1 PROPEDEUTICA

1

TEHNOLOGIA FARMACEUTICA SI OBIECTIVELE EI

TEHNOLOGIA FARMACEUTICA – este stiinta care studiaza aspectele teoretice

si practice (proprietati fizico-chimice, formulare, biodisponibilitate, operatii

tehnologice generale si specifice, forme farmaceutice etc) pentru realizarea

medicamentelor cat si alte aspecte legate de evaluarea biofarmaceutica a

acestora, conservare, depozitare si eliberare.

OBIECTIVE

Obtinerea pentru fiecare substanta medicamentoasa a celei mai adaptate

prezentari;

Obtinerea de diferite forme farmaceutice (solutii, emulsii, suspensii,

comprimate, drajeuri, capsule etc);

Asocierea substantelor active cu substante auxiliare;

Obtinerea de medicamente cu:

Biodisponibilitate foarte buna

Toleranta foarte buna

Stabilitate

Conditionare eleganta.

ROLUL FACTORILOR IN ELABORAREA UNUI MEDICAMENT

Pentru realizarea obiectivelor de mai sus mentionate este necesar un studiu in

detaliu ce cuprinde:

1. FORMULAREA

Alegerea celei mai indicate forme farmaceutice;

Structura chimica a substantelor active;

Alegerea corecta a excipientilor;

Conditionare corespunzatoare;

2. PROCESUL TEHNOLOGIC

3. CONTROLUL diferitelor faze intermediare cat si a produsului final.

1 PROPEDEUTICA

2

MEDICAMENTUL = este una sau mai multe substante active asociate sau nu cu

substante auxiliare utilizate in scopul prevenirii, ameliorarii, vindecarii sau

diagnosticarii unei boli.

CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR

1. DUPA MODUL DE FORMULARE

OFICINALE (FR X)

MAGISTRALE

INDUSTRIALE (TIPIZATE)

OFICINALE – sunt formule prevazute in farmacopee cu formule fixe bine puse la

punct si mod de preparare care in general se gasesc preparate in farmacii. Ex:

tinctura de iod.

MAGISTRALE – sunt medicamente preparate in farmacie pe baza unei formule

stabilite de medic cu preparare la nevoie si conservabilitate redusa.

INDUSTRIALE – sunt formule fixe preparate in industria de medicamente sau in

laboratoare de microproductie. Prezinta termen de valabilitate mai mare fata de

primele doua categorii si trebuie sa corespunda exigentelor impuse de

farmacopee si fisele tehnice.

2. DUPA MODUL DE ADMINISTRARE

DE UZ INTERN

DE UZ EXTERN

PARENTERALE

1 PROPEDEUTICA

3

MEDICAMENTE DE UZ INTERN – sunt destinate administrarii pe cale orala (per

os). Pentru medicamentele preparate in farmacie destinate uzului intern

etichetarea se face cu etichete cu chenar albastru pe fond alb cu mentiunea

intern.

MEDICAMENTE DE UZ EXTERN – sunt destinate aplicarii pe piele si mucoase.

Pentru cele de uz extern etichetarea se face cu etichete cu chenar rosu pe fond

alb cu mentiunea extern.

MEDICAMENTE PARENTERALE in afara tubului digestiv

Injectabile

Perfuzabile

Sunt medicamente introduse direct in mediul intern. Pentru cele cu administrare

parenterala etichetarea se face cu etichete cu chenar galben pe fond alb cu

mentiunea injectabil.

3. DUPA GRADUL DE DISPERSIE

DISPERSII OMOGENE

DISPERSII ETEROGENE

ULTRAMICROETEROGENE SAU COLOIDALE

MICROETEROGENE

MACROETEROGENE

DISPERSII OMOGENE – sunt compuse din doua faze miscibile (care se amesteca).

DISPERSII ETEROGENE – sunt compuse din doua sau mai multe faze nemiscibile.

Ultramicroeterogene (solutii coloidale) – particulele fazei interne au intre 1–100

nm.

Microeterogene (emulsii si unguente) – 10 nm – 100 µm

Macroeterogene (emulsii, suspensii, pulberi, grosiere) – 10 µm – 100 µm.

1 PROPEDEUTICA

4

4. DUPA COMPOZITIE

SIMPLE

COMPUSE

SIMPLE – contin o singura substanta activa.

COMPUSE – contin doua sau mai multe substante active.

5. DUPA TOXICITATE

ANODINE

PUTERNIC ACTIVE SAU EROICE (SEPARANDA)

TOXICE (VENENA)

STUPEFIANTE (VENENA)

ANODINE (Obisnuite) – ele pot fi administrate de ordinul gramelor fara a produce

tulburari in organism. Etichetarea lor se face cu litere negre pe fond alb, iar

depozitarea pe un raft obisnuit.

CELE PUTERNIC ACTIVE – sunt utilizate in cantitate de ordinul centigramelor.

Etichetarea se face cu litere rosii pe fond alb, depozitare la SEPARANDA.

TOXICELE – sunt utilizate in cantitate de ordinul miligramelor. Etichetarea se face

pe fond negru cu litere albe, depozitarea la VENENA.

STUPEFIANTELE – sunt substante ce produc dependenta. Etichetarea se face pe

fond negru cu litere albe, depozitarea la VENENA.

Eliberarea medicamentelor stupefiante este supusa legii 73/1969 cu completarile

ulterioare si se face pe baza unei retete cu timbru sec. Doza maxima eliberata

este pentru 3 zile.

1 PROPEDEUTICA

5

6. DUPA CONCEPTIA TERAPEUTICA

ALOPATE

HOMIOPATE

ALOPATE – actioneaza in mod antagonic asupra bolii.

HOMIOPATE – sunt folosite in doze infinitezimale (extrem de mici) avand efecte

opuse dozelor mari din aceeasi substanta.

7. DUPA MODUL DE ELIBERARE A SUBSTANTELOR ACTIVE

CU EFECT PROMT (INJECTABILE)

CU EFECT OBISNUIT (UZ INTERN)

CU ACTIUNE MODIFICATA (SEMIRETARD, RETARD)

CU ACTIUNE CONTROLATA

CU EFECT TINTA

8. DUPA FORMA FARMACEUTICA

COMPRIMATE

DRAJEURI

CAPSULE

SUPOZITOARE

OVULE

UNGUENTE

EMULSII, SUSPENSII ETC.

9. DUPA LOCUL DE ACTIUNE

TOPICE

SISTEMICE

TOPICE – sunt cu efect local (uz extern).

SISTEMICE – sunt cu efect general (intern, parenteral, unele forme rectale).

