UNIVERSITATEA ,, AL. I. CUZA”, IAŞI.

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ,,DUMITRU STĂNILOAE”.

PANTEONUL HINDUS

Lucrare de seminar Istoria Religiilor

COORDONATOR, STUDENT,

Drd. Constantin Damian Diaconu Constantin

IASI

2014

1

Introducere

Hinduismul zilelor noastre nu este acelaşi cu hinduismul de acum 5000 de ani. Religia

hindusă a evoluat în aceşti ani. Acum ea caută să fie o sinteză a diverselor idei şi influenţe ce

străbat întreg subcontinentul indian şi care reprezintă sute de grupuri sociale, culturale şi tribale.

Am ales această temă pentru a-mi aprofunda cunoştinţele generale, întrucât studiind anul

trecut alte culturi ale acestei lumi, şi, luate în ansamblu, pot oferi o cunoaştere difersificatã şi în

acelaşi rând asemănătoare a zeităţilor şi cultului ce formează panteonul acelei ţinut.

După cum sunt asemănări între zeităţile elene şi cele romane, la fel putem vedea unele

similitudini între panteonul hindus şi cel grecesc, cum ar fi Vishnu şi Zeus, Yama şi Hades sau

Indra şi Hermes.

,,Panteonul hinduist poate da naștere unor interpretări foarte diferite, ba chiar

contradictorii, fiecare dintre ele având, totuși, o anumită legitimitate. În functie de privirea

aruncată, India religioasă va apărea cand politeistă, când panteistă, când chiar monoteistă.”1

,,Chiar dacă ceea ce atrage în primul rând atenția este demultiplicarea nesfârșită a

divinității, fenomenul concentrării acesteia asupra uneia sau alteia dintre figurile panteonului nu

este mai puțin impresionant. El debutează cu o imensă literaratură devoțională, scrisă atât în

sanscrită, cât și în limbile vernaculare, în care relația interpersonală, legătura de iubire (bhakti)

dintre zeu și credincios, ca și ideea grației (prasada) eclipsează restul problemelor. Fenomenul

amintit se manifestă în mod evident în tot felul de practici, cu precădere în aceea de a recita

litanii sau de a picta, ba chiar de a-și tatua întregului corp cu numele zeului ales.”2

De la început trebuie spus că numeroase divinităţi din panteonul hindus îşi au originile în

tradiţia vedico-brahmanica cum ar fi Varuna, Indra, Agni, Soma, etc.

1 Jean Delumeau, Religiile lumii, Ed. Humanitas, București, 1996, p.338.2 Ibidem, pp. 338-339.

2

,,Numărul total al fiinţelor divine este extraordinar de mare. Mahabharata aminteşte de

33.333 la care se adaugă 88.000 de Gandharavas, iar Sivaitii din S Indiei număra chiar 1.100.000

de divinităţi şi demoni. În tradiţia hindusă se pare că zeii locuiesc pe legendarul munte Meru,

ducând o viaţă luxoasă în palatele lor, fiind mai puternici decât pământenii.(asemănător cu

panteonul grecesc). Ei trebuie să se supună legii karmei, iar când faptele lor bune s-au consumat

trebuie să se reincarneze în funcţie de meritele lor.”3

Panteonul hindus este foarte variat, alături de divinităţi masculine impunătoare apar

divinităţi feminine, fiinţe şi forţe supranaturale, forme de zoolatrie, fitolatrie.

Divinitățile masculine.

,, Zeul principal al hinduismului este Vishnu, care în perioada vedică era un zeu slab și

de mică importanță. Acum el devine zeul bun, îndurător, care are grija și milă de toți oamenii și

de toate ființele.”4

În traducere liberă este ,,cel care intră peste tot, la început în Rgveda apare ca ajutor al lui

Indra, dar în hinduism preia el funcţia lui Indra, protejând pe oameni şi pe zei de demoni şi de

forţe malefice. Este un fel de prototip pentru zeul ceresc. Funcţia lui principală este de a fi

Atotiitorul, garantul ordinii universale (dharma).

