daca negam aceasta propozitie, negamexistenta lui Dumnezeu, deoarece natura substantei nu poatefi gandita fara ca ea sa existe, intrucat substanta este cauza eiinsasi. Asa ca substanta existá in mod necesar (DemonstratiaI). Pornim dela intrebarea dece un lucru exista si dela ideiaca pentru a exista, el trebue sa aibe o cauza, care sa fiecuprinsa in natura lui sau sa fie in afara de el. In acestdin urma caz, nici o icauzi nu-1 poate impiedeca de a exista.Dacia o cauza oarecare 1-ar impiedeca pe Dumnezeu sa existe,ea nu ar putea avea nimic comun Cu substanta sa, intrucat esteIn natura substantei lui Dumnezeu sit' existe. Iar daca ar fi osubstanta cü atribute diferite decal acelea ale substantei sauDumnezeu, ea tot nu 1-ar putea impiedeca pe Dumnezeu saexiste, fiindca n'ar avea nimic comun cu Dumnezeu; deci nu1-ar putea impiedeca sa existe. Dacä am considera cauzalauntrul lui Dumnezeu. O cauza icare ar putea sa-1 impiedecepe Dumnezeu de a exista, ar fi ceva absurd deoarece, este innatura lui Dumnezeu sa existe. (Demonstratia II). Daca fin-tele finite exista, atunci cu atat mai mult Dminnezeu poateexista, ;intrucat e o fiinta absolut infinita .si are o putere infinitade a exista. Rezulta, ca Dumnezeu exista in mod necesar.(Demonstratia III).

Dumnezeu despre care suntem siguri cá exista, este unic.Spinoza demonstreaza acest lucru intaiu in Cogitata meta-physica", uncle ideia de perfectiune este considerati ca un atributal lui Dumnezeu, perfectiune pe care o are dela el insusi. Dacaam considera ca at' fi mai multi zei cu desavarsire perfecti,atunci ar trebui ca ei sá aiba suprema inteligenti i s a serecunoasca nu numai pe ei Insisi, ci in acelas timp tot ceexistä, ceiace inseamna cá ar trebui s'ä cunoasca si pe ceilaltizei. De unde putem deduce, cá desavarsirea fieciruia dintreacesti zei clepinde de el insusi si de ceilalti zei. Ceiace In-seamnià, ca el nu mai este perfect. Cum prin urmare existentacea mai perfecti nu poate Lavea o imperfectiune, urmeazaDumnezeu este unic. Spinoza demonstreazá apoi aceastatate, intemeiandu-se pe ideia de substanta. In propozitia XIVdin cartea I a Eticei", el arata ca daci ar exista o altä

www.dacoromanica.ro

substanta decat Dumnezeu, ea ar trebui sa aiba atributele luiDumnezeu. Aceasta ar presupune existenta unei substante cuaceleasi atribute ca si Dumnezeu, ceiace este absurd. Fiindciar trebui sa gandim doua ,substante cari au aceleasi atribute, asa-dar cari nu s'ar putea distinge una de alta nici -prin atributele,nici prin modurile lor. Ceia ce ne duce la incheierea ca existä

singura substanta, care este Dumnezeu.Atributele si modurile despre care am vorbit mai sus,

nu pot exista si nu pot fi concepute fara existenta substantei,adica -Para Dumnezeu (prop. XV, partea I). Intrucat nimicnu poate exista in afara de el. De unde rezulta mai departe,ca Dumnezeu exista prin el insusi, este causa sui §,i este cauzaeficienta a toricarui lucru, sau a oricarei activitati. Asa ca, onceactivitate a noastra este fixati de necesitatea naturii divine. Deaci nu trebue sa conchidem ca esenta lucrurilor produse deDumnezeu implica existenta lor. Numai esenta lui Dumnezeu,intrucat el este cauza sa, implica existenta sa. Once fenornen,ca sa existe si si se manifeste, are nevoie de unitatea primordialia lui Dumnezeu. ,In cadrul 4ei, ,omul nu se poate departa cunimic dela ceiace este natura acestei unitati. Activitatea omuluieste supusa unor legi imuabile, Inecesare. El nu poate ruperigiditatea lor. In consecinia, faptele noastre nu pot fi libereIn raport Cu vointa noastri si nici nu pot fi desfasurate invederea unui scoped Daca am (considera ca suntem liberi, artrebui sa punem ordinei natura le a lucrurilor un terminus adquem catre care am putea porni ca spre un ideal, mai perfectdecal perfectiunea existenta. Cum insa nu-1 putem gändi peDumnezeu decat ca este perfect, trebue sa inlituram ideiaperfectiunii in afara de cadrul legilor existente. Fiindca, alt-minteri, ar urma ;sá afirmara ca poate sa existe ceva mai perfectdecat Dumnezeu, si ca Dumnezeu ir avea ua tel catre care arporni. Ceiace ,nu se poate presuPune, fiindca nu poate existanimic care ar fi mai (milt decat .ceiace Dumnezeu a realizat.Dacia am presupune o astfel de existenta, ar trebui sa conchidemca Dumnezeu este imperfect. Ceiace ar contrazice cele de-monstrate Ora aci, in legatura cu perfectiunea lui Dumnezeu.Rezulta, ca once incercare a noastra de a schimba Ordineaexistenta este p himera, cum este o naivitate si credem ciDumnezeu ar putea si schimbe tordinea Exa si eterni a lucru-rilor, in urma implorarilor si rugaciunilor noastre. Dumnezeun'a creiat lucrurile, cu scopul ca oamenii si le foloseasca spreTericirea lor. Toate fenomenele, din contra, se produc ca o

Spinoza 233

www.dacoromanica.ro

consecinta logica a legilor naturak i este o gresala sa credem-ca Dumnezeu ar putea privi intamplärile omenesti cu vreun sen-timent de mila sau sä le intovaraseasca cu unul de dragoste.Daca am gandi ca Dumnezeu se comporti astfel, ar fi sa-i atri-buim propriik noastre afectiuni i sa judecam perfectiunea sa,dupa ideile ce ni le -facem despre propria noastra perfectiune.Intr'un cuvant, omul nu trebue sà creada ca prin imploraredivina, prin rugaciuni sau sacrificii, ar putea sà schimbe oricatde putin din ordinea fixati de Dumnezeu dela inceputpentru totdeauna. Spinoza va deduce imai tarziu, in cartea V-aa Eticei", ca omul poate fi liber, prin cunoasterea cat maiadecuata a legilor naturale. Ceiace coincide cu cunoasterea luiDumnezeu, cunoastere care e totodata i suprema noastra vir-tute. Aceasta mai explica dece Spinoza intituleaza cartea V-a aEticei", astfel: Despre puterea intelectului sau libertateaumana''.

Trebue sa completam ideia ce o avem despre Dumnezeu,cu afirmarea, ca el nu poate fi conceput decat sub atributele de&dire i intindere, clesi, cum am vazut, atributele lui suntinfinite. Sub oricare din atribute 1-am cunoaste pe Dumnezeu, eleste cunoscut in esenta sa, intrucat fiecare din atribute exprimaesenta lui infinita. Ceiace este perfect exprimat astfel: Fiecá noi consideram natura sub atributul gandirii (sau sub acelade intindere), sau sub oricare atribut ar fi, noi vom regisiintotdeauna singura i aceias conexiune a lucrurilor, adica subonce punct de vedere le-am privi, vom gasi ca lucrurile au oaceias succesiune si un acelas raport- (prop. VII, partea V-a,Etica"). Prin aceasta inlaturam critica ce s'ar putea face,Ca, intrucat nu-1 cunoastem pe Dumnezeu decat prin douii dinatributele sale infinite, nu 1-am cunoaste in mod absolut.

Des pre natura originea sufletului.

2. Daca stim ca esenta omului nu implica existenta sa,ca omul gandeste si ca. ,ganclirea este un atribut al lui Dumnezeu,adica Dumnezeu este un lucru ,ganditor, asa cum si intindereaeste un atribut al lui Dumnezeu, adica Durrmezeu este un lucrtintins; daca stim, cà in ,Dumnezeu exista in mod necesar ideiaesentei sale cat i ideia ca tot ce este fenomen sau se pro-duce urmeaza in mod necesar ,din ceiace este esenta sa, deunde rezulta cà aceasta ideie a lui Dumnezeu, din care urmeazalucrurile infinite cu modurile infinite, nu poate fi decal unica,

234 Spinoza

www.dacoromanica.ro

atunci, ordinea i conexiunea içleilor sunt aceleasi caordinea i conexiunea lucrurilor".

Ceiace nu inseamna ca trebue s amestecam lucrurile. Dincontra, privindu-le sub atributele lor de intindere i &dire,trebue sa vedem cà fiece atribut existä per se, asadar, cafenomenele gandirii sau cele sufletesti, sunt independente defenornenele de miscare i repaus, care sunt ale corpului. Feno-menele sunt paralele numai. Le-am putea intalni totus inDumnezeu sau substanta, daci stim cä totul se petrece inunitatea substatei. De unde urmeazi afirmarea cá corpul

sufletul nu sunt decat unul i acelas lucru pe care il concepem,cand sub atributul intinderii, and sub cel al gandirii. Dacaconcepem lucrurile sau pe om ca existand sub perspectiva atri-butului de intindere, atunci sunt iintindere, daca le privim subatributul gâ.ndirii, ele sunt spirit.

Raportul dintre corp i suflet se mai lämureste siurmatoarele propozitii spinoziene: corpul nu poate sà determinesufletul si gandeasca? iar miscarea i odihna corpului carestul operatiunilor sale, daca mai sunt i altele, sunt inde-pendente de suflet". Corpul nu determina sufletul sa gandeasci,cum nici sufletul nu &termini.' miscarea sau odihna corpuluinimic nu ne dá xlreptul sà afirmärn ca sufletul poate fi influen-tat de corp i invers. Experienta noastra in aceasta privintieste totus incompleta. De Oda: somnambulii savarsesc faptepe care nu le-ar putea face in stare de veghe, asa cá, urmand:legile propriei lui naturi, corpul poate savarsi o multime delucruri, cari sa mire sufletul. Argumentul deci ca fira suflet,corpul nu ar putea face unele misciri, nu ne poate duce laincheierea ca anume acte ale corpului depind de vointa sufle-tului. Cu toate acestea, afirmarea contrara poate sa fie ade-varata si ea, daca ne gandim cà sufletul nu mai are facul-tatea de a gandi, daca' corpul este in inactiune-, ca in cazulcand corpul este in stare de somn i cand toate facultatilesufletului sunt suspendate.

Trecand insa dincolo de planul acesta al experientei, tre-bue sá afirmam acum, cá corpul nostru considerat ca mod atintinderii este obiect al ideei: care constitue sufletul nostru;ca sufletul nu se cunoaste decat daca percepe ideile afectiunilorcorpului i percepe corpurile ca existind, daca este afectat actualde ele. (In cartea a V-a a Eticei", Spinoza demonstreazäcsa sufletul nu percepe existenta unui corp dead in timpul pro-priei lui existente, ceiace are semnificatia ca sufletul nu are

Spinoza 235

www.dacoromanica.ro

ala durata cleat a corpului. Deaceia, in aceasa. carte,

Spinoza va inlatura- ideia imortalitàtii sufletului si va demon-stra in schimb, eternitatea lui).

Pornind dela ideia, câ ideia afectiunii corpului uman nuimplicà cunoasterea adecuata a corpului i cä ideia ideei afec-

corpului uman nu implica cunoasterea adecuaa a spi-

ritului uman, eat i delalain.' marile c6 toate ideile sunt adevaratenumai intrucht ele sunt ocaportate in Dumnezeu, Spinoza ajunge

sa faca distinctiunea intre termenii transcendentali: fiintr,lucre si ceva- i sa stabileasca o erarhie din punctul devedere al rezultatelor ontologice pe care le vizeaza once cu-noastere. Prin urmare, si ne vorbeasca de cunoasterea mai

perfecta si mai putin perfecta, ,mai adecuata si mai putin ade-cuata, adevaraa sau falsa, dar 'care, din planul epistemei,trebuesc privite ca genuri i modaliati, independente, fari nici

erarhie intre ele. Din Ipunct de vedere psihologic ele pot fiprivite deasemeni ca grade sau etape de cunoastere, sau camomente de evolutie a cunoasterii, klacA ne referim la sarile su-fletesti si la momentele prin 'care trecetn, pentru a ajunge la

cunoasterea lui Dumnezeu, in cazul .and izbutim sa ne liberamde toate afectiunile ;si pasiunile noastre. Asadar, and amajuns sa ne liberam de cunoasterile inadecuate, reusind astfelavem cunoasterea nemijlocia a lui Dumnezeu.

Considerand genurile de cunoastere din punctul de vedere

epistemologic, lamurim urmatoarele:Cu privire la primul gen de cunoastere, Spinoza porneste

dela tobservarea cà mintea noastri poate forma intotdeaunaimagini distincte despre lucruri, din cauza ea, corpul nostrufiind limitat, excederea posibiliatilor noastre de a ne formaimagini, duce la confuzia perceperii lor. In acest caz, imaginile

se amestea, corpul îi va imagina obiectele farat nici o distinc-tie intre ele si le va cuprinde pe toate sub un singur atribut,sub acela de lucru, de lfiinà, de ceva. Din aceasta pricina avem

cunoastere inadecuata, ca i n cazul and ne formam desprelucruri notiuni universale. Acestea au aceiasi origina catermenii transcendentali. Numarul imaginelor intrece aat fortanoastra de a ne imagina numarul lor determinat i diferentelelor particulare, cât i puterea sufletului nostru de a-si imaginadistinct raportul dintre ele, in nasura in care corpul este afectatde ele. Deasemeni, ceste notiuni nu se formeaza la fel infiecare dintre noi, ci difena la fiecare dintre noi, dupi lucrul

236 Spinoza

www.dacoromanica.ro

care a afectat corpul cel anai des si pe care sufletul Il imagineazasau si-1 reaminteste mai usor (Scolie la prop. XL). Primutgen de cunoastere este denumit opinie sau imaginatie.

Cu privire la al doilea gen de cunoastere, Spinoza arataca mai putem avea notiuni omune i idei adecuate despre pro-prietatile lucrurilor, adicá putem avea concep tul lor. sensulcá privim corpurile sub aspectul ,raporturilor dintre ele, adicale cunoastem sub acelas atribut, de exemplu, sub atributul deintindere, i vedem in felul acesta, cá ceiace e comun tuturorlucrurilor, nu constitue esenta nici unui lucru particular. Asaca, cem. ce e comun tuturor lucrurilor, nu poate fi conceputded.t in mod adecuat. Ideia ce o avem despre lucruri, privin-du-le sub un acelas atribut, este adecuata intrucat îrisui atri-butul sub care raportam lucrurile este adecuat in Dumnezeu.Se confuncli cu insasi substanta ,lui.

Al treilea gen de cunoastere, Spinoza 11 numeste: stiintaintuitivr. Aceasta cunoastere se intinde dela ideia adecuataa esentei formale a atributelor lui Dumnezeu pani la cunoastereaadecuata esentei lucrurilor". (Spinoza revine in cartea a V-a aEticei" asupra acestui gen de cunoastere, pe_ntru a ne demonstracá numai acela care dobande,ste o cunoastere Clara i distinctia lucrurilor i afectiunilor, devine liber, intrucat cunoaste catmai complet, asadar, adecuat lumea, prin urmare Il cunoastepe Dumnezeu, manifestandu-si aceasta cunoastere prin iubireainfinità catre fiinfa sa. Problema este aci n legatura cu de-monstrarea eternitatii sufletului, demonstrare pe care Spinoza

face de abia n cartea V-a a Eticei".Cunoasterea de primul gen e cauza falsitatii, pe cand

punoasterile de al doilea si al treilea gen sunt adevarate i neinvata sa distingem adevarul de eroare.

In legatura cu ierarhia rezultatelor ontologice ce le vi-zeaza once cunoastere, semnificative apar atat scolia la prop.XIII-a din cartea I-a a (Eticer, cat i propozitiile finale dincartea a V-a.

In propozitia XIII-a gasim aceste afirmatiuni: Noi nuputem sá negarn ca ideile difera intre ele, ca o idee este rnaiperfectá i cá contine mai multa realitate decati alta, clupit cumobiectul acestei idei este mai perfect si confine mai multafrealitate decat obiectul unei alte idei. Astfel, pentru a deter-mina diferenta ce este intre tspiritul -timan i celelalte spirite

gradn1 S.61.3 de perfectiune ,fátá de celelalte, este necesarcunoastem natura obiectului sau, adici a corpului uman". In

Spinoza 237

www.dacoromanica.ro

general. cu cat un corp este mai propriu decat altele de alucra si sä simtä mai multe lucruri deodati, Cu atat mai multspiritul sail este mai propriu decat celelalte de a percepe maimulte lucruri deodata; mai mult, cu cat actiunile unui corpdepind de el insusi i ,cu cat mai putin celelalte corpuri concuräimprewit Cu el la actiune, Cu atat spiritul sau este mai propriusá perceapa perfect. De aci noi putem cunoaste excelenta unuisuflet fata de celelalte, putem vedea apoi dece noi nu avem-decat o cunoastere foarte confuza a corpului nostru; i putemvedea numeroase alte consecinte pe cari le voi trage in ceiaceurmeazr ... In prop. XXXVIII, XXXIX si XL dincartea a V-a, gasim consecintele: Intr'adevar, partea eterna asufletului este intelectul prin care noi lucram, i aceia caream demonstrat cá piere este imaginatia, datorita careia noisuferim; deci aceasta parte este mai imperfecta cleat cealaltr(corolar, la prop. XL), fiindca, icu cat corpul nostru poatelucra mai mult si are o cunoastere cat mai cuprinzatoare alucrurilor, deci poate inlatura cel mai mult pasiunile, cu atat_sufletul sau este mai etern. ,Iata acum si un pasagiu din: Tra-tatul teologico-politic". i anume, acela in care Spinoza vorbeste,de revelatie i profetie, intemeiate pe imaginatia noastra, cade o cunoastere ce ar icorespunde celeia imperfecte de gradulintaiu. Profetia este deci raferioara In aceasta privinta cu-noasterii naturale care nu are nevoie de nici' un semn, dar carecuprinde prin natura sa, certitudinea..Si intr'adevä.r, certitudineaprofetica nu era una matematica, ci numai una moralrDespre profeti").

Despre originea si natura pasiundor.

3. Fundamentale pentru determinarea originei i naturiipasiunilor sunt propozitiile I si III din cartea III-a a Eticei".Prop. I-a: Sufletul nostru lucreazii sau sufera; el lucreazanecesar atunci cand are idei adecuate i suferä in mod necesarcänd ideile sale sunt inadecuate". Prop. III-a: Actiunile sufle-tului nu sunt produse decat de ideile adecuate i pasiunile deideile inadecuate". Problema se leaga cu definitiile pe careSpinoza le da cauzelor adecuate i cauzelor. inadecuate. Primeleduc la cunoasterea clara i distincta a efectului. Celelalte nuduc la o astfel de cunoastere. Ceiace micsoreaza puterea dea lucra a corpului. Din aceastii pricinä suntem supusi tuturorafectiunilor posibile. Cand o afectiune este insa o idee con-

prin care sufletul afirma forta de existenti a corpului

238 Spinoza

www.dacoromanica.ro

Spinoza 239

sat?, sau a unei parti a corpului, fora mai mult sau maiputin mare ca mai inainte §i care fiind °data data, determinisufletul sá se gandeasca la an lucru mai curand deal la unaltur, ea se numeste pasiune. lar cand forta omului estelimitata i subordonati cauzelor externe, omul este sclavultuturor pasiunilor. Sufletul cauta Cu toate acestea ima-gineze ceiace maree puterea de a lucra a corpului, asa ca,atunci and isi imagineaza lucrurile cari micsoreazi sau retmputerea de a lucre, a corpului, incearca pe cat oate sa-si amin-teasca de ceiace face abstractie de existenta acestora, in sensulca-si imagineaza un alt lucru care indeparteaza existenta lor.Ceiace se intelege upr, dack ne &dim de ex. la iubirela ura, i anume, cá iubirea nu este altceva deCat bucuria inso-tita de ideia unei cauze externe, pe cand ura nu este altceva,deCat tristetea insotita cleasemenea de ideia unei cauze externe".Acela care iubeste, va eäuta sà se bucure de prezenta lucruluiiubit pastreze, pe cand acela care uraste va cauta saindeparteze i sä distruga obiectul iurei sale. De aci pute- mdeduce in plus, ca once lucru poate fi o cauza de bucurie, detristete sau de donnta. Distrugerea lucrului iubit ne va intrista,pastrarea lui ne va bucura (intocmai ca i distrugerea ureinoastre). Dacà vom sti cá coa- ce iubim este afectat de bucuriesau tristete, vom avea aceleasi afectiuni ea si lucrul iubit, iardaca ne vom imagina ca cm' eva procura, de pildä, bucurie o-biectului pe care il iubim, vom fi afectati de dragoste daredânsul i dimpotriva, II vom klusmani, daca ne imaginam ca-iprocura tristete. Tot astfel, ne vom bucura, daca ne imaginam,cá ceiace urana este afectat de tristete, sau ne vom intrista,daca Il vom crede afectat de bucurie. Deasemeni ne vom rea-rm' ti de un lucru, c.are ne-a facut placere i vom don i nebucurim de aceleasi imprejurari dud am avut plicere, dar nevom intrista, daca aceste imprejurari vor lipsi. Intr'un cuvant,dorinta care se naste in hoi din ideia de tristete sau bucurie,din urà sau iubire va fi cu atat mai puternica, cu cat afectiuneanoastra este mai mare. Iubirea prin urmare este maria priniubire i ura poate sa Tie mariti de o ura reciproci. Urapoate s;a" fie totus distrusa prin dragoste, deoarece putem fipusi in aceasta situatiune: sa eontem_plam cu bucurie obiectulpe care-1 uram, dar care he iubeste. In acest caz, nu vom máifi afectati de tristete. Daca afectiunea de bucurie va fi maimare dec.& ura maastrit, ea Ara izbuti chiar si distruga ura, carese va transforma in dragoste, iar dragostea fati de obiectul pe

www.dacoromanica.ro

240 Spinoza

care la inceput 1-am urät, va fi cu mult mai mare decht incazul and nu 1-am fi urät de loc.

Bucuria, tristetea, aorinta, iubirea, ura, speranta, teama,sunt pasiuni sau afectiuni cari se raportä la sufletul nostruintruat el lucreazä. Dintre toate, numai dorinta este de esentaomului.

Spunem ci avem dorinti and sufletul nostru este conceputcii lucreazä determinat de o afectiune oarecare.

Bucuria este trecerea omului dela o mai mic6 la o maimare perfectiune.

Tristetea este trecerea omului dela o perfectiune mai marela una mai midi.

Iubirea este bucuria insotitä de ideia unei cauze externe.Ura este tristetea insotitä de ideia unei cauze externe.Speranta este o bucurie inconstantä, produsä de ideia unui

lucru viitor sau trecut, a cärui existentä sau producere ne pareincloelnid..

Speranta este o bucurie inconstantä, produsä de ideia unuilucru viitor sau trecut, a cärui existentä sau producere nepare ' nesigurfi.

Plicerea este bucuria insctità de ideia unui lucru trecut,Lei sä ne fi asteptat la el.

Mila este o tristete insotia de ideia räului ce i se in-timplä aceluia pe care 11 ,credem semenul nostru. Mila este oiubire, in másura in care gfecteazä pe om in asa fel ea' sebucunä de fericirea altora si e malmit de nenorocirea lor.

Umilinta este o tristete care ,provine din imprejurareadi omul vede släbiciunea sa.

Remuscarea este o tristete insotitä de ideia unei actiuni pecare credem c5.' am fäcut-o prin vointa liberà a sufletului nostru.

Rezultä din cele de mai sus: definitiile pe cari Spinozale (15. tuturor pasiunilor si afectiunilor noastre sunt caliuzitede ideea afirmati la inceput, ci o pasiune este o idee inadecuatäsau confuzä, prin care sufletul afirmä forta de existentä acorpului ski, sau a unei pärti din corpul su, mai mare sau 'maimicà cleat inainte, si. cre fiind odatä datä, determinä sufletulsà gändeascä la un lucru tmai mult deal la un altur. (Definitiagenerala a pasiunilor).

Des pre (servitutea umana.

4. Lunga prefatá pe care Spinoza o face in cartea a IV-aa Eticei'', care trateaziä despre servitutea umanä sau puterea

www.dacoromanica.ro

pasiunilor, duce la afirmarea primi, ea omul este ata demult scLavul intamplarii, Inca adeseori e constrins si urmeze

sa tfaca ce este rau, desi vede ce este bun-. Aceasta se datorestelimitàrii puterii noastre prin cauze ,externe. Aceste cauze de-terminä forta, cresterea i durata pasiunilor noastre. Cum insäo afectiune, intruca este raportati la sufletul nostru, este oidee prin care sufletul afirmi cà puterea de existentä a corpuluisitu este mai mare sau mai mica deca inainte- (prop. VII),o afectiune care ar micpra aceastä putere, n'ar putea sá fiereprimatii sau distrusa deca printr'o cauzi porporalä careafecteaza corpul de o afectiune contrati sau mai puternicr.Rezulti, cO o afectiune nu ipoate sit fie distrusa decat de oafectiune contrara si mai forte.

In acest caz, noi suntem /afe,ctati mai puternie de un lucruviitor, când ne inchipuim CO el poate si se intample in curAnd,deca dacà ne imaginitm ci el trebue si se int.:ample intr'untimp mai indepOrtat; deasemeni, suntem afectati mai pu-ternic de memoria unui lucru trecut de curänd,, decat in ipotezaOa' el a trecut de mai multa vreme (prop. X).

Tot astfel, o afectiune pentru un lucru pe care ni-1 ima-ginam ca necesar, este mai puternica, pistrand aceias' proportie,deca un lucru posibil, contingent sau care nu e necesar(prop. XI).

O afectiune pentru un lucru pe care 11 sfim cal nu existäactual, si pe care ni-1 imaginäm ca posibil, este mai puternicO,pastränd aceleasi proportii, decAt un lucru continvgent (prop..

lar o afectiune pentru un lucru contingent pe care itstim cO nu existi actual, este mai slabä, pastrand aceleasi pro--portii, deca o afectiune pentru un lucru trecut (prop. XIII).

Prin jocul acesta de a reprima sau distruge o afectiune-printr'o afectiune contrarä si mai forte, tindem sà conservimexistenta noasträ. Cu cált efortul acesta este maii, mare, cu atala

virtutea noasträ este mai mare. Numai atunci putem spune,cà cineva lucreazi datoriti virtutii sale, cOnd are idei adecuate-despre lucrurile care ill afecteaza, adici le cunoaste. Ceiaceseamna, ca a lucra conform virtutii, este tot una cu a lucra,.a träi si conserva fiinta noastrà (prop. XXIV), dupi regulilepe care ni le prescrie ,ratiunea. Urmeazit, di in ratiunea noastritrebue sà cautim propria noastri utilitate.

Este pm' urmare bun ceiace ne duce la intelegerea lucru-rilor. Este räu ceiace e un obstacol la neastä intelegere. Su-premul bine este cunoasterea lui Dumnezeu. Cea mai mare vir-

16

Spinoza 241

www.dacoromanica.ro

tute a noastra este si-1 cunoastem pe Dumnezeu (prop.XXVIII). Inteligenta sau intelegerea este Ivirtutea supremä asufletului. Ratiunea fiind insa fundamentul virtutii noastre, re-zulta implicit, ca oameniii cad difera intre ei din pricina afec-tiunilor i pasiunilor, ajungand la punoastere, asadar la virtute,îi dau seama cä supremul lor bine nu poate fi 'decat intelegereaintre ei, pentru pastra existenta. Asa ca, aceia cari practicavirtutea, vor don i altora binele pe cari doresc loraceasta in proportia in care ei vor avea o mai mare cunoasterea lui Dumnezeu" (prop. XXXVII). In felul acesta, trainddupa principiile ratiunii, oamenii vor cauta sà compensezedragoste i generozitate, ura, mania i dispretul, pe care arputea sa le aiba unul impotriva celuilalt (prop. XLVI).

Cartea a IV-a a Eticei- se termini cu o serie de con-sideratiuni din care rezulta, de iIdä, ca mila, fiind o tristete,este rea i inutilä prin. ea insasi pentru omul ca.re se conducedupa prin. cipiile ratiunii. Acesta va face binele, conducandu-sede ratiune.

Deasemeni, umilinta nu este o virtute si nu provine din ra-tinne, deoarece umilinta este o tristete, care provine din nepu-tinta noastra de a lucra. 'Omul care se conduce de ratiune, cu-noaste putinta lui de a lucra:

Cab-4a nu este o kvirtute. Ea este o tristete, iar acela carese caieste de fapta sa, este de &la ori nenorocit, deoarece ela crezut ca a lucrat ji dupa propria sa libertate.

Tot astfel, acela care se conduce de teama si face binelespre a evita raul, nu se conduce de ratiune, ci de teama raului,

r teama este o afectiune ce nu poate fi raportata la ratiune,deoarece ratiunea produce numai afectiuni de bucurie i dorinte.

Spinoza rastoarna prin urmare parerile obisnuite cu pri-vire la sentimentele nobile. El nu iniiiturä." ring' practicarea nicia milei, pici a pietatii, nici a generozititii, atunci cand eleîi au temelia in ratiune, In cunoasterea adecuata despre lucruri.

Des pre libertatea umana.

5. Esenta acestei cunoasteri tà in ideia de necesitate. Cucat un suflet intelege mai bine a.cest lucru, cu atat el are oputere mai mare asupra afectiunilor i sufera prin urmare maiputin (prop. VI, cartea V-a). Cunoasterea despre care vorbim,se misca in limitele corelatiei inadecutie-adecuatie, sau in limi-tele corelatiei neclar i nedistinct ciar si distinct. Ea va fila limite ei ultima o ?cunoastere de gentil al treilea, imediati, a

242 Spinoza

www.dacoromanica.ro

necesitith legilor si ordinei naturale a lucrurilor. Din pricina,imediatitàtii ei, ea este colorati afectiv. Ea este echivalenti cucunoasterea clarä i distincti a omului, a afectiunilor sale si alucrurilgr. Ea duce la iubirea catre Dumnezeu. Iubirea aceastaocupfi intregul nostru suflet. lar acela care 11 iubeste pe Dum-nezeu, nu poate si faca alte eforturi decat de a fi iubit larändul siu de Dumnezeu.

In acela§ timp, cunoasterea imediatO produce in noi ceamai mare seninätate, deoarece sufletul 1'1 cunoaste pet DumnezeuIn eternitatea sa. Este iubirea ,noastrá." intelectualO dare Dum-nezeu. Ea coincide cu iubirea lui Dumnezeu care se iubesteCu o dragoste intelectuali infinità, dar in mOsura in care elpoate fi explicat prin esenta isufletului uman, considerat subforma eterniatir. (prop. XXXVI, cartea V-a). Ceiace- in-seamnO, ci gindind vecinicia lui Dumnezeu, sufletul nostru,prin iubirea intelectualä catre Dumnezeu, este o parte din iu-birea infinitä a ltu. Dumnezeu titre el instisi.

In aceasti ocurentä, nimic nu ,poate distruge iubirea -noa-str-i intelectuari. Nu mai suferim nimic din partea afectitmilorrele si nici nu ne %mein de moarte.- Iubirea intelectualâ neduce la comprehensiunea lui Dumnezeu, la cunoasterea com-pleth a lumii, cunoastere ce coincide cu eliberarea noastri desclavia pasiunilor. Ea coincide, asadar, cu libertatea noastri.Cunoastem lucrurile in esenta lor, ,ceiace e totuna cu cunoas-terea esentei lui Dumnezeu. Ceiace este totuna cu dobindireasfinteniei si a beatitudinii.

Intrucit cunoasterea datoria stiintei intuitive este supre-ma virtute, nu trebue sà credem insa cà beatitudinea astfeldobanditi este pretul virtutii noastre, ci este virtutea insAsi".Cum nu trebue sá credem, cä noi ne bucur-im de beatitudine,fiindci ne reprimOm pasiunile". Din contri ne reprimimpasiunile, fiindcà ne bucuri'm de beatitudine" (prop. XLII,cartea V), adicà ne treprimian pasiunile intrucat puterea de ani le reprima stO numai In intelectul nostru, sau intrucit nebucuram de iubirea dividä, care este cunoastere, beatitudine.

Deducem cá beatitudinea coincide cu virtutea. Sfirsitullucrurilor coincide cu inceputul lor. Cu alte cuvinte, beatitudineanu este punctul terminus la care am ajuns in urma trecerei prinfocul afectiunilor i pasiunilor, adiei prin sclavia de care stim

ne putem libera prin cunoasterea eterniatii Jui DumnezeuDin contri, beatitudinea presupune o-cunoastere anticipatoare,absoluti (de reminiscenti platoniciani, oarecum) i in con-

Spinoza 243

www.dacoromanica.ro

244 spinoza

secinti, care pare numai a fi punctul de plecare al virtutii.Cum aparent putem spune ca am ajuns, la sfiirsitul treceriiprin pasiunile noastre, sa ne liberiim de ele. De fapt, amfost dela inceput liberi, idaca privim lucrurile sub aspectuteternitatii lor.

Prin propozitia ultima, filosofia lui Spinoza nu afirmaideia unei conversiuni, datorita unui act mistic, ca in filosofialui Plotin, de pildä. Daca n Eticr se vorbeste de o ajungerela cunoasterea lui Dtunnezeu, aceasta se face mai mult ca olamurire pentru rajiunea noasträ, ci ea nu a esit niciodata,din divinitate, ci a ramas intr'insa. In acest caz, pentru ratiunenu poate fi vorba de ro miscare inversa de plecare 0 de in-toarcere, deoarece totul sta pe loc. Asadar: privite empiric,lucrurile pot avea intr'adevir miscari in once directii am voi.Privite Irma sub specie aeternitatis, ele formeazä un cosmosIn echilibru static. Deaceia, sub acest aspect al eternitatii, nuexista nici timp, nici durata. Celace inseamni mai departe,intr'o lume empirica lucrurile pot fi privite sub specie durationis,dar nu intr'o lume ce vizeaza transcendenta si pe care o cu-noastem dela inceput, sau la starsit.

Rezulta totodata, ci pentru o morala considerati sub as-pectul eternitatii, problemele unei morale empirice nici nu potfi puse si ca, in .cadrul unei morale consideratä sub aspectuletemitatii, putem vorbi cel 'Inuit de un singur afect, care edivin; putem vorbi de cunoasterea lui Dumnezeu prin iubire.Ceiace constitue apoi restul consideratiunilor noastre etice, sepoate referi la o morala prività in desfäsurare, in timp, empiric.

Rezultatele acestea trebue sa le punem in legatura i cuscolia la prop. 'XXXIII din cartea V-a a Eticer; cu toate

iubirea noastra dare Dumnezeu n'a avut o origine, ea aretoate perfectiunile iubirii,- ca cum ar fi avut .un inceput; nue nici o diferenti, afara de faptul cà sufletul a avut aceleasiperfectiuni din totdeauna, dar la taxi presupunem numai et aajuns. Sau cu aceasta propozitiune, din aceia§ carte: sufletutneputând sa fie distrus in mod absolut odatä cu corpul, desi,empiric, el are durata corpului, pastreazi ceva din eternitate,clack' privim lucrurile sub acest din urma atribut, adica dacaconcepem corpul sub esenta lui Dumnezeu; in acest caz, intrucitin Dumnezeu exista ideia care exprima esenta corpului, careprin taceasta este ceva ce apartine esentei sufletului, i intrucatnu putem da sufletului o duratä care 'sa fie exprimati' in timp,caci daci am proceda astfel, am atribui sufletului durata cor-

www.dacoromanica.ro

.pulm, urmeaza, cá intrucat exista ceva ce este conceput prinesenta lui Dumnezeu, ca acest ceva care apartine esentei sufle-tului, va fi etern (prop. XXIII). Si in sfarsit,, cu aceasta idee:Cum deci in eternitate nu exista nici când, nici inainte, nicidupez, conchid, ca din singura perfectiune a lui Dumnezeu re-zulta, oi el n'a putut niciodata i nici acum,nu poate sa voiascioeva diferit de ceiace voit, sau cá Dumnezeu ar fi putut fiinaintea hotaririlor lui cari tsunt eterne ca i dânsul saufie fara ele, cari nu sunt dec.& el insusi- (prop. XXXIII,cartea I-a, scolia 2).

Tratatul teologico-politicLucrarea Tratatul teologico-politie, celebra inca din tim-

pul vietii lui Spur' oza, trebue sa fie privita ca o filosofie a re-ligiei in care este tratata problema raportului om-divinitate.Accentul cade aci însä, pe momentul temporal al raportului.

A. Primele ,pagini ale itratatului se refera la superstitiile toa-stre, izvorite din teama Si ignorantä., din inexperien i speranta.Superstitiile sunt fundamentul religiei. Aceasta demonstreaza,ca religia se intemeiazi pe o rejudecata, eh ea nu-si are ori-ginile in ratiune, ci dimpotriva, in pasiune. Ceiace contribueca oamenii sa vada pretutindeni miracolul i sä interpreteze in-tamplarile ca si cum ar fi produsul bunului plac al zeilor,carora trebue sa le cerem sprijinul prin daruri i lacrimi, saucarora trebue sa le cerem sa ne mirturiseasch intentiile lor,atunci and cercefám märuntaiele animalelor, semnele paserilor,insirarile fara de rost ale dernentilor i spusele zapicitilor. Infelul acesta, datorita preotilor cari cultiva mai curand adulatiadecat adorarea lui Dumnezeu, oarnenii ,nu pot suporta decatacele manifestari religioase care sunt marturia adulatiunii, per-secutand pe aceia cari ar voi -sa iubeasca pe Dumnezeu, nudupa inchipuirile, prostiile i superstitiile cari ne-au aruncat

ne mentin in sclavie, cci dupa complexiunea sa. Daca ne-ani-conduce de ratiune, am vedea ca nu trebue sa fim ostili aceloracari ar avea, in ce priveste adorarea lui Dumnezeu, opiniiconforme luminilor ratiunii, in locul pàrerilor scoase din Practica.,tiperstitiilor si a misterelor. Chiar dacá am sprijini aceste

piíreri pe cunoasterea misterelor Scripturii, fiinda si in acestcaz, dovedim cá supunerea fata de Scripturà intrece credinta,ceiace se vede din imprejurarea, cá cei mai multi spun inprincipiu cä Scriptura este pretutindeni adevarataoand de fapt aceasta ar trebui si fie concluzia unui examen sever,

Spinoza 245

www.dacoromanica.ro

246 Spinoza

care si nu lase sit subsiste intr'insa nici; o obscuritate" 1) Acea-sta impune prin urmare un alt examen al Scripturii, intemeiatpe metoda naturala, dada pe cunoasterea clara i distincti aafirmatiilor ei. Un studiu al ,Scripturii conceput in acest sens,ne-ar duce la stabilirea urmatoarelor adevaruri:

Autoritatea profetilor nu poate avea valoare deck dinpunctul de vedere al vietii i virtutii. In fond, profetii ne 'M-y* lucruri extrem de simple, pe cari ni le expun intr'o formasimbolica, vie, intemeiandu-se pe imaginatia noastra, deci peo forma mai apropiati de puterea de cunoastere a multimii.Cum insi simpla imaginatie nu ,cuprinde prin natura ei certi-tudinea, asa cum este cazul cu once idee clara i distincta,pentru a fi siguri trebue sà adaogim imaginatiei ceva care esterationamentul, se vede ca profetia prin ea insäsi nu puteacuprindi certitudinea, deoarece ea depinde numai de imagi-natie"). Deaceia, profetii erau siguri de revelatie, numaidaca aveau in vedere si un semn oarecare (de ex.: Dumnezeuspuse lui Moise: i aceast,a ta fie pentrd tine un semn di te-amtrimes, etc.). Semnele acestea sunt dependente insa de ca-pacitatea sufleteasei a profetilor, asa ca, din aceastä pricina,ele au fost diferite pentru fiecare profet, cum deosebit este

continutul profetiei lor, daca traportam lucrurile la tempera-mentul profetilor, la imaginatia lor, la opiniile ce le aveau despreastrologie, auguri, oracole i despre Dumnezeu

Rezulta cu atat mai mult, ca profetiile pot fi luate inconsiderare numai din punctul de v,edere l credintei i intrucatse refereau la viata morali omului. Din punctul de vedere alcertitudinei rationale, ele pot fi parasite.

Poporul evreu poate fi poporul ales numai intrucatDumnezeu i-a ales un anume doe unde ar putea trai. In oncealta privinà, poporul evreu _este egal cu celelalte popoare,fiindca, in ce priveste intelectul, el a avut despre Dumnezeu

despre natura idei comune, iar in ce priveste virtutea i viataadevarata, a fost la fel icu celelalte popoa.re. Cu referire lapromisiunile ce Dumnezeu le-ar fi facut evreilor, dacà vorasculta cu supunere legile sale, aceasta nu este o exceptie,deoarece once popor i once organizare omeneasca nu se potmentine deck daca asculta de legile ce contribue la mentinerea

Legea evreiasca le-a fost ciat6 evreilor tocmai in acest scot).

Prefata la Tratatul teologico-politic".Cap.: Despre profeti".

www.dacoromanica.ro

de aceia ea prevede i pedeapsa pentru cazul in care nu anurma poruncile lui Dumnezeu. Legea ,aceasta nu are nimiccomun cu legea divina, care are de obiect numai binele suveran,adica cunoasterea adevarati i iubirea lui Dumnezeu1). Numaio astfel de cunoastere poate fi binele suveran, intrucat ea de-pinde de perfectiunea noastra, iar perfectiunea aceasta e cuatat mai mare, cu cat avem o cunoastere mai mare si maiperfecta a lui Dumnezee. Adica, cu cast cunoastemi mai multelucruri in natura, cu atat cunoastem mai bine esenta lui Dum-nezeu. 'Mijloacele sau regulele prin cari ajungem la o atarefinalitate, se numesc comandamente sau legi divine. De aciitragem incheierea, ca actiunile noastre nu trebue sa aiba invedere teama, placerea, renumele, etc., .ci e necesar sa fie¡acute numai din grija de a-1 iubi pe Dumnezee. Caci,numai (cunoscandul i iubindu-1 pe Dumnezeu, urmam legeadivina i obtinem binele suveran. .Acest bine consistä numaiIn gontemplarea i in gandirea puna a lui Dumnezeu-, Deaceia,legea divina are ceste caractere:

este universala, adica este comuni tuturor camenilor;ea nu ne cere sa credem in povestirile istoriei, cad

credinta in povestirile istorice, cbiar daca ar cuprinde o cer-titudine, nu ne poate da cunoasterea lui Dumnezeu, deci niciiubirea lui Dumnezeu-;

aceasta lege nu cere ceremonii rituale, ele fiindu-iindiferente;

cea mai mare recompensa pentru ea este numai s'ocunoastem, adica sa-1 cunoastem pe Dumnezeu.

Din aceste caractere rezulta, ca: a) Dumnezeu a caruiinteligenta i vointa sunt unul i acelas lucru, nu a pututsa le apara oamenilor prescriindu-le legue dupa care vor aveasit se conduca pentru a-si mentine viata. Sub acest aspectlegea nu apare cu un caracter de necesitate, deci ca un adevaretern. Ac,easta ne explica de ce Adam a putut sa minâncedin parul oprit i dece adevarul revelat in Decalog a fostprivit ca o lege, nu ca un adevar etern. Daca concepem exi-tenta lui Dumnezeu ca un adevar etern, nu ca o lege, i71 cu-noastem pe Dumnezeu adecuat, nemijlocit, adica prin gan-direa pura, adica nu prinIcuvinte¡I imagini, asa cum 1-au cunoscutprofetii, ci cum 1-a cunoscut Hristos, care a propivaduifaceleasi lucruri ca i profetii, dar a v6ibit despre ele, nu ca

1) Cap.: Despre legea

Spinoza 247

www.dacoromanica.ro

248 Spinoza

legi, ca adeviruri 'eterne-, atunci Dumnezeu nu ne poateaparea ca un legislator sau ca un print care ar prescrie oa-menilor legi-1); b) legea divina se acorda cu lumina na-turala, cum se poate vedea din proverbele lui Solomon depilda, unde se spune cá in" telectul uman este o fantâni devia' Adeväratà" pentru cel care 11 poseda, pe &and pedeapsaprostului este prostia sa; c) cultul a. fost instituit de evreipentru Qrnen¡inerea statului lor i a. existentei lor, intrucatvederea acestui scop ei credeau ca nu trebue sa lucreze dinproprie initiativá, ci dupa comandamentul altora, iar cre5-tinii l-au instituit ca un .semn exterior al bisericei lor miiversale,dar nu Ca' ar contribui cu ceva la beatitudinea" noastra2);d) povestirile Scripturii au devenit la rAndul lor necesare,daca sccotim cà Dumnezeu are grijä de oamenii cari Ii urmeaziprescriptiile, fiindcä numai in felul acesta oinul comun alcarui spirit poate vedea ciar §i distinct'', 4i Imbibá sufletulcu devotiune i ascultare.

Acela insa care ar nega aceste povestiri, sau care nu arcrede in Dumnezeu, este un pacatos. Acela din contra care

ignoreaza, dar care totii crede prin lumina naturalaexista un Dumnezeu i ceiace urmeaza, care pe de alta parteobservi adevarata regula a vietii, acela poseda in intregimebeatitudinea §i o poseda Inca mai real decat omul vulgar,fiindoa nu are numai opinii adevarate, dar i o cunoa§tereclara 1§,i distincta- 3).

Despre melada de interpretare a Scripturii.

B. Daca ne referim la miracole, atunci cunoagerea §istudiul lor trebue sa ne duca la convingerea ea' Scriptura trebueinterpretata dupa metodele prin care inteipretam natura, in-temeindu-ne pe ratiune. Ratiunea ne arata ordinea fizicaimuabila a lucrurillor. Ap dar, inlaturi explicarea lor prinmiracole. Ratiunea ne arata cá nimic nu se intimpla caresa fie contrar naturir, i nimic iu ne poate face sa credem calegile ei se aplica unor lucruri i altora nu. 0 astfel de cre-dinta ar contrazice ideia cà virtutea i puterea naturii, fijadvirtutea tnsài i puterea .lui Dumnezeu, legea i regulelenaturii sunt decretele lui Dumnezeu''. Ceiace inseamni, di pu-

Cap,; Despre legea divina".Cap.: Despre ratiunea pentru care au fost instituite ceremoniile si

despre eredinta in povestire".Cap.; Despre ratiunea pentru care au fost instituite ceremonille".

www.dacoromanica.ro

Spinoza 249

terea naturii este infinita si degile ei destul de largi, pentrua se intinde la tot ceiace este conceput prin intelectul divinl).Ceiace inlaturi, mai departe, posibilitatea miracolelor, cari seintemeiaza pe credinta falsa cá nu am putea cunoaste cauzaevenimentelor. Omul comun putea sa 4:oresupuna aceasta invechime, tot, asa si cartile sfinte, cari nu au vazut ca tot cese intampla datorita unor cauze naturale se intampla si prinputerea si vointa lui Dumnezeu" 2). Conchidem deci, ca prinmiracole nu izbutim sä-1 cunoastem ,pe Dumnezeu. Rezultainsa, ca daca miracolele nu ne pot da cunoasterea lui Dumnezeu,trebue sä cautim totus divinitatea Scripturii in altceva decatIn miracolele despre care ea ne vorbeste. Anume, in faptulea ea ne invata virtutea adevarata, ceiace putem sa stim numaidaca studiem Scriptura in ea insasi si cilauzindu-ne de urma-toarele principii:

sa intelegem sensul pe care il poate avea un textin uzajul obisnuit;

sä grupam enuntarile cari se raporta la un acelas, obiect§i ,sa inlaturam pe cele ambigue sau neclare, (land atentiesensului istoric al conceptelor ,si metaforelor, chiar cand elenu s'ar potrivi cu principiile ratiunii;

sä facem ancheta istorica a textului, preocupandu-nede viata, moravurile autorului fiecarei carti, tinta ce si-a pro-pus, care a fost, in ce ocazie, in ce timp, pentru cine, in celimba a scris; ea trelme sä se rapoarte, la destinul propriu alfiecarei cirti, cum a fost primita la inceput, in ce maini a 'Icazut,ate inv5.16turi diferite sunt cunoscute despre textul ei, cine-au fost aceia cari au decis admiterea in canoane si, in fine;-cum au fost reunite intr'un singur corp toate aceste eárti cadau fost recunoscute canonice".

Pentru a putea sti cari propozitii sunt enuntate ca led,cari din contra' ca invataturi morale, este necesat sa cunoastemviata, moravurile autorului si scopul vizat de ele, in afara canoi putem sa explicam mai nsor vorbele unui om, cu cat cu-noastem mai bine genul sau propriu si complexiunea sa spi-rituala; pentru a nu confunda invatiturile eterne cu alteleNalabile pentru un timp numai si clestinate unui mic numär deioameni, este necesar deasemeni si scunoastem la ce ocazii,

Aci Spinoza face urmätoarea notà: 7,-nu inteleg prin natura numai-materia si afectiunile ei, dar in afar1 de materie o infinitate de lucruri".Cap.: Despre miracole".

Cap.: Despre miracole".

www.dacoromanica.ro

250 Spinoza

In ce timp, pentru care natiune §i. pentru ce secol au fostscrise toate aceste invittfituri; e necesar sà cunoa§tem toateimprejurarile pentru a 94 la ce sä ne referim, când e vorba-de autoritatea proprie a fiecärei càri i in acela§ fimp, dacatextul a putut si fie sau nu falsificat de mani criminale, dacàs'a strecurat intr'insul erori §i .daca aceste erori au fost cori-jate de oameni competinti §i. demni de incredere; este foartenecesar sá tim tog.te acestea, pentru a nu ceda unei porniri oarbe,care ne-ar in§ela u§or §i pentru a nu admite deal ceiace estesigur i in afarä de indoialr.

Intr'un cuvânt, metoda preconizatä este cea istoricä, pen-tru ca din istoria Scripturii sä deducem divinitatea acesteia,intrucät ne invatä adevärata virtute. Adicä, ne invatä cä existäun singur Dumnezeu a-tot-puternic care trebue sá fie singuradorat, care se ingrije§te de toti §.1 tcare iube§te in primul randpe aceia, care ti adorä. §i care iubesc pe aproapele lor ca pe eiin§i§i, §i ap mai departe. Aceasta §i lucruri asemdátoareinvata Scrip' tura pretutindeni, atat de limpede §i at& de ciar,bloat nimeni nu poate avea vreo indoialä asqpra sensului eiin aceasta privintä. Ceiace este insi Dumnezeu §i. In ce chipel vede totul §i are grijà de toti, aceasta i lucruri aserniinatoarenu invatä ciar Scriptura §i nici ca adevir etern. Mai mult, inaceastä privintä profetii nu au fost de aceia§ pärere. DeaceiaIn astfel de intrebäri nimic iu poate fi considerat ca Invitituräa spiritului sfânt, chiar §i atunci când putem; s'o lämurim dupäinterpretarea naturalr 1).

Metoda este foarte dificilä a fi aplicatä. Folosirea ei pre-supune cunoa§terea limbei ebraice §i istoria ei, iar cand o cu-noa§tem Inca ne este greu sà facem uz de ea, deoarece existaIn Biblie multä ambiguitate §i neclaritate a cuvintelor, un sensmultiplu al conjuctiilor i adverbelor, verbele la indicativ n'auprezent, la preteritum n'au imperfectul, mai mult deca per-fectul, viitorul, ceiace duce la ambiguitate, iar ceiace 1 märe§te

§i mai mult neclaritatea e, ca in limba ebraicä nu exista vocale,iar propozitiile nu sunt despartite intre ele. In plus, nu posedäm

unele dirti ale Scripturii in limba in care au fost scrise.In consecintä, metoda dupg care trebue si interpretärn

Scriptura e cea folositä la cunoa§terea lucrurilor naturale. lardacii unii ar fi de parere contrarä §i anume, ca Scriptura arputea fi mai curând studiatä, idaci am folosi o interpretare su-

I) Cap.: Despre interpretares Scripturii".

www.dacoromanica.ro

Spinoza 251

pranaturala, pe care o rprivesc ca pe un dar divin, ceiace esteindoelnic ca Il posedr, trebue sa observam cà acestia afirmaaceleasi lucruri i adevaruri, numai cá le exprima intr:o forma'mai put-in clara. Altceva ar fi *rasa ideia lui Maimonide, ideepe care Spinoza o comenteaza pe larg si care vrea sa spuna,ea once capitol al Bibliei poate fi interpretat diferit i contra-dictoriu i cà numai atunci suntem siguri de intelesul lor,cand dupa interpretare stim ci, ele nu cuprind nimic care n'arfi in acord cu ratiunea noastri sau care ar putea sà o contra-

In lumina acestei metode, o cercetare a Scripturii ne ducela afirmarea ca cele cinci ,carti ale lui Moise, ca i càrtile luiJosua, ca i aceia a Judecatorilor, a lui Ruth, Samuel si aRegilor, nu sunt serse de acestia, ca Ezra a putut fi ultimullor redactor, ca Psalmii au ;fast adunati in timpul celui de aldoilea ,Templu, ca proverbele lui Soloman au fost adunate intot timpul acela sau in timpul regelui Josua, cà asupra cartiilui Hiob exista numeroase paren cu privire la persoana re-daetorului ei, etc. In ce priveste scrierile apostolilor: apostoliiau fost nu numai profeti ci i invatatori, care au avut si auto-ritatea de a propavidui invatatura lui Hristos, iar religia lor, inmasura in care povesteste viata lui Hristos, nu apartine dome-niului ratiunii, dar in masura continutului ei, care cuprinde moralalui Hristos, poate fi interpretati natural 2).

Des pre credinta.

C. Legea clivrai nu leste scrisi pe table sau in carti, ciin sufletul oamenilor. Aceasta nu vrea s spuni totti ca Scrip-tura n'ar cuprinde cuvantul lui Dumnezeu, sau cä ea nu ar fidivina sau sfanta. Din ¡contri. Ea este o invatatura a pietatiiintrucat vorbeste de eternitatea lui ;Dumnezeu,. este invataturareligiei adevirate. De eci deducern, numai intrucat concepemScriptura ca invatatura religiei adevarate i ca ea nu invata nimicdespre natura divina ce n'ar putea si nu fie imitat de oameni dacä.trajese dupa o anume norma", .putem spune ca Dumnezeu esteautorul Bibliei. De aci mai deducem, ca in masura in careScriptura cuprinde cuvantul lui Dumnezeu, sau in care nearata ca invatatura sa era in lume kIon, cap. I. v.. X), numai;ci lumea nu o cunotea,numai in acea misuri putem si spunem

Acelas capitol.Cap.: Despre Apostoli".

www.dacoromanica.ro

cà Scriptura cuprinde legea divina, care se resumi in perceptulacesta: si iubim pe Dumnezeu mai presus de once i peaproapele nostru ca pe noi invine". Aceasta invatatura care a_ramas nealterata in serrunlicatia ei i n'a fost conrupta de nicio croare, este fundamentul religiei. Dintr'insa deducem apoi, ca:Dumnezeu exista, ca providenta sa este universala, ca el estea-tot-puternic, ca prin hotarirea sa omul pios este fericit, pec.ind cel riu este nenorocit ca mantuirea noastra depindenumai de gratia sa" 1).

Credm. ta ie invata sa 'ne supunem lui Dumnezeu, iarpentru a ne supune, ne învatä sa ascultärn de acest unic coman-dament: sa iubim pe aproapele uostru._In felul aces ta, credintapoate fi defim'ta ca consista, in a atribui lui Dumnezeu priugindire astfel de caractere ca ignorarea lor trebue sa duca la,distrugerea supunerii i ea fiind pusa supunerea, caractereleacesteia sunt puse in mod necesar" 2).

De aci urmeaza, ca: 4a) Credinta aduce mintuirea nu prinea insavi, ci daca o raportam la supunere"; b) Cine se supunecu adevirat, poseda in mod .necesar credinta adevarata, aceia alcarei fruct este mintuirea" 3).

De unde rezulta, ca nimeni nu poate fi judecat ca e cre-dincios sau nu e credincios, (leca dupa faptele sale" dacapractica sau nu mila §i dreptatea. Credinta se raporta prinurmare la o serie de dogme rezultate din supunerea noastracare se reduc la iubirea nproapelui. Numai in proportia acesteiiubiri fiecare din noi este fin Dumnezeu (pentru, a vorbi ca Ion)

Dumnezeu este in fiecare din noi" 4).

Credinta aceasta nu are rámic comun cu filosofia, fiindcascopul credintei este mila i pietatea, pe cana' al filosofiei este.adevarul. Credinta se intemeiaza pe istoria i filologia Scrip-turii, cat i pe revelatie, pe când filokfia se intemeiaza peconceptele scoase din naturi. Deaceia, .credinta nu condamnalibertatea de a filosofa, ci §ocotevte cá sunt eretici i schizmOciaceia cari invata opinii proprii cari raspindesc printre oameninesupunerea, ura, spiritul agresiv i mima' vi considera din contridrept credinciovi pe aceia cari duna m'Asura ratiunii vi a capa-citatilor lor raspindesc dreptatea i iubirea" 5).

Cap.: Despre prescríptía originará adevärat4 a legii divineli, etc.Cap.: Ce este credinta",Ibídem.Ibídem,Cap. : Teología nu este servitoarea ratíanii", etc.

252 Spinoza

www.dacoromanica.ro

Revelatia nu trebue confundata cu un. numar oarecarede scrieri, ci e necesar si fie priviti ca o idee simpla, cu.noscutide profeti: sa ne supunem lui Dumnezeu din tot sufletul, prac-tictind justifia i mila. Sub semnul revelatiei lucrurile seraporta la Dumnezeu- 1).

De aci deducem, cá obiectul credintei este supunerea.Ea este cu totul distincta de cunoa§terea naturala a lucrurilor.Rezulta, cà religia §i filosofia au fiecare un domeniu separat.Nu este 'rasa necesar ca ele si se combata. Este necesar numaica oamenii sa fie lasati si cerceteze cu toata jibrtatea judecatiilor, fundamentele credintei §i sa judece credinta fiecaruianumai dupa faptele sale, intrebandu-se daca acestea sunt con-forme sau nu pietitii, deoarece numai a§a va putea poate sa sesupuna lui Dumnezeu printr'un consimfámant intreg i liber,

r justitia §i mila vor avea pentru toti acela§ prer 2).Intr'un cuvânt, teologia nu este servitoarea ratiunii,

tocmai cum ratiunea nu este servitoarea teologiei. Cine vrea sàsupuna filosofiei, Scriptura, ar atribui profetilor multe gandiripe cari nu le-au avut nici macar in vis §i ar interprpta falsgandirea lor; cine dimpotriva 'face din ratiune servitoarea teolo-giei, este tinut sà admita ca lucruri divine prejudecatile vulgaredin timpurile trecute, prejudecati cari ,ar stipani §i orbi gandireasa"). Scriptura nu trebue sa se supuni ratiunii, cum credeoMaimonide, i nici ratiunea Scripturii, cum credea rabi JehudaAlpakhar, de pilda. Acesta din urma lisa chiar la o parteratiunea, intemeiându-se numai pe afirmatiile dogmatice aleScripturii, afirmatii pe care le socotea absolut adevarate, intrucatse sprijineau pe autoritatea Scripturii. Ceiace, dupa Spinoza,este o gre§ala. Deoarece, daca este just ca Scriptura si fieexplicata prin Scriptura Oda' ce descoperim sensul textelorendirea profetilor-, este necesar in urma si ne folosim dejudecata §i ratiune, pentru a da acestei gandiri asentimentulnostru. Ratiunii ti apare ca un falit temerar obligatia la careunii vor sà ne supuna de a admite ca adevarat tot ceiaceScriptura afirma §i sa negarn a fals tot ceiace ea neagr.Ceiace §tim pânä acum despre Scriptura, anume ci ea secompune din diverse carti cari au fost scrise in timpuri 'dife-rite, oh ea nu ni s'a pastrat nedeformati, ci trebue si-i deter-minam sensul prin critica istorici, ca este scrisa Intr'o limbi

Prefatil la Tratatul teologico-politic.Ibiclem.Cap. Teología nu este servitoarea ratiunii".

Spinoza 253

www.dacoromanica.ro

254 Spinoza

metaforici i imaginativa, ci dogma ei fundamentalä, care estesupunerea, nu poate fi explicatä prin lumina naturala, ci prinrevelatie, ea certitudinea acestei dogme este numai una morali,ca autoritatea Scripturii nu este stabilitä prin demonstratie ma-tematedi, ci pe märturia profetilor cari la randul lor îi cladesccertitudinele pe imaginatie, pe semne si pe sufletul lor inclinatspre ce este drept si bun'', etc., ne impune, dincontra, sänu admitem o atare pretentie. Ramanem deaceia la afirmareaprima, ca ratiunea i teologia nu sunt supuse una alteia. Teologiatrebue sà lase insa ratiunii, care este intr'adevar lumina gan-dirii, de a determina cum anume dogmele trebue sa fie inteleseIn mod precis si in raport cu adevarul, caci fara aceasta luminagandirea ar fi numai vis si fictiune-. Intocmai cum ,ratiuneaurmeaza sä recunoascà adevärul, ca au trebue respinse dogmeledin care oamenii isi trag tonsolarea. In aceasta privinta, Spi-noza merge chiar mai departe, ,Cand îi incheie consideratiilesale, cu aceasta fraza: tin sa observ, in ce priveste utilitateasau neoesitatea Scripturii sau a revelatiei, ci le socotesc foartemari. Daca, a5adar, noi nu putem prin luminarea naturalädam seama ca simpla ascultare este o cale de mantuire,cà singuri revelatia invati cà ocest lucru este posibil numaipriutr'un deosebit bar al lui Dummezeu, pe care ratiunea nu-1poate explica, se vede ca Scriptura a adus oamenilor

mare consolare. Caci, toti pot sfi se supunä i numai o 'partecomparativ foarte mica a genului uman atinge starea de virtutesub singuri: conducere a ratiunei; clacà asadar n'am avea mar-turia Scripturii, ne-am indoi aproape de mintuirea tuturor-1).

Incheiere.Sfarsitul Tratatului teologico-politic- coincide, cum vedem,

in planul filosofiei religiei, cu finalul Eticer, vazuti in planutei ultim si prim de transcendenti. Este aci un paralelism teoretiode o impresionanta claritate si a carui viziune ne face siconstatim ci in Tratatul teologico-politic-, Spinoza a desbitut peun plan temporal aceiao problema a virtutii i a mintuirii noastre,pe care in Etica- o trateaza pe un plan transcendent.

N'am putea spune cu toate acestea, privind ambele planuri,ci drumul pe care-1 face ,Spinoza pentru a ajunge la afirmarea

teoretic revelatorie, din Tratatul teologico-politic-, e dru-

1) Cap. : ,,Teologia nu este servitoarea ratiunii".

www.dacoromanica.ro

mul unei conversiuni de felul celei alexandrm.e. Hilda aci nu estevorba de nici o miscare ascendenta morala a omului, cum nu, evorba nici de misticism sau de asceza, adica de fapte pe cariconversiunea alexandrini le presupune. Aci este vorba de ocunoastere care ne face sa Nedem, ca punctul de ajungere esteacelas cu punctul de plecare. Altminteri, nu ne-am putea explicadece Spinoza in textul ,,Tratatului politic" ne spune, cá inmasura in care Scriptura ne iarati cá invatatura lui Dumnezeuera in lume, numai cá lumea nu o cuno$tea, in acea masuraScriptura cuprinde cuvantul lui Dumnezeu; sau de ce ne spunecá numai in m'asura iubirii noastre catre Dumnezeu, la rândul sauDumnezeu este in noi. Ceiace ue aminteste 'de celelalte afirmarispinoziene din Etica": cu toate cá iubirea noasträ catre Dum-ezeu n'a avut o origine, ea are toate perfectiunile iubirii, ca yicum ar fi avut un inceput; nu e nici o diferenta, afara defaptul ca sufletul a avut aceleasi perfecjiuni din totdeauna, darla cari presupunem numai cil a ajuns, etc.

Cum nu am putea pe de alta parte sa afirmam, pnvmdsfarsitul Tratatului teológico-politic" i finalul Eticer, sfarsitsi final cari exprima o identitate, cá punctul de ajungere ar fiacela al plecarii, daca voim 5,4 acceptam ca Etica" a fosttemeiul intregii constructii spinoziene; sau cá punctul de plecareeste acelas cu punctul de Tajungere, daca voim. sa socotimTratatul teologico-politic" a servit de baza intregului esafodajal filosofiei lui Spinoza. Fu-ndica, fie ea am privi, lucrurile deladreapta spre stanga, fie ca le-am considera dela stanga spredreapta, inceputul lor, privind totul pe un plan de vecinicie,coincide.

Ceiace, mai departe, inseamna, ca independent de impre-jurarea cà nici n'am putea sä sta. bilim cu preciziune intEetateauneia sau alteia din aceste ,doua lucrari, problema nici nu areinsemnatate din punctul de vedere al atributului eternitatii subcare trebue sá vedem i de asta data lucrurile. Fiindca., subacest aspect, ontologic vorbind, totul este dat dela inceput saue fära inceput, e din totdeauna s,au este in acelas timp.

Incheiere, care ne duce la aceste nuriri: numai intrucatatata timp cat s'a mentinut pe planul temporal, Spinoza a

putut sa aduca in Tratatul teologice-politic" criticile saleimpotriva cultului si c.eremonialului judaic, cat si impotriva cul-tului i sacramentului catolic. Gaud Orisea insa punctul devedere temporal, adevarul ultim fixat mai sus, Ii aparea in toatistralucirea lui. Ceiace inseamna ca Spinoza, dei mare exeget

Spinoza 255

www.dacoromanica.ro

256 Nicole Malebranche

al Bibliei, n'a cercetat adeseori decât aspectul temporal allucrurilor i sensul lor concret, uitând tot de atâtea ori semni-ficatia lor spiritualä. Si cá, pe planul temporal, critica Biblieiin legaurä cu profetismul, miracolul, superstitiile, interpolirile

scrierea Bibliei in mai multe epoci, este perfect posibilä.. Darprocedând astfel, Spinoza a uitat sit dea atentie §i. sensului

spiritual al conceptelor biblice. Daci ar fi pästrat mereu inainteasa viziunea transcendentä; a§a cum a fäcut in Etica'',dacä n'ar fi uitat niciodatä punctul de vedere transcendent,cum a procedat chiar i atunci când in ne vorbe§te decele trecaoare, ar fi väzut i in Tratatul teologico-politic" cädincolo de ceiace este timp i povestire In Biblie, este veciniciarevelata. Este Dumnezeu. Este acel Dumnezeu pe care, rational,.Spinoza l-a descoperit, preferând aceastä descoperire, revelciei

märturisind un alt drum decât acela gasit de care profetiurmat de oameni, datoritä autoritätii cuvântului inspirat atprofetilor.

Este acum o alta intrebare, dacii sensul acela spiritua/al conceptelor biblice, paralel ,sensului lor concret, nu este totunacu o cunoWere rationalä # lui Dumnezeu, cunoa§tere pe carenici Moise i nici profetii nu aveau s'o comunice oamenilor,dacä ne gândim cä atât Moise cât i profetii au descoperitoamenilor legea, folosind metafora, parabola §i felul antropo-morfic de a intelege lucrurile, propriu comunilor muritori. Cumcomenteazii nu numai Spinoza, dar i celalt mare invitat evreu,Maimonide.

Nicole Malebranche

Descartes croise filosofiei moderne o perspectivä atât delargä, incit urmaii säi aveau deschise, in fata lor, directiuni di-ferite. Totu5i, ei pfistreazi ca moOenire comunä aceea§i tinutä;specific idealista, care Ii determinä sä päräseascä problemamedieva% a substantei atinteasca luarea aminte asupravalorii .cunoa§terii.

Pe când, 'hiss& idealismul lui Descartes se intemeiazi pematematici, urrn4ii säi Il indreaptä cätre psihologie. Nuatät Naloarea cunoointei i deci a principiilor constitutive ala5tiintei, a rämâne interesul central al filosofiei dupit Descartes,ci origina cunowerii, procesul cugetärii i conditiunile lui su-biective, individuale.

www.dacoromanica.ro

Nicole Malebranche 257

De la idearismul stiintific cartesian duce un drum directspre idealismul psihologic al lui Berkeley. Etapa cea maide seamä i care inseamna pentru cultura moderna un momentcritic, de criza a cresterii ei, e filozofia lui Nicole M a-lebr anche.

Nascut la Paris, in anul 1638, Malebranche a studiat teo-logia si a intrat in ordinul liber al Oratorienilor, in caredomnea invatatura i spiritul SI-lui Augustin. In scoalfi n'ainvatat filosofie, dar cand, din intamplare, i-a cazut in mallTraité de l'homme al lui Descartes, Malebranche s'a simtitatat de puternic atras de filosofie,'incat i se inchina. Pe langao nestramutata credinta in Dumnezeu, dupi dogmele catolice,el simte o nevoie poruncitoare de a .?ti exact cele ce se in-tampla in natura i lume. Dupa marturisirea sa, nimeni altulalma de Descartes nu-1 multumeste cu privire la tiintá. Cadacelor cunostinte practice i intamplatoare, pe care i le ofereauceilalti ganditori, 1\flalebranche nu le acorda numele de stiinta

ele sant istorie i nu-i satisfac setea de a sti.Intre Descartes si' Sf. Augustin, cugetarea sa ìi cauti

drumul Icaci ,Malebranche nu e un eclectic ci inspiratde acesti mari predecesori, se face de sine statator.

in Recherche de la V érité, opera ,sa fundamentala, casi in Entretiens sur la Métaphysique et sur la Religion, evadita influenta Sfantului Augustin si prin acesta a lui Platonasupra cartesianului dar ,in corespondenta cu Leibniz, sevede cum Malebranche se emancipeazi de modelul .sau princonstatarea. greselilor -acute de acesta in fizica.

La sfarsitul vietei 1-a intalnit pe Berkeley, cu care areadanci asemanari. Se pare ca, bolnivicios i pläpand cum era,Malebranche ar fi murit in 'Irma unei convorbiri, care 1-aturburat adanc (1715).

Malebranche e insufletit de credinta nestramutata ca omuljeste una 1/4cu Dumnezeu. Doar trupul Il face sa-si uite deaceasta legatura indeparteaza de izvorul sau divin.

Daca îi cladeste specula tiunile filosofice pe o temelie re-ligioasa, nu e mai putin adevarat ca se osteneste sa destepte

intareasca credinta prin cugetare rationali. Nevoia de aintemeia adevarul pe cunoastere, iar nu pe autoritate, inroleazape Malebranche printre idealistii moderni. Ca atare, el deo-sibeste intre stiintä j credinta, iar and incearca, totusi, saimpace in constiinta sa crestinismul cu rationalismul, o face,

www.dacoromanica.ro


nu pentru a confunda tainele sfinte cu natura, ci pentru a lecleosebi, ca douii adeviiruri la fel de necesare pentru implinireaOmului. Pour être fidèle il faut croire aveuglément, maispour &re philosophe il faut Noir évidement''.

In filosofie i tiinta nu ne este ingfiduit sà ne dimconsimtámântul decat lucrurilor cari sant entièrement évidente,s-.Cele mai mari greseli se fac din incapatinarea cu care se iain grabá, drept adevär, ceea ce e numai oerosimil. Erorile purceddin faptul ea', in loc sä cercetänz, noi ne incredintám orbesteunei autoritáti. Malebranche se impotriveste ata tiranieiAristot cat si a altor ganditori din trecut, pe motivul ca: devreme ce am ochi vid, vreau sä yid prin mine insumi-.

Singurul criteriu recunoscut pentru evaluarea, adeváruluieste eaidenta. Acest drum, descoper.it de Descartes, Ii apartineMalebranche drum foarte sigur pentru descoperirea tuturoradevárurilor pe care le poate cuprinde o intelegere limitatr

singurul pe care o stiinta cinstitä despre naturá se poateangaja.

Stiintá e cunoasterea adevárurilor necesare, asa cum stintadevárurile matematice. Tot ce nu e tnecesar, nu e, de altfel,nici evident. Astfel, cunostintele practice, cum sant cele po-litice, tmedicale, chiar o parte din moralá, Malebranche lenumeste: istorie i le .gäseste numai verosimile, nu evidente.,Fári, pentru aceasta, a fi de dispretuit, fiindca, stranse la-olalti, oranduite, asemenea cunostinte pot duce cu timpul ladescoperirea unui adevir.

Pentru a fi in stare de a recunoaste adevárul i evi-denta lui, trebuie, mai innainte de toate, sa ne támáduim su-fletul de erori: Que l'esprit soit purifié avant d'être éclaire.

Toate facultätile sufletului nostru sunt 'isvoare de erori.Malebranche inchina o jumätate i mai bine din opera sa prin-cipalá Recherche de la vérité, cautarii si descoperirii erorilor.

Cu acest prilej, se dovedeste a fi nu numai un fin observatoral fenomenelor sufietesti, dar 6 intemeietorul unei metode 'deoercetare psihologica. Astfel se poate spune cal nu Englezlisunt antemeietorii psihologiei moderne, ci Malebranche.

Pentru impártirea erorilor dupa facultätile constimtei, s'aservit de exemplul lui _Bacon din Teoria IdoMot.", dar expe-iientele sale de seami in optica, interesul sau adanc pentrustiintele matemamtice i fizice, Il pun in starea de a delimitasi fixa rolul si natura diverselor functiuni mintale cu o pre-ciziune ce o intrece pe a pantemporanilor sai, si pe de alti

www.dacoromanica.ro


parte sä. pistreze legitura cu problema fundamentan a filoso-fiei moderne: problema cunostintei.

Calauzit de interesul cartesian pentru valabilitatea stiin-lei, el imparte facultatile de cunoastere in simturi, imaginatie

Intelegere.Prin simturi, sufletul percepe lucrurile materiale, care,

fiind prezente, impresioneaza organele externe ale trupului, co-.municand creerului impresiunile.

Malebranche impartaseste cu Descartes convingereadatele simturilor sunt subiective, adiogand la probele precede-sorului sau observatiuni pretioase din domeniul opticei. Struc-tura ochiului si mai ales a cristalinului ii'dovedesc subiectivitatea,

deci relativitatea pana si a formei obiectelor.Malebranche explica in genere subiectivitatea simturilor

prin scopul lor practic: ele ne @unt date doar ca sá ne mentieIn viatä, nicidecum pentru a cunoaste adeviirul. Dupi -Male-branche, simturile sunt mai putin de temut i se poate asteptadela ele mai mult dedit se crede in genere. Mai primejdioasae in schimb imaginatia: ea ,nu percepe decat lucruri materia' leabsente, despre care Ii face imagini in creer.

Acestea sunt pe de o parte mai slabe ca cele intuite prinsimturi, pe de alta lucrul inchipuit e numai in creer; astfelperceptiq interna e deosebita de 'cea externa. Considerä. mai,primejdioasa eroarea de imaginatie clec& pe acea a simturilor,pentruca pricinueste confuzia intre realitate i simplul ideal.Prin observatiile sale psihologice, Malebranche ajunge astfella adancirea problemei fundamentale a filosofiei moderne, de-desubtul curiozitatii psihologice, il preocupa acut valabilitatea

obiectivitatea cunoasterii.In fine intelegerea pura, l'entendement- , e faca-

/atea sufletului care cunoaste Universalur, spiritualul". Prinreflexiune asupra sa insusi, sufletul descopera in el idei, no-

tiuni, care sunt evidente, se impun. Una din acestea eintinderea cu proprietatile ei, alta e infinitul. Acestor idei nu-lecorespund imagini corporale. Cum prin natura ei intelegereae limitatä, erorile ei decurg din aceasta ingradire care o faceinapta sa conceapa perfect infinitul i nu-i ingadue sà deose-beasca mai multe lucruri deodata. Cu cat gandurile sunt mainumeroase, cu Elda sunt mai confuzer Gresala fundamentan' afilosofilor e, pe de o parte, Jipsa de control a autoritatii",increderea oarbi In argumentarea altora, atunci cand numaiJapte i experiente- i convingerea proprie trebue sà ne ,in-

www.dacoromanica.ro


credinteze; pe de alta parte, filosofia nu cunoa§te limitele spi-ritului §i s'a aventurat in teme prea mari pentru c4pacitatea deintelegere a acestuia.

Punctul de vedere psihologic din care Malebranche cer-ceteaza cunoa§terea, Il duce la constatarea subiectivitatii,deci a "relativitatii ei, ceeace 1'1 apropie fire§te _de idealismulmodern, impingandu-1 insi spre concluzii diferite. Descartesintemeiase tobiectivitatea cunoaterii pe cugetare: in je pense,done je suis, ceeace importa e raportul intre a gandi i a fi..Urma§ii sai mutá accentul de pe iacest raport, pe subiect: ceeaceii intereseaza e Eul; filosolia, in loc sa se mai indrepte asupracontinutului cunoa0erii, asupra tiinfei, deviazii inspre su-biectul cunoscator: Teoria cunoa,,terii face loe psihologiei.Malebranche simte cum fara voia lui aluneca de pe linia car-tesian i incearca sa opreasca devierea printr'o justificare apsihologismului sau ca fiind o simpla metoda; la méthode quiexamine les choses en les considérant en leur naissance, a plusd'ordre et de lumière et les fait connaitre plus à fond"... (Car-tea I cap. 1). Il preocupa procesul gandirii, dar fata, de con-tinutul acesteia, atitudinea sa devine metalizieá, devi intentiaemane totu§i -§tiintifica. Atat de *runs e ,dealtfel cartesianulde noul ideal §tiintific, incat Il plicà i studiului psihologic. El§tie bine c.a- procesul cunoa§terii nu poate deveni obiect de§fiinta, neputand fi redus la raportun. numerice. Numai naturaempirica a corpurilor poate fi cuprinsa in asemenea raporturi,

numai despre corpuri, poate deci fi o §tiinta exactà.Ideile clare, evidente, precum sunt cele matematice, sunt

ele tot raporturi, i starile psihice neputand fi puse intre eleintr'un raport matematic precis, nici reduse la o comunà na-sufi, nu e posibila despre ele o qtiinta propriu zisá, decat dacane raportam la relatiunile intre cauzele lor fizice concomitente,

Acest paralelism psiho-fizie, pe care Malebranche Il a-dopta alaturi de Spinoza §i de toti contemporanii sai nu-1 duceinsa la confuzia psiho-fizicei, caci el condamna masuratoarea,starilor psihice prin aceea chiar ca je considera inapt& de a staIn raport matematic unele fata de altele.

Nici nu-1 lasa insá cu totul sà cadá In ocazionalismul purmetafizic, cel care constatà intre registrul fenomenului ma-terial i al celui spiritual o legatura numai externa: Pentru Ma-lebranche, paralelismul e o nevoe logica, un principiu de cu-noagere. Spiritul i materia ramaneau distincte in cartesianism.Malebranche, precnnizand o §tiintä a psihologiei legata de

www.dacoromanica.ro


fisiologie, Para sá reduca registrul material si cel spiritual unulla altul printr'un raport cauzal, face sa paleasca deosebirea lorconceputa metafizic, si le priveste doar ca doua momente inte-grante ale aceleiasi cunoasteri precise, stiintifice. Chiar dacanu am lua in seatna interesul säu viu pentrui toate noile desco-perki fizice, si mai ales pentru cercetarile matematicienilor con-temporani asupra infinitului, atitudinea acestui rationalist e e-vident idealista si moderna in insasi conceptia sa despre stiintapsihologiei.

Psihologia e fara indoiala partea originala a sistemuluilui, pentru care Malebranche ramane alaturi de marii cuge-tatori ai Renasterii.

Nu e mai putin adevarat ca intentia sa, psihologiae doar un mijloc pentru cercetarea iadeveirului, pe care Male-branche Il concepe ca adevier stiintific, nu metafizic. Elrefuza de a crede ca putem cunoaste de-adreptul sufletut prinintuitie interna.

Numai fenomenul psihologic Il intereseaza. De altfelacest cartesian se indeparteaza intr'atat de problema substantei,-inc.& se declara indiferent nu numai fati de materie in sine,dar si de sufletul in sine; fenomenele materiale si cele deconstiinta sunt singurul obiect al cercetärilor sale.

E incontestabil ca. Malebranche intelege problemele filo-sofice ca un modern, dar -nu e mai putin adevarat ea lesolutioneaza ca .un medieval. Obstacolul in fata caruia seopreste avantul cugetatorului modern, e problema

Cercetarile psihologice il facusera sa uite deosebirea me-tafizica intre trup si spirit. Cu toata admiratia sa pentru Des-cartes, 11 nemultumeste totusi explicatiunea influentei trupuluiasupra spiritului prin esprits animaux". Malebranche refuza

lortele, prin care se explica atat fenomenul d vointa,cat i oricare actiune. Datele exacte ale psihologiei Il ajutausa uite deosebirile metafizice intre trup si spirit, dar infata problemei cauzalitatii, deosebirea se iveste amenintatoare.Actiunea corpurilor asupra corpurilor, a starilor sufletesti tareele, -- aceasta Il turbura mai putin, dar in actiunea spirituluiasupra corpurilor, i se infatiseaza cauzalitatea ca problemaesentiala filosofica, si peste ea nu poate trece. Farb'. indo-iala Malebranche da la iveala adancurile problemei cauzalitatii,care se va infatisa ca centrul cugetarit moderne, dar pentru a Qsolutiona, se aventureaza intr'un sens care denunta capitulareaspiritului modern stiintific in fata spiritului medieval dogmatic.

www.dacoromanica.ro


E drept pit intemeiazi cauzalitatea pe 46, nu pe forte oientitiiti: puisque les lais sont efficaces, elles agissent, et lescorps ne peuvent agir". Adeviirata §tiintfi, e cuno4terea acestorlegi, ca raporturi constante. lar regulele nestrimutate ale ori-ofirei cunoa§teri sunt vecinice. Sustrase oricärei influente, elesunt raporturi ideale, fara de cari nici nu ar fi posibilarealitatea. Obiectul §tiintei celei mai desiLvärsite, sunt tocmaiaceste raporturi ideale, precum le gisim in Analiza Matematici,care e dupi Malebranche cäläuza §tiintei.

Si totu§i cauzalitatea Il scoate din acest fOgas, pentru a-1purta pe drumuri piräsite de Descartes. Fenomenul Il fundasepe legi, nu pe puteri i entitati, dar deodati acestea se intorchub alt nume, cáci Malebranche se intreabi: pe ce se intemeiazaeficacitatea legilor? Intrebarea e modernO, dar nu i räspunsul:legile i§i au fundamentul in vointa divinO, care le-a fácut. Cuaceasta, piriseste calea §tiintei, pentru a se aventura in do-meniul nesigur al metafizicei. In locul puterilor multiple, inter-vine Puterea Unicä, creatoare: Tensiunea intre §tiintä §i meta-fizici e flagrantO, mai ales in opozitia dintre natura i legi pede-oparte, i Creatie" pe de alta. In locul conservarii energiei,care e o problemà.' §tiintificii, apare problema creä."rii energiei.Actiunea unui corp asupra altuia, ca 6, a spiritelor asupra cor-purilor, e dupii Malebranche o iluzie, cea mai primejdioasieroare datoriti filosofiei pOgfine. Singura putere card actioneazäe puterea lui Dumnezeu. Numai vointa divinO misci totul: ea eputerea lucrurilor ca §i a sufletului. Când dota bile se lovesc§i una pune pe cealaltä in miware, ea nu-i comunicii o putere,deoarece nu o are. Ea e numai cauza natural:1i, &lie& oca-zionalä care determini pe Creator sà actioneze intr'un anu-mit fel. Dumnezeu misca totul dupä ,anumite legi pe care Elle-a vrut. Aceste legi iar nu corpurae infaptuesc: il n'ya pas de forces, de puissanees, de causes véritables dans lemonde matériel et sensible". Dar iati ci problema fizicii serepercuteaziä asupra ins4i cunoa§terii: ils (spiritele) ne peu-vent trien connaitre si Dieu ne les éclaire. lis ne peuvent riensentir si Dieu ne les modifie. lis ne peuvent rien vouloir siDieu ne les meut vers le bien général, c'est-O-dire versLui". (Cartea 6, cap. 3). Cauzà adeviratà nu poate fi deditaceea In care spiritul vede o legsáturä necesarà. OR o asemeneanecesitate existà doar intre Dumnezeu §i creaturile sale. Totce pare a fi cauei, e numai prilejul extern al interventiei divine.Dumnezeu actioneaza voind: communiquer sa puissance, c'est

www.dacoromanica.ro


communiquer l'efficace de sa volontr. lar vointa noasträ eexecutatä de vointa Lui. Cum nu e decat un Dumnezeu adevarat,nu e decât o singura cauza adevarata. lar cunoasterea care sefacea prin ideile clare si evidente ale spiritului, nu mai aiiguräexistenta obiectului, obiectivitatea nu mai e garantata deidee, ci are nevoe de Revelatie. Ascensiunea gandirii lui Male-branche se opreste in fata dogmei catolice, si se inclina.la el revelatia nu inseamna ca la Pascal deschiderea unei pers-pective spiritului cercetator, ci e o incheere a actiunii spi-ritului: ea desvalue pasivitatea esentiala a acestuia. Si totusi,dacà Sfântul Augustin a invins pe Descartes, a facut-o prinmomentul sau platonic. Ceeace Il chinueste pe Malebranche, nue atât de a sti cà lucrurile percepute sunt, ci e ingrijat desiguranta cunoasterii, deci de valoarea tiintei. Izvorul di-vin garanteaza astfel fundamentul inteligibil al fenomenelor.

Daca cunoasterea ar fi numai in noi, cei trecitori, nimicn'ar chezasui-o. Cela ne vient point de la modalité qui -nousest propre et particulière, c'est un éclat de la substance lu-mineuse de notre Maitre commun" (Cartea III i VI, cap. 3,partea a II-a).

Ideile matematice, care sunt tip de cunostintii stiintifica, nusunt induse, nu sunt suma cazurilor particulare.

Izvorul acestei cunoasteri nu poate fi In noi, ci e transmisde Dumnezeu in care e permanenta j claritatea. Acelasi lucru evalabil i pentru cunoasterea empirica. Toate lucrurile le privimin Dumnezeu. Aceasta afirmare ja cu Malebranche un sensnou: Eul nostru trecator prinde permanentul in inteligibil,nu-1 creeas4.

Prin urmare ideile nu mai sunt functiunea spiritului orne-nesc, ci devin un fel de obiecte spirituale, in Dumnezeu, care elocul spiritelor. El a creat lumea. facând intai ideile lucrurilor.Corpurile nu sunt cuprinse in Dumnezeu, ci numai ideea lor.Dimpotriva spiritele create sunt in El, unde se intalnesc caideile corpurilor, i astfel le pot cunoaste pe acestea: din urma.

Asadar spiritul e condamnat la pasivitate, oaci eIpercepe raporturi ce exista intre idei de sine statatoare In, Dum-nezeu. Insasi atentia, aceasta activitate a spirituluine -e data din mila cereasca: Malebranche o numeste o ruga-ciune natural:V.

Etica lui e consecinta acestei coikeptii. Vointa noastra eexecutati de vointa lui Dumnezeu.

www.dacoromanica.ro

264 Blaise Pascal

Apuoiturile naturale sunt bun% fiind inculcate in om decatre Dumnezeu.

Totu0 suntern liberi si alegem sau nu binefe, chip& cumrecunoastem sau nu. El intrece dilema pusa de altii, carenu are sens: e vointa indiferenti sau e determinará? Suntemobligati sä." voim binele, dar auntem liberi s alegem sau nu.Dumnezeu e pus in postura falsa de a ne executa chiar hotá-rrile Cum cunoasterea e insi tot in Dumnezeu, nu inea poate fi libertatea omului, deaceea Malebranche simtesilit s'o introduca pe alta cale, fiira totusi a reusi. Si astfelramâne Malebranche in fata problemei pacatului (legati decea a libertatii), farasá poata iesi din ea.

Dragostea divina e ultimul nostru scop, ca o consecintinaturata a faptului ca suntem doar modificari ale lui Dumnezeu,

tindem si. ne integram in El. Apropiat prin aceasta deSpinoza, se deosebeste totusi de el prin faptul cä Dumnezeullui Spinoza e in lume, pe cand al lui Malebranche cuprindeEl lumea.

Malebranche pune problemele ca un spirit modern inaintat.$i chiar daca le solutioneazi medieval, inclinarea spre stiintaexacta imprima tnsäi religiozitatii sale un caracter rational.

Dacä lupta intre influenta lui Descartes si a SfantuluiAugustin sfarseste in favoarea celui din urma, momentul pla-tonic inerent Augustinismului Il mentine pe Malebranche 1ntr'ooscilare intre cele doua orientari, care face din el unexemplu viu al insasi strädaniei culturii omenesti de a treceun ecuator.

Blaise PascalB. Pascal s'a nascut la 1623, la Clermont, dintr'o

distinsá familie de magistrati, in care traditia religioasä teaklinistiti alaturi de preocuparile tiintifice. Micul Blaise a crescutintr'un cerc de cercetatori ca matematicienii Fermat, Roberval,Desargues, i dela doisprezece ani este admis la intruniriledin carl va iesi mai tarziu Academia de $tiinte franceza. Pri-vilegiul ii e acordat in urma unui episod emotionant: pe temeiulunei simple definitii a Matematicii ca fiind stiinta cu ajutorulcareia se pot construi figuri juste, exacte, si se pot gasi pro-portiile "'titre ele, el isi formuleazi singur teoremele funda-mentale ale Geometriei, si le demonstri dupa ce formase singuraxiome i definitiuni. Fara si fi nascocit Geometria, cum po-vesteste legenda, el a descoperit spontan metoda deductiva,

www.dacoromanica.ro

Frecventarea cercului de matematicieni condus de Père Mer-senne, prietenul lui Descartes, il ajuta sa-si desvolte darurileexceptionale. La cincisprezece ani, i 5e publica' un tratat despreSectiunile Conice, in care nevoia de sinteza de-o parte, si decuprinderea adevarului intreg sub toate fetele lui pe de alta,vädeste inaintasilor sai genial acestui copil. Aceeasi nevoe il'manà si la' descoperirea masinei de calculat. Existau bastona-sae- lui Napier; Pascal izbuteste sa faca retinertle pe calemecanica. Descoperirea o face prin rationament si pe temeiulipotezei C, 5. in !diversele operatiuni de calcul se ascunde osingura miscare a ratiunii, Lsi ca la dinamismul gandirii mate-matice, trebue sa ,se gaseascà un corespondent in miscarea meca-nica. Cu toatä opozitia fata de Descartes, intretinuta de Fermatsi. Roberval, el se märturiseste astfel din familia idealistilormoderni, a caror flamura o poarta Descartes.

Intalnirea a doi gentilomi jansenisti si a ganditorilor delaPort-Royal provoaca prima sa conversitme. Teoria predestinitriisi a gratiei nu-I scot din preocuparile sale de matematician, lacare se. adaogi acum cercetitrile asupra vidului. Dumnezeu, incare crezuse intotdeauna, ii devine doar o nevoe logica.

Parintele Mersenne adusese din Italia zvonul experien-telor lui Toricelli asupra vidului. Pascal intreprinde o seriede experiente la Puy-de-Dtîme si la Paris, in Tour Saint-Jacques, ale caror rezultate le publica la 1647 in NouvellesExpériences touchant le Vide, in care combate pe Aristotsi sustine existenta vidului. Desi experienta fusese copiata,dei problema era veche, el aduce o mare noutate: combate innumele faptelor, o 'teorie sustinuti in numele ratiunii, si pro-clama experimental ca singura dovada acceptabila pentru con-firmarea unei ipoteze; in al doilea rand, intr'o problema par-ticulara, Pascal descopera un' principiu universaj, caci expe-rientele asupra vidulai II duc la stabilirea unei analogii com-plete intre presiunea atmosferii si presiunea lichidelor. La 1651,formuleaza prima teorie moderna de hidrostatica, cu principiilefundamentale ciar enuntate si ilustrate. Moartea tatalui sau ilhotaraste sa-si caute consolarea in preocupari mai lumesti. Insaloanele stralucitoare ale Parisului intalneste libertini ca Mi-ton, epicurieni ca Des I3arreau, -si mai ales acel tip desavfirsitde gentilom, de honnête homme, care e cavaIerul de Méré.Tovarasia acestui om de lume are ó mare influenta asupra luiPascal, opunand spiritului logic stiintific mladierea bunului .simf.

Blaise Pascal 265

www.dacoromanica.ro

266 Blaise Pascal

Din aceasta epodt dateaza faimosul Traité sur les Passions-de rAmour.

Pe langa spiritul geometric, Pascal recunoaste acum sispiritul de finete. Se vorbeste de o pasiune a sa si de hoti-rarea de a se insure. interesul säu pentru Matematici se late-tete. Anul 1653-54, insernnat prin conversiunea sa defini-tiva, e totodatä anul preocupärii sale intense cuRatiuneali pare acum insuficienta pentru explicareatàii matematice. In Lettres de Dettonoille (pseudonimul sub,care serie), vechea conceptie geometrica e denuntata ca insufi-cienta, i Indivizibilele, care jigneau .atat ratiunea, adicatematica ve:che, cat i bunul simt, trec peste limitele slor, afir-mand un tä.ram nestiut Inca. Pascal intrevede Cu

metode noui de investigatie. Dar echilibrul atins pecale rationala, e ,sipat acum de preocuparile cu irationalul,atat in Matematica cat §i in viatä. Incepe sa-1 jigneascaportul sau ctt un Dumnezeu numai abstract §i filosofic.

Constiinta sa data i stapanita îi revarsa prinosul intr'amare presimtire. Influenta Isorei sale Jacqueline, pe care za-darnic incercase sa o impiedece de a intra in manastirea delaPort-Royal, pregateste in ;sufletul lui o noua cristalizare pe carepredica Parintelui Singlin o precipita. In noaptea de 23 No-.embrie 1654, Pascal are viziunea clara a adevarului integral..Infiorat de ea, o asterne pe hârtielintr'o serie de interjectiuni,cuvinte rupte din suflet. E ca unival de inspiratie ce-i inundafiinta si o ridica spre o cunostintä nouä. O lecuire minunatisavarsiti aupra propriei sale nepoate, II hotaraste sa se re--traga. la Port-Royal.

Aci, in acest adapost i loe de meditare, se ascut proble-mele cari 11 munceau atat pe matematicia. nul cat si pe omulPascal. Impreuna cu Arnauld, Nicole si alti ganditori, a carorfervoare a purificat spiritualitatea franceza a veacului al XVII-lea, el adanceste otitudinea filosofica 011á la religiozitate.

Fara sá se retraga propriu zis din lume, Pascal stidoer la marginea vietii zgomotoase, cu privirea atentä inspreea, dar cu constiinta inspiratä de aiurea. Sub pseudonimul Louisde Montalte, publica o serie de 18 scrisori, Lettres à un Pro-vincial, in cari apara credinta celor dela Port-Royal, si &dramacu o bogätie ,uimitoare de argumente si cu un umor neintrecut,cazuistica jesuita. In esentä, Iupta aceasta nu e decat opozitiaintre dota sisteme de moral, dintre cari Pascal apärä pecea mai pura. ,Prin aceste scrisori, care au fost foarte gustate

www.dacoromanica.ro

Bl else Pascal 26T

de contimporani, el se dovedeste a fi cel mai mare polemistal Frantei, i totdeodata primul ei mare prozator, care a sifixat miisura clasica.

Mereu bolnav, trieste ,cand singuratec sub un pseudonim.la Paris, intr'un mic hotel, and la sora sa, Doamna Périer,si este neincetat preocupat de probleme matematice ca si de-pregatirea unei Apologii Crestinismulur.

Ascet tot mai convins, el nu renung numai la orisiceptacere a vietii, dar chiar la cele mai permise bucurii, si moarela varsta de 39 de ani.

Filosofia lui Pascal nu e formulata sistematic decat indoua tratate de anetodologie a stiintei exacte: Traité sur leVide §i L'esprit de Géométrie. Altfel e raspandita in reflexiuniserse la intamplarea inspiratiei, destinate sä serveasca uneilucrari de sinteza. Acestea au fost toate publicate dupa moarteasa, la 1669, de Port-Royal, sub titlul: Pensées sur la Religionet sur la Morale. Randuite dupa un plan, pe care Pascal '11

expusese mai de mult, intr'un cerc de prieteni, ele schifeazamersul unei Apologii a Crestinismulu'', pe care si-o propusesePascal ca incoronare a cercetarilot sale, dar dela desavfirsireacareia" a fost impiedecat de boala si de moartea sa prematura.

Intre lucrarile de metodologie stiintifica i reflexiunileiasupra soartei i salvarii omului, a scris faimosul Discours surles Passions de J'Amour, care multa vreme nici nu i-a fostatribuit lui Pascal.

In Préface du ,Traité sur le Vide §i in L'esprit de Géo-métrie, care sunt primele tratate de filosofia stiintei mo-derne, Pascal precizeazi natura si rnecanismul metodei

Deosebita de metoda istorica i teologica, cea caren'are alt temei decat traditia 6 autoritatea, metoda sfiintificaintemeiaza cunostinta pe demonstratle si pe experienta. Aceastadin urma e dealtfel suprema instanta de verificare a unei ipoteze._

Constiinta moderna a lui Pascal se mai marturisesteIn indrazneala eu care proclama, chiar pe taramul discutiei,teologice, ca dovada e mai convingatoare cleat autoritateapapala.

Studiul asupra golului 1i e prilej sA combata nu , numaifizica lui Aristot, dar intreaga metodologie invechita a Scolas-ticei, careia' scapa spiritul tiintific, fiindca confunda realurcu discursur. Lovitura se indreaptä impotriva lui Descartes,càci lui Pascal ti pare suspecta geometria intelectualizata aalgebristului, pe care o confunda cu formalismul gol.

www.dacoromanica.ro

268 Blaise Pascal

Deosebirea intre ei doi era dealtfel flagranta, prin faptulcà pentru Descartes, spiritul isi constitue singur principiilesale, inainte ca el sa se intaineascii cu natura, iar pentruPascal, dimpotriva, desfasurarea spiritului purc,ede dela cu-noasterea naturii.

Nedreptatea fata de predecesorul sau nu si-a recunoscut-odecat pe la sfarsitul vietii, dar ea e o dovadà mai multde grija ce poarta omul modern adevarului stiintific, ferindu-1de deductiuni fundatepe definitiuni pur nominale, i intemeindu-1numai pe experiente decisive.

In cele clonal tratate, Pascal lamureste i fixeaza metodastiintelor moderne, si are constiinta neta ca el, fizicianul, esingurul in rnisurà sit o faca.

Vechiul spirit geometric visa o stimta, toata in demons-tratiuni; Pascal recunoaste in aceasta pretentie o contrazicerelauntrica. Faptul cá primele principii ale geometriei nu maisunt demonstrabile, ci sunt evidente, nu numai cá. nu-1 supArii,ci admira in aceasta un efect al naturii qui seule-est toutebonne et toute saine".

Geometria e certa, desi cierogá dela ordinea matematiciiideale, dei e mai putin convinOtoare ea aceasta, fiindca esilita sa se opreasca in fata unor principii ce nu se mai potdemonstra.

Dar nerationalul nu, e numai o linitá negativä a ratiunii,ci e o insusire pozitiva a insusi obiectului matematic. Buna-omit: infinitul are insusirea de a fi irational, ceeace inseamnaca e de alta natura decat ratiunea, fara sa fie absurd. Pascalrepeta in mai multe randuri cu insistenta; ce qui n'est pascompréhensible, ne laisse pas d'être". Dealtfel nerationalulplineste rationalul din insasi hotarfirea ratiunii; la dernièredérnarche de la raison est de reconnaitre qu'il y a une infinitéde choses qui la surpassent". Dincolo de cunostintele rationale,sunt les pensées qui viennent du coeur. Un exemplit de ase-menea gandire venita din inima, ni-I da Pascal in intuireaspatiului tridimensional. Clare si evidente desi nedemonstrahile,noi recunoastem in aceste ganduri venite din inima- sauganduri irationale", intuitiile pure ce vor deveni la Kantintuitiile apriorice: Terminologia nu ne poateincat sá interpretam elementul Irational ca fiind de naturasentimentala. Caci Pascal deosebeste net aceste ganduri arkde imaginatiune i de intuitia sensibila, cat si de sentimentulpropriu zis. Pecunoastem deci in ele instrumentul cel nou al

www.dacoromanica.ro

Blaise Pascal 269

matematicii moderne, si ,Intelegem ca Pascal, deosebind cuinsisten ta intre ratiunea ice procedeaza prin demonstratie siratiunea care vine din inima" (le coeur a des raisonsi que laraison ne connait pas"), deosebeste numai gandirea sinteticade gandirea analitica. lar eand, alaturi de infinitul matematic,el da pe Dumnezeu ca exemplu de asemenea irational, nuputem crede ca introduce un element mistic in matematica, cici, prin aceasta analogie, largeste orizontul cunoasterii, des-chizand perspective asupra funui taram nou de cercetare.

Teoria cunoasterii este orientatà prin Pascal spre stiintaexacta. Aceasta constitue una din cele doua caracteristice fun-damentale ale filosofiei lui.

Problema stiintei si teoria cunoasterii se complica insacu problema psihologioä si morara, in urma unei perioade deviata mondena in care Pascal se apropie de oameni, desprecari stia foarte putin, pe cari fizicianul ii privise fail atentie,si cari deodata stihneau in el un interes pasionat. Pe dé altaparte, influenta Jansenismului 11 face sá descopere in om acerina cel putin tot eat de puternicà precum e setea -deadevir: nevoia imperioasa de ferieire.

Manat de interesul religios, el isi concentreazà toat5tatentia asupra scopului vietii. Aceasta cerea in prealabil aexaminare a naturii omenesti.

Ca psiholog, profita de mostenirea bogata a lui Montaigne,de vastul material de observatiune si experienta personalacat si de acel adunat dela altii, a predecesorului sat!. Con-statarea obiectiva a contradictiunii ce defineste pe omul luiMontaigne, in dubla sa natural de inger si bestie, Pascalo preschimba intr'un simtàmânt tragic, care 11 sileste sh iasa,din linistea intelegerii rationale. Ca sa-si incerce sortii demantuire din sfasierea la care l-a condamnat pacatul originar,el sfatueste pe om sa' se svarle in aventura actiunii" irationale,

a iubirii lui Dumnezeu. Acesta este sensul faimosului ,,Pariu",in care filosoful demonstra, cu accentul patefic al unui marapoet, ca omul, prins in clestele unei iremediabile contradictiuni,nu poate fi salvat decat pariind pe existenta lui Dumnezeu.

Psihologia pascaliana, dominata in intregime 'de deza-cordul dintre aspiratia spre fericiie a omului si imposibilitatealui de a o atinge, dintre setea lui de Dumnezeu si neputinta dea-1 eunoaste, nu are sens prin ea insasi ea la Montaigne;ea nu e decal cunoasterea pregatitoare ce trebue sä duca pe,onl la credinta. Cki numai teoria pacatului originar poate.

www.dacoromanica.ro

dupá Pascal, sa explice dubla natura a omului. Fundamentulreligios al psihologiei, nu-1 impiedeca totusi sa observe pe:om cu a.ceeasi atentiune cu care observi fenomenul naturii sisa introduca in studiul vietii aceeas preciziune. Imbogi--teste astfel psihologia propriu zisa cu o seama de ob-servatiuni pretioase. In Disc.ours sur les Passions del'Amour, precizeaza mecanismul psihic i descrie cu subtile-nuante insusirile spiritului de finete, ,care patrunde con-secintele cele mai indepartate ale principiilor, i spiritul degeometrie, care deosebeste fara gres principiile intre ele. Cu,unul intrevede profunzimea, cu celalalt amploarea spiritului.In acelasi studiu premergator Pensées-urilor, Pascal proclama-dragostea ca fiind i radacina i desfin al omului, origina

scop. Dacä aoeasta ar parea sá contrazica pasagtile dinPensées in care esenta omului e recunoscuta in &dire, con-trazicerea dispare in definitia pe care o da Pascal despre dra---goste, ca fiind gandire in miscare (de la pens& en mou-vement).

Psihologia lui Pascal e, la urma urmelor, numai o dovada,verificare a necesitatii i valabilitàtii religiei crestine. Caci

-scopul omului fiind in afara de om, in Dumnezeu, psiholagiapascaliana nu pregateste macar tariimul unei morale propriu-zise, ci al unei religiuni.

Morala nu este nici ea decat un scurt drum ce duce dela'stiinta la religie, caci dei intemeiata pe pr:ncipiul bien penser-,ea nu se indeplineste, nu-si atinge sensul, decal in revelatiacretina. Fundamentul religios Ii explica dealtfel cele douicaracteristici: 1. E o morala individualista, in care individua-litatea se restrange pana la a fi aproape singularitate (,puisqu'on-meurt seul, il faut vivre seur) si 2. solidaritatea omeneascase inchiagi dincolo de constiinta individuala, in focarul spre

toate tind, in Dumnezeu. Comunitatea omeneasca leinteleasa ca comunitate spirituala a sfintilor, drept-credincio-silor, cu excluderea paganilor, dela a caror virtuti crestinuln'are nimic de invatat. O asemenea Iconceptie ar denunta pePascal ca un retrograd fata de conceptiile umanitariste aleveacului, daca intelesul tuturor acestor afirmatiuni :nu l'arimplini si clarifica religia.

Tot ce poate Iiinta omeneasca prin propriile ei puteri, esa caute pe Dumnezeu, adica adevarul absolut. Gasirea

insa, ca i mântuirea, nu atarna de om, ci îì sunt daruite:Cu tot pesimismul unei asemenea viziuni, morala lui Pascal

270 Blaise Pascal

www.dacoromanica.ro

Blaise Pascal 271

ramane dinamica. Cauto rea e soarta §i singura fericireIn lume a omului: rien ne donne le repos que la recherchesincère de la vaitr.

Salvarea insa e In afara de mijloacele omului: Dumnezeumantue§te pe cine vrea; astfel morala ancorata In teoriagratiei §i a predestinarii. Dar religia cretina, intemeiata pecredinta intr'un media.' tor Intre Dumnezeu i om, ti pune toatanadejdea In Hristos Mantuitorul. Oricat de mare ar fi pocaintaomului, pacatul lui nu are alt leac decat rascumpararea prinMantuitor. Credintei cä omul i§i pregate§te soarta vemicaprin faptele sale, Pascal ti opune credinta jansenista ca numaigratia divini e hotaratoare.

Renuntarea la intelegere, acceptarea voita a misterului,e considerata adesea ca o abdicare a lui Pascal dela rationa-lismul tiintei. Tot ce cucerise tanara §tiinta Ora la el §i

prin inse§i descoperirile lui, pare a fi compromis prin afirmatiaoa Duninezeu nu poate fi scop deed t fiindca e principia". De-.aceea multi interpreti Vád o sciziune iremediabila intre Pascalmaidmaticianul i fizicianul, pe de o parte, i Pascal misticul,pe de alta. Dar cercetarea mai de aproape a capitolelor reli-gioase din Pensées--uri, precum irationalul introdus In Ma.'tematioa, lumineaza incheetura logica a celor doua momentecaratteristice lui Pascal: §tiinta i credinta.