1 PROPEDEUTICA

6

10. DUPA ORIGINEA SUBSTANTELOR ACTIVE

NATURALE

ORGANICE

VEGETALE

ANIMALE

ANORGANICE

DE SINTEZA

SEMISINTEZA

11. DUPA MODUL DE ELIBERARE

ETICE = care se elibereaza pe baza de prescriptie medicala

OTC-URI = se elibereaza fara prescriptie medicala

12. DUPA ACTIUNEA FARMACOLOGICE

ANALGEZICE

ANTIBIOTICE

ANTIINFLAMATOARE

ANTICONCEPTIONALE

ANTIPIRETICE

ANTIDIAREICE

ANTIVIRALE etc

13. DUPA MODUL DE CONDITIONARE

UNIDOZA

MULTIDOZA

1 PROPEDEUTICA

7

CAILE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

Medicamentele pot fi utilizate local sau sistematic, iar pentru atingerea scopului

urmarit pot fi utilizate diferite cai de administrare:

a) Calea orala

b) Calea parenterala

c) Calea cutanata

d) Calea transmucozala

A. CALEA ORALA sau per – os, per-oral, deriva de la cuvantul per-pe si oris-

gura. Este cea mai frecvent utilizata si consta in administrarea pe gura a

medicamentelor care prin inghitire ajung in tractul digestiv de unde

substanta activa este absorbita.

AVANTAJE

Administrare lejera neutramatizanta;

Posibilitatea administrarii de doze mari de medicamente intr-o

singura administrare;

Posibilitatea administrarii formelor retard.

DEZAVANTAJE

Riscul descompunerii substante active sub actiunea enzimelor

digestive;

Necesitatea utilizarii unor corectori de gust, miros;

Absorbtia deficitara la unele substante medicamentoase (la amino-

glucozide);

Efecte locale iritative asupra diferitelor segmente ale tubului digestiv.

FORME FARMACEUTICE administrate pe cale orala – comprimate, capsule,

drajeuri, siropuri, suspensii, granule, pulberi etc.

B. CALEA PARENTERALA – para – in afara si enteron – intestin.

Este calea prin care medicamentul este introdus direct in mediul intern.

Exista mai multe cai parenterale. Cele mai utilizate sunt:

Intravenos (I.V)

1 PROPEDEUTICA

8

Intramusculara (I.M)

Subcutanata (S.C)

Intradermica (I.D)

Alte cai parenterale: intraarteriala; intracardica (muschii cardici);

intraarticulara (infiltratii); intrarahidiana (anestezii).

AVANTAJE

Se pot administra diferite forme farmaceutice solutii, emulsie ulei in

apa, suspensii, comprimate implant;

Se evita alterarea substantelor active intalnite in administrarea per-

os;

Inducerea rapida a efectului;

Inducerea controlata a efectului (comprimate implant).

DEZAVANTAJE

Terapie traumatizanta;

Necesita personal calificat;

Cost ridicat;

Necesitatea sterilizarii;

Durata de actiune scurta (exceptie comprimate implant).

FORME FARMACOLOGICE – solutii, emulsii, suspensii, comprimate,

comprimate implant etc.

C. CALEA CUTANATA – este utilizata mai ales pentru terapie locala dar recent

s-au obtinut si forme cu actiune profunda.

AVANTAJE

o Aplicare usoara neutramatizanta;

o Medicamentul este administrat la locul de actiune.

DEZAVANTAJE

Pot aparea fenomene de hipersensibilizare;

Patrunderea de substante nedorite in mediul intern.

FORME FARMACEUTICE solutii, suspensii, emulsii, linimente, spray-uri,

sisteme adezive, pudre, sisteme terapeutice transdermice.

1 PROPEDEUTICA

9

D. CALEA TRANSMUCOZALA ca si in cazul caii cutanate administrarea pe

mucoase poate avea efecte locale sau sistemice. Spre deosebire de pielea

mucoasei ii lipseste stratul cornos ceea ce usureaza absorbtia

medicamentului prin mucoase.

Fenomen foarte important cand urmarim obtinerea unui efect sistemic. In

cazul unei existente a unei leziuni a mucoasei absorbtia este marita. Caile

transmucozale de interes terapeutic sunt:

A. CAILE MUCOASEI BUCOFARINGIENE

a. CALEA SUBLINGUALA – medicamentul absorbit pe aceasta cale evita

eventualele degradari in tractul digestiv cat si primul pasaj hepatic.

Substanta fiind transferata rapid in circulatia generala.

FORME FARMACEUTICE comprimate; solutii; granule si globule

homeopate.

b. CEALA BUCOFARINGIANA PROPRIU-ZISA este utilizata pentru efect

local. FORME FARMACEUTICE comprimate bucale, solutii gargarisme.

c. CALEA GINGIVALA – utilizata pentru efect local. FORME

FARMACEUTICE badijonaje; comprimate etc.

d. CALEA BUCODENTARA – pentru actiune locala si sistemica mai ales in

sistemul dentar. FORME FARMACEUTICE: solutii, geluri, unguente,

microcomprimate.

B. CALEA RECTALA – este utilizata ata pentru tratamente locale cat si

sistemice evitandu-se in procent mare primul pasaj hepatic. In situatia in

care substantele sunt absorbite in circulatia generala. FORME

FARMACEUTICE: supozitoare, unguente, clismele.

C. CALEA VAGINALA – este utilizata in primul rand pentru efecte locale dar

in acelasi timp nu trebuie subestimata o absorbtie sistemica care la doze

1 PROPEDEUTICA

10

mari produce efecte adverse evidente. FORME FARMACEUTICE: ovule,

aerosoli, comprimate vaginale, unguente, solutii pentru spalaturi.

D. CALEA URETRALA – este utilizata cu preponderenta pentru efectul topic.

FORME FARMACEUTICE: solutii sterile, hidrogeluri, bujiuri.

E. CALEA PULMONARA – utilizata ata pentru efect local cat si sistemic.

Administrarea poate fi pe nas sau pe gura prin caile respiratorii

superioare, medicamentele patrunzand in caile respiratorii inferioare.

FORME FARMACEUTICE: aerosoli, inhalatii.

F. CALEA NAZALA – utilizata in special pentru efect topic dar recent s-a

introdus si forme sistemice administrate nazal ca de exemplu

substantele neabsorbabile pe cale orala. EX: hormoni hipofizari. FORME

FARMACEUTICE: solutii, spray-uri, suspensii.

G. CALEA OFTALMICA – efect local. FORME FARMACEUTICE: colire,

unguente.

H. CALEA AURICULARA – utilizata pentru tratament local. FORME

FARMACEUTICE: picaturi pentru ureche, spra-uri, spalaturi.

1 PROPEDEUTICA

11

PARTILE COMPONENTE ALE UNEI RETETE

1. SUPERSCRIPTIO

2. INSCRIPTIO

3. INVOCATIO

4. PRESCRIPTIO

5. INSTRUCTIO (SIGNATURA)

6. SUBSCRIPTIO

7. ADSCRIPTIO (ADNOTATIO)

Medicamentele se prescriu in functie de diagnosticul stabilit de medic, pe

imprimate speciale numite ORDONANTE MEDICALE sau PRESCRIPTII MEDICALE.

Prescriptia medicala sau reteta trebuie scrisa citet, fara corecturi deoarece este

un act special, care in situatii speciale poate deveni document medico-judiciar.

Cuvantul reteta deriva din limba latina de la verbul recipio a lua, a primi.

Redactarea retetei se face in limba romana sau in limba latina, nefiind permisa

intocmirea partiala.

PARTILE EI SUNT:

1. SUPERSCRIPTIO – este prima parte a retetei (antetul) tiparit al retei si

cuprinde:

Denumirea institutiei, localitatea, judetul;

Numele bolnavului;

Datele personale ale bolnavului;

Numarul fisei medicale.

2. INSCRIPTIE –diagnostic – sunt mentionate datele bolnavului.

1 PROPEDEUTICA

12

3. INVOCATIO – reprezinta prescriptia propriu-zisa in care sunt insirate

ingredientele din compozitia preparatului.

4. PRESCRIPTIO – reprezinta prescriptia propiu-zisa in care sunt insirate

ingredientele din compozitia preparatului.

Prescrierea ingredientelor si a cantitatilor se face in limba latina;

Exprimarea cantitatii se face in grame sau ml, picaturi …;

La substantele putin active si toxice cantitatile se prescriu in litere iar

in paranteza se scriu cantitatile in cifre, utilizandu-se submultiplii

gramului;

Cand utilizam cantitati care sunt multiplii ai unitatii de baza,

prescrierea se face utilizand cifre romane; EX: MISCEFIA PULVIS NO X

= AMESTECA SI FA O PULBERE.

Cand avem prescrise 2 sau mai multe ingrediente in aceeasi cantitate

se utilizeaza prescurtarea āā → ana partes (parti egale);

Cand adaugam vehiculul la cantitate ridicata se utilizeaza indicatia ad

→ pana la;

Solutiile se prescriu in grame utilizand exprimarea 𝑚

𝑚 cu exceptia

medicamentelor parenterale, la care cantitatea este indicata in ml,

utilizand exprimarea 𝑚

𝑣 (𝑚𝑎𝑠𝑎

𝑣𝑜𝑙𝑢𝑚);

Pentru substante se foloseste denumirea oficinala, adica FR X iar

pentru cele neoficinale denumirea comuna internationala = DCI.

5. INSTRUCTIO (SIGNATURA) – cuprinde indicatiile date de medic

farmacistului, indicatii legate de:

Modul de preparare

Forma dorita

Modul de etichetare

Modul de eliberare

1 PROPEDEUTICA

13

Intalnim urmatoarele exprimari:

MISCEFIAT + PULVIS = amesteca si fa

MISCEFIAT = amesteca si fa

DENTUR TALES DOSES NO X (DTD) = da asemenea doze.

Inainte de a cantari substantele cantitatile prescrise se inmultesc cu cifra

indicata in exprimarea No X; No XX; No XXX.

DS – DENTUR SIGNETUR = da si eticheteaza

DIVIDES IN DOSES EQUALIS = se imparte in doze egale, si se intelege

ca dupa cantarirea cantitatii si obtinerea cantitatii, acesta se va diviza

in doze individuale, in functie de indicatia acestei expresii.

Dupa prepararea medicamentului se eticheteaza corespunzator in

functie de forma preparata (intern, extern, injectabil).

Intotdeauna modul de utilizare a preparatului este scris pe etichete in

limba materna a pacientului, utilizand cifre arabe, chiar si atunci cand

administrarea se face in picaturi.

6. SUBSCRIPTIO – cuprinde

Parafa

Semnatura medicului

Unele indicatii Unele indicatii: CITO = imediat STATIM! = urgent VERTE = intoarce reteta SIC VOLO = asa doresc

Aceasta notatie e obligator atunci cand medical doreste administrarea unui

medicament peste doza maxima.

1 PROPEDEUTICA

14

7. ADSCRIPTIO (ADNOTATIO) – reprezinta completarile pe care farmacistul le

face pe reteta si avem:

Pretul

Data

Semnatura farmacistului

Stampila farmaciei

Cantitatea si felul excipientului utilizat la preparare atunci cand

medicul scrie qs (cuantum satis – cat este necesar)

Izotonizantul utilizat

Edulcorantul utilizat

Vehiculul utilizat.

La primirea retetei in farmacie, farmacistul va citi cu atentie reteta,

verificand substantele medicamentoase, dozele maxime admise (daca

este cazul), existent substantelor in farmacii, va taxa reteta si o

inainteaza pentru preparare;

Nu se permite prepararea a 2 sau mai multe retete deodata;

Aparatura pentru cantarire trebuie sa fie verificata conform

dispozitiilor legale;

Dupa prepararea retetei conform regulilor tehnice dependente de

forma prescrisa si proprietatilor fizico-chimice ale ingredientelor,

preparatul se ambaleaza si se eticheteaza corespunzator;

In farmacie exista un registru pentru copierea retetelor in care este

copiata fiecare reteta preparata;

Pe eticheta se va nota numarul de reteta din registru, preparatorul,

data si modul de administrare;

La eliberarea din farmacie se mai verifica o data produsul, etichetarea

si se dau indicatiile corespunzatoare legate de utilizarea preparatului

respectiv.

1 PROPEDEUTICA

15

MASURI UTILIZATE LA ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

20 picaturi apa 1 g (apa 20oC)

1 pahar apa 200 g apa

1 pahar vin 100 g apa

1 ceasca ceai 150 g apa

1 g alcool 95o 63 picaturi

1 g alcool 70o 56 picaturi

1 g tincture alcoolica 56 - 60 picaturi

1 varf de cutit de pulbere 0,5 – 1 g

1 lingurita rasa de pulbere 2 - 4 g

1 lingurita cu varf de pulbere 4 – 5 g

lg lgt

Apa 15 g 5 g

Sirop 20 g 6,5 g

Ulei 13,5 g 4,5 g

FARMACOPEEA

Capitolele generale ale farmacopeei;

Monografii pentru preparatele farmaceutice;

Monografii pentru metodologia de analiza;

Solutii volumetrice;

Indicatori;

Reactivi;

Standarde;

Tabele (cu doze maxime).

1 PROPEDEUTICA

16

Monografiile pentru substantele farmaceutice, preparatele formate si

produce vegetale au ca titlu principal – denumirea in limba latina, iar ca

titlu secundar denumirea in limba romana;

Pentru substante organice farmacologic active este folosita in general DCI,

in limba latina prevazuta in listele cu denumiri pentru substantele

farmaceutice elaborate de O.M.S;

Pentru substante anorganice la denumirea latina este prevazut intai

cationu; apoi anionul (pozitiv sau negative) (Carii sulfast)(Sulfatul de Bariu);

Pentru produsele vegetale la denumirea latina numele plantei, precede

partea din planta folosita: Ex: frangulae cortex (scoarta de crusin);

La preparatele farmaceutice denumirea formei farmaceutice (f.f) precede

pe cea a substantelor sau a produsului vegetal;

La solutiile apoase si la tincturile alcoolice nu se specifica in titlu solventul:

tinctura belladonae;

La solutiile sau tincturile preparate cu alti solventi acestia sunt prevazuti in

titlu;

Pentru unele substante preparate sau produse vegetale sunt prevazute in

cadrul monografiei respective, in limba latina sau limba romana alte

denumiri mai cunoscute al acestora;

o Prin solutie fara precizarea solventului se intelege solutie apoasa;

o Prin alcool se intelege alcool etilic de 96o;

o Prin alcool diluat se intelege alcool etilic de 70o;

o Prin eter se intelege eter etilic;

o Prin apa se intelege apa distilata;

o Apa proaspat fiarta si racita se intelege ca inainte de folosire apa distilata

trebuie fiarta 3 -5 min si racita la temperatura camerei.

1 PROPEDEUTICA

17

CONDITII DE CONSERVARE

Temperatura de conservare exprima:

La rece = 2 – 8oC

La loc racoros = 8 – 15oC

La temperatura camerei = 15 – 25oC

La cald = 30 – 40oC.

1 PROPEDEUTICA

18

OPERATII FARMACEUTICE GENERALE CANTARIREA

Este operatia prin care se determina masa substantei sau a produsului cantarit.

Pentru realizarea acestui scop se utilizeaza balanta si greutatile corespunzatoare.

Unitatea de masura utilizata este gramul cu multiplii si submultiplii sai.

Tipuri de balante

1. Cumpana de mana

2. Balanta de receptura

3. Balanta semiautomata tip Sibiu

4. Balanta de precizie cu taler superior Owalabor

5. Balanta tehnica

6. Balanta analitica

1. CUMPANA DE MANA – pe acest tip de balanta se cantares in general

cantitati mici de substanta in functie de sarcina admisa (0,1 – 100 g).

Cumpana este compusa dintr-o parghie suspendata intr-o furca metalica

care se termina cu un inel. La extremitatile celor doua brate sunt atarnate

cu ajutorul a trei snururi cate un platan. Pe bratul stang al parghiei este o

scala gradata prevazuta cu un cursor. Pe platanul stang se pun greutatile iar

pe cel drept se cantaresc substantele pe tecturi de hartie. In timpul

cantaririi cumpana se tine in mana stanga cu inelul in degetul aratator iar

cu dreapta se manevreaza cursorul respectiv si se face cantarirea

substantei.

2. BALANTA DE RECEPTURA – se utilizeaza pentru cantariri intre 10 – 1000 g.

Balanta de receptura are doua brate egale de care sunt suspendate doua

1 PROPEDEUTICA

19

talere. In repaus balanta se blocheaza cu ajutorul unui dispozitiv sau se

aseaza pe unul din talere o greutate astfel incat balanta sa fie protejata de

miscarile bruste ale aerului sau manevrarii necorespunzatoare. Punctul de

echilibru este indicat de un ac fixat la mijlocul parghiei si care se misca in

fata unui cadran gradat. Greutatile se aseaza pe talerul stang, substantele

pe cel drept.

3. BALANTA SEMIAUTOMATA DE TIP SIBIU – poate cantari maximul un 1 kg si

minimum 10 g avand o sensibilitate de ± 1 g. Acest tip de balanta are un

singur taler. Indicarea maselor substantelor cantarite are loc pe o scala

gradata de la 1 – 100 g pentru cantariri de peste 100 g adaugarea de

greutati a cate 100 g se realizeaza prin rotirea unui dispozitiv sub forma de

steluta.

4. BALANTA DE PRECIZIE CU TALER SUPERIOR OWALABOR – aceasta balanta

poate cantari intre 1 – 1000 g cu o precizie de ± 0,05 g. Cantarirea se

efectueaza cu compesatie de tava. In acest scop recipientul se aseaza pe

taler iar prin rotirea elementului de deservire aflat in partea stanga sau

dreapta jos se regleaza punctul zero dupa care se cantareste substanta in

recipientul nostru. Valoarea masei cantarite se citeste pe un geam din

partea frontala a balantei.

5. BALANTA TEHNICA – aceasta balanta poate cantari intre 50 g – 20 kg.

Valorile pana la 1 kg se citesc de pe cadran. Cele peste un 1 kg se adauga

greutati pe talerul din partea stanga iar citirea se face adunand valoarea

greutatilor de pe taler cu indicatiile de pe cadran.

1 PROPEDEUTICA

20

6. BALANTA ANALITICA – se utilizeaza pentru cantariri foarte exacte mai ales

in laboratoare de analiza a medicamentului. Pe aceasta se pot efectura

cantariri cu o precizie de 4 zecimale.

Caracteristicile balantelor

Pentru a putea fi utilizata trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

1) Sa fie sensibila → sensibilitatea este exprimata prin acea greutate minima

raportata la incarcatura maxima pe care balanta o poate sesiza;

2) Sa fie stabila → sa se echilibreze cat mai rapid dupa balansare;

3) Sa fie justa → daca se schimba doua greutati egale pe cele doua platane sa

ramana in echilibru;

4) Sa fie fidela → cantarind diferite mase indiferent de pozitia de pe platan sa

fie necesare aceleasi greutati pentru echilibrare.

Conditii de pastrare a balantelor

Pentru mentinerea performantelor tehnice ale balantelor trebuiesc respectate

anumite conditii:

Sa nu fie expuse unor variatii mari de temperatura si umiditate;

Sa fie ferite in timpul exploatarii de socuri mecanice avand grija

intotdeauna ca in timpul repausului sa fie in pozitia inchis;

Curatarea platanelor, a parghiilor se face cu materiale textile fine;

Verificare anuala;

Cumpana de mana se pastreaza in cutii sau suspendata cu ajutorul

dispozitivului inelar intr-un cui fixat pe un cadru.

1 PROPEDEUTICA

21

Aspecte practice privind cantarirea

Cu exceptie preparatelor parenterale lichide care se prepara la volum respectand

indicatia 𝑚 𝑣 celelalte preparate medicamentoase se prepara la greutate

respectand indicatia 𝑚 𝑚 .

La cantarire se vor respecta urmatoarele aspecte practice:

Cantarirea se va face numai cu balante functionale avand verificarea

tehnica;

In afara unor indicatii speciale cantaririle se fac cu o precizie de 0,01 g;

Cand avem indicatia “se cantareste exact”, cantarirea trebuie facuta la

balanta analitica’

Cand substantele sunt prescrise in parti (p) o parte va fi asimilata un 1 g – p

= 1 g;

Alegem balanta potrivita cantitatii de cantarit;

Pentru cantitati sub 0,05 g e utilizeaza pulberi titrate (pulberi diluate 1:10

sau 1:100);

Intotdeauna se verifica punctul de echilibru al balantei inainte de cantarire;

Pentru cantarirea substantelor solide se pun pe cele doua talere doua

tecturi sau doua carpele egale iar substantele se scot din borcan cu ajutorul

linguritei de metal sau plastic si se pun pe talerul drept (dupa ce am pus in

prealabil greutatile in talerul stang). Talerul drept se va controla tinandu-se

intre degetele aratator si mijlociu ai mainii stangi pentru a se evita

supradozarea;

Lichidele se vor cantari in sticle sau vase de laborator tarate;

Cantarirea substantelor vascoase se va face in patentule sau capsule de

portelan cu ajutorul spatulei;

1 PROPEDEUTICA

22

MASURAREA LA VOLUM A LICHIDELOR

Pentru masurarea la volum a lichidelor se utilizeaza diferite vase gradate utilizate

la temperaturi ale lichidelor intre 15o – 20oC (temperaturi la care este gradat

vasul).

Cele mai frecvent utilizate sunt: pipete, mensuri, biurete, cilindrii gradati, baloane

cotate etc.

MENSURA – este confectionata din tabla smaltuita, portelan sau sticla, are forma

unui trunchi de con rasturnat si este marcata in interior incepand de jos in sus cu

numarul de ml corespunzator pala la inaltimea respectiva. Mensura este indicata

pentru masurarea cantitatilor mari de lichide (100 – 2000 ml) deoarece

masurarea cu ajutorul ei este mai putin exacta.

CILINDRUL GRADAT – este confectionat din sticla, are forma cilindrica cu

diametrul mic in raport cu inaltimea. Este mai exact decat mensura dar mai putin

exact decat pipeta sau biureta.

BALONUL COTAT – fabricat din sticla de diferite capacitati are un gat lung si ingust

pe care este un semn care marcheaza capacitatea exacta a balonului. Baloanele

cotate permit o masurare exacta a volumului diferitelor lichide.

PIPETELE – sunt utilizate pentru volume mai mici de lichid. Ele sunt vase care

permit o masurare exacta a volumului lichidelor. Pipetele sunt cu bula sau cu

biureta.

1 PROPEDEUTICA

23

BIURETELE – sunt tuburi de sticla cilindrice gradate cu diametrul bazei foarte mic

in raport cu inaltimea, la partea inferioara au un robinet cu ajutorul caruia se

regleaza scurgerea.

Aspecte practice privind masurarea volumelor de lichide

Pentru masurarea lichidelor trebuie sa tinem cont de urmatoarele aspecte:

Alegerea unui vas potrivit raportat la cantitatea de lichid masurata;

Masuratorile trebuie facute la temperatura indicata pe vasul gradat;

Pentru exactitatea masuratorii citirea volumului se face la baza meniscului.

Masurarea in picaturi

Se face in diferite situatii si anume:

Cand avem substante puternic active prescrise in cantitati mai mici de 2 g;

Cand se masoara cantitati mici de lichide.

Marimea picaturilor depinde de diferiti factori:

Tensiunea artificiala;

Temperatura lichidelor;

Vascozitatea;

Diametrul suprafetei de picurat.

Conform FR X picaturile se masoara cu picuratorul normal care are diametrul

exterior de 3 mm si diametrul interior de 0,6 mm.

1 PROPEDEUTICA

24

USCAREA

Uscarea este procesul de indepartare totala sau partiala a umiditatii din diferite

substante solide, lichide sau gazoase. Sunt substante in care apa este legata prin

legaturi chimice sau fizice (apa de cristalizare) iar operatia indepartarii apei de

cristalizare este numita deshidratare.

Uscarea se realizeaza pentru urmatoarele scopuri:

Asigurarea conservarii unor produse (vegetale sau animale), alterabile in

prezenta umiditatii;

Obtinerea unor forme farmaceutice, ca extractele uscate;

Usurinta la manipulare si transport;

Posibilitatea obtinerii unor forme farmaceutice ca de exemplu:

comprimate, granulate etc.

USCAREA LICHIDELOR

La uscarea lichidelor avem doua situatii:

Uscarea unui lichid care contine o anumita cantitate de apa care trebuie

eliminata;

Uscarea solutiei apoase a unei substante fixe.

In primul caz putem indeparta apa prin evaporare pe baia de apa sau prin

absorbtie pe substante higroscopice (din lichide volatile).

Uscarea lichidelor care contin substante fixe in solutie poate fi obtinuta prin:

a. Pulverizare, atomizare sau nebulizare. Este un procedeu de uscare

preferabil pentru produsele alterabile (solutii extractive) si consta in

dispersarea lichidului sub forma de picaturi foarte fine si urmata de o

uscare rapida (1-2 sec) cu aer cald. Metoda se aplica pentru uscare la:

extracte, preparate opoterapice, fermenti, aminoacizi, lapte praf etc.

1 PROPEDEUTICA

25

b. Uscatorul cu cilindru. Lichidul este dispersat pe suprafata cilindrului

incalzit si se transforma in pulbere fina apoi pulberea este colectata.

c. Liofilizarea se aplica produselor care contin substante termolabile si consta

in uscarea rapida a substantei prin sublimarea ghetii in vid dupa o

prealabila congelare a solutiei apoase.

AVANTAJE:

Menajarea substantelor termolabile;

Substantele isi pastreaza proprietatile initiale (solubilitate);

Se obtine o umiditate scazuta ceea ce permite o conservare

indelungata;

Solventii volatili pot fi recuperati;

Protectie fata de degradarile enzimatice, bacteriene si oxigenul

atmosferic.

USCAREA SOLIDELOR

La substantele solide apa se indeparteaza prin evaporare, proces care are loc

atunci cand tensiunea de vapori superficiala este mai mare decat presiunea de

vapori din mediul inconjurator, la o anumita temperatura.

In mod normal uscarea nu se face complet ci pana la umiditatea de echilibru care

este specifica substantelor; de exemplu produse vegetale 10%, amidon 15% etc.

Alegerea metodei de uscare depinde de materialul de uscat si de modul in care

este legata apa.

a. Uscarea la aer este cea mai simpla metoda de uscare si aplicabila la

substantele care pierd usor umiditatea si sunt stabile la agentii atmosferici.

Uscarea se face la soare, umbra, in aer liber sau in spatii inchise,

1 PROPEDEUTICA

26

substantele fiind expuse in straturi subtiri pe coli de hartie, faianta, placi de

sticla etc.

b. Uscarea la cald. Metoda este aplicabila substantelor termostabile. Energia

termica poate fi transmisa in diferite moduri:

Convectie (cand vasul sau aparatul in care sunt expuse substantele

pentru uscare, vine in contact cu vaporii de apa fierbinti, apa calda

sau aer cald);

Conductie cand aparatul vine in contact cu sursa de energie termica

(gaz);

Prin radiatie termica – provenind din diferite surse;

c. Uscarea la vid. Este aplicabila mai ales substantelor termolabile,

extractelor, tincturilor, substantelor care prin uscare obisnuita se

transforma intr-o masa solida greu pulverizabila.

d. Uscarea cu ajutorul substantelor deshidratante. Se aplica in cazul

substantelor higroscopice (extracte, saruri anhidre), utilizand ca substante

deshidratante, oxid de calciu, sulfat de sodiu anhidru, acid sulfuric

concentrat etc.

e. Distilarea azeotropa. Se aplica pentru deshidratarea sarurilor (ex: sulfat de

magneziu) si consta in amestecarea lor cu benzen, toluen urmata de

distilare, cand aceste substante antreneaza cu ele vaporii de apa dand

amestecuri azeotrope.

f. Uscarea prin iradiere termica. In acest scop se utilizeaza diferite surse de

radiatii infrarosii si anume: sobe de teracota, resouri electrice etc. care au

rolul de a incalzi materialul supus uscarii, determinand astfel evaporarea

1 PROPEDEUTICA

27

apei. Metoda este aplicabila la substantele solide sensibile ca: acid ascorbic,

coloranti etc.

g. Uscarea cu microunde. Metoda se bazeaza pe utilizarea efectului termic al

undelor cu frecventa inalta de 2450 ± 50 MHz. Microundele pot traversa

sticla, portelanul, aerul, se reflecta pe peretii metalici si sunt absorbite de

substantele cu constanta dielectrica mare. In industria farmaceutica sunt

utilizate la uscarea granulelor, a extractelor vegetale, a pulberilor etc.

APARATURA UTILIZATA PENTRU USCAREA SOLIDELOR

Exsicatoarele – se utilizeaza pentru uscarea si eventual pastrarea unor

substante higroscopice;

Etuvele ;

Etuvele cu vid – acestea usuca produsele termolabile;

Dulapurile de uscare – scarea se face cu aer cald la presiune normala;

Uscatoarele cu camere in serie;

Tunele de uscare – uscarea dureaza in medie 10 ore si se preteaza foarte

bine pentru uscarea produselor vegetale;

Turnuri de uscare;

Uscatoare cu talere;

Uscatoare cu banda;

Uscatoare cu cilindri – materialul supus uscarii este sub forma lichida sau

pasta;

Tobele de uscare – uscarea se realizeaza cu aer cald;

Uscatoarele prin fluidizare.

1 PROPEDEUTICA

28

PULVERIZAREA

Este operatia prin care corpurile solide sunt reduse in fragmente foarte mici pana

la dimensiuni coloidale.

Se poate realiza prin:

Lovire (aplicand lovituri perpendiculare pe substanta)

Triturare – efectuand o miscare circulara de apasare in sens invers acelor

de ceasornic (sens trigonomic).

PULVERIZAREA IN FARMACIE

Aceasta operatie se realizeaza cu ajutorul mojarului si pistulului (pentru

pulverizare fiind indicat mojarul a carui pereti prezinta porozitate).

Dupa pulverizare substantele se cern prin sita indicata iar un eventual reziduu se

pulverizeaza din nou.

Conform FR X substantele se pulverizeaza fara reziduu. Pulverizarea cu reziduu

este intalnita la unele produse vegetale (radacina de Ipeca) unde un anumit

reziduu este rezultat din tesut lemnos foarte sarat in substanta activa. Pentru

pulverizarea substantelor toxice iritante se lucreaza cu mojare acoperite sau

operatia are loc sub nisa.

Pentru a micsora timpul de pulverizare la substantele care se pulverizeaza greu se

utilizau unele substante inerte chimic si farmacologic numiti intermediari.

Exemple:

Zaharul – pentru pulverizarea semintelor oleoginoase (dovleac, floarea-

soarelui);

Alcoolul pentru camfor, acid boric, acid salicilic;

Cloroform sau eter pentru dizolvarea iodului;

1 PROPEDEUTICA

29

Substantele gazoase pentru obtinerea unei pulberi foarte fine in cazul

sulfului.

Pulverizarea unor substante cu tendinta de aglomerare – oxidul de zinc si oxidul

de magneziu se realizeaza prin frecarea pe:

Sita

Pulverizator de tip mixer

Moara cu discuri verticale.

PORFIRIZAREA –metoda utilizata pentru obtinerea pulberilor foarte fine si consta

in frecarea substantelor pe o placa perfect lustruita dintr-un material foarte dur

(porfir, otel inoxidabil, portelan).

La pulverizarea in industrie se realizeaza cu ajutorul unor diferite tipuri de mori:

1. Mori centrifugale cu discuri

2. Moara cu pietre orizontale

3. Moara cu bile

4. Moara vibratoare

5. Moara cu jet

6. Moara coloidala.

1 PROPEDEUTICA

30

CERNEREA

Operatia de separare cu ajutorul sitelor a doua fractiuni dintr-o pulbere:

o Cernut (are dimensiunile particulelor mai mici decat ochiurile sitei)

o Refuz (are dimensiunile particulelor mai mari decat ochiurile sitei).

In practica farmaceutica exista 9 site standardizate (FR X):

I. Pentru fragmente vegetale mari

II. Pentru fragmente vegetale mijlocii

III. Pentru fragmente vegetale mici

IV. Pentru pulbere groscioara

V. Pentru pulbere mijlocie

VI. Pentru pulbere semifina

VII. Pentru pulbere fina (subtilis)

VIII. Pentru pulbere foarte fine (subtilissimus)

IX. Pentru pulbere extrafina (impalpabilis)

1 PROPEDEUTICA

31

DISTILAREA

Este operatia prin care un lichid se transforma in vapori in urma fierberii apoi este

condensat ca urmare a dirijarii vaporilor printr-un refrigerent.

Distilarea se utilizeaza in diferite scopuri:

Purificarea lichidelor

Separarea unui lichid in partile componente in functie de temperatura de

fierbere. Se pot distila doar lichide care nu se descompun la fierbere.

Pentru distilare se utilizeaza distilatorul.

TIPURI DE DISTILATOARE

1) Distilator de laborator de tip per ascensum

2) Distilatorul tip ciuperca (per descensum)

3) Distilatorul din sticla Ena

4) Distilatoare industriale

Distilator cu efect simplu

Distilator cu efect dublu

5) Distilatorul termocrompresie

1 PROPEDEUTICA

32

AMESTECAREA

Este operatia fizica prin care are loc o intrepatrundere a moleculelor sau ionilor

unei substante sau a mai multor substante cu moleculele substantei utilizate ca

solvent.

Amestecarea urmareste obtinerea unor sisteme disperse omogene insa perfect

omogene nu pot fi considerate decat solutiile.

Un grad de omogenitate mai mult sau mai putin avansat il au emulsiile si

pulberile in functie de modalitatile de lucru.

Tipurile de amestecuri intalnite in tehnologia farmaceutica pot fi grupate astfel:

Solutii adevarate (moleculare, lichide)

Emulsii (dispersii de lichide nemiscibile)

Suspensii (dispersii de solide intr-un lichid)

Amestecuri (pulverulente)

Pentru diferite forme farmaceutice se utilizeaza pentru operatia de amestecare

diferite expresii de exemplu:

“agitare” pentru lichide

“dispersare” pentru lichide care contin o faza dispersata (suspensii)

“malaxare” pentru forme de consistenta semisolida (unguente)

“omogenizare” pentru sisteme grosiere

AGITAREA utilizata pentru forme farmaceutice lichide are ca scop cresterea

vitezei de dizolvare sau omogenizarea formei. Ea poate fi realizata manual prin

simpla miscare a flaconului sau cu ajutorul baghetei sau folosind diferite

agitatoare.

1 PROPEDEUTICA

33

Amestecare este utilizata pentru omogenizarea formelor farmaceutice solide. In

cazul pulberilor compuse se urmareste repartizarea cat mai uniforma a

componentelor in cantitatea totala de pulbere.

FACTORI CARE INFLUENTEAZA UNIFORMITATEA PULBERILOR

1. Proprietatile fizice ale substantelor

Marimea si forma particulelor

Incarcarea electrica

Densitatea

2. Metoda de amestecare

3. Aparatura utilizata

In farmacii pentru prepararea cantitatilor mici de pulberi se utilizeaza

mojarul si pistilul.

AMESTECAREA IN INDUSTRIA FARMACEUTICA

In industrie se utilizeaza masini pentru amestecat de capacitate mare de diferite

constructii pe care le putem grupa in functie de principiul de functionare:

a) Amestecator cu tambur cilindric sau prismatic

b) Amestecatorul cu conuri

c) Amestecator cu arbore oblic

d) Amestecator in forma de “V”

e) Mori cu bile

1 PROPEDEUTICA

34

FILTRAREA

Este operatia de separare a particulelor solide dintr-un sistem polidispers care

contine in amestec particule solide si o componenta fluida.

In urma filtrarii rezulta un lichid transparent numit filtrat si o parte solida retinuta

de hartia de filtru.

MECANISMELE FILTRARII

1. Printr-un fenomen mecanic cand pe hartia de filtru sunt retinute

particulele solide cu diametrul superior porilor materialului filtrant.

2. Printr-un fenomen fizic de absorbtie cand se retin particule cu diametrul

inferior porilor materialului filtrant.

SCOPURILE FILTRARII

In functie de scopul urmarit avem urmatoarele tipuri de filtrare:

a. Filtrare cu scop de clarificare a partii fluide realizata prin retinerea

particulelor solide;

b. Filtrarea sterilizanta utilizata mai ales la preparatele parenterale si are ca

scop retinerea microorganismelor.

CARACTERISTICILE MATERIALELOR FILTRANTE

Filtrele au doua caracteristici importante:

Porozitatea (diametrul mediul al porilor)

Debitul de filtrare

1 PROPEDEUTICA

35

TIPURI DE MATERIALE FILTRANTE

I. Materiale filtrante fibroase

II. Materiale filtrante poroase

III. Materiale filtrante sub forma de tesaturi

IV. Membrane filtrante

I. MATERIALE FILTRANTE FIBROASE

a. Hartia de filtru este din celuloza pura de culoara alba, aspect omogen,

rezistenta corespunzatoare si nu trebuie sa cedeze filtratului substantei

straine.

Diametrul porilor este in functie de utilizare si anume:

o 3 – 70 µ pentru hartia de filtru utilizata in farmacie

o 1 – 15 µ pentru hartia de filtru analitica

b. Vata (Gossypium depuratum sau Gossypium depuratum mixtum oficinale

FR X) – se obtine din bumbac prin diferite operatii de purificare si albire,

trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de FR X. Filtrarea prin vata

este expeditiva si poate fi folosita ca atare sau impreuna cu tifon mai ales

pentru solutii extractive apoase si siropuri.

c. Vata de sticla – datorita rezistentei fizice si chimice este utilizata pentru

filtrarea bazelor si acizilor.

II. MATERIALE FILTRANTE POROASE

a. Placile de sticla poroasa – sunt obtinute din pulbere de sticla prin incalzire

si presare si sunt fixate in interiorul unor palnii. In functie de procesul de

obtinere avem filtre de anumite porozitati. Aceste tipuri de filtre sunt

1 PROPEDEUTICA

36

utilizate pentru preparatele parenterale lichide, au randament bun si pot si

sterilizate prin caldura.

b. Bujiile filtrante – sunt confectionate din material poros obtinut din

amestecuri de caolin, siliciu si apa presate in forme si calcinate la 1000oC.

Au diametrul porilor intre 0,3 – 0,4 µ si sunt utilizate pentru sterilizarea

solutiilor termolabile.

III. MATERIALE FILTRANTE SUB FORMA DE TESATURI

Aceste materiale asigura filtrarea intr-un mod analog cernerii, calitatea filtrarii

depinzand de numarul de ochiuri pe cm2 si felul impletiturii.

Aceste tipuri de materiale filtrante se utilizeaza mai ales pentru filtrarea solutiilor

vascoase sau cu continut de substante mucilaginoase.

a. Tifonul – Tela Hydrophila – FR X este tesatura de bumbac in amestec cu

celofibra. Pentru filtrare se utilizeaza in cateva straturi suprapuse sau in

combinatie cu vata.

b. Panza de bumbac este utilizata frecvent avand o rezistenta mecanca buna

si un pret scazut. Nu este utilizabila pentru filtrarea substantelor corozive.

c. Flanela este obtinuta din bumbac cu grosime mai mare decat panza si este

utilizata pentru filtrarea siropurilor.

d. Tesatura de in asemanatoare celei de bumbac dar cu rezistenta mai mare.

e. Lana utilizata pentru filtrarea acizilor diluati.

f. Fibre de nylon utilizabile pentru filtrarea hidrocarburilor halogenate,

benzen, aldehide, cetone dar contraindicate pentru filtrarea oxidantilor si

aczilor minerali.

1 PROPEDEUTICA

37

g. Fibre vinilice inerte fata de acizi si alcalini sunt utilizate pentru filtrarea

hidrocarburilor alifatice si alcoolilor si nu sunt utilizate pentru solventi

organici, cetone, eteri.

IV. MEMBRANE FILTRANTE

Au diametrul porilor foarte mic intre 0,1 – 100 µ pot fi de origine naturala sau

sintetice si sunt semipermeabile opunand rezistenta la filtrare. Pentru a avea un

randament corespunzator se utilizeaza suprapresiune.

APARATE DE FILTRARE

1. Aparate folosite in farmacie

2. Aparate de filtrare industriale

1. APARATE FOLOSITE IN FARMACIE

a. Filtre utilizate la presiune hidrostatica. Pentru astfel de filtrari (filtrari

obisnuite) se utilizeaza palnii si material filtrant, hartia de filtru, vata, tifon.

Acest filtru poate fi de 2 feluri:

Filtru simplu (cand suntem interesati de precipitat)

Filtru plisat (cand suntem interesati de fluid).

Pentru a grabi filtrarea mai ales la lichidele vascoase putem utiliza palnii cu pereti

dubli. Aceasta palnie se compune dintr-o palnie mai mare din tabla de cupru care

este prevazuta cu un tub lateral pentru incalzire. Spatiul dintre palnii este umplut

doua treimi cu apa care se incalzeste la un bec de gaz prin tubul lateral.

In lipsa palniei cu pereti dubli filtrarea fluidelor vascoase se poate face si cu palnii

simple + filtru simplu puse impreuna cu recipientul de colectare a filtratului in

etuve incalzite.

1 PROPEDEUTICA

38

b. Filtre cu functionare la vid (subpresiune redusa)

Utilizarea vidului mareste foarte mult viteza de filtrare. Filtre folosite pentru acest

gen de filtrare avem:

Palniile Buchner care sunt fabricate din portelan sau sticla si au in interior

placi perforate pe care se pune materialul filtrant (hartia de filtru). Palnia se

pune pe un vas Erlenmayer care are un tub lateral prin care este conectat la

sursa de vid.

Palnii cu placi de sticla poroasa de tip Ena utilizate pentru solutiile

parenterale.

Filtre Seitz asemanator constructiei palniei Buchner dar cu parti

componente demontabile. Acest tip de filtru este montat prin intermediul

unui dop de cauciuc la un vas cu trompa prin care se leaga la vid.

Bujiile filtrante au forma unor cilindri alungiti inchisi la o extremitate cu

garnitura metalica sau manseta de portelan prin care se realizeaza legarea

la vid. Au diametrul intre 1,5 – 5 cm, inaltimea intre 3 – 50 cm.

Pipe filtrante sunt utilizate pentru cantitati mici de filtrat. Aceste filtre au la

partea inferioara un material poros filtrant si se introduc in lichid punandu-

se in legatura cu recipientul colector adaptat la vid.

Ultrafiltrele. Materialul filtrant este format din membrane semipermeabile

suprapuse pana la 80 de straturi si sunt utilizate pentru filtrare sterilizanta.

c. Filtre cu functionare la suprapresiune

Principiul de functionare al acestui tip de filtru este de a crea suprapresiune la

suprafata lichidului de filtrat.

a) Filtre Seitz cu capac superior au la partea superioara o deschidere pentru

alimentare si una pentru suprapresiune.

1 PROPEDEUTICA

39

b) Bujii filtrante lucreaza la o presiune de 20 – 30 atmosfere.

c) Ultrafiltre materialul filtrant este format din membrane semipermeabile si

sunt utilizate la filtrarea sterilizanta.

2. APARATE DE FILTRARE INDUSTRIALE

a. Filtrul olandez

b. Filtre care lucreaza la vid

o Nucele filtrante

o Filtre cu toba

Cu filtrare exterioara

Cu filtrare interioara

c. Filtre care lucreaza la suprapresiune

Nucele filtrante cu capac

Filtre prese

Presa cu rame

Presa cu camere

Filtre centrifugale.

1 PROPEDEUTICA

40

STERILIZAREA

Este operatia prin care sunt distruse sau indepartate toate organismele vii in

forma vegetativa sau sporulata de pe un obiect sau un produs.

Sterilizarea este obligatorie in urmatoarele situatii:

Pentru preparate administrate parenteral (solutii injectabile, perfuzabile

etc);

Pentru preparate oftalmice;

Pentru preparate farmaceutice care se aplica pe rani, pe arsuri sau pe

pielea sugarului;

Pentru forme farmaceutice la care conservarea se poate realiza doar in

absenta microorganismelor (antibiotice, produse opoterapice etc);

Pentru instrumentar si diferite materiale medico-chirurgicale.

METODE DE STERILIZARE

1. Metode fizice

2. Metode chimice

3. Metoda aseptica

A. METODE FIZICE

1.a. sterilizarea cu vapori de apa sub presiune

1.b. sterilizarea cu aer cald

1.c. sterilizarea prin incalzire repetata (tindalizare)

1.d. sterilizarea prin incalzire la 100oC (60 min)

1.e. flambarea – incalzirea la flacara

B. METODE NETERMICE

2.a. prin filtrare

2.b. ultrasunete

1 PROPEDEUTICA

41

2.c. radiatii ultraviolete

2.d. radiatii ionizate

1.A. STERILIZAREA CU VAPORI DE APA SUB PRESIUNE se realizeaza cu ajutorul

autoclavului. Se realizeazavla diferite temperaturi: 121oC = 15 min; 115oC = 30

min. Se utilizeaza pentru preparate apoase, pansamente. Este oficinala in FR X.

1.B. STERILIZAREA CU AER CALD (FR X) se realizeaza in etuva – sterilizarea cu

caldura uscata. Se aplica pentru pulberi, solutii uleioase.

Temperaturi: 160oC = 3 h

170oC = 1 h

180oC = 30 min

1.C. TINDALIZAREA

Produsul de sterilizat este incalzit la 70oC timp de 30 – 60 min. Operatia se repeta

de cateva ori lz intervale de 24 h. La prima incalzire se distrug formele vegetative,

la a doua se distrug sporii, pentru siguranta se repeta operatia. Metoda nu este

foarte sigura si atunci pe produsul sterilizat trebuie precizat “sterilizare prin

incalzire repetata”.

Pentru mai multa siguranta se asociaza cu filtrarea sterilizata sau mod de lucru

aseptic.

1.D. STERILIZARE PRIN INCALZIRE LA 100Oc TIMP DE 60 MIN

Aceasta metoda consta in introducerea flacoanelor de sterilizat in baie de apa

incalzita la 100oC. Metoda da rezultate mai ales daca produsul a fost preparat pe

cale aseptica.

1.E. FLAMBAREA consta in trecerea repetata a obiectelor de metal (platina,

argint, inox, otel etc) sau a unor obiecte de portelan prin flacara unui bec de gaz.

1 PROPEDEUTICA

42

O alta modalitate este umectarea obiectivelor cu alcool urmata de aprinderea

alcoolului. Metoda nu asigura o sterilizare sigura.

2.A. STERILIZAREA PRIN FILTRAREA (FR X) – se realizeaza pentru solutiile

termolabile si consta in indepartarea microorganismelor prin filtrare cu filtre

bacteriologice sterile sau membrane filtrante sterile in conditii de lucru aseptice.

Prin aceasta metoda microorganismele nu sunt distruse ci indepartate. Trebuie sa

mentionam “sterilizat prin filtrare”.

2.B. ULTRASUNETE – se utilizeaza vibratii sonore cu frecventa ce depasesc 20000

Hz (spargerea membranei celulare). Ca inconvenienta se poate modifica structura

unor substante active.

2.C. STERILIZAREA CU RAZE ULTRAVIOLETE utilizata pentru sterilizarea boxei

sterile.

2.D. STERILIZAREA CU RADIATII IONIZATE

2. METODE CHIMICE DE STERILIZARE

- sterilizare cu gaze

- sterilizare cu substante chimice

STERILIZAREA CU GAZE (FR X) – este folosita pentru produse termolabile

compatibile cu gazul sterilizant. Cel mai utilizar este oxidul de etilen. Este utilizata

pentru sterilizarea materialului plastic, manusi, seringi, vata, tifon. Rar folosita

pentru medicamente.

STERILIZAREA CU SUBSTANTE CHIMICE – se utilizeaza substante cu proprietati

bacterioacide si bacteriostatice.

Bacterioacide – omoara microbii.

Bacteriostatice – impiedica inmultirea lor.

1 PROPEDEUTICA

43

Se utilizeaza pentru unele preparate termolabile, la preparate multidoze si la cele

preparate aseptice.

Principalii conservanti utilizati:

Fenol 0,3 – 0,5%

Fenosept 1:25000; 1:100000

P-hidroxibenzoat de metil 0,1 – 0,2%

P-hidroxibenzoat de propil 0,2%

Clorura de benzalconiu 0,01%

3. PROCEDEUL ASEPTIC (FR X) – aceasta preparare presupune utilizarea de:

substante, solventi, recipiente, echipamente sterilizate iar prepararea propriu-zisa

se face in boxe sterile. Este obligatorie etichetarea pe produs “preparat aseptic”.