De asemenea simbolizează armonia ideală a cuplului preot-sacrificiant sau brahman-rege.

Este reprezentat având scoică şi discul, tiara şi însemnele regale ceea ce demonstrează că este

divinitate a castelor superioare ariene. Mai este indentificat cu Absolutul impersonal, cu

principiul suprem numit Brahman(zeul universal).

Este sinele lăuntric al tuturor fiinţelor, fiind cunoaşterea în sine. Este începutul creaţiei,

actul şi sfârşitul ei, stăpânul tuturor fiinţelor. În ciuda faptului că ramne pt totdeauna nenăscut şi

nemuritor, renaşte permanent prin propria forţă de creaţie. I se aduc doar ofrande vegetale.

3 Nicolae Achimescu, India. Religie și filosofie, Ed. Tehnopress, Iași, 2001, pp.97-98.4 Diac.Prof. univ. Dr. Emilian Vasilescu, Istoria religiilor, edția a III-a, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1998, p.242.

3

,,Esența mitologiei vaisnavite este legată de ,,întrupările sau avatarurile periodice ale lui

Vishnu in lumea noastră petru refacerea ordinii universale amenințate de slăbiciunea umană și de

acțiunile forțlor răului. Primele întrupări :Peștele, Broasca Țestoasă, Mistrețul, sunt teriomorfice

și s-au petrecut în perioada antediluviană. Ele se asociază, de asemenea, unei mari teme a

mitologiei vedice, în special celei a Brahmana, tema luptei dintre zei( deva) și demoni(asura),

pentru dobândirea elixirului vieții veșnice și pentru stăpânirea universului. Cel de-al patrulea

avatar, Omul-Leu, foarte popular, l-a înfrânt pe demonul Hiranyakasipu, care, îmbătat de putere,

îi asuprea pe oameni și pe zei. La fel, avatarul Pitic, care victorios, îl înfrânge pe demonul Bali ce

amenința echilibrul lumii. Al șaselea avatar este Parasurama sau Rama cu Securea, el apare sub

înfățișarea unui brahman războinic care se dedă unui măcelîn rândurile Kșatrya, deoarece aceștia

cereau să exploateze lumea numai în folosul lor.”5

,, Rama este o altă încarnare a lui Vishnu. Povestea lui este relatată în poemul epic

Ramayana. Povestea lui Rama celebrează angajamentele vieții de familie și valoarea supremă a

unei virți virtuoase si corecte. Totodată, ilustrează imperfecțiunile posesiunilor si autorității

lumești, Rama a fost descris ca încarnarea divină a moralității.”6

,, Krishna (cel negru), este prezentat in mitologia hinduistă crescând printre niște copii de

păstori, unde fusese ascuns de teama unchiului sâu Kamsa, regele rău din Mathura, care voia să-l

omoare. Tânărul Krishna se îndragostește aicide muzică și de păstorițe, mai ales de una dintre le,

Radha, care, ca și Krishna însuși va deveni pentru unele secte hinduiste obiectul unui cult plin de

erotism. Krishna săvârșeste o grămadă de fapte extraordinare. Între altele, răpește fiica unui rege,

se însoară cu șapte regine și alte 16 000 de femei, care îi nasc 180 000 de copii.”7

,, Avatarurile amintite până acum au avut deja loc, cele mai mule dintre ele în erele

anterioare, pe când cea sub chipul lui Buddha, al noulea avatar, ce demonstreazã, evident

strădaniile teologilor vishnuiti de a asimila elemente eterodoxe în sistemul lor, la începutul erei

actuale (kali). Cea de-a zece reîncarnare, și anume sub chipul lui Kalkin, se va realiza la sfârșitul

epocii Kali, așa cum se consemnează în tradiția literară, zeul va apărea pe un cal alb, purtând în

mână o sabie înflăcărată. Venind pe pământ, el îi va pedepsi pe cei răi și îi va răsplăti pe cei buni.

5 Jean Delumeau, Op.cit.,p.3446 Brandon Toropov, Luke Bukles,Religiile lumii:ghid esențial, trad.în lb.rom. Renata Tatomir, Ed. Paralela 45, Pitești, 2008, pp.199-200.7 Diac. Prof.univ.Dr. Emilian Vasilescu, Op.cit., pp.242-243.

4

Venirea sa anunță începutul unei ere noi și mai bune decât cele anterioare. Multe elemente din

acest mit ne amintesc de Apocalipsa Sfântului Evanghelist Ioan din Noul Testament, nefiind

exclusă chiar o influiență creștină în această privință.”8

Shiva este evoluţia unui zeu temut din perioada vedică, Rudra. La începutul erei creştine

era privit că principiul suprem, iar multe din divinităţile locale erau asimilate în acest zeu

impunător

În Upanişade văzut că un mai vechi creator suprem a Eu-lui universal. În perioada vedica

însemna cel prietenos, cel binevoitor.

Este un zeu al contrariilor, fiind simultan demonic şi divin. Sub aspect negativ este

opusul lui Vishnu. Stă în regiunile muntoase din Nord., câmpurile de bătălie şi de incinerare a

cadavrelor. Fii lui sunt mânia, boala şi teamă.

Este timpul ca principiu distructiv, moartea personificată, de aceea este reprezentat cu

forme înspăimântătoare( 3 ochi, cu trupul înfăşurat de şerpi, cu cranii în jurul gâtului etc.) Zeu al

exceselor, este totodată ascetul aproape gol, murdărit cu cenuşa, yoginul retras în munţi pt a

medita mii de ani.

De asemenea este regele dansului a cărui reprezentare frenetică simbolizează mişcarea

cosmică şi premerge de fiecare dată distrugerea universului. Dispreţuieşte orice ierarhie socială,

simbolul lui principal este lângă, o piatră cilindrică, iar animalul sfânt taurul.

,, În strânsă legătură cu cultul lui Shiva este acela al soției sale Parvati, numită și Durga,

Mahadevi, Kali. Ea este consiterată ca energia activa a lui Shiva si are acelesi atribute cu el.

Cultul ei este plin de senzualitate și practici magice.

Tot în legătură cu cultul lui Shiva este si cultul fiului acestuia, Ganeșa, reprezenat cu cap

de elefant, cu pântece mare, cu un singur dinte și cu ghirlanda de perle sau cu capete de morți în

jurul gâtului. Elefantul este de altfel pentru indieni animalul ce simbolizeaza înțelepciunea.

Numele acestui zeu este invocat la începutul oricărei scrieri.”9

8 Nicolae Achimescu, Op.cit.p.103.

9 Diac. Prof.univ.Dr. Emilian Vasilescu, Op.cit., pp.243-244.

5

De asemenea, lui îi este rezervată acea parte a corpului victimei care este sacrificată.

Brahma, zeu ce se indentifică cu principiul impersonal, principiul suprem al existenţei,

Absolultul, ulterior devenit personal.

În hinduismul târziu se bucura doar teoretic de cinstire. În Mahabharata apare în calitate

de creator, născându-se dintr-un ou cosmic sau din apele primordiale, fiind indentificat cu

Prajapati.

În lucrările epice are misiunea de reglemeta ordinea cosmică, este autorul noţiunilor de

lege, pedeapsa, moarte, distrugere a lumii.

Are propriul cer unde locuieşte, fiind consultant şi îndrumător al zeilor şi demonilor aflaţi

în pericol. Literatura mai târzie îl prezintă ca un zeu recreator al universului, la începutul fiecărei

noi perioade cosmice, la cererile zeilor Vishnu şi Siva.

,,Universul lui Brahma dureaza 2.160.000.000 de ani, îninte să se dezintegreze, după care

Brahma o recreează. Durata unui asemenea ciclu reprezintă o singură zi din viața lui Brahma.ˮ10

Astfel apare termenul Trimurti (tripla formă) ce desemnează divinitatea supremă

îmbracată în trei forme, adică cei trei zei mai importanți din hinduism:,,Brahma- creatorul,

Vishnu –conservatorul și Shiva- distrugatorul. Înaintea actului creației, divinitatea supremă era

unică și unitară, însă ulteriorea se manifestă în cele trei forme amintite. Această învățătură nu s-a

bucurat, însă, niciodată de prea mare popularitate în rândul credincioșilor. În plus, nu trebuie

insistat nicidecum asupra speculațiilor făcute privind pretinse similitudini între această triplă

formă a manifestării divine hinduse și Sfânta Treime din creștinism, în pofida unor nefericite

încercări de apropiere care au fost totuși făcute.”11

Indra este un zeu important în perioada vedică, ulterior în hinduism rol secundar. Este

zeul ce asigură ploaia pentru fertilitatea pământului, curucbeul fiind arcul sau.

10Brandon Toropov, Luke Bukles, Op.cit.p.199.11 Nicolae Achimescu, India. Religie și filosofie, apud, M Biardeau, Hinduismul, p.136, . Ed. Tehnopress, Iași, 2001, p.117

6

Este călăuza pt zei şi stăpânul cerurilor inferioare, unde locuieşte înconjurat de o ceată de

tineri în palat fastuos. Este permanent tânăr și călătoreşte cu elefantul sau Airvata, având în

mâna tunetul.

Observăm ,,că nu există doar zei care guvernează realitățile cosmice, ci și zei cu funcții

mai războinice, precum Indra. luptător viteaz şi mare adversar al demonilor, care antrena

triburile ariene în cucerireea ţărilor invadate și care, un timp, a fost venerat mai presus de toți

zeii.”12

Pe lângă acești zei principali, hinduismul are numeroși alți zei de mai mică importanță

precum:

Varuna un mare zeu în perioada vedică, dar cu importanţă minoră în hinduism. Este zeu

al apelor precum și zeu al medicinei( fiindcă apa are proprietăţi curative) sau al leacurilor.

Yama este stăpânul împărăţiei morţilor, călare pe un bivol negru și judecător al celor

decedaţi.

Stăpân al diferitelor iaduri, unde cei răi sunt supuşi la tot felul de chinuri, înainte de a se

reîncarna.

Agni este zeu al focului , al sacrificiului, se cunosc 49 de forme ale focului în hinduism.

Zeu al căminului familial, zeu al focului vulcanic, i se aduc ofrande de hrană.

La fiecare ceremonie importantă de familie, naştere, iniţiere, căsătorie, zeul Agni este invocat şi

venerat.

Surya zeu al Soarelui, în perioada vedică alunga întunericul şi spiritele rele. Este

reprezentat ca astru ceresc, dar şi antropomorfic.

Cunoaște o mare popularitate în Vestul Indiei, sub influienta cultului iranian mitraic.

Vayu zeu al vântului, reprezintă vântul ca fenomen. Este cel mai rapid din toţi zeii,

mesager al lui Indra. Are nenumărate manifestări ăla vântului, iar la sfârşitul lumii, va bate în

toate direcţiile.

12 Philipe Gaudin, Marile Religii: Iudaismul, Creștinimul, Islamismul, Hinduismul și Budhismul, Ed. Orizonuturi, București, 2007, p.326.

7

Skanda (Kumara, Kartikeya, Subrahmanya) este un zeu al războiului. Cunoscut ca

fiul lui Agni, său fiu al fluviului Gange sau al zeului Siva şi Parvati

În sec. I d Hr. a devenit obiectul unui cult deosebit în Sudul Indiei, unde s-a contopit cu un zeu al

fertilităţii primordial. Este reprezentat cu 6 capete şi 4 sau 6 braţe, călărind un păun.