$tiinta e cautarea adevarului pe cale ,rationala i prin<experienta. Dar cautare adevaratä nu e decat aceea care nicio-data nu se ppre§te locului. Creginismul §i el o metoda de.cautare. Daca Pascal nu recunoWe cautarea sincera de adevardecat pe aceea dureroasa, platita cu fill* intreagrt, chercheren gémissant- aceasta nu inseamna Ica dispretue§te cer-cetarea rationa1a, obiectiva. Opozitia intre una §i cealalta este,mai mult expresia unei deosebiri *metodice deck a unei predi-lectiuni. Trebuiau delimitate metodele de cercetare §i de cu-noa§tere; daca matematica e un instrument pentru cunoagerea:universului, credinta la for este mijlocul da a cau`a peDumnezeu. Si Pascal insista cu putere asupra necesitatii uneidelimitari precise intre aceste &ma metode, ca §i intr6 tara-murile lor. Nicio clipa, Pascal nu sustine o §tiinti despreDumnezeu, precum nu preconizeaza credinta n materie de.cunoa§tere a Universului. Dealtfel credinta ea Ins4i nu e mij-locul de ¡a gisi pe Thunnezeu, ci numai de a-1 ca'uta. Cad!ceeace descopera credinta nu e Dumnezeu, ci Inswi omul. Eizbitor cum aceasta nuanta a scapat criticei. Credinta descp-

www.dacoromanica.ro

pera, sau mai bine zis expliciteaza, Adincurile omenesti. Catdespre Dumnezeu, nicio metodä. de cercetare, nici chiar cre-dinta-dragoste, nu-1 poate ajunge. Dumnezeu se däruestepe care El II alege; revelatia e dincolo de once cercetare.Omul se poate ridica prin cautare, dela cunoasterea relativuluipall la presimtirea absolutului, cunoasterea absolutului 'Jima

o absurditate. Credinta, dragostea, smerenia toate acesteatitudini sufletesti in care Pascal subliniaza cu insistenta ca-racterul irational 11 dispun pe pm sa primeasca revela tia;dar nu au nici o parte activa la ea. Ele nu sunt deck drumulce tinde spre Adevarul absolut, dar nu-1 atinge. Caci acestarämâne in afara cunostintei irationale, ca i a cunostintei ra-tionale,

Credinta e propriu zis in' tuitia, ce nu e anti-, ci supra-ratio-flak' : elle est au-dessus, et non pas contre-. Daca totusiPastal nu conteneste sá umileasca ratiunea i adevarurile do-&indite prin ea, o face pentru a preveni pria, pentru a evitaea adevarul, la care mintea a ajuns, sa fie transformat inidol. Once adevar dobandit, nu poate sa fie deck o treaptäcatre adevarul absolut.

Omul nu numai nu poate cuceri adevarul intreg pe niciocale, dar chiar cand îi e daruit, nu-1 poate pastra. Singuraatitudine, care II face apt sa-I traiasca., e supunerea. Pascalnu intelege prin supunere a gandirii innoptare, prostie, ci in-tensificarea gandirii ca inspiratie. Dealtfel, nu numai ea' nuneaga rostul ratiunii si al stiintei, -dar le (la chiar un rol im-portant in economia constiintei. Il faut savoir douter où il hut,.assurer oil il faut, se soumettre où il faut; qui ne fait ainsi,n'entend pas la force de la raison-, i mal departe: en doutantde tout, en se soumettant à tout, on manque de savoir otlfaut juger-. Iar mai departe clefineste crestinismul insusi ca

metoda de a cunoaste, in igare ratiunea i supunerea îi aufiecare locul ei precis: soumission ou usage de la raison:en quoi consiste le vrai christianisme-.

Prin urmare, ruperea omului din ordinea rationala, in-troducerea lui prin credinta intr'o ordine nota spirituala, nu

o lovitura data 5tiintei pozitive, ci este afirmarea unui sirinfinit de alte grade de cunostinta, la care n' u se ajunge prinargumentare, ci prin salturi continue ale constiintei din cunoscutin necunoscut. Dragostea este cuvantul in care Pascal concen-treaza tot acest dinamism al spiritului, ;si prin care accentueazaactiunea ândirii, opunand-o gandirii pasive necreatoare. L'a-

272 Blaise Pascal

www.dacoromanica.ro

mour est de la pens& en mouvement-. In timpul conversiuniisale Teligioase, el nu neagà activitatea stiintificä., ci transptmepe bate registrele constiintei descoperirea sa matematicä: dupicum diferitele grade de infm' iti nu sunt legate prin continuitateintre ele, si dupá cum rfnu se trece treptat dela un grad inferiop,la un grad superior, ci prin salturi, tot astfel nu se trece dincunoasterea rationak stiintificä la credintä, dela adevärul re-lativ la adevärul absolut prin acumularea si continuitatea pro-belor, ci prin saltul constiintei din gändirea ce se desfasoariica demonstratie in dragos tea care e cunostintä creatoare.

Demonstrarea care duce la probabilitatea lui Dumnezeue un mijloc. ce scoboarà credinta pe planul inferior omenesc.Numai dragostea, care e cunostinth de alt ordin, trece pe omin planul sfinteniei. Oricat omut ar inainta pe calea intelectualä.,el nu se poate realiza in prdinea superioarà care e cea spiri-tualä, nu se poate intregi deck träind si celä.lalt fel decunoastere, care e credinta. Departe de A fi conceputä senti-mental, ea nu e deck un registru nou al insäsi gändirii, e,Lel'ndire inspiratä. Cki la urma urmelor, gändirea e si rämänepecetea demnitätii si a nobletii omenesti.

Legenda rupturii dintre Pascal matematicianul si Pascal tcrestinul, a fost räspändità de sora sa, Doamna Périer. Indorinta ei de a infitisa pe Pascal in lumina perfectei ortodoxiisi a unei sfintenii care ti punea memoria la adipostul orickeiinvinuiri din partea bis,ericii catolice, a insistat mai mult deckse cuvine asupra indiferentei pe c.are Pascal, in ultimii säi ani, anfi aratat-o fatà de stiinta exactä. Azi se stie bine cä desi bolnav,a lost preocupat pänä In ultimele zile de cakulul probabili-tätilor, si cä faimoasa sa conversiune dela 1654 coincide cucel mai intens interes pentru indivizibile. Aseetismutl mareluigänditor s'a atins fireste si de bunurile lui intelectuale, con-damnfindu-le vanitatea, dar nu pentru a le desfiinta, ci pentrua le relativa. Subt aparentul dispret pentru stiintä, el accen-tueazt numai caracterul ei relativ, si iintäreste astfel, limpe-.zind-o, insäsi directiva spiritului modern, care, smerit, seleapädii de Irilfia absolutului: il n'y a rien de4 si conforme ala raison que ce désaveux de ja raison-. Ca credincios, elintroduce in con§tiinta stiintificà mälerna misterul, ca o di-mensiune ncuil, si o salveazsá din pkatul spiritual care e pprirea(pe loc, fie chiar intr'un adevär probagil.

Dealtfel metoda de tratare, chiar si in acelea dintre Pezp,18

Blaise Pascal 273

www.dacoromanica.ro

274 John Locke

sties- in earl se marturiseste misticismul lui Pascal, e tot iceageometricii-rationalä.

Daca Pascal descopere in orn o Icontradictie Uri leac,cu adanc simtamant tragic, Ii proclami ,soarta desnadajduítii,Jaca asteapta mantuirea siguranta cii o va putea obtinedela vointa de nepatruns a lui Dumnezeu, aceasta nesigurantaea insasi se preface pentru crestinul matematician intr'unorizont de infinite posibilit%i. Dupa ce ratiunea condusese pePascal pâna la hotarul ei, de unde it imbia sa facä saltul incredinta, aceasta, la randul ei, deschide lorizontul nesfarsit cochiama mintea spre cercetare.

Pascal e in istoria gandirii o figura cu totül deosebitä.El intrupeaza geniul universal al Renasterii, care nu se oprestela anumite facultati si la anumite specialitati, ci depaseste limi-tele obisnuite ale cugetaiii, si le largeste cuprinzand in easensuri opuse. Sivarsind covarsitoarea sinteza a celor mai ne-mpacate contraste, el pregateste calea unei culturi viitoare,

al carei orizont nespus de largit va cuprinde taramuri nouide cercetare.

Considerat multi vreme ca o ramuril laturalnici in istoriafilosofiei, lasat in seama istoriei stiintifice i literare, Pascalrevine azi pe primul plan al interesului filosofic. El e.ganditorulIn care se intalnesc toate curentele fundamentale ale veacului

saptesprezecelea, care savarseste sinteza superioarit a ge-niului unei epoci, si care, mai presus de orisice, este típutreprezentativ al geniului omenesc.

John Locke_

J ohn Locke s'a rase& la Wrington, cu sase ani dupiimoartea lui Bacon si cu trei luni inaintea nasterii lui Spinoza, si a-nume la 29 August 1632. Copilaria vi-o petrece la tara, langii. Bris-tol (la Beluton), unde teal sau avea o mica proprietate. Ramas detimpuriu fara mama, a fost crescut de teal eau, avocat, care,atat prín caracterul sau, cat i prin sistemut sau de educatie,a exercitat o considerabila influenta asupra fiului sau. Disci-plina, la care acesta era supus de mic, era destul de severa, im-blanzindu-se numai pe masurä ce copilul crestea; dela rportulautoritar de clominatie i supunere, ,intre parinte i copil, se trecetreptat la raporturi apropiate de amicife. Taal luí Locke eraim puritan inteligent, energic i cu idei politice liberate; a luptat

www.dacoromanica.ro

in timpul revolutiei dela 1648, ca sef al unei unitäi militare,In armata parlamentului, iar dupi frestaurarea Stuartilor, î reiiocupatiile sale. La 14 ani John Locke pariseste satul pentru aurma colegiul din Westminster. Invatiirnantul aici era concen-trat in jurul limbilor moarte, iar metoda de predate era artifi-cial; se preda multa gramatici si se invita mult pe dinafari.Rigiditatea puritan:a a inisprit considerabil discipline scolii.Timpul de 6 ani a ;fast pentru Locke suficient ca, ()data cuo bunk' pregatire clasica, sä termine scoala i cu un sentimentde adanaa aversitme pentru practica pedagogici a timpuluiVine la Oxford in 1652, pentru a continua studiile clasiçe. Puri-tanismul care domina 0 aici, era impregnat de spiritul scolastic;cu atat mai vie a devenit antipatia lui Locke fa tä de scolasticaeripateticit ì fati de formalismul steril al studiilor; totodatiinteresul pentru stiintele naturale apare mai pronuntat. Regimulla Oxford era mult mai tolerant, iar Owen, conducatorul cole-giului Christ Church si vicecancelarul ,universitiitii, era un ombitelev:'7tor i cu veden i largi. La 24 ani Locke &tine gradtd debacalaureat in litere, inci peste doi ani titlul de doctor siritmane mai departe in invitamantul din Oxford, urcand treptatscare ierarhiei universitare. Citirea operilor lui Bacon favori-zeazi si mai mult inclinatia 'lui pentru stiintele naturii si maiales pentru medicina. La Oxford se imprieteneste cu RobertBoyle (cu sase ani mai in varsti decal Locke), marele fizicianal timpului, iar mai tarziu devine prietenul lui Sydenham, numai putin celebru ca medic. Studiul operilor lui GassendiHobbes Il influenteaza deasemenea pe Locke. In anul 1659eiteste pe Descartes si aceasti lecturi il face sä simtii i maiacut präpastia intre filosofia medievala ii cea noui. La 1665Locke se hotariste sa renunte definitiv la cariera ecleziastica.Primeste un post de secretar de lega.tie in Germania, dar pesteun an se reintoarce la Oxford, consacrandu-si timpuE studiilormedicale, care devin domeniul de preferinti al ocupatiilor sale.Locke este consultat in calitate de medic de catre lordul Ashley(viitorul conte Shaftesbury), ministrul lui Carol al II-lea; aju-torul medical a dat rezultate bune si de atunci viata lui Lockeeste legata de soarta lui Ashley, protectorul i prietenul situ.caruia Ili face servicii de secretar, Tnedic, sfatuitor si educator(al fiului i, mai tarziu, al nepotului liii Ashley). Asupra luiLocke se repercuteaza in mod inevitabil socurile politice suferitede contele Shaftesbury si de partidul liberal (Wigs) (pantieapartine. Contele Shaftesbury a cazut in disgratie si Locke

John Locke 275

www.dacoromanica.ro

276 John Locke

pleaáä In Franta, ()data in anul 1672 i a doua oara in 1675,.cind sta patru ani, .Avand sänatate §ubreda (sufere de piept),se supune unui regim sever, iar doctorul Sydenham, ii recomandaca re§edinta ora§ul Montpellier; acest ora v prin 6cultatea sade medicina Ii okra' lui Locke i posibilita,tea de a se ocupacu studiile medicale. Dupa ce a reciipAtat libertatea, conteleincearca sá provoac,e revolutie, dar, neisbutind, este silit sá se'refugieze in Olanda (1682), uncle moare in scurt timp. Locke,find i el binuit, urmeaza In anul 1683 aceea¡ cale §i ramineIn Olanda Oda [la revolutia din 1688. In 1684 se cere destituirealui Locke din postul de profesor la Oxford; el este invitat sáse reintoarca pentru a da explicatii; §tiind, îrtsà, ce-1 a0eapti,Locke prefera sa ramina in ,Olanda, pierzindu-§i postul. Intr'ovvreme chiar, fiind ceruta extradarea sa de catre guvernul englez,era silit sa-§i ascunda domiciliul. Detronarea lui Leo!) al II-lea§i ocuparea tronului Angliei de catre Wilhelm de Urania suntevenimente care aduc schimbiri i In viata filosofului. Elrevine In patrie in Februarie 1689, Insotind pe viitoarea reginä(printul de Orania Ii precedase *Inca din Noembrie 1688). AiciLocke se bucuri de o 'mare influenta politica; propagä idei;liberale i contribuie la consolidarea formei constitutionale deguvernardint. El refuza demnitatile 'Mahe ce i se propun decitre noul rege i se multumeo.e cu functia de comisar alapelurilor. In anul 1692 Locke se retrage la Oates, la familiaMasham. Aici, in atmosfera de lini§te i de cal& prietenie,ambianti creatä de doamna Masham (fiica filosofului Cud-worth), Locke rimine pima in toamna anului 1704, data mortiisale. La aceastä data Locke era deja cunoscut in cercurile inte-kctuale engleze ca unul din cele mai proeminente spirite aleculturii engleze.

Era normal ca inteligenta vasta a lui Locke sa nu rardinastraina de preocuparile i framintarile epocii sale. Luptele religi-oase ale timpului i-au pus i lui problema religioasä i totodataproblema dreptului autoritatii politice de a impune o credinta religi-oasa sau o forma de cult religios. Aceasta Intrebare §i-o pune precisInca din anul 1660. Autoritatii i intolerantei religioase el opune-judecata critica §i toleranta, pe care o propaga in scrierea saAcercare asupra tolerantei din 1667, aparuta mai tärziu subforma celebrei scrisori asupra tolerantei, Epistola de tolerantia(1685) tradusii mai tirziu n limba engleza . A doua scrisoarea aparut In 1690, a treia in 1692, iar a patra (posturdi) in 1704.Nu trebue sa uitàm, el Locke a respirat multa vreme atmosfera

www.dacoromanica.ro

John Locke 277

Olandei, patria libertatii religioase Sj civile, locul de medi-.tatii -filosofice al lui Descartes si Spinoza. Este importantadeasemenea cartea sa -The Reasonableness of Christianity asdelivered in Scripture, 1695 (Rationalitatea crestinismului expus&pa Scriptura). O alta carte mai . de seama este Thoughtson a christian Life ,(Gändiri asupra vietii crestine). Locke afost foarte atacat de teologi; este insemnatá polemica lui cuStillingfleet, episcopul de Worc,ester. Acesta, a fost ultimulduel al filosofiei scolastice u filosofia moderna- 1).

Curentele politice din Anglia Ale secolului al XVII-lea,spiritul de libertate ce-si gäseste expresia in miscarile revolu-tionare i in reformele constitutionale engleze, se oglindesc i eleIn operile politice ale ilui Locke; autoritatii politice absoluteel opune emanciparea i libertatea cetiteneasca. Un an duparevolutie, in 1689, apare yTtvo Treatises on Government (Donatratate asupra guvernärii); aoestei scrieri Ii urmeaza trei studiiasupra reformei monetare.

Dar si din experienta educativa i didactica J. Locke astiut sà extraga unele principii teoretice sau regule practice.Unul din prietenii sai, Edward Clark of Chipley, avánd copii

nefiind multumit de metodele educative ce se practicauatunci, se aclreseazi din Olanda, unde era refugiat, lui Lock6,ceränd acestuia sfaturi in ,educatie; urmeazi o serie de scrisoriIn care filosoful englez isi formuleaza pirerile sale In artaeklucatiei. Aceste scrisori sunt publicate in ,anul 1693 sub in-

Zemnul unui alt prieten, matematician i fizician irlandez, Moly-neux, care a socotit necesar ea aceste reflexii sa fie cunoscutede, care marele public. Ele apar sub titlul: Some Thoughtsconcerning Education (Cugetari asupra educatiei). Formalis-

,mului steril al invatamântului elli opune fondul real si util alstiintelor; metodei mecanice si uniforme îi opune primatul indi-vidualitatii si al spontaneitatii ,infantile. Rini la moarteaLocke cartea a avut einci editii.

Spiritul sec al Invitamintului de atunci nu a putut si nu-provoace o reactie vie de contrast in sufletul lui Locke. Vioi-,ciunea i curio' zitatea sa naturalä sufereau; spiritul au, doritorde viatä si de naturä, a gasit o exteriorizare fericia tú tiintatimpului; secolul al 17-lea este secolul stiintelor naturii. Prie-tenia lui cu Sydenham i cu Boyle a favorizat si mai miltapropierea sa de problemele stiintifice ale timpului. Lectura

1) H. Hdffding, Histoire de la philosophie moderne I, pag, 400,

www.dacoromanica.ro

278 John Locke

unui Descartes, Bacon sau Hobbes a pus problemele de me-tafizica alatuti de problemele stiintei contemporane. Alchimiaprimia lovituri de moarte dela chimistul Boyle, medicina pro-fana i fantezistä batea in retragere in fata metodei empirice aanui Sydenham; Locke nu va privi obiectuf stiintei prin prismametafizioei ci va examina problemele metafizice cu ochii omuluide stiintä. Dogmatismului metafizicei ontologice Locke va opunefilosofia critica. Filosofal Locke incepe prin a fi om de; stiingpozitiva. In 1668 el sane un tratat medical Anatomica; in 1669De arte medica; in 1668 este ales membru al Societatii Regale,uncle trimite din cand in cand memorii stiintifice; filosofiaatrage mai tarziu. Imboldul principal porneste in anul 16701671, dela discutii avute acasi la el cu cativa prieteni; din coimai de seami era James Tyrrel (care a jucat un mare rol inrevolutie la detronarea lui Jacob si la aducerea noului rege)

medicul David Thomas. Discutiile i controversele gravitauin jurul problemelor de morala si de religie. Intrebarea fireaseäpusit de Lodke In fata acestor discutii interminabile era dacänoi suntem capabili de a le solutiona in mod 5fiintific si universalvalabil. Astfel se naste initiativa celei mai insemnate opere alui Locke An Essay concerning Human Understanding din 1690(Incercare asupra intelectului omenesc). Acesteia Ii premerge omica scriere in 1671 De intellectu humano 5i, in 1688, un rezumatin limba franceza (tradus i editat de Le Clem, In Amsterdam).

Activitatea luí Locke n'a fost niciodatai intrerupti devoiajurile sale, dupa cum n'a fost oprita rici din motive desanatate. Spiritul s'äu sociabil era sensibil la toate aspectelevietii sociale; inteligenfa sa vie era permeabilO la cele maiinsemnate curente stiintifioe; pasiunea sa pentru adevOr eraimensa. Asa se explica faptul ea J. Locke este cea mai pro-.eminenta figura a Angliei din acea epoch.; in spiritul sau seresfrang cele mai inalte aspiratii sociale i tiintifice i astfelel este in stare si proecteze in viitor o lumina bare va stribatetot secolul al 18-lea nu numai in Anglia, dar si In tarilestrAine, ca deosebire in Franta. Epoca iluminismului a gasitpe,ntru prima oara in filosofia lui Locke cea mai adecvataEmacipativa expresie a tuturor Insusirilor sale. Locke poatefi socotit ea o figura reprezentativa a iluminismului, iarsofia sa se poate considera ca un preludiu al marei simfoniide idei ale acestei epoci"

1) W. Windelband, Geschichte der neueren Philosophie, 1919,1. IN 273,

www.dacoromanica.ro

John Locke 279

Scrierea fundamentará a lui Locke nu este numai o primiiteorie a cunoavterii, ciar formulatO, dar este, in oarecaresuni, i logicä i psihologie i moralä teologie; este un feno-men natural pentru faza de sincretism in care se afla Inca acestediscipline: aspectele logic vi gnoseologic nu sunt incit despärtitede cel psihologic, iar morala este Inca dizolvatit in psihologievi mai ales in teologie. Pentru uvurinta descrierii vom incerca,pe cat va fi posibil, sit degajOrn aparte diferitele categorii 'decunovtinte cuprinse la un loc in aceastO oper.ä. Cartea a fostscrisä cu intreruperi, timp indelungat vi la intervale diferite;Locke hi da seama de imperfectiile constructiei vi de nume-roasele repetitii. Partea intai trateazà despre notiuni imiscute,a doua despre idei, a treia despre cuvinte, iar a patra desprectmovtintiä.

Teoria cunoavterii.Bacon vi Descartes sunt reprezentanti ai filosofiei noui

prin accentuarea punctului de vedere metodologic al cunoavterii,dar ei nu vi-au pus problema validitätii cunovtintei, rAmanandastfel dincolo de pragul filosofiei orifice; scopul cunovtinteieste presupus deci ca n'ar rimane decat problema!tnijloacelor. Locke pune problema scopului insuvi al cunovtint0

prin aceasta, pune greutate pe aspectul gnoseologic, devenitidupà el central in filosofie. Din acest punct de vedere, Lockepoate fi socotit, kari exagerare, ca precursor al lui Kant.

Inainte de a nek angaja in acest fel de cercetäri (moralereligioase) spune Locke este neoesar sA ne examinárn

propria noastrá capacitate 5i sA vedem care sunt obiecteleaccesibile mintii noastre vi care sunt deasu,pra intelegerii noa-stre" (Essay, Prefata). Gandirea, intalnind un obstacol, seintoarc.e asupra sa sub ,forma unei probleme; in loc de a neocupa cu natura obiectelor inteligenfii noastre, e nevoie siexaminam inteligenta insävi; ea nu se percepe uvor pe ea insävi:e nevoio sa ne avezOrn la o distantä, spre a putea cerceta caobiect al gandirii. Problema teoriei cunoavterii este push': ina-inte de a rezolva enigmele lumii externe, trebue sA incercimputerea instrumentului nostru de cercetare, sA constatOrn cer-titudinea i intinderea cunovtintelor umane, precum ì gradelecredintei, ale opiniei vi ale asentirnentului ce le putem avea Cuprivire la diferitele subiecte ce se prezinta spiritului. nostru"(Ess. Introd.). Ce valoare are cunovtinta noasträ.? Care -suntlimitele ei? Cat vi ce cunoavtem? Nu este nevoie de subliniat;

www.dacoromanica.ro

280 John Locke

raspunsul la aceste probleme este de mare importan* cu-noa5terea puterilor noastre ne vindeca de dogmafism 5i totea ne fereste §i de scepticism. Pilotul ce incearca adancimeamarii trebue sä cunoascä lungimea sondei sale; artileristul trebuesá. 5tie puterea de bataie a tunului.

Aceste probleme par a fi in stransi legatura cu intrebareaasupra originei cuno5tintei noastre. Opozitia intre izvorul em-piric si cel rational al cunostintei este veche. Locke di acesteiopozitii un caracter specific, oare pentru multä vreme deplaseazacentrul discutiei spre problema originei cunwintei. Cerc,etareadobandete astfel tin caracter psihologic sau, mai precis, psi-hogenetic. Filosofta. lui Locke este o istorie naturala a inte-lectului omenesc"). Puterea cunoasterii Locke o va deducedin originea psihologica a cunostintei. Cum fundamentul cu-nostintei sunt tideile, o intrebure importantä i preliminarä pentruLocke este aceasta: avem sau nu idei Inascute?

1. Problema ideilor inacute. Dupii unii comentatori parteaintaia din Essay" a fost scrisi la urma §i este evident cà nuse indreapta atat impotriva teoriei carteziene a ideilor inascutecât impotriva filosofiei platonice dominante pe vremea aceeaLa Cambridge. Desvoltarea acestei probleme in lucrarea lui Lockeeste deci, mai mult ,o replica; el nu nume§te din adversari deckpe Herbert, care intr'o lucrare din 1656 sustine ci am aveaditeva idei iziáscute (in 'numar de cinci) din care una este ideiade Dumnezeu, iar celelalte sunt idei mi malt cu caracter re-ligios-moral (ex.: datorie, lege). Intelesul de idee in filosofialui Locke pierde ultima legatura cu ideia platonica; ea devinesinonim cu termenul de contm. ut intelectual. Astfel, atät sen-satille, imaginile sau notiunile, cat i sentimentele, sunt idei.Acest inteles se generalizeazä in filosofia engleza i chiarmai mult, intrà in patrimoniul limbilor populare ale altor täri.Dupa parerea lui Locke nu exista idei inacute. A endi altfel,este a te lasa pradä a tot felul de -prejudeciti; inseamna ajustifica mai u5or indolenta intelectuali sau vanitatea personan;sustinerea jneitätii ideilor te scutete de a le cauta o altalexplicatie, pe langa ca le Oa mai mare prestigiu. Dar sa exa,minim mai intäi principiile eoretice.

Sustinerea ineitâjii ikleilor se intemeiazi pe consimtimântulgeneral;- uride oare se afla primitivul, copilul, idiotul sau mud.La. cult. care ne poatä formula principiul: un lucru nu 'poate si

1) Kuno Fischer, Baco von Verulam, 1856. p, 414.

www.dacoromanica.ro

John Locke 281

fie si si nu fie in aoelas fimp? Obiectita ea un asemenea efod.nu se poate cere dela fiinte care nu au intrebuintarea normalia ratiunei, nu se poate sprijini pe observatie: un copil estestriin de aceste principii, chia' r dupa ce este in stare s. rationeze.Daca ideile ar fi inä.scute, ele ar trebui si fie atat de evidente,ineat, ea sa fie :i'ntelese, n'ar fi nevoie de facultatea de a rationa

afara de aceasta, 'care ar fi atunei criteriul de deosebire intreideile inascute si cele _castigate? N'ar fi oare mai drept sittreoem toate ideile in categona' celor inascute? Dar seafirma ca ideile iniscute ar exista in suflet chiar inainte dea fi deduse de ratiune. Ce inseamna a exista in suflet Ara afi aperoeput de constiinta? O contradictie; a avea in suflet oidee, este a fi constient de ea; ideile inascnte, sau sunt con-,ptiente sau nu exista. Daca exista, ele trebue sal apartinä tuturoroamenilor, sa fie in aceeasi masuri clare i distincte, o ipotezadesmintita de experienta. Daci ideia de Dumnezeu, spune Locke;nu este inaseuta (si vom vedea ca .ea nu este inascutä) cu atiltmai ortin sunt inascute celelalte idei. Mai existä o intampinareposibila din partea apäratorilor ideilor inaseute: ideile din me-mode exista în suflet fara a fi constiente. Este adevarat, ras-punde Locke, numai ca p idee, atunci cand revine in suflet,pierde caracterul de aetualitate, dobandind o nota de reminid-centa; o idee, sau ne vine pentru prima oara din experienta,sau ne apare ca o amintire; o alta posibilitate nu existii. Apadar, nici prineipiul de identitate, nici cel de contradictienici alte axiome teoretioe nu pot fi socotite ca idei inäscute.Consecvent Cu traclitia carteziana, Locke nu vede o a treiaposibilitate intre a fi constient si a nu exista psihologiceste;niz ne-o va indica prin. extinderea notiunii de suflet si ladomeniul inconstientului; rationalismul va dobandi astfel o noug-arma impotriva empirismului.

Aplicand aceleasi argumente la principiile practice, Lockegàse§te §i mai putine motive de a le socoti inascute. In afariide lipsa si mai evidenta de uniformitate in parerile morale.

.acestea nu sunt evidente in ele insesi ci au -nevoie de demon-stratie. Convingerile noastre morale rne-au fost transmise prineducatie si prin puterea Iambiantei sociale; ele au fast 'primitefira nici un examen critic i, n loc de a le supune unui controlrational, noi le decretam deadreptul inaseute; astfel punemrezolutia de veto liberului examen al -acestor principii, devenirdsclavi ai opiniei publice i ai eredulitatii oarbe. Aceastii in--terdietie page servi unara de instrument puternie pentru gu-

www.dacoromanica.ro

vernarea maselor de ignoranti. Asa dar, nici stiinta, nici monk,nici religia nu sunt 1nascute.

Dupa ce a combatut teoria ideilor inäscute, Locke areconvingerea ca nu i-a /limas decat o singura solutie: toataideile vin din experienth. Constiinta este, din acest punct devedere, o tabula rasa, pe care perceptiile inscriu semnele lor;nihil est in intellectu quocl non fuerit in sensu". Locke estedeparte, totusi, de a socati spiritul a lipsit complect de briceputere, initiativa sau impulsiune proprie; analogia facutä nuse ref era decit la ..continuturi sufletesti provenite din aura. 0-pozitia empirism-rationalism se transforma In opozitia inascut-chtigat. Leibniz va intrevedea mai tarziu o alti perspectivi(cunoscuta, datorita intArzierii de aparitie a operii sale defe-oria cunoasterii, abia in 1765); ar exista idei ce ne vin dinexperientä i idei cari ne vin cu ocazia experientii. Geniul luiKant precizeaza definitiv opozitia a priori si a posteriori,

2. hvoarele i siructura idedor. Celelalte probleme fun-damentale din teoria cunostintei, a obiectului si a limitelornostintei omenesti, sunt tratate mai ales 1n cartile a douapatra. Cunostinta este o relatie i primul lucru care ne,intereseazaeste ideia; ne vom intreba mai precis: de uncle vin ideile si careeste natura lor? Prin experienta Locke nu intelege numai per-ceperea lumii externe, a gispectului sensibil al lucrurilor mate-riale, dar si perceperea propriilor noastre operatii sau mani-festlari sufletesti ce au Joe cu ocazia perceptiei externe. Vechea.opozitie intre lumea psihicà i cea fizica a luat, in conceptialui Locke, forma gnoseologica i psihologica; la Descartes (Iotasubstante, la Spinoza doua ,atribute, la Locke doua izvoare decunoastere (Windelband). Avem doua izvoare ale ideilor: sen-safia §i reflexia. Prin reflexie intelegem, in sens general, onceproces intern de constiinta si de aceea Locke gaseste c i s:arpotrivi termenul de simt intern (fara a ne inchipui pentru .aceastaun anumit organ sensorial); reflexia este insusirea de a oglindipropriile noastre operatii sufletesti. Se vede de aici ciar cat de-insuficienta poate fi caracterizarea filosofiei lui Locke prinepitetul de sensualista, cum o fac unii interpreti1). Lockesuprima legatura traditionala (sa ne gandim de pilda la Hobbes)intre empirism si sensualism" 2). Nu exista deck aceste douacai de experienta, iar bogatia ideilor noastre este in fiknctie

Kuno Fischer, Baco von Verulam, 1856, pp, 409-424.Breluer, Mat. de la phil. II, 1, 282.

282 John Locke

www.dacoromanica.ro

John Locke 283

contactul sufletului cu lumea. externa §i de variatia operatiilornoastre suflete§ti. Prioritatea, cel putin temporala, o are izvarulextern, caci reflexia, trebuind sa fie treziti de catre stimululexterior, vine in urma cunoagerii sensoriale. Filosofii de maifilrziu iau atitudine cu privire la acest dualism fie accenttandasupra uneia din surse (externa Condillac, interna Berke-ley), fie pastrfindu-le, sub o alta forma, pe amandoui (impresii

idei, la Hume).a) Ideile simple. Metoda lui Locke in explicarea mate-

rialului cuno§tintei omeneA este prin excelenta analitica. Aceastametoda a dominat gandirea filosofica, i mai ales acea psihologica,pima in timpurile noastre; ipentru a se sublinia afinitatea ei cu.metoda §tiintelor 'Batumi, §i mai ales cu acea din chimie, deanaliza, de descompunere a :unui complex in elementele saleultime, ea este cunoscuta astazi ca tintegrata in conceptia ato-mista a sufletului.

Ideile se impart in dota mari grupe: idei simple §i ideicomplexe. Cele dintAi se deosebesc dupa provenienta. 0 categoriceste alcatuita din idei tare ne vin printr'un singur simt, cumsunt diversele modalitrati de sensatii (culorile, gusturile, sunetele.etc.). Simtul tactil ne da o idee foarte importanta, ideia soli-

Ideia aceasta este din cele mai constante §i esentiale;ea este foarte steins unita cu ideia de corp, de materie, fiindcitnumai prin ea corpul poate umplea un spatiu. Soliditatea estedeosebita atfit de spatiu, c,are n'are nici rezistenta, nici miscare.cAtsi de ideia de duritate, prin care se intelege o unire puter-niaa a particulelor ma.teriale. Termenul de soliditate este prefe-rabil celui de impenetrabilitate, acesta din urma fiind nu numaiun termen negativ, dar i un efect al soliditatii. Soliditatea estecauzata de rezistenta corpului. Este de subliniat aceasta inswirede rezistenta pe care ne-o procurä. simtul tactil; acestui simt (§icelui muscular) i se ¡atribue in. genere, de -care filosofi, maimulta obiectivitate deca celorlalte simturi. Pe ideia de rezis-

prin intermediul notiunii de efort, Maine de Biran vacladi con§tiinta lumii externe. Gindirea lui Locke se separaaici de aceea a lui Descartes: spatiul nu poate fi un atributesential al materiei, deoarece putem concepe o intindere spa..

vida, necorporala, adica nesolida Para rezistenta), in-imobila, spre deosebire de intinderea corporali,

divizibila i capabila de mi4care. Al doilea grup de. ideisimple Il reprezinta ideile venite prin mai multe simturi;aunt ideile de: spatiu ,(prin senzatii vizuale unite cu senzatii

www.dacoromanica.ro

284 John Locke

tactile), figura, miscare, repaos i mobilitate. Ideile venite prinreflexie s'ar subdivide in doua clase principale, corespunzatoare-celor doua puteri spirituale: intelect i vointa. In fine, ultimagrup4 de idei o constituie ideile provenite din amândoua surseledeodata, de pilda: durata, unitatea, existenta, puterea, plit-cerea i durerea.

Ideile simple reprezinta limita inferioara a definitiei, cacioricare ar fi cusfantul prin care am incerca sa clefinim o asemeneaidee, el ar insemna un inteles cu desavârsire eterogen fata deideia de definit. Nici 9 definitie nu ne poate face sä. intelegem.o culoare, de Oda, fara s'o fi trait vreodata. In loc de adefini aceste idei simple, Je putem stabili un inteles, indicandconditiilelor de producere. Din acest material elementar re-zulta toate cunostintele dui:4 cum numai cu ajutorul a 24de litere ale alfabetului se poate construi un numar prodigiosde cuvinte. Noi nu ,putem reia ¿dei simple; ele ne sunt date;spiritul re primeste pasiv. Importanta lor mare consta in faptul9à pe ele se bazeaza intreaga noastra constructie de idei<de cunostinte.

b) Ideile complexe. Din idei simple activitatea spiritualacrela. zà, prin combinare, compunere i abstractie, idei complexe.Acestea pot rezulta din elemente unice, privite in ele insesi,cum sunt modurile i ,substantele; ele mai pot reprezenta ideiformate prin comparatie, relatiile. Modurile, insusirile, se dividIn douä mari clase: simple si complex& (sau mixte).

Modurile simple, din clasa ideilor complexe, sunt deter-minari sau modificari ale unei singure ¿dei simple; astfel ideilede distanti, lungime, profunzime, capacitate, de loc si de imen-sitate, rezulta din ideia simpla de spatiu, dupi cum ideia dedoi este compusa din ideia unitátii repetate. Tot asa, din ideiade durata rezulti succesiunea, limpul (ore, zile, ani), momentul

eternitatea.; din ideia de unitate rezultá numerile, iar dinacestea deriva infinitul. Acesta, dealtfel, este produsul unei

--Wei mai generale, al ideii de marime: spatiul, timpul i numarulne duc deopotriva la intelesul de infinit, cu deosebire ca numaruIne di o idee mai neta a acestuia. Ideia de infinit izvoraste dinputerea de a spori o märime (spatiu, durata, numà'r), prin nouiad6ogiri; once märime este capabila de sporire pe calé derepetitie. Infinitul, deci, implicá ideia unei progresiuni farklimite; de aceea, daca ne este permis a vorbi despre infinitateaspatiului, a timpului sau a nurnarului, notiunea de spatiu infinitsi actual este o absurditate, caci ea presupune o limitá i. o

www.dacoromanica.ro

John Locke 285

oprire, insusiri tocmai opuse ideei de negatie a oricirei limite.Ideia de infinit cuprm. de fin ea o parte pozitiv i clara a uneimarimi determinate, alaturi de o parte negatiai i obscuri,consfituita din ceea ce depaseste aceastá marime, negatia sfar-vitului, ceva ce poate spori necontenit. lata de ce incercarea dea vedea in afara tun corespondent al ideei de,infinit este o de-pasire a experientii. Din 'Alte posibilitati de constructie demoduri simple, vom gasi ideia de alergare, alunecare,dans, etc., ca rezultate din ideia de miscare, apoi maimulte moduri de sunete, de culori, de mirosuri, de gusturi,moduri ale gandirii (sensatia, memoria, reminiscenta, atentiarationamentul, vointa, judecata, etc.), ale placerii si ale durerii(iubirea, ura, tristeta, speranta, etc.). Ideia de libertate estedeasemeni un mod simplu, rezultat din ideia, de putere, care pro-duce doua moduri generale, de putere activa si de putere pasiva.Ideia de putere rezulta mai ales din reflexia asupra operatiilorspirituale, mai mult decat din sensatii exterioare. Si aceastaparere a lui Locke merita sä. fie retinutä ca o incercare de aexplica in mod psihologic geneza notiunei de putere. Dacaintrebarea asupra libertatii de a face sau de a nu face cevaeste foarte normal, intrebarea asupra libertatii de a voi estefarä sens. Libertatea mea este tin functie de puterea mea dea face sau de a nu face un lucru pe care-1 voesc.

Modurile mixte sunt combinar active ale ideilor simple.Ele reprezinta unitati legate de eäte un nume; le putem! ca§tiga5i pe calea limbajului (prin explicatie), analizand termenii; noile intelegem atunci reducandu-le la elementele lor, la ideisimple. Asa, de pilda, Para sa fi avut ideia de sacrilegiu, noio putem intelege prin enumerarea ideilor simple, din care secompune. Formarea acestor idei este in functie de obiceiurile

institufide unui popor. Ele se pot forma si prin ,experienti sauobservatie (de pildá, notiunea de lupta), dar ele mai pot fi

rezultatul unei inventii (ex.: imprimeria).A doua categorie de idei complexe o constituie ideile de

substante. Acestea sunt grupuri de insusiri, constituite in unitäti,legate de ate un nume i de cate un substrat, mieles, ca suportpermanent al acestor insusiri. Noi ne faurim o sumedenie de ideide substante speciale: cal, om, plumb, apa, etc. De asemenea,formatiuni complexe sunt i ideile de substante in general: decorp sau de materie i de spirit. Ideia de Dumnezeu noi oconstituim pe aceeasi cale: ea este compusi din idei simple do-bandite prin reflexie; dupa ce am format ideia de existentä,

www.dacoromanica.ro

286 John Locke

:duratii, cunostinta, putere, placer% lericire i altele, noi sporim,cu ajutorul ideii de infinit, fiecare din aceste idei. Ideia deDivinitate, ca fiinta infinità, atotputernica, inteleapta si per-fecta, nu este decat infinitul adiogat la ideile de existenta, putere,cunostiga, etc. Locke mai deosebste o speta de substage:colective: armatit, univers, oras, flota, constelatie, etc.; toateideile artificiale sunt colective.

Ideile relationale implica raporturi intre lucruri; ele facparte din idei complexe. Toate lucrurile se pot infatisa in aproapeo infinitate de relatii. Relatia cauzala este un tip de idee rela-tionala : ea este scoasa din observatie, din experienta. Noi ob-servam cà unele lucruri, calitài sau substage incep a,exista datorita altui lucru. tPrin aceasta observatie noi dobandim-ideia de cauzii: si de efect. Ceea ce produce o idee simpla saucomplexa noi denumim cu termenul general de cauzá, iar ceea,ce este produs, prin ktermenul de efect". (Essay, II cap. XXVI,I.). In afara de relatiile cauzale, mai exista relatii temporale,,spatiale, de putere, de institutii (general-armata, cetitean-stat), naturale (parinte-fiu), proportionale (mai alb, mai dulce),'morale (raporturi de conformitate intre o actiune voluntara si oregula) si de identitate. Raporturile de identitate sau de com-,paratie a lucrului cu sine insusi pot avea de obiect identitateasubstantelor (Dumnezeu, inteligenta finità, corpuri materiale)sau a modurilor. Identitatea corpurilor materiale depinde de-masa compusa a acelorasi particule ce se afla in coeziune unelecu altele; identitatea vegetalelor Si a animalelor sfal In organizareòlor, in unitatea vietii, ce face ca, cu toata schimbarea particule-lor, unita.tea sil ramana aceeasi. Identitatea personala rezida inconstiinta de sine a individului uman. Trebue sá deosebim ideilece confin relatii intre lucruri de relatii intre idei; acestea dinurmA se formuleaza in propozitii i, and au un caracter decertitudine, se numesc cunostinte.

3. ldeile Ft' lucrurile. Dacà sub raportul structural toateideile se aseaza pe acelasi plan, bucurandu-se de aceeasi impor-tan* sub raportul valorii lor reprezenta.tive, al relatiei lor culumea pe care o reprezinta, (am putea spune, sub aspectufcognitiv), ele au o importana diferita. In raportul dintre ideilucruri ne vom ocupa mai intai de corelatul extern; cum surdlucrurile si ce cunoastem din ele?

Lumea externa, obiectele materiale, ni se prezinti ca osuma de calitati sensibile. Intrebarea se pune: exprimi oareïdeile noastre lumea externa asa cum este ea? Sunt oare obiectele

www.dacoromanica.ro

asa cum le infatiseaza ideile noastre? Problema e veche si s'araspuns la ea in diferite feluri. Filosofia scolastici, rehand pro-blema, deosebea datele sensibile, cunoscute in ele insesinumite calitati primare ale hicrurilor, de datele pur subiective,numite calitati secundare. Locke pastreaza aceasta terminologie,

r filosofia cartezian i tiinta timpului sau ii ajuta sa pre-cizeze continutul acestor doua cadre. Ideile lui Galilei, ale luiRobert Boyle sí ale lui Descartes, au facut ca aceasta pro-blemà sa nu lipseasca din epistemologia lui Locke. Galileiafirmase ca procesele obiective ale naturii nu se pot explicadec:it cu ajutorul matematícei; Inseamn'i cà raporturile si no-tiunile matematice ar apartine i lumii externe. Caracterul desubiectivitate al sensatiiilor a fost tafirmat, inainte de Locke, fruitde Campanella, Descartes si Hobbes. Conceptia mecanicista,dupi care toate fenomenele naturale se pot reduce la miscareaparticulelor unei materii cu calitati neschimbatoare, este do-minanta la sfirsitul secolului al 17-lea. Obiectele externe suntdespoia' te de o mare parte de insusiri calitative; lor nu leapartine, dupa Locke, decit soliditatea, intMderea, figura, nu-marul, rniscarea i repaosul; acestea sunt calitätile primare.Ideile produse d'e aceste calitati se aseamana cu insusirile lu-crurilor; calitatile primare le cunoastem asa cum sunt ele inrealitate, sau, viceversa, ele sunt asa cum le cunoastem. Darcum se explica toate celelalte impresii pe care le atribuim

cald sau rece, culoare, sunet, miros, etc.? Ele seatribue in mod eronat lucrurilor. De fapt ele nu exista' inIucruri, decit ca simple puteri sau posibilitäti ,ale calitatilorprimare de a produce In noi, prin configuratia' lor (situatie, numar,figura i miscare), efecte asupra organelor noastre. Ac,estecalitag secundare se pot percepe imediat (de ex.: miscarea mairapida a particulelor unui corp in contact cu nana ne da sen-satia de caldura) sau mediat (soarele topete ceara, iar aceasta,in contact cu simturile, tne apare moale, caldä i alba). Amputea spune, cu alti termeni, despre calitatile primare ca suntobjective, iar despre cele secundare cà sunt subjective. O expe-rienta simplà ne poate demonstra subiectivitatea unor idei simple.Dacii prealabil incalzind o mini i racind alta, le introducempe amándoua intr'un vas cu api de temperaturi potrivita, vomsimti la o mina sensátía de cald, Tar la alta sensatia de rece.Cum apa nu poate fi calda si rece in acelas timp, aceste sen-satii trebue à le socotim subiective. Prin aceasti experientäLocke ne da un exemplu foarte elocvent de deosebire dintre un

John Locke 287

www.dacoromanica.ro

288 John Locke

fenomen psihic i unul fizic (caklura ca obiect al fiz.icei si eaobiect al psihologiei). Aceastä deosebire devine familianit pentru-filosofii secolului al 18-lea. Daca ideilor corespunzatoare ca-litatilor secundare le lipseste asemanarea cu excitantul din a-fara, nu inseamna insa, rca le lipseste corespondenta, corelatiacu acest,a. O culoari" se aseamina tot atat de putin cu obiectulextern, cat i durerea cu miscarea cutitului infipt in corputnostru; dar diva' cum durerea este un efect al taieturei, totastfel i culoarea este efectul anumitor vibratii mecanice. Ideiacorespunzatoare calitatii secundare este un simplu semn si sea-mama tot atat de putin cu lucral cat i cuvantut scris pe hartiecu gandul pe care-1 exteriorizeaza.. Daca n'ar exista nici ofiinta inzestrata cu organe sensoria. le, n'ar exista in lume nicilumina, nici eildura, nici durere; aceste calitati deci, nu exista&cat in corpul nostru. Dar dacä ar disparea omul (constiintaapencepatoare), soarele tot ar exista, soliditatea, intinderea,figura si miscarea ar exista ca modificari reale ale materiei.Din galitatile primare enumerate pare ca. Locke dà cea maimare importanta, alaturi de soliditate, miscarii, iar dintre sim-turi locul principal il ocupa simtul tactil. Nu este greu'de obser-vat corelatia intre soliditate i miscare, pe de o parte, si tact,pe de alta parte.

Ceea ce reprezinta calitatile primare pentru lumea externareprezinta intelectul i vciinta pentru suflet; aceste idei traducesenta sufletului.

Dupa ce am vazut cum se prezinta lucrurile in raport cusa vedem ce pleosebiri am gasi in idei ca semne repre-

zentative de obiecte. Locke deosebeste trei criterii de examinare-a ideilor: al realitatii, al completitudinei si al adevarului.Care dintre ideii o putem socoti reata, si care inchipuita? Toateideile simple sunt reale. Asta nu inseamna ca ele ar fi nisteimagini ale lucrurilor; ele stint niste efecte constante ale naturiilucrurilor, riiste semne de corespondenta constanta intre spirit

constitutia lucrurilor reale. Ideile complexe, fiind toate com-binari voluntare, nu au alta realitate deck pe aceea din spi-ritul omului i, totusL unele sunt reale iar altele imaginare, caci,dael nu le putem examina sub raportur concordantei lor cu lu-crurile externe, ne raman alte doui criterii: lipsa de contra-dictie intre elementele lor i conformitatea cu sensul social.Daca larhetipurile modurilor mixte (de ex.: curajul) se Ai in eleinsesi, Locke îi dà bine seama ca intelesurile acestor notiuniit depasesc pe individ i atunci le sprijina pe criteriul social at

www.dacoromanica.ro

adevOrului. Locke, totusi, nu are Inca constiinta ciará a insem,ntätii acestui criteriu, deoarece Il atribue rnai mult limbajului.Icleile de substante sunt formate in raport cu lucrurile din afar4

sunt reale, and sunt compuse din idei simple, existente si unitela fe' ea si lucrurile din afari; ideia de centaur, de pildsá, fiindicompusä din idei simple ce nu se aflà unite in lucrurile dinafarl, este o himera. Relatiile sunt si ele constructii purmintale.

Care dintre idtei sunt complecte sau adecvate lucrurilorcare nu sunt? Dei unele din ideile simple reprezinaprirnare, iar ltele pe acele secundare, toate aceste idei reprezint5in mod complect realitatea corespunzatoare; ideile calitatilorsecundare reprezina in mod adecvat puterea corpurilor de aproduce in noi aceste idei. Modurile i relatiile, neavând arhe-tipuri sau modele in afarii, nereprezentand, deci, decit pe eleinsesi (de ex.: ideia de triunghiu), sunt toate complecte. Elepot fi defectuoase numai in raport cu numele, cu semnificatiacurentfi a cuvântului. Ideile de substante, fie cit le intelegem careprezentfind esente reale ale lucrurilor, fie cO le considerärn catotalititti mai mult nominale de caractere, ele nu potfi complecte.

Ideile in sine, ca realitài spirituale, nu pot fi nici falsenici adevOrate atlit timp _at nu implicO o afirmatie sau onegatie, intr'un cuvânt o judecatO. Ele pot fi adeväxate sanfalse numai intrucfit reprezintg sau n'u o conformitate fie cu cevaextern, fie cu un inteles universal admis. Ideile simple nupot fi false In raport ca lucrurile exterioare (albul, galbenul,etc. sunt asa cum ne apar), dar uneori pot fi false in raportcu alte idei simple cu aoelasi nume (ex.: cineva numeste roso culoare verde). Modurile complexe (ex.: justitie, temperanti,religie, virtute), nu pot fi false, deck in raport cu ideile dinspiritul altora. Ideile de substante pot fi egal de false atOt inraport cu realitatea, cfit si In raport cu ideile altora.

Se vede importanta atribuiti de Locke ideilor particulare.Locke contesti ideilor generale si abstracte o altà semnificatie(lee& ace,ea de scheme mintale, de realitati psihologice fáricorespondent extern. Problemele filosofiei scolastice nu dis-pirusera complect si una din prohlemele arzitoare ale acesteifilosofii fusese i aceea a universalelor. Locke ja o pozitiehotiriti de nominalism sau, mai just, gae conceptualism. Spetelede lucruri sau de fiinte sunt simple concepte, idei complexe,notiuni legate de eate un nume; esentele lor sunt pur nominale

19

John Locke 289

www.dacoromanica.ro

290 John Locke

(in loc sa spun aurul este maleabil, este mai just sà spun,:ceea ce numesc aur este maleabil). Totusi, acest nominalismeste destul de atenuat, caci creatiile tnintale nu sunt Cu totularbitrare: in unirea diverselor calitati omul urmeaza natura

intemeiaza aceste unitati pe natura lucrurilor. (Ess. III.cap. VI, 28-29). Nu este greu de recunoscut in nominalismullui Locke, influenta lui Hobbes care afirmase ea, nu existadecat lucruri individuale. Cartea a III-a din Essay" Lockeo consacra analizei de cuvinte; notitmile sunt cuvinte; a clarificanotiunile, este a raporta semnele, ddica cuvintele, la lucruri.Locke nu contesta, totusi, ideilor abstracte fiinta lor psiholo-gich, dupa cum le iva contesta aceasta posibilitate Berkeley.

4. Raporturile intre idei. a). Cunotinta. Cunostinta esteperceptia unei potriviri sau nepotriviri intre cloua idei. DeiLocke incearca o deosebire intre certitudinea cunostinteiacea a adevarului, Ora la urma el identifica cunostinta cuadevarul sigur; cunostinta provine din compara tia ideilor clare

distincte; clacá ideile ce se afla gaud sunt confuzeobscure, raportul intre ele nu poate duce la cunostinta. Cuno-stinta, astfel definita, ramane, sub raportul gnoseologic, in li-mitele stricte ¡ale imanentului. Se intelege de ce limitele cu-noasterii, dupa Locke, sunt limitele ideilor; ha sfera cuno-stintei este chiar mai ingusta decat acea a ideilor. Mai ob-servant cá in conceptia lui Locke, cunostinta are un pronuntatcaracter de pasivitate. Adevärul (concordanta sau neconcardantaintre idei) exercita o constrangere asupra spiritului; noi nu neputem opune adevarului. Empirismul in genere subestimeazaactivitatea spirituala, &Ind preponderen ti influentei periferice;atomismul psihologic neglijeaza importanta spontaneitatii, dad;pre,a mare atentie continuturilor; spiritul devine prea impovaratde ,greutatea rnaterialului s'áu de constructie spre a incercao, legiuire proprie.

Dupa obiect cunostinta este de patru feluri: de identitatesau de diversitate (ex.: rilbastrul nu este galben), de coexis-tenti sau de conexiune neoesara. (ex.: fierul este susceptibilde a fi influentat de citre magnet), de relatie (ex.: doua liniiparalele cu a treia sunt paralele intre ele), si de existen.reala (ex.: D-zeu exista). De fapt cele trei feluri delai inceputse pot ingloba in unica categoric a relatiei. Cunostinta variazain gradul de certitucline, iar variatia este in functie de failde gpreciere a relatiei ideilor intre ele. Din acest punct devedere, i in anumite cazuri, noi putem proceda intuitiv (ex.:

www.dacoromanica.ro

John Locke 291

rosul i albastrul, aläturate, ne provoacä o perceptie imediatäevidentä a deosebirei). Acest fe' de cunostere este oel mai

sigur i ne provoaoi cel mai mare grad de evidenti. O evidentilmai slabb." ne procurä cunoasterea. demonstrativii §i, in fine,cea mai putin certä este cunoasterea sensitiva. Identitateadiversitatea se percep oel mai bine prin intuitie; cunostintaintuitivi este tot atiit de vasti cat si campul ideilor noastre.Ideia de cauzalitate, dupi Locke, se buctni deasemenea de ocertitudine intuitivi. Cunoasterea coexistentelor nu se intindeattit de departe; ea depinde de observatie si de experien(ii ;fizica i chimia sunt cele mai in misuri si ne, avanseze in acestdomeniu al substantelor, al naturii lucrurilor. Cunostinta rela-tiilor depinde mult de iagerimea inteligentei noastre i aci estelocul demonstratiei, cum e cazul cu matematica, morala saustiintele juridice. In fine, in domeniul existentiï reale ne folosimde diferite feluri de cunoastere, in functie de natura existentii.Existenta noasträ o cunoastem intuitiv, existenta divini prindemonstratie, iar existenta lucrurilor concrete o percepem in modsensitiv; aceasa din urmi ,cunoastere nu se intinde dincolo deobiectele allate in fata simturilor noastre. Cum certitudinea cu-nostintei este in functie de idei, de legiturile intre doui ideisi de inläntuiri intre mai multe idei, rezulti cà ignoranta nota-stri ar depinde de lipsa ideilor, de neputinta aperceperii deIegituri intre ele si de insuficienta urmiririi termenilor de le-giituri in demonstratie.

Judecata reprezintä." relatiile mai putin certe. Impreju-rârile impun adesea si luim o hotirire inainte dei a fi ajunsla o cunostintä siguri; latunci facem o judecati care este unfel de presupunere asupra raportului de potrivire sau de nepo-trivire intre idei. E de remarcat i aici acelas, caracter pasiv

atomist: notiunea este temeiul judecitii si-i premerge acesteia.Probabilitatea este o aparenti a concordantei sau

lipsei de concordantä intre idei; consimtimântul nostru se ba-zeazi pe dovezi care nu sunt avem numai impresia

.propozitia noasträ este mai valabili deeit contrariul ei,Starea de spirit ce insoteste asemenea propozitii o numimt

credintä, asentiment, pirere. Credinta noasträ nu se mai bazeazipe intuitia intrinseci a Taportului intre idei sau pe deductie,ci pe ceva striin de ideile in chestiune. Locke ne oferi o frumoasianalizi a fundamentelor probabiliti; aoeasta din urmi esteefectul märturiilor altora; critica mirturiei este ceva e,sentia/in procesul de transmitere a cunostintelor dela om la om. In

www.dacoromanica.ro

292 John Locke

alte imprejurari pOrerea noastri se intemeiazi pe analogie. Inacest domeniu crepuscular al scunostintei existä diferite gradede lumini, de probabilitate. Pentru aceastO regiune, uncle lu-mina abia mijeste, unde contururile ideilor abia se mai disting,Locke ne dà citeva sfaturi practice spre a distinge un semnde p iluzie, promisiunea unui adevOr de fictiunea amigitoare.

d) Ratiunea. Sfera cunostintei noastre poate spori numaiodati cu imbogatirea numarului de idei (experienta), cu clari-ficarea i precizarea acestora i cu aflarea ideilor intermediarepe baza oirora afam raporturi intre alte douri idei. Când,certitudinea sau probabilitatea nu pot fi obtinute din raportuldirect hare douii idei, atunci e nevoie de idei intermediare,de un proces de jdeductie. Aici intervine ratiunea cu un roldublu: de a descoperi ideile mijlocitoare si de a trage concluzii,.dupit aranjarea termenilor, in asa fel ca sä se eviclentiezelegfiturile intre termeni; la fiecare treapti a deductiei noi awn'perceptia imediaa intuitivä a legturii intre idei. In pärerealui Locke asupra silogismului se recunoaste gindirea lui Baco n.Silogismul nu este un mijloc de descoperire a adevitruluideci, el nu serveste aproape de loo pentru progresul cunostinteinoastre. Procesul de descoperire a adevOrului se petrece inafarit de silogism; aoesta vine dApli cunostintO. Silogismuleste arta de a aranja dovezile pe care le aveam deji; a sustineneoesitatea lui, este tot una cu a fi in postura omului, care,avind vederea slabi i intrebuintind ochelari, pretinde .ci nu sepoate vedea bine decät prin ochelari. Este eronaa pretentiaaoelora, care sustin ci din oftteva principii generale se pot dedticéo serie de adevOruri. Principiile sau axiomele au, in adevär, oevidentä, dar ele vin dupsi lucruri individuale; adevArul 1+2=3nu poate fi dedus din principiul totul este egal cu pOrtilesale-, adevär mai obscur i mai tardiv ca aparitie. Axiomelematematice, ca i principiile logice, vin dupa experienta indivi-duali; iaa de ce, conchide Locke, aceste principii sunt scoasedin experiena; el nu vede posibilitatea de disjonctiune a acestordoui idei. Aici constafiun confuzia, care domini intreaga con-ceptie empiristi a lui Locke, intre apriorismul (logic i cel psi-hologic, intre conditie logidi si Antecedent psihologic. Putemintelege atunci ide ce Locke angajeazi pe o pana gresiti problemacunostintei i totodaa, de ce Kant este adeväratul inovatorfericit, cind Iasi la o parte cercearile otioase asupra antece-dentelor psihologice ale cunostintelor capitol de psihologiecare studiazi geneza, dar nu judecä valoarea ideilor

www.dacoromanica.ro

John Locke 293

se intereseazi numai de funclamentele lor necesare, de presu-punerile lor logice.1) Ceea ce noi numim principii logioe(de identitate sau de contradicfie) sunt abstractii cu punctulde plecare in constatäri ale experientii individuale. De aceeaele nu pot servi stiintei de fundament si nici nu ne pot folosiIn confirmarea propozitiilpr individuale. Cunostinta copilului cadegetul su mic este anai mic decät corpul säu intreg, esteanterioarä maximei totul este mai mic deal partea-. Maximelegenerale pot servi in tinvätämänt, dar nu pentru progresul sti-intei sau ca metodi de cercetare in inventia' descoperireaadevärului. Aici Locke se sprijinä pe autoritatea lui Newton.Din analiza unor notiuni putem scoate propozitii generale, darsterilitatea lor le deosebeste de acebo propozitii care contribuela imbogätirea cunostintei noastre. In aceastä analizä s'ar puteaintrevedea deosebirea pe care o va face Kant intre judecitilesintetice si cele analitice (Windelband). Locke se indreaptäimpotriva filosofiei peripatetice, care mai däinuia in scolilede atunci i favoriza discutii sterile. Folosul acestei filosofiinu este ace:it de a reduce la licere pe adversarul cure tinesà te sicaneze. Aceeasi utilitate fusese atribuità silogismuluide cätre Bacon. Descartes arätase, 0661 cu sterilitatea silo-

aspectul de inventie si de creatie in demonstratiamatematicit. Pentru Locke, deasemenea, adevärurile matematiceposedä cea mai mare certitudine. Morala, procedänd prin de-monstratie, s'ar putea i ea ridica la nivelul matematicei. Ce-lelalte -stiinti, cum este Jizica sau chimia, trebue s recurgä laexperientä. Dacä imbogätirea cunostintelor in stiintele demon-strative se poate face prin inventarea ideilor mijlocitoare, evi-clentiindu-se, astfel, potrivirea sau nepotrivirea -intre idei ce nuse pot compara imediat, _progresul cunostintelor experimentalenu se poate face deca prin chtigarea noilor iclei despre un rucru;calea cunoasterii iporpurilor este o cale direct contrarr aceleiaa stiintelor demonstrative (Ess. IV. cap. XII, 9). Astfeldirea lui Bacon si ,acea a lui Descartes tind spre sintezä infilosofia lui Locke.

Sub raportul metodelor Locke 'deosebeste ijouà mari grupede stiinte: demonstrative, cum ar fi stiintele matematice cuintele juridico-morale, si experiméntale, fizica j chimia (sau,mai scurt, filosofia naturalä). Primul grup de stiinte se bucurä

1) I. Petrovici, Víata 4i opera luí Kant, 1936, pp. 23-14; vezí 4ipp. 68-69.

www.dacoromanica.ro

294 John Locke

de o certitudine i generalitate pe care nu o vor, atinge stiinteleexperimentale, mai putin sigure si mai putin generale. Concluziae inconsecventi cu o conceptie empiristi. Prin ea Locke seapropie mai mult de Malebranche si Spinoza, decal de Bacon,

meriti cu mai mula dreptate epitetut de cartezian influentatde Bacon" dealt caracterizarea tle baconian cu nuanta carte-%ianii.1). Cu atat mai putina dreptate socotim cit are KunoFischer, care 11 socoate pe Locke un baconian consecventfrä originalitate. 2).

5. Concluzii: problemele fundamentale. Drept concluzievom degaja din cele spuse gandirea lui Locke cu privire ladouit probleme fundamentale i corelate.

a) Problema obiectului fi a limitelor cunoftintei. Aceastiproblemä, pusi in cadrul filosofiei lui Locke, s'ar mai puteaformula si astfel: daca exista ceva, ce anume? ce putem tstidespre existenta? Cum ni se prezinta aceasta lume i cht putemsti despre ea? Aceasta este in fond problema existentii vizutignoseologic.

Locke deosebeste trei mari categorii de existente: fiintanoastra, D-zeu i lucrurile. Despre existenta noastri avem cea maiinalta certitudine, de natura intuitivii. Nu ne putem indoi caexistä in noi ceva care gandeste; incloiala mnsi ar fi o dovadide existenti. Argumentul lui Descartes ramfine deci valabil;numai cit Locke adaoga: asa dar, experienta este aceea carene convinge ca avem o cunostinta intuitivà despre existentanoastra i o perceptie interioara inLfailibilà ct suntem ceva"(Ess. IV. cap. IX, 3).

Evidenta asupra existentei divine se dobandeste cu aju.torul demonstratiei, la fel cu demonstratia matematica; aceasticertitudine se intemeiazit in ultima analiza pe intuitia desprepersoana noastri. Unul din cele mai principale argumente Infavoarea existentei lui D-zeu se sprijina pe principiul de cau-zalitate. Siguranta cà nimic nu poate produce ceva, o avemdin experienta ce ne arata in mod constant ca oricand seproduce un fenomen, el îi datoreste existenta lui unei justeaplicäri sau operatii a unei alte existente" (Ess. II, cap. XXVI,1.). Cum nimic nu .poate produce ceva, fiinta noastra trebuesa alit' o cauza care a produs-o i aceasta cauza o numimD-zeu. D-zeu este etern, câci daca ar fi altfel, ar insemna ca

R. Falckenberg, Geschichte der neueren Philosophie 1902, p. 152.Vd. K. Fischer, op, cit. p. 409-419 si p. 424.

www.dacoromanica.ro

J ohn Locke 295

s'a nascut din neant. Dar cum facultatile noastre spirituale ledatoram tot Divinitatii, inseamni ca trebue si-i atribuim siinsusirea de putere nemarginita. Autorul nostru trebue si fiesi o fiintä inteligentfi, eici o fiinfa oarba nu poate produceo alta inteligenta.

Asa dar, ideia de D-zeu nu contine deck elemente dinexperienta. Locke nu-si da seama, insi, ea' principiul de cauzali-tate, scos si el din experienta, capätä o intrebuintare transcen-(lentil de vreme ce incercam si demonstram prin el existenta efec-tiva a unei realitäti pe care n'arn cunoscut-o in experienta.Astfel cunostinta depaseste experienta, si inch servindu-se demijloace care nu pot avea deck o tarie empiricä. Reiese ciarnepotrivirea intre acest procedeu si afirmatia lui Locke cifundamentul tuturor cunostintelor se allá numai in experienta.

Asupra existentii lumii din afara Locke n'are nici o in-doiala si nu simte nevoia, ca Descartes, de un alt garant alacestei certitudini afara de intelect. Am vazut ca evidentadespre existenta noastra se dobhndeste prin intuitie, existentadivina o cunoastem prin demonstratie, iar lucrurile din afara princunoasterea sensitiva. Aceasta cunoastere nu poate fi dechtactual, adica traiti in momentul &and lucrurile influenteazaasupra noastra. Gradul de evidenta in acest domeniu este maislab. Si aici sprijinul ni-1 da increderea in facultätile noastre, tinintuitia noastra interna, in siguranta tert simtuAle nu ne insealiIn referintele lor asupra lucrurilor exterioare. Al doilea motivde a crede in existenta realitatii externe este si experientaca ideile noastre in cea mai mare parte , le primim prinintermediul simturilor (lipsa simturilor atrage dup:i sine lipsaideilor corespunzatoane), iar simturile singure nu pot produceidei (in intuneric nu putem vedea lumina sau culoare). Apoi,ideile venite direct dela obiecte au un caracter de constrhngere,ce lipseste ideilor produse de spiritul nostru, dupa cum lelipseste si ideilor memoriale. Sensatiile actuale sunt insolitede placere sau de durere, sentimente de care sunt lipsite acelea§isensatii atunci chnd sunt amintite. Si in fine, probabilitatea spo-reste, cu cat numarut de mantwii sensitive este mai numeros si maivariat: toate simturile sunt solidare in confirmarea realitätii dinafara. Dar clack' ne-am inchip'ui, cum a fäcut Descartes, catotul este un vis? Noi sirntim, spune Locke, diferenta intreVIS si realitate si aura de aceasta, daca tottd este un vis, esteinutila once argumentare. Durerea sau placerea sunt cele maiputernice argumente: cine persistä 'Ana la sfirsit in indoiala

www.dacoromanica.ro

despre existenta lumii externe n'are declt sä puna mana in focca sa se convinga ci nu viseaza. Argumentarea lui Locke esteriguroasii in aparen; in fond el afirmi existenta unor deosebiriintre diferitele noastre idei sau stäri, pentru a ne constrange sanu gasim o alta cauza a acestor deosebiri decat acea a influ-entelor externe. Noi constatam diferente intre starile noastrepsihice; care este causa acestor diferente?; ea nu poate sä fiedeck lumea obiectelor din afara. Argumentarea lui Lockefara voia autorului se intemeiaza in ultima analiza pe cer-titudinea imediata a principiului de cauzalitate, care, la rgindullui, este scos din experieng. Cauzalitatea este o idee relationalicomplexa, o constructie mintalà, Tara corespondent adecvat inrealitate, dar bazata pe idei simple scoase din observatie. Cumpoate aceastà realitate imanenta sà ne impuna, §i mai alessà ne justifice, un salt in regiunea transcendentului? Dupa cumBerkeley va limpezi &Area lui Locke in problema substantei,tot astfel, in problema cauzalitatii, Hume va trage, din premiselelui Locke, conclazii pe care Ondirea, încä prea realista a luiLocke, sovaia sa le afirme.

Fiind admisa existenta lumii externe, nu este greuputem cunoa§te ceva despre ea; calea spre metafizica onto-ligicl este deschisa. Locke, ajuns la limita cunoasterii, nurezista tentatiei de a Ai aproape fara voie pestehotarele curoscutalui posibil. NegAnd substanta ca obiect adecvatal cunostintei, el va tagadui i posibilitatea metafizicei, dupacum mai tirziu Kant va tagadui posibilitatea unei psihologii,cosmologii sau teologii rationale. Dar, spre deosebire de Kant,Locke va face, totusi, putina metafizica. Notiunea de substantieste una din notiunile centrale pe care obisnuit cladeste unsistem de metafizicl. Locke in aceasta privinta are o atitudineintermediara i inconsecventa; substanta mu este negag, dar edecretata incognoscibila; ea nu poate fi cunoscuta i totusii se atribuie insusiri spe i-ar apartine neconditionat. Consecventtendintei nominaliste a lui Hobbes, Locke considera substantaca subiect al unei judeciti, ca nume la care raportam continu-turile date in perceptie, dar nu desfiinteaza substanta, asacum o fac Berkeley si Hume.

Exista doua substante generale: ,materie si spirit. Dinteoria icleilor am vazut ca nu se poate afirma nimic despreesentele reale ale lucrurilor, substanta fiind o idee complexi,o totalitate de insusiri, legata de un nume i pentru care ima-ginam, drept suport, un subiect; acesta, 'rasa, pentru noi eimane

296 John Locke

www.dacoromanica.ro

John Locke 297

complect necunoscut. Noi nu 'patent §ti absolut nimio. nici despremáterie nici despre spirit, dupa cum, de altfel, 6 esenta propriea Divinitatii ramâne necunoscuti. Locke n'are nici o indoialadespre existenta substantei, dar are tot atat de mare sigurantaclespre imposibilitatea de a-i patrunde natura. Care este naturamateriei? Nimic nu se 'opune ipotezei ca materia sa aibainsu§irea de a gandi. Locke clepa§e§te taceasta stare de rezervä.Dupa cum Divinitatea substanta suprema este inzestratacu anumite insu§iri reale, tot astfel §i corpul poseda proprietatiesentiale, cum mutt: coeziunea partilor solide 6 impulsia sauputerea de a comunica mi§carea pe cale de impulsie. Intindereasingurà nu poate fi un atribut 0.1 corpului, dupa cum afirmaseDescartes, deoarece putem concepe existenta intinderii fari corp(vidul), pe cand nu se poate concepe ceva solid care sa nufie corp §i, impli,c' it, sa n'aiba intindere §i figura. Aceste in-susiri nu sunt numai idei ci §'T proprietati ale lucrului in sine,ale substantei reale. Substanta spirituala are doug insu§ifi esen-tiale, un fel de calitati primare ale sufletului: gandirea i vo-inta, sau puterea de a pune in miscare un corp prin gandire6 libertate. Ambele substante din care cea spirituala neapare Tnai ciar mai au clrept insu§iri comune: existe4ta,durata §i mobilitatea.

Multe reflexii fecunde din filosofia lui Locke sunt insu-ficient armonizate. Acest filosof a impra§tiat multe idei, careau fost desvoltate 6 precizate de catre urma§ii sai. Locke nedà cateva cuno§tinte dogmatice despre substanta; dei o socoatenecuno§tibila, el intrevede, totu§i, posibilitate de a ne apropiade natura lucrurilor, §i anume, prin studierea minutioasa arelatiilor intre lucruri. Once substanta particulara este compusadin idei de calitati primare, din idei de calitati secundare (pu-terea substantei de a produce ,asupra noastra, prin intermediultimturilor, diferite idei; de pilda, culoarea galbena a auruluieste posibilitatea metalului de a excita ideia de galben prinintermediul ochiului) §i, in Tine, din idei de putere (aptitudini,active sau pasive, de a produce sail a suferi o schimbare dinpartea primelor calitati). Noi bunoa§tem un lucru cu atat maibine, cu elt ne sunt rani bine cunoscute numeroasele lui relátiicu alte lucruri. Daca Locke cónsidera substanta ca imposibilde cunoscut, o face §i din motivul ca cunoa§terea totala a rela-filor unui obiect cu tot ice-1 inconjoara este o imposibilitate.A cunoa§te o substanta este a cunoa§te raporturile .sale cualte corpuri 6 cu poi- (Essay, IV, cap. VI, 14). Numai prin

www.dacoromanica.ro

298 John Locke

stiintä, prin cercetarea experimentalä a relatiilor intre lucruri,ne putem apropia de fondul realitii. Aceasti idee, care se trans-formä mai tärziu In ideia de temelie a pozitivismului, poatear putea fi socotitä ca un germene al pozitivismului.

Din inconsecventa cu privire la substantä rezultä oinconsecventfi, corelatà cu cea dintäi, cu privire la definitiacunostintei: daca o cunostintit nu este deck un raport intredouil idei, cum se poate ¡Con ce pe un obiect al cunostinteiAra de noi i necunostut de noi? Cungstinta dobändesteea un caracter transcendent. Cu aceasta, îns, intrim In teoriaadevärului.

Doctrina epistemologia a lui Locke este o teorie a stiinteipozitive scande; prin ea lumea ne apare asa cum ne-o pre-zintä, in linii generale, stiinta timpului. Un singur lucru IIneglijeazi Locke: intemeierea gnoseologicä a legii stiintifice 1);aceastit sarcinä o va rincerca In parte Hume si o va duce lasfirsit ICant.

b) Teoria adeoarului. Problema adevärului la Locke sepoate formula astfel: Ce este adevär? Care este garantiafundamentul lui? Adevärul este idefinit ca o justi unire sauseparatie a semnelor (mintale sau veAale); ar pärea ci esteo definitie nominalistä; ea ar fi de acord cu definitia cunostintei(sinonimä cu adevärul), inteleasá ca o perceptie a potriviriisau a nepotrivirii intre douä idei; avem, deci, i aci un raportintre semne, dici ideile nu sunt deck semne. Dar ce reprezintäaceste semne? Lucruri. Locke au se mai poate mentine peacest teren si este nevoit sá adaoge cä justeta unirii este prinintermediul ideilor In ifunctie de potrivirea sau nepotrivirealucrurilor însej (Ess. IV. tap. V, 2). Se impune clistinctiaintre adevär verbal, uncle separarea sau unirea termenilor seface in functie de raportul intre idei, indiferent de conformitateaideilor cu ceva dinafarä., i adevär real, unde unirea sau se-pararea se subordoneazä realitätii externe. Cunostinta este tea%numai intruck implia o conformitate intre idei i lucruri.Dacä judecatile noastre de relatie se pot dispensa de realitateaexternä, judecitile de existentä .o presupun. Prin aceste ¡tide-oäti se admite, in afarä de realitatea icleilor insesi, care arcirCumscrie hotarele cunostintei noastre, o altä lume, o altärealitate. Aceastä lume se oglindeste in idei; iar acestea devincopii ale unor modele aflate dincolo de granitele unei cunostinte

I) W. Wundt, Einleitung in die Philosophie, 1920, p, 209.

www.dacoromanica.ro

John Locke 299.

posibile. Adevarul devine o relatie intre aceste continuturi trans-cendente i idei. Dar am vazut cá existi adevaruri acele for-mula-te in judecati de relatie care se pot dispensa de spri-jinul unei realitiiti din afarfi. Majoritatea ideilor complexe suntconstructii mintale färà modele in afara; in cazul lor esentareali coincide cu cea nominala. Pentru a deveni cunostinte,.adevaruri, aceste relatii intre idei n'au nevoie de existentiqaici criteriul acordului cu realitatea cedeazi in fata acorduluicu intelesul social. Ideile, deci, existente in spiritele altora,pot servi in aceeasi masura de organ de control al ideilorindividuale, cat j obiectele mmii externe. Acolo, unde ideeiindividuale îi lipseste corelatul sail material, ti vine ca sprijiacorelatul sau social. In afara de criteriul concordantei cu obiectul

acel al lipsei de contradictie interna, in unele cazuri, deci,trebue sa mai admitem un criteriu, acel al concordantei sociale.Once idealist, care suprima existenta lumii externe, simte nevoiade un alt suport al adevarului. Berkeley Il va data in consensultuturor oamenilor, iar Kant intr'o constiinta in genere. 0 cu-nostinta morala poate avea numai o existenti ideala ca saportsocial; cu timpul, Irma., ea ti va putea dobandi si un fundamentreal; ceea ce este adevarat pentru calculele sau figurile noastrematematice ideale, va fi adevarat i pentru miscari sau figurireale; realitatea spirituala se transforma in una materiali; ar-hetipul ii creiaza exemplarul respectiv.

O ultimi constatare in domeniul teoriei adevarului. Amvizut cum Locke desparte categoria de idei subiective de aceeaa ideilor corespunzatoare calitatilor sensibile primare. Dela a-ceasta nota de subiectivitate nu este decant un pas ¡Ana la,notiunea de relativitate a cunostintelor noastre, pasul pe caresi face Locke, destul de constient. Ideile, ca i cunostintelenoastre, sunt in functie de structura noastra sufleteasca in generesi de cea sensoriala in special. Daca simturile noastre ar ficonstruite aitfel, i aparenta lumii ar fi alta. Este usor devazut n acest relativism care este mai mult de esentapsihologica germenul criticismului si al relativismului gnoseo-logic kantian. Locke merge mai departe: structura rioastra estein functie de trebuintele vietii, de adaptare la mediu, de ac-tiune. Facultatile noastre nu sunt creiate pentru speculatiedaca prin ele nu se poate ajunge _la o cunostinta perfecti, elene ajuti cel putin la satisfacerea intereselor noastre (vezi Essay,Introd. 6 c. II. cap. XIII, 12-13 §i IV, cap. III, 23). Locke.

www.dacoromanica.ro

atribue pstfel cunostintei o valoare instrumentala. Aceasta ideeva deveni mai tarziu axa centralá a biologismului gnoseologic.

Ideile psihologice.Daca nu se poate Apune 'fara nici o rezerva ca. J. Locke

este intemeietorul psihologiei noui, empirice si introspective,nu se poate tagadui insä, ca pentru inceputul acesteia, figuralui Locke este c,ea inai insemnata, cea mai reprezentativa.Locke intemeiaza o stiinta, care poate sta alaturi de celelaltestiinte experimentale; singura ei deosebire de tovarasele salesta in izvorul deosebit al cunostintei: experienta internä. Primaincercare serioasä de emancipare a psihologiei de metafizica sedatoreste lui Locke. Sa iu uitam ca. Locke a intrat in domeniulfilosofiei destul de tarziu; medicina i chimia i-au facut primaeducatie stiintifica; Sydenham si Boyle au fost marii sai prieteni.Psihologia va fi tratata ca o 5tiin1a biologica, sufletul va fidescris ca un obiect ide anatomie analizat ca un corp clam' ic;o psihologie empirioa, descriptiva i atomista Divortul intrepsihologie i filosofie va fi desavarsit prin adaogirea la acesteinsusiri a caracterului cantitativ i experimental. Psihologia luiLocke nu poate inlatura cu clesavärsire notiunea de Divinitate,de care se serveste In explicatia originei omului sau a facul-tatilor psihice ale acestuia; explicatia teologica., totusi, estedeplasata cu totul spre periferia stiintei psihologice, iar faptelestifletesti sunt descrise i analizate ca once fapt natural sipozitiv. Intentia lui Locke iu este de a cerceta natura sufletului,esenta acestuia, pi a face sa se vada, cu ajutorul unei metode-dare i, ca sà zicem asa, istorice, prin ce mijloace inteligentanoastra îi formeaza ideile despre lucruri". (Ess., Introd., 2).

Omul este o treapta in scara organismelor. Locke areconstiinta clara a transitiilor aproape insensibile intre spetesi a continuitaii biolpgice dela organismele cele mai simple siinferioare Oda' la organismele complexe. Intre regnul animal

cel vegetal, el vede o mare apropiere; si nioi intre materievegetale nu existä un hiatus prea mare. Aninalele, departe

de a fi masini, cum le socotea Descartes, sunt fiinte, caoamenii, cu deosebirea ca le lipseste ratiunea, adica facultateade a face rationamente. Intre inteligenta animalelor superioare

nivelul inferior al, inteligentei unor oameni diferenta e atatde mica, Inca ar fi greu de afirmat ca omul are o inteligentamai intinsa i mi pronuntata decat acea a animalelor. (Ess. IV,cap. XVII, 2). Condillac va 'fi si mai hot:aril in asemanari

300 John Locke

www.dacoromanica.ro

intre sufletul uman i eel animal. Perceptia si memoria sunt,dupa Locke, destul de .desvoltate la animale; puterea de compa-ratie si de compunere sunt slabe, iar abstractia, fiind inexis-tentä, atrage !dupa sine si lipsa limbajului.

Locke este clintre cei sdintai filosofi, care, in descrierilesale psihologice, 'face comparatii Atat de frecvente intre sufletultiman, tadult, civilizat i normal, pe de o parte, si cel animal,infantil, primitiv i alienat, pe de alta parte. Locke va arataegala curiozitate pentru informatjae unui misionar sau calatorIn tinuturile necivilizate, cat pentru manifestArile unui alienatcare rationeaza just pe principii !false" (noi 11 denumim paranoic)

deosebit de un imbecil, cu insuficienta in exercitiul faculta-tilor sale mintale.

Spre deosebire de animal, care se prezinti, datoritä orga-nizärii ca o individualitate corporala, omul este o persoana,adieu un individ constient de sine. Identitatea omului nu sedatoreste unei substante ci numai constiintei de sine care seafirma identica; identitatea omului este identitatea eonsiinteisale; constiinta este fundamentul personalitatiis In constituireapersonalitatii memoria joaca uni mare rol; numai amintirile,sistematizate in grupuri diferite, i fära comunicatie intrp ele,pot disloca unitatea personalitätii. Aceasta mai aresi un intelessocial; persoani este cineva, care poate fi facut responsabilde o fapta savarsiti, sau care isi poate asuma raspunderea uneiactiuni, recunoscand-o ca apartinand lui. Cuvantul de persoana,deci, intr'un sens, este termen de barou".

Din definitia insäsi a personalitatii ne dAm seama deimportanta constiintei i, implicit, de importanta metodei deobservatie interni in psihologie. Alaturi de sensatie, observatiaintermit este un izvor principal al cunostintei omenesti, dei infraIn functie u oeazia sensatiei. Leibniz va deosebi perceptia,prin care reprezentarile se pastreaza in su'llet, de aperceptie, princare ele iau constiinta de sine. Aperceptia se apropie de cecace Locke intelege prin ref1exie. Metoda subiectivi este aliataunei alte metode, importati 'din stiintele fizico-chimice. Lockeeste deprins sa ajunga la deplina intelegere a unui corp 'complexprin reducerea lui la elementele sale componente: O bunäparte din opera lui Locke esté consacrata descrierii proceselorde formare a ideilor oamplexe cu 'ajutorul unor Wei simple cesunt materiale i fundamente tuturor gandirilor". Acestediferite acte [formarea ideilor complexe, a ideilor de zelatie,abstractia i generalizarea] aratä cane este puterea omuruilf

John Locke 301

www.dacoromanica.ro

302 John Locke

precum i faptul età operatiile sale sunt aceleasi in lumea materialca i in lumea spiritual. Caci materialele acestor doua lumisunt de asa natuni incat omul nici nu poate sä Loa nimic dinnou, nici nu poate distruge ceca ce exista; toata puterea samirginindu-se numai in a le uni impreuna, a le aseza unelealituri de altele sau a le separa cu totul- (Ess., II, cap. XII,1). Astfel atomismul îi face o intrare triumfala in palatul uoual psihologiei; toga scoala empirista englezi (Hume, Mill,Bain, Spencer, etc.), se va servi din plin de aceastaconceptie ca de o metodi comparativa. Ideia simpla este ele-mentul ireductibil al vietii sufletesti; ceea ce pentru chimieeste atomul, pentru psihologie este ideia. In genere Locke va1-nprumuta multe imagini din lumea material' constiinta o

va compara cu o °Ohl& (sau cu o tabula rasa), memoria cuceara, ideile i amintirile cu picturi, formarea asociatiilor Cubatatorirea unui drum, etc. Este prea evident, pentru a maiinsista asupra faptului, ea de mult pagubeste intelegerea spi-ritului când el este privit ca o facultate pasiva, de inregistrare.Numai In formarea ideilor complexe, a ideilor de relatie, inabstractie si generalizare, spiritul, dupa pärerea lui Locke,este activ.

Socotind amintirile drept caracter 'fundamental al psihi-cului, Locke r'imâne fidel cartezianismului: a fi psihic estea fi constient. In iceasta privinta Leibniz Il depaseste ocu-pindu-se de penumbra si de intunericul vietii psihice.

Locke seama fenomenul, evidentiat mai tärziu,de 1ngustime a constiintei, afirmand, cà claritatea si distinctiaunei idei merg paralel cu concentrarea. acesteia. Din imper-fectia constiintei noastre, de a nu putea imbratisa mai multeidei deodata, rezultä mai multe operatii, ca abstractia si gene--ralizarea. Se subliniaza importanta creerului pentru viafa con-

Locke nu pierde ocazia sà arunce aleva sageti in psi-hologia facultatilor, aratänd sterilitatea explicatillor psihologiceprin intrebuintarea notiunei de facultate. Acest termen se poateintrebuinta numai cu prudenta', tára sä Insemneze fiinte realedin suflet ce ar produce acte de inteligenta sau de vointa"(Ess., II, cap. XXI, 6). Asta nu-1 impiedica pe Locke saconceapa sufletul ca o totalitate de puteri in legituri foarte-slabe unele cu altele.

Clasificatia psihologica a lui Locke nu prekinti origi-Tralitate: sunt douit mari i principale actiuni ale sufleturui"...

www.dacoromanica.ro

John Locke 303

puterea de a gändi i vointa sau puterea de a voi- (Ess., II,VI, 2), inteligenta i vointa. Aceasta impartire poate fi inte-leasa ca o disjunctie a aspectului subiectiv al constiintei de ce!obiectiv. Sentimentul nu este go facultate independenta ci, fiindaperceput prin sensatie i eflexie in acela timp, apartineambelor aspecte.

In definitia ratiunii pe care o di Locke, se poate ga.'si in-fluenta lui Descartes si germenul intelesului modern al inteli-gentii: un aspect al ratiunii este agerimea ce are rolul de adescoperi, a inventa relatii noui, idei mijlocitoare intr'un ra-tionament; astfel se ajunge la noui adevaruri. Ratiunea, subacest raport, are un inteles pur psihologic de inteligenta. Dinacest punct de vedere, al patrunderii si al intelegerii, oameniise deosebesc mult unii de altii.

Impresiile produse asupra organelor sensoriale sunt &Isela creer, unde se produc sensatide corespunzatoare. Multe dininformatide sensaliilor sunt relative; ne-o arata experienta (des-crisa in Alta parte) pentru sensatiile termice.

Prima si cea mai 'simpla idee este perceptia; ea este, insa,contopita aproape totdeauna cu judecata: un obiect rotund, vazutla o distanta, ne apare de fapt ca o figura plana, ca in pictura;noi 11 yedem, totusi, ca o figura convexa, prin adaogirea judecatiila datele simturilor. Astfel se explica si deformarile sensatiilor(iluziile), atiit de frecvente la simtul Vazului. In grupul sen-satiilor venite prin simturi diferite, unele elemente se controleazaprin altele; in acest control intersensorial simtut tactil pare aavea votul hotaritor.

Am vazut ca ideile de spatiu si de timp ne yin tot prinsimturi; dacä dintr'un punct de vedere aceasta conceptie esterealista, judecata prin prisma originei ideilor ea este empirista.Simtul tactil are prioritate in formarea ideei de spatiu; rolulsensatiilor vizuale este mai slab. Ilustratia o avem In problemapusi de Molyneux, corespondentul lui Locke: daca presupunemun orb din nastere, indata dupa ce a recipatat vederea, in fataunui cub, aceasta figura nu va putea fi cleosebita de o sfera (Ess.,II, IX, 8). Spatiul vizual este un derivat fata de spatiul tactiLDurata rezulta din reflexia asupra succesiunii i schimharii stä-rilor noastre de constiinta. Imobilitatea psihica este un fenomenirealizabil.

Datorita memoriei, spiritul este si mai apt de cunoaSere.Ideile, cunoscute °data, se pastreaza in spirit si se pot repro-duce insotite de un sentiment ca au fost träite candva; puterea

www.dacoromanica.ro

304 John Locke

de a le trezi i A le readuce In spirit se chiamá memorie.idee se fixeazä bine cánd este urmäritä. cu atente, and esterepetatá, când este insotitä de sentiment, si,, mai cu seami, cándeste favorizatá de o bull constitutie fiziologici. Aceste ideirevin in suflet uneori dela sine, de multe ori datorial vointeifoarte adesea datoriti sentimentului sau pasiunilor violente, caretrezesc ,tablourile adormite-, scotándu-le din ascunziwrile"lor. Efiri memorie toate celelalte facultsáti sunt imposibile,fárá ea nu putem depâi limitele prezentului; ea contribue laidentitatea personalitátii noastre.

Datoritit operatiilor de discernámánt, comparatie, compu-nere, abstractie §i generalizare, construim tot edificiul complicatal continutului sufletesc. Abstractia i generalizarea ne servescmult pentru economia gándirii; devenind mai u§oará §i maicomprehensivi, gindirea se poate mica mai repede. GAndireaeste inteleasa ateodati ca sinonimá cu congiinta; ea esterealitatea fundamentará a sufletului. Gándirea maximi coincidecu maximul de atentie; reveria i visuI sunt stári de diminuare,de destindere sau de suspendare a gfindirii.

Limbajul este in strânsi legáturá cu gAndirea (ideile, cacuvintele, sunt semne); el este in serviciul relatiilor sociale

§i de aceea limbajul oglinde§te viata i obiceiurile popoarelor.Erorile se datoresc in buni parte limbajului: sub acelea§i cu-vinte se ascund intelesuri diferite. Iatá de ce este nevoie de adeosebi elementul logic al limbajului de cel psihologic sauistoric. Limba, legátura intre idee i cuvânt, ar fi un produsconventional; in libertatea d'e schimba limba, individul, insA,se love§te de rezistenta socialá. In filosofia limbajului LockeaplicA aceea§i metodii analiticá; intelesul frazei rezula dinIptelesul cuvintelor. Avem mai intaiu ideea termen, apoilegitura intre termeni. Limbajul, pe tang functia de a comunicaahora ideile noastre, mai are §i functia de a ne reprezentainoui in§ine propriile noastr dei. Filosofia limbajului la Lockecuprinde multe idei interesante de amánunt §i, in genere, repre-zintá o incercare originalä.

Urmándu-1 pe Hobbes, Locke dá destulá atentie inlántuireiideilor; pare cá insá§i 'denumirea de asociatie de idei esteintrodusá de care el. Dar qi aci Locke este ace14 psihologprudent; mai tárziu Hume i Hartley vor a§eza acest fenomenin centrul explicatiilor -psihologice. Pentru adâncirea legiturilorasociative repetitia joacá un mare rol, creind, astfel, legáturipermanente i aproape indisolubile. Dar, alituri de äcest factor,

www.dacoromanica.ro

John Locke 305

mai este unul; de ordin afectiv, foarte important. Legaturiledintre idei se pot cimenta instantaneu, dar durabil, in urma numaia unei singure impresii violente-, cand am fost stapaniti deun puternic sentiment. Acestor asociatii se datoresc simpatiile

gritipatille inexplicabile, inconstiente. In educatie ele au unrol foarte important; tot ele explica multe dintre gusturilebizare ale copiilor. Alte exemple: camera in care ne-a muritun prieten ne va provoca totdeauna o impresie +de tristeli, dedurere; ideia alimentului ce ne-a flesgustat odata va avea aproapeacelas efect ca i,substanta insa'si; un singur obiect dintr'o si-tuatie complexa i impresionanta ne poate declansa intreagaatitudine avuta fata de situatia complecti; i, invers, lipsa unuielement neinsemnat Nate impiedeca desfasurarea conduitei saua sentimentului inilial. Aceste fenomene, asupra carora Lockene atrage atentia cu atata finet,a de observatie, s'au interpretatmai tarziu in mod diferit si sub denumiri variate, subliniindu-seanumite aspecte ale lor, si anume, ca: asociatii dintre sentimentesi idei, complexe, lege a reintegrarii, iradiatie afectiva, transfertafectiv, reflex conditiodal i altele. Locke subliniaza caracteruIinvoluntar al acestor asociatii, precum i nesuptinerea lor laguvernarea ratiunei; singurul lor remediu ar fi timpul.

Sentimentul mai este si una din cauzele erorii. Consirrita-mantul nostru pentru o afirmgie este adesea inraurit nu numai deprejudecati, de autoritate, dar si de pasiuni.

Sentimentul este o idee simplai provenita pe cale de sen-satie si de reflexie. Cu privire la calitätile afective, Lockeramâne la doua calitati afective fundamentale: placerea si du-rota; pelelalte sentimente i pasiuni reprezinta diferite moduricomplexe ale primelor doua. Din reflexie asupra bineluiráului rezulta iubirea, ura, dorinta, bucuria, etc. In mod foartevag Locke afirma existenta unor organe .ale sentimentelor-.Desi sentimentele nu se bucuri 'de importanta, unor facultati, elesunt nelipsite, totusi, de pe langa celelalte idei; ele se unesc atatcu ideile venite prin sensatii, cat cu acelea ce vin prin re-flexie. Aceasta deosebire fata de celelalte clase este cu atatmai evidenta, cu cat Locke le atribue o functie speciala §i

foarte importanta. El pune ciar problema scopului dureriial placerii; acestea sunt stimulente ale activitatii; datoriti lorindividul reactioneaza fie in sensul de prelungire a placerii, fiein sensul de evitare a durerii. Fara sentimente n'am avea criteriide alegere sau de preferinte, nici actiune, nici atentie; am finiste corpuri inerte. Am väzut rolul pe car'e-1 joaca sentimentul


306 John Locke

in certitudinea existentei, a realitittii. Placerea i durerea aurolul biologic de a ne avertiza cand o impresie externa a devenitprimejdioasa pentru integritatea unui organ oarecare sau pentrupersonalitatea intreagä; ea este semnalul care ne face si neindepartam de obiectul vätimator inainte ca organul sei fiedistrus. Aceea§i impresie, diferit gradata, ne poate provocauneori plicere, alteori durere. Locke recunoa§te subiectivitateasentimentelor, dar o socoate egala cu subiectivitatea sensatiilor(de cald, rece, dulce, etc0. Sentimentul mai posed& un caracterspecific: in momentul cand este trait, reprezentarea unui altsentiment diferit devine imposibila; noi nu putem simti deck osingura placere sau o durere intr'un moment dat. Un sentiment,cand nu este prea slab, umple capacitatea ingusta a sufletuluinostru in aa fel incit cu greu lasa sa patrundä in el vreo &direa lucrurilor absente- (Ess., II, XXI, 64). Gindirea noastrase abate in directia pasiunilor; omul pasionat este orb §i. surdpentru argumente aduse impotriva pasiunei sale. Astfel se puneproblema vointei §i a libertatii.

Vointa se determina numai de nelim'Oe (uneasiness), de ojena psihica, de o nemultumire; nelin4tea este cauzata de do-rinta. Gandirea lui Locke asupra libertatii nu este suficient deunitara; ne vom multumi ,sa clegajam diferitele aspecte sub careea ni se infiti§eaza din _analizele lui Locke.

Problema libertatii pare ca nu poate fi izolata complectde aspectul moral; noi suntem liberi cand act:imam in sensulbinelui. Cum se face, tottri, ca unii oameni, cunoscand binele,fac rail? Ac.est lucru se petrece numai din cauza unei iluzii:placerea actuala pare mai de pret deck cea viitoare; durereaactuala, chiar cand e mai mica deck cea viitoare, ne pare mairedutabila. Sentimentul este totdeauna gata si ne fal§ifice ra-liunea. Libertatea vointei, deci, ar fi puterea de a sacrificaplacerea imediatà, actuala, unui bine mai indepartat. Dar acestlucru presupune un proces de reflexie: se cere o suspendare aexecutarii dorintelor parà la pronuntarea forului suprem deiudecata; a fi liber este a te determina de propria ta judecata,singura in stare.s.a vadi calea cea buna. Procesul de vointa sedesfa§oara in patru faze: dorinta sau neplacerea, reflexia saucombm' area ideilor, judecata i hoararea. Libertatea i§i arelocul la inceputul fazei a doua. Dar inevitabil se pune o altaintrebare: care este puterea prin care putem infrunta impe-tuozitatea dorintei, sbuciumul nelini§tei actuale? S'a spusvointa nu se determina deck de nelinitea dorintei; puterea de

www.dacoromanica.ro

John Locke 307

suspendare a dorintei estel tot to dorintia i anume nazuinta per-manenta, adinca i universala, spre fericire. Once dorinta vafi confruntata Cu aceasti înclintie fundamentala 5i va fi sus-pendata in cazul cand, o va contrazice pe aceasta din urma. Afi liber, deci, este a te determina numai din dorinta de bine,de ladevarata fericire. Cu totii dorim binele, numai ea realizarilelui s'unt intelese in mod diferit, iar obiceiurile sau educatiagroin pervertesc gusturile, falsifica judecitile. In afara demijlocul de opunere directä." unei dorinte Cu consecintetoare, ni se mai °feria un mijloc: modelarea, prin judecataprin deprindere, a firei noastre proprii. Calea spre libertatetrece prin desivirsirea Iiintei noastre insasi. Se vede bine c:a.'libertatea, dupa Locke, nu exclude determinismul, ci-1 implica.Fira libertate, insa, nu se poate concepe judecata moralä.responsabilitatea. Asa dar, nici indiferentä nici impulsie oarba;din indiferenta nu izvoraste actiunea, din impulsie nu se nastealegerea. Puterea de a voi, puterea de a judeca, orientate spreadevarata fericire, reprezinta suficiente conditii i trepte ale

Cineva este 'liber atit timp cit are puterea de agändi sau a nu gindi, de a mica sau a nu mica conform cupreferintele sau cu alegerea propriului sau spirit" (Ess., II,XXI, 8). Once am crede despre valoarea acestei caracteriiari,trebue si apreciem nota ei dominant psihologica i lipsita despeculatii teologico-metafizice.

Ideile pedagogice.Ideile despre educatie ale lui LoCke au fost formulate

pentru fiul unui nobil; valoarea lor, insi, depaseste acest ca-racter strict individual. Pedagogia Iui Lodke este un reflex alscolii de atunci, al moravurilor sociale aTe sec. XVII-lea si alexperientii proprii. 5coala neglijeaza sa dea elevului educatie;instructia pe care i-o dà este hiasimilabili, artificiala. Invataturatrebue sa treaca pe planui al doilea. 'fa% de educatie, care trebueSi tin& spre formarea virtutilor, a omului, independent si ca-pabil de selfgovernment- Lucrul este posibil prin exercitiuc.are creiazi deprinderi. Unul din marele resorturi ale transfor-marii individului este sentimentul eului (al onoarei, dorinta devalorificare in ochii ahora). marea opera educativa trebuesi tinem seama de natura copilului, de individualitatea sa, po-trivind felul nostru de actiune cu modul de reactie al copilului;altminteri truda noastra va fi zadarnica i, poate, chiar dauna-

www.dacoromanica.ro

308 John Locke

taare. Trebue sa utilizam natura copilului, s ne-o facem aliata;altfel atat educatia cat si invatämantul nu vor produce made.De aceea incepe de timpuriu sa observi firea fiului tau i anumeatunci and se simte mai liber, la joc, i cand te crede absent.Observa atunci care li sunt pasiunile dominante si inclinatiilecele mai proeminente"... Acestea fiind diferite, metodele talevor fi si ele cliferite, iar autoritatew ta va lua masuri spre a seafirma ea insasi potrivit cu aceste directii diferite" (SomeThoughts concerning Education, § 102; vezi si Trad. de CosbucIn ed. Casa Scoalelor).

Cunoasterea copilului trebue sa inceapa dela nastere: ac-thmea educativa va fi cu plat mai puternica cu cat se va_

exercita mai de timpuriu. Pe langa virtute trebue s formamcopil o judecata independenta, spirit de initiativil i o inteligentaascutita. Desvoltarea spiritului social, a bunului simt, a gene-rozitätii, a sinceritatii, a modestiei i a clreptatii, çonstitue totatatea aspecte ale scopului educatiei. Educatia fizicá are un loc-de cinste in conceptia pedagogica a lui Locke. Aspectul moralal familiei este fundamental in formarea caracterului; iath dece educatia in familie este superioara celei din scoalit.

Ce trebue sí. se Inv*? Locke imparte stiintele in treimari grupe: stiinte naturale, stiinte practice (morala, dreptul,istoria) si stiinte despre semne (logica, stilistica). Inordinea studiilor se face un loc de seama dmptului, istoriei.limbilor i tiintelor reale. Cuno§tintele nu se dobandesc princuvinte, ci prin lucruri; regula: mai multi observatie si contactcu realitatea, mai putini :_invatare pe din afara si, in predarealimbilor, mai putinä. gramatica. Invatarea se face mai naturalsi mai usor prin joc si nu prin constrangere, care creaza desgustpentru carte (lb. § 128).

Cartea lui Locke despre educatie contine multe observatiifine si .pretioase cu privire la psihologia copilului. Pe langilibertate, la copii este foarte desvoltatä inclinatia spre domi-natie. Acesta este primul isvor al celor mai multe deprinderirele"... Aceasta nazuinta dupä putere i dupa dominatie aparefoarte clevreme". (ib. § 103 vezi i §§ 104, 105).

Respectul pentru individualitatea copilului, metoda func-lional i dinamica, sunt doua mari idei pe care Locke 'le impunesec. al XVIII-lea. Profesorul trebue sá aiba grija ca bagajulde cunostinte sa corespunda puterii de asimilare a copilului;marele ferment al asimilarii este interesul. Actiunea educatorului

www.dacoromanica.ro

John Locke 309

se va orienta dupit rezonanta structurii sufletesti a individului;educatorul isi va apleca atent urechea asupra sufletului infantilurmarindu-i transformarile i aspiratiile.

Rasfrante prin firea pasionata, tumultuoasi i originala alui Rousseau, aceste idei vor dobandi o nod). lumina, o maiampla semnificatie si o mai mare putere de raspandire.

Ideile morale i religioase.In noi exista o pspiratie continua. spre fericire, dar aceasta

tendinta dominanti trebue sa fie dirijata rational. Bineleeste numai o simpla satisfactie a trebuintelor noastre imperioase,dar si un acord al acestora cu o lege; caracterul legii este faptulde a fi investita cu autoritatea de a sanctiona abaterile dela legisi a recompensa acordul cu ele. Legea are diferite izvoare:legea divina' desparte pacatul de datorie, legea civilä opuneactiunea inocenta celei criminale, iar opinia publica scindeazaactiunile umane in doua categorii: virtuti i vicii. Dei grija de

pastra reputatia In societate este una din cele mai constantepreocupar ale individului, desi tupravegherea sociala este unadin cele mai vigilente operatii, binele indivjdului îi gasesteultimul reazam in legislatia divina. In felul acesta Locke léagamorala de religie. Etica lui Locke oscileazi intre douade nivel diferit: binele In sine, idealul moral 6 utilitatea saurecompensa. Care este sau care trebue sa fie imboldul actiunilornoastre: ideia morala In sine sau grija de consecinte ale actiunilornoastre? Pare cà aici empirismul lui Locke _nu distinge suficientcele doua aspecte ale realitatii morale: exist i trebue. Siasupra acestui punct gandirea filosofica de mai tarziu va aveade ales. Ca si Spinoza, Locke doreste o etica demonstrativa, incare ideile morale sa ni se impuna cu rigoarea adevarurilormatematice. Din kleia de Duninezeu, infinit in putere, bunitate

intelepciune, din ideia despre noi insine, ca fiinte inteligenterationale, se pot deduce fundamentele datoriilor noastre, regu-

lile noastre de conduita.Adevarurile religiei naturale se pot stabili cu ajutorul ra-

tiunii 6, in acest fel, ele clevin un 'bun inteligibil i comun tu-turor oamenilor; crestinismul este evanghelia iubirii; cu totiiintelegam deopotriva de usor calea spre mantuire. Mintea noastranu trebue torturata cu dogme neinteligibile; crestinismul trebuesi fie rational. Locke ne da o filosofie empiristä, de bunsimt, de toleranta si de vasta anvergurA democratica. Astfel

www.dacoromanica.ro

310 John Locke

porneste miscarea crestinismului rational, continuati prin deism-si libera cugetare-.

Dar acievirurile religiei naturale nu sunt suficiente; majo-ritatea pamenilor, din flick', din superstitie sau din comoditate,nu mai urmeazit legile ratiunii; de aici necesitatea unui izvorpur i inalterabil. Multe din ideile religioase provin direct delaDumnezeu i astfel cei mai siraci dintre oameni pot intelegelegea divinit; Isus a fost trimis pentru a o riispandi printreoameni. Ideile revelatiei stau alitturi de ideile obtinute prindemonstratie i inträ in domeniul credintei. Credinta este unasentiment legat de o propozitie pe baza unui credit (si nu pebaza deductiei rationale) acordat aceluia ce o enunti ca veninddirect dela Dumnezeu, printr'o comunicare extraordinarit. Cutoate c adevirurile revelate au o altä sursi de certitudine,credinta nu este opusit ratiunii. Bacon desparte domeniul ra-tiunii de acel al revelatiei, opunand credinta, stiintei; i poatecä dovedise mai mult simt psihologic i istoric decat Locke candafirma cit o dogmi este cu atilt mai respectatii cu ciit este maiputin inteligibilá. Pentru Locke ratiunea este o revelatie naturalà,,iar revelatia este o Tatiune naturalii, sporitä cu un nou fondde adeväruri emanate direct dela Dumnezeu. Si nici nu se poatesit fie altfel; dacit reveLatia ar contrazice ratiunea, am pierde,°data cu criteriile adevärului rational, i criteriul adevärateirevelatii. $i, pe lanai asta, nu se poate admite ca si se opunirevelatia ratiunii, famândowi izvorând din inteligenta divinä; odivinitate ce se contrazice? Asa dar, revelatia este subordonatäcontrolului rational, singur in stare si decidä ce este si ce nueste adevär revelat si care este intelesul lui. Limitele credinteicoincid cu limitele rationalului.

Care sunt criteriile rationale de recunoastere a revelatiei?Pe 'Saga conformitatea cu ratiunea, mai tinem seama de con-formitatea cu Sfanta Scripturä. and este primitä, revelatia serecunoaste printr'un semn divin, iar cand se transmite mai de-parte oamenilor, semnul autenticitätii .stä In puterea cu care esteinzestrat purtätorul cuvantului divin. Rostul revelatiei mai estede a ne imbogati ,cu acole adevitruri care in mod obisnuit de-piisesc posibilitätile noastre de cunoastere trecut sau Inviitor) sau asupra cirora nu putem avea in mod natural 'dealt oprobabilitate. Färä aceste citläuze rationale putem cädea usorIn domeniul fantaziei, a extravagantului si a absurdulei.

Ce ne asteaptii dincolo de mormänt? In afarit de credinta

www.dacoromanica.ro

In nemurire, ne poate conduce, socoate Locke, si concluziapractica a rationamentului (care nu este deal pariul lui Pascal):este mai cuminte si risam fericirea infinita contra neantului,decat nefericirea infinitá contra aceleeasi nefiinte; activand pen-tru fericirea eterna, castigam mai mult, daca exista nemurirea,deat am pierde In cazul and nemurirea nu exista; si vice-versa, in alternativa a doua (nefericire infiniti-nefiinta), pier-dem mai mult, daca nemurirea este o realitate, deck am astigaIn cazul and nemurirea este o himera.

Scrierile religioase ale lui J. Locke vor exercita o mareinfluenta asupra secolului al XVIII-lea, in tarile straine maiales prin intermediul lui Voltaire si al lui Friedrich al II-lea.Filosofia religiei i teologia lui Leibniz se vor asocia in Ger-mania cu filosofia practica a lui Locke, devenind o conceptiedin cele mai rispandite.

Ideile juridice i politice.Locke este reprezentativ pentru spiritul englez. Teoria,

la el pu premerge observatiei, ci climpotriva o urmenza pe aceasta.Epistemologia lui Locke este o codificare a stiintei timpuluisari, teoria sa a educa.tiei este rezultatul atat al impresulor WaiteIn *coati, cat si al indelungatei practice educative; cu toatea a contribuit mult la revolutia din 1688, Locke asterne pehfirtie doctrina sa politica dupä revolutie, pentru justificareasprijinirea forknei constitutionale deja instaurate. Daca. acti-vitatea sa intelectuala este stimulata de pasiunea desinteresatiia adevarului, motivele scrierilor sale sunt de ordin practicocazional: teoria ounoasterii o scrie pentru a elucida chestiunilepuse in discutii, teoria educatiei o face sub forma unor sfaturiadresate unui prieten, teoria politica o face pentru a justifica si aintemeia o stare de lucruri etistente. Iatg de ce nici una dinopere nu prezinta o sistematizare impusa de normele expunerii:caracterul de stringenta, de sistematizare clidactica, lipseste;schema cedeaza in fata materialului g a observatiei.

Doctrina sa politica se indreapta impotriva absolutismului,impotriva interpretarii patriarhale a monarhiei, cat i mpotrivarepublicanismului. Starea naturala nu este razboiul, dupa cumafirmase Hobbes, ci o stare de libertate; aceasta nu se poategaranta mai bine decat in societate.,Astfel dreptul de proprietateeste un drept natural, Intemeiat pe muna, i limitat la intindereade pimant pe caxe omul o poate lucra; din munca izvoraste §itonce valoare economica. Libertatea persoanei este tot un drept

John Locke 311

www.dacoromanica.ro

312 John Locke

natural, iar sclavia este un fenomen reprobabil. Familia esteo institutie naturala, iar dreptul patern are §i el un caracternatural.

Geneza statului este conceputà.' in sensul lui Hobbes: statul_se na§te clintrsun pact, klintr'o intelegere reciprodt; rostul lui,insA, nu sti in exercitarea arbitrara a puterii absolute, ci inexercitarea puterii majoritatii, indreptata more garantarea drep-turilor naturale ale cetiiteanului; aceasfá putere izvoriste delamajoritate care a cedat drepturile sale naturale puterii legiu-itoare, aleasi de ea. Functia statului este sit' faca legi, sa leexecute si sa protejeze ,,societatea impotriva violentelor externe.Puterea supremà apartine poporului, iar puterea regala nu estenici p.bsoluta, nici de drept divin. Impotriva absolutismului luiHobbes, Locke area ca forma superioari a guvernarii estemonarbia constitutionala care precizeaza cel mai bine limiteleputerii suveranului si drepturile ceateanului. Aceasta formareprezinti un contract bilateral intre cetätean si suveran. Pentruret4ita operei legislative, care trebue sa exprime necontenit ma-joritatea, puterea legiuitoare trebue si fie despartita de putereaexecutiva (administratia si justitia) §i de cear federativa (api-rarea externa a statului). Daca forta executivil incearca o des-Iiintare a puterii legiuitoare, poporul singur are dreptul de ainterveni spre a restabili ordinea legal& Aceasta interventie,cbiar calla e revolutionara, nu trebueste socotita ca o calcarea intereselor statului si eici ca o violare a legilor; majoritatease ap'ára contra agresorului c,are a nesocotit contractul si, im-punand vointa, coiltribue astfel la triumful interesului social.

De aici se deduce si faptul ca un rege nu are dreptulde a impune o credinta religioasa sau o formal de cult. Pu-terea politica trebue sa Ise desparti de cea religioasa. Toleranta,insa, nu este nelimitata. Limitele ei sunt limitele interesuluisocial-politic; ea se intinde pan5. la papism", care implicaamestecul unei puteri straine, §i pâna la ateism' care, negandpe Dumuezeu, respinge principiul insu5i al legilor naturale.

Filosofia liberalista a lui Locke va avea un mare ràsunet,fiind continuata in Franta de Montesquieu i Rousseau.

Revolutia Americei de Nord ,§i Marea Revolutie Francezase vor face in numele acestei doctrine. Sugerati de societate,elaborata pentru societate, conceptia politica a lui Locke seràspandeste uimitor de repede, imbogatind patrimoniul demo-cratiilor tinere.

www.dacoromanica.ro

Filosofía englezg in secolul XVIII 313

Filosofía englezä in secolul XVIII

Originile gindirii engleze din secolul XVIII se prelungescpini in miezul secolului trecut; deismul isi are punctul deplecare in ppera lui Herbert de Cherbury. In cursul unui veac secristalizeazi astfel o atitudine de gindire care, crescua din-tr'o anumiti directie a protestantismului, inseamni esential vo-intA de incercuire a cosmosului intre marginile ratiunii noa-stre i incredere in puterea de totali cuprindere a acestei ra-tiuni. Optimismul i noul sentiment religios cari stribat gindi-rea acestor ani insemneazi faptul unei intelegeri noui, pentrucare lumea prezinti acea unitate de semnificatie ce permitecuprinderea ei total.

Anterior empirismului lui Locke apare atitudinea lui Cher-bury schitind liniile unei religii naturale, crescute necesar dinstructura spiritului omenesc, pentruci intemeiatà pe unitatea

contimporan cu Locke apare Newton, in a cirui &direintilnim, alituri de mentinerea pe linia obiectivi. a 5tiintei, vo-inta gisirii unei cauze prime, credinta in existenta ei, astfelun sentiment religios pur, manifestat prin entuziasmul fati dearmonia deplini a cosmosului. Dincolo de empirismul lui LPckese schita aceastä avintare in speculatia depisitoare a stiintei,aceasti indicare de ipoteze cu toati vointa afirmati de a nuplismui ipoteze". Insfirsit, incercuind pe Locke, luind dulael anumite puncte cari insemnau ideia de toleranti religioasi,deismul secolului al XVIII se va inscrie pe unja gandirii luiCherbury, in sensul definirii religiei naturale si se va apropiade Locke in sensul inchiderii spiritului fati de speculatia me-tafizici j in verificarea, in lumina bunului simt, a ceeaceconstitue intregul diverselor credinte religioase. Este, in aceastidesfisurare de &dire, care duce dela Herbert de Cherbury,prin Locke si Newton, pini la lordul Bolingbrocke, o trecere&easel in care atitudinea fieciruia se clesvolti numai aparentneasteptat. Acest deism, care inlocuieste speculatia metafizicipe care in acelas timp o intilnim, la ginditorii depe continent,insemneazi aproape o prelungire Renasterii prin reducereaintregului cosmos la om, prin .aceasti rezolvare a misteruluiin inteligibilul omenesc. Ceeace defineste atitudinea acestorginditori este astfel, la un mome.nt dat, o prea evidentiprea rece y oinfi de simplificare a realului, o reducere a to-tului la rational, o golire a lumii de mister. Ceeace totusiaci este punctul care limpezeste caracteristic aceasti atitu-

www.dacoromanica.ro

314 Filosofía englea in secolul XVIII

dine nu insemneaza scepticism. Intelegerea lumii prin re-ducerea ei la marginile ratiunii Ii rapeste imprevizibilul, darratnane totodata prilejul cel mai adevarat pentru prindereaarrnoniei perfecte a realului; astfel inaintarea pe calea in-telegerii cosmosului este tatodata adancirea sentimentului reli-gios. Laicizat, desprins de specificul confesiunilor, totusi

prezent pana la sfarsit, .atilt la savanti ca Newton, cat sila deisti s'r- la primii materialisti, acest sentiment religios in-semneaza constiinta unui sens divin ce strabate existenta, a icareirdesfacere, in lumina analizei obiective a stiintei, naste aceeasiinfiorare pe care o .insemna credinta.

Puncte de plecare ale deismului.La inceputul acestei desvoltiri noui a gandirii engleze-

apare opera 4ui Herbert de Cherbury (1581-1648). Inlinia gandirii protestante care a luptat impotriva doginatizariiprotestantismului, in linia acelui spirit de toleranta cretina ceaparea indeosebi la un Taurellus, se arata acum in Angliaaceasta prima schita de religie laica, pe care o vom regasiciar afirmata in deism. Putem vedea in Herbert de Cherburyo directie esentiali a gandirii engleze, renuntarea la metafizicit

schitarea -unei religii laice insemnand empirismul englez; dar-gfindirea. lui corespunde totodati cu -formele de gandire care,aproape la aceeasi data, s'au pascut atilt din protestantismsi din Contra-Reformi. Se pregateste astfel in Anglia atmosferade gandire a secolului XVIII, Cherbury schitand ideile condu-catoare ale unui deism autentic, Inca pur de acele imixtiunispeculative cari, la deistli de mai tarziu, vor aparea falsificanclin parte aceastä atitudine.

Viata lui Herbert de Cherbury se aseazi in unja tra-ditiei engleze. Ca si Bacon, el participa la faptele epocii, are unrol in intregul complicat al preocuparilor politice ale vremii,este astfel dela inceput aplecat asupra problemelor practicepe cari la poate privi in toatg existenta 'tor concretä, ce lovestesimturile, iar nu prin vain' separator al unei vieti de izolare-si de gandire. Prezentat la Curte foarte tnär, la nouisprezeceani, cunoaste toata viata politica si indeplineste unele misiunidiplomatice. Apartine deci timpului toati nece-sitatea. lui de gandire, staruinta atingerii claritatii logice si aIimitärii faptului credintei la unicul imperativ etic. Ca si pentru-ganditorii germani ai protestantismului, cari se retrageau in-dignati din fa spectacolului acelui nou fanatism trezit

www.dacoromanica.ro

Filosofia englezä 1n secolul XVIII 315-

Luther, §i cari denuntau dogmatismul instaurat de acesta, innumele totusi al unei lupte de emancipare, pentru Herbertde Cherbury de.asemenea spectacolul luptelor religioase cari'insfingerau inci Franta si Germania a trebuit si fie un _prilejde &dire si de ciutare a unei alte intemeieri a credintei. Afir-mänd puterea i autonomia gonstiintei religioase, incereänddesprindi din totalitatea credintelor esenta lor comunä., aritändastfel credinta ca niscuti din acelas spirit omenesc, intemeiati_pe acele,asi date ale ratiunii, prin ea singuri motivändu-se,Herbert incerca unificarea religiilor prin rationalitatea lor. La.1624 apare Tractatus de verit ate prout distinguitur a revelatione,a verisimili, a possibili et ¡also; publicati intái la Paris, este re-publicata la Londra, in 1693: auctius, emendatius; ceva mai_titrziu, apare: De causis xrrorum, v. I. una ,curn tractatu de reli-gione Laici et appeadice ,sacerdotis: nec non quibusdam poe-matibus (1645 si 1656); iar in 1664 se publieä, cincisprezeceani dupi moartea autorului, De religione gentilium errorumque-apud eos causis, apfiruti la Amsterdam.

Se poate vorbi, in aceastä afirmare a unei religii naturale,intemeiate pe autonomia i suprematia ratiunii, de o apropierede Renastere, intrucat aceea§i con0iinti de libertate i eman-cipare de dogme, aceeasi vointä de impä.care a conflictetor-religioase impune, ca necesari, ,aceasti revedere a religiilorineercare de reducere a lor la acela§ imperativ etic esential, care-singur le epuizeazi. Plecând asa dar 'dela acel libere philosophe-mur- care inseamnä, in De veritate, primul pas spre limurireaspiritului de once dogma. ,sau autoritate de gändire, Herbertincearci si intemeieze credinta pe ratiune intr'un fel nou, pecare-1 vom regäsi la Newton si pe care II putem bänui pfiniIn unele concluzii asupra semnificatiei structurii universului.Herbert di notiunii de aibertate a ratiunii un inteles deosebit; cr,

socoteste eliberare de once autoritate dogmatici pentru rein-trarea in ceeace el 7numeste conformitatea sau adaptarea lanaturi, prin recunoasterea astfel aci a unei Provide* univer-sale. Natura insemneazi pentru el aceasti Provident& divini,am pune aproape aceastä Iume cea mai bun5.-; átingerea-adevitrului este astfel atingerea s,au prinderea acestei Providente:Est igitur omnis ventas nbstra conformitas"). Este aproapesurprinzitoare acea.sti identificare, a adevärului cu adaptarei.

1) Cit. In Baron Cay von Brockdorff, Die englische Aufkliirungsphi.-losophie. Verlag von Ernst Reinhardt in Miinchen, 1924, p. 33.

www.dacoromanica.ro

316 Filosofia engleza In secolul XVIII

deplinä sau recunoasterea sensului naturii. Afirmarea unei ra-tionalitati a naturii implica o departare clara de empirismul pur,insemneaza o interpretare finalistä a naturii i totoclata desiguracel optimism pe care-I vom regäsi la gänditorii deisti ai seco-lului urmator; dar pe care nu am fi crezut sä-1 intainim acum,

aceastä imediatä apropiere de Locke.Dar, aratänd calea acestei adaptari sau recunoasteri a

adevarului, Herbert vorbeste de un instinct natural, de un simt,extern Si intern, prin care e posibila aceastä cunoastere a ade--varului. Aoest instinct natural apare dela inceput ariitat prinsapte princjpii cari afirma putinta atingerii adevarului; acesteprincipii insemneazi astfel afirmarea existentei adeviruluicorespondentei lui cu lucrurile. Ele sunt: 1) Est ventas; 2)haec ventas est coeterna seu coeva rebus; adiegänd pentru ca-racterizarea ei: 3) haec ventas est ubique; 4) hace ventas est-in se manifesta; pentru ca, afirmand ultimile trei principii; 5)-tot sunt verita.tes, quot sunt rerum differentiae; 6) differentiaererum a potentiis facultatibus, nobis insitis dnnotescunt; 7) estweritas quaedam harum veritatum sä deosebeasca adevarulin forme de veritas rei, apparentiae, ventas conceptus"veritas intellectus".

Daca.' adevärul lucrului" insemneazi o primä treapta,aceea a conformitatii lucrului pu el insusi, celelalte adevaruriinseamna identitatea in timp i spatiu a spiritului omenesc, in-truca insemneazä conformitatea spiritului cu lucrurile, acea in-telegere a lumii sau apropiere a adevarului pe care am intal-nit-o numita conformitas". Gändirea lui Herbert de Cherburyse intemeiaza tocmai pe analiza adevarurilor ultime, veritasintellectus", intrucat ele pot intemeia reliia naturala, Ele sunt,nu produse ale experientei, asa dar nu nascute din contactullumii exterioare, ci i aci aparea punctul care insemna o-depasire a lui Locke, a ceeace avea sa fie peste putin timpiempirismul steams i minutios al gAndirii lui ci adevaruri aleintelectului, inascute deci, de origina divinà i exprimate saumanifestate in faptul unor notitiae communes" care atestäexistente instinctului natural. Desi comuna lui Locke si luiCherbury este discernarea neta tfacutà intre adevar i autori-tate, totusi esenta atitudinii acestuia din urmi apare in aceastapresupunere contrari oricarui empirism a unor datecomune i fundamentale ratiunii tuturor. Rand acest procesde analiza treptatä, Cherbury ajunge la anumite adevaruri esen-tiale, ,notitiae communes'', intre cari cinci sunt ale vietii morale

www.dacoromanica.ro

Filosofía engleza in secolul XVIII 317

§i religioase; ele insemneaza intemeierea acelei religii naturale§i superioare tuturor deosebirilor de dogma. Le insemnam aci,in cuvintele latine ale scriitorului, ele insemnand inceputul aceluinou umanism care va strabate spiritul filosofic ale secolului ur-mator in vointa lui de fundare a unitatii de &dire §i credinti:_1) Esse supremum aliquod Numen; 2) supremern istud Numendebere coli; 3) probam facultatum conformationem, praecipuam_partem cultus divini semper ,habitam fuisse; 4) Vitia et sceleraquaecumque expia. ri debere ex poenitentia; 5) esse praemiumvel poenam post hanc vitam.

Afirmand valabilitatea lor general §i etern umana, Herbertputea face din ele evident temelia religiei naturale. In Dereligione gentilium, intr'adevar el intreprinde, in perspectivaacestor cinci adevaruri ce sunt innascute spiritului omenesc,critica religiunilor incercand, in analiza formelor lor diverse,gasirea acelora§i aclevaruri de bazi; analiza aceasta inseamnamai mult decat numai o critica istorica, §i ea, foarte pretioasä, ocunoa§tere a diverselor civilizatii, nu frecventa la acea data, §imai ales o vointia de unitate §i de gasire a adevarului unic, pecare nu putem a o gasim decat foarte necesara in aceasta at-mosfera pregatitoare a spiritului iluminist.

Dar aparea in acest sens u§or de prevazut opozitia pe care-o va arata Locke fata de ,aceasta afirmatie a universal:tafii ideiide Dumnezeu. Impotriva unei asemenea critice empiriste, careva voi sa arate, cum va face Locke., ca 'nu intalnim nicidecum oasemenea idee la numeroase popoare ramase primitive, Herbertobserva ca nu e vorba cu adevarat de inexistenta acestei idei ci,mult mai mult, de neputinta noastra de a o recunoa§te dincolode elementele contingente §i locale ce i s'au suprapus, +Aramnsà a-i denatura esenta care este aceea§i, peste tot, fiind aaceluia§ spirit uman.

Dar directia anti-cmpirista a .gandirii lui Herbert apareatot eat de ciar in afirmarea existentei lui notitiae communes'ca §i in aratarea celor ease caractere prin cari ele se defines e:prioritas, independentia, universalitas, certitudo, necessitas (f a-ciunt ad hominis conservationem) §i modus conformationis sauassensus nulla interposita mora, care Insemneaza neap'arata §i

nemijlocita aclerare. Se schiteaza astfel aceasta linie a gandiriilake, pentru care insu§i misterul revelatiei se motiveaza limpedeprin ineitate, pn'n prezenta in noi a puterii recunoa§terii ade-varului; §i Herbert Cherbury exprima astfel aceasta ineitate aprincipiilor superioare, a caror trea_pta cea mai inalta in prin-

www.dacoromanica.ro

.318 Filosofia englezi in secolul XVIII

,cipiile morale, este puterea discemarii raului de bine, un dar,divin, o data innascuta: t,,de morali philosophia summus con-sensus; tota enim est notitia communis, quod in reliquis scien-tiis (nisi fortasse mathematicas excipias) non datur. Totumillud, quad bonum a malo in nobis distinguit, ipsa est dos

.naturae- 1).Dad asa dar, Cherbw y paseste pe unja carteziad a unui ra-

lionalism .care intemeiaza unitatea constiintei morale, dad numaipe baza lui reuseste sa delm' ieze doctrina religiei naturale

,eareia totusi ar fi trebuit sa-i corespundi, pentru a insemna-spiritul empirist al timpului, o metodi de cunoastere interneiatit.pe experienta lumii exteriaare , el se situm. za intr'o directieopus6. lui Locke. Cuvintelor cunoscute ale acestuia in Incercarea,asupra intelectului pmenesc: There are .not innate speculativeprinciples and no innate practical principles'', li se opune clesigur

,enumararea acelor notitiae communes- 'cari intemeiaza instinctulnatural. Dad negarea ideilor inascute a fost pentru Lockeprilejul analizei formarii ideilor si astfel enuntarea empi-xismului, pentru Herbert aceast.à problemá.' a originii ideilor m'ci-nu se pune, dela inceput afirmandu-se, curn am vazut, aceadivid ordine a lurnii si acea initiala corespondentä ce amin-leste pe Spinoza a lucrurilor cu ideile. Afirmarea acestuiadevar sau acestei initiale corespondente Insemneazi afirmareaideii unei ordine divine, a unei finalititi si armon-ii a cosmosului;si astfel, implicit, afirmarea existentei lui Dumnezeu. In acestfel se schiteaza semnificatia gandirii lui in perspectiva atilt a-deismului cat si a gandirii stiintifice a timpului. Intr'acieVär,aceastä religie naturali, intemeiatà istoric pe cercetarea tuturorfenomenelor de creding in variatiile lor numeroase si totusi inunitatea lor, insetnneazi afirmarea acelui simt moral indscut,care, dincolo de deism, va intemeia filosofia morala a secolutuiXVIII, iar recunoasterea unei finalitati a cosmosului si a uneiprezente, in el, a ordinei divine insemneazi apropierea deNewton, ca Ind: un argument acesta stiintific pentruposibilitatea unei credinte nascute din singura ratiune sau cu-noastere. Dad. pentru Hobbes problema fusese aceea a originii-dreptului, pentru Herbert de Cherbury si pentru curentul etical secolului al XVIII-lea ea este a originii religiei si moralei.Astfel, in mod necesar, trecand peste perspectiva stiintificl,

1) Citat in eTherweg, Die Philosophie der Neuzeit bis zum Ende des"XVIII Jahrhunderts, Berlin, 1924, p. 187.

www.dacoromanica.ro

Filosofía englezíí in secolul XVIII 319

de cunoastere a lumii exterioare, pe care o schiteaza Newton,pentru deiti i pentru ceilalti ganditori ai epocii problema deteorie a icunoaOerii va fi o problema de psihologie, i astfel seschiteaza mai tarziu i semnificatia bogatä a acelorasi cercetarila Hartley si Priestley. Herbert de Cherbury cuprinde astfelesenta iluminismului, caci cuprinde desi i se opune peLocke; entuziasmul etic i optimismul ce vor reaparea in seco-lul XVIII in unja filosofiei Imorale si a deismului pe caretotusi 1-au falsificat amimite clemente straine, sedare aciapare in aceasta intelegere a sufletului omenesc ca poten-tialitate ce inchide cunoasterea adevarului, astfel ca spiritualitatesuperioara, capabila de perfectiune, i pentru care contactul culumea exterioara era un prilej de regasire a adevarului pe carepurta in sine sit, care era temelta. cea mai adânca a acerei iubiria ordinei divine a cosmosului, ce insenrma sentimentut religios.Apropiat chiar de catre contimporani de un Hobbes side Spinoza, Christian Kortholt teologul, 1'1 socotea un .inse-lator-, ea i pe ceilalti caci Herbert de Cherbury aducea,prin aceasta continuare a liberei cugetiiii pe care i ganditoriigermani ai Reformei o indicasera, semnul acelei nevoi de uni-late si de gasire a unui singur adevar, pe care o vomdeplin in deism.

Newton (1642-1727), apare insa In unja chiar a atmosfe-rei create de gandirea contimporana a lui Locke. Intalnim la el,nu preocuparea anumita de probleme filosofice, cl numai unelepuncte cari pot sa! insemne sensul evolutiei de mai tarziu a gandiriiengleze. Intr'adevar, figura lui Newton se impune prin acordul pecare 11 incearca intre stiintä eáreia el insusi Ii deschisesedrumuri noui ,credinta lui religioasä. Aparut la rascruceaunor directii noui, prins intre necesitatea constiintei religioase'perspectiva largà pe care i-o deschidea cosmosui, acordul pecare-1 incearoii intre aceste dona lumi reuseste, nu sa. anuleze-una pentru cealalti, dar sa intemeieze una pe cealalti.

Anti-cartezian si e cunoscuta pagina lui Voltaire in-latisand gandirea deosebita a oelor doi filosofi metodasa se intemeiazi pe experienta dar si pe deductie, imbinândaceste doui atitudini cari ,insemneaza aci, nu obisnuiful lorantagonism, dar arata ciar isingura` cale de cunoastere sigura aexperientei, i deci a materialului de inductie, deasuprainaintea deductiei. In Philosophiae naturaiis principia mathema-dica apar intr'adevar aceste randuri: In Filosofia experimen-ttala, propozitiile trase prin ,inductie din fenomene trebue privite,

www.dacoromanica.ro

320 Filosofía englezii in secolul XVIII

cu toate ipotezele contrarfi tca exact san aproape adevarate, Van&ce alte fenomene le confirma in intregime sau arata c stintsupuse unor exceptii. Cäci o ipotezi nu poate slabi rationamenteleintemeiate pe inductia trasa din experientr 1); §i tot astfelva spune in prefata primei editii engleze a Opticei, aparuti1704: Am lasat deasemenea neterminata materia cartii III,deoarece n'am f kut toate experientele pe cari imi propusesemsa le fac, vi deoarece nu am repetat unele din ele destur de despentru a le putea explica ;toate imprejurarile 2); in prefatacelei de a cloua editii engleze a aceluia§ tractat, apäruta'in 1717,va spune deasemenea o nu a putut raspunde desavirvit intre-barii asupra cauzei gravitatii, deoarece nu a avut la indernâniexperiente suficiente 2).

Metocla lui incearca astfel separarea ;ultima a filosofiei devtiinta vi face astfel cel din urma pas mn acel drum pe care osingura serie de preocupari 1-a parcurs ¡Anil acum in perspectivediverse; vi totuvi vi aci apare punctul lui de contact profundcu vointa de credinta a secolului separarea este numai ocalé de mai justa ,intemeiere a credintei. Intr'adevar, cercetareanaturii, acea reluare a fenomenelor ei fundamentele in multiplevi mereu innoite experiente, a insemnat pentru Newton dovadacea mai stralucita a existentei unei ordine divine, supremeregulatoare. Apare astfel, in acest sfarvit de secol, un argumentnou, fizico-teologic, care, din considerarea armoniei legilor ,uni-versului, deduce depavind avadar, intr'o intelegere perfecta,raporturile mecanice ale lumii existenta lui Dumnezeu. Cevadin entuziasmul etic al Jui Shaftesbury apare aci ca entuziasmreligios *runs de vastitatea j armonia cosmosului; care, deicomparat Cu O vasta mavina, nu-vi pierde semnificatia adanci ci,tocmai pentru aceasta, apare ca opera voita vi conclusa de ainteligenta superioara. Daca ava dar aceasta perfecta creatiedivina, dela inceput astf el pentru ca nu putem presupuneinterventia Creatorului pentru ameliorarea unui mecanisminsemna ciar puterea navterii unui sentiment religios, admiratievi umilinta in fata Creatorului, este limpedd ca de aci s'aputut alimenta deismul epocii. Religia naturala se va intemeiape o cunoavtere a naturii, si astfel se va relua acea universala

Príncipes mathématiques de la philosophic naturelle, par feuemadame la Marquise du Chastellet, à Paris, MDCCLIX, tome second, liyretroisième, p. 5.

Optique de Newton, traduction nouvelle, à París, chez Leroy,MDCCLXXXVII, y I, pp. XXIIXXIII.

Ibid., p. XXIV.

www.dacoromanica.ro

Filosofía englerà in secolul XVIII 321

iubire a Cosmosului, pe care o intalnim la ganditorii Renasteriii ei patrunsi de sensul divin al acestei lumi clesavarsite;

acum insa intemeiatä stiintific pe o cunoastere a acelor legicari fac armonia universului. Windelband, analizand acest fapt

care nu e departe de a reveni azi, in conc.eptiile ultime filo-sofice, &astute dintr'un contact adevarat cu stiinta observica optimismul estetic al lui Bruno, considerarea cosmosului cao desavarsita opera de arta, se precizeazi °data' cu Newtonca un optimism practic, o siguranta a perfectei injghebari alumii de care Dumnezeu1).

O spicuire textelor lui Newton permite surprindereaunor puncte de gandire filosofica ce au insemnat efortul luide integrare a spatiilor noni ce i se deschideau, constiintei saleadanc religioase. In Philosophiae naturalis principia mathema-tica intalnim afirmarea identitatii legilor ce guverneaza toatefaptele cosmosului: Efectele de acelas fel trebue atribuite in-totdeauna, at& cat este posibil, aceleiasi cauze., Astfel respiratiaomului i aceea a animalelor; caderea unei pietre in Europa siIn America; lumina focului de aci- i aceea a soarelui... trebueatribuite respectiv acelorasi cauze" 2). Inseamnii, aceasta un¡reintr'un acelas tot de fenomene, a lumii noastre mici cu universulintreg, o largire de spatiu dintre cele mai neasteptate, o stra-pungere a orizonturilor si un gand omenesc care le poate cu-prinde pe taate; inseamna totodata constiinta vastitatii lumii,dar si aceea a putintei omenesti de stapanire a ei. O spunemai ciar un fragment din ultima pagina a artii a III, in Scoliagenerala; aceste randuri sunt o recunoastere a existentei luiDumnezeu, nascuta din constiinta adancii a desavarsitului me-canism ce este cosmosul: Aceasta admirabila asezare a Soa-relui, a Planetelor a Cometelor nu poate fi decal opera uneiFiinte atotputernice si inteligente. $i daca fiecare stea estecentrul unui sistem asemanator celui al nostru, este sigur ca, toturpurtând pecetea unui aceluias plan, totul trebue si fie supusunei singure i aceleiasi fiinte: cad lumina pe care Soarelestelele fixe si-o trimit reciproc este de aceeási Aceastaflint:a infinita guverneaza totul, nu ca sufletul lumii, dar caStapanul tuturor lucrurilor"3). Mai departe, definind aceasfi

W. Windelband, Die Geschíchte der neueren Philosophie, Leipzig.p. 303.

Principes inathématiques de la philosophie naturelle, cit. y.pp. 2-3'

Ibid., p. 175.


322 Filosofía englezb. in secoluI XVIII

existenta a lui Dumneteu In sensul unui panteism in care, intre-veclem viziunea poetic& a lui Rousseau, Newton va scrie:Astfel Dumnezeu este un singur i acelas Dwnnezeu pestetot si totdeauna. El teste prezent peste tot, nu numai virtual, darsubstantial, oaci nu poti actioua acolo unde nu esti. Totul estemiscat i continut in tEl, dar Uri; nici o alt actiune a celor-lake fiinte asupra 'Este deasupra a tot si in intregimedesavarsit.... Nu este eternitatea ii infinitatea, dar este etern

infinit; nu este durata nici spatiul, dar dureaza si e prezent...;constituie spatiul i durata" 1); iar calea de cunoastere a acesteiFiinte este una singura: II cunoastem numai prin proprietatile

atributele lui, prin structura foarte inteleapti i excelenti alucrurilor, prin cauzele kr finale- 2).

In Optica apare deasemenea enuntarea constiintei existenteilui Dumnezeu caci, vorbind _despre ordinea sistemului planetar,intrevede in el ,efectul unui plan admirabil- iar organismulanimal îi inspirä aceeasi credinta in existenta unei Fiinte atot-puternice i prezente peste toe' 3).

Dar Scolia generala a ,Principillor, care strange la unloc tot intelesul propozitiilor cuprinse in demonstratiik trata-.tului, ajunge, dupa definirea existentei lui Dumnezeu, la uneleindicatii de metoda pretioase pentru intelegerea celuilalt Newton,al iomului de stiinta klesavairslIt. Aratand metoda pe cgre a Tolosit-oIn cursul demonstratiilor, Newton Va spune o nu a reusit Incasa deduca din fenomene ratiunea acestor propriefati ale gra-vitatii, i eu nu plasmuec ipoteze. Cici, tot ce mx se deduce dinfenomene este o ipotezi: i ipotezele, fie metafizice, fie fizice,fie mecanice, fie cele ale calitatilor oculte,, nu trebue .primite infilosofia experimental& In aceasta filosofie, propozitiile sunttrase din fenomene, apoi sunt generalizate prin inductie" 4). Laun moment dat totusi, el insusi incearc61, in aceeasi pagin`i,ipoteza, vorbind despre ac,e1 spirit u,niversal" foarte subtilcare patrunde toate corpurile si este ascuns in substanta lor 5);totusi se opreste i sugereazà numai putinta existentei lui, pre-cizand ca nu s'au ifacut inca destule experiente pentru a puteadetermina exact legile dupa cari lucreaza acest spirit universal".Intr'o scrisoare catre Robert Boyle spunea, cu privire la ipoteza

Ibid, p. 176.Ibid. p. 178.Optique, cit. y. II, p. 277.Príncipes, cit. v. II, p, 170.Ibid. pp. 179-180.

www.dacoromanica.ro

Filosefía englezi in secolul XVIII 323

existentei eterului: In ce mi priveste pe mine, am atit de putingust pentru lucruri de aeet fel incit, daci nu m'ar fi indemnatla aceasta indrumarea D-tale, cred dt niciodatii n'asi fi luatilespre gravitate si alte principii active cari un'scà particulelepana in mân'it pentru aceastä. chestiune- 1). In Optica, vorbindcorpurilor, Newton va observa GO el nu considerä aceste prin-cipii drept calitati oculte..., Aar drept legi generale ale Naturii...Adevitrul acestor legi se .manifestá prin examinarea fenomenelor,dei cauzele lor ne scapit azi. Dar, daci aceste cauze suntoculte, efectele lor sunt evidente- 2). Definind astfel ,inci odatämetoda savantului care nu vrea si depOseasci prin constructii aleratiunii faptele date de experientO, Newton adäoga in conti-nuare.aceastä. precizare: A deduce din fenomenele Naturii dotal.'sau trei principii generale de miscare vi. a arOta apoi cum pro-prietitile tuturor corpurilor si ,fenomenele decurg din acesteprincipii constatate, cu toate ea ne riimOn necunoscute cauzelelor- 3). Ipoteza pe care o condamna in cuvintele mai sus citate:

eu nu plOsmuesc= ipoteze-, insemna astfel pentru el aceaconstructie rational:a' pentru care stia ci nu se vor gisi experien-tele doveditoare; definea prin aceastá precizare a metodei siprin condamnarea ipotezei in ;intelesul pe care aceatta 11

avusese la Descartes , marginile intre stiintO si speculatie filo-soficO, dar folosea el insusi ipoteza stiintifica, a cOrei posibilitatei-o indica efortul de depliai intelegere a fenomenelor.

Totusi, stmt unele puncte in cari Newton pArOseste rezervaabsolutä a omului de 5tiintii; astfel, in cartea III a Opticeiobservâ cii scopul savantului este de a rationa asupra fenome-nelor färä ajutorul nici unei ipoteze, de a deduce cauzele dinelecte panA ce se va ajunge la cauza primâ care foarte sigur nueste mecanici- 4). Aceastá cauiä depOseste evident posibilitateastrictei mentineri in marginile lucrurilor acestei lumi si inseamni,in ultimul moment, totusi un salt fOcut din cunoscutul fenome-nelor. in necunoscutul ipotezei filosofice. Mai departe, deosebirea pe-care a fkut-o intre timpul real §i cel absolut insemneazä dease-menea o depOrtare de lumea datelor verificabile, cki timpul abso-lut nu poate fi mäsurat in raport cu nici o miscare. Tot astfel,Newton vorbeste de spatiul absolut; dupO co a spus cit in lucrurile

Scrisoarea din 28/11.1678-79, cit. in Waiter Frost, Bacon und dieNaturphflosophie, Verlag E. Reinhardt E Miinchen, 1927, p. 421.

Optique, cit. y. II. p. 274.Ibid., P. 275'Ibid., p. 228.

www.dacoromanica.ro

324 Filosofía englezA In secolul XVIII

omenesti ne servim de spatiul i timpul relativ, adagga: dimpo-triva, in oiinta naturii trebue sa facem abstractie de siinturi- 1).In acest punct apare insà contactul intre gandirea lui stiintificacea religioasa, caci acest ispatiu absolut este sensoriur luiDumnezeu, locul in care El vede Jucrurile in adevarul lor, loculin care totodatä. realizeaza ,:forka lor de acfiune. Este acestapunctul care a insemnat ipentru Leibniz prilejul unei observatii.Intio scrisoare din Noemvrie 1715 eitre Printesa de Wales,acesta spunea ca, daci Newton presupune existenta spatiuluiabsolut ca precedent lui Dumnezeu, atunci el totodata neagiesenta Acestuia; caci presupune cà pentru Dumnezeu cunoastereaeste mediata, asa dar Jucrurile nu sunt creatia lui. La aceastaobservatie insa replica Samuel Clarke afirmand câ adevaratulinteles al ipotezei acesteia gste altul, precizand cä pentru Fiintasuprema lucrurile exista nemijlocit.

Daci asa dar, presupunerea unei cauze prime ca i distincliaunui spatiu si a unui timp a.bsolut insemneazi puncte ce Il de-parteazi de insasi regula frnetodei lui, ele se motiveazi prinacea atitudine de savant modern pe care s'a striduit s'o rea-lizeze deplin. Caci grija cu care separa intotdeauna notiunilecredintei de cele ale filosofiei naturii insemneail tocmai vointade pastrare a unui cerc, dinc,olo de planul cunoasterii verifi-cabile, in care domneste oautarea cauzei prime, a izvorului cestrabate, creator de armonie, ,intreg cosmosul. Cele patru regulicari apar la inceputul cartii III a Principidor cuprind ekeenuntata metoda cercetarii lumii .fizice in liniile limpezi aleempirismului: 1) SA nu admitem drept cauze decal aceleacari ne sunt necesare pentru a explica fenomenele; 2) Efectelede acelas fel trebue atribuite, atilt cat este posibil, aceleiasicauze; 3) Acele calitati ale corpurilor, cari nu sunt susceptibilenici de crestere, nici de micsorare i. cari apartin tuturor corpu-rilor asupra eirora se pot face experiente, trebue privite caapartinfind tuturor corpurilor in general; 4) In fizica experi-mentara, propozitiile trase prin indugtie din fenomene trebueprivite, cu toate ipotezele icontrarii, ca exact sau aproape ade-varate, Oda' ce cAteva alte fenomene le confirmii. in intregime,sau araa ca ele sunt supuse unor exceptir 2). Si aceste regulide rnetoda, care inseamna mentinerea omului de stiinta In planulpur al concretului, se altura totusi, in aceeasi carte a Prin-

Cit. in Walter Frost, op. cit. p. 433,Principes, cit. v. II, cartea III, pp. 2-5,

www.dacoromanica.ro

Filosofia englezä in secolul XVIII 325

cipii/or, de ceste rânduri pe care le intalnim in Scolia generali,5i cari indicä punctele unei intelegeri a valorii cuno4terei orne-ne§ti; vorbind despre cunoa5terea lui Dumnezeu, Newton serie:Noi avem idei despre atributele sale, dar nu avem des_pre sub-stanta sa. Vedem figurile §i culorile corpurilor, auzim sunetelelor, atingem suprafetele loriexterioare, sinalim mirosurile, gustämgusturile lor: dar cat prive§te substantele intime, nu le cunoa§temprin nici un simt, nici prin vreo reflexiune; i avem inca mai.putinä cuno§tintä despre substanta lui Dumnezeu-1).

Cu Newton se define5te gstfel, prin toate cotiturile §i

revenirile gândirii lui, aceea§i yointä de impreunare a lumii cre-dintei cu planul cunoa§terii i§tiintifice; aceastä impreunare in-semnând insä, de data aceasta, imbogitirea uneia prin cealaltä,perspective deschise adâncirii sentimentului religios prin cunoa§-terea desivâr§itä a admirabilului mecanism al universului.

Deismul.Cu gândirea lui Newton ,suntem astfel in pragul secolului Id

XVIII-lea ,5i intâlnim intre contemporanii säi chiar pe creatoriideismului. Ne aflim in 'fata unei gândiri care incearcà folosireaultimelor puncte lämurite de .empirismul lui Locke .§i. cdi, re-luând atitudinea mai veche a lui Herbert de Cherbury § aceeaa unor ganditori protestanti ai primei jumätäti a secolului alXVI-lea, constituie aceastä viziune laica a unui univers, incare apare atfit ratiunea clarä §i spiritul critic al adversarilordogmei catolice, cât §i.vointa de adorare §i entuziasmul religiospe care-1 intâlneam la Newton. S'a putut incerca asemänareagändirii secolului al XVIII-lea Lcu sofistica, deoarece s'ar puteavedea in ambele aceea§i vointá a discutiei ultimelor margini alecunoagerii, aceea§i depirtare de speculatia metafizicä §i. aceea§iraportare a totului la om. In deismul care domina in mareparte acest secol, apare ,afirmarea autoritätii ratiunii, centrareatuturor intereselor gândirii asupra .omului 5i, pentru justa luiawzare in univers, efortul lämuririi acestuia pe aceea§i caleunici a ratiunii; se iva adäoga u§or, vointa limuririi nu numaia universului, dar a .vietii suflete§ti inski prin ratiune, singuri;§i se va schita astfel, dincolo de deism, primul aspect al asocia-tionismului care incearca epuizarea faptului sufletesc complexintr'un mecanism simplu, pentrucä, material.

Am intdnit prima formä a deismului la Herbert de Cher-

1) Príncipes, cif v. II, cartea III, p. 178.

www.dacoromanica.ro

326 Filosofia englezi In secolul XVIII

bury; it regisim in parte la Locke, in scrierea asupra Rationa-Ufa tii erotinismului, incerciind deasemenea aditarea identititiireligiei naturale cu crestinismul primitiv; ,Locke derivii din a-ceastä afirmatie, a generalititii credintelor esentiale, ideia db,tolerantit; Scrisorile asupra tolerantei insemnau, ca si pentruTaurellus §i Herbert, vointa ,separitrii Statului de Bisericii, ari-tarea semnificatiei deosebite a fieciruia, astfel posibilitatea con-stituirii 'Para teami a unei libere dindiri. Aliturarea lui Lockegrupului tdeistilor apare neintemeiati deal"' avem in vedere numaiafirmatiile cuprinse in Incercarea asupra intelectului omenesc;aci, fundarea empirismului cuprinde,a aritarea inexistentei unuiprincipiu univrsal sau a unei credinte comune tuturor oame-nilor; argumentarea lui Locke se indreapti limpede impotrivaafirmatiilor despre ideile inniiscute. Totusi, in desval-tarea gifindirii sale, Locke giiseste punctul in care poateintegra premisele unei religii naturale, aril:find di intemeiereatuturor religiilor este, nu revelatia, dar ratiunea. Inältarearatiunii la treapta de singuri temelie a credintelor insemna astfetpunctul esential al deismului. ,Aritiind adevirul revelatiei insisi,deismul it va socoti, nu ca adevir ce intrece ratiunea, ci casimplu inteligibil prin ratiune, revelatia fiind astfel numai oalti expresie a unui adevir pe care si pe alti cale it potatinge.

In fetul acesta crestinismul, desficut de toate elementeleoe i s'au suprapus, apiirea ca o religie naturali; in Tealitate frig,notiunea de religie nu imai corespundea perfect acestei formesimplificate, schematizate, a creoinismului care isi pierduseonce caracter de religie ,pozitivg, si istoricii, devenind in primarând un sistem de morali laicii. In cercetarea gindirii celormai multi dintre deisti, apare ciará aceasti aliturare de douiperspective deosebite, intrucit fiecare dintre acestia se de-ciará crestin, neprimind totusi aceste elemente caril au constituitcrestinismul ca religie. Identificarea ratiunii cu credinta a dusla aceast:4 reducere a ,foptului complex al credin,tei, care aparesecituit astfel de tot .ceeace constituie specificul triirii religioase.

Cel care a trezit 'mai mulle discutii si a insemnat mai ca-tegoric aceastil operatie superficiali de rationalizare a ctrestinismu-lui, a fost J o hn T o la nd (1670-1722), ale cirui prime opereapar inci la sfarsitul secolului XVII, contimporan cu scrierile luilLocke. In 1696, Toland publici Christianity not myeterious,°peril' care fu erg la Dublin; in 1709, Letters to Serena; ,W1710 vestitul si rarul ,Pantheisticon, publicat anonim vi cu o in-

www.dacoromanica.ro

Filosofía englez& In secolul XVIII 327

dicare fictiva a ora§ului de tipOrire: Cosmopolis. Aceastii dinurmi °petit, scoasO in foarte putine exemplare, vinduti inascuns pentru a atrage astfel mai mult curiozitatea publiculuicetitor, cuprindea o larga expunere a panteismului ca religie,acest sens avindu-1 intregul aparat de organizare liturgia, demister i asociere ascunsit in vederea implinirii unor rituritainice. Creator al cuvintului panteist caci celor cari in,

trecut insemnara deplin i adânc aceastä pozitie, li s'a datntunele de atoi, cum k.it fost cazut lui Spinoza Toland dädeareligiei expuse intelesul unui 'crez rezervat unui _grup restrins decredincio§i, in cerc inchis. ;Opera lui s'a constituit prin ata-curi impotriva Bisericii i prin adoptarea unor puncte de &-dire panteista, cari au servit trig alatuirii unei viziunicare esenta gindirii inspiratoare s'a pierdut. Atacuri impotrivaBisericii apar chiar in cuna, dintre primele opere, acel Crotinisn?lipsit de taine, in 'are Toland atata cä nu exist5i in Evanghelienimic contrar ratiunii, dogmele cre§tine nefiind asadar mistere;cartea produse taspunsurile lui ,Brown in Irlanda §i ale luiTh. Payne in Anglia, i i ,se aduse ca primal actizatie aceea desocinianism. Dar, ambitios, Toland .va scrie mai departe §i

in materiile cele mai 'diverse; va scoate o editie a opereiMilton, se va introduce In vieata politici i, plec,at la Berlinde mai multe ori, va adresa apoi reginei Prusiei, Sofia-Charlotte,acele Letters to Serena, dintre cari nofim argumentele primeia:Despre origina i forta kprejudecatilor; al celei de a doua:lstoria dogmei des pre nemurirea sufletului la pagiini; al celeitde a treia: Origina idolatriei $i fundamentele religiei pggiine,-iar a patra, adresati unui nobil olandez, demonstra cä sistemutlui Spinoza a fost lipsit de fundament *i gre§it in principiile sale..

Titlul complet al lui Pantheisticon Insemna aproape unplan al cartii: Pantheisticon, sive formula Celebrandae SodalitatisSocraticae, in tres particulas divisa; quae Pantheistarum, siveSodalium continent: 1) mores et axiomata; 2) numen et philo-sophiam; 3) libertatem et non fallentem legem neque fallendam.Praemittitur de Antiquis et novis eruditorum sodalitatibus, utet de Universo infinito _et aeterno, diatriba. Subjicitur de dupliciPantheistarum philosophia sequenda, ac de viri opting et orna-tissimi idea, clissertatiuncula. Ceca-ce se desprinde din lecturaacestei arti, care nu seamOnO nici de cum cu o expunere dedoctrina filosofia ci se apropié mai mult de programul unorasociatii secrete, este, in ultima analizá, afirmarea panteismului;acesta inteles Irish% mai knattIt decit ca o conceptie cosmologia,

www.dacoromanica.ro

328 Filosofía englezä In secolul XXVIII

In semnificatia lui de drum spre atingerea fericirii. Acele Socra-ticae Sodalitates erau prilejuri de discutie a dogmelor acesteireligii i, prezidate de ;Lin Rege al Banchetului, ele insemnau unintreg ceremonial. Regele anunta la inceputul sedintei: Suntemdevotati adevarului i libertätii, pentru a putea fi liberati detiranie si de superstifte"; se incepea apoi citirea unui Formularcare icuprindea, intre altele, aceasta : In lume, toate lucrurilesunt Unul i Unul teste Totul in toate lucrurile". Asistentarispundea: Ceea ce este Totul in bate lucrurile este Dum-nezeu, etern i imens, nici näscut, nici pieritor. Din El s'a näscutonce fiinta i once Fiinta se va intoarce in El, aci estepentru tot lucrul- inceputul i slársitul" 1).

In acest panteism al lui Toland s'a putut intrevedea in-fluenta lui Bruno. S'a putut preciza sederea aoestuia in Anglia lafinele secolului al XVI-rea i publicarea la Londra, in acestiani, a operelor lui celor mai insemnate; s'a mai putut precizain plus a edilia complectä a operelor lui Toland, apärutä laLondra in 1786, in 3 volume, cuprindea doua mici scrieri asu-pra filoso fului italian. Panteismul \Renasterii, trecut prin Spi-noza intrucat Scrisorile catre Serena arätau c. Eticaera bine cunoscuta se prelungea astfel 011 aci, imbinatinsa in mod interesant cu acest deism, in care apirea inci peprimul plan cultul ratiunii. $e poate spune intr'adevär a in-tälnim la Toland ultimul aspect al panteismului Renasterii,intrucat apare la el, iu atät ecoul marilor cuceriri ale stiintei,

asadar nu atät implAntarea in perspectiva vasta deschisäde cercetärile lui Newton 1 at mai mult un entuziasm pentrudesävärsirea cosmosului o Nointa de identificare cu el. Atätin Pantheisticon, cat si in Scrisorile catre Serena, se exprimaacest entuziasm, i Il regasim reafirmat in faptul intelegeriimateriei ca patrunsä ea insisi de o miscare sträbätuti de unsens finalist. Miscarea este proprie materier, scrie Tolandintr'una din Scrisori, §i accost:A aratare a unei imanente finali-tali lucrurilor, aceastä insufletire a materiei insemna o re-luare a uneia din gatitudinile, a hilozoismului, Renasterii. Liniaacestuia se prelungeste astfel 'impede pentru a duce insä, inultimo concluzie, la altceva, la un deism ale arui ultime des-voltari nu vor mai avea clecAt prea putin din spiritul viuinflacarat al Renasterii.

1) Cítat In Nourrisson , Philosophies de la aature, Paris, 1887, pp.145-150.

www.dacoromanica.ro

Filosofía englezä. in secolul XVIII' 329

Este cultul exclusiv al ratiunii care duce la aceastä con-stituire a deismului, in caree dei punctele de plecare au fostacestea ale unui entuziasm suscitat de armonia cosmosului, punc-tele de ajungere se yor defini in constituirea unei doctrine In-temeiate pe cultul ratiunii 5i astfel pe o purificare a eredinteide tot ce este element de mister. Intr'o paginé, din Pantheisticon

Ratiunea este adeva.'rata 5i prima Lege, este tortalumina 6losofiei"... Pentru ca astfel, ideea religiei naturalesi se afirme ea o concluzie sträns dedusä: Pentru a träibine, virtutea singurä este suficientä este ea ins5.5i bogatä.näsplatr. Astfel lui Toland i se va iplica pentru prima ()ark'termenul de liber-eugetätor; Molyneux, scriind lui Locke, in1697, 11 nume5te astfel, el insmi spune despre el: we freethin-kers"... inseriindu-se astfel in unja tolerantei religioase careplead dela scriitorii protestanti ai secolului XVI. In acela5sens va face elogiul textelor evanghelice, in care vede adevärulrational Ind nefalsificat de elemente ulterioare; 5i va afirmaca faptul critioei rationale a textelor de dqgma cre5tinä nu lenäpote intru nimic valabilitatea, intrucat revelatia se rezolväIn clemente pe care once ratiune le poate primi; era acesta,dela inceput, sensul scrierii: Christianity not mysterious.

Identifieänd astfel credinta cu ratiunea 5i pe Dumnezeu culumea, simplificând panà la anulare faptul credintei, doctrinalui se completeaza atunci and socote5te ca sfinti ai acesteinoui religii pe marii ginditori ai tuturor timpurilor; cele treizeitàti fiind, pentru acest panteism, libertatea, adevärul 5i si-nätatea. Dar doctrina, a5a cum e infäli5atä in Pantheisticon, eradestinaa numai unui grup de credincio5i, acelora care au unanumit grad de cultunä. Toland intelegea eà ridicarea doctrineilui la treapta de religie a tuturor nu poate reu5i, intrucat mul-timea are nevoie de o adeväratä religie, pozitivi i istorici.Ind odatä, Toland apärea ipe unja Rena5terii prin aceastiseparare a vulgului de grupul resträns al initiatilor i prin re-zervarea numai lor a deplinei libertäti de con5tiintä Ca 5iumanismul Rena5terii, care insemna drum inchis al gändirii,deasupra granitelor na.tionale, dar intre granitele unor anumitedirectii ale spiritului, iluminismul englez aducea aceasti nouigrupare a celor demni ¡de a-5i eäläuzi vieata dupä legile ratiunii

dupä credinta fundati unic in con5tiinta lor.In aceastä curioasä imbinare ae ceremonial misterios, de

formuläri pretentioase 5i In aceastä prezintare a panteismuluica religie a unei secte inchise, nu putem sà mai deosebim liniile

www.dacoromanica.ro

330 Filosofia englez'a in secolul XVIII

unui adevirai sistem de &dire. Deismul englez se alcitueste,In acest caz, dintiun mozaic de idei multe striine gindiriiautentice si din aceasti imbinare care nu poate prezintdsemnificatia unei atitudini spirituale pure. Toland apare astfelca tip de nemisurati lambitie, de spirit sectar i indriznealdin toate afirmatiile, gindirea ,fiindu-i mijloc de atingere a glorieiware i sgomotoase. Asa, Pantheisticon era tipirit in cernealirosie i neagri i cuprinclea texte ce voiau si contrafaci textelede liturghie1).

'Dar intilnim la Anthony Collins (1676-1729) aceaordonare a ideilor i acea mai justa definire a deismului, pe carenu le-am putut gsi la Toland. Collins era unul din discipoliia.propiati ai lui Locke, ale dirui scrieri asupra credinteitolerantei pot fi privite de data aceasta intr'adevär ca punctede plecare ale deismului. Daci in Philosophical inquiry con-cerning human liberty (1717) si in A dessertation on libertyand necessity (1729) apare preocuparea iproblemei vointei, in aoirei rezolvire Collins se :intemeiazi pe Locke, scrierea ceamai interesanti pentru cunoasterea pozitiei intregului deism, esteA discourse of freethinking, apirut 1713, in care intilnimdepisit punctul de vedere biblic al lui Locke 6 totodati punctufde vedere inci foarte crestin al lui Tolancl. Critica textelorreligioase este intr'adevir pentro Collins prilej de totali negarea valorii lor. Intemeiat pe o cercetare atenti a ceea-ce se spuseselpânä atunci asupra acestor texte, ducind mai departe opera deanalizi critici inceputi de Renastere, Collins a aritat cipoate fi vorba de siguranti in interpretarea textelor, deci nici deunitate de veden i in privinta isemnificatiilor lor; el precizeazi

profetiile Vechiului Testament pot avea cel mult un sensalegoric, depisind astfel sensul istoric care li se atribue de-pbiceiu. Indepirtind astfel tot materialul strä.'in i suprapus,multimea prezicerilor si a minunilor, Collins ajunge la iden-tificarea crestinismului cu o puri doctrini etici, asa cum 'beer-case si arate mai inainte ,Herbert de Cherbury. Intr'adevir,concluzia acelei laborioase analize a textelor nu putea fi decitaceasti negare a rostului religiei pozitive, astfel afirmarea drep-tului la absoluta libertate a credintei si la crearea unei religiilaice fundate pe o (doctrini étici rationali. Drumul &ire Dum-nezeu va fi astfel pentru tfiecare dintre noi altul, va trebui

1) Noterisson, op. cit. p. 174.

www.dacoromanica.ro

Filosofia engleza in secolul XVIII 331

fie acela pe care fiecare Il poate realiza singur pentru man-tuirea lui.

Aratarea acestei depline elasticitati a faptului credinteiprovocat raspunsuri aspre, cum a fost acela al lui Ibbot: The

true ?lotion of the exercise of prioate judgement or Freethinking(1737), in care se afirmi dreptul libertatii de credintä dar searata ci Ant. Collins nu s'a condus numai dupa acest principiupur 1 adevarului, i c in critica textelor istorice mi a doveditprea multi i nici ,prea exacta cunoastere a istoriei. Atitudineaoamenilor Bisericii insemna recunoasterea neti a afirmarii maiclare g deismului in scrierile lui Collins. Caci,- daci acestareducea prestinismul la o doctrina etica, punctul deosebitorfata de Toland aparea in mai neta limurire a pozitiei, lui; nimicdin spanteismul aceluia nu mai apare acum, nimic din acel cult alcosmosului pe care Toland Il arata ca isvor al credintei in naturadivina a mecanismului acestui univers. Collins a pastrat esentaeticei crestine j credinta in nemurire ca i Intr'un Dumnezeusuperior creatiei; dar ele Ii ap,ar nu ca fapte de credinti,afirmatii ale unei necesitati logice a gandirii. Ceca-ce va fiuscaciune i intelectualism steril in deismul englez apare acumin scrierile lui Collins, deoarece Toland participa Inca la tceainfiorare religioasa pe care o tradeaza gandul lui Newton, laacea intelegere a cosmosului ca opera desaviirsita strabituti deun inteles divin.

Matthews Tindal (1656-1733) publica la 1730 Chri-stanity as old as the creation, in care apare dug mai departepozitia lui Collins. Intr'adevar, in sensul spiritului cosmopolital acestui inceput al secolului luminilor, Tindal nu mai facepritica textelor biblice pentru gäsirea fundamentelor celor mailogice si mai comun acceptate ale crestinismului ci, dueand panila capät concluzia ce necesar e deprinde din aceasta analizä,depaseste punctul de vedere unic crestin i zaseste o totalitatede principii cari, in esenti crestine in intelesul etern alcuvantului apartin de fapt i omenirii anterioare crestinis-mului istoric. Viziunea pur rationalista, pare a viciat In tot cursulsecolului al XVIII-lea justa intelegere a faptului social, apare

aci tacest ultim pas spre rationalizarea faptului credintei.Tindal socoteste cä: toate religiile istorice aparute In cursul se-colelor gu fost numai modificäri ysau elerivari ale une prime religiioriginare, comune tuturor, religie naturala la care omul trebuesá revinä parcurgand inapoi ace1a§. drum, desbricand treptatreligia lui actuali de tot ce i s'a adaogat strain si de prisos.

www.dacoromanica.ro

332 Filosofia englez1 In secolul XVIII

Crestinismul inseamnä un prim pas spre purificare, dar intele-gerea lui rationali va. putea duce la o religie Wei In cari vorpersista ca esentiale credinta intr'un Dumnezeu superior ere-atiei i credinta in nemurire. In mod interesant insà, in acestpunct deismul lui Tindal coincide cu filosofia morará a luiShaftesbury; cäci credinta in Dumnezeu i in nemurire seintemeiazä, ca si doctrina efica a. acestei filosofii, pe credinta

Dumnezeu a creat pe om pentru fericire, c astfel vieatalui este destinatä realizärii ware çi desävársite a impacirii,ca o garantie a existentei lui armonioase i bune. Optimisulsecolului luminilor se lämure0e astfel in aceastä limpede vi-ziune a unui cosmos al oärui creator poartä grija fericiriifäpturilor lui.

Intre 1737 si 1740 apare scrierea lui Thomas Morga n,(moare la 1743), The moral philosopher, in trei volume; iarla 1741 apärea volumul al patrulea cu titlul Physico-Theology.Conceputä in forma unui dialog intre un deist crestin, Philalethessi un iudeo-crestin, Theophanes, cartea era o pretuire a VechiuluiTestament ca superior celui nou, o incercare de a readuce !invieatä credintele primului creOinism; era astfel un pas fäcutIn sensul aceluia§. deism pe care un Collins si un Tolandilustrau pe calea scrierilor de doctrini. In aceastà vointä derationalizare a religiei i in acest cosmopolitism spre care tindeacredinta europeanä, Th omas Chubb (1679-1747) scrie acelThe true God3pel of Jesus Christ (1738) care incerca o expunerea cre§tinismului in afara oricäror probleme de exegeiä,din tot ce s'a scris, sensul religios §i moral cel mai adanc aloredintei cre§tine;- la fei era 6 directia de gandire a celeilaltescrieri a lui Chubb, din 1730: A discourse concerning reasonwith regard to religion.

In desvoltarea deismului apare insä la un moment dat preanet contrastul intre cele data clase pe cari Toland le sepa-rase; la aceeasi (lath' cind se formulau principiile unei religiiLibere, persista Inca religia pozitivà i istoricä. Lurnineazà acestcontrast Lordul Bolin gbroke (.1672-1751) care, om de-sävär§it al acestui secol cosmopolit, este foarte mult timp oas-petele Frantei si este prieten apropiat al lui Voltaire. Atitudinealui poate interesa aci ca un comentariu interesant la ideologiadeistilor. Bolingbroke constatä existenta afit de deosebitä,contemporanä, a unei religii naturale §i a uneia Inca stränslegatä de Biserica organizatä i, afirmänd necesitatea acesteiadin urmä, observi ci un filosof nu poate primi contradictiile

www.dacoromanica.ro

textelor religioase, dar trebue s recunoasca necesitatea lorca mijloc de intemeiere si de pastrare a autoritatii sociale.Iata cum, mentinand exclusivismul Renagerii, aristocratismullui Bolingbroke prelungea aceeasi separare a omului cult devulg. Om politic, participand bogat la faptele vremii, nu pu-tem vorbi de o inchegare de gandire care sa. insemne rezultatutunei gtitudini inchise si bine fixate; putem vorbi numaiunele puncte de gandire care il integreaza atitudinii epocii.Apropiat de deism prin dispretul ciar exprimat fata de speculatiatnetafizica, considera cu neincredere gandirea lui Descartesa lui Leibniz, numindu-1 pe acesta din urrna: one of the vainestand most chimerical men that ever got a name in philosophy-1).Netand posibilitatea ontologiei, recunoaste ,insa, in unja deismului,,existenta lui Dumnezeu, intemeindu-se pe argumentul osicho-te-°logic, i, dei prieten al lui Voltaire, nu admite progresul, vorbindnumai de un proces de urcare i coborire in evolutie. Numai inacest ,sens adversar credintelor secolului lui, Bolingbroke strangeinsa laoTalta toate celelalte aspecte ale acestei gandiri: ac-epta empirismul lui Locke si materialismul lui Condillac,

indicand o pozitie baconiana atunci and defineste scopul filo-sofiei; §i, completand acest punct de vedere uman pur, acea`starnarginire a intelegerii oricarei credinte in semnificatia ei uti-Mara, Bolingbroke serie ,acele Letters on study of history,aparute intai la 1738, completate la 172, aratand, in aceastacercetare pragmatica a istoriei, câ egoismul este mobiluf tuturoractiunilor morale; se completa astfel viziunea sa pesimistadespre lume. Afirmarea in plus a teismului care se gasesteintegrat unui complex strain i nearmonizat lui. inseamna a-mestecul hibrid la care putea duce deismul; atitudinea lorduluiBolingbroke insemna negarea ultimilor credinte, desi totodataaparea afirmata. necesitatea lo Practica.

In linia aceluias deism, desi Irma cu preocup,area dominantaa eticei, in linia astfel totodata a filosofiei morale, apare JosephBute r, (1692-1752), care se situiaza in directia gandirii luiShaftesbury. Dacä pentru acesta aparea necesara admiterea unuisimt moral innascut, apartinerea lui Butler la atitudinea rezultata:din deism se lamureste prin aceeasi comuna departare de punctulde plecare al empirismului 1ui Locke. Pentru deisti -co si pentruButler, apare necesara presupunerea urrui 'sentiment religios conwntuturor, innascut, i astfel intemeierea religiei si a eticei naturale.

1) Cítat In Brockdor 17, op. cit. p. 70.

Filosofía englezi in secolut XVIII 333

www.dacoromanica.ro

334 Filosofía englezit in secolul XVIII

Butler nume§te aceasta dispozitie morala originara principiual reflectiei sau con§tiinta- §i expune esenta gandirii lui InSermons upon human nature, or man considered as a moralagent (1726); iar mai "tarziu in The analogy of religion, naturaland revealed, the constitution and course of nature (1736).Plecand dela Shaftesbury, Butler (analiza principiul reflectiei,tncercand sa atinga intemeierea etica a faptelor pe aceastarealitate interioara a con§tiintei; care pentru el insemneaza auto-ritatea cea mai ascultata, intrucat este prezenta in noi a uneiobligativitati superioare, este necesitatea implinirii legii moralepe care o cuprindem in noi. In acest sens scrie Butler: It isby this faculty (conscience) natural to man, that he is a moralagent, a law to himself" 1). Afirmand mai departe oa glasulcon§tiintei Snsemneazi totodata calea noastra spre bine, aceastainsemneaza nu numai existenta interioara a legii morale, a§adarlibertatea reata, ci, mai mutt, insemneaza siguranta fericirii. Inaceasta etica fundata pe principiul autoritatii interioare se intro-duce astfel la un moment ,dat punctul de vedere al utilitarismului.'In Predica III, Butler spune: con§tiinta §i iubirea de noi in§inene conduc dacä ne intelegem bine fericirea totdeaunal peacela§ drum. Datoria i interesele noastre coincid deplin. Incea ira; mare parte, chiar in lumea ace -ista; deplin insa, dacaluam in consideratie viitorul, intregul existentei noastre" 2);regasim acest moment utilitar in alte afirma tu ca aceasta: Putemadmite fara a face rau moralei §i religiei ci, dintre reprezen-tarile noastre, cele ale fericirii §i nefericirii ne sunt cele maiapropiate; ele se vor rata §i trebue sa se arate "superioare chiarcelor de ordine, frumusetii §i armoniei, in caz ca vreoclata amputea crede ca intre ele §i fericirea noastra apare vreo contra-dictie"). Intregul predicii din care am citat aceste randuri,predica a XI-a, precizeara astfel esenta utilitarista a doctrinei,.afirmand cà eticul este cautarea binelui in sine, dar acestael insu§i trebue sa apara util propriei noastre fericiri, sau celputin nu contrar ei. Aceastil atitudine de &dire aparent con--tradictorie se lamure§te insa $n lumina punctului ei de plecare,-acesta fiind afirmarea unui iprincipiu etic innascut; ca i pentru-deism, pceasta credinta in esenta etica proprie intregii omeniriinsemneaza fundamentul optimismului, intrucat sustine credintaIn fericirea Ffieciruia §i $n bunitatea acestei lumi, credinti ce

Citat in Jodi, Geschichte der Ethik, v. I, p. 409, nota 24.Ibid. p. 193.Ibid.

www.dacoromanica.ro

Filosofía engleza In secolul XVIII 335

inseamna intelegerea lumii ca desavarsit organizati, dela ince-put, spre binele nostru. Ceca-ce mai departe vare ca momentpur etic in gandirea pa, ca depasire a utilitarismului pe care 1-ambanuit in unele puncte, se lämureste tocmai prin intelegereaconstiintei ea prezenta divina in noi, i astfel considerarea valoriifaptelor in perspectiva unei finalitati superioare aceleia pe careo poate insemna vieajta pamanteasci; in acest sens, Butlerpoate scrie ca o tactiune nu trebue judecati dupä urmarile ei,nu acestea putand fi criteriile valorii pe care o reprezinta:The goodness or badness of actions does not arise.., fromtheir being attended with present or future pleasure or pain,but from their being what they are... Or in other words, wemay judge and determine, that an action is morally good or evil,before we so munch as consider whether it be interested or dis-interested" 1).

Psihologia.Dar in cuprinsul celei de a doua jumatati a secolului se

desvolti, pe urmele speCuLatiei lui Locke, acel materialism careavea sa creasca deplin In filosofia francezi a tiMpului. L-amputut socoti pe Locke xlrept punct de plecare al deismglui;dar tot in gandirea dui apar originele celeilalte directii a cerce-tarilor englezi: caci din gandirea lui a derivat, pe de o partespiritualismul lui Berkeley, desvoltand pana la capat problemaalitilor primare; si tot dela Locke a putut sa derive mate-

lismul lui Hartley i Priestley in lumina marginita a, empi-rismului, ajungeau la o concluzie noua. Materialismul acestordoi psihologi apare astfel in parte contimporan cu deismul, §iechivalenta lor de spirit nu este ,greu de defina, ca fiind 'asemeneao atitudine de spirit modern, sau o vointa de intelegere aomului ca si a cosmosului , in marginile singure ale ra-tiunii. In deism ca i in aceasta speculatie, pe baze de psiho-logie, apare astfel centrarea interesului de cunoastere asupraomului: clesfacut de raporturile .lui cu o lume supranaturala,capabil sa se mantuie i sa inteleagi creatia in lumina simpli-ficatoare i ordonatoare a iratiunii, aceasta, ratiune ea insisiva fi lamurita acum, n originile ei, ca tot atilt 'de simpla, i usorde inteles in mecanismul ei.

Psihologia asociationista îi gaseste punctul de plecare laDavid Hartley (1704-1757) a Varui &dire se desvolta in

1) Cítat in Jodl, op. cit. pp. 409-410, nota 25.

www.dacoromanica.ro

336 Filosofia englezA in secolul XVIII

cuprinsul primei jumatati a secolului. Scrierile cele mai cunos-cute sunt: Coniecturae quaedam de rnOtu sensus -et idearum gene-ratione (1746); Observations on man, his framet, his duty andhis expectations (1749). Opera ultima in deosebi insemneaza po-zitiagrea i noua a lui Hartley, caci asociationismul lui, de reflexematerialiste, se gaseste nu de putine ori in contradictie cu sufletutlui religios. Inca °data, incercarea pastrarii gindului pe liniaa omenescului i calauzirea lui spre gasirea adevarului stiintific seloveste ca i in cazul lui Newton de o profunda con-stiinta religioasa, pentru care Impacarea celor doua puncte devedere nu era usoara. Asociationismul aparuse Incá Cu cativa animai inainte in scrierile Li Peter Brown care publicase 41719: The procedure, extent and limits o'f human understanding.Hartley 11 va duce mai departe, Incercând deducerea proce-selor spirituale din diverse tipuri de combinari de miscari fi-ziologice, si va arata astfel stransa dependenta a celor douà lumice constituie totalitatea vietii omenesiti, pe care Irma nu le vaidentifica, neatingfind astfel deplin rnaterialismul., Pentru Hartley,analiza unui proces sufletesc duce la discernerea unor elementesimple, constitutive ale lui prin anumite legi de combinare me-canica; aceste elemente sunt insa pentru el deasemenea spi-rituale. Punctul de plecare Ii era astfel Qaralelismul psiho-fizic,de impiratie spinoziani poate, sau Ingscut din ocazionalismul,cartezian; ambele nume pot fi citate aci ca origini ale unuiicurent ce avea sá duca departe de endirea celor doi filosofi.Fiecirui proces psihic Ii corespunde asa dar unul materialsau fiziologic, o producere de anumite grupuri de vibratiuniIn substanta nervoasa; i deosebind procesele psihioe simplede cele, complexe, deosebeste deasemenea grupuri de vibratii,sinteze nervoase mai bogate sau mai putin bogate. Repetareafrecventa a unui acelas grup de excitatii, caruia ii corespundeun acelas grup de sensatii totdeauna asociate, produce consti-tuirea treptata a unor anumite combinatii tipice care pot fiuneori de o atare complexitate hick sa nu mai apara limpederaportul cu elementele cari de fapt le aloatuesc. Dar pentruviitor, Hartley vedea posibilitatea despicarii faptelor sufletestioelor mai complexe 'in rtot atiltea elemente simple, ideas ofsensations". Hartley .fotose,a in tistemul lui de explicare o seriede diviziuni materialiste vorbind despre urmele (traces) pe cariJe lasa faptele 1mplinite, de putinta combinarii lor prin repro-ducere mecanica, de constituirea astfel a faptelor complexede pasiune din agregate de idei. Specificitatea proceselor spi-

www.dacoromanica.ro

Filosofía englezfi In secolul XVIII 337

rituale se, pierde in aceasta mecanica explicare a na§terii lor.Lamurind astfel geneza proceselor psihice, Hartley Arita

In cartea urmatoare, Observation on man, paralelismul perfectintre material 6 spiritual, §i lamurea mai adinc vibratitmilesubstantei -nervoase mnsáj ca determinate de o anumita cauzali-tate mecanicé sau de excitatii periferice. Afirmarea paralelismuluipsiho-fizic -a provocat definirea géndirii lui Hartley ca mate-rialista, doi el nu identifica cele doua serii de fapte; dar inweasta explicare a procesului na5terii sentimentelor ca §i avointei dintr'un mecanism de combinare a unor elemente spiri-tuale i totalitati previzibile, Hartley trebuia s ajungi teeacecontrazicea convingerile lui cele mai scumpe la negarealibertatii vointei. In analiza faptelor vietii morale insa§i, Hartleyarata producerea lor deasemenea .prin asociatie. Arata ca ori-gina a lor numai sentimentul de placere sau neplacere care,ea atitudine egoistà, au lost la inceput singurele cari au deter-minat judecitile noastre de valuare; din aceasta coexistentipritnii a unui sentiment - de plicere sau neplacere proprie fatide un anumit obiect, s'a ajuns la producerea anumitor judecatide valoare independente treptat de atitudinea noastra egoistä.,a§a dar la judecatile pe cari le numim morale. Analiza luitindea spre rAtarea na§terii, prin asociatie, a faptelor morale,accentuénd ca in faptele 61e repetitie, in grupele de sentimentecari revin, se observi eliminarea treptata a celor neplacuteIn favoarea celor plicute, care sunt puse in lumina, din grupoamestecate de sentimente rezultând astfel, aproape printr'unprpees de economie sau reducere nivelatoare, cu directia binelui,un sentiment omogen care ,ajunge criteriul de judecata sau ju-decata de valoare. Analiza lui conchidea astfel aproape insensul credintei oä repetarea i deci gruparea sentimentelouIn anumite asociatii se face astfel incit sä produca cel maiplacut sentiment individului.

Hartley era medic §i pe primut plan a trebuit sa-i aparapunctul de vedere tiintific, astfel siguranta de neinlaturat aparalelismului psiho-fizic i a constituirii faptelor suf1ete0i dingrupari de vibratiuni nervoase. Dar, idincolo de aceasta laturaa gandirii lui, apare aceea care aminte5te de Newton, in deismulce se schiteazii dincolo de analiza stramtä a sufletului. Acestdeism al lui Hartley se define* t conceperea unei existentea lui Dumnezeu ca persoana, aceasta idee de Dumnezeusimtul moral sustinându-se reciproc, deoarece pentru el eticuleste produsul unei cauzalitati divine; intre aceste doua serii de


338 Filosofía engleza in secolul XVIII

existente, raportul este, mai mult decal psihologic, metafizicfundat, ordinea conducatoare a lumii ca si a sufletului fiindaceeasi. Hartley schita o scarä a eticului, dela sensualitate, prinsimpatie, panä la teopatie sau sentiment religios si sentimentmoral, aceasta din urmä treaptä insemnänd totala däruire luiDumnezeu; posibilá, deoarece Hartley vorbeste despre o cauza-litate divinä care pätrunde lumea i inseamni astfel acelasoptimism ca si al scolii lui Shaftesbury.

Cu Hartley suntem astfer ,inoä in aceastil pozitie nede-finitä, pe care materialismul francez avea s'o clarifice; un pasmai departe apare insi tot in Anglia, la Priestley.

Om de stiintä ca si Hartley, cunoscut chimist, P rie s t le y(1733-1804), traeste in a doua jumatate a secolului. A läsat maiintai un comentariu al teoriilor lui Hartley: Hartley's theory ofhuman mind on the principles of association of ideas (1775); cevamai farziu publicä Disquisitions relating to matter( and spirit, ¡I, inacelas an 1775: The (doctrine of philosophical necessity. Formatdeasemenea in spiritul unei credinte, a studia.t mai intai teologia;a emigrat in Statele-Unite si a trait acolo pkinä la sfirsitulvietii. Depäsind pe Hartley, Priestley va rezolva psihologiain fiziologie: It is not impossible, but that in time we may,see how it is that sensation results from organisation-. Ratio-namentul lui pleoa dela constatarea dt toate sensatiile sauideile ne sunt date prin mijlocirea simturilor exterioare, trans-mise fiind prin nervi; rolul filosofului nu va; fi de a cunoastesunt aceste sensatii, Intrucat sunt continute in spiritul nostru,dar sa cunoaseá acea afectiune a creerului, care corespundesensatiei. Este astfel o limitare a rolului psihologiei numaila aceasta cercetare fiziologicà pentru 0.sirea acelor vibratiunisau grupuri de vibratiuni cari corespund anumitor sensatiiContinuand asociationismul lui Hartley,. Il aplica deasemeneaexplioärii nasterii tuturor faptelor sufletesti, i astfel proceselecele mai complexe ale spiritului se reduc la acest mecanismsimplificat al modificarilor treptate i combinate. Totusi inaceast ualiza a vietii sufletesti, Priestley accentuiazi caracterulei teleologic, aldituirea ei in asa fel incat sä-i fie ingikluitäcea mai justä adaptare i cea mai bunä folosire a lumii.

Materialismul lui Hartley si Priestley a determinat o seriede scrieri polemice intre cari pot fi citate acelea ale lui J. B e-rington: Letters on materialism and Hartley's theory of thehuman mind addressed to Dr. Piestley (1776); la scrierea pla-tonicianului Richard Pric e, Letterst on materialism and philo-

www.dacoromanica.ro

Filosofía morale.' englezil din sec. XVII si XVIII 339

sophical necessity (1778), Priestley raspundea in acelas anprin: Free discussion of the doctrines of materialism.

Dar scrierile lui Hartley si Priestley "insemnau totui in-ceputul material ismului care de aci trecea in filosofia franceza.Este legatura inca stransi cu deisn-ml care salveazi atitudineaganditorilor englezi de materialismul deplin afirmat; did Intalnim, la ambii, afirm,a.rea existentei necesare a unei inteli-gente superioare creatoare. Se incheie astfel cu Cl linia aceleigandiri care, plecatä deja Herbert de Cherbury si Newton,a insemnat cu fiecare pas patrunderea tainelor mecanismuluice constituie cosmosul, ig fost in acest fel voing de incercuirea lui intre liniile dare ale gandirii omenesti. Deismul care s'aconstituit din aceastä coborire a misterului in lumina ratiuniia putut fi totusi, in g-andirea unor spirite mari, cum a fostNewton, posibilitate de reala hake a sentimentului religios,iar cercetarea 5tiintifieal a mecanismului vietii sufletesti nu aputut duce nici ea, deocamdati, la golirea lumii de un intelespuperior. Ceeace inc5. astazi poate fi valabit din straduintade intelegere a deistilor, este acest nucleu luininos al entu-ziasmului pentru desavarsita alcatuire a cosmosului. El singur,condensat in gandirea lui Newton, insemneaza perspectiva nouaa ac_elei epoci i efortul ei de intelegere.

Filosofía moralä englezi din sec. XVII si XVIII

A. 1. Filosofia mania engleza din secolele al 17-lea6 al 18-lea cuprinde ,ganditori cu orientari diferite.

Cei mai multi din acesti filosofi nu sunt exclusiv moralisti,profesionisti ai filosofiei morale (cum e de pilda, Hutcheson).Unii sunt metafizicieni de seamä (Cudworth si Clarke);altii, teoreticieni subtili ai cunoasterii (Hume). Printre ei sunteconomisti vestiti (Adam , Smith), politicieni iscusiti (Shaf-tesbury), teologi i exegeti abili ai scripturilor (Cumberland,More) si eseisti striluciti n sensul montaignan al cuvantului(Mandeville).

Daci li se da totusi nurnele generic de moralisti-, estepentru ä principala lor preocupare filosofica a lost de ordinetic, sau pentru cà in acest domeniu s'a resfrant, mai ales,influenta lor.

Filosofia lor apartine celor mai deosebite carente. Uniifm inca de aristotelismul medieval. AIjii. incearca sa reinvie.

www.dacoromanica.ro

340 Filosofin more% eng1ez1 din sec. XVII si XVIII

pe urmele Renasterii, influenta platoniciani. Cativa din ei sunttributari inductiei baconiene si empirismului lui Locke. Cei-lalti, analiticei carteziene si ,rationalismului leibnizian.

Orientarea lor etica nu este mai omogeni. Unii cred inexistenta iniscuta a ideilor morale. Alfil slavesc, dixnpotrivi,virtutile moralizatoare ale educatiei si obisnuintei. Cativa cautatemeiul bunei purtari in intelect, altii in aplicarea omului catresemeni.

Idealul moral e, pentru unii, placerea si pentru altii,ifolosul, interesul bine inteles. ,Daca cei mai multi sunt altruistisi optimisti si cred in apleciirile generoase ale omului si 'apotrivirea fireasca a interesului individual cu cel obstesc, nulipsesc insà nici egoisti si pesimisti, cari cred, la fel cu Hobbes,In desacordul natural dintre individ si obste.

Cu toatä diversitatea de piireri, moralistii englezi din seco-lele oercetate, pot fi impartiti in trei curente principale.

Seepticismul moral *i doctrinele autoritariste legatede el, care se desvolta la Londra, sau in exil, in legatura cupretentiile de justificare a monarhiei absolute.

Inteketualismul ineist, platonizant, care se desvoltä insfera de influenta a colegiilor dela Cambridge, in stransa le-gitura cu anglicanismul, care joaca in aceasta epoci rolul demijlocitor intre doctrinele extreme.

Asa numitul empirism moral, sentimentalismul, carese desvolta m,ai ales in jurul Universitatii 'dela Glascow, inlegatura cu liberalismul.

Caracterul general al filosofiei morale engleze din yea-,curile 17 §i 18 este autonomismul naturalist, descoperirea omuluimoral prin %irea lui-, nu dupa porunca divina. Prin aceasta,etica englezeasca se integreaza in tendinta generala a filosofieimoderne, care, in acelas timp in care klisloca pe om din centruluniversului material, II substituie lui Dumnezeu, in centrul lumiimorale. In istoria filosofiei moderne, etica engleza reprezintadeci p punte de trecere dela scolastica la Kant.

Miscarea particulara a filosofiei morale englezesti, princare se realizeaza aceasta trecere, este o alunecare treptaadela intelectualismul moral al scoalei filosofice dela Cam-bridge, la sentimentalismul moral al scoalei scotiene.

Intelectualismul moral care infloreste la sfarsitul vea-cului al 17-lea la Cambridge, reja tezele naturaliste ale aristo-telismului medieval, opunandu-le tezelor sceptice i autorita,

www.dacoromanica.ro

Filosofía morali englezi din sec. XVII si XVIII 341

riste din patrimoniul nominalismului scottist i occamian, re-exploatate de Hobbes in folosul autorititii de stat.

Luptiind impotriva misticismului autoritarist al augustinis-mului medieval, dupii care: Nu e nici bine, pu e niel Mu,dealt porunca lui Damnezeu 1), pe care ateul Hobbes oristiihniicise in sensul pinitnteso: Este bine 0 este eau, ceporuncefte ?i ce opre$te, domnul i tapeinul tau 2), treptatideea tomisd dupii care binele e tiptuirea potrivid firii, pentruci felptuirea dupa fire, e a lui Dumnezeu voire 3), se des-bracii de once intregire divinA, prin convingerea cA intreDumnezeu fi fire, nu pate fi impotrivire, fie pentruDumnezeu nu existi (ateism), sau nu e 'Fleosebit de fire (pan-teism), 'fie pentru cA riinduiala acestei fin i reprezinti toadlucrarea Jui Dumnezeu (deism), si ca atare acesta n'o poateschimba färä si se impotriveascii sie-si (rationalism).

Aceastit decapitare a eticei scolastice inceputi la Cain.,bridge, in prima jumitate a secolului al 17-lea, se desiiviir,seste la Glascow de filosofii scoalei scotiene, in a doua ju-miitate a secolului al- 18-lea. Dupii acesti ifilosofi, omul are ofacultate fireasci prin care deosebeste binele 'de rill. El nuare deci nevoie de OM cáluzä 'deck d proprilul su ,ctiget,care dela sine il indeamnit spre binele tutulor. Prin aceastarevolutia e terminad. Constiinta individului se substituie

armonia socialä, mântuirii tutulor.Ahmecarea cticei engleze crela o pozitie la alta, dea-

lungul gelor doua seccile, nu e fizä legfituri, cu prefacerilesocietätii englezesti din acea vreme. Veacurile 17 si 18, suntIn Anglia veacurile revolutiei burgheze, capitaliste,toare politiceste cu Wilhelm de Orania asupra incercirilorde insciamare a absolutismului sub cei din urmii Stuarti,economiceste, çu revolutia industrialii. E deci fi-ese, ea miscareaideilor sA resfriingit fizionom' ia genera% a spiritului epocei,,

Duns Scot, De rerum principio, In Opera Orania, III, 38, 5, siSuper libros quatuor magistri sententiarum, ibid. VIII, 919, c. f., LandrY,Duns Scot, 1 vol. In 80, París (Alcan) 1922, pag. 254 si urm. Vezi de asemenípentru Occam De Wulf, Histoire de la philosophie médikvale, 2 vol. in 8;Paris sí Louvain (Alcan) 1925, c. f., vol. II, p. 172, Nr. 374. J

.Ad Summam potestatem attinet opinion.= omnium judieatío. Regu-lae quibus definiuntur bonum et raalum, licitum et illicitam. a habente po-testatem summam prescríbendae sant". Hobbes, Leviathan, cap. VI. c. f., Jodl,Geschichte der Ethik, 2 vol., In 8; Stuttgart u. Berlin, (Cotta) 1930, vol.pag. 602, nota 19. taR

Unumquodque tendens in suam perfectionem, tendit in divinam si-militudinem". Tomas Aquinas, Summa contra gentiles, III, 21, c. f., Gilson,Le Thomisme, 1 vol. in 8; Paris (Vrin) 1927, pag. 290 si 179.

www.dacoromanica.ro

342 Filosofia moral& englezii din see. XVII si XVIII

chiar daca nu totdeauna filosofii surtt dei ed ttag sforile isto-riei. Intre' stramutarea oertitudinei in iaidivid i triumful gu-vernamfintului de opinie exista corelatia sigura impusa de struc-tura tipului burghez.

Corelatia aceasta apare g mai evidefiti in liniile salagendrale, 4ac observiun centrele In jurul carora se desvoltkfiecare curent, fizionomia lui caracteristica i legfiturile luicu diferifele' orientári sociale ale epocii.

2'. Cel dintai dintre acesti filosofi e R ichar d, C u m-ber land (1632-1718). Filosof i teolog, Cumberland public&la Londra in 1672, De legibus naturae disquisitio

In' care combate doctrina lui Hobbes, aratind ca' fe-ricikea indívidului nu este scopul suprem, ca rasboiul tutulorcti toti nu e starea naturala a amenilo i cä legea n'aie ori-gina in conventie i in frica, ci in cqnstitutia firii omenesti.

Natura a inscris in sufletul omenésd bunirirointa" eitraienL pe care o deicdperá omuluif dreapta judecata" (recta

ratio). BunIvointa e`o siege naturala, generala tutuloravand (Wept autor pe' Dumnezeu i drept sanctiune fericirea.Prin ea,' bunastarea indiVidului se acorda cu interesul

Apropiata de doctrina dreptului natural" al lui Grotiussi doctrinele scolastiéei- suareziene i temiste, -gfinclirea luiCumberland incearca sä impace filosofia cu teologia, ratiunéa,Cu sentimental, egoismul cu altruismul i morala intentiei cmetica rezultatelor. Prin acest' efort de siiiteza va inriuri asuprasisteMelor urmiitoare, constituind1 cadrul problemelor care vortforma obiectul Controverselor filosofiei morale englezestischita solutiilor acestora.

3. Dintre filosofii ,platonizanti cunoscuti sub nunielescoalei dela Cambridge, cel mai insemnat pentru filosofialmorala este Ralph Cud wort h (1617-1688), erudit me-tafizician spiritualist. Din opera ,tui indreptata impotriva ate,

nominalismului moral al lui Hobbes n'a aparutiin cursul vietei sale deck Adeoaratul sistem intelectual(The true intellectual System) la Londra, in 1678, in car6combate cele trei forme principale ale ateismului: fatalismamaterialist, care suprima libertatea, pe Dumnezeu i oricespirit, fatalismul teología care face ca binele sä titrne debunul plat si fatalismul istoric, care confunda providenta cmlegea naturalä.

Originalítatea conceptiei sale ntetafizice ,sta in teoría na-turii plastice, realitate spirituala lipsita de libertate, inter-

www.dacoromanica.ro

Filosofia moralli engleza din sec. XVII $i XVIII 343

mediara intre Dumnezeu si materie, analoga sufletului lu-mew" al filosofilor antici. In afara ei, animismul sail admiteo forta spirituala pentru fiecare fiinta.

Opera lui each', cuprinsa kin Tratatul privitor la moralaetermi .gi neschimbiitoare (A ,treatise concerning eternal andimmuable. Morality) n'a aparut decat dupa moartea sa, laLondra, in 1731, publicata de nepoata lui, Lady Masham,prietena lui Locke. Ideile sale fusesera desvoltate insit' intretimp, de alt filnsof iplatonizant Hefir y More (1614-1687),In Enchirdion Ethicum. Esenta acestei doctrine sta. in FA"-

giduirea nominal ismului moral care intemeiaza norma pe arbi-trariul divin si in afirmatia :cil legea morala are o necesitatdfireasa, ce se impune chiar si divinititii.

4. Un alt filosof spiritualist, inrudit ideologic eafilosola 'dela Cambridge, dei mai lapropiat de cartezianismdecat de platonistnul acestora, e Samel Clarke (1675-1729). Operele sale principale ,sunt: Dovedirea existenfri 0atributelor lui Dumnezeu, spre a sluji drept raspuns lui Hobbes,lui Spinoza 0 partitanilor lor (A demonstration ,of the beengand attributes of God...) publicata in 1706, ,Cuviintarea asupradatorillor imuabile ale religiei 'naturale (Discourse concerningthe unchangeable obligations cif the natural religion) din 1708§i Cercetarea filosdficei privitoare la libertatea omeneascei (Phi-1losophical Inquiry concerning human liberty), din 1751.

Clarke sustine evidenta normelor morale si caracterul lornatural isvorat din firea lucrurilor. Influentat de 'fizica luiNewton si de rationalismul Li Descartes, Cilarke combateateismul lui Hobbes si panteismul lui Spinoza, apira liber-tatea impotriva deismului mecanicist al lui Collins si nemu-rire,a sufletului impotriva lui Do'dwell. Clarke crede ca exis-tenta lui Dumnezeu poate fi ,dovedita apriari, prin ideea e-videnta prin sine a fiintei necesare, si prin ideile de timp si.spatiu, concepute cu toatA impotrivirea lui Leibniz, ca,atribute divine.

In elicit', Clarke crede la fel cu eticienii precedenti, cadreptatea are un caracter absolut si imuabil, independent de,decretele 'divine, intrucat constitue natura .insasi a divinitatiioci nu o simpla mnanatie a atotputerniciei acesteia. De asemeni,dreptatea nu isvoraste din legea pozitivä, ci e presupusa 'de ea.

Binele derivii din raporturire. reale si imuabile dintrelucruri si nu poa.te fi schimbat fara a altera aceste raporturilfiresti.

www.dacoromanica.ro

344 Filosofía moral englezi din sec. XVII aí XVIII

Tot intelectualist e §i Wil a m W ol la s ton (1659-1724), dar altfel.

In Schita religiei naturale (The re4gion of natureneated), publicatä la Londra in 1722, acest pivot anglican ;_in-temeiaza morala deopotrivi pe ratiune §i pe fireaaratând ci binele nu e un principiu suprem simplu *i ire-ductibil a§ezat de Dumnezeu In mintea omului, cum cred ceimai multi morali§ti.

Ideea de bine corect definitä, se poate reduce la aceea deadevar. A faptui bine, inseamna a faptui dupi adevironce faprä rea e o minciuna. Adevarul prate fi contrazis cuvorba, dar i Cu fapta. Astfel, caland o invoiala faci eau,pentru cà faci altceva decit ai afirmat cá vei face-

Daca prin felul particular de reducere a caracterului ra-tional al moralititii, Wollaston se deosebe§te de ceilalti in-telectuali5ti, el se apropie de ei prin ifaptul cà i l eli acestca_racter de rationalitate al moralitatii apare indisolubil legatde caracterul ei natural. Raporturile pe care intelectul le des-,copera intre lucruri ca raporturi adevarate, sunt pentru elraporturi fire§ti.

Cu toate deosebirile, exista deci un fir, cilauzitor careleaga intelectualismul lui Clarke §i al fui Wollaston de a-cela al lui Cudworth oi Cumberland.

5. In opozitie Cu fiIoscfii de mai sus, in ce prive§telundamentul psihologic al fenomenului moral, dar alaturi deei in convingerea despre caracterul natural al acestuia, sedesvolta in Anglia un al doilea curent tare intemeiazi etica,pe un sentiment interior.

Rädacinile acestui curent se pot gasi la acei dintre inte-lectualigi cari, crezand in caracterul nemijIocit al imbolduluispre bine, nu area lamurit daca e morba de o aprehensiune in-ttelectuala, sau de o inclinare afectiva. Precursorul acesteiorientari e fara indoiali Cumberland. Trecerea dela un curentla altul nu se face decal prin gändirea ljii Shaftesbury, caredobände§te prin aceas* o pozitie centrala in istoria 'filosofieimorale englezeA a ,celor dona secole de care ne ocupam.

Filosofia morala a lui Shaf tes bur y (1671-1713), con-centrata in Incercarea sa asupra virtutii i meritului (Inquiryconcerning virtue and merit) ,sau raspändita in celelalteadunate alituri de aceasta in Caracteristicile oamenilor, rCá-

ravurilor, parerilor j vremurilor (Characteristics of men, man-

www.dacoromanica.ro

Filosofía moral& englezi din sec. XVII si XVIII 345

ners, ppinions and times) din 1711, poate TI infitisati pescurt in modul urmitor:

Morale e deosebiti de religie. Insusirea faptelor de amorale, nu atirnit de bunul plac al lui Dumnezeu, de inchipuire,.sau de vointa omului. Deosebirea binelui de riu tine de fireapmeneascä.

Fiiptuirea omeneascà fiind determinatä de înclinäri i decugetare, omul are un sentiment liuntric Cu ajutorulkleosebeste ce e bine si ce e rill, ce e drept si ce g ne-,¡Inept, frumusetea i urilenia ifePtelich Aceastiu insu¡re areo obirsie emotionali. Ea- functioneazi îns reflexiv, cajadecatä, vi se poate indrepta prin eclucatie obisnuintilEa pune rânduialä n purtäri, alungtind aplicärile omului .spre

potrivind inclinarea lui spre ciiutarea de sine, inch-nirii lui firesti care binele obstesc.

Intelesnl adtinc al fiptuirii omenesti e tendinta de aimplini armonia universali. In aceasti directie, omul nu epurtat nici de teama pedepsei dumnezeiesti, a puterii destat, sau a opiniei publice, nici de nidehlea fisplatei ime-diate, sau viitoare; ci numai de firea lui, care se vide*In glasul cugetului care-i ,duce spre Implinirea scopuluifiresc, care este perfectia, integrarea lui armonicii in univers.

6. Princjpalii teareticieni ai etioei afective apartininsä vcoalei scotiene. Ei sunt irlandezul Hutches o n (1694-1747), profesor de filosofie moralä la Glasoow, fondatorutscoalei scotiene i urmasul siiu la catedri, 'vestitul economistscotian Adam Smith (1723-1790). Tot de aceastä orien-tare se leagi filosofia moral' a lui Da v id Hume.

Daca prin pozitia centTalii a gindirii sale, LI, ritspfintiatuturor doctrinelor etice, Shaftesbury este Onditorul gel maifecund al filosoliei morale englezesti dela inceputull veacyluial XVIII-la, F r a nci sc Hutcheson, e cel mai desi-vtirsit.

Gändirea lui se desfasoar'ä sistematic, trectmd prin toateramurile 'filosofiei dela Logicae gompendium, la Synopsis me-taphysicae §i la Philosophide poralis institetio compendiaria.

Lucriírile lui originale: Cercetarea asupra originei ide-ilor noastre de frumusete si virtute (Inquiry into time originalof our ideas of beauty and virtue), publicati in 1725 i Incer-carea asupra firei i indrumarii pd;iudilor i pfectiilor, cu pededespre simtul moral (Essay on the nature ,ánd condua of pas-sions and dffections, with illustrations on the moral sense)

www.dacoromanica.ro

346 Filosofia moral englezA din sec. XVII si XVIII

din 1728, nu sunt contributii cu totul noui. Ele .precizeazäinsä Cu meticulozitate i cu ascutime filosofica, ideile rap-soclice" aruncate de Shaftesbury in discutie.

Hutcheson afirmä existenta unui simt moral special, Inconstitulia fireasci a oamenilor, cu ajutorul ciruia acestia isiranduesc purtarea in armonie cu binele semenilor, pentru fe,ricirea tuturor. Sistemul sau d filosofie morala (System ofmoral philosophy), publicat in ,1755, (la o forma sistematiciperfecti acestor ideii desvoltand legitura dintre constitutia firiiomenesti, ,fericirea individului i societatea

Parintele economiei politice Ada m Sm it h, e cunos-cut in istoria ilosofiei prin Teoria sentimentelor morale (The,orie of moral sentiments), din 1759, prin .pimic inferioarä Cer-cetarii sale asupra naturii i cauzelor boglatiei natiunilor (An;inquiry into the nature and causes of ,the wealth of nations)din 1776.

Etica lui Smith intemeiazi moralitatea pe simpatie; peinclinarea ifireascä a omului ciare semeni, cu respectul per-sonalitfilii acestora. Simpatia este con-simtirea, individului la,actiunea i scopurile altura. Mäsura moralitalii este lärgimeaacestei consimtirL Criteriul dupit care se misoara lärgimeasimpatiei i, prin ea, valoarea morala a imei actiuni; e judecata,,spectatorului impartial" din constiinta fieciruia.

Smith crede in armonia fireascä a interesului individualcu cel general. Once pricina de dezacord îi gitseste remediutintr'o reactie aaturalä, care restabileste echilibrul tulburat. Eco-nomia nu contrazice etica lui Smith, ci dimpotriva se desvoltapornind dela constatarile acesteia.

7. Daca aproape toatá filosofia morali englezeascii,,intelectualista ca i afectiva, e indreptata impotriva doctrineilui Hobbes, acesta, gäseste totusi un sustinätor strilucitmedicul olandez stabilit la Londra, Ber nar d de M and e-(v i 1 le (1670-1733).

In numeroasele sale fabule satirice, In care ironizeazisocietatea timpului säu, dintre ,care cea mai vestita este Fa-bula albinelor cu subtittul Vieille private fac proPasireapublica (Fable o) the bees, or private vices, public benefits)publicatä In 1723, care nu e insa decit un comentar desvoltatal unei fabule mai vechi a acestuia: Roiul bazaitor, sautalharii ajun.,si cum se oade (The grumbling Hive, or knavesturned honest) din 1714. Mandeville foloseste cu incisi-vitate arma paradoxului §i a ironiei impotriva filosofilor op-

www.dacoromanica.ro

Filosofía moral englez5 din sec. XVII si XVIII 347

timisti cari cred in moralitatea naturalá a omului si in ar-monia necesara a inte.resului individual du cel colectiv, si indeosebi impotriva lui Shaftesbury.

Pesimist ea si Hobbes, convins de individualism' radicalal pornirikw omenesti, Mandeville reja comparatia clasica alui Cumberland, a societatii omenesti Cu stupul albinelor. arä-tiind prin contrast dezacordid dintre individ i grup, silnicille

prin care se realizeaza pretinsa lor armonie.Paradoxele lui despre utilitatea luxului i risipei pentru pro-gresul industrial nu sunt Para oarecare adevär..

.In general, opera lui va exercita o influenta directä asu-pra negatorilor providentei din secolul al XVIII-lea, in deoL,sebi asupra iluminismului francez si o influenta indirectä asupradoctrinei ieconomistilor pesimisti, Ricardo si Malthus, din vea-cul al XIX-lea. Personal s'a aparat insä de acuzatia deateism in'clreptititä de lucrarea sa. din 1720 Ganduri liberedespre religie, biserica, stapanire i altele (Free thoughts onthe religion, church, government, etc.), incercand sä afle, casi Pascal, in scepticismul sau fatä de morala naturata, untemeiu pentru sustinerea religiei TeVelate. Cercetarea sa asupraoriginei omului qi a folosului cre;tinismutui (hiquirdy intoorigin of man and usefulness of Christianity), in care desvoltäaceasta teza, nu a fost insa luatä in serios de cei mai multi,comentatori, cari réfuza sà readi in sinceritatea convertiriisale religioase.

B. Shaftesbury.1. Cel mai reprezentativ gänditor al filosofiei mo-

rale englezesti dela inceputul secolului al XVIII-lea e, faräindoialä, Shaftesbury.

Ashley Cooper, al treilea conte de Shaftes-bury, s'a nascut la Exeter House din Londra, la 26 Febru-arie. 1671. El era fiul celui de al doilea conte die Shaftesburysi al Doroteei Manners, fiica lui John din Rutland. Bunicut

primul conte de Shaftesbury, era vestitul om de stat cu acelasnume, prieten cu Locke, care jucase un rol dei frunte in istoria,politica a Angliei din timpul restauratiei Stuartilor, fiind sue-cesiv cancelar al regelui Carol al II-lea, sef al opozitiei im-potriva guvernului Danby i adversar neimpacat al absolu-tismului, intemeietor al partidului liberal si initiator al legiide Habeas Corpus, silit sá se exileze la sfirsitul vietii inOlanda, unde a si murit.

www.dacoromanica.ro

348 Filosofia morabl englezi din sec. XVII si XVIII

O scrisoare autobiografici scrisi lui Leclerc 0, limuresteci Shaftesbury a fost crescut de bunicul siu, sub supraveghereaimediati a lui John Locke, care de Bidet fl asistase i lanastere, ca medic, si care avu astfel ocazia puni in apli-care, Ideile asupra Educatiei

Shaftesbury a fost un copil precoce. Invitase de tim-puriu sä vorbeasci fluent limbile clasice, greaca si latina, cuajutorul unei guvernante instruite, Miss Birch, tap ci, la 11ani, ajunsese si citeasci in original aut,orii clasici.

In 1683 fu trimis la coala din Winchester. Dar fu isgonitde aci, in 1686, in urma persecutillor suferite din partea colegilorlui, feciori de 1acobiti, crescuti in ura bitrinului Shaftesbur_y.Dar tot riul spre bine! Shaftesbury fu trimis si cilitoreasciinsotit de un preceptor In Italia, uncle contactul cu arta Re-nasterii avea si-i desvolte gustul artistic.

Imprejuririle reclevenind favorabile taberei liberate, dupiinsciunarea lui Wilhelm de Orania j declaratia -drepturi,care urmari revolutiei din 1689, Sha-Ftesbury se intoarse InAnglia.

Dei liberal de formatie si de traditie ,familiari, Shaftesburyintri in parlament in 1695 ca partizan al lui Poole. In patio-ment se distinse prin libertatea lui de dah i prin lipsa spi-ritului pitimas. and parlamentul fu disolvat, in Iunie 1698,Shaftesbury nu ficu nimic pentru a fi reales.

Pleci frig, in acela§ an, din nou In ciliitorie, la Rotter-dam, de asti 4ati incognito. Locui in icasa quakerului Ben;Furly, frecventi cercul lui Limborch si se ,imprieteni cu filo-sofa francezi emigrati: scepticul l3ayle si teologut liberai Lecterc.i

Moartea tatilui ski, in 1699, Ii desvilui insi anonimattafu destul de fericit sa constate cä influenta numelui siu e indeajuns de puternici in Olandia, spre a impiedeca expulzareaprietenului siu Bayle. Aceasti cilitorie contribui si desvolte lael cuncesterea oamenilor j simtul realitätilor (sociale.

La intoarcere, Shaftesbury fu neplacut surprins de faptulci, in lipsa lui, prietenul i admiratorul säu Tolandduise publice Incercarea asupra virtutii i meritului (Inquiryconcerning Virtue and Merit) scrisä la 20 ani, färä corectäri§i cu adiugiri neingiduite de &natl.

1) James Martineau, Types of Ethical Theories, 2 vol., in 160, OxfordClarendonn), 1901; e f. vol. II, pap. 487 si urmitoarele, eiruia datortuu cele

mai multe informatiuni asupra vietii Jul Shaftesbury.

www.dacoromanica.ro

Filosofia moralä englezi din sec. XVII si XVIII 349

Intrat in camera lorzilor dupi moartea .tatalui siu, noulsfetnic al regelui fu chemat de imai 'mate ori sa apere in par-lament politica externa a cabinetului Sommers, putin simpaticipoporului englez. O facu cu atiita dibilcie, incitt regele ii oferiun loc in cabinet. Shaftesbury Il refuza insa sub cuvant casinittatea nu-i ingfiduia o asemenea osteneala i in 1703 pleadin nou la Rotterdam, pentru un an.

La intoarcere i5i consacra aproape tot timpul ccrcetä-rilor filosofice. Cele mai multe din lucrarile lui sunt conceputeintr'adevar in aceasta peripada. Reactia canservatoare diii timpulreginei Ana, care îi ya rapi mai tarziu ,vice-amiralitatea Dorset-ului, nu va face decAt sa-1 intareasca pe drumul apucat.

In toamna anului 1707, Shaftesbury publica Scrisoareadespre entuziasm catre Sommers (Letter on Enthusiasm). Pevremea aceia, opinia publicä engleza era tulburata de propa-ganda sectei Profetilor din Cevenr, impotriva careia gu-vernul avea de gAnd sa ia masuri de represiune. Spiritul detoleranta in care Shafte'sbury fusese crescut de Locke, 11 im-pinse sa scrie Primului Ministru o intAmpinare publics& incare, protestand impotriva legilor respective pregatite de acesta,profita sa ridiculizeze fanatismul religios. IntAmpinarea avumult succes -5i fu urmata de o intreaga polemica, atragfind pra-bu5irea sectei, odata cu a.ceia a masurilor destinate s'o reprime.

In 1709, Shaftesbury publica o noua lucrare despre Mo-ralifti pe care, din cauza facturii libere, o intitula singur Rap-sodie filosolica (The Moralists, a Philosophical Rhapsody).

In acela5 an, publica studiul sau asupra Bunului sin,incercare asupra libertatii spiritului qi ironiei (Sensus Communis,or Essay on the Freedom of Wit (and Humour),, in care arataeficacitatea ridiculizarii ca mijloc de combatere a ideilor ab-surde. Cartea, specific englezeasca, îi propune sa ijustrezeparadoxul ca ridicolul e piatra de incercare adevirului. Ean'ar fi dec.& un comentar post festum al iprocedeului folosit inScrisoarea despre entuziasm, daca autorul n'ar profita dieocazie ca ilustreze teza cu èxemple de absurditati culesedin lucrarile adversarilor sai filosofici: Hobbes, Montaigne5i La Rochefoucauld.

In anul urmator, 1710, Shaftesbury publica Solilocoiile,cu subtitlul Sfat unui autor (Soliloquy, or .Advicel to an Author),autor care nu e altul decat el ,insu5i, in care expune impreju-rfirile care tind sa deformeze ad evarul in viata, in literatura 5i

www.dacoromanica.ro

-350 Filosofía morallí englezi din sec. XVII si XVIII

In kf ilosof je, precum i sarcina autorului onest de a reactionaIn contra lor.

Cum vedem, opera lui Shaftesbury se situeaza, ca i aceiaa lui Montaigne, intre polemica i jurnal intim. Activitatea lui

inspirata in parte de mobile estetice, in parte de mobilepolitice, urmärind luminarea opiniei publice impotriva infier-bAntärilor care tulbura dreapta judecata. Aceasta preocuparede luminare a opiniei publice trebuie judecata in perspectiva.oerintelor sociale ale democratiei nascAnde.

Intre timp, cedAnd insistentelor prietenilor, Shaftesburyse linsurase in 1709, cu vara lui, .Jane Ewers, dei, banuianici temperamentul, nici iubirea de contemplatie nu-i vor aducelericirea in casnicie.

SA fie boala, disgratia politica, necazurile casnice, saupreocuparea de dobAndire a ,unei posteritati fireti? Nu se tie.Fapt e, ca dupa 1710, Shaftesbury incetine§te ritmul productieisale filosofice, multumindu-se sa gloseze pe marginea scrierilorsale precedente. Inca o asemanare cu Montaigne! Dar judecatagre§ifá. Posteritatea a fost mai generoasa cu opera lui intelec-tuala, decat cu al patrulea conte de Shaftesbury.

In 1711, Shaftesbury hi aduna operile intr'o lucrare deansamblu intitulata Caracteristicile oamenilor, naravurilor, pa -rerilor qi vremuriloir (Characteristics of Men, Manners, Opinionsand Times), publicati la Londra in troj volume. Aceasti lu-crare cuprinde pe lAnga scrierile de mai sus, Cercetarea asuprameritului i virtutii, publicata gre§it in 1699, de asta data cuicorecturile Autorului, Ea mai cuprinde, in al treilea volum:Reflectiunile diverse (Miscelaneous Reflections), precum i ;Pre-Ma la Predicile D-rului Whitchcote, platonistul cambridgean,-Scrisoarea privitoare la desen (Letter concernin'g Design), (§iIdeea despre ariditatea istorica (a intabularei (A Notion of

4he historical Drought of (Tabulature), operile sale minore.StAritul anului ml gase* iar in Italia, undeli cauta de

sinatate §i face, printre picaturi, ultimele indreptari lucrariisale. Aceste indreptari n'au fost insa publicate decAt drupa

-moarte, in 1732.Shaftesbury moare la Neapole, in 1713.Trei ani mai tArziu, apar scrisorile lui din 1707-708,( catre

-studentul teolog Ainsworth, sub titlul Scrisorile unui nobil catreun tanär universitar (Letters of a noble .Man, to; a young Man,.at the University); iar in 1721, mai apar câteva Scrisori cätre

www.dacoromanica.ro

Filosofía morará engleza din sec. XVII si XVIII 351

lord Molesworth (Letters to Lord Molesworth), edita.te totde credinciosul Toland, care, (WO inoartea .lui Shaftesbury,poate insfirsit sà dea friu liber manifestärilor sale de adrniratiecitre defunct, färà teamO de räsbunarea lui postuma.

Operele complecte ale lui Shaftesbury s'au tradus tinfrantuzeste la Geneva in anul 1769. In 17.76-79 ele s'au tradus

in nemteste.Filosofia lui exercitä o mare influentO asupra eugefirii

secolului al 18-lea. Direct, sau prin 1,notele lui Bolingbroke,operile lui au ialueritat pe Pope, care in Ineerearea asupraomului (Essay on Man), a traaspus in versuri pagini intregidin Moralistir acestuia. Filosofii din Koala scotianä.: Hut-cheson, Hume, Smith si utilitaristi ea Butler, Price, Paley,sunt in a-mite privinte tributari ideilor lui. In Franta, Voltaire,Diderot, Leclerc Il citeazO adeseori. In Germania, Leibniz, Les-sing, Mendelssohn, Wieland si Herder (in Adrastea-) dea-semeni.

2. Contributia biografiei la intelegerea operei lui Shaf-tesbury e destul de insemnata. Filosofia lui, restringe, in-tiadevir, toate influentele suferite in copilärie si in tinerete.

Spiritul liberal ii anticatolic al bunicului, e oarecum spi-ritul rector al familiei. El constituie caracterul dominant ,A1filosofiei lui Shaftesbury si se manifestO mai ales sub formaapologiei libertOtii de cugetare, precum i a ostiliatii latente

cum observ6 cu dreptate Berkeley Impotriva religieicrestine.

Amintirea culturii clasice se recunoaste deasemenea inopera lui, sub forma gudemonismului naturalist al Eticei aristo-telice citre Nicomah, precum i naturalismului stoic. Ideea luide másura, temperantä., e :imprumutatO lui Platon,ci nu mezotes--ei aristotelice, cum se afirmi uneori. Legiturilelui cu liberii cugetator'i .se resimt In independenta spirituluiski chiar faä de aoestia in folosirea ironiei ea armiintelectuala pentru combaterea afirmatiilor lipsite de bun simf

aproape toate tezele prin care apArsi pautonomia moralei na-turale impotriva religiei revelate. Influenta preocupOritor luiartistice se manifestO in stil, in ideia de simetrie, de mOsurä.,cOreia subordoneazO pornirile omenesti, precum i in tendintarepetatii de a identifica gustul estetic cu simtul moral.

Intre influentele livresti ale filosofilor englezi, precursorisau contimporani, Shaftesbury e tributar deopotrivà polemiceidus`a impotriva filosofiei lui Hobbes de eitre Cumberland,

www.dacoromanica.ro

352 Filosofía moralA englezA din sec. VXII I XVIII

platoni§tii Scoalei de Cambridge §i cite intelectualistul Clarke;dar §i criticelor lui iLocke impotriva ineismului acestuia. Niciuna din ideile altor endlitori nu se gäse§te insa la el, altfeldecat a punct de plecare al reflectiilor proprii.

Intr'adevir, daci intemeerea eticei lui Shaftesbury peaplecarea fire,asca a omului dare semeni, amintete filosorfialui Cumberlanicl, ea se deosebete totu§i de aceasta prin faptulca dreapta judecati (recta ratio), care masoara la Cumberlandconformitatea pornirilor cu norma, in judecata morala, e inlocuitala Shaftesbury printr'un simtiimant moral, care inlatura onceideie de norma exterioará in procesul ,de valorificare.1). La,fel, daci realismul ski moral, care considera binele co, existentIn sine, independent de , vointa care-1 ordona, sau de ceacare-1 impline§te, nu e decal o forma noua a ideilor lui Cum-berland, ale lui Cudworth §i ale lui Clarke, totu§i Shaftesburynu se ratace5te nici in speculatiile celui de al doilea asupranaturii plastice, nici nu imparti§ete ineismul intelectualistcelui din urma. Cat despre influenta lui Locke, s'a putut spunedespre Shaftesbury Cu drePt cuvant, ca n'a iubit pe Raton,mai mult decal adevärul, ¡cad de§i orientarea platonizanta afllosofiei sale 1-a indreptat in cu totul alta directie decat peLocke, el ,a ramas credincios invätaturilor morale esentialeale acestuia 2): toleranta, gustul introspectiei i iubirea de adevär.

Daca filosofia .lui Shaftesbury este locul de intalnire altuturor curentelor caracteristice ale filosofiei morale englezeoi,influenta ei se resfrange atat asupra filosofiei engleze§ti, cat

asupra celei franceze §i germane.Rasturnarea raportului dintre etica i religie, ,prin care

Shaftesbury va desavar5i tendinta generala a eticei filosoficedekt Rena.§tere incoaoe, de a se constitui autonom, val influenta, Inchip hotarator, intreaga filosofie a luminilor i in special peKant. Incercarea lui de a constitui o ,morala pe spontaneitateasufletului omenesc, independenta de once idee de obligatie ex-terioara §i de once sanctiune transcendenta, se va resimti,de6 cu totul altrel orientat5. *16 la Nietzsche 5i mai alesJ.-M. Guyau. Pozitia intermediará a eticei sale reflexiv-afective,intre intelectualismul utilitarist al lui Locke §i sentimentalismulhedonist al scotienilor, va influenta atat pe Hutcheson i peSmith cat §i pe Price, pe Butler §i mai, departe, pe J. S. Mill.

Jodl, op. cit. pag. 276.Martineau, op. cit. pag. 492.

www.dacoromanica.ro

Filosofia moralä engleza din sec. XVII sí XVIII 353

Teodiceia sa aproape panteista 11 va apropia, cu toate protestelelui, de deism. Ea va influenta deasemenea pe Voltaire. Op-timismul sau metafizic va inrauri adanc pe Bolingbrocke, si in parteprin ,acesta, pe Pope, care va pune in versuri pagini intregidin Moralistii- sai. El va influenta deasemenea pe Leibniz,pregatind conceptia. ordinei naturale i providentiale a fiziocra-tilor. Armonismul sáu dintre tendintele egoiste i altruiste alesufletului omenesc va sta la baza conceptiei asa numitiloroptimisti ai liberalismului economic, si va da prilej decriticä. lui Mandeville si pesimistilor, ale caror conceptii derivadin gandirea acestuia. In sfarsit, caracterul rapsodic, nesistematical filosofiei lui Shaftesbury casi stralucirea stilului sau, asa depotrivita eseului, 1'1 apropie de principalul sau adversar, Man-deville, Montaigne-ul englez.

Fall a fi a unui filosof &lane, cugetarea lui Shaftesbury eplina de bun simt. Insemnatatea ei vine din faptul ca, asezatilla riscrucea tutulor curentelor, e Oita de sensurae, Inca nedes-picate, ale viitorului. Si -e, poate, un destin, in, filosofie, ca fe-cunditatea sa apartina nu atat cerceteatorilor care rezolva pro-bleme puse de altii, cat anticipatorilor care lag posteritatiisarcina sa lamureasca., ceeace li s'a nallucit, dar n'au pututlamuri ei insisi.

3. Punctul de plecare al cercetarilor morale ale luiShaftesbury e constatarea ca exista discordanta intre religiemoralitate. Multi oameni care se afirma religiosi comit imora-litati: mint, insala, nu se tin de cuvânt. 51 invers, sunt foartemulti oameni cinstiti, cumsecade, cari nu cred. Trebue si existedeci un caracter care deosebeste moralitatea de religie.

Shaftesbury îi propune cercetarea acestuia1) El nu semultumeste insa cu aceasta separatie de domenii, care asiguraeticei o desvoltare independenta de religiile revelate. Ras-

1) Martineau, op. cit. pag. 492.Aceasta este argumentarea prin care Shaftesbury Isi justifica' Cerceta-

rea asupra virtutii sí merituluí".In desvolfarile ce urmeazA, referintele se vor face la editia completii

a wcaracterísticilor", indicAndu-se prímele cuvínte ale titluluí englez al lu-crärift la care se face ref erinta, cu indicatiile c'artii, p4rtii 5i sectiunilia carene ref erím. In parenteze se mai india volumul dinCaracterístici" si pagina4a care trímete referínta. Intrucát nu am putut controla direct toate referin-tele, vom indica pentru confrontare sí isvorul dela care detinem referinta,care este sau Jodl, Geschichte der Ethik, dej ,,pomenità, sau Martmeau, Typesof ethical Theories, deasemení pomenitti.

Spre deosebíre de referinte, textele traduse de noi din ,,Cercetareaasupra virtutii si meritulue vor fi citate dupg traducerea germana a luíPaul Ziertmann : Untersuchungen iiber die Tugend" 4n Philosophische Bi-bliothek, la Felix Meíner (Leipzig),


354 Filosofía moral's: engleza din sec. XVII si XVIII

turn:and rolurile, Shaftesbury va pretinde sa subordoneze religia,inoralitàjii naturale 1).

Intr'adevar, toata etica medievala subordonase morala,religiei. Aceastä subordonare era mai puternici la nominalisti(oocmien i scotisti), pentru cari binele i raul nu existau insine, ci numai in raport cu vointa ,lui Dumnezeu. Ac,easa vointä,fiind cunoscuti omului prin revelatie, religia singuri avea sajudece in raport cu porunca revelatä, despre binelefaptelor omenesti.

E adevarat, ca reaIitìi (tomisti i suarezieni) opuseseranominalismului, existenta .unei legi naturale inscrise in sufletulomenesc dela creatie, care ingadue oricarui om sa deosebeascäbinele de ;eau, chiar dacà nu are parte de revelatie. Dar si pentruei, cel putin in teorie, implinirea acestei legi a firei, nu eraCu putinta fari o intregire a puterii omenesti prin harul de sus.

Rationalismul care a urmat filosofiei Renasterii incercasedeasemeni, can am vazut, sä opuna tezei nominaliste afirmatiaexistentei unui bine absolut (de sine statitor) care se impunevointei divine, adici pe care aceasta vointa nu poate sa nu-1;voiasca, sub sanctiunea desfiintärii propriului ,sau concept. Cum-berland, More, Cudworth si Clarke, apucasera, cu mici deo-sebiri, pe aceastä aIe, paralela dealtfel cu ,aceia care subordonaIn teoria cunoasterii, decretul divin, principiilor logicei formale.

Dar asemenea incercari, dei ruinasera pe nesimtite vecheasubordonare a eticei fata de religie, nu consumau Inca rupturadintre ele. Pentru ca, dei provenite din isvoare deosebite, adicijustificate in chip deosebit, eontinutul preceptelor legii naturalesi al poruncilor dumnezeiesti ramânea identic.

Abia cu filosofii atei i libertini de dupa Renastere, treapareconstatarea, scumpi nominalismului, a unei deosebiri de continutintre ordinea fireascà i poruncile divinie, interpretata insa, deastä data, ca un argument indreptat deopotriva in contra moraleifiresti i existentei divinitatii. Hobbes calcase pe acela§ drum.

Originalitatea lui Shaftesbury stä in faptul ca, pentruel, constatarea nepotrivirii dintre vointa lui Dumnezeu desväluita,religiilor constituite j ränduiala fireasca a binelui lumesc, nusdruncina nici credit*. in Dumnezeu, nici aceasta ultima ran-duiala, ci numai credinta in adevarul revelatiilor detinutediferitele secte- particulare.

Astfel, Shaftesbury este adus sa ia contrapartea exacta

:JAW, op. cit., pag. 283.

www.dacoromanica.ro

Filosofía morall engleza din sec. XVII si XVIII 355

a teoriilor scolasticei nominaliste. In lac sä judece adevirulrnoralei dupi conformitatea ei cu poruncile divine desviluitebisericilor, el va pretinde sà judece adevirul revelatiei dupirnoralitatea naturali a preceptelor ce derivi din ea. Se vedelimpede ci religia e pusi in tutela filosofiei morale.

Shaftesbury va combate deci in religie tot- ceiace este imck-rail). Isvorul oricirei moralititi fiind pentru el, cum vom vedea,aplecarea fireasci a omului dare binele sememlor, Shaftesburyva combate în religie tot ceiaoe, in numele ei, desparte .peoameni in loe sä-i apropie: fanatigmul gi stperstitia2). Gâtrdla gind cu filosofii preocupati de religia naturali, Shaftesburyva admite religia numai in afirma,tiile ei generale, in stare siuneaseá pe tali oamenii, va respinge insä once afirmatie a eicare tine de dogmatismul strâmt al unei secte particulare.

Printre elementele vietii religioase care stimuleazi aplecirilesociale ale omului, Sh.aftesbury ageazi, in primul rind, credinta,In Dumnezeu, fiinti supremi, universal buni gi care privegheazàla fericirea tuturor, pildi de buni purtare pentru 'oameni.iShaftesbury combate deci ateismul, cáci dei acesta nu arelc.onsecinte direct vättimitoare pentru moralitate, o vatamimäsura in care face pe om sa nu creadi îr existenta unei` rân-dueli providentiale gibe* vointa de a subordona ciutarea,propriului siu interes, binelui altora. Intre ateism i superstitie,Shaftesbury preferi Insà hotirit ateismul, care cel putin nuinvrijbegte pe oameni intre 6 3).

Shaftesbury a protestat adeseori impotriva calificatiei deaplicati filosofiei sale, cagi impotriva aceleia de .a-

teism- 4). In realitate, Shaftesbury nu tägiduegte providenta.Teismul sau este totusi mai curind un panteism decit un teismpropriu zis, Dumnezeul siu fiind foarte apropiat de ideia stoicia naturii insufletite, in care fiinta supremä nu transcende, nu&pe*, prin nimic lumea aoeasta 5).

,,Nimic reprobabil sau nefiresc, nimic din ce dA o pilda rea, nimicdin ce ar putea distruge înclínàrile firesti prin care se realizeazA speta, sausocietatea, nu se cade a fi dedus sí urmarit vreodatA la lucru bun si vrednicde atentie, din niel un principiu, sau concept, de cinste, sau de religieu.

Inquiry, trad. germana, pag. 20.Inquiry, vol. I, part. III, (sect. II, 33) si Advice, part. 111, sec. 1

(I, 201), c. f., Jodl, op. cit. pag. 284 si nota 69, pag. 618.Inquiry, v. I, p. III, s. 2 (11, 34) si I, III, 3 (1I, 45j, c. f., Jodl, op.

cit. pag. 284 si nota 70 pag. 618.Numeroase texte din Inquiry MAtà aceasta grijä. Cela ce totusi n'a

scutit pe Shaftesbury de acest f el de acuzatii, In special dela Berkeley,c. f., Jodl, op, cit., pag. 286, si nota 78 dela pag. 619.

Moralists, p. III, s. 1, pag. 224, c. f., Jodl, op, cit. pag. 285, si nota14 dela pag. 619.

www.dacoromanica.ro

356 Filosofía moral/ engleza din see. XVII sí XVIII

Un asemenea panteism e foarte aproape de ateism; caciprovidenta se reduce la ordinea naturala a lucrurilor1). Actulebential al vietii religioase, interventia divina i corelatul ei,rugiciunea, 1§i pierd once sens efectiv. Chiar daca am considera,teist pe Shaftesbury, caracterul anti-religios al conoeptiei salemorale n'ar ramane mai putin in picioare, religia fiind cu totulaltoeva ca teodiceia. Admitand prin absurd posibilitatea consi-deratiei lui Shaftesbury ca filosof religios, cum vor unii, religialui naturalä, lipsitä de revelatie, este cu totul altceva i decareligia cretina i decat orioe alta religie constituita. Optimismu1sau radical, credinte cà lumea e bull in sine, nu rasa nici un locpentru pkat. Consecvent, nu existá pentru el problema a man-tuirii. Perfectionismul ski imanent exclude once intregire alumii prin bar, i once simtire a acesteia.

In sfarsit, Shaftesbury este un adversar hotarit al pedepselorsi al rasplatilor din .vieata de apoi, pecare le socotete nevrednicede perfectia 'lui Dumnezeu ii de demnitatea moralei 2), carenu poate admite altá räsplata cleat fapta. dezinteresatä. Anti-cipand argumentul viitor al marxismului, Shaftesbury spuneasemenea inchipuiri copilaresti nu sunt facute pentru a moraliza,ci numai pentru a ;mari supunerea celor slabi de minte vointeistapanitoraor. Sub acest report, religia ar trebui pusa alaturide calau si de spfinzurältoare )

Când vom cerceta in chip amanuntit natura moraiitatii,Shaftesbury, vom vedea cà filosofia lui prezinta Inca un aspect,care-i pune in evidenta caracterul esential nereligios. Shaftesburytinde sá intemeieze morala nu numai independent de once norm6,tinnscendenta, dar indepedent de once lege, numai pe spon-taneitatea sufletului omenesc. Omul i sentimentul &Au devinastfel singurele masuri ale purtarii, iar moralitatea devine inde-pendenti de once normä. concreta. E just ca Shaftesbury seloveste la un moment dat de faptul dedublarii congiinteí agen-tului faptuitor in f aptuirea morala, de scinclarea luí in cel careface" si cel care e judecat" 4). Dar aceasta clualitate nu-I

íbidem.Inquiry, loc. cit. I, III, 13 II, 45) c. f. Jodl, op. cit., pag. 284 sí no-

tele 71 si 72 dela pag. 618.Misc, ref., vol. III, cap. 2, pag. 122 si si Moralist, part. II sect. 3,

pag. 177 sí urm c. f. Jodl, op cit. pag. 285 sí nota 73 p. 618.Ciind Inteleptii antic' vorbeau de un demon, geniu sau Inger, ca-

rufa if suntem Incredintati din clipa nasterli, el nu se gandeau la altcevadecat sit declare In chip enigmatic (In parabola) ca fiecare din noi are Insine un pacient (pe cineva care pateste), ca suntem in realítate propriulnostru subiect de actiune, and in virtutea unei retrageri In sine, putem des-coperí o anumita duplicitate a sufletului, i ne Impartim In douaAdvice to an author, sect. 2. C. f., Jodl, op. cit., pag. 618, nota 64.www.dacoromanica.ro

Filosofía morall englez5 din,sec. XVII sí XYlif 357

pune insa pe ganduri asupra priginei paradoxului alteritatii ,in-chise in fiece fiirktä morali, ci Ii deschide numai, descriptivmorfologic, drumul spre conceptia spectatorului impartial" allui A. Smith.

Shaftesbury trebue deci considerat ca un autonomist a.outrance". Cu el, procesul de autonomizare a eticei, inceput cuaristotelismul latin, trebue socotit ajuns la punctul culminant.Din acest punct de vedere, pozitia sa nu va E Lira influentaasupra filosofiei lui Kant. Daca isvorul moralitatii i relatiileei cu natura vor fi icu totul altele la acesta, ii dacá chiarteodiceea unuia se va deosebi radical de a celuilalt, totusi treilucruri sunt la ei identice: cel dintal este stramutarea definitivaa criteriului moralitatii in sufletul omenesc, incercarea de aface din ea judecatorul suprem al binelui i räului. Al doileae incercuirea religiei in limitele moralitätii", adici a randuiriivietii pamantesti. In sfarsit, a Itreia e corolarul sau firesc,punerea ideii de Dumnezeu la remorca filosofiei morale" 1).

4. Am vazut ca pentru Shaftesbury nu exista altizvor al moralitatii decat natura.

Cum Ii reprezinta trig Shaftesbury acest 'izvor?Mai intai o observatie: daca pentru Shaftesbury iworul

moralitätii e natura, formal, natura ,nu se identifica cu mora-litatea, ci domeniul ei este mai restrans decat al acesteia.

Shaftesbury deosebeste intr'adevär intre bine §i bunalate,pe de o parte, virtute, merit oi moralitate, pe de alta. Cele dintaisunt predicate potrivite pentru actiunile spontane ale intregei;n,aturi, cele din urma nu se potrivesc insa decat faptelor omenesticonstiente i voluntare, adica in care intervine o alegere libera;a mintii intre diferitele porniri 2).

Daca Insà moralitatea e formal deosebita de natura, ea nueste, prin continutul ei, in afara de natura. Dimpotriva, precumvom vedea, ea are numai izvoare fireti, pe de o parte: aplecareanaturala a omului catre semen, pe de alta: justa proportionarea pornirilor omeneqti 3).

Dificultatile iscate de coexistenta acestor doua izvoare alemoralitätii sunt numeroase la Shaftesbury si vor fi expusela timp. Daca insà incercam sä patrundem ,clincolo de deosebirealor, ajungem la concluzia ca amandouà aceste radacini n'aualt rost decht sa stabileasati in sufletut omenesc armonia dintrel

Nae lonescu, Filosofia religiel, 1924 (Curs inedit).Martmeau, op. cit. pag. 494,Jodi, op, cit. pag, 273.

www.dacoromanica.ro

358 Filosofia moralli englezi din sec. XVII si XVIII

tendintele care armarese binele pártii i cele care tind ca irebinele general, armonie care in naturii se implineste dela sine

c,are in om oate fi turburatá de libertate. Moralitatea neva apare astfel, la urma ,urmelor, la Shaftesbury ca triumfulnaturii in dameniul libertatii.

Si strangem mai deaproape fiecare din aceste afirmatii.Prima constatare: Etica lui Shaftesbury nu se intemeiazi

pe ideea de obligatie, ci ipe ideea de bine 1). Este deci oetica materiala.

Ideea de bine se intemeiazi pe kleea de scop si fin' alitateape ideea de fire a lucrurilor. Formal, binele are, deci un intelesfunctional, definit In report cu ,scopurile fire0i ale cuiaa2). Ebine tot ce aduce implinirea scopurilor unei fiinte, tot cesatisface exigentele naturii acesteia. Conforz-nitate,a lucrurilorcu firea lor, atingerea scopurilor lor e identica cu posesiuneabinelui, cu fericirea.

Cercetarea relatiilor dintre bine si natura, duce pe Shaftes-bury la o nou5. constatare: In natura, lucrurile exista intr'o.anumita ordine. Toate fiintele sunt in stransa interdependenta.Fiecare apartine unei spete j fiecare speti ocupa un loe anumitin ierarhia Iiintelor 3). Binele fiecarui rlucru fiind in functiede finalitatea lui 4), ì aceasta find in functiune de esentà,ierarhia bunurilor va reproduce ierarhia finala a esentelor.

Functionalitatea binelui mplicà insà relativitatea oricaruibine particular. Cici once bine particular, poate fi un bineiluzoriu, fiind insotit de un tau mai insemnat 5). lavers, unran partial poate Si un bine mai general. Rezulta- a nu existadecal un singur bine absolut, binele intregei existente.

Considerarea ideii de bine natural 11 duoe deci pe Shaftesbury-la constatarea existentei unei ordini universale, randuite invedierea binelui suprem, in care ,fiec,are lucru tsi afla locul. Con-formitatea fiecirui lucru cu rostul acesta providential, face catotul sa fie bine in naturA. Ideea fundamentalä a lui Shaftesburyeste deci ideea identitatii ordinei firesti cu ordinea morala, rea-lizata prin prdonarea actiunei fiintelor particuIare, dupa tscopurilelor, in vederea binelui general. In lucrurile din natura, existi deciun principiu ordonator, care le constrange cu necesitate interna

Martineau, op. cit. 493.martineau, op. cit., pag. 439.ibidem.ibid.ibid.

www.dacoromanica.ro

Filosofia morel engleza din sec. XVII si XVIII 359.

sa tinclä, cu sau firä voe,la hinele totului1). Binge este sanbu-rele intregei naturi. Cu chst mai mult o parunzi, cu ata lucrutdevine mai limpede si mai evident 2). Ideea aceasta a ordineifiresti, se leaga la Shaftesbury de ideea divinjàtii. Providentaacesteia este ordinea fireasca. Etica. lui Shaftesbury este deciun eudemonism naturalist si optimist, intemeiat pe finalita1e,asemanator aristotelismului:

Daca tot ce trebue unei fiinte pentru implini scopulfiresc e un bine; bunaatea unei Elite e insusireai eii de a servila implinirea fiintei altora, capacitatea de a, .implini un scop,o functie 3).

Rezulta ea bunatatea nu e un adaos fiintei, cum pretindreligiile, 6 un atribut al ei.

Pe temeiill acestor doua notiuni, etica lui Shaftesburyapare, in functamentul ei metafizic, o etici a realizarii de sinea fiecarei fiinte infaptuita prin daruirea de sine altora, invederea binelui obstesc.

Am spus insa ca ideile de bine si do bun, sunt rezervatede Shaftesbury, cel putin principial, pentru calificarea actiunilorspontane ale naturii.

Sa ceroetäm insi, cum se resfränge aceasta conceptie, asupra,faptelor reflectate.

5. Conceptia lui Shaftesbury despre moralitate se poateinfatisa pe scurt in chipul urmator: Daca binele existä innatura independent de constiinta, moralitatea nu exista decaipentru o flinta reflexiva 5).

Numim o fiinta, de pret, salt virtuoasa, numai incazul in care poate ajunge la speculatie, ,sau stiinta, despreceeace este moraliceste bun sau rau, admirabil sau blamabilddrept sau stramb".

Si mai departe:Daca o fiinta e generoasa, blända, rabdatoare

compatimitoare, dacá nu poate cugeta la c,eeace face eainsasi, sau vede pe altii facând, asa ca sa-si dea seamade ce e vrednic (de cuviinta) sau cinstit (cum se cade)

sa faca din aceasta constatare un obiect al afectiei sale,

Jodi, op. cit., pag. 280.Jodi, op. cit. pag, 280.Martineau, op. cit. pag. 494.ibidem, pag. 493.Martineau, op. cit. pag 495 si Jodi, op. cit. pag. 275,

www.dacoromanica.ro

360 Filosofia mora.1ä englezä din sec. XVII st XVIII

nu are caracterul virtuos, caci numai in acest fe!, si nu inaltul, are sensul binelui i raului").Punctul de plecare al gandirii lui Shaftesbury, asupra

moralitatii este deci constatarea cà, in once act moral, alaturi depornirea afectiva, elementara, de aplecarea fireasca a omuluispre un anumit scop, exista o operatie ideosebita de adeziunesau de repulsie, un consimtamânt sau o ireprobare intima fatade pornirea respectiva. Aceasta judecata die valoare e deosebitade pornirea elementara, care nu este actul judecatii, ci, obiectuljudecat 2). Morals., in sens shaftesburyan, nu e deci inclinareaindividului spre binele general, ci constiinta in care triumfào asemenea inclinare, asupra simtamintelor potrivnice, cu ajutorulsimtului moral.

Acest fet de .aintelege maralitatea, nu ca ceva exterior con-stiintei omenesti, nu ca o conformare a (faptei Cu o lege impusadin afara, ci ea o potrivire a ei cu Isentimentut launtric, e prima'trasaturà caracteristica a conceptului de moralitate la Shaftesibury. Ea se opune hotarit, parerii filosofilor care afirmau camoralitatea are un caracter impus omului de moda, sau desocietate, in special parerii lui Hobbes, si da eticei un caractersocratic. In loc ca omul moral sa apara ca un pazitor de ran-duieli, el va apare mai ales ca o fiinta preocupata de im-pacarea Cu sine.

Strfins legata de caracterul intim al moralitalii sta a douainsusire a ei: caracterul nemijlocit de reactie directa. Impotrivalui Hobbes si a lui Locke, care itagaduiesc caracterul originaral sentimentului de valorificare, afirmând cá ucesta ar fi re-zultatul chibzuit al experientei, Shaftesbury va argumenta, ara-fand ca norma de conduita nu isvoraste din reflectia asupraeonsecintelor vatamaoare ale faptelor omenesfi ci dintr'oevidenta interioara, care atrage asentimentul imediat al fiintei

Inquiry, I, II, 3 c. f. Jodi, op. cit., pag. 616 rota 55.Pentru o fiintä in stare sä. constitute nottuni generale despre lu-

cruri, nu sunt obiecte de Inclinare numai lucrurile exterioare, ci $í faptele$i pornirile sufletestí...

Astf el, prin mitlocirea facultätit de reflexie, apare un afect de unfel nou, fat& de Insesi afectele nesimtite, care devin astf el obiectele unet nouípläceri sau nepraceri".

Inquiry, trad, germana, pag. 16.Jodi, op. cit., pag. 278.

Evidenta interioarä a binelui $i räului nu este la S. o evidentasui generis, ci rezultatul introspectiei de care S. nu se poate Indoi. Certitu-dinea indiscutabilä pe care S. o acordä evidenfei interioare vädeste leglturapozifiei sale gnoseologice ce aceia a Jut Descartes si a fenomenologilor deastäzi. Spre deosebire de cel dintaiu, care, pentru a inlä."tura once posi-bilitate de indoialä, reccrge la ipoteza suplimentafa a veracitätti divine, S.

www.dacoromanica.ro

Filosofía morel engleza din sec. XVII sí XVIII 361

faptuitoare, sa zicem dintr'o inclinatie" de un fel nou a acesteifiinte. In acest sens, Shaftesbury va demonstra, impotriva luiHobbes, cä sentimente de felul ru6nii nu pot isvori in niciun caz din teama 4e consecinte1). La fel, ideea uneinaturale" originare, de lupti a tutulor impotriva tutulor-,din care omul n'ar fi ie§it decat Teflectand asupra mizerieisale, apare de negandit 2) lui Shaftesbury, incIinarea. omuluiCare semeni fiind connatural aces tuia.

Dei interior 6 nemijlocit, asentimentul launtric care in-clina con6iinta spre sentimentele generoase, nu e arbitrar. Totimpotriva lui Hobbes, care afirmase ea bine 6 ran, drept §inedrept, nu sunt decal flume') pentru ceiace ingàduie, sau nu,norma pozitiva 4) isvorita din vointa Arbitrara a stapanitorului 5),Shaftesbury afirmä', cum am vazut, ca deosebirea dintre bine

rau se intemeiaza pe natura lucrurilor. La fe! 6 sentimentulinterior al binelui 6 al raului nu lace decat 'sa integreze pe indi-vidul con6ient, unei randuieli obiective, coordonancl scopurilefirii lui cu a.celea ale naturii mai vaste a spetei din careface parte.

,,Pentru ea un individ sa merite numele de bun,

exclude ca sí cei din urma insasi posíbílitatea indoelii de cele descoperíteprín introspectie.

,..De-am impinge orícat de departe scepticísmul zice el si dene-am indoi, daca putem, de totul dimprejur; de cela ce se intampla cu noinu ne putem indoi. Simtirile í afectele ne sunt bine cunoscute. Ele sunt sí-gure, fie ce ar fi lucruríle spre care se indreapta. Pentru demonstratíanoastra e f àrà. interes cum se comportà lucrurile din af arà, daca sunt realí-

sau iluzii, daca suntem trezi sau visam. Caci visele tele sunt tot atát detulburatoare, pe and un vis frumos, (de n'ar fi viata altceva), trece usor sif emit. In acest vis al vietii, dovezile noastre au aceías tarie, socotelilepresupunerile noastre au acelas pret si obligatia la virtute ramane aceias,oricum am privi lucrurile",

Inquiry, trad. germana, pag. 114.ibid. p. 277-278 si nota 58 pag. 617 cuprinzand numeroase ref erinte

Advice, IL 3 (I, 237), Essay on the freedom of wit, II, 2 sí III, 4 (L 62 si 84),Moralists, III, 2 (II, 270), Inquiry, I, II, 3 (II, 24).

Jodl, op. citat., pag. 278.Bíne si rail nu aunt decát nume care desemneaza poftele sí aver-

siunile deosebíte dupa firea, obiceiurile si invätaturile oamenílor sicameral diversi nu se deosebesc numai in judecata lor despre intelesul a ceiace e placut i neplacnt... dar si a ce e confortabil si desagreabil judecatii Infaptele vietil zilnice. Hobes, Leviathan, cap. XV in fine, c.f., Jodl, op. cit.pag. 602, nota 14.

Nam etst naturae lex prohíbet furtum, adulterium, etc., sí tamenlex civilis jubeat invadere alíquid, non est ilium furtum, adalterium, etc."Hobbes, De cive, XIV, 10, c.f., Jodl, op. cit., pg. 272 sí nota 47 pag.602, nota 20.

Regulae quíbus definiuntur bonum et malum, licitum et Blicituma habente potestatem summam prescribendae sunt". Hobbes, Leviathan, VIc.f., Jodl, op. cit., pag. 602, nota 19.

www.dacoromanica.ro

362 Filosofía moralä englezi din sec. XVII gi XVIII

sau virtuos, trebuie ca toate inclindrile sit afectele lui, totfelul su de a gändi si de a siniti sä fie potrivit bineluispeciei sale, sau sistemului, in care e cuprins ca parte- 1).Chiar dacd am tagAdui binelui o existenti externä, et sub-

sistd ca exigenti subiectivi, i aplecarea spre el nu se poateinlaura deck pervertind sifletul omeresc 2).

Afirmatia cä sentimentul interior la fapta bund nu esteíntmplätorsi arbitrar, ci corespunde unei rändueli firesti, cepare cà se impune constiintei individului ca ceva deosebit deel, fdrä ea totusi sd i se impuni din afarä, e de natgrisurprindd, dad. ne &dim cd toatd incercarea lui Shaftesburyurmäreste intemeierea Moralitätii pe o spontaneitate subject-ifs/A',independentd de once consträngere. Totusi, ideea cà, cu toaterädacinile ei naturale, moralitatea implied' o oarecare consträn-gere, ispiteste gändirea lui Shaftesbury. De ea e legati i altaafirmatie si mai surprinzdtoare a acestuia i gnume, ci per-fectiunea moralä e o chestiune de mestesug, o creatie artistieä 3).

Cum se poate impäca afirmatia spontaneititii constiinteilauntrice, cu aceasta constrAngere, in constitutia con5tiintei mo-rale?

Moralitatea nu se poate impune din afard constiintei, in-truca u existi in afara ej. Daeä ea are totu§i o consistentfiproprie, care se impune asentimentului si nu atärni de arbitrarulacestuia, cu toate cd in alt sens e constituitä de el, aceasta sedatoreste legäturilor sale cu binele absolut i cu ordinea naturei.:

Inquiry, II, I, 1 (II, 51) c.f., Jodi, op. cit., pag, 272 si nota 47pag. 616.

Acelas lucru se intamplii cii oblectele morale gi, spirituale, ca sica corpurile obisnuite, sau cu luerurile ce cad Indeobste sub simturi. Deindata ce miscari, forme si raporturí de ale acestora sunt puse In fata ochilornogtri, rezulta In chip necesar frumusete sau uratenie, dupa chipul deosebítIn care se potrivesc, se oranduiesc s1 se mxtapun partile lor indivíduale. Lafel, e de 0:sit in purtare i in faptuire, atunci cand se Infatiseaza intelectului,o deosebíre revelatoare, care corespunde regularitätil sau neregularitatiiobiectelor".

Si mai departe:.,Precum formele sau chipurile. culorile í tonurile lucrurilor sensibile

plutesc In permanenta, chiar gi In soma, inaíntea ochilor i lucreaza asuprasimturilor noastre, tot astf el stau In suflet, In °rice tímp, si nu mai putinactive, formele gi chipurile obiectelor morale si intelectuale.

Fatä de aceste impresii si imagini inconjuratoare despre modurile decomportare, pe care sufletul si le constituie in chip necesar sí le ,poartapeste tot co sine, inima nu poate ramane neuträ, ci ia partea unela sau alteía.°Heat ar fi (sufletul n, tr.) de fals si de stricat, gäseste deosebírea de fru-musete 1 har &Are o mima gi alta, dintre o indreptare a Inclinilrilor, ocomportare, un simtamant si

Inquiry, trad. germana, pag. 16 si 17,Jodi, op. cit., pag, 280.281.

www.dacoromanica.ro

Filosofia moral engleza din sec. XVII si XVIII 363

Cum am spus, ea nu e decAt rasfrangerea in con0iinti a uneirândueli fire§ti, care subordonând; bunitatea fiintelor, ierarhieiesentelor, integreazi fapta individuali ce tinde spre binele pro-priu, binelui universal 1).

Aceasta eisfrAngere nu e insa o lege ideosebita de legea in-dividului, ci chiar legea acestuia, intruca el nu e decit oparte a unei lumi mai yaste, binele lui fiind inclus in acelatotului din care face parte. Voind binele general, individulnu vrea dec.it propriul ski bine, numai c acesta e adevàratul s5.0bine absolut, ci nu binele iluzoriu nalucit de aplecarea spre alesale 2).

Continutul vietii suflete§ti e constituit din lupta porni-rilor omene§ti pentru a pune stipfinire pe faptà. Ele tindspre fericirea altora, a individului, sau spre rki 3). Ierarhiafireasca a lucrurilor vrea ca sentimentele care tind spre un maimare bine sà triumfe asupra celor rele, sau asupra celor ce tind spreun bine inferior. In fapt Ins5., se petrece îr sufletul omenesc oniiticealL care-1 face sàii prefere pe nedrept, binele propriu 4).Tot sbuciumul din sufletul omenesc isvor4te din d'escumpa-nirea acestor afecte. Triumful moralitilii nu inseamna, dupiShaftesbury, decat impkarea omului cu sine 5i cu lumea,prin alungarea pornirilor rele din suflet i supunerea senti-mentelor egoiste de &are cele generoase 5).

Acesta fiind continutul con0iintei morale, meritul nu vafi la Shaftesbury, decá't caracterul unei cqngiinte in care simtulmoral alungi prin luptä pornirile rele i supune tot prin luptaegoismul, altruismului 6). Virtutea va fi dimpotriva, starea uneicon§tiinte in care inclinatiile altruiste biruiesc in chip firesc,pentru cà sentimentul moral a devenit inclinatie spre bine 7)

subordonarea omului ckre scopul ski firesc se face farisbucium 8).

Consideratiile lui Shaftesbury asupra stkii con§tiintei orne-

Inquiry, II, I, 1 (II. 51) c.f. Jodi, op. cit., pag. 272 si nota 47dela pag. 616.

Martineau, op. cit., pag. 499.Inquiry, II, 1, 1, (II, 57) c.f. Jodi, op. cit. pag. 273 si nota 50 dela

pag. 616.Martineau, loo. cit.Inquiry, II, I, 3 (II, 57) c.f. Jodi, op. cit., pag. 274 si nota 54 dela

pag, 616.Martineau, op. cit. pag. 495.Virtutea consista in inclinarea proportionati a fipturii rationale

spre obiectele morale" defínete Shaftesbury, c.f. Martineau, op. cit.,pag. 495.

Martineau zice acordul perfect al intensitatif sentimentelor cuvaloarea lor". Ibídem.

www.dacoromanica.ro

364 Filosofia morali engleza din sec. XVII si XVIII

nesti in cursul acestei lupte deschid moralitätii o noua pers-pectiva. Acela' a fericirii omenesfi. Fericirea fiind starea inbine si placerea, simtirea acestei integrarea armonica afinalitatilor aduce, odata cu desavarsirea, i fericirea in su-fletul omenesc 1).

Tinzand catre binele general, individul ii realizeaza decipropria lui desavarsire. Revenim astfel, la aceiasi idee de au-torealizare a partii prin integrarea ei in finalitatea lumii intregi,care formeaza, in acelas limp, substratul naturei 6 substratulmoralitatii, realizand puntea de trecere dintre una 6 cealalta.

6. Am vazut ca pentru Shaftesbury moralitatea aredoua radacini: 1) Unla e inclinarea -fireasca spre binele semenilor;2) alta e sentimentul intern de aprobare ,sau reprobare a por-nirilor, care tine cumpani intre ele.

Dei bune prin natura lor, inclinatiile sociale nu alungsà constitue singure moralitatea, cat timp pornirile omului nuse reflecta in constiinta, cucerind aprobarea sau reprobareaforului sail interior 2).

Purtarea rezultatà din inclinarea fireasca a omului spresemeni poate fi buna. Morala, rmerituoasa sau virtuoasa, nu 0decat purtarea rezultand din sentimentul de aprobare sau desa-probare a constiintei care insoleste pornirea elementara i judecàvaloarea ei5).

Ce este insa aceasta functie interna, care triaza inclinatiilesufletului, supunându-le judecatii sale, aproband, pe unele, re-proband pe altele, j prin care omul îi realizeaza echilibrulinterior?

Shaftesbury nu lamureste nichieri lucrurile pe deplin.Uneori vorbeste de aceastà functie ca de un simt special,

de o aprehensiune imediata a binelui i raului, simtut moral",asà cum va vorbi, mai (tArziu, Hutcheson 4).

Alteori, pare cà o confunda icu alte functii sufletesti.Texte numeraase vorbesc de ea ca de gustul estetic,

de simtul proportillor, care descopera uritenia i 'frumusetea

Vírtutea... aceasta insusire originala, asa de binefäcatoare oricareísocietati i omenirii este deasemeni norocul sí prosperitatea fiecarei fíinteindividuate, in special, 4i numai prin ea poate fi omul fericit; &ea' ea trebuiesa fie nenorocit.

Astfel virtutea e blade f fecal si viciul raul fiecaruia".Inquiry, trad. germana, pag, 115. Vezí deasemeni : Moralists, II. 4

(II, 190) c.f. Jodl, op. cit., pag. 281-282 si nota 65 dela pagina 618.Martineau, op. cit., pag. 494. Jodl, op. cit., pag. 275.inquiry, I, II, 3. c.f. Jodl, cp. cit nota 55 pag. 616.Martineau, op. cib, pag. 497.

www.dacoromanica.ro

'Filosofía morale' engleza din sec. XVII gi XVIII 365

faptelor omenesti. De unde i asezarea lui Shaftesbury printreeticienii estetizanti, de care unii1).

Alte texte vorbesc insä de ratiunea care di subiectuluiactiv notiunea binelui si a räului 2), in opozitie cu inchipuirea.

Intelesul atätor texte deosebite e greu de sträns la unloc. S'ar putea spune cel mutt cà e vorba de. o facultate gene-rala de discernamant a valorilor3): logice, etice' i esteticeunitatea lor, färi deosebitä adâncire a raporturilor reciprocedintre aceste valori specifice intermediarä intre dreaptajudecatä." a lui Cumberland si simtul moral" al lui Hutcheson.

Acest concept se deosebeste de dreapta judecata (rectarati.o) a lui Cumberland, cu care are totusi mare analogie func-tionalä, prin aceia cà, spre deosebire de dreapta judecati,simtul moral nu alege ,tendintele dupà conformitatea lor cu ononnä exterioarä subiectului moral 9. Norma lui e natura.

subiectuluiE bog acest act un act de discernämänt intelectual, o

hotärire arbitrarä a vointei, sau tot o aplecare afectivä.? $iaci, Shaftesbury soväe, numindu-1 cu väditä stängä.cie sim15.-mäntul reflexiv" 6), voind par'cä sä'nsemne prin acest numeoaracterul säu dublu de sentiment si de judecatä.

Este acest act micar un act innäscut sau dobändit? DelaLocke, Shaftesbury a invätat sa se teamä .de primul cuvint.Va prefera deci sä-i zicä. conattuml" firii omenesti 7). Amzice,färä. sovEalä, ea' e un sentiment apriori", dacä Shaftesbury,n'ar adäuga in alt lac cä e .vorba de tactul" format prin edu-catie i culturä social0), la fel cu gustul" estetic. Nu e deci

Sufletul simte blandetea gi asprimea, plficatul í neplacutul incli-narilor. El gasegte uritul í frumosul, armonía gi disonante, tot atit de ade.varate ad, casi fa ritmurile muzicale, sau In formele gi infatigarile exteri-care ale obiectelor sensibile i nu-si poate retine admiratia gi incantarea, des-gustul gi reprobarea pentru aceste obiecte mai mult decal pentru celelalte".

Inquiry, trad, germana, pag. 17, Vezí In acelag sens Misa. refl. (III,183) gi Moralists II, 422) c.f. Martineau, op, cit., pag. 497 5i 498.

Valoarea í virtutea atarna de cunoagterea a cela ce e drept gi ne-drept gi de o intrebuintare a ratiunii care ajunge sa asigure o dreapta po-trivire a Inclinarilor".

Inquiry, trad. germana, pag. 20. Vezi In acelag sells Advice, p. DI,sect. 2 (I, 218 gi 228). ibidem p. I, s. 2 (I, 127), Misc. refl., III. cap. 2 (IlI,128) c.f. Jodl, op. cit., peg, 276 gi note 56 dela pag. 617. La Inquiry (II.53) trimete gi Martineau, op. cit., pag. 497.

Moralists, (II, 414-415) c.f. Martineau, op. cit., peg. 497.Martineau, op. cit. pag. 498.Jodl, op. cit. peg, 274-75 si 376.Hoffding, Histoire de la Philosophie moderne, 2 vol. in 8, Paris

(Alean) 1924, vol I, pag. 415.Letter to a stud., Scrisoarea 8-a, c. f. Jodl, op. cit., pag. 617, Nota 60.Martineau, op. cit. pag. 498.

www.dacoromanica.ro

366 Filosofía moralA englezä din sec. VXII si XVIII

vorba de un simt", in sensul propriu ai cuvantului, crin vacleveni la Hutcheson.

Exegetii lui Shaftesbury observa cu drept cuvânt ca psi-hologia sa a actului noral nu e foarte limpede1). Abia urmasiisai, hedonistii, scolienii i utilitaristii sau aprioristii mated-alisti vor incerca sa o descuroe. Dar ,tocmai prin nelimuririle-ei, psihologia sentimentului teflexiv" intereseaza istoria fi-losofiei, caci ele au facut posibila treeerea de& intelectualismul-moral, la etiea afectiva.

Recapitulana deci elementele conceptiei lui Shaftesburyasupra simtului moral: I. Aplecarile sufletesti elementare suntdeosebite de sentimentul de aprobare sau reprobare launtricice le insoteste, tinând cumpana intre ele; 2. Acest sentiment-e in acelas timp inclinatie launtriei i judecata; 3. E un sen-timent general de valorificare (logica, etica i estetica), con-natural constiintei omenesti, dar educabil.

7. Simtul moral se exercita asupra pornirilor sufletului,omenesc. Dupa scopul lor, ceste porniri sunt de trei feluri:1) inclin. ad catre semeni i catre binele obstesc; 2) inclinariegoiste, spre cautarea de ale sale; 3) aplecä.'ri spre rau.

Pe cele dintaiu Shaftesbury le considera totdeauna bunele numeste nefiresti 2). Pe cele idin urmä le considera rele,le numeste nefiresti. Clasificarea de mai sus nu lamuresteinsa natura si valoarea sentimentelor egoiste. Sunt ele rele,sau bune? Sunt ele firesti, sau nefiresti? Problema e de cel mai-mare interes, pentru ca de ea atarna intelegerea exacta a po-zitiei lui Shaftesbury fata de conceptia. lui ,Hobbes, pentru carenumai sentimentele egoiste erau inclinari firesti.

Examinarea primei i celei de a treia categorii de Inclinariconfirma cele stiute despre identitatea dlintre .ce e natural sice e bine la Shaftesbury. In cazul acestor mnclinàni, deosebireabinelui de rau se suprapune intocmai peste deosebirea dintrefiresc si nefiresc. Daca insà examm. inchnatiile egoiste,lucrurile se complica. Textele lui Shaftesbury nu sunt clare

interpretii lor, de acord.In ce priveste bunatatea Inclinafiilor omenesti, unii inter-

preti, socotind ca pentru Shaftesbury aplecarea catrefara sentimentul masurat al constiinfei, nu ccmfera acestoramoralitatea", extind nevoia acestei masuri" i pentru a aprecia

Jodi, op, cit., pag. 275.Inquiry, II, I, 1 (II, 57) c. f. Jodi, op. cit., pag. 273 si nota 50 dela

pag. 616, Martineau, op. cit., pag, 501.www.dacoromanica.ro

Filosofía morala englezg. din sec. XVII si XVIII 367

bunatatea" inclinatiilor, i afirma cá nici o afectiune nu ebuna prin ea insas, ci numai proportionati altora. Sentimentelealtrui.te n'ar fi prin.urmare niel ele bune in chip absolut, ci cumasura1). Cu atAt mai mult, sentimentele egoliste.

Cat priveste caracterul firesc al sentimentelor, Shaftesburyrecunoaste intr'adevar, uneori, cà sentimentele egoiste sunt totatat de firesti si tot atat de necesare economiei organizatieiomenesti, ca i cele altruiste. Ceeace si face pe unii comen-tatori sa afirme ca Shaftesbury considera sentimentele egoist°ea sentimente bune j firesti 2). Tetusi, in clasificarea porni-rilor, Shaftesbury nu considera firesti decal inclinarile sociale,ceeace face pe alti comentatori repro5eze inconsecventade a nu le fi eonsiderat firesti2). Mai mulIC deck atg, 'n-pingand ideea la limita, aoesti comentatori nu sovaie sa afirmeCa Shaftesbury ar fi trebuit sà cuprinda i sentimentele vata-matoare, in randul inclinarilor firesti 4).

Pentru a da un raspuns lamurit Intrebarii de mai sus,sa cercetam de unde provine desechilibrul tendintelor in sufletulomenesc si cum rezolva judecata launtrica, sentimentul reflexiv,diferitele cazuri ce rezulta din aoest desechilibru.

Moralitatea constand pentru Shaftesbury in alungareh dinsuflet a sentimentelor vitamatoare, nefiresti si din potrivireasentimentelor egoiste cu cele sociale, firesti 5), desechilibrulpoate proveni: 1) din slabiciuneaIsentim. entelor firesti; 2) dibtaria celor egoiste; sau 3) din prezenta celor nefiresti 6).

In ce priveste pornirile altruiste, desechilibrul nu poateproveni din partea lor, decat din lipsa lor, sau din slabiciunea-care le face insuficiente sa ,incline actiunea in sensul lor.data desechilibrul nu poate proveni din natura lor, deci nici dinexcesul lor atunci cand reusesc sa se impurl con§tiintei pAnala abnegatie. Jodi se insala deci and afirma cà excesul inclinarilorsociale ar putea tulbura echilibrul sufletesc i ca ele, au nevoiede masura" spre a Ti bune. Sentimental moral n'ar putearefuza adeziunea lui la o inclinare care ar impinge pe individsa se sa.crifice pentru scopurile obstei. Pentru cà, prin naturalui, binele general este supraordonat celui individual, pe care-1cuprinde in sine.

Jodl, op. cit., pag. 264, Martineau, op. cít., pag. 501.Martineau, íbidem.Jodl, op. cit., pag. 273 sí nota 51 dela peg, 616.Jodl, op. cit pag., 273-74.Inquiry, II, I, 3 (II, 57 sí urm.) c.f. Jodl, op. cit., pag. 274 sí nota

54 dela pag. 616.Martineau, op. cit., pag. 274.

www.dacoromanica.ro

368 Filosofia morall engleza din sec. XVII si XVIII

Pornirile nefire§ti, dimpotriva, sunt rele prin fireaSimpla lor prezenta in cugetul omenesc, tulburi echilibrul su-fletesc. De ce produe aceste inclinari tulburare In sufletulomenesc §i de ce simtul moral refuzi dea asentimentulactelor inspirate de aceste tendinte? Pentru a,prin ele, fäptuireaomeneascà e deviatà dela scopul ei firesc, care este binele.Binele nefiind cleat conformitatea cu finalitatea Iiinteiduale, sau a intregii existente, §i. sentimentul moral permitinddeosebirea imediatà a binelui de iräu, e iiresc ca cugetul omenesc

refuze asentimentul unei actiuni rele, nefolositoare nimänui.Cat despre pornirile egoiste, ele tulburä echilibrul sufle-

tesc numai dacà sunt prea puternice. De ce e desechilibru,and tendintele sociale sunt slabe §i cele egoiste sunt taride ce simtul moral refuzi sà-§i dea in acest caz asentimentul,faptelor isvorâte din autarea de sine impotriva binelui ob§tesaPentru a, in acest caz, pornirile çare tind spre binele genera/nu au putere sä se imounä celor ce tind çare bineleci sunt subordonate acestora. Cum insä hinele particular eprin natura lui subordonat celui general, ea partea fatä de tot,precumpgnirea îiclinatiilor egoiste produce o neorânduiala afinalitätilor, ordinea scopurilor actiunii fiind clieosebità de or*-dinea ierarhiei existentelor corespunzatoare. Fäptura preocu-patä de dutare a ceeace pu e deat un bine particular,, dà pre-ferinti unui act mai putin inecesar, fatä de altul mai necesar;in Ice isä tin& spre binele general parel include pe acesta;4i face aparentul bine propriu, Cu riscul de a face riu altora.

Caracterul esential al pornirii egoiste din care isvoräsccele mai multe neoränduieli in sufletul ,omenesc, e tocmai a-ceasti orbire a omului. Ele nälucesc omului Iuzia cà cedan-du-le, i§i poate realiza fericirea individuala, pe and in rea-litate, punfind-o in contradictie cu binele general §i pretinzänds'o realizeze chiar impotriva acestuia, faptele lui dobändesc unc.aracter monstruos, prin care 15i prepará singure ruina 1).

Din acest punct de vedere, se poate spune cu drept cu-Vint, ci pornirile nu sunt in echilibru, deal atunci and seo-

1) Intelepciunea care poarta si stapáneste firea, a potrivit astEeI lu-crurile, incat bínele personal 5i interesul fiecarei fiinte individuate sà co-respunda tendintei spre binele general. Se opreste (o fiinta n. tr.) a faceaceasta? Ea faptuieste direct impotriva el ins ásí í inceteaza de a-si urmaripropria fericire j bunastare. Prin aceasta, (fiinta 13. tr.) se dusmäneste sin-gura si nu poate faptui bine i cu folos pentru sine, dech.t atunci cand areIn fata ochilor bínele societatii, sau al totului din care face parte".

Inquiry, trad. germana, pag, 115. Vezi 5i Martineau, op. cit., pag. 503.

www.dacoromanica.ro

Filosofia mora/A englezA din sec. XVII si XVIII 369

purile catre care tind sunt in raporturile firesti de ierarhieale existentelor eirora sunt necesare.

Din cele de mai sus, rezultà cà in justa interpretare senti-mentele egoiste nu sunt pentru Shaftesbury niel bune nielrele in mod absolut si devin bune sau tele numai in raportcu fiintele al caror bine it urmiresc. ,Binele intregei existentefiind singurul bine absolut, sentimentele egoiste sunt bune,atunci (And cautarea de ele se potriveste cu voirea bineluiobstesc; ele sunt rele, atunci cfind aceasta criutare de sinese impotriveste acestuia.

Daca bunatatea unui lucru vine din conforrnitatea lui cunatura, din cele de mai sus rezulta ca pornirile egoiste nusunt prin natura tor, niel firesti, niel nefiresti, ci devin fi-re§ti, sau nefiresti, dupa cum finalitatea lor p sau nu armo-nizata cu aceia a intregii existente, adica' cu binele tuturor.

Pornirile egoiste sunt firesti i Arezesc asentimentuluntric, numai atunci crind cautarea de sine se potriveste cubinele general, adica atanci cand ea nu e decat un mijloc dea infaptui fericirea altora.

Ele sunt rele i nefiresti, adica protivnice' randuelilornaturii, atunci cand binele unuia singur se cauta in detri-mentul altora *i mai ales al binelui general.

Shaftesubry are prin urmare -dreptate sa le numeasciuneori bune, alteori rele, uneori "iresti, alteori nefire§ti. Bu-natatea i naturalitatea lor nu e insa niciodata absoluta, citotdeauna in relatie cu finalitatea afectelor ce tind sprenele general.

Martineau se inseala deci, cind pune pe acelas plan ten-dintele sociale si cele egoiste la Shaftesbury, socotindu-leopotriva de firesti i succeptibile a fi bine sau rele.

Daca aplecarile egoiste ar fi apleciu' firoti, cum pre-tinde Martineau di sunt, i Jodl ca ar trebui sa fie la Shaf-tesbury, ele ar trebui sa fie intotdeauna bune, pentru cá, dupaShaftesbury, tot ce e firesc le bun. Cum insi nu e acesta cazul,admiterea lor printre sentimentele firesti ar compromite iden-titatea binelui cu natura lui.

La fel ar fi, daci aplecarile sociale ar putea fi bunesau tele, dupi imprejurari, cum crede Jodl, ci nu invariabilbune, cum sunt in realitate dupit Shaftesbury, caci in acestcaz, ar trebui sa admitem räutatea unui lucru firese.

Chestiunea poate fi infitisati lui Jodl sub forma ur-matoarei dileme:

24

www.dacoromanica.ro

370 Filosofía mora1ä englezi din sec. XVII si XVIII

Daca sentimentele egoiste sunt totdeauna firesti sau bi-nele §i natura sunt identice i atunci binele nu mai e tot unacu aplecarea sociala spre binele general, ceeace e contradicto-riu; sau bineele rämfine tot una cu aplecarea socia. sprebinele general, dar atunci binele i natura nu mai stint iden-tice.

O asemenea intelegere compromite deci conceptia op-timista esentiala a lui Shaftesbury, dupa care binele se iden-tifica cu naturalul i socialul cu binele general.

Mai just vede lucrurile Jodi, and afirma dup4 Harms,ca aceasta conceptte implica o intelegere a naturii cu totuldeosebita de aceea a lui Spinoza sau Hobbes. Dar atunci neintrebam: ce temei mai are obiec tia lui Jodl, fata de Shaf-tesbury din punct de vedlere al unei critici interne, a con-ceptiei acestuia?

Eroarea celor mai multi interpreti ai lui Shaftesbury,asupra acestui punct, vine din faptul cä privesc armonizareatendintelor la Shaftesbury in perspectiva interpretarilor he-doniste i utilitariste mai noui, ca o proportionare cantita.tivii

, a intensitätii afectelor, atunci când ea trebuie privita aris-totelic, ca o acordare calitativa, sau ca o ierarhizare a lor,In ,ordinea generalitatii finalitatilor lor, adica: ca o subordo-nare a aplecarilor egoiste fata de cele sociale.

Numai aceasta subordonare dà sentimentelor egoiste uncaracter firesc, care smulge aprobarea setimentului moral, pe°and dimpotriva, imboldul lor impotriva tendintelor altruisteiatrage reprobarea lor ca sentimente monstruoase.

Toata problema moralei ar consta deci in reintroducereaomului in ordinea fireascä a lucrurilor tulburata 'de libertate,prin inlaturarea sentimentelor nefiresti i prin infranarea sen-timentelor egoiste care iluzioneaza pe om asupra aclevaratatuisau bine.

Aplecarea omului catre binele semenilor n'ar fi astfeldeckt aspectul psihologic subiecfiv al tendintei naturale ge-nerale, care subordoneaza binele partii fata de binele intreguluh

lar moralitatea n'ar fi, cum am spus, .decàt realizarea bi-nelui in lumea

8. Analiza de mai sus lamureste intelegerea exacta a carac-terului bun sau rau, Tiresc sau nefiresc, al pornirilor egoisterdupa Shaftesbury.

1) Harms, Formen der Ethik, 1878, c,f., Jodl, op. cit., pag. 617, nota 59.www.dacoromanica.ro

Filosofia moral englezà din sec. XVII si XVIII 371

Conceptia sa lasa insá deschise alte doui intrebari,rora Shaftesbury nu le raspu.nde. Cea dintii este problemaraului. Cum poate omul, fiinti fireascO, si simti aplecari ne-fim§ti? Cum se poate ca in firea presupusi nealterati, siisala§luiasca germenele striciciunii? Intrebarea s'ar putea pune§i altfel. Cum se poate ca existenta sá tinda spre altcevasa persevereze in existentä.? Cum ponte ea don i un bun, farica prin aceasta sO nu i se recunoasci o deficienta organic& olipsà esentiali, din care tocmai isvora.§te nu numai moralitatea,ci ,orice putintä de valorificare a ei ca bun? Sau paate fiintase dore§te pe sine, dar atunci ar ramine de explicat ce mirajtransformi toatá problema morala intr'o goanä iluzorie, dupOstapinirea a ceia ce ai deja? Shaftesbury nu vede aceastiproblema.

A doua e problema libertatii: Dacá firea impinge pricelucru, dela sine, spre bin,ele general, cum poate tinde o fiintáfireasca spre binele sau propriu, impotriva acestuia? Cum e po-sibil oelalalt miraj, orbirea egoista, ides§uruparea actiunii orne-ne§ti din randuiala natural& dupa care once fiinti tinde in chipnecesar spre binele sau adevarat? Sa fie ,ceva stricat in naturaomului?Sa fie el legat de Leva din afara de naturfi? Olarecarereflectie ar ingadui poate rabaterea acestei probleme asupracelei precedente 1). Shaftesubry nu raspunde insa nici la a-ceasta intrebare.

Din cele ce s'a spus mai sus, se vede ci mucha de carese poticneste gandirea lui Shaftesbury e intilnirea dintre pla-nul naturii i planul

De aci isvorasc toate dificultatile interne ale filosofieilui, c,are-1 silesc succesiv:

Si. substitue conceptului naturfi reale, inteleasa ca exis-lenlá de fapt, ideia unei existente necesare, care insä nu existaIn fapt, ci e numai o exigenta, anihilind prin aceasta, fära:

dea seama, toate pretentiile eticei sale, de a se intemeiape natura, in sensul existentiei de fapt;

Sa lase apoi nelaniurita, intrebarea daci consimtamintuiinterior este o inclinatie, un instinct, sau o inswire dobanditaprin cultura ì prin educatie;

Sa lase nelamurita, n sfar§it, intrebarea daca morali-tatea este starea fireasca, un fapt innascut al firei omenegi, sau

1) Shaftesbury consideri inteadevIr inclinatia spre riiu tot ca o lipstide milsurii. Marttneau, op. cit.. pag. 503. Ceiace solidarizeaz/ obiectia privi--Ware la existenta rhului, au cea privitoare la libertate.

www.dacoromanica.ro

372 Filosofia moral englezI din sec. XVII si XVIII

un produs artificial, un act de vointä prin care omul îi in-seamnä un loc deosebit de al restului naturii.

Dupi cum vor aluneca pe planul naturii, sau pe planuturmasii lui Shaftesbury vor accentua unul sau altul

din aceste caractere vor reprosa, sau 'nu, felul de intelegerea naturii.

Judecat in lumina intentiilor lui proprii, adica a vointei dea constitui un sis-tem de etica independent de <rice transcen-dentä, ne putem intreba daci solutia lui, care nu, consta in fonddecit in dotarea naturii cu atribut-lile divinitatii, pentru a-i pu-tea atribui originea unei facultati paradoxale, este intr'adeVirrealizatä?

Piatra de poticnire a sistemului, ceiaoe ramane neexplicatlui Shaftesubry, i creaza dificultati la toate articulatiile gandiriisale, este fapt-u/ libertiifii, care introduce prin definitie in na-turi räul, sub dubla forma a neorânduelii afectelor egoiste,si a prezentei aplecarilor spre rau. Cele dintai constituie, innatura, o a doua natura (moralitatea), deosebiti de cea dintai;1) prin faptul ca in lumea Lei ,poate fi desarmonie, care dincolonu este si 2) prin faptul cä trebuie fortatä spre a deaeni fi-maser, In primul sens al cuvântului, dei este deja fireascit,dupi definitia lui Shaftesbury.

Prezenta in sufletul omenesc a pornirilor nefiresti este unfapt i tnai gray, a c.arui origine ramâne la Shaftesbury cutotul inexplicabilä, intrio natura care nu cunoaste räul.

Pentru a scapa de contradictiile pe care sagacitatea luiMandeville nu va sovai sa le exproateze impotriva lui Shaf-tesbury cu o ironie zu mat mai cruntii, cu cat va manui arma depredilectie a arsenalului shaftesburian, nu exista decatsinguri cale de iesire revisuirea ideeii de laurel,prin separarea existentei de fapt, de existenta'ideala,si prin dis-tinctia categoricä a dameniului naturii de acela al libertatii,pe care va incerca sä le realizeze Kant.

Cat priveste psihologia concretä a actului moral, filozofialui Shaftesbury pastreaza un ,caracter dualist. Cele doui ri-dacini ale moralitatii: sentimentele sociale i consiaatimântulinterior sunt acte deosebite. Cele dintai sunt înclinäri firesti;al doilea un act sufletesc sul-generis, nu prea bine liimurit deShaftesbury.

metafizioeste pentru Shaftesbury sentimentul refle-xiy", nu face dectit sä exercite in lurnea morala, rolul pe care-I

www.dacoromanica.ro

Filosofía morala engleza din sec. XVII si XVIII 373

exercifit in naturi tendinta fireasca a fiintelor particulare desubordona activitatea binelui general, tendinta pe care o

manifesta i sentimentele sociale nu incape indoiala. Catotusi, psihologiceste, cele doua funclitini nu sunt identice, odorvedeste insasi existenta c,elei dintâi, menita sa asigure, cuajutorul constrangerii interioare, tritunful celor din urma, a-colo unde acestea nu pot birui singure.

In aceasta masura, deosebirea e realit, sau nu e decal aparere nalucitit de libertate, &lei de constiinta posibilitat4de a faptui in desacord cu sentimentul interior? Altsfet zis, ince masurii trecetea din domeniul inclinatiei firesti in acela aljudecatii constiente, schimbi natura sentimentului reflexiy"?Nici ac,est lucru nu 0 bine lamurit la Shaftesbury.

Din cauza acestei nelamuriri asupra naturii concrete aelementului central al filosofiei sale, opozitia dintre cele douarädäcixii sufletesti pe care se intemelaza moralitatea la Shaf-tesbury se va accentua la urmasii acestuia, dand nastere ladoua tipuri de etica, -cu totul deosebite.

De o parte, sentimentalistii scotieni (m. Smith, urmati maitirziu de Schopenhauer, vor accentua importanta sentimentului,facand sa depinda moralitatea direct de inclinatia catre` semeni.Cel dintiii va preface simtamantul moral in simpatie; iar jade-cata de valoare va deveni privirea spectatorului impartial"care judeca gradul de generalitate al acestei simpatii. Al doileava reduce moralitatea la simtamantul de compatimire in careindividul rupt de intreg si pus ca existenta separata îi neagacu totul vointa de a trai distinct. De cealaltä parte, utilita-ristii, Price, Butler si dupa ei Bentham si Mi11, cu toatá pos-teritatea lor, vor concentra preocupärile lor exclusiv asupraplanului judecatii de valorificare, i neglijind natura motivelor,nu se vor ocupa deck de raportul _lor in procesul dfeliberarii,pregatind astfel teoriile echilibrului tendintelor läuntrice, delaforma bugetului moral al lui Bentham, Oda la aceia a utilitatiimarginale a lui Bawerk i Jevons.

Intre unii j altii, Hutcheson va cauta sä tin4 cumpAna,definind, pe de o parte, simtul moral ca pe o ftmotiune cu totuldeosebitit i adanci,nd, pe de alta, conceptul de armonie dintreaplecarea spre binele propriu i cea spre binele general.

Astfel, gandul lui Shaftesbury va domina cea mai desa-varsita intruchipare a eticei englezesti i isi va ramifica influ-entele n toate directiile filo.zofiei morale, pana in zilele noastre.

www.dacoromanica.ro

374 G. Berkeley

G. Berkeley

Geor ee Berke ley face parte din grupul destul derestrfins al acelor rnari filosofi, cari îi statornicesc concep-tiile la o viirsta foarte timpurie, pentru ca in restul vietii sáfi le implineasca necontenit, legAndu-le din ce in ce mai muttde necesitatile tráirij lor. Dads,' alti filosofi îi dau, masura per-sonalitatii lor la o vArsta mai inaintata, tmeori dupa o vieexperienta individualà. alteori i fara ea, ci cloar pe temeiulunei necurmate meditatii, cu Berkley se intâmpla altfel. Ela cunoscut viata, cu toate inaltimik j scaderile ei, dupa cefi-a formulat filosofia. sa. In aceasta, se cuvine sá vedem nunumai o trasaturi a spiritului dogmatic, care,, prim firea lui,juclecit deductiv, ci- i dovada unei relative genialitati, in aiärei precocitate timpul nu are o prea mare importanti. Pe.dind Locke, Thomas Reid sau Kant ifi publica operele lor ca-pitale la o várstä inaintata fi dupi multi ani de pregatire,Descartes, Spinoza, Berkeley fi Hume i5i dau m'asura deplineiIr puteri creatoare, mutt mai de timpuriu. Berkeley ,fi-a pu-blicat opera sa de D-unte la douazeci i cinci de ani. Precocitateasa geniala a fost cu timpul intregita de p disciplinata Waitepentru noui dumeriri personale ,Fit't i pentru binele e,elorlalti.

In genere, viata lui Berkeley este impártitä in trei pe-rioade: anii unei tinerete studioase, care constituesc totodatifi epoca cea mai de seamä a activitatii sale speculative fifilosofice; apoi perioada calatorillor fi a marilor incerciri;

In fine, retragerea la episcopia din Cloyne, unde se devoteazioperelor de asistentá religioasA i filantropica, in timp ce seapropie tot mai mult de nevoile oamenilor, dar fi de un mi-.sticism interior pe care ni-1 va marturisi mai ales ultima salucrare filosofiea.

S'a nascut in 1685, la Dysert, in comitatul Kilkenny dinIrlanda. Familia sa era insi de obárfie engleza,de departe cu lorzii Berkeley of Stratton, iar tatal sau,devotat al Stuartilor, obtinuse acolo un post de perceptor.Si-a facut studiile la colegiul din Kilkenny, uncle, cuam mai inainte, invatase i Swift. hi ispravefte repede,In chip stralucitor studiile, pentruca la cinsprezece ani sa meargila Dublin, uncle se inscrie la Universitatea sau Colegiul Trinity.Ramtme in aceasta universitate timp de treisprezece ani, maiintfii tca student, apoi ca profesor fi inclrumätor (fellow"fi tutor").

www.dacoromanica.ro

G. Berkeley 375

Anii acestia sunt cei mai remarcabili din .intreaga-i carierä,Pre& teologia, limbile greacà i ebraidi si tine predici. In 1707,publicà anonim donä opuscule latine privitoare la niste chestiunimatematice, Arithmetica i Miscellanea Mathematica. In 1709,apare Eseul despre o notzii teorie a viziunii (Essay totvardsNew Theory of, Vision), iar in 1710 opera sa cea, mai insemnatäTratat asupra principfilor cuno§fintei omene?ti (A Treatise con-cerning the Principles of Human Knotvlege), Parte. I. and,in 1713, tänärul filosof (in vitrstä de douzeci si opt de ani)pärfäseste Colegiul Trinity din Dublin, el plea la Londra cumanuscrisul unei alte cärti ce-o va tipäri imediat, Trei dia-loguri intre Hylas i Philonous (Three dialogues bettveen Hylasand Phitonous) j in care îi exprimä teoria intr'o formä, mai peintelesul tuturor, dar nu mai putin impunatoare prin claritatea

conciziunea ei. Filosofut plecä Ja Londra,pentru a-simanuscrisul, cat i pentru a face cunostintit cu oamenii devaloare" de acolo.

Läsänd laoparte. opusculele, aceste trei cärti märturisescintreaga i noua conceptie a filosofiei lui Berkeley. Din jut.-nalui ,sau notele pe care filosoful le-a ,scris intre 1702 si 1710

intre 17 §i 25 de ani), din acel Commonplace Book (des-icoperit si publicat de Campbell Fraser in 1871) rezultä eä e/avea abia douäzeci de ani &And noile idei i conceptii isicusenà drum in spiritul sau. E atät de sigur de descoperirilesi de valoarea conceptiei sale, inc'a't in aceste insemnäri zil-nice se referä, mereu la noul meu principiu, marele meuprincipie sau la doctrina mea": ipoteza imaterialä.".

Lipseste opt ani din Irlanda, in care timp se aflä laLondra sau In Franta i italia. La Londra, este introdus insocietatea oamenilor celebri ai epocii, protejat fiind de Swift.Astfel tänärul filosof ajunge la curte si deasemenea cunoaste peLordul Berkeley of Stratton, cäruia Ii sunt dedicate Dialogurile.,Face cunostintä cu rnarele poet Pope si cu acel om de gat

scriitor celebru Addison. Religios i pios la culme, desi catugde putin prbit de anumite prejudecäti teologice, Berkeley lupti,impotriva liber cugeatorilor (the free-thinkers). Publicä o seriede articole in The Guardian (inci din 1702 Anglia, isi'avea pu-blicatii zilnice), cerând, cu inclArjire, dreptul de a gändi pentruoamenii religiosi i dovedind cà religia si mai ales crestinismulsunt departe de a impiedeca aflarea adevärului, ci dimpotriva..

Dar in toiul acestei Jupte, filosofal pleacii de la Londra,Incepandu-si acea serie de oälätorii, ce va dura, cu intreruperi,

www.dacoromanica.ro

376 G. Berkeley

aproape sapte ani. Pleacä, in calitate de capelan Al viconteluide Peterborough, are fusese numit ambasador in Sicilia. Re-chemat peste un an (1714), Peterborough readuce si pe BerkeleyIn Anglia.. Dar acesta vine ca sá piece din nou, intoviräsind,de astä datit, pe fiul unui episcop irlandez. In drum spreItalia, se opreste din nou in Franta, unde cupa an mai inaintevizitase pe preotul Malebranche. RämAne in ,Italia mai binede patru ani. In 1721, e din nou In Angla.

In acest rästimp, a scris putin. A lucrat la partea a II-a aPrincipiilor cuno?tintei omeneA, dar manuscrisul a fost pierdutIn aceste cäilitorii i lucrarea nu a mai fost niciodati completati(W. R. Sorley). A steins material pentru o istorie natural:6. aSiciliei, dar si acest manuscris a fost pierdut. Doar jurnalulsäu de cilitorie, tinut in Italia, precun i uncle scrisori mär-turisesc admira tia sa fatä de frumusetile naturii si ale artei.Curios in fata tuturor fenomenelor, Berkeley a falcut ascen-siunea Vezuviului pentru a observa mai de aproape c eruptiunesi a face asupra ei un raport Rmänuntit pentru Societatea Regalädin Londra. In drumul de inapoiere, se opreste, in 1720, laLyon pentru a scrie in latineste tratatul Des pre miKare (DeMotu), in care combate mai cu seamä fizica lui Newton. Tra-tatul fusese scris ca räspuns unei chestiuni puse de Academiade $tiinte din Paris.

Revenirea lui in Anglia 11 angreneazi si mai mult inviata timpului si a societätii sale. Lumea e speriatä de eseculsistemului financiar al lui Law. Criza economici ore urmäripeste tot, pAnä si in comertul cu cotoniile. E o perioada depräbusiri i greutiti, in care spiritele nobile vorbesc despredecadenta lumii, clespre vina materialismului care a dus preadeparte mania speculatiilor bänesti, despre lipsa de caractera conducittorilor. Filosoful Sorley, in capitolul despre Ber-keley din remarcabila sa lstorie a filoso fiei ertglezqti (A Historyof English Philosophy), editia din 1921, ne citeaza pärerea luiMark Pattison despre epoca lui Berkeley: o epocä a cireipoesie era lipsiti de romantä, a cirei filosofie era fink' pitrun-dere i i &Orel. conducatori (public men) erau lipsiti de caracter".Desigur cá astfel aräta epoca privia global. Sunt totusi cAtivaoameni, cari îi vor salva reputatia, printre ei fiind de bunäseamä Berkeley, care impIrtifiseste aceste päreri defavorabiledespre timpul sáu, dupä cum reiese din esseul ce-1 publicá anonimIn 1721: Esseu asupra mijloacelor de a preveni ruina Marei Bri-tanii (Essay towards preventing the ruin of Great Britain).

www.dacoromanica.ro

G. Berkeley 377

Aici arati el c räul poate fi ,indreptat doar printr'o relormimoral& printr'o spiritualizare a moravdrilor.

In aoelas an, se inapoiazi 1n Irlanda, tot la Trinity Collegedin Dublin. De multi vreme, ciuta o slujbiIn cadrul bisericiiirlandeze. Din cauza simpatiilor sale politice, lucrul nu i-a fostusor. Totusi, in 1721, este capelan apoi decan de Dromore.Spera cà astfel si aibi din nou rigaz spiritual si securitate ma-terial, pentru ali putea continua meditatiile, cal i pentru ase dovedi mai de folos semenilor sii, prin opere filantropice.Dar pe motive de formalism legal, el nu poate Amalie la Dro-more. Isi apiri cu energie drepturile, actioneazi in judecati

Inainte de terminarea procesului, insi, este numit intr'unpost mai bun: decan de Derry (1724). Are acum o lea& de1500 lire pe an, sumi cu care el doreste sà se ajute pentru rea-lizarea planului salu pentru Bermuda.

CuIncà doi ani inainte, nizuise si se stabileasci in insulaSummer sau Bermuda, unde sà intemeieze un colegiu cu indoitulscop de a reforma purtarea Englezilor din plantatiunile apuseneale Angliei si de a propaga Evanghelia printre sabtecii ame-ricani.Pentru a.cest plan romantic, Berkeley, care acum se apro-pie de viirsta de patruzeci de ani, va sta patru ani la Londisa, sprea convinge un guvern riuvoitor si o generatie sceptici si-i deapermisiunea i banii necesari. Face tot felul de demersuriargumenteazi cauza in fata Reginei Carolina, pe atunci Prin-cipesi de Wailes, discutând cu Samuel Clarke. In 1725, pu-blici Propuneri pentru o mai buna desvoltare a Bisericilor inplantatiile noastre din strainatate (A proposal for the bettersupplying of Churches in our foreign plantations), in care-siarati planul pentru Bermuda. Insufleteste, in sfarsit, o 'Irani deprieteni ì astfel reuseste si convingi pe deputati si-i votezelegea i creditele. Numai doi deputati voteazi impotrivi. InsusiRegele George I Ii aprobase mai inainte planul. Totusi buni-vointa Regelui si a deputatilor, ca i entusiasmul public, cu-prins acum de romantismul Bermudei, vor gisi un obstacol inRobert Walpole, acest politician plin de duplicitate. Dupi ces'a impotrivit planului lui Berkeley, a votat tsi el, in, fata entu-siasmului public, suma de 20.000 icle lire, dar hotarii si nupliteasci niciodati aceasa sumi. Credul ca toti marii intelectuali

aid in genere omul judeci Idupi sine Berkeley s'aincrezut in figiduiala lui Walpole ci suma îi va fi Entail'. inAmerica, indati ce va sosi acolo. In Septembrie 1728, filosofulse imbarci impreuni cu tinira sa sotie (abea se insurase)

www.dacoromanica.ro

378 G. Berkeley

care ,era o fiinticultá, fiind o admiratoare g lui Fénelona Doamnei Guyon. In Ianuarie .1729, soseste la Newport, inRhode Island. Acolo asteapti 2adarnic timp de trei ani im-plinirea. fägàduinii lui Walpole. Subventia nu i-a sosit niciodata.

Berkeley nu a ajuns pana in insula !milt dorita, colegiulsau pu a. fost intemeiat, salbatecii bastinasi nu au primit cuvantulEvangheliei. In schinib, filosoful englez a influentat primelestr6duinte gle filosofiei americane, gasindu-si numerosi discipoliprintre ,preotii, misionarii i ganditorii Lumii Noui, dintre carecel mai de seama este Jonathan Edwards, metafizician i teolog,format la Universitatea Yale si ajungand in 1758 presedinteleUniversitatii Princeton, institutii care vor pastra mereu credintaIn spiritualismul berkeleyan, ca dealtfel toate facultatile deSilosofie i teologie din Statele-Unite, unde niciodata empi-rismul çi pragmatismui nu au fost stapane, asa curd au fost infacultatile de psihologie, sociologie sau politica. Amintirea po-pasului lui Berkeley in America este mereu vie in spiritul deacolo. lar Lumea Noua i-a dat filosofului prilejul de a lucramai temeinic, precum çi zvoare noui de inspiratie. El a scrisun proiect pentru intemeerea artelor i tiintelor in America,Verses on the prospect of planting arts and learning in Americaipublicat dup. moarte. Unul din versurile acestea Westtvardthe course of empire takes its way (Inspre Apus se indreaptadrumul Imperiului) a fost pocotit profetic, dar, &pi cum explicit'Sorley, ideia lui Berkeley pu era geografica (st desigur nicipolitica), ci p speranta cá acolo unde natura ciilauzeste 6virtutea domneste- vor fi timpuri mai bune pentru moravurimai bune. Tot in fortuita izolare de la Rhodef Island si-a scriscel $nselat de Walpole, Alciphron, or the Minute Philosopher,In icare revine la polemica, inceputa in Guardian, contra libercugetatorilor, intrebuintand iarasi Torma dialogului.

Revine in Anglia in 1731, dupa ce ts.i-a daruit proprietateade la Rhode Island si biblioteca pe-o adusese din patrie, aceleicongregatii xeligioase care a fundat colegiul Yale. Ramane doiani la Londra, unde-si tipareste Alciphron, 6 Teoria viziuneisau imbajul vizual (The theory of vision, .or visual language),iar n anul urmator (1734) publica The tA.nalyst, in care criticápozifnle nouei matematici care, dupa pärerea sa, sunt legatede p conceptie materialista a lumii, precumtsi pretinsa claritatea pateinaticilor, semnalancl o seama de obscuritati si contra-dictii in domeniul fizicii si, mai ales, In doctrina newtoniana.Tot in 1734, el kpublicä o noua editie a Dialogurilor §i a Prin.

www.dacoromanica.ro

G. Berkeley 379

cipiilor cuno§tintei omene§ti, cu unele moclificàri insemnate.In acest timp filosoful este numit episcop de Cloyne,

stabilindu-se in Irlanda. Restul imparte intre o ac-tivitate obteasc i meditatii religioase. Mai publiciQuerist (Omul care se intreaba) i Siris, a Chain ofPhilosophical Reflexions (Siris, o serie de reflectiuni filosoiice),In pare &pa ce aratà virtutile medicinale ale apei de gudron,promoveaza" un fel de idealism platonian, prin care diferà deconceptiile-i de oclinioara, organizate sub influenta lui Locke.In 1752 publia. A Miscellany containing several tracts (Scrieridiverse).

In 1750, Berkeley se imbolnaveste. In toamna anului 1752,pleaca la Oxford cu fiul &Au George, care trebuia sa-si ter-mine studiile. La Oxford, abea de mai tràeste ateva lunisi acolo, la 14 Ianuarie 1753, inceteazá din viata.

Formatia filosoficA a lui terkeley, dei atat de timpurieratat de strgueitoare, a fost s'ivAriti sub bune auspicii. La

Dublin, si mai ales printre profesorii de la Trinity College,exista in puternic curent anti-scolastic i prielnk spirituluimodem si novator al filosofiei i tiinei. Ideile lui Descartes,Malebranche si Locke erau bine cunoscute in cercurile acade-mice, iar fizica lui Newton era mult cliscutatà. Cand Berkeley,§j-a, formulat jdealismul sau, cetise pe Descartes si Malebranche,era familiar cu operele matematicienilor i filosofilor naturiifusese atras de filosofia lui Platon. Dar gindirea lui s'a, formatmai ales sub influenta lui Locke, recunoscut mai inthi laDublin si a.poi in universitatile engleze. In afaraavea mare influenta la Dublin William Molyneux, celebra peatunci in calitate de corespondent al lui Locke i, de editor allui Descartes, cat ii ca autor al unui tratat de Dioptricsa, pu-blicat in 1692. lar in timpul cind Berkeley isi( incepuse studiilela Trinity College, Peter Bowne, mai apoi episcop de Cork,functiona la Universitate si era un important cerceatoral operii lui Locke. Opera lui Bowne era i ea protivnica, inparte, teoriei lui Locke, el sustinând cà spiritul i trupul nupot fi cunOscute in acelas mod, spiritele ineputand fi cunoscuteprin. idei, ci ,numai prin analogie (Divine ,Analogy).

Dar Berkeley nu-si e,çprimà dintru inceput teoria sa asupracunoasterii omenesti. Eseul asupra unei noui teorii a viziuniiimpiirtäseste cloar un singur aspect din teoria sa: anume relatia

www.dacoromanica.ro

380 G. Berkeley

dintre obiectele vázului i obiectele pipiitului. Molyneux puseseodati lui Locke urmittoarea problemi: daci un om niscut orbsi-ar cápita vederea, ar putea el, numai prin viz, sit distingaun cub si o sferi, obiecte cu pare mai inainte el nu luase contactdecát prin pipiit? Molyneux rispunsese la propria sa intrebareIn mod negativ, iar Locke ii aprobase solutia. Berkeley, era deaceiasi pirere cu deiThsii, dar pe motive mai fundamentale Daciextensiunea ar fi o idee comuna i vizului i pipiitului (asa cumsustinea Locke), atunci forma *refà vizibili trebuie sä fie lafel, sou si aibi ceva in comun, cu forma pitrati tangibili. Invirtutea aoestora, omul niscut orb, de indati ce poate vedea, artrebui sit fie in stare si distingi intre un piitrat vizibil si uncerc vizibil çi si identifice aceasti deosebire cu deosebirea,dintre pátratul i cercul deja cunoscute prin pipiit. Daca elnu e in stare si procedeze astfel, aceasta se datoreste faptuluilci nu existi nimic comun intro obiectul ,vizibil i cel tangibil,Acesta este si punctul de vedere al lui Berkeley. Obiectelevizului si ale pipiitului formeazi, ¿acá pot sá mi exprintastfel, doui serii (sets) de idei care diferi mult unele dealtele... Un om niscut orb si cipitând darul vederii, nu vae.vea la inceput nicio idee de distanti prin váz. Soarelestelele, cele mai depártate ca si cele mai apropiate obiecte,z-or pitrea cit sunt toate in ochii tsái, sau mai curind inspiritul

Eseul accentuiazi, in special, data teme: obiectele (sauideile) vizului nu au nimic comun cu obiectele pipiituiul; le-g:aura dintre viz si pipitit este arbitrará i dobánditi numaiprin experientiá.. Distanta (sau exterioritatea) nu este nici per-cepufa direct de la sine, cu ajutorul vázului, nici apreciatisau judecati .dupi linii i unghiuri. Ea -este numai sugeratigandurilor noastre prin anumite idei i sensatii vizuale carein natura lor proprie n'au niciun fel de asemimare sau relatieCu distante sau cu lucruri orinduite la distanti; ci numai prinoonexiunea lor, intiriti de experienti, acele sensatii semnificisi ne sugereazi distanta in acelas fel in care cuvintele ne su-gereazi ideile pentru semnificarea cirora ele sunt intrebuintate".In lucrarea de mai tirziu, Teoria Viziunii sau Limbajul vizualintireste i mai mult teoriile din prima lucrare, sustinindintreaga lume vizibilá consisti dintr'o serie de semne care, ca

limbajul, au drept scop sá furnizeze un inteles. Dar asemenivorbelor clintr'un limbaj, ele nu cauzeazi intelesul si nu au olegituri directi cu el. Intrebuintând vizul perttru a ne cilituzi

www.dacoromanica.ro

G. Berkeley 381

micàrile noastre, noi tilmicim astiel limbajul lui Dumnezeu.Criticii filosofiei au gisit in aceashi teorie a lui Berkeley

seami de merite. Analiza simturilor, astfel intocmiti, a rimasun bun pentru Psihologie. Este adevirat... cá väzul i pipiitulnu pose& un element comun care si poati fi, separat de ele si

devie o prezentare independenti-, scrie Sorley, care vedein aceste esemi una dintre cele mai strOlucite analize psiho-logice din limba englezi". Alti filosofi au clesvoltat rolul pre-cumpimitor al vizului in cunoasterea lumii sensibile, arOtindcsi in imaginatia noastri vazul asigura continuitatea i sursanoastr cle orientare spirituati, chiar daci in functiunile noastrespirituale simturile nu lucreazi separat, cum pare a creole Ber-keley tcOnd afirma cá legätura dintre viz si pipait este arbitrari.In fine, Alti critici ca A. Seth Pringle-Pattison observi ciBerkeley, separind extensiunea tangibili de cea vizualá i in-deletnicindu-se mai mi.& cu perceptia distantei, pare si rezolvespatiul antr'o serie de sensatiuni locomotive, invederirxIu-seastfel ci e vorba de o analizare a spatiului in timp.

Dar daci in aceste douä lucriri el a tratat mai mult despresimturile vizului si al pipiitului, neocupindu-se de cunoasstereaprin concepte sau de intreaga cunoastere comeneascii, in Tratatulasupra principiilor cunoqtintei omeneqii (A treatise concerningthe Principles of Human Knowledge) Îi va desvolta teoria safundamentali, prin care a influentat atit de profund gindireaIfilosofici a lumii.

Locke, ca si Descartes, sustinuse ca toate obiectele cunoa-sterii sunt dei i astfel a avut de intimpinat dificultatea de asustine 'realitatea lucrurilor pe care el presupunea

ideile. Ca si Descartes si Hobbes, Locke sustinusedintre sensatille noastre, coloarea nu existi independent de acelcare o vede, ci existà numai pentru omul care o percepe. Lafe!, sunetul nu existO dada pentru cel care aude, gustul pentrucel care gustO, mirosul pentru cel care .miroase. Ac,estecu alte Ipuvinte, nu sunt inerente lucrurilor in sine, ci sunt sen-satiuni strict omenesti, constituind calla-tile persoanelor sausubiectelor care percep. Ele 1111 apartin substantei sau lucruritor-in-sine. Berkeley e de acord cu Locke in aceasti privinti. Darnu e de acord in ceca ce priveste celelalte calititi, pe careLocke le atribue obiectelor independent de subiectele 'care percep,Predecesorul säu creclea cá extensiunea, forma si miscarea suntcalititi obiective, care pot exista si fill un spirit care sá leperceapi, adici apartin substantei necugetitoare. Berkeley nu

www.dacoromanica.ro

382 G. Berkeley

admite deosebirea dintre calitatile primare (acestea din urmi,adici objective, existand independent de spirit si apartinandsubstantei pecugetatoare) i Caliatile secundare (adica subjective,existand numai prin spiritul care percepe i deci neapartinandsubstantei necugetatoare). El socoteste gresita aceasta deope-bire, sustinand ca asemeni calitatilor secundare, si calitä.tile pri-mare sunt tot produsul spiritului care percepe, sunt tot calitatippirituale, apartinând subiectelor sau persoanelor care percep.Aceasta este ideia fund,amentala a lui Berkeley, modificareaingenioasa i parent simpla teoriei Li Locke, dar pe bazacareia el va -da un knou inteles intregei cunoasteri omenesti.

Prin urmare, atat culoare,a, mirosul, sunetul i gustul, catextensiunea, forma si miscarea exista numai pentru persoanele

care le percep. Eliminand oamenii sau- subiectele care percep,inseamna cá elimini intreaga lurne sensibilä, caci obiectele nuexista aparte sau independent de subiectele care percep. Astfelfiind, inseamna ea' existensa lucrurilor se datoreste perceptieiboastre, ca noi percepand facem sà existe lumea sensibila. Por-.nind, asadar, de la Locke 6 urmand Jinja empirismului &au,Berkeley rezolva dificultatea implicata In deosebirea dintre lu-cruri 6 5dei, dintre substanta i perceptie, identificand lucrurilecu ideile, sau substanta cu perceptia. Ideile sunt lucrurile. Totce vad, ud, pipai, tot ce simt ,eu este ideia mea. Lumea esteideia mea. In Afará. de perceptie sau de idee, nu exista nimicIn lurnea sensibilä. Aceasta este teza fundamentali a filoso fului

astfel, eliminà el ideia de substanta materialá sau necuge-tatoare ca o absurditate, spiritualizand i Idealizand intreagacunoastere.

Pentru a lämuri mai limpede aceasta teorie fundamentaläpentru a arata chipul in care argumenteaza filosoful englez,citäm urmä.torul pasaj din A Treatise concerning the Principlesof Human Knowledge: Se va admite de toti cal nicil gandurilenoastre, tnici sentimentele, nici ideile formate prin imaginatiunenu existä n afara de spirit. Si bu mai; putin evident Imi aparefaptul ea diferitele sensatiuni sau idei intiparite In simlurile-noastre, pricat de amesteoate si de compuse ar if ele, (cu altecuvinte, once obiecte ar compune ele prin reunirea lor), nu potexista decat intr'un suflet care le percepe. O cunoasteredespre aceasta o poate obtine, dupa cum cred, oricine t4idreapta atentiunea la ceca ce se exprima prin termenul exista,-atunci cand este aplicat la lucruri perceptibile. Daca spun camasa la care scriu exista, aceasta inseamnä cä o vad i o ating;

www.dacoromanica.ro

G. Berkeley 383

chiar daca m'as afta in afara de birout mea, încä a putea,sà spun cá ea exista, intelegand prin aceasta ca daca as fiin biroul meu as putea sa o pencep, sau ca un alt sufletpercepe in acel moment. Exista un miros, aceasta inseamna cael a fost sitTO; exista un sunet, aceasta inseamni a el a fostauzit; exista p coloare sau o figura, aceasta inseamna) ca a fostperceputa prin vaz sau pipät. Aceasta e ,Iot ce se poate intelegeprin termenii de mai sus... Cad ceeace 'se spune, despre o exis-tenta absoluta a lucrurilor necugetatoare, Ufa relatiune eu laptulperceperik., imi pare cava Cu totul de peinteles. Existenta lor,esse consta in a fi percepute, percipi ç este o neputintaca lucrurile necugetatoare sà aiba o existenta In 'afara de su-fletele sau fiintele cugetatoare care le ipercep".

Si aceasta, chiar daca printre oameni starue o pärere40à muntii, icasele, raurile j intr'un cuvant, toate obiectelesensibile, au o existenta, naturala sau rea14, deosebifalde faptul cà sunt percepute prin intelect (by the understanding)",

Fiinta lucrurilor, existenta lor este, prin unnare, de afi percepute. Lucrurile pe care noi le socotim materiale,sunt dec'at idei sau perceptii. Esse est percipi. A fi inseamnaa fi perceput.

Astfel Ii constitue Berkeley metafizica sa imaterialista,identificanct lobiectele simturilor Cu ideile. Dar chiar daca nuau o natura matena. ideile aces tea sunt pasive si inerte; elenu au o activitate i o cauzalitate proprie. Metafizica aceastaelimina nu numai din cunoastere, cj i din realitate materia,afirmand-o ca o idee a spiritelor sau eurilor cugetatoare. Aceastaeste prima 'eta esentiala a filosofiei lui George Berkeley.,

Inainte de a ne opri la a doua sa teza esentiala, anumenominalismul sau, sa vedem consecintele metafizice ale acestuiidealism. Cum se Teaga intre ele ideile sau perceptille, pentrua ajunge totusi la ordinea i configuratia lumii inconjuratoare?Exista 'Ore idei o anumita legatura? Cum se influenteazaintre ele? La aceste ntrebari, filosoful englez raspunde: Ideilenu sunt produse la intamptare j fara ,nicio ordine,i ci intre eleexista o anumita ordine si inlantuire, asemenea aceleia aintrecauza i efect" (Tratat, 64). Inlantuirea, insa, nu implicalraportul dintre cauza i efect, ci numai raportul unui ¡ndicnisan semn cu lucrul semnificat. Cu alte icuvinte, ideile fiindpasive noi ne obisnuinT sà intelegem gruparea sau conexarealor dupa succesiunea in care ele apar in spirituknostru. Totusi,nu spiritul cauzeata aceste idei, desi ele nu exista decat in

www.dacoromanica.ro

384 G. Berkeley

spirit, ci spiritul le intelege si le urmareste semnificatia.Dar dacit icleile simturilor sau lucrurile sensibile nu po-

se& o cauzalitate eficientä. nici iu sunt macar cauzate despiritul care le percepe, atunci cine le cauzeaza si le asiguraordinea i uccesiunea? Ele sunt cauzate j ortinduite de unSpirit omnipresent si etern, care cunoaste i cuprinde toatelucrurile i ni le infatiseaza vederii noastre in asa chip sipotrivit unor astfel de reguli precum singur le-a oranduit,pe care goi le numim legile Prin urmare, ceeace chemamnoi legile naturii este, in realitate, manifestarea divinä si eastabileste anumitele reguli de conexiune i consecutiune generalaintre ideile, carom. matetialistii- le atribuie in mod gresito canzalitate eficienti, caci nicio idee nu rate fi ceva activ,san... ¡nu poate sa, fie cauza unui lucru oarecare. Ceiace amniainoi lucruri, nu sunt decat combinatiile icleilor, statornicite prinobiceiurile experientii noastre perceptuale.

Dagà privim, acum, caracterul contributiei lui Berkeleyne gandim ce modificari esentiale aduce ea fatal de celelalte

teorii filosofice ale vremii, observam ca idealismul saueliminà materialismul, facand din lumea sensibila o realitateideal, care exista in spirite i pentru spirite. Nu exista

lucruri materiale, and e vorba de cunoastere,ci numai perceptii ale spiritelor, adica idei crincluite arbitrar,de dare Drunnezeu. Dar daca materia este inlocuita prin ideilespiritelor care percep, nschimb, ideile .care la alti filosofi poseclatactive virtuti creatoare (Kant si 'Hegel ne vor arata cat devie si de creatoare este ideia), aici ele devin tof auk de inertesi de date" ca ysi sensatiile in filosofia empiricii si mate-

Evoluand tot pe unja empirismului lockean, Berkeleynu a iiout deoat sà substitue materiei kleia, dar totodatä a rapit

clinamismul pe care i jle harazise intreaga traditieplatoniana ¡si, mai incoace, un Descartes sau un Leibniz.

Dar in fetal acesta, am ajuns la a doua sa teza esentiala,anume inominalismul aau. In ,afara de perceptie, spiritul orne-nesc niai are si alte putinte de g cunoaste? Caci, am vizut,

idesi ¡cicala (imaterialA) perceptia se reduce, in fond, laceeace este in alte filosofii cunoasterea sensibilá. fiindideala, tare mint mijIoacele de a distinge ,intre o pet-cep-tiejusta (sau reala) i una inselatoare?

Dei Berkeley nu ne-a dat un sistem complet, ci a treatnumai anumite chestiuni care 1-au interesat mai ales ea omal credintei relig:roase (teoriile sale, in acest sens, nu au fost

www.dacoromanica.ro

G. Berkeley 385

cu aclevirat desinteresate, i cetindu-i opera ai la tot pasulimpresia ci e un mijloc de combatere a ateismului, materia-lismului i scepticismului), totusi se gisesc in opera samai ales in introducerea Tratatului asupra cunoafterii ome,nefti o seanai de observatii asupra cunoasterii rationale.

Din ele, Berkeley se arati un pur nominalist. El nacrede deoit in idei generale, klar nu si in idei abstracte. Unouvânt idevine general prin faptul ci este intrebuintat ca unsemn, nu al unei idei generale ,abstracte, ci al mai multor ideiparticulare". Si precum aceastri linie particulari devine ge-neral prim intrebuintarea ei ca un semn, tot asa devine generalnumele linie- care, luat in mod absolut este particular, luat,

ca un semn e general". Filoso-ful tigidueste ci prinabstractiune se pot despirti mintal sau concepe separatcare nu pot exista separat sau ci imi pot forma a notiunegeneral,'ficais abstractie de once calitate particulari-. Iaticum, pentru a:si salva idealismul perceptiei, cugetitorul acestaripeste spiritului putereA de a forma idei abstracte, reducindcunostinta la o empine subiectivi.

Berkeley si-a completat metafizica i epistemologia sape misuri ce ii veaneau In minte anumite chestiuni pe care voiasi le sustini sau si le combati. In prima editie a Tratatuluiasupra principiilor cuno0intei omene0i el distinge intre ideilesimturilor care sunt mai intensive, mai vii 5i mai clareideile imaginatiei, mai putin orinduite si coherente. Primelesunt lucruri reale, celelalte sunt imagini ale lucrurilor. Mairecunoaste, deasemenea, i ideile operatiunilor mentale. Darnu ne arati, in care din aceste trei clase de idei, se afli cu-noasterea eului, sau a celorlatte spirite care percep sau, infine, cunoasterea lui Dumnezeu. Aceste chestiuni le tidied' Ber-keley in Dialogurile dintre Hylas i Philonous.

Desi având o realitate spiritual, ideile sunt niste datepasive i inerte, care nu implici nicio activitate sau cauzalitatein ele insesi. Prin urmare, ar fi o contradictie sä credem ciideile 'pot si se asemene naturii lui iDumnezeu sau si ni-1 re-prezinte. Tot astfel, ideile nu ne pot da nici cunoasterea,euluisau 43. celorlalte spirite care percep. Dar atunci cum putemcunoa§te ispiritele finite si spiritul infinit? Le putem cunoaste,spume Berkeley, prin notiuni. Reflectind asupra propriului nostrileu sau spirit, noi avem o cunoastere imediati a eului, ca

prin inferenti, plecand de la ocunoasterea imediati aacestui eu, putem cunoaste i celelalte spirite si pe Dumnezeu.


386 G. Berkeley

ffeici once notiune despre Dumnezeu este dobanditä reflectândasupra propriului rneu suflet, exaltându-i puterile i indepirtândimperfectiunile sale". Intre ide i spirite fiind o diferentä, denaturit, cunoa§terea ideilor este mediaa, jar cunoa0erea spi-riteIor este imediatä.. Noi nu ne percepem sufletul, dar 11 cu-noa5tem intuitiv i imediat, càci inteligenta satu spiritul, 'sausufletul, este acel lucru divizibi1 neintins, care cugetä, acti-yeaz6 i percepe". (Diatogurile intre Hylas qi Philonous, Dia-logul III). Acest nou mijloc de cunoagere, notiunile, prin careintelegem spiritele i legile, a fost mentionat de Episoopulde Cloyne '111 editia a doua a Tratatului, dar fara modificareacontextului, care incil deolarà c toate obiectele cuno§tinteiomene§ti sunt idei.

Ce sunt exact aceste notiuni §I care este relatia dintreidei i notiuni in cunoWere, iata chestiuni pe care Berkeleypu le-a làmurit suficient ai care arata eä interesul säude rationalism a fost mult ,mai mic &eat cel faith' de unempirism spiritual. Notiunile sunt produse ale reflexiunei, suntun fel de judecki rationale, dar totodaa i intuifii, ce! putin°And e vorba de cunoa§terea imediatii a inteligentii i ideilornoastre proprii, chiar daci, apoi, aceasa cunoa§tere imediatlne tdiä putinta de a cunoa§te mediat, prin analogic rationali,Eaelelalte spirite,

Privind-o acum, in totul, putem defini cunoaeereaberkeleyani ca pe un idealism subiectiv, dar mergiincl pe,urmele teoriei lui Locke, care in Essay poncerning HumanUnklerstanding, atacind vechea notiune de substantiä, o de-fine0e Lca o combinatie de calitäti. 'Berkeley a spiritualizataceste alitiàfi, fäciindu-le idei ale spiritelor care percep. Darnu-i mai putin adeviirat, cà in cadrele filosofiei sale, cunoa0ereaknetioneazi exact ea §i In empirism, i eonsecintele sale nu, sedeplärteaza catui de puf in in practici de acelea ale bunuluisimt oll4tesc (common sense).

Faptul cà humea este perceptia spiritului nostru, nu mo-conduita noasträ. concretä, ci doar con§tiinta noastrà

moralä, care pe temeiul metafizicii sale ar putea s se increadiIn spirit i nu in materie, in iDumnezeu nu in lumea senza-tiilor. Nu e tnicio dificultate in A in realitate mâncimbem idei, eici practic vom mca i bea aceleti lucruri capfinà acum i ne vom comporta in lume fia fe!. Important e

atim cá aceste obiecte nu ,sunt materiale, ci stmt perceptiiale spiritului i sunt cauzate de Agentul auprem. Dealtfel, in

www.dacoromanica.ro

metafizica fundata pe noua fizica nu inancam bem in realitateatomi sau protoni i electroni? Chiar stiinta modificatconceptia despre materie, atribuind realitatii o ultima energieimateriala.

Epistemologia lui Berkeley este idealista, in sensulsustine o eunoastere prin subiect. Si, epistemologic, idealismulsau este subiectiv, cci eunoasterea prin idei este cunoastereaunui spirit sau eu. Dar desi subiectiv In epistemplogie, cu-noasterea aceasta nu este solipsista, deoarece spiritul care per-cepe are notiunea. Spiritului infinit i a. spiritelor finite, carepereep ea si el. In Introducerea in Filosofie a lui Oswald,

Ipe se face distinctia intre epistemologia lui Berkeley, )careeste subiectiv idealistá, si psihologia sa (noi am spune onto-logia ,sau metafizioa sa), care este realisti. Psychologischdagegen war er ein Realist, der nicht nur die einzelnen geistigenAkte auf eine Seelensubstanz bezog, sondem auch die Vielheitenvon Geistern annahm-..

Dar inainte de a ajunge la pluralismul sau spiritualintr'adevar realist, trebuie sa observant-1 ca insasi cunoastereaprin idei este, in felul ei, realista', .deoarece ids& no sunt apa-rente i nici nu depind de subiect¡vitatea eului care pereepe,desi exista' in l i pentru el. Realitatea lor este, insa,

Ideile intiparite in simturile noastre sunt lucruri realeexisti in realitate. Aceasta nu o pegam, ci negam ca ele

pot exista in afara de spiritul care le percepe, sau ca sunteòpii dupa anumite prototipuri, 'care exista in afara de spirit...Lucrurile percepute prin simturi pot fi numite externe, din punctde vedere al priginii for, intrucat nu sunt produse, din interiorulsnfletului nostru Insui, ei intiparite de un alt spirit, care sedeosebeste de acela care le percepe. Se poate spune, la fel,ca obiectele sensibile pxista in afarä. de suflet- i in alt sens,anume and exista intr'un alt suflet. Astfel, dad inchidlucrurile exista inca, 'dar ele trebuie s. existe intr'un alt(Trotat, 90),

Prin urmare, in materie de cunoastere, idealismul ben.lieleyan Ii afirma realitatea spiritualä i cautä sà nu cadEIn solipsism. Psihologismul ideii isi cauta un suport metafizic,care sa-i garanteze nu numai o anumita ordine in manifestari,dar si p cunoastere universala. Daca, intr'adevar, cunoasterealumii sensibile este ideia mea, cauza acestei cunoasteri, si im-plicit a ideilor mele, este realitatea obiectiva a lui Dumnezeu,care m'a creiat pe mine si pe ceilalti oameni. $i ideile

G. Berkeley 387

www.dacoromanica.ro

388 G. Berkeley

oricat ar exista in spiritul meu i pentru el, pose& o ordinelogici pe baza careia eu pot afla ,adevarul. Tocmai pentrucaDumnezeu (sau Providenta) este mum existentii si a cunoasteriitmele, cunoasterea mea nu poate sit% fie (inselatoare. Ideile suntCu atfit Imai adevara.te cu cat sunt mai intensive, mai vii i maidare si pe temeiul acesta (in fond psihologic ï nu logic) poteu deosebi idiferitele feluri de idei.

Berkeley nu aprofundeazit problema adevitmlui in materiede idei sau perceptii, ,intemeindu-se, pe de o parte, pe ordineaempiriei, go. cum procedeaza i psihologii, iar, 'pe de altä parte,,pentruoa presupune cà universul este rational. Temeinicia si_

ordinea relatiilor dintre cunoasterea mea si a celorlalti se ba-zeaza pe p presupozitie rationalista, dupi cum a observat A.Seth Pringle-Pattison, in lucrarea sa Scottish Philosophy, des-voltlind jacest argument interesant: Experienta, asa cum, o cu-noastem noi, ste, dupa Berkeley, o serie de stari, idei sauperceptii linclependente, pe care, prin puterea nerationala a ob;-ceiului, noi ajungem in decursul timpului, sa le asociem unelecu altele ,in felurite chipuri. Dar, dad. ,nu pornim la aceastacu presupunerea ca universal este rational, noi nu avem dreptulde la 5ustine cá aceste asociatii ale noastre corespund modurilorde pperatie ale unei Vointe obiective, pe pare noii suntem facutica sa le invatam. Berkeley, de buna seama, Pa face aceasatacità presupunere, sau ja rationalitatea universului ca implicatO."in existenta-i pon§lientr (pp. 52-54). Si ntunai astfel scapa etde solipsism, phiar clack in grija sa de a tagadui materialismul

scepticismul, r spiritualizat i subiectivat cunoasterea sensi-bila, indeletnicindu-se mult mai putin de cunoasterea rationalit,unde el este un nominalist, asemeni tuturor psihologilor caripornind de la empirie insista asupra perceptiilor i neglijeaziideile logice. Aparätor al religiei i vräjmas al materialismului,Berkeley si-a concentrat atentia combativa in punctul unde

erau mai tari si nu in fagasurile ratiunei, de unde nuputea primi cleat sprijin. Presupozitia rationalitatii universuluinu-i putea fi decat un element de sustinere a imaterialismului

Daca aceasta cunoastere prin subiect nu poate fi redusala solipsism, asa cum nu pot fireduse nici monadele lui Leibniz,care ,chiar Idaci îj au ferestrele inchise- fata de lumea exte-rioara, ele o cunosc grin, ratiune, ,nu-i mai putin adevarafca la Berkeley cunoasterea celorlalte spirite care percep estemai tanevoioasa, tocmai din pricina nominalismului si a faptului

www.dacoromanica.ro

G. Berkeley 389

ca ideile sale sunt pasive gi inerte, contrar ideilor ratiunii dinsistemul leibnizian.

A treia tez. esentiali a Episcopului de Cloyne esto onto-logia sa spiritualista. Daca lumea sensibila este ideala i ima-teriala; daca ideile ratiunii sunt simple cuvinte, Berkeleyacorcli o realitate substantiala (spirituala si nu material, fi-rete) fiintelor pmenesti. Aceste fiinte sau spirite sau euri sunt,pentru el, substante simple, indivizibile, active. Cand ele percepidei, se numesc intelecte, iar cand produc ¡dei sau au influentaasupra lor, se numesc vointe. Sufletul, spiritul, eul, intelectul(termeni cari exprima, in fond, aceiasi realitate) reprezintäsingura substanti in care pot exista lucruri ,neganditoare sauidei. Gandind, voind i percepand, spiritul nu poate fi cunoscutprin idee, dupä cum s'a vazut mai sus, ci printr'o intuitie sauprintr'o notiune. Deasemenea, cunoasterea ce o avem desprealte suflete nu este directa, ci depinde de interventiunea ideilor,pe care eu le pun In raport cu alte fiinte sau spirite deosebitede mine gi le consider ca efecte .sau semne concomitente.(Tratat asupra principiilor euno$tinfit omenesti, 135-145).

Asadar, daca l3erkeley a tagaduit once substantasensibile, spiritelor el le acorda calitatea de substante active

producataare de idei sau perceptii. Metafizic, el concepe unspiritualism pluralist, care, insa, recunoaste doar lui Dumnezeua rfi cauza j izvorul tuturor manifestärilor Lactive,, care, la randullor, produc ideire acelea pasive si inerte.

Dumnezeu nu poate fi vazut, pentrucä nu este o idee.Dar existenta lui Dumnezeu o concepem intr'un mod cu multmai evident decat existenta oamenilor, fiindca efectele naturiisunt in chip infinit mai numeroase si mai considerabile decatcele gtribuite fiintelor omenestr. Tot ceea ce socotim noi casunt lucruri ale naturii nu sunt, de fapt, dec.& dovada puteriiLui infinite. Aceasta este a patra teza importanta a filosofieilui Berkeley: teismul si afirmatia cä Dumnezeu este necesarpentru intemeerea realitatii intregului nostru univers.

Teist, cand e vorba de fundarea realitatii lurnii; spiri-tualist pluralist, cand e vorba de realitatea sufletelor otnenesti;idealist pubiectiv cand se refera la cunoasterea noastra i ima-terialist, icand se refera la obiectul sensatiilor noastre, acestepatru aspecte ale filosofiei lui Berkeley formeaza un l tot coherentsi consistent, ore, in general, poate fi numit, pa drept cuvant,un spiritualism absolut.

Meritele teoriei Episcopului de Cloyne au lost aratate,

www.dacoromanica.ro

390 G. Berkeley

In numeroase rttnduri in decursul anilor: el ne-a dat o explicatieunitarit i omogenit, inliuntrul cireia nu se alit nicio contrazicerefundamental' §i care poate fi opus h' cu succes materialismuluidevremece tine seama de obiectiile lui i ca,utii sit le inlitture.Poate pit dintre filosofii moderni, numai Leibniz ne-a dat 6explicatie mai clara §i mai stransi, nerisandu-ne pradi contra-dictiilor i indoelilor, tta. a curn ne Iasi, de pildá, un Descartessau un Kant. Thomas Reid, de pe o pozitie aproape contrarticeleia glui l3erkeley, i mult mai aproape de Kant saurealitii naturali, a declarat cá daei admitem identificarea obiec-telor ounoa§terii cu ideile, sistemul lui Berkeley riunâne ne-clintit (impregnable)" (Reid, Works p. 283).

Berkeley a ciiutat sit nimiceasci materialismul i scepti-cismul, a dus o vie lupti impotriva slui Newton i a oamenilor,de §tiintii, care implicau materialismul in teoriile lor, ca §iimpotriva necredincio§llor cari erau :foarte la moda in vremea sa.A fost un spirit religios, dar mai curand un teist. Ideile pecare le percepem sunt cunoscute prin intelegerea i sunt pro-duse prin vointa unui Spirit infinit, dar nu le vedem percepindceea ce reprezinti ele in substanta inteligibilà a lui Dumnezeu.Berkeley nu a fost un ocazionalist ca Malebranche vi a avutgrijà stt-§i deosebeasci doctrina sa de ocazionalism, mai orseamit in dialpgul al doilea dintre Hylas i Philonous. Infaza finalit, leci in Siris, serie de reflexiuni si ,cercetäri filosofic4privinct oirtutile apei de Oudron, el s'a (apropiat de idealismutplatonian, gccentuand tacum rationalismul i nu ideile simturilor,intelegerea i nu perceptia. Era concluzia 'fireascit a teoriei, salespiritualiste i idealiste, care, sub veghea lui Platon, sustine,acum cà deoarece legatura naturali a semnelor cu lucrurilesemnificate este regulati i constanti, ea formeazit un fel detdiscurs cugetitor" (Siris, 254).

In chipul acesta, el a adus In cadrul spiritualismuluiidealismului o pozilie interesantii, bine inchegabl i consistentäscare in ciuda premisei ei uu u§or de inteles i de acceptat, ur-mare§te, totu5i, unja empirismului ¡i a bunului simt, ceeaera necesar inarmirii sale pentru lupta cu materialismul§cepticismul. Doctrina sa rimâne o pildi de mareatit viziunefilosoficit §i de ingenioasit argumentare, ji nu putini cugetittorizdealiti o çonsider val.bilä i astàzi in multe privinte.

Influenta lui Berkeley s'a desfi§urat in multe directii.iineori ppuse. Unii critici vàd aceasa influentit rani in psi-hologismul activist al pragmatismului. Dar in special acel psi-

www.dacoromanica.ro

G. Berkeley 391

hologism, care porneoe de la cunoa§terea eului §i de la empiriapsihologicit, este mult tributar filosofului englez, care credeain perceptii §i nu in ideile abstracte. D. Parodi sub1iniaz c oseamä" de teze berkeleyene se gisesc In filosofia lui Bergson:neincrederea n ideile abstracte, critica ideii generale, condanr-narea mecanismului §fiintific, reabilitarea imaginilor sensibilea perceptiei brute; precum i refutafia paralelismului psiho-fizic, indicaa in cel de al doilea dialog dintrel Hylasi i Philo-nous. (D. Parodi, noti despre filosofia dialogulurilor, In tra,-ducerea franceza a Dialgurilor dintre Hylas §i Philonous).

Incepand cu Hume §i ajungind pang' la Bergson, influerrtaEpiscopului s'a pastrat vie in lumea filosofilor i psihologilor.Ea este ,trainici §i in rândurile teologilor. Misticismul sau, maiales cel din Siris, rimane un ve§nic izvor de inspiratieinyitatie la o cugetare cucernici.

Este de remarcat di tot un filosof dublat d un, mare psi-holog a fost acela care a intuit §i a desprins substratul mistical Closofului Berkeley. Henri Bergson a semnalat misticismulfundamental n1lgcestui credincips, care reduce materia, ce nu-i!lee& limba pe care Dumnezeu ne-o vorbete, la o infimlpelicula transparenta intre om i Dumnezee. (H. Bergson,L'Intuition Philosophique" in Revue de Méthaphysiqde etde Morale, Nov. 1911, citat i de Parodi). W. R., Sorley ne-alamintit toil la tot pasul opera lui 'Berkeley revendicg, polemizeazill

Jupti pentru chestiunile cele mai esentiale aie cugetului orne-nesc, ¡care gtre nevoie de certitudini. Altii ne-au accentuat ca-racterul putin desinteresat al cercearilor sale. Ce dovedescitoate Iacestea decit câ, indarätul idealismului siiu, a sii15.§Iuifun htistic, pe cat de discret pe gat de tenace §i de convins?Opera §i tritirea lui George Berkeley, Episcop de Clqyne, suntrezultatul fluster i cutezator al unui rnisticism modern, caremai mull gfindeOe i activeazi decfit contempla i viseazii §i alunui om dintr'o tatit unde indoelile i crizele suflete§ti: se re-zolvä inteo creatiune activa, dobfinditâ prin lupa

darzenie 1). -

1) 0 teorie similara cu aceea a luí George Berkeley a stistínut-o sifilosofal Arthur Collier, rectorul institutlei Langford Magna pe langa Sali-sbury, Inteo lucrare numítä claws uniuersalls o care a aplirut treí anídupa Tratatul asupra principiitor cunostintei omenestl. Títlul exact alInca/if lui Collier expríma contínutul cartil sale Clavis Universalis, sauo noud cdutare a Adevdrului, fund o demonstratie a inexistentd sau aimposibilitdtii lumii externe. Arthur Collier ajunge la aceleasí concluzlica si Berkeley, dar pe o altfi cale. Se pare ca el nu a fost influentat deLocke, autorli sal favorítí hind Descartes, Malebranche si Norris. Desi se

www.dacoromanica.ro

392 D. Hume

David Hume

Analiza procedeelor cunoasterei, inceputi de Locke si Ber-keley, a fost continuatä de David Hume.

Filosofia englezi a avut aceasta menire in evolutia gandiriiomenesti ea sä analizeze i sä verifice prin metoda sa empiricaark notiunile pe care erau construite sistemele speculative ca

principiile care fundeazi stiintele naturei §i cuno§tjnta vulgara.Ganditorii englezi au un ger de familie care ii apropie:

afarbi de rari exceptii (intillnim la toti aceiasi repulsie pentruipoteze i constructii a priori ssi aceiasi excesivi prudenta cândPirAsesc cht de putin d9meniul faptelor concrete. Este unexemplu steálucit de manifestare ea etnicului in filosofie.1).

Hume e cel mai empirist dintre englezi, e acel care gimpins pima la ultimele consecinte analiza principiilor cunoa-sterii i in acela§ timp e enditorul cl mai adtmc si maicuprinzaber pe care 1-a dat natiunea

Hume era convins de valoarea §tiintiei pozitive, era unBaconian- in spiritul tendintelor vremii lui. In 1704 Newtonpublica Optiks. Philosophia naturalirs aparuse cu eAtiva animai inainte. Robert Boyle tdescoperea, in Fizica, legile cariIi poarta numele. John Ray public:a Historia Plantarum Ge-neralis, depasiti abia kle Linn& $tiintele positive erau inplina efloreseenta. Scopul m`árturisit 431 lui Hume e sà con-struiasci o stiinta a spiiritului omenesc cu aceleasi procedeecare erau utilizate in stiintele naturei.

Kant a descoperit cel dintai originalitatea i adincimeaOndirei lui Hume. Pentru rtcontemporani, Hume era mai multun ..-filosof" in sensul sec,olului XVIII-lea, un moralistun istoric, un essai-ist de talent care a tratat chestiuni morale,politice si religioase, in ipreocuparile vremii. Erau apreciatemai ales lucririle sale istorice, essai-urile asupra pasiunilor

exprimä mai simplu si mai direct decit Berkeley, Collier nu este mai path'sigur de dreptatea sa. Argumentul sätz central este urmiltorul lumea ex-ternä, conceputá ea neatirnind de spirit, este sonotitä infinitä In intindere,dar este socotitä sí Linitä. Si pentru fiecare din aceste alternative se gäsescargumente la fel de bune. Deasemenea, ea apare infinit 4i finitDar un lucra nu poate avea doui predicate contradictatorii. Deaceia, materiaexternä nu existä. Acest argument, derivat din antinomiile gindirii filosofice,coincide ea teza cea mai de seamä a raj Berkeley. Arthur Collier a trait dela 1680 la 1732.

1) v. I. Petrovici, Studii istorico-filosofice, ed. II. Articolul Etnicul inJilosofie qi La Nationalité en philosophie in ,,Revue Mondiale" 15 Mars 1932,

www.dacoromanica.ro

D. Hume 393

asupra miracolelor, ramanand in umbra neintrecutatrunzatoarea Analizà a cauzalitatii.

Intiun pasagiu cunoscut din Prolegomena-, Kant spuneca Hume 1-a trezit din somnul dogmatic- i apoi in repetateranduri Il citeaza ca pe precursorul su cel mai important.

1. Viata si personalitatea.Viata sa, destul de zbuciumata, a cunoscut i ragazul

inchinat lecturei j meditatiei filosofice i vicisitudinile activi--tatii publice, care i-au dat ocazia sa calatoreasca pe ContinentIn plina epoca pre-revolutionara, in perioada controverselor po-litice i religioase, &id analiza filosofilor contribuia la pre-facerile sociale ce se pregateau.

Al doilea fiu al unui proprietar scotian, David Hum e,s'a nascut la Edinburgh la 26 Aprilie 1711.

Parintii sal erau nobili, dei de rang nu prea ridicatfilosoful de mai tarziu nu va ezita sa se mandreasca cu acestlucru. Conform insa legilor engleze, la moartea tataluisurvenita inca in anii copilàriei lui David, intreaga avere imo-biliarà." care cuprindea domeniul ,Ninewells i titlul de noblete,revenir a fratelui sau mai mare, el trebuind sa se multum,eascinumai cu un mic venit.

Dupa ce a primit acasa, sub supravegherea mamei sale,o femee foarte capabila i energica, primele elemente de in-vatatura, s'a inscris dupa obiceiul vremii, in varsta -de 12 ani,la Universitatea din Edinburgh, uncle studiaza limbile i lite-raturile clasice, pentru care simtea o mare atractie.

O deosebita dragoste pentru Jectura, o vesnic nesaturatacuriozitate si o aplecare precoce de a vedea filosofic se ma-nifesta inca din acesti primi ani de ucenicie intelectualä.

La varsta de 17 ani incepe studiile juridice, mai multkim indemnul familiei decal din dorinta de a urma o vocatie.Studiul dreptului Il retine insa destul de putin i in timpce era banuit ca Istudiaza cu atentie pe Voetius i Vinnius,lecturile lui preferate erau Cicero si Virgi1.1). Ii intrerupe-apoi studiile, probabil i datorita unei crize care ,va duraaproape patro ani si care se va manifesta printr'o stare deoboseala fizica si de 'depresiune sufleteasca.

Revenindu-si, este atras de viata practica i timp de catevaluni de izile lucreaza a'ntr'o intreprindere comercial ä din Bristol..

1) Burton, Life and correspondance of David Hume, Edimburgh, 1846.

www.dacoromanica.ro

394 D. Hume

Plecá si de aici rdeziluzionat, de asta datá complect lamuritasupra adeváratei sale meniri. Cu toate ca mijloacele salepecuniare erau destul de recluse, se decise sá piece in Franta,

sa se dedea in intregime ambitiilor literare care Il rodeaude mult si care uu-1 vor parási toatá viata.

Trebue remarcat cà intre Scotia si Franta existau legaturidestul de stránse, probabil si din cauza raporturilor dintreStuarti cu Curtea francezi. Nobilii scotieni aveau obiceiul sa-sitrimita copiii la invätitura In Franta. Scriitorii francezi eratrapreciati la Edinburgh. Hume Istia limba franceza i cunosteaoperele lui Montaigne, Bayle si Fontenelle.

Mai intái la Reims, Apoi la La Flèche din Anjou, underDescartes primise educatia intr'un colegiu iezuit, Hume petrectitrei ani (1734-1737), krchinati pregatirei i redactarii primei

principalei sale opere Treatise of Human Nature, pe careo publica (primele douá volume in 1739) indatá dupa rein.toarcerea sa in patrie. ,Succesul asteptat de autor intArzie, dezi-luziile i indoelile I apadesc din nou, pânä and, in cele din

ajunge la concluzia ca ceiace a impiedecat succesul opereisale este tinuta ei greoaie si dogmatica i tilu1 ei pretios.

Di ani mai tirziu, cu Essarys, Moral and Political,perise intr'un stil mai Impede si mai usor, Hume obtine unstrálucit succes, care pune temelia celebrititii sale ulterioaresi care-1 face sá uite in intregime- amáráciunea cauzatá delipsa de pretuire a Tratatului-.

In acest timp, devine vacantá catedra de Etica dela Uni-versitatea din Edinburgh. Hume candideaza la aceasta catedri,dar din cauza opozitiei clericale, care vedea in el un ateu,cu toate stáruintele prietenilor sai, nu reuseste si o obtie.

Dora episoade curioase intervin apoi in viata filosofului:traiul la Wellhali in tovarasia Marchizului de Annandale, careavea sa dovedeascá mai tárziu simptome de alienatie mintali,

apoi o scurtá experientá militara care l-ar fi putut conducepána in America. Ca secretar al generalului St. Mir, co-mandantul unei flote de expeditie impotriva coloniilor francezetransoceanice, a asistat insi numai la cilteva operatiuni mili-tare de mica' importanta si care au fost si ele In urrni intreruptede mersul imprejurarilor.

1) A. Leroy, La critique et la religion chez David Hume. Paris, 1930.pag. 4 si 68.

www.dacoromanica.ro

D. Hume 395

La sfirsitul anului 1747, tot ca secretar al lui St. Clair,cilatoreste prin Franta, Prusia, Austria si Italia. Atit expe-difile militare at §i calatoriile la curtile regale si princiareeuropene îi vor deschide inoui perspective in conceptiile saledespre oameni i despre istorie. Aceasta vreme corespundecu operatia de epurare si de clarificare pe care o intreprinseseasupra primei lui lucrari, pentru a o reda intr'o formal cAt _maiaccesibila publicului cetitor.

Reintors la Londra in iposesia unei modeste averi 1000lire publica in 1749 volumul sau revizuit i simtiton micsoratsub titlul cel nou de Philosophical Essays Concerning HumanUnderstanding, care la a doua editie ya purta titlul sub care ecunoscuta astazi: An Inquiry Concerning ¡-Juman Understan-ding. Renumele sau pentru contemporani nu-1 va datora nici aces-tei opere, ci acelor ,Political Discourses aparute in 1752 si cares'au bucurat de un real succes, fiind imediat traduse i inlimba franceza.

O noua vacanta la o catedra de logica a Universitatii' dinGlascow 1-a determinat din oou sa candideze,' fara sa reu-seasca, pentru aceleasi motive ca i la Edinburgh. In celedin urma infra bibliotecar la Facultatea juridica din Edinburgh,unde [amp de zece ani de zile va lucra alstorie a Angliei delaJulius Caesar ptuili la Revolutia dela 1688. Cele sase volumeale acestei lucrari s'au bucurat si ele de o !mina primire, pre-zentând originalitatea de a numai vedea in desfasurarea is-toriei numai cronologia razboaelor, -ci a insista i asupra feno-menelor sociale, de cultura si de obiceiuri.

In momentul and Hume, iajuns la vfirsta de 50 ani, segandea petreaca restul vietii in chip filosofic", in li-niste tsi meditare, este rugat de contele de Hertford, ambasadorla Paris, sa primeasca postul de secretar de Eutibasada.

Hume accepti si este sarbatorit in saloanele parisiene,unde numele sau era cunoscut, si la Curte, cu un entuziasnipe care modestia lui l sooatea exagerat.

Tot dela Paris dateaza i prietenia lui cu Jean JacquesRousseau. Dupa insistentele prietenilor sai, Il ja pe autorulContractului social" cu el in Anglia, dar aici, Rousseau, ur-marit de vesnica sa manie a persecutiei, scrie .un pamfletimpotriva lui Hume. Hume ¡a fost indignat si nu 1-a iertatniciodata. In autobiografia scrisa la starsitul vielei, episodulRousseau nici nu este pomenit. Din 1767 devine subsecretarde Stat pentru Scotia i in 1769 se retrage la Edinburgh, unde

www.dacoromanica.ro

396 D. Hume

îi petrePe ultimii ani 6 vietei si uncle, In cele din urma, chinuitde durerile unei maladii indelungate pe care a stiut sa 'le suportecu stoicism, a murit lcu seninatate la 25 August 1776.

Infatisarea fizica a lui Hume, asa cum Il descriu con-timporanii si cum e zugrä..vit In tabloul lui Ramsay, nu arfi dat de banuit patrunzätoarea sa ascutime de gandire. Eraun pm sociabil i bun, neafectat, simplu i generos din ,fire,instructiv in conversatie, vesel si natural. Pasiunea sa de togaviata a fost literatura.

Spirit larg, de o rarä libertate de intelegere, fira niciun fel de prejudecati, nimic nu i-a fost mai strain cleatspiritul de sistem i once dogmatism in general. Hume esteIn totul un ganditor al secolului XVIII-lea, secolul criticeial filosofilor.

2. Doctrina cunostintei.In prefata Tratatului asupra naturei omenefti, care poarta

subtitlul de Incercare de ,a introduce metoda experimentalide yationament In subiecte morale'', David Hume ne sfatueste

Orasim metoda inceata i plictisitoare pe care am urmat-opana Aici 1i, In ipc de a, cuceri din timpL,In timp cate un castelsau sat ¡de frontiera, sa pisim direct spre capitala sau centrulstiintelor, mnsài natura omeneasc5.; odatä ajunsi in stapanireaei, vom putea spera peste tot o victorie usoara. Dela acestpost ne vom putea intinde cuceririle la toate stiintele careprivesc de ,aproape viata omeneasca si opal sä procedim invoe la explorarea complecta a acelora care sunt obiecte depura curiozitate" 1).

Toate stiintele, crede Hume, i nu numai stiintele spiritului,au raporturi strânse cu natura omeneasci.

Cunoscand intinderea i forta intelectului omenesc, naturavaloarea ideilor de care ne servim, ne vom da seama de va-

loarea stiintelor si de progresele pe care sunt susceptibilele faca.

Stiinta omului e singura bazá solida pentru celelaltecrede Hume, si aceasta stiintä trebue edificata prin 4metodaexperientei i observatiei.

Aceastä metodä dicluse rezultate stralucite, ducand maiales la descoperirile lui Newton, ale carui idei triumfä. definitiv

1) David Hume, A Treatise of Human Nature edited by Green andGrose, 1909 vol. 1 Introd, pg.

www.dacoromanica.ro

D. Hume 397

in jurul anului 1730, si care exercita un mare prestigiu asupratuturor g&nditorilor secolului al XVIII-lea.

Ca si Newton in mecanica cereasa i fizia, Hume credeasiä poatii porni dela considerarea faptelor i, observiind apartecaracterele proprii ale diverselor categorii de fenomene, s ea-seasa legi verificabile direct ,sau indirect. A proceda la ge-neralizarea treptata a acestor legi parficulare, a evità in per-manentä amestecul ipotezelor care n'ar putea suporta controlulexperientei, inseamnä a ne indrepta modest dar sigur in dome-niul disciplinelor morale, la rezultate echivalente acelora pe carele-a atins Newton in acela al disciplinelor mecanico-fizice.

Ca si Newton, Hume va lisa la o parte chestiunile careintrec tverificarea experimental ;cum e problema origineisenzatiilor noastre märturisind ä sunt prea grele pentrudänsul-, märginindu-se nwnai la khttele experientei.

E drept cä, spreldeosebire de ceiace se intämpli in 'stiintelefizice, in domeniul fenomenelor psihice i morale, nu se pot faceexperiente. Filosoful va putea 'insà sä utilizeze datele furnizatede istorie, de natura inconjurätoare si de modul de reactie alindivizilor in cele mai variate imprejuräri. Postulând deci, im-plicit, constanta i klentitatea naturei omenesti in decurstkl vea-curilor 1), asimilind pe contemporanii säi cu individul antichi-tätii clasicie, Hume explicá diferentele societatilor omenesti nuprin eterogema' naturei lor, pi prin conditiile externe sau interne(climatul, regimul economic, istoria, etc.). In ceiace privesteintrospectia' , cu toate câ T1U constitue o metodä riguroasi, ea estetotusi indispensabilà, fiind singura care ne poate da relafii asupra;experientei noastre interne.

Acest fenomenism al lui,Hume nu implica, o afitudine meta-ci e doar icuprins in cadrele metodei de rationament

experimental pe care Hume îi propune sà o introduca instiintele morale.

Problema capitalä in gandirea lui Hume e valoarea cu-noasterei pmenesti. Ideismul- lui ;John Locke reducea toatecunostintele noastre la idei" derivate din simturi. Aceste idei,simple sau complexe, erau reprezentative i serveau 'ca inter-mediar intre spiritul nostru i lumea exterioari.

Pe and Locke era preocupat mai ales de genezapentru a dovedi cà hu existä idei inäscute, Hume analizeaza mai

'1) Levy-Bruhl, L'orientation de la pensée de David Hume. Revue deMétaphysique et de Morale, 1909 pag. 601.

www.dacoromanica.ro

398 D. Hu me

ales Valoarea lor de ounoastere i pune, cel dintai, in modexplicit, problema cunoasterei sub forma ei critica.

Hume incepe prin a face o klistinctie intre impresii (impres-sions) i idei (ideas).

Toate perceptiile spiritului omenesc se reduc la douagenuri distincte pe care le numesc impresii idei. Diferentaintre leponsta in gradul de forta si de vivacitate, cu care aparIn spirit si îi croesc un drum in &Klima sau constiinta noastri.Perceptiile care patrund cu mai multi forta i violenta le vomnumi impresii, si sub acest termen se cuprind senzatiile,siunile, emotiile, cand apar pentru prima oara in spiritul nostru.Prin idei inteleg imaginile, care sunt simple 6 slabe copii alecelor 1).

Impresiile de senzatie se inasc in spiritul nostru din cauzenecunoscute. Cu toate aa Hume vede un raport evident intresenzatii i modificarea nervilor, el nu cerceteazi mai departeaceasta problema.

Impresiile de reflexie sunt toate manifestarile vieii noastreinterioare: clorintele, emotiile, pasiunile, etc.

kleile deriva din impresiuni corespunzatoare. Intre ideiimpresii nu exita diferentä de natura ci de grad. Ideile fiind

niste còpii ale impresiilor, nu pot fi independente de aoestea:un orb neputandu-i face hici o idee despre culori si un surddespre sunet. Impresiile sunt mai intense decat ideile; continutullor reprezentativ e insa acelas.

Ideile noastre decurg asadar, din experienta. Ele presupunniste impresii ale caror còpii sau reproducen i sunt. Nu exis(a'deci idei a priori.

Ideile generale sunt si ele simple idei unite cu anumite.cuvinte care le dau o semnificatie mai intinsa, fäcand dinele un instrument de rememorare a ideilor particulare. Nu avemnotiunile gbstracte de cantitate sau de calitate, fara a fi avutmai intii notiuni despre diferite gradie de cantiati i calitäti.Formarea acestor idei generale ne dovedeste puterea imagi-natiei, a acestei functiuni esentiale a spiritului nostru, care,constitue puterea de unificare si de sistematizare a datelorexperientei.

Exista in spiritul nostru un principiu de legatura, anuniting principle 2), care face ca ideile sa fie atrase unele dealtele ca tsi cum (ar fi impinse de o for* a _gentle force. Acest

Hume, Treatise I sect. I.Ibid. I sect. III si VI.

www.dacoromanica.ro

D. Hume 399

principiu de legatura se manifesta prin. legile asociatiei care seindeplineste prin asemanare, prin contiguitate i prin raportulcauzalit ate. Ideile chia. r asociate unele de altele, rainan straineintre ele, pe cand sentimentele se influenteaza reciproc.

Pentru John Locke exista lcunoastere, atunci cand per-cepem o relatie intre doua idei sau cand avem perceptia

ta a unei existente, si aceasta cunoastere e totdeauna sigura.Locke lasa pe dinafara domeniul imens al inferentelor in materiade fapte, al previziunilor i explicarilor facute in baza legilorstiintei pozitive, toatii certitudinea pe care o lavem cand prevedemca a dona zi qva rasare soarele sau ci apa va ingheta la frig.

De solutia problemei cauzalitatii depinde eficacitatea in-tregei tiinti pozitive i orice investigatie a fenomenelor natureinu urmareste in fond 'decat s gaseasci relatiile dintre fenomene.

Chestiunea aceasta, i se pare lui Hume de suprema impor-tan* cu oat mai mult cu cat filosofii de pan la el nu i-auacordat atentie.

Ideia de conexiune necesara intre fenomene, crede Hume,nu rezulta dintr'o intuitie, pentru câ nu se pate percepe direct:Lind pusi n fata unui fenomen, nu putem rsti a carui cauza sauefect poate fi. Aceastä idee de conexiune necesara nu ivzultanici dintr'o demonstratie, caci daci s'ar putea 'demonstra, contra-rul ar fi absurd i de neconceput, si am putea prevedea, cu-noscand cauza, care va fi efectul ei. Ori, noi putem concepecontrariul unui raport de fapte, Uri ca acesta sa Pie numaideeatabsurd, si, mai inainte de experienta, nu putem preciza careva fi efectul unei anumite cauze. Asa dar, conexiunile necesarenefiind legifimate a priori, numai experienta ne poate aritta

intre anumite fenomene exista o conjunctie constanti. Dar,cu ce drept trecem 'dela aceasta conjunctie constanta la afir-marea unei conexiuni necesare? Experienta trecutà nu poatejustifica icertitudinea experientelor viitoare. Chiar daca o co-nexiune dintre doui fenomene se verifica de o mie de ori, nusuntem indreptatiti sà conchiclem lea se va verifica si a mia, una<oara. Nu am putea-o 'face decat postuland câ leg& naturii sunt:constante sau, alte cuvinte, c toate conexiunile fenpmenelor-ce se vor produce in viitor vor fi identice cu acelea deja ob--servate. Dar acest postulat ,ni poate fi legitimat hid a priori,-cum am vazut mai ous, nici a 'posteriori, ea'ci ar insemna caexperienta sä fundeze principiul pe care ea insasi trebue sase intemeeze.

Nici inductia pe baza unui imens numar de fapte, care sa

www.dacoromanica.ro

ne faci sa credem! 4'n constanta legilor naturei, asa cum au_hidmis Jima tärziu Auguste Comte si John Stuart Mill,nu poate justifica notiunea de conexiune necesari... Pentru Humeace,astit idee care, departe de a fi justificatide experientä, oface posibili, Ii are priginea in subiectd cunoscitor. Necesi-tatea este ,ceva care existill in spirit si nu in obiecte. Sau n'avernidee de pecesitate, sau .necesitatea nu este dead determinare&gändirei de a trece dela cauze lai efecte si dela efecte la cauze,când am avut experienta unirii ,;Imi dau sea,ma,spune Hume mai departe, ei dintre toate paradbxele cu-prinse in acest Tratat, acesta e cel mai . violent. Ar in-semna ci eficacitatea cauzelor av rezida in determinarea spiri-tului cunoscitor, ca §i cum cauzele nu ar lucra in acelas, mod,indiferent de faptul cà existi sau nu un spirit caro si rationezeasupra lor. Aceasta inseamnä a rasturna mnsäi ordinea na-turalr. Originalitatea lui Hume consti tocm&i in a fi pus pro-blema posibilitiàjii acestei ordine naturale care se bazeazi pelegea cauzalitätii.

Kant va relua mai itärziu dela Hume ideia unei cauzalititiIn insusi subiectul icunoseitor, caracterul sintetio

al raportului de cauzalitate i imposibilitatea de a justifica em-piric acest raport. ICant admite insä posibilitatea unor cunostinteapriorice valabile i cauzalitatea va constitui pentru autorulCriticei ratiunei pure una din categoriile intelectului, conditiiuniversale i neeesare ale cunostintei i legi constitutive aleorieärei naturi posihile, in genere.

Hume explici aceasti inclinare spiritului nostru prinob4nuintä. and am observat de un mare numär de ori, o le-giturä intre dpui fenomene, suntem Inclinati ca, atunci eänd soproduce fenomenul antecedent, sä asteptim sit se producice! consecvent.

Obisnuinta ne face sä simtim intr'un fel o conexiune, cares'a repetat de multtle ari, i altfel, cand observim pentru prima,oari. Fenomenul e desigur acelas, dar repetarea lui constantà.ne face prin interventia imaginatiei, si-1 simtim intr'un feldiferit de primul. Suntem ,inclinati sà trecem dela un raport bazatpe contiguitate si pe succesiune la o legàturà cauzali, delapost hoc la pro pter hoc. Toate inferentele din experienti suntefectele obisnuintei, nu ale activititii rationale.

Aparitia unei cauze poartä intotdeauna spiritul nostru,

1) Treatise, I, III sect. XIV,

400 D. Hume

www.dacoromanica.ro

D. Hume 401

printr'o tranzitie obisnuitä, la ideia de efect"). Aceastä tran-zitie spontani, aceasti asociatie de idei nu e explicati decare Hume, care, co si Newton, nu tincle la cercetarea prin.cipiilor ultime, la explicarea legilor celor mai generale.

Dar o simpla asociatie de idei, chiar cu ajutorul obisnu-intii, nu procuri o cunostintii veritibila. Nu vom atribui unorlegaturi asociative prin contiguitate, &hiar dacä ni se prezintide foarte multe ori, nici o valoare obiectivä, le vom pune peseama imaginatiei noastre si nu vom crede a fenomenele suntlegate intre ele, fiindca mintea noastra le apropie unul de altul;pe and in cazul unei conexiuni cauzale, vom afirma ca legaturaintre ele este obiectiva si. necesara. Aceasta se datoreste, so-coate Hume, credintei (belief).

Credm. ta intovariseste intotdeauna impresiile simturilor noa-stre si amintirile. Ea este un sentiment originar, care se pro-duce independent de vointa noastra si inseamna simtirea mai viea unei idei, atunci and .,,ii dam asenfimentul", adica atunci andii acordarn o valoare obiectiva, de realitate. ,Simtim alt-fel o reprezentare pe care o Om fictiva isi altfel unadespre care stim cä existi in realitate. Continutul logicpoate si fie acelas, insa va fi o deosebire de intensitate,'' defortä, de vivacitate, in felul cum gandim acea.sta reprezentare.

Hume intelege prin credintä (belief) atat sentimentul, catsi judecata de obiectivitate 1). Credinta in existenta lumii exte-rioare provine asadar din acest sentiment, din partea senzifivaa naturei noastre si nu 'din cea rationala.

Obiectivitatea judeatilor de experienta hi are origineaIn subiectul cunoscator. Aceasta credinfä, care intovarilsesteaparitia unei impresii in spiritul nostru, se comunica si ideitorcare sunt in relatii cu aceasti imPresie.

Pentru ca: o idee sä fie ganditi ca avand o valoare obiectivatrebue sit' ail o legatura cu o impresie prezenta, aci, and oimpresie devine prezenta, ea nu numai cä transporta spiritul la ideice sunt in relatii cu ea, ci le si comunica pe ILIA aceasta si oparte din forta ,si din vivacitatea ei". Sentimentul de obiec-tivitate se comunica' prin toti termenii intermedian i la 0( idee,legati Cu o impresie prezenta si ne face sä credem In obiec-tivitatea ei.

Ideia de cauza este copia unei impresii produsa in spi-

Cercetare asapra intelectului omenesc, trad. de S. CAteanu, cu ointroducere de N. Bagdasar. VII, II, pg. 69,

Lévy-Bruhl, op. cit. peg. 605.26

www.dacoromanica.ro

402 D. Hume

ritul nostru de o repetire -cons tanta a unei ltgaturi dintre felio-mene, a unei impresii de reflexie, si nu reprezinta vreo actiunepe care am percepe-o in obiectele exterioare.

Hume se intreaba apoi daca ideia cauzalitatii nu provinedin reflexia asupra starilor kle constiinti i dacii nu o concepemprin analogie cu forta care ne face sa miscam membrele noastresau sà conducem cursul gandurilor noastre. Dar si experientainterna ca cea externa nu poate sà justifice, dupa Hume,ideia de cauzalitate.

Raporturile intre suflet i corp sunt eat de greu de cu-noscut, puterea noasträ asupra corpului i spiritului nostru attade schimbatoare si in fond atilt de misterioasa, cà experientanoastra internil nu ne poate fi de folos pentru aceasta problema.

Hume respinge deasemenea doctrina ocazionalista (Male-branche si Berkeley), dupa.' care ceiace numim noi cauze nusunt decal ocaziuni ale interventiei puterii divine. Pe langacà aceasa doctrinä, spune Hume, depaseste cu totul experienta

facultatile noastre intelectuale, apoi noi cunoastem tot atatde putin modul cum spiritul actioneaza asupra corpurilor, ca

actiunile corpurilor intre ele.Aceasta analiza a cauzalitatii nu duce la distrugerea ei

si implicit la distrugerea stiintei? Nu e debe aceasta concluzialui Hume. Cauzalitatea e un mod particular de a gandi, pecare rationamentele nu pot si-1 distruga".

Daca exista contrazicere intre credinta i reflexiune, a-ceasta nu poate fi decat in paguba reflexiunei. Aplicarea princi-piului de cauzalitate avand o mare importanta practica., natura nuLa pus in ratiune, ci 1-a asezat in instinct infinit mai puternic.

Uniformitatea fenomenelor observate in natura, unde lucrurisimilare sunt constant legate intre ele, au determinit spiritul prinobisnuinta sà infereze dela aparitia fenomenului-cauza aparitiafenomenului-efect. Cauzalitatea nu este principiul conexiunitorneoesare, ci mai degraba consecinta implicata de inferentelenoastre in materie de 'fapte.

Dar, ca sa se ,poata produce aceste asociatii prin habi-tudine, trebue ca natura sà cuprindi o oarecare uniformitate aIfenomenelor. Intr'o lume in care nu ar exista repetire, nu arputea exista o credintä In legatura cauzala. Hume nu cerceteazaaceasta chestiune, ci se margineste si constate ca exisa oarmonie intre natura noastra adanca si natura lucrurilor.

La Kant, legile spiritului vor fi in acelas timp sit legileconstitutive ale orioarei naturi posibile pentru noi. Hume va

www.dacoromanica.ro

D. Hume 403

rimane in fata a dou'i ordine paralele: a legOturilor formate despiritul nostru coincizind cu ordinea fenomenelor care se suc-oed in naturit. -

Problema substantei ocupO un loc important in Tratatuiasupra naturii omenesti-, i cu loate ci aceasti parte e supri-matà in Essai- ea cuprinde un mod original de a vedeaun pas mai departe in evolutia gindirii moderne.

John Locke §i. apoi Berkeley criticaseni notiunea de sub-stanti, dovedind-o neintemeiatit, cu rezerva pentru Berkeley,a existentei unei substante spirituale. Hume merge mai departe

neagi once justificare a ideii de substanti in genere.Impresiile nu` ne aduc ,la cunWinti decOt calitâti distincte.

Imaginatia face sä credem calitäjile lor intintuite de un substratnecunoscut. Lucrurile insO nu sunt altceva decit suma calititilorlor. Substanta s'a nOscut din obiectivarea unei deprinderi internea imaginatiei care ne face sá presupunenv un substrat unui grupde calititi.

De altfel, dupii principiul fundamental-, deoarece ideeide substanti nu-i corespunde nici o impresie, aceastá idee e oidee fictivi.

De asemenea, nu se poate justifica ideia unei substante spi-rituale. Noi cunoa§tem doar impresii particulare i niinic nune poate face si oncepem un substrat al modificirilor noastresuflete§ti.

Nu se poate invoca identitatea personalitalii omene§ti insprijinul idea de substantO. Noi nu avem vre-o impresie dincare sá derive ideia de eu, i daci ar exista, ar trebui sOdureze Lira intrerupere. Dar impresiile se succed unele dupáallele i niciodati nu exista toate in aceIa timp. Nu putemoriginea ideei de eu in vre-o stare particulara de constiintii.Con§tiinta de eu e proclusá de impresii particulare care sesucced in spiritul nostru §i. nu e decat un niiinunchiu sau ooblectie de diferite peroeptii care se succed cu rapiditate in-conceptibilli §i care sunt in perpetuu flux i miKare.

Ideia de klentitate se mite prin asimilatia intre ideia unuiobiect care nimOne invariabil §i. mai multe obiecte ce se succedin timp 6 sunt legate itntre ele, este contopirea ideii de perma-nenti cu acea de diversitate. lmaginatia noastrá ne face si credernintr'o existenti continuA a lucrurilor, pentru a suprima intre-ruperile §i creazii astfel noliunile de eu, de suflet 6 de sub-

Aceste notiuni create de imaginatia noastri nu influenteazi

www.dacoromanica.ro

404 D. Hume

intru nimic impresiile si ksenzatiiile pe care le subsumeaza, careisi pastreaza caracterul lor particular. Aceste impresii suntlegate intre ele doar prin legile asociatiei, de contiguitate, deasemitt' 'are, de cauzalitate, care ne inclina sa cream notiuneade identitate. Substanta este deci, dupi Hume, o idee fictiva,o creatie a imaginatiei noastre.

Asa dar, imaginatia, care ,dupa Descartes purta vina ero-rilor noastre, este raspunzatoare si de crearea ideei de substant4care nu e o idee rational', clara si distincta, ci o creatie subiec-tivi. Dar, pe oind ideia de substanta este ininteligibila6 superflua, conexiunea cauzal, dei datorita unei inclinatii,subiective a spiritului nostru, este implicatsai in toate jude-catile noastre despre 1ucruri.

Hume se considera el insusi, de repetate ori, ca sceptic6 1Cant la rândul sau 11 caracterizeaza la fe!. Explicatia eau-zalitätii ca o simpl legatura asociativa duce la ruina stiinteipozitive: odati ce ideia de c,auzalitate este lipsita de once va-loare obiectiva si rational: si izvoraste din simple asocienisubiective, cunostintele noastre pot atinge cel mult un gradmai mare sau mai mic de probabilitate, fara sa ajungem la ocunoastere sigura a fenomenelor. Daca Hume a analizat cuneintrecuta finete 6 subtilitate Inecanismul psihologic al for-marei legaturei cautale, o cèrcetare a sa nu a putut explicataria rationala a acestui concept si faptul ca se impune cunecesitate, tuturor capetelor gfinditoare.

Obisnuinta nu ar putea niciodata explica principiul decauzalitate ca obiectiv si general valabil si, mai tarziu, Kant varezolva dificultatea, iadmitand ca exista legi formale 6 generaleale intelectului, care stint conditiile insesi in care se desfasoatiexperienta noastra. Fenomenele ofera fara indoiala cazuri dincare e posibil de scos o regula, dupa care ceva se intâmpla inmod obisnuit, dar niciodati in mod necesar. Conceptul cauzei,sau ar trebui sa fie intemeiat cu desavArsine a priori in intele,ct,sau ar trebui abandonat cu 'totul ca o simpla iluzie"-1).

De asemenea, in ce priveste ideia de substanta, Kantva respinge paperea lui Hume care o considera o idee fictivasi superflua 2). Dupa Kant, ideia de substanta n- u e purhsubiectivisi lipsita de valoare, 'ci, ea si cauzalitatea, o forma a priori aspiritului nostru, un concept pur al intelectului 6, departe de

Kant, Crítica ratiunli pure, trad. Bralleanu, pag. 117.v. I. Petrovici, Víata 0 opera luí Kant, pag. 129 0 urm.

www.dacoromanica.ro

D. Hume 405

a fi efectul unor asociatii intimplatoare, ea este o forma inte-lectual, care cla obiectivitate cunostintelor noastre.

Critica lui Hume, in lupta data in contra superstitiilor"prejudecatilor de gindire, ajunge sà distruga

pe care e &Wait cunostinta omeneasci. Si totusi scepticismullui Hume nu e integral si multe nuante din gindirea safie spre un pozitivism critic 0, fie spre o filosofie cu caracterfinalist si biologic 2).

De altfel Hume nu crede ca cineva poate fi adeptul unuiscepticism total. 0 asemenea filosofie nu poate exista, si anilupta cu un adversar fictiv, dacù am discuta argutiile acesteipretinse filosofi. Noi nu putem suspenda cursul judecatifornoastre ea nesigure. Natura, printr'o necesitate inexorabili, ne-adeterminat sä. &dim astfel, cum ne-a 'determinat si simtimsau sà respirian. Noi nu ne putem impiedeca de a privianumite obiecte sub o lumina .mai vie si mai intensi in virtuteaconexiunii lor obisnuite ca o impresie prezenti, asa cum mine putem impiedeca de a vedea corpurile inconjuratoare cindindreptim ()Ail asupra lor in plin scare"). Aceasta functiementali, aceasta mica agitatie a creerului" care este miste-rioasa i inexplicabila si pe care o au si animalele, intr'un gradiufinit mai mic, ne permite sa facem judecati de experie,nti

sa' legana cauzele de efecte, cu un grad oarecare de probabi-litate ea pare si 'fie, crede Hume efectul milli instinct organic.

Daca exista un conflict intro opiniile pe care le formarain urma unei reflexiuni adinci i intre acele pe care le Imbrâti-àm fel de 'instinct sau de impulsie naturali, nu e

greu de previzut care va invinge: cat timp atentia noastra eindreptata asupra subiectului cercetat, principiul filosofic s'r arti-ficial va prevala; dar in momentul in care atentia slabeste,natura se va desfasura. i ne .va readuce la prima, noastra opinie.

Kant nu a cunoscut de altfel, din opera lui Hume, deckCercetarea", singura tradusa in limba germani. Dar, dei Humerepudiaza Tratatul" j declarii cà veritabila sa doctrini ecuprinsa numai in Cercetarea asupra intelectului", Tratatul"cuprinde idei, in special eu privire la Matematici, care ar fiferit doctrina lui Hume de acuzatia unui scepticism integral 4).

Termenul e al lui A. Mehl, Philosophische Kritizismus, Le ipzig 1908vol. I pg. 101 si urm.

v. Léuy-Bruhl, op, cit. pg. 505.Treatise I, 3 XIV.v. Eugen Meyer, Humes und Berkeleys Philosophie der Mathematik.

Halle, 1894, p. 56.

www.dacoromanica.ro

406 D. Hume

Hume crede in valoarea de adevar a Matematicilor (in speciala Algebrei i Aritmeticii) i In tiinta pozitiva, care trebuefie stiinta de pbservatie ¡si de clasificare, asa cum grandee FrancisBacon.

In aceasta privinta, faimoasa frazi icare inchee Cercetareaasupra intelectului omenesc" este semnificativa:

Daca, patrunsi de aceste principii, inspectim bibliotecile,ate devastiri ar trebui ,sa facem! Daca ham in maini unvolum oarecare de teologie sau de metafizica de exemplu, nevom intreba: çonfine rationamente abstracte relative la cantitatesau la numar? Nu. Contine rationamente relative la fapte expe-rimentale? Nu. Atunci aruncati-1 in foc, 6'6 nu poate contine¡decal sofisme

Daca Hume repetá. cate °data' argumentele traditionaleale soepticilor, el face aceasta cu gandul de a zdruncina sigu-ranta metafizicienilor dogmatici1), cari speculau asupra abso-lutului, pe cand dupi Hume, cauzele prime si principiile ultimesunt sustrase pe de-a 'ntregul curiozitatii omenesti- 2).

I s'a obiectat lui Hume, cu dreptate, cä in explicatia pecare o da cauzalitàtii, atribue spiritului nostru, in procesul decunoastere, o atitudine mult mai pasiva cleat cea pe care oare in realitate 3). Constiinta noastra nu se margineste sä inre-gistreze impresiile, ci le ¡si 'organizeaza dupa legi care-i suntproprii. Chiar in cercetarea experimentala a naturii, noi nuasteptam repetitia fenomenelor aseminatoare, ci, prin o adevaratianticipatio mentis, stabilim legi care urmeaza sa fie verificateulterior de experieng.

Analiza lui Hume nu explica corespondenta intre proceselenoastre de gandire ì desfasurarea fenomenelor naturii. Lipsestetocmai partea cea mai importantá pentru motivarea certitudineiimplicata in conexiunile cauzale i anume necesitatea continutitIn sprincipiul cauzalitäi, evidenta unei conformitati de con-tinut a judecitii ca obiectul ei" 4). Kant, mai tarziu, va gasiIn categoriile a priori ale intelectului principiile care organizeazicunoasterea noastrà §i care sunt implicit si conditiile oricareiexperiente posibile. Impresiile individuale °data prelucrate in

Lèvy-Bruhl, op. cll. pg. 609.Cercetare, pag. 28.Riehl, op. cit. p. 158 si Paul Richter, David Humes Kausalitäts-

theorie und ihre Bedeutung fiir die Begriindung der Theorie der Induktion,Halle, 1893, p. 50.

Pena Erdmann, Kant und Hume um 1762, Archly fiir Geschichteder Philosophie B. I. p. 62 cf. Richter op. cit. p. 35.

www.dacoromanica.ro

tiparele noastre prganizatoare, devin universal valabile i capitaun caracter obiectiv.

Daca analiza lui Hume a neglijat partea, activa a spirituluinostru in cunoastere, ea a servit la indepartarea conceptiilorcare vedeau in cauzalitate, fie perceperea directa a unei forteascunse in lucruri, fie o isimpla deductie rationala. Ideile sale audus la o problemä .a inductiei, independenti de silogism i instranse relatij cu cauzalitatea1).

Se insista prea mult de obiceha, cum remarca Riehl, asupraopozitiei dintre Kant ki Hume. Analiza lui Hume se integreazäIn Critica ratiunii pure'', bine linteles, Kant mergand mai de-parte i cautand sä justifice principiul de cauzalitate inde-pendent de experienta, dar totusi nu independent de once re-latie cu forma experientei, mai ales"),

Oricare ar fi obiectiile ce se pot aduce empirismului luiHume, in teoria cunoasterii, patrunzatoarea sa analizä. care 'seInfirgineste sà scruteze faptele de coWiinta a§a cum ni le diobservatia, firà a. recurge la ipoteze metafizice, Hume voiasa fie un explorator i geograf al spiritului omenesc, in-seamma un important progres in evolutia gandirii moderne. Sinumai faptul cá ideile sale au deschis drumul Criticei ratiuniipure- justifica asezarea sa alaturi de cei mai mari ganditori aifilosofiei europene.

3. Morala.Aceiasi metodà empirica, de ,observatie si de analiza, se

aplicá i cercetkii vietii poastre morale. Ca si Spinoza, Humerecunoaste importanta legäturii intre idei pentru desvoltareasentimentelor. Sentimentele se atrag si se influenteaza prin aso-ciatia ideilor la care se raporta.

Sentimentele sunt mobilele intregei noastre activitati. Pia-cerei sau neplacerei, bucuriei sau tristetei, fricei sau sperantei;datorim noi toate reprezentarile lucrurilor ca favorabile sau nu.pentru noi. Din aceste sentimente, se pot naste in anumite impre-jurari asa zisele pasiuni indirecte ca: mandrie sau lasitate (candobiectele sunt in legatura4u noi insine), sau iubirea sitimire,a. (cand bucuria sau tristetea noastra sunt provocate deavantagiile sau Rpsurile altora).

In Morala, Hume e departe de a fi un sceptic; el com-bate insa o moral a sprijinita pe ratiune, cum era ratio-

I) Richter, op. cit. p. 50.Riehl, op. cit. p. 166.

D. Hume 407

www.dacoromanica.ro

408 D. Hume

nalismul lui Clarke, pe latunci foarte rispandit in Anglia ,ficind apel la sentiment i la credintg.

Ratiunea ne poate juta la alegerea mijloacelor, dar nupaate fi niciodati un motiv de actiune in sine. Ea nu poateinfluenta direct asupra scopului tsau asupra vointei, ci numaipe cale indirecti, prin intermediul unei inclinatiuni sau pre-ferinti oarecare.

Reprezentgrile abstracte ne lasg indiferenti, iar dacà sepoate vorbi vreodatrt de un triumf al ratiunei asupra senti-mentului, apoi este pentru og un sentiment mai linistit a pusIn umbra alte sentimente mai sgomotoase. Aceasta nu inseamnidt sentimentele linit.ite trebuesc ;considerate ca cele mai taripentru motivul cii vedem intokleauna sentimentele sgomotoaseservind ca mobile pasiunilor violente.

Plgcerea sau neplgcerea pe care ne-o produc faptele se-menilor nostri, este criteriul &pig care stabilim scara valorilormorale. Ne place virtutea, pentru cg ne produce bucuriine repugng viciul, pentru dt ne intristeazg.

Dacg judecgtile morale derivii din sentiment, aceasta nuinseamng dt sunt arbitrare. Caracterul de seneralitate al jude-citilor morale derivg din aprobarea sau desaprobarea semenilornostri. Sentimentul moral nu are sens deck intr'o societatedata.

In toate actiunile care primesc aprobarea noastrii, ggsimcaracterul og ele profitä direct sau indirect, fie persoaneicare le indeplineste, fie semenilor sgi.

Putem impgrti indatoririle noastre In patru clase: unele,ca dreptatea i respectul proprietgtii, sunt in folosulaltele, ca hgrnicia, economia, modestia, sunt folositoare celuicare le practicg; demnitatea, curajul, seninitatea ne sunt pliicute,când fac parte din firea noasträ inaintea oricgrei reflexiuriiIn shrsit, politetea i spiritul apartin ultimei grupe, a calititilorimediat plgcute pentru semenii nostri.1).

Placerea i folosul fiind,asadar criteriile chipg care judecgmactiunile noastre, rezultà dt acele virtuti care nu aduc nici unfolos posesorului lor i nici societiltii, nu pot fi considerateca rationale, de ex. virtutile monahale de wining si mortificare.

Valoarea purtgrilor omenesti este asadar judecatg dupiirezultatele, dupg efectele lor. Si daci este drept cä asupraacestor efecte ne liimureste numai ratiunea, apoi numai sen-

1) v. Leroy, La critique et la religion chez David Hume, Paris 1930pall. 329.

www.dacoromanica.ro

D. Hume 409

timentul ne indica drumul plicut sau folositor spre ele.Sentimentul fundamental din care decurg judecatile mo-

rale este simpatia. Vaziu bucuriile sau suSerintele altora, seproduce in spiritul nostru un sentiment de bucurie sau de durere,prin o asociatie care leaga o idee de o impresie pretenta,care-i comunica vivacitatea sa. Simpatia ne dit posibilitatea,cu ajutorul fanteziei, sà judecarn moral comportirile seme-nilor nostri.

Din deprinderea de a ne examina i judeca pe noi insinesi de a pune de acord punctul nostru de. vedere cu acel albinelui general, s'a nascut constiinta morala. Dorinta de gloriee .inruditi cu constiinta in masura in care dorim ca purtareanoastr sà para cat mai favorabila altora.

Oamenii au pretuit intotcleauna aceleasi virtuti, natura lorrfimanand aceiasi din antichitate pana azi. Daca au existatuneori, la diferite popoare si in diferite epoci, obiceiuri con-tradictorii, aceasta se explica prin diversitatea numai a im-prejurarilor, ele derivand dintr'un acelas principiu mai general.

Virtutile primordiale sunt aceleasi intotdeauna.Fara sa sustie doctrina Junui simt moral", ca Hutcheson

si Shaftesbury, Hume vede in natura omeneascr, itsvorulvirtutilor noastre. Etica sa nu cunoaste principii deduse pecale rationala i recurge la sentiment i imaginatie pentru aexplica originea judecatilor morale.

In ce priveste originea statului, Hume este un adver-sar al teoriei contractuale a Hobbes. Pentru el, drep-tul s'a nascut mai intai in societate si nu in Stat. larlegile Statului n'au facut decat sà intareasca dreptul, pro-prietatea, indatoririle i contractele. Dreptul rezulta din-tr'o conventie, dintr'o intelegere tacita, nu dintr'bn contractformal. Aceasta intelegere tacia provine si ea din impulsul pri-mar de a trai in societate. Starea naturala nesociala i nejtnidiciin'a existat niciodata, este o creatie a filosofilor, intrucat oa-menii au fost totdeauna sociabili. Ei se nasc in sanul familieisi nu cunosc pedeapsa rnai asprit &cat singurätatea. lar Sta-tele nu se nasc dintr'un act de liber arbitru, ci sunt rpzultanteale unei intregi desfasurari istorice.

Conceptia lui Hobbes, crede Hume, poate fi cel multo ipoteza de lucru, p metoda de analiza. El n'a tinut seamiinici de sentimentele nationale, de instinctul sexual, nicide dragostea parintilor pentru copii, care explica formareaevolutia societatilor; n'a considerat pamenii in intreaga lor com-

www.dacoromanica.ro

410 D. Hume

plexitate i nici n'a remarcat ea' viciile i vjrtutile pot duce laac.elas rezultat. Bandele de rOufkitori observi in sinul loranumite reguli foarte stricte de dreptate ca i societätile deoameni cumsecade.

-Societitile originare restrinse, bazate pe instinctul de re-producere i înclinàrile pOrintesti, s'au desvoltat din pricinaoonstiintei avantagiilor vietii de grup: actiunea comunä,tatea manualä prin diviziunea muncii, ,educatia copiilor. O con-.ventie implicità stabileste stfipinirea bunurilor i stOvileste egois-mul care, cu toate ci e un sentiment foarte puternic i dizolvant,nu este totusi predominant ca intensitate. La aceasti obligatienaturalä, se adao0 simpatia, i astfel ja nasterc obligatia mo-ral a justitiei. Promisiunile i contractele suut de asemeneainstitutii sociale, iar Statul, presupuniind existenta anterioaria societfitii, se bazeazi pe aceste promisiuni. Loialismul supusiloreste si el un fel de promisiune 1).

In politia Hume av'ea idei conservatoare, opuse libera-lismuluj Locke, care era si el adept al teoriei contractului,

dar spre deosebire de conservatori, tories, el nu admiteaabsolutismul i nici monarhia de drept divin, marginindu-sesi justifice autoritatea Statului pe motivul utiliffitii generale.

4. Filosofia religieiHume si-a expus ideile despre religie in Tratat- (sect.

V si VI din partea IV, despre materialitatea sufletuluidespre identitaJea perscoali), in Istoria natural ii a religiei(Natural History of Religion) i in Dialogurile asupra re-ligiei naturale (Dialogues concerning' Natural Religion), careau apirut abia dupi trei ani dela moartea sa.

Controversele relative la religie erau in toiu in acea vreme,ca un ecou al luptelor politice i religioase care turburaseriAnglia si Scotia in ultima jumitate a sec. XVII si Humearati o constana preocupare pentru problema religioasi. 2).

Hume incearei a aplica in cercetarea religioasi aceiasrnetodii pe care o aplicase la analiza cauzalitkii. Religia est&pentru el un fenomen psihologic i istoric. Ea ti are origineaIn natura omeneasci i ,anume in partea ei instinctivi in viata

Aceastä opozitie intre Hobbes si Hume va fi ImpAcatA mai apoi deKant sub forma urmtitoare dei Stattil nu a rezultat istaticeste dinteuncontract, totusi ideia unui contract social a existat ca normA, ca o idee regu-lativli care s'a deslusit treptat In constiinfe. (v. I. Petrovich Kant pag. 208

urmAtoarele.Leroy, La critique et la religion chez David Hume, Paris 1930 p. 204.,

www.dacoromanica.ro

D. Hume 411

practica, nu in cea intelectuala; in contemplarea naturii.Speranta i grijile noastre ne fac sa presupunem existenta

unor puteri supranaturale care ar conduce destinul nostrucare ar putea fi influentate de atitudinea ce am avea-o fatide ele. Tendinta ce .o avem de a intrezari in aceste putericaliti omenesti a dus la acea alegorica zeificare antropo-morfica care este politeismul. Politeismut si nu monoteismuleste religia originara, dupa ctun ne arata istoria. A admitemonoteismul relevat la inceputurile umanitatii, inseamni a nuputea explica aparitia politeismului, dealt printr'o intoarcereinapoi pe care istoria o infirrni. Zeii sunt buni sau rai,inainte de a fi cauzele orclinei naturale.

Monoteismul este un fruct tarziu al gandirei spirituluiomenesc cu toate acestea nu a rezultat dintr'o cercetare ra-tionali, ci din aceleasi izvoare nerationale ca i politeismul.Trecerea dela politeism la monoteism se datoreste faptuluica frica sau celelalte sentimente omenesti atribueo infinita posibilitate de conducere a lumii.

Constiinta se ridica progresiv la grade supérioare i inaltaobiectul imaginatiei, facandul din ce in ce mai perfect, ajungandastfel la ideia unui Dumnezett unic, infinit i incomprehensibil.Ins aceasta reprezentare superioara nu ramane purà, intrucatcu cat e mai sublima imaginea pe care superstitia popularaface clespre divinitate, Cu atat intervine nevoia de a interpunemijlocitori apropiati naturei omegesti. Existä un fel de oscilatieintre conceptia intuitiva, sublima, despre Dumnezeu, i con-ceptia sensibili marginita, asa cà religia cuprinde lucruri su-blime allituri de altele grosolane i prozaice.

In Dialogurile asupra religiei naturale-, Demea sustineun punct de vedere ortodox sprijinit pe ratiune si pe sentiment;Cteant reprezinta un deism rationalist icare se sprijina maiales pe argumentul teleologic, iar Milian reprezinta punctulde vedere sceptic. Desi ,Hume spune cà ideile lui Cleant seapropie cel mai mult de adevar-, desigur ca punctul de vedere alcepticului II intereseaza cu deosebire, daca nu coincide chiar

cu parerile sale, a§a cum reese de altfel din corespondenta sa.Argumentele rationale prin care se dovedeste existenta

lui Dumnezeu provin dintr'o extindere nelegitima a judecatilornoastre. Philan critica i respinge asa numitul argument tele-ologic dedus din ordinea si din finalitatea ce se observanaturii. Acest argument se sprijina pe o nejustificata analogieintre univers si un mecanism artificial. E greu de admis

www.dacoromanica.ro

412 D. Hume

existä vreo analogie intre un mecanism limitat, datorit uneicauze limitate, i intreaga natura, care ne este in mare partenectmoscuta. Dacit am admite aceasta analogie, ar trebui saadmitem un Dumnezeu dupa modelul ,naturii omene§ti, carear fi finit §.1 imperfect, care ar construi eu sfoirtari, ca un meterpriceput, universul.

- E greu sá deducem p divinitate unica §i infinit atotputer-nicá perfecti clrept ;eau= une i lumi finite §i .pline d'e im-perfectiuni, care nu pare sa ;fie opera unei flinte. perfecto.Apoi nu" poate exista e problema specialà relativi la, lumeca totalitate; din moment ,ce avem explicatii pentru fenomeneizolAte, a transpune problema la lumea in totalitatea ei, eopera unui act arbitrar de con§tiing.

Deasemenea, argumentul ontologic care dovedea existentalui Dumnezeu prin aceia ca existenta este implicaa in perfec-tiunea lui Dumnezeu, nu are itärie, fiindca existenta nu poatefi derivati dintr'un continut logic.

Faptul ca tocrnai imperfectiile i§i suferintele acestei lumi,care pledeaza contra argumentului teleologic, aduc la credintamulti oameni cari cauta eonsolarea, dovede§te pentru Humeea religia izvora§te din natura noastra adanci, din sentiment§i din instinct §i Ica ea nu este o creatie rationala. Ca §ice prive§te cauzalitatea, dada reflexiunea filosofica arati lipsade temeiu a unui principiu al naturei omene§ti sau al uneicredinte, nu rezulta ca Arebue sa le indepartam, ele facindparte din structura spiritului nostru. Astfel in ultimul Dialog,Philon arata ca critica yeligiei naturale lasa loe revelatieine sfatue§te ca, in materie xeligioasa, sà ne incredintam instinc-tului §i pirerilor generale.

Aceasta recomandare poate apare ica un fel de concesiunefacuta mai degrabi din prudenta, mai ales dacit linem seamadi, in acela§ Dialog, vorbe§te despre cauza de cliscordie carepoate deveni religia i despre superstitiile pe care le poateprovoca.

Hume a examinat problema religioasa, at:it din punctulde vedere al originei istorice a religiilor, cAt §i a temeiurilor 'ra-tionale pe care se sprijini

Concluziile sale sunt mai ,degraba sceptice §i critica luiHume se indreapta impotriva deismului rationalist ca §i incontra ortodoxiei religioase.

Dar scepticismul sau nu e integral §i nu duce la ateism.Mai mult, de§i a fost considerat ca deist sau ca un ateu de-

www.dacoromanica.ro

D. Hume 413

ghiz,at in sceptic, se pare ea Hume a fost credinciosfrecventa biserica. 1).

Critica lui Hume a .combatut mai ales antropomorfismulgrosolan i superstitiile; ea tindea la inobilarea sentimenturui'religios i la purificarea ,sa de once elemente inferioare. Religiilenu sunt revelate i iu sunt de esenta supranaturala; ele tre-buesc considerate ea fapteea niste creatii ale spiritului omenes°care corespund unei nevoi adanci a sufletului nostru.

Atitudinea lui Hume in problema religioasa e inruditäasa dar cu aceia din teoria cunoasterei

David Hume urmeaza traditia empirista a filosofiei en-gleze, pe care o riclid la expresia, sa cea mai generali si maicuprinzatoare. Gandirea sa isi are radacinile in primal randIn ideile empiristilor englezi, Fr. Bacon si Locke, Hobbes6 Berkeley, a caror critica o reja, pentru a o duce maideparte. Alaturi de aceasta influenta traditionala, exisa in cu-getarea sa i nuante de gandire datorite principalelor curenteale filosofiei moderne, precum i clasicilor latini, in special.,Hume cunostea scepticismul lui Montaigne, rationalismul °ar-tesian, pe Malebranche mai ales, Ethica lui Spinoza,faimosul dictionar istoric al lui Pierre Bayle, care ctiprindeadeja mentalitatea critica i negatoare a secolului XVIII 2).

Filosofia lui morali aminteste de idealul antic al lui Cicerosi al stoicilor romani, teoria afectelor este inrudifai cu aceiaa lui Spinoza, dialogurile asupra religiei poarta pecetea dis-cutiilor i ontroverselor ce se duc,eau atunci intre ortodoxiareligioasa si deism.

Progresele stiintei, care culmineaza in descoperirile luiNewton, isi au deasemenea eeoul in gandirea lui Hume, ca

tendintele liberaliste pe pare le raspandea secolul ltuninilor.Punand omul, natura omeneasca.", in centrul tuturor cercetarilorsale privitoare la Morali, Drept, Ecenomie, Religie i Istorie,filosofia sa exprimi in totul tendintele individualiste i criticeale epocei sale. In acest sens, 1-a numit Carlyle, adevaratulrege intelectual al secolului XVIII".

Ideile lui Hume au fost un ferment roditor pent/1i cugetareafilosofica. Thomas Reid, intemeietorul scoalei scotiene, asa nu-mita a simtului comun" i contemporan cu Hume, märturiseste

v. Leroy, op. cit. pag. 366.Asapra influentelor suferfte í exereitate de Hume a se vedea

Hendel, Studies in the philosophy of David Hume, 1925.

www.dacoromanica.ro

414 D. Hume

ci nu s'ar fi &Ida si analizeze principiile ratiunii omenesti.daca nu ar fi cetit Tratatul lui Hume" 1). La fel Adam Smithsi Malthus recunosc impulsul hotiritor pe care 1-a ,avut au-torul Tratatului asupra operei lor.

Pe continent, ideile sale ,au trezit pe Kant din somnuldogmatic'', titlul de glorie al lui Hume in istoria filosofiei,si mai apoi in ,cu_geta,rea post-kantianä s'au dovedit deopotrivide fecunde: Jacobi, Schulze si Maimon au imprumutat lelael ideia de credinti (belief) si armele sceptice in lupta contraCriticei ratiunii; Schopenhauer vedea in Hume pe principalulprernergitor al lui Kant si vroia sä traduci scrierile sale re-lative la religie, fiind convins di intr'o privinti s'ar puteainvata din ele mai mult decal dur operile lui Hegel, HerbartSchleiermacher la un loc"; pe ofind Feuerbach reja, dupi,Hume, studiul evolutiei religlilor din punct de vedere istoric

psihologic.

Asupra pozitivismului francez, ideile lui Hume au avuto influentii covirsitoare, dupi cum mirturiseste Aug. ComteIntio scrisoare ca".tre J. St. Mill: nu voiu uita niciodati Catde mult datoreste propria ,mea clesvoltare influentei lui Humesi Adam Smith"; Hume e considerat cu drept cuvint ca prin-cipalul precursor al pozitivismului francez.

De asemeni, utilitarismul lui Bentham, asociationismul luiBain, ca i evolutionismul lui Spencer, sau pragmatismul luiJames, videsc influenta fecundi a ideilor lui Hume. La fe]ernpirio-criticismul lui Avenarius ca i analiza senzatiilor luiMach si filosofia imanentisti lui Schuppe si Schubert-Sol-dern m'irturisesc triinicia ideilor cuprinse in Tratat" i InCeroetare'',

Cugetarea lui Hume este un moment important al cu-getirii moderne. El poate fi depisit cum a si fost, de altfe/ dar ideile sale vor continua sá aibi inrinrire, fiindcisunt expresia desivirsiti a unui punct de vedere totdeaunavalabil, al spiritului omenesc: atitudinea empiristi.

Meritul siu este ci a alungat fantomele cunoasterii-,cum spune Rickert si ci a pus oel dintâi intr'un mod pitrunziitor

adinc problema cauzalitätii, a principiului de care depindtoate cunostintele noastre despre Univers. Daci oercetarea luis'a oprit la jumitatea drumului i dacá metoda sa empirici

1) Mat de R. Metz, Hume pag. 370

www.dacoromanica.ro

$eoala seotian& 415

1-a impiedecat sä vadi partea activa a spiritului nostru inprooesul cunoasterii, apoi analiza sa a facut posibilà apariliaunui nou statut al cunoasterii omenesti, pe care-1 va cuprindeCritica Ratiunii Pure".

Scoala scotiani

Scotianului David Hume i s'a impotrivit tot un Scotian,Thomas Reid, profesor la Aberdeen si Glasgow si intemeetorulscoalei Filosofiei scotiene, uumita si 'Koala Bunului Simt(Common Sense School). Thomas Reid a fost cel mai va-loros si mai darz dintre primii oponenti englezi ai filosofiei luiHume, viu criticatä in randurile acelor ganditori de la Aberdeen,oonstituiti lintr'o societate 1filosoficä. Alaturi de el, au coin-batut pentru aceeasi cauza si George Campbell si James Beattie,amandoi profesori la Marischal College. Campbe 11 a fostcel dintaiu care a atacat filosofia stralucitufui Hume, dar pechestiuni secundare, in lucrarea sa Dissertation on Miracles(Disertatie asupra Minunilor), aparuti in 1763, unde printrealtele analizeaza. rostul afirmatiilor (testimony) in currastere,sustinand ca pe cand experienta conduce la iadevaruri generale§i este temelia ,filosofiei, afirmatia este temelia istoriei 5i eane di certitudinea absoluta. Cealalta lucrare a lui Campbell,The Philosophy of Rhetoric (1776) se distinge prin cateva dies-tiuni de psihologie, exoelent prezentate.

James Beattie (173-1803) a fost profesor la Edin-burgh si a lasat mai multe lucrari, printre care si Essay onthe Nature and Imutability of Truth (Eseu despre natura si

imuabilitatea adevirului), aparuta. in 1770, dar pe care uniicritici o socotesc lipsita de once originalitate sau distinctie,nefiind decat o carte de polemica viguroasa, care, e drept,a adus o .mare faima autorului, In timpul vietii sale. PictorulReynolds 1-a infatisat inchizandu-si cu seniniitate cartea, intimp ce Hume si ceilalti apostoli ai eroarei sunt aruncati lainchisoare. Aceasta opera de artä märturiseste i astäzi pätima5aopozitie ce a stärnit-o Hume cu scepticismul siftu. Beattie amai publicat Theory pf Language (Teoria limbajului), Londra,1778 si Elements pf the Science of Morals (ElementeMoral5).

Cam tot in acelas timp, preotul James Oswald apublicat An Appeal to Common Sense in behalf of Religion

www.dacoromanica.ro

416 $coala scojiamI

(Un apel la ,bunta simt in favoarea Religiei, 1766-72) i care,ca si Campbell si Beattie, a fost un bun psiholog, dar un me-diocru metafizician. Reid, Beattie si Oswald au lost judecatiimpreuni de catre Joseph Priestley in Examination (1774),lucrare ce se indeletnicea cu analiza filosofiei scotiene i aceasti;judecare globali a fost repetati si de Immanuel Kant, careastfel a gresit fati de Reid, iclientificandul cu ceilalti gfinditori,intrsadevir de calitate inferioari. Cel mai insemnat continuator

totodati critic al lui Hume, Kant, s'a, aritat protivnicscoalei bunului skit. annul §imt, serie Kant, este un darpretios al lui Dumnezeu. Dar noi trebuie dovedim prinactele lui, printeo gfindire i vorbire deliberati i rationali,iar nu si ,apelim la el ca la un oracol, oridecilteori ne lipsesteratiunea. Una dintre cele mai subtile näscociri ale timpuluinostru este de a apela la bunul simt (common-sense) andcunoasterea ne porunceste, i astfel omul cel mai marginit 1§ipoate miisura puterea cu cel mai adinc cugetitor... $i ce esteacest apel la bunul simt cleat un premiu pentru aplauzelemultimii, ce nu poate decift si im-oseasci °brazil filosofului?Nu pot si mà impiedic de a gin& ci Hume avea tot Oitabun simt eat si Beattie"). Dar doctrina lui Reid nu- poatefi atilt de lesne anulati, cici ea pre, dupi cum vom vedea, oseami de obiectii mult fnai temeinice clecfit ppelul la bunulsimt. Si dei conduce la un anumit fel tde realism, in alteprivinte Reid anticipeazi pe Kant in critica lui Hume, dove-dindu-se un ganditor de osebiti importanti.

Thomas Reid s'a niscut in 1710, ca fiu al pastoruluiparohiei Strachan din tinutul Kincardineshire. Familia sa erarecunoscuti pentru pietatea, austeritatea i bunitatea ei, iarlocul acesta, mai muit cu aspect rural', nu era lipsit de svonuriromantice i nici depirtat de 'Glen Dye, unde cu multi aniinte se aflase i proprietatea familiei of Kant, din care descindeaAndrew Cant, cu ,care Immanuel Kant, marele filosof german,sustinea ci este :inrudit.

Reid infra in 1722 la Marischal College, unde bintuieatmosferi progresistä, dar nedespirtiti e religie. Reid esteciliuzit de câtiva profesori de seami, printre care si un serioscunoscitor al lui Berkeley, Hutcheson si Butler, GeorgeTurnbull. Acesta I-a atras citre problemete cunoasterii. Dar

1) Kant, Prolegomena zu einer jeden kfinftigen Metaphysik, Prefajavol. III (Rosenkranz) pag. 8.

www.dacoromanica.ro

$coala scotíani 417

Reid se indreaptä, deocamdata, spre teologie, i detine tot la;

Aberdeen anumite oficii preotesti.In 1733, este numit bibliotecarul cole' giului Marischal. Vi-

ziteaza apoi Anglia, la Londra fiind gazduit de unchiul situ,un medic, iar la Oxford de care yam'. sau David Gregory,profesor de istorie acolo. Avand contact mai mult cu lumea bi-sericii si a scoalei, Reid nu este un om al vietii si se pareca nici nu a calatorit mai mult decat atást. Formatia i ori-zontul sau nu sunt mult deoscbite de cele ale lui Kant, desprecare se spune cà n'ar fi calatorit mai mult de saizeci de kilometride orasul sau, Königsberg. Dealtfel, vom mai avea prilejul dea-1 asemui cu Kant, ambii facand parte din clasa acelor gan-ditori austeri, departati de valtoarea vietii i care-si mediteazaindelunga vreme operele de seama.

Timp de cinsprezece ani. Reid detine parohia New Machar,la vreo zece mile de Aberdeen. Cu trei ani inainte de a opärasi, cleci la treizeci si opt de ani, Reid îi face debutul caautor, publkand An Essay on Quantity (Eseu despre Cantitate).care apare in buletinul Societaii Regale. Aici discuta el ideileetice ale lui Hutcheson (aparute cu vreo douazeci de ani inormä intr'o carte bine cunoscuta) i sustine ca cercetarile mo-ral e` nu pot fi supuse unei ma.suratori geometrice.

Dar pe cand era la New Machar o alta carte, aparutaIn 1739, II tulbunase profund. E vorba de Treatise of HumanNature al lui Hume, mai tanir cu un an ca Reid, dar care s'arnanifestat in chip precooe i sirälucitor, ceeasce nu este §icazul sau. Hume a regretat publicaren Tratatului sau si campeste zece ani îi va formula ideile intr.° forma mai atenuata,In aceea Inquiry concerning Human Understanding. Reid vacritica pe Hume din prima carte, pe cand Kant pe Hume dinInquiry (se pare cà el nici nu a cunoscut Tratatul). Dar deiReid II va combate, Hume este acela care i-a deschisasupra neajunsurilor filosofiei lui Berkeley. Peste patruzecide am de la parasirea parohiei New Machar, Reid ne va miír-turisi in cartea sa Essays an the Intellectual Powers of Man(Essay II, 10) pa in tinerete a crezut pe de-Atregul insisternur lui Berkeley si cá numai Hume i-a dat constiintadificultatilor acestui sistem". Acum idea lui Berkeley, cinu exista lume materiala, îi apare ca oea mai stranie si maiin stare sa ducii filosofia la ridicol in fata oamenilor obisnuiti(plain men), care sunt calauziti de dictatele naturii si de bunul

P

SIM t


418 $coala scot:Ian&

Dupa demnitatea preoteasoa de la New Machar, Reideste numit in '1751 la King's College din Aberdeen, ca re-gent master-, atributie specifica invatamântului scotian de atuncisi care cerca unui profesor sa predea unei intregi serii destudenti, de la Mtrarea i pana la iesirea lor din universitate,un anumit grup de stiinte. Reid a ttrebuit astfel sa predea ma-tematioele, istiintele materiei, ca j psihologia i morala. Astfel,s'a indeletnicit el cu o seama de thestiuni, care nu aparlineauIn to-tul domeniului sau intelectual.

Tot la Aberdeen, in cadrul acesta academic, Reid parti-cipi la lucrarile Societatii de Filosofie, numita si Wise Club(Clubul Intelepciunii), fundata de dansul si de Gregory, dea-semenea profesor la King's College. Prima reuniune a socie-tatii fost la 12 Ianuarie 1758, liar ultima in 1773. Printremembrii fondatori era si George Campbell, iair peste joi aniintra in societate si James Beattie. Aici discuta Reid si co-

legii Silosofia vremiti; aici se citesc 9 serie de eseuri saustudii care definesc pozitia Scoalei filosofiei scotiene impotrivaacelui iscotian singuratec i darz combatut, Hume.

Faima lui Thomas Red creste. I se confera doctorate ono-rifice, itar in Decembrie 1763 este inviitat ,sa ocupe la Univer-sitatea din Glasgow catedra de filosofie morala din care de-misionase Adam Smith.

In anui urmator i dupa o reflectie de douazeci de ani, isipublica, in sfarsit, Reid cartea sa An 'Inquiry into the HumanMind on the Piinciples of Common Sense (Cercetarea spiri-tului omene3c potrivit prjicipiilor bunului siint). Este interesantde retinut ca inainte de al tipari, Reid a trimis manuscrisulsau lui Hume, printr'un prieten comun. Hume Ii raspunde foarteelegant si indemanatic, l'andandu-i sfortarea, dar ferindu-se sao judece in esena ei, deoareoe nu a avut in fatal manuscrisulcomplet. Cand o va putea judeca in intregime i daca Reidva limpezi chestiunile a.celea atit de dificile, in loe de ama sacoti nimicit, voiu fi atit de vanitos inca sa pretind alua parte la laudele ce vi se ,yor cuveni; si am sa mà gandescca greselile mele, avurd totusi o oarecare eoherenta, v'au putntdetermina sa-Mi revilzuiti i sa le percepeti utilitatea-. Larandul san, Reid se adreseaza Soiarte respectuos i recunosca-tor lui Hume. ,0 sa ma socotesc intotdeauna discipolutdvs. in metafizica. Am invatat din scrierile dvs. privitoare

www.dacoromanica.ro

Scouts scotiani 419

la aceste chestiuni mai mult decit din toate celelalte serienipuse laolaltä."' 1).

Reid a fost o fire timidä., iar pe sine s'a judecat intot-deauna cu multä modestie. In lectia inaugurali de la Uni-versitatea Glasgow, continuatorul lui Francis Hutcheson si AdamSmith, declarä ch. ,voiu fi intotdeauna dlornic sá primesc lu-mina din once loc... si gata sä-mi schimb opiniunile in fata.unei convingerr.

Träeste retras in mijlocul familiei, iar ca profesor nucaptiveazä studentii, 'fiind un vorbitor rece, monoton, potolitEste respectat de student'', dar nu admirat sa,u iubit. Asareiese din cele scrise de studentul si mai apoi continuatorul sauDugald Stewart. Are cáliva prieteni buni, printre care i Lor-dul Kames, pu care si colaboreazä. Când, in 1774, Lordulpublicä Schita Istoriei Omului, Reid îi va tipäri, ca o anexäin volumul al doilea al al-1H, pe saptezeci de pagini, O scurtadare de seamei asupra Logicii lui Aristoteles, ca observatii.Acestea sunt lucrurile publicate de Reid at Limp a fost pro-fesor.

Dupä ce se retrae din invätämânt, publica in 1785 si1788 inch' idoua ,volume Essays on the Intellectual Pomers ofMan (Eseuri despre puterile intelectuale ale omului) i Essayson the Active ,Potvers of Man (Eseuri despre puterile activeale omului), in care sunt stránse o bunä parte din ,prelegerilesale. Mai scrie citeva studii pe care le citeste la societatem fi-losofic5, de la Glasgow, printm care niste observatii asupraUtopiei lui Sir. Thomas More, altele asupra primejdiei ino--vatiunilor politice (in legaurá cu revolutia francezi), iar ul-tima s,a manifestare metafizicä este studiul On Power (Despreputere), prezentat acestei societä.ti filosofioe in 1792. Dupäce lucrase atit de limpede si de tenace Ora si in anii inaintatiai bätrânetii, ducánd o viatá ordonatà, onestä i seninä, darizolatä, märginin i lipsitä de curiozitate fatà de vremeasa (ignorase revolutiile spirituale ale contemporanilor sai. Di-.klerot, Condillac si Kant), Thomas Reid moare in 1796, la-sând lumii amintirea unui om, despre care, cum bine spuneA. Campbell Fraser, se va putea spune cà a päcátuit con-siderandu-se mai putin filosof deck era in realitate. Un omcare vede in genialitate pricina multor erori i teorii false nuse putea o omporta astfel. Filosoful bunutui simt se cuvenea

1) A. Campbell Fraser, Thomas Reid. Famous Scots Series, pp. 58-61.

www.dacoromanica.ro

420 $coala scotian

sa se supuie bunului simt, intruchipánd pe omul obisnuit, chiardaca era mai mult. Probabil cá el tm a putut aprecia portretufce i-1 fá.'cuse Raeburn, pentrucä 11 inobilase prea mult.

Filosofia lur Reid este ciará si bine argumentatä. Reidnu combate judecatile lui Hume, ci fundamente1e scepticismu-lui sau, dovedindu-le uetemeinicia. Rezultatele sceptice ale luiHume sunt ideale- pe care Locke a luat-ode la Descartes. Reid se intreabi: ce evidentä am eu in fa-voarea acestei doctrine cá toate obiectele cunoasterii mele suntidei in spiritul meu?" ;Locke, Berkeley si Hume afirmasericá obiectele 'cunoasterii imediate sunt idei sau (in cazul luiHume), impresii in ,spiritul nostru. Dar in felul acesta, einu mai puteau explica Isau sustine existenta unor obiecte inafara spiritului, sau relatiile ,dintre obiecte. Reid 'combate celedouä principii ale iteoriei ideale", formulate de Hume si re-cunoscute a fi temeliile filbsofiei sale: perceptiile noastre dis-tincte sunt existente distincte"; i spiritul nu percepe ni-ciodatä o legsátura (connection), intre existentele distincte".Hume nu a putut renunta la aceste klouä principii, dar Reid,ca dealtfel si Kant, nu numai cá lva renunta la ele, dar le vadovedi netemeinicia.

De la inceputul cirtii Inquiry into the Human Mind onthe Pprinciples of Common Sense, Reid combate sistemul"sau tteoria" ideará, acoentuind cá procesul perceptiei nu in-cepe prin idei, ci ,prin judediti. Cunoasterea sensatiilor per sesau simpla aprehensiune nu-i decit o abstractio pe care oputem degaja ulterior prin analiza ,juclecafti originare. A aveainsà* o sensatie dintru inceput, inseamra a avea totodatä cu-noasterea unui obiect present ca ceva corelat cu noi. Naturanu ne infäliseazä aceste idei separat, pentru a fi compuse denor, ci ea ni le infätiseaza cordate. Simpla aprehensiune(adicit cunoasterea sensatiilor in ele insesi), se sävarseste re-zolvând i analizand o judecati simpli i originará". Judecataeste unitatea primordialä a cunoasterii si nu ideia. Aceastäiudecatä, credinfá sau cunoastere intoväräseste sensatia si nupoate fi definitä, asa cum nu poate fi definitä nici sensatia.Dar fiecare operatiune a simturilor imØlicä, prin natura ei, ju-decata sau credinta, ,la fel ca i simplele aprehensiuni".

Iatä chipul in care Reid a anulat existenta distinctà a ideilor,declaränd-o o abstractie i asezfind judecata drept elementulprimar al cunoasterii. Noi nu avem mai intli sensatii pe care

www.dacoromanica.ro

Scoala scotíani 421

si le referim, apoi, la un subiect la un obiect. A avea osensatie inseamni a avea totodati 6 cunoasterea unui obiectactual, ca ceva corelat cu noi; inseamniicà dintru inceput noitrecem intr'o lume reali i permanentä, sensatiile fiind maimult semnele aoestei Jtuni. Nu avind mai .intii notiunea despirit 6 notiunea de sensatie i apoi comparindu-le impreuni,peroepem noi pe c6a dintii ca avind relatia unui subiect- sausubstrat, 6 pe ,cealaltä relatia unui act sau unei operatii;potrivi, unul din lucrurile la care ne referim, adici sensatia,ne sugereazi atilt acorelatul at i relatia''.

Sensatiile ne sugere-azi calitätile ce existi in obiecteleexterne, färi a semina citusi de putin cu aceste obiecte,deoarecesensatia este diferiti de perceptia obiectelor externe'', pecare o intoviriseste. Priviti in ea insisi, sensatia este unact al spiritului §i nu are un ?object distinct de act. Dimpotrivi,perceptia este un ?set de amoavtere al 'anti obiect este lucrulextern real. Sensalia ne sugereazit notiunea 6 increderea,dici ne ,furnizeazit acele sugestiuni naturale" sau judecitide naturr, necesare constituirii experientii noastre. Sensatiilesunt rezultatul constitutiei noastre i principiile (sau notitmilesau credintele), pe care ni le dau ele n,u sunt propriu -zis tindomeniul rationärii, ci al bunului simt. Prin ce princiiiii delogicä sävirsim noi aceste inferente, este imposibil de aritat.Constitutia noasträ ne inspirit in mod imediat judecitile naturale,care deci nu sunt dobindite, cum credeau predecesorii lui Reid,prin comparatia dintre idei sau percepind potrivirile i nepo-trivirile dintre ele-.

Prima sugestie naturali salt judecatä este referinta sen-satillor la un gu sau spirit. Gindirea trebuie sà aibä un su-biect i sä fie actul unei flinty ginditoare... Sensatiile i gindi-rile noastre ne Isugereazä notitmea unui spirit, increderea inexistenta lui, precum §i relata lui cu gindurile noastre-. Decilsensatia ne di cunoasterea unui obiect, constiinta relatiei obiec-tului cu noi, precum 6 simtimintul existentii pbiectului. Daronce inceput de existentà sau once schimbare in natura, nesugereazi notiunea unei cauze-, i aceasti judecatä este, iaräsi,implicatä in procesul perceptiv. Gind mirosim un tiandafir,mirosul semnifici doui intii, o sensatie care nu poateavea existenti cleat Clod e perceputä si care nu poate fi decitintr'o ,fiinti simtitoare sau spirit; in al &ilea rind (mirosul),sernnifici o putere, o calitate sau o virtute aflatà in tran-dafir, sau in .efluviile (effluvia), pornite din el, nu care are o

www.dacoromanica.ro

422 $coala scoliani

existen ta permanenta, independenti de spirit i care, prin felulcum este constituita natura, ne produce sensatia din noi. Princonstitutia originara a naturii noastre, .noi suntem silitidem deopotriv ca exista o cauzi permanenta sensatiei...

experienta ne determina s'o atribuim trandafirului (ex-perience determines us to place it in the rose).

Asadar, chiar in calitatile numite secundare exista clouäelemente: sensatiile j calitatilie externe ce sunt indicate desensatii. Cu atit mai mult, in calitatile primare unde nu avemnumai simtamântul vreunei puteri sau virtuti a obiectului inde-pendent de spirit, dar chiar cauza sensatillor- 1).

Filosofia lui Thomas Reid se caracterizeaza, apdar, prin-tr'o restabilire a perceptiei ca perceptie, spre deosebire deidealismul senzational sau de idealism in genere. Sensatia ri-tnane ca o stare subiectivi j ca o conditie a perceptiei, darcunoa5terea incepe sau se constitue cu perceptia. Cunoastereae obiectiva, reala, implicând un subiect cunoscator si unobiect independent do el. Ideile nu sunt operatiile unui spi-rit, cum credeau predecesorii lui Reid, ci obiectele acestoroperatiuni. Nu numai 1,spiritele au existenta, dar §i obiecteleexterne. Spiritul percepe o legatura reala intre obiecte, cadacele impresii sau ¡Wei izolate cu care incepe cunoa§terea laLocke si Hume sunt abstractii sau fictiuni. Unitatea cunoas-terii este judecata.

Reid reafirma ceea ce Berkeley §i Hume abolisera: dis-tinctia intre calitati primare i calitäti secundare. Atacând per-ceptia reprezentativa (Reid tagadueste ca ar exista imaginitale lucrurilor externe, In spirit), filosoful de la Aberdeen

Glasgow §i, tin mai mare masura Inca, Koala scotiana para mentine independenta lumii materiale, implicând doctrina ce-lor doua substante. Aceasta a 'determinat pe unii criticivorbeasca de dualismul natural al scoalei scotiene. AWL caA. Seth Pringle Pattison, sustin, insa, cà 'mentinând teoriaperceptiei imediate, filosofia scotiana distruge, oarecum, in-strainarea materiei de spirit §i deci anuleaza dualismul. Dartocmai teoria perceptiei imediate este confuza la Reid, careintrebuinteaza i acel termen ambiguu sugerea.za", prin carene arata chipul in care constitutia spiritului nostru ne asiguri

1) Toate cítatele de ping Mel se gAsesc In Reid, Works, ed. Hamiltonpp. 106-130. Prezentarea aceasta a doctrinei luí este, deasemenea, indato-rati urmätorilor autori : A. Seth Pringle-Pattison, Schottísch Philosophy ;W. R. Sorley, A History of English Philosophy ; si A. Campbell Fraser,Thomas Reid.

www.dacoromanica.ro

Scoalä scotianä 423

cunoa§terea lumii externe. Cealalta tez a esentiala a filosofieilui Reid este dirmatia ca unitatea cunoapterii este un act aljudecatii. Natura nu ne prezinta elementele separat pentru afi compuse de noi, ci ni le infatipeaza legate pi compuse injudecata. Judecata este, prin urmare, dlovada obiectivitatii cu-noa.pterii. Noi nu incepern cu analiza continutului perceptiei,,ci deadreptul cu perceptia, care pe länga simpla aprehensiuneconfine, dupa cum am Vázut, recunoa§terea existentii obiectuluipi a corelatiei lui cu noi. Perceptia inseamna fixare sau for-mare, dandu-ne notiunea unei lumi reale pi permanente.

Reid a fo-st primul filosof care a raspuns temeiniclui Hume. Prin acestea, el se situiaza alaturi de Immanuel

Kant, f ara sa aka, firepte, grandoarea §i 'forta de constructiearhitectonica a filosofului german. Dar in anumite aspecte alefilosofiei sale, Reid anticipeaza pe Kant, cu toate ca el nu vamerge pe link idealismului, ci mai curänd pe aceia a realismu-lui. Tezele principale ale filosofiei lui Reid se aseamana cuproblematica esteticii lui Kant. Dar numai in anu,mite detalii pi prooedee.

In substanta ei, doctrina ilui Reid, anulanct teoria ideilor,sustine o cunoaptere imediata a lumii reale, pe cad Kant areconstruit pistemul ideal, ¡dâncliu-i forma rationala i gprijinulunui subiect permanent .sau principiu de sinteZá. Reid este numitde Hamilton un realist natural. Epistemologia sa este realista,pentrucl recunoa§te realitatea lumii externe pi a spirituluiadecvatie cu bunul bsimt, acel common-sense, de care nu vor säse depa'rteze nici neo-realiptii contemporani.

Totupi, expresia.' aceasta, Icommon-sense, a pricinuit pi valmai pricinui multe neintelegeti pi interpretari grepite. Dupg,cum observa Sorley, Reid a adnris anumite principii ale cunoap-terii, nu pentrueá ele ,sunt acceptate de catre vulg, ci deoarececionstitutLa" naturii noastre ne face sa credem in ele-. Prin ur-mare, el a ajuns la ;teoria sa Para a se intemeia. pe consensulpublic (cum credea Kant), ci printr'o analiza a experientiiornenepti, a puterilor ei. lar A. Seth Pringle Pattison ne araticà doctrina lui ,Reid §i a pcoalei scotiene este o firosofie abunului simt, c,are se opune interpretàrìlor idealiste ale expe-rientii iomenepti. Astfel fiind, ea ramâne o filosofie §i nu osimplà intrebuintare a bunului simt impotriva idealismutui.

Intr'adevar, In Essays .on the Intellectual Powers of Man,Reid nu opune bunul simt ratiunii sau 'filosofiei in genere,numai unei anumite filosofi. Pentru el bunul simt (common.

www.dacoromanica.ro

424 $code, scotiang

sense), inseamnii judecata, Ichiar daca filosofii ti dau un altinteles. Este absurd sä. crezi c poate fi o opozitie intre ra-tiune pi bun simt. Bunul simt este primul näscut al Ratiunii;

amandoui sunt kindeobpte (commonly), unite in limbaj i inscris, fiínd ínseparabile in natura lor. Ratiunii noi Ii atribuimdouä 'funcithua (offices), .sau doui grade. Primul, de a ju-deca lucrurile evidente de la sine; al doitea, de a conduce laconcluzii ce nu ,s-unt evidente, pornind de la cele evidente. Pri-mul grad este idomeniul, i singurul domeniu, al bunului simt

deaceea el coincide cu ratiunea pe de-a'ntregul, fiind doarun alt nume pentru o ramura sau un grad al ratiunir. (op.cit., Essay VI. Of Judgment, Ch. II On Conunon Sense).

Totupi, alteori, Reid orede in temeinicia principalor salepentruca toti oamenii cari posedi o intelegere comuni suntde acord cu aceste principir. Aceasta este pricina pentru careReid este considerat adiesea ca un adept al eunoapterii vulgarepi naive impotriva filosofiei. Si aceastii aparenta mai estesustinuta pi de faptul c, intiadevär, alti sânditori din Koa-la scotianä, ca Oswald rpi Beattie, au apelat intr'un chip putinptiintific sau filosofic la märturia bunului sumt. (Inteua ar-ticol din Mind, Aprilie 1895, ,Profesorul Sidgwick a reliefatconfuzia lipsitä de simt critic pe cate Kant o siväxpepte iden-tifickid pe Reid ,cu Oswald pi I3eattie n ceea ce privepte ape-lul la bunul simt sau la simtul :comun).

Re,alismul natural al lui Thomas Reid a recunoscut reali-tatea lumii externe, realitatea cunoapterii noastre, ea pi exis--tenta spiritului, care gandepte, îj amintepte i rationeaz:r.Dar Reid nu a mers 'Ana in adancul tuturor problemelor, ci s'aindeletnicit mai mult cu cunoapterea sau epistemologia i aici

dat mäsura puterii sale de cugetare i observatie.Scoala scotianä avut continuatori pi in generatiile ur-

mätoare. Elevul luí Reid, Dugald Stewart (1753-1828),.limp de douiizeci de ani profesor de Ifilosofie moralà la Uni-versitatea din Edinburgh, a avut o mare influenta asupra stu-dentilor säi, ea i asupra societatii scoliene, engleze i ame-ricane, din vremea sa. A publicat numeroase lucräri, printrecare Elements of the Philosophy of the Human Mind (Ele--mente ale filosofiei spiritului omenesc) 3 vol., 1792-18141827, Outlines of Moral Philosophy (Studii de filosofie mo-ralä.), Philosophical Essays (Eseuri filosofice), The Philosophyof the Active and Moral Potvers (Filosofia puterilor active pi.

www.dacoromanica.ro

$coata scotianä. 425

morale), precum i kläri de seama asupra yietii i operei luiAdam Smith, Robertson si Reid.

Student al lui Reid, el i-a ramas urmas si in filosofie,evitand, insä, sà intrebuinteze notiunea de common-sense, a*acum la randul sail, Reid se ferise sà intrebuinteze cuvantulidee. In loc de bunul simt, el vorbeste despre legile funda-mentale ale credintei omenesti, sau elementele primare ale ra-tiunii Se deosebea de Reid., apropiindu-se in uneleprivinte de scoala empiricä. Sorley Ii descrie opera cade mediocra, desi limpede i phi cu discutii i polemici, ce nuau depäsit interesul generatiei sale. Prin el nu s'a realizat niciunprogres in gandire. Cam tot astfel 1-a privit pe Dugald Stewart,odinioara, j Schopenhauer, care apreciaza in chipul urmator peReid si pe elevul sau: cea mai ,bunä i cea mai inteligentiexpunere a naturii i esentii conceptiunilor pe care am pututs'o gasesc undeva este in Eseurile asupra puterilor spirituluiomenesc ale lui ,Thomas Reid. Aceasta a lost apoi condamnatade catre Dugald Stewart in Filosofia spiritului omenesc. Pentrua nu strica hfirtia, voiu observa pe scurt cä in ceeace-1 pri-veste pe Stewart, el apartine acelei largi icategorii de oamenicari au obtinut o nemeritata reputatie prin favoruri 6 prieteni,

prin urmare, 'nu pot deck sa sfatuiesc ca nimeni ga nu-sipiarda macar un ceas cu mazgalelile unui scriitor atat de su-perficial". (in Lumea ca vointci i reprezentare).

0 pozitie intermediari' intre asociationismul lui Mill sidoctrina scoalei scotiene n avut Th o m as Br o wn (1778-1820),care a fost urmasul lui Stewart la catedra de la Universitateadin Edinburgh. Brown a fost un tartar stralucitor i precoce, carein scurta-i viati s'a dedicat deopotriva poesiei i filosofiei,ajugand la o ,faima deosebita gratie unui stil ales, unor analizepatrunzatoare (dei indatorat mult altor ganditori, printre care

lui De 'Tracy) i elocventa. Asa pi-1 descriu unii critici, careau grija sä arate ca. 13rown a contribuit la propasirea psi-hologiei.

La douazeci de ani a publicat Observations on the Zoo-nimia of Erasmus Darwin, iar, mai tarziu, un volum mic Ob--servations on the Nature and Tendency of the Doctrine of Mr.Hume concerning the Relation of Cause and Effect, pe care1-a marit in editiile urmatoare. Cauzalitatea este, pentru el,numai o simpla i uniforma antecedenta in once obiect. Darexista si o credinta instinctiva care ne spune cà atunci candcircumstantele precedente ale unui caz sunt identice, circum-

www.dacoromanica.ro

426 Iluminismul francez

stantele ce vor rezulta vor fi gi ele la fe!. El considera filo-sofia spiritului- ca p§tim. .15. a analizei. Totodata, respingedoctrina facultatilor mintale, sustinuta de anumiti filosofi. Me-moria sau comparatiunea sunt asemanari intre clasele faptelormentale. In Lectures on the Philosophy of the Human Mind,publica.ta dupä. moartea sa, aceste principii sunt aplicate am..'nuntelor perceptiei i cunoagterii. Brown a facut importantadeosebire dintré simtul mugchiular i pipaitul propriu zis;a sustinut ca extensiunea este cunoscutà printr'o succesiune-de sensatii mugchiulare, iar lumea externa printr'un numarsensatii constitutive. Dar a pastrat increderea in existenta realaa obiectelor fizice, pe temeiul cà ele sunt implicate in intuitivanoastra credinta in cauzalitate.

Dupa Brown, filosofia scotianä cunoagte o perioada destagnare. Dar intre timp, ea incepe sa fie cunoscuta in Europa.Prin Royer Collard ea devine apreciata in Franta i in speciatfilosofia lui Reid, care este tradus in 1828 die catre Jouffroy.Cel mai entusiast valorificator al filosofiei lui Reid in Frantaeste Victor Cousin. In Scotia, Sir William Hamilton(1788-1856) va cauta o sinteza intre filosofia germana gi fi-losofia' scotiana, intre Kant gi Reid, gi totodata va publicaoperele lui Reid (1846), aducand: astfel un pios omagiu in-sufletitorului i celui ,mai vrednic reprezentant al gcoalei sanfilosofiei scotiene, ramasa In istorie, pe buna dreptates sau nu,drept gcoala Bunului Simt.

Ilumiinismul francez1)

Actiunea filosofica, pe care istoria gandirii omenegtiintabulat-o in paginile ei sub denumirea caracteristica de migcarea

1) Termenul de iluminism, intrebuintat In acest capitol si in alleleurmitoare, este menit sä provoace nedumeriri o si dea nastere la confuzii.Asa cum 11 intrebuintäm In volumul de fag, el nu are semnificarea de vi-ziune mistica, de intuire instantanee si imediatä a unor forte absolute, ciprin termenul de i/uminism vrem sä exprimim ceeace germaniiInteleg prinAufkldrung, francezii prin lumiere, englezii prin enlzghtened age si italieniiprin illummismo, Iluminist este omul care-si intemeeaza credintele, pärerile,regulele de portare, pe propria sa ratiune. El este adversarul autorititiicelor vechi, adversarul oricirei doctrine impuse de Biserici, nu se stpuneniel unei traditii, niel scolare, nici sociale, nici joridice, nici filosofice. Filo-sofii iluministi se bazeaeä pe ratiune, dar resping factorii apriorici 5í siste-mele bazate pe acesti factOri. Luminile ion se desvoltä prin aplicarea ratiuniila experienti, prin observatie. Iiuministii sunt pentru toleranta religioasäIn genere pentru exprimarea liberi a opiniilor, Mitts vreme cif acestea nuau un caracter seditos si nu sunt menite sä turbure ordinea publici. Dealt-fel, cititorul isi va face o idee mai complecti despre iluminism, citind capi-tolele respective din prezentul volum. (S. R. F.).

www.dacoromanica.ro

iluminismului francez, este cuprinsa intre anii 1740 si 1780, adicaIn epoca de mare rasunet istoric i cultural, in care aveau sase plamadeasca cn'teriile i orizonturile doctrinare ale MudRevolutii.

Peisagiul spiritual si social al acestei epoci se deosebestemult de al celorlalte. Viata intelectualä ja infatiseri febrile. In,cuprinsul ei, filosofii i, bineinteles impreuni cu ei, disciplinape care o reprezentau ,ocupä locuri centrale. Gandireadesprm' zandu-se din fagasul linistit si solemn al atitudinilor strictspeculative, $ncepe sa coboare in framäntarea luptelor sqciale;tinzancl à devini, in cuprinsul acestora, o veritabila armä delupta. Fortele spiritului isi adauga astfel G misiune noua,,pe care n'o avuseseràij trecut cleat in chip cu totul; indepartat,

anume: de a combate institutiunile trecutului .si de a statornic4in load traclitionalismului lor inveterat, temeiuri spirituale camsa ducà la o notia conceptie i da q noug organizare a lumii. Insprijinul acestei straduinte, venea intreaga miscare culturala a.vremii. Astfel, este de notat cä progresul stiintelor materialevenea din zi in zi mai evident. In felul cum se desfäsura, elputea ,sa largeasca simtitor orizonturile de intelegere ale mintiipercetatoare i sa dea descoperirilor in curs o intemeere exacta,.tesuta áproape in intregime pe realitati palpabile. In domeniul

explicarilor spirituale, sensualismul englez impusese credintacà ideile nu reprezinta yalori indreptatite de a'devar decal inmisura in care au yezultat, in constiinta noastri, pe baza unorexperiente efective i neindoelnice. In fine, teoriile nod privitoareila tdreptul natural, in opozitie cu principiul autoritätii asa curafusese inteles pânà atunci si cum era inch' practicat de catreinstitutiile in fiinta ale societatu' din vremea aceea, cleschideau, incuprinsul actiunilor social-politice, perspective indrasnete, carecereau, prin natura i prin inlintuirea lor structurala, traduceniimediate i evidente in fapte pozitive.

Asistam, in aceasta epoca, la o mare efervescenta spirituala.In 4runtea miscarii astfel incepute, filosofii devin campioniitorizati ,ai ,unei intinse retele de campanii i polemici, care nu seopresc ,insä in cercurile restranse ale specialistilor, ci se difu-zeaza larg, angajand in framântarea lor intreaga patura intelec-tuala i provocand, din aceastä cauza, reactiuni energice din parteaautoritatilor civile i eclesiastice.

In aceasta atmosfera de lupti de idei, pozitia intelectualäsociala a filosofulur inregistreaza, fata de trecut, modificari

sensibile. Nevoia de cunoastere 11 stapaneste casi 'Ana acum,

Ilurnintsmul francez 427

www.dacoromanica.ro


dar nu numai pentru ea ins4i i pentru emotia spiritualä aconstructiunilor dialectice, ci i pentru chipul in care aceastaar putea ,sa dea la iveali o mäsura practica, a fericirii i a echi-librului social. Astfel, filosoful" din aceasta epoca ne apareca un adversar declarat al prejudecatilor i, deopotrivi, capropoviiduitor hotarit al luminilor, intelese In chipul unui sistemde valori noui, cu 4nctura liberal-revolutionari, menite sà aducagandirii i moravurilor sociale ale vremii intemeeri spiritualepremenite, care si dea curs descatu§irii 6 emanciparii lor.

Aoeste fapte contribuesc cu stilul preocuparilor vremii sapoute ateva infatiwri caracteristice. Atacul despre care vorbirn,purtat impotriva prejudeeatilor sociale i teologice, nu aveain vedere numai ideile sau credintele pe care se intemeiau, ci,deopotriva, i pe oamenii care le reprezentau. Deaceea, in modfatal, mi§carea ideologica a vremii [are un caracter violent, depolemica i de pamflet. In desfaprarea acestei micäri, opiniapublicä incepe sä alit un rol de frunte. Actiunea despre careeste vorba o prive0e de-adreptul. La randul ei, pentru succesulsocial pe care 11 urmare§te, aceasta pentru a da ca§tigpropriei ei ratiuni de a fi 'filosofia despre care este vorba are,§i ea, tot interesul de a solicita i de a-vi organiza sprijinul insu-fletit [al opiniei publice. Din acest paralelism de interese voravea sa decurga cateva consecinte Fireti i concludente, denatura säo alcatuiasca, totdeodata, elemente caracteristice alenouei jdeologii iluministe. Filosofia care incepe acum va aveasa ;se afirme intr'o forma potrivita, pe .intelesul cator mai multi

pe masura sensibilititii generale. Tehnica §i. logicismul sco-lastic ancep sa fie parasite curajos, impreuni ¡cu o anumita cre-dinti curenta panä atunci, cà intimitatea culturii in general i afilosofiei in special, nu pot sä apartina cu adevirat deck unuinuma'r restrans de initiati, in chipul unei vocatii sau al unei dotarspeciale. In locul scolasticismului rasare cultul ideilor dare,spuse in modul cel mai limpede posibil, ,iar in loud dotarii spe-ciale, despre care pomeneam mai sus, rasare credinta contrarie

climpotriva, bine condus, once spirit este in stare si inteleaga,la un nivel multumitor, valorile de ordin filosofic care privescsoarta r§i fericirea omului.

Este interesant de remarcat discrepanta care se afirmainsistent, intre filosofie j forurile clericale. Incepand din se-colul al 16-lea, filosofii nu mai reprezinta doar figuri austere decatedra, Id apar i ca scriitori liberi, proveniti dio clasele mij-locii iIchiar din clasele de jos. Aceasta tendinta se accentuiazi

www.dacoromanica.ro

fluminisniul francez 429

treptat-treptat in secolul urmator, pentruca sa capete trisaturidefinitive in cuprinsul celui de-al 18-lea. Inceroari de a nu maisocoti filosofia ca o subordonata a teologiei, ci dimpotriva, de-ao incorpora pe aceasta filosofiei, se ivisera, cum stim, maí de-mult. Totusi, pe langi cele care îi fac drum acum, in secolulal 18-lea, acestea nu sunt decal forme timide, simple viziuni",cu un cuprins de realitate abia conturat. Filosofii secoluluiminilor" se cleparteaza de traditia universitara, imbibati descolasticism si de un ianumit spirit metafizicist, caracterizat priaizolare dogmatica, de infatisarea i inlantuirea pozitiva a lucru-rilor. Apartinand in majoritatea lor claselor burgheze dilateintr'un moment de evolutie in care trebuiau sà munceascadin greu pentru a consolida formele misiunii lor istmicefilosofii epocei construesc despre soarta omului i despre pro-blema universului in general o conceptie energetioa, intemeiatape un spirit pozitivist, doritor de actiune evidenta i adversardeclarat al speculatiunii dialectice. Dorinta de baza, careinsufleteste pe acestial este aceea de a se dovedi utili oamenilor,de a le construí soar ta pe o m'asura mai reala a vietii i, astfel,de a impaca gandirea br intima cu stiinta i cu practica ei..

Nu este locul sá ne pronuntam, aici, daci aceste ofientarispirituale au fost de natura sa ridice ,sau sál, scoboare prestigiulcugetarii filosofice. In primul rand, faptul implica aprecien i deordin istoric si sociologic. In epoca de care ne ocuparn, nece-sitatea unei ideologii care sa se infatiseze astfel, rasturnand re-volutionar pe cea de dinaintea ei, era neindbelnica. Ca atare,filosofia menita sä se afirme sub semnul ei nu putea fi isbiti

nici macar amenintatä de artificialitate. Incadrata in realitati'de o coviirsitoare semnificatie istorica, forma in care o cunoastemera cea mai potrivita in care putea sa se afirme, judecând,pe de o parte dupa natura conditiunilor determinante ale vremei,

pe de alta parte, dupa chipul in care avea sá in parte,in modnecesar, (a transformarile sociale ale epocei.

Incereand sa stribatem, in linii mari, in spiritualitatea filo-sofica alimentata i determinata de aceste tendinte, vom aveade desprins, in cadrul epocii care ne intereseaza, trei 'aspectefundamentale: influenta englez& sensualismut, seepticismulmaterialismul. In paginile ce urmeaza, vom trece in revista in-fatisarea genera% a doctrinei pe care o trateaza fiecare dintreaceste caspecte, asa cum rezulta din scrierile principalilor Ionreprezentanti.

www.dacoromanica.ro


1. Influenta engleza.In vreme ce David Hume se gandea s treaca in Fran/a

pentru a medita mai in lini§te la lucrarea sa principalä, doi Fran-cezi se indreptau spre Anglia, cu scopul de a studia, acolo,institutiile, organizärile §i doctrina generala de viata care facu-sera, din acest colt de lume, punctul celdr mai interesante realiz. arisociale i politice ale vremii. ,Aceasta calatorie a fost fructuoasa.Intorea.'ndu-se din Anglia, cei doi ganditori au adus cu ei ideinumeroase I§i noui, in ce prive§te atitudinea filosofica, conceptiareligioasa, institutia bisericei §i organizarea Statului, pe careaveau sa le propova.'duiasca in tara lor.

Ace§ti doiFrancezi erau: Montes quie u §i Vo ltair e.Opera lor deschide, in istoria spiritualitatii europene, temeiuriadanci, hotaritoare, pentru o noua doctrina filosofica, care sastea la baza organizarilor politice j sociale si care sä dea omului,despre el însui, o conceptie mai larga §i mai in acord cu legilenaturii din care este alcatuit.

Montesquieu (Charles de Secondat, baron dela Br ède et de Monte squieu) s'a nascut intr'o loca-litate din preajma orgului Bordeaux, in anul 1689, In 1714, afost numit consilier, iar in 1716 pre§edinte pe viatä al parla-mentului ,ora§ului. In 1728 §i-a vandut aceasta demnitate, pentrua se putea deda, in mai mare libertate, studiului. A calatoritmult: in Italia, fElvetia, Olanda §i Anglia. Aceste calatorii aufost hotaratoare pentru munca §i convingerile sale istorico-so-ma' lo-filosofice. In 1734, a publicat Considératipns sur les causesde la décadence des Romains, iar in 1748 lucrarea sa fundamen-tala l'Esprit des Lois. A colaborat, intr'o nisásura restransà insa,§i la redactarea Enciclopediei. A murit in anul 1755.

Despre ['Esprit des Lois, s'a' zis ciieste tot ce s'a scri§ maide autoritate, in domeniul politicei, dela Politica lui Aristotelincoace. Ce idei de baza cuprinde i ce a putut sà justif ice,in mintea celor care au gändit-o, o asemenea asertiune?

In toate timpurile, diversitatea legilor a alimentat, desprejustitia omeneasca, o conceptie sceptica. Multimea atat de mare§i de variata a legilor este de natura sà dovedeasca,prin aceasta,caracterul lor conventional 3§i artificial. Fata de aceastä consta-tare, calea cea mai adevarata pentru gasirea unei unitati salutare,care sa dea raporturilor omene§ti o disciplinare siguraera vazuta in afirmarea hotarata a unui drept natural, meniträstoarne pe eel conventional in fiinta. Conceptia curent5. a

www.dacoromanica.ro

Ilumínísmul francez 431

-vremii, in aceasta materie, se contara dec.' destul de evident:dreptul natural era indicat ca dezkleratul ideal care sa repre.zinte o valoare unica ,§i universali, iar in ice prive§te diversi-tatea legilor in Eintä, Aceasta era condamnata ca tarie, fiindsocotita ca o domnie neindoelnicä a arbitrariului.

Montesqui9u neaga puterea de adevar a acestui antago-nism, pe care Il gase§te in atmosfera spirituala a timpultisu. El crede ca, in multimea de moravuri pe care i le dau saule practica, oamenii nu Sunt condu§i numai de fanteziile lor,ci dimpotrivä, cà sunt condui i de rigori obiective, care facca tecare dintre legile considerate sa depindi, ,in vreun fel saualtul, de bate celelalte. In aceasta inlantuixe um' 55. nu dicteazi

a§a cum s'ar parea numai intamplarea sau arbitrariul,ci, inainte de once, b necesitate de ,neindepärtat a lucrurilor.De aici propozitiunea celebra, care rezumä aproape toata doctrina

in semnificatia lorc ea mai larga,legie sunt raporturinecesare care deriva din natura lucrurilor-. Este o propozitiuneimportantä,pe care o complecteaza leu precizarea la fel de cardi-nala : inainte de a fi existat legi propriuzise, existau insa raporturi

,justitie posibile". Legislatiunile in fiinä de ordin politic,civil, etc. sunt realizari necesare, in functie de o serie defactori diferiti, care pot sa varieze dupa conditiunile de spatiu alecosmosului, sau dupa conditiunile de timp ale istoriei: forma deguveraimant, cliferitele forme de libertate politica, 91imatulsau natura teritoriului, precum i o serie de conditiuni capitateIn d,ecursul experientei sociale, cum sunt moravurile, comertul,intrebuintarea monedei, credintele religioase, etc. Necesitateaacestor relatiuni nu decurge mecanic, sau fatal, pe deasupravointelor omene§ti. Nu este vorba deci de o necesitate, oarba, cide una rationala, in cuprinsul careia, cu toate imperfectiunile 1ui,omul se stradue§te totu§i sä gäseascä, prin framantari suflete§ti

intelectuale, legile care sä corespunda, in chipul cer nrkai po-trivit, timprejurarilor istorice pe care le strabate.

Montesquieu i§i afla locul sau firesc intre filosofii seco-lului XVIII prin .chipul cum a incercat sà stabileasca, In cartilelui, doctrina liberalismului. Prin aceasta, n'a urmarit o, preo-cupare speculativa, ci o problema practicä: stabilirea imorsisteme de legi, menite sà realizeze maximum de libertate, incadrul d,at al conditiunilor cosmice i istorice legate de viajanatiunilor tinteresate. In privinta aceasta, el consideratonstitutta.englezi ca pe modelu1 cel mai autorizat. Ea ti da impresia celei,mai potrivite legiuiri pentru realizarea libertàtii, prin faptuT ea,

www.dacoromanica.ro


In cadrul ei, puterile publice sunt separate intre ele, fiecareavand raza ei precisa de atributiuni, trebuind sä se controlezereciproc astfet, putänd sá realizeze un echilibru sigur alinterdependentei lor mutuale.

Preocuparea de cipetenie a ganditorului nostru se desfa-goara in jurul reformelor pe care le crede necesare, pentru ada Frantei un regim adevarat de libertate, in acord ,cu condi-tiunile specifice ale istoriei i putintelor ei de viatä. Analizändstarea de lucruri din timpul lui Ludovic XIV, Iasi sa se in-teleaga cä regimul absolutist nu este cel mai fericit, deoarem,tendiniele sale largindu-se, tara ar putea fi impinsi pe pantadespotismelor periculoase, de tipul celor din Orient. Existatrei forme posibile de guverairnant: democratia, monarhiadespotismul. Prima, dupa ce a cunoscut in antichitate adevaraiaei epoca de splendoare, n'ar mai putea reprezenta, asazi, decatun tsistem invechit sau chiar perimat. Discutia care sä intereseze,va avea sä se desfagoare, deci, cu ,privire numai la celelaltedouh. Intre monarhie i despotism existä un antagonism fun-damental. Prima se intemeiaza pe un respect absolut al legilor.Acestea stabilesc un sistem logic de ierarhii, de ordonari si depreeminente sociale, a cäror aparare este de natura si intretini in-sufletele locuitorilor, pe tang dragostea de ¡aril, i sentimentuIonoarei gi al demnitatii civice. Dimpotrivä, despatismul cereoamenilor pumai ascultare oarbä, i îi sprijinä puterea,primul And, pe chipul in care isbutegte sä se faci mai temut.Pericolul Ice' mai mare pe care 1'1 pot cunoagte monarhiile estealunecarea Jor pe panta exclusivista a despotismului. Aceasta seintampla in mod fatal, atunci cand un print crede poatedovedi puterea schimband ordinea lucrurilor in loe de-a o urma,_cand ridicà functiunile naturale ale unora pentru a le da arbi-trar altora" (VIII, 6).

Idealul visat de Montesquieu este o monarhie temperata,a lair' ei putere i stabilitate sä fie independenti de consimtamS.nturpopular. Este forma de guvernamiint cea mai potrivitii pentru, atine cumpana exacta' a functiunilor, aa Inca sa realizeze stareade libertate nu prin mijloace fortate, ci prin colaborarea organicia fortelor independente in joc.

In gandirea sa politicä', Montesquieu a fost influentat-puternic de care spiritul fecund si multilateral al englezuluiJohn Locke. Acesta credea cä legile au o bazi contractuala,câ sunt rezultatul unor acorduri libere gi Iconventionale intre-oameni. Montesquieu adanceste acest mod de a vedea, adaugan-

www.dacoromanica.ro

du-i nota pretioasä i lamuritoare a unui paralelism necesar,intre condiliunile cosmice i cele istorice ale societätilor indiscutie. Asa cum se prezm' té, gindirea lui politico-socialiconstitue o uriase pledoarie pentru ideea de ,libertate, ca bazéde organizare i armonizare a raporturilor omenesti. El n'astribétut departe, in clescifrarea de perspective vaste i deschi-zatoare de orizonturi istorioe, ci s'a mentinut doar la analizaInlänluirilor simultane, acelea care alcatuesc categoria staticeisociale, In ppozitie cu aceea a ditzamicei sociale, pria care Vicova vedea, mai thrziu, nu simultaneitatea, ci dimpotrivi, succe-siunea geneticé a formelor sociale. Libertatea visatä de Mon-tesquieu nu apare ca o cerinti isvorata direct din natura orne-neascA, ci ca o formé obiectiva, rezultand din inléntuirea deneindepärtaf a fortelor care iau parte la akatuirea structuralia societatii.

François-Marie Arouet, zis Voltaire, fiut unuinotar, s'a néseut la Paris in anul .1694. Si-a inceput studiilematuritate, prin a fi elevul JesIdtilor. Fund ,fortat sé steaAnglia, intre anii 1726 j 1729, a fie& cunostinta, In acest timp,cu operele celor doi ganditori care aveau sä devinéformatiei sale intelectuale: Locke si Newton. Dupä condampareafaimoaselor sale Lettres philosophiques, s'a retras In Lorena,la Cirey, pe lfinga Marchiza du Chételet, cérera' i-a dedicat,in 1738, reputata sa lucrare Philosophie de Newton. Realtorsla Paris, a trait inc.arcat de onoruri, pfina in 1750, and a gésitadépost la curtea lui Frederic cel Mare, la Berlin. Certandu-secu acesta, pe chestia unor atacuri indreptate impotriva filoso-fului Maupertuis, revine in Franta, petrece ateva luni la omániistire benedictina, traeste cativa ani la Délices lángi Ge-neva si se retrage pentru totdeauna la Ferney, de unde isi in-dreapta, in toatil Europa,' cea mai mare parte a interesantei luicorespondente. In 1778, Voltaire a trecut In lumea dreptilor.

Gandirea lui Voltaire nu reprezinta un sistem filosoficpropriuzis. Cadrul ei epistemologic este fixat de care Lockesi Newton, in a caror filosofie, Voltaire crede ca se poate gasitot ce sta in puterea si in limitele spiritului omenesc. In, majo-ritate, operele lui ark cele filosofice cà't i cele literarealcatuesc campanii impotriva prejudecatilor contemporane si,fireste, in favoarea unui spirit nou, care sa aduca viata intelec-tual a morala la nivelul gandirii filosofice i astfel sé eliberezespiritualiceste pe om, din lantul credintetor obscurantiste incare il tineau legile i moravurile in fling. In aceastfi straduinta,

28

Ilnminismul francez 433

www.dacoromanica.ro

434 Iltuninferaul francez

Voltaire se bizue, in primul rand, nu pe posibilitatea de trans-formare interioara a omului, ci pe puterea de convingere aideilor, mai bine zis, a Iuminilor-. Sufleteste, omul este vesnicacelas, ,stapanit in permanenta de egoism si de pasiuni. Ace,steaIi fixeaza, in tabla de valori a creatiunii, un loc al lui, specific,stabil i necesar,din care n'ar avea motive si nici posibilitf4i caevadeze. Daca aceste pasiuni devin adeseori periculoase, aceastanu deriva din natura lor irtimà, ci din catiza, ignorantei si pre-judecatilor in care sunt invaluite, mai bine zis, in, care oameniise complac ca sa le invalue, Misiunea filosofiei este de ainfluenta spiritele si de a le face sa in-teleaga, stilul moravurilor

institutiunilor de care are nevoe progresui oamenilor. Dinclipa in caré un lucru devine inteligibil, prin aceasta, el seface si -util. Filosofia de pana a.cum ,numira o mare multimede idei i atitudini, pe marginea carora nu s'a inregistrat,pentru soarta omeneasca, nicio utilitate. Deaceea, exproprie-rea acestora va avea sa constitue o necesitate spirituala side neindepärtat.

Natura ocupa, in gandire,a. lui Voltaire, o parte insemnata.In aceasta privinta, el manifesta frecvent tendinta de a reducetotul la (Iona principii cardinale: Dumnezeu i Materia. Cre-dinta intr'o materie eterna, ordonata finalist de catre Dumnezeu,este, dintre toate credintele posibile, cea mai convenabila: eanu prezinta clificultati in ce priveste ordinea spirituala, de careavem nevoe si nu prejudiciaza cu nimic viata morala, pentruci,in definitiv, obligatiunile noastre raman aceleasi, fie cà nesprijinim pe un haos orclonat-, fie pe un haos creaf. Por-nind dela acest finalism, Voltaire aseamana Universul cu unorologiu, construit de care spiritul geometric al luí Dumnezeu(Dieu, éternel géomètre). Se ridica impotriva celor care postu-leaza necesitatea unei cosmogonii ca rezultat firesc al inlantuiriide cauze din Univers, In loe de a simti starea actual a a lumiimai direct, ca pe o realizare unica i privilegiata a Divini-tatii. In sustinerea acestei credinte, fizica newtoniana Ii daun sprijin categoric. Elementele pe care acesta le pune invaloare ii apar ca apartinand, in prim' rand, nu unui sistem deratiuni mecanice, ci unei vointe or-donate i totputernice aDivinitatii, in vederea efectelor pe care aceste elemente le aude intaptuit. Voltaire crede in imutabilitatea speciilor animate,ca. i in aceea a spe,ciilor chimice, indepartand astfel ideeatraniformarilor chimice, pe care o considera drept o simpla a-parenta Scepticismul sau se intinde, dealtmintrell, pe un

www.dacoromanica.ro

Iluminismul francez 435

domeniu larg 6 variat: astfel, se indoeste ca. in cuprinsul specie',"omenesti s'ar fi putut ivi transformari at& de mari, Inca siducii la formarea raselor, sau, in alt.:a parte, cit miscarile fiziceale globului ar fi putut fi, prin actiunea lor mecam"ca, mai ho-taratoare pentru formarea muntilor, Val:0, etc., decit ar, putea,fi un anumit finalism imperturbabil, in numele dam" exista otordine necesara, Cu un rol indispensabil, in viata lumii si atuturor elementelor care o alcatuesc.

In ceeace construeste despre problema omului, Voltaire estecondus de aceeasi conoeptie de bazi ,a fixitatii, inspirata din fizicanewtoniana. In structura lor m' tima, atributele spiritullu" omenescsunt neschimbitoare. De aceea, Voltaire desvolta clasica luiostilitate fata de tenia crestini asa cum o ilustreazii in spe-cial Malebranche si Pascal -- potrivit cäreia soarta omeneasaapare ca un Lant de asteptiri, de pregatiri si de transformaritinui, in vederea unei fericiri finale si eterne. Pe Pascal, Il denu-mote misantropul arati ca, determinat de un tem-perament delicat, de o sanatate subredi si de o imaginatie nemä-surat de tristä., el este aplecat sa faca din om o forma misterioasa,furatä.' i stipitnitii de enigme, scrrtite s ramana mai milk, enig-matice deck intelese. In realitate, faptele stau altfel. Omul nueste o pla'smuire misterioasa, ci o forma precisa, infipta cu

i temeinice in natura, inzestrati Cu pasiuni pentru a-i servila adaptarea ei in viata, cu ratiune, pentru guverna soartala un nivel mai inalt, superior celorlalte animale. Con-flictele lui intime, din care Pascal este dispus sa faca temestructurale ale unui sbucium metafizic, in fond, au misiunearnai practica a unor ingrediente necesare, pentru a caror explicarenu poate fi nevoe de postuläri misfico-filosofice, cum ar fi aceeaa picatului originar din doctrina cretina. Astfel: nesiguranta dinsufletul omenesc este o teisaturit ,naturalà, fara de care psiho-logia noastra nu s'ar putea realiza; amorul propriu este, inaintede once, o valoare sociala, cu un rol precis in desfasurareaactiunilor care privesc viata in comun; nazuintele noastre, ince priveste problemele viitorului, sunt expresia nemijlocitanevoii de actiune, asa cum rezultg, in primul rand, din COnfor-matia noastra biologica; etc., etc. Intr'un cuvant, Voltaire vreasa impuna credinta unei naturi omenesti imuabile, pe care oopune, categoric, lantului de nelinisti i asteptari infrigurate,ce insotesc desbaterile i temele filosofiei crestine.

In cartea ,sa Essai sur les moeurs, Voltaire se inscrie pepozitie exact ccmtrarie celar pe care le intalnim in ffistoire

www.dacoromanica.ro

universe& a lui Bossuet, sau in Cité de Diett a Sfantului Au-gustin. Acestia doi din urma vedeau in inlantuirea faptelor isto-rice o solidaritate universala in timp i spatiu, dominata deexistenta hotaratoare a unui plan si a unei intentionalitäti divine.DupO. Voltaire, dimpotriva, istoria este un joc orias al pasiuniloromenesti, in care moravurile au un rol preponderent rfata deevenimentele istoriei propriuzise, i in care atmosfera i spiritulei general alcatuesc., in epoca respectivi, valori mai concludentedealt indivizii care o populeaza. Trecutul nu are decat o in-semnitate stearsi. Atunci cand insistä ca sa traiaseá in cugetuloamenilor, el ja forma disolvanta a unei prejude,cati apisatoare.1Semnificatia istorica i sociali a epocilor se desprincle limuritor,nu solidarizandu-le cu blocul inform si perimat al trecutului, cidimpotriva, luandu-le pe fiecare in parte, ea pe niste forme izo-late si unice.

Anturi de asemenea discontinuitäti in timp, gandirea voi-Iairianà i existenta discontinuitatilor in spatiu. Inaceasti privinti, Voltaire citeaza cazul civilizatiilor asiaticeamericane, care se intemeiaza pe alte premise si pe( alte valoridec.& civilizatiile europene, dar care tind staruitor, totusi,se omogenizeze cu acestea.. Tot asa, e caracteristica discontinui-tatea remarcati de Voltaire, privitoare la cele doua tipuri deistorii simultane, pe care le scriu dela sine popoarele, prinprocesul lor firesc de desfasurare: una este istoria oficiala, aimparatilor, a razboaielor, a luptelor civile i eclesiastice, care'dà masura exacta a pasiunilor si a intereselor omenesti; cealaltaeste o istorie mai modesta', aproape necunoscuta, a celor carecreaza bunuri de civilizatie, a celor care descoperä unelte nouide lucru, o istorie sprisä viu, nu cu artificii conventionale Cl cufapte, de catre oameni intregi care, de cele mai multe ori, auIn loc de diplome un instinct sanatos, pl puterii lor de creatie

al .misiunii lor omenesti. In fata acestui instinct, credintelepompoase i conventionale ale doctorilor" oficiali nu au deeatinfatisarea trista, a unor forme absurde, sau poate chiar maimult (leek atata.

In materie politioa, Voltaire se deosebeste mult de Mon-tesquieu, ;impotriva caruia indreapta adesea sageti si critici ne-crutatoare. El crede In necesitatea unui despotism luminat, rea-lizat prin monarhi puternici, de tipul lui Petru cel Mare, FredericII sau Caterina ;II, a caror autoritate sa fie sustinuta prin aderarealor continua la adevarul i intelepciunea luminilor filosofice. Echi-librul i progresul real al omenirii, intaptuit prin desvoltari ar-

436 Ilumfnismul francez

www.dacoromanica.ro


monice ale moralei, artei, stiintei i tehnioai, nu stau in naturaobiectiva a vietii sociale, ci in chipul cum aceasta poate fisustinuti prin domma' luminata a unui guvernamant bun siputernic. Astfel, teza politico-sociala a lui Voltaire se desprindeciar: Faptele istoriei au directiunea pe care le-o imprima vointa

pasiunile omenesti, fara alta conditionare, in desfasurarealor, idecat aceea pe care le-o pot da lipsa sau prezenta ratiunii.Cu alte cuvinte, Voltaire isi alcatueste despre natura omeneascio conceptie simpl, intemeiata pe un fel de realism empiric, einan-cipat de tot ce ar putea sá para misterios, chimeric, sau ne-inteles in Chip imediat. Este o conceptie asemanatoare Cu toateoelelalte din epoca lui, superioara insa àcestora, prin chipulprecis in care au fost formulate propozitiile ei i prin consec-yenta marcata pe care o realizeaza lamuritor, de-alungul tu-turor lucrarilor lui.

In tot ce a gandit cu tinQtura filosofica, chiar firil a fiintotdeauna original, totusi,' grin pasiunea pe care a pus-o inapararea convingerilor i prin verva scanteetoare in care aputut sa le infatiseze, Voltaire a stiut si se faca ascultat, sitimpuna convingeri, sá stea in centrul miscarilor ideologice aletimpului pan i sá dea semnul energic al unor mari actiuni deemancipare, cu rasunet universal ill istoria spiritului omenesc.

2. Sensualismul.Etienne Bonnot de Condillac, cel care avea sa

clevina figura cea mai reprezentativa a sensualismului francezdin secolul XVIII, apartine unei familii de parlamentaris'a nascut la Grenoble, in anul 1715. In 1740 rupe definitiv cuoariera clericalii, catre care voia sa se indrepte, si vine la Paris,unde frecventeaza staruitor cercurile de filosofi, in care tronaupersonalitati proeminente ca acelea ale lui Rousseau, Diderot,Fontenelle, si a. A publicat mult: in 1746 Essai sur l'originedes connaissances humaines; in 1749 Tratité des systèmes; in1755, Traité des animaux; incepand din 1752 data retragereilui la castelul de Flux a publicat Cours d'études in 13 volume§i Du Commerce et du Gouvenriement considérés relatioementl'un ti l'autre. A murit in anul 1780. Ca opere posttime s'aupublicat: in 1780, Logique j in 1798, Langue des calculi&

Condillac este ganditorul sistematic care a dal la ivealitpremise de baza, pentru psihologia i teoria cunoasterei infilosofia franceza din secolul XVIII. Luorarea sa principa1áeste vestitul Traité des sensations, in care incearca o aplicatie

www.dacoromanica.ro

438 flnmnísmu1 franeez

a conceptiei sale despre originea ideilor i despre metoda ade-varati a gandirii. Este o aplicare integrala, pare îi proptmesä demonstreze ci nu exista nicio operatie a sufletului omenesccare sä rezulte din altceva decal din senzatii transformate. Lockeafirmase o parere similar., dar numai in ce priveste continutulconstiintei. Condillac merge Salsa mai departe: la el nu estevorba numai de acest continut, ci despre tot pe alcatueste rea-litatea constiintei, cu intreaga 'ci activitate i cu toate formelepe care le poate capata in decursul acesteia.

Dar, ce trebue inteles prin senzatli transformate? Pre-cizarile care urmeazi ne vor da riispunsul.

Privita izolat, senzatia este o simpla modificare pasiva asufletului, Cand ja o forma mai evidenta, mergand panà laexcluderea altera, devine aten fie. Atunci &And spiritut nostril.inregistreazi douà sau mai multe senzatii dintr'oclata, a,vemde-aface cu fenomenul sufletesc al comparatiei. Amintirile, larandul lor, sunt efectele ulterioare ale senzatiilor. Pentru a com-para doua obiecte, i deci pentru a putea inregistra senzatiilecorespunzitoare, trebue ca mai intiiiu si ne dim seama de.asemanarile j deosebirile lor; acesta este, in fond, tot meca-nismul judecatii. Proce-sele nrestre de cunoastere comparatii,judeciti, inlantuiri de amintiri, abstractiziri, etc., sunt dis-ciplinate, in mod hotfirit, de catre atentie, care devine, prinaceasta, fenomenul fundamental In coordonarea actelor noastrede constiinti. Ea ne ajutfi sà sesizam faptele in chip distinct

lamurit. Aceasta ordonare,este extrem de pretioasa, deoareceintreaga noastra cunostinta se bazeazi pe putinta de a distinge,unul cate unul, toate faptele care se prezinta spiritului nostru,la inceput, ca o massà confuzi de fenomene. Cu alte cuvinte,cunostintele noastre se intemeiazit pe o activitate denumita deCondillac analiza. Ea consta din dgscrierea tuturor operatiunilorprin care se formeaza, treptat-treptat, ideile.

Doctrina lui Condillac, prin care a incercat s6 a4eze ex-perienta la baza tuturor manifestarilor noastre de cunoastereca atare sa postuleze problema iunei stiinte Intemeiate exctusivpe experientii, a avut un etisunet puternic. Substituindu-se car-tesianismului doctrina prea rece si prea rigida pentru notade transformari si de intreceri revolutionare ale epocei sen-sualismul lui CondilLac ,s'a bucurat de recunoasteri oarecumoficiale, fiind invitatura recomandati pentru cartile de *coda'

ramanand ca atare pânä tarziu in epoca Imperiului.Pentru a demonstra teza sa de baza, cà once senzatie

www.dacoromanica.ro

Ihnninismul francez 439

oricare ar fi seat este in (stare sa puna.' in miscare toate fa-cultatile spiritului, Condillac irecurge la o ipoteza. care a ramascelebra:

Presupune o statue, la care face sä se trezeasca separat,unul dupä altul, toate simturile, incepand cu simitil mirosului,pe care il considera eel mai neinsemnat, sau, mai bine zis,cel mai putin complicat, dintre toate. Dacä aceastä. statue

devenind om paralel cu trezirea simturilor sale s'armargini doar la acest singur simt, puterea ei de intelegere aravea tot atiitea facultati, casi cand le-ar avea pe toate cinci.Faptul va fi de naturi sá demonstreze cä facultatile intelectualenu derivä din intrebuintarea ideiior i a formelor logice carelle reprezintä, ci sunt anterioare acestora.

Sà revenim, insa, la exemplul statuei, care are, deocamdati,numai simtul mirosului. Ce facult41 i se yor putet ivi, în, aceststadiu? I se &lä sá miroase un trandafir. Mirosul respectiv estesingura impresie care Ii stärue0e in constiinta. Daca i s'arda sä miroase i alte ,flori, aceastá comtiintii i s'ar transformadupa fiecare, in miros de sale:Om, de teiu, etc.,, etc.. Intre a-eestea, se poate ivi un miros mai puternic, mai pätrunzätor; inmäsura in care isbuteste sà elimine pe celelalte, se formeazi osenzatie exclusiva, care este starea de atentie. Ivindu-se unobiect de naturä sá provoace o senzatie noua, este posibil eacea veche si persiste inca, chiar daca obiectul care a deter-minat nu se mai afla inaintea simturilor: avem deaface, astfel,cu fenomenul sufletesc al memoriei. Dupi cum statuia ar daatentie, atilt senzatiei trecute cat j celei prezente, se realizeaziprocesul sufletesc al comparatiei. Daca Ii da' seama de asemanäri

deosebiri intre acestea, incepe si se infaptuiasca un alt proces,care este acela 1 judecatii. Din repetarea comparatiunilor

judecitilor se tnaste un fenomen mai complex si mai adanc,al refleetiei. Reactionand ,impotriva unei senzatii neplacute prin,amintirea uneia placute, statuia ar incepe s'a triiascit, astfel, fa-cultatea imaginatiei. Din inlantuirea tuturor acestor posibi1itäiAtransformäri poate rezulta atitudinea finala i sintetica a in-telegerei. Once senzatie este insotità de o stare afectiva, carevariaza intre doi poli: impresia de placut i impresia d'e neplacut.Din combiwarea acesteia cu facultatile de intelegere ale spiritului

u nastere dorintele, eare se pot transforma, incetul cu incetul,In acte voluntare. Dorintele persistente iau forma pasiuniloratrag dupä ele intreaga gami de atituali sufletesti de care se potInsola, prin natura lor: iubire, ura, sperantä, teamä, etc. Dupä

www.dacoromanica.ro

440 numinismul francez

ce a putut sä.,trezeasca astfel un lant puternic de stari concrete,statuia noastracare nu are deocamdata decal simtul mirosu-lui este in stare sä faca un nou pas hotaritor si anurne satre.aca la realizarea de idei abstracte i generale:distingand sta-rile prin caie a;trecut, capata ideea de tnumiir; diandu-si seamamirosul din clipa de fata pr putea sa inceteze pentru ca maiapoi sà revinä din nou, incepe sa inteleaga ideea de posibil;inlocuirea unei senzatii prin alta Ii da imagínea duratei si peaceea a succesiunei; colectionarea de impresii dela senzatiilecare s'au succedat intr'o unitate oarecare de fimp, ii dà ideeahotaritoare si fundamentala a eului; etc., etc. Astfel, ten luiCondilla.c este demonstrata: chiar avand numai un singur simf,statuia poseda, sau este in masura sa posede, toate facultatilecare intemeeaza viata sufleteasca pe functiunea de intelegerea spiritului. Formarea acestor facultati rezulta treptat, subactiunea instinctelor j a trebuintelor omenesti, care nasc dincomparatia starilor de placere sau neplacere.

Facultatile senzatiilor sunt raspandite cu ajutorul unuisistem de semne, care este limbajul. El constitue, in raportcu analiza, o forma identicá a acesteia i, in once caz, o con-ditie de bazi ,pentru desfasurarea ei. In cea mai mare parte,lirnbajul este tributar naturii. Intre limbajul spontan, al sim-tirei vulgare, i intre ce! ,tehnic-conventional al filosofilor, celdintaiu constitue o metoda analitica netagaduit superioara. Incartea sa Langue des calculs, Condillac sustine cà ce' mai bunmijloc pentru realizarea analizei este o limba bine facuta-,ca in fond ,stiinta nu este clecat o asemenea limba bine construiti

-forma ,ei universala este cea rie care matematica.Ideea de analiza mai.` este tratata, cam in acela§ titnp, si

de catre un naturalist genevez, Charles Bonne t, care atrait intre anii 1720 j 1793. Ideile sale filosofice sunt expuseintr'o carte foarte remarcata in vremea aceea. intitulaa: Essaianalytique des facultés de l'âme:

Doctrina lui Bonnet se apropie mult de teoria englezuluiHartley, teorie care semana cu o reluare a ipotezelor car-tesiene si care este caracterizata de catre autorul ei astfel:,,Obiectele exterioare care isbesc simturile noastre provoaamai inthiu asupra nerviIor asupra carora lucreaza i apoi asu-pra creerului insusi, vibratiuni infinit de mici ale partilor ma-dularii. Aceste vibratii sunt excitate :§i propagate: in parte, decatre eter, in parte, da eitre uniformitatea, continuitatea, suple-tea si energia substanteí madularii a creeruluí, a sirei spinarii

www.dacoromanica.ro

si a nervilor" (Observations sur l'homme, Part. I. prop. 4 si 5).Asemanator cu aceasta teorie, Charles Bonnet precizeaza: Mis-carile creerului sunt ea niste semne naturale ale ideilor pe carele trezesc. Observand aceste miscari, se poate citi ea intr'ocarte". Ele explica' nu numai prima aparitie a ideilor, ci _deo-potrivii i reproducerea lor (Ess. de psych. Introd. Part. II).Datorita actiunii unui fluid, a carui elasticitate se apropie deaceea a eterului, fihrele se pun in miscare din nou, tot asa cumau ficut-o la inceput, °and s'au aflat intaia ,oara in prezentaobiectelor. In baza ,unei legi necesare, a legaturaor sau asocia-tiilor intime, senzatiile prinse de aceste nu.scari se reprodudimediat. In caracterizarea pe care o incearca asupra analizei,Bonnet intrebuinteaza un vocabular diferit mult de acela allui Condillac. Pe sand acesta se sprijinea pe ickea de transfor-mare, cel dintaiu, condus die formulatia sa spirituala ca naturalist,foloseste ideea de serie si de inlantuire..Bonnet afirma categoricca activitatea spiritului g-iu este reductibila la senzatie, pentruciaceasta nu este decal o categorie pasiva. Preferinta pe carestatuia lui CondilLac o arata fati de o senzatie sau alta de-vedeste, dimpotriva, nu nurnai o atituche pasiva, ei existentdunei actiuni precise, indreptati asupra .acelei senzatii. Atprefera,nu este a isimti initial o categorie sau alta, ci dimpotrivä estea determina, a actiona. La fel se intimpla si cu celelalte mani-festari sufletesti: cautarea de placeri sau fuga de durerepot fi senzatii transformate, ci actiuni bine definite ale senza-tiilor de placere sau de durere; etc. Denuntand abuzul deanaliza, care face din atitudinile observatiei interne o simplamassi omogena, Bonnet cleschide drumul unei ideologii oarecummai noi, pe care o vor contura mai precis, la sfarsitul seco-lului, ganditorii Destutt de Tracy si Maine ¡de Biran.

Helvétius (1715.1771) este, deasemeni, un reprezentantilustru p.l sensualismului francez din secolul XVIII. Si-a in-tnebuintat averea, stransa in timpul cat a Tost fermier general,pentru incurajarea literelor i pentru opere de caritateIn 1758,a dat la iveala lucrarea De l'esprit, care a fost socotitade cake form& clericale ca una dintre cele mai nedemne cartice s'au scris vreodata. Din cauza ei, a fost condamnit de, catreBiserica de catre Parlament, fiind nevoit casi Voltairesá se adaposteasca la curtea ospitaliera a lui Frederic cel Mare.In anul 1775,a publicat o a doua lucrare, ce avea sa conteze totpe atata in spiritualitatea timpului: De l'homme.

In De l'esprit, Helvétius .face o aplicare, pe plan inte-

Ilurainismul francez 441

www.dacoromanica.ro

442 Ilutninismul francez

lectual, a tezei morale sustinute In vremea aceea, ca mareristmet, de care baroinul d'Holbach. In desvoltarea sa, Hel-vétius este stipanit de convingerea capatata dela Condillac cgtoate facultatile spiritului rezulta din clesfasurarea experientelorvenite din afari. Problema pe care o trateara se infatiseazfiastfel: Tot ce se petrece in spirit provine din sensibilitateanoastr fizicá. Faptul comporfá insa o diversitate fundamentala.Pe de o parte, sensibilitatea ,fizica este aceeasi la toti camenii

pe de altä parte, Atat prin natura at i prin valoarea for,spiritele sunt cat se pote de diferite. Cum este d'eci posìbl sase ptabileasca un punet de vedere unitar, in cuprinsul uneiasa de hotirite diversitäti?

Räspunsul se poate ,gasi in intensitatea atentiei i in chipulcum se orienteaza, pentru a alege cutare sau cutare obiect.Acestea depind, in chip exclusiv, de pasiunile care ne insufle-tesc, adici de felul cum isuntem prinsi in cautarea placerilor sauin indepartarea durerilor, .ceeace face ca sensibilitatea fizica saapara ca origine a diversitatii clespre care am pomenit mai sus.In ce priveste valoarea spiritelor omenesti, Helvétius desvoltäun punct de yedere cu puternica inclinare sociologica. Valoareaspiritului nu depinde de elemente intrinsece lui, ci de stima decare este inconjurat din partea oamenilor, potrivit intereselorlor si a ,societätii din care fac parte. Astfel, real itatea care

rarhizeaza spiritele, conferindu-le o valoare sau alta, estesocietatea, prin moda, obiceiurile, raporturile sale in fiinta,prin natura ei, prin felul cum isi desfasoara viata intelectuali,etc., etc. Ea este inspiratoarea principala pentru provocarea pa-siunilor care sá faca pe oameni interesati, precum i in pro-vocarea acelora care sunt necesare pentru ca spiritul lorfie ajutat si indemnat ca urmeze procesul sän firesc.,Helvétiw merge atat de departe in sustinerea acestui punctde vedere, incat crede cá geniul insusi nu este un rezultat alunor forte imanente, ci tot unul al circumstantelor sociale.Oricare ar fi descoperirile lor, i in once domeniu, ei nu suntniciodata precursori, ci numai continuatori.

Tratatul De l'homme, scris in parte i ou gandul de a dao replica la tema din Emile al lui Rousseau, demonstreaza." pu-terea i necesitatea de fundament a instructiei. Desigur, con-ditiile fiziologice îi au si ele partea lor de insemnitateformarea spiritului, insa ele sunt subordonate conditiilor care-tin de autoritatea si de felul cum este organizati educatia,ca influenta din afara, de natura socialá, asupra

www.dacoromanica.ro

Bunstnismul francez 443

In ce priveste doctrina morali pe care a infitisat-aIn lucrärile sale, Helvétius se aflä. pe linia trasatä de.Hobbes, ale cärui premise le adoptä, dar ale cärui concluzii lerespinge. Regula principalä dupá care se conduce omul esteaceea a amorului propriu. Universul moral urmeazi calea carese cheami legea interesului. Insä, in vreme ce Hobbes limadin aceasti lege sursa numai a urii si a diviziunii intro oameni,dimpotrivi, Helvétius descoperä in e virtualitatea ìi meca-nismul sufletesc al tolerantei si al simpatiei. Rostul moraleieste acéla de a armoniza si de # duce diversitatea intereselorcontrarii la unitatea unei intelegeri. Interesul particular si. cacel general so aflä vesnic in lupti. Legile au misiunea de a veniin ajutorul moralitätii. A astepta oameni care si realizeze bi-nele doar pentru el insusi, este a ne face un vis,, dintre aoeleain care se complac färä folos, sau poate ehiar &auditor, mis-ticii. Totusi, in aniisura in care moralitatea nu se poate dispensade ajutorul legilor, ,tot asa legislatia nu se poate dispensa deinminile moralei. Hobbes cerca ca legile si fie apirate cu forta.Helvétius cere insi mai mult: deopohivä cu ,aceasta, si aincadrare a lor ,rationalä, asa incat sá convinä cator mai multeinterese. Pentru ,afi eficace, prescriptiunile moralei trebuescpreviizute cu sanctiuni, care sä se exercite pe cale de con-strângere sufleteascä i sociali a opiniilor noastre si a celorpe care le intalnim in jurul nostru.

In materie religioasä, Helvétius se ridicä puternicpotriva moralei teologice, pe care o acuzA cal' nu a gäsitcá nki nu incearcii ,sä gäseascä mijlocul de a merge mAnäin mânii cu interesele poporului.

Prin atitudinea ei de mare ì hotilrat curaj i prira tonulde polemicä de rare este insufletitä la fiecare pas, gandirea luiHelvétius constitue, in ,procesul ideologic al iluminismului fran-cez, unul din momentele lui cele mai autentice, mai fecundetnai semnificative.

3. Enciclopedia, Scepticismul si Materialismul.N'am putea avea o icoaná justä i lamuritoare a ilurninis-

mulaui. francez, fältit a cuprinde, intre mardestärile lui,acelea care se leagi de numele si doctrina enciclopedistilor-Ei poartä acest mime, nu atat pentruci ,au lucrat la aceasicat, mai ales, pentru afinitätile de ordin sufletesc si ideologicpe care le-au dovedit unii fatä. die ceilalti. Ceeace Ii caracte-rizeazia, in primul rand, este lipsa lor de interes pentru pro-blemele de filosofie purä deopotrivä cu contemporanii lor

www.dacoromanica.ro

sensuali§ti aveau credinta ca Locke spusese in materie de teoriacunoasterei un cuvant definitiv pentru a fi compensata cuo puternica 0 aproapp exclusiva conceptie a naturii. Ei vadfilosofia doar ca o consecinta posibila §i cel mult fireasca a*tiintelor despre natura. Rem" u tema gandirii lui Hobbes, cudeosebirea ci pe cand acesta o tratase fleductiv, dimpotriva,eaciclopedi§tii vor s'o intemeeze inductiv, cu fenomene 0 ra-porturi luate din inatura. Aceasta este a§ezata, cu hotarare, incentrul tuturor conceptiilor despre lume 0 despre viata, incare omul ar putea sa se increada cu adevarat. Raportat laviata 0 la dogmele religioase, acest punct de vedere va da nasterela contradictii aspre, care se vor traduce, In mod necesar, informe 0 atitudini de scepticism. In masura in care principiile0 .ordonarile stiintifice ale naturii nu puteau sa incadreze mul-tumitor' dogmele, institutiile, simtirile 0 in general categoriilevietii ireligioase, acestea erau scoase din drepturile lor de ade-varuri eterne-, pentru a fi puse, nernilos, pe seama suficientei,a fanatismului sau a intolerantelor mascate. Insa, cu toata aceastänotà revolutionara, operele encicloped4tilor au o parunzitoarecoloratura, am putea-o numi chiar tematica filosofica. Pentrua combate doctrinele spiritualiste, ei folosesc un arsenal impre-sionant, akatuit din toate irezultatele 0 mijloacele pe care §ti-intele pozitive ale vremei le dadusera la iveala.

Urmarind istoria faptelor care au condus la constituireaEnciclopediei, nu ne va fi greu sa constatam ca numele cares'a legat cel mai strans de destinul ei este acela al lui Diderot.

Denis D i de r o t s'a pascut in localitatea Langres, in anal1713. La Colegiul Louis le Grand a fost elevul Jesuitilor. Atradus: in 1743 Mistoire de la Grèce dupa Stanyan; in 1744,Dictionnaire universel de Médecine dupa James; in 1745, faimoasa lucrare Essai,sur le mèrite et la vertu a lui Shaftesbury.Devenind cunoscut, in 1746 a primit din partea librarului LeBreton rugamintea de a traduce 'din englezeste Cyclopaedia orDictionary of arts and sciences, care aparuse in 1728 si care,inregistrase un succes,neobi§nuit de mare. Ideea unei enciclopediioriginale plutea in atmosfera siii facea drum din ce in cemai insistent in spiritele vremii. Pentru a o realiza, Diderotse asociazà.' cu matematicianul d'Alembert 0 face apel la multepersonalitati de marca ale epocei, pentru a colabora. Intretoti insä, °el mai activ a fost Diderot, care a scris singur unmare numar de articole, din diferite domenii ale culturii. In1751, a aparut primul volum al lucrarii, intitulat l'Encyclopédie,


www.dacoromanica.ro

fluminfsainl francez 445

ou Dictionnaire raisonné des arts et des métiers, precedat deun faimos discurs preliminar scris de d'Alembert. Pe bazaunei a.ctiuni a forurilor clericale, in urma scandalului dogmaticprovocat de sustinerea la Sorborma a tezei prezentate de abatelede Prades, Enciclopedia este denuntata ca autoarea moral a aacestor rataciri i, n consecinta, i se interzice aparitia. Intre1753 §i 1757, gratie unei actiuni abile vi hotarite dusa de catrelibrarul Malesherbes, Enciclopedia este reluata, putand sa aparaInca cinci volume. In 1752, d'Alembert a parasit intre-prinderea. Fiind facuta responsabila de materialismul lui Hel-vétius, Enciclopedia este din nou suspendata. Cele zece volumeau putut sa apara doar mai tarziu, in 1766. Intre timp, Diderotsi-a continuat neintrerupt activitatea sa filosoficä i scriitori-fceasca: in 1746, a scris Pensées philosophiques; In 1749, Lettressur les Aveugles a r usage de ceux qui voient; in 1747, a scrisLa Promenade du sceptique ou les Allées (aparuta abia in 1830)5i. De la ,suffisance de la religion naturelle (aparuta. in 1770).Diderot a murit in .anul 1784. Ca opere postume i s'au pu-blicat: Pensées sur l'Interprétation de la nature,'Rêve de d'Al-embert (scrise in 1769) i Supplément au voyage de Bou-gainville, scrisa. in 1772.

S'a spus cä Diderot a fost in Fran,ta ceeace a fost Leibnizpentru gandirea germana. El marcheaza un moment strilucitor,de apogeu, al spiritului revolutiona.r. Avea o mare capacitate dea rasbi in ,toate problemele vietii, de a intelege vi interpretatotul, atat sub aspectul prezentarii individuale a lucrurilor, catvi sub acela al incadrarilor sintetice de ansamblu. Poet vi

filosof totdeodata, opera so este rezultatul complex al uneiincrucisari de atitudini sufletesti contrarii, care i-au d'at pu-tinta sà oscileze pitoresc i sugestiv, intre pornirile tempera-mentale cele mai vii, cu gustul platitudinilor vi al cruzimilor,

intre inaltimi de cugetare metafizica, nimbate de inflacararisublime si de prezenta scanteerilor geniale. Enciclopedia este,In. aceasta privinta, o dovada evidenta a curiozitatii sale uni-versale vi a ,putintei de a se realiza metodic i lamuritor indomenii variate de cultura. Dintre toate trig, ce! care îi con-tureoza cel mai rnult locul in spiritualitatea moderna a Europeieste activitatea sa filosofica.

Opera cea mai caracteristica, in ce priveste orientareafilosofica a ganditorului nostru, este Interprétation de la nature.Diderot crede cä metod a adevarata trebue sa realizeze o cola-borare organica intre ratiune i perceptie i ca trebue sà folo-

www.dacoromanica.ro

446 fluminisnsal francez

seasci, deopotrivi, atfit rationameniul deductiv cit si peinducfiv. Se preocupi, in special, de chipul cum trebue ex-plicati linalitatea naturii. In aceasti privinti, el se depir-teazi de postulatele teologic,e si de acelea aie rationalismuluicartesian. Natura nu dtrebue vizutà ca apartinând unor cauzedin afara ei. Prin insusi faptul existentei ei, natura este dotaticu elemente care in de esenta vietii si a constiintei. Paralelecu evolutia necesari a fenomenelor, aceste elemente s'au trezit,au inceput säcreeze procese i, prin asocierea lor treptatit, auluat forma organizati a animalelor si a amenilor. In aceastiexplicare, Diderot este condus de teoria continuititii progresivea rnonadelor leibniziene i, deopotiivO, de rezultatele cercetirilorcontemporane ale savantilor naturalisti. Viata i spiritul na-turii nu sunt rezultante mecanice, ci valori eterne, care staula baza existentei. Ele au in lucruri o existeng virtuali, delasine, asteptind momentul i imprejurarea in care si poatitrece deIa forma potentiali la cea actuali. Viatri i miscareadepind de doná serii de conditiuni: unele interioare i cele-lalte exterioare. Intre acestea, cele interioare au o primordialitatenetigiduità. Este greu de admis, ,cà din asocierea mai .multormolecule moarle s'ar putea naste un sistem viu, tot asa dupicum pare absurdà ipoteza c24i o simpli, miscare molecularà arputea trezi scfinteea constiintei. Adevirul trebue privit altfel:Fenomenele in stare si creeze stiri de yiati si de constiintiau aceasa putinti nu pe baza unei imprejuriri sau alta, ci au

_avut-o intotdeauna, 'structural, ca pe o dotare legatä imanent denatura lor. Cu toate criticile pe care le primeste din parteamaterialistilor, Diderot nu,ise influenteazi de doctrina lor,rirnans e consecvent in apirarea aceleia" teze: Este o imposi-bilitate i o dabsurclitate si admitem si si credem ci ar puteasi se nasci o unitate subtili i perfectionatO cum este aceea aconstiintei, din fapte care sa nu reprezinte &Tit simple alOtu-riri sau actiuni mecanice.

Fag de sistemele filosofice i tiintifice care au tendintade a limita sau de a fixa fenomenele, Diderot se aratit sceptic

ostil: Nu existi nimic precis in naturä... Nu existi nimiccare si fie esenta unui anumit lucru. Totusi, voi vorbiti deesente, bieti .filosofi !" Intentlile sale filosofice construescnaturi ca tot, in 'care se contopesc toate 'fenomenele particulareIn individ, existi o singuri unitate: este unitatea care reali-zeazi agregarea elementelor, Tormi care evolueazi neincetat,care MI cunoaste procesul mortii, dar care nu poate si atingi

www.dacoromanica.ro

niciadatä tinta unitatii finale catre care tinde. NaturalistulDiderot profeseazi o morala a ,intoarcerei la natura, intemeiatiexperiente tiintifice, postuleazit astfel un transformism hide-partat, de tipul oelui pe care avea creeze curand, irt chipluminos, celebrul Lamarck.

Aplicand doctrina sa la morali, Diderot crede ea' naturaomeneasci alcatueste o baza justà pentru a distinge intre bine

ràu si cà aceasta naturä nu poate dispirea in intregime,niciodati, dela niciun om. Mai tirziu, Diderot a renuutat laaceasta tezi. Pastreaza ioarecum ideea unui instinct moral, darnu-I mai considera ca o 'forma imanenta a vietii noastre, cica pe un rezultat intim, al unor nenumarate experien. te cucare se incepe procesul vietii, experiente dintre care unele seMica Ala ja nivelul luminos al constiintei, iar altele nu.Ezita in urmarirea i verificarea acestei teze, atunci caul serefera la legile, institutiile si la categoriile moralei sociale.De fapt, el recunoaste posibilitatea unei evolutii naturale nrunaiindividului, nu ¡I a societäji. Societatea contemporana Ii des-value institutii i credinte pe care nu le poate one in seamau-nor hoti..riri ale naturii, ci numai in seama unor orientiri arti-ficiale, näscute din tiranie i superstitie. Deaceea, atitudinilesale sunt adeseori arbitrarii i lipsite cu desavarsire de in-telegere istorica. Institutiile politice ale societatii Ii apar doarca realizari interesate ale unor fractiuni sau altora, tot apdupa cum considera ca cei mai multi dintre conducatorii socialide pana acum n'au facut decat sa se proclame stapani ai came-nilor, lovindu-i i adeseori isgonindu-i din drepturile vietii lor.S'ar putea ca, pentru soarta oamenilor, viitorul sa fie maiarmonic, mai promitator csi mai drept; in ce priveste insatrecutul, morala oamenilor 0 a societatii n'au de invatat nimicdela faptele lui.

In scrisorile pe care le adreseaza D-rei Voland, intre anii1760 si 1765, gasim atitudini asemanitoare ale lui Diderot, fatáde ideea religiei i fatà de practicile cultuTui religios. Acesteadau omului, in primul rand, nu satisfactii, ci griji. Credintareligioasa creaza doua serii de inadvertente. Ea implicit uncult ale carui dogme, practici i ceremonii ajung cu timpul-sa ia locul moralei naturale. Afara de aceasta, deschicle drumunor cantradictii i compromisuri farà de sfarsit, Cleoarece tre-buind -sà postuleze ideea unui Dumnezeu bun si ierator, vine incontrazicere evidenti cu spectacolul de fapt al vietii, care oferii,dupà cum stim, nu atiita bucurii, cat lanturi grele de suferinti.

Iluminismul franeez 447

www.dacoromanica.ro

In lucrarea sa Sapplément au voyage de Bougainville,Diderot profeseaza o morala a inioarcerei la natura, intemeiatipe putintele omenesti instinctive asa cum sunt dela natura,prin urmare inainte de a fi trecut prin transformarea legilorsociale si a religiei. Teza sa ,se aseamina cu aceea a lui Rous-seau, dar nu este identica cu aceasta. Naturalismul lui Rous,seau crede in realitatea spontana a coRstiintei si a ideei dedatorie. Naturalismul lui Diderot, mai simplu i mai sceptic,preoonizeaza doar eat: intoarcerea la in' stinct.

Intre trasaturile gandirii iluministe din secolul XVIII,una clintre cele mai earacteristice este aceea care ia forma uneiasa numite desmatematicizari" a filosofiei naturii. Vechiul idealcartesian, potrivit caruia metodele, dificultatile i realizaritestiintelor experimentale trebuiau sa fie asemanätoare cu aceleaale stiintelor matematice, incepea sa fie parasit. Ceeace eon-tribuia la aceasta Jima orientare a spiritelor parea a fi: in-.cadrarea ma.tematica a naturii din fizica lui Newton, teorulevreznei asupra cunoasterei i idealului matematic mai ales,procesul de autonomizare, din ce in ce rum' precis, al stiintelornaturale. Principiul atractiumq universale, asa cum fusese gandit

stabilit de catre Newton, putea sa stea, intr'adevar, la bazamultor explicäri despre fenomenele fizioé, nu insä la bazatuturor. Ca exemple, se pot cita: fenomenele electrice, chimice,biologice si, mai ,mult, chiar unele dintre 'fenomenele astrono-mice. Intio astfel de atmosfera de rascruce spirituala, gandireamultilaterali i destul de profundä a geometrului d'A lemberavea sa se impuna, cu greutate i cu ecou.

D'Alembert a fost, deopotriva, empirist si logician. Inaparenta, acestea sunt (doua atitudini care se contrazic.realitate, ele se raporta la spiritul vremei i apar, fatà deacesta, ca doua trasaturi complimentare. D'Alembert carac-terizetaza obiectul matematicilor astfel:

Matematicile se ocupa de caracterele cele mai generalasi cele mai abstracte pe care le au corpurile i figurile. Prigoperatiuni i abstactiuni ,succesive, materia este despuiatatoate rfacultätile sale, Ajungánd astfel sä aiba de-aface cu orellitate simplificata, care nu ,seamana insa cu o fantomr aceeace a fost jintâiu. Aceasta este ceene numim realitateageometriei i ceeace constitue obiectul geometriei. Mult maiabstracrá ca disciplinä spirituala, aritmetica este o stiinta carenaste atunci and vrem sá gasim i sa studiem raporturile clintreele, ale parintilor care alcatuesc obiectul geometriei. Astfel,,

448 Iluminfsmul francez

www.dacoromanica.ro

d'Alembert face din matematici o specie de metafizica generala,in.care corpurile sunt despuiate de calita'tile lor individuale(Discours sur l'Encyclopédie). Prin toate aceste caractere,matematicele se inscriu, in rand de frunte, in grupa stiintelorexperimentale.

Dar caracterele matematicilor nu se opresc aici. Pe liingabaza exmerimentala, ele au si una deductiva, logica. Ele sepreocupa de a determina cat mai multe adevaruri pe toatecele posibile din at mai putine principii. Precizarea luid'Alembert suna astfel: Cele mai abstracte notiuni, aceleape care majoritatea oamenilor le considera drept cele maimacoesibile, sunt adesea cele care contin cea mai intinsa fortalamuritoare. Principiile sunt cu atat mai fecunde, eu cat segasesc in numär mai restrans....- (Disc. cit.) Deaceea, mate-maticianul 1§i c4tigä. cele mai, mari merite, atunci cand stiesâ clefineasca realitatea, indepartand cat mai mult notiunileconcrete.

Prin pozitia sa de gandire, filosofico-stiintifica, d'Alembertse inscrie, cu drepturile cele mai evidente in familia marilorspirite ale ilurninismului francez din secolul XVIII. Prin faptulcá incearca si stabileasca o realitate fundamental a din caresa se poata deduce tot restul lucrurilor, teza sa se asbamanacu aceea a lui Condillac, care facea din senzatie generatoareafundamental' a tuturor facultatilor spirituale.

mire ganditorii pe care i-am tre,cut in rev;sfa *kà acum,

de5i toti se impa'rt5.5esc, intr'un fel sau altul, din obiectulfinalitatea stiintelor naturale, nu este totusi niciunul care sà fi dusconsecintele acestei pozitii atat de departe, pana la afirmarea netaa unei doctrine materialiste asupra lumii i vietii. Adevaratulintemeetor al acesteia este Julien Of fray de la Met tri e,un medic militar, care a trait intre anii 1709-1751. Inclreptând

o serie de atacuri impotriva medicinei oficiale i scriind carteaHistoire naturelle (1745), i s'a luat postul si a fostexpulzat in Olanda. In 1748, facand sà apara vestita i revo-ltitionara sa carte L'Homme machine, este expulzat s't de aici,fiind nevoit s5 ceara azil, si el, la curtea lui Frederic eel Mare,unde i 's'a increclintat un post de lector si unde a putut ajunge

intre prietenii intimi suveranului. Dei foarte dotat spiritu-aliceste, totusi reputatia klui filosofica a putut sà fie adeseoriumbrita, din cauza unui temperament inegal si din cauza unuifel special de a-si spune gandurile, intr'o forma punctata cu

frivolitäti i indrasneli violente, de natura sa nu corespuna,29

francez 449

www.dacoromanica.ro

450 numinismuI francez

intotdeauna, nivelului convanabil ai realizarilor intelectuale.Ca formatie filosofica, La Mettrie se pare ca n'a fost

elevul lui Condillac asa cum s'a crezut multa vreme cimai mult al ,unui anumit materialism englez, cu radacini cevamai indepartate, in doctrina profesata de catre secta morta-

in secolul XVIII.Teza de baza a materialismului consta in a postula 9

unitate tipologica pentru toate fenomenele observabile ale lumii,indiferent de natura Jon Folosind metoda comparativa a na-turalistilor, La Mettrie incearca sa demonstreze ca, intre omsi animal, nu exista.' deosebiri de calitate, ci nurnai de cantitate.Ceeace determina viata i procesele ei functionale, in om casiin animal, este alcatuit din aceasi substanta. Faptul se ponteaplica, deopotriva, si la comparatia dintre om ì plante. Fa-.cultatea simtirii nu apartine numai vietuitoarelor superioare,ci apartine, in general, tuturor formelor alcatuite din materie.Intregul univers este plin de aceasta facilitate, propozitie cate-gorica, pe care La Mettrie crede necesar s'o intareasca prinraportari insistente la tema monadologica a lui Leibniz. Urmanddirectiile generale de spirit ale naturalistilor, crede in des-voltarea i continuitatea formelor de viata inferioare in celesuperioare. Acestea s'au nascut dintr'o actiune continua si reci-proca a unor germeni organici eterni i neschimbatori, in raportCu ciocnirile lor de conditiile mediului inconjurator. Forja pro-pulsivi a vietii siit in aparitia trebuintelor i in actiunea fi-reasca ce trebue sa le urmeze, pentru satisfacerea lor. Omulocupa locul cel ,rnai inalt pe scara existentei, pentruca el 'arecele mai multe nevoi. Astfel, La Mettrie face o palida anti-cipare, din ceeace va' avea sa se cristalizeze mai tarziu, inideea luptei pentru pxistenta, gandirea biologica a lui Darwin.

Pentru La Mettrie, necesitatea de a trage o concluzie ma-terialista' este de neevitat, intrucat oriunde intoarcem ochii, inlume, nu vedem dec,at forme ale materiei, variate ca tufatisaresi in necontenita prefacere. Nesimtind chemarea marilor Inca-drari metafizice, La Mettrie nu merge pana la a cauta ex-.plicari despre esenta materiei, fata de care el convine ca aresoarta unei categorii inca neintelese, ci se preocupa doar decalitatile acesteia: intindere, miscare i sensatie. Experientane arata ca' Lstarile organice sunt insotite intotdeauna de sensatii,iar examenul comparativ pe care 11 indreptam asupra diferitelortiinte animale ne invata ca viata sufleteasca variaza dupa or,ganizarea lor fizica. Tot ce apartine gandirii i simtirii noastre

www.dacoromanica.ro


nu poate avea sens decAt in masura in care reprezinfà trans-formari ale materiei din care suntem alcatuiti. Pentru LaMettrie postularile despre existenta unei substante spirituale suntidei fara nicio valoare. Desigur, exista, in viata noastra, preo-cupari legitime pentru inaltarea spiritului pe culmi din ce ince mai cuprinzatoare. Insa, pentru a realiza aceasta nazuinta,nu e nevoe sa recurgem la principiile incorporalitatii sau alespeculatiilor himerice, ci dimpotriva, e nevoe sa ne intemeempe realitatea de necontestat a materiei, pe forla, pe intinderea,pe claritatea ei.

In chipul cum urmareste prelungirea tezei sale in domeniulmoralei, La Mettrie nu mai dovedeste aceeasi energie i con-secventa ca in (celelalte. El vede criteriul justitiei in intereselesocietatii. Acestea constituesc singurele mijloace concludente,pentru a distinge intre ceeace poate fi placere violenta si ex-clusivista daunatoare societatii i voluptate calmä, caresa se desfasoare ;in acord 'armonios cu drepturile i intereselecelorlalti.

D' Holbac h, un nobil de origine germana, a trait intreanii_ 1723-1789. Stabilindu-se.la Paris, inca din tinerete, a ajuns,In epoca lui de maturitate spirituala, sà gandeasch *in duhfrancez si, mai mult dedit atata, sa se incadreze perfect inideologia specific franceza a epocei. Avea aptitudini multiple.In stiinta, s'a preocupat, in special, de chimie. In filosofie,a fost influentat puternic de catre Diderot. In 1770, a facut sa.apara mai intaiu sub un nume de imprumut lucrarea saprincipala, Le Système de la Nature, supranumita cu dreptcuvant Biblia materialismului. El incearca sà aseze in sistemceeace la Diderot si La Mettrie aparuse iintr'un mod oarecuminegal, mai mult ca trasaturi de amatorism ideologic, deeat cahitegrari ordonate de pozitie filosofica. Cartea este scrisa cunerv, cu hotarire j cu indignari vii j pitoresti, oridecâteoriare ocazia sa vorbeasca despre raul adus gändirii i organi-zarilor omenesti de catre tezele spiritualiste sau dualiste.

Cu o vigoare iRsemanatoare celei din teza gandirii ioniene,d'Holbach precizeaza.: Miscarea este un fel de a -fi, caredecurge in mod necesar din natura lucrurilor-. Niciunul dingandurile noastre nici cel de Dumnezeu, nici cel de sufletn'ar fi cu putinta, daca materia ar fi o realitate moarta, inerta,

incapabila de a executa, prin ea insasi, vreo miscare. D'Hol-bach se ridica impotn'va fjzicienilor cartesieni, pentru motivulca n'are sens ,sa se explice caderea corpurilor prin interventia

www.dacoromanica.ro


unor forme exterioare, nesocotind sistematic existenta sau micareventualitatea unora interioare. Este de notat cä aceasti mi wareinterioara nu este vazuta de catre d'Holbach ca un fapt simplu,ci dimpotriva, ca o forma cu diferente calitative, care variazidupa natura materiei ,considerate. Omogeneitatea materiei, desprecare vorbesc acestia, nu este altceva deck ineá una dintre ero-rile de baza ale cartesianismului. In realitate, lucrurile stau alt-fel: once fenomen este un agregat de elemente simple, dotat fie-care cu calititile sale specifice, ar esenta lui consta din miscarea

facultatea de intrepkrundere reciprocä a acestor elemente.Oamenii recurg la cauze spirituale, atunci and nu in.-

teleg realitatea naturala a lucrurilor. In fond, faptul pe careoamenii 11 stiu i l-au inteles cel mai put-in este.tocmai spiritut,Cu toate cà l-au folosit, de atätea ori, ca baza exclusiva aexplicarilor Ion despre lume. Fireste, sunt i in miscarea ma-teriei aspecte si procese greu de explicat, adesemi Cu infatisari,enigmatice. Insa, ar fi o naivitate sa ne inchipuim cá acestodificultan ar putea disparea, punand in locul lor sau cautândsa ni le explicam prin ipoteze spiritualiste. Alaturi de multidintre contemporanii sai, d'Holbach este preocupat sa gaseasaseria esentelor din care este alcatuita lumea, socotind ca rea-litate fundamentala a ei materia. In urmarirea acestei tendinte,el este adus, adeseori, sá atinga i chestiuni de filosofia naturii.Totusi, fata. de acestea, el nu la deck atitudini mäsurate, a-tateat sä poatä indepärta prin ele, pe de o parte: ipoteza uneireligii naturale si, pe de alta: credinta ca se poate demonstra,existenta lui Dumnezeu prin postularea de cauze finale.

In general, gandiréa lui d'Holbach prezinta o dominantietica i politica'. Aplicand ideile sale filosofice in domeniulfaptelor de morala, el vrea sá dea temeiurile unei etici noui,eliberata ca hotarire de criteriile sau normele oricärei religiipozitive. Deopotriva cu bate fenomenele lumii, omul estesi el un complex material, cu o organizatie interioarà specifici§i cu o boga.'ne de micari care, prin diferitele lor inlantuiri,dau la iveala facultatea simnrii, a gandirii i a actiunii. Legeahotaritoare care comanda viata omeneasca este aceea de acauta i iubi placerile si de a se teme de dureri. Normele carepot arata cu adevarat ce trebue sa facem, sunt legile naturii.In viatä, fiecare individ este preocupat de gäsirea proprieisale bucurii. Pentru ca aceasta sa fie posibila, e nevoe ca indi-vidul sa lege interesele sale de acelea ale colecfivitatii din careface parte. Exista o ordine a destinului, potrivit careia acela

www.dacoromanica.ro


care face ,binele n'ar putea fi niciodatä nefericit. Astfel, mo-pia consta in a vrea binele celorlalti; acesta este singurulprincipiu adevirat, care ar putea sa duci la o intemeere aei universalä.

Putinta de face binele continuä. d'Holbach nuface parte dintre consecintele naturale ale mecanismului social.Pentru realizarea ei, este nevoe, deaceea, de o legislatie obiecrivi,ale cärei sanctiuni sä fie in asa fel intocmite incit sä indemnepe oameni ca, prin propria lor pläcere, si faca acte care sifoloseascä deopotrivä i altora. In special, d'Holbach preco-nizeazä o organizare politicä in care atributiunile educatieinu mai fie delimite de forurile teologice, ci .de catre autorititilaice, in stare sa inteleagi, intr'un chip mai aproape de adevir,drepturile omului, motivele actiunii lui si, pe deasupra tuturor,sensul pozitiv al utilitätii sociale.

Actiunea lui d'Holbach impotriva religiei si a forurilor .

clericale este de subliniat. El crede cà realizarea moralei depindede o buni si continua frAnare socjalà. Exista necesitatea unuianumit conformism social, care nu poate fi indepirtat cu niciunpret din ordinea legitimä a vietii colective. Realizarea acestuianu trebue läsatà in seama unor idei absurde i riticitoare

cum sunt acelea care deriva din conceptiile spirituálisteci trebue intemeta. tä., in permanentO, pe o idee clari, necesari

evidenti, cum este aceea a necesitätii sociale. In lupta dusäimpotriva religiei, d'Holbach a utilizat un arsenal 'dialectic bogat,

sistánd cu preferintà asupra argumentelor de natura sà de-monstreze caracterul anti-naturalist al crestinismului. Ascetis-mul, practicile religioase, misticismul i, in general, toate va-lorile predicate crestinului ca trepte necesare ale elibeririisale, construesc himeric premisa unei vointe supra-naturale,conduciind lumea intr'un mod irnposibil de explicat, dupä prin-cipii i hotäriri arbitrare. Asemenea idei nu se pot impunespiritului nostru, deck in mäsura in care, aläturi de ele,putem construi prin imaginatie unele ipoteze indepArtate, caaceea a sufletului nemuritor, a vietii vesnice sah a unui Dum-nezeu care imparte, dupä faptele fieciruia, bucurii sau ble-steme. Din nefericire, asemenea invenlii au abuodat, pentrucäteologii acesti adevArati fabricanti de &Militate- auinteles la vreme avantagiul pe care si-1 pot obtine, hränind sispeculAnd, clupi interesele lor, indoelile, superstipile i ade-seori teama de viatä care existä aproape in once fire omeneascii.

In lupta sa impotriva teologiei, d'Holbach a atins o mare

www.dacoromanica.ro

grea problema a giindirii omenesti: valoarea ideilor religioase.Problema a fost pusa cu energie, dar raspunsul n'a fost daldeoat sporadic si oarecum indirect, mult sub forma unuicriticism social decat .sub acela al unei sistematiziri filosofice.Dealtminteri faptul e profund firesc. Psihologia sec,olului XVIII,dominata de probleme practice i trebuind sa pregateasci is-bticnirea istorica a unui moment social de rascruce, nu puteasa aiba intelegerea i disciplinarea destul de ftcLine.i a fortelorintime ce sustin structural icleea religioasä., In sufletele oamenilor.Totusi, se pare ca violenta materialista a fost necesara. Tre-buind ca in curand sa se reactioneze ,impotriva ei, s'a pututdeschide drum unei generatii noi, care avea s. trateze, de astidata mai fecund si trtai patrunzator, problema psihologicafilosoficä.',, a vietii religioase. Desigur, fara aceasti violentématerialista, aparitia lui Jean Jacques Rousseau n'ar fi pututfi atat de reprezentativa, pe cat stim Jea fost.

Actiunea filosofica initiati de Condillac s'a mentinut inFranta multà vreme, strabatand cu putere pana aproape inmima epocii bonapartiste. Reprezentantii ei se grupasera subdenumirea de ideologi i complectasera, cu multi dintre ei, primelecadre ale Academiei die Stiinte Morale si Politice. Ceeacecaracterizeaza, in pritnul rand, miscarea ideologica este o osti-litate marcata fata de restauratia religioasa. Ea considera caideen religioasa este opera doar a imaginatiei, câ ea caracteri-zeazii o iazà doar de inceput a spiritualitatii omenesti i, caatare, acum intr'o epocä de maturitate spirituala a ome-nirii filosofia religiosa trebue sà faca 'loe alteia, inteme-iata pe observatie (si pe experientä. Printr'o asemenea pozitie,ideologii alcatuesc o pinte naturala, intre filosota secoluluiXVIII si pozitivismul ce va avea sä. 'fie inaugurat, in curand,de chtre Auguste Comte.

Cel mai reprezentativ clintre ideologi este filosoful D estutt de Trae y, care a trait intre anii 1754-1836. Intere-sandu-se de aproape d infiintarea Scolilor Centrale, a scrispentru aoestea cunoscutele sale Eléments d'Idéologie, care cu-prindeau: lidéologie (1801), Grammaire giénérale (1803), Lo-gigue (1805) j Traité sur la V olonté (1815). Se ridica impotrivasistemului de irwatimant practicat in timpul lui, care se reducedoar la chestiuni de eruditie din domeniul 'stiintelor exacte,indepartand in schimb spiritul lamuritor i sintetic al inlan-luirilor Silosofice. Religia i matematicele nu sunt singureledisciplini cu valoare educativa. Stiintele fizice i cele naturale


www.dacoromanica.ro


pot tot atat ;de bine, poate chiar mai bine, sa formeze spiritepatrunzatoare i metodice. Stiinta, asa cum o prezintä sistemelede educatie in fiinta, este o vasta faramitare: ramurile ei parstraine ;.unele de altele i fiecare pare intemeiata pe o logicia ei, straina j farà nicio aderenta fata de celelalte. In aceastastare de fapt, doctrina ideologiei îi propune sa realizeze ounitate salutara, prin stabilirea unei filosofii prime, in staresà inteleaga lucruri nu prin. infatisärile lor individuale, ciprin. ceeace este general in toate i, totdeodata, trebuindpromoveze spiritul logic nu ea pe o clexteritate a gandiriicorecte, ci ca pe o pätrundere atenta a mijloacelor i relatiilorcare fac posibila cunoasterea. Aceasta noua filosofie nu poatecadea in pacatere invechite ale metafizicei despre careTracy spune intr'un loe cu oarecare ironie c5. este o artälimaginatiei ficuti numai Ica sà ne satisfac5 nu sä ne i in-struiascr pentrucà unitatea pe care vrea s'o intemeezeporneste dela conditii omenesti, acelea pe care se sprijina fa-cultatile de baza ale constiintei: de a judeca, de a vorbide a voi.

Dei se deosebeste de Con-dillac, opera lui Destutt deTracy se lamureste insa privita paralel cu a acestuia.% In Eli-aments d'Idécdogie face o analiza amänuntita a facultatilor orne-nesti, de proportii asem5natoare acelora pe care le-am in-tilnit in faimosul Traité des Sensatinns. In observatiile ppcare le da la iveala, se vede tendinta de a inlocui datele arbi-trare ale analizei lui Condillac care reducea total la sen-zatie cu elemente reesite din observatia mediata çi con-creta. Astfel, la Tracy instinctul nu este rezultatul unorsformari succesive ea la statuia lui Condillac cifapt imediat, derivAnd din insasi organizarea noastra animala;deasemeni, problema perceptiei externe din care Condillacfacea una dintre cele mai complicate desvoltari ale saleeste vazuta si e ca o realizare mai directa, rezultand dintr'unsentiment firesc, pe care 11 inregistram atunci când miscarilenoastre voluntare intâlnesc rezistenta ma,teriei asupra c6reiase aplica.

Indepartand teza condillacian' a senzatiei transformate,Tracy stabileste patru moduri ireductibile ale sensibilitkii noa-stre: a voi, a jucleca, a simti, arninfi. Dintre acestea,cel mai strans legat de viata gandirii este cel de-al doilea.Gramatica i logica sunt disciplinele care i se subordoneaza

www.dacoromanica.ro

456 Ihnnínísmtil francez

In intregime. Constructia logicii aristoteliene Ii pare claditäpe iluzii sau pe idei fortate. Existenta propozitiumlor negativeii apare ca imposibila, pentruci orice judecaa trebue sa enunteun raport i pentrucà negatia nu poate fi unul. Tot a§a nuexista nici propozitiuni particulare, pentruca, in mod necesar,extensiunea atributului este intotdeauna egali cu aceea a subi-ectului. Mijlocul de a recunoage daca un raonament estesau nu defectuos, nu poate fi acela de a recurge la reguliprestabilite, ci la revizuirea fiecar' idei din care se compune,aceasta, la randul ei, nefiind luati ca simpla constructiunearbitrara.' sau conventionalä a, spirituluj nostru, ci reprezen-tand un ice necesar intiun lant de fapte precise §i necesare.

In sectiunea a patra a Elementelor sale, Tracy se ocupáde morali, pe care o considera nu ca pe un lant de regulide norme ale actiunii, ci, in primul rand, ca pe un studiu atent,al dorintelor omeneA, al originii lor i al corespondentei saunecorespondentei lor cu conditiunile adevarate ale fiintei noastre.

Condor cet (1743-1794) este, alaturi de Turgot, teo-reticran ul cel mai notoriu al progrestdui, idee care, dei maiputin desbatuta dead celelalte, infra Insà cu un coeficient, carenu poate fi nesocotit, in miKarea filosofica a iluminismultafrancez. Adept al fiziocratilor aceia care socoteau ca bazaeoonomiei §i a lini§tei sociale este piimantul el crede cà o legetrebue sà fie buna pentru toti, a§a cum o judecata adevaratieste valabila pentru toti care o gandesc. In cartea sa celebra,apàruta in 1794, Esquisse d'un tableau historique des prograsde l'esprit humain, in opozitie cu teza relativismului istoric detipul aceluia pe care 11 sustineau in Germania Lessing1-lerder, vorbere despre o natura omeneasca permanenta, ca-tegorie absoluta a umanitätii. Ideea de datorie, de justitie

de virtute nu trebuesc date pe seama unor dirijari transcen-dente, ci trebuesc cautate in însài constitutia morala a omului.Condorcet distinge in istoria umanitatii zece epoci, dupa chipulcum se orienteaza, fiecare, catre impolinirea realitatii durabile

supreme care se cheama cultura intelectuala i morala. Pro-gresul umanitatii depinde de felul cum aceasta cultura va puteasà triumfe sau nu. Contrariu lui Diderot, care credeaca matematicile nu mai au ce descoperi, Condorcet se stradue0esa dovedeasca ea, dimpotriva, faptul infinitatii este legat strans,esential, de natura ins5.si a acestor raporturile sdemarime doar, combinarile posibile ale acestei idei, cantitatea

www.dacoromanica.ro

Iluminisniul francez 457

mirimea, numai acestea, formeazä un sistem destul de vast,pentruca sä nu avem dreptul sà ne inchipuim caminbea omeneascáar putea sä-1 sträbatii vreodatà in intregime-. Este gresit säse creada cä., intruat spiritul omenesc nu dispune decät deforte masurate, cercetärile lui trebue sà fixeze bariere pestecare sä nu mai stäruiascä a trece. Progresul nu se infäptuesteurin juxtapuneri, pentrucä spiritul nostru este in asa fel con-struit, Inca, Cu chst cunoaste mai multe obiecte i mai, multeraporturi intre ele, cu atita este in stare sä le cuprindä in for-mule mai simple, mai lämuritoare si mai sesizante.

Prin limithrile lor rigide si inguste, dogmele religioaseyin in contradictie puternici cu caracterul vesnic deschis spreprpgres al cunoasterei tiinlifioe. Pentru a infäptui progresul,este nevoe, in primul ränd, nu de prevederile fatale si con-strängätoare ale legilor civile, ci de o buni educatie, prin carespiritul omenesc sä fie pus la adäpost sigur de criteriile su-ficiente i ritiicitoare ale prejudecätilor.

In istoria gändiru- ,pmenesti, iluminismul francez marcheazäo etapà de seamä, peste care nu s'ar putea trece cu vederea,färä ea prin aceasta sà nu se stirbeascä ceva integtant, dinlantul structural al articulatiilor ei si din finalitatea universaläpe care o are de reprezentat.

Ca pätrundere filosoficä, gändirea ilumm istä nu s'a ri-cheat pe culmi dintre cele mai inalte. Dimpotrivä., adeseori, eaa intretinut voluptatea coborärilor, a negärilor nedrepte, a por-rlirilor pafimase, a simplificärilor tenclentioase i chiar a unorplatitudini fortate. Dintre tezele ei, aproape niciuna nu s'aputut mentine In epocile urmitoare In forma initialä

categoricä pe care i-a da't-o vreunul din reprezentantii eiautorizati. Mai curind sau mai tarziu, toate aveau sä fierefäcute, fie prin. reactiuni ideologice imediate, fie prin in-teleptescul spirit limpezitor al timpului, ale cärui stratificirinu se petrec fortuit sub impulsul unei actium' sau alta, cibaza unui itnanentism necesar al echilibrului, despre care sepoate spune cä este dat odatä cu sensul lucrurilor.

Totusi, acest fapt nu trebue socotit ca putind sA znicsorezevaloarea culturalà a curentului considerat. Se poate spune,despre curentele, sistemele i colile filosofice in general, cä'

se impart, dupä finalitatea lor, in douä eategorii: a) Uneleau misiunea de p. insemna culmile definitive pe care le in-

www.dacoromanica.ro

458 Ilurninismul francez

scrie, in procesul ei creator, spiritualitatea omeneasca. OdatäapOrute, integritatea lor devine absoluta. Chi,ar atunci candnu mai iau parte in ordinea efectiVä a gandirii si a actiumiomenesti, ele continua totusi a exista, sub forma unor simboluri

valori unice, de ycare dmul poate lega sentimentul de eterni-tate al creatiilor sale ispirituale. Astfel, orica' re ar fi intr'oepocà sau alta, doctrina de gandire a omenirii, ideea

substanta spinozista satu numenul kantian vor ramanatotusi tin picicere, cristalizari definitive, nu pentru orientOriin prezent, ci pQntru orientiri largi, in tot conspectul umani-tOtii. b) Celelalte au o infatisare si o misiune diferia de aaoestora. Ele reprezint5., in ordinea creatiei, etape du lupta,momente de rOscruce, epoci de pregätire, rästurnäri Tevolu-tionare, incrucigri eroioe. Rolul lor nu este de a promova,valorile pe care +se sprijini la rangul 'de cristalizOri ultime, cide a le folosi doar ca instrumente de lucru, pentru intemeereastabilà a altora. In lupta pe care o au de intreprins, ele trebuesä se foloseascii /de mijloaoe multiple de toate pe carecultura s't viata iunei epoci le pune la dispozitie variind peo gama cat mai largO, a simtirilor, a actiunilor si a posibi-litskilor omenesti. Deaceea, structure lor intima nu poate fiintotdeauna unitara ì consecventä, ci dimpotrivä, de cele maimulte ori, va avea de inregistrat discontinuitiiti i oontraziceri.Viata lor este ne,asemOnat mai scurta, pentrucO, de obiceiu,ea se inscrie pe registrul limitat al epocei pe care trebue s'oreprezm. te. In schimb, actiunea lor este mai puternicO,impetuoasà, mai strabaatoare In constiintele. epocei si mai pa-,trunsä de duhul realizirilor imediate.

Filosofia iluminismului francez 'face parte din categoriacelor din urm5.. Temele ei n'au ramas, niciuna, in forma incare le-au gandit inibjatorji Ion In schimb, actiunea pe careau putut s'o starneascà si s'o infaptuiascá a fost neobisnuitde fecunda. Pe plan social, politic, cultural si national, efecteleei s'au facut cleopotrivà de vizibile. Revolutia francezà, ideeademocratica, isbanda spiritului pozitivist, princ. ipiul nationali-tätii i, in general, ,toate valorile care vor construi spiritualmentelumea nouà ce avea ,sä rOsarO °data cu inceputul secolului al19-lea, toate acestea, nu vor putea fi niciodatä, intelese inadancimea i inlOntuire.a lor istorica i fenomenologicä, inaintede a cuprinde, in soarta i evolutia lor, interventia i influen-tOrile hotaritoare ale ideologiei iluministe.

www.dacoromanica.ro

Lupta contra iluminismului : J. J. Rousseau 459

Lupta contra iluminismului : J. J. Rousseau

Ciutarea adevärului i nevoia de orientare in- viatà, nu-sneapärat legate una de alta, totusi ele au mers foarte adesea4bripreunä, iar spiritul in care s'a judecat valoarea vietii dinpunctul de veclere al esentei i menirii ei, a avut totdeaunacuvant hotäritor in ..ihdrum,area ce in chip practic i s'a dat.

In opera lui J. J. Rousseau, filosoful metafizician nuse desparte niciodatà de moralist, de sociolog si mai apoide pedagog. Preocuparea de adevärurile ascunse ale univer-sului, ale creatiuna, este la el sträns Amitä cu interesul foarteviu pentru oameni.

Ceeace provocat st cerceteze problemele filosofice afost de bunä seamä, in primul rand, o nevoie proprie de a-siafla un indreptar pentru pasii lui. Ceeace 1-4 fäcut sä stäruieIn ele si si le impreune cu vederile sociologului i prevederilepedagogului a fost contactul cu lumea, cu societatea in caretriia i cu care sensibilitateea i fiinta lui intreagä erau innecontenitä ciocnire. Ideile, si le-a cules deadreptul din viati,ca om, ce nu e simplu pni'vitor de departe, lucru ce sevede cate-odatä poate mai mult cleat era necesar dinopera lui i pe care 11 precizeaza cu tonul care i-a atras in-vinuirea de obscurantist: Nu filosofii sunt cei cari cunoscmai bine pe oameni; ei nu viid decat prin prejudeckile filo-sofiei; i Knu stiu ramurà de ispecialitate In care sä fíe maimulte. Ce ar trebui dar ca sä observi bine pe oameni? Omare dragoste de a-i cunoaste, o mare nepiirtinire in judecarealor, o inina destul de simtitoare pentru a intelege toate pa-siunile omenesti i rdestul de linistitä ca sa uu le inoerce- (Emile,pag. 268, ed. Garnier).

Nu s'ar putea spune ch. el insusi intrunea toate conditiileacestea, càci era filosof tot atät cât j cei pe care Ii combätea,

avea suflet avantat, inimä nelinistitä, tot pe atAt cat siminte clarà; dar se poate spune ea' a observat si a iu-decat pe oameni laolaltä cu nepärtinire, dei uneori s'a inselat,poate, asupra celor eu care avea el relatii personale; diciiubit omenirea si a nädäjduit in viitorul ei.

Viata veacului al XVIII-lea, ca a tuturor vremurilorcând civilizatia s'a Osit mult mai inaintatà deal cultura, con-stituia un spectacol nelinistitor pentru un om cu vederetrunzatoare i simtire puternica; iar J. J. Rousseau aveavederea adanc patruniätoare i simtirea deosebit de vie.

www.dacoromanica.ro

460 Lupta contra iluminismului : J. J. Rousseau

Metoda lui pe,ntru priceperea ì cercetarea filosofica rafenomenului social a caracterizat-o singur cum nu se poatemai bine in norma pe care si-o propune pentru a conducepe Emil in cunoasterea lumii: Trebue sa se studieze socie-tatea prin oameni i oameni prin societate: cei care ar voisä trateze aparte politica si morala nu se vor pricepe nici-°data in nici una din ele- (pag. 257 Emil).

$i, in adeva..r, acesta e procecleul cu care i in parteade roman, de iimaginatie, de descriere, a operei lui, pune filo-sofie i in cea de filosofie, lasa o atmosfera de viatä. Mestesugde arfist si mod de a concepe inriascut, propriu geniului sau,acesta e unul ,din lucrurile ce fac citirea lui asa de aträgatoare§i care totodatä a amagit spiritele doctrinare asa fel incati-au contestat calitatea de filosof. Cu aceasta indoita preo-cupare de a descoperi mobilele profunde ale fapturilor in-dividului singur i producerea actelor colective ale oamenilorIn masä, a privit societatea contimporana stäpania de un e-goism orb, de gustul petrecerilor, a luxului, de un estetismpractic í intelectual, care ar fi fost bun de s'ar fi intovarisitcu un egal si in ceca ce priveste partea moralä a vietii, carepractica un comert cerebral foarbe viu i in care bintuia oseceta cumplita de simtire adevarata, unde se facea multiparada de sentiment umanitar si se dovedea prin fapta ototala nepasare pe.ntru aproapele in mizerie care era atuncio parte imensa .a poporului unde se implineau formelereligioase si nu se credea in Dumnezeu; si In aceasta societatelumea scriitorilor cari cautau mai mult forma sclipitoare, con-structiile logice indraznete, mai degraba deck temeliiie trai-nice, i in 'care sub numele adevarului fiecare era bucuros sagaseasca aparentele cele mai comode pentru propriile-i in-terese deck realitatile suparatoare1).

Veacul al XVIII-lea a vulgarizat tipul intelectualului pre-zumtios si pedant, exagerat si artificial, senzualist i mate-rialist, fie ca se socotea om, de stiinta ori filosof, cu un eusocial alckuit din atitudini bizare, un om minciuna &formatde o cultura gresita i adesea ca...zut la patimile unei viet4descentrate i senzualizate.

In asemenea atmosfera, educatia generala o face coruptia,

1) Chiar ¿acá fflosofii ar fi In stare sá descopere adevärul, pe caredin el 1-a ínteresat aceasta ? Fiecare stie bine cá sistemuI luí nu-í mai bineintemeíat decht celelalte; insá 11 sustine fiindcä e al lui , Esentialul e sägfindeasca altf el decat ceilalti" (Pag. 238. Emil).

www.dacoromanica.ro

Lupta contra Huminismului J. J. Rousseau 461

moravurile se strica, se formeaza oameni interesati, egaisti,fatal inclinati spre placerae de rand.

Cerand libertatea fara a sti ce inseamng, folosindu-sede deviza egalitatiii in toate imprejurarile in care dadea dovadacelui mai hotarit ,abuz de privilegii, cultivând adesea sub nu-mele adevarului ipocrizia i reaua credinta, clasa cultivataaproape tot ceeace constituia o autoritate de once natura insecolul al XVIII-lea, lucra,u laolalta pentru slabirea legaturiisociale.

Increderea mioapa ce se da metodielor tiintei, provocasesi acreditase intelectualismul in e educatie i filosofia expe-rientei materiale favoríza o stare de spirit prielnica cresteriiegoismului, interesului marunt, asa incat ac,estei perioade desclipitoare inteligenta, Voltaire i-a putut spune veacul micimiide suflet".

Prestigiul aproape exclusiv al stiintei era explicabil. Asu-pra cugetara veacului al XVIII-lea, ca i asupra vietii luiindustriale i sociale in genere, lucrau doua veacuri de pro-grese stiintifice, cu repede inaintare pe multe cäi. Progresadmirabil, inceput in veacul al XVI-lea, cand experientaincepuse sa devina curant de °rain' e" i rand nimeni nu maivrea sa citeasca vechiturile, ci cartea vecinic tanara a naturii".(Höffding, Histoire de la philosophie moderne, vol.I, pag.97). Filosofía naturii, nascutà i crescutà in incantarea mintiiIn fata minunilor desvaluito,are a puterii lui Dumnezeu, incântareasa de puternieä, incht nici mana inchizitiei nu-i puteaavântul, a mers mai intAi,in rind cu felul de intelegere a vietiisi de conducere a ei, caruia pedagogia de acum Ii da numele deintegralism. Vechiul respect pagan pentru corp reinvie alaturide grija pentru suflet a Evului-mediu, largita i umanizatä si deo navalnica si noua sete de cultura a minta.

Constituirea stiintei moderne a naturii a dat apoi temeiulfilosofiei sensualiste i materialiste cu un corespondent uti-litar pe latura aplicarii morale, ateist pe latura credintei, strictrationalist pe latura metodica. Mintea merge pana la tatimeleconsecinte ale principiilor descoperite, iar spiritul subordonatdisciplinelor stiintifice nu recunoaste decal ínductiilé ríguroasedin campul experientei sau deductiile pline de grija rationalista

metodica in cautarea j controlul adevirului ,si in inlan-tuirea -argumentelor i concluziilor. Daca stiinta era chematasa legitimeze un fapt dedus, la randiu-i cleductla. trebuiaintemeeze legitimitatea faptelor de experienth in valabilitatea

www.dacoromanica.ro

462 Lupta contra ilurninismului ; J. J. Rousseau

formal a a adevarului. In amandoua cazurile, ratiunea avea rolde seama. Ea trebum. sa se gaseasca peste tot, sau ca punctde plecare, sau oca punct de ajungere. Rousseau avea sá la-mureasca, in magistrala lui opera, in ce chip ratiunea, privitaca unica autoritate In judecarea bunurilor vietii, pusese demulta vreme pe cai deosebite progresul civilizatiei i pe acelal omului privit individual si sub aspectut alcatuirii lui ina-scute i integrale, cu sentimentut, avantul, spontaneitatea lui§i acea inclinare simplá i adânci spre tot ce e frumos, spretot ceeace propaga ,simpatia i o leaga de oameni, de lucruri,de univers, cu un cuvânt, etea curata de viata, oglindita §iintr'o scânteere de bucurie ca i intr'o larga, generoasapermanenta bunavointä, aleittuire in adevar ingrklita prea mult

strilmtoraa de o conceptie unilaterala a vietii.Viata nu e numai realitate sesizata de §fiintele ex,acte

cu metodele lor. Prestigiul metodelor exacte a intunecat pentruo vreme deplin ceeace maruntul interes material nu intunecaseinca de tot, toafa partea de realitate care nu-i la indemAnaounck5tintei, nici prin qalcul, nici prin ratiune, ci numai prinobservatie intima sau, mai exact, prin aoel sentiment imediatdin adâncul sufletului nostru, caruia Rousseau a avut marelemerit de a-i recunoaste fiinta. El n'a fast nici singurul, nicicel dinrai care a vorbit de acest sentiment, insa a vorbit cumnu mai vorbise nimeni altul, silind atentia tuturor sa se opreasciasupra-i.

Spiritului §tiintific transpus in filosofie sub chipulritului exclusiv realist, i se potriveste observatia lui Höffdingasupra lui Machiavel: Cu asa de multi realisti, el a sc;ipatdin mana realitatea, fiindca a vrut sa o prinda, la suprafata

(pag. 29).A tine drept reale numai lucrurile care intra in

experienta §tiintifica, inseamnä a merge impotriva adevaratuluitspirit al stiintei, ,dacä nu si a Yiterei ei de atunci. A constituiun primat inteligentei, nu inseamna a da locul cuvenit vietiisufletesti, fiindca ea nu este numai inteligenta, ha chiar inte-ligenta, rod tarziu al lucrarilor sufletului, ajunge de-1 ascunde

neaga. Senfimentul se eclipseaza, rusinat de putina-isemnätate, inapoia "lucrurilor eárora ratiunea le recunoaste se-riozitatea: Simturile j materia, cu tot ceeaoe e legat de ele

Aceasta nu numai in stiinta i filosofie, dar §i in rosturilezilnice ale vietii. ,Conceptia materialista si mecanista, de folos§tiintelor exacte §i inteligentei, a fost pagubitoare cesteilalte

www.dacoromanica.ro

Lupta esontra iluminismului J. J. Rousseau 463

Pa-rti a realitatii suflete§ti, sentimentul, sub toate fortnele lui.Viata a fost privita numai prin prizma ratiunii, educatia s'aindreptat numai asupra inteligentei.

Filosofia are uneori ecou in Public sub forma unei men-talitati precumpanitoare. Aceastä. mentalitate cuprinde foarteputina cugetare reala. Din ceeace constitue problema filosofica,nu ja nimic. Din lantul argumenarii crifice ori constructive--nimic. Ea adopta doar un fel de simbol, o reprezentare grosieraa laturei practice i sistemului, cleadreptul aplicabira fonduluimistic ai poporului sau nevoilor lui de diverse ordine. Dince a fost ,obiect de ratiune, face p superstine §i uneori ocredintä., cu radacinele reale in subcootient, in insfinctenevoi, in cusururi §i oaJitäji. Astfel a luat na§tere, alaturide intelectualismul filosofic al oamenilor cultivan, in toateciasele, ideea ca ,cultura intelectual a e totul i astfel educatiametodici devenit exclusiv cerebrala.

In lipsa credintei Lsincere intr'o inteligenta suprema, aceeaa omului, lucratoare maiastra, cercetatoare indrazneata, s'ainfati§at ca stapana a. vietii §i toate ostenelile educatiei i s'auinchinat. Totdeauna inteligenta s'a bucurat de un prestigiu deo-sebit, dar prin islianzile noui in campul Icuno§tintelpr exacte§i ale aplicatiilor ilor, ea apare ca cea mai de pret facultatede om. In ea, se medea §i lucrul cel mai de admirat: prinstralucirea lui §i lucrul cel imai de folos: prin ca§tiguile cele putea aduce cuiva, prin drumurile ce le putea croi spresucces. E lesne de inteles, cum, in aceasta atmosfera, atacurilelui Rousseau la adresa civilizatiei, a §fiintelor §i a artelor,a starnit o asa de mare uimire. Impotriva credintei tuturor,el sustinea ca prin educatia intelectuala exclusiva i prematura,se pierdea din ce in ce mai mult din vedere ca, pe langainteligenta, mai sunt bunuri de pret I om §i cà viata creeatanumai din ea prin inlaturarea celorlalte facultati njunge ar-tificiala, seaca i ,rea.

Oamenii au luat obiceiul sa priveasca sentimentul, staresufleteasca originara totusi, i cu o insemnatate mai maredecat inteligenta, fiindca e legat de cele rnai aclanci straturiale vitalitatii, drept un lucru secundar, aproape un lux permiscuiva ()And lucrurile serioase nevoile materiale, satisfac-file simturilor, formele sociale, sunt indeplinite.

Faptul ca e cel mai vechi j cel mai necesar, cä. esto unaspect primordial si independent al vietei spiritului tot atatacat §i cunostinta-, i ca nu se margineste de loc, fata de aceasta,

www.dacoromanica.ro

464 Lupta contra iluminismului J. J. Rousseau

la o atitudMe pasivä. i receptivä (Höffding pag. 511), nu-rfereste de a fi nesocotit. Asta nu inseamnä ci in societateasecolului al XVIII-lea nu se vorbea mult de sentiment. SeIkea chiar paradä de el. Dar, Meru ciudat, i adeväratpentru vremea de acum, cu cat i se acorda mai mult loe indíscursuri, cu atät lipsea mai mult din fapte.

Sub asemenea auspicii se vede al temei aven Rousseaucind se plângea, cá omul nu-i cunoscut, câ tiinta cea maide folos pentru el, aceea a proprieí lui alcsátuiri sub toate.raporturile, e neglijata.

Acestea sunt, pe scurt, aspectele principale ale mediuluineincäpätor in care J. J. Rousseau, cu firea lui navalnicä,bogatä, cu sinceritäti incomode, mai dispus sä trka' scä. prinsentiment decät prín spirit, cu o sensibilitate in cdntrastceeace se socotea potrivit cu o demnitate elegantä, s'a gäsitla strAmtoare si a suferit. Rodul gandirii lui, niscutä din reac-tiune impotriva imprejurärilor j ideilor de atunci, este, seintelege, subiectivä cu exces i simptomaticä. Cu mai multidreptate deca oricâncl, se poate deci spune despre sistemullui filosofic, eä este oglinda unui temperament.

Vieata luí (1712-1778) se desfäsoarä in acelas ritm decäutare neincetati, pe care Il descoperä i scrisul lui. A co-pilarit färil mama si a cunoscut devreme lecturile lungi, fácutecu tatäl säu, in serile lungi carí atingeau uneori zorii. A pi-räsit usor Geneva, de care nu-1 lega dragostea nimänuiadolescent inc6, a dus o viatä." lipsità de incIrumare, in vaiasufletului lui pasionat i nelinistit. Protectia d-nei de Warens

sederea la Charmettes au fost un timp de popas si de im-P4care; sunt anii I4 cari, dupà rätä.'cir. i i incercäri de diversemeserii, se opreste pentru o viatä de studiu i de constituirea unei linii a gAndului. Dar isí reía drumul si la 1741 sosestela Paris, cum serie singur, cu cinsprezece ludovici, comediaNarcisse cu un isistem nou de notatie muzicalä. Desi intratdela inceput in imediul scriitorilor vremii, nu va fi aceastä apro-piere deca trecätoare. Protectia d-nei d'Epinay, sederea laMontmorency, la ducele de Luxemburg, fuga din Franta, in.urma publicärii Contractului ksocial §i a lui Em:I (1762), se-derea in insula Saint-Pierre sí apoi plecarea in Angliaca paspete al lui David Hume (1766) insfärsit revenireala Paris, "Ana la moartea in casa unui ultim protector, la Erme-nonville, toate sunt tot atätea etape ale unei existente de neli-

www.dacoromanica.ro

Lupta contra iluminismului J. J. Rousseau 465

neimpicati ciutare a unei ad de salvare. Este o viaticare apare frinti i lipsità de o linie armonioasi. Din ea sedesprinde vointa inchegirii unei opere pentru realizarea acekiunititi de Atitudine i acelei impiciri pe care viata lui proprienu a putut-o atinge.

Dar are Rousseau un sistem? Multi i l-au contestat. $itotusi, intructit cugetarea lui are o ideie directoare, care seexplicá printiP serie de imprejuriri ce silesc pe un filosofsi ia atitudine i intrucit aceastä ideie directoare se gäsestein problema fundamental i a intregii sale opere, inlintuireaasa de ordonatä a speculatillor lui constitue vidit un sistem.

Mersul cugetirii lui Rousseau are un curs din cele maiinteresante. Prins de viata contimporani prin toate fibrele sim-tirei lui, el pune in primele scrieri 'justetea celei mai impar-tiale analize cu 'focul usturitor al celei mai violente nemul-tumiri. Asa se explici paradoxele lui asupra fericirii omuluiprimitiv i asupra cjvilizatiei, luate ad-litteram de detractoriilui. Azi, nu ne putem indeajuns mira cà atitea pagini n'auputut feri pe unii si se impiedice de niste exageriri nu numailesne de inteles, ciar cbiar 'aline de sens.

In Discursul asupra $tiintelor i artelor (1749), inceput alcelebritfitii i nefericirii lui, cum spune Rousseau, Discursulasupra originii neegalitatii dintre oameni (1754) si in prefatala Narcis, prima etapi a privirilor pe care le aruncil asupraoamenilor, rezumi in generalititi cuprinzitoare constatirile scoasedin cercetarea societitii, expune notiunea sa de om natural.

Noua Heloisei zugriveste, daci lisim deoparte latera ro-mantici, sentimentali si de imaginatie, oazele de naturaletireali pe care le mai poate gisi, cineva ici i colo, in stareade societate a omului si care dupä el s'ar ,putea realiza peste tot.

Contractul social pune i rezolvi problema societitii po-litice in raport ,cu desvoltarea naturali a omului. Aritindoriginea societitii niscuti din necesitatea de a infrunta con-ditiile adverse ale vietii, Rousseau o intemeiazi, pe un pactintre grupul indivizikr i suveranul ciruia aceOia ii incre-dinteazi guvernarea lor. Alienarea totalä a drepturilor naturakgrupului social inseamni insi o ,trecere pe un plan nou de vieatiin care, daci inclividul pierdut libertatea absolutä, a ca§-figat însá, prin supunerea lui binelui i interesului colectiv,o libertate noui care 'este neatirnarea de instincte, astfel ade-virata libertate morali Contractul social indici astfel perspectiva


466 Lupta contra ilumintsinului : J. J. Rousseau

unei societati perfecte in care esenta buna a individului serealizeaza deplin in caclrul colectivitati. Emil arata caracterulomului natural in starea sociala i mijloacele de a-1 educapentru aceasta. stare, ¡fära a-i altera urea. Aceste din urmätrei, Rousseau recomanda si fie citite in ordinea inversa aproducerii lor; se 1:)co.te vedea de aci temeiul pe care-I puneape educa tie pentru binele statului i dependenta in care vedeafericirea particularilor de tconducerea lucrurilor publice. In toa-teaceste lucrari in care creste si se Idesavarseste sistemul luiRousseau, sunt remarcabile bogatia observatiei de fapte pe careîi sprijina postulatele, analiza metodica, constructiastransa, patrunderea psihologicä, stralucirea argumenarilor, abi-litatea cu care intâmpira obiectiunile, unitatea ideilor de bazacare face posibila recunoasterea unui sistem continuu in partilediverse ale operei lui. Aceste principii directoare sunt notiuneade natura si accea de libertate, sentimentul intim, fericirea ge-nera% privita j ca scop al vietii i ca un criteriu pentru ju-decarea legitimitätii institutiunilor, spiritualitatea omului.

Tot ce sustin filosofii e asa de precis contradictoriu,spune Rousseau, 'Meat judecata nu poate culege dela ei decatscepticism geneial i indoieli fundamentale, indoiala asupra luiDumnezeu si a yietii.asa de nesuferitä lui.

Cercetai pe filosofi.., i-am gasit pe toti trufasi, afirmativi,dogmatici, chiar in pretinsul lor scepticism, nimic ramanandu-lenecunoscut, nimic dovedind, batandu-si joc unii de altii... (pag.296, Emile).

Dei am incercat adesea rele mai mari, niciodata n'am duso viata atát de staruitor neplacuta ca in waste timpuri deturburare... and... nu scoteam din lungile mele meditatii decatnesigurantà, intuneric, contradictiuni asupra cauzei fiintei mele

asupra regulei datorillor mele...Indoiala asupra lucrurilor pe care ne importa sa le cu-

noastem este o stare prea violenta pentru spiritul omenesc...".(Emile, pag. 297).

Rousseau era departe de a gas, ca Montaigne,ea' indoiala constitue o perni pe care se odihneste bine uncap bine' %cut. Unde îi poate gisi dar cineva un punct de reazam,o certitudine, un indreptar pentru minte i lapti.? In noi insine,spune Rousseau, in adancul adevarat al firii noastre. Si (Dimdeoparte tot ceeace a civilizatie i o culturi artificialä auingramidit deasupra, i dupi ce vom descoperi care e fireamenirea hotariti omului de naturi, si ne intoarcem la calea

www.dacoromanica.ro

Lupta contra iluminismului: J. J. Rousseau 467

adevarata dela care ne-am ritacit. In aceasta se cuprinde ideut.directoare a lui Rousseau civilizatia i cultura au artifi-

lizat iau nenorocit pe om si problema lui fundamentalä,intoarcerea la naturi, la caiga normalä a desvoltarii omului.-Cercetare destul de anevoioasa in vederea careia Rousseau ana-lizeaza intaiu uneltele de folosit, adici facultatile noastre decunoastere, pentru a sti cat se poate increde in ele.

Primul lucru pe care-1 observa cineva cand îi atintesteprivirile asupra vielii lui liiuntrice, este deosebirea dintre eunon-eu, dintre senzatie i obiedul senza.tiilor. Prelucrareasenzatillor constitue un fapt care presupune in om o forth'activa deosebita de ,aceea .pasiva a primirii de senzatii: apercepe este a siukti; a compara este ft judeca... prin senzatte'obiectele ni se prezinta despartite, izolate... prin comparatie,le misc, le transport, ca sà ic asa, le asez until peste altul,spre a hotari asupra deosebirii sau asupra asemanarilor si ingeneral asupra tuturor raporturilor lor. Dui:4 mine, facultateadeosebitoare a fiintei active sau inteligente este de a puteada un inteles ac,estui cuvant ,,este", caut zadarnic in fiintacurat simtitoare, forta inteligenta care suprapune si care apoihotaraste... aceasta fiinta pasiva va simti fiecare obiect aparte...dar neavând nici o putere ca sä le aseze unul peste altul, nule va compara niciodata, nu le va judeca". Gresala in com-pararea senzatiilor vine dela fiinta care judeca i insusi faptulcà exista gresalä in comparare, dovedeste existenta fiintei ac-tive. Dee-se cutare ori cutare nume acestei puteri a spirituluimeu care alatura i imi compara' senzatiile; fie ea numita aten-tie, meditatie, reflectiune sau ,cum yeti voi; oricum, adevarule ci ea este in mine, ci eu singur o produc, desi nu opr9duc decat cu prilejul impresiei pe care o fac asupra-miobiectele... fara a fi stapfin sà simt sau sà nu simt, sunt-stipan sà exaniinez mai mult slau mai putin ceeace simt". In"prelucrarea senzatillor intervine to facultate activà, caci: deam fi numai pasivi in functiunea simturilor noastre, n'ar existaintre ele nici o comunicatie... sau n'arn simti niciodatä nimicdinafara de poi sau ar exista pentru ,noi cinci substapte sen--sibile de a caror klentitate n'arn avea nici un mijloc sa nedam seama".

Din faptul ea facultatea judecatoare e supusäRousseau scoate o infárire a regulei lui de a se increde maimult in sentiment &cat in ratiune: nu sunt deci numai o-fiintä simtitoare i pasivä, ci o fiint5 activä

www.dacoromanica.ro

468 Lupia contra iluminismului s J. J. Rousseau

$tiu numai c adevarul este in lucruri si nu in spiritul meucare le judeca i c eu cu cat pun mai putin dela.mine-in judeca-tile pe care le fac asupra lor, cu atat sunt mai sigur aproapede adevar: astfel regula mea de a tmä lasa rnai mult pe seamasentimentului decal Ajaiuii este intaritä de insäsi ratiunea-.

S'ar putea obiecta Ica un sentiment al dreptitii foartereal pe care-1 au atAtia oameni nu-i Impiedicà totusi de aface rau, insa obiectiunii acesteia Rousseau îi räspundesentimentul nu lucreaza singur la omul artificializat ci subapäsarea opiniei publice, a prejudecatilor, a o multime de factoriintelectuali cu alte cuvinte. Avem sentimentul binelui si al raului,dar el nu cuprinde i catalogul actiunilor de care trebuesclegate; adeviirul sentimentelor depinde foarte mult de ju-stetea spune

Tot ce e mn afarä de eu, materie, oricare ar fi dealt-minteri natura materiei in sine: chiar de n'ar fi decat idei,inca ar fi ,adeviirat ca aceste idei u stint eu-.

Simturile ne prezintii materia prin proprietiitile ei esen-tiale. Miscarea nu-i este esentiala, de vreme ce nu-i este per-m,anentä i deci îi e comunicata din afarä. Animalul ui omulinsa au iniseári ,spontane: stiu lucrul acesta, fiindcä 11 simt...iniscarea (mea) nu are Alta cauza imediaa s:lecat vointa mea-.

Primele °aloe ale miscarii nu sunt in materie...; cucat observ mai mult actiunile i reactiunile fortelor din naturilucránd unele lasupra altura, cu atitt gäsesc cá din efecto, tottrebue sà ajtmgem la o vointa drept prima' Quail', caci a pregn-pune un progres de gauze la infinit, este a nu mai presupunenici o cauza... nu bxista adevarate actiuni fara vointa.primul meu principiu. Cred deci cä o vointa misca universulinsufleteste natura. 'ea prima mea dogma". (Emile, pag. 304).

Rousseau spune lämurit ca nu vede in ce chip vointa,care nu-i ceva fizic, poate produce o actiune fizicä, insäfaptul ca nu poate explica un lucru, nu-i destul ca sä-i negeexistenta pe care to simte; si este drept ca nu era in nicicaz mai usor de explicat cum materia, pare e fizica, ar puteaproduce vointa i toate facultätile sufletului, care au-s fizice.

De fapt nici ,teoria energeticä de mai tarziu, careiadealminteri Ii 'face loc cand spune: fie ca materia este eternasau creatil, cä existä un principiu pasiv sau cä nu exista, oricum este sigur cà totui e una si anuntà o inteligenta unicr,(Emile, pag. 309) n'a ajuns sii Limureasca misterul cauzeiprime, corespondenta dintre cele doua fete ale realitätii: fi-

www.dacoromanica.ro

Lupta contra iluminismului s J. J. Rousseau 469

zicui i sufletescill. Concluzia ultima asupra realitatii ab-solute rfimane tot un act de credinta, oricare ar fi dealminterisensul in care se indreapti; catä vreme cuno§tinta nu va puteaprinde mecanismul primului motor §i experienta nu-1 va puteaverifica, vom rimane oricat am mai intinde campul §tiintei, substapanirea necesara a ipotezei, i actul de credinta al luiRousseau i§i va pästra toatä puterea.

Trebue observat ca Rousseau nu desparte niciodati spe-culatia filosoficii de confirmärile sentimentului intim; el nuspune, ea Descartes: Cuget, deci sunt-, dar toate paginilelui spun: simt, deci sunt, dupi cum atunci and cauta probeleexistentei lui Dumnezeu, spune: Simt pe Dumnezeu, decieste-, cilia' r atunci Q.:and ratiunea nu-i Mal poate raspundela toate obiectiunile pe care §.1 le pune. Sentimentul intim esteaxioma de la care porne§te sistemul lui. Scopul practic care 1'1indreapta, e aflarea càii spre fericire a omului.

Oki pentru a ,arfita deosebirea fundamentalä dintre feno-menul pasiv al sensatiei 6 acela activ al judecatii §i a trageaci concluzia cá existä in om dota principii deosebite, Rous-seau face o patrunzatoare analizit, care e totodata §i o minunatiargumentare, spre a aräta cà ordinea mi§earilor, a§a de com-plexa din univers, dovede§te nu numai existenta unei vointeca prim motor, dar a unei vointe inteligente:

Ideea mi§carii nu-i altceva deck ide,ea transportulni din-tr'un loc intr'altul: nu exista miware Para directie, caci cevaindividual nu se poate mica In acela§ timp in toate sensurile.In ce sens dar se mica materia In mod necesar? Toga ma-teria in corp are o mi§care uniformä §au fiecare atom ti areo miware proprie? Dupa prima idee, toati materia trebuelormeze o massa soli& i nedivizibila; dupà a doua, nu trebuesa formeze decal un fluid risipit §i incoerent, fara ca sa fiecu putintit ca doi atomi sa se impreune. Dupa care directiese va faoe aceasta miware comuni a intregii materii? Inlinie dreapta sau circular, in ,sus sau in jos, la dreapta sau lastanga? Daca fiecare molecula de materie i§i are directia par-ticulara, care o si fie cauzele tuturor acestor diferente? Dacafiecare atom sau ,molecula de materie n'ar lace alta &cat sise fnvarteascä pe propriul ei centrtt, niciodata nimic n'ar ie§idin locul lui i n'ar exista mi§eare comunicata; §i Inca tot artrebui ca aceasta mi§care circularä sa fie determinati intr'unsens. A da prin abstractie o mi§care materiei, este a spuneeuvinte care nu inseamna nitnic: iar a-i da o mi§care deter-

www.dacoromanica.ro

470 Lupia contra ilurninismului : J. J. Rousseau

minatä, Inseamni a presupune o cauzä care s'o determine.Cu cfit inmultesc fortele particulare, cu atta am de explicatmai multe cauze .noi, färi sà gäsesc yre-odatii un agent comun,care sà le dirijeze. Departe de a putea inchipui vre-o ordineIn convergenta intiimplätoare a elementelor, nici mäcar nu-mipot inchipui lupta intre ele si haosul universului mi-e maide neinteles deck armonia lui. Admit cä mecanismul lumiipoate si nu fie de inteles pentru spiritul omenesc; dar deindatä ce un om se apucä sä.-1 explice, trebue sä spina lucruripe cari .oamenii si le priceapr .

Armonia Universului inläturä ideea cred decicà lumea este guvernatä de o vointà puternicä i infeleaptä,

acest lucru sill mai degrabi II Ceeace rämaneascuns pentru om din natura lui Dumnezeu in afarii de vointa,putere, intelepciune, si din esenta metafizici a lucrurilor, na

important pentru conducerea de sine a pmului. Recunostinta.fatä de Dumnezeu, care 1-a fäcut rege al naturei, ii estedictatä de natura insäsi-, fiindci e o consecinta naturalä adragostei de sine si cinstim pe cine ne apärä i sä iubim pecine ne vrea binele" (Emile, pag. 310).

Cum se explica dezordinea, haosul care domneste intreoameni, pe cind in naturi e ordine i armonie? Prin liber-tatea pe care o are omul de alege intre bine si ràu, prialiberul arbitru ce i-a fost dat ca conditioneze viata moraläsi din care se poate deduce probabilitatea unei supravietuiri,limitate ori nu, a sufletului. Räul in naturi ,ar fi dezordineaacest Till nu exista de vreme ce acolo totul e ordine. Insäsibunätatea lui Dumnezeu este dragoste de orditn' e. In naturA.totul se petrece dupä ,legi constante, si intre lucruri lipsite desimfirea de sine. Omul 1'11,4 are ca sentiment primordial, caonce fiiintä vie, clra.gostea de sine, nee,esarä pentru propria-i(oonservare, are si situ' tirea care-i dà de stire in fata eauzelorce vatämä. Toate ceste cauze de vätämare pmul le numesteräu". Pentru omul natural in stare de naturä putern bänuicá lucrurile se petrec cum se petrec cu copilul care se lovestede ceva. Chiar dacá uneori se necäjeste pe ceeace i-a cauzatdurere, nepäsarea pricinei II cuminteste repede. Omul arti-ficializat Irma din starea de societate stabileste mitre el silucruri o sumä de raporturi complexe, care si in fala legilorinevitabile ale naturei, in fata mortei bunaoarä., nu-1 scutesede zadarnice framtintäri ,sufletesti. Cu atat mai complexe suntraporturile care se ofabilesc intre indivizi In tocietate. mies-

www.dacoromanica.ro

Lupta contra iluminismului J. J. Rousseau 471

nirile traiului aduse de viati In aceasti stare, inmultesc ne-voile. Din comparatia cu ceilalti oameni se liaste invidia. Deaci inainte vin toate ruthile omenesti:

Ceeace face pe om in mod esential bun, este si aibiputine nevoi i si se compare putin cu ceilalti, ceeace ti facein chip esential tau este a avea multe nevoi i a se comparamult cu ceilalti". Tot riul de care sufere omenireavine prin cleterminiri izvorite din ea insisi, nu din vre-unprincipiu exterior. Dar determinarea aceasta nu-i absolutifatali, de vreme ce omul care o creazi prin liberul lui ar-bitru, o poate si suprima.

Binele si ritil omenesc pe latura fizici, ount deci principiide pretuire, cari in afari de fiinta simtitoare nu au nici untemei. Ele sunt semne de potrivire sau nepotrivire a instinctuluide vi,a' ti Cu fenomenele ce ating pe individ; pentru ordinea uni-versali nu au importan* Pe latura moraJä nsá, ele suntsemne ale leetturii omului cu divinitatea.

Pentru definirea omului natural, Rousseau intrebuinteaziprocelieul stiintelor naturale, eliminâncl toate particularititilede rasi, de epoca, de caracter individual si mentinind numaiceeace este cu desivirsire comun tuturor oamenilor,Au altecuvinte ajunge la ;o purrá notiune, la o abstractie pe care oprezinti foarte lamurit ca atare 1). Cum spune Francisque Vialin frumosul lui studiu Omul natural al lui Rousseau": Nu-ivorbi aici nici de antropologie, nici de istorie, suntem peterenul logicei''. (Revue Pédagogique nr. 12, 1912. pag. 593).Rousseau o formuleazi a$a :

Meditind asupra primelor i celor mai simple opera-tiuni ale sufletului omenesc, imi pare cá lescopir in ele(doui principii Anterioare ratiunii, dintre care unul ne face si:.linera Cu inflicirare la buni starea noastri si la pästrareapoastri înine, iar celilalt ne inspira o respingere naturali dea veclea pierind sau suferind vre-o fiintä simtitoare si mailales pe semenii nostri". Adici dragostea de sine si mila sint

1) ,Acest siudiu al omului originar, al adeväratelor luí nevoi si alprincipillor fundamentale ale datoriilor lui, este sí singurul miiloc-bun carepoate fi intrebuintat spre a inlitura acea multime de greutilti ce se infäti-seazi cu privire la origina neegalititii morale la adeváratele temen' alecorpului politic, la drepturile reciproce ale membrilor . ." (Discourssur I'inégalité, pag. 78).

FArá studiul serios al omului, al facultitilor sale naturale si aldesvoltärilor lor succesive, niciodatii nu o si iziantim si despärtim inactuaba alcituire a lucrurilor, ce a ficut voluta divida' de ceeace mestesugulomenesc a pretins ci face" (Ibídem, pag. 78).

www.dacoromanica.ro

472 Lupia contra iluminismului J. J. Rousseau

cele clods sentimente primordiale ale omului. Dragostea desine e mai veche totusi. Mila s'a näscut din ea in momentultrecerii dela curata animalitate la umanitate. Dragostea desine esentialé oricfirei fiinte care se simte pe sine" (pag. 315,Emile) este isvorul pasiunilor noastre, origina i principiul tu-turor celorlalte, singura care se naste Cu omul si care nu-1péréseste niciodaté at:Ala pasiune primitivé,

anterioari oricirei alta si ale ciirei modificéri, intr'unfel, sunt toate celelalte pasiuni, Iasi cele mai multe din acestemodificiri au cauze stridne, féré de care nu s'ar fi formatniciodaté; i aoeste modificitri, departe de a ne fi de folos,ne stricé; ele schimbé primul lor scop i merg impotriva princi-piului atunci ,se géseste omul in afaré de naturé i intriIn oontrazioere Cu sine". (Emile ion. 288).

Dragostea de sine trebue sé fie puternical i statornici,fiindcé omul trebue sé aibé grije de el insusi. Ea este unsentiment necear, de care omul n'ar putea tfi lipsit, färii asortit pieirii. Insé acest sentiment, care in chip normal lu-creazá atfit cat necesar pentru interesul individului i apoise ascunde ca si cum n'ar fi, in viata socialé sufere o crestere,

hipertrofie primejdioasé, prin comparare cu ceilalti oamenisi devine astfel ceeace J. J. 'Rousseau numeste amor propriu:

grije pe care o desteapté intr'insul aceasta comparatieeste de A don i primul râncl, primul bc. Iatá punctul la caredragostea de sine se schimbé in amor propriu". (Emile pag.257). Amorul propriu face pe oameni invicliosi, susceptibili,nandri, réi i cruzi. La inceputul vietei lui deci omul, sin-guratec ca price animal in stare primitivé, era stipinit de sin-gurul sentiment, obseur i puternic, al dragostii de sine, ac-tiunile lui Ant puteau fj astfel clecét reflexul nevoaor lui reale

desvoltarea lui d in functie de actiune si reactiune cu mediulnatural, nu se putea face deca pe unja normalului. Asa dar,ajungerea la viata de societate a fost ceva normal. In socie-tate insä, din pricina Unui instrument nou, minunat si imper-fect, grosier i subta totodaté, care se clesvoltà pe incetulin fiinta omului, hand locu1 instinctului, adica inteligenta informa ei primé de imaginatie, omenirea o ia pe calea arti-ficialitétii".

Rousseau spune limpede cà omul luí natural e o ipotezénecesaré pentru precizarea nevoilor adevérate ale omului pelima lor de desvoltare normalé, prin lémurirea naturii lui ade-vérate (Discours sur Finégalité, pag. 75).

www.dacoromanica.ro

Lupta contra iluminismului : J. J. Rousseau 473

Stiinta nu cunoaste tinca istoria exacta a vietii primiloroameni. A-i presupune cu apuciturile simple ale animaluluicare nu asculta de alte legi deck de ale mediului natural siale nevoilor lui, buni In sensul ca neatacati de nimeni; nu atacaupe nimeni spre a face räul de dragul raului ori pentru satis-facerea altor vitii, pe cari nu aveau cum sa le aibi 1); feridtifiindca aveau toate satisfactiile vietei instinctivyi a libertatinestingherite de constrangerile social% fiindca nu cunosteaunici una din pasiunile care rod sufletul omului civilizat i niciuna din robiile acestuia, nu constitue nici in lumina stiinteiactuale vre-o aberatie. ,Omul, de va fi fost vreodata in aceststadiu, a fost un simplu animal si Rousseau adauga carelele de care s'a lisat cotropit in qtarea de societate, ar trebuisá binecuvânteze schimbarea care din rândul die simplu animal1-a ridicat la xlemnitatea de om. Indignarea confimporanilorcari n'au vrut sa vada In paradoxele uneori violente aleRousseau, o satira indrepatiti a unui iubitor de oarrieni im-potriva conditiunilor care h fac nefericiti, a unui suflet profundreligios si moral impotriva conditiunilor care injosesc si co-boarà pe om din demnitatea de fiinta inorala, pare ciudat deneintelegatoare. E destul de evident ea Rousseau nu slocotesteviata in societate incompatibila cu desvoltarea natural'tregul sistem expus In Emil nu are alt scop deck sg, arate cumse poate forma omul natural pentru starea de societate si decivilizatie care e huni, daca este natura ins4i intr'un gradde desvoltare superior-. (Höffding, pag. 516).

Imprejurärile actuale in care traeste societatea actualäsunt rele i educatia omului e rea de vreme ce peste tot, intoate starile sociale, fära exceptie, omul e nefericit.

Indreptarea e cu putinta printr'o noua educatie, care sidea oamenii necesari unei organizari politice intelepte i aceastas'a privegheze o ordine sociala dreapti.

°data departata dela starea primitiva, omul nu se mai¡a oate intoarce la ea, spune Rousseau, si dupa felul cum *cin-steste darul de intiietate facut omului de Dumnezeu, nici nu-iaparent ea.' el ar dori aceasta intoarcere. Viata nu permitenici starea pe loc nid intoarcere la ceeace a fost. Trebuemers inainte, insä ,a merge inainte nu-i tot una cu merge pe

1) Bunbitatea omului natural este : ntAcerea patimilor 1 ignoranta vi-tiului". (Discours sur l'inégalité, pag. 106.)

www.dacoromanica.ro

474 Lupta contra iluminismului: J. J. Rousseau

drumul adevarat. O diagrama foarte simplá poate infatisaideea lui Rousseau despre progres.

Intoarcerea inapoi nu-i ieu putintä, dar revenirea la unja.normali, regenerarea, da.

Din dragostea de sine, s'a desvoltat In om, in atingere cusuferinta celorlalti in care recunoscut suferinta proprie,mila, sentiment mult mai activ la omul simplu dedt la omulcultivat.

Sentiment obscur 6 puternic in omul sä.lbatec, desvoltatsi slab in omul civil" (Disc., pag. 109). Mila este sentimentu1multumita druia pot progresa legaturile sociale; cu toatämorala lor oamenii n'ar fi fost decat niste monstri, dad naturanu le-ar fi dat mila in sprijinul xatiunii... din aceastà singuräcalitate isvorisc toate virtutile sociale..." (Disc., 108). Dinviata sociala se naste moralitatea: atata timp cat sensibi-litatea Ii rämane märginita la fiinta lui, nu exista nimic moralin actiunile omului; numai caed incepe sä se intindi in afarade el, dobandeste mai tried sentimentele 6 apoi notiunile bineluisi a raului, care-1 constituesc cu adevärat om".

In ordinea ierarhica A creatiunei omul se gaseste in primal.ränd. Ceeace Ii da intaietatea, nu-i d'esigur 'starea lui primitiväde animal piduret, ci lumina saditä in el de creator, si pu-terea de a p creste Liana la constiinta.

Dar dad omul a avut ca sentiment primordial innascutunicul sentiment al dragostei de sine, care pare indiferentla bine 6 la rau, cum putut trece la moralitate? Fiindd omtd,spune Rousseau, fiind dela origina trup i suflet, dragostea desine trebuia sá ting de amandod substantele fiintei lui. In.singurfitatea primitivii, ea ,lucra numai ca pafta a simturilor.In societate, lucreaza ca iubire de ordine i desvoltatä deve-nita activä poarti numele de constiinta. (Lettre à Mr. daBeaumont" p. 444. Classiques Garnier).

In om inclinarea de a se prefera pe sine oricirui altlucru este naturala", dar in acelas timp primul sentimentde dreptate este innascut in mima lui"; e stapanit de in-birea frumosului moral, si in acelas, timpl robit de patimijosnice. Intre aceste conditii ,contrare, omul are putinta de aalege: Nici un lucru material nu-i activ prin el insusieu sunt... simt aceasta, 6 acest sentiment care-mi vorbestee mai puternic dedt ratiunea care-1 combate. Am un corp...,dar vointa mea e independenta de simturile mele;... cad sau.

www.dacoromanica.ro

Lupta contra iluminismului: J. J. Rousseau 475

rezist i simt perfect in mine insumi cand fac ceeace am vrutfac sau aand cedez patimilor mele. Am totdeauna puterea

de a vrea, nu- puterea de a executa, sunt sclav prin vitiile mele,liber prin ,remuscari; sentimentul libertätii mele nu se sterge

In mine deck cand mä depravez i and impiedec in fine voceasufletului de ta. se richest impotriva legii trupului-. Naturaomului e deci ,indoiti si are intr'insa liberta tea de a alege intrebine si rau: Principiul °rick!' actiuni este in vointa und,fiinte libere; nu existà adevärata vointa fara libertate. Omule liber in actiunile sale 6 deci insufletit de q substantä nema-terialä. Acesta e al treilea articol de credinta al met'''. (Emile)pag. 215).

Rousseau cere sentimentului s'iu interior confirmarea ideilorsale si in conformitate cu el enunta maxima simpla a rege-nerarii. Fii drept 5i vei fi fericit-. Faptul ca in lumea aceastadreptatea nu aduce totdeauna fericirea, este un motiv puterniade a crede intr'o viata viitoare. Ordinea, care e lege univer-salä, cere pentru satisfacerea ei pedepsirea raului, si rasplatabinelui. Durrmezeu, care e viata i putere, deci dreptate si;

bunätate, trebue sa-si implineasca figaduiala de fericire im-plicit cuprinsa in ideea binelui pe care a dat-o omului 111 acelastimp cand i-a dat i oonstiinta drept Prea adesearatiunea ne insala, dar constiinta nu insala niciodata, cine ourmeaza se supune naturii...

Ajuns la acest punct, Rinisseau isi largeste i completeazanotiunea sa de pm natural: Oricare ar fi cauzanoastre, ea s'a ingrijit pistrarea noastra, dindu-ne sen-timente potrivite cu firea noasträ; si nu s'ar putea nega cäcel putin acestea nu ar fi innascute. Aceste sentimente, intruckpriveste individual, stilt dragosiea de sine, teama de ' durere,groaza de moarte, dorinta de 'Nina stare. Insa daca nu ne putemindoi ca omul este ,saciabil prin natura sa, sau cel putin facutsa ajungã sociabil, tot astfel nu ne putem indoi ca el nu poatefi asa decat prin alte sentimente innascute, relative la specia lui.

Dar tocmai din sistemul moral format de acest indoitraport cu sine §i cu semenii sai, se nasie impulsul tconstiintei-de indatä ce ratiunea Ii arata biriele, constiinta lui II indeamnälsa-1 iubeascii. Aaesta este sentimentul, care-i innsáscut. Cron-§tiinta, sentimentul interior, e terenul solid unde ne gasimpunctul de reazam pentru ratiune, cancl, increzandu-se in sin-gurele-i puteri, ea este ispititä sit' se piardä in constructii

www.dacoromanica.ro

476 Lupta contra iluminismului : J. J. Rousseau

extravagante: Multumita cerului, iatä.-ne mintuiti de acea in-friooOtoare pompa a ,filosofiei: putem fi oameni, fara a fisavanti; scutiti de a ne mistui viata in studiul moralei, avem cumai putina cheltuialä, o eilituzi mai sigura in dedalul imens alpirerilor omeneti. Dar nu-i destul ca aceasta calauzi exista,trebue sá tim A'o recunoa*m i s'o urmam. Daci vorbe§tetuturor inimilor, dece Aumai aa putine o inteleg? Ei!ne vorbe* limba naturii, pe care toate ne fac s'o taint"(Emil, pag. 327).

Explicarea interesului extrem pe care Rousseau Il arepentru 'formarea ideilor juste, se cuprinde toatä in convingereacä avem sadita An noi dragostea de bine, ca un principiu absolut,dar a formele binelui omenesc fiind relative, numai ideia po-trivitii a raporturilor omului cu sine, cu hicrurile i Cuoameni ne poate lumina calea. De aceea pune mult mai muttpret pe judecata dreapti decal pe muitimea cuno0intelor §tiin-"Ace. O judecatä dreaptä, &jar lipsita de cultura intetectuala,ajuta desvoltarea sentimentelor, in timp ce felurimea cuno§-tintelor fara o iudecata dreapta poate stavili inflorirea facultäteicelei mai de seami a sufletului i ide cari depinde in a§a demare masura calitatea activitatii sociale. Ciici Rousseau nuprive* ca un ideal pentru om, raceala armonismului antic ourindividualist, care socotote ca inteleptul 6-a facut datoriacánd, desgustat de valtoarea patimilor vulgare, se retrage de-oparte §i o prive§te cu nepasare. El e adânc patruns deporunca cretina a dragostei active: in politica intocmar ca

In morala este un mare rail a nu faptui binele- (Disc. surl'inégalité, pag. 25):

Intelepciunea se multume* cu simpla abtinere dela rim.Dragostea nu. Ei Ii trebue implinirea binelui.

Baza sistemului filosofic al lui Rousseau este realitateaomeneascà intreaga: trup, simtire, vointa i inteligenta. Dinea i§i scoate doua principii absolute, acela al naturei i acelaal relativitatii institutiilor omene§ti. Pe principiul naturei in-temeiaza drepturile naturale ale omului i obligatia ascultariisentimentului intern. Pe sentimentul 'intern, dogmatismul lui spi-ritual i ideea de Dumnezeu. Pe toate acestea §i pe principiulabsolut al relativitatii institutiilor omene§ti, sistemul lui deeducatie i cel delpolitica, ca aplicatii practice ale adevarurilorderivate din axiomatica siguranta a principiului de natura §ial celui de relativitate a awzarilor omene§ti.

www.dacoromanica.ro

Leibniz

Atat prin intinderea neobicinuità a spiritului cat i prinmomentul in care sunt date publicitatii scrierile sale, Leibnizapartine, deopotrivä, metafizicii secolului al XVII-leaantropologiei celui urmator. Asezata la incheerea veacurilor,cugetarea lui exprima cu aceiasi putere tendintele celor douiepoci, disciplina severa a clasicismului, deprins sa priveascatotul din perspectiva cosmosului si a divinitatii, individualismulveacului luminilor, deschis asupra concretului in toata varieta-tea lui. Deopotriva metafizician i psiholog, matematician simoralist, Leibniz este unul din spiritele cele mai cuprinzatoarepe care le-a cunoscut lumea.

Viata i scrierile.lata, foarte scurt, datele mari ale vietii i caricrei sale.Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716) e fiul

unui jurist de merit, profesor de morala la Universi-tatea dinLeipzig. Ramas fara tata la 6 ani, se formeaza in deplinàlibertate, mai inaiu in cadrul bibliotecii parintesti unde seentuziasmeazà pentru literatura latina i Ana, apoi, deiá varstade 15 ani, la ,Universitatea din Leipzig, sub directia filosofuluiIacob Thomasius. Aici cunoaste temeinic filosofia anticamedievala, citeste cu pasiune pe scolastici, emite idei asupralogicei1), iar in 1663 publica prima sa scriere, o teza deb,acalaureat asupra principiului individuatiei. Contactul cu mo-clernii insä, mai intaiu cu Bacon, Cardan, Campanella si Ke-pler, apoi cu Galileu i cu Descartes, pe pare îi citeste faräsuficientä cunoastere a matematicilor, 11 cleparteazi de sco-lastica. Ruperea cu fizica formelor substantiale, biruinta me-canismului modern nu se face totus. fira mari framantari, decare Leibniz îi aminteste inca in anii bitranetfi2). Cat deadanca este pecetia 15.satä asupra spiritului &Au de filosofia

Aussiteot que j'entendis parler de la logique, je fus tresfrappé de voir de quelle manière on y décomposait et ordonnait les pen-saes j'ai lu les scolastiques avec une ardeur qui inquiétait mes mnitresJ'exprimais des idées singulières, et qui semblaient profondes, sur le prin-cipe d'individuation, la composition du continu, le concours de Dieu, et jen'ai pas regretté plus tarc/ d'avoir gouté à ce genre d'études,

...Je me souviens que je me promenais seul dans un bocage aupresde Leipsic, appellé le Rosenthal, à rage de 15 ens, pour déliberer SI jegarderai les formes substantielles. Enfin le mécanisme prévalut et me porta

m'apliquer aux mathématiques". Çf. Scrisoarea catre Rémonde Montmortdin Ianuarie 1714.

Leibniz 477

www.dacoromanica.ro

antica, in care si-a petrecut anii tineretii, se va vedea dinanaliza &istemului. La 17 ani insa Leibniz, ck.§tigat de tiintanoua, ja drumul Universitatii 'din Jena ca sa se initieze indisciplina matematicii. Aici sufera influenta lui Erhard Weigel,autorul unei Ethica Euclidea". Ideile sale privitoare la lo-gici se adâncesc, fecundate de exemplul matematicei. In 1666,Leibniz publica De Arte Combinatoria, lucrare plink de ori-ginalitate, in care se gasesc germenii calculurui diferential pecare avea inventeze 10 ani mai tfirziu. Ideea centrala acartii este intemeerea unui cakul logic, plecknd dela analizanotiunilor in elementele lor i folosind un algoritm inspirat deal algebrei. In a.cela§ ,an insa Leibniz îi ia gradul de doctorin drept la Universitatea din Altdorf, hotarit sa se consacrecarierei juridice. La Niirenberg, face cuno§tinta baronului deBorn' ebourg, unul din diplomatii cei mai subtili ai Germaniei-de atunci. Prin el infra in legaturi cu ,electorul din Mayenta,la curtea caruia prime0e insfircinan.. Un orizont politic-diplomatic se deschide astfel filosofului nostru. Este in viatalui o epoca de activitatie intensa §i de public,atii pe terenulpoliticei ial dreptului, Rre dureaza pana in 1672. La aceastadatà Leibniz pleaca la Paris, trimis in misiune la curtea re-gelui Frantei. Cu el duce un proect de cucerire a Egiptuluimenit sà abata ambitiile rasboinice ale Regelui Soare, delaRin spre tinuturile Orientului. Cucerirea Egiptului nu esteIn mintea lui Leibniz o simpla ispit 'farä continut pozifiv;Leibniz se informeaza, acumuleazi date precise, le inso-teste de consicleratiile cele mai ciar vazatoare 1). Misiuneasa nu are nici o urmare. Leibniz ramâne tott4 pafru anila Paris.

Calatoria aceasta, anii petrecuti in capitala Frantei im-part cariera lui Leibniz *in douà epoci bine 'definite. Nascutla 1646, el are la sosirea sa in Franta 26 ani. Ce a repré-zentat pentru el contactul cu cercurile intelectuale ale Pa-risului, se vede limpede din scrisori 6 din multimea {ragmen-telor postume. Acolo intalnege nu numai francezii cei fmaiilutri ai timpului, dar §i straini de 'Tiara., In primul randpe Huygens, care joaca un rol hotaritor in initierea sa §tiintifica§i pe Tschirnhaus, adeptul filosofiei lui Spinoza, prin careLeibniz intra In contact cu gandirea si mai tarziu cupersoana filosofului evreu. Dintre francezi are legaturi mai

1) Cf. Jean Barad, Leibniz et L'Organisation religleuse de la terre,,Paris 1907.

478 Leibniz

www.dacoromanica.ro

1) Cf. L. Stein, Leibniz und Spinoza, Berlin 1890.

Leib= 479

stränse Cu Antoine Arnauld, batranul teolog jansenist i cuMalebranche, unul din spiritele cele mai stralucite ale epocii.La Paris se introduce in cunoasterea aprofundati a filosofiei-carteziene. Corespondenta lui Descartes *a Inca in curs depublicare, Regulele- circulau numai in manuscris. Leibnizla note, scoate copii amiinuntite. Intra insä in contact 6 Cu.c.ercul fizicienilor experimental, in care amintirea lui Pascalera Inca vie. Preocuparile stiintifice precumpanesc acum cutotul in viata lui Leibniz. Este epoca inventiei cakululuifinitezimal, esit din meditatia intensä a scrierilor lui Pascal

ale celorlalti matematicieni francezi. Leibniz s'a integratdeplin in mediul parizian. Un moment se gandeste si se stabi-leasca definitiv in Franta, &and moartea baronului de Boi-nebourg si a electorului de Mayenta, protectorii sai, Ii in-toarce gandul spre patrie. Cheinat la curtea din Hanovrade ducele de Braunschweig, Leibniz accepta postul de bi-bliotecar si de consilier intim, pe care le va pastra 'Ana lamoarte. Dupa o scurfà s,edere in Anglia, unde cunoaste pefizicknul Boyle si pe matematicianul Collins, se intoarce in.serviciul tarii sale pentru care lucrase si Oda aci ca adandintelegere a nevoilor ei politice. In drum se opreste .1k Am-sterdam ca sa vada pe filosoful Spinoza. Intrevederile lorrepetate, cateva luni inainte de moartea lui Spinoza, au princontrastul personalitatii si al vietii celor doi ganditori, ade-varata culoare de roman. Din cele caeva scrisori care lepregatesc, din notele gisite in hartille bibliotecii din Hanovra,din cateva marturisiri scipate lui Leibniz in scrisorlle de mairarziu, s'a putut reconstitui continutul convorbirilor, Cu con-secinte pentru desvoltarea filosofului german1).

Cei 40 de ani ,cari Ii raman, Leibniz i petrece la curteaHanovra, protejat de familia princiara al carei sfetnic

,credincios ramâne. insarcinat cu misiurli politice si savantede tot felul. Intre 1687 si 1690 calatoreste in Europa de mijloccercetand arhivele Germaniei i Italiei in interesul istoriei Caseide Braunschweig, pe care o pregateste ca istoriograf al curtii.Un mare loc Il ocupä in activitatea sa neiocierile pentru fin-pacarea bisen'cilor crestine. Daca in aceasta directie roadelestriduintelor sale sunt minime, in alta, aceea a intemeerii desocietiti savante, ele sunt imai fericite. Leibnit e 'primul pre-ledinte al Academiei din Berlin, intemeiata de regele Prusiei

www.dacoromanica.ro

dupit indemnul situ. Incerairile je a intemeia la Viena si Pe-tersburg_ societäti similare nu reusesc insit. Contactul cu Petrucel Mare face din Leibniz totusi, un moment, indrumittorulreformelor culturale din imperiul moscovit.

Din punct de vedere filosofic, anii petrecuti la Hanovrasunt in viata lui Leibniz cei mai importanti._ Desigur, publi-catiile lui sunt rare. Mari de cfiteva articole apärute in ActaEruditorum Lipsiensium-, periodicul din Leipzig si in Jour-nal des Savants'', la Paris, o singuri lucrare de mare in-tindere, Theodiceea (1710), e data publicului i aceasta dupäindemnul reginei Prusiei. discipola i protectoarea sa. Arhivelebibliotecii din Hanovra pästreazi Trish* i azi o nesfitrsitä bo-gittie de lucritri si de memorii, rod al activititii anilor acestora.De covfirsitoare importanfi este apoi corespondenta Cudin oamenii mari ai timpului.

Scrierile postume au fost publicate numai treptat. In cursufsecolului al XVI I I -lea, Monadologia (1721) , expunere scurtitdensi a sistemului filosofic, scrisä in anii din urmä ai vietii,si in 1765 abia, Incercarile noi asupra Intelectului (terminateIn 1709), din multe puncte de vedere cartea sa fundamentalä.In cursul secolului al XIX-lea j al XX-lea,.apar opuscule,fragmente si corespondentit lämurind treptat si adâncind sensulfilosofic al cugetirii sale 1). Publicatia aceasta e departe dea se termina. Organizarea ei fäcuse obiectul unui proect comunal Academiilor din Paris, Berlin si Londra, inaintea räsb2iuluimondial. Astäzi ea a eitzut in sarcina singurei Academii dinBerlin care a inceput publicarea metodicit a scrierilor.

lata pentru orientarea cetitorului lista cronologicä a ope-relor mai importante i a corespondentei lui Leibnig:

Meditationes de cognitione, veritate et ¡deis (1684); Dis-°ours de métaphysique, (1686); Corespondenta ca Arnauld,(1686-1690); Si l'essence du corps consiste dans l'étendue, (1691);De primae philosophiae emendatipne et de notione substantiae,(1694); Système nouveau de la nature et de la communicationdes substances, (1695); De ipsa natura, sive de vi insita crea-turarum, (1698); Nouveaux Essais sur l'entendement humain,(1704); Corespondenta cu parintele Des Bosses, (1706-1716);Essais de Théodicée, (1710); La ,Monadologie, (1714); Prin-

1) Editille esentiale sunt acelea ale luí J. Erdmann, 1840 sí Ger-hardt, 1875-1890. Fragmente de mare important4 asupra logfcei a publicatL. Couturat s Opuscules et fragments inédits" 1903.

480 Leíbníz

www.dacoromanica.ro

eipes de la nature et de la grace, (1714); Corespondenta cuClarke, (1715-1716).

Dacii ni s'ar cere sä spunem 'ce träsatura de spirit di-.stinge pe Leibniz in ,sirul marilor metafizicieni ai secolului alXVII-lea, am rispunde desigur: oomplexitatea. Scrierile luin'au unitatea i consecventa operelor lui Spinoza, nici arhi-tectura clasidt, plina de stil a sistemului lui Malebranche;fraza sa nu are concizia i forta de afirmare care sustine fiecerind ramas dela Descartes. Leibniz e totus, in aceasta ex-traordinara galerie de filosofi, mintea cea mai cuprinzatoare,spiritul cel mai inventiv, personalitatea cea mai variata. Prinsimtul nuantelor i gustul eruditiei, prin orizontul istoric incare îi incadreaza problemele i solutiile, el este cel maiapropiat de forma de spirit a noastra, cei de azi.

Viata lui nu are linia simpla i asprii a vietii Itti Spinozasi Descartes. Nu este aceia a unui singuratic retras ca sa-siedifice in liniste lumea''1). Ea se revarsa in sarcini decurte si in calatorii, in corespondentä nesfirsitit. Activitatealfiuntrica a spiritului sáu este mereu amenintatä de multimeaocupatiilor exterioare. Nu nurnai in stiinta vremei, ci i innegocierile mari ale epocii Il Intalrim cum am väzut, fieca e vorba de politica de cucerire a Regelui Frantei, fieca e vorba de organizarea statelor germane stisiate de xis-boiul de 30 ani, fie ca e vorba, moi ales, de impacarea,bisericitor, a catolicismului cu protestantismul, a bisericilor re-formate intre ele. Contactul cu tot ce gindeste i lucreaza invremea lui, e o nevoe de nimeni mai adânc simtita deal deel. Una din idejle care 11 preocupa mai mult, este organizareamuncii stiintifice a lumii. Intemeerea de academii, stringereade observatii, comunicarea descoperirilor intre savanti, in finecreiarea unei limbi universale, sunt preocupari permanente delaun gapat la altul 'al vietii sale. Atent la tot ce se publica,curent cu tot Ice gttndesc contimporanii, dei a respins Inca*

din tinerete profesiunea academicä ce i se deschidea la Uni-versitatea germana unde îi obtinuse doctoratul, Leibniz raminein. fond un ginditor de ,stil academic. Este produsul uneiepoci de mare cultura, trie* din bogatia adunata de rnuncasecolului salt. La munca secolului adaogiä Inca pe aceea a se-colelor precedente..

1) Le Monde" era titlul primului tratat de fizia al lui Descartespublicat dupi moartea sa.

31

Leíbniz 481

www.dacoromanica.ro

482 Leibniz

Viata aceasta multiplá, agitati, explicä unul din earac-terele cele mai iísbitoare ale operei sale. Leibniz nu poatefi gisit intreg in serien i definitive, cum obicinuesc sä scrielosofii, ci trebue ciutat sin multimea opusculefor si a scrisorilorsale. Aici esti mai aproape de gänditor, in contact cu motiveleintime ale cugetärii sale, cu infinitele ei posibiliti. Chiarscrierile mai intinse, Nouveaux Essais Theodiceea, au ca-racter ocazional, constituesc un fel de dialog ca contimporanide marci. Asa de puternic e caracterul acesta de dialog, asade adevirati ridicina aceasta socialá a lor, inck Leibniz nicinu publici pänä la sfärsit Incercarile noi asupra Intelectului,din consideratia mortii filosofului Locke, a cärui °peril odiscutau.

Totusi Leibniz nu este un simplu semänátor de sugestii,nici numai un inventator de geniu. Leibnit este un. cugetitorsistematic. Dei rispändite in atiitea scrieri, dei prezentate-sub aspecte deosebite dupi interlocutorul ciruia i se adreseazà,ideile sale constituesc un t,ot incbegat. Tezele sale, argumentelepe care se sprijini, mai mult, exemplele i figurile de stilprin cari -le ilustreazi, rimän constante din momentul in carefilosofia sa ajunge la maturitate. Complexitatea creste, domeniinoi sunt necontenit anexate, nucleul ideilor rimine insi ne-schimbat.

Suntem asadar inaintea unei gindiri consistente, fixatäpfini la expresie in formule definitive. Leibniz insuski vor-beste adesea de sistemul- siu. CAM, apare acest sistem s¡sub ce formi? Care sunt motivele, problemele din care sedesvoltä.? Ca si putem raspunde .la intrebärile acestea, trebuesä aruncinn mai intäiu o privire asupra evolutiei sale filosofice.

Prima filosofie.Cugetarea lui Leibniz nu se desvoltä liniar, nu trece

cronologic dela o problemi si dela o disciplini la alta, in.

ordinea pe care o cere logica sistemului säu. Arhiva din Ha-inovra ne arati dimpotrivi o simultaneitate de interese, o plu-ralitate de probleme, oricare ar fi momentul pe care A. consi-deräm in viata sa. Fazele desvoltärii sale nu se dieosebesc &piproblemele tratate, ci dupä unghiul din care problemele suntprivite. Nivelul meditatiei este hotäritor de fiecare dati.

Doui epoci trebuiesc in once caz deosebite in cugetarealui Lebniz, cea care precedä cilitoria la Paris i cea care

www.dacoromanica.ro

ii urmeaza. Se vorbe§te chiar de o prima filosofie a lui,fixata in scrierile din preajma anului 1670. Desigur, Leibnizincepe sa gfindeasca mult mai devreme. Primele lui scrierisunt din 1663 i 1666, dateaza din anii universitatii. Perso-nalitatea filosofului nu e 'rasa bine fixata la aceasta epoca 1).In anii imediat urmatori activitatea practici covfir§e0e, pu-blicatiile sale urmaresc scopuri politice i sociale. Abia in1670-71 apar scrierile importante pentru metafizica de mai tilrziu.Intre ele doua memorii cu continut fizico-mecanic, prima in-chegare sistematica a ideilor sale asupra lumii. Sa ne oprimputin asupra lor.

Leibniz se gasege la aceasta data sub influenta lui Des-cartes. Inca din anii adolescentei el se despartise, cum §tim,ide fizica formelor substantiale. Shidjul moclernilor Il dusesela convingerea ca totul In natural se explica prin marime, fi-gura i mi§care 2). Mecanica noua o cunoscuse mai intidudin scrierile atomi§filor. La inceput, dupi ce ma liberasem de,jugul lui Aristotel, mä.' pasionasem pentru ideile viduluiatomilor, caci ele vorbesc mai bine imaginatiei". La epocape care o consideram 'rasa, Leibniz parasise fizica, atomilor§i a vidului pentru cea carteziana, a continuitatii i plinuluilMecanica pe care o schiteaza in 1671 nu este un studiu empiricci o disciplina rationala, cum voia Descartes, o geometriea miKarii. In loe sa procedeze prin observatie i experienta,ca Galileu i Huygens, Leibniz trateaza mi§carea ca o entitatematematica, deduce legile ei din simpla considerare a deplasariiIn spatiu. Legile acestea ,a priori, construite pe postulate ideale,nu sunt 'rasa confirmate de experienta. E deci nevoe de odisciplina noua, care sa considere miwarea in complexul lumu-reale. Fizica lui Leibniz va cuprinde apdar pe 15.nga parteaei abstracta, matematica, o parte concreta, indicand corectiileprin care se realizeaza ordinea de fapt a naturii. De aici celedoua memorii de care pomeneam: Theoria motus abstracti, pe careLeibniz o dedica Academiei din Paris i".-Theoria motus con-creti, dedicata Societatii de Stiinte din Londra. Impreuna al-catuiesc Hypothesis physica nova. Modelul lucrarii con-stituiesc Principiile Filosofiei" lui Descartes. Legile §,oculuinu sunt desigur primite de Leibniz fara rezerva. Fizica lui

Despre incercIrile logice datand din epoca aceasta, va fi vorba maicind vom analiza problema adevtirului oí a otlintei in filosofia lui Leibniz

Per magnitudinem, figuram et motum" omnia mechanice".

Leibniz 483

www.dacoromanica.ro

484 Leibniz

rimâne totus' credincioasä problemelor i spiritului celei car-teziene. Definitia corpului prin intindere, principiul conservariimicrií sunt i pentru el punctul de plecare al disciplinei.

S'a putut zice cà Leibniz inträ in filosofie ca discipol allui Descartes. Cu toate acestea, chiar in epoca pe care o con-siderim, formatia scolasticii a filosofului nostru nu rämânefiat cuvânt. Aspiratia intimä a lui, asa cum se exprimase inscrieri mai vechi1), merge citre o impiicare a mecanicei noicu tendintele spiritualiste ale metafizicei clasice. Nimeni nuse va pronunta mai hotirit, in fizica, pentru explicatia strictmecanicä a naturii, dar timeni ,iaräsi nu va fi mai convins cä,inteles pkinä la fund, mecanismul ,manifestil existenta spiri-tului i a lui Dumnezeu. Platpn i Aristotel, dascàlii tineretiisale, dintre scolastici Sf. Toma, sunt giinditori pe care Leibniznu-i reneagit in nici o epocà a vietii sale. Calea impäcirii sedesemneazii limpede: este, pe de o parte, adâncirea princi-piilor stiintei moderne, pe de alta, adaptarea ontologiei vechila problemele noi. Planul acesta se defineste intr'o scrisoaredin 1671, adresati teologului Arnauld. Filosofia misciirii esocotitä aci ca o treaptä cätre filosofia spiritului. Videbam,zice Leibniz, philosophiam de motu seu corpore gradum stru-ere ad scientiam de mente" 2). Formuli categoric osti1i me,tafizicei carteziene. Intelegem dece Leibniz nu se putea socotidiscipolul lui Descartes 0.

Tendinta monista ia curând p formä mai precisii. Pntruexplicarea misciirii4). Hypothesis physica nova introclusese onotiune plinä de consecinte metafizice, aceia de efort, cona-tus". Efortul e u'n inceput de mipare, este glementul infini-tezimal din care se alcitueste, ca once realitate continuä, mis-carea. Rolul lui e analog cu acela al punctului fatä de spa-

Cf. Confessio naturae contra atheistas, 1668,Formula intreagA vorbeste de trei (repte ale cercetfirii: Videbam

geometriam seu philosophiam de loco gradum struere ad philosophiam demotu seu corpore et philosophiam de motu ad scentiam de mente".

Cf. Scrisoarea care Thomasius, din 1669 : me fateor nihil minusquam Cartesianum esse".

In filosofia lui Descartes miscarea n'are nevoe de explicatie. Efenomen primer, de o desivarsitii claritate, indati ce o considerAm cadeplasare in spafiu.. . La nature du mouvement duquel j'entends ici parlerest si facile it connaltre que les géométres mémes, qui, entre tous leshommes, se sont les plus étudiés â concevoir bien distinctement les °hosesgulls ont considérées, l'ont jugée plus simple et plus intelligible que cellede leurs superficies, et de leurs lignes, ainsi qu'il parait en ce gulls ontexpliqué la ligne par le mouvement d'un point et la superficie par celuid'une ligne." Citat de L. Brunschvicg, L'Expérience humaine etc. p. 184.

www.dacoromanica.ro

Leibniz 485

tiu 0. Miscarea insi devine treptat pentru Leibniz, factorulhotäritor in definitia corpului. ,Ea dä acestuia cap,acitatea derezistenti. Färä miscare corpul e lipsit de individualitate, sepierde in spatiul pur. Nu existä asadar corp in repaos absolut.Universul intreg se reduce la miscare, este alcituit, in celedin urmfi, din efdrturi infinite, din conatus.

Prin esenta sa, efortul e destinat sä. serveaseä de mijlocitorintre conceptele spiritului si corpului. Desfäsurat in spatiulrniscärii, efortul devine corp; considerat ca purii tensiune siimplicare, e spirit. Quicquid conatum habet shie motu mensest" 2). Pe de altä parte, desprins din unitatea miscärii, e-fortul n'are decit durata unui moment. Numai in planul con-stiintei, gratie memoriei, este capabil de persistentii. De aici,definitia lui Leibniz: corpul este spirit momentan, lipsit dernemorie" 3).

Trupul si sufletul sunt asadar formele unei realitiiti unice,efortul. Conceptul acesta obiectiv, de originä aristotelicä, ajutäpe Leibniz si depise;ascii dualismul cartesian. Leibniz se in-tegreazä in linia metafizicei germane de totdeauna, pentru carespiritul si natura nu se opun. Speculatia asupra substantei uni-versului, nu mai putin decfit analiza miscirii, deschide 'orizontulviitoareii sale Monadologii.

Formatia sistemului.Filosofia lui Leibniz se constituie ,totus numai incet, in

cursul unei meditatii care atrage treptat in raza ei motivelecele mai variate. Germenii si se pot urmäri Oda' in specu-latiile tineretii filosofului, elaborarea ei stä inch', pentru anumiteepoci, vie inaintea noastra: ,o .putem descifra din multimeamanuscriselor pästrate la Hanovra 4).

Leíbníz foloseste Mel arítmetica indivizibililor pe care o concepuseCavalier', elevul lui Galileu, Explicatia continuitAtii, prín infinitezimal, aparela el, astf el, inainte de ínventia matematica a calculului diferential sí integral,la care va ajunge abia la Paris, in 1676.

Cl. Fragmentele din Leibniz comentate de A. Rivaud in ',Revuede Metaphysique et de Morale", Ianuarie 1914, pag. 113, nota 3.

... ,,Nullus conatus sine motu durat ultra momentum praeterquamin mentibus. Nam quod in momento est conatus, id in tempore motus cor-poets : hie aperitur porta prosecuturo ad veram corporis mentisque discri-mínationem, hactenus a nemíne explicatam. Omne enim corpus est mens mo-mentanea, seu careos recordatione, quia conatum suum non retinet ultramomentum : ergo caret memoria, caret sensu actionum passionumque suarum,caret cogitatione." Th. motus abstract', Fundam. praedemonst., 17.

0 ideie asupra continutului arhivei leibniziene din Hanovra, sepoate castiga din prefata luí L. Couturat la volumul de Fragmente siopuscule" din Leibniz, precum si din articolul lui Albert Rivaud, in Revue

www.dacoromanica.ro

Doui- tendinte, caracteristice secolului, domini cugetarealui Leibniz, nevoia de certitudine absolutä in cunoastere siaspiratia religioasä. Ele pot fi urmirite dela un capät la altulal vietii . sale, se exprimä mula vreme in scrieri paralele: deo parte, incereari §i fragmente ca caracter tehnic-logic, in careLeibniz desvolti, dându-le orientare deosebitä, problemele si.

idealurile metodologiei carteziene, de ceafaltä, scrieri, si co-respondentä in care speculatia teologici are cuväntul hoti-ritor. Dacä adäugäm la aceste tendinte contactul permanentCu munca stiintificä a timpului, contributia lui Leibniz la con-structia matematicei si mecanicei noi, avern cele trei motivemari din care poate fi inteleasá filosofia sa. Ele fac dinmetafizica lui Leibniz, expresia .cea mai radicalä a rationlismulAlogic si in ,acelas timp una din 'formele mari ale spiritualismuluimodern. Motivele acestea explicä iaräs chipul deosebit in carea fost infitisat de istorici sistemul leibnizian. Exisfá cel putintrei interpretiri divergente, fiecare ,intemeiatä pe texte de primalimportantä. Cea dintfii vede metafizica lui Leibniz prin prismafizicei sale. Conceptul central al sistemului, monada, räspundeIn laceastii interpretare, notiunii de fortä, pe care o gäsim 14baza mecanicei leibniziene. Pentru a doua, monadologia esterezultatul imei explicäri psihologice a lumii, hi are izvorulIn intuitia eului. In sfarsit, pentru a treia, interpretare, logicae hotiritoare in formatia sistemului. Monada, substanta indi-vidualä.", cum o numeste Leibniz in primele expuneri, .esteexpresia metafizici a subiectului judecittii. Toate caracterele,ei sunt de naturit strict formalä. Sistemul intreg se prezinti,sub acest unghiu, ea ,un desävärsit panlogism.

Toate aceste puncte de vedere isi au indreptifirea ionNatura scrierilor lui Leibniz, complexitatea gändirii lui, explicinevoia de a recurge la perspective complimentare pentru ex-plicarea sistemultd. Expunerea noasträ se va folosi suc,cesivde toate, trecand astfel de la aspectul exterior ,a1 doctrinei lasensul ei intern.

D i n amismul.

Sa vedem mai intai legaturile pe care le are sistemurmonadelor cu dinamica lui Leibniz. Legilturile acestea au fost

de Métaphysique et de Morale", Ianuaríe 1914. Nenumiirate fragmente scrisede rattna luí Leibniz, aeoperite de adaosuri si de rectiflegri, copii $i variantemultiple, foi volante cuprinzand formule $i sugestii ale momentuluí, te punIn fafa procesului de creafie al filosofului, te introdue in intimitatea gindirii lui.

486 Leibniz

www.dacoromanica.ro

Leibniz 487

subliniate de filosof in repetate randuri. Notiunea d fortisau putere,..... la a ,paroi explicare am destinat .stiinta parti-culara a dinamicei, aduce multâ lumina pentru Intelegerea no-tiunii de substanta 1). Dinamica jui Leibnit s'a constituit in-reactiune contra fioicei parteziene. tSä schitam foarte scurt fazeleacestei reactiuni, in care se gaseste unul din izvoarele sistemuluileibnizian.

Am vazut ca in preajma anului 1670 Leibniz este, intfizica, discipolul lui Descartes. Chiar din 1672 'Jima, el res-pinge iclentificarea simpla a corpului cu intinderea. Simtulsau asa de viu pentru individual i concret !nu se putea impac,ade loc eu geometrismul cartiezian. Aici e punctul in care sedesparte mai intai de predecesorul sau.

Calatoria la Paris pune pe Leibniz in contact imediatcu cercurile carteziene. Acum ,incepe adevarata sa formatietiintificà ). Leibniz studiaza de aproape Geometria- lui

Descartes, apoi corespondenta i ineditele filosofului francez;are astfel prilejul sa, se aclanceasca in studiul sistemului sau.Rezultatul nu este tutu o adeziune la filosofia carteziana, cidimpotriva pronuntarea opozitiei fata de ea. In mediul Pari-sului se fauresc asadar instrnmentele criticei 1eibniziee 3). Me-ditatia simultana a tehrucei experimentale si a cakufului infi-

Cf. De prímae philosophiae emendatíone et de notione substantiae.Pinä. aci, preatirea sa matematia fusese Inca' elementar% iar fizica

nrodernii nu o cunoscuse dealt sub forma el popularà: J'aimais toujoursdes Byres qui contenaient quelques belles Densées, maís qu'on pouvalt par-courir sans s'arrêter ... Cela m'a encore empeche de lire avec soin lesByres de géomètrie, et j'ose bien avouer que je n'ai pas encore pu gagnersur moi de lire Euclíde autrement qu'on a coutume de lire les histoires ..."Bacon et Gassendi me sont tombes les premiers entre les mains, leur stylefamilier et aísé était plus conforme à un homme quí veut tout lire ; il estvrai que fat souvent jete les yeux stir Galilée et Déscartes, mais comme jene suís géomètre que depuís peu, j'étaís Went& rebute de leur maniered'écrire qui avait besoin d'une forte méditation". Scrisori din 1674 sí 1676.

Lucrul nu e de mirare dace' tinern seama de atmosfera pe care ogäsea filosoful nostru la sosirea sa in capítala Franteí. Parisul, la aceastitepoce., nu era citstigat incá pentru cartezianísm. Zece aní dupe moartea luiPascal, experientele eran cultivate cu pasiune in toate cercurile societätii.Fizica italíanit 1$3t avea adeptí pretutindeni. In edíntele Academiei de StanteRoberval, adversarul cel mai apríg al lui Descartes, si Marione se bucuraude mare autoritate. Huygens insusi, cercefatorul ca'ruia mecanica modernili datoreste mal mult, dupe' Garileu sí Newton, desí cartezian prín spiritul stiinteisale, miisurase precis lipsurile fizicei luí Descartes. Huygens introduce peLeibniz in disciplínele pozitive. Horologium oscillatorium" este cartea dinstudiul careía an esit nu numaí tehnica dar si principlile dinamiceí leibni-ziene. Luí li datoreste Leibniz deasemenea inítierea In problemele infín;tuluísit probabilitatii, asa cum se puneau inviltatilor francezi. Cf. P. Molly,Le developpement de le physique cartesienne, París, 1934.

www.dacoromanica.ro

nitezimal deschid filosofului nostru perspectiva unui fel noude a intelege natura, opus celui cartezian.

Public, Leibniz nu ja atitudine impotriva lui Descartesdecit un deceru'u mai tarziu, coresponclenta ni-I arati insdangajat, incà." din timpul sederei sale la Paris, in discutii Cupolii filosofului francez. Scrisorile catre Malebranche criticimai intai (1674-76) teza identitatii corpului cu intinderea. Maitarziu (1679) critica devine generala: Descartes spune multelucruri minunate, era un spirit eat se poate de judicios. Darcum nu poti face totul deodata, n'a putut &cat si deschiclaorizonturi frumoase, fara si kajunga la fundul lucrurilor; si mise pare Inca foarte departe de adevarata analiza si de artade a inventa in general. Caci sunt ccmvins ca mecanica ii eplina de erori, fizica lui procedeazi prea repede, geometriae prea marginita i in sfirsa metafizica are toate aceste cu-sururi impreuna". In 1680, Leibniz serie: fizica lui Descartesare un mare defect, regulele omiscarii pe care le enunta... suntaproape toate false. Cum ,s'a i clemonstrat. lar principiul sadsuprem, dupa care aceiasi cantitate de miscare se conservii inunivers, e o eroane. Ce spun eu aci, e recunoscut de oameniimai priceputi ai Frantei i ai Anglier.

In sfarsit in 1686 apare in Acta Eruditorum, periodiculdin Leipzig, primul text anti-cartezian, reprodus in Journaldes Savants!': Démonstration brève d'une prreur considerablede M. Descartes et de quelques autres touchant une loi de14, nature selon laquelle ils soutiennent que Dieu conserve -tou.4jours la méme quantité de mouvement, de quoi ils abusentméme dans la mécinique. Scrierea aceasta e punctul de plecareal unei polemici care se int'inde deatungul anilor pfina titpr4gul batrânetii filosofului.

In ce consta eroarea memorabila- a lui Descartes? Cumarata titlul memoriului, e vorba de principiul conservarii mis-cirii, pe care filosoful francez îi construise fizica sa. Care esensul acestui principiu, in sistemul cartezian?

Once miscare libera inceteazi, dupä un timp, dela sine;cu alte cuvinte, prin insasi natura sa, miscarea tinde sprerepaus: acesta e punctul de plecare al fizicei scolastice. Me;canica lui Descartes, climpotriva, se construeste pe principal!inertiei. Atka timp, cAt nu intimpiná obstacole, miscarea inlinie dreaptà persevereaza in procesul ei. Quod in vacuosemel incoepit mover semper et aequali celeritate movetur-.Un principiu de conservare este asadar punctul de plecare aF

488 Leibniz

www.dacoromanica.ro

fizicei noi. Nici nu se putea altfel. Expresia matematica anaturii, punerea in ecuatie a fenomenelor, presupune cu ne-:cesitate un factor comun i permanent intr'insele. Factoruliacesta este in fizica lui Descartes miKarea, deplasarea mas,selor in spatiu. Formula miscirii, produsul m. y (massa mul-tiplicatà prin vitesà), exprimii pentru filosoful francez insässubstanta fenomenelor. Once schimbare se reduce in naturi lamiscare. Cantitatea acesteia nu variazil in univers. Postulatämai intâiu de principiul inertiei, pentru fiecare miscareparte, conservarea este consideratii asadar din nou, global,pentru suma tota% a miKarii din univers. Acesta este sensulprincipiului constantei cantifitii de miscare, pe care 11 gasim labaza legilor socului. El reguleazä compunerea miscarilor innaturä. Lumea intreagà e astfel icuprinsa intr'o formuläexpresia supremi a 5tiintei noi, ,pentru care a intelegeneaei a identifica, a pune In ecuatie.

Ecuatia matematieä ràmâne i pentru Leibniz, forma ne-cesarà a fizicei. In sensul acesta, dinamica lui continua spi-ritul cartezian1). Ceiace respinge el este numai formula lui'Descartes, invariantul postulat de inaintasul siu. Nu canti-fatea de miscare (m. este constantà in univers, ci Zantitateade fortà (m. y2). Greseala lui Descartes stä,' in faptuln'astiut sà cleosebeas4 ateste dodo. concepte 2). In mecanicalu,i, miscarea face oficiu de cauia. Experienta aratàformula cauzei mecanice e cleosebitä de a misciirii. Leibnizintroduce pentru ea conceptul fdrtei produeátoare db travaliu.

Aceasta e schema argumentärii lui Leibniz in opusculutdin 1686 §i in scrierile polemice care-i urmeaiä. Demonstratiase sprijiná pe de to parte pe principiul echivalentei cauzeicu efectul, pe de alta, pe legite lui Gialileu. Ea aisati ca èva-luarea fortei nu se face prin cantitatea de rniscare, ci prin. tra-valiul efectuat; de pildä prin inältimea la care poate ridica

Quoiqull se trompe dans sa physique en posant pour fondementla conservation de la méme quantité de mouvement, il a donné occasionpar là b. la découverte de la vérité qui est la conservation de la mémequantité de force, qu'ou salt Ore différente du mouvement".

Tout son système du monde et de l'homme, quelque imaghlaire qu'ilsoit, est pourtant si beau gull peut serv4r de modèle à ceux qui cherche-rout les causes véritables",

Cf. Discours de métaphysique, art. XVIII. Ainsi ils ont cruque ce qui peut se dire de la force se pourrait aussi dire de la quantitéde mouvement. Mais, pour montrer la différence ..." Ibidem concluzia:.. Donc il y a bien de la différence entre la quantité de mouvment et laforce, ce fallait montrer".

Leibniz 489

www.dacoromanica.ro

490 Leibniz

o greutate determinatä. Formula fortei ne-o dA a§adar pro-dusul massei prin spatiu, sau, dadi folosim conceptul vitesei,produsul massei prin patratulyitesei, potrivit legilor lui Galileu 1).

In fond eroarea lui .Desc+artes, vine dintr'un abuz al punctuluide vedere static. Geometrismul mecanicei sale, l-a impiedicatsä vac% specificul problemei dinatnice. In adovär, dacä formulamiKäril ajunge pentru expresia exacta a fenomenelor de echilibru,acceleratia nu se poate concepe färä ideia de fortii 2).

Fizica lui Leibniz distingo a§adar Idouä formule acolounde cea cartezianä cunoscuse una pingurä: forta vie çi can-titatea de miKare au rosturi deosebite in mecam'cä.

Care dintre ele este ,conceptul fundamental? Undfe trebuecäutat 'factorul care se conservä in univers? Pentru Leibniznu incape indoialä: factorul acesta este forta. Il est bienraisonnable que la même (force se conserve toujours dans l'uni-vers-. In adevär, dacà forta nu e decii" t expre5ia cauziei in meca-nicä, principiul conservärii ei este un simplu corolar I axiomeicauzalitätii, dupä care: exista echivalenta perfecM tritre eauza

efedt 3). Un corp cäzänd desvoltä exact atata fortähilt' o formulare deosebit de scurti, cuprinsi intr'o scrisoare care-

Huygens ! J'estime la puissance ou force par la quantité de l'effet ; parexemple la force d'élever une livre à un pied est le quart de la force ca-pable d'élever une Byre à quatre pieds, à quoi on n'a besoin que du doublede la vitesse; d'où il s'ensuit que les forces absolues sont comme lescarrés des vitesses". Citat de L. Brunschvicg, op. cit pag. 297.

Actiunea pe care o savérsesti parcurgind 2 Kilometri in 2 ore, ziceLeibniz alté daté, Incerand o demonstratie a priori, este de patru ori nudoar de douä ori mai mare ca actiunea de a parcurge un Kilometru In dougore; Mici mal intliu actul de a parcurge un Kilometru intr.° orä este dublulaceluia de a parcurge un Kilometru In doné ore; iar actul de a face 2Kilometri in doné ore este dublul actului de a face 1 Kilometru intr.() orl:actiunile sunt proportionate cu patratul viteselor".

Ce qui a contribué le plus à confondre la Force avec la Quantitéde Niouvement, est l'abus de la Doctrine Statique, Car on trouve dans laStatique, que deux corps sont en échilibre, lorsqu'en vertu de leur situationleurs vitesses sont ré2iproques à leurs masses ou poids, ou quand ils ont-la méme quantité de mouvement. Cela, dis-le, arrive seulement dans le casde la Force morte, ou du Mouvement infiniment petit, que j'ai coutumed'appeler Sollicitation, qui a lieu lorsqu'un corps pesant tache à commencerle mouvement, et n'a pas encore conçu aucune impetuosité; et cela arrivejustement qüand les corps sont dans l'Equilibre, et tichant de descendres'emp6chent mutuellement. Mais quand un corps pesant a fait du progrésen descendant hbrement, et a conçu de l'impétuosité ou de la Force vive,alors les hauteurs auxquelles ce corps pourrait arriver ne sont point pro-portionelles aux vitesses, mais eomme les carrés des vitesses". Cf. Essai deDynamique sur les Lois du mouvement.

Ma maxime fondamentale des Mécaniques tirée de la Métaphysiqueest que la cause et l'effet entier sont toujours équivalents, en sorte quel'ef fet, s'il y était tourné tout entier, pourrait toujours reproduire sa causeprécisément, et ni plus et ni moins". Natura exclude ,, , . tout ce qu'onpeut inventer pour le mouvement perpétuel mécanique oft la cause seraitsurpassée par son effet". Scrisori din anii 1696-97 eitate de L, Brunschvicg,L'Expérience humaine et la causalité physique, pag. 216.

www.dacoromanica.ro

ponsumà in caderea sa: ,acceleratia pe care o doband6ste re-prezinta o fortis'. capabila sa-1 ridice la inaltimea dela care a.cazut Numai plecand dela acest principiu se poate evita,absurditatea micärii perpetue si a creatiei din nimic. Des-cartes insusi n'a putut vorbi de conservarea miscarii decatidentificAnd-o tacit cu forta producatoare de travaliu. Iden-titatea aceasta nu existä insä, cum am vatut, deck 1ff limitelestaticei.

Distinctia intre forta vie si miscare, are urmari importantepentru sistemul leibnizian. In fizica lui Descartes, miscareains4i era cauza. In acest chip, cauzalitatea fizica dobandeaun caracter oarecum sensibil: cauze i efecte se desfasurau peun plan unic, sub forma unei succesiuni de miscari. Mecanicaintreaga clevenea o disciplina intuitiva, o simpla descriere dafenomene spatio-temporale. Legile socului erau expresia ei ceamai fidela. In dinamica leibnizianà dimpotriva, cauzalitatea numai cade sub simturi. Cauza mecanica, forta, se obtine priacalcul, nu se mai In' tueste. Ce sens concret poate avea simbo-lul v2? Ridicarea vitesei la patrat e un pur arti-ficiu matematicfárà corespondenta

Conceptia pe care o are asupra cauzalitatii mecanice des-parte asadar pe Leibniz de inam' tasul sàu. Mecanismuluimiscarii el ii opune un dinamism, o mecanica fortei. Desigur,cauzalitatea nu e inteleasa de Leibniz calitativ, ca in fizicalui Aristotel. Sensul ei matematic, intocmai ca pentru Des-cartes. Echivalenta cauzei cu efectul nu este numai principiulcare o guverneaig., ei Insà5 definitia ei. Nu este cauzalitateao simplà expresie a principiului ratiunii suficiente?

In sensul acesta, introducerea conceptului de forta nupogite insemna o intoarcere la fortele oculte ale scolasticei,cum pretindeau adversarii dinamismului. ,Forta este o canti-tate pasibila de evaluare precisä. Leibniz n'a renuntat nicio-data la expresia matematici a fenomenelor, 'dimpotriva a dus-amai departe. Nu e totus mai putin adevarat cà idealul 5tiinteiarteziene a fost parasit. Dinamica nu mai este o geometria

a miscarii. Leibniz reneaga scrierea sa din 1672, conceputäIn spiritul lui Despartes.

Deosebirea celor doua discipline iese in plina lumina,daca luar' n In considerare categoriile pe care se construesc,

1) Exemplul pendulului este, cum vedem, ilustratia cea mai limpedea principialui conservarii fortei. Huygens foloseste mai intál acest principiuIn mecanici. Invittatului olandez Ii datoreste Leibniz argumentele criticeisale impotriva fizicei carteziene.

Leibniz 49t

www.dacoromanica.ro

sensul lor filosofic. In reactie cqntra scolasticei, fizica bu i Des-cartels respingea once concept depa§ind existenta actuala. Vir-tualitatea nu-§i gase§te loe n cadrul mecanicei miKarii. La,tente, capacitati i virtuti ¡stint concepte striine de spiritul ei.Dimpotrivä, Leibniz face din virtualitate conceptul central alfizicei sale. In mecanica sa, principiul cauzalitatii nu mai gu-verneaza realiiatea micàrii, ci forta, capacitatea de a pro-duce travaliu. Factorul permanent in natura, substanta feno-menelor, nu mai este lo existenta actuala, ci o simpla poten-tialitate. Capacitatea de a produce efect, forta, se conservi inunivers.

Putem spune cà însài categoriile -ontologiei cartezieneau fost parasite de ,Leibniz. Tipitil de intelegere schimbatdela un gAnditor la z:elalalt. O adevarata prapastie s'a des-,chis intre cele doua sisteme.

Conceptul fortei apartine deopotriva fizicei i metafiziceilui Leibniz. Desigur, intelesul sau nu ramâne ace14 &la odisciplina la cealalti. In fiziea, forta e solidara Cu lumeafenomenelor, in metafizica, ea joaca rol de substanta1). Leib-niz distinge asadar forta primitiva', constituind esenta insa§a realitatii, de cea derivativa, fenomenala 2). Termenii intre-buintati arata totu§ limpede retatia celor doua concepte: fortaPderivativa e o simplà limitare a, celei primitive, rezulta dinconflictul for telor primare intre ele 3). Mai multmetafizic al fortei este pregatit de functia pe care ea opline0e in mecanick. Chiar in mecanica, forta intervine ctititlul de realitate deplina, tchemata sa scoata §tiinta din rela-tivismul miscarii. In. Adeyär, conceputa ca o pura schimbarede pozilie, miNarea n'are existenta deplina, ea poate fi atribuita,cu acela§ temeiu, pricarui corp din sistemul in care se produce.Totul atarna de punctul de vedere pe care il alegem pentruexprimarea deplasarii. In astronomie, de pilda, ipotezele care

1) Deosebirea aceasta a facia pe L. Couturat si pe E. Cassírer sitconteste once influentil dinamiceí asupra metafízicei lui Leibniz. Parerea lore 1nsa greu de concillat cu marturía repetata a filosofului, de care pome-neam mai sus. Pentru discutía acestei probleme trebue consultat M. Guéroult,Dynatnique et Métaphysíque leibniziennes, 1934, mai ales pag. 107-108 síIntreg capitolul VIL

2) Vires quae ex massa et velocitate oriuntur derivativae sunt etad aggregate seu phaenomena pertinent". Scrísoare catre de Voider.

3) Duplex est vis activa (quam . .. non male vírtutem appelles)nempe ut primitiva, quae in omni substantía corporea per se ínest (cumcorpus omnímodo quíescens a rerum natura abhorere arbítrer), aut derivativa,quae primitívae velut limitatione, per corporum ínter se conflíctus resultansvarie exercetur. Et primitiva quídem animae vel formae substantial' respon--at." Specimen dynamicum, 1695,

492 Leib=

www.dacoromanica.ro

Leibniz 493

dau socoteala de mi§carea corpurilor %ceresti au toate aceiasindreptatire, atâta vreme cat facem abstractie de fortele realein joc. Singura consideratia fortei ne scoate din relativitate:Pentru a putea spune despre ceva ca se misa, trebue si luan'In considerare nu numai schimbarea relativa a situatiei sale,ci i cauza schimbarii, forta sau actiunea in joc". Chiar inmecanica asadar forta este adevaratul absolut".

Concluzia aceasta se intareste, daca analizam conceptulinsu§i de mi§c,are. Reclusa la simpla schimbare db pozitie, cumVoia Descartes, ce este miscarea? O pura succesiune de si-tuatii si de momente, lipsita de once unitate. Deplin, mis-carea nu existà in nici un moment al ttimpului, partile salenefiind coexistente. Forta, dimpotrivit, având caracter de ten-dinta, infrange timpul; ea nu se epuizeaza in momentul incare exista', Iprezentul ei cuprinde in sine viitorul apropiat1).Forta da unitate elementelor miscarii, ea este puntea careleaga impreuna dubla exterioritate a momentelor i pozitiiloracesteia. Ea consiitue asadar realitatea micärii 2).

Metafizica fortei.Metafizica fortei apare sub .forma de articole publica te

in Acta Eruditorum Lipsiensium" i in Journal des Savants".Cele mai importante sunt: Litfre sir la question si l'essencedu corps consiste dans l'étendue- (1691), De primae philo-sophiae emendatione et de notione substantiae- (1694) si Sys-tème nouveau de la nature et de la communication des substances"(1695). Cum se vede din titlul lor, Leibniz urmareste o re-forma a filoso fiei prime, pe calea unui nou concept al sub-'stantei. Metoda de care §e serveste este analiza 5tiintelonnaturii, sub raportul principillor, procedare strict obiectivi.

Punctul de plecare fi face, ca totdeauna, critica tezecarteziene. Daca intinderea ar ponstitui esenta corpurilor, atuncillungimea, latimea i adancimea ar ajunge pentru explicare&proprietitilor lor. Exista totusi in coapuri o insusire pe careintinderea n'o poate explica, inertia naturard, rezistenta pe.

care o opun mieärii, in milsura massei kr. Acelas, lucru irconstatfirn analiztrad socul. Intinderea ffind:indiferenta la 'rascare

.Vis autem derivativa est ipse status praesens dum tendlt ad se-quentem seu sequentem praeinvolvit", scrisoare cAtre de Volder.

.Motus . . nunquam existit . . quia nunquam tolla existit guandopartes coexistentes non habet. Nihilque adeo in ipso reale est, quam momen-taneum illud, quod in vi ad mutationem nitente constitui debet". Specimendynamicum, 1695.

www.dacoromanica.ro

494 Letbniz

repaos, clupä principiile .lui Descartes ar fi de asteptat ea unicorp, intälnind pe altul in stare de repaos, sit-T ja cu sine farä-a pierde nimic din vitesa care-1 animä. Expenen' ta arata insä,ca vitesa aceasta se inicsoreaza i anume in proportie cu massacorpului ciocnit. Daci massa in repaos e mult mai mare decka corpului in miscare, acesta e aruncat inapoi, fara sa clintitsensibil din loe pe celaialt.

Concluzia? Materia nu se reduce la intindere. Trebue-admitem in ea un principiu superior-, de ordin metafizic' ,substanta, clefinitä prin actiune i forth.)). Principiul acesta d'a!-corpului eapacitatea de a ,rezista; rezistentä si inertie suntpresia actinnii cu care el raspunde la presiunea pe care p sufera...

Corpurile nu sunt äsadar simple modalitati ale intinderii,-cum voia. Descartes, ci substante individuale, capabile die ac-itiune. Pentru definitia noului concept al substantei, Leibnizia recurs la ideia gortei. Ideia aceasta trebue insa dleosebitanotiunile similare pe care le folosea filosofia scolasticä. Forta(vis activa) nu se confunda cu factzltatea scolasticilor, nu e o,poszbilit ate goala, ceränd interventia unei auze externe casa se actualizeze. Ea inchide in sine un inceput deactiune, o solicitare (conatus), in virtutea careia trece laact indata ce nu mai intampina obstacole. Exemplele cele maipotrivite ca s'o ilustreze sunt tensiunea exercitata de o greutatesasupra frfinghiei de care (e. suspendata, sau incordarea arculuii-Intins 2).

Recursul la actiune !face originalitatea conceptului-al fortei. Actiunea devine pentru el caracterul distinctiv al;substantei ins6§: la substance est un &re capable d'action".Leibniz nu se sfieste sa identif ice existen ja veritabila Cu ac-tiunea: quod non agit, inon existit; quod it est substantiasin gularis.

Critica noliu.nii carteziene a substantei ja alteori caleadialecticei abstracte. Argumentarea se isprijina, de data aceasta,pe analiza conceptului intinderii.

Ce este intincierea? Pentru Descartes si pentru disci-polii lui, o idee .simpla, tipul ideii ciare i distincte. E firescs'o gäsim, in sistemul lor, la temelia stiintei naturii. PentruLeibniz, dimpotriva, ideia aceasta ridica o problema din celemai grele, problema continuitkii. Divizibiljtatea nesfärsita facti

Cf. Lettre sur la question si l'essence du corps consiste dansl'étendue.Cf. De primae philosophiae emendatione et de notione substantiae.

www.dacoromanica.ro

Leibniz 495

din once realitate continua. un labirint" in care spiritul serataceste.

Ce este intinderea daca nu punere multiplicata a unin,.'element, repetitia unei unitati initiale?1) Natura elementutuisintinderii pune insa o problema insolubila. In adevar, elementulacesta e sau el insusi intins (punct fizic) i atunci nu esteultim, sau lipsit de Aitindere (pullet matematic) s,ti la.tunci nu postegenera infinderea. Constructia intinderii din elemente spatialeeste asadar o intreprindere absurda. Partile intinderii nu suntanterioare totului pe care-1 compun, ci posterioare lui, rezulta:din diviziunea ei in fractiuni care depind de arbitrul nostru.Elementele intinderii nu au asadar existenta proprie. Oda%cu ele insa, intinderea însá îi pierde caracterul substantial!.Departe de a constitui esenta corpurilor, ea cade in ranch,calitatilor secundare. Spatiol i impreuna; cu el timpulmiwarea, sunt pure fenomene. Tot ce e continuu pste ideal 2).Realitatea, dimpotriva, este discreta. Ea presupune unitati ul-time, cu caracter substantial, constitue un agregat 3). Sà vedemmai de aproape, care e natura acestor unitati si a toturui pecare-1 akatuesc.

Leibniz a respins solutia mecanista. Nici intinderea car-tieziana, nici atomii insecabili nu constituiesc pentru el tulraspuns la problema substantei. Mecanismul nu rezista criticei'filosofice. ...Dupa multa meditatie intelesei ca este cu nepu-tinta sa gasim principiile unitatii adevarate in pura materiepasiva, caci intr'insa totul e simpla colectie, grimadi departi la infinit.. Fui nevoit asadar sa recurg la un atom, formal',

L'étendue ne signifie qu'une répétition ou multiplícité continuéede ce qui est répandu, une pluralité, un continuité et coexistence de parties .Outre l'étendue il faut avoír un sujet, qui soli étendu, c'est-à-dire une sub-stance à laquelle 11 appartienne d'être répétée". Journal des Savants 1691.

L'espace bien loin d'être substance, n'est pas tame un être. C'estun ordre, COMM?, le temps ... La continnité este une chose idéale ... Dansl'idéal ou continu le tout est antérieur aux parties, comme l'unité arithmé-tíque est antérieure aux fractions qui la partagent et qu'on y peut assignerarbitrairement, les parties ne sont que potentielles ; maís dans le réel lesimple est antérieur aux assemblages, les parties sont actuelles, sont avantle tout. Ces considérations levent les difficultés sur le confinu, qti supposentqué le contínu est quelque chose de réel et a des parties avant toute di-vision". Scrisoare catre Nic. Rémond, Ellie 1714.

Spatium est continuum quodam, sed ideale. Massa est dis-cretum, nempe multítudo actual:is, seu ens per aggregationem, sed ex unita-tibus infinitis ... Massa, ejusque diffusio resultat ex monadibus..." Serisoarecatre Des Bosses, Ellie 1709.

Idelle acestea ah inarurit aditne meditatia lui Kant, o jumätate desecol mai tarziu. Corespondenta luí Leibniz cu Clarke, discipolul luí Newton,constitue until din isvoarele principale ale doctrinei antinomillor".

www.dacoromanica.ro

aci o existentä materiali n'ar putea fi in acela timp mate-rialä i perfect indivizibilä".

In schimb am vizut orizontul pe care-1 deschide metafi-zioei disciplina dinamicei. Ideia fortei dà sens valabil unor.concepte care pitman depia§ite pentru totdeauna. Trebui sä;restaurez deci formele substantiate ia§a de dispretuite astäzi,dar intr'un chip care pi le fa:6i inteligibile i sä deosebeascSfunctia pe care o au de indeplinit, de abuzul pe care 1-aucomis in trecut. Gäsii astfel ci natura lor stä in fortä,, de uncleormeazfi ceva analog simtirii i pornirii din noi; aa incättrebuesc concepute prin asemänare cu notiune,a pe care o awn),despre suflet". Desigur, Leibniz adaugä indatii: Dar, dupäcum sufletul nu trebue folosit pentru a explica detaliul eco-nomiei corpului animal, tot aa socotii ci nu trebue sá neservim de aceste forme in probiemele partictilare ale naturii,devi ele sunt necesare la stabilirea adeviratelor principii ge-nerale" 1).

Cum vedem, Leibniz distinge cu strictete planulde al metafizicii. In §tiintä el ramâne credincios Oatsfârit determinismului mod&n. Explicatia matematici a na-turei nu cunoage nici o rezervii. In metafizica, dimpotrivä,Leibniz deschide larg poarta finalismului, reinvie teze'le spiri-tualismului antic: universul este un .sistem de substante imate-riale, concepute dupä asemänarea sufletului

Dinamismul lui Leibniz i descoperä astfel treptat in-treaga lui semnificatie. Departe de a rämäne pini la capito doctrinà oblectiva, intemeiatä pe analiza principiilorel face apet in rile din urmä 1. evidenta experientei interne,se intemeiazä pe intuitia spiritului i a eului.

Pentru consideratia obiectivi, conceptul fortei pistreazäun caracter paradoxal. Cuprinderea viitorulai In prezent nu areun sens inteligibil catä vreme rämänem in cadrul realitätii fi-zice. Paradoxul insä inceteazä, 11acii privim forta prin cate-goriile spirituale. INItt ,stà esenta spiritulni in unitatea:diversului? Nu inchid'e fiec,are moment al vietii suflete0i uni-tatea intreag6 a stifletului in sine? Paradoxul fortei este in fondparadoxul spiritului Insui când incercäm sà-1 intelegem princategoriile naturii fizice.

Dinamica se prelunge§te astfel dela sine, in metafizicä.

I) CL Système nouveau de la nature et de la communication dessubstances, § 3.

496 Leibniz

www.dacoromanica.ro

Ea realizeaza planul tineretii lui Leibniz, este o disciplinäa miscarii servind de introclucere in filosofia spiritului.

Monadologia.

Conceptul pe care se construeste metafizica leibniziana este,cum am vazut, weta al substantei individuate. El ni s'a definit,[Ana acum, in doua momente: ca forth' 6 ga suflet. Am vazutcontributia dinamicei la determinarea lui, sa vedem acum ceadaoga disciplinele sufletului.

Trebue sa observam mai mntâju ca, in filosofía luí Leíbniz,sufletul are inca intelesul larg pe care i-1 dadea psihologiaaristotelica. In adevar, Leibniz nu impartaseste parerile car-teziene asupra caracterului automat al vietii animale. In locsä se limiteze la c,ercul restrans al constiintei reflexive, privi-legiul 1iintelor rationale, psiliologia lui imbratiseaza intregulsir al vietuitoarelor, cunoa§te o intreaga ierarhie de forme alevietii psihice, dela simtirea confuza pani la aperceptia clari

distincta. Sufletul este asadar, prin functia lui, un principiubiologic general, legat de toate manifestarile vietii. Folositde Leibniz la interpretarea notiunii de substanta, principiulacesta isi large* Inca raza de actiune pana la imbratisareauniversului intreg. Sistemul lui Leibniz este un panvitatismi In acela timp un panpsihism. Unitatile ultime din care e

alcatuita realitatea poseda ceva sunt inzestrate cu ,,unfel de perceptie", in virtutea careia exprima, fiecare din punctulsau de perspectiva, universul intreg.

Unitatile acestea Leibniz le numeste mai intaiu punctemetafizice" i atomi de substanta", ca sà sublinieze ce leapropie si ce le desparte de conceptiile mecaniste1). Ince-pand din 1696, el intrebuinteaia Un termen non, acela de mo-nada" 2), care va da numele sau intregului sistem.

It n'y a que les at-omes de substance c'est-à-dire les unités réelleset absolument destitutées de parties, qui soient les sources des actions et lespremiers principes absolus de la composition des choses On les pouraitappeler points métaphysiques Les points physiques ne sont indivisiblesqu'en apparenee ; les points mathématiques sont exacts, mais cé ne sontque des modern& il n'y a que les points métaphysiques on de substance(constitués par les formes ou imes) qui soient exacts et réels" Systèmenouveau de la nature et de la comunication des substances, § 11.

Termenul acesta pare sa fi fost inspfrat lui Leibniz de Winditorulflamand van Helmont, cu care filosoful nostru se gasea la aceasta epoca incorespondenta. Cuvantul monadi fusese insa. folosit cu mult mai inainte, infilosofie. Giordano Bruno 11 punea la baza sístemului salt.

32

Leibniz 497

www.dacoromanica.ro

498 Leibniz

Monada e a§adar substanta imateriala din (faro se con-strue§te realitatea lumii. La determinarea acestui concept toatedisciplinele positive si-au adus contributia, mai intiiu meca-nice, Apoi biologia i psihologia. Nu este chemata substantasä dea explicatie tiltim intregei fenomenalitiiti cosmice? Totus,daca in primele exptmeri ale sistemului argumentarea mecanicijoacii un rol important, in cele de mai tarziu ea 14i pierdeinsemnatatea; reflexk de ordin biologic 5i psihologic devineprecumpanitoare.

Structure organismelor, tra,nsmiterea vielii prin mijlocireagermenilor, origina i sfirsitul ei preocupa pe Leibniz in gradulcel mai Malt. Corespondenta cu Swammerdam i Leewenhoek,mnvatii olandezi care intrebuintau pentru prima data' micros.copul la deslegarea enigmelor lumii organice, reirivie interesulfilosofului nostru pentru speculatiile vitaliste ale Renasterii.Descoperirea celulei §i a germenilor seminali sunt pentru ero verificare §i un prilej die adinvire a propriilor sale ideiasupra substantei.

Ce aducea biologia metafizicei leibniziene, a§a cum o cu-noa§tem pima acum? Desigur in primul rind accentuarea carac-terului individual al substantei. Metafizica lui Leibniz esteo metafizica a individalai. Am vazdt ce mare rol joacadeterminarea conceptului de substanta ostilitatea filosofului no-stru fata de ontologia carteziana a Intinderii. Sensul aline alacestei opozitii era teama de a vedea lumea corpurilbr pier-zindu-se in spethil geometriei. Nu reduce Descartes corpurilela simple modalitati ale spatiului? Tendinta fizicei carte-ziene catre acosmism este evidenta i inevitabilà. Pentru Leibniz,panteismul spinozist nu e decit concluzia logica a premiselorcarteziene.

Restabilirea individului in integritatea existentei sale, sal-varea lui, este motivul adinc din carie se éxplica, in mareparte, desvoltarea metafizicii leibniziene. Definitia succesivaa substantei ca forth', u,nitate de viata i monada, constitue unprogres in individualizarea ei.

In care domeniu al realitatii se area oare mai limpedeindividualitatea &zit in acela al vietii? Individul este punctulde plecare al biologiei. Nu manifesta procesele vietii, pe toatetreptele ei, unitatea legii individuale? Microscopul, and laiveala universul microorganismelor, descoperea ceva din struc-ture realitatii in genere. Prin prisma vietii privote Leibniznatura Intreaga. In looul intinderii ,omogene, r filosofilor car-

www.dacoromanica.ro

tezieni, ochiul säu vede pretutindeni unit4ti disaete, indiviziconcreti posedând caractenele vietli. La Analizfi, unitfitile acestease rezolvi in altele mai inferioane, iar aceste,a la rindul lorIn altele, la nesfärsit. Compozitia naturii astfel de o sub-tilitate färä margini. Pe urma biologiei noi, Leibniz ajungesä transpunä principiul diviziunii nesfärsite a materiei din do-meniul fizicii geometrioe, in planul metafizicii sale vitaliste.Lumea e un sistem de unit% organice, cuptinse unele

färg sfärsit. Nu existä seneratie i moarte, in chip strict.Totul se reduce la desvoltarea tunor unitil mai mari din uni-t:64i inferioare, sau la Antractia celor dintäi in cele din urmi.Geneza i evolutia organismelor nu se intelege mecanic, prinepigeneza, cum credea Koala lOi Descartes, ci prin preformismulcel mai radical. Preexistenta in germen, nu agregarea exte-rioarà, explicä aparitia organelor i functiilor in cursul evo-lutiei individuale.

Unitatea vie e asadar pretutindeni punctul unde se opre-ste oeroetarea. Problema individualitàtii insä 11U se poate re-zolva prin categorii mecanice i geometrice. Spatiul i timpul,conceptele la care cäuta sà reducil Descartes continutul stiMteisale, sunt instrumente de analizit, nu de sintezä. Pentru ale&tuirea unui tot e nevoe d'e un principiu deosebit, capabillege laolaltä momente i pczitii distincte. Rostul acestaindeplinea in filosofia anticä i medievará forma §i ideia. Laele recurge Leibniz ca sä implineasci lipsurile mecanismuluimodern. In mecanicä, mai intai, am vitzut forta luänd asupra safunctiile formei scolastice, ca sä intemeieze, peste succesiuneaelementelor miscärii, unitatea ei realfi.

In biologie principiul acesta e mai necesar insä decatoriunde. De altfel pe terenul vieii fusese el utilizat mai in-tiliu de cei vechi. Dublul aspect pe 'care Il prezinta onceproms vital, desfasurat in spatiu i timp i totusi constituindo unitate indivizibilà, nu putea fi inteles fiirO a recurge laun factor de ordin sufletesc. Factorul acesta apare cu toaticlaritatea in reflexia omului asupra vietii sale interne, el esteunitatea eului propriu. In curgerea fenomenelor psillice, eulconstitue un factor permanent, identic cu sine in cursul tim-pului. Factorul acesta se manifestä Ca un centru de activitatespiontanä, in el îi are izvorul fluxul fenomenclor. Intreg pro-cesul constiintei constitue o unitate In care trecutul e cuprinsIn prezent care la rändul sàu poartä in sine promisiunea vii-torului.

Leibniz 499

www.dacoromanica.ro

500 Leib=

In intuitia eului se manifesti astfel cu deosebitä claritatenatura si atributele substaUtel in genere: Nous sommes...innés à nous-mé'mes, et puis que nous sommes des êtres,1 l'êtrenous est imié, et ta, connaissanoe de l'être est enveloppéedans celle que nous avons de nous-mémes- 1). Aici isiare sursa intreagi ontologia lui Leibniz. Coneeptele eifundamentale, existenti i unitate, substanfi j actiune, aucaracter reflexiv. Intuitia euIui se traduce intr'un sistemnotiuni intelectuale, servind de instrument pentru cunoasterea,realiatii in genere: ,Outre le sensible et l'imaginable,y a ce qui n'est qu'intelligible, comnte étant l'objet du seulentendement, et tel est l'objet de ma pensée, quand je pense amoy méme... Et comme je conçois que d'autres élres peuventaussi avoir le droit de Kline moy, ou qu'on pourrait le direpour eux, c'est par la que je conçois ce qu'on appelle la 'sub-stance en général, et c'est aussi la considération de moy-mêmequi me fournit d'autres notions de métaphysique, comme decause, effet, action, similitude etc.- 2).

Rolul pe tare-1 joadi intuitia cugetärii in filosofie e unadin temele in care Leibniz oontinuä traditia cartezianä. Egocogito- riimâne pullet de plecare pentru el ea pentru inaintasul

Continutul reflexiei nu e totus acelas la unul si la cela-lalt. Pentru Leibniz, °data eu eul eugetator, reflexia descoperii,In acelas chip imediat, fenomenele asupra carom se ip.dreapticugetarea. Raportul eului la fenomene constitue faptul originar a/constiintbi, sub sare nici o analizO nu poate pätrunde. Existentaeului se infiseazi ea insOsi reflexiei ea o activitate de repre-zentare, ca o punere de fenomene.

Pe calea aoeasta ideia substantei in genere chtigi,o nouaadânclime Activitate-a pin 'care se defines, dela prima sdconoeptie, e o activitate spirituala, analoagá procesului repre.

Monada, ziee Leibniz, este oglind,a vie a universului,privit dinteun punct de perspectivä. Perceptia i apetital (im,pulsia in virtutea cäreia trece dela o perceptie la alta), suntcele douii forme ale activitätii sale. Existenta monadei, putemspune, stä in fimetia sa de reprezentare 3). Metafizica lui Leibniz

Formule cu continut identic se ggsesc din abundentg, mai ales inNouveaux Essais sur l'entendament humainu,

Cf. Sur ce qui passe les sens et la matière". Scrisoare cgtreregina Prusiei din 1702.

,, Monades nihil aliud sunt quam repraesentationes phaenome-norum cum transitu ad nova phaenomena ..." Scrisoare catre des Bosses,citati de L. Brunschvicg, Spinoza et ses contemporains, pag. 392.

www.dacoromanica.ro

este o metafizica a cunoasterii. Actualismul i intelectualismulsunt noile caractere cu care ni se infatiseaza.

In lumina aceasta, sistemul leibnizian apare ca o fi-losofie idealista, chemati sa pregateasci drumul meditatici luiKant si a filosofilor post-kantieni. Structura doctrinei ramanetotusi, pfma la sfarsit, nedecisa. Perspectiva subiectiva se in-talneste cu cea obiectiva., dogmaticii, chiar in scrierile dinurmä ale sale. Acesta e cazul Monadologiei din 1714, expu-perea cea mai complecta, dei intrucitva populari, a siste-mului leibnizian.Continutul ei cunoastem intrucat priveste na-tura monadei mnsäi. Ramane sa vedem problemele pe care lepune sistemul substantelor, monadologia.

Divergenta intre conceptia monadei i sistemul monado-logiei a isbit adesea pe ,comentatorii lui Leibniz. Dacà monadae conceputi prin analogic cu eul nostru subiectiv, sistemulnadelor se intemeiaza pe argumente pur obiective: numarulinfinit al lor raspunde diviziunii nesfarsite a materiei, a 64,6realitate metafizica o constituiesc; de fiecare punct al spatiuluimonadologia leaga actiunea unei forte imateriale, a unui centrusufletesc.

Care poate fi lush' valoarea acestei argumenari intr'ofilosofie care a renuntat definitiv la realitatea spatiului?1).Cum se impaca localizarea monadelor tcu imaterialitatea lor?Trebue sa recunoastem ca, sub 0.cest unghiu, sistemul nu elipsit de echivoc2). Asa se explicit' interpretarile deosebitecare i s'au dat, cand in sensul unui realism al fortei, cánciin acela al unui idealism al constiintei.

Dupa expunerea de pana aci, caracterul spiritualist aldoctrinei nu poate fi totus pus la indoiala. Ideia fortei nuare pentru Leibniz intelesul vulgar al unei actiuni la distant&In privinta aceasta, polemica filosofului cu Cfarke, in anuldin urma al vietii sale, e hotaritoare5). In metafizica

Sarsa principalä pentru cunoasterea idellor luí Leibniz asupra spa-tiului este corespondenta filosofului cu Samuel Clarke, discipolul Jul Newton.Opozitia Intre coneeptia newtoníani a spatiului absolut sí relatívismul lelb-nizian, pentru care spatial, ea si timpul de altfel, este un simplu sistemideal, destínat sä serveasca la ordonarea fenomenelor, este deosebit de im-portantä in desvoltarea filosofiei ulteríoare. In serisoarea din urn:A a luiLeibniz, § 47 confine o subtilä deseriere a genezii Hell de spatiu.

Pentra Bertrand Russell, leibnizianismul este tin continan efort dea elimina din doctrina substanf el premísele spafiului si timpului, premise decare totus sistemul sAu nu se poate lipsi.

Leíbniz combate teoría gravitatiei universale tocmai pe aeest temeiu.In ochii lui, mecanica luí Newton constitue o retrogradare la fizica forfeloroculte. E interesant de observat Insä, eä. niel adversarii sii nu sunt de alti

Leibniz 501

www.dacoromanica.ro

502 Leib°iz

Leibniz, spatinl nu e conditia ci rezultatul actiunii fortei. Totce poseda intindere e simplu agregat, lipsit de existen ta sub-stantiala. Marirnea, intinderea si figura, conceptele de temelieale mecanismului, sunt numai fenomene bine fundate". Adevarulstlintei hu depaseste ordinea obiectiva i previziunea feno-menelor. Singura metafizica exprima realitatea ultima a lumii.Primul caracter al acestei realitati e insa simplitatea, lipsade compunere, deci refuzul

Pluralismul substantelor pune metafizicii lui Leibniz pro-blema grea a raporturilor tor. .Desbatuta de scoala cartezianasub forma relatiilor dintre spirit i corp, problema aceasta segeneralizeaza in filosofia lui Leibniz, privesta raportul substan-te/or in genere. Desigur, monismul Jeihnizian schimba Intrucktvapczitia problemei. Desi scrierile sale folosesc adesea limbajuldualist al metafizicii cartesiene, pentru Leibniz sufletulcorpul nu mai sunt doui substante eterogene: monada facerealitatea uneiia ca i a celeilalte. In unitatea organismului,totul se reduce la o ierarhie si o coordonare de principiimonadice. In schimb spiritualismul leibnizian agraveaza pro-blema comunicarii substantelor". In adevar, necunoscand ex-terioritatea, spiritul exclude orice influenti externa asupra sa.Monada nu poate fi inchipuiti in interactiune cu alte rnonade.Critica pe care o fac filosofii ocazionalisti actiunii tranzitive

confirmatá i intärita de metafizica monaclelor. Monada .elume inchisa, centrata asupra unui principiu intérn; este

expresia metafizica a experientei noastre subieetive.Acesta totusi nurnai un aspect al lucrurilor. In ade-desi lipsita de ferestre", dei inchisa asupra sa, monada

isi reprezintä universul. Automate' acesta imaterial", cumnumeste Leibniz, dupa Spinoza e o adevarata oglindi a

cosmosului. Désigur o oglinda vie, producând spontan imagineauniversului. Intocmai cum in filosofia ,mecanica fiecare atomcuprindea in determinarile sale de pozitie i dé miscare ac-tiunile tuturor celorlalti atomi, a caror rezultanta era, fie-care monada oglindeste in reprezentarile ei intregul universal monadologiei. De aici paradoxul unei interdependente a mo-nadelor tot atlit de complecta si de radicala ca i indepen-denta tor.

parer* in privinta actiunii la distanta. Sensul gravitatiel, dup'a Clarke, esteacela al unui simplu concept matematic Cu functie precisa In calculul feno-menelor. intelesul lui real pune o problemi care iese din cadrul fiziceinewtoniene.

www.dacoromanica.ro

Avk se puse problema comunicirii substantelor, una dincele mi clesbatute ale filosofiei lui Leibniz. Solutia filoso-fului este denumita de el armonie prestabila Ea presupuneo online ij1ijalä in creati bupii, in virtutea citreia activitateaautonoma a diferitelor monade se acorda in fiecare momental timpului.

Pentru ilustrarea acestei armonii, Leibniz intrebuinteaziideseori imaginea populara a ceasurilor, regulate de mecaniccu atfita precizie, lac& in tot cursul functionarii lor ramfinin eel mai perfect acord 1). Sensul filosofic al solutiei esteinsa mai achinc deck 1'1 arata limbajul acesta exterior. Na-tura monadelor nu se defineste independent de restul univer-sului, nu cene o acordare ulterioara cu totul din care fac parte.Dimpotriva, esenta monadei sta, cum am vazut, in raporturilesale Cu totul, in reprezentarea universului 2). Acordul repre-zentarilor dä sensul ei adânc armoniei cosmioe. Fiecare mo-nada posedit o lege proprie in virtutea carem. produce sirulreprezentkilor sale. Leibniz o compara cu legea matematica g.unei serii numerioe. Sistemul acesta de serii constitue universulmonadologiei. Analogia br, corespondenta ideala a termenilorcare le compun, Leibni2 o exprirna metafizic vorbind de universulunic pe care 11 reprezinta multimea monadelor. Monadele suntperspective mulfiple asupra aceleiasi realitäti.

Intfilnim aci o rasturnare de probleme, tipica pentru filo-sofia moderna. Daca in filosofia scoldstioa punctul de plecarelse gasea in lume, realitatea lucrurilor servind la explicareafenomenelor constiintei, in metafizica lui Leibniz, credincioasaIn privinta aceasta traditiei carteziene, punctul de plecare esteconstiinta, mai exact pluralitatea constiintelor : lumea este nu-mai un derivat, expresia armoniei monadelor.

E Adevirat ca pluralismul eurilor limiteaza idealismulinitial, introduce, cum spuneam mai sus, un punct de vedereobiectiv care schimba intrucatva sensul tezei carteziene. Nurnai e vorba de simpla evidenta a lui je pense-, ci de unadevarat postulat cu caracter ontologic. Idealismul leibnizianeste ancorat intr'o metafizica spiritualista. Pe multiplicitateamonadelor se construeste lumea sensibilä ca un sistefn de fe-nomene bine fundate".

I) A se vedea In special articolul intitulat troisieme éclairctssementdu Système de la nature etc", Journal des Savants, Noembrie 1696,

2) Ego vero nullara esse substantiam censeo quae non relationeminvolvit ad perfectiones omnes quarumcumque aliarum". Scrisoarea catrede Voider, 1702.

Leibniz 503

www.dacoromanica.ro

504 Leibniz

Faptul armoniei cosmic:8, intr'o hune de substante autonome,oonstitue pentru Leibniz probi noui a existentei lui Dum-nezeu. Dumnezeu singur face legh'tura i comunicarea sub-stantelor; printr'insul fenomenele unora se acordä cu ale ce-lorlalti; prin el existä asadar realitate in perceptiile noastre" 1).Mai mult decat atät, armonia este chipul insus prin care semanifestä credinciosului divinitatea: Visio beatifica seu in-tuitio Dei de facie ad faciem est contemplatio universalis har-moniae rerum. Quia Deus, seu mens universi, nihil aliad estquam rerum harmonia, seu principium ,pulchritudinis in ipsis 2).

Acordul spiritelor îi gäseste astfel in sistemul leib-nizian o solutie originalà, deosebitä nu numai de a metafiziciiscolastice, dar si de a platonismului discipolilor lui Descartes.Dacä pentru realismul vechiu puntea intre spirite o ponstituialumea obiectelor, considerate ca existente in sine, cu carac-ter oarecum public, in sistemul lui Malebranche, comuniuneaconstiintelor se face in spiritul divin. Logosul" imbrätiseazàmultimea constiintelor individuale, in el îi gäsesc acestea ade-virul si unitatea. Comunicare in lume, deoparte, comuniuneIn Dumnezeu (in spirit) de alta, acestea erau solutiile pe care legäsea Leibniz inaintea sa. Filosoful nostru 1 respinge peamândouä. Pozitia sa fi interzice principial realismul lumiisensibile, individualismul metafizicei sale Il impiedici sà pri-meascä conceptia platonici a spiritului. Spiritul nu e unul, indi-vidualitatea i multiplicitatea nu sunt Simple iluzii ale cfi.noasteriisensibile. Dimpotriva, spiritul e individual si. multiplu, asacum ni-1 arati- experienta interni.

Care este atunci räspunsul lui Leibniz? Rispunsul acestae mai intai negativ: nu existä comunicare realä intre monade.Fiecare constitue o lume pentru sine, necunoscând exterio-ritatea 3). Existä totusi armonie intre aceste luzni, o armonieidealä, fundatä in analogia legilor cari le stipfinesc. Armonia

Cf. Discours de métaphysique, art. XXXII,Text inedit citat de J, Baruzi, Leibniz et l'organisation ieligieuse

de la terre, 1907 pag. 243, n. 3. Cf, L. Brunschvicg, Progrès de la con-science, vol. I. pag. 245,

Chaque substance est comme un monde it. part, indépendantde toute autre chose, hors de Dieu. Ainsi tons nos phénomènes ne sontque des suites de notre étre ; et comme ces phénomènes gardent un certainordre conforme à notte nature ... qui fait que nous pouvons faire des ob-servations utiles pour noire conduite qui sont justifiées par le succès desphénomdnes futurs... cela suffrait pour dire que ces phénomènes sontveritables sans nous mettre en pein, s'ils sont hors de nous et si d'autress'es apperçoivent aussi: cependant il est trés vrai que les perceptions ouexpressions de toutes les substances s'entrerépondnt en sorte que chacun...se rencontre avec l'autre." Discours, art XIV,

www.dacoromanica.ro

Leibniz 505

se constitue &col° de planul constiintelor individuale, are uncaracter transcendent, un sens teologic.

Dumnezeu ultimul cuvint al monadologiei. Monadeie suntconsiderate de Leibniz ca piste fulguratii ale spiritului divin:Les substances créées dépendent de ,Dieu qui les conserve etmême qui les produit continuellement ,par une manière d'éma-nation comme nous produisons nos pensées- 1).

Teologia rationali, cu care se incheie sistemul monado-logiei, desiviirseste finalismul leibnizian. Universul intreg con-stitue o ierarhie de substante imateriale subordonate unui prin-cipiu suprem, un sistem de tendinte centrate asupra unui scopultim. Trei sunt treptele acestei ierarhii. Ele se definesc printipul de 'reprezentare specific fiecirui gen de substanti. Josse gisesc monadele pore, lipsite de reprezentiri constiente.Viata lor e o viati de somn si de inertie. Pe treapta urmi-toare monada e saflet, dotat cii sensatie j cu memorie. In sfirsit,reflexia face din sufletul omului un spirit, capabil de contem-platia ideilor i adevirurilor eterne. Nivelurile acestea de tviatipsihici le cunoastem din experienta vietii noastre proprii. Elene arati analogia adinci a tuturor formelor de existenti inunivers. Lumea intreagi tinde catre ;lumina ratiunii. Dela mis-cirile oarbe ale materiei brute ping. la spiritul pmului, totaleste aspiratie spre desivirsire. Finalismul leibnizian duce lao conceptie optimisti a existentei, se termini intr'o teodicee 2).

Ideia binelui a prezidat la creativa lumii. Lumea in caretriim e cea mai buni din cite erau posibile. Numai plecanddela acest principiu putem intelege c>rdinea de- fapt a lumii.Daci universul esentelor si al posibilului este un univers alidentititii si al contradictiei, lumea reali are caracter moral.Total in ea a fost gonceput sore cel mai mare bine al nostru.Monadele superioare akituies'c o societate a spiritelor, alcärei monarh e Dumnezeu. In serviciul lor se giseste intreagaorganizare a lumii.

Inainte de a pariísi sistemul monadelor, si mai aruncimo privire asupra lui.

Am subliniat in cursul expunerii noastre importanta mo-tivului individualititii pentru filosofia lui Leibniz. L-am vizutcistigind treptat in importanti, deja prima reactiune a filo-

I) Cf. Discours de métaphysique, art. XIV.2) Am rezervat analizei Theodicell citeva pagini spectate, la sfirsitul

metafizicii lui Leibuiz.

www.dacoromanica.ro

sofului impotriva metafizicii carteziene a intinderii, piina laconstituirea monadologiei. Intuitia eului aduce ultimele trasi-turi in determinarea substantei. Analogia cu 'eul fixeazi defi-nitiv caracterul individual al monadei.

Daca in filosofia scolastica principiul individuatiei aveacaracter obiectiv, se gisea in determinarile de spatiu si detimp ale substantei corporale, pentru Leibniz calea aceastanu mai poate duce la tinta. Fizica noua, pe care o adoptase,nu mai este o stiinta individului i a concretului. Procedeeleei nu mai sunt descrierea i clasificarea. Matematismul modernconstruieste individualitatea din concepte. Corpul se reduce pen-tru el la simpli coeficienti spatio-temporali,, in cadrul uneiformule generale. Daca stiinta veche era o stiinta a imaginatieisensibile, fizica noua este o discipliné pur intelectuala, sta-pfinitä de idealul unitatii. Acosmismul este tendinta sa fireasci..Intelegem dece individualismul modem hi cauta temeiul inalt6 parte dectli realismul soolastic. In filpsdia lui Descartes-cogito- constituie adevarata barierä In carea unei filosofii a

Intuitia existentei noastre subiective .constituie i pentruiLeibniz fundamentul metafizicii sale individuale.

Principiul individuatiei a trecut din domeniul obiectiv incel subiectiv. Substanta individuala nu poate fi justificata deckpe calea reflexiei, aoeasta e convingerea spiritualismufui modern.E adevarat ca reflexia insasi poatie servi ca punct de plecareal unei metafizici moniste. Leibniz respinge insé once inter-pretare de acest fel a vietii sufletesti. Logosul fui Malebranche-ca i panteism-ul lui Spinoza sun't criticate de el cu energie. E.plini de semnificatie, din acest punct de vedere, scrierea din1702 Intitulata Considérations sur la doctrinie d'un esprit uni-verser. Si quelqu'un veut soutenir gull n'y a point d'Ame parti-culiere...il sera refuté par notre experience, qui nous enseigne ceme semble, que nous sommes quelque chose en notre particulier,qui pense, qui s'aper9oit, qui veut, et que nous sommes dis-tingués d'un autre qui pense .et qui veut nutre chose.

Autrement on tombe dans le sentiment de Spin.oza, quiveut gull n'y ait qu'une seule substance, savoir Dieu, quipense, croit et veut l'un en Inca, mais qui pense, croit et veuttout le contraire darts un autre, opinion dont M. Bayle bienfait sentir le ridicule q.

1) Discutía aceasta Cu privíre la natura spiritului constítue una dintemele metafízicii secolului XVII care nu sí-au plerdut Inca actualitatea.

506 Leibníz

www.dacoromanica.ro

Leibnii 507

Individualismul i pluralismul a5eaza metafizica monadelonla polul opus monismului spinozist. Totu5i inrudirea celordouadoctrine nu poate fi pusa la indoiala1). Ethica- a exer-citat o mare inraurire asupra lui Leibniz. In adevir, con,ceptul monadei pastreazá in sine urmele adânci ale definitieispinoziste a substantei. S'a putut spune ca monada nu e dechtsubstanta lui Spinoza multiplicati la infinit.

Afirmatia pare desigur paradoxala. Nu constitue carac-terul link si totalitar, träsätura fundamentala a substantei, insistemul lui Spinoza? Nu contrazice apdar pluralismul mo-nadelor mnsui temeiul Ethicei? Si totu5i monada imbrati5eazi5i ea universul intreg. Este 5i ea, in rfelul ei, 'mica i totalä.In adevar, in cadrul monadologiei ,multiplicitatea i unicitateanu se exclud. Aici e imarea origin,alitate a sistemuluiMonadele sunt aspecte ale universului: fiecare inchide in sineuniversul intreg, nu lasa nimic in afara de sine. Totu5i acedunul singur exista de un numar infinit de ori, constitue numaiunul din nesfar5itele aspecte ale realitatii, vizuti din punctede perspectivi deosebite 2).

Intelegem dece monadele n'au ferestre, dece nu actioneaziunele asupra ahora. Monada nu e o parte a univergului, asupraacordului cireia cu restul sà te poti intreba. Monada e iotainsu5i, sub o anumitä perspectiva. Multiplicitatea nu existadecat pentru spectator, obiectiv ramine ,cea mai strictä unitate.

Acesta e sensul adevarat al pluralismului leibnizian fatAde monismul spinozist. Daca tendinta lui Spinoza e sa obiec-tiveze viata psihica, sà vada In con5tiinta individuala o purilimitare a spiritului divin, o ,iluzie a imaginatier, tendintalui Leibniz e dimpotriva sa interiorizeze lumea obiectiva, re-

Influenta luí Spinoza asupra luí Leíbniz e doveditä prín multímeaextraselor l comentarlilor. pAstrate in biblioteca día Hanovra, ca privíre laoperele fflosofului evreu. Intr'un pasaj de la 1nceputul Noilor incerariasupra intelectuluí omenesc", Leibniz insusí märturiseste : Vous savez quej'étais alla un peu loin et que le commenoís à pencher du caté desSpinozistes."

L'univers est e quelque façon multiplié autant de fois quit y a desubstances ... Toute substance est comme un monde entier, et comme unmiroír de Dieu ou bien de tout l'unívers, qu'elle exprime à sa façon,peu près comme une mame vine est díversement représentée selon lesférentes situations de celuí qui la regarde". Díscours de métaphysique1686, art. IX.

Incii din 1676 Leibniz scría : Mihí videtur omnem mentem esse om-niscíam, confuse. Et quamlíbet mentem símul percipere quicquíd fit in totomundo ..." Itaque plurium mentium creatíone Deus effícere voluit de uni-verso, quod pietor aliquís de magna urbe, qui varias ejus species sive pro-jectiones delineates exhíbere vellet, pictor in tabula ut Deus in mente." Cf.L. Couturat, Opuscules et fragments inédíts de Leibniz, 1903, p. 10.

www.dacoromanica.ro

ducand-o la un simplu fenomen al subiectului. Monismuluiobiectiv al filosofiei spinoziste Ii raspunde pluralismul subiec-tiv al monadologiei. Daca n'ar exista monade, Spinoza aravea dreptate-.

Nu ne mai poate mira acum analogia monadei cu divini-tatea, in aspectele sale fundamentale: L'ame doit kre comparéeavec l'univers . . . et mame avec Dieu . . . plutôt qu'avec unatome matérier 1).

Rationalismul leibnizian.Am infat4Eit 'Ana acum filosofia dui Leibniz a§a cum

apare in scrierile sale cele mai cunoscute. Filosofia aceastani s'a prezentat ea un sistem spiritualist §i. finalist, opus ten-dinselor mecaniste ale cugetarii moderne. Am putut urmarireactiunea filosofului din tinerelea sa pana la scrierile dinurma; am vazut-o adancindu-se treptat pani la metafizica ide-alista a monadelor. Expunerea noastra a lasat insa la o parteun intreg aspect al gandirii lui Leibniz pe care ne propunem6a-1 infati§am pe scurt in paginile care urmeaza. E vorbade aspectul rationalist, logic i matematic, al dactrinei, mai'putin cunoscut fiindeä nu s'a exprimat in public deck partial§i cu prudenta.

Logica lui Leibniz n'a fost studiata de aproape deck lainceputul secolului nostru, in legaturä cu problemele logisticeioontimporane. Cunoqterea ei a deschis, cum vom 'Vedea maitarziu, perspective noi interpretarii sistemului monadelor.prive§te mateinatica, se intelege ea inventia calculului infini-tezimal e plina de urmari pentru toata cugetarea filOsofului.Ma métaphysique est toute mathématique-, scrie Leibniz in1394. Nici reciproca insa nu le mai putin adevarafal. In ochiilui Peibniz analiza infinitului 4i are izvorul in filosofia sa,2).Incepem cu cateva consideratii asupra matematicii lui Leib-

Cf. Réplique aux Reflexions dc M. Bayle sur le système de l'har-monie préétablie."

lath' un text si mai elocvent:.0n peut dire que toute substance porte en quelque façon le carac-

tère de la sagesse infinie et de la toute puissance de Dieu et l'imite autantqu'elle en est susceptible. Car elle exprime quoique confusément tout cequi arrive dans l'univers, passé, présent, ou avenir, ce qui a quelque res-semblance ft une perception ou connaissance infinie ; et comme toutes lesautres substances expriment celle-ci it leur tour et s'y accomodent, on peatdire qu'elle étend sa puissance sur toutes les autres à l'imitation de la toutepuissance du créateur". Discours de métaphysique, IX,

Haec nova inventa mathematica partim lucem accipient a nostrisphilosophematibus, partim rursus ipsis autoritatem dabunt". Citat de L. Cou-turat, la Logique de Leibniz. p. IX. n.

508 Leibniz

www.dacoromanica.ro

niz, ca sa ne °prim apoi la logica sa i la interpretareapanlogista a sistmaului.

Ideia noua care sta la baza calculului integral este de-rivarea marimilor din factorii lor infinitezimali. Dei prac-ticata in mod aproape curse de matematicienii secolului alXVII, operatia aceasta 6sise pawl la Leibniz expresierationala. Aici sta originalitatea filosofuluii nostru1). Calcululsäu oonstitue o intindere a metodei algebrice la problemeleinfinitului. Integratia devine astfel o operatic pur intelectuala,infinitul i continuitatea nu mai sunt un scandal pentru ratiune.

Matematica noua are caracter profund genetic. Sub for-mele definite 5i opozitiile calitative la care ramâneau vechile ,

discipline, ea cauta' factori i relatii elementare, principii deconstructie. Consideratia dinamica ia looul intuitiei statice. Ca-racterul aceAa face din analiza matematica limbajul ootrivital unei filosofii tri care virtualitatea j devenirea, sunt cate-goriile centrale. Conoeptele integralei i diferentialei le gasimnu numai la baza dinamicei lui Leibniz, ci In toate domeniilela care s'a aplicat meditatia. fiaosofului. Elle au influentatinsa5i conceptia substantei, cum vom vedea indata".

In mecanica m,ai întâi, originalitatea dinamicei leibnizienevine in mare parite din aplicatia prooedeelor calculului infi-nitezimal. Formula ei oentrala m. v2, expresia fortei vii, re-prezinta integrala eforturilor infinitezimale (sollicitations) a-cumulate in lungul traectoriei mobilului. Geometria cartesiana,dimpotriva, nu avea mijloace tehnice pentru expresia feno-menului acoeleratici. Intelegem a5adar preferinta lui Descartespentru formulele staticei.

Ideia infinitezimalului, procedeul integrarii i§i gàsesc o apli-catie deosebit de interesanta in psihologia lui Leibniz. Am vitzutintinderea pe cane o da filosoful german acestei discipline.Peste cadrul con5tiintei clare, la care o marginea 5coala car-

1) Gloria de a fi inventat calculul infinitezimal o imparte Leibniz cuNewton, care folosise mult inaintea lui elementele unuí calcul al fluxiumlor.A rezultat de aid o controversä celebrA, IndelungatA, care a fAcul mult rAufilosofului nostru in anii din urmil. al víetii. Posteritatea a stabflit insti Intotul originalitatea conceptiei leibniziene. Esitä din meditatii logice, schitateInca din epoca adolescentel sale, desvoltatA sub influenta scrierslor JulPascal, in timpul sederii sale la Paris, inventia leíbnizianti e conceputA In-tr'un spirit cu totul deosebit de al celei newtoniene. DacA cea din urmAeste esitA din probleme i analogii de naturA mecanicA, a lui Lelbniz isvo-easte din reflexsa asupra seriilor numeriee, se cristalizeazA in conceptemetafizice, Algoritmul folosit de Leibniz face in snare parte fecunditateasuperioarii descoperirii sale. El a fost adoptat indatA de matematicieniitimpului.

Leibniz 509

www.dacoromanica.ro

510 Leibniz

teziani, Leibniz cunoa§te orizontul micilor perceptii-, al tre-cerilor insensibile, domeniul subcon§tientului. Aici vede el cheiadinamismului psibic. Perceptiile clare §i. distincte sunt adevarateintegrfiri de fenomene infime, jucand rolul diferentialelor ma-tematice. Daca n'am percepe fiecare val in parte, cum am...mai putea avea impresia globala ä vuetulti marii? Perceptiile-acestea nu sunt Irish' apercepute distinct de con§tiinti, eonstituenumai fundamental obscur al ei.

Calculul infinitezimal apare astfel ca un instrument uni-versal de analizi. Oriuncle e ftecere insensibili, evolutie con-tinua, fie cii este .vorba de fenomene mecanice, biologice, saupsihologice, el e instrumental adevarat al intelegerii §tiinti-fice. Evolutia §i continuitatea nu ,sunt insa in natura aparitiiaccidentale, dimpotriva ele caracterizeazi natura in genere. Nuexista in sanul naturii opozitii tireductibile, ci numai diferentede grad: natura nu face saltan. Repausul nu e declt limitainferioari a miscatii, aa cum egalitatea esto limita neegaii-titii. intre elipsa §i. parabola deosebirea e mare numaipentru ochi, in realitate amandouil sunt .expresia unei formule

,unice: dela una la alta treoerea se face insensibil, prin simpla.variatie a valorii unor parametri. Intre om si animal, animal.§i plantá, deosebirea nu are alt caracter. Pretutindeni opozitiase rezolvi in continuitatea cea mai desavaqita. Sensatia nu edecal o notiune confuza, ap cum raul este un bine mai mic.Acesta e sensul principiului continuitatii a carui importanti

-pentru sistemul leibnizian nu poate fi subliniata in deajuns.Conceptele matematicei noi joaca un rol in insa§i ideia,

substantei. Sub infati§area adesea populdra in care .ne apareacest concept, se ascunde, cum yam vazut, (un inteles abstract,pe care Leibniz nu l'a prezentat in adevárata lui luminadecat in corespondent.% sa §i 4in scrierile postume. Substantanu mai e considerata aci ca un suport ontologie al accidentelorsale, ci ca un pur principiu de unitate: in local ontologieirealiste a scolasticilo,r, o filosofie a spiritului, folosind conceptefunctionale. Substanta e legea seriei fenomenelor, integrala lor.Universal intreg e un sistem de serii fenomenale, inchizandfiecare in sine o lege originala de productie. Acordul mate-matic al legilor stä la baza armoniei cosmic°. El este, cum-vorbea un text pe care-1 citam mai sus, expresia divinitatii-ins4i.

Analogia monadei cu eul j cu sufletul animal, s'a inte-

www.dacoromanica.ro

lectualizat astfel complect, imbricând haina unei formule ma-tematice.

Limbajul acesta matematic se intfilneste chiar in monkin teocliceea filosofului nostru. Pentru Leibniz, ideih binelui

si a perfectiei nu are sens subiectiv, antropocentric. Ea sedefineste oarecum .matematic, prin cantitatea de esentä pe careo cuprinde realitatea chreia i se aplich. Perfectie insemneazhbogitie de continut logic. Realitatea cea mai deshvarsith estecea care realizeazh maximum de esenth, cu minimum de mij-loace. Dumnezeu procedeazh ca un ,arhitect, cTeiazii lumeacalculhnd: Quum Deus calculat fit mundus-. Consideratilleacestea pun in adeVirata lui luminà optimismul leibnizian. Lu-Inea realá a intrat in existenti gratie unui adevhrat mecanismmetafizie. Boghtia sa de continut i-a dat precidere asupracelorialte lumi posibile. Intre toate, ea este cea mai perfectr.Universul real este solutia unei probleme de maximum sinimum.

Matematica nu constitue totusi, in ,ochii filosofului nostru,-o disciplinh ultimh, capabilh sh sustini edificiul metafizicii-sale. Leibniz nu îi cauth intr'insa principiile. Dimpotrivh,convingerea lui este ch axiomele matetnatice au ele ,inselenevoe de a demonstrate1). Singure principiile logice, al iden-tithtii si al contradictiei (in fond douh expresii ale acelitiasiadevhr), posedi evidenth intrinseci. Logica e temelia adie-värath a orichrei filosofii rationale. Deductia universalä a a-devhrurilor din principiul identithtii este idealul cunoasterii.

Idealul acesta rhmhne insh interzis omului. Ca punct deplecare al stiintei sale, omul e silit sh pritneasch,de principiile logice, contm. utul experientei, lumea faptelor. Lo-gica i experienta imediath sunt cele douh izvoare ale cunos-tintei. Mon opinion est qu'on ne peut rien prendre pourprincipe primitif, sinop l'expérience et l'axiome de l'identité,ou ce qui est la même chose, de la contradiction, qui estprimitif, puisque, autrement il n'y aurait point tcle différence'entre la vérité et la fausseté... Toutes les autres vérités sontprouvables- 2).

Adevhrurile se impart asadar in douh grupe:

Leibniz a dat el insusi exemplul, indiand demonstratia atorva-extorne ale geometrtei lui Euclid. De pildä demonstratia principlulut dupäcare intregul e mai mare dead partea sa. Cf. Corespondenta cu Bernoulli',scrisoarea din 7 August 1696 st altele.

Cf. ,,Réflexions sur l'Essal de l'entendement humain de M. Locke".

Leibniz 511

www.dacoromanica.ro

rationale (vérités de raison) i deväruri privitoare la fapte(vérités de fait). Cele dintäi stmt necesare, cele din urmi, con-tingente. Oopozitia aceasta e de mare importanti in filosofialui Leibniz. Daci adeviirurile necesare privesc lumea idealäa esentelor, cele contingente privesc existenta concreté. Celedintäi fac continutul matematicii 5i al disciplinelor demonstra-tive, cele din urmä constituesc domeniul 5tiintelor inductive.,Tat ce prive5te realitatea este Ifapt contingent. `numai lumeaposibilului posedé necesitate absolutä.

Totu5i opozitia aceasta nu trebue inteleasé radical, insensul empirismului. Pentru Leibniz lumea faptelor i5i are5i ea ratiunea sa. Am vézut eat e de adânci in cugetareafilosofului. german nevoia justificarii rationale a realului. Faptulexistentei insu5i nu poate fi lipsit de o justificare a intririisale in existenta. Singurá divinitatea posedi existenté necesari,numai intr'insa posibilitatea esentei coincide cu faptul existen..tei1). Dimpotrivé tot ce e contingent cere o justificare a fap-tului cé existä.

Trebue sé distingem apdar oarecum douä logici: o lo-gica a necesitatii, guvernati de ,principiul identitatii, .5i o lo-gica a contingentii. in care intervine un principiu original, prin-cipiul rafiunii suficiente. Amandoué servesc a intemeierea a-devérurilor. Pe cS.nd insé principiul celi clintâi exprimäpuré necesitate metafizia principiul celei din nrmä pre ca-racter finalist. Principiul ratiunii suficiente este denumit deLeibniz, principiu al optimului (principe du meilleur). El re-prezinté ordinea care a prezidat la creatia lumii, criteriul dupécare s'a orientat alegerea divina intre esentele posibile. Inel se gäse5te a5adar explicatia ultimé a lumii reale. Principiu/ratiunii suficiente este expresia rationalé a optimismului leib-nizian. Care e sensul acestui optimism, am vézut in pagi-nile anterioare, analizand ideia perfectiei 5i a binelui.

Opozitia intre contingenté 5i necesitate constitue unul dinpunctele cele mai discutate ale filosofiei lui Leibniz. Expunereanoastrà a prezentat numai tm aspect al ei. Existi un feldeosebit de a o intelege, acela pe care l'a indicat L. CouturatIn studiul sau magistral asupra logioei lui Leibniz.

Fragmentele postume publicate de inviitatul franoez aratiica deosebirea celor dota tipuri de adevér nu este ireductibilä..

1) Leibniz primeste in principiu argumentul ontología cartezian, Re-zervele lui stint numai de detail. Cf. de Oda, De la démonstration cart&sienne de l'existence de Dieu du R. P. Lamí, 1701.

512 Leibniz

www.dacoromanica.ro

Ea hi are izvorul in limitele mintii omenesti, nu in natura in-Mu' seca a adevarurilor. Pentru cunoasterea once opozitieinceteaza, toate adevarurile sunt deopotriva de necesare. Ade-var insemneaza identitate (totala sau partiala). Dovada oricareijudecati se face prin analiza, aratand ch. (predicatul ei este

o nota in cuprm. sul notiunii subiectului. Mari de intelesul acestaimanent, pur intelectual, filosoful nostru nu cunoaste alta de-finitie a adevarului. Praedicatum inest subjecto; ou bien jene sais de que c'est que la vérité- 9. Dad., in fapt, analizapropozitiilor de cele mai multe ori nu poate fi terminata, ade-varurile contingente inchizand in ele o complexitate infinitade raporturi, in drept ea este totdeauna asigurata. Acesta esensul principiului ratiunii suficiente, care ar putea fi numitmai de graba principia al inteligibilitittii universal e: Constatergo, omnes venial es etiam maxime contingentes probationem apriori seu rationem aliquam cur sint potius quana non sint habere.Atque hoc ipsum est quod vulgo dicunt, nihil fieri sine causa,seu nihil esse sine ratione" 2). Contingenta insemneaza numaicomplexitate infinita, nu lipsa de ratiune: contingentiae radixinfinitum- 9.

Principiul imanentei predicatului in subiect are o impor-tanta covarsitoare pentru rationalistnul leibnizian. El explica,dach primim interpretarea lui Bertrand Russell si L. Couturat4),intregul oontinut al monadologiei conceptia substantei maiintai i printiinsa restul sistemului. Oricare ar fi insii parereanoasträ asupra acestei interpretari, incercarea lui Leibniz de areduce tezele metafizicii sale la propozitii strict formale,mai poate fi pusa la indoiala, dupa lucrárile celor doi invatati.

Scrierile in care se manifesta itnai limpede aspectul logic algandirii filosofului nostru, sunt, alaturi de opusculul din 1686,intitulat Discours de métaphysique" si de corespondenta fi-losofului cu Arnauld, care-i serveste de comentar, o seriede fragmente si mici tratate postume publicate de Couturat

Cf. Corespondenta ca Arnauld, scrisoarea din 16 Ellie 1696.Citat de L, Couturat, La Logíque de Leibniz, p. 214, n. 2.Notíunea infinituluí *vine astfel refugiul luí Leibniz in fata nece-

sítfíl spínoziste. Rationalismul luí lasfi loe contingentif sí líber-Desígur, nu in sensul Upset de determinare ; defíníti prín complexitatea

nesfiirsità a eauzelor, libertatea Insemneaza numaí aetiune imprevízibillOmul este geometru dar nu e profet. Puterea demonstratlei lui nu se 1ntíndela adevärurile de fapt.

Cf. B. Russell, A critical exposition of the phylosophy of LeibnizCambridge, 1900; L. Couturat, La logique de Leibniz, París, 1901.

33

Leibniz 513

www.dacoromanica.ro

in 1903. Ele arata cal e de timpuriu si de constant in viatafilosofului interesul pentru problemele logice.

Desigur nevoia certitudinii e comuna tuturor marilor gin-ditori ai secolului al XVII-lea. Niciunul nu poate staalaturi de Leibniz, sub raportut acesta. Se poate spunedela Aristotel nu s'a Mai exercitat asupra tehnicei logice altareflexie mai patrunzatoare i mai inventiva decat .a filosofuluigerman 1). Leibniz admira sistemul lui Spinoza, dar Il gii-se§te plin de erori in Argumentare. Cat priveste pe Descartes,regulele metodei sale clevin obiectul celei mai necrutatoare criticidin partea filosofului nostru2). Indoiala" cartesiani e pede o parte prea radicara ca sa ramfina provizorie, pe de altainsa cedeaza prea repede in fata argumentelor3). Criteriulevidentei e lipsit de once preemie; definitia adTevarului princlaritatea i distinctia ideilor nu spune nimic, a:rota timpnu se indinà mijloeul de a deosebi ideile dare i distinctede contrariile lor4). In genere regulele lui Descares sunt maimult precepte psihologice decat norme logice. In privinta ideilorsimple am vazut critica pe care o face Leibniz conceptelorintinderii i micàrii. Filosofia .lui Descartes apare, privitisub acest unghiu, ca o filosofie care acorda prea mult locintuitiei. E inca o filosofie a imaginatim ).

Leíbniz face trecerea Intre vechea doctrina scolastica si disciplinamatematícà a logístícei. Incercarile sale de a 111/.0 51 perfectronaconeeptia uneí logici cuprínzatoare a relatiilor, proectele privind alcatuireaunui alfabet al ideilor, ca punct de plecare pentru o encíclopedie demonstra-tiva a cuno5fi5telor, In sarsit straduintele filosofului In díreclia unui asternuniversal de semne (característica universal5), permitand transformares. ar-gumentarli Intr'un calcul analog celuí algebric, n'au Timas fara influentaasupra logicel timpului nostru.

Cf. L. Couturat, op. cit. Cap. VI,...Cartesius, cum de omnibus dubitandum elixit dupliciter peccavit,

nimis dubitando, et nimis facile a dubitatione díscendendo". Scris. &areBernoulli, 1696.

Intr'un mic tratat publícat in 1684, ,,Meditationes de cognilione,veritate et ideís", Leíbniz 15í propune sa remedieze lipsurile acestea alemetodologíei cartezíene, definind cu grija conceptele cunostintel clare, dis-tincte, intuitive sí adequate, sí opuntindu-le contra/1110r lor.

Desígur o confruntare a cugetiirií luí Leibniz cu a luí Descartesprezinta si alte aspecte. Intr'un anumit sens Leíbniz continua In metodologiespíritul carterian. Matemafica uníversala e 5í pentru el idealul stiintel. Spí-ritul acestei discipline insa, felul cum concepe matematica, 11 desparte radicalde 1naintasul eAu. Desigur, arnandoí vad In matematia nu atilt o 5tfinta par-ticulara, legata de un domeniu de fapte determinat, cat o metodasa imbra.05eze uníversul intreg. Matematíca e instrumentul spiritului omenescIn genere. Continutul ei este inteles insa altfel de fiecare. Pentru Descartes,reflexia asupra metodei se deschide au o critica a logiceí vechí. Matematicaintoarce spatele formalísmuluí aristotelic, intemeiat pe calítate e pe abstractie.Cale spiritului modern se despart de cele batute pima atund. Un suflu re-volutionar anima Regulele" i Dís2ursul asupra metoder. Aplicatia metodeí

514 Leíbniz

www.dacoromanica.ro

Leibniz, dimpotriva, nu cunoage laltä evidentä dealt aprincipiilor logice. Filosofia lui e pur analitica, 'se deduceintreaga din logica sa. Faxa isa intram in detaliul acestei de-monstratii, iata in cateva randuri, liniile mari ale ei.

Problema centrala o face teoria substantei. Ce e sub-stanta individuará? Cum se explica trasaturile ei fundamentale?,Rispunsul Il gisim reflectand asupra naturii judecatii. Oncejudecata atribue un predicat unui subiect: relatia aceasta estemodelut raportului substantei cu accidentele sale. Lorsque plu-sieurs prédicats s'attribuent à un méme sujet et que ce sujetne s'attribue à aucun autre, on l'appelle substance individuelle- 1).Substanta e insa un subiect real, cuprinde .a. adar in sine (dupadefinitia adevarului grin inherenta predicatului in subiect), to-talitatea predicatelor sale. ,.La nature d'une substance indivi-duelle ow d'un être convict est d'avoir une notion si accompliequ'elle soit suffisante à comprendie et à en faire déduiretous les prédicats du sujet â qui cette notion este attribuée-.

Acesta e intelesul compleci al substantei individuale: re-flexia asupra subiectului logic i-a definit cadrul, conceptuladeo'ärului a dat continut concret ,acestui cadru. A fi, in intelesdeplin, insemneaza a fi complect. Singur universul e insa cuadevarat complect. Conceptul substantei inchizand in sine, ca

la cunostinfa realitani se face reduand calitatea la cantitate, matematizanduniversal. Cuvintele lui Descartes dintr'o cunoscurá scrisoare, adesea citatà,

ma physique est toute géometrique" trebuesc luate in sensul lor celmai tare.

Tendinta lui Leíbniz e cu total deosebità. Spíritul säu, deschis pentrucalítate si varietate, nu lí ingadue procedarea reductiva a luí Descartes Inice de a reduce universal la cadrul matematicei, silinta lui este sl lfirgeascamatematica pima la cuprinderea uníversului concret. Niel o ostílitate fatii detrecut. Dimpotriva logíca formall e pentru el ,,una din inventiile cele maimaxi ale spiritului omenesc". Capacitatea de a stäpfmi concretul, far& särenunte la rígoarea procedririi, face din silogism modelul etern al stiintei.Matematica insasi trebue sa la exempla dela procedarea aceasta. Ea se vaconstitui ca o disciplina formall, depasind cadrul pureí cantitäti. Constituireauntil calcul logic universal ram&ne tinta metodologiei leibniziene.

Nimic na ilustreazá mai bine spiritul deosebit in care consider& Des-cartes sí Leibniz matematica decal critica pe care o face filosoful germangeometrieí analitice. Expresía algebrica de care se foloseste Descartes nu ecapabilá sä pastreze specifícul realítAtii geometrice. Regius& la relatii name-rice, realitatea aceasta tí pierde caracterul propriu. Trebue conceputrt asadaro disciplina noug, care sä pastreze specificul calitativ al intinderii i figurii.Acesta e punctul de plecare al stiintei pe care matematicienif timpului nostruau constituit-o sub numele de analysis sitas", o analiza a relatiilor desituatie. lucrand cu concepte calitative, specific spatiale.

Problemele ridicate de metoda leibniziana au fost infAtisate si in lite-ratura noastra filosofica de D-1 C. Noica in volumul, premiat de AcademiaRominit. intitulat Concepte deschise in isforia filosofiei, Descartes, Leibniz,Kant".

1) Discours de metaphysique, VIII.

Leibniz 515

www.dacoromanica.ro

1902.

predicate, totalitatea rela,tiilor sale, devine o imagine a uni-versului insusi, un aspect al lui.

Logica predicatiei nu cunoaste relatia intre subiecte. Ace-sta e motivul pentru care monadele n'au ferestre. SinguruIraport care se conoepe In cadrul ei este acela dela subiect lapredicat. Urmata, pan la capat, logica predicatiei duce lamonism. -

Si totusi filosofia lui Leibniz e pluralista. De aci vin,dupi B. Rusself, toate greutatile sistemului. Am vazut cumincearca Leibniz s le inlature. Pluralismul monadelor nu ¡ex-clude monismul, il multiplica' numai la infinit. Monadele suntaspecte ale universului cu caracter total. Introducerea unuipunct de vedere subiectiv salveaza asadar pluralismul. Dacin'ar exista monade, Spinoza ar avea dreptate".

Caracterul formal al demonstratiei e subliniat cu simulta energie intr'un fragment publicat de L. Couturat involumul sau de inedite leibniziene 1). Fragmentul acesta con-stitue una din paginele clasice ale filosofului nostru, un textcare ar trebui meditat de oricine vrea sä inteleaga rationalismulmodern, in expresia lui cea mai radical& Il redim aci prescurtat,in limba lui original&

Primae veritatee sunt quae idem de se ipso enuntiant aut opposítumde Ipso opposíto negant, ut A est A, vel a non est non A.

Omnes autem reliquae veritates reducuntur ad primas ope definitionum,seu per resolutionem notionum, in qua consistit probatio a psiori, índependensab experimento

Semper ígitur praedicatum seu consequens ínest subjecto seu antece-dent' ; et in hoc ipso consistit natura verítatis in universum

Hoc :intern verum est in omní veritate affirmatíva universali autnecesaria aut contingente, et in denominatione tam Intrínseca quam

extrínsecaEx his propter nimiam facilitatem suam non satis consideratis multa

consequuntur magni momenti. Statim enim bina nascitur axioma receptum,nihil esse sine ratione. seu nullum effectum esse abs que causa. Alioqui ventasdaretur, quae non posset probarí a priori seu quae non resolveretur inídenticas, quod est contra naturam veritatis, quae semper vel expresse velimplícite identica est...

Sequitur etiam hinc non dan i posse in natura duas res singulares solonumero differentes : utique enim oportet rationem reddi posse cur slut diver-sae, clime ex aliqua in ipsis differentia pateada est.

Sequitur etiam nullas dari denommationes pure extrinsecas, quae nullumprorsus habeant fundamentum in ipsa re denomínata. Oportet ením ut notiosubject' denómínati ínvolvat notionem praedicati...

Naito completa seu perfecta substantiae singularis involvit omnia e juspraedicata, piaetetita, praesentia ac futura...

Omnis substantia suzguralis in perfecta notione sua involvit totum uni-versum, omníaque in eo existentia praeterita, praesentia et futura...

Imo omnes substanttae singulares creatae sunt diversae expressionesejusdem universi, ejusdemque causae universalis, nempe DEI; sed variant

1) Cf. deasemenea : Revue de Métaphysique et de Morale, Ianuarie

516 Leibniz

www.dacoromanica.ro

perfectione expressiones. ut ejusdem oppídi diversae repraesentationes...Omnis substantia singularis creata in omnes alias physicam actionem

et passionem exercet...In rigore did potest at:11am substantianz creatam in aliam exercere

actionem metaphysicam seu influxum. Nam ut taceam non posse explicaníquomodo aliquid transeat ex una re in substantiam alterius, jam ostensumest ex uniuscujusque reí notione jam conseguí omnes ejus status futuros...

Posita etiam diversitate animae et cmporis, hinc explican potest unzoeorum sine Hypothesi vulgarí ínfluxus, guau intelligi non potest, et sine Hy-pothesí causae occasionalis, quae Deum ex machina advocat.

Non datar vacuum. Nam spatii vacui partes diversae forent perfectessimiles et congruae inter se, nee ex se ipsis discern1 possint, adeoquedifferrent solo numero, quod est absurdum. Eodem modo quo spatium, etíamtemnus rem non esse probatur,

Non datar atomus, imo nullum est corpus tam exiguum, quia sít actusubdivisum...

Hine sequitur in omni particula universi contineri mundum infinitatumcreaturarum...

Non datar ulla in rebus actualis figura determinata...Exteusio et motus et ipsa corpora, quatenus in his Solis collocantur,

non sunt substantiae, sed phaenomena vera, utAd corporum substantiam requirítur aliquíd extensionis expers, alioqui

nullum erit principium realítatís phaenomenorum aut veraeSubstantia corporea neque oriri neque interiri potest nisi per creationem

at annthilahonem... Ideo Animata non oriuntur aut intereunt, tantum trans-formantur.

Incercarile noi asupra intelectului omenesc.Printre putinele lucrari intinse i ncheiate ale lui Leibniz,

se nurnatä Nouveaux Essais sur l'Entendement humain", operäconoeputä ca o replici la Incercärile asupra intelectului orne-nesc", date la iveala, nu cu multi ani inainte, de care filosofulenglez Locke. Scrise la 1704, Nouveaux Essais- nu aveausa fie publicate prea curand, din pricina mortii lui Locke,filosoful pe care ele Il combateau. Abia multi ani dupa aceea,prin 1765, un anumit Raspe va da la iveala, postum, opera pecare unii comentatori o socotiesc cea mai de searni a lui Leibniz.

Se 5tie ca Locke era empirist i combitea .in primulrand teoria cartesiana a ideilor iniscute. Leibniz, care rejapunct cu punct discutia intreprinsi de Locke, incepe prin aarata ca nici empirismul filosofului englez nu di socoteala cumtrebue de cuno§tintele omene§ti. Pe caile arätate de Locke,nu s'ar putea intelege de unde avem toate adevirurile necesare,Udevarurile ratiunii, ci doar cum capitam adevarurile de fapt".Pentru primele trebue deci, intr'un anumit sens, sä revenim lagandul ca este ceva insiscut spiritului omenesc. lar icel ceva,nu sunt ideile gata facute, in chipul actual, ci toate adevärurilerationale, in chip virtual. S'ar putea spune de pilda cia, inznäsura in care sunt §tiinte ale ratiunii, aritmetica §i geometriane sunt Innàscute. Nu avem intotdeauna prezente in minte

Leibniz 517

www.dacoromanica.ro

518 Leibniz

toate adevarurile matematicilor, ba poate pe uncle nu le vonrtcunoa§te niciodata. Aceasta nu inseamna insa mai putinele ne apartin, deoarece avem in noi facuttatea de a le scoatela lumina din propriul nostru spirit.

lar ceeace e inniiscut spiritului, nu e o simplä facultate,ci spune Leibniz o adevarata dispoz;itie, o preformatie.Adevarurile rationale sunt preformate in mintea noastra, asacum este preformata cate o figura de vinele unei bucati demarmora. De aceasta natura nu sunt numai adevarurile mate-maticilor, desi ele se dovedesc a fi cele mai caracteristice;chiar adevarurile morale pot fi s,ocotite ca rationale i deciinnascute spiritului. Daca totusi privitor fa morala, neinte-legerile sunt mai mari decat In geometrie, faptul are loe prinaceea ca, in cazul primei, interesele i pasiunile itoastre suntfoarte adesea in joc. E adevarat cà, pentru ideea de moralä,e nevoie de cea de Dtunnezeu. Dar si aoeasta ne este innascuta,nu in sensul ca fiecare dintre noi o gândeste limpede, dar insensul ca ori§icine sanatos l minte ar putea-o kinge, cuputina truda.

Ne suntem innascuti nimbi inine, prin urmare. Lockespusese ca, inainte de once experienta, cugetul nostru este otabula rasa. Vrea sit spuna cu aceasta, ca, a inceput, spirituln'are deck facultati? Dar, intreabi Leibniz unde seintfilne§te vreo facultate Para de act? E necesar ;win urmare,de vreme ce stapinim anumite facultati, sa avem i actelor. Mai departe Locke afirmase ca nu se aflä nimic in inte-lect fara s'.it fi fost ,mai inainte in simturi:nihil est in intellectuquod non prius Ifuerit in sensu. Leibniz raspunde cà afirmatia eadeviirati , ca o singura exceptie: nii ipse intellectus. Prinurmare, ceeace e innascut spiritului este spiritul insusi, cu facul-tatile, preformarile i actele sale.

Urmarind parte cu parte i capitol cu capitol tratatul luiLocke, Leibniz ii infatiseaza vederile privitoare la natura sifelurile ideilor, arata in ce inteles trebuesc luate ideile simpIe§i cele complexe, discuta asa numitele, de catre Locke, moduri"ale gandirii, trece la analiza cuvintelor unde are prilejutsaii arate cuno5tintele de filolog §i .incheie comentariilesale printr'o analiza a cunoasterii, analiza unde cea mai ori-ginali afirmatie este cea cä ar trebui sa se foloseasca i prin-cipiul probabilitatii in cunoa§terea lumii reale.

Numai prima parte, din cele patru ale Incercarilor luiLeibniz, este bine inchegata. Celelalte constituesc comentarii.

www.dacoromanica.ro

nu rareori, aprobatoare, ale gandirii lui Locke; ca atare in-tregesc punctul de vedere al altuia, mai mult decat 1'1 des-f'4oar..1 pe cel ai autorulu mnsui. A§a ctun sunt totui, Nou-veaux Essais sur l'Entendement Humain" reprezintä o lucrareimpuniboare §i care-I putea autoriza pe autor sa se compare,pana la un punct, cu Pleon, sistemul lui Locke fiind mai de grabaapropiat de cel al lui Aristptel. Caci la fe! cum LockeAristotel sunt pentru tabula rasa, Platon i cu el sunt pentruinnascut i reminiscenta.

Dar Leibniz nu ar fi avut nevoie sa se ridice pana laPlaton. Chiar doctrina lui Descartes, in punctul acesta pri-vitor la ideile innascute, nu ,sustinea altceva daca erainteleasä cum behule, decat ise afirmä in Nouveaux Essais".Ntunai ca doctrina lui Descartes se alterase in infatiarea pecare i-o dadeau Cartesienii, iar pe acetia mai, ales îi com-bitea Locke, fira ca Leibniz sà inteleagii acum a le luaapararea.

Teodiceea.Pentru dorinta de conciliere, care era atat de inrädicinatä

In spiritul lui Leibniz, o temi dintre cele mai serioase trebuiadesigur s'o constitue nepotrivirea, aparentit eel putin, dintreexigentele ratiunii i anurnite dogme ale religiei. Dacii doctrinasa nu accentua in mod isbitor aceastä nepotrivire, ea nu 11obliga mai putin sa tinda la gasirea unei solutii pentru problemaraporturilor dintre ratiune i religie. Problema Irish% cipataseo ascutime deosebita prin autonomia &tali de ratiune, ()datacu filosofia ninderna. La fel cuzn teologia nu se ingrijise,veacuri de-a-randul, de exigentele ratiunii, filosofia nu res-pecta la randul ei intotdeauna vederile teologiei, aa incatun cugetitor respectuos fata de bisericä, cura era Leibniz,

doritor sä nu se lipseasca de valorile ei morale, nu pubesdecat puna problema in chestiune. Ea devenea cu atatmai acuta, In ochii lui ,Leibniz, cu cat el era direct solicitat,de catre regina Prusiei, s'o desbatä. A§a, in chip ocazional,intocmai celorlalte lucrari mai intime ale sale, ja n4tere lu,crarea: Essais de théodicée morale sur la bonté de Dieu, laliberté de l'homme et l'origine di mal (Amsterdam 1710).

Ceea ce nelin4tise pe regina Prusiei i nelinigea, intr'olargà masura, toate spiritele supus cre§rbine din timpurile a-oelea, era in primul rand filosofia lui Pierre Bayle. Scepti-cismul sAu punea in luminii serie de nepotriviri dintre dog-

Leibniz 519

www.dacoromanica.ro

mele religiei i ratiune, nepotriviri ce luau forma unei ade-virate crize a gandirii, atunci cand era vorba de problema

Leibniz se gendise, pare-se, de mai mula vreme siredacteze o Teodiced, cu alte cuvinte un sistem de gAndirein care afirmatia unu,i creator, toate stiutor i desavfirsitde bun, al lumii, sä poati convietui cu existente, in sanul ei,a riului fizic, cat si a celui moral, Nici o problemi nu puteaturbura mai mult spiritul unui adevOrat crestin decAt oonsta-tarea c existenta rOului e neindoioasä in sinul lumii. O ase-menea constatare, de altfel, dusese incO dela inceputurile cres-tinismului la adevirate schisme, asa incAt sarcina pe care cu-teza ssi ja Leibniz, scriindu-si teodiceea, era in propriiisai ochi, deosebit de grea.

Se stie felul cum isbutise filosoful sà depfiseasci o con-ceptie mecanistil a naturii prin ideea de finalitate, idee ce jucaun rol eta de insemnat In gindirea sa i pentru a cOrei rea-bilitare se strOduise intr'o asa de larg5. m'isurA. Tot pe cOilefinalismului va cOuta Leibniz deslegarea problemei atfit degrave care i se punea,acum. El 'deo,sebise, in cursul diferitelorsale schite filosofice i mai "ales in cuprinsul intinselor saleNouveaux Esseis-, intre adeviruri ale ratiunii 6 adeväruride fapt. Dacit nici un fel de adevOr .nu poate fi contrazis,acea.sta nu inseamni ci unele n'ar putea fi depOsite. In timpce Bayle afirma ci dogmele contrazic ratiunea,- Leibniz a-firma ci ele nu fac deal sä dephseasci ratiunea. Cu altecuvinte, in cadrul teodiceii lui Leibniz, se face o deosebire intre°ma ce contrazice i ceca ce e deasupra lunui adevar in asafel incet sä poati fi ,ingOduit teologiei de a face o afirmatie6 dincolo de ceca ce pOrea, din punct de vedere rational, dreptsau nedrept.

Dar ce interese doreste teologia si afirme? Ea nu ur-mereste altcevadecat sO intregeasca viziunea noastrO asupralumii, cOpOtati pe chile ratiunii. Intr'ddevär, principiul ra-tiunii suficiente, care ne fecea, in lumea adeverurilor de fapt,si ne ridicOm din treapti. in treaptà, deja un efect hi cattzasa,cere incheerea seriei printr'o cauzi primO, care, fiind cauzaa lucrurilor, si 'fie totdeodatä cauzä pentru sine. De aci ideealegitima a unui Creator. Dar Creatorul lucreazO dupO anumiteprincipii. Erau, spune filosoful, mai multe lumi ce putintO;de vreme ce Dumnezeu a ales-0 pe aceastaInseamniii c6este cea mai bunii. Ideea 'de finalitate indrumeazO prim urmare,chiar pe Creator in actiunile sale.

520 Leibniz

www.dacoromanica.ro

Dar totui lumea noastra, privita drept cea mai briardintre lumile cu putinta, nu este in mod necesar una Paracusururi. Ba, intr'un anumit sens, este chiar firesc ca in lumeanoastra sà existe unete mici cusururi, intrucit e vorba de olume de lucruri §i. fiinte 'finite. Raul exista deci in lume, devreme ce exista limitatie. Suferinta se na§te di,n aceastä limi-tatie, care e räul metafizic; ea însi, suferinta, isvorand deaci, este eau' fizic, iar pacatul este raul moral. Dar, daaexista rau sub toate formele acestea, nu trebue sa ne inchi-prim mai putin ca masura in care a fost el lasat sa seiveascii pe lume este dintre cele mai mici.

Intr'adevar, faptul ca exista rau pe lume, nu trebuesä ne facä sA credem ca. ea are §i un alt creator in afarade oel cu desavar§ire bun pe care-1 concep teologii. Ciilenoastre nu sunt caile lui ,Dumnezeu, iar intelesul pe care-1dm noi lucrurilor nu este intelesul pe care li 1-a dal Dum-nezeu. Leibniz cere acelora care iau seam,a la existenta rauluiIn lume, sa. invete ca" nu privesc decat p parte din realitate,iar nu intregul. Insa adesea o parte ni §e poate parea lipsitäde inteles sau chiar urAtä, pe cand intregul este plin de fru-musete. Un colt de tablou poate sa nu aiba prea mult in-teles in el ins4i;- in tablou totui, privit ca intreg, coltul sejustifica pe deplin. lar intr'alta .parte, filosoful afirma'. caraul lumii sau ceca ce e monstruos in ea, poate fi-imbrati§at de anurnite reguli; la fel cum o serie numerica sepoate imfati§a in aparenta neregulata, dar, odata bine inte-leasa in originea i constructia ei, are proprietati fromoase;la fel cum o linie, mai ales daca nu i se cerceteazii decalun fragment, poate aveza tot soiul de tours et retourstotu§i sA i se poatäi da ecuatia i constructia, unde geometrulsa gaseasca ratiunea iregularitatilor, lia fel tot ce i se parepacat i rau in lume, sub unghiul nostru de vedere, ar puteaavea mai mult tale sub unghiul de vedere al Creatorului. Sila urma urmii, chiar daca raul ar exista a§a cum ne pare, nu§tim daca Dumnezeu nu ni 1-a dat spre a ne desavarsi pe noi

iar nu din slabiciune. Pana ì ingerilor le trebue, pentrua nu se molei, obstacole.

latA felul cum intelege Leibniz sä solutioneze existentaraului in lumea unui Creator bun. Lui Bayle, care afirmaseexistenta a doua principii, unul al binelui §i altul al rAuiti,Leibniz îi raspunde reafirmancl existenta unui singur Crea-tor.. $i chiar dad., dupä cum s'a obiec'tat de catre unii, Leib-

Leibniz 521

www.dacoromanica.ro

522 Vico

niz acordi lui Bayle, intr'un anumit sens, ci raul poatefiinta al:ituri de bine, &apt ceva cleosebit de el, nu-i acordiiniciodata ci lumea isvoraste din ,slotia. principii.

Principiul finalitatii il duce pe Leibniz, datoriti des-legarii ce o da problemii radjui, la o tviziune optimista alumii. S'a spus cá spiritul de analiza al filosofului, simtul in-finitului mic, al diferentii individuale, atat de caracteristicegândirii lui Leibniz, ar fi trebuit sa-1 depärteze de un astfelde optimism, cu, privire la lume in intregul ei. Dar simtul ana-litic nu depirta pe filosof, niciun prilej, de pornirea sauniversalistii, la fel de caracteristica i ea. Facuttatea de actferentia nu a covirsit la e1 niciodati pe cea de A integra,asa incit teodiceea lui Leibniz nu este mai optimista deck,o indreptatea filosofia sa si fie. Leibniz a putut face concesiiteologiei in sensul ca s'a ,indeletnicit- adesea cu probleme careerau mai mult ale timpului decal ale sale; oricari erau insi pro-blemele ce le lua in tdesbatere, pmopria sa gindire a fost ceacare i-a dictat solutiile.

Vic o

Opera celui mai de seam& filosof italian Etepretuitlvreme de un veac la justa kn. valoare se leagi de o buniparte din fisionomia gindirii zilelor noastre. Dupacum afirmiHeinz Horn, Vico este primul cugetator, care In cercuicultura occidental a promovat istoria umana ca obiect j caproblema a filosofiei-1) initiand! o metafizici a speciei orne-nesti-. Dar aceasta gindire inovatoare nu-si are numai succesulsau partial in cadrul restrins al filosofiei istoriei, pe care ointemeiaza cugetatorul napolitan. Tot Heinz Horn mai ,declara°a odata cu Vico ja sfirsit specia filosoficä existentiala, fi-ind înlocuitä printr'o conceptie a devenirii. Prin urmare, chiarcele mai intime elemente ale metafizicii devin, sub auspiciileacestei veden i originale, subsumate unui cadru de relativitate

renuntind la vechea functiune statica sit abstractizanti.Numai pentru aceasti mare intuitie creatoare, Vico trebuiestudiat cu toata atentia Lcuvenità i awzat in rindul celor cariau revolutionat gindirea omeneasci.

Giambattista Vico s'a nascut la Napoli in anul

1) Heinz Horn, Die Geschichtsphilosophie Ernst von Lasaulx' inZeitschrift fiir deutsche Kulturphilosophie, Bd. 3, H 1, 1936.

www.dacoromanica.ro

Veo 523.

1668 §i se pare c'ä, asemenea lui Kant, nu §i-a parisit niciodati'Drawl natal. In urma unui accident din copilarie, a ri'unascu o fire profund rnelancolicà i inclinaa, nu unei meditatiivagi, ci unei ascutite porniri de a surprinde adevirul in celemai mici amanunte, dupacum ne atesteazk atat autobiografiac-at i cuvintele de mai tarziu ale biografului sau, marchizul deVillarosa. Melancolia sa se agraveaza inspre anii tineretii, al-ternand cu trisaturile unei amenintatoare desnadejdi, pricinuitiprobabil de catre incertitudinile sale religioase. Documentulcel mai doveditor al acestei stari sufleteti este poema de unintunecat pesimism, cu accente leopardiene avant la lettre, scrisäin 1692 j intitulata Affetti di un disperato. Dar chiar dinaceasta poema se surprinde intentia de infranare in manifestareadurerii careia cauta sa-i idea o indrumare rodnica, dupacumreiese din urmatoarele versuri:

Ma per le pene mie giuro a questeaspre selve, solinghe, orride e mesteche non mai turbera, mentre respiro,i lor alti silenzi un mio sospiro 1).

Intr'adevar, Vico îì alä o reconfortare in ins4 naturalui reflexiva care constituie -aria experientei sale din tinerete,cand zabovea nopti in .§ir, pana'n zori, citind i meditand.Mai tarziu, el ocupa o catedra la universitatea din Napoli, dinremunerarea careia nu-i ajungea intretie familia, astfelincat este silit sá recurga la alte munci istovitoare, pe langa.studiu. Ca rod principal al cursurilor sale de drept, avemcuvântarile latine§ti de deschidere, cunoscute sub titiul de Ora-zioni inaugurali, cari cuprind, in germene §i fragmentar, esentapreocuparilor sale filosofice de mai tarziu; ele sunt redacta.teintre 1699 i 1707. Opera in care se manifesta, partial preo-cuparile sale cele mai de seama, poarti titlul De univesi inri uric.principio, o lucrare de filosofie a dreptului. Dar prima sarealizare propriu zis metafizica este De antiquissima italorumsapientia, scrisa in 1710, 'care ar reprezentà, dupa Croce, oprima etapa in cursul cugetarii lui Vico. Insfa'r§it, opera sacea mai de searna poarta titlul Principi di una sdienza nuovad'intorno alla comune natura delle nazioni.' Prima forma aacestei lucrari, cunoscuta sub numele de Scienza nuova prima

1) Dar pe dureille mele jut' acestor pAciuri aspre, singuratice, snlba-tice si triste en, atilt at voiu teal, niciun suspin al meu nu va turbura adtin-cile ion linisti.

www.dacoromanica.ro

e publica in 1725, lapoi in 1730. 0 a doua forma, definitiva,familiarizata sub numele de Scienza nuova seconcla, apare abeaIn 1744. Filpsoful moare in 1755, dupaoe, din pricina surme-najului §i a multelor neplkeri intâmpinate, este atins, pentrudoi ani de zile, de o amnesic totala.

Se pare cä punctul de plecare al gandirii lui Vico, ase-menea celui lui Leibniz, ar fi nemultumirea asupra datelorcugetar' cartesiene, la care se mai adaaga. influenta hota-ratoare, pe care alti Arei autori au exercitat-o asupra formatieisale spirituale. Ce are de obiectat Vico lui Descartes? Inpr¡mul rand, ingustarea, reducerea interesului filosofic la naturaideilor limpezi i distincte, prin cari apärea exclusivlitatea curioa§terii, tfiind lasate ila o parte toate oelelalte ma-nifestari ale activitatii spirituale, ca d. p. fantezia. In al doilearand, ideile limpezi i clistincte nu numai ca.' se prezentau ne-suficiente pentru integritatea domeniului existentei, dar nici mkarpentru propriul lor cadru limitat nu se dovedeau operante.Principiul lui cogito ergo sum, adica deducerea existentei dincugetare (reolusa la relatii intre idei limpezi, i distincte) devinevalabili pentru con$Hinta subiectiva, dar nu pentru tiinfà. Cuntpot fi satisfkute i exigentele ofintei? Numai prin conversiunealui -verum cu factum, raspunde Vico; numai ceeace facem,putem intr'adeviir cunoa0e, deci exclusiv faptul se identificaunei autentice cunoa§teri. Inlauntrul relatiei cartesiene in vremece mintea se cunoa5te (din cugetare), ea nu se face, i deoarecenu se face, ignoreaza gentil sau modul in care se curioa§te- 1).Dar, in acest caz, numai Dumnezeu este cel care le-a ficut petoate; omul, in specia cartesiana, nu posecla decat con§tiinta,o facultate imbucatatita, care inlauntrul Divinitatii nu ramaneseparata, ci se identifica celorlalte

Ramâne de precizat cum a incoltit in mintea lui Vico acestagnosticism de nuanta mistica "§i cum a fost amendat tot deel. Aici e momentul si amintim de cei trei autori, cari auprezidat la formatia sa filosofica, adicä Platon, Tacit §i Bacon.Neindoios, îii conversiunea lui verum cu factum, implinita prinintreaga formulare a obiectiilor acluse lui Descartes, se sur-prinde in mod direct :forma inductiva de cugetare a lui Bacon,dar se poate subintelege ,§i dominanta metafizica pre-aristotelica

lui Platon, combinata icu actiunea moral §i utilitara aTacit. Ace§tia doi din urmà vor fine 'deasemenea sa-§i declare

1) Die antiquissima italorum sapientia in Opere, vol. L a cura deCentile e Nicoiini, Bari, Laterza, 1914 pug. 136.

524 Vico

www.dacoromanica.ro

influenta in mod direct, Cleterminandu-1 pe Vico si renuntepartial la agnosticismul amintit. In momentul de fata, intervinea doua eta* mai insemnata, din activitatea sa.

Recurgand la autobiografia lui Vico, putem aprecia cat demult a rfost el ,inraurit de Platon i, in special,, de Republica"acestuia. Republica ideal' constituie, pentru Vico, una din ideileplatonice cele mai atragatoare. Astfel, Inca din tinerete, odatacu timpuria lui nemultumire asupra metafizicii aristotelice,printr'o indoctrinare platonici, visa el un clrept ideal, vesnic,care sa se celebreze intio cetate universala, dupa idea sauintentia Providentei, asupra carei idei sunt apoi intemeiate toaterepublicele tuturor timpurilor i tuturor natiunilor").

Dar idea platonica nu-si pastreaza numai acest sens ori-ginar in mintea luiVico; dupa ci.un am mai amintit, el suferäinfluenta lui Tacit. Precum Platon arata omul in ce fel ar trebuisa fie, Tacit Il indica asa cum este. Dupa cum Platon, cu stiintasa universala" se difuzeaza in toate elementele, care-1 umplupe intelept cu dorinta aclevarului, tot astfel Tacit acorda sfatulutilitatii, care-1 face pe filosoful practic isa se conduci bineIn toate imprejurarile potrivnice. Admiratia acestor doua aspecteeomplimentare ale autorilor de mai sus a lost baza schitariiunei istorii ideal-eterne, asupra càreia s alerge istoria universalia tuturor timpurilor, ata cum t'a realize in Scienza nuotra; ea,va trebui sa alcatuiasca un model de echilibru pentru intelept,care sa ia, in acelas timp, ceva din sapienza riposta a luí Platon

din sapienza volgare a lui Tacit.Dintr'o asemenea armonizare a lui, Platon cu Tacit, va

reksi, cu necesitate, o alterare a ideilor platonice. Tacit, caintelept practic, va pastra si el anumite invariante, pe un planmai relativ si mai caduc insa, clecat al ideilor platonice, cu aelasticitate mai mare, dupa coloritul evenimentelor contingen-te. Co1aborarea acestor doi autori in mintea lui Vico, amputei spune ci mâni la imanentiz-area, istoricizarea i psiholo-gizarea ideilor platonice, ficand ,sá derive acele genuri saumoduri, inlauntrul carora noi trebuie sá ne regisim. Acestegenurí Isau tnoduri, In dialectica istoricä a .5tiintei nouit, vor adoptafisionomia directa a ceeace cunoastem sub numele de tipuri.Vico, prin urmare, ca intemeietor al típului in gandire, nedesvaluie, In acelas timp, i originea lui. Este stiut ca orientarea

1) Vita di Giambattista Vico scritta da se medesimo tu GiambattistaVico, L'autoblografía, Il Carteggio e le poesie varie a cura di B. Croce eF. Nicolini, Bari, Laterza, 1929, pag. 12.

Vic° 525

www.dacoromanica.ro

526 vie°

tipologici moderni se prezinta fez o directie filosofica ne-ari--stotelica, dar studiul lui Vico ne face sa surprindem §i maiIgmurit germenele ei platonic.

Cum putem urmari, din cele constatate, renuntarea partiala lui Vico la oagnosticism? Privitor la naturg, omul nu poate

ajunga la stabilirea unui adevar, deoareee nu el a creat-o,ci Dumnezeu, singurul care-i poseda cheia. Dar, in schimb,omul riunine capabil de a stapâni, in mod cert, faptele sale,deoarece el le-a savar§it. Conversiunea lui verum cu factumpoate fi astfel operanta, numai inlauntrul unui domeniu defapte umane, deci pe mi. plan de desfa."wrare istorica. Filosofiaistoriei nu devine, la Vico, ca la unii cugetatori contemporani,un simplu &Amp partial 1§i metodologic, ci apare ca singtumforma cu putinta a filosofiei, deoarece 'nurnai intr'insa facul-tatile cunoa§terei sunt in misurn de a opera cert, deciPrin urmare, o gnoseologie fixatä intre limitele conversiunii luiverum cu factum, duce exclusiv acea amintitg. metafizicäa speciei umane".

Astfel ja na§tere Sfiinta noua, care reprezinti, dupi pro-pria lui expresie, o noun arti critica". fiindea.depaseste planul subiectiv al conoiintei, luerAnd asupra unuimaterial real, iar noun.- fiindea Vico insus poseda intuitia

rezultatul mimcii sale va da curs unor inedite categorii deorientare fat:a' de acceptia 'scientista a iluminismului i a enciclo-pedismului, deoarece cursul evenimentelor, in conceptia religioasi

imetafizici a lui Vico, se leaga de o intentie i un consens alProvidentei. Ideea sincretica, totodatä platonica i cretina, aProvidentei o concepe peiaceasta, ca rasfrangându-si originara-ihunina in legile evolutiei popoarelor. Dar o asemenea priviremetafizica ramáne complect detasata de intreaga structura alucrarii, sustinuta pe investigatii i totalizari de fapte concrete,fumizate indeosebi de ambuntite isvoare

Dupa optica noastra, a diferentierii, 5tiinta noua apare,In ac.elas timp, ca o istorie universala reclusa la principii, ofilosofie a limbajului i o filosofie propriu zisa. Dar in mintealui Vico, toate ac,este veden i compartimentate fusionau unitar.Factorul de unificare provine din noua privire a filosofuluia.supra filologiei, care nu mai iinseamna o disciplina exclusivformal, ci devine §i ,purtatoare de continuturi; acestea pot fide ordin moral, psihologic, religios, juridic sau economic, a§aincit insumarea lor, dupa anumite criterii, constituie domeniulingemanat al filosofiei §i al istoriei. Conversiunea lui verum cu

www.dacoromanica.ro

Vico 527

fact= face si derive klentificarea certitudinii cu adevarul.Certul filologic se reduce la adevaratul filosofic, deoarece orcefrantura de traditie, transmisii pin limbaj, cu titlu de simplasuperstitie, poate fi rationalizata ca norma. Prin urmare,sofia limbajului intra in sensul filosofiei propriu zise; filosofiaistoriei, deasemenea, se identifica singurului mijloc posibilde a gandi; istoria insa5, astfel cum o concepe el, impinsa laprincipii, devine filosofie a istoriei, deci filosafie in unicaaoceptie a cuvantului.

Potrivit acestui mod de a ..privi lucrurile, sprijinindu-sepe atestari i verificari filologice roade ale unei trudniceeruditii ajunge Vico la idea unui intreit tact, dupa carepa5e5te evolutia tuturor popoarelor i grupurilor de cultura.,form:and un ciclu; odatä cu terminarea tripartitei perioade, carealcatuiote ciclul, acesta se afli, necontenit, reluat dela inceput.A5adar, trei epoci se succed in fazele de evolutie ale -unei certecolectivitäti umane, cari, dupä implinirea cursului lor, se repeti,de nenumarate ori, in aceea5 ordine: ricorrono. Acestea suntcunoscutele sale corsi e ricorsi. Visiunea unui sens ciclic instructura evenimentelor nu apare ca noua, ci se declara Incâ dinantichitate; intre allele, ea contribue la ireductibilul pesimismal romanilor imperiali, cari vazusera prabu5irea atator culturiinfloritoare, 5i nu erau, deci, siguri pani cand se Ara prelungi,

pentru ei, sorocul de preferati ai destinului. Dar vedereaciclica a lui Vico, incetand sit se mai fundeze pe intuitii saupresimtiri, porne5te, pentru prima data, dela criterii exactepune astfel baza, filosofiei

Prima varsta a ciclurilor sale este numita a zeilor, candtotal se sh'var5ea sub auspiciile Divinitatii, chiar 5i cele maineinsemnate acte ale vietii; omul, a5a cum il cunoa5tem noi, cucaracterul sau autonom, se afla, in acest timp, cu totul eclipsat,printr'o deasa.' retea de intentii a factorilor supranaturali. A.doua varsta este a eroilor; Divinitatea capatä un caracter maiimanent actun, intrupandu-se in cliferite exemplare umane, a5acum indica epopeile homerice; dar 5i aci con5tiinta zeiascalash' un neinsemnat loe factorului psihic uman, umbrind maitoate laturile obi5nuite ale vietii prin limita 1functiunilor'razboinice.Insfar5it, urmeaza ultima varsta, numitä a oamenilor, cand in-treaga natura a speciei noastre se afla in intregime explicati-;omul ajunge si se manifeste, odata cu aceasa epoeä in toateatributiile lui variate.

La cele trei Waste amintite, corespund trei limbajuri.

www.dacoromanica.ro

528 Vico

Primul se prezintä mut sau hieroglific, isavarsindu-se numaiprin gesturi i semne. Contemporan Cu o vArstise acomodeazi, in modul pel mai perfect, riturilor religioase,cari se oer numai observate, nu si numite sau comentate. In-launtrul onor comunitati religioase, cum este orclinul calugarilorcistercieni, aceasta forma mutä, a limbajului se mai p6streazi

astazi. Al doilea limbaj poarta numele de sinzbolic. Etporespunde varstei eroice si se exprima numai prin imagini,metafore i analogii; oamenii nu detin sensul pro?riu al lucru-rilor, numindu-le in mod derivat; ei nu se afla indt stapani petoate functiunile vietii tor, iar facultatea abstractiei si a genera--lizarii le lipseste Cu desavarsire. Ultimul apare limbajul epistolar,adaptat fonnelor obisnuite ale vietii.

Inteo identica ordine, corespund lepocilor amintite i treicaractere scrise. Astfel, combate Vico vederile ,cari postuleaza oprioritate ¡storica a limbajului aupra scrisului, aparitiile lordeclarandu-se concomitente pentru filosoful napolitan. Primer°caractere, numite divine, sunt adecuate la un limbaj necuvantator;urmeazi caracterele eroice, pentru cari Vico ,gaseste expresiade universale fantastice §i, insfarsit, °data Cu limbajul epistolar,apar i caracterele scrise vulgare.

Totodaiit, trei feluri de jurisprudente insotesc aceste epoci.Prima este teologia mistia constituie legiferarea prin ora-cole. Aceste oracole din epoca zeilor 4:lictau prescriptiile lor inversuri, astfel incat legile timpului s'au pastrat in favole. Ur-meaza jurisprudenta eroica numita aequitas civilis, intocmitain putine cuvinte, lipsita de nuante si care nu prevedea cleatratiunile de stat. Ultima jurisprtidenta' devine aequitas nauralis,care are in vedere interesele particulare ale fiecarui cetatean, inipostazele cele mai rninutioase.

Popoarele, in cursul evolutiei lor mai vad i succesiunea atrei forme de guvernimânt. Prima este teocratica i corespundeautoritatii dinläuntrul familiei, a doua apare ca aristocraticii §i:

se adapteaza cetatilor cu ,domenii restranse, iar ultima forma,democratic& are loc in 'cadrul republicilor i apoi a monarhidorpopulare.

Insfarsit, tnasaturile psihice, cari transpar din obiceiuri,sunt iaras mereu altele la tipurile umane dinlauntrul celor treivarste de cultura". La primii oameni domina pietatea (Deucalionsi Pirra), cei din epoca eroica sunt colerici, iritabili (Achile),iar ultimii apar drept cuvant corespunzator sensutuide civilizar.

www.dacoromanica.ro

Vico 529

Din cele constatate, se recunoaste, pe Ifingi meritul luiVico ca intemektor al filosofiei istoriei, odati cu stabilirea.ciclurilor, si o Alti trisituri, pe care am mai mentionat-o; eleste primul cugetätor, care depäsind simpla observatiesurprinde paralelismul, factura corespunzitoare a deosebitelormanifestäri dinhiuntrul aceluias mbinent istoric. Vico stabilesteun tip comun inläuntrul unei colectivitäti date, si astfel punebazele celui mai insemnat capitol din noua stiintä a culturii,care &min:A astäzi o bunä parte din &dire. Este adevärat

neprezentantii contemporani ai acestei discipline, ar puteaadua obiectia a s'a oprit numai la determinanta

nesocotind alti factori, ca d. p. diferentierea etnioä, ce face sidecargb.' deosebit modul de manifestare a grupurilor de culturi,ce populeazä pämäntul. Dar Vico n'a fost necunosator alacestor factori; i-a privit numai ca pe simple mative accesoriisau ramificatii secundare, de o importantä limitatä. Astfel atri-buie el Iafetitilor (Indo-Europenilor) fantezia drept facultatedominantä, iar Semitilor fe rezerva insusirile mintii; din aceastaputem deduce a primii gajung la o culme a desvoltärii lor invärsta eroia, pe and ceilalti abea in ultima epoca; o asemeneaconstatare izolatä nu exclude totus ipoteza cä ambele grupurietnice au trebuit sa striibati, cleopotrivä, toate etapele amintitesi, astfel, nu adaogä nimic la visiunea intregului formulat deVico. Teoreticienii contemporani ai culturii, un Dilthey sau mairecent un Spengler prin studierea paralelismului de mani-festäri clinläuntrul mai multor grupe, diferentiate de culturänu fac deal sä desvolte i sä aprofundeze partial prima in-tuitie a lui Vico.

In ceeace priveste domeniul strict al filosofiei istoriei,principala obiectie se leagä de dogmatismul celor trei vfirstede necesitatea arbitrarä a intoarcerilor. Dar Vico si-a numitistoria sa ideal-eterna, absträgänd, prin urmare, esentialul dinevenimente si reduandu-le la principii. Pe simplu plan confin-genial, deci empiric, Vico insus a observat cä rämäne aproxi-mativä constructia sa teoretia, privind, d. p., cazul RepubliciiVenetiene, uncle intärziase värsta teroicii a Evului Mediu. Pefilosof nu-1 preocupa, insä, neregularitatea contingentiálii a eve-nimentelor; ratiunea abstragerii principiilor sale se baza numaipe considerarea unor vaste dimensiuni istorice, cari se crisiali-zaserä de multa vreme.

Ultima mare contributie a lui Vko priveste domeniulestetic. Croce Il consideni drept intemeietorul esteticii, deoarece

34

www.dacoromanica.ro

530 Vico

primul priveste fantezia ca o categorie autonomi, ca o forma acunoasterii. Germenele acestei priviri se isoi Inca dela combatereaideilor clare i distinete ale lui Descartes, dar culmineazi inconsiderarea epocilor divine si eroice a ciclurilor sale. gu-vernate de factorul fanteziei. Din lipsa unor notiuni potrivitepentru aspectele inconjunatoare, reprezentantii acestor epoci seexprimau numai prin simboluri, analogii i metafore, apariindtoti ca poeti, pe cari Vico Ii numeste sublimi. Mobilele canidetermina acest exclusiv limbaj poetic sunt efectele violentecari Il stapanesc pe primtiiv, indeosebi spaima nemäsurata saubucuria. Deoarece poezia reprezintä integritatea formelor vietiiIn acest timp, Vico ajunge sâ deosebeasca i o sapienza poeticade o sapienza riposta, care urmeazi abea in a treia epoch";prima reprezinta, pentru varstele eroice ale umanitatii un adevarmetafizic, cu mult mai ,puternic deck adevlarul fizic. Ilustrarealui Vico ramine edificatoare; astfel, pentru acea mentalitate'fantastica, adevaratul capitan ar putea sa se intruchipeze infigura lui Goffredo din ,poema lui Torquato Tasso Ierusalimulliberat'', iar toti ceilalti capitani, cari nu se conformeaza in-tocmai acelui personagiu, ar fi considerati ca inexistenti. Prinurmare, domeniul fanteziei aduce in mintea tipului eroic o bazametafizica mai puternica deck orce aspect efectiv al realitatii.Ea nu mai apare (ca o etapa provizorie, ce-si asteapa redu-cerea, prin clarificare, la un principiu rational, ci devine ungrad independent al mintii.

Ca obiectie adresata lui Vico pe plan estetic, avem con-testarea faptului ca numai in primele dota epoci s'ar ivi poezia,In timp ce ultima varstä, cu caracter reflexiv, s'ar gasi in totullipsita; cea mai superficiala verificare ne aratä ca si in a treiaepooa se desvolta facultatile poetice. Sa fi ignorat Vico acestamanunt? Dimpotriva, el insus a compus opere poetice. Obiectiaapare ca neintemeiati daci se are in vedere o subtili distingere,data, in aceasta privinti. de Vico, care schiteaza, in mod in-direct, indiciile unei anume poezii çi in epocile reflexive aleumanitatii; astfel, abea acum se desvolta ironia, privita defilosof in sensul larg al cuvântului, ca formata din neadevir,care in virtutea unei reflexiuni ja masca adevarului. Prin ur-mare, poezia apare si in acest timp insa ea o fictiune constientii;oamenii nu mai cred in propriile lor imaginan, ca in speciamentala mitica a tipurilor din vremea eroica. La acestea fanteziadevine singura categorie a cunoasterii, la ceitalti ea coboara, dinreflexiune, trasatura dominanta a ultimelor virste. Ceeace se

www.dacoromanica.ro

Iluminísmul german 531

aflii implicit in mintea lui Vico, desvoltii mai tOrziu Fr. Schlegel,care, cu prilejul unei comparatii intre poezia antica i ceamodernii, descoperO, ca o dificultate a ultimei, resortul unei inte-ligente nesatioase, provocati de curiozitatea intelectuali Pri-vind pentru prima data structurile separate ale celor &RIO speciipoetice, Vico mai este i cel care desoaperi o psihologie agândirii mitice, opus gândirii conceptuale.

Recapitulgind contributiile pe cari filosoful napolitan leaduce (in istoria gOndirii, 'vedem cà apare drept precursor alevolutionismului, fiind cel dintaiu filosof modern al' devenirii;apoi el stabile* categoria tipu. lui in gAndire, intemeiaza filo-sofia istoriei i teoria culturii, pune bazele esteticii moderne§i se ocupra primul, in mod §tiintific, de mit i de limbaj.mare parte din coordonatele de gandire intre cari ne mi§eimsunt opera sa, astfel ,incit, pe bunii dreptate, Croce 1-a numitveacul XIX in germene- 2).

iluminismul german

Iluminismul german (Aufklärung) se infaliseazä in genereca o miFare spiritualä., \rasa i stufoasi, dacii e privitii sublanghiul istoriei culturale, variat i multiformà in ce privelteizvoarele de inspiratie §i alimentare, domeniile de activitate,preocupirile, tenclintele i urm6rile, înestrat i ca numir defilosofi i tratate de a doua i a treia mâni, siiracii in schimbIn idei i sisteme cu adevarat originale, o eflorescentO

totu§, ce rerumii strOduintele, setea, dorul de Itunini-Iuminare ale unui veac, limitat pe plan filosofic de uni-

versalismul rationalist a lui Leibniz deoparte i ,,Critica ratiuniipure- a lui Kant de alta.

In sens larg iluminism inseamn5 mai' ales pentru Germanialui Luther eliberarea gândirii umane de sub tutela dogmatismuluiteologic protestant, corespunzAnd, ca de ltminteri in vremegRena§terii, atitudinii omului care la un 'moment dat se desco-pere pe sine insu, proprietar ai unor faculati de' cunoagere

simtire, cu ajutorul cOrora strObate lumea i lucrurile, organi-

Ober das Stadium der grieehisehen Poesie in Fr. Schlegel, Seineprosalshen Jugendschriften hsgb. von J. Minor II Bd. Wien', 1906, p. 5.

B. Croce, La Mosofía di Giambattista Vic°, Bari, Laterza III ediz.,1933, gag. 257.

www.dacoromanica.ro

532 Iluminismul german

ziind i exploatänd intreaga existentä in beneficiul fericirii sale,a bunei sale sari.

Optimism, incredere deplini in atotputernicia facultätilorpsihice i intelectuale, mändrie i suficientä, fatä de epocile an-terioare mai putin luminate-, convingerea de a hid si a fistäpän In cea mai bunä dintre lumi, fäuritä de Dumnezeu numai

numai pentru ca neamul omenesc, in specie omul veaculuial 18-lea, sä-si poatá realiza idealul de perfectiune moraläde fericire teresträ i cereascä..

Acestea sunt simtemintele cari animä spiritele epocii creinda.c.ea atmosferä specifici (Zeitgeist) in pare noul tip uman,filosof, savant, teolog, om de stat, pedagog sau literat se stra-dueste, päsind pe urmele unui Pufendorf sau Thomasius, des-cinränd din imparatia speculatiilor metafizice ale tuft Leibnizsau insusindu-si directivele ideologice i tiintifice din afarahotarelor Gennaniei, sä solutioneze definitiv problemele capitaleale veacului; principiul i sensul ultim al meca.nismului universal,raportul dintre spirit si materie, i'atiune gi credintä, filosofiereligie, nemurirea sufletului s. a. m. d.

Prima etapä a iluminismului filosofic german care se ex-tinde paniá pe la mijlocul veacului al 18-lea este marcatä deincercarea lui Christian Wolff si a discipolilor säi, in curändfoarte numerosi, de a injgheba un sistem, amplu i minutios,din speculatiile filosofice ale lui Leibniz, rämase parte in ma-nuscris, parte schitate fragmentar sau impristiate prin scrisori

alte lueräri ocazionale. Incep si aparä rind pe rand tratatede metafizia, logia., etia, estetia, psihologie; exemplul esteurmat apoi de teologi, economisti, jurisconsulti s. a. Instantisupremä este ratiunea (Vernunft, Verstand); metoda de pre-ferintä cea matematicä. Zelul fiincl unic, pe la mijlocul secoluluiopera lui Wolff pare a fi desävärsitä. Diversele tratate fiindserse in bunä parto in limba germanä, se crease o terminologiefilosoficä. i tiintificà, iar conationalii lui Wolff si ai dis-cipolilor sai aveau la indemänä un sistem limpede si logic, care,dupä convingerea autorilor, constituia o sintezä definitivä a cu-nostintelor vremii.

Unora dintre contemporanii lui WOlff nu putea sä le scapemsA caracterul abstract, ipotetic i sträin de realitatea externäde o parte, iar de leg& intelectului i cerintele sufletului umande alta, al edificiului filosofic wolffian, lipsit de originalitateprofunzime arid pini la clesgust.

Atacurile ce nu intärzie si se produa impotriva filosofiei

www.dacoromanica.ro

Iluminismul german 533

lui Wolff, se indreapta in doua directii: se pune la indoiali va-loarea ratiunii ea principiu unic de cunoa0ere i ca norma deconduita, in viata. Confruntandu-se sub influenta vadita aempirismul englez (Locke) legile ratiunii cu datele expe-rientei, se constati o discordanta care are ca efect punerea indiscutie a problemei metodologice i epistemologice (Lambert).Pe de alta parte, aderentii filosofiei bunului simt" de prove-nientà i franceza, revoltandu-se impotriva clogrnatismuluirationalist wolffian, tot atat de intolerant ca i dogmatismul fen-gios de pe timpuri, reiau unele preocupari practic-utilitariste ale§colii lui Wolff, determinând un curent cunoscut indecomun subnumele de filosofie populara (reprezentanti foarte numero§i,Mendelssohn i Lessing fiind cei mai de seama). Filosofiabunului simt (Philosophic des gesunden Menschenverstandes),umana i toleranta, croita pe mäsura omului de rand, are carezultat desivarirea emanciparii spiritului german, incatqat vea-curi dearandul de dogmatismul religios i apoi de cel filosofic.Germanul descopere bunurile j frumusetile vielii concrete, sedesgusta de speculatiile metafizice, de ac,ea graue, Theorie-,multumMdu-se cu un eclecticism filosofic-teologic, critic, mora-lizant, comod i rezonabil.

Dar aceasta conoeptie, ignorand adancurile sufletului uman,degenerand apoi in mediocru, superficial §i banal, provoaca oviolenta reactiune din partea tifierei generatii de pe la 1770-80,care proclama superioritatea vietii afective §i instinctive asupracelei intelectuale. Aruncand peste bord tot balastul de principii

cleprinderi iluministe, aceasta generatie a Sturm-und-Drang-in frunte cu Hamann 5i Herder, incearoi sa intemeieze,

alituri de preocuparile ei literare, o a5a numitä filosofie a ere-dintei sau afectului. Intr"o explicabilà opozitie fata de Kant,filosofia credintei se awaeal turbulent deacurmezi§ul veaculuiraticmalist i iluminist, pe care incearca lichideze definitiv,tocmai in timpuI cand j filosoful dela Königsberg" facea aceeaoopera de lichidare in Critica ratiunii pure-.

1. Precursori.Importanta strict filosofieä a precursorilor iluminismului

german este destul de reclusä, chiar abstractie fac-and de faptulsunt contimpora.ni cu Leibniz, care îi intuneca aproape cu

desavar§ire. Li se rezerva totu un loc in istoria metodologiei§tiintelor i mai ales in istoria iluminismului pentru urmiitoarelemotive:

www.dacoromanica.ro


Samuel Pufend or f (1632-1694), istoriograf §i juristapipind pe urmele lui! Hugo Grotius i a'filopofului englez Hobbes(incearca o imbinare a principiului sociabilitatii, formulat decel dintai cu conceptul instinctului de conservare

individualsustinutde dare cel de al doilea), pune bazele dreptului natural,aplicand in mod consecvent metoda logico-geometrici. Esteprimul german care are curajul s decreteze facultatea morala aomului ca fundament unic al dreptului natural, iar ca principiu decunoa§tere §tiintifica exclusiv intelectul uman. In felul acestaPufendorf are meritul de a fi separat cu rigurositate In ciudaintregii ortaloxii a vremii' domeniul §tiintei de acela al teoto-giei, militand in favorul intelectului ca principiu autonom decunoa§tere i cercetare alaturi de credinta pi revelatie. Reac-tiunea prtodoxismului, cleprins Inca de pe timpul lui Melanchthozide a nu face nici fol distinctie fintre drept, care dupa Pufendorftrebuia sa fie unul §i acelap pentru proselitii tuturor religiilor

Fonfesiunilor, p't mom:la creptina, a fost cat se poate de vio-cu singurul rezultat ca Pufendorf a gisit urma§i din ce

in ce mai numero§i, el insu§ rimanand cu toate operele sale(ca De jure naturae et gentium. Londra 1672; De officiohominis et civis iusta legem naturalem. Londra 1673 §. a.),azi färá nici o importang in pragul veacului iltuninist.

Walter von Tschirnhaus (1651-1708), logician pi bun,cunosoitor al matematicii i fizicei, prieten cu Spinoza pi Leibniz,este metodolog prin excelenta. Incearci sa stabileasca o apropiereintre teorie pi experiment, deductie §i inductie. In opera sa Medi-cina mentis sive artis inveniendi praecepta general la (Amster-dam 1687), un 'fel de in'dreptar metodologic, se arati cand ratio-nalist cand empirist, dupa cum se folose§te de argumente §iconcepte (de ex. definitia genetica) imprumutate dela Descartes§i Spinoza sau extrase din fizicit, acea ptiinta pe care &Amu' ocrede incomparabil superioari tuturor celorlalte disciplini. $iel apliob. in argumentarea sa metoda riguros ptiintifica-geometricii,sustinand in acela§ timp ca once adevar obtinut prin rationamentlogic are nevoe de confirmare experimentala. Influenta luiTschirnhatis, erudit de tinuta severa, care spre deosebire dePufendorf §i Thomasius, nu s'a coborit debe in arena discutiilorfilosof ice la ordinea zilei, se resimte alaturi de cea a filosofieide peste hotare ori §i de cite ori se repeta in cursul veaculuiincercarea unei sinteze intre rationalism i empirism.

Christi an Thomasius (1655-1728), profesor de juris-prudentä pi filosofie la Leipzig pi Halle, ti insupe§te din caput

www.dacoromanica.ro

Iluminismul german 535

locului punctul de vedere ai lui Pufendorf. Lumina naturiilumina revelatiei sunt izvoare diferite", zice el; teologia derivadin iscriptura, filosofia din ratiune. Scopid filosofiei este fericireaterestra a neamului omenesc, scopul teologiei fericirea cereascr.Thomasius este precursorul prin vocatie g iluminismului popular,tipul reprezentativ, prin anticipatie, al rationalismului luminat dince in ce mai frecvent in cursul deceniilor urmatoare. DupaThomasius §tiinta nu constitue o valoare decat in masura incare poate fi pus:a., in serviciul vietii practice, avand de scopraspandeasca lumina" (Aufklarung). El insu§ nu este un creatorin ale stiintei, ci un popularizator si propagator al ei. Din teo-riile sale asupra dreptulul natural (expuse de pilda in Fundamentajuris naturae et gentium ex sensu commune &duck', in quibussecernuntur principia honesti, justi ac decori, Halle 1705, undejustum nu inseamna nimic altceva clecat: ce tie nu-ti place,altuia nu face), nu a mai ramas nimic in pieioare. Numele luise inentine insa. in istoria filosofiei si a culturii germane ca alcelui dintai profesor care a avut curajul sä tina prelegeri inlimba germana; tot el infiinteaza apoi prima revista germanä

lupta in mod neinfricat impotriva viciilor timpului si pentrulibertatea cercetarii stiintifice.

2. Christian Wolff.Adevaratul fondator i initiator_ al filosofiei iluministe ger-

mane este fara îndoialä Leibniz, cel mai de seama filosof alGermaniei moderne pana la Kant. Valoarea filosofiei lui Leibnizdepasind insä cu mult; pe cea a intregii filosofii iluministe ger-mane, i s'a rezervat un capitol aparte in cuprinsul volumului defaja. Dar i din alte considerente o expunere a gandirii luiLeibniz nu-si are locul in cadrul acestui capitol. Opera luifiind in mare parte inaccesibila i neexpusa in mod sistematic,influenta ei nu s'a exercitat in mod direct si imediat asupra con-temporanilor sai. Cu inlaturarea acestor neajunsuri se insirci-neaza Christian Wolff, filosoful principal ,g vremii i capulprimii scoli filosofice germane, care ii poarta numele.

Christi an W o lf f (1679-1754), celebru profesor de filo-sofie dela universitatea din Halle, Trece drept intemeietor al ratio-rialismului dogmatic, avand meritul de a fi injghebat intr'un sistemcomplet i riguros stiintific conceptia filosofici a lui Leibniz,pe care o expune intr'o serie de tratate, astazi indigeste, scriseparte in limba germana, a carei terminologie filosofica o creazapartial. Titlurile acestor scrieri incep toate cu cuvintele: Ver-

www.dacoromanica.ro


niinftige Gedanken- etc. (adecii jdei rezonabile). Asemenea ver-niinftige Gedanken" îi face Wolff despre tot soiul de lucruri,ca de pildá despre, intelectul uman i procedeul cel mai potrivitde a afla adevärul; despre Dumuezeu, lume i suflet, i toatelucrurile; despre faptele omuluí intru promovarea fericirii sale;drespre traiul omului in societate; despre manifestärile din na-turä, etc. Operele scrise in 'limba latinä formeazfi cuprinsul a23 volume respectabile.

Dup5. Wolff, filbsofia este ptiinta despre tot ce poate figandit. Conceptul suprem din care derivá prin deductie matematicáIntregul sistem este principiul contradictiei. Sistemul se bifurciapoi in filosofie teoretic6 sau metafizicit i filosofie practica',amândurora premergändu-le, ca un fel de introducere, logica.In xnetafizicii sunt cuprinse ontología, cosmologia, psihcilogiarationalä i teologia naturalä (spre deosebire de cea positivä.).Filosofia practicit se divide in eticä, economie pi politick'. Instrpit Wolff mai impune filosofiei i scopuri: limpezirea min-tilor i aservirea intereselor practice.

Confruntat cu Leibniz, Wolff nu aduce in campul filosofieinici o conceptie nouá, originalä. Se muljumepte i reupepte deminune sä ajusteze, simplifico, dilueze i vulgarizeze tezaurulfilosofic al maestrului säu, inodand unele fire, paräsind altele,cari îi pareau prea ipotetice sau indràsnete (ea ck pildä ipotezaannoniei ,prestabilite, etc.). Inzestrat cu un talent didactic vrednicde laudä,, furnizeafá conationalilor säi o doctrinä, un sisterdpi o metodä, ii Invatä sit gändeascä, logic pi metodic i sitcultive un ideal de clarä, limpede i rezonabilä mediocritate.

3. $coala filosoficä a lui Wolff.Din marele numär de discipoli ai lui Wolff, cari in genere

se multumesc a spori numärul tratatelor de filosofie dupä ca-lapodul indicat de magistrul lor, until singur meritä a fi mentionat,anume Alexander G. Baumgarten (1714-1762), intemeito-rul esteticei -filosofice germane. Estetica este singura disciplinä

xietratatà in sistemul ilui Christian Wolff. Baumgartenumple aceastä lacuna. Dupä clánsul obiectul esteticei II. formeazidatele cunoapterii sensibile, inferioare, con-fuze, 'spre deosebirecele puperioare, clare, rationale, cari sunt de domeniul logicei.Frumosul este perfectiunea (das Vollkommene) perceputä prinsimturi, intuitä. Estetica lui 13aumgarten a riimas neterminafi. Deestetica filosofici 01.1à la aparitia Criticei puterii de judecati"

www.dacoromanica.ro

Ilurainismul german 537

lui Kant s'au mai ocupat Intre altii Georg Fr. Meier '§i J. G.Sulzer.

Extremismul rationalist al lui Wolff, dispretul säu exa-gerat fatiä de empirism pe care 11 exclude pe cat posibil dinsistemul ski (Wolff cunoa0e totu§ §i o psihologie empiricituri de cea Intampini incii de timpuriu rezistentaunora dintre contimporanii i urma§ii skIL imediati, mai accesibiliinfluentei empirismului unui Locke de pildi decat Wolff Insu§.

In sensul indicat se manifestä An dreas R u diger (1671-1731), filosof eclectic §i medicinist, care respinge intre altele de-finitia filosofiei ca tiin a posibilului,In mäsura in care acestposibil poate 'fi gandit.Obiectul filosofiei fiind dimpotrivä cunoa-terea realitätii (des Wirklichen), Riidiger eseste cà metoda geo-metricà este inapti pentru investigatia .filosofia.Din insu§ titlulluerärii sale Disputatio de eo, quod omnes ideae oriantur aseizsione (Leipzig 1704) se vede de unde -trebue sä derive dupiRiidiger adevärata metodà filosoficä. Acest filosof ,esteantideterminist, impotriva doctrinei ideilor Inäscute §i a armonieiprestabilite intre trup i suflet.

Adversar mai influent al lui Wolff cleat Riidiger esteidiscipolul acestuia din urmä

'Christian Aug. Crusius (1712-1776), profesor teo-logie §i filosofie la1 universitatea din Leipzig. Crusius sustinenu notiunile goale", ci datele simturilor, experienta formeazapunctul de plecare in actul de cunoa0ere. El face clistinctieIntre cautä. §i act de cnnoa§tere,intre legile dupä cari functioneazigändirea 6 nexul cauzal al lucrurilor. Teza aceastai Il wazä peCrusius la polul opus al mtionalismului, pentru care Inläntuirecauzalä 6 proces logic de cunoa§tere sunt unul 6 acela lucru.Crusius respinge ca i' Riidiger conceptia deterministi, inlocuind-ocu ipoteza vointei libere care emanä dela Dumnezeu. In felulacesta Crusius contribue i In idomeniul etic i logic la 'subminareaedificiului rationalist.

4. Noi incercari metodologice epistemolo-gice panii la Kant.

Scepticismul antiratiomilist, care hi croe§te &um In spi-ritul epocii, surpi fundamentele sistemului wolf fian. Empirismuldin ce In ce mai influent canalizeazä discutiile filosofice in douiidirectii: 1) Inspre filosofía populari, care acapareazä Intregcomplexul de probleme rezultat de pe urma filosofiei practice §iIn bunä parte a celei teoretice tip Wolff; 2) inspre §tiintele

www.dacoromanica.ro

exacte sau noologice (daci se sprijinii pe material empiric cume cazul psihologiei empirice), in preajma ciirom se mediteazildin ce in ce mai serios asupra problemelor de ordin metodologic5i epistemologic.

Trei dintre reprezentantii acestei directii merle a fi relevatiIn mod deosebit, dual nu atia pentru valoarea, in sine a feoriilorlor, atunci cel putin pentru rolul pe care-1 detin in pregaireafilosofiei critic& kantierie.

Leonhard Euler (1707-1783), matematician de marerenume, membru al Academiei din Berlin, influentat de Newton,postuleazi o filosofie a naturii c15.diti pe princpiile mecanicei.Spatiul §i timpul absolut nu sunt lucruri, ci postulate necesareale matematicei §i. fizicei. (cf. Réflexions sur l'espace et letemps. 1748).

Johann Heinrich Lambert (1728-1777), academicianca i Euler, este considerat In 'mai multe privinti ca precursor ime-diat al lui Kant.'In cosmologie (cf. Kosmologische Briefe iiberdie Einrichtung des Weltbaues. Augsburg 1761) se apropie intru-ditva de teoria lui Kant *i Laplace asupra genezei universului.In teoria cunoa§terii (Neues Organon, oder Gedanken tiber dieErforschung und Bezeichnung des Wahren. Leipzig 1764; Anlagezur Architektonik oder Theorie des Einfachen und .Ersten in derphilosophischen und mathematischen Erkenntnis. Riga 1771),cauti sit' imbine rationalismuT lui Wolff cu empirismThl lui Locke.In actul cunoa§terii distinge doui elemente eterogene: unul dat,irascut, aPrioric §i altul venit din afari, insu§it, aposteriaric,

elemente cari nu trebue confunclate nici derivate unul !dincelgalt, cum procedeazi deoparte rationalismul, de alta empi-rismul. Deosebind deci o formi a ctmoa§terii de un continut alei, Lambert vede problema pus it de Kant, o solutioneara ins51tot dupá calapodul traditional prin identificarea legilor gindiriicu cele ale lurnii reale.

Johann Nikolaus Tetens (1736-1805) este eel! mai cleseama psiholog al vremii, mai ales un iscusit analist al sfUrilor psi-hice. Ridicii psihologia empirica la rang de tiinti, aplicand in modconsecvent metoda introspectiei i diviziunea 'faculta".tilor psihiceill trei: intelect, voint5. §i afectivitate, diviziune pe care o adoptii§i Kant. Pe teren epistemologic ,(d. Philosophische Versucheiiber die menschliche Natur) 4i insu§e§te probabil sub in-fluenta disertatiei lui Kant De mundi sensibilis atque intelligi-bilis forma et principiis", apsárutä. la 1770 separatia diatreform6 §i continut in actul endirii. Si Tetens ajunge pitni In


www.dacoromanica.ro

lluminismul german 539'

pragul filosofiei entice, a carei problemfi si-o pune, rispunsulramtmand sa-1 dea insa Kant.

5. Iluminismu1 ca filosofie populara.Rana pe la mijlocul veacului al 18-lea sistemul filosofic

al lui Wolff trecea oarecum drept filosofie oficiala, privita cuneincredere doar de care o eama de teologi neconvertiti incàla teologia rationala. In a doua jumatate a veacului, filosofiailuminista populara, adevaratul iluminism, trece in locul wolffia-nismului, din care purcede, debarasindu-se doar de once auto-ritate, dogma si sistem i ridicind la rang de principiu normativabsolut bunul simt- sau mintea sanatoasa, a omulur (gesunderMenschenverstand). In iluminism sensul conceptului ratiune-sufere o transformare. Din divina ce era, devine acum umana,prefactindu-se in minte-, Vestand-, intr'o minte siinatoasa,adica practica, rezonabila, independenta. Was ist Aufklarung?"se intreaba 'Kant intr'un articol cu acelas titlu, i spune:Aufklarung ist der Ausgang 'cles Menschen aus seiner selbsver-schuldeten Unmiindigkeit. Unmundigkeit ist das Unvermögen,sich seines Verstandes ohne Leitung eines Anderen zu bedienen.Sapere aude Si ai cura.jul de a te servi de propria ta minte.Iar a nio te servi de ea, inseamna sä ffi sau lenes sauaceasta ordine este interesant de pbservat ca Frederic II, ilu-minatul pe tronul Prusiei, este de parere ca luminarea celornehuninati trebue facuta cu forta, daci altfel nu se poate,scopul suprem fiind doar binele i fericirea tuturor, perfec-tiunea morala.

Toata aceasta filosofie are un pronuntat caraoter antropo-logic. Omul este obiectul central al preocuparilor; organul su-prem: mintea sanatoassa, bunul simt; problema centrali: raportuldintre biserica i cultura; domeniile de activitate: religia-morala,arta-stiinta, dreptul-economia, educatia-tehnica, statul-societatea;atitudinea: practica-utilitarista-educativa; conceptia filosofica ingenere: eclecticism.

Alaturi de wolffianism, iluminismul francez (Voltaire, Di-derot, D'Alembert etc.), moralismul i deismul englez îi daumina cu unele curente spirituale indigene (pietismul religios,sentimentalismul), i contopite In iluminism, patrtmd in biserica,universitati, coli, viata publica i privata.

Trecind la prezentarea problemei cultura-biserka, trebuesa pomenim ca ,in tot cursul secolului 18, biserica Isi pastrasenestirbita autoritatea ei alaturi de filosofie i tiinta. Atitudinea

www.dacoromanica.ro

540 IluminismnI german

conciliantä a tuturor Cosa-nor din lacest timp se situiazi peunja indicata de Leibnit, care cautase cu tot dinadinsul sä im-preune punctul de vedere teologic-teleologic cu cel fizico-mate-matic, Closofia rationalista a lui Descartes si Spinoza bargepe stiintele exacte tsi logicà, u idealismul religios al spiritufuigerman. Cosmosul organizat i prestabilit, fiind un rezultat alratiunii divine, nu poate si existe vre-o contradictie intre rgiune

revelatie, sau credinfá. Concilianta lui Leibniz a trecutasupra lui Wolff, care respectä compromisul, intreaga filosofiea vremii ostenindu-se sä argumenteze in favorul unui acord intredogma si ratiune In ceea ce priveste existenta lui Dumnezeu.

Lucrurile se schimba insa, imediat Ice trecem la iluminism.Se respinge compromisul lui Wolff. Interpretarea i critica filo-logico-istorica i filosofica a textelor biblice devine din ce ince mai frecventi. Sub influenta empirismului, a umanismuluiestetic al unui Shaftesbury, a deismului englez, filosofii popularigermani inlocuesc crestinismul dogmatic tenebros, :sever, medievalcu in crestinism modern, practic, uman. O atitudine extrem deagresiva fata de crestinismul istoric i fatit de izvoarele salebiblice este acea a lui Hermann Samuel Reimarus (1694-1765). Fiind partizanul religiei naturale (rationale), aduce o criticaacerba crestinismului dogmatic. Nu accepta decat o singuriminune: creatia universului. Restul revelatiei impreuni cu scrip-tura ou sunt decat minciuni i manopere popestr. Cateva frag-mente din opera sa Apologie toder, Schutzschrift fiir die ver-niinftigen'Verehrer Gottes" au fost date publicitatii de Lessing.Furtuna pe care au starnit-o a fost atat de violentä, incat.Lessingfu oevoit sà sisteze publicarea lucrarii lui Reimarus. Ceacaracteristica figura a iluminismului popular ramane insa

Moses Mendelssohn (1729-1786), filosof evreu, mo-dest, nobil si tolerant, cosmopolit, bun stilist i scriitor multgustat de publicul amator de lectura filosofica. Publica infra alteleo lucrare (Phädon, Berlin 1767), p care se ocupa de nemurire.Idealul de intelepciune atat pentru Mendelssohn ,cat i pentruintreaga epoca iluministä este Socrate, fireste un Socrate rno-dernizat si pus la curent u intreg spiritul epocii. Adagiul mereurepetat de Mend.elssohn este perfectiunea moralä i spiritualä aindividului.

Gotthold E. Lessing (1729-1781), este capul cel mailucid al acestei perioade. Spirit critic, combativ si independent, unpasionat al ciutarii adevarului, abordeaza clomeniul literaturii,esteticei i criticei literare, teologiei i filosofiej, %sand peste

www.dacoromanica.ro

Ilummismul german 541

tot urme adânci si depäsind orizontul ilumirusmului obicinuit,Pornind dela teologie i cunoscänd pe Leibniz si Spinoza, pi-trunde in filosofia istoriei. Se pcupà de evolutia religioasä ,a

neamului omenesc in lucrarea sa ,Die Erziehung des Menschen-geschlechts- (1780), evolutie care, dupä dansul, decurge in etape,acestea descrimA in mare drumul pe care it strabate, in mic,omul in trecerea sa prin patru vräste: copiläria, adolescenta,maturitatea, bkränetea. Prima etapä este acea a vechiului testa-ment, iar a doua ,cea a noului testament, faza in care träimazi, zice Lessing. Faza de xnaturitate a crepinismului este re-zervatä viitorului. Admitänd cA evolutia istorieà are ea tinfá.perfectiunea neamului omenesc, perfectiune care se va infäptuidupä un plan stabili& de iinsus Dumnezeu, Lessing se arath ilu-minist. Ca filosof al istoriei insä, el se ridica mult deasupraepocii sale si se aseaiä, alkuri de Herder, in pragul vea-cului 19.

6. Filosofia credintei.Curentul Sturm-und-Drang- fiind In pnmul lod o reactiune

a afectivitätii impotriva intelectualismului, a vietii naturale (Rous-seau) impotriva celei artificiale, se manifestä in literaturä si,mai mult läturalnic, in filosofie, &and nastere unei filosofii aeredintei reprezentafá mai ales de Hamann, Herder si Jakobi.

J. G. Hamann (1730-1788), prieten cu Herder, asupraoàruia exercitä o puternica' inrAurire, este inspiratorul acesteifilosofii. Adversar declarat al tuturor abstractiunilor si specula-iilor Hamann sustine eh' filosofia nu se face cuintelectul ci cu simturile. Principiul suprem al filosofiei estecredinta. Pentru a crede, nu given' nevoe de argumente si dovezi.Dumnezeu existä, deoarece credem in el. Credinta este unproduct al sensibilitätii sau al vietii afective. Generalului, abstrac-tiunii, Hamann îi opune concretul, jndividualul. Lumea o gä-seste puna de contradictii, pe 'cad le intálnim si in viataopera lui, confuzä, haoticä, fortatä, presäratä lotus pe ici pecolo cu scantei i sclipiri geniale.

Johann Gottfried Herder (1744-1803), mai multila-teral incä deck Lesing, este si el, mai putin filosof deck poet,esbetician, critic si istoric literar, teolog. lar in filosofie casi Les,Sing, isi indreaptä atentia asupra evolutiei istorice, prività sub un-ghiul rosturilor i sensului existentei umane in lume i dincolo de ea.Ideea de progres i evolutie primeste insà, o formä mai concretä,epocile istorice fiind privite cu mai multä obiectivitate i inte-

www.dacoromanica.ro


legere pentru individualitatea lor. Darul ¡ndividualizarii Il a-propie pe Herder de Hamann, cu care se mai aseamänit prinfaptul cá i dOnsul filosofeazä cu afectul resp. credinta. Lipsalui de metoda, de discipliat logicO §i concentrare care se ma-nifesti mai ales in ale sale Ideen zur Philosophie der Geschichteder Menschheit", îi atrage p serie de observatii critice din partealui Kant, fostul sau profesor. Critica aceasta Il indispune peHerder ,intru atAt incat n ultimele sale scrieri filosofice (Meta-kritik, indreptat impotriva Criticii ratiunii pure, i Kalligone,impotriva Criticii puterii de judecati), cauta sà respingi faridreptate i fàrà succes, conceptiile (de Oa dualism' episte-mologic) lui Ka,nt. Mai metodic decat Herder se prezinta

Friedrich Heinrich Jakobi (1743-1819), cunoseutIn urma unei polemici cu Mendelssohn asupra intrebOrii dacitLessing a fost sau nu spinozist. Jakobi afirmO cá singurul drumspre absolut este acela; al credintei, al facultatii simturilor, carisingure pot sà ne furnizeze date imediate despre realitate. Credecà filosofia lui Kant, dOrOmind edificiul cuno§tintelorlice, va face loc credintei.

In totalitatea sa, iluminismul german se prezintä ca o filo-sofie cu caracter receptiv,electic, lipsit in parte de originalitate.Nici un gAnditor din fcei expui mai sus nu se ridica la iniltimilespeculative nici ale lui Leibniz, care inaugureazO aceastä filo-sofie, nici ale 14i Kant, care o lichideazO. Filosofia iluministaintrunote in genere caracterele unei faze de tranzitie §i depregatire intre marile sisteme rationaliste (Descartes-Spinoza-Leibniz) §i empiriste (Locke-Berkeley-Hume) de o parte §i

-filosofia critica i romanticä germanO de alta.

www.dacoromanica.ro

iNs-riTu-ruL C)E ARTE GRAFtCe"TIPARUL.- UNSVERSITAR"

E3tJOURE-rt

www.dacoromanica.ro

INSTITUTUL DE ARTE GRAFICETIPARUL UNIVERSITAR"

BUCURESTI

Lei 220

www.dacoromanica.ro

Istoria Filozofiei de La Renastere La Kant 1937

Documents

Transcript of Istoria Filozofiei de La Renastere La Kant 1937