ION PETROVICI

�iata �i. uIera lui Kant (DOUĂSPREZECE LECŢII UNIVERSITARE)

BUCUREŞTI .

EDITURA CASEI ŞCOALELOR

1 936

www.dacoromanica.ro

ION PETROVICI

Viola si opera Jul KM(DOUASPREZECE LECTII UNIVERS1TARE)

BUCUREVT1

EDITURA CASEI COALELOR1 9 3 6

www.dacoromanica.ro

IMMANUEL KANT

4-

tc . -.6 jrnmilhuel n

I-Z4YJW3Z422

www.dacoromanica.ro

Se inching aceasta lucrare

D-lui C. Radulescu-Motru, cel dintaiuRoman care a cladit o concepfie filoso-fica personals, pe temeliile idealismuluikantian.

AUTORUL

www.dacoromanica.ro

PrefataPrezenta monografie se alcatuege din 12 lectii despre

Kant, tinute la Universitatea din Iasi, la "inceputul anului,solar 1935-36, in cadrul cursului de Istoria filosofieimoderne.

E foarte probabil ca acea expunere orals sa nu se fitransformat Intr'un studiu scris, Lira inifiativa elevului meuI. Ocneanu (astazi licentiat) care a scos note exacte, aproapetextuale dupd curs. Redactiunea sa, foarte meritorie, darcare intelesese sa ra ma e cat mai credincioasa formei initiatea prelegerilor, a fost revazuta de mine si supusa preface-rilor reclamate de fraza scrisa, care e carmuita de altereguli decal acea rostita.

De-asemeni textul a fost prevazut c'o armatura de citatii$i trimiteri, care la expunerea de pe catedri, on au lipsitcu totul, on s'au produs in forma unor indicatii sumare.

Totus, imi dau bine seama, ca in ciuda preschimbarilorintroduse in text, redacfiunea se resimte, de origina ei. Demulte on frazele si-au pastrat structura spontaneitatii orale,si-o alura pe care probabil n'ar fi avut-o daca formulareascrisa ar fi fost calea croelii lui originare.

Dar mai cu seama obarsia aratata a acestei monografiise va vedea s'in alts privinta. La cursul de istoria filosofiei,expunerea doctrinei lui Kant ca a oricarui alt cugetatorface parte din tr'un ansamblu si se va raporta cu precaderela acele idei, care au avut o inraurire maxima asupra evolu-Jiei filosofice ulterioare: precum si la acele atitudini ce si-aupastrat prospetimea chiar in atmosfera actualitatii.

De aci vor rezulta sta ruinti mai intinse asupra unorparagrafe si priviri mai fugare asupra altora, sau mai precis

www.dacoromanica.ro

unele desvoltari unilaterale, paralel cu unele omisiuni. In-tr'un curs de istoria filosofiei, un filosof se poate izola maiputin de convoiul celorlalfi ganditori $ia celorlalte sisteme,de cat intr'o monografie, care -1 examineaza separat $i carepoate prezenta inteun mod mai egal laturile $i amanunteleconcepfiei sale. De sigur ca $i in cazul din urma se vorpune mai in relief unele idei de cat altele, dar aceasta incadrul unui inventariu mai complect, care nu este trebuincios inaceia$i masura atunci cand filosoful apare numai ca uninel fie $i de our inteun lant care l'a precedat $i IIcontinua...

A$a cum este aceasta carte, $i on care vor fi fost con-tingentele elaborarii sale, sper tofu sa pue sufficient in evi-denta maretia eroului ei, dupa cum socot ca ar putea ficonsultata, lard pierdere de vreme, de specialiai $i amatori,cu perspectiva sa gaseasca pe Tanga multe lucruri ce se potafla $i-aiurea (toate monografiile cu acela$ subject confininevitabil parti asemanatoare) $i unele consideratii care seintalnesc numai aid.

In once caz o monografie despre Kant, in romane$te,mi s'a parut in deosebi nemerita, astazi, and avem o mi5-care filosofica autohtona, profund inraurita de spiritul kan-tian, si mai ales acum, and opera kantiana a fost partialtradusa $i'n limba noastra, $i puss la dispozifia cetitoruluiroman. Grafie unor traducatori priceputi $i devotafi, ca Prof.Tr. Braileanu, scriitorul Ion Gorun, D-nii M. Antoniade,Noica, Amzar $1 alfii, scrierile principale ale lui Kant sepot studia in cadrul limbei romanegi, 5i pentru a accentuaaceasta realitate imbucuratoare, am preferat sä fac citatiiledin traduceri romane$ti (lucru care se uziteaza si aiureacand sunt talmaciri in limba lath) de cafe on ma raportamla opere, pentru care exists s'o versiune romaneasca.

Noembrie 1936I. PETROVICI

www.dacoromanica.ro

1.

Introducere.

Immanuel Kant este una din figurile cele mai proe-tminente ale cugetarei filosafic,e a tuturor vremurilor.Aparitia lui schimba cursul filosofiei moderne, cotindu-1din directia pe care o primise candva dela Descartes,ganditorul denumit de Schopenhauer, pArinte al filosofieinoui. Filosofia kantianA alcAtueste Noul Testament alcugetArii moderne, care vine sA continue, dar sA mo-difice vechiul testament cartesian. Atat caracterul ei re-volutionar, de care autorul ei avea deplina. constiinta

dovada ca s'a comparat singur cu Copernic, care amutat, cu teoria sa heliocentricA, centrul sistemului pla-netar dela parnant la soare cat poate coincidenta dedate (e vorba de finele veacului al XVIII-Iea), 1-au de-sIterminat pe poetul Heine, care de altfel nu se Imp.Acaprea tare cu aspectele scolastice abstracte ale operelorlui Kant, sA compare aceasta filosofie epocala In domeniulideilor, cu ceeace a lost pe gram politic, marea revolutiefranceza.

Era pe atunci o vreme de contagiune revolutionarl,care pc alocuri se petrecea in domeniul faptelor sociale, iarpe alocuri In campul ideilor. Neaparat ca wet care aufacut revolutia In domeniul ideilor pure, le-au adancitanai tare decal revolutionarii pe taramul faptelor, careSin genere nu inventeazA ideologic, ci pur simplu apnea.sFireste aplicarea aceasta presupune un curaj iscusinta!deasebita, originalitate In privinta adaptarei p,e teren, Insa

si

si

si

si

www.dacoromanica.ro

8

originalitate in aspectele doctrinei, care pot fi im-prumutate. Doctrina fascists ca sä luarn un exempludin zilele noastre c'a constituit, osebit de elementeleluate din Machiavelli, cu imprumuturi netagaduite dinNietzsche §i Renan.

Meritul duoelui Mussolini a fost ca le-a verificat inpractica alcatuind cu ele dupa o patrunzatoare can-tarire a circumstantelor un instrument de reorganizarrevolutionara, care in rata rezultatelor dobandite a starnitadmiratia tuturor.

Revolutia franceza dela sfar§itul secolului al XVIII-leaa pornit §i. &Ansa dela o baza ideologic., pe care i-ofurnizasera enciclopedi§tii §i Rousseau, straduindu-se s'o a-plice la structura socials, iar nu s'o aprofundeze teoretic,ceeace ar fi abatut-o dela tel, pe Maga ca ar fi reelamat,cu totul un alt gen de insu§iri suflete§ti.

Fara sa fi adus contributii erectly. noun in domeniulideilor, marea revolutie franceza, plecand dela o tesaturade principii simple Si simpatioe prin continutul for ega-litar, a Intreprins cu violentele cunoscute o reorganiiaresocials, care a de§teptat rasunet in toate tarile apa'sate destramtimea vechilor prejudecati.Vantul revolutionar fran-fcez s'a resimtit §i peste frontiera germana, farce sa poata;deslantui tot-u§ o mi§care similar.. Ar fi fost prematur,intrucat revolutii sociale, cu teluri umanitariste, fac ingenere tarile care §i-au terminat perfectarea for nationallNu era cazul Germaniei, divizate §i imbucatatite, §i estecaracteristic ca ideile revolutiei franceze atunci cand auputut declan§a §i in aceasta tarn o actiune politica abiain urma cuceririlor lui Napoleon I-iu s'au tradus printr'oactiune In directia nationalists. De altfel §i mai tarzinpopoarele subjugate, cand au ridicat steagul emanciparei,s'au prevalat In deob§te,de una din ideile cardinale alemarii revolutii franceze, cu toate ca doctrina ei la origin.nu avea caracter nationalist.

Dar independent de ce a fost mai tarziu, isbucnirearevolutiei la Paris, a fost salutata cu simpatie §i'n Ger-mania, desigur nude guverne, dar de capetele cugetatoare§i de sufletele vibrante, dintre care n'a lipsit fire§te nisiKant, cu toate ca nu era omul care sa se devoteze trium-fului practic al unor reforme sociale.

Iu schimb spiritul sau viguros §i inovator era in-

nu

www.dacoromanica.ro

9

zestrat cu alte insusiri reformatoare: acelea cu care arevolutionat lumea idilor filosofice, deschizand perspec-tive cu totul noun, indicand solutii inedite, rasturnandfelul comun de a vedea, de n'ar fi de cat pozitia generalda conceptiei sale ca nu cuno§tintele noastre se conformeazadupd lucrurile exterioare, ci dimpotriva lumea din afarase dirijeazd dupd cerintele spiritului nostru".

Filosofia kantiand nu este numai o piatra de hotarin evolutia cugethrii omenesti, dar totodata reprezinta unmoment hotarator in desvoltarea fiecarui individ, care sededicrt permanent sau vremelnic problemelor filo-ofice. Scriitorul Leon Daudet, deli revoltat kip. de o-trava" pe care a turnat,o filosofia germana in suflelulfrancez, nu se poate opri sa marturiseasca impresia extra-iordinard vraja profunda pe care a simtit-o la scoala,la primul contact cu filosofia lui Kant. Stint cu atat maipretioase confesiunile sale, cu cat sovinismul sau actual11 face extrem de pornit in contra oricarei influentegermane.

Vorbind in scrierea sa Les idees en armes" (1933) deefectul celor dintai initieri in filosofia kantiand, L. Daudeterie urmatoarele: Mi-ar fi greu sa exprim farmeculprofund, atractia dificulta ii invinse care o aveau pentrunot aceste exercitii. Imi parea ca lumea exterioard mutan-du-se pe planul conctiintei, capata inlduntrul sufletuluiInostru o semnificatie cu totul noud, aveam sa pdsinidin descoperire in descoperire. Ne exploram ungherele

cutele noastre interioare, ca pe o Cara necunoscutd,inconjurata de peisagii incantatoare. Nici °data in decursulexistentei n'am mai regasit aceasta magie, aceasta im-batare, aceasta euforie, asemdnatoare numai cu betia deopium, atunci cand durerea dispare ca o regind maniatd,tarand dupa dansa un fasait de matase" (p. 143).

Dar osebit de noutatea ei uimitoare, mai este deamintit la activul valorii sale si neistovita sa fecunditate.

Dupa ce au trecut primele rezerve ce se produc ingenero fata de-to aparitie ineditd, doctrina kantiand a'lost imbratisata cu insufletire de-o seamy de capete cage-tatoare, unele primind-o tale quale, altele incercand s'ocorijeze pe alocuri, in sfar§it altele de-o potriva de en-tusiaste de tezele ei fundamentale, dar mai ambitioase §i

ca

1i

si

ssi

www.dacoromanica.ro

10

Mai sigure de sine, cautand sa le diles mai departe, des-voltandu-le coordonandu-le Inteo mai stransa armonie.

0 serie stralucia de sisteme au descins o vreme a-proape fara intrerupere din filosofia kantiana, procurandGermaniei intelectuale, timp de cateva decenii, o perioadade Inflorire filosofica, poate units in analele tuturor po-poarelor. Ar insemna mult aoeasta pentru puterea filo-sofiei kantiane tutus nu e numai atat. Mai exists;un fapt care se impune atentiunei noastre : Sistemelecare au vrut sa perfectioneze gandirea kantiand cu toataslava for sgomotoasa, s'au Invechit poate mai repede, decatdoctrina originals a maestrului. Nu va putea 55 srustie nimenica'n opera lui Kant n'ar fi lacune, disonante, In sfarsitlucruri de rectificat. Cu toate acestea pela mijlocul Sec..al 19-lea, s'a cerut hotamat Intoarcerea la Kant", la Kant oelautentic, nu asa cum traia deformat In elaborarile Indraz-nete i aventuroase ale urmasilor sai imediati. Crezul filo-sofiei kantiane, parea acum sa aiba o forma asa de defi-nitive, in structura lui generals, Meat nu numai ca depasisecu mult filosofia precedents, dar Linea oarecum fn be sievolutia ulterioara a gandirei. Subt imperiul unei atari im-presii scriam In articolul meu: Kant §i ougetarea roma-neasca", publicat cu prilejul bioentenarului nasterii lui Kant(1924) atat inteo revista locals, cat si in una din strainatate,urmatoarele: Multi cugetatori remarcabili, cu toate cainspirati de dansa (de filosofia lui Kant), au cautat, subtpretextul perfectionarei, s'o Inlocuiasca. De sigur ca uneleobiectii pe care le aduceau filosofiei kantiane erau juste]

unele modificari, erau binevenite. Totus e un lucru.In adevar extraordinar; dupa o lunga calatorie prix con-ceptiile filosofiei posterioare lui Kant, cu tot mirajul unoradin ele cu toate ca uneori ele corespund mai bine duievolutia stiintei progresele experientei, to intorci cala un adapost mai sigur sub acoperisul sistemului luiKant Evolutia filosofiei contemporane pare a fi fer-mecata: simte ca nu poate ramanea la Kant, se avant&curajoasa Inainte, dar pentru a reveni, ca dupa o pribegieidesamagita obositoare, la casa parinteasca Indarat".(Studii istorico-filosofice Ed. II-a, pp. 221, 222).

Acelas simtimant similare declaratii a exprimat decurand filosoful francez Main (E. Chartier) in opera sa re-centa: Histoire de mes pensees" (1936). Indicand autorii

si

sisi

si

sisi

si

si

www.dacoromanica.ro

11

care au contribuit la formatia sa intelectuala spune: Tre,team dincolo de Kant, dar totdeauna ma Intorceam.... So-cotesc Inca, drept un reformator al lui Kant pe celebrul.Hamelin dar fapt e ca reveneam la Kant, dupa ceam cetit §i recitit pe Hamelin $i dela Hegel de ase-4meni am revenit la Kant (pp. 137 §i 138).

Totu§ pared e greu sa presupUi Incheierea ougetarei;omene§ti adata cu filosofia kantiana §i sä conoepi lacuaeletnvederate ale acestei superbe §i trainice constructii calimite ale ratiunei MAO. NeapArat vei prefera Inca decksa locuie§ti in edificii sch'nteetoare, dar fragile, sa staffmai degraba in cladirea de granit a filosofiei lui Kant,de§i pe alocuri nu are intreg confortul §i nu raspundetuturor pretentiilor vremii.

Speranta in formule viitoare care sa satisfaca maicomplect §1 mai bine neoesitatile de sinteza filosofica,se pastreaza desigur intacta, dar s'a facut in orice caddovada de uluitoarea vitalitate a conceptiei kantiane, pringreutatea de a fi Inlocuita in decursul anilor cu a altasinteza; sau macar prin faptul ca 'Ana astazi nici un cm-Igetator nu poate face abstractie in elaborarile sale, depozitiile lui Kant, ceeace m'a facut sa caracterizez, inacela§ articol festiv, filosofia kantiana folosind propriaei terminologie ca o adevarata categorie apriorica rqcon,stiin ei filosofice contemporane". (Sensul acestei deli-hitii se va lamurii mai deplin, in decursul lectiailorrio are) 1).

Nu este poate o intamplane ca aceasta covar§itoarecreatie filosofica ce doming de-un veac §i jumatate spe-culatiile spiritului omenesc, a aparut in sdnul poporuluigerman, care §i-a statornicit reputatia de-a avea inclinariispeciale pentru meditatii abstracte §i adanci. Nici alte

1) Tot ca un semn de extraordinary vitalitate este si faptul relevat deM. Wundt Iena, in articolul situ: Kant und der deutsche Geist" (in re-vista Die Bottcherstrasse" 1 Jahrgang. 7 Heft. November 1928) ca poporulgerman, pentru mice Imprejurare si pentru orice fel de nevoi spirituale,&este o baza In filosofia lui Kant, capabila a proecta mereu prin aceastamulteralitate o imagine noul a siluetei filosofului : Wenn man schon ganzfiberwunden glaubte zice M. Wundt trat er jugendfrisch in einerneuen gestalt wieder hervor und wirkte von neuem. So wird der grosseMann zum Spiegel seines Volkes ; wenn dieses selbst zu neuen Fragen fort-schreitet, begegnet ihm immer wieder ein neues Bild in den Spiegel seinesWerkes".

tate-,

www.dacoromanica.ro

12

natii nu fac dificultati esentiale sa recunoasca germanilori'emarcabile aptitudini filosofice, dar mai ales ace§tia dinurma sunt profund incredintati de amploarea deosebitaa darului for filosofic, care ii a§eaza In fruntea tuturorpopoarelor de cultura. Dupa cum muzica germana sco-boara in profunzimi inefabile, tot a§a s'ar petrece §i capatrunderea for filosofica, contestandu-se altor popoare

Si pc o tale §i pe alta similare posibilitati. Nue mult de cand am aflat cu mirare ca opera Fau 1st deGounod, se reprezinta in Germania sub numele deMargareta", Intrucat se socoate acolo muzica Iran-ceza incapabila a reds esenta filosofica a persona-giului Faust, ramanand 55. exprime eel mult cu gin-ga§ie gangurelile amoroase §i aventura nenorocita a uneifete seduce. Adancul operei lui Goethe nu poate fi scosIn evidenta, o cred sinter germanii, decat numai §i numaide un muzicant autohton!

0 revista filosofica germana, prin pana unui pro-fesor dela universitatea din Giessen, facea de curand in-,ventarul motivelor §i enumerarea dovezilor pentru caregermanii sunt fara tagada poporul ales al speculapiTilosofice 2). Se releva faptul ca cercetarile filosofice n'aufost ca la alte popoare opera unor meditativi izolati,fara contact cu marele public, ci filosofii germani fiindde regula §i profesori, au radiat cugetarea §i au facut-otrun fel de bun ob§tesc. Poporul german e pasionat defilosofie, chiar data nu toti pricep subtilitatile filosofice,comportandu-se totu§i ca mama neinvatata care desmiardaca pea comoara scumpa scoartele operii fiului carturar,de§i nu e In stare s'o citeasca

Cariera de profesori a filosofilor germani le-a venitin ajutorul clarificarii notiunilor §i sistematizarii lor, ceeaoenu este la fel de imperios, pentru tine nu e nevoit sä Invetepe altii, ci scrie singuratatea odaii, folosind formemai abrupte §i mai putin legate intre ele. Aceasta ar fi §icauza pentru care, dupa autorul In chestiune, numarulganditorilor francezi sau englezi care au scris aforistic,e sensibil mai mare decal al celor germani

In sfar§it se mai pun in evidenta cele doua laturi alefilosofiei germane, deopotriva de viguros reprezentate :

2) Hermann Glockner in articolul ,,Deutsche Philosophie" din Zeit-schrift fiir Deutsche-kulturphilosophie neue Folge des Logos 1934.

in

www.dacoromanica.ro

13

temelia concreta de fapte si constructia indrasneata pans,dincolo de zarile limpezisau, si mai cuprinzator, carac.terul sintetic (hinaus fiber den Gegensatz!) al spiritul'uigerman,care n'o apnea*. nici °data intr'o parte, inaintandpang la paradox, ci dimpotriva armonizeazadirectii opuseintr'o unitate noun si superioara, cum a fost cazul luiKant, al lui Hegel sau si mai recent dupa disciplinatulsi obedientul profesor cazul lui Adolf Hitler, care a1mpreunat si el intr'o sinteza nationalismul si socialismul,pang la dansul adverse si ireconciliabile.

Fara sa fi Post spirit sintetic german, Mussolini fiezis in treacat a executat si dansul o minunata sintezAde tendinte contrare: Etatismul si Sindicalismul, in formaunificata a Corporatismului. Dar si opera conducatoruluiitalian, ca si aceea a conducatorului german, ambele com-prehensive, multilaterale si testimonii de dibacieapartin altui domeniu decat acel curat filosofic, asa c5!nu se poate folosi numele nici unuia dintransii pentrucaracterizari in domeniul speculativ.

Retinem deci ideia autorului, la care addogam incer-carea sa dc explicare istorica, dupa care egala pasiunea filosofiei germane de temelia concreta a faptelor precumsi de elanul care s'avanta in necunosc-ut, s'ar lamuri prinfaptul ca poporul german s'a format din fuziunea a dousneamuri deosebite: pe deoparle dintr'un popor de taranilegati de glie, obisnuiti cu lucrurile marunte si atarnand deranduiala fenomenelor naturii, iar pe de alta parte dintr am.popor de navalitori, ostasi cu spiritul de aventura, cuvesnica sete de cuceriri.

S'ar putea totus ca aceasta fuziune intre o pa-!tura de tArani si alta de cuceritori, care s'a suprapus,sa nu fie specifics numai poporului german. Mai toatepopoarele moderne s'au constituit cam la fel: din cucerillsi cuceritori.

Aceasta dualitate alternanta intre simtul realitatei ne-imijlocite si un avant catre ideal, sau Intre ceeace este siceeace am dori sa fie, este mai degraba un dualism isvoratdin insasi constitutia organics a omenirei si natural, Cuprogresul constiintei, se pune mai mull In evidenta. Sinu altul decat Kant a cautat sa deie o explicate metafizicaacestei dualitati, acestei oscilatii a omenirei, intre mizeriasa pamanteasca si Intre grandoarea ei diving. Ridicandu-se

www.dacoromanica.ro

14

In aceasta cautare a genezii pand la planul astronomic,Kant Isi imagineaza dealtfel in chip plausibil ca sicelelalte planete, nu numai pAmantul ar fi locuite.Ducandu-1i mai departe ipoteza, face ' consideratiiingenioase asupra structurii locuitorilor depe diverseleplanete. Locuitorii depe planetele mai apropiate de soare,vrea expusi la para focarului de caldura, vor fi naturiexclusiv sensuale, atasate numai de realitate. Locuitoriidepe planetele cele mai Indepdrtate scapati de fierbin-teala razelor se vor complace In contemplanea purda idealurilor, vor fi spirite integrale. Atat locuitorii pla-netelor mai indepdrtate cat si a celor mai apropiate stmtfiinte omogene, nu an decat o singura natura dez-voltata exclusiv. Numai not pamantenii, fiind situaticam la mijloc In scara planetard, nu suntem nicisimple animale, nici spirite pure, ci avem cate cevadin amandoua aceste ipostase. Dupa Kant aceastadualitate lntre latura sensibila §1 cea rationala este or-ganicd. omenirii, nu produsul accidental al unor event-mente intamplatoare, asa ca In neputintd de a suprimapc una, omul trebuie sä se acomodeze, ravnind a le ar-moniza pe amandoua Intel) imitate relativd. Poateaceasta opera de unificare mentalitatea germand sa fie

sarguitoare, si chiar mai mestera decat acea a altarpopoare

In once caz pentru a ramanea pe taram solid, evi-tand conjecturile contestabile, putem afirma deocamdataatata: 1. Poporul german nutreste cultul pentru filosofieIntr'o masurd deosebita. 2. Din sanul lui an rasaritborari filosofice de o valoare exceptional& 3. Cu toateInrauririle intelectuale si schimburile de idei dintre po-poarele culte, filosofia germand Infatiseaza unele aspecteproprii, care trebuiesc raportate la caracterele etnice.

Pare invederat cd o conceptie filosofica cu oricataIdetasare si obiectivitate ar fi fost alcdtuita, nu se poatedesface cu totul nici de temperamental individual al au-torului, nici de unele trasaturi nationale. Aceste tendinteinstinctive isi aseaza sigiliul la unii mai puternic, la,altii mai slab pe opera filosofica a unui ganditor,bineinteles fard ca dansul sä fi urmarit cu vointa aceasta

asa dupa cum cred si chiar re,comandd unii autohtonistiar fi absurd sa ne inchipuim ca un filosof preocupat

ca'n

elaL

scald

Mai

www.dacoromanica.ro

15

de solutionarea juste §1 exacta a unei probleme, Ysi im-parte necontenit atentiunea intre examenul datelor pro-blemei si grija de-a 'Astra legatura cu datina autohtona,ceeace inseamna sa complici de bunavoie iealitatea cobiec-

cu elemente din afara de dansa si sa-ti ingradesti ii-bertatea solutionarei, restrangand limitele posibilita iisale 3).

Acestea zise, trebuie sa recunoastem coloritul nationalal sistemelor filosofice ca un fapt, nu ca o tintatotodata sä convenim eh filosofia germane e in general!mai indrasneata si mai constructive decat acea a france-zilor sau englezilor, celelalte doua popoare care au con,tribuit cu precadere la progresele filosofiei moderne.

Dintre toti, englezii par a fi cei mai prudent", eziL(tend sa paraseasca domeniul faptelor pozitive, chiar cuajutorul instrumentelor celor mai sigure, cum ar fi ope-ratiilc logice. Filosoful John Stuart Mill, unul dintre ceimai vigurosi reprezentanti ai pazitivismului empirist, tsiexprima indoiala ca ar putea sa existe un empirist con,sequent, in alta tare decat In Anglia, asta fiind chestiede rasa. e interesanta sub acest raport critica pe careo aduce lui Auguste Comte, mare pozitivist si dansul, darcu nuance frantuzesti: Comte ziceJ. St. Mill este unautor foarte clar si metodic si isi lnlantue asa de bineideile eh adesea coherenta perfecta si consistenta logicaa sistemului, dau iluzia adevarului... Scriitorii framezi auacest defect caracteristic: ei sunt asa de satisfacuti declaritatea cu care concluziile decurg din premise, carenunta sa mai compare concluziile cu faptele.... Ei deducpolitica intocmai ca si matematica, din axiome". (Cores,.pondenta cu Gustave d'Eichthal. Scrisoarea din 8 Octom -'brie 1829).

Este drept ea o trasatura caracteristica a spirituluifilosofic francez este utilizarea confienta a aparatului logic,dincolo de marginile experientii concrete, ba de 'uniteon chiar impotriva ei. Large folosinta a metodii deductive,care paseste mai sigur deck metoda inductive predilectaenglezilor dar care neglijeaza cateodata controlul fap-

3) Asupra acestei chestil am facut desvoltari mai largi In articolul meuEtnIcul In filosofie" (Studii istorico-filosofice. Ed. II-a) precum in studiulLa Nationallie en philosphie" (in Revue Mondiale 15 Martie 1932).

1111

Si

pi

www.dacoromanica.ro

16

telor, pe care tinde a le simplifica, si dupd cum adaugaacela§ Stuart Mill, nu este iluzionism periculos, numai savezi ceeace nu este, ci si atunci cand nu vezi tot ce este,In deosebire deci de rationalismul francez cugetarea en-gleza se tine mai strans de indicatiile faptelor, pe carele analizeaza dealtfel magistral, desfacandu-le una de alta,ceeace confuziunile si Incurcaturile, asa cum s'arIntampla comparatia e a fostului ministru englez JohnSimon, Mouta la conferinta dezarmarii and cloud trasuriar vrea sa treaca deodata pe sub arcada unui gang, in locsa intre la rand, una cate una...

Filosofia franceza, Increzatoare In operatiile ratiuniisi pasionata de unul din principalele ei produse, constructiamatematica, are sborul mai larg si orizonturile mai in-tinse decat empirismul englez, fara a socoti fireste aceastaca a regula absoluta. Totus avantul rationalismului nupoate fi nelimitat nici dansul, avand sä-si strangil aripileatuncea cand ajunge in pragul regiunilor crepusculare.uncle deductia logica nu mai poate sa inainteze, iar con-ceptele logice Isi pierd precizia conturului.

Mai indrasneata decat toate se prezinta In genere filo-sofia germand, insufletita de ravna sintezelor complecte.si a totalizarilor desavarsite. 0 conceptie unitara desprelame, trebuie sa se ridice pang la ultimul principiu alexistentii, din care fenomenele sa se reverse ca o cascadauriasa in orice caz sa gaseasca temeliile. supreme aletuturor aspectelor importante si a pozitiunii for reciproce.0 sinteza filosofica trebue sa epuizeze continutul ctxistentiisi sa -i surprinda esenta ei intima. Fireste o asemeueaconstructiune depaseste baza ingusta a faptelor experienteidar dela un loc e parasita." si de claritatea logica, cu strin-genta ei demonstrativa. Totus opera e dusa mai departe,fie inventandu-se o logica adhoc, fie apelandu-se la in-tuitia poetics sau la misticismul quasi-religios.

La folosirea intuitiei mistice mai ajuta protestantismul,confesiunea cea mai latita in lumea germanica, care vinecu ideia unor planuri diferite, gratie carara nu mai suntexpuse sa se ciacneasca elaborarile logioe, rationale, cuIntrezaririle supranaturale. Rationalismul catolic admiteminuni dumnezeesti, care suspenda cand si cand cursullegilor naturii, pentru a se mai aminti oamenilor, dispusisa uite, puterea dumnezeiasca, de altfel indeajuns de do-

evita

www.dacoromanica.ro

17

vedita prin faptul creatiunei insasi. In deosebire de, aceastateorie sustinuta si de Augustin si de Toma d'Aquino, darcare vine In conflict cu mentalitatea stiinifica, protivnicamiracolelor in lantul determinismului cauzal (eu socotcochetariile indeterministe ale fizioei actuale ca o crithtrecatoare), doctrina protestanta aduce cauzalitatii natu-rale respectul ski intreg, asezand minunile pe alt plan atexistentei, in adancuri sezisabile de constiinta noastra mo-raid, unde ne Impartasim eateodat5 de prefaceri si

neexplicabile de mecanismul Inlantuirilor naturale.Cu aceasta manipulare de planuri diferite, se pot aducedesavarsiri sintezii universale, cu alte mijloace decat aceleale ratiunii logice si fara atingerea drepturilor ci. Prin!aceasta separatie de planuri, chiar data li se acorda oordinc ierarhica anumita, precum si prin sezisarea deacte creatoare care depasesc reteaua explicarii stiintifice,filosofia kantiana a mai primit §i numele de filosofieprotestanta.

Fara a ne pierde in amanunte, sa retinem deocamdataca o caracteristich fundamentals a spiritului speculativ ger-man, tendinta de si-nteza, de unificare totals, cu folosirea tu-turor mijloacelor si cu infruntarea tuturor riscurilor. A-ceasta nazuinta sintetica de oputere neobisnuita, se oglin-deste in afara, in chip destul de expresiv, chiar In topicalim-bei germane, susceptibila de perioade asa de ample, care con-centreath intr'o unitate atatea propozitii, incat la tra-clucerea in alts limbs, trebuie s5. le tai cateodata in mairnultc fraze de sine statatoare. Dar mai interesant decataceasla observare oarecum laterals, este faptul cape candla alte popoare cu spirit mai mult analitic, descompunereaunei notiuni in elementele sale confine cheia verificarii sia fundamentara sale, pentru spiritul sintetic al germanuluinorm:, adevarului nu este autopsia, ci inserarea nofiuniiIntr'un ansamblu unitar. Ca o ilustrare a tendintei sin-,tetice, in contrast cu acea analitica, Louis Raynaud, inopen sa L'ame allemande" aminteste de teoria lui Goethe,care explica toate colorile spectrului, ca diferentieri pro-duse in certe conditii ale unei colori de bath, tocinai co-loarea alba in opozitie cu teoria lui Newton, care con-sidera coloarea alba ca un derivat al celorlalte colori,ce ar alcatui componentele sale. In timp ce spiritele ana-litice sunt Imboldite sa explice intregul din parti, acele

www.dacoromanica.ro

18

sintetices inclina d'impotriva sa explice partite prin intreg.Am dat cred detail suficiente de§i rezumative asupra

deosebirilor de tendinta, care se remarca In filosofia celor,trei marl popoare mentionate, deosebiri de oarecare per-imanenta §i raportabile la diferentele for etnice.

Fara Indoiala ideile circula pe deasupra hotarelor§i au existat In decursul timpului efective influente filoiofice dela popor la popor. Fiindca ne ocuparn in specialde Kant, ajunge sa amintim de enorma lui Inraurire, §i'nFranta Englitera, la care a§ putea sa adaog §i restukta-rilor Europii. Iar Kant la randul lui §i-a perfectat formatiasa filosofica nu numai subt influente autohtone,ci§i subtinspiratia unor ganditori streini, nemerindu-se pared a"nume pentru ilustrarea interdependentii supranationale,ca unul sä fie englez §i altul francez.

Este totu§i interesant sa semnalez, ca un documentin favoarea specificului etnic, ca §i atunci cand se Im-prumuta idei de peste hotare, ele se preschimba Intr'aprivinta, conformandu-se cu atmosfera tdrii mule s'au im-portal. Sau poate tot cu specificul etnic, care prime.toaltoiul strain.

Este .tiut, §i o vom vedea amanuntit la vreme, caImmanuel Kant §i-a elaborat conceptia sa etica, influentatde teoria lui Jean Jacques Rousseau. Totu§i ideia lui Rous-seau, care era de-o natura mai generoasa, s'a transformatin mainile lui Kant, in forma asprd a datoriei §i-aperativului categoric. Schiller a spus cu pulina rautate

§i cu mai multa exagerare ca morala lui Kant nueste decat acea a lui Rousseau, tradusa intr'un stil decancelarie filosofica. A§ crede mai degraba, ca mai presusde natura stilului §i mai adanc deck ea, a jucat aciasprimea sufletului german, care cu toate liedurlie §i cutot bel§ugul de lirism e in fond lipsit de marinimie §i degen.erozitate. Si nu pot sa nu leg rigiditatea eticei kantianecare a eliminat fard urma supleta ideilor lui Rousseau, deni§te declaratii recente din oercurile cele mai autorizateale conducerei germane care au Mout sgomot §i auprovocat chiar protestari: ca germanul nu Intelege senti-mentul iubirei, ci numai pe acel al datoriei §i onoarei,

ceeace a atras blamul Vaticanului in numele ideiicre§tine.

Explicarea etnica de mai sus e de altfel o simpla

im-

www.dacoromanica.ro

19

ipotezd si'n once caz nu vine cu pretentia unei explicatiicomplecte, mai ales ca tinuta moralei kantiane a mai avutdesigur si alte ratiuni determinante.

Cred ca n'am putea sa Incheiem aceste consideratiilasupra specificului ethic, la care ne-a obliglat coloritulparticular al filosofiei germane in cadrul caruia fi-reste se aseaza profiluri variate de sisteme,dupa tempera-thente, forte si aptitudini individuate fdra a pomeni side teoria de mare actualitate, a rassei, cu tendintele eide-a funda Insusirile si potentele morale ale unui poporpc anume conformatii biologice, cu caracter oarecum fatalsi definitiv, rezistand, cata vreme nu se altereaza prinIncrucisare, la mice fel de modificari.

Luand notd de aoeasta teorie, la mare favoare InGermania actuala si mai ales se impunea sa facem men-tiune, vorbind de specificul filosofiei germane trebuetotusi sa renuntam a complecta cu dansa afirmarea spe-cificului ethic, de care ne-am slujit In aceasta introducere,ca de un fapt neindoios.

Cu toata febrilitatea cercetdrilor, cu tot dogmatismuliplin de Incredere al ipotezelor, In sfarsit cu toate ca ideiagenerala a unei corelatii Intre psihic si biologic nu poatefi in esenta, fara temeiu totusi rezultatele sunt Incaprea modeste si materialul Inca prea saracacios, pentru aputea trage cu nepartinire concluzii temeinice si solide.

Ba ceeace este si mai gray, cereetarile antropologice,fdcute pand astazi n'au putut scoate din circulatie, a-nume constatari mai vechi, care vin Impotriva ideilorrassiste, cu fizionomia 1pr de azi. Lasand la o parte ar-bitrarul ierarhiei rasselor, care acordd blonzilor nordicicapacitati si virtuti superioare, ceeace lasd neldmuritasuperba eivilizatie greco-romana sau in and ordinefaptul ea Suedia, lard pull de blonzi, enumara cu grijaIn codul ei penal, tot atatea crime si delicte, ca tarilede oachesi, mediteranieni, vom aminti lucrurile ur-matoare:

1. Nu s'a putut stabili pana acum corespondentecerte intre anume Insusiri sufletesti distinctive §i anumiteconformatii biologice. Adeseori tendinte morale omogenese Intalnesc Intovdrasite de structuri biologice variate, §irovers.

www.dacoromanica.ro

20

2. Individualitatea popoarelor nu se datore-ste atiltafactorului rasic, cat mediilor deosebite care influen[eaza§i modeleaza o structure Intr'un fel anumit.

Sunt popoare cu puternicA individualitate si cu preg-nante caractere distinctive, care totusi biologioeste s'au,alcatuit din mai multe tipuri de rasa

3. Tendinta de a se intemeia individualitatea psihica,nationals pe caractere biologioe speciale, ca pe un fun-dament mai solid, poate fi controversata. Sunt exemplecare par sa arate ca tipul biologic se dizoIva mai u.sorprin actiun.ea mediului si-a ambiantei deck individualitateapsihologica. Intr'un album antropologic publicat de sa-vantul biolog Georges Lakhorsky am vazut o serie deevrei §i de evreice,stabiliti in China, avand tipul autentical rasei galbene, iar altii asezati in Africa, cu tipul raseinegre, §i totusi dupe cum afirma autorul ei, §i-au pastratdatinile si constiinta evreiasca, inlrucat s'il n'existe linerace juive, it n'en est pas moins vrai existe acne men-tante et un esprit juifs" (Le Racisme pag. 3).

Iar data tipul biologic e mai putin rezistent decalunitatea psihoIogica, dece s'o intemeiem §1 s'o asigu-ram pe acesta din urma, prin acel d'intaiu?

A trece dela psihic, la biologic, nu Insemneaza aajunge la un fundament mai trainic, mai ales ca, In cazulde fat, biologicul este flotant §i. imprecis. Mari nationa-li§ti, ca Mussolini, s'au multumit cu afirmarea hotarataa specificului ethic, fare a merge mai departe, angajan-idu-se in culoarul obscur al ideii de rassa" expresie carei se atribuie chiar lui. Cu atat mai mult nu ne folosestenoun In economia desvoltarilor de fate sa ne incurcAmin labirintul rasist, pentru a cauta echivalari biologicedispozitiilor suflete§ti nationale, rAmanand pentru novo-ile acestui preambul, la recunoasterea ca in structura,spirituals a popoarelor, se gasesc pe rang ceeace apar-tine omului ca atare, unele reactii §i modalitati specialedo, a simti, interpreta §i prezenta existenta".

quit

www.dacoromanica.ro

I I.

Introducere.(continuare)

0 introducere in filosofia kantiana nu se poate mar-gini la sirul problemelor discutate in expunerea anterioara.Ea mai poate avea Inca o misiune. Fara a se anticipaasupra desvoltarii amanuntite a ideilor lui Kant, ceiace vaeonstitui sarcina unei serii intregi de capitole, este, so-cotesc oportun sa Exam in contururi generale pozitiafilosofiei lui Kant, sa-i punem in lumina dintr'o data,valoarea ei exceptionala, prin inventarul clarificarilor eide capetenie, fats de haosul inextricabil al controverselormostenite dela filosofii inaintasi. Cu aceasta vom obtineo prima caracterizare a filosofiei kantiane si cele d'intaiusfacilitati de orientare in desisurile ei adanci, odata cuimaginea sumard a filosofiei d'inaintea lui.

1. Cea dintai caracteristica inovatoare care detaseazafilosofia lui Kant de cea precedents ar fi faptul ca ela dat filosofiei o misiune noua, aproape o definitie ine-(Eta. Kant desemna acuin filosofiei o atributie centrala,alta decal cea obisnuita pang la el: functiunea critics.Pe cand stiinta nazuieste sa expaice ,existeufa, dela Kant,filosofia va cauta mai inainte de orice, sa analizeze na-tura si conditiile sa judece rezultatele s,i valoa-Tea ei. In doctrina kantiana filosofia nu mai are a-ceiasi tale ca stiintele pozitive. Ea are o pozitie aparte,un alt obiectiv. Ba se poate spune ca ea parcurgesens invers drumul urmat de stiintele pozitive. $tiinta

$llinrei,

www.dacoromanica.ro

22

este opera spontana a gandirii naturale, care cauta saiconstate, sa clarifice si sa explice realitatea asa cum este.Filosofia este o intoarcere, o rasucire a reflectiunei asu-pra euno§tintelor noastre stiintifice, pentru a le explicasi aprecia, pentru a judeca intinderea, semnificatia si va-loarea lor. Filosofia fiind o reflectie asupra temeiurilor §ivalorii stiintei, are o functiune eminamente critica siputin una constructive. In timp ce §tiinta se va ocupanemijlocit Cu problema existent ii, cu ceeace este, filosofiase preocupa.' de problema valorii cunostintei, cu ceiaceeste valabil si are fundament.