Kama zeul iubirii, mai înseamnă munte. Este un zeu tânăr şi frumos, înarmat cu arc şi

săgeţi, arc din trestie de zahăr, corzile fiind un roi de albine, iar săgeţile flori. Oamenii devin

pasionali când sunt atinşi de săgeţile sale.

Divinitățile feminine:

Sunt reprezentări ale Zeitei-mame, cele mai multe soţii ale unor divinităţi masculine:

Lakshmi (Sri) este soţia lui Vishnu. Este zeiţa fericirii şi a frumuseţii. Are aceleaşi atribute

că Vishnu

Radha este soţia preferată a lui Krishna.

Rukmini este prima regină a lui Krishna

Sita este soţia lui Rama.

Sarasvati este soţia lui Brahma. Are mulţi copii, este patrona elocinţei, artei şi ştiinţei. Ea a

inventat sanscrită. Indentificata cu zeiţa Vac (care se traduce cuvânt în limba vedică).

Devi (Mahadevi-Marea Zeiţa, Parvati, Kali sau Durga)- este soţia lui Siva, sora lui Visnu.

Se prezintă ca o fecioară războinică. Ea este simultan generoasă şi binevoitoare, distructivă şi

răzbunătoare, izvor de viaţă. Este zeiţa limitelor stând la hotarele districtelor şi satelor pentru a le

proteja. De asemenea protejează copii de epidemii şi este invocată de săteni pentru a veghea

8

vitele. Este cinstită cu sacrificii sângeroase îngrozitoare şi ritualuri orgiastice. Multe divinităţi

feminine s-au contopit cu ea.

Mai sunt o serie de divinităţi feminine cu atribuţii terapeutice care vindeca variola,

ciumă, muşcăturile de şarpe.

Fiinţe şi forţe supranaturale

1.Naga- dragoni-jumatate chip uman, jumătate chip de şarpe. Locuiesc în oraşul subteran

Bhogavati, păzind comori.

2. Vidyadhana- fiinţe asemenea oamenilor ce posedă însuşiri magice. Se deplasează în spaţiu şi

îşi spot schimba chipul.

.

3.Rakshasa- demoni inferiori- răpesc femei- ucid şi devorează oameni. Cel mai cunoscut este

Ravana, cel ucis de Rama.

4.Asura- o ceată de demoni ce hartuiesc zeii după ce au fost alungaţi din cer.

5.Bhuta- spirite rele ce aduc nenorociri şi boli.

6.Preta- reprezintă pe cei decedaţi( fantomele lor), ce stau în jurul casei.

7.Yaksa – fiinţe blajine ce protejează comunităţile rurale de boli, dar pot fi şi răi îmbolnăvind

oameni sau posedându-i.

8. Yakshini- partenerii feminini ai Yaksa şi sunt la fel de periculoşi că ei.

9.Gandharva- (vedism) reprezintă anumiţi muzicanţi cereşti.

10.Asparas- partenerii feminini Gandharva- sunt foarte frumoase şi seduc asceţii.

9

Fitolatria, zoolatria şi cultul vacii

-munţii Himalaya

-fluviul Gange

-focul, luna, anumite plante, arbori (banyan şi betel)

-calul, maimuţă, tigrul, elefantul, gaiţa, păunul, vulturul, şarpele, broască ţestoasă, şopârlă, etc.

Cultul vacii- egală a pământului, aduce propria contribuţie. Asemenea brahmanului şi

regelui reglemeteazã ordinea cosmică, religioasă şi socială (dharma). Este animalul sacrificial în

vedism. Se consumă de la ea 5 produse binefăcătoare: brânză, unt, laptele acru, balega şi urina.

10

Concluzii

Se pune acum problema despre ce tip sau mod de adorare a divinităţii au parte indienii:

monoteism, politeism sau panteism.

,,Politeista, fără îndoială, datorită bogatei diversităţi a cultelor închinate unui mare număr

de zei şi zeiţe, asociaţi adesea unui teritoriu şi unui grup social determinat, purtând nume locale,

îmbrăcând aspecte antropomorfe şi teriomorfe.

Cât despre panteismul hindus, înţeles că sentiment al prezenţei universale a divinităţii

prin intermediul fiinţelor, aşa incate să le emane şi să le reabsoarba rând pe rând, el domina nu

numai discursul Upanişadelor, de exemplu, dar şi pe acela al literaturii devoţionale.”13

,,Amintim tot odată faptul că sistemul filosofic Vedanta, adept al unui monism prin

excelenţă, porneşte de la premisa că Brahman nu este nici o cauză prima, nici substrat ontologic

al unui univers a cărui realitate se reduce la iluzia că ar exista ceva din prezenţa sa în jurul

nostru. Brahman este acel Unul nonparticipatic, cel care exclude totalmente lumea şi conştiinţele

finite. Din această perspectivă, panteismul hindus poate fi omologat, în fond, unui desăvârşit

a-cosmism, diametral opus pancosmismului vehiculat de alte sisteme filosofice.”14

,,Şi monoteismul hindus ia înfăţişări specifice. Într-adevăr, totul se petrece ca şi cum

hindusul ar putea să se îndrepte succesiv, cu întreg sufletul său, spre diferiţi zei, uitând temporar,

de toţi ceilalţi. În secolul al XIX-lea, indianistul Max Muller constatase deja această tendinţă în

nume vedice în care Indra, Varuna, Agni, s.a. sunt rând pe rând, glorificaţi şi înălţaţi la rangul de

divinitate supremă. El denumise acest fenomen: henoteism. Acelaşi obicei se observă încă şi

astăzi când credincioşii, cu ocazia sărbătorilor anuale sau a pelerinajului în onoarea cutărui sau

cutărui zeu, concentrează asupra acestuia întreaga lor adorare părând că-i neglijează pe ceilalţi.

Acest monoteism alternativ ,pentru a relua fericită expresie a lui G.Delury, este absolut

caracteristic mentalităţii hinduse.”15

13 Jean Delumeau, Op.cit.,pp.338-33914 Nicolae Achimescu, Op.cit.p.115.15 Jean Delumeau, Op.cit.,p.339.

11

,,Ajungem la concluzia lipsei de pertinenta în acest sens a propriilor noastre categorii

teleologice. India nu este, propriu-zis, nici panteista, nici monoteista şi nici politeista. Realitatea

sa religioasă concretă funcţionează indiferent de dilemele în care încercăm să o închidem. Ea

dovedeşte existenţa mişcării mergând, şi anume prin coexistentă paşnică, pe care ştie să o

protejeze, printre alegeri teologice socotite incompatibile.”16

16 Ibidem, p.340.

12

Bibliografie:

Achimescu,Nicolae, India. Religie și filosofie, Ed. Tehnopress, Iași, 2001.

Delumeau,Jean, Religiile lumii, Ed. Humanitas, București, 1996.

Gaudin,Philipe , Marile Religii: Iudaismul, Creștinimul, Islamismul,

Hinduismul și Budhismul, Ed. Orizonuturi, București, 2007.

Toropov,Brandon ;Bukles,Luke ,Religiile lumii:ghid esențial, trad.în

lb.rom. Renata Tatomir, Ed. Paralela 45, Pitești, 2008.

Vasilescu,Diac.Prof. univ. Dr. Emilian, Istoria religiilor, edția a III-a, Ed.

Didactică și Pedagogică, București, 1998.

13

Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………p.2

Divinitãţi masculine………………………………………………………………...p.3

Divinitãţi feminine………………………………………………………………….p.8

Fiinţe supranaturale…………………………………………………………………p.9

Fitolatria, zoolatria și cultul vacii…………………………………………………..p.10

Concluzie……………………………………………………………………………p.11

Bibliografie…………………………………………………………………………p.13

Cuprins……………………………………………………………………………...p.14

14