Aceasta note noua o imprima Kant filosofiei pentrua fi pastrata in urma cu putine rasvratiri de in-treaga gandire lulteriioara. A§a ca Guyau a putut facepe drept urmatoarea remarca: Dace Shakespeare ar fitrait fn urma lui Kant, si-ar fi inceput altfel veStibulmonolog a lui Hamlet. Celebrul print n'ar mai fi spus:a fi sau a nu fi, ci mai de graba,: a §ti sau a nu sti,.aceasta este Intrebarea.

Faptul ca dela Kant Ificoace filosofia nu mai Into-varase§te pe acela§ drum §tiintele positive; ci se smulgedin randul lor pentru a se situa deasupra, bate° pozitiede control, se oglindeste foarte bine In diferitele clasi-ficari ale disciplinelor intelectuale, ce s'au facut dealungul;timpului. In toate clasificarile mai vechi, filosofiaeste push.' deavalma cu §tiintele exacte. La Aristotel, depada, filosofia este a§ezata alaturi de fizica, amandouafacand parte din rubrica disciplinelor teoretice. La felse Intamp la in clasificarea lui Bacon, uncle filosofia im-preuna cu celelalte stiinte teoretice formeaza disciplineleratiunei. In schimb vedem a. dela Kant filosofia nuse mai grupeaza la un loc cu stiintele pozitive. Astfel, Inclasificarea lui Auguste Comte, filosofia lipseste cu totuldin ierarhia stiintelor. Filosofia n'are ce cauta printre

taci ea este aceea care face clasificatia lor, sideci ea sta In afara de ele, pe alt plan. Ace las lucru 11intalnim la Wilhelm Wundt. El face un tablou al disci-plinelor filosofice, separat complect de acel al stiintelorpozitive.

Subt influenta durabila a lui Kant, filosofia se si-tueaz5 pe alta linie si capita alt aspect. Ea va fi con-.siderata deacum inainte ca avand o materie heterogena

inai

.xtiinte,

www.dacoromanica.ro

23

o functie deosebita, de cele ale §tiintelor speciale. Materiafilosofiei este insd# Uinta, iar junctiunea ei este end-namente critic&

Fara indoiala, nu se poate spune ca in mod absolut,Kant a lost cel dintai cugetator care a atribuit filosofieio functie critics. Crasim preocupari de problema cuno§-tintei §i la Descartes, §i'n deosebi, in mod mai sistematic §imai complect la Locke, precum §i la ceilalti empiri§ti englezi,care i-au dus opera mai departe. Cu toate acestea, Kantramane un incepator de vremuri In conceperea filosofieica o critics a cuno§tintei, fiindca el a pus problema intnodul eel mai judicios §i mai exact, acela care a §iramas posteritatii. John Locke Meuse o confuzie initiala,de care se resimte intreaga sa opera critics. El a confundatconditiile logice ale cunostintelor noastre, cu anteceden-tele for psihologice. El a substituit ceroetarilor asupravalorii §tiintii, preocupari asupra genezei sale cronologioe,asupra originei psihologice a cunostintelor omene§ti. De-sigur orice ideie, oricat de rafinata §i oricat de abstracts,pleadi dela senzatii. Fara nici-o indoiala,seasatia 'este unpunct de plecare neoesar pentra gandirile cele mai subtile,dar ea nu poate fi o bath logics, un fundament explica-tiv. Kant spune cu drept cuvant, ca data orioe euno§tintaomeneasca Incepe cu sensatia, ca data nici o cuno§tinta.nu poate precede senzatia in timp, nu Inseamnd ca toatecuno§tintele noastre ar deriva din senzatii. Una este ante-,cedentul psichologic al cunostintei, §i cu totul alt lucru,fundamentul ei logic, explicativ. Degetul care apasa. .petragaci, este desigur o conditie esentiala a descarcarei ar-,mei, dar nu poate explica singur explozia. Sau, landun alt exempla, conditiile izbutirei 'unei crime pot fithulte ca de o army la dispozitia criminalului, in-,tunericul propioe, lipsa paznicului din apropiere, §i multealtele; dar explicarea integrals a criinei, nu se poate faceprin nici unul din acWi factori, §i nici prin. toti impreima.Filosofia engleza are tocmai mania aceasta de a ex-plica faptele mari, prin conditii marunte, prin evenimentede amanunt. Deaceea Locke §i urma§ii sai, confundauregulal fundamentul explicativ at unui fenoinen, cuocazia care'ii da na§tere. Putem intelege atunci dece Lockeangajeaza pe 'o panty gre§ita problema cuno§tintei, §itot odata dece Kant este adevaratul inovator fericit, and

si

pinta:

si

www.dacoromanica.ro

24

lasti la o parte cercetarile otioase asupra antecedentelor,psihologice ale cunostintelor capitol de psihologie carestudiaza geneza, dar nu judeca valoarea ideilor seintereseaza numai de fundamentele for necesare, de pre-Isupunerile for logice. Ca sa ne dam Inteadeva'r seamade valoarea Ctunostintei trebuie sa vedem ce temelii logice,oe titlurivalabile se pot invoca, ce garantii trebuesc cerutepentru universalitatea1/4§i obiectivitabea §i apoi cum.§i in .ce masura aceste conditii sent

Cat despre Descartes, el pusese problema ceva maibine, caci dansul nu face psihologie, sau cum ar spuneKant geografia spiritului omenesc, simply opera descrip-!tiva, cum a facut pe urma Locke, ci se intreaba de Ins:4ilegitimitatea §tiintei, coborandu-se pans la supremele fun-damentari. Dar Descartes greseste §i el intr'o privint.aprin termenii ,In care pune problema.

Descartes nu %tine socoteala de faptul ca §tiinta dove-dise o ;mare vitalitate, ca ajunsese la rezultate care nuputeau fi trecute cu vederea. El face abstractie de faptulca §tiinta era o realitate netagaduita, care se impunea cuputerea unui fapt, avand in sucoesele sale legitimitateaexistentii.

Descartes in loc sa primeasca §tiinta ca un fapt dedar ca un fapt care existd, el 'incepe prin a set

pierde in Indoiala hitrebarii data stiinta este sau nu posi-bila, data exista sau nu. Provizoriu chiar o considers ne-existenta.

Kant procedeaza cu totul altfel. $i aid se vede moduloriginal in care pune el problema. Kant nu se intreab5dac? §tiinta pozitiva este posibila, caci ea exist5!, ca reali-tate, ca fapt de netagaduit. Singurul lucru de care ram'anesa neIntrebam, este cam e posibila stiinta, care sent prim-eipiile ei de constituire. E vorba sa descoperim aceleprincipii fundamentale, 'acele temeiuri logice, care asiguratrainicia cunostintelor 'noastre. Fara a pune in discutieexistenta nu-i atribue lima din cauza aceasta, im-plicit o valoare absolut5., lasand in seama examenului criticstabilirea gradului 'ei de valoare §i a semnificatiei sale a-del/rate. Fara isa convie ca un atare examen fie dansuloricat de sever ar putea sa conchidd ca §tiinta este o hi-mera asa dupa cum admisese principial Descartes,de §i in practica a ajuns la alte concluzii. Kant lass

§i

§tiintei,

§tiintii,

indeplinite.

analizat,

www.dacoromanica.ro

2'6

dcschisa posibilitatea ca cercetarea critica sa ingradeascavaloarea ,atribuindu-i una ra'stransa §i relativa.

Aceasta functiune :critica pe care Kant o impune inprimal loc activitatii filosofice, ce are a se ocupa maiputin de ,natura, cat de §tiinta noastra despre ea, esteuna din innoirele filosofiei kantiane. De aici §i denumireade filosofie critica sau criticism, ce i s'a dat spontan doc-trinei lui .Kant.

2. 0 a doua inovare importan.ta care distinge filo-sofia lui Kant de acele precedente, prive§te teoria adelvarului. Dupa .omul obi§nuit, adevaru1 ar fi o copie e-xacta, reproducerea ,mintala credincioasa a unui lucrudin afara, a unei realitati exterioare. Spiritul nostru arfi o simply oglinda, o ceara pasiva, o foae alba, o ta-bula rasa", .pe care realitatea exterieara 1§i inscrie, inimagini corespunzatoare, datele ei objective.

Dar nu numai filosofii empiri§ti ca John Locke, acelcare a popularizat expresia de tabula rasa", nu numaiei conoepeau spiritul nostru ca un post de receptie §i deinregistrare, dar chiar §i filosofii rationali§ti, it conce-peau intr'o privinta tot la fel. Toti filosofii pada. la Kant,considerau facultatea noastra de a cunoa§te ca o pastainerta in care se imprimau intocmai intiparirile venitede aiurea. Se deosebeau doar win aceea, ca pentru filo-sofii empiri§ti adeva'rurile ne vin din lumea lucrurilor ex-terioare, din lumea experientii simturilor, pe cand pentrucei rationali§ti adevarurile certe ne vin dintr'o lume su-pra-sensibila, in cele mai mulie cazuri direct dela spirituldivin

Astfel la Platon, adevarul consta din gasirea ideiloreterne, a modelelor transcendente §i incoruptibile ale feno-menelor experientii simturilor. Spiritul nostru sezisa ideilenu printr'un act de creatie spontana, ci gratie reminiscentli.ldeile erau amintiri, renascute cu ocazia experientii sim-turilor, amintiri vagi ale spiritului nostru, inregistrate dinlumea ideilor pure, pe care a cunoscut-o in vremea ante-rioara incarnarii sale in corpuri materiale. A§a dar spi-ritul gasea adevarul, nu fiindca it creia din sine, ci fi-indca 11 receptionase din gall, in speta printr'o ex-perientd transcedenta de care 1§i amintea.

Chiar §i Descartes, care atribuie ratiunii noastre ade-varuri ascunse in propria sa structura, inainte de mice

stiintei,

www.dacoromanica.ro

26

experienta nu concepe nici dansul spiritul nostru ca a-vand in domeniul adevarului o putere creatoare. DupaDescartes isvorul adevarurilor valabile nu este experientaci ratiunea noastra, dar le gasim acolo depuse ca lute°caseta de lnsus Dumnezeu. Veracitatea divina este ga-rantia acelor adevaruri care se infatiseaza cu puterea evi-dentii. Avem astfel o Insemnata zestre Inascuta, de ade-varuri daruite de bunatatea cereasca, si nu ne 'Imamdeck sa le deosebim cu ingrijire de opiniile subjectivecare se nasc pe canalul simturilor.

Kant aduce aici a schimbare de perspectiva, funda-mentals si inedita. Dupa dansul spiritul nostru. nu este aoglinda pasiva, pentru inregistrarea fidela a unar lucruriexterioare, ci are o putere proprie de creatie spontana,generatoare de adevaruri, ca un paiajen care scoate dinsinr firile cu care 10 va fauri tesatura, instrumentul saude captare. Eul nostru, hind unul, avand o unitate indi-solubila, simte nevoia imperioasa ca toate cunostintelenoastre sa prezinte aceiasi unitate desavarsita. Neoesitateade huh' a spiritului nostru e unitatea, si lumea experjenteiexterioare, ca sa poata deveni obiectul nostru de cu-,noastere trebuie sä se conformeze acestei necesitati, cacia cugeta nu este alta decat a lega reprezentarile Intre ele,raportandu-le la o constiinta unitara. Pentru a realizaunitatea ceruta de natura spiritului nostru, S,n haosul da-telor multiple, variabile si confuze, furnizate de experienta;spiritul nostru creiaza o serie de forme, un sirag de ti-pare, in care s se Insereze materialul haotic venit din

capatand astfel o forma, dobandind o ordine, o'unitate. Aceasta ideie kantiana ca spiritul nostru nas-coceste jgheaburi de colectare pentru coordonarea mate-rialului seuzibil, confuz si haotic, ca eul nostru inventeazacalapoade de organizare cu ajutorul carora introduce ar-nonie In multiplicitatea anarhica 9. datelor experientii,Cu un cuvant, ca spiritul nostru se serveste de forme deunificarc proprii, ideia aceasta este un bun defiaitivcastigat de filosofie 4).

4) La inceput diferenta de Descartes putea s'apara mat mutt verbala,in privinta originei ideilor apriorice (la unul spiritul gase#e ideile in sine, lacellalt le faurqte din propriul sau fond); dar incetul cu !fleet& diferenta seaccentueaza: la Descartes spiritul gases in sine idel integrate (cu forma §Icontinut), pe and la Kant spiritul faure§te numal forme, pentru realizarile

ceeace evidentiazi §i mai tare caracterul spontaneilatii sale.

Mara,

unitatii,

www.dacoromanica.ro

27

Ulterior s'a mers si mai departe, pe acest drum des-chis de Kant. Unii filosofi de mai tarziu l'au acuzat chiarde timiditate, prin aceea ca ar fi atribuit spiritul'ui nostruprea putina spontaneitate. Dupa Kant spiritul nostru creiace e dreptul, dar °data pentru totdeauna, o tabela fixade tipare osificate, un numar neschimbat de forme sicategorii rigide, imutabile. Filosofia mai noua va con-sidera spiritul nostru ca vesnic dinamic. Spirltul nostru,cautil mereu noi tipare de concentrare, creiaza necoatenitalte calapoade mai perfecte, este 'intr'o continua straduintainventive, de a gasi instrumente din ce in ce mai po-,trivite, pentru unificarea realului. Faptele noui, relevatede progresele experientei compromit adesea echilibrul or-dinei vechi, si pentru intrarea for in. disciplina. se °ere!inventarea de noi formule. Deaoeea este mereu nevoie dealte artificii valabile, de alte scheme de concentrare, maiadaptate realitatii, ca sa cuprindem cat mai larg si sa!inclestam cat mai strans intreaga realitate, in toata ha,gatia ei de nuante.

In orice caz, acel care a deschis drumul acestui fede a concepe, cu putinta de-a se Inainta si mai departe,este Immanuel Kant. Lui Kant ii revine nepieritorul meritde a fi pus definitiv in evidenta ca spiritul nostru nu pri.rnestc cunostintele de-a gata, ci este creator de formeorganizatoare, in procesul cunoasterii.

3. 0 a treia rnoire care caracterizeaza filosofia'liana este Insemnatatea deosebita pe care o acorda mate-maticei. Dupd Kant, matematica este un instrument in-dispensabil pentru promovarea tuturor stiintelor. Kantspune textual: Exista atata stiinta exacta, oata matematicase poate apnea. Cate vreme o lege stiintifica nu suportavesmantul matematic, e vaga si neutilizabila. Fara calcululmatematic nu sunt posibile prevederile scopul oricareistiinte. Stiintele inapoiate sunt acele a caror materna.ticizare nu s'a realizat Inca pe deplin.

Aoest rol covarsitor jucat de matematici in propasireastiintelor pozitive, fusese intrevazut si de alti filosofi. AstfelPlaton subliniase importanta geometriei. Pe frontispiciulAcademiei sale se stria ca nimeni sa nu intre, data nu estegeometru. In. epoca moderna Descartes, nu numai ca apreconizat o matematica universals, dar mai mult, a lucratfecund Induntrul matematicei, descoperind geometria ana-

lian-

www.dacoromanica.ro

28

Mica. La fel si Leibniz, care a inventat la randu-i calcululinfinitesimal. Kant nu a creat nimic In domeniul materna-ticei propriu zise (Vara sa uitam ipoteza sa cosmolo-gical dar a sezizat mai bine deck toti predecesorii si astiut se arate in mod magistral valoarea instrumentald acalculului matematic in realizarea progresului tuturorstiintelor.

Aceastd ideie a panmatematicismului, valorificata deKant, n'a fost pardsita nici mai tarziu. A suferit poate oeclipsare temporala in zilele noastre, din cauza succesului,dealtfel in declin, al filosofiei bergsoniene. Ca filosofiea calitatii si a vietii, a evolutiei creatoare, bergsonismuldepreciaza cantitativul inert §i calculul numeric abstract,acesta fiind adaptat numai materiel moarte, dar nepu.-tincios sA cuprinda bogdtia de nuante a elanurilor vietii.In schimb in stiinta actuald aceasta ideie a lui Kant e con-sideratd ca definitive. Calculul numeric nu numai ca ser-:veste sa se precizeze o lege, dar e socotit ca Insasi formulade bead, cheia explicative a tuturor enigmelor uni-versului. In stiinta din timpul riostru se cautd inlaturarea;complecta a lumii intuitive, sensibile, si se puroede lacucerirea unei lumi abstracte supra-sensibile, acea a for-mulelor matematice pure, considerate c'ar reprezinta fun-damentul ultim, esenta intregii realitati. Gaston Bache lardispune in aceasta privimta ca nu numai in fizica dar panesi in chimie, stiinta substantialistd prin definitie, corpu-rile devin umbra numerilor abstracte, se volatilizeazd Informulele matematice pure 5). Existenta redevine, ca invechiul pitagorism, de esenp. matematice.

Lasand la o parte unele exagerkri, cu care in'amocupat altd data, ideia lui Kant ca o stlinta este cu atiltmai avansatd cu cat este mai mult impregnate de ma-tematice, aceasta Rind osatura fermd a orictirei stiinte,este o ideie ce cuprinde mult adevkr, o ideie de o viziuneadmirabild, ce va ramknea. Auguste Comte, format inafard de influenta kantiand cand isi Intocmeste scara

5) e Le Nouvel Esprit Scientifique*. p. 82. 8i alte numeroase passedin care rezulti . volatilizare a substantii in numere pure ca (Le nombredevient un attribut, un predicat de la substance (p. 79) sau : Nous ne pou-vons plus penser que mathematiquement... nous passons donc sur le plan dela pensee pure oit Ies objets n'ont de realite que dans leurs relations"(p, 132) etc.

aceigi

www.dacoromanica.ro

29

sa de clasificatie uniliniarb a §tiinelor, incepe cu mate-Imatica,tocmai fiindca ea este o conditie absolute, necesaraprogresului tuturor celorlalte §tiin.le, un fecund instrumentde investigare a intregului univers.

Dealtfel, importanta pe care o acorda Kant matema-ticei nu este fare legatura cu teoria sa despre puterile crea-toare ale spiritului omenesc. Formulele matematice suntidintre marturille cele mai vii ale aoestei spontanieta[i.Ele sunt tocmai formele de Incadrare cele mai simple,elaborate de uzina spiritului nostru pentru a prinde inteoformula concise, units, toata diversitatea

4. 0 a patra trasatura esentiala, specified filosofieikantiene, e ca afirma cu One caracterul pur uman atleuno§tintelor noastre. pe care o avem sau pe caream putea-o avea, n'are o valoare absolutd, independentsde noi, ci numai o valoare relative, In raport direct cucapacitatea §i marginile spiritului omenesc. Adevarul ac-cesibil ,noun nu e ceva absolut, oeva care sa existe in;sine, ci, fiind in bung parte o creatie a noastra, are opecetic omeneasca ne§tearsa. AdevArul este in functie de'anodalitatile constructive ale facultatii noastre de a cu-noa§te. Noi nu putem cunoa§te efectiv pe tale pur ra-tionala, deductive, ci suntem nevoiti sa umplem cadreleintelectuale cu materialul primit prin simturile noastre.Cimo§tinta noastra este ca un fagure de miere In careramele sunt creatia noastra, iar materialul este venit dinafaz4. Dar noi nu putem avea decal intuitii se,nsibile, in-tuitiile supra-sensibile fiind interzise facultatii noastre dea cunoa§te. Deaoeia valabilitatea euno§tintelor noastre esterestransa la lumea simturilor, la domeniul experientei.Adevaruri le noastre nu sunt valabile decat Mire §i pentruoameni. Ni§te fiinte deosebite de noi, de pilda de pe alteplanete, ar putea sa aiba altfel constituita facultatea forde a cunoa§te, ar putea sa alba altfel de simturi sau

fabrice alte calapoade de organizare, Intr'un cu-ant sa - §i creeze alte adevdruri. In afara de cxistenta

a§a cum ni se Infati§eaza noun prin felul nostru 'de cu-noa§tere, raman §i alte posibilitati de a o cunoa§te. Cu-no§tintele noastre in raport cu realitatea a§a cum esteIn sine, independents de refractia ei prin facultAtile spi-ritului nostru, le putem compara in cazul eel maibun cu ceeace sunt hartile geografice fata de teri-

realutui.

$tiinta

st-si

www.dacoromanica.ro

30

toriile reale. Ele sunt ni§te reproduceri la o scard acce-sibild noun. Stiinta noastra este realitatea redusa la ni-velul nostru, la capacitatea noastra de a cunoa§te.gura speranta pe care o putem avea §j fats de careKant Amalie sceptic e ca adevdrurile omene§ti sdnu fie complect izolate §i complect necorespunzdtoare,ci sA ramde traductibile in limbagiul altor feluri de aeunoa§te, sd fie una din versiunile valabile ale adevAruluiunic §i etern 6).

Dach §tiinta noastra e relativa, dacd e valabild numaiin cadrul spetei omene§ti, exista Insa In limitele acestuicadru, adevaruri necesare §i universal valabile, adicd ac-.ceptate de toti oamenii §i In toate timpurile. Tar Kanti§i cla toatd silinta sd arate legitimitatea acestor ade-1vdruri, s. descopere fundamentele Tor logice, obiective.

Inainte de Kant §i filosofii empiri§ti englezi, aceicare surpau valabilitatea §tiintei noastre, recuno§teau §iei ca din faptele experientii, individuale §i variabile,tr'o generalizare precautd, se pot scoate legi generale §iconstante. Aceasta, filnded generalizarea are Inainte detoate un rol vital. Dacd omul n'ar aplica Invataturiletrecutului, la dificultdtile prezentului §1 la amenintarileviitorului, ar prin a dispare. Dar child filosofiiempiri§ti §i-au pus Intrebarea, de unde avem dreptul dea generaliza, n'au putut da nici non raspuns. Numai doc-trina kantiand a spiritului creator de forme unificatoarea Iumii experientei, numai aceasta filosofie a putut sdarate cum sunt posibile adevdrurile universale §i nece-sare. Nici un fapt nu poate deveni object de cunoa§teredata nu se insereazA cu necesitate in cadrele noastrede cunoa§tere, generatoare de obiectivitate. Tar aceste formetipice, aderente de structura spiritului nostru, fac tocmaicu putintd adevaruri certe §i primite de toti.

5. 0 a cincea Insu§ire remarcabild a filosofiei luiKant este faptul c5. el desdvar§e§te opera de emanciparea filosofiei moderne,de filosofia medievala, prin eliminareacomplecta. a divinitatii din explicarea faptelor nature,Toatd filosofia modernd papa la Kant, de§i a luptat

6) Convingerea aceasta optimists, pe care o Impartaseste autorul scrierlide fats, nu este de altfel de cat o mingaere platonicA, Intrucat ne lipsesteposibilitatea sl comparam cunostint.ele noastre, cu acele ale altor fiinte, alt-fel organizate, sA le putem constata paralelismul.

prin-

dal*

Sin-

81

www.dacoromanica.ro

31

din rasputeri, an a reusit insa sg. Inlature cu totul expli-carea supranaturalista, agreata filosofiei medievale. Maiales problema valorii eano§tintei, n'a putut fi elucidatapang. la Kant, fara invocarea lui D-zeu. Descartes, n'areusit sa garanteze altfel siguranta cunostintelor noastre,decat spunand ca adevarate sunt ideile Clare evidente,semn ca ne via dela Dumnezeu, care an ne poateVeracitatea diving. era fundamental ultim al valabilitatiiideilor noastre. Lucrul acesta se poate vedea si mai binela un discipol a lui Descartes, Malebranche. Dupa acestasingura realitate eficienta este Dumnezeu; El este singuracauza reala creatoare. Lucrurile exterioare n'u, suet de-cat ocazii, la care Dumnezeu ne reveleaza ideile adeva-rate. A cunoaste adevarul este a-1 vedea in Dumnezeu,sediul modelelor eterne ale fenomenelor pieritoare. Viziu-nea in Dumnezeu, supozitie mistica supranatutala, estebaza eertitudinei cunostintelor noastre. La fel Spinoza,asigura dansul ca ordinea desfasurarei ideilor, cords-punde cu ordinea Inlantuirei lucrurilor, insa acest pa-ralelism al lumii din launtru ct lumea din afard, deourgedin faptul ca ele sunt numai cloud atribute ale unei sub-stante unice, Dumnezeu. Dupa Leibniz, lumea se coma-pune din monade, care nu pot comunica Intre ele, ne a-vand nici usi nici ferestre", iar tine asigura corespon-denta dintre reprezentarile noastre lumea inconjura-toare, era o armonie prestabilita, ca acea intre doua cea-sornice care totdeauna arata amandoua aceeasi Gra,armonie prestabilita dela hiceputul lnmij, din vointa Mut,ritorului a tot puternic, care este Diumnezeu. In fine Ber-keley, care nu admite existenta unei lumi exterioare,aceasta fiind o simp1a proectare in afara a imagirdlor noa-stre interioare, deosebeste si el imaginile objective, unfel de halucinatii adevarate, de imaginile subjective, ha-lucinatii pure. Imaginile veridioe se deosebesc de ficliunilepur subjective prin aoeea cal primele sunt wovocate directde Dumnezeu, si se insereaza in legi naturale care nusunt decat moduri ale actiunei divine asulpra spiritulutnostru.

Vedem deci ca pang la Kant, criteriul fundamentalal obiectivitatii, 11 procura notiunea de Duarnezeu, sco-borata din lumea supra-sensibila pentru a ne linisti delndoiala asupra valorii stiintei noastre. Iar tine renunta

siInse la.

si

si

si

si

www.dacoromanica.ro

32

!sa o coboare, ca de ex.: Hume, acela renunta si la cer-titudine. Pentru prima oars Kant elimina radical no-tiunea de Dumnezeu din problema sigurantei stiintei,

cauta criterii naturale, temeiuri logice firesti, pen-tru a asigura valabilitatea cunostintelor noastre. Kantva arata ca legile naturii nu sunt decat creatii alefacultatii noastre de a cunoaste. Pentru a elucidaceasta chestiune spinoasa, Kant se ajuta tot de teoriaspontaneitatei, esen4iale sufletului omenesc. Avem certitul-dinea cz un lucru este adevarat atunci cand el se inte-greaza perfect In cadrele spiritului nostru. Criterilua ade-varului este potrivirea cunostintelor noastre intre ele, in-launtrul tiparelor noastre organizatoane, aderarea for la'scheletul de forme care (IA osatura lumii siguranta.tiintei.

6. 0 a §easea ultima caracterizare generals a fi-losofiei kantiene, este lichidarea Infaptuita a unor dificileprobleme din filosofia moderns, sediul unor vesnice con-troverse, generatoare de Indoiala In ce priveste puterilede realizare ale spiritului omenesc.

Mai intai Kant puree capat,inteun mod plausibil, ves-titei lupte dintre empirism si rationalism, cele cloud tabereantagoniste care duceau r5.zboit icrancen, fardsi lard Invingatori, sau mai degrabh, cu victo-riosi alternativi, cad fiecare aveau deopotriva punctevulnerabile pozitii tari. Empiristii sustineau ca singutrulizvor de cunostinte temeinice este experienta, pc cand

sustineau din contra ca singurile cunostintevalabile vin din ratiunea noastra. Kant gaseste solutiuineaacestui conflict ce parea flea desnodam.ant, intr'o iele-ganta §i adanca sin.teza, dintr'un punt de vedere nod.Din aceasta controversy asupra originei cunostbatelor noa-stre, Kant va alga sa degajeze elementele valabile, sabe intrupeze intr'o solutie armonioasa intuit superioara.

Ceeace Ii se putea reprosa empiristilor intransigenti,era faptul ca e greu a se spate, Ca toata 5tiinta nola,.qraderiva din experienta. Stiinta, care consists tocmai in ri-dicarea dela indivildual la general, In gasirea de legiversale, tirade la depasirea invederata a experientei. Em-pirismul extrem spare In contrazioere cu Insasi realitateastiintei. Dar si rationalistii exagerau la randul lor, candspuneau ca n'avem nevoie de experienta, i putem sa con-

§i

§i

§i

Invin#

§i§i

§i

invingi si

ma-

pi

www.dacoromanica.ro

33

struim cunostinta din simpla dialectics a spiritului nostru.In mintea noastrh se pot gasi efectiv uncle idei valabilecare nu ne vin din. experienta, dar acestea sunt simple prin-cipii, forme fara continut material. Pornind sh coastruimceva cu ele, nu vom ajtunge cleat sh stabilim cotntururi ge-nerale, aoeea ce este sau nu este posibil, cu alte vorbe a&ceeace se poate insera sau nu In tiparele alcatuirei noa-stre mintale. Dar posibilul are o gel% mai larga decatrealul chiar de cat posibilul concret, determinat de pre-zenta unor certe conditii de fapt. Prin. constructia purrationale putem delimita granitele posibilului abstract, darnu putem stabili cu. nici un chip realul, care nu edecatun caz al posibilithtii, cu un continut precis, ce ramane

constathm in experienta7).Nici una din aceste teorii adverse nu. era pe deplirt

satisfilcatoare. Iar concilierea for Inteo sinteza superioara,era imperios ceruta de realitatea §tiintei. Aproape oricecunostinth efectiva se constitua din colaborarea elemen-tului empiric cu oel rational. Dar nimeni pang la Kantn'a reusit sh arate modal cum se face Imbucatura, angrel-narea celor doua elemente, nimeni n'a reusit sa fixezecare este contributia ratiunii si care este partea simturilor,in procesul cunoasterii. Kant reuseste sa contopeasedcele doul izvoare de cunoastere, inteo admirabila teorieingenioasa adanca, de o claritate desavarsita. Ana li-zand cunosthitele noastre el arata ca putem distinge oforma §i un continut material. Materiatul cunostintei noa-stre vine din afarh, din lumea experientei, iar forma pur-cede din not insine, este crealia spiritului nostru.

Para lel cu solutionarea acestei controverse ne maiintampina o alth Insemnata realizare a lui Kant, anuinegasirea unui fundament temeinic, pentru morala. Se pu-sese intrebarea, care este originea normelor morale. Vinele din experienta on din ratiune? Unii ziceau ca vin dinexperienta, dar experienta este variabilh si individuala,ea ne arath ceeace este, pe child normele morale sunt geLnerale constante, indichndu-ne ceeace trebuie sh. fie.Altii spuneau ca morala deriva din ratiune. Dar ratkuneal

7) 0 !impede gi documentata diferentiare a posibilului abstract, de po-sibilul concret (care nu e deck un real incomplect) se gaseste in scrierealui Verzveyen: Philosophie des Milig lichen" 1913.

§i

sa-1

§i

§i

www.dacoromanica.ro

34

log,ica cu ajutorul careia faurim stiinta chiar data sta-bileste generalul ne da numai adevaruri conditionale.Dace apace un. fenomen A, urmeazd in mod necesar feno-menul B. Fenomenul B, este astfel conditionat de feno-menul A, sau poate si de altele, care Insa child nu se pro',due, n'are loc nici fenomenul B. Dar normele morale nusunt conditionale. Caracterul specific propriu al moralei,este ca ea are o alts structure decal stiinta. Spre fleose-bire de stiinta, morala este formats din adevaruri ab-solute, din imperative categorioe. Iar morala este un faptreal, tot atat de necontestat ca si faptul stiintei. Dar undesa gasim radacinile adanci, pe care s'o altoim? Cum saexplicam existenta moralei? Kant ne da un raspuns la a-ceasta problema dificila El va delimita pentru morala,un domeniu aparte, strain de domeniul stiintei relative.Mora la isi va gasi astfel sfera ei autonoma si absolute.Radacinile normelor morale se gasesc dincolo de lumea ex-perientei si dincolo de bataia ratiunei logioe, dincolo dedomeniul stiintei. Normele morale ne yin din lumea ab-solutului suprasensibil. Ele sunt un fel de trambite trans-cedentale, imperative ale datoriei. De aici invinuirea carei s'a adus lui Kant de stiintifisti ca ar fi instituit o moralamistica, cu toate ca multi oameni de stiinta sunt adeptii.acestei conoeptii kaptiene. E indiferent ca solulia s'ar da-tori educatiei primite de mic copil, dela mama lui, o fe-meie pioask care imbratisase pietismul", un superprotes-tantism cu vlaga. improspatata. Chestia valorii este inde-pendents de chestia genezii, ivirea multor idei admirabileBind adesea chestie de accident!

Astfel Kant are meritul de a fi rezolvat, intr'o forma1ndrazneata si ademenitoare, problema fundamentului mo-ralei, In cadrul tuturor aspectelor existentei. Apoi Kanta mai gasit un domeniu aparte, independent de celelaltedoua, si pentru fenomenele iestetice. Fenomenul frumo-sului multa vreme socotit ca o cunostinta confuza,ca o forma minors a adevarului se deosebe§te atat defenomenul de cun.oastere, cat si de inormele morale. Au-tonorn fava de ele, frumosul se Oa la mijloc Intre adevarsi bine. Fenomenele estetice alcatuiesc astfel o punte, otranzitie neasteptata Intre sfera lumei supra-sensibile, se-diul normelor morale, si intre lumea sensibila, domeniulcunostintelor stiin ifice, despartite pri,ntr'un abis.

www.dacoromanica.ro

35

Asadar Kant a delimitat pentru Adevar, pentru Bine,si pentru Frumos, cate un domeniu autonom, silindu-setotus sa le sistematizeze, sa le coordoneze intr'un singurtot grandios.

Intrucat Kant a reusit sa formeze cu aceste trei piscuride munte, un singur lant unitar, sau din aceste trei pavi-lioane un singur corp de cladire, cu galerii de conm-nicatie dela una la alta, ramane sa vedem succesiv, 1n1decursul si 'Dana la finele expunerii noastre.

N'am facut pana acum decat sa aruncam cateva pri-viri de ansamblu asupra acestui tezaur al g'andireimenesti. Adevarata valoare si insemnatate a filosofiei luiKant, ramasa pana astazi o filosofie dominant& nu ovom putea cunoaste decat studiind capitol cu capitol, o-perele capitale ale acestui ganditor genial.

o-

www.dacoromanica.ro

Viata i evolufia spirituals a lui Kant.

Dupd o uzanta veche in istoria filosofiei, deci cuoarecare sanse de a fi rationala, vom preceda expunereafilosofiei lui Kant de povestirea vietii sale. 0 naratiebiografica este totdeauna interesanta, mai Intai prin aceeaea ne satisface o curiozitate fireasca pentru viata oa-menilor mari. Este interesant sa stim cum se impletestecotidianul vietii prozaice cu creatiile geniale. Apoi o bio--grafie a unei personalitati inseminate ne poate fi si defolds, fie prin povetile care se pot degaja din ea, fieprin posibilitatea ce ne-o da ca sa intelegem mai bineopera insasi. A cunoaste viata unui filosof este a to ajutade Inca un mijloc pentru a pricepe mai bine 'allele as-pecte ale filosofiei sale. 0 conceptie filosofica nu estecu totul detasata de nazuintele individuale ale creatoruluiei, nazuinte care izbucnesc si se reliefeaza mai limpedein povestea vietii sale.

Viata lui Immanuel Kant prezinta la exterior unaspect linistit, rectiliniu, e a viata domoala de Herr Pro-fessor". Daca Insa, ca aparitie exterioara viata sa estede o simplitate extrema, nu tot asa stau lucrurile cu evo-lutia vietii sale interioare, remarcabila printr'o bogatieneobicnuita de aspecte. Kant n'a fost un genial filosoficprecoce, ca Schopenhauer de pilda, care si-a inchegatdefinitiv filosofia sa Inainte de a ajunge la' varsta de30 ani. Kant a elaborat Incet, indelung, cu multa rab-dare si staruinta, a ezitat intre puncte de vedere contrare,

www.dacoromanica.ro

38

i -a schimbat in mai multe randuri conceptia sa filosoficapand sa ajungd la exprimarea ultimo, definitive, a admi-rabilei sale conceptii originale. Kant si-a modificatgrossomodo", dupe cum vom vedea dealtfel, de vre-o trei ondoctrina sa filosofica Deaceea ievolutia gandirii lui Kantprezinta, privity in mod superficial, o infatisare de in-consequenta5 de si obiceiul de-a se face din aceasta o in.vi-unire, nu se adreseaza de obicei cugetarii pur teoretice, ciaproape exclusiv activitatii practice. In orice caz ome-nirea, privind lucrurile In perspectiva for istorica trebuiesa ramde recunoscatoare peregrinarilor filosofice ale luiKant, cdci poate datorita for a reusit sä subordoneze di-ferite puncte de vedere, straine si adverse, lute° con-ceptie unitary, superioara. Inainte de a sintetiza mai multedoctrine, opuse intre ele, trebuie mai intai sa le cunostitemeinic pe fiecare in parte, ba mai mil, sd le Lai pefiecare In serios, ceiace nu se poate realiza mai bine deckprintr'un stagiu, facut cu convingere, in fiecare din. ele.

Immanuel Kant s'a nascut la 22 Aprilie 1724 laKonigsberg, in conditii destul de umile. Era eel de-alpatrulea copil din cele unsprezece vldstare ale unei familudin cele mai modeste. Taal sou era selar. Ca o dovad5;de mediul mediocru din care a exit Kant e faptul ca lamoartea filosofului, cand s'a deschis testamentul, catevadin nepoatele sale n'au putut iscali procesul verbal dinhestiinta de carte. Se pretintle ca tatdl lui Kant ar Pifost de engine scotiana,ca ar fi venitdecidin patria luiDavid Hume. Cared Kant a devenit celebru in toatd Eu-ropa, primea scrisori din Scotia si din Suedia dela per-,soane cu acelas nume, care se afirmau rude, si carebineinteles Yi cereau tot felul de ajutoare. Numai ca n'aunimerit-o tocmai bine. Kant avea o fire nu prea darniaAtunci cand filosoful Fichte, tandr entuziast al filosofieilkantiene venit pe jos la Konigsberg din Germania deSud gasindu-se in stramtoare materials, i s'a adresatlui Kant sa4 acorde un Imprumut, Kant i-a raspuns c5.4c-anoaste caracterul mandru, i ca nu vrea sa-1 puesituatia neplacuta de a nu4 putea lnapoia ajutorul cerut.

Dar chiar data familia lui Kant ar descinde dinScotia, rainura ei stability In Prusia era complect ger-manizata. Dupe mama eel putin, Kant era eel mai au-tentic german. Dealtfel se pare ca sufletul lui Kant are

In

www.dacoromanica.ro

39

mult mai multe afinit5ti cu sufletul mamei sale. Camacela, lucru se va Intampla cu Fichte care mostenesteceva din Incapatanarea darza a mamei lui. Mama luiKant era o natura cerebrala, foarte fink cu mult bun:

extrem de evlavioasa. Pietatii mamei sale, KantYi mai datoreste, in afara de educatia morals §i inlensreligioasa, cunostinta pe care o face de timpluiu cu FranzSchultz, un teolog distins i cunoscut. Acesta, in calilatede confesor al mamei lui Kant facea frequente vizite In.familia sa, si din convorbirile avute, a observat inteli-genta vie al celui de al patrulea copil.

Schultz a staruit sa nu-1 lase familia pe acest copilpromitator sa vegeteze, ci sa-i dea o instructie deosebitg.

Viitorul filosof in urma sfaturilor lui Schultz a fostasezat de catre parintii sai la cel mai bun colegiu dinKOnigsberg, la Collegium Fridericianum. Aci el a studiatcu mult zel, dar spre dezolarea mamei sale, nu studiulreligiei ii era acel mai predilect. N'am putea spune daca-iplacea filosofia depe acum, fiindca in area vreme, filo-sofia nu se preda in scoala secundara. In schimb 11 a-.

ttragea In mod deosebit studiul limbii latine, 5i se gandeacu drag sa se faca profesor de latina, bucurandu-sedinainte va latiniza numele in Cantius.

Dupa terminarea liceului, Kant se bascrie la Universi-tatea din KOnigsberg, in anul 1740. Mama sa murise devreo 3 ani si in amintirea ei, Kant 'se inscrie la teologie.Dar totodata s'a mai Inscris si la facultatea de filosofie,audiind cursuri de matematici. Facultatea de filosofieIn Germania, Ora astazi are marele avantagiu ca ea cu-prinde si stiintele pozitive. Astfel se studiaza filosofia instransa corelatie cu stiintele exacte, lucru enorm de impor-tant pentru constituirea itmei filosofii temeinice. La notfilosofia este alaturata facultatii de litere, Impinsa insfera studiilor filologico-literarc.

La Universitate, Kant neglijeaza cat mai mult teo-logia In favoarea celorlalte doua obiecte dela facultateafilosofica. Acum la cunostinta, datorita unui bun profesor,Martin Knutzen, de conceptia stiintifica a lui Newton decare se entuziasmeaza. Aceasta conoep'ie va exercita omare influents asupra lui Kant. Totodata, prin acelasprofesor, devine adeptul rationalismului lui ChristianWolff, ultima fig,ura proeminenta a filosoflei germane,

si

simt, sti

ca-si

1i

ssi

www.dacoromanica.ro

40

d'inantea sa. Christian Wolff, dad. nu era un 'filosofprea adanc, era in schimb un minunat clasificator.data talentul de a clasifica excelent pentru anume sco*-puH metodice nu este compensat cu. alte insu§iri maitemeinice §i mai adecuate meditatiei rodnioe, vom aveamai mult iluzia unei filosofii cleat o filosofie propriuziskClasificarea se raporta la sfera notiunilor, este prin insa§inatura ei extensivA,§i,oprita aicea, va fi suportul unei filo-sofii de suprafata,fArade rAdacini adanci in inima realului.Wolff preconiza §i filosofia rationalists, ca§i Leibniz, re-prezentand tendinta comoda data ar fi realizabilade a construi lumea in totalitatea ei din datele interioareale ratiunei noastre, a§a cum matematicile 1§i construescadevarurile for independent de faptele experimentale, (se-tolera alaturi, ca o cunoa§tere inferioara, o §tiinta empi-rick utila pentru verificarea deductiilor rationale, cum ar-fi proba la operatiile aritmetice, dar de care calculatoriideprin§i, se dispenseaza).

Kant a inceput prin a se adapa la izvoarele aoesteifilosofii pentru a-§i potoli setea sa metafizica. Primele salelucrari vor fi inspirate de spiritul rationalist al filosofieiwolfiene. Profesorul lui Kant, Martin Knutzen era §i elwolfian, asumandu-§i rolul de a raspandi ideile maestrului.Totu§i Knutzen, 1-a in.demnat pe Kant sa-1 citeasca §ipe Leibniz, luceafarul filosofiei rationaliste germane, caci .acesta are adancimi de cugetare ce-au disparut treaalprin ciurul lui Wolff. Astfel Kant nu s'a mArginit la filo-sofia lui Wolff, ci urmand povata lui Knutzen a st'udiat §icateva din operelie lui Leibniz. Cu aceasta Kant a avut uncle

hraneasca mai substantial, rationalismul sau initial 8).

8) In magistrala cGeschichte der neuren Philosophies a lui Windelband, autorul vorbind despre Wolff, noteaza printre schimbArile retrogradeMute de dansul, in conceptia marelui sAu inaintas, urnatoarea : Pe candLeibniz, caracterizeaza ideia de forta, ca filnd de naturA psihica, Wolff, asezand dansul la temella fenomenelor fizice, in consonants cu savantii, no-tiunea unei forte active si nespatiale, refuza totusi sA o identif ice cu activi-tatea sufleteasca. (Vol. I. p. 523)

Este adevArat cA prin aceasta Wolff, face un pas inapoi, punand labaza corpurilor materiale o cqualitas occulta), fsra continut concret. RAmane-astfel neindoios ca filosofia sa pierde in adancime, pe planul metafizic. Totus,inlAturand complectarea spiritualistA a lui Leibniz (WA a pune in locu-i ni-mica concret, ci numai o entitate abstracts), poate cA a vrut sA Inlature eelputin o intregire pripitA, indicand totodatA, cu acea notiune de forta, exis

sa.-§1

qi

Inca

ei

www.dacoromanica.ro

41

Pentru a-si ca§tiga existenta, Kant s'a facut precep-tor prin familii, dand lectii particulare. S'a introdus infamilia grafilor Keyser ling, poate din neamul din. caredescinde filosoful contemporan du acelas nume. Unul dinmembrii aoestei familii ne-a lasat un portret moral foarteinteresant despre Kant. Nici nu-ti vine sa crezi ca au.torulaoelor opere serioase, greoae, masive si poate chiar campedante, este acelas Kant, care in societate era fun omincantator, Cu o conversatie sprinten.a, plastics si spi-rituals, cu formele pitoresti si pregnante, avand tot -deauna atentii delicate fata de gingasia sexului frumos.Contrariu de alti filosofi abstracti, stangaci in ciripealasaloanelor, Kant era pretutindeni, pentru a folosi o ex-presie cunosoutd, o adevarata grading de om.' Kant aiubit viata de societate si-i placea mai ales conversatia lamasa. Mai tarziu, cand situatia materials ii era asigurata,el nu se aseza la dejun lard' invitati al caror numarvaria intre 8 si 12 persoane, si cum a ramas oelibatar,se interesa personal la bucatarle, ca oaspetii sai sa fie catmai bine serviti. Kant singur a spus candva ca vn filosofnu-i bine sa stea singur la masa,caci nu trebuie sa piardao ocazie asa de nemerita pentru a-si verifica ideile ou

Desi om de societate si de bung dispozitie, lui KantInsa nu i-a placid deplasarea. Na s'a deslipit toata viatadin coltul sau provincial. Unii spun ca n'a esit nici odatg.din KOnigsberg, altii fi acorda doar scurta vizitare a unorImprejurimi apropiate. Filosoful a vazut cu vivacitateainchipuirii, tot oe-ar fi putut sa perceapa calatorind. Print-tre cursurile sale variate, in. stare sa constitue o adevarata.enciclopedie, Kant va preda °data, la debuturile sale uni-versitare, si geografia. Ca profesor de geografie Kant Intl-tisa auditorilor sai, in descrieri verbale, tablouri atat deconcrete, zugra'viri atat de plastioe Si de sugestive, incat unen.glez ascultandu-1 si vazancl precizia minutioasa cu careprezenta monumentele din .Londra, 1-a intrebat de cater

tenta unei realitati mai adanci, dincolo de planul concret al fenomenelorexperientii. Neputand A. determine deocamdata acea realitate in mod pozitiv,teoria sa macar pregateste o cunostinta mai profunda, ii serveste de indicator,iar mai tarziu de verificare. Acesti cugctatori care fauresc notiuni abstracte(Wolff le imprumutase dela stiinta exacta) si care se marginesc a conturarealitati nesezisate intuitiv, contribue dansii la spargerea tunelului din.cealalta parte.

www.dacoromanica.ro

42

vremc n'a mai fost prin. capitala Angliei, ramilnand de si-gur nespus de surprins, cAnd a primit dela Kant ritspunsulea n'a vAzut-o niciodata. Kant n'a avut mAcar curiozitateasa yacht odata marea, de§i aceasta era la o departare decativa chilometri de ora§ul sAu die re§edintil. Numai caspre deosebire de atatia care cutreerd lumea, Med ca

sit is not& de existenta lor, Kant care nu s'a deplasatnicaerea, a ajuns pe buzele tuturora §i a facut tarile sävie pans la el. Puterea circulatorie a razelor geniului l'apurtat prin lurne §i-a pus lumea in mi§carel facand peatatia entuzia§ti, §i nu. sub forma banala a unei intoarceride vizita, sa se indrepte spre Koenigsberg ca sä-1 audieze§i vada pe profesorul Kant. Atunci cAn.d a ,ajunscelebru, a devenit punctul de atractie al ora§ului sau dere§edintsa.

Prima lucrare a lui Kant este Gedanken von derwahren Schatzung der lebendigen Krafte" (Pareri asupraadevAratei aprecieri a fortelor vii) aparuta in 1749. Esteinteresanta prin tonul cu. care Kant ar vrea afirmede pe acum o atitudine proprie fates de teoriile anteripare.

In anul 1755 cand avea 31 de ani, Kant face saapart o scriere de geniu, o lucrare de mecanica eerea4calde amploare filosofica, fara a fi filosolie prppriu zisa,cad In aoest ultim domieniu, dansul a evoluat ineet, §i-a a-juns tarziu la infiriparea unei conoeptii cu adevarat origi-nale, deabia la vArsta de 57 de ani. Fares avantajul hinge-vit'atii Kant n'ar fi avut putinla sä-§i creeze in istoria cup!.-Mill un roc atat de exceptional, run caz oareeum asema-nator, eu al maretui sA2u compatriot de mai tarziu, mare§a-lul Hindenburg, care fara longevitate, §i-ar fi 'ingropat a-mintirea In colbul arhivelor militare. Opera aparuta In 1755poarta titlul Allgemeine Naturgeschichte and Theoriedes Himmels". (Istoria naturalA §i teoria cerului), unclese trateaza despre origina mecanica a universului, dupesprincipiile lui Newton.

Kant eauta sa explice in mod natural geneza cor-purilor oere§ti. In timpul evului-mediu fenomenele ceruluise explicau prin interven.tii supranaturale, in ultima ins-tantil prin divinitate. Newton, sub a 'arid inraurire direct&se afla Kant, arAtase ca toate corpurile eere§ti, cu mi§carilefor in spatiu, sunt supuse unei legi naturale, legea gra,-

sit -1

sit -si

www.dacoromanica.ro

43

vitatiei. Dar Newton se opreste aici, si nu abordeazaproblema originei, eliminand-o, sau convenind ca lumeasub aspectele ei de astazi a ie§it Intocmai din manele luiDumnezeu. Kant vrea sa mearga mai departe cautandsa -lcomplecteze pe Newton. El nu crede ca universul va fiavut dela Inceput aceiasi structure, fiMd convins ca lumeaasa cum este azi, s'a nascut dintr'o faze anterioara. Kantvrea sa explice geneza naturala a cosmosului prin deri-varea lui mecanica dintr'o forma anterioark fara sa maiaiba nevoie de interventia divinitalci. Kant imagineazapentru aceasta explicare o ipoteza Indrasneata, cunos-cula in deobste astazi sub numele de teoria Kant-Laplace.Lumea actuala s'a nascut In mod mecanic dintr'o nebu-loasa haotick primitive, Inzestrata cu o miscare rotative,din care s'au desprins pe rand, datorita acestei miscari derotatie portiuni de matelrie, sorii Cu. planetele lor,mitand astfel din ce in ce, dar pastran,d in liniamentelefundamentale miscarea initials de invartire. Cu 50 de animai tarziu Laplace, Vara a cunoaste lucrarea lui Kant,nepusa In comert, elaboreaza si el o ipoteza similara inopera sa Exposition du Systeme du Monde". Intre a-ceste douil indraznete teorii asemanatoare, izvorand dindoua capete de geniu, ce s'au intalnit pe calea adevaruluiexistau rose si uncle deosebiri. Teoria lui Kant era maiambitioasti, se ocupa de univiers in totalitatea lui, vor-beste despre un Mittelpunkt der ganzen. SchOpfung",in timp ce campul lui Laplace e mai restrans, mar-ginindu-se numai la sistemul solar. Apoi in afard de a-oeasta, dup5. ce Laplace explica geneza mecanica a siste-mului solar, se sileste sa arate in urma ca odata cre,at,sistemul solar se va bucura de o stabilitate eterna, canimic nu va putea sa-i name echilibrul sau definitiv.Kant pare Insa a Melina spre parerea ca dupe cum sis'-temele s'au nascut din haos, se vor relntoarce in haos.Aceasta ultima idee schitata si 'n antichitate antici-peaza teoria lui Spencer dupe care evolutia sise alterneaza la infinit. Este teoria reintoarcerii ve5nice,dup5. care §irurile de fenomene se vor repeta identic,la nesfarsit, in accia§ ordine, trecand de infinite on prin

far,N-

disolutia

www.dacoromanica.ro

44

acelea§i sari, ca un pendul perfect, inzestrat cu o mi*careperpetua 9).

In opera de mecanica cereasca, de care vorbim, Kantne dä pe langd teoria generala a na§terii naturale a cor-purilor cere§ti, §i o multime de viziuni de amanunt, plinede adevar, de altfel confirmate mai tarziu. Astfel Kantlafirma ca planetele cunoscute pe atunci nu sunt singureleexistente. inteadevar, dupd c'atva timp, Kant fiind IncaIn viata, astronomul Herschel a descoperit planeta Uranus,iar nu mult dupa moartea Leverrier a maisporit §irul planetelor, prinzand in lentila lunetii peNeptun. Aceste vederi patrunzatoare a facut pe multi oa-menu de §tiintd ca Helmholtz, de pilda, sau Dubois Rey-mond, sa Med din vocatia pentru exacte adevarataaptitudine a lui Kant §i sa regrete ca el n'a co,ntinuatsä lucreze statornic Inlauntrul §tiintei pozitive. Pe dealtdparte altii vor sustine cd. §i aceastd lucrare, vade§te maiRutin o mentalitate §tiintificd, de migaleala precisa, ci tot oaptitudine de sinteza filosofica, de larga Imbratipre alucrurilor, pe partea for adancd §i latura for generaldi.Parerea e Intarita §i de faptul ca de§i au ramas delaKant §i caetele unor cursuri universitare de matematica,ele nu par tocmai bogate §i mai ales nu contin urme deinventii personale, de matematician creator, a§a precumfusese un Leibniz sau Descartes, sub raportul acesta vaditsuperiori lui Kant.

Aceste constatari oneste s'au facut chiar la bicen-tenarul lui Kant, din anul 1924, in volumul festiv al re-vistei germane Kantsstudien", consacrata in indeob§te, Inorice caz cu precadere studiului inepuizabil al mo§tenirei

9) Dupl ce pArea sa nu accepte naruireaglobala a cosmosulul, ci numaia unor sisteme izolate, tnlocuite InsA aiurea de alte creatii, care compenseazaphguba: (Ad die gleiche Art vergehen Welten und Weltordnungen undwerden von dem Abgrunde der Ewigkeiten verschlungen ; dagegen ist dieSchOpfung immerfort geschaftig, in andern Himmelgegenden neue Bildungenzu verrichten und den Abgang mit Vorteile zu erganzen,, Kant ajunge tot4,In acela§ capitol, sa creadA, cA /Ana la urmA die Periode herannahen, dieauf gleiche Weise das Grosse System, darin die Fixsterne Glieder Bind, durchden Verfall ihrer Bewegungen in einem Chaos versammlen wird,. Daracesta nu e decAt un proces de intinerire, natura reinviind ca Fenixul dinpropria-i cenu§5, §i reincepand creatiile sale nesfAr§ite. (Allgemeine Natur-geschichte und Theorie des Himmels. Cap. VII in: Vorkritische Schrtftenvon lm. Kant. Herausgabe Dr. Artur Buchenau. Vol. I. pp. 317-325).

filosozlui,

stiintele

sSi

www.dacoromanica.ro

45

kantiane. Este Interesant de remarcat ca volumul in ches-tiune continea mai putine omagii exprese, cat formularezerve critici adesea severe. La not ar apArea cu iotadeplasata o atare atitudine la o comemorare, poate fiindcsavalorile noastre sunt prea fragile si ar fi primejdie casguduite, sa alun.ece diva piedestal. Altfel e situatia cufigura lui Kant. Oricat ar fi de forfecat de critici maimult sau mai putin objective, gloria luj rezista cu putere,infruntand valurile veacurilor, fara urma de tutunecare.

Opera de mecanica cereasca a lui Kant nu si-a produsinsa efectele scontate, dintr'o cauza accidentals: editorulsau a murit pe neasteptate, jar din cauza datoriilor, cartileau fost sechestrate. Scrierea lui Kant, deli imprimata,nu s'a putut raspandi.

Pentru croi o cariera universitara multumin-du-se momentan c'o abilitare ca privat-docent Kanta redactat alte opuri, de mai mica anvergura: o brosura.'in limba latina asupra focului, in anul 1755 (Meditatio-num quarundam de igne succinta delineatio" adica, In-cercare sumara asupra catorva meditatii despre foe), pre-cum §i alte &ma disertatii, tot in limba latina, dupa obi-,ceiul de attunci: Principiorum primor:im cognitionis me-taphysicae, novo dilucidatio". In 1755 (Noua explicarea primelor principii ale cunostintei metafizice), jar anulurrnator (1756) dupa abilitare tipareste Monado-logia Physica" (Metaphysicae cum Geometria Junctae Ususin Philosophia Naturali).

Aceste doua lucrAri filosofice, pe care Kant mai tarziu,n'a mai vojt sa le retipareasca (de altfel ca pe toata operasa anterioara datei la care isi Inchiaga conceptia sa ari-ginald) 11 mentin tot pe liniile rationalismului wolfian,deli par a germina de pe acuma unele tendinte inde-pendente si mai cu seams dau la iveala un fel de accentpersonal, prevestire de emancipare, care nu va intarzia.Kant ar voi sa creada inainte ca natura n'ar cuprindenirnic In plus, peste tesatura ei rationalA, ceiace ne-arface In stare &á construim existenta concreta, in modcurat dialectic, pe cale pur deductive, fAra ajutorul in-dispensabil al experientii. Dar leducatia sa newtonianasi desigur comprehensiunea spiritului sau, ii arata im-perios pe dealta parte ca existenta este un datum initial,pe care reflectia 11 presupune, deci nu-1 poate deriva

§i

a-§i

§i

www.dacoromanica.ro

46

din procesele ei abstracte, ca o urmare logica a exigen-telor principiului de contradictlunie.10).

In Monadologia physica, autorul, fares a arunca ha-turile doctrinei lui Leibniz-Wolff, pregateste totes princonoeptia dinamica a materiei, explicate genetic dintr'unjoesau echilibru de forte11), distingerea transanta dintreopozitia opozitia naturals, pe care Kant o vaprezenta apasat in lucrarea sa de mai tarziu (deli tot dinperioada dibuirilor): Versuch den Begriff der negativenGrOssen in die Weltweisheit einzuffthren". In aceasta In-crare, aparuta in 1763, Kant desvoltand ideia indicates InMonadologia fizica, subliniaza ca pe cand in domeniullogic pur, conceptele rationale contradictorii, se distrugreciproc, se anuleaza unele pe altele, In domeniul na-turii concrete, dotta forte opuse nu se nimicesc una pealta, nu se seufunda reciproc in meant, ci dau o rezul-tanta reala, un echilibru, a carui forma tipica este lucrulIn repaos. Cu aceasta constatare, se vadeste structuraheterogena a naturii real; f ata de aparatul nostru logic

deci imposibilitatea unei derivari integrale a existentiiconcrete, din dialectica ratiunii.12).

Ideia aceasta 11 va castiga pe Kant tot mai tare sise va convinge deplin ca realitatea se complica pe masurace scoboram dela schemele abstracte ale logicei la va-rietatea plina de seva a lumii sensibile, iar disonantase constata dela primii pasi ai scoborarii in concret.Chiar o notiune schematics, un cadru fares substauta cumeste de pilda spatiul, tot prezinta o diversitate diferentiata,are un sus si un jos, dreapta §i stanga, asa ca nu poatefi explicat in aspectele sale concrete, din notiunea vagade diversitate pure, asa dupe cum incercase Wolff, instaruinta sa neobosita de-a construi concretul, din schemetotdeauna mai abstracte.

Ar mai fi sa mentionam tot in legatura cu scurta lucrareMonadologia physica", o alts tendinta importanta carese pune in evidenta la Kant: aceia de-a concilia teoriiopuse, In speta teoriile lui Leibniz si Newton (maestri

10) Vezi: Novo Dilucidatio. Prop, VI. Corollarium in VorkritischeSchriften". I. p. 399.

11) Monadologia physica. Sectia 1. Vorkritische Schriften I pp. 489-495.12) Problema este puss chiar din primele randuri ale studiului in

chestiune. Vezi .Vorkritische Schriften). II. D. 209 §i urmatoarele.

logich xi

si

www.dacoromanica.ro

47

egal de pretuiti de Kant) servindu-se de sistemul planu-rilor diferite. De pe acum Kant foloseste, intr'o chestieIhnitata, de si cu mari repercusiuni filosofice, armoni-zarea teoriilor prin asezarea for pe planuri deosebite, con-chizand ca cele doud conceptii au amandoua drep tate,fiecare la alt nivel, si din alt punct de vedere.

SA ne intoareem iaras la cariera exterioard a luiKant, care odata abilitat privat-docent, primeste insar-cinarea sa tines o multime de cursuri variate, de logica,matematica, geografie, antropologie si Inca altele.

Dupd cum Kant era un adevarat om de societate,mai era si un admirabil profesor. Nu-si citea lectiile,.ci le rostea liber cu voiciunea lui de spirit si cu talentulsau plastic. Kant stia sa-si seduces inteatat auditorul,incest deli isi Linea cursurile la ore foarte matinale, intre7 si 9 dimineaV, totusi, cu toata ora ingrates, sala eraplina de un public niciodata saturat. Se spune ca odardunul din ascultatori, e vorba de faiinosul Herder, entu.-ziasmat de modul magistral de expunere al lui Kant,i-a versificat una din lectii. Kant mAgulit de acest Meru,a citit versificarea, publicului auditor, in lectia urmatoare.

Dupa cum la epoca aceasta Kant Linea cursuri he-terogene ca specialitate, tot asa stria in aceasta vreme sibrosuri extrem de variate ca cuprins. De multe on eraimboldit sa scrie despre subiecte de felul acesta: cauzelecutremurelor de pAmant, teoria vanturilor si chiar a-supra migrenelor.

SA vadem in ce stadiu de evolutie se gasesc in acest`time conceptiile filosofice ale lui Kant. Dupes 1762, Kantse deslipeste clar de rationalism pentru a se apropia deconceptia opusa, empirismul. Lucrul acesta se vededestul de lamurit dintr'o serie de lucrAri pe care le &ála lumina. Asifel avem: Die falsche Spitzfindigkeit dervier syllogistischen Figuren", 1762. Falsa subtilitate a celorpatru figuri silogistice. In aceasta lucrare el incepearate in chip mai vadit neincrederea sa in rationalism siIn puterea fertilitatii sale. Apoi scrie studiul desprecare am mai vorbit incidental: Versuch den Begriff dernegativen Grossen in die Weltweissheit einz uf iihr en". 1763Incercarea de a introduce in filosofie conceptul de mariminegative. Apoi o alta brosurd: Der einzig mOgliche Be-4weisgrund zu einer Demonstration des Daseins Gottes".

sa-si

www.dacoromanica.ro

48

1763. Singura bath posibild pentru demonstrarea exis-tentei lui Dumnezeu. In sfarsit in acelas an, ca raspuns la otema propusa de Academia din Berlin, scrie: Uber dieDeutlichkeil der Grundsatze der natilrlichen Theologie".

In aoeste patru lucrdri m'entionate se vede cum KantIsi pierde definitiv increderea sa In puterea exoesiva aratiunii noastre. Ceeaoe fdcuse din Kant un indaratnicadept al rationalismului era mai Inainte de toate dorintalui puternicA de a rdmanea posibild metafizica, la care tineorice filosof adevdrat. Setea metafizica, lacomd de absolut,el n'o putea potoli cu datele relative ale lumei experien-tei, si atunci nu 'Area alts iesire decaal ca spe,culallilesuprasensibile sa fie posibile, acordandu-se ratiunii noas-tre putinta de-a pdtrunde si cutreera in transcendent. ApoiKant mai simpatiza rationalismul cu Intrezdririle luimetafizioe, fiindca datorita educatiei sale dorea din totsufletul sa gaseasca fundamente temeinioe, nesdrunci-nate, pentru legile morale, care crede el nu pot fieficaoe lath un sprijin transcendent. Metafizica §i maiales morala it impinsera de-opotrivd la supraevatuareaputerilor ratiunii.

Kant este insa nevoit sa pardseasca rationalismulpentru motive puternice, ceiace incepe sa se vadd din celepatru opere din aceasta epocd- In prima lucrare desprefigurile silogismului, Kant arata ca numai o singurd fig,urdeste indreptatitd, celelalte trei hind simple acrobatii ste-rile. In lucrarea sa Deutlichkeit der Grundsiitze",Kant explica pentru oe nu se pot asimila mateinaticile cumetafizica. Matematicile sunt o stiintd pur rationale, corn-plect independents de orice experienta, pentru ca eleI§i construesc singure obiectul, pe cand acel al metafiziceieste dat din afarkevorba de faptul existentei pe care nu -1putem construi pe tale deductive. Realitatea concrete a CarelIntreaga bogatie de aspecte vrea s'o cuprindd metafizicaIn speculatiile sale nu. poate fi zamislita in intregime deoperatiile ratiunii noastre. !west datum al existentei, ra-tiunea noastrd trebue sa -1 primeasca din experienta sim-turilor, ea nu poate face decal sa -1 constate, sa -1 clarifiedsi sa-1 explice. Dacd mai addughm faptul ca matematica seserveste in constructiile sale de figuri si scheme, de sim-boluri abstracte, Intelegem si mai bine ca metafizica nu.

www.dacoromanica.ro

49

poate Intrebuinta metoda matematicei13). 0 metafizica purrationalista, matematica, ce urmeaza sa deduces toata rea-litatea, more geometrico, din conceptele ratiunii noastre,nu este posibila. Divortul este astfel introdus fares reticenceImpotriva conceptiei rationaliste traditionale.

Tot asa de interesanta din acest punct de vedere estei cea de a treia brosura din aceasta epoca.. In aceasta

lucrare Kant ataca cu toata vigoarea argumentul ontoilogic, argument inventat de calugarul Anse lm, pentrucaapoi sa fats o frumoasa cariera dialectics, strabatandtriumfator toata seria rationalista, cu Descartes, Leibniz,Spinoza, ba chiar reaparand din vreme in vreme sidupes critica hotaratoare Mena de Kant. In brosura men-tionata, Kant examineaza minutios acest argument, caresustine In esenta, ca ideia de Dumnezeu, ffind ideia uneifiinte perfecte, de cat care nu se poate alta mai perfecta,implica in ansamblul 1nsusirilor sale si atributul exis-tentii. 0 ideie despre Dumnezeu, care n'ar implica siatributul existentii, n'ar fi ideia unei fiinte perfecte, cenu poate fi depasita. Deci Dumnezeu exists. Kant observesimplacabil ca logiceste predicatele exprima Insusirile su-biectului, dar niciodata existenta lui de fapt, care tre-buestc presupusa de mai Inainte. Atunci cand subiectulnu este deja presupus ca existent, ramane neprecizat la'mice atributie predicative data ea se raporteaza la unsubiect real sau numai posibil... Existenta ca atare nueste un predicat... Cand zic Dumnezeu este existent, amaerul ca am exprimat raportul unui predicat la un susbiect... Insa la dreptul vorbind, aceasta afirmatie In-Iseamna: 0 existenta efectiva este Dumnezeu, adica unuilucru care exists ii aparfin acele predicate pe care notle asethm subt eticheta: Dumnezeu"14).

Intrucat Kant trece In lotul subiectului, ceiace argu-rnentul ontologic socotea ca apartine predicatului, Cas-sirer s'a simtit indrituit sa afirme ca in demonstratia luiKant nu Existenta este un atribut al lui Dumnezeu, ciDumnezeu devine un atribut al existentii" 13), expresie

13) Kant. Vorkritische Schriften. II. pp. 177, 78, 79 etc.14) Idem. II. pp. 78. 79.15) Das Erkenntnisproblem. II, p. 594.

.

www.dacoromanica.ro

50

pitoreasca, dar care fireste nu trebue Ward ad litteram",deoarecc in studiul lui Kant, de si la analiza lumii realese gasesc atributele unitate, eternitate, imu-tabilitate, totusi Dumnezeu nu este o constatare empirica,ci numai dedus din spectacolul lumii, fiind sugerat firestede prezenta atributelor de mai sus. Aceasta insemneaza. caImmanuel Kant nu respinge in totul argumentul apos-teriori", care deduce pe Dumnezeu, din lumea experientiinoastre, argument acceptat si de unii mari empiristi, caJohn Locke. Totus spiritul riguros al lui Kant nu estedeplin multumit de acest argument incapabil de sigu-ranta matematica."16), Si ascultand de glasul rationalistInca treaz in sufletul sau, crede ca poate ajunge maicert la Dumnezeu, pornind nu regresiv, dela realitateaconcreta, ci plecand dela ideia mai vaga. de posibil",care ar conduce dialectic, nu la a realitate contingents, cila una absoluta si necesara 17). E o demonstratie dinacelasi famine cu argumentul ontologic treoerea dia-lectics dela posibil la real pe care Kant o va parasimai tarziu, in opera de maturitate. Deacamdata, spiritulsau lupta. Intre tendintele empiriste vechiul sau crezrationalist, care Inca Il refine cu puteri Ind4tinate,care it face sa. Incerce un nou argument ontologic, devaloare efemera, pentru a Inlocui pe eel traditional, ina canai mina, brosura lui Kant contribue In chip sdro-bitar. In timp ce partea pozitivit a acestui studio, oferearationalismului un ajutor vaporos vremelnic, I i. schimb'partea negativa ii surpa una din coloanele pe care serezimase mai temeinic si mai confient.

Sim'ptomele de emancipare ale lui Kant, de rationa-lism, si imbratisarea doctrinei adverse, empiriste, se aratatot mai numeroase, pe masura ce Maintain. Ca ofosforescenta a epocei empiriste, avem opusculul cu

16) Vorkritische Schriften H. p. 169.17) Alle Moglichkeit setzet etwas Wirkliches voraus, worm und wo-

durh alles Denkliche gegeben ist. Demnach ist eine gewisse Wirklichkeit, de-ren Aufhebung selbst alle innere Moglichkeit iiberhaupt aufheben wfirde.Dasjenige aber, dessen Aufhebung oder Verneinung alle Moglichkeit vertilgt,ist schleterdings notwendige (87). Mai departe procesul dialetic ajunge laurmatoarele stabiliri: (Das notwendige Wesen 1st einige ; Das notwendigeWesen 1st einfach; eDas notwendige Wesen ist unveranderlich und ewig, ;Das Notwendige Wesen enhalt dieh6chste Realitate. (pp. 88 92). Cuaceasta se contureaza mai toate insusirile lui Dumnezeu.

divinitatii:

si

ottlme

ssi

gi

www.dacoromanica.ro

5I

usoare tonuri de pamflet: Trailme eines Geistersehers er-lautert durch Traiime der Metaphysik". 1766. Nalucirileuntil vizionar luminate prin visele metafizioei. Este odiatriba sprintena si spirituals, lucru rar la stilizarea luiKant, Impotriva lui Swedenborg, un suedez de mare no-torietate, care practica spiritismul si credea ea are vi-ziuni din lumea supranaturala. Kant contests comertul cuspiritele si spune ca pentru a avea legaturi cu ele sa as-teptam sa faoem parte din lumea lor, adica sa ne sa-varsim din viata 18). Cu aceasta ocazie Kant da o noualovitura rationalismultui. Dupa conceptia rationalista, cri-teriul adevarului, garantia veracitatii era coherenta si or-Idinea ideilor. Kant arata cA de multe on plasmuirile fan-tastioe, nalucirile, pot fi prezentate intr'o forma perfectcoherenta, care sa satisfaca toate pretentiile de ordine aleratiunii noastre, si totus fanteziile acelea raman fantezii.Inlantuirea logics a lunui material experimental nu estetmai ra(ionala decat a unuia fictiv19). Deci criteriul adeva-rului faptic nu poate fi randuiala logics, ordinea inlan-tuirilor de idei, ci Imprejurarea ea ceva ne este dat iniexperient5. Ceace se afla inafara experientei nu poate fiidemonstrat, nici ca adevarat nici ca neadevarat. AstfelKant ancoreaza la teza empirista ortodoxa, IngAduind me-tafizicei numai dreptul de a face teoria experientei si atrage limitele stiintii.

Se pune intrebarea oe l'a Moat pe Kant sA. &each laempirism? Mai inthi se poate aduoe ca motivare influentaeovarsitoare exercitata asupra gandirei lui Kant de teo-rfile lui Newton, care se intemeiau pe observatii si peexperienta si care intr'o zi trebuiau sa pretinda o inrhu-rire si asupra eugetarli sale critioe. Dar se poate vorbi side alte influente. Stint ate °data 'unele cazuri durioaseand oameni marunti pot influenta oamenimaimari, pas-

18) (Wir miissen also warten, bis wir vielleicht in der Kiinftigen Weltdurch neue Erfahrungen and Begriffe von denen uns noch verborgenenKraften in unserm denkenden selbst werden belehrt werden'. (VorkritischeSchriften. II. p. 388).

19) =bass mein Wille meinen Arm bewegt, ist mir nict verstandlicher,als wenn jemand sagte, dass derselbe auch den Mond in seinem Kreise zu-rtickhalten klinnte; der Unterschied 1st nur dieser, dass ich jenes erfahre,dieses aber niemals in meine Sinne gekommen ist. (Acelas. p. 387).

www.dacoromanica.ro

52

trand un loc in istorie (km- pentru aceasta influenta.Acesta este cazul profesorului Crusius care in aceavremecombatea neobosit rationalismul lui Wolff aratandu-i toatelacunele. Se pare ca acerba campanie dusa de Crusius im-potriva filosofiei wolfiene a lasat urme destul de adductin spiritul lui Kant. Crusius arata ca ratiunea noastra nupoate construi realitatea concreta, nu ne poate Infatisalauntrul intim al lucrurilor exterioare. Ratiunea noastra nupoate decat sa stabileasca raporturi, relatiuni Intre rea-

dar realitatile trebue sä ne fie date in experientasensibila. Apoi ratiunea cu deductiile ei nu poate decalsä contureze liniile posibilulni, nu poate intra adanc inlumea lucrurilor. Si nici odata din posibil nu vom puteadeduce realul. Posibilul nu poate fi generator de realfiindca posibilul 'presupune realul, care este si mull mai.bogat. Un ilucru nu este posibil la un moment dat, decalatunci cand conditiile sale de existenta sunt deja date,sunt reale 20).

Se mai Tomeneste pentru a se explica conversiunealui Kant la empirism, de influenta hotaratoare a lui DavidHume, prototipul filosofului empirist care a tras ul-Itimele consecinte ale acestei doctrine. Dupa DavidHume, tot Ice depaseste datele experientii, este MI% nici,o valoare.'Si Kant va sustine aoelas lucru in aceasta epocaa gandirei 'sale. Cunosthatele noastre valabile se reduc lafaptele .experientei. In privinta influeatei lui Hume existao oarecare.controversa. Unii comentatori ai gandirei kan-tiene ca Beno Erdmann tagaduesc aceasta influentasub pretextul.ca Hume nu putea fi citit de Kant, care nucunostea limba engleza. Dar chiar data Kant nu a cititmarele tratat t al lui Hume, a putut ceti insa Esseurile lui,.care erau traduse. In. afar, de aceasta, Kant singur de-clara ca aoela care l'a trezit din somnul. sau dogmatic;din atipeala rationalismului traditional, a fost filosofulenglez David Hume. Marturisesc far, inconjur, amin-tirea lui David Hume a fost ceeace, acum multi a/1i, mi-aintrerupt intaia oar, somnul men. dogmatic i a dat cer-cetarilor mele pe taramul filosofiei speculative cu totul alt,

20) A se vedea Cassierer. Das Erkenntnisproblem II, pp. 527-534548-551, 592, 99 etc.

Matt,

www.dacoromanica.ro

53

directie" 21). Multe puncte din filosofia kantiand nu pot fiintelese bine data nu plecdrn dela ideile filosofului englez.

0 alts influents extrem de importanta din seria in-fluentelor marturisite insusi Kant este aceea a filoso-fului §i literatului francez, Jean Jacques Rousseau. Acestal'a Mout sa inteleaga pie Kant cum se poate intemeia amorald fdra de suportul metafizioei; ca putem gasi inInsasi constiinta noastra destule elemente pentru gasireaadevarului moral. Odata cu posibilitatea intrevazuta deKant de a stabili a morala certa Ears speculatii transcen,dente, care sd-i serveasca de baza, ,pie care sa.-§i bizuiaautoritatea, se spulberd cu totul atasamentul sau pentrurationalism. Dupa propria confesiune a Dui Kant, Rousseaui-a revolutionat din adancime sufletul. Si a fost pare-seo dovada de admiratie aparte, faptul ca in biroul lui Kant,cu ziduri neornamentate, nu se afla decat portretul acestuiaanditor francez.

21) Prolegomena. trad. M. Antoniadi. pg. 20.

:de

www.dacoromanica.ro

IV.

Viata evolutia spirituald a lui Kant.(urmare)

Am v5zut din lectiunea trecuta cum Kant pa'sesteInteo a doua etapa a evolutiei sale spirituale, Cutisarea empirismului. Conversiunea lui Kant la doctrinaempirista,, se cristalizeaza inteo serie de lucrari, legatede vremea cand era privat-docent la Universitatea dinKlinigsberg. Desigur ambitiile firesti ale lui Kant nu seputeau margini la gradul precar al docenturii. El eautAsa ajunga profesor de un rang mai inalt, fara ca multavreme sa izbuteased.

Dupa trei ani dela abilitarea ca docent, se face va-canal catedra de logics. metafizia dela Universitateadin Koenigsberg. In momentul acela Prusia era ocupatNde Rusi, si Kant a trebuit sa tears catedra vacattl delageneralul rus care comanda armata de ocupatie. Dar corn-petinta generalului In materie de filosofie, l'a Moutprefere lui Kant pe un oarecare Beck, ea'ruia ii acordacatedra, iar Kant ramble mai departe ca simplu docent.Intre timp i s'a oferit lui Kant o catedra de poezie,mai c6 s'ar fi Incumetat s'o primeasc6, dar s'a decis s'arefuze fiindett profesorul de poezie, in afara de rnenireafireasca de a preda teoria artei poetice, mai avea alteindatoriri indatinate, anume sa compun'a la ocazii festive,ode originale, iar Kant nu-si simtea nisi o vocatie pen-tru asa oeva.

Insfar§it pe la anul 1770 se face din nou vacanta

imbrA-

s5.-i

gi

gi

1i

si

www.dacoromanica.ro

56

iatedra de logics §i metafizica. Beck se transferase debung voie la catedra de matematici. ktunci i s'a oferitIn fine lui Kant catedra pe care Beck o partasea. duinmai totdeauna cand se arata in sfarsit norocul, vinetuneori prea abundent, i se °fell simultan lui Kant o ca-tedra la Universitatea din Jena, si alta la Universitateadin Erlangen. Kant care avea fobia deplasarli afost bucuros sa poata ramanea pe lac, In oraskil dirncare nu se urnise niciodata.

In anul 1770 Kant I i deschide cursul san de pro -Pesor titular de filosofie, cu o disertatie celebra, In limbalatina:

De mundi sensibilis atque intelligibilis forma elprincipiis.

(Despre forma si principiile lumei sensibile si a lumiiinteligibile). In aceasta disertatie vestitA Kant croeste oiconceptie noua, cu adevarat originals, care iii va gasi ins&expresia complecta §i definitiva, in Critica raliunei pure",oe va apare abia dupa 11 ani.

Dar cu aoeste preludii la doctrina sa finals, inoeteazaoscilarile evolutiei sale In zig-zag, care au caracterizatperioada sa de ucenicie Indelunga, asa numitA. perioadaprecritica. Empirismul fazei precedente este si dansul de-pasit, iar Kant va renunta chiar si la forma stilisticA. maiatragatoare pe care o adoptase In timpul aoelei etape,tin deosebire deacea dinainte deacea care avea O. vie.Explicatia o gasim dealtfel in aoeia ca rationalismul in-tegral din prima faza, precum rationalismul atenuat,corijat cu elemente empiriste care va apare cu a treiafaza, nici unul nu se preteaza la o formA literary sprin-tena si vie. Deductiile rationaliste se Inlantuiesc stringent,asemenea propozitiilor matematioe abstracte, lipsite decoloare Si de seva. Pe cand empirismul imbratisat deKant in perioada de la mijloc a evolutiei sate, este mai.adaptat nuantArilor bogate, mai susoeptibil de o tratarevioae, mai potrivit operelor beletristice.

Odata cu formularea disertatiei inaugurate din 1770Kant cum am spus trece In a treia faza de evolutiefilosofica, la definitiva glorioasa lui ipostasa, in carenu mai e tributarul altora, nu mai e nici rationalist, nici

si

gi

www.dacoromanica.ro

57

empirist, ci them dincolo de amandoua, pe culmea uneiconceptii sintetice care este a lui.

In oe priveste influentele exterioare, care au ajutatsi poate prezidat, la aceasta noun, prefacere spirituals alui Kant, am avea de relevat scrierea postuma a lui Leibniz, Les nouveaux essais sue l'entendement humain, poatecea mai importanta dintre operele sale, dar ramasa multavreme nepublicata. Aceasta lucrare a lui Leibniz avea un ea-racter polemic, fiind Indreptata In contra scrierii lui JohnLocke, Incercdri asupra intelectului omenesc".Leibnizur-mAreste sä rastoarne tezele empiriste ale filosofului englezdar cand redactarea a fost terminates, s'a intamplat catocmai atuncea Locke sa Inoeteze din viata. Cu. toate eaopera lui Leibniz depAsea interesul unei scrieri polemic;dansul a avut sentimentul Intrucat Locke nu mai puteasa se apere si sa-i raspundacd. publicarea lucrdrii ar fiacum un lucru necavaleresc. Aoeste rezerve delicate, pui-teau s'aduca o Inse'mnata paguba omenirei eugetatoare.Din fericire scrupulele filosofului-gentilom, n'au Moutde cat sa Intarzie puterea de fecundathme a acestei operemenite sa joace un rol extrem de insemnat.

,Leibniz lasat opera nepublicata, dar de distrusfireste n'a distrus-o, ascultand neaparat de simtamantul cao lucrare ca aceasta nu apartine numai autorului, ci Siomenirii. Les nouveaux Essais", redactata de autor in fran-tuzeste s'a publicat mult mai tarziu,dupd. moartea lui Leib-niz, si nici chiar prea curand dupes acest eveniment, in catKant n'a putut lua cunostinta de ea de cat atunci candtrecuse In perioada empirista. Dar lectura it impresioeneaza adano, rodind In spiritul sau imboldul de a depasisi cea de-a doua etapd, pentru a cauta aCum sa impace celecloud. doctrine adverse, sa armonizeze Intel) conceptiemai inalta empirismul cu rationalism'.

cartea lui Leibniz aparea deslusit tenainta dea armoniza cele doua teorii opuse, inteun punct de ve-dere superior. Acum Kant vede si mai bine alaturi delacunele rationalismului, si neajunsurile empirismului. Pedeoparte, Kant ramane inainte convins de imposibilitateanoastra de a deduce realitatea concretes, natura multiplessi palpabila, din schemele abstracte ale ratiunei. Dar tot°data vede acum la fel de clar si incovenientele empiris-

ti -a

5i in

www.dacoromanica.ro

58

mului, anume neputinta de a se explica Intreaga noastracuno§tinta §liintifica din faptele experientei. Caci In afarade fapte individuale §i fenomene schimbatoare, culese depe campul experientii, In §tiinta mai gasim oeva In plus,a carui certitudine n'o poale lamuri experienta: legilegenerale §i constante, normele cu caracter riguros §i uni-versal-valabil. Ba chiar descoperim la analiza, ceva §imai statornic decat legile empirioe, nici ele suficient degarantate de datele fluide ale experientei. Descoperim oIntreaga osatura fixa, o retea de forme invariabile, caredeparte de-a decurge din experienta, sunt presupuse deorice experienta, sunt conditiile ei necesare, care o faccu putinta.

Cu aceste eflectii Kant ajunge In pragul unei a treiafaze de cugetare, unde I§i va gasi ipostasa definitive afilosofiei sale, cautand deocamdata cum am spussa impreune cele doua directii opuse, ratio.nalismul §i'empirismul, InWo tulpina unite, de care se Meuse ab-stractie, observandu-se numai ramurile divergente, §i cre-zandu-se ca trebue sä opta'm pentru una din ele. Kantva §ti sa degajeze ceeaoe este Indreptatit In fiecaxe din:aceste doua izvoare ale cuno§tintei noastre §i sa aratecontributia proprie, partea efectiva a fiecaruia In produsulmixt al cuno§tintei noastre Leihniz se stra-iduise sa realizeze aceea§i armonizare, §i el spunea caunele cuno§tinte ne vin din ratiune §i altele din experientasensibila. Dar dansul n'a reu§it sa duce pang la capataceasta incercare de unificare, lunecand chiar de pe liniaimediana §i rarnanand in fond tot rationalist. Peutru ase realiza perfect aoea intentiune, trebuia se se stabileascaprecis modalitatea de conlucrare a oelor doua izvoare deleunoa§tere, protocolul for de colaborare, sa se arate cumcoopereaza armonios, cum se Imbuca organic contribu-tiile ratiunei cu achizitiile experientei, intr'o sinteza uni-tara valabila, singura creatoare de adevaruri trainice.lAcest lucru l'a facut Kant, In felul in care vom vedea.

In disertatia sa inaugurala, Kant, fail a ajunge petoata linia la conceptia sa definitive, caci are Inca uncle os-cilatii §i pe alocuri sub influenta recenta a operii lui Leibt-niz pastreaza unele pozitii vechi, face Insa o schita destulde exacta a unora din ideile lui originale, pe care le vadesvolta mai tarziu in opera sa de capetenie, Critica ra-

Ituntifice. $i

www.dacoromanica.ro

59

tiunei pure. In orice caz aceasta disertatie inaugurala,este a opera care conteaza subt raportul creatiei personnale, ajar data prin ipoteza Kant n'ar mai fi

nimica, fara a ocupa locul considerabil de astazi,+ar fi fost mentionat in Istoria filosofiei, ca o figur51interesanta, care a lasat mostenire, data nu un sistem,dar sugestii de mare valoare. Dar elaborarea operei defini-tive pe care singur o anunta In disertatia latina, va dura Inca11 ani. Abia in 1781, Kant publics in sfarsit geniala operaepocala: Die Kritik der reinen Vernunft. (Critica ratiuneipure).

In aceasta opera celebra, Kant nu numai ca adha-ceste ideile noua, cuprinse In disertatia inaugurala, dartrece mai departe de aceasta disertatie, putandu-se Intru-catva spune, ca-si mai schimba Inca odata fizionomiatgandirii sale, pentru a topi Inteo formula impresionanta,fuziunea organics intre rationalism si empirism. Toatacugetarea posterioara acestei opere kantiene ii este tri-butary, fie ca a accepts asa cum este, fie c5. o combate fnlIntregime sau numai in parte. In nici un caz Insa nimenl!nu poate face abstractie de aceasta mostenire, care vaInfrunta secolele.

Dela publicarea operii in chestiune, Kant mai lucreaza.intens Inca vrea 15 ani in care timp ne va darui un siragIntreg de lucrari geniale, ocupandu-se rand pe rand cualte aspecte ale realitatii, taeomitand nici o problemsnici un domeniu al existentei, nelasand necercetat nici unungher al orizontului cugetarii.

Aceasta activitate intelectuala extrem de intensa cereadin partea lui Kant sacrificii, in orice caz necesitasfortare neobisnuita. Kant s'a supus unui regim de con-strangere extraordinara. Ca sa-si pastreze intacta libertateasa launtrica energia lui spirituals, Kant si-a mecanizatcomplect toate aspectele vietii sale exterioare. Ca sa nufie distras cumva in elaborarile sale Incordate de vreuneveniment exterior care sa-i devieze luarea aminte, Kant

automatizat in. totul manifestarile vietii sale de toateIzilele. A devenit un mare dusman al oricarei noutati ex-terne, cad aceasta abate oeva-ceva din quantumul energieieerebrale. Kant era deci contrariat de orice schimbareIn medial exterior, si avea aversiune de orice s'urpriza, fi-indca ea necesita Indeobste un mic efort de readaptare,

iscris

si

si

1i

ti -a

www.dacoromanica.ro

60

astfel tot absoarbe patina forts sufleteasca, Se simtia ne-norocit cand trebuia sa-si schimbe servitorii. Tot asa sepovesteste ca intr'o zi la curs, observand ca 'unui elev iilipseste un nasture dela tunics, l'a invitat sa si-1 coase deurgenta simtind ea prin deranjarea ordinei stabilite i sedistrage atentia dela sirul ideilor sale. Se mai poveste0ede asemeni ca atunci cand medita in odaia sa de lucru, ,o-bisnuia sä se suite pe fereastra, la turnul unei biserici apro-piate. La un moment, cand copacii vecinului crescuseraintfatata, incat ascundeau turnul bisericei, Kant a inter-venit ca sa fie taiali. S'a intamplat sa aiba Ian vecin in-teligent, care a renuntat la umbra copacilor sal, pentrua facilita meditatiile filosofului. Deasemenea cand eseala plimbare, Kant se supara foarte mult, cand cinevali taia calea si tori se fereau de aceasta. Plimbarea luiKant era atat de regulata, totdeauna la 'aceeas ors sitotdeauna pe aceleasi strazi, incat se scornise cd. lumea,Isi potrivea ceasul dupa ea. Iar cand intr'o zi plimba-rea aceasta a fost suspendata, toata lumea s'a simtitnelinistita, fiind convinsa c'a trebuit sa se petreaca cevaexceptional. De fapt Kant primise stirea ca a tizb ucnitrevolutia franceza, veste care l'a emotionat atata, Meatl'a Mout sa uite de plimbarea cotidiana. Kant n'a vrutsa se sustraga cu total vietii pamaniesti, dar a ante

cu sou fail stiinta ca prin mecanizarea totald acomporrarei sale exterioare, sa reduca la minim cheltuialade energie in gall, si sail concentreze, sa-si consacre,toate resursele sale, activitatii pur spirituals.

Dupd Critica Ratiunii pure, apar la scurte intervalealte trei lucrari importante: Prolegomena zu einer jedenkiinftigen Metaphysik, die als Wissenschaft wird auftretenkonnen". 1783. Prolegomene pentru orice metafizica vii-itoare care sa aiba dreptul sa se prezinte ca stiinta. Este o,lucrare in care Kant isi expune intr'o forma mai populara,ideile sale critice. Desfasurarea sintetica progresiva dinCritica Ratiunei pure, este Mena mai accesibila prin pre-zentarea ei intr'o forma analitica .Apoi publics rand perand: Grundlegung zur Metaphysik der Sitten",1785. Fun-damente de metafizica moravurilor, si, Metaphysiche An-fangsgrimde der Naturwissenschaft". 1786. Principii me-tafizice ale stiintei naturei. Insfarsit in anul 1788 apare oopera fundamentals in domeniul moral, Kritik der prak-

www.dacoromanica.ro

61

tischen Vernunft". (Critica ratiunei practice) lucrare totasa de epocala ca si Critica Ratiunei pure.

In Critica ratiunei pure, Kant a fost condus de des-fasurarea logica a conceptiilor sale, la o ingradire a pu-terilor noastre de a cunoaste. Privirea ratiunei noastre lo-gice este tarmurita numai la spectacolul intins, dar su-perficial, al lumii fenomenelor. Ratiunea noastra se o-pre§te la suprafata existentii, la lumea simturilor. Dincolode pragul sensibilitatii, in lumea absolutului suprasensibil,nu ne este ingaduit sa furi§am vreo privire revelatoare.In schimb in Critica ratiunei practice, Kant .ne ,deschideorizonturi mangaetoare spre adancimile interzise, printeofereastra ce e drept cam ingusta, dar prin care ne sosescneindoelnic strafulgerari din transcendent. Kant afirmaIca In afara de ratiunea teoretica, constitutive a stiintii,exista §i o ratiune practice, Indreptar de actiune, darcu oficiu subsidiar de cunoastere,eu batae mai indepartatasi cu posibilitati de patrundere mai profunda.

Forma In care e scrisa Critica ratiunii practice, estetot rigida, cu acel bagaj rebarbativ de demonstratii sco-lastice, dar fondul ei ramane o lava de esenta mistica.Lucra in sufletul filosofului, pe tacute, dar temeinic, acelpietism al mamei sale, care reprezenta dupa o generalaiconstatare, o reactie a constiintei profunde, ee vroia saaccentueze legatura indisolubila intre viata religioasa siconstiinta morale a omului. La origina si protestantismulfusese ceva similar, o reactie a constfintei individuatelmpotriva formalismului catolic, dar tend religia protes-tanta a devenit religie de stat, creindu-si §1 ea o haina deforme exterioare, cristalizAndu-se §i dansa in rituale rigide,s'a simtit iarasi nevoie de o reactie mistica. In rea1itateeste fondul mistic al poporului german, care isbucneste4nereu ca un vulcan cu eruptii intermiteinte, dar sub ves-nica presiune. far in Critica ratiunei practice, dincolo detscoarta exterioare si nu tocmai atragatoare a unui ratio-nalism sever Kant socoate indispensabil sa dea si nor-melor morale forme universal valabile se descoperafare greutate un miez fluid de misticism.

La vreo doi aM dupa Critica ratiunei practice, Kantpublica o a treia critica in care se ocupa de fenomenulestetic: Kritik der Urteilskraft. 1790. Critica puterii dejudecata (sau a puterii de-a aprecia), uncle Kant face

www.dacoromanica.ro

62

teoria frumosului Si se ocupa de notiunea de finalitate..Cele trei critici se lntregesc Impreuna, ep'uizand domeniileprin care se destainueste existenta, functiunilor celor maiInalte, ale sufletului nostru.

Itamasese domeniul religiei, pe care Kant nu-1 exa-aninase Inca din punctul de vedere critic, ce se dovedisea fi atata de fecund. Kant publica si in acest domeniuopera remarcabila: Die Religion innerhalh der Grenz?irtder blGssen Vernunft. 1793. Religia considerate intele ratiunii pure.

Aceasta ultima lucrare a avut darul de a provocain viata lui Kant, pentru prima oat% un incident caresa-1 scoata din calmul sau speculativ. Murise Frideric eelMare, monarh luminat, el insusi cu pretentii de cugetator,caruia ii dedicase Kant opera sa de mecanica oereasc&In locul acestui monarh, vine la Iron. un nepot al sau, Fri -deric Wilhelm al II-lea, un monarh bigot §i ingust, care!nu semana de fel cu predecesorul sau, mai ales ca orizontspiritual. Noul monarh a interzis drastic discutia libera.asupra religiei. Religia era un fel de tabu de care nimeninu trebnia sa se atinga. Kant tocmai publicase cartea Incare se trata despre religie supunan4-o la un examenfilosofic destul de liter cu toate ca era om relligios, alost denuntat de catre teologii oficiali c'ar educe injuriireligiei. Atunci ministrul Wollner om dupes tipicul re-gelui sau i-a comunicat lui Kant Intfun mod cami'everentios ca monarhul a fast rau impresionat de zelul

i-a cerut on sa retracteze continutul cartii,on sa nu mai scrie niciadata despre aceasta materie.

Kant din sentiment de demnitate, n'a vrut SA retrac-teze, dar a fagaduit ca nu va mai scrie despre aceastamaterie. Kant se scuza fata de sine insusi pentru aceastaatitudine spunandu-si ca data orice scrii trebue sa fieadevarat sau sa crezi in mod sinter ca este, In schimbnu esti obligat sa Imprastii In public tot ce crezi ca esteadevar, ba chiar uneori este de da,toria unui supus al re-gelui sa pastreze taoere asupra anumitor chestiuni. Uniiistorici i-au adus pentru aceasta Kant aspre imputariea n'a rezistat eroic, si s'a supus Vara murmur. Ge e drept,atitudinea lui Kant n'a fost un testimoniu de tem-perament eroic, dar oe eroism se putea core unui om care-siautomatizase intreaga existenta, caruia-i devenise odiaasa

of

'au

lui

Hun-

pi

www.dacoromanica.ro

63

orice initiative noud in domeniul actiunii, mai ales ca lavechile deprinderi se mai addoga si varsta inaintata? Inorice caz tine merita infierare e gestul stapanirii. OswaldKnipe protesteazA ca pe soclul din Berlin al lui FridericWilhelm al II-lea, s'a asezat la o margine si statuetalui Kant, alaturi de cea a persecutorului sau. Era multmai natural spune Kiilpe, ca efigia lui Kant s5. fie asezatape soclul lui Frideric cel Mare. De fapt, pe una dinstatuele lui Frideric cel Mare din Berlin, 11 putem observasi pe Kant, nu pe acea din Siegesallee", dar pe acea dintinter den Linden", unde vestitul rege troneaza calare.Acolo filosoful se poate recunoaste intr'un baso-relief, cam lacoada calului.

Din. fericire Frideric Wilhelm al II-lea moare in. cu-rand si interdictia s'a ridicat dela sine. Kant mai publicaInca vreo ateva lucrari, Intre allele: Metaphysische An-fangsgrunde der Rechtslehre 1797. Primile principii me-tafizice ale teoriei dreptului. 0 lucrare unde se ocupa dedomeniul dreptului, cu care nu se indeletnicise pana acum.tTeoria pe care o expune este cam intortochiata, are cevaisilit in ea, spre deosebire de celelalte lucrAri de panaacum, mult mai cristaline.

0 altA. lucrare destinata unui mare rol mai ta.rziu,este: Zum ewigen Frieden, ein philosophise/1,er Entwurf.Proect de pace perpetua, incercare filosofica. Este o bro-sura, uncle Kant schiteaza un proect de intemeere a uneiSociet5ti a natiunilor. Se spune ca presedintele Wilson,and s'a imbarcat spre Europa pentru a participa la con-fectionarea tratatelor si la reorganizarea interriationala,a eerut s. i se trirneatA aceastA operA a lui Kant, a cetit'oipe vapor si s'a inspirat realmente dintrinsa la intocmireastatutului Ligii Natiunildr, institutie care and mai rau,cand mai bine, functioneaza si astazi.

Kant, dupe aceste lucrari, n'a mai publicat nimic im-portanl22). Invaluit de umbrele batrthietii care intunecauluciditatea spiritului sail, ale carui puteri se resimteausi de enorma sfortare depusa, se retrage si dela catedra,in anul 1796 In varstA de 72 de ani. 0 ultima Incercare

22) S'ar mai putea mentiona in serla operelor sale, opusculele interesantede filosofia istoriei: Idee zu einer Allgemeinen Geschichte in weltbilrgerlicherAbsicht (17841 ei Mutmassliche Anfang der Weltgeschichte (1786).

www.dacoromanica.ro

64

Intreprinsa de a coordona cele trei critici intfun sister/:Met fisuri, n'a reu§it s'o ducA pang. la capiat, lasandu-nedoar pagini razlete, marcate de sterilitate senile, asa ea_opera de sinteza supremA a rarnas mai mult un proect.Kant mult diminuat spiritualice§te, doar o umbrA dinceeace fusese, este slobozit de moartea liberatoare anul1804, la varsta de 80 de ani. Ultimele lui cuvinte au fostEs ist gut".

Duca moartea lui Kant, gloria sa a crescut necon-tenit, pentru ca in zilele noastre sa poate aduce patrielfilosofului, in grele momente de cumpana, servicii nea§-teptate. 0 tall este fericitA cAnd a *odus oamenicaci acestia pot s'o ocroteasca si de dincolo de mormant.In anul 1919, la pacea dela Versailles, cand se implunieaGermaniei condilii dintre cele mai grele, era vorba ca

Prusia orientala, taiata de trupul teritoriului germanic,sa fie Incorporate altei tari.

Dar presedintele Wilson, admiratorul lui Kant, s'aridicat si a spus cu tarie, ca KOnigsbergul, unde a traitunul din cele mai reprezentative genii ale Germaniei, nupoate fi cedat altui popor. Astfel ceeace nu putusera sa,apere milioane de soldati, inarmati pang in dinti, a salvatumbra grandioasa a lui Immanuel Kant.

Prestigiul spiritelor creatoare reppezinta pentru Cararespective un patrimoniu de mare pret, s'o pavaza laceasuri grele.

marl,

§i

M

www.dacoromanica.ro

V

Lamurirea unor termeni esentialr)

Este cred nemerit sa nu patrundem in dedalul filo-sofiei kantiane fare un prealabil examen al terminologieifilosofice, in legatura cu opera lui Kant. Aceasta pentrua usura 1ntelegerea, precum pentru a inlatura dela in-oeput unele confuziuni sau echivocuri, cari sunt cutinta si care s'au produs adeseori.

Se spune despre filosofia lui Kant ca este un criticism,un apriorism. §i totodata un idealism transcendental. SA'vedem semnificatia precise a acestor etichete, date abisnuitfilosofiei kantiene, dar atribuite uneori $i altar conoeptiicare au aceias tendinta acelas continut.

Cuvantul de criticism are doua sensuri deasebitc. Pri-mul sens este negativ reprezinta o atitudine sceptics,dizolvanta, care duce analiza pans la distrugere, impin-gand disectia obiectului pang la prefacerea lui In pulbere.Un astfel de exemplu ni-1 °feed teoriile, dealtfel foarteispititoare, ale filosofului englez David Hume. Dar acestinteles negativ si sceptic trebueste In laturat fats sovaire,tend e vorba de criticismul filosofic al lui Kant, a caruidoctrine este tocmai o reactive viguroasa Impotriva seep-ticismului lui David Hume. Criticismul kantian nu estenegativ, ci pozitiv, este opera constructive 'de fundamentare

23) Consideratiile din acest capitol au alcatuit o singura lectiunecu capitohil anterior. Data hind deosebirea de cuprins am constituitaicea un paragral aparte.

pu-xi

ssi

www.dacoromanica.ro

66

trainica. La Kant se intelege prin criticism atitudineade a nu se pjorni la o speculatie filosofica, lard a verificamai Intai instrumentele de care ne vom servi intr'o atareintreprindere. Primul lucru ce trebuie sa-1 facem, este sacunoastem puterea de batae a armelor spiritului ome-nesc. Gritica lui Kant este o invitatie adresata ratiuneisa is asupra sa cea mai grea din toate sarciniile sale,'adica pe aceea a cunoasterii de sine §i sa institue untribunal care sa-i dea sprijin sigur in pretentiile sale juste,dar sa poata respinge toate uzurpatiunile nelntemeiate,

aceasta nu prin sentinte samavolnice, ci dupes legileei eterne §i inflexibile, o critics a puterii ratiunii in generalcu privire la toate cunoasterile la care ar putea nazui,Sn mod independent de toata experienta" 24). A fi un spirit'critic Inseamna sa nu primesti aici o ideie fares sa to'uintrebi In prealabil de temeiurile ei. In filosofie a fi criticeste a preceda totdeauna speculatiile constructive cu exa-/maul facultatii noastre de cunoastere. Asa dar problemavalorii cunoasterii intr'o filosofie critics primeaza asupraproblemii existent& Filosofia critics se opune atat celeiidogmatice cat si celei soeptice. Dogmatismul este pro-scedeul dogmatic al ratiunei pure fares o critics prealabilaa puterii sale proprii" 25). Aoeeas cauza este §i izvorul seep-ticismului. Scepticismul a avut din capful locului obarsiaIn metafizica si in dialectica lei lipsita de control" 26). Cri-tica este fata de metafizica obicinuita de scoala intocmaigum chimia este fata de alchimie sau astronomia lapde astrologie" 27).

Unii filosofi criticisti de mai tarziu au substituit corn-plect problema cunostintei, problemei existentei, bilatu-rand-o definitiv pe aceasta din urma. Ei au transformatastfel mijloeul in stop. La Kant examinarea critics aputerilor de cunoastere ale spiritului omenesc era numaiun mijloc de a deschide calea speculatiilor valabile, far

un scop In sine. Gritica este pregatirea prealabilanecesara pentru desvoltarea unei temeinice metafizici catiijo" 28). Apoi ea mai are folosul nepretuit de a pune

24) C. r. pure trad. Tr. Braileanu p. 7.25) C. r. pure p. 30.26) Prol. p. 156.27) Prol. p. 178.28) C. r. pure p. 31.

nu

gi

www.dacoromanica.ro

67

capat pentru totdeauna tuturor obiectiunilor impotriva mo-ralitatii §1 a religiei" 29). Ce e drept duph oe Kant a facutverificarea izvoarelor noastre de cunoastere teoretica, faraIntentia preconceputa de a le restrange, a reesit totu§ca ele sunt cam limitate, de unde a si interzis o serie Inrtreaga de cercetari speculative, cum sunt explorarile insuprasensibil si in supranatural. Problema cunostintei acam inlaturat si la dansul, problema metafizica a esenteiultime. Cei care fac din problema cunoasterii unica pro-blemh a filosofiei s'au putut deci inspira din rezultatelela care a ajuns Insusi Kant in Critica ratiunei pure. Math;inumai ca se neglijeaza alte fatete ale doctrinei, si In;orice caz la Kant criticism nu Inseamna decat datorlade a incepe orice speculatie filosofica cu examinarea pre-liminary a posibilitatilor noastre de cunoastere, pentru aputea stabili temeinic campul si valoarea cunostintii.

Trecem acum la lamurirea notiunii de apriorism. 0ideie apriorica este, cu o prima definire, aceea pe careo avem mai dinainte de a pasi la experienta. De pildalo prejudecata este Intr'un fel ideie apriorica, fiindca oposedam mai Inainte de-a vedea cum stau lucrurile inTapt. Tot asa o ipoteza stiintifica este apriorica fata deeerceta'rile si experientele ce se vor face ulterior, caci eaa fost iventata mai inainte de a se cunoaste rezultateleunei verificari eventuale. Insa la Kant apriorismul are uncu total alt inteles. Ideile apriorice sunt acelea care nu pot fiscoase din experiente, avand cutotul alte caractere, iar p6de alto parte sunt presupuse de orice experienta. Faptele datein experienta noastra sunt individuale si variabile pe candideile apriorice sunt necesare si universale. Experientane spune ce-i drept ceeace exista, dar nu ca 'oeva trebuiesh existe in mod necesar asa si nu in, altfel. Astfel diecunoasteri universale care an tot odata caracterul necesi-tatii for interne trebuie sa fie In mod independent deexperienta, clare si certe prin ele insesi" Existenta unorasemenea cunostinte ne-o dovedeste In fapt realitatea§tiintei. Asa stint cunostintele matematice pure si aceleaale fizicei pure, ca'.ci aceste douh stiinte euprind judecatiuniversal recunoscute, parte ca apodictic sigure prim simpla

29) C. r. pure p. 28.30) C. r. pure p. 37.

www.dacoromanica.ro

68

ratiune, parte prin acordul general al experientelor, dartotus independente de experienta" 31). Idei le apriorice taupot fi prin urmare scoase din experienta alunecoasa dinfenomenele ei nestabile, ba mai mult sunt, cum am spus sivom vedea, presupuse la constituirea oricarei experiente,Icare altfel n'ar fi posibilit. Rezulta ca ideile aprioricefiindcA nu ne pot veni din experienta, ramiin sA fie pro,dusul propriu al spiritului nostru. Cu ajutorul for noiorganizam experienta flotanta. Noi cunoastem despre lu-cruri apriori numai ceeace noi pu.nem In ele"32).Avem asa dar In interiorul sufletului nostru o zestre deidei apriorice cu ajutorul carora faurim lumea experientei.

Mai trebuie distingem Intre data feluri de aprio-rism. Este vorba de distinctia importantil, simtitA do insu5iKant, Intre apriorismul logic si cel psihologic. Prin aprio-rism logic se tntelege numai ca exista in spiritul nostru'uncle idei apriorice, independente, neexplicate dar pre-supuse de experientg, care n'au o aplicatie valabilA deckIn lumea experientei si nu avem constiinta for claramintea noastra deck din momentul aplicatiei for la fapteleexperimentale. Dupes apriorismul logic, ideile aprioriceexista in interiorul sufletului nostru, dar constiinta noaslrtinu-si des seama In mod limpede de existenta for inaintede a purcede la aplicarea for In experientA. Dimpotrivaapriorismul psihologic sustine ca noi percepem ideile a-priorice in mod clar chiar Inainte de contactul cu ex-perienta. Deci ideile apriorice ar avea un fel de antece-denta cronologica fatA de faptele experimentale. De pilda,dupti. Kant spatiul timpul sunt forme apriorice pe carenu le putem scoate din experienta dar care sunt presupusede orice experienta caci MT% de ele n'ar fi posibil sa nefie dat vreun obiect. Sensibilitatea noastrA. introduce inaceste douA marl cadre de colectare impresiile venite dinafarA, dar constiinta clarA a spatiului si a timpului notn'o putem avea detest din clipa in care ne sunt treziteprin aplicarea for In experientA. Dupes apriorismul psi-hologic noi am avea constiinta limpede a spatiului si atimpului lnainte de prezentarea obiectelcor In experienta.Iln nici lute= caz nu trebuie sA conrundam aceste doita

31) Prol. p. 41.32) C. r. pure p. 21.

.§i

sa

lu

§i

§i

Insine

www.dacoromanica.ro

69

feluri de apriorism. La Kant, desi cateodata si el le camamesteca, este vorba insa de un apriorism logic, precizatlapidar In chiar primele randuri din Critica ratiuniipure". Asupra faptului ca toata cunoasterea noastra in-cepe °data cu experienta, nu incape nicio indoiala,spun.e Kant caci prin ce sa .ne fie trezita... facultateanoastra de cunoastere, daca nu s'ar face prin obiectelecare /nisei simturile noastre si care pe deoparte producele insele reprezentari, iar pe dealta parte pun In miscare`activitatea noastra intelectuala de a le compara, a le legasau separa, prelucrand astfel materialul brut al impresiilorsensibile o cunoastere a obiectelor care se numesteexperienta? Cu privire la timp deci nici o cunoastere nuprecede .experienta. Dacd Erma intreaga noastra tunap(ere incepe cu experienta nu triseamnd din aceastd cauzdcd ea izvard fie chiar toatd din experien(e 33). Aceastadistinctie trebuie neaparat facuta caci tine rastaaraa a-priorismul psihologic nu darama totodata si apriorismullogic, acesta din urma avand o alta land, si de naturamult mai trainica. Aceasta confuzie o Meuse empiristulLocke, iar filosoful nostru materialist Vasile Conta facein Teoria Fatalismului, aceiasi gresala, crezand ca prindistrugerea pretentiilor apriorismului psihologic a inde-partat implicit si apriorismul logic.

In sfarsit se mai spune despre filosofia lui Kant eaeste un idealism transcendental.. In primul rand notiuneade idealism se raporteaza la acea conoeptie filosofica dupacare gandirea, luata In senzul larg al cuvantului, este con-ditia indispensabila a oricarei existence. Idealismul estetendinta filosofica de a se atarna orice realitate, de gandire,de constiinta subiectului. Nimic nu poate exista data facem:abstractie de cugetare, caci nici un object nu se poatedetasa complect de ideia subiectului ganditor, fdra a S2,topi prin aceasta. Noi nu prindem in cugetul nostru o-biectele in sine caci lumea obiectelor depinde in ce prive§teforma for de subiectul cugetator. N'are nici un rost dea vorbi de ceva dincolo sail. In afara de gandire.tele cugetarii sunt si hotarele existentei. Idealismul con-:sista in afirmarea c5. celelalte lucruri pe care credem cale percepem in intuitie, nu mutt decat reprezent5ri in

33) C. r. pure p. 38.

Grant-

www.dacoromanica.ro

70

fiintele ganditoare,fAra ca de fapt sa le carespunda vre-unobiect existent In afara de aceste Mate" 34).

In primul loc se vorbeste de idealism In Istoria fi-,Itosofiei la Platon, fiindca el este autorul teariei Ideiloirpure, care exista undeva in suprasensibil, ca niste modelesuperioare, ca prototipuri eterne ale lumii concrete, formeperfecte, nerealizabile In plenitudinea for transcendenta, depla.mada existentei materiale. Dar aceste idei nu erau forcalizate precis In doctrina acestui filosof,ele pluteau oare-cum In vazduh. Mai tarziu Augustin si dupa el Male-branche va aseza ideile platoniciene in constiinta di-.Irina. In consecinta nu se poate spune ca Platon ar fiiidealist in intelesul ca nu exista nimic In afarl de-o con-stiinta, intrucat ideile lui nu se aflau asezate tin su-biect ganditor. De-aceia idealismul platonic nu se maisubordoneaza Intelesului pe care l'a dobandit expresia deidealism In decursul timpului si care s'a fixat aarecum.

In al doilea rand idealismul lui Kant este un idealismtranscendental. Aceasta expresie a lost I1ntrebuintat5. deInsnsi Kant in polemica sa violenta, sustinruta impotriva:lui Berkeley, ce reprezinta un idealism empiric si dogmatic,precum si contra lui Descartes, autorul unui idealismsceptic, psihologic. Kant numeste idealism empiric doe-Irina care declara ca existenta obiectelor materiale dinafara de not este nedemonstrabila, poate chiar cu totulfalsa. Berkeley sustinea hotarat ca nu exista o substantamaterials, exterioara noua, ca a fi, Insemneaza a fi per-ceput, esse, est percipi. Noi nu avem o cunostintA ime-diata, directs, despre lumea obiectelor materiale, situateIn spatiul exterior. Ceeaoe percepem In mod nemijlocit,sunt numai fapte psihice, senzatiile noastre. De fapt cor-purile materiale sunt doar grupe de senzatii .Ca säplicam existenta acestor manunchiuri de reprezentari, spu-nem, Wand o deduc4ie, ca ne sunt provocate de obiecteleitmei lumi extern. In realitate Insa o substanta materialsexterioarA nu exista. Kant oontesta cu tArie acest idealismempiric. Mai intai nu pune la Indoiala existenta lucru-rilor In sine, ci numai posibilitatea noastra de a le en-noaste. Ceeaoe numesc eu idealism nu se refers la exis-tenta lucrurilor (punerea la lndoiala a aoestei existence

34) Pro]. p. 63.

ex-,

www.dacoromanica.ro

71

constitue idealismul propriu zis in acceptia obicinuitatermenului) caci nu mi-a trecut niciodata prin cap sa in&Indoiesc de existenta lucrurilor. Idealismul meu se refersnumai la reprezentarea sensibila a lucrurilor; spatial sitimpul sunt ele tot asemenea repreventari eu n'am,facut altoeva deck sa arat ca spatiul timpul printurmare toate fenomenele in general nu sunt lucru in sine,ci simple moduri de reprezentare precum nu Sant nicideterminari apartinand lucrurilor In sine" 36). Apoi Kantdemonstreaza ca lumea obiectelor exterioare o percepemIntr'un mod tot atat de imediat ca lumea faptelor psihice.Aceasta el o face In a doua editie a Criticii ratiunei pure 36)dupa ac i s'au adus de catre diferitii recenzenti imputaride idealism pur. Kant arata ca idealismul sau este tran-soendental ca este corectat de un realism empiric cade q consecinta intrhiseca. Dupa Kant lumea materialsexterioara i cea interioara psihica sunt pe acela$ pd tode realitate. Ar fi un adevarat scandal filosofic spune elsa nu se poata demonstra existenta lumii exterioare. Lumea'psihica presupune si ea a forma apriorica ideals, formatimpului, care ne ascunde esenta realitatii psihice, totasa dupa cum spatiul ne ascunde lucrul In sine al lumeifizice. Dad admitem despre perceptiile externe ca prinele cunoastem obiecte numai Intrucat suntem afectati dina-fard, noi trebue sa admitem si despre simtul intern c'5(prin el noi ne intuim pe noi insine asa cum suntem in-terior afectati de starile noastre, adica in ce priveste in-tuitia interns noi nu cunoastem propriul nostru sufletdecat numai ca fenomen si nu asa cum este In sine"37),Rezultii deci ca faptele experientei noastre interne vor fitot simple aparitii, simple fenomene, ca §i faptele expe-rientei externe. In plus constiinta ce o avem de noi Insinefiind succesiune pura, n'am putea-a avea fart sä o ra-portam la ceva permanent care nu ne poate fi dat decatile lumea din afara. Eu am constiinta existentei mete ca

35) Prol. p. 70.36) In privinta diferentei care ar exista dupa multi Intre cele

doua editii ale Crilicei ratiunei pure, cA nu Imbue sa facem preamare caz de ea se poate vedea. destul Ide bine din fetal cum esteltratalA aceastil problemA de cAtre Boutroux in cursul sail' La Phi-losophic de Kant p. 106.

37) C. T. pure p. 152

§i

gi1i

si

www.dacoromanica.ro

K2

determinata in Limp. Toga determinarea in timp presu-pune ceva persistent In perceptie. Acest ceva persistentlima nu poate fi ceva in mine, deoarece chiar existentsmea in timp nu poate fi determinata decat abia prin acestpersistent. In acest fel perceptia acestui persistent esteposibila numai printr'un object in gall de mine si nuprin simpla. reprezentare a unui object exterior" 38). Astfel,constiinta propriei noastre existante este in acelas timpsi constiinta imediata a existentei unor lucruri in afara denoi. Din aceasta cauza sj idealismul problematic a lui.Descartes dupa care nu se putea dovedi In mod nelndoiosdecat propria noastra realitate sj anume prin acel faimoscogito ergo sum" este si -el neintemeiat. Cad. constiintapropriei mele existence este totodata o constiinta nemij-locita a existentei altor lucruri in afara de mine" 39).

Idealismul empiric dupd care corpurile materiale suntpercepute ca simple fapte psihice, ca sj idealismul proble-matic care crede ca nu se poate dovedi direct realitatealumii materiale, sunt amandoua, dupa Kant, gresite, 616pe planul empiric sj spiritul sj corpul sunt egal de realesi ne sunt date egal de nemijlocit, jar pe un plan speculativmai Malt, pe planul transcendental, atat lumea carpurilorexterioare cat sj aoea a faptelor psihice presupun deo-ipotriva formele de organizare create de spiritul nostru,si deci pe nici una din ele n'o putem cm:waste asa cumeste in sine, independent de structura subiectului gin-.ditor. Idealismul este exact in ma' sura In care este transcenrdental, adica Intrucat afirm5.canoi nu cunoastem lucrurileIn sine, Vara a contesta Insa existenta lor,nurnai ca eleflindu-ne ascunse de cortina opaca a formelor noastreapriorice, noi cunoastem doar fenomene psihice sau fe-nomene materiale, noi nu sezistim reatitatile decat asa cumne apar prin valid formelor noastre de perceptie. Intelegprin idealismul transcendental al tuturor fenomenelor doc-trina dupa care le consideram pe toate simple repreMzentari si nu ca lucruri in sine, si in conformitate cu caretimpul sj spatiul sunt numai forme sensibile ale intuitieinoastre, nu insa determinatiuni date pentru sine sau con-ditiuni ale obiectelor considerate ca lucruri In sine. Acestui

38) C. r. pure p. 229.39) C. r. pure p. 22).

www.dacoromanica.ro

73

idealism i se opune un realism transcendental, care con-sidera timpul sj spatiul ca ceva dat in sine, independentde sensibilitatea noastrA" 40).

Firs a acorda corpurilor materiale o realitate nea-tarnatl de subiectul percepator, conceptia lui Kant ramanemai in armonie, decat acea a lui Berkeley, cu stiinta fizicei,atat.prin faptul ca filosoful german nu considers lumea ex-tern5, ca rezolvandu-se integral In senzatii, cat sj prin aceiaca ea ne este ab initio" data in afara de noi. Este drept,e5. si Kant nu socoate corpurile fizice, ca independentede constiintrt, ci numai ca reprezentari ale ei, Insa atri-buindu-le un Went in sine", introduce in ele un clementlocult de independents fats de subject, explicand astfelmai lesne faptul ca indubitabil lumea din afara ne estedatA sj impusa.

FAra a anticipa asupra unor idei care isi vor avealocul in e::punere, ceva mai tarziu, mai putem semnalade asemeni, cu prilejul acestei paralele, ca filosoful ger-man asigura, in doctrina sa, mai temeinic certitudineastiintli decal o Meuse filosoful englez. Gratie clementelorapriorice transcendentale, spiritul nostru consolideaza lu-mea mobila a senzaliilor, creindu-i o osatura sj articulatiisolide, lucru care scapase teoriei empiristului Berkeley.Aceasta este una din cauzele pentru care, de si corpurilefizice, In ceiace ele au mai caracteristic, sunt si la Kant,tot reprezentari psihice, intocmai ca la Berkeley, cel d'in-Uhl nu le trateaza In iluzii, dupes cum reese la cellalt dinurma.

De fapl atat Berkeley, cat si Kant sunt jdealjstj. NumaiIca ht Kant formele apriorice sunt totdeodata si formetranscendentale, adicrt generatoare de obiectivitate Inla-untrul experientei (de undo un realism empiric) si neva-labile dincolo de domeniul experientei (de mule un idea-lism transcendental).

In legaturri cu discutia de mai sus trebuie sa mai15murim distinctia kantiana Mire transcendent si trans-cendental, doui termeni Intrebuintaji frequent, si deseoriconfundali. Transcen.dentale sunt formele noastre aprio-rice, independente, dar presupuse de experientA, intrucatele dau valabilitate sj stabilitate cunostintelor noastre in

40, C. r. p. 333.

www.dacoromanica.ro

74

domeniul ei. Eu numesc transoendentalA price cimoa§-tere care se ocupa nu atat de obiecte cat de modul nostrade cunoa§tere a obiectelor, Intrucat ea ar fi posibila a-priori" 41). Termenul de transcendental nu inseamna cevacare trece dincolo de orice experienta, ci numai ceva caretprecede apriori experienta dar nu are alt nol decal numaisa faca posibila clino§tinta empirica" 42). In schimb ter-menul de transcendent implica §i plenitudinea unui con-tinut. Transcendentul este lumea de dincolo de simturilenoastre, domeniul suprasensibil al lucrurilor In sine, sediulspiritelor pure, al legilor morale, dornnia libertatii, imor-talitalii §1 a lui Dumnezeu. Prin formele noastre transcea-dentale, izvorate din facultatea noastra de curioa§teresuperioare experientii, noi nu putem ajunge totu§ pang.la sezisarea obiectelor transcendente.

In legatura cu desvoltarile, de mai sus, e oportun sAprecizam intinderea §i sensul notiunii de obiectiv in ca-drul spiritului kantian. Dupes Kant a§a precum am va-zutconstituirea experientei presupune idei apriorice §itransoendentale, inerente structiurii subiectului eugetator, in-tercaland astfel intre not §i lucruri, modalitatile aparatuluinostru de cunoa§tere. Lasandu-le lucrurilor pe cari ni le re-prezentam prin simturi realitatea for §i marginin.d intuitianoastra sensibila despre aoeste lucruri a§a incat ea sa nune reprezinte in nici un element al ei, nici cea din.intuitiile pure ale spatiului §i timpului altoeva decatplul fenomen al acelor lucruri §i niciodatA natura for insine, nu inseamna nici decum ca natura este pentru mineo iluzie universals" 43). De§i noi nu cunoa§tem lumea ab-solutA a lucrurilor In sine totu§ nu rezulta ca toata lumeaexperientei este o simply creatie subiectiva, a fanteziei.noastre. De§i cuno§tintele noastre se raporta la simpleaparente, la fenomene de suprafata, nu e cazul sa sesuprime orice domeniu al obiectivitatii. Termenul obiectivramane in fiinta, cad filosofia kantiana este departe de e.fi un idealism subiectiv, tin iluzionism. In spatiu §i inlimp adevarul empiric al fenomenelor este destul de asi-ourattp §i deosebit in deajuns de inrudirea cu visul, cared

41) C. r. pure p. 53.42) Prol p. 189.43) Prol. p. 69.

insin-

www.dacoromanica.ro

75

aceste doua lucruri se Inlantuesc In mod exact §i desa-,var§it dupa legi empirice intro experiena" 44). ) Kant nureduce obiectele experientei la o gandire individuals, su-biectiv6, intrucat aceea care creeaza formele apriorice sitranscendentale, este con§tiinta in genere, comuna tuturorloamenilor. Intuitia data trebuie§te sa fie subsumata subun concept care determine forma judecatii in general inraport cu intuitia, §i care leaga con§tiinta empirica aintuipilor intr'o con§tlinta in general grin aceasta dejudecatilor empirice o valoare universals" 45). Prin ur-mare dupa Kant °Meetly Inseamna tocmai ceeace estetipic, ceeace este primit de toate con§tiintele §i In toatetimp'urile, singurul sens al cuno§tintelor necesare §i uni-versal valabile. Notiunea de obiectiv se opune notiuneide subiectiv, care ar Insemna ceeace-i strict §1 pur indi-vidual. Vechile suprapuneri dintre obiectiv §i trans-cendent, dintre subiectiv §i imanent dispar in doctrinakantiana.

44) C. r. pure p. 429.45) Pro!. p. 82.

§i

www.dacoromanica.ro

VI

Origina Spatiului,

Am putea sa injghebam numai din caracterizarilerazlete, facute pans acum, o icoana fugara a filosofiei teo-retice a Kant, ceiace ne-ar servi in oarecare privinta.,oferindu-ne un cadru schematic, in care sa asezam randpc rand diversele amanunte ale doctrinei.

Dupa Kant constiinta noastra nu este deloc o oglindacredincioasa care sä inregistreze cat mai exact realitg-tile din afara. Ar fi poate recomandabil sa inlaturamchiar asemAnarea c'o oglinda deformanta, hilrucataceasta imagine ne tine departe de nervul spirituluikantian. Ain't mai exact ar fi sa spunem ca spiritulnostru se manifesta ca o putere de organizare, ca o func-tiune de unificare a materialului brut, colectat de simt,u-rile noastre. Intre toate reprezentarile legatura este unicasi nu poate fi data prin obiecte, ci 'poate fi produsa nu-mai de subiectul insu i, deoarece ea este un act al spoil-tancitatii sale" 1). Legatura nu se afla in obiecte si nupoate fi imprtunutata dela ele cumva prin perceppe,fiind primita in. intelect abia prin aceasta, ci ea este nu-mai o inftiptuire a inteliectului care el insusi nu estenimic altceva decat facultatea de a lega apriori si de aaduce diversul unor reprezenliiri date sub unitatea aper-ceptiei, care principiu este eel niai Malt in. toata cunoa-sterea omeneasca" 2). Legatura este reprezentanea uni-

1) C. r. pure p. 122.2) Idem p. 127.

ltii

§i

www.dacoromanica.ro

78

'WU sintetice a diversului3). Asa dar masa haotica adatelor sensibile este strAnsa de eonstiinta noastra in-W.° experienta ordonata, este legata Intr'o natura car-muita de legi generale.

Trebuie sa atragem aid atentia asupra faptului eafilosofia kantiana notiunea de experienla ca si no-

tiunea de natura au un sens cu total 'non in istoria fi-losofiei. Pans la Kant experienta nu era altceva de catunul din izvoarele eunostintei noastre, dupa cum ratiu-nea era cellalt izvor, iar filosofii se margineau sa-1 pre-fere pe unul sau pe altul sa.-1 deprecieze pe eel con-trar. Fapt este Insa ca toti filosofii pang la Kant con-siderau lumea experientii ca ceva deplin realizat, carestetea in fata ratiunii, ca o realitate deosebita integraldeterminate. Conceptul de experienta ca eel de naturacapata la Kant o semnificatie noun. Experienta natura

sunt realitati gata facute, ci ele se efectueaza sub:patronajul constiintei noastre. Experienta nu este cevaindependent de spiritul nostru, ci e in buns parte unprodus al dinamismului constiintei noastre. Ea nu poatesa devina accesibila faCultatii noastre de a cunoaste de-eat data primeste forma pe care i-o de spiritul nostru.Nu se poate vorbi de o lume a experientei sau de o na-tura unica, inainte ca spiritul nostru sa fi introdus oranduiala, In valmasagul incoherent al datelor sensibile.Numai dupe ce s'a produs aceasta Inchegare, aceastaorganizare a impresiilor fluide, uumai atunci se poatevorbi de o experienta intocmita sau de o natura constituita, ordonata dupe legi denerale. Experienta consists,In legarea sintetica a fenomenelor (perceptiilor) tate°eonstiinta Intrucat aceasta legatura este necesara"1). Iarfunctiunea de a uni reprezentarile Intr'o constiinta revinefacultatii noastre de a cunoaste. Natura nu este 'posi-bila decal datorita alcatuirei intelectului nostru care faceca toate reprezentarile sensibilitaiii sa fie in mod necesarraportate la o constiinla" 5). Caci nu cunoastem naturaaltfel deck ca o totalitate de fenomene, adica de reprezetitAricare au loc in not si nu putem asa dar scoate legea lega-

3) C. r, pure p. 123.4) Prol. p. 88.5) Idem. p. 108.

si

sisi

sinu

In

'

www.dacoromanica.ro

79

turii for din nimic alt decat din principiile legaturiiacestor reprezentari in noi, adica din conditiile reunireinecesare intr'o constiinta, reunire care constitue astfelposibilitatea experientei" 6). Intelectul nostru este ori-gina ordinei 'universale a naturii pentru. supune toatefenomenele sub legile sale proprii i constitue in 'acestchip o experienta a priori (din punct de vedere formal)In virtutea careia tot ce poate fi cunoscut numai grinexperienta sä fie supus in mod necesar legilor Intelec-tului" 7). Intelectul nu-si scoate legile lui din natura cidimpotrivi prescrie naturii legile sale. 8)".

Prin urmare legile naturii nu sunt altceva decat oproectie inconstienta a legilor structurii noastre intime,In puzderia confuza a datelor lumii exterioare. Windel-,band, vestitul istoric al filosofiei, aseamana acest procesde constituire a naturii, asa cum il vede Kant cu lergenda lei Narcis. Mitologia ne povesteste ca Narcis nu §i -arecunoscut propria sa imagina oglindita In apa, s'a in-dragostit de propriul sau chip. Acelas lucre se intampla

cu noi cand contemplPm admirativi legile naturiit.Spiritul nostru nu-si rectmoaste propriile sale trasaturiin aspectul maret al naturii, deli dansa este doar oproectie, 'un reflect al structurii noastre interioare, chipulspiritului nostru, rasfrant in afara, si intrupat in ma-terialitate.

Daca adopta'm conceptia kantiana, luand natura in'sensul de mai sus, cu aceasta dispare o grea enigma.Corespondenta dintre gandire Si lumea din afara, ceiaceam semnalat Introducere ramasese pana la Kantun mister, pentru a carui patrundere, se epuizasera za-darnic toate resursele sistemelor filosofice. Nici solutiacomunicarii substantelor nici problematica armonieprestabilita" nu ne puteau comunica o certitudine a 'aceleicorespondente, pe care rezida posibilitatea, i valoareacunostintelor. Die asemeni nu se lamurea succesul mate-maticilor in studiarea si desvoltarea stiintei naturii, lucrecare-si dobandeste o deplina intelegere Cu teoria luiKant.

6) Prol. p. 1097) Idem. p. 113.8 Idem. 110.

ca

si

si

si'n

si

www.dacoromanica.ro

so

Exista numai doua cai spune dansul pc carese poate gandi o concordanta necesara a experientei 'cuoonceptele clespre obiectele ei : Salt experienta faceposibile aceste concepte sau conceptele fac posibila. ex-perienta. Gel dintai lucru nu are loc cu privire la cate-gorii, nici la formele sensibile, generale, caci aceste stmtforme apriori, deci independente de experienta. Printurmare nu ramane decat numai ca aceste forme srt con-tie din partea intelectului principiile posibilitatii a in-tregii experiente in general" 9). Daca lumea experienteinu este ceva strain de spiritul nostru, dach legile naturiisunt rezultatul operii noastre de sistematizare, inseamnaea natura nu are legi heterogene ce urmeaza a ni bedestainui, ci noi suntem aceea care prescriem naturiiltegile noastre, si in acest caz putem intelege lesne cumse face potrivirea dintre tesatura fenomenelor ex-terne si ideile spiritului nostru. Pe cat de exagerata sipe cat de paradoxala pare expresia ca intelectuleste izvorul legilor naturii sit a unitatii formale a naturii,pe atat de exacta si de corespunzatoare experientei ,estetotusi e atare afirmatie"10). Deci nu spiritul nostru seconformeaza lucrurilor exterioare, ci aoestea din urma sedirijeaza dupa cerintele spiritului nostru, asa ca struc-tura experientei se va potrivi fatal cu canavaua gandi-rilor noastre fiindca Incaodata orice object deexperienta spre a fi posibil, trebuieste sa asculte ;de legilegandirii, cu alte vorbe obiectele din natura sunt 'pro-dusul operii noastre de organizare. Dat fiind cii spatiulasa cum it cugeta geometrul este tocmai forma intuitleisensibile pe care o gasim apriori noi Insine si care con-tine fundamcntul tuturor fenomenilor externe(in privinta formei lor) urmeaza ca aceste fenomenetrebuie en necesitate sa se acorde In modul cel mai preciscu propozitiile geometrului, care nu le scoate din vre'unconcept 'inchipuit ci din baza subiecliva a tuturor feno-menelor externe, adica din insasi sensibilitalea noastra"11).Ordinea si regularitatea in fenomene pe care be numimnatura le-o impunem noi insine si z of nici n'am putea.-e,

9) C. r. pure. p. 161.

10 Rim. p. 160.11) Prol. p. 62.

iilsusi

posibilitatii

www.dacoromanica.ro

81

gasi in ele data noi sau structura mintii noastre n'ar fipus'o dela Inceput Inteansele"12).

Diaca spiritul nostru este legislatorul care coordo-neaza materiatul brut, receptionat de simturile noastre,bile() experienta unificath, rezultil ca orice ouno§tintapresupune doui factori si anume: unul procurat de sim-turi, continutul material, si al doilea factor care exprimaopera noastra de sintetizare, forma cunostintei. Forma)Cunostintei in care se insereaza materialul haotic vinedela noi, din adancul spiritului nostru, este creatia ime-diata a spontaneitatii noastre. Materia ounostintei esteprimita din afara, ne este furnizata de catre impresiiledin lumea exterioara, culese din palnia simturilor noa-stre". In fenomen eu numesc oceace corespunde sensa-tiei, materia fenomenului, jar oeeace face ca diversul re-prezentarii sa se poata ordona in anumite raporturi, o.numesc forma lui"13). Numai forma o putem cunoa§teapriori adica Inaintea oricarei perceptii reale, materialnsa este in curioa§terea noastra ceeace face ca ea sa senumeasca aposteriori adica empiricr 14).

Acuma noi nu putem cunoaste nimica efectiv decat princolaborarea elementului experimental cu cel rational cu-noasterea sere cloud lucruri: mai intai conceptul princare in general este gandit obiectul si al doilea intuitiaprin care obiectul este dat, caci data conoeptului nu is'ar putea da nici o intuitie corespunzatoare atunci ciar fi o cugetare numai dupa forma, dar fail de nici unobiect, si prin el nici o cunoa§tere despre un objectoarecare n'ar fi de cvireoe pe cat la§ sti n'arexista ceva la care cugetarea mea ar putea fi aplicata"15).Fara sensibilitate ni-ar fi dat nici un 'object si faraintelect nimic n'ar putea fi gandit. Cugetari fara continuasunt goale, intuitii lard concepte sunt oarbe"16). Deci nuputem avea cunostinte adevarate fara experienta sensi-bilk In mod pur rational, dupa cum nu putem sä nemarginim de asemeni, la puzderia neinteligibila a da-

12) C. r. pure. p. 157.13) Idem. p. 61.14) Idem. p. 78.15) Idem. p. 140.16 Idem. p. 88.

posibiltra,

nu

www.dacoromanica.ro

82

telor empirice. Cunostintele rationale pure, apriorice suntcunostinte formate, lipsite de orice continut, ele ar altartui doar o stiinta a formelor pure, o explorare a struc-turii spiritului nostru. Cunostintele formate trebuiescumplute, insufletite cu materialul sensibil, dat de fall&simturilor noastre.

Continutul material care des plinatatea cunostintelornoastre ne este dat numai in. experienta sensibila, ;nupoate fi treat de spiritul nostru. Toata intuitia noastraposibila este exclusiv sensibila. Intreaga noastra intuitienu are be de cat prin mijlocirea simturilor, intelectulnu poate avea nici o intuitie, el se imargineste doar sareftecteze".17). Asa dar dialectica noastra nu. poate za-misli faptele materiale. Deaceea numai in masura in careputem raporta formele noastre la datele empirice, re-ceptionate de sinituri, numai in aceasta masura vom aveacunostinte trainice si valabile.

In acest fel filosofia kantiana reprezinta ua pasinapoi fates de vechiul rationalism dogmatic, dupes careactivitatea ratiunii noastre era suficienta pentru giisireaadevarurilor valabile. Kant restraage domeniul cunostin-telor valabile la campul experielitei sensibile, intrucateste arat fecund de initiativele organizatoare ale spirituluinostru. Ratiunea prin toate principiile ei apriori nu *nearata nici °data altoeva deck numai obiecte ale unei ex-periente posibile; si despre aceste obiecte nu ne Invata,nimic mai mutt decat putem cunoaste in experienta" 18);.Dupes Kant nu putem avea cunostinte suprasensibile prinnici o tale. Inteligenta noastra nu creeaza decat forme,nu face decal. sa traga brazde, ea nu poate zamisli insusimaterialul elaborat, nu poate creea intuitii. Noi nu putemavea decat intuitii sensibile, allele intelectuale, suprasensibile, ne sunt interzise. Din aceasta cauza formeleintelectului nu servesc decat pentru a silabisi fenomenele,spre a le putea citi in forma de tiexperienta, in afara deea ele raman legaturi arbitrare fora realitate obiectiva"19)..

Inainte de Kant, metafizica era o speculatie in regiunisuprasensibile. El voeste a stabili ca independent de ex-

17) Prol. p. 63.18) Prol. p. 172.19) Prol. p. 99.

www.dacoromanica.ro

83

perienta noi nu putem avea dec'At o stiinta de forme, sicum experienta noastra este numai sensoriala, neputand'avea die loc intuitii pur intelectuale, metafizica trebuesa renunte la vechile 'ei desartaciuni, ramanand posibilanumai ca o stiinta a formelor noastre apriorice tran-scendentale. Numai elaborarea cunostintei apriori fie prinintuitie fie prin. concepte elaborarea judecatilor sinte-tice apriori in domeniul cunostintei filosofice, constituesccontinutul lesential al metafizicei" 20).

In filosofia kantiana care prin lumina solutiilor eidare si aidanci Imprastie atatia nouri, ramane totusi '0enigma, un sambure obScur. Aoeasta in legatura cu 'In-trebarea de unde vine materialul sensibil, transmis prinintermediul simturilor noastre. Am vAzut ca formele dupacare se modeljeaza aoest material, de altfel destul dedocil, sunt creatiile spiritului nostru. Dar materialul deprelucrat stim ca nu ne poate veni nici 'din inteligentanoastra care zamisleste doar forme si nici din simturileinoastre, care nici dansele nu -1 ereeaza, ci doar 11 transmitmai departe, dupa ce introduc ele o prima discipli-nare. atunci Kant este nevoit a recunoaste ca mate-rialul acesta ne vine de aiurea, ca rezulta din actiuneaexercitata asupra simturilor noastre, de unele realitatido dincolo de ele, Cu un cuvant de lucruri transcendente.Lumea sensibila nu cuprinde decat fen.omenul care nueste tiin lucru In sine. Intelectul Insa tocmai pentruca10 du seama ca obiectele experientei sunt pure feno-mene trebuie sa admita existenta lucrurilor In sine (nu-menelor)" 21). Daca noi nru putem cunoaste obiectele calucruri in sine, putem eel putin sa le gan.dim ca atare,caci altfel am ajunge la afirmarea absurda ca exista fe-nomene (aparente) fara ca sa fie nimic ce sa apara"22),.

Prin urmare in afara de lumea experientei asa cumeste prelucrata de activitatea noastra de unificare, exista

o lame dincolo de simturile noastre, care ne furnizeazatocmai materialul datelor sensibile, si care ar fi lumeaIn sine". E drept ca data privim obiectele simturilornumai ca simple fenomene cum se si cuvine, admitem

20) Prol. p. 40.21) Idem. p. 170.22) C. r. pure p. 26.

sf

stSi

si

www.dacoromanica.ro

84

Implicit ca fenomenile au ca fundament lucrurile in sinescu toate ca nu stim cum acest lucru este alcatuit in sine,ci ii cunoastem numai fenomenul, adica modul in caresimturile noastre cunt afectate de acest ceva necunoscut.latelectul deci prin sirnplul fapt ca priveste fen.omene,recunoaste existenta unor lucruri in sine" 23). Lumea in-conjuratoare, lumea experientii noastre, este lucrul in sineasa cum ne apare noun, asa cum se preface prin filtrtuL

noastre mintale. Dar exists o lume complectindependents de raportarea ei,de refractia sa prin struc-tura spiritului nostru. Lucrul in sine ar fi tocmai realitateadespoiata de toate adaugirile, proprii structurii noastremintale, realitatea inainte de a fi prinsa In plasa de retelea formelor noastre apriorice Si asimilatoare.

Kant mai denumeste lucrul in sine .i numen", ouo expresie Imprumutata dela Platon, careia Ii da insa osemnificatie schimbata intrucatva. La Platon titttlaturade numen este acordata acelor prototipuri ale lumii sen-sibile, acelor modele perfecte, care planeaza in transcan.-dent si pe care nu le putem cunoaste decat cu ratiuneaf.La Kant numen este realitatea lipsita complectamente decontributia proprie spiritului nostru, realitatea in sine,pc care nu o putem cunoaste cu nisi o functiuneLa Kant numenul este incognoscibil, intrucat nu patternavea despre dansul o intuitie sensibil5, iar o intuitie purintelectuala, not nu putem avea decat de formele cugetariinoastre. Cand Platon sptme despre numen ca alcatuestelumen in1eligrbilcl, lucrul pare justificat. Dar atunci cilndo spune Kant, pare mai mult o ironie.

In op-ozitie cu numenul am zis ca avem fenomenul.Trcbue sa precizam putin aceste doua notiuni a carordisociere este capitals in filosofia kantiand. Notiunea defenomen are cloud antiteze... Se opune atat nothmei denumen, cat aceleia de material sensibil, haolic si in-coherent. Nu trebue sa confundam fenomenul cu mate-rialul sensibil Inca neorganizat de tiparele spiritului nostru,caci fenomenul este in conceptia kantiana, materialul dejaprelucrat, susceptibil de o cunoastere Distinctiafenomen si material primitiv, se complecteaza cu a douaantiteza, aceea dintre fenomen numen. Falti de 'lumen,

23) Prol. p. 103.

alcAtuirei si

spiritualit

si

stiinjifica.

si

www.dacoromanica.ro

85

fenomenul se caracterizeaza ca ceva imanent, care neapare noun, in15.untrul experientei noastre, pe cand nurmenul este transcendent, exista'nd nu in raport cu noi, ci insine qi dincolo de orioe experienta sensibil5..

Dupa ce Kant caracterizeaza spiritul omenesc ca oputere de unificare I§i Intare§te aceasta afirinatie pe faptulca orice cimo§tinta este cuno§tinta cuiva, a unui subjectganditor §i deci ea este raportatA la un en unit, la um.:punt central suprem. Dovada de capetenie adusa de Kantpentru a demonstra ca spiritul nostru e o functiune deorganizare ar fi ca eul nostru poseda o Imitate primordialaindisolubila care cere neapArat ca lucrurile exterioare pen-itru a fi primite ca obiecte de cunoa§tere intr'o con§tiinaunitara, sa fie in prealabil legate intre ele, inchegate In-tr'o natura units, sa prezinte aceea§ imitate ca §i spi-ritul nostru. Unitatea sintetica a con§tiintei este o con-ditiune obiectiva a Intregei cunoa§teri de care nu n'umaic,1 am nevoie pentru a eunoa§te un object ci sub caretrebuie sa stea °rice intuitie pentru a deveni pentru mineun object, deoareoe in alt mod §i fara aceasta sinteza,diversul nu s'ar uni intr'o con§tiinta" 24).

Acum urmeaza sa studiem sistematic formele a-priorice structurale §i Inascute cu ajutorul carora spiritulnostru realizeaza opera sa de unificare in materialul sen-sibil, destul de asculator ca sa imbrace forma pe carei-o prescriem.

Psihologia din vrcmea lui Kant impartea spiritul cu-

24) C. r. pure. p. 13Q. La Kant aceasta unitate siuleticA, maieste denumitii unitalea apercep(iei, a aperceptiei pure sau originare.(C. r. pure p. 126). Aperceptia aceasta la Kant, consists tocmai in acearaportare la eu, constiinta tiara a lull eu gdndesc, care IntovarA-seste toata diversitatea cunostintelor, hind suportul garantia supremaa unitalii lor. Sensul termenului aperceplie", a suferit mai tarziutransformari care l'au abahut dela Intelesul din filosofia lui Kant.Principalele Inte lesuri pe care le-a dobandit ulterior, ar fi acelea dinfilosofia lui Herbart, dupa care aperceptia ar fi Insotirea unei cuno-stint° noi, de altele vechi care o interpreteaza si en care se unific5,

precum acel din conceptia lui Wundt, dupa care aperceptia ar fiun spor de claritate (de act legatura ei cu atentia) sau o funelctepsihicrt activa care leaga cunostintele dupa alte norme decal cele purlasociative mecanice. Cu toate deosebirile existente, la cate-si treteconceptiile se stravede In. aperceptie, mauifestarea '.ea mai autenticaa spontaneitatii spiritaui.

§i

§i

§i

si

www.dacoromanica.ro

86

noscator in trei etaje deosebite: sensibilitate, inteligenta siratiune. Kant pastreaza diviziunea aceasta in cele trei func-tiuni sufletesti die cunoastere. Conform acestei clasificariKant studiaza in Critica ratiunii pure, rand pe rand formeleiapriorice ale fiecareia din cele trei functiuni In parte,icaci fiecare din ele opereaza inauntrul treptei sale, o coor-Idonare specia/a a datelor existentei si toate Impreunacionstruesc o natures carmuita de legi generale. Kant vaIncepe in primul capitol al operii lui principale, numitEstetica transcendentala", cu analiza formelor aprioriceale sensibilitatii. El va continua In al doilea capitol cepoarta titlul de Ana Mica transcendentala", preocupan-du-se de formele apriorice ale inteligentii noastre si de!cooperarea for cu formele apriorice ale sensibilitatii pre-eum si cu materialul sensibil, transmis prin acestea dinurma. Un al treilea capitol Dialectica transcendentala ", vacerceta intrucat putem da crezare formelor apriorice aleratiunii, a carei caracteristica este nazuinta sa realizezeo unificare deplina, vrand sa depaseasca si sa anticipezedomeniul intregei experiente. Ultimele doua capitole for-meaza impreuna Logica transcendentala ".

Vom incepe acum studiul primului capitol nemij-locit dupes Introduoere" din Critica ratiunii pure, adicaEstetica transcendentala. La Kant denumirea de Estetica.are un sens cu totul aparte, de acela care s'a statornicit

tarziu. Prin estetica transcendentala se intelege stiintaformelor apriorice si universal valabile ale sensibilitatiinoastre. Acest prim capitol din Critica ratiunii pure estedupti parerea multora cel mai minunat, eel mai ingeniossi eel mai durabil din toate cate a scris Kant, estecapodopera gandirii sale.

Dupes Kant prin formele sensibilitatii se opereaza oprima limpezire, o prima organizare in multiplicitateahaotica a impresiilor sensibile. Kant &este ca formeleintuitive sent in numar de doua si anume: spatiul si timpul.

In Estetica transcendentala not voin izola mai intai:sensibilitatea, prin aceia ca inlaturam tot ce intelectul gan-deste aid prin conceptele sale, pentruca sa nu ramananimic detest intuitia empirica. In urma vom mai desprindetot cc apartine senzatiei ca ses nu ramand nimic detestdntuitie punt si simpla forma a fenomenelor, ceiace-i sin-

Arai

www.dacoromanica.ro

87

gurul lucru pe care sensibilitatea 11 poate da apriori. Intaceasta cercetane se va gasi ca sunt (Iona forme de in--1tuitie sensibila, ca principii ale cunoa§terii apriori, anume:spatiul §i timpul" 25).

Aid este revolutia cea mai ametitoare pe care a rea-lizallo Kant. Caci apare la prima vedere de o ciudateniestranie, sa spui ca nu noi suntem in spatiu, ci spatiul innoi, sau ce lucru mai curios poate fi pentru un. omobi§nuit, deck sa afirmi ca, nu noi xe aflam in timp citimpul se gase§te in noi? Kant sustine Inteadevar ca nuexists un spatiu §i un timp aevea, in lumea din afarl, la,realitatea independents de peroeperea noastra. Spatiul §itimpul nu sunt deck doua forme apriorice, 'structurale§i caracteristice ale sensibilitati noastre, ale modului nostrupropriu, in care suntem afectati de lumea obiectelor dinafara. Cu aceste doua forme noi efectua'rn un inoeput deInchegare in diversitatea primitive de impresii haoticevenite dela lucrurile in sine 26).

25) C. T. pure. p. 63.26) In filosofia lui Kant formele apriorice sunt raportate la

structura unor func(iuni sufletesti determinate (sensibilitate, inte-ligenta sau rapune) fare nici un colorit fiziologic, asa cum se vaintampla mai tarzitt la kantianul Schopenhauer, care va denumi formeleapriorice, ca reactii ale creerului" nostru sau ale sistemadui servos ",.$1 nu trebue sa se creada ca la urma urmei termenii sunt echivalenti,'iar folosirea for indiferenta. A spune de pilda ca spatiul e un produsal sensibilitatii psihologice, insenaneaza a face o afirmatie, desigur In-drazneata, Insa nu absurda, pe caned a spune ca spatial este tunproduct al creerului" nostru, Inseamna a 'lace o afirmare contradic.torie, de oarece creerul flind material, presupune existenta spatiului.Totusi subt influenta lui Schopenhauer, care a vrajit o vreme ca-petele cu magia stilului sau literar, mule au folosit de preferintatermenii lui Schopenhauer, cand expuneau doctrina lui Kant; asa depilda In atmosfera societatii literare Junimea" apriorismul kantiana fost vazut o bucata de vreme, prin prisma formulargor lui Scho-Toenhauer, chiar de catre acei care studiasera pe Kant la isvor. Esteneindoios ca Eminescu a cunoscut de-adreptul Critica Ratiunipure" pe care a si Incercat s'o talmaceasca pe romaneste. $i totusmoda de-a se Intrebuinta expresiile lui Schopenhauer catusi deputin echivalente deosebit de vulnerabile va fi fost aka de pu-ternica, Incat lntr'o recenzie asupra unei conferinte a lui Pogor, Emi-nescu scrie, expunand apriorismul lui mant, ca, In aceasta filosofie4creerul este o oglinda care reflecteaza lumea intfun mod. atat depropriu, Incat nimeni nu este indreptatit de-a judeca dela legile cu-getarii sale, la legile care domnesc universul.., iar mai departe cd

si

www.dacoromanica.ro

88

5i mai inainte de Kant s'a sustinut de catre unii filo-isofi ca simturile noastre nu sunt fidele. Intre lasandla o parte pc cei mai putini importanti, vom mentIonape Democrit, Galilei, Descartes si John Locke care ocu-ipandu-se cu aceasta chestiune, au sustinut ca nu toatecalitatile atribuite lucrurilor exterioare, le apartin for inrealitate, ca o bung parte din proprietatile lucrurilor,sunt addugiri subiective, proprii simturilor noastre, camemodified. si Infrumtseteaza lumea dimprejur, invesman-'rand cadavrul trist si gol al realitatii, Intr'o haina de culori,do sonuri, de arome. Descartes si Locke, atat de deosebitiIntre ei in alte privinte, isi dadeau insa mana cand afir-anau si unul si alibi ca numai Intinderea si rniscarea,

adicd proprietatile geometro-mecanice apartin in-tr'adevar lucrurilor insele, restul hind doar o creatic asimturilor noastre.

Kant nu numai ca nu tagadueste opinia predecesorilordar el merge mai departe, pe aceasta tale abea intro-

cleschisil. Este in deobste adinis cu mult chiar inaintede Locke, dar mai ales in urma acestui filosof, ca farit acompromite existenta lucrurilor exterioare putem spunedespre o multime din predicatele lor, ea nu apartin ln-crurilor in sine, ci numai fenomenelor, sl ca in afara dereprezentarea noastra aceste predicate nu au o existentaproprie. Din acest fel die predicate, fac parte caldura,.culoarea, gustul, etc. Dar pe langa acestea mai am motiveputernice sd socotesc tot ca simple fenomene si celelaltecalitati ale corpurilor pe care le numim primarc, In-tinderea, local si in general spatiul, cu tot ce-i esteinerent" 27). Asa dar Kant nu se margineste sa spuie calumea exterioare este tapitata cu decorurile noastre, ci elIcontesta ea ar apartine lucrurilor Insele panit si proprie-tatile geometro-mecanice, mentinute de predecesorii sai.Gaud Kant vine si spune ca. spatiul si timpul nu existsaevea, in realitate, Ca sunt In noi si nu afarit de noi, atuinciinseamna ca si intinderea care presupune spatiul, si mis-carea care presupune timpul, sunt tot niste elaborari su-

lexperianta nu este niic de cat analizarca unor reactiuni ale siste-mului nostru nervos ". (Dintiun pasagiu chat cu laude de G. Ciilinescu,In Opera lui Mihail Eminescu", Vol. I. p. 14 .

27) Prol. p. 64.

altii,

sal,

.

www.dacoromanica.ro

89

biective ale spiritului nostru. Rezulta ca la Kant §i proprie-tape geometro-mecanice sunt tot niste creatii proprii, iz-vorate din santierul nostru, in care construim configuratiagenerala a naturii. Distanta dintre lumea cum apare silumea cum este in. sine, se largeste enorm, nemaiputan-du-se suprapune in nici o privina una alteia.

In restul capitolului de fats ne vom ocupa cu studiulformei apriorice intuitive a spatiului, ramanand ca incontinuare, sä expunem conoeptia lui Kant asupra aprio-ritatii §i idealitatii timpului.

Kant aduce o intreaga serie de argumente de o vi-goare impresionanta cu care reuseste sa zdruncime dinadancimi confienta mentalitatii obi§nuite in realitatea insine a spatiului, in existenta lui aevea. Pentru a dovedica spatiul este in noi si purcede din facultatea noastrareceptivA, care introduce in haosul impresiilor o primalimpezire si organizare, asa dar ca face pane din aportul,subiectului, ca simply forma a sensibilitatii sau conditiegenerala a intuitiei, Kant aduce cinci argumente, for-mulate in ,.Critica ratiunii pure" aproape cu aceleasi eufrvinte ca si in Disertatia sa inaugurals. Aceste argumenteexprimate Ioarte pe scurt, in propozitiuni concentrate,trebuie sa le facem mai accesibile, adilogibid la fiecare,in masura neccsara a lamurirei for depline, unele comen-tarii si desvoltari.

Priinul argument pare a fi de o banaiitate tautologica.El se formulcaza in modul urmator: Coexistenta, situareasimultana a corpurilor in spatiu, noi n'am putea-o per-cepe data n'am avea in prealabil, in spiritul nostru, idelaapriorica de spatiu. Reprezentarea spatiului nu poatefi imprumutata prin experienta din raporturile fenome-nelor exterioane, ci insa§i aceasta experienta externg nueste inainte de toate posibila decal numai datorita repre-zentarii amintite" 28). Dach insa reflectam mai mull asupraacestei propozitiuni atunci ne putem da seama de toataprofunzimea ei.

Inainte de Kant se puriase o discutie contradictorieIntre Newton §i intre Leibniz asupra problemei spatiului;.Newton afirma in consonants cu simtul comun caspatiul este o conditie primordialu, prealabila, pentru ca

28) C. r. ripe p. 61.

www.dacoromanica.ro

90

sti existe lucruri intinse, situate In spatiu. El sustinea deciprioritatea externa a spatiului fat de lucrurile materiale.Aplicarea legilor spatiului la fenomenele din spatiu seIntelegea fire§te dela sine, rAmanand neexplicata totu§universalitatea §1 necesitatea axiomelor geometriei. Leibnizavea exact parerea °push. El spunea dimpotriva ea spa-,tiul ar fi un produs ulterior, derivat din obiecte, acesteaIn ele Insele nefiind spatiale, dar creand forma spatiuluidin raporturile for reciproce. Este drept ca la Leibniz su-biectul avea un rol mai activ deck la Newton, Intrucatel era acela care sezisa raporturile dintre lucruri, totu§ispatiul era scos tot din afara, ceiace lash §1 aci neexplicathsiguranta §i stringenta geometriei.

Kant, reluand aceasta problema se a§eaz5 inteo pri-vinta pe pozitia lui Newton. Cadrul spatiului trebue sapreceadh existenta obiectelor exterioare §i nu invers. Spa-tiul e o conditie prealabilh nu un produs. Kant Insa a§eazaproblema pe un alt plan, mai filosofic. Newton vorbea deobiecte exterioare, independente de spiritul nostru. Kantnu vorbe§te de lucruri in acest lens, el ninth problema dcpe planul fizic al lui Newton, pe un plan sufletesc. Defapt obiectele fizice nu sunt decal reprezentarile spirituluinostru. FILM atunei ca spre a exista rep,rezentdride obiecte materiale, trebuie sa existe mai lint& replrezen-larea de rapioriuri spapale, condi(ia for prealabild. Spatiulnu e aposteriori, ci apriori, exista inainte de reprezenthri.In definitiv toate reprezentarile noastre se petrec in noi,In adancul sufletul'ui nostru, iar dach reprezentarile deiobiecte materiale le percepem in afara de noi, dach lesituam. nemijlocit Intr'o lume exterioara, cu toate ca pro-yin din uzina noastrA launtrica, aceasta numai din cauzaunui mecanism structural, care arunca, prM felul 'unclip-narii sale, reprezentarile launtrice, Inafara de noi. Perce-perea coexistentei lucrurilor in spatiu n'ar fi posibil5.fara de acest mecanism inerent constitutiei noastre min-tale, de-a a§eza reprezentarile in forma spatiala, a§a dardeslipindu -le de actul perceptiunii §i svarlindu-le dincolode noi. Prin aceasta obiectele devin exterioare 'intre ele.Trebue deci sh admitem ca spiritul nostru are facultateaanascuta de a proecta In afara reprezentarile sale interne,!oeiace e tot una cu a afirma natura apriorica a spatiului.Cu aceasta Kant ii c15. dreptate §i lui Leibniz, care spunea

"indoialei

www.dacoromanica.ro

91

ca la origins obiectele materiale nu sunt Numaica dupes Kant spatiul este departe de a deriva din ra-porturile lucrurilor materiale, fiindca nu altii detest notInsine suntem aceia care cream, raporturile spatiale, notdaruiru lucrurilor intindere, prin oranduirea for in formaspatiului. Desigur, acest proces se produce in zonaconstienta, asa ca omul Ware cunostinta de dansul, MadIncredintat ca spatiul exista aevea, Ca e ceva strain noukmai ales ca pentru deprinderea distantelor spatiale e nevoiede-o lung experienta. Atata ca nu trebuesc confundate,chestiunea genezii spatiului, cu aceia a dobandirei macstintei spatiului, problems aparte, dela care cel mull sepoate invoca, ca sprijin accesoriu at apriorismului, faptulca niciodata niciun moment obiectele materiale nu suntcautate inlauntrul ideie pe care Titu Maiorescu:o concretiza la curs, printr'un exemplu pitoresc peda-gogic de si poate pe alt plan al discutiei ca uncopil de si intinde mana sa apuce luna, avand iluzia ca apoate ajunge, nu se apuca totus cu mana de cap, undielare reprezentarea interioara a lunei, unde, fares apriari-tatea spatiului, ar parea normal sa o caute.

Trecpm la eel de al doilea argument adus de Kantpentru a dovedi ea spatiul este forma apriorica, aderentade structura spiritutui nostru. Faptul ca spatiul este oIntuitie, pe care o avem .dinainte si independent deexperienta, deli presupusa oricand de ea, este doveditprin aceia ca putem face abstractie de orice obiect dinspatiu, ne putem inchipui ca a disparut pamantul,stelele luna, dar nu putem face abstractie de spa -iul Nu ne putem face nici cand o reprezenftare despre cum ar fi dach n'ar exista spatiul, deli.ne putem inchipui foarte bine ca in el sa nu seIntruneasca de be obiecte" 29). Nu se poate deci imaginadisparitia spatiului ca forma goals, admitand ca au dis-aparut obiectele din spatiu. Aceasta Inseamna ca. spatiuleste o forma care se impune imperios gandirii noastre,ca este indisolubil legates de natura noastra sufleteasca,clq care nu se poate deslipi in nici mi caz. Spatiul esteneinlaturabil din spiritul nostru, deci este o forma stle-

adanc i'mplantata in alcatuirea noastra mintala.

29) C. r. pure p. 64.

in-

§icon§tiintii,

si

§i

turald,

intinse.

siinsusi.

www.dacoromanica.ro

92

Una filosofi au vrut sa. -aoest argument allui Kant spunand ca daca noi ne putem imagina disparitiafiecarui obiect material In parte, nu ne putem Insa imaginadisparitia simultana a tuturor obiectelor din spatiu. Astfelideia de neant absolut, de nAruire integrals ar fi o pseudo-ideie. In scurt noi nu ne putem imagina un spatiu gol.Dar prin aceasta ei n'au facut decat sä arate ca n'aupriceput cum trebue argumentul lui Kant. Nici Kant nusi-a Inchipuit spatiul mntr'un mod naiv, ca un fel de cutiegoalA, In care introducem obiectele materiale. Dupa Kant)spatiul este o modalitate proprie, o reactie specificA asensibilitatii noastre, Insa pentru a fi trezila are nevoiede excitatii din afard, asa CA spatiul nu spare in eonstiinta,de cat de °data Cu. obiectele care au primit formA spatiaaDar in timp oe nu putem face niciodata abstractie de spa-tiu, putem face foarte bine de oricare din obiecte.

Ccl de al treilea si al patrulea argument pentru de-monstrarea aprioritAtii spatiului, se pot prezenta Impre-unii,caci se refers la acela§ taram. Kant &este noi motivepentru care ideia de spatiu nu poate fi scoasa din expo-rientA, ramanand sa fie o formA apriorica, independents,si presupusa de experientA. Dadi ideia de spatiu ar fi.scoasa din experientA, spume Kant, ea ar fi un fel (lenotiune generalA, la fel cu toate celelalte concepte generale,scoase empiric din exemplare individuale. Pentru a se ab-al-age o notiune generalA din reprezentari individuale ase-mAztAtoare, se constata ceiace le este comun tuturor, se ex-trag apoi pgrtile for identioe si esentiale,oreandu-se astfelun concept general, cum ar fi de exemplu notiunea ge-neralA om, In care se lass la oparte diferentierele de rasa,civilizatie, mediu, varsta, etc. Un concept general scosdin experienta n'are o unitate materials, in timp ce, observAKant, nu se poate reprezenta decal un spatiu unitar sidaca se vorbeste de mai multe spatiuri se Intelege nu-mai Orli ale un-uia si aceluias spatiu. Aceste parti nicinu pot fi anterioare spatiului unitar atot cuprinzator, cipot fi numai gandite In el" 80).

In al doilea rand o notiune scoasa din experienta, onotiune generalA contine numai un fragment din exem-plarele individuale din care a fost extrasA. Ea are un.

30) Cr. r. pure p. 63.

darame

www.dacoromanica.ro

93

continut mult mai sarae fate de acele exemplare, cacis'a facut abstractie de elementele for diferentiale si s'aretinut numai parple for comiune. Constatam totus numaica spatial este unul singur pot fi mai multe lumi Inspatiu, dar el e numai unul dar ca nu este de felmai same in continut deck diferitele spatii individuale,pe care le cunoastem din experienta noastra concretii.Nu este nici chiar cgal de bogat in caractere specifice, cieste mai bogat de cat portiunile de spatiu care se inte-greadi In cadrul sau unit. El are o calitate In plus fatade diferitele spatii limitate: el este infinit. ,,Spatial estereprezentat ca o cantitate infinite data" 31).

Unicitatea si infinitatea spatiului nu se pot explicadeeat numai concepandu-1 ca o forma intuitive aprioricii,inerenta spiritului nostru. In cadrul apriorismului se la-mureste usor infinitatea, fiind foarte firesc sa nu putemface nici odata si nicaeri abstractie de spatiu, caci pe stel()rice hotare ne-ar purta gandul nostru, forma spatiala11 Intovaraseste nelipsit si nu se suspenda niciodata. Dea-ceia nu putem fixa o margina spatiului. Natura lui nune poate fi in eleasa, detest dach facem din el a formaapriorica.

In sfarsit o ultimo consideratie care e si ultimul argu-ment se ant in legatura cu siguranta geometriei. Stiintageometriei cu adevarurile ei necesare si universal vala-bile se intemeiaza pe intuitia apriorica a spatiului. Ade-varurile geometrice sunt necesitati la'untrice spiritului nos-tru, care se brodeaza pe canavaua spatiului tridimen-sional. Ce-i drept mai tarziu John Stuart Mill a inoercatsa dovedeasca faptul ca figurile geometrice sunt scoasesi ele din experienta. (de exempla cereal ar fi imagineasectiunii trunchiurilor de copaci). Dar daces baza geome-triei ar fi in experienta, atunci ea ar trebui sa fie o stiiintaexperimentala, si-ar rezulta sa studiem mai bine proprie-Uile geometrice pe natura concrete, de cat pe desenuriadhoc,asa cum se petrece in stiintele naturii, dar nu se in-tampla si In geometrie.Si apoi cum ar putea procura ex-perienta adevaruri certe, universale si apodictice? Cer-titudinea axiomelor si teoremelor geometriei, ar ramaneao enigma Para teoria care face din spatiu o intuitie aprio-

31) C. r. pure p. 63.

www.dacoromanica.ro

94

rica. AdevArurile geometriei pot fi eel mult sugerate deunele elemente empirice, dar nu pot deriva din ex-perienth, caci spune Kant, in matematici chiar atunciand s'a depasit sfera experientii not suntem sigurinu vom fi contrazisi de experienta32). Iar in alth parte:Este drept eh experienta imi arath ceiace exista $i ciuriexists, ea nu poate Ins:a niciodata sa -mi arate ca ceva,trebuie sa existe in mod necesar asa cum este si nuintr'alt fel" 33).

Dependenta spapului de sensibilitatea noastril o fo-loseste Kant neobosit cum va face de altfel cu cele-lalte forme apriorice, transcendentale pentru a puremereu in evidenta posibilitatea stiintei valoarea cunos-tintei in genere: Data intuitia noastra spline Kant arfi in asa fel alcatuita in cat sa ne reprezinte lucrurile cumsunt in sine, afar putea exista nici-o intuitie apriori, cinumai intuitii empirice. Caci nu pot §ti ce cuprinde obiectulin sine decat numai dach el imi este prezent dat. Nueste dar decat un singur chip posibil ca intuitia mea sapreceadd realitatea obiectului sa devina astfel o cu-nostinta apriori, anume sa nu contina altceva deck formasensibilitatii care exista in mine ca subiect anterior ori.-+caror impresii reale prin care sunt afectat de obiecte.Caci pot sti apriori ea obiectele simturilor nu pot 11percepute decat numai in conformitate cu aceasta formaa sensibilitatii. De aici urmeaza ca singurele propozitiiposibile valabile despre obiectele simturilor vor fi nu-mai acelea care se raporth exclusiv la aceasta forma aintuitiei sensibile, i viceversa ca intuitiile posibile apriorinu se pot raporta niciodath decat la obiectele simturilornoastre" 54).

De unde rezulta siguranta ce caracterizeaza tiintelematematice, care se ocupa numai de forma intuitiei noas-tre, si nu se raporta la obiecte materiale. Independentede experienth si de surprizele ei, grade aprioritatii spa-tiului, adevarurile geometriei raman nesdruncinate, la a-dApost de perspectiva inlocuirei for 35).

32 C. r. pure p. 42.33) Prol. p. 74.34) Prol. p. 54.35) $i totus a veldt un moment, in care universalitatea vechei

geometrii euclideane care avea la baza spatiul tridimensional form5.

cad

si

gi

i

gi

www.dacoromanica.ro

95

In convingerea liui Kant, cele cinci argumente expose,[nu dovedeau numai aprioritatea spatiului, ci simultanidealitatea lui. Nu numai ea spatiul corpurilor perceputeatarna de structura sensibilitaii noastre, dar ca nu poatefi vorba sa existe un spatiu, ca atribut al lucrului in sine.El este pur simplu o forma de intuitie subiectiva (fiesi tipica, adica prezenta I<a toti oamenii).

E interesant ea Inca din timpul vietii lui Kant i s'aadus obiectia, ca apriorismul nu include obligatoriu idea-litatea, ca s'ar putea in adeva'r ca lumea fenomenelorpercepute sä fie un produs al spiritului nostru, i totusaceasta activitate subiectiva sa reproduca sau mai exactsa creeze Inca odata liumea, chiar asa cum este in sine.La aceste obiectii pare-se Kant nu a dat o replica

klirecta 36).E probabil ea in mintea lui Kant economia naturii

excludea ca acelas lucru sa fie creiat de 'doua ori, ,si rampindu -se activitatii spiritului orice originalitate, orice ini-

apriorica necesara dupa Kant a fost contestata de autorii unorgeometrii ingenioase, care porneau dela alte axiome, construiau alteteorerne, alcatuind edificii coherente uimitoare, de uncle se con-chidea ca vechia geometrie nu este singura posibilA, deci ca nuInlantue spiritul nostru In mod obligator. Aparitia acestor geometrii,cu pretentia de-a se aplica ele, In frunte cu acea a lui Riemann,pe la mijlocul veacului trecut, a provocat o tendinta de bitoar-cere spre o conceptie empiristd a spatiului o Instreinare de concep-tia kantiana, Totus fizicianul Helmholtz, recunoscand importantaacestor not geometrii, mentine apriorismul, pentru spalialitate Ingenre ", nu pentru spatial cu trei dimensiuni, care War fi decat numaiun caz de spatialitatev constatat In experienta noastra sensibila(t.lber den Ursprung der geometrischen Axiome, in Point lare Vor-lesungen III). In schimb alp cugetAtori, pia. In zilele noastre, con-tinua sa conteste valoarea noilor geometrii, afirmand cu tenacitatecA spapul tridimensional, e singurul spatiu autentic si are caracterneconditionat. In disertatia sa ,,Naturwissensehaft and Philosoplule"(1934) filosoful german contemporan Hans Driesch sustine ca asanumita Metageometrie (e vorba de noile geometrii) nu este o geo'-metric", ca se pot fireste concepe structuri deosebite de spatiul tridi-mensional, dar ea aces tea sent numai ersonnene Mannigfaltigkeits-,schemata", combinari abstracle.

patra dimension cand ar vrea sa Insemne cevaeste o simply justapunere de cuvinte fart semi, ea de pilda un rosucare nu este colorat". (pp. 12 si 13).

36) Vezi Windelband..Geschichte der neural Philosophic II.p. 65.

§i

§i

si

gi

Si

91

www.dacoromanica.ro

96

sä fie redus acesta din urma la rolul unui apeddice inutil". Dar mai Cu seama Kant stia foarte bine,ca in Critica ratiunii pure" sunt pasagii absolut conyclu.dente pentru idealitatea spatiului, chiar data ele segAsesc In alta diviziune a carpi (la Antinomii"), pasagiicare vin sa complecteze admirabil argumentele EsteticiiTranscendentale".

Pc langa asta Kant trebue sa fi avut constiinta dartca unul din marele avantagii ale aprioritatii spatiului

osebit de fundamentarea geometriei era tocmai 'per-spectiva de-a se inlatura conceptia spatiului real, ca exis,tents aevea, conceplie care prezinta cele mai insurmon-Labile dificultati, In once caz ingreuiaza solutionareamultor probleme.

Pe stalpii aprioritatii spatiului se sprijina puterniaidealitatea lui, eliberand cugetarea filosofica de obscuritatilei imposibilitatile spatiului real, usurand astfel soht,-tionarea multor situatii Incurcate. De unele din eledat socoteala insus Kant, allele s'au pus in evidenta maitarziu

Lasand rezervate altui capitql reflectiile profunde alelui Kant dela paragraful Antinomiilor", care pun si danselein lumina avantagiile idealitatii, sa mentionam altecultati rezolvate prin aceasta conceptiunc salvatoare.

Dace spatiul n'ar fi o simple forma ideals, ci o reali-tate in sine, ce fel de realitate poate fi? Este el o sub-stanta? Nu. Cad el este locul uncle stau substantelecare ramane chiar cand substantele dispar. Atunci ceeste? Un simplu gol, un nimic? Un nimic spune Spencer,dar adauga ou un sim.tamant de consternare: un nimic cutrei dimensiuni! Se poate vedea de ce greutati ne isbim candvrem sa facem din spatiu o realitate aevea. Din contra, efarce comparare mai elegant si mai adanc, sa spunem caspatiul este o forma de percepere proprie numai

noastre, un cadru in care not astemem impresiileprimite din afara. Prim desliisurarea obiectelor in spatiu,not farce a le concentra deocamdata ci poate mai multle risipim introducem in orioe caz in masa haoticaprimitive, o prima oranduire facem un prim pas spretreptata for organizare.

Considerand spatiul ca o forma apriorica intuitive, di-

rtiativa,

§i-a

difi-

§i

§i

sensi-

www.dacoromanica.ro

97

fieultatile de mai sus dispar 37). Dar mai stmt si altefara solutie In conceptia realists. Daca spatinil

ar fi o realitate aevea hind infinit si pretutindenin'ar putea sa. i se sustraga, sa scape din clestele

sau. Spatiul ar cuprinde toate categoriile de fenomene §inimic n'ar putea fugi din cadrul lui, insit spiritul careaseaza lucrurile In spatiu, vedem ca ramane in afard de el,nu are spatialitate. Viata noastra psihicA nu se desfasoarain spatiu, nu are intindere. In experienta noastra ome-4neasca, oricat de incomplecta ar fi, ne sunt date totus 1w:telecategorii de fenomene, ca cek sufletesti, lipsite de extinderespatiala. far existenta de fenomene nespatiale, extrem destranie data spatiul nesfarsit ar fi real, se armionizeazAfoarte bine cu teoria idealitatii, care face din spatiu, asiafattens cum este, numai o insula in domenitil perceperii:subiective. Si este foarte natural ca spiritul nostru sa ra-manit in afarh de spatiu, cAnd el este acela care orandureste lucrurile in spatiu.

Tot asa ar fi imposibil sa ne imaginam cu conoeptiarealistA, raportul dintre spirit si corp, sa rezolvAm aceastaproblems spinoasA, atat de mult desbatuta dealungul isto-riei filosofiei. Daca spatial ar fi o realitate de sine stall.-toare sau apartinand obiectelor in sine, ar fi de nieintelestreciprocitatea de actiune dintre spirit si corp, interactiunecare totus exists de fapt. Ar ramane neexplicata posk-bilitatea unei colaborari Intre ceva material (spatial) siintre oeva fara spatiu, imaterial. Cum se pot Intalni si a-tinge doull realitati atat de diferite? Luicrul se simplificAdela sine din perspectiva teoriei kantiene. Ceiace apare inspatiu nu sunt catu§i de putin lucruri in sine. Corpurile

37) Dorinla de-a scApa de notiunea unui spatiu-substwiti, a'Ace pe multi filosofi, influentati Intrucatva de teoria kantianA, sic delfineascA spatiul nu ca o realitate, dr ca o posibilitate de distribuirea corpurilor. Der Raum ist die ins Unendliche fortgehende Mag.lichkeit der Plazierbarkeit, speziell 471,r Plazierbarkeit von Materie,von Korpern" (J. E. Thane, System der Metaphysik. 19(18 p. 184),N'ar fi nitnica dacA autorul n'ar tine cu dinadinsul sa asigure c acea4posibilitate" nu este numai formala, ci obiectiva objectiv gegebene(nicht bloss gedachte)". Ori, chiar data definesti spatiul numai cao posibilitate de asezare a corpurilor, fndatA ce-1 concepi aevea, earlEars voe in substanlializarea lui. 0 posibilitate care nu vrea sa fiesubstantA, n'are alts wire de cat sä ramie o pert forma aceastanu se poate de cat rAmanind subiectiva ideals.

7

difi-oultati

nimic

0

www.dacoromanica.ro

98

exterioare in ele insele nu sunt spatiale, caci numai nouarte apar astfel. In felul acesta corpul spatial este nu simplusimbol. Si acum se poate sp-me: Spiritul este in corp,In felul in care Dumnezeu se afla In biserica.

SA mai amintim si alt exemplu ca sa ptmem in valoarerodnicia acestei conceptii kantiene. Fenomene ca actiuneai atractia la distanta, fie gravitatia corpurilor ceresti, fie

chiar telepatia, transmiterea gandului la departAri, fe-nomene care nu mint o nascocin, dar apar ca ceva foartestraniu In conoeptia realista despre spatiu. Ar fi ceva mis-terios, aproape neinteligibil, cum un corp isi poate in-tinde actiunea pe o raza de milioane de kilometri, acolounde el nu se gaseste. Ace las lucre e =It mai putin bizar,daca adoptani punctul de vedere kantian. Mica spatimleste o simply forma ideala, a lumii asa cum ne aparenumai noua, atunci dificultatea de a se explica actiunea ladistanta diminneaz5. mutt. Poate ca lucnurile in sine nusunt chiar atat de diferentiate pe cat ne apar noua prinpanza spatiala a sensibilitatii noastre, si multe curiozitati

pierd gravitatea daca tree in domeniul aparentii. Dacaam vedea bunaoara oameni umbland cu capul in jos,faptul ne-ar mira nespus; dar cand am observa ca ceiacevedem nu este de fapt deck imaginea inversata a oame-nilor intr'o simply oglinda din plafon, atunci gravitateafaptului observat, dispare dela sine.

In sfarsit pentru a Incheia mai aduc Inca o conside-ratie in favoarea idealitatii spatiului. Forma spatiului s'arvolatiliza cu desavarsire fara determinArile ei esentiale:stanga- dreapta, sus-jos, Inaintc- Inapoi. Ori, aceste deter-Thinari nu an o semnificalle absoluta, ci una complectrelativa, caci ceia ce pentru unul e la stanga, pentru altule la dreapta, ceiace pentru unul pare jos, pentru altuleste sus, si asa mai departe. Nu exista deci o stanga sauo dreapta in sine", un sus on jos in sine", si cum nupoate exista spatiu fara aceste determinari, urmeaza canu exista nici un spatiu in sine, ci numai ca forma de

legata de structura fiecarui subject percepator,Tata de care isi pastreaza determinarile aoelea, cu o de-

fixitate 38).

38) Observalia aceasta mi-a lost inspirata, fg.ra a o fi gasitkdoemai nici ca continut, nici ca intentie, de-o paging din JulesLachelier (Oeuvres. II. studiul L'Observation de Nattier". p. 93).

iii

intuitie,

plink

www.dacoromanica.ro

99

Daca aprioritatea este depaSita de idealitate, in ce pri-veste intinderea concluziilor speculative, in schimb aprio-ritatea depaseste idealitatea, In domeniul pur epistemologic.Idealitatea nu poate garanta in aoeia§i masura siguranta§tiintii, cum o poate face aprioritatea. Colorile, gustul,mirosul, sonurile, au fost declarate, precum am vazut,de multi vreme ca lard echivalent obiectiv, deci ideale.Totu§ ele nu dau loc la o §tiintA exacta, care pentru a seputea constitui, be §i elimina din cuprinsul elaborarilorei. Aceste sensatii, erau ideale, dar nu erau apriorice, adicanu manifests un caracter de necesitate apodictica, a§a cumhicrul se petreoe cu spatiul sau timpul. Pecand acele sen-satii raman legate de materia cuno§tintei §i an stigmatulsubiectivitatii pure, variabile de la om la om, spatiul §itimpul, de §1 subjective, sunt totusi tipioe, Si mai fiind inaoela§ limp necesare, creeaza obiectivitatea, in lumea fenol-menelor fireste, dar o creeaza, Maud posibila cunoastereauniversal valabila, §tiinta §i prevederea. Este drept ca dincauza idealitatii spatiului (§i timpului) eunoasterea noastra§tiintifica ramane totdeauna deosebita ca cerul de pamantfats de cunoasterea obiectului in sine, ehia data am puteapatrunde pang la fund fenomenul" 39).

Dar oricum, in cadrul realitatii empirioe, inepuizabilainvestigarii noastre, formele apriorice ale sensibilitatii,a§aza cele d'intaiu pietre la edificiul cunostintii objective.

39) C. r. pure. p. 79.www.dacoromanica.ro

VII.

Origina timpului

Destinatia fireasca a capitolului de fata este sa corn-plecteze expunerea Estetioei transcendentale" cu examina-rea problemei timpului, asa cum este infatisata de filo-sofia kantiana.

Am vazut din consideratiile preoedente cum se prezintAproblema spatiului, dupa ideile lui Kant. Spatiul rAmaneo formA apriorica a sensibilitatii, asezata in prag, la in-trarea sufletului nostru, obligand toate impresiile primitesa se insereze in cadrul sau, sá primeasca dispozitivulcelor trei dimensiuni. In poarta sufletului nostru afectarilevenite din afar. isi transforms Infatisarea, pentru a c5.-pata pecetea subiectivitatii noastre. Din cauza formelorisensibilitatii care ne ascunde ca o cartina deasA, luoriurileAsa cum sunt in sine, noi nu putem cunoaste deck ceiacese prinde in aoeste undite ale spiritului omenesc. Nu nestil In putintA sa cunoastem deck lucrurile asa cum Inetapar prin cadrele noastre de inregistrare, si nu avemastfel o cunostinta absoluta, ci una relativa. Fireste asacum se prezintl teoria kantiana, inseamna un deficit deamploare lap de vechiul rationalism, care admitea cuno-stinte absolute. In conceptia lui Kant formele noastreapriorice modifica aspectul realitatii, si intrucat toate o-biectele trebuie sa treadi prin sita sensibilitstii transfor-matoare, noi nu. putem cunoaste decat fenomene, adicafapte existente excluziv in raport cu noi. Ar fi absurd sänadajduim a cunoaste despre Ian fobiect mai mult decal

www.dacoromanica.ro

102

cuprinde experienta pe care o putem avea asupra 1ui,sau a pretindc sa avem oea mai mica cunostinta despre unlucru pe care it slim bine ca nu este object de experientasi a-1 determina in esenta lui ca luoru in sine"1).

Nu este mai putin adevarat ca.' formele10 au valoarea lor, caci ele procure materialului din sim,.turi, o prima asezare, un Inceput de limpezire, susoeptibildu o cunostinta obiectiva sj organica. Doctrina mea de-spre idealitatea spatiului sj timpului departe de a reduceintreaga lume sensibila la o pura aparenta, este mai de-graba singurul mijloc prin care se poate asigura aplicareauneia din cele mai importante cunostinte, anume a aceleiape care matematica a expune apriori asupra obiectelorreale, si prin care se poate inlatura ca aceasta cunoslintasa fie privity drept o simply aparenta" 2). prin aceastaKant se deosebeste de Leibniz. Dupa acesta din arina ou-nostintele venite din experienta sunt tulburi, confuze sisubjective, nu pot constitiui asa dar cunoctinte adevarate.En timp ce la Kant experienta intrucat este prelucratain forme transcendentale, nu mai este o cunostinta COM-fuza nici subiectiva, ci una limpede si universal valabila.

Dupa Kant legile sensibilityii vor fi legile naturii,in masura in care natura poate cadea subt simturi"3).

Insa spatiul cu care ne-am oesupat In capitolul preoe-tdent nu este singura forma apriorica a sensibilitatii noastre.Mai avem si a a doua forma apriorica, intuitive, anumetimpul, careia ii vine randul aesum.

Timpul ca sj spatiul nu exists, pentru Kant, in afarade noi, ci se gaseste in launtrul sufletului nostru, este totun cadru at sensibilitatii noastre. Timpul este forma aprio-rick sj ideals a experientii noastre interne. Realitatea ab-solute, lucrul in sine, este dincolo de forma timpului, dupecum este mai presus de forma spatiului. Kant dovedesteaprioritatea si idealitatea timpului, intemeindu-se tot pecinci argumente, care sunt absolut paralele cu cele re-feritoare la spatiu. Aceasta similitudine excesiva intre timpsi spatiu preconizata de Kant a servit de prilej pentru

1) Prol. p. 155.2) Idem. p. 68.3) Forma §i priucipiiLe lumii sensibile ci ale eelei

Trad. C. Noica. p. 101.

sensibilitatii

Si

I

www.dacoromanica.ro

103

tine le Imputari. I s'a obiectat lui Kant cä timpul i spatialnu sunt perfect analoage, ca ceiace este valabil pentru unulnu urmeaza a fi adevarat §i pentru celalalt. Dar pentrufilosoful german timpul este forma simtului intern, totaka dupa cum spatiul este forma simtului extern, §i cumele amandoua constitute perechea de forme apriorice alesensibilitatii noastre, studiul for paralel pare destul de in-dreptatit, iar simetria argumentelor oarecum motivath..

Primul argument adus de Kant pentru a dovediaprioritatea §i idealitatea timpului se formuleaza In modidentic cu cel de la spatiu. Noi nu am putea percepesuecesiunea in fenomene, dach nu am avea mai intaiIn constiinta noastra ideia apriorica de limp. Cu altecuvinte timpul nu poate fi scos din succesiunea empiric.a evenimentelor, din experienta. Succesiunea concreth. aevenimentelor presupune in prealabil, ca o conditie ne-cesaril, albia timpului. 0 sucoesiune nu este alt ceva,dealt desfa§urarea fenomenelor in timp. Ca sa avemcon*inta ca fenorn.enele burg, ca sa facem distinctiaIn.tre trecut, prezent §i viitor, trebuie§te sa avem In notde mai 'inainte ideia timpului, ca o conditie neaprirat tre-buitoare pentru a percepe durata lucrurilor. Timpulnu este un concept empiric care ar putea fi scos dintr'oexperientri oarecare. Caci insa0 simultaneitatea sau succe-siunea n'ar putea infra in perceptie data reprezen.tareatimpului n'ar sta la baza" 4).

Argumentele prea cancis formulate de geniul la-pidar al lui Kant, trebuiesc §i de data aceasta desvol-tate, §i Intovkq§ite de unele limpeziri.

Cu toate ea se obi0me§te a se spune cu o Unda.de scepticism ca ceiace exista Inteadeviir nu-i decat tre,cutul §i viitorul, fiindca prezentul este ceva insezisabilpe care nu-1 poti fixa, ceva care a 0 disparut in clipa incare ai vrea sä-1 apuci, o scanteere efem,era fata de infini,tatea trecutului §i de nesfar§irea viitorului, cu toate a-cestea, de fapt, dadi exista ceva cu adev6rat, este numaiprezentul. Din aceasta vepicA. perindare a fenomenelordela ceiace nu este Ina dela simpla potentialitate a vii-torului, lnspre ceiace nu mai este, sere manna-rani tre-cutului, doar clipa actual5. singura concrete, numai acest

4) C. r. pure p. 70.www.dacoromanica.ro

104

moment tranzitoriu este ceiace exista efectiv. Viitorul n'aredetest ffintarea vaga a unor aspiratii inconsistente, a u-nor perspective nelamurite. Tnecutul exista doar sub formafantomatica a amintirilor. Dar nu se poate vorbi de oexistents a viitorului sau de tuna a trecutului, deck numaiintrucat proectele sau amintirile, ne sunt actualizate, re-vin iarasi mai vii sau mai sterse pe tdiusul desabie al clipei prezente. Asa dar realmente, noi traimnumai in prezent. sSi dacd totusi noi percepem evenimen-tele sub forma de succesiune, zicand ca 'unele fenomenesunt trecute, altele prezente, si altele viitoare, data largimclipa actuala pentru a imbriitisa evenimentele sub formaunui sirag neintrerupt, aceasta inseamna ca exista inadancul spiritului nostril un mecanism structural, care neface sa insiram fenomenele ca succedandu-se in celetrei etape, in cele trei tnomente ale timpului. Despre clipa,prezenta care ,singura exista de fapt, noi n'am puteaspume ca trece sau ca intarzie pe loc, detest in coMpa-ratie cu un trecut sau en un viitor, iar aceasta comparatienu este posibila decat in cadrul timpului, pe care triebule

ca ideie sa o avem mai dinainte in mod neoesar. Dacesnu am avea ideia de timp in noi, am trai o viata instan-tanee. Amintirile trecutului si planurile viitorului auntmult mai palide fates de vioiciunea clipei prezente,si dacd totus pe dansa, care ar trebui sa ne acapa-Ireze exclusiv, o inserani intre un ante si un post, ba Incaii stabilim un lot modest in sirul desfasurdrii fenomenclor,aparandu-ne ca extrem de firava laid de restul timpulakaceasta se datore.ste numai mecanismului structural siaprioric al sensibilitatii noastne, prin care asternem eveni -.mentele in forma specific:1 a timpului.

Acum neaparat ca e nevoie, intocmai Ca la spatiu de-loexperienta mai indelungata, pentru aprecierea exacta a de-partarilor in timp, si a localiza fdra eroare evenimentele ces'au sucoedat. Dupes cum. avem iluzii la spatiu, tot asapot exista iluzii si in timp. Ba in ultima eventualilateamagirile se pot naste mai usor. In panorama tlucrurilordistincte, desfasurate in spatiu, ca pe un imens ecran, o-rientarea este mult mai usoara si mai clara. .Pe candfn teava ingusta, uniliniara, fora latime a timpului te potiorienta mai anevoie si te poti incurca mai lesne in lipsatunor puncte multiple de reper.

www.dacoromanica.ro

105

Asa, eu toate ca scurgerea timpului este in sine egalii,iuneori vremea pare ca trece mult mai repede,lar alte onInainteaza excesiv de Incet. Cand timpul prezent estegol de evenimente, atunci atentia ti se fixeaza asupra tim-pului si de aoeia ti se pare ica se scurge preaIneet, ca niste picaturi aproape de Inghet. Cand :Insatraiesti din contra km timp plin de evenimente variate,ti se pare ca zboiara mai jute, ca se duce ca un vis. Piers-pectiva se inverseaza dupa ce s'a scurs timpul In ches-tiune vreai sa ti-1 reamintesti: atunci timpul incarcat deevenimente ti se pare eh a lost mai lung, decat acel camfusese gol. Pentru a se inlatura primejdia erorii, pri-vire la aprecierea tunghnei timpului, a trebuit sa se facaapel la conoursul stiintei, care a inventat calendarul,compus din ani, luni, zile, jaloane precise ,pentru olesnicioasa orientare. Acest fapt insa nu da dreptulnui sa combats teoria aprioritatii, sustinand ea intuitiatimpului ar fi scoasa din experienta.

Filologul franoez Breal se silea odata sa conchidadin fenomene linguistioe, origina empirica a notiuniitimpului (Annee Psychologique 1904). Savantul linguistconstata ca cu cat limbile sunt mai primitive, la coniurganea verbelor nu exists decat cele trei forme nediferen-tiate mai departe: trecut, prezent Si viitor, in limp ce la lim-bile mai rafinate exists mai multe nuance de trecut viitor.Inmultirea nuantelor presupune un lndelungat exercitiuevolutiune, iar de aci concluzia ca originea ideii de timpfar fi in experienta. Este clar ca Breal nu si-a dat seamade pozitia filosofica a problemei. Fara a ne mai pre-vala de faptul ca nu trebuesc confundate problema

timpului, en aces a dobandirei ideii de timp, faptulimportant e ca am exists limbs fara timpuri, anacanfaro cele trei etape ale succesiunii. Chestiunea nuanta-rilor mai fine poate fi §i este opera ,experientil, dar a-ceste diferentieri nu oreeaza, ci presupun canavaua for-.mala a timpului, forma necesara a celor trei faze dupacum principiul locomotivei este tot forts de expanziunea aburilor care asvarle capacul de pe oala, oricare ar fiperfectionarile treptate ale masinruiei. Nuantarile pot fiopera experientei, dar fundamentul esential al succesiuniiramane forma apriorica .nerafinata a ideii noastre de timp.

MAIO,

cu

ori-iginei

ssi

Si

www.dacoromanica.ro

106

Al doilea argument pentru a se dovedi Aprioritateastructurala a timpului, ca forma a sensibilitatii noastre,este iarasi paralel cu eel de la spatiu. Putem,face abstrac-ie spune Kant de orice succesiune particulars, ne

putem Inchipui ca nu mai curg ftuviile, ca istoria ome<-nirii a Inghetat, ne putem imagina incremenirea Insasi alumii, dar nu putem face abstractie, nu reusim sä smul-gem din mintea noastra timpul privire la fe-nomene In general timpul insusi nu poate fi anulat delifenomenele pot fi scoase prea bine din limp" 5).

Asa dar daca s'ar topi lumen Intreaga si s'ar instauraneantul, acest fapt nu alunga dela sine curgerea vesnica atimpului gol. Dar unii antikantieni afirma ca daca nimic nus'ar mai petrel:3e in nature, s'ar ispravi si timpul, aoestafiind dupa ei in functiune de evenirnente si schimbari. Inipoteza ca s'ar narui existenta, se impietreste si timpul. $ikantianul Eminescu desvolta aceiasi perspective in mi-nunata Scrisoare I.

Jar catapeteazma lumii in adanc s'a inegritCa gi frunzele de toamra toate stelele-au pieritTimpul mod grntinde trupul gi devine vegnicieCaci nimic nu se intamp1a in intinderea pustie4 In noaptea nefiintei totul cade totul taceCad In sine impacata reincepe eterna pace...

Convingerea aceasta nu vine totus in contrazicerecu punctul de vedere al lui Kant. El este de acord ca dupao atare catastrofa, dupa care nici noi n'am, mai exista,nu. mai curge nici timpul, intrucat el este doar in noi, sinoi introducem succesiunea in lucruri; nici n'ar fi tre-,buinta sa piara toata lumea, e de ajuns sä disparem noi,si nu va mai exista nici timp. Data suprimam subiectulnostru sau numai constitutia subiectiva a s4nturilor noas-tre in general atunci toate proprietatile, toate raporturileobiectelor din timp si din spatiu si chiar spatiul si tim-pul ar disparea ei insisr6). Prin urmare lumea lucrurilorIn sine n'are succesiune, caci aceasta este o ,creatie aconstiintei noastre. Acolo wide noi nu mai suntem,nici timpul nu mai eurge; dar dacil noi ramanem, oriunde

51 C. r. pure pe. 70.6 C. r. pure p. 78.

Insusi. Cu

www.dacoromanica.ro

107

am fi peste orioe limite am voi sä trecem cu minteanoi nu putem face abstractie de limp si,de ordinea sucoe-siva. Timpul va continua sit eurga.' chiar dach 1-am golide toate fenom.enele care se petnec In el, chiar daces nmva mai exista nimic In afard de noi.

Timpul cur& In mod obligator intr'o singura di-rectie, el nu se mai Intoarce indardt niciodata. Fugit irre-parabile tempus. Timpul este in mod neoesar ireversibil.Chiar In ipoteza ca am admite ca ()data §i °data irnaginatianaturii se va epuiza si ca nu va avea de Ricut decatsa Inceapa a repeta dela capat aceleas §iruri 'de eveni-imente, prin aoeasta nu Inseamnd.' ea a lost oprita i scur-gerea timpului. In ipoteza reintoarcerii ve§nice, sustinut6Ontro altii §i de Nietzsche, dupa care eternul nisip al exis-tentii dupa oe va fi vantnrat in toate felurile5 dupa ice sevor mantui toate posibilitAtile, va sfarsi prin a relua delaInceput aoeleasi faze, Incat noi cu totii ne vom reincarnade neammdrate oh, chiar §i in aceasta ipoteza, aoelea carese Intorc Inapoi stint evenimentele, nu timpul. Timpul nu seIntoaroe niciodata din tale, el merge mereu inainte ca orostogolire earbd.. Insa i faptul ea noi numardm decateori se repeta un evenirnent ne arata ca exista ceva carese seurge neinoetat in aceiasi directie §1 acesta este tim-pul ireversibil. Eminesou a facut ee e drept pe Dionis,In temeiul idealitatii timpului, sa-i Intoarne cursul Indardt,dar aci kantismul a lost lasat In urma, de o briliantafantezie de poet.

Al treilea argument de asemeni paralel cu cel de la;spatiu, este ca timpul nu poate fi o notiune generalascoasd din cazuri individuate, asa ca. neputand fi scosdin experienta, ii ramdne sd fie o idee apriorica, transeen-dentala. Cum am putea degaja din experienta ideia de timp ?Dupes cum din diversele fenomene i evenimente, facandabstractie de diferentele pur individuals §i considerand nu-mai .pa'rtile for comune, abstragem un concept general, lafel ar rezulta ca din diferitele sucoesiuni concrete, sa scoa-tem prin generalizare ideia de limp. Dar timpul nu poatefi o notiune generala, caci el este ceva unic, individual,exista Inn singur timp, dupa cum extista un singur spatiu(Oi de aci o singura experientd). Fates de diversele succet-Muni concrete si limitate, timpul nu. este 'tin extract din.

5i

www.dacoromanica.ro

108

ele, ci succesiunile individuuale, partiale, nu sunt decatfragments ale aceluias limp total si unit.

Al patrulea argument dealtfel in legaturti Cu cel ideal treilea, arata ca orice notiune generala scoasa din expe-rienta, este mai saraca in continut decat exemplareleindividuale din care a Post abstrasa, fiind lipsita de Ca-racterele osebite ale acelor exemplare, pe cand ideia deLimp nu este de lot mai saraca in cuprins decat sucoesiu-nile particulane din experienta concreta, fiindca dimpo-triva ideia de timp tontine ceva in plus, anume pra-prietatea infinitaii. Diferitele succesiuni individuale, suntp'ururea limitate, pe cand timpul prin definitie este infi-

si deci mai bogat in cuprins decat ele. Infinitateatimpului nu inseamna alteeva decat ca orice marime deter-minate a timpului este posibila numai prin limitariletimp unitar care sty la baza."7). Inteadevar mintea noastranu poate conoepe o margin a timpului, nici inainte, niciinapoi, ceiaoe, fie zis in treacat, ineurca ideia unui in-ceput al lumei, preoedat cu necesitate de sterilitatea unuitimp infinit.

Aprioritatea timpului se mai fundeaza si pe imposi-bilitatea de-a se explica altfel siguranta matematicilor pure(la spatiu era vorba de siguranta geometriei) decat ara-tand ca propozitiunile matematice abstracte pot fi scoase simai putin din experienta, iar axiomele for de baza, reclamaaprioritatea timpului, ca a doua forma a sensibilitatii.

Dupe Kant seria numerica infinity nascuta prin sue-cesiva adunare a unitatilor sale In timp" nu este decat ooglirda concreta si fidela a momentelor timpului nesfarsit.Dar data multi cugetatari recunosc ea siguranta geometrieieste bine cladita pe aprioritatea spatiului, sunt destui!care nu recunosc acelas lucru pentru aritmetica si limp. Eicontesta corelatia intima dintre seria numerica si forma'timpului. Dar chiar data numerile intretin o legatura si cuintuitia spatiului cum crede Bergson buna oara4ele se intemeiaza si pe timp, tat asa precum o alts ramuril,mecanica, cu o siguranta aproape tot asa de necontestatkpresupune si aprioritatea spatiului si aprioritatea timpu-lui, eaci mecanica ocupandu-se cu deplasarea si miscarile

7) C. r. pure p. 71.

nit

ultra

www.dacoromanica.ro

109

corpurilor din naturd, opereaza de-opotrivd i cu axiomelespatiului cu-acele ale timpului.

deci cele cinci argumente cu ajutorul cdroraKant atribue timpului aceleasi proprictati pe care le sta-bilise si la spatiu. aprioritatea §i idealitatea. Asternand ba-zele unei organizari bine articulate in lumea fenomenelorsensibile, precum posibilitatii noastre de-a face stiintavalabila, lasa totodata perdele impenetrabile asupra lu-Icrului In sine. Spatiul timpul, ca singurele condfitiiale posibilitAtii cum ne pot fi date obiectele, n'au andvalabilitate decat numai pentru obiecte ale simturilor noa-stre, deci numai ale experientei. Peste aceste limite elenu reprezintd absolut nimic; caci ele suet numai In simturisi nu au in afara for nici o realitate" 8).

Evident ca aceasta teorie a produs la aparitia ei oimensa emotie caci ea rdstoarnd toate deprinderile menta-litatii comune, sminteste toate obiceiurile gandirei curente,care e ancoratd in credinta ca spatiul, §i cu-atat maivartos timpul exista aevea, excluzand orice deosebire pro-funda intre lumea cum este si lumea cum apare.

Totus doctrina kantiand s'a raspandit vertiginos, efts-Sigand aderenti nu numai in oercul filosofilor, ci mai alesin acel al poetilor. Literatii au antene mai fine pentruconstructii temerare, si nu puteau sa refuze simpatia uneiinversAri a mentalitatii obisnuite, cand poezia se infati-seaza de preferinta ca o imagine rasturnata a realitatii!icurente. Fara Indoiald Insa ca influenta oea mai fecuna.a filosofiei kantiene, a /limas sd fie tot in domeniul filo-sofic pur, Eluded suntem la teoria timpului se cuvinesa aratam cum am facut si la spatiu luminisurilepe care le-a deschis aceasta teorie, in stufarisul dificultd-tilor speculative.

Teoria idealitatii timpului inlaturd dansa incurcd-turi dintre cele mai serioase, legate de conceptia timpuluireal. Daca timpul n'ar fi o simply forma ideala, ci olitate in sine, se prezintd inevitabila intrebare: Este timpuloeva substantial? Rand unde poate merge asemAnarea ouraul care curge, Mrd a se mai inturna vreodatd, incare nu to poti scalda de cloud ori? Caci raurile materiale,

8 C. r. pure p. 142.

lath

rea-;

si

si

si

www.dacoromanica.ro

110

oricat ar semana cu timpul, totus 11 presupun. ()rice suc-cesiune concreta, presupune pentru a fi perceputa, ideiapreexistenta de timp, asa ca orice sourgere fluida, din mo-ment ce e substantiala, postuleaza timpul ca dat. Un limpsubstantial este deci o absurditate. Ge este timpul atunci?un fel de vid, un nimic? Dar ce nimic sui generils, carecurge in trei etape, trecut, prezent i viitor? Ei bine,boate aceste dificuitati dispar de la sine, dach conceperntimpul nu ca o realitate In sine, ci ca o simpla forma aperceperit noastre, in care oranduim eveilimentele, subTiormi de succesiune. ,,Timpul este ce-i drept oeva real,anume forma reala a intuitiei interne" 9).

Mai sent hash si alte dificulta'ti care dispar in perspec-tiva filosofiei kantiene. Un timp infinit care sa existe ae-yea, este foarte grew de conceput. In viitor ar mai mergeun timp nelimitat, ca.'ci viitorul e vesnic In. curs, dar intrecut infinitatea timpului da nastere la multe probleme in-solubile. Asa trebuie sa observam ca data timpul ar firealitate absoluta, atunci not fiind precedati de un timpinfinit, ar fi trebuit sa se Intample pang acuma, tot cee posibil a se intampla. Poate pentru a ocoli aceastaIncurcatura un Nietzsche a preoonizat ideia reintoaroeriipeapetui, inepuizabila ca timpul infinit. In orioe caz in-curcatura dispare, data socotim infinitatea, numai apa-rentil, decurgand din functionarea niciodata suspendataa sensibilitatii noastre. Forma timpului sadita In structuranoastra proprie, nu-si gaseste marginea nici odata, catsvreme continuum a cugeta.

De asemeni data timpul este o forma ideala, Sarexplica mult mai lesne uncle fenomene curioase, cum stintTrresimprile, prevederile, cetirile in viitor. Gugetatori deprimul rang ca James, Bergson, Maeterlinck cred sinterin previziuni. In special cand este vorba de evenimentecatastrofale, ca moartea fiintelor iubite, ele se anunta cate-odata anticip at sub forma de hal ucinari. Maeterlinck recu-in caste dealtfel ca previziunile aoestea nu servesc la manelucru, Intrucat nu oonjura primejdia, cad ceiace trebuie sase Intample, se Intampla In mod fatal. Totus adaoga dansul:atunci cand suntem prevestiti parca Induram mai usor

19) C. r. pure p. 74.

o

si

si

www.dacoromanica.ro

111

loviturile soartei. Surpriza neasteptata a turui fapt zgu-duitor ar putea s5. ne franga prin bruscheta ei. Dar ches-tiunea este: cum sa zaresti un fenomen mai inainte dea se Intamp la data sucCesiunea ar fi in structura lucru,rilor? Cu totul altfel se desleaga problema daca timpulnu este o realitate, ci numai un mod subiectiv de percepereomeneasca.

Daca in sine lucrurile nu se sucoed in timp, ,ele swatmideya realizate, si deci susceptibile de-a fi intrezarite,fireste in momente psihice exceptionale. Trecut, prezent,siviitor nu sunt bariere absolute, ci distinctii create de con-stiinta noastra. Obiectele pe cari le intuim nu sunt in sineceiace prin intuire credem ca sunt, nici raporturile for nusunt in. sine de asa natura cum ne apar noun" J-0).

Dupa ce am vazut din expunerea facutd, avantagiilefilosofice ale idealitatii timpului, suntem totals' datori saatragem atentia asupra faptului eh multi filosofi care ad-mit teoria idealitatii spatiului, n'o primesc totodata si peaceia a idealitatii timpului. Filosofii care combat partea adoua a Esteticei transcendentale, si desigur cu argumenteimpresionante, iata ce spun de obicei. Daca admitem dreptiadevarata teoria kantiand dupa care timpul ar fi si el, casispatiul, o simply forma idealk valabila numai pentru noi,atunci nu numai lumea fizica, incadrata in spatiu, ar de-veni o aparenta, dar chiar si viata psihick isbavita despatiu, dar incadrata de forma timpului, decade si ea larang de aparenta, de fenomen. f5ra valoare absoluta. Kantnu ascunde aceasta concluziune, oe loveste vechea opi-nie a spiribualistilor, care daca admiteau pentru materie, ca-racterul de simplu fenomen, credeau totusica avem despresuflet o intuitie directs, nemajlocita, sesizandu-1 asa cumeste in sine. Determinarea existentii mele, zice Kant poateavea loe numai in conformitate cu forma simtului in-tern si dupa modul particular in care este dat diversul ce-1leg in intuitia interns, asa c5. eu nu am nici-o cunoasteredespre mine, asa cum sunt, ci numai asa cum. imi aparmie insumi" ii). Asa dar, dupa cum la spatele lumei fizits exists un lucru in sine inaccesibil, la fel si dincolo de

10) C. r. pure p. 77.11 C. r. pure p. 153.

www.dacoromanica.ro

112

viata noastra sufleteasca ar exista o lame de numene, pecare in le putem cunoaste.

Mai ales din cauza acestei concluzii derutante, s'au ri-dicat obiectii Impotriva idealitatii timpului. zicem calumea fizica este Intr'adevar o aparenta i fiindca orice,aparenta este o iluzie a cuiva, lumea fizica simpla apa-renta ar fi iluzia sufletului nostru. Dar viata sufle-teasca, data si ea este o aparenta, a cui iluzie va mai fi?Fundainentul oricarei aparente este run suflet percepator.Dar daca facem si din el o simpla aparenta, el va fiiaparenta unei aparente, i asa la nesfar§it. Ba Insasilumea materials ajunge aparenta unei aparente, iluziaunei iluziuni.

0 alts ineureatu2ra In caz de facem din timp o formaideals este urmatoarea. Este foarte gnu sA ne Inchipuimcis succesiunei fenomenelor, distinctiei litre trecut, pre-mut viitor, nu-i corespunde nisi fun echivalent in lumealucrurilor In sine. Gum, in realitatea absoluta, toate stintlaolalta? Acolo treeutul, prezentul viitorul se Oa si-multan? Ceiaoe corespunde Sn lumea lucrurilor in sinecu nasterea, maturitatea moartea unei fiinte, acolo suetImpreuna, deodata? Iar data suntem siliti a presupune casuccesiunei fenomenelor ii corespunde in numen, oeva.asem5nator, atunei Inseamna a timpul nu mai este osimpla forma ideals, un cadru exclusiv al fenomenelorsensibile, ci se raporta §i la lucrurile in sine, deci Inca-sdreaza realitatea absoluta. Si-atunci aceasta realitate arputea deveni viata psihica Insasi. Era convingerea luiLeibniz tuturor spiritualistilor In genere. Cu ideali-tatea spatiului filosofii se impact mai lesne, cu exceptiafireste a materialistilor, care iii vad conceptia adanc pe-riclitata de-o teorie care acorda corpurilor fizice numaio existents de fatada.

Bergson cauta o wire abild din aceasta stramtoare,printr'o solutie subtila intermediary. El distinge data fe-luri de limp. Timpul matematic, stlintific, un fel de ob-sesie fantomatict si unidimensionala a spatiului, din careIderiva, si ca atare ramane o pura idee, un simbol,schema artificiala. In al doilea rand avem timpul real, subt

Sa

si

si

si

si-a

o

www.dacoromanica.ro

113

forma de durata pura, contundata cu elanul launtric, careconstitue esenta realitatii ultime12).

Alti kantieni se lupta sa mentina in Intregime Este-tica tra-nscendentala. Ei adopts §i teoria idealitatii tim-pului. Iar cand §i-au pus in mod natural intrebarea!Cum este posibil ca in realitatea.absoluta sa inu-i cores-punda inimic succesiuniii fenomenale, au Incercat sa dearaspunsuri cat mai Indemanatice. Depilda Otto LiebmannIn opera lui Zur Analysis der Wirklichkeit" ne da oimagine destul de ingenioasa In aceasta privinta. Pentrua explica cum este posibil acest lucru, straniu la primavedere, Otto Liebmann face o comparatie destul de su-gestiva. Dacrt am. avea mai multe ran.duri de ideal:Ltd cuo serie de vagauni Intre ele §i in fiecare scobitura arvegeta cate un catun, atunci drumetul, care strabate pe josaoeste meleaguri, este nevoit, pentru a trece prin toatetsatele, sa coboare §i sa urce rand pe rand fiecarrcolina, a§a dar satele acestea sent pentru el suocesive,deli in ele Insele swat coexistente, fiinteaza simultan. Dardacti am avea posibilitatea de a le privi din vazduh(pe atunci nu era cunoscut Inca avionnl) le-am. puteacuprindc pe toate dintr'o data, dintr'o singura privire.Diterentei dintre ante §i post din con§tiinta noastra,nand percepem succesiv satele, ii corespunde ceva Inlucrurile In§ile, aflame, In acest exemplu, colinele, care:ascund vederea celorlalte sate la im moment dat. Insaceiace ii corespunde succesiunii percepute, la realitatileIn sine nu este ceva succesiv, ci despartiri de alta natures,Sublectiv traduse in intervale de timp. Aranjamentul eve,nimentelor In peroeperea sucoesitmii nu este ceva cu totularbitrar, ci determinat de ordinea realitatilor indepen-dente, pe care o traducem. pe ecranul nostru in forma o-meneasca a succesiunii.

In ce prive§te motivele care 1-au determinat pe Kantsa asimileze lumea psihica cu cea materials, situan.du-lepe amandoua pe acela§ plan al aparentelor, putem banui urmatoarele: Una din cauze va fi fost necesitatea de a

12) Dealtfel pnecollizarea unui timp dupes asemanarea spatiului§i-ar putea gAsi germenele Intfo fraza din Kant. Spatiul este aplicatconceptului de limp ca model, InfAti§indu-1 pe acesta din urinesprintr'o linie, iar limitele sale (clipele) prin puncte. (Forma" p. 103).

tnsu§i,

www.dacoromanica.ro

114

salva libertatea si °data cu ea si posibilitatea de a Intel-meia o viata morale severe, hi stransa legatura cu ideiade libertate. In lumea psihica, la fel ca si In ceadomneste Imp letit cu forma timpului un determinismriguros si deci nu se afla loc pentru libertate. Salvare:anu putea fi gasita decal data facem din lumea fenomene'.for psihice tot o aparenta, sau tot o realitate de supra-fata, ramanand ca mai In adanc sa fie sediul luorului Insine, care scapa Intelegerei noastre, dar si mecanicismuluiuniversal. Din aoest lucru in sine ramane sä ne vine izrbucniri spontane de libertate, solii ale ordinei morale.Numai presupunand ca dincolo de realitatea pe care oputem clmoaste In mod cauzal, determinate conform me-canismUlui universal, exists ceva profund pane la carenu pot ajunge Inlantuirile noastre mecaniciste, numaiin aoest fel putem salva libertatea i deci si viata moralh.:Data critica n'a gresit invatandu-ne sa consideram o-biectul In doua Intelesuri anume ca fenomen si ca lucruiin sine rezulta ca aceiasi vointa poate fi gandita inordinea fenomenelor (actiunile ca fiind cu ne-cesitate conforms cu legea naturals si deci ne libera, sitotus p' de altaparte ca apartinand unui lucru in sineca nefiind supusa acelei legi, deci ca libera si aceasta faresa aiba loc vre-o contrazicere"18).

Dupe cum Kant era un moralist mister, mai erasi un spirit profund religios. *i atunci se gandea oe ramanecu prestiinta lui Dumnezeu, dach. timpul ar fi o forma arealitatei absolute, adica data spiritul divin se afla sidansul Inlantuit de vicisitudinele sucoesiunii. Prestiintanu este posibila dec'at data se poate Imbratisa dinetr'o singura ochire totalitatea existentii, gata efectuata.Cele trei momente, trecutul, prezentul si viitorul se to-pesc in vesnicie, care ramane pururea deasupra timpului.Timpul nu este o forma a perfectiunii definitive, ci aperfectibilitatii treptat. Dnemnezeu care este etern, perfectsi atotstiutor este deci deasupra timpului. Prin urmareiata eh este posibila o realitate absolute, dincolo de timp$i dincolo de spatiu. Ceiace curge in timp si ceiacese asterne in spatiu nu este radacina Insasi a existen-tii. Kant a rtipit stiintei subsolul existentii, rastran-

13) C. r. pure p. 26.

fizica,

vizibile)

www.dacoromanica.ro

115

gaud -o pe terenul arabil dela suprafata. Asa se explichfraza sa. celebra: am trebuit sa inlay stiinta pentru aface loc credintei"14). Cad nici nu pot presupune Dtm-nezeu, Libertate Nemurire pentru Intrebuintarea prac-tice heoesara ratiunii mele, data nu-i ian totodata ratiuniimele speculative pretentia la cunoasteri exagerate"15).

Dar si fara apel la consideratii laturalnice, conoeptialui Kant asupra idealiiatii timpului, ramane destul de

cu toate dificultatile pe care le suscita, si decare am pomenit. Incurcaturile Inlaturate de aceasta teo-rie, atarna mai greu de cat aoele aidscute de ea. Si-apoi säfie asa de sigur ca forma timpului coboara mai udancdesvalue mai deplin esenta realitatii, de cat acea a spa-tiului? Personal am exprimat mai de milt parerea ehspatiul cu asezarea lui stabile. care contrasteaza cugoana eterna a timpului aduce existentii unele Intregiri

perfectionari". Oricat ar dainui dara trecutului si-arveni s i sporeasch fosforesoenta clipei actuale, totus sbo-rul timpului este atat de galopant, Incat existenta pecare el o peoetlueste, capata o fluiditate, o destrarnare,care-o indeparteaza de imaginea itmei existente consistente,pline si desavarsite". Iar mai departe: Fireste nici spa-tiul nu poate fi icoana exacta a 'eternitatilor transcendente,sediu al tuturor perfectiunilor, mai ales din cauza pro-prietatii sale de-a desparti prea tare obiectul curioa5teriide subiectul cunoscator. Dar data este varba sa avcm oimagine mai apropiata de acel eden al eternitatilor inco-ruptibile si al tariilor albastre, apoi aceasta o vom gaSimai putin in goana farti odihna fara sfarsit a timpului,cat in imensitatea stabile a unui spatiu, in care asa domgret se incadreaza multicolora panzit a splendorilor na-turii" 15).

In privinta aceasta e caracteristic ca totdeauna Durn-nezeu a fost conceput ca deasupra timpului, pe and s'auggsit cugetatori ca bunaoara Newton care sit asimi-leze dintr'un pullet de vedere pe Dumnezeu, cu spatiulinfinit.

14) Idem. p. 27.15) Idem. p. 27.16) 1. Petroviei. Ceva despre timp spatiu ". Revista de

Filosofie. Iulie-Septembrie, 1934.

i

plausibil5,

si

§i

www.dacoromanica.ro

116

In sfarsit, putem adtioga ca data in unele privinp,materia incadrata de spatiu, patrunde mai putin in adan

decat viata sufleteasca, in alte priviri totus stiintanaturii fizice deschide orizonluri mai vaste de cat psiho-login. De aceia explorarea fundamentelor existenlii nu seva putea ingradi niciodata la introspectiune, ci va trebuisa is in cousiderare sj rezultatele cereetarilor naturii.Misterul trebue atacat din ambele parti. In once caz opinialui Kant, ca nici viata sufleteasca, asa cum se desfasoargin albia timpului si poate tocmai din cauza aceasla, nueste identica cu lucrul in sine, fiind sj dansa o modalitatode percepere, un aspect al unei viziuni subjective, pare aavea temeiuri serioase, cu toata infatisarea ei paradoxalAsi cu toata apropierea sa periculoasa de pr5pastia con-trazicerii.

Ar mai fi de adaogat ca stiinta conlemporana, nuatribue nici dansa un rang superior timpului, fata despatiu, de si, lucru recunoscut de altfel si de Kant, formatimpului are o aplicatiune mai intinsa de cat spatiul, ra-strans numai la o fata a lumii fenomenale.

Fizica cea noua nu mai separa timpul de spatiu,ci le impreuna in notiunea unui singur continuum cu'pairu dimensiuni. Savantii nici nu cauta sa gaseascaacestei notiuni fuzionate, run continut intuitiv, tratand-opur si simplu ca o realitate matematica, incorporate informule de algebra" 17). In schimb spiritele cu inclinarifilosofice (De ex.: Maeterlinck in La vie de 1'Espace "),adoptand cenceptia cea none,, considers timpul intuitiv,ca o perceptie confuza si imperfecta, a celei de-a patradimensiuni, care in sine ar fi mai aproape de natura spa-tjului. Am citat aceste interpretAri, care apartin unciepoce mult mai tarzii, de cat aoeia a lui Kant motiVpentru care nici nu vom starui asupra ei aicea numaipentru valoarea ei simptomatica. Interpretand timpul caimaginea unei dimensiuni spatiale mai adanci decat odecunoscute noua timpul ne apare ca un eco'u de dincoloide spatiul tridimensional, deci ca un mijloc die patrunderemai profunda. Dar pe de-alta parte conoepand acea mis-terioasa a patra dimensiune Inrudita mai mult cu spatiul

17) Vezi L. Brunschwicg: Les Ages de !'Intelligence. p. 121..

timi,

www.dacoromanica.ro

117

(si aparand subt forma de timp, numai in cadnul subiec-'tiv al perceperii noastne confuze) rangul spatiului sedied iara i, macar principial...

Poate ca cel mai rezonabil e sd atribuim cu ganditonul.german Lipsius unuia altuia, nici o distingere,numeroase elemente subjective, ceiace e in sensul ve-derilor lui Kant18).

18) Lipsius. Disertakia t imisa la Congresul de iiiosolie dinPraga, 1934, cu titlul: Spielen sick die Naturvorgange in Raume ab?".

ri-

si si forasi

www.dacoromanica.ro

VIII

Categoriile

In decursul desvoltarilor precedente am folosit inrepetate randuri pentru caracterizarea epistemologiei kan,4tiene expresia de organizare. Am calificat cte mai multe oridoctrina. lui Kant drept o filosofie a spontaneitatii spi-ritului omen.esc, fiindca dupa aoest filosof constiintanoastra este aceia care organizeaza datele lumii Inconju-ratoare. Intelectul nostru introduce ordine in masa haoticasi amorfa de impresii receptionate prin simturi. Dacaficcare reprezentare in parte ar fi cu total strains de alta,asa zicand izolata si separates de ea, nu s'ar ivi nici cando cunoastere care este un tot de reprezentari comparatesi unite"1). Dar ,,noi nu ne putem reprezenta ceva caunit in object fara a fi legat aoest ceva mai inainteinsine" 2). Asa dar spontaneitatea gandirii noastre cereca diversitatea data de sensibilitate sä fie mai Intai intr'unanumit mod parcursa, acceptata §i combinata, pentru aface din ea o cunca§tere. Aceasta actiune o numescsinteza" 3).

Pentru Kant, con§tiinta noastra nici nu se poate mar-gini sa reflecteze in mod fidel realitatile exterioare cumar fi vrut empirismul, nici nu poate pretinde sa constru-iasca natura concreta, fara experienta, cum ambitiona

11 C. R. pure, p. 124.2) Idem. p. 122.3) Idem p. 104.

not

www.dacoromanica.ro

120

vechiul rationalism, ci spiritul nostru organizeaza dateleintuitive, In asa fel !neat introduce In ele unitate, ordine,armonie. Cu alte cuvinte material'ul cunostintei noastreale este dat in experienta, iar not Ii dam din structuranoastra spirituals o forma ferma sj coherenta. Diversulreprezentarilor este dat in intuitie, care este numai sen-sibila adica nu este decat receptivitate, iar forma ace-stei intuitii se afla apriori in facultatea noastra decunoastere"4). Cu ajutorul formelor apriorice, spiritulnostru efectueaza opera de organizare a experientii, asaca aceste adaogiri ale noastre departe de a fi un isvorde falsifieari si de fantasme, care merits ss fie cu grijaisgonite, cum cerea empiristul 1-rime, ele sunt dimpotrivaacele care dau siguranta sj creiaza obiectivitate cunos-tintelor noastre, facand astfel cu putinta sa. avem In fatso natura articulatil sj stal-mita de legi generale. Impotrivarationalistilor care faceau din sensibilitate un isvor de cu.-noastere inferioara siconfuza, in timp ce empiristii consi-derau ideile inteligentii ca izvor inepuizabil de iluziiitaciri. Kant va stabili Ca atat sensibilitatea cat si inteligentane pot da cunostinte valabile, dar cu o conditie, sa lucrezcimpreuna In armonie. Cunoasterea noastra se naste dindoua izvoare principale ale mintii din care unul este aprimi reprezentarile (receptivitatea impresiilor), al doileaeste facultatea de a cunoaste prin aceste reprezentarilunobject (spontaneitatea conceptelor), prin eel dintai ni seda un object, prin eel de al doilea este gandit" 5). Intelectulnu poate intui nimic sj simturile nu pot Igandi nimic.Numai din faptul ea ele se unesc poate izvora cunostinta 6)1.

Teoria kantiana a formelor transcendentale, ds s000-teala mai bine de starea de fapt a stiintii si se armonizeazamult mai satisfacator cu natura rezultatelor investigatieisti_intif ice.

Kant avea dreptate sa spue: Derivatia empirica nuse poate uni cu realitatea cunostintelor stiintifice apriori:ce le avem, sj anume ale matemalicii pure si ale sti-intii naturale generale, si intra deci in contradictie teufaptele" 7).

4) C. r. pure, p. 121.5) C. r. pure, p. 87.6) C. r. pure, p. 88.7) C. r. pure, p. 120.

na-

www.dacoromanica.ro

121

in continutul §liin ii omens ti, exists 'uncle cunostintesigure, neoesane, apriorice, intrucat stabilirea for sedispenseaza de experienta, intr'o foarte larga masuraAcestea pureed din mintea noastra sunt presupuse deonce experienta. Ele nu se reduc ins& la tautologiivaloare, la identitati sterile, care n'ar constitui nici oimbogatire, ci largest orizontul cunoasterii, aducand no-tiunilor determinari care nu deriva nemijlocit din fele,nici nu spun acelas lucru, doar cu alte `euvinte. Intnecunostintele noastre stringente necesare, care darueseo osatura ferma in.tuitiei simtnrilor noastre, se gasesea§a dar judecati sintetice, adica judecati in care predicatuladauga ceva non la continutul subiectului.

Judecatile sintetice sunt singurele cu adevarat crea-toare, insa din nefericire isvorul for firesc este experienta,marea dar inconstanta noastra hwatatoare. Kant are`me-ritul de-a fi aratat, ca exists judecati sintetice-apriorice,adica independente de experienta, Imbogatind astfel teoriajudectitiIor cu o extrem de important& diviziune noua 8).!,

Opera de organizare a spiritului nostru este inceputacu cele doua forme apriorioe ale sensibilitatii noastrelstudiate In Estetica transcendentalii. Incadrarea impresiilordiverse, primite dela lucrurile In sine, Inlauntrul tiparelornoastre apriorice, incepe chiar din regiunea simturilor,()data cu aplicarea celor doua forme apriorice intuitive:spatiul si timpul. Evident Insa ca aceasta prima organizarea materialului haotic este doar un inceput de coordonare,este o sistematizare imperfectii, mai mult o limpezire.Spatiul i timpul sunt extensive, mai mult risipesc diverseleimpresii primite pentru a be clarifica, dar net be unifica.Unificarea nu poate fi extensiva. Organizarea numaiceputa printr'o simplA opera de lamurire, realizata decatre formele apriorice ale spatiului timpului, este .con-tinuata de alte forme de pe o treapta mai Malta, care dueorganizarea parks la sfarsit. Sa ne mchipuim ca intreagaiopera de organizare ar consta numai din desfasurareaevenimentelor in forma timpului aceia a spatiului.Imaginea ce-am avea-o atunci despre fume ar fi incon-sistenta, fugitiva, un fel de alungare vertiginoasa de Lim-presii lunatice pe teava ingusta a timpului pe ecranul

8) C. r. pure. Introducere, pp. 44-50.

fora

In.-

§i

si

¢i

si

¢i

¢i

si

www.dacoromanica.ro

122

destramat al spatiului. Pentruca sä avem o lame Cu.obiecte ferme, consistente, este nevoie sa intervie neaparatalte forme acele ale inteligentii care sa Inchege, sa ar-ticuleze, sa solidifice impresiile prea deslanate sou preafugitive.

Vom pomeni anticipat, cu titlu de exempla, una dinaceste forme ce duc organizarea mai departe, la lin gradmai malt de perfectionare, pentru a ilustra prooesul desolidificare, efectuat prin aceasta nova serie de tipare. SAluam de pilda ideia de Substanta. Numai prin ideia desubstanta care functioneaza neoesar not raportamgrupele de senzatii la ceva permanent, la un suport stabil,la un object. Cand vorbim de insusirile corpurilor exte-rioare, le raportam la un substrat cv caracter invariabil,la un ciment, la o substantil. Insusirile obiectelor nu sentdecal modificAri ale substantei. Cate-ndatil ideia de sub-stanta are un rol si mai fundamental, facand posibilAoonstibata a chiar formelor sensibilitatii, cel path' a uneiadin ele: intuitia timpului. Gratie conceptului de substantanu numai ca reusim a inchega impresiile disparate, In'unitati trainice, dar numai datorita dispozitivelor sub-stantii, not putem cu adevarat peroepe §i determinacurgerea timpului. Timpul este o eterna alunecare, o no-contenita mobilitate, care nu ni se poate face observatA,decat numai, in raport cu ceva permanent, stabil. 'Na neputem da seama de ceiace ve§nic trece, decal doar In com-paratie cu ceva care ramane. Acest ceva persistent puroedetocmai din exercitiul ideii de substanta, In raport cu carenumai putem determina neintrerupn alergare a timpului.Iar ideia de substanta nu ne poate fi data dupa Kant prinsimturi, ci ramane sa fie a forma apriorica, un calapodstructural, dintr'un etaj superior al spiritului nostru.

Dach cele doua forme apriorice ale sensibilitatii, spa-tial si incep numai opera de organizare a na-turii, acelea care desavarwsc aceasta operatic sunt altadou.a grupe de forme apriorice: categoriile inteligentii siideile ratiunii. Cu aceasta Kant urmeaza repartitia psiho-logica admisa in vremea sa. Pc atunci facultatea noastrade cunoa§tere era, cum am spas, impartitA in trei lime -tiuni deosebite: simturile, inteligenta §i ratiunea, aceastadinlurma fiind un fel de supra inteligenta, de §i fara ca-racter mistic, ci tot dialectic §i rationalist. Desigur unei

timpeil,

www.dacoromanica.ro

123

asemenea clasificari psihologiee in aceste trei maxi rafturi,i se pot aduce numeroase obiectii din pfunctul de vedereal psihologiei contemporane. In orioe caz i s'ar putea re-prosa lui Kant di n'a fost un inovator, un deschizator dedrumiuri, in domeniul psihologiei, cum fusese de pilda.Descartes in minunatul s'an. tratat asupra pasiunilor sautot asa gun Spinoza, iar In timpurile noastre lila Bergson.Nici matematician creator ca Leibniz, nici fizician genialca Newton, toate observatiile fine risipite prineursurile lui de antropologienici psiholog insemnat caDescartes, in schimb Kant a fost un critic inComparabili un epistemolog revolutionar. El ne-a lasat o geniara

opera de filosofie pura, chiar data acea latura a creatieisale, care se razima pe date de psihologie, e ceva maiprecara. Noroc ca imprumuturile pe care Kant le-a facetPsihologiei, timpului sau, nu sent de-o insemnatate fun-damentala pentru constructia sa filosofica, privind maimull aranjamente exterioare, care s'au putut deteriora farasa ameninte trainicia cladirei.

Abordam arum o noua parte din Critica ratiuniipure, Analitica transoendentala, care e prima jumatate aLogicei transeendentale. Muncie aoesteia din lurma neobliga sa aratam care ar fi raporturile ei cu logica tra-ditionala, sau in ce fel a largit-o pe aceasta, care se mgr-ginea de veacuri la cele trei paragrafe eu viza aristotelica:teoria notiunilor, a judecatilor si a silogismului. Este dreptea si Bacon Incerease sa completeze vechea logicA aris-totelica, adaugandu-i metodologia. Dar Kant aduce o altalargire a logioei, cu mult mai importanta. In logicatranseendentala Kant enumera formele apriorioe Cu aju.-torul carora inteligenta noastra constitute natura, orga-nizeazA lumea experientli, adica se ocupa ou formele a-priorice care participa la geneza existentli inconjuratoare.Sa insistam putin pentru a Inlatura vre'o confuzie even-tuala. Si logica formala (acea a traditiei) cum arata chiar,numele, se ocupa tot de forme, dar care trebuesc rigunosdespa.rtite de formele logioei transoendentale. Logica for-mals is ca pullet de plecare, realitatea zata ineaptuita,deplin efectuata, prin nu imports ce proces. Aoestei rea.Map iii pazeste consequenta, aratand ca odata ce exists,ea trebue In mod necesar sa primeasea anwnite determi-nari sa nu alba allele. Odata ce exists A el trebue

sicu

si

si sal

www.dacoromanica.ro

124

fie sau B sau non-B, insa in nici un caz i una alta,in acelas tiny si sub acelas raport. Logica formala nuse amesteca in structura concretes a lucrurilor, cu toateca si ea distinge In natura, obiecte, stari, relatii, eale constata, le socoteste exprima legatura dintre ele, darnu co.ntribue cu nimica la geneza constituirea lor. DupesKant intelectul nostru nu poseda numai principii abstractede logica formala, care vegheaza la buna ordine a lucru-rilor, dar nu o creiaza. Osebit de acestea, inteligenta maicuprinde si forme transcendentale, care continua operaformelor sensibilitatii, construind lumea fenomenelor asafel incest sa alcatuiasca nu fun amalgam de impresii schimi-batoare i variabile de la om la om, ci o singura lumepentru toate con.stiintele, sub forma unei realitati solide,

carmuita de legi constante. Geneza naturii organizate,este conditionata de participarea acestor forme. Legilenaturii sunt reflexul legilor spiritului nostru dar care nuse mai recunosc sub scoarta materials a lucrurilor, subtcare s'au deghizat. Din cauza aceasta legile naturii, inInfatisarea for concretes nu pot fi deduse din minte, cistabilite numai empiric; insa acea parte mai generals aosaturii lumii Inconjuratoare, care reprezinta participareanealterata neIndoioasa a intelectului nostru, aceastapoate fi cunoscuta apriori. Tot ce putem stabili cunoasteapriori despre natura, ramane sa alcatuiasca dupes Kant odiscipline, ce poate primi numele de metafizick cu prefa-cerea fundamentals a vechiului ei sens.

Asa dar inteligenta noastra poseda o zestre de formeapriorice, pe care Kant le numeste categorii, cu termenulImprurautat dela Aristotel, dar cu semnificatia lntrucatvaschimbata. In fixarea tabelei de categorii, Kant cants,un principiu director, folosindu-se de clasificarea judeca-tilor din logica formala. Actiunea formelor noastre a-priorice consta intr'o opera de unificare, de sinteza a di-versitatii Inregistrata In experienta. Dar o judecata estetocmai stabilirea iunei legaturi, schema unei sinteze. Ju-decata este un act al spiritului nostru prin care reunimlute° singura gandire mai multe reprezentari. DeaoeiaKant se calauzeste ca de un fir conducator In gasirea ca-tegoriilor, de felurile de judecali, stabilite de logica for-mala. "Spre a gasi iun asemenea principiu am pornitin cautarea unui act al intelectului care sa cuprinda pe

si

siinsusiri,

si

§i

sisi

pi

!

www.dacoromanica.ro

125

toate celelalle si care sa nu se distinga decal prin diver-sele modificari sau momente prin. care supune multiplici-tatea reprezentarii sub unitatea gandirii in general. Amgasit astfel ca acest act al intelectului este judecala. Inprivinta ei aveam la indemand munca deja gata deli nulipsita de greseli a logicienilor: ea mi-a dat putinta saalcatuiesc o tabla complecta a functiunilor pure aleintelectului care erau insa nedeterminate Inca in raportcu obiectele"9). Functiunile intelectului pot fi aflate toatedata putem expune in mod complect functiunile unitatiiIn judecati"10). Prin aceasta Kant gaseste §1 o suprafatade atingere intre operatiile logioei formale si functiile lo-gicci transcendenlale, realizand macar aci o vaga unitatea spiritului, divizat in prea multe despartaminte.

Dupa cum se stie, judecatile se impart in patru mari'cliviziuni, din patru puncte de vedere, dupa: cantitatecalitate, relatie si inodalitate. Aceste patru rubrici de ju-decati instituite de logica formala vor deveni pentru Kanttot atatea rubrici de categorii. Si cum. in fiecare din celepatru clase de judecati exista in chip simetric cate treispete, vom avea pe baza acestei echivalente ,un total de12 categorii. Iata-le in grape de cate trei:

Judeecifi formate categorii

Universale UnitateCantitate Particulare Pluralitate

Singulare Totalitate

Judecatilor universale in care subiectul este luat InIntregimea sferei sale le corespunde categoriaJudecatile particulars in care subiectul este luat partialconduc la categoria pluralitalii. Judecatile singulare al ca-ror subject este un lucru unit, dau nastere categoriei

Once realitate pentru a fi gandita din punct devedere cantitativ trebuie sä se Insereze in una din acestetrei categorii sa fie adica ori o unitate, on o pluralitate,on o totalitate. Once existents pentru a putea fi acoesibilaspiritului nostru din punct de vedere cantitativ trebuie saintre in unul din aceste trei tipare obligatorii.

9) Prol. p. 115.10) C. R. pure, p. 99.

tota-Watii.

unitalii.,

www.dacoromanica.ro

126

Din punct de vedere calitativ vom avea iarasi treispete de categorii, paralele cu cele trei feluri de judecaticalitative:

Calitate

ladecdfi formate

AfirmativeNegativeIndefinite

Categorii

RealitateNegatieLimitp.tie

Trebuie sa atragem aici ateutia asupra faptului caeel de al treilea fel de judecata calitativa, judecatiletative precum i cel de al treilea fel de judecata canti-tativa, judecatile singulare, sunt admise ca forme aparbenumai de catre unii logicieni, nu de toti. Judecatile singu-lare ar fi acelea la care subiectul este un exemplar indi-vidual, de pilda Stefan cel Mare a fort domnul Moldovei,dar tele se ecimporta in operatia logics intocmai ca cellauniversale. Judecatile indefinite sunt din punct de vedereformal afirm alive Insa din Tuneful de vedere al continutuluinegative. De ex.: Sufletul este indivizibil, Spatial este nesub-stantial. Aceste judecati care se caracterizeaza prin afirma-rea unei lipse,deunde BenoErdmann le denumeste negatiimijlocite nu reprezinta ca forma o speta deosebita. Si Kant eIn fond de parere ca sub raportul formal, spetele in che-stiune nu sunt fundamentale, dar le considers totus importante pentru ecoul lor, in domeniul formelor transom.-dentale, in siragul categoriilor11), Am avea o prima m5r-turie pretioasa, de si destul de acoperita, ca acea cores-pondent:a intre categoriile transcendentale grupOrile ju-klecatiIor logice, nu e tocmai perfecta, bind pefortata.

A treia rubrics de categorii din doctrina kantiana estecea mai hnportanta caci cuprinde formele de unificare decapetenie. Si aici Kant ar fi vrut sa puns In legaturO celetrei feluri de judecati de relatie, cu cele trei categorii alerelatiei dupa cum 'urrneaza:

Relatie

ludeeeifile formateCategoriceIpotetioeDisjunctive

11) C. 11. pure, pp. 100-102

categoriiSubstanta-accidentCauza-efectReciprocitate

limi-

alocueb

www.dacoromanica.ro

127

Ce-i drept exisla trei feluri de judecati de relatieKant ar vrea sa demonstreze cum le corespunde cele treicategorii de relatie. Astfel primele judecati logics dinaceasta rubrica judeckile calegorice, stabilesc intre subiecti predicat o legatura analoaga ou oeiace este raportul de in-

b.erenta dintre substanta accidentele ei. Apoi cauza estefata de efect, ceiace ar fi subiectul fata de predicat intr'ojudecata ipotetica. Iar judecatilor disjunctive in care su-biectului ii poate conveni unut din doua predicate opuse,

corespunde categoria reciprocitatii,dup5. care nu numaicauza action.eaza asupra efectului dar efectul, exercitao influents asupra cauzei. De data aceasta corespon.dentacelor cloud coloane, pare destul de artificiala. Nu se poatestabili nici cat la cele doua rubric]. precedente, o corelatiestransa Intre judecatile formale ale logicei traditionalecategorii.

Dar categoriile din rubrica a treia independent dechestiunea paralelismului sunt unelte de unificare de oimportanta deosebita. In special categoria substantei ceaa cauzalitatii, stint fara asemanare Insemnale, alcatuindcei doi stalpi de baza ai stiintei noastre. In mod constant

necesar concepem ca orice fenomen are .an substrat,ca toate Insusirile obiectelor nu sant deck modificari pasa-gere ale unei substante In sine statornica. Schimbarile per-cepute nu sent de cat accidentele unei substante, inva-riabila in adanc. La fel de obligatoriu mintea noastrahisereaza orke fenomen sub categoria cauzalitatii. Nimienu este lutamplator, ci oricare aparitie trebue s5. fie con-siderate ca un efect provocat dA o cauza. Cand nu numaicauza exercita o actiune asupra efectului, dar efectulexercita reactiune egala asupra cauzei, avem ceiace senumeste actiune reciproca, sau categoria reciprocitkii. Depilda and o bila de biliard pune in miscare alts bilkprima ramane adesea pe loc, datorita contra reactiuneiexercitata de bila pe care a Impins-o Inainte. Sau andimpingem o caruta, pentru a-i invinge rezisten[a, trebuiesa ne inclinam.. Conlrareactiunea obstacolului pe care itintknpinam, ne face sa ne Indoim sä attain un sprijincare sa ne sustina. Deaceia n'am putea impinge o camjadad& ne aflam Inlauntrul ei, caci actiunea pe care amexercita-o Imping5nd Cu Inainte, din pricinacontrareactiunii picioarelor care Imping In setts invers,

si

i

si

le

si

si

si

ai

mainile

www.dacoromanica.ro

128

ramane pc deplin anulata. Aoeasta categoric a recipm.citatii n'are Insa o valoare la fel de universals ca eelelaltedour categorii de relatie.

Insfarsit, mai avem trei categorii din punctul de ve-dere al modalitatii, iarasi paralele cu judecatile respectivedin logica formals, asa dupe cum se vede din tabloutpe care it dam mai jos:

ludecdri formale Calegorii

Problematioe PosibilitateModalitate Asertorice Existenta

Apodictice Necesitate

Kant ne mai atrage atentia ca sa observam o simetrieparticulars in grupele celor doua §iraguri paralele, nunumai ca in fiecare rubrics se afla trei judecati formale;carora le corespund trei categorii, dar prim.ul termen alfiecarei clase exprima o conditiune, al doilea termen ex-prima un conditionat, iar al treilea rezulta din Imbinareaconditiunii conditionatul. Astfel In prima rubrics amavut intai unitatea, care este conditiunea pluralitatii, iartotalitatea nu este decat pluralitatea considerate caunitate. Limitatia nu este decat afirmarea combinata ou ne-gatia. Sau la ultima rubrics posibilitatea ar fi conditiuneaexistentii, iar ne,oesitatea nu este decat o existenta care edata chiar prin posibilitatea ei. Aceasta clasificatie tri.-Ipartita a judecatilor si a categoriilor, cu simetria elcam artificiala i-a servit probabil lui Hegel ca inspiratiepentru faimoasa lui teorie a triadelor, teza, antitezasinteza. Geia oe la Kant fusese un ornament accesorigi de -aceia inofensiv, la urmasul lui devine coloana verte-

brala a Intregului sistem.Teoria kantiana a celor douasprezece categorii, a

fost in decursul timpului supusa la o critics din cele mailsevere. S'a spus ca ar fi prea multe si ca stabilirea lor,are un caracter de artificialitate scolastica. Schopenhauer,cu toata admiratia sa pentru Kant, nu va pastra din eledecat doar cauzalitatea, mentinand-o alaturi de apriori-tatea spatiului §i timpului. In forma aceasta a trecut Kantsi in cultura romaneasca, uncle multa vreme s'a neglijatesafodajul categoriilor, afara de cat ingaduise Schopen-hauer. A 11i filosofi mai tarziu an sporit din non tabela

cu

§i

o

www.dacoromanica.ro

129

categoriilor alcatuind-a in mod personal, ca Ed. von Hart-mann, Windelband, Renouvier. Aci, in expunerea noastrd,unde avem a ne tine de Kant, Vara ca bine inteles sapaten) consemna toate detaliile doctrinei, cred ca va trebuise ne oprim cel putin la cloud din categoriile sale, atatpentru insemnatatea for constitutive, cat pentru inoirilefundamentale cu care au ramas, trecand prin. genial IuiKant. Acestea sunt cauzalitatea §i substanta, forme univer-sale ale elaborarii contopite in plamada lumiicunoscute noud.

Dace aruncam o ochire in istoria filosafiei, consta-tam ch nu toti cugetatorii au conceput in acelav fel, acestecloud notiuni capitale, care formeazd temelia vtiintei noa-stre. Se Incepem cu substanta. Nu putem face abstractiein aceastd privire retrospective de eel d'intaiu ganditorcare a examinat critic ideia de substanta vi care a fortAristotel. Dupe el substanta se confundd cu existenta indi-viduala, sau se numevte substanta, ceiace Intr'a judecatalogica servevte totdeauna numai ca subiect nisi °dataca predicat. De exempla in propozitiunea: apa surge,apa fiind subiect este o substanta, pe sand surge fiind pre -dicat derive din substanta, este a proprietate a ei. Insu-virile vi actiunile exprimate de obicei prin adjective viverbe se gasesc Intr'o substanta, care se exprima printr'unsubstantiv. Subiectul unei judecdti nu poate fi niciodatdo Insuvire sau o actiune, ci numai un abject. Cum Insaorice obiect este ceva individual, inseamna ca pentru Aris-totel s'ubstantele vor fi ele individuale.

Sarind peste alte conoeptii mai putin interesante, gdsimmai tarziu pdrerea ca substanta este ceiaoe garanteaza runici-tatea obiectului. Intr'aclevar Insuvirile unui obiect variaza ne-fincetat. De pildd omul se transforms mereu, se preschimbanecontenit. Si totuv orice fapturd, cu toate modificarilecontinui suferite la fiecare pas, iii pdstreaza cu toateacestea identitatea unicitatea sa. Sub straiul tuturorschimbdrilor rdmane totdeauna oeva permanent. La lu.-crurile neinsufletite mai cu seams, aoeasta unicitate se tra-duce prin cantitatea for constants care se gdseste la capatultuturor transformarilor, §i care ar ramane stranie lardideia de substantd neschimbaloare.

Mai tarziu, precizandu-se mai tare aoea conceptie, lainceput elastics, s'a Inteles prin substanta. suportul lduntric,

si

sstiintifiee,

ssi

1i

www.dacoromanica.ro

130

substratul invizibil, cimentul ocult al insusirilor dispa-rate ale unui corp. Un corp. tnu se poate reduce la sumainsusirilor sale, chiar data acestea nu sunt prea schim6biltoare, el continand un plus, necesar de conceput chiardacrt ntL apare. De pilda aurul are anumile Insusiri bineistabilite. El este tun metal de culoare galbena, strdlucitorabun conducator de caldurd si electricitate. Dar aurul inspiritul omenesc, are, dupd parerea unora, peste acesteInsusiri si peste suma lor, gun substrat mai adanc, substratultare le posedd si in care se insereaz5 acele Insusiri, sUbtformil de atribute, pe care dausul le unified si le dornina.In calitate de subject al atributelor sale, corpul are osubstanta u-nica si nevazut5, care trebue admisd cu ne-cesitate.

Unii filosofi au mers si mai departe, ziand ca sub-stanta ar fi esenta intima si ultima a realitatii. FenomeneleIn afard de Insusirile si modificarile for aparente, poseddo natura -ultima si eterna, substanta, care existo grin ea

faro scI presapunci ure'o alt4 re-dilate de care stl;at4rne.

Impotriva unor atari conceptii, au protestat cu toalavigoarea filosofii empiristi englezi, cu exceptia lui JohnLocke care admite vag ideia de substanta. Dar Berkeley simai ales David Hume s'au ridicat energic In contra aces-tei idei. Pentru ei substanta nu este decal o simply fantas-magorie. De fapt substanta nu ne este data nicairi, In lido experienta. In realitate oeiaoe ni se d5. in experientanoastra, sunl numai grupe de senzatii, asociatii de cali-tati. Ideia de ciment care sa lege calitatile lucrurilor saudatele senzatiilor Intr'un object, este o inventie de a noac-stet si not ne Inselrun cand credem 61'4 corespunde aeveao realitate echivalenta. Credinta ca la spatele grupu-rilor de senzatii, se and o substanta care le Incheaga, cdse &este un substrat care sa poarte Insusirile cuinpoartil corpul o haind este numai opera unei deprin-deri psihologice inveterate, se datoreste unor habitudinisubjective. Ne-am obisnuit sa percepem in mod constant,.anumite grupuri si impresii sensibile. Repetarea Indelun-Igatd a acelorasi asociatii de calitati imanunchiate, a datnastere unei obisnuinte mintale, care a zdmislit ideia uneilegaturi statornice, garantate de cimentul unui substrattunic. Asa dar de aicea a luat nastere ideia de substrat

tnsdfi,

www.dacoromanica.ro

131

ascuns, de substanta care asigura constanta grupelor desenzatii. Dar aceasta ideie de substanta este dupa

englezi o constructie imaginara, o fictiune far5.fundament. Ne avand nici o valabilitate oblectiva, ca uuacare nu se intemeiaza pe fapte sigure, ci isvoraste dintflunproces subiectiv, ea trebueste inlaturata, urmand soartatuturor prejudeektilor, carora le-a sosit ciasul isgonirei.

In acest moment critic apare Kant. Si el crede deasemeni ea nu exists In realitate un suport invizibil, osubstanta oculta, care ss inglobeze manrunchiurile de im-presii inteun obiect permanent si unitar. Caci legaturain fenomene este doar opera noastra. Dar ideia de sub-stanta nu este dupa el pur subiectiva, lipsita de (nice va-i,loare reala, cum vrea sä arate David Hume. Ideia de sub-stanta este dupa Kant o forma apriorica, un concept pural intclectului nostru, si ca atare departe de a fi efectulsubiectiv al unor asociatii mecanice intamplatoare, eaeste dimpotriva o forma inteleetuala care (1a obiectivitatecunotintelor noastre. Substanta nu-si primeste valabili-tatea nici dela vre'o potrivire cu ceiaoe exists ca substratreal al obiectelor. Judectitile de experienta vor primivaloarea obiectiva nu dela cunostinta imediata a obiec-tului (caci aceasta camostinta este imposibila) ci numaidela conditia care da valoarea universals judecatilor em-pirice si care nu se intemeiaza niciodata pe conditii em-pirice ci pe un concept pur al intelectului"12). Asa dar sub-.stanta este un fundament aprioric al cunostintei noastrelomenesti. In acest fel Kant este adversarul hot5xat at lidDavid Hume care nu credea in posibilitatea unor cuno-stinte apriorice valabile.

Dar Kant se desparte in conceptia sa asupra subLstantei nu numai de empiristi ci totodata el sle opune §1fats de acei filosofi rationalisti care confunda substanta cu.substratul 'ultim, esenta Caci substantaeste, pentru Kant, tot lima cu lucrul in 'sine, en exisbentaprimordiala. Ideia de substanta este numai o simpla formaapriorica a spiritalui nostru, cu ajutorul careia not doarorganizam impresiile diverse, venite dela lucrurile in sine.Substanta este o forma ideals, proprie numai structuriitelectutui nostru, asa ca n'are nisi un rost sa trece'm la

12) Prol. p. 80.

realitatii. nu.

int-

cm-piri1tii

cu

www.dacoromanica.ro

132

aplicarea ei in transcendent. Nu putem spune despre lu-crurile transoendente data sunt sau nu substante, cefel de substante sunt, cad. aplicarea transcendentala acategoriilor nu este de fapt nici-o aplicare n'areobiect determinat sau chiar numai determinabil dupAforma" 13). Insa ideia de substanta ramane o formA deunificare a fenomenelor, adich ea are 'un sens real in 'uza-jul ei empiric, o valoare obiectiva in experienta. Vala.'-bilitatea obiectiva a categoriilor ca concepte apriori seintemeiaza pe faptul CA numai prin ele este posibila expe-rienta (dupa forma gandirii) deoarece numai cu ajutorulfor poate fi gandit in general un obiect al experientii"14).

Ar mai fi sa subliniem deosebirea profunda din-tre Kant si Aristotel. Pentru ultimul, substanta fiind in-dividuala nu decurgea din forma obiectului ci din materia

pentru Kant substanta e o forma generalii, materiafiind si dupa dansul adevarata generatoare de individual.De altfel Intre acesti doi cugetatori mai ramane i cealaltadiferentil esentiala: filosoful antic vede lucrurile pe planultranssubiectiv, celalt filosof inlauntrul subiectului.

Pasim arum la examjnarea celui de al doilea stalp alstiintei noastre, de o importanta poate §1 mai covarsitoare,anume cauzalitatea. DupA filosofii rationalisti intro cauzai efect exists o legatura necesara, asemAnatoare deducerii

strAnse a concluziei din preinisele unui silogism. Dimpo-triva filosofii empiristi, in special cei englezi, sustin con-ceptia dupa care nimeni nu poate §i tlicAiri nu se poate gasiIn experienta o astfel de legatura necesarA Intre cauza si e-lect. In realitate constatam doar o succesiune regulata, maimalt sau mai p'utin constants, intre fenomene, cu oarecareprobabilitate de a se repeta in viitor. De fapt not aflamdin experienta doar ca dilatarea urmeaza de obicei duptieAldura, dar nu peroepem nicairi necesitatea ca actiuneacaldurii sa produca far. grey efectul dilatarii. Nexul cau-zal este asadar si el o ideie subiectiva gresita, ca ideiade substanta. Ideia de cauzalitate este si ea datorita unuiproces psihologic de obisnuinta §i ca atare are o naturapur subiectiva. Ne-am deprins ca oridecateori apare unfenomen. A sa astepthm sa apara fenomenul B, dar a-

13) C. R. pure, p. 243.14) C. R. pure, p. 119.

i

Ini;

si

gi nichun

si

si

www.dacoromanica.ro

133

ceasta legatura este numai probabila, de loc nece-sara, nu se bazeaza pe nimic obiectiv. Nu avem deci nisi 'unfel de garantie ca raporturile constante, observate pangworm. in experienta, se vor reproduce in mod identic §i. Inviitor. Aoesta este apogeul filosofiei empiriste, In conse-cintele ei soeptice, maestrit exprimate sub pana lui DavidHume, ale carui idei faceau imposibila once certitudine§tiintifica. Kant inpregnat puternic de §tiinta riguroasaa lui Newton, va interveni cu toata vigoarea pentru a pre-Intampina prabu§irea §tiintei.

Prin urmare diva rationali§ti legatura cauzala estetin nex necesar care leaga indisolubil efectul de cauza, pecand dupa empirl§ti este vorba numai de o legatura su-biectiva, produsa printr'o repetire, care anunta eel multo succesiune regulata. Kant in conceptia sa restabile§te opozitie intermediara, dar tot odata noua §i fecunda: vreamai intai sa salveze cat mai mult posibil din necesitatealogica a legaturii cauzale, §i'n al doilea rand s'o lase §i Independinta de indicatiile experientii. Dupa el intre cauza.§i efect nu exista o legatura necesara, care ar decurgedin natura obiectelor, dar nu este nici o a§teptare subiec.-tiva, nascuta din obi§nuinta de-a vedea anume fenomenesu.ccedandu-se regulat. Fenomenele ofera fara indoialacazuri din care e posibil de scos o reguld, dupa care cevase intampla in mod obi§nuit, dar nici °data' in mod nece-sar. Conceptul cauzei sau ar trebui sa fie interneiat cu de-savar§ire aprioric in intelect, sau ar trebui abandonat cutotal ca pe o simpla iluzie, caci acest concept cere nea-Oral ca ceva A sa fie in a§a fel Incat altceva B sa urmezteIn mod necesar" 15).

Solutia kantiana este in legatura cu toata teoria aprio-ritatii. Trebuie sa vedem, spun Kant, Inainte de a, nepreocupa de raporturile reale dintre lucruri, ce se pe-trece inauntrul subiectului ganditor, de care cuno§tintanoastra nu se poate deta§a in nici Inteun chip. Grewalaamandorura din cele doua doctrine contrarii este ca aufacut ambele abstractie de subiectul cugetator, au omis ra-portarea cuno§tintelor noastre la spiritul in care le gasim.Dar obiectele cunoscute nu se pot disloca, fall a se irosiprin aceasta separare, de subiectul care le cunoa§te. Dea-

15) C. R. pure, p. 117.

§i.

www.dacoromanica.ro

1::;4

ceia o legatura necesara intre cauzii §i efect, nu trebuie§tesit o cantam in tuatara lucrurilor insele, acestea in esentaifor intima fiindu-ne necunoscute, ci in formele apriorice cuajutorul carora spiritul nostru organizeaza obiectele expe-rientii, lumea fenomenelor. Legaturile necesare nu ne potveni din alts parte decal de la propria noastra opera de le-gislatie a naturii. Dach analizam ce se petrece in interiorulspiritului nostru, ne vom da seama ca ideia de cauzalitatenu rezulta din actiunea creatoare a lucrurilor insele, darnici nu. este pe dealta parte o ideie fictiva, ci tuna din for-mele apriorice §i transpenc:entale ale intelectului nostrupe care o impunem materialului sensibil, pentru a-i dao randuiala. organics §i inteligibila. Categoriile sunt con.-cepte care prescriu. apriori legi fenomenelor, deci naturiica totalitate a fenomenelor" 16). Ca §i ideia, de substanta,ideia de cauzalitate se bucura de un realism empiric, adicade o valoare obiectiva inkluntrul domeniului experienjiicaci numai prin faptul ca not supunem succesiunea fe-nomenelor, deci toata schimbarea legii cauzalitatii, e po-sibila experienta insa§i" 17). Dar o caracterizeaza, §i un idea-lism transcendental, adica nu se poate aplica dincolo deobiectele simturilor noastre 18).

16) C. R. pure, p. 158.17) C. R. pure, p. 204.18) Mai merits macar cateva cuvinte speciale, intro anumild

priAnta, categoria existenta" din ultima class de categoric. Karatiacand din existents o forma apriorica, aplicabila ca toate celel.a1 idnumai fenomenelor sensibile, urmeaza ca despre lucrul in sine"nu putem afirma cd exist Dead a isvorat printre discipolii laic

Kant, area directie hiperidealista, care sterge cu total din doctrina,lucrul In sine. De fapt in stricta logics nu-1 putem nici Inlittura,laegatia fiind dansa o categoric ", aplicabila deci numai fenome-nelor.

Ar trebui atunci sa spimem ca numenul se dis de-o potrivadincolo de existents si ;leant, un fel de supraexistenta, pe carefireste nu ne-o putem imagina, dar in orice caz sta mai aproapede pozitiv, decat de negativ. Au fost doar teologi impregnatide suflul divinitata, care au afirmat totu7 ca nu se poate spiunede Dumnezeu ca ,,exists ", fireste e vorba de exists" in sensilenomenal.

Fixarea existentii" pe planul fenomenelor a mai avut o urmaneimportanta: cu toata structura subiectiva a cunostintii, nici °datanu s'a spus de Kant, ceiaoe s'a zis de Schopenhauer, a a facetdin lume un ais. St totus la Schopenhauer lucrul in sine" se afla;;nal aproape de lnmea reprezentarilor noastre, decat la Kant, wide

si

si

www.dacoromanica.ro

135

Cele douasprezece categorii kantiene continua operade organizare a naturii, de coordonare a datelor lumiiexperimentale. E bine sa remarcam Inca °data ca numai,dupa intrarea In functiune a acestor forme aprioricetranscendentale se poate vorbi de o Imitate in lumea In-tonjuratoare, se poate spune ca exists o natura. Into-lectul pur este prin categorii legea unitatii sintetice a tu-turor fenomenelor prin acest fapt el face posibila maiintai si dela origins experienta dupla; forma ei"19). NumaiIn acest caz avem o garantie serioasa ca toate capetelecugetatoare au in vedere aceiasi lume, una singura o-biectiva. Atata vreme cal ramanem in lumea sensibilA,neorganizata de formele necesare ale intelectului, p'utemstpune ca pentru fiecine exists o lame aparte, intrucat un-presiile sensibile, senzatiile, sant deosebite, indivictuale,subiective; Insa din moment oe introduoem materialulflotant variabil, In categoriile inteligentii, care suntimpersonale obiective, de atunci putem spune ca a-vem in fata noastra o lume unitara, pentru toti valabilkBeguile le intelectului nu numai ca sunt apriori adevarateci stint chiar izvorul a tot adevarul, prin fapiul ca continIn sine principiul posibilita ii lexperientei ca totalitate,a loricarei cunoasteri in care ne-ar pulea fi date obiecte" 269.Senzatiile individuate si variabile °data' prelucrate in ti-parelc noastre organizatoare, devin universal valabile,capita can caracter obiectiv.

Pentru a asigura mai temeinic aceasta obiectivitate,Kant distinge in afara de constiintele individuate, empi-rice, si o constiinp. in genere" Bewusstsein iiberhaupt",o functiune comuna, una singura la toti oamenii si in toatetimpurile, de care tocmai atarna categoriile, ca de o con-ditie transcende.ntala, impartilsindu-se astfel din carac-terul ci de universalitate.

distanta e nemArginita. asa cä mai pe drept s'ar putea aicea spumepercepem nAluciri. Ins' osebit de faptul cä Schopenhauer

denumeste el insus, In stilul sgu poetic, lumea Inconjuratoare canvis mai vine si consideralia cä acest filosof aseaza existenta au-tentica pe planul ,.lucrului In sine", in timp ce la Kant ea e situate peplanul fenomenelor. In consecinth pe tend la Schopenhauer lumeasimfuriler e o existenta precara iluzorie, la Kant ea ramane

prin aeea extensiune a categloriilor existenta propriu. rasa.19) C. R. pure, p. 161.20) C. R. pure, p. 241.

sii

Ica

Si

si

www.dacoromanica.ro

136

Numai prin faptul, spune Kant, ca eu pot concepediversitatea reprezentarilor intr'o constiinta In general,eu le numesc pe toate reprezentarile mele, cad altfel euasi avea fun eu diferit atat de multicolor cate repreze*tari am, de care sunt constient" 21). Nu pot avea loc on-noasteri In not nici legatura :unitatea for Satre olalta,fard. de aoea unitate a constiintei care preoedeaza toatedatele intuitiilor si in raport cu care numai toata repne-zentarea de obiecte este posibila. Aceasta constiinta ne-schimbata, pura originara, o numesc aperoeptie -trans,cen.dentala... Unitatea numerica a acestei aperoeptii stadeci apriori la baza tuturor conceptelor tot aJa cum di-versitatea spatiiului timpului sta la baza intuitillor se.nsi-bilitatii" 22). Unitatea sintetica a aperoeptiei e punctuleel mai inalt de care trebue sa fixam toata in.trebuinrtarea intelectului, ba chiar toata logica si dupa ea filosofiatranscendentala, ba Inca aceasta facilitate este intelectulhasasi." 23). O diversitate euprinsa Intr'o pe careo numesc a mea, e reprezentata prin sinteza intelecftul'uiIca apartinand unitatii necesare a constiintei de sine, si a-ceasta se infaptuieste prin. categorie" 24).

Asa dar categoriile nu sunt decat mijloace constantecu ajutorul carora constiinta in genre unified diversitateadin intuitiile sensibile pentru a constitui obiecte inteli-gibile, susoeptibile de a fi gandite. atunci lumea inseratdin categoriile noastre este o lume obiectiva si universalvalabild. Legile imprimate naturii nu sunt insa legile su-bjective ale unui singur individ, ci sunt legile commie tu-turor oamenilor, fiindca aoea constiinta care sta la bazaposibilitatii unificarii fenomenelor este una singura decimai presus de diversificarea indivizilor in timp si in spatiu.

Cu aceasta se simplifiea teoria adevarului. Inaintede Kant se credea drept adevarat, in concordanta cuopinia comuna, ceiaoe corespunde ou lumea din afara.Insa Kant arata ca este imposibil sa exercitam vreun,control In ce priveste potrivirea cunostintelor noa-stre cu obiectele reale. Despre adevarul cunoasterii

21) C. R. pure, p. 126.22) C. R. pure, p. 136.23) C. R. pure, p. 126.24) C. R. pure, p. 137.

si

si

si

si

intuitie

si

si

6i

www.dacoromanica.ro

137

dupa materie (continut) nu se poate cere un crite-riu general deoa!rece el este in sine insusi contradicto-riu" 26). Adevarul si eroarea nu privesc decat intrebuin-tarea reprezentarilor sensibile de catre intelect n'u si ori-gina lor" 26). Criteriul kantian al adevarului ar fi acordulunei cunoasteri, cu legile generale §i formate ale intelec-tului, conditie mai mult negativa, sau cu o formula maicuprinzatoare ar fi coincidarea constiintii individuale, cuacea constiinta in genere, impersonala si creatoare de obi-ectivitate. Filosoful englez Berkeley, socotea c5. e adevarataacea idea, care atrage consensul tuturor oamenilor. Orinot §tim ca la origine adevarul este foarte adeseaori aparerc individuals, isvorat5. Intr'un cap de geniu, care lainceput Intampin.a o multime de obstacole si are de lap-tat cu opiniunile gresite, de mutt Indatinate In mediul In-conjurator. Orice descoperire este individuals, opera unuicap razlet. Criteriul lui Berkeley n'ar putea explica pro-gresele stiintei si eforturile Indaratnice ale slujitorilor ei.Kant tot in cadrul idealismului vine cu o explicatie multmai nimerita. Dupa Kant ideie adevarata este aceia, carecoincide cu constiinta in genere. Aceasta fiind unica, im-prima aceiasi unitate obiectului si face astfel posibil adeva-rub. N'ar fi nici un motiv ca judecatile altora sa se acordein mod necesar cu ale mele data n'ar fi-unitatea obiectului lacare se raporta §i cu care se acorda toate ca sa 1e sileascasa se acorde intre ele" 27). Dar la Kant constiinta in generenu este simpla rezultanta a consensului constiinielor in-dividuale, ci conditia lor. Din acest punct de vedere Kantpoate fi repudiat de democratii, care vad in vointa ge-neral=s o pura convergenta a vointelor individuale. Con-stiinta in genere o descopera fie -tine in sine insusi, des-lusindu-i imperativele ei launtrice. Dar nu toata lumea odescifreaza egal de repede subt atatea valuri pur su-bjective. Iri orice caz pe deasupra consensului generalrare poate aparea §i dansul ca o indepartata consecinta --glasul adevarului se aude in interiorul nostru, subt pre-siunile, impersonale ale constiintei in genere. Aceastacreeaza obiectivitatea, unificand cat mai strans si mai or-ganic multiplicitatea datelor sensibile

25) C. R. pure, p. 93.26) Prol. p. 67.27) Prol. p. 79.

www.dacoromanica.ro

138

0 alta chestiune interesanta pe care o pune KantIn legatura cu teoria categoriilor 'este urmatoarea. Dupafilosoful german categoriile intelectuale sunt in afara doformele sensibilitatii, In afara de timp si de spatiu. Sepoate pune atunci problema cum pot sa conlucreze cate-goriile intelectuale, en materialul seinsibil asternut In for -mele intuitive ale spatiului si timpului?" Conceptele pureale intelectului sunt in comparatie cu intuitiile empirice cutotul eterogene si nu pot fi gasite nici cand in vireo intuitie,Cum este deci oare posibila subsumarea celor din 'urmasub cele dintai, adica aplicarea categoriei la fenomene?" 29).Kant rezolva astfel aceasta dificultate: cautand o functiunecare sa faca legatura Intre cele doua elemente deosebiteale runoasterei noastre. Trebuie sa existe un al treileatermen care sa stea in omogeneitate pe deoparte cu cate-goria, pe de alta parte cu fenomenul, inlesnind astfel apli-carea celei dintai la cel din urma" 29). Fiecare categorie seafla principial in afara de timp si de spatiu, fiind crea-tia constiintei iva genere, instrumentul eului transcen-dental, care e independent de formele sensibilitdtii, Insaorice categorie ca sa intre In functiune trebuie sa seactualizeze, sa devina fapt sufletesc. Ca fapte sufletestiempirice, categoriile se aseaza in forma tipica a timpului,§1 atunci fiecare categoric capata prin intermediul firescal formei timpului, un schematism mai concret, gradecaruia se poate aplica la experienta sensibila. Timpulfiind conditia formala a diversitatii simtului intern decia legaturii tuturor reprezentarilor tontine apriori in in-tuitia pura o diversitate. Ori o determinare de timp trans-cendentala este omogena cu categoria (care constituie uni-tatea .ei) intrucat ea e generals .i se Intemeiaza pe o re-gula apriori. Ea este insa pe de alta parte omogena cu:fenomenul Intrucat timpul e continut in orice reprezen-stare empirica a diversului. Deaceia o aplicare a categorieila fenomene va fi posibila cu ajutorul determinarii trans-cendentale de timp, care ca schema a conceptelor inte-lectului mijloceste subsumarea celor din urma sub °ea'dintai" 30). Cu ajutorul acestui schematism ideia de sub-

28) C. R. pure, p. 168.29) C. R. pure, p. 168.30) C. R. pure, p. 169.

www.dacoromanica.ro

139

stanta bungoara capata o tinctura specials devine ce-iace se numeste permanenta In timp. La fel cauzalitateacoboara din pozitia sa maestoasti pentru a se putea aplicamaterialului sensibil, se Incarneaza in forma schemata. atimpului, devenind o legatura necesara In timp, sucoeshmearegulata a fenomenelor in timp. Toate categoriile coboar5.din regiunea lor, Inserandurse j ele In tesatura tenome',-nala, gratie aoeleiasi invesmantari In faldurile timpului.Schema posibilitatir va fj acordul cu conditiile timpuluiin general; Schema realitatii" va fi existenta Wenn timpdeterminat, iar area a necesitatii" existenta unui obiectiIn tot timpul. Si asa mai deparbe. Timpul dobandeste peTanga rolul sau direct de forma a intuitiei, importantulrol instrumental, de-a mijloci legatura formelor intelectului

abstracte i eterice cu materialul sensibil al expe-rientii. Subt acest raport joadi un rol mai complex de catperechea sa, forma spatiului31).

Suntem nevoid s5. treeem mai repede asupra urm5.-rilor acestei jonctiuni a formelor intelectului, cu materialulsensibil, oranduit in formele apriorice ale intuitiei, reti-nand din desvoltarile copioase ale lui Kant (in afara decapitolul respectiv din Critica ratiunii pure, Kant a maiscris asupra acestui subject s'o opera aparte: Die meta-physischen Anfangsgrimde der Naturwissenschaft") numaicate-va ganduri fundamentale.

De la prima instalare a categoriilor in domeniul ex-perientii posibile, se nasc automat o serie de principii,Grundsatze des reinen Verstandes", reguli generale, carestau la baza tuturor legilor naturii, si care se pot stabiliapriori, decurgand neoesar din structura categoriei, in.rlipa and se aplica la fenomene concrete. Cate-va enun'-tiuri ne pot arata generalitatea acestor principiigenta Tor, asemrmatoare cu area a categoriilor din care

31) Aceste constatAri nu ne Indreptatesc a reveni calusi depulin asupra celor spuse In capitolul precedent, cAnd am contestattimpului superioritatea fatil de spatiu, In privinta posibilitatilor de-ane desvAlui adancurile esenta realitAtii. Nona funcliune a thn-pului e puss tot in slujba lumii fenomendor sensibile, iar fnspirit kantian, chiar dacA ar fi sa avansam forma timpulai larangul deplin al mei categorii, ea tot n'ar avea uzagiu transcendent,Intrucal nici categoriile, dupl Kant, nu an aplicatie In transcendenta.numen

i

i strin-

si

www.dacoromanica.ro

140

pureed, cum ar fi de pilda acestea: La timid schinibareafenomenelor persista substan(a cuanturnul ei in naturenici nu spore*, nici niu scade, sau Toate substaiifeleintrucat pot fi percepute in spa(iu oa simultan, saint ininterdependenN desdvarsitd.

Fiecare din cele patru grupe de categorii 10 producpotrivit cu structura for aparte principiile for deor

sebite, carora Kant le da denumiri speciale ca: Axiomeale intuitiei, Anticipatii ale perceptiei, Analogii ale Ex-perientii, Postulate ale gandirei empirice.

Pe masura oe categoriile transcendentale se McleiazAmai tare In pasta materialului sensibil, din principiileacelea generale, mai pot deriva alte adevaruri, mai pre-cise si mai concrete, ca de pilda: miscarea ca fenomen,fundamental al materiei, caracterul mecanic al cauzali-tatii In nature, atractia i repulsia ca forte componenteale corpurilor fizice etc...

Toate aceste cunostinte se pot stabili dupe Kant,apriori, constituind o metafizica a naturii sau o Natur-philosophie".. NeapArat deductia apriorica la un momentse opreste §i din clipa in care ajungem In domeniullegilor mai putin generale sau, al faptelor individuate, enevoie de calea cunoasterii empirice. De aci Inc° lo ceiacefusese Naturphilosophie, e inloouita prin Naturwissenrschafl, in care se in.staleaza metoda inductive. Totus celedoua discipline 10 dau, mana, se complecteaza una pealta, iar insurubarea for e atAt de perfecta, 'bleat prin.-eipiile apriori care veneau de sus in jos, iii au perfecta.for aplicatiune fecunditate In disciplina modesta careprocedeaza de jos in sus. Contopirea formei cu materiaeste desavarsit efectuata, iar ca exempla frapant al acesteilnsotiri, este eficacitatea calcululni matematic derivataprioric al formelor in studiul fenomene-lor naturii. Calculul matematic este fauritorul marilor pro-grese ale §tiintei, In toate acele domenii uncle el se poatelesne aplica. Din cauza aceasta fizica cu fenomene ma-surabile a intrecut cu mult psihologia, care In convin-gerea lui Kant va ramane totdeauna o stiinta desoriptiva.

Dar n'am putea parasi capitolul categoriilor fare asta'rui asupra unei chestii mai capitale mult mai filorsofice: e vorba de sfera de aplicatie, de uzagiul valabilal categoriilor. Sa amintim ca in privinta aceasta Kant

$i

sensibilitatii

si

si

si

www.dacoromanica.ro

141

a oscilat in atitudinea sa. In anul 1770, in prelegerea sainauguralk el era de parere c5. spre deosebire de formeleapriorice ale sensibilitatii, timpul spatiul, care ne tin in-lantuiti in lumea sensibila, principiile intelectului pur,pot trece dincolo de sinituri, evadand in regiuni trans-cendente, sunt In masura sa cun.oasca esentelerile suprasensibile.

In aceasta lucrare el mentine intrebuintarea dog-matics a ratiunei speculative. Fiindc5. tot ce are loc in cu-noasterea sensibila atitrna" de structura anumitA a subiec-Mini in masura in care acesta este susceptibil de a primiprin prezenta obiectelor un fel de modificare sau iun altul,ceiace prin felurimea subiectelor poate fi deosebit la fiintedeosebite fiindca pe de alts parte orioe curiostinfacare e desprinsa de o astfel de conditie subiectiva am serefers decal la obiect, e vadit ca in cunostintele sensitiveavem reprezentarile lucrurilor asa cum ne spar ele, pecand in cele intelectuale asa cum sunt in sine" S2). Ctot ceiace se impotriveste legilor intelectului i ratiunii estenegresit cu neputintk aceiace insa fiind obiect al ratiunei,pure nu se supune legilor cunoasterii intuitive nu impar-taseste aceiasi soarta"33). Asa dar intrebuintarea lute-lectulni este real." 34). Din aceasta cauza Kant se preocupain aceasta lucrare de un criteria pentru .deosebirea prin-cipiilor care nu. fac decal s5. emmte legi ale cunoasteriisensitive, de cele care pe deasupra indica ceva cu pri-vire la lucrurile insasi" 33). Si Kant it &este in aceiaCa trebuie bagat de seamy cu grij . ca nu cumva princd.1-

obisnuite ale cunoasterii senzitive sa turbure printermenii for pe cele intelectuale" :36). Pe atunci Kantcredea ca principiile gandirii sunt independente de le-gile sensibilitatii spre deosebire de acestea din urnaele au facultatea de a ajunge, 'Ana la cunoasterea meta-fizica a numenelor, a existentei intAigibile, a lucrurilor asasum sunt In sine.

32) Forma. p. 84.33) Forma. p. 79.34) Forma. p. 87.35) Forma. p. III36) Forma. p. III.

fiinta-

si ca

si

sisi

piile

www.dacoromanica.ro

142

Dar In intervalul panii. la Gritica ratiunii pure'Kant 10 schimba parerea asupra eficacitatli formelornoastre intelectuale. In opera aceasta, expresie a gandiriilui definitive, el asimileaza pe deplin formele categorialecu formele apriorice intuitive, si dupit cum spatial sitimpulne Ingradesc cunoasterea In limitele experientii sensibile,tot asa si formele apriorice ale inteligentii nu. pot depasiaceste limite. Nu putem face deci cu ajutorul categoriilorspeculatii in transcendent, ci trebuie sa ne inarginim de-finitiv, in ce priveste cunoasterea teoretica, la domeniulexperientii sensibile. Categoria n'are alta intrebuintarepentru cunoasterea obiectelor decat aplicarea ei la obiecteale experientei"137). Asa dar categoriile au. numai .un uzajempiric, rolul for exclusiv fiind sa organizeze lumea sensi-bild. Deaici va conchide Kant ca elanurile metafizice, suntneputincioase, ca speculatiile noastre transcendente seirosesc in gol, cu tun ctivant ca metafizica, in vechiul eiInte les, este imposibila. Spiritul nostru fiind vesnic tarmu-lit la experienta con.creta inseamna ca singurul lucru pecare it mai pot face preocuparile noastre metafizice estesa alatuiasca o stiinta a formelor apriorice si transcen-dentale cu ajutorul carora spiritul nostru organizeaza na-tura. Ramane Visa stabilit pentru Kant ca aceste categoriinu sunt instrumente cn care sa deschidem partii in ste.-pele transcendente, ci ele sunt numai formele constitutiveale naturii concrete, pe care o organizeaza, dar la care sesi marginesc.

Ne putem pure totus intrebarea, ce-1 va fi Melt!. peKant sit adopte pang la urma acest punct de vedcre.Don't au, fost cred, motivele de ordin logic, care l'au fin-pins sa is aceasta atitudine. Mai intai Kant considers

desigur nu fail dreptate categoriile ca forme aprio-,rice, structurale, si inerente spiritului nostril, intocmaica spatiul si ca timpul. Pentru dansul Irma aprioritateainclude nemijlocit idealitatea, asaca cele dourtsprezece ca-tegorii aflandu-se in noi, si numai in noi, inseamaa ca elenu pot avea acres in lumea lucrurilor in sine, independentede structure noastra. In al doilea rand Kant a mai lostcondus la acest rezultal care limiteaza puterile de explorareale spiritului omenesc, si de urmiliorul argument. Dupa el

37) C. R. pure, p. 139.

si

www.dacoromanica.ro

113

orice cunostinta efectiva trebuie sa coupe a forma aprio-rick treats de spontaneitatea gandirii noastre, si un con-tinut empiric, 11.11 material sensibil prima din afara, carenu poate fi zamislit in niciun caz, de catre dialectica spi-ritului nostru. Forme le noastre apriorice nu fac deck sacoordoneze 'un material dat. Intuitia purl. tontine numaiforma sub care ceva se intuieste si conceptul pur numaiforma gandirii uniti object in general" 38). Data separ:intelectul de sensibilitate ca sa obtin un intelect pur, numai ramane deck forma pura a cugetarii fora intuitii si cuajutorul ei nu putem cunoaste nimic determinal deci niciun object" 39). 0 cunostinta pur rationala, cu pretentii rea-liste, nu 'este posibila, cad ea este numai formals, ineficace,goals de mice continut. Categoriile n'au in sine nicisemnificatie obiectiva daca for nu li-se pure la baza oinluitie, la a carei diversitate ele pat fi aplicate ca func-tiuni ale unitkii sintetice" 40). Prin urmare formele noastreapriorice dau nastere unei ounostinte valabile numai atuncicand prirnesc in fagasul for specific un continut materialefectiv, iar acest material sensibil, receptionat de aiurea,nu face deck doar sá se insereze in cadrele noastre deorganizare. Orice material de cunoastere vine sa -ample al-.biile disponibile ale intelectului nostril, nu ne este datdecat prin simturi, trece asa dar mai intai prin canalurilesensibilitatii noastre. daca nu putem astfel opera decknumai cu material sensibil, se intelege eh nu putem aveaintuitii intelectuale. adica supra-sensibile, raportate la trans-cendent. Asa dar categoriile noastre, Ingradite in functio-narea for de putinta unei intuitii, vor avea cadrul for deaplicatie, restrans la domeniul experientii concrete. De-oarece o intuitie inteleetnala se afla absolut in afara de;facultatea noastra de cunoastere guild si aplicarea eate-goriilor nu poate trece nici de cam peste hotarul obiecte-lor experientei" 41). Categoriile noastre nu se pot extinde innisi intr'un caz dincolo de granitele hunei sensibile cadnal n'avem nici un fel de intuitii dincolo si in gall desimturi. Conceptele pure ale intelectului nu pot avea

38) C. R. pure, p. 87.39) Piol, p. 163.40) C. 11. pure, p. 313.41) C. R. pure, p. 252.

o

sSi

www.dacoromanica.ro

144

nicicand o aplicare In transcendent ci totdeauna numaiuna empirica" 42).

Vedem prin urmare cum Kant asimileaza categoricsi complect formele apriorice ale inteligentii cu cele alesensibilitatii, in ceiace priveste puterea for de cunoastere.Dupa cum spatiul si timpul incadreaza numai lumea fe-nomenelor, a lucrurilor cum ne apar noua, tot asa siformele apriorice ale inteligentii sunt neputincioase de aescalada treptele transcendexitului, oprite si ele sa treacapragul dintre sensibil si numenal. Acum avut-a Kant de-plina dreptate sa osandeasca asa de grew speculatia noas-tra teoretica, interzicandu-i mice priviri fuFisate pestehotarelc lumei sensibile, inspre lucrurile absolute, ceiacea constituit pentru oameni intotdeauna o vie dorintil, o pu-ternicrt atractie si tot °data o nadejde?

In orice caz teoria lui Kant, comporta in aceastaprivinta unele observatii critice si cu aceasta vom incepecapitolul urmator.

42) C. R. pure, pag. 241.

www.dacoromanica.ro

IX.

Ideile Ratiunii Antinomiile.

Unneazs sa complectara imaginea filosofiei teoreticekantiene, cu cele ce se cuprind In egal de celebra partedin Critica ratiunii pure, care e denumita: Dialectica trans-cendentala. Dar deocamdata sä formulam uncle rezerve,care se puteau banui dela finele capitolului anterior, ca-pitol solidar cu acesta de fats. Repetam Intrebarea: po-sibilitatea noastra de cunoastere se margineste care numaila lumea fenomenelor, a simplelor aparente? Sau formeleapriorice ale inteligentei noastre pot trece intrucatva siidincolo de aceasta lume relative, se pot extinde si intranscendent, care ramane obiectul de predilectie al ori-carei metafizice? Avea poate principial mai multa drep-tate, Disertatia inaugurals, de cat Critica ratiunii pure?

Am vazut ca uzajul categoriilor, in doctrina kan-liana definitive, este strict empiric, ele nu se pot aplicadecat in lumea sensibild. Porumbeitil usor, despican.d inzbor slobod vazduhul a carei rezistenta o simte siJarimagina ca in spatiul vid el ar reusi Inca mai bine"1).Intelectul nostru pentru sine nu cunoaste nimic, cileaga §i ordoneaza numai materialul pentru cunoastere,intuitia care trebuie sa i se dea prin object" 2). Asa dal-categoriile inteligentei noastre nu au alts misiune decalacest rol de a continua opera de organizare a naturii,

1) C. r. pure, p. 43.2) Idem. p. 139.

www.dacoromanica.ro

146

de lunificare a lumei sensibile, inceputa deja de catreformele apriorice ale sensibilitatii noastre.

Dar ()data cu opera de organizare, categoriile eon-linul in spiritul kantian si opera de Instrainare, sa zicemchiar, de mistificare a cunostintelor noastre, indepurtan-du-le astfcl de lumea asa cum este in sine, mitrind prii-pastia care desparte fenomenele, de realitatea de dincolode constiinta noastra. Categoriile dupa Kant departe dea ne introduce in lumea absolutului, a lucrurilor asa cuntsunt in sine, nu, fac decat ne alipeasca si mai stalls,inai indisolubil de lumea aparentelor. Ele desavarsesc o-pera formelor sensibility ii, prin urmare categoriile adan-cesc si mai mult ruptura dintre fcnomen si numen.

Kant se grabeste neaparat sa adaoge ca numai gratiecategoriilor putem esi din regiunea nebuloasa a impre-siilor pur individuale, caci numai datoritli formelor aprio-rice intelectuale putem obtine canostinii objective, nec.!saresi (universal valabile. Dar asta, bine inteles, cu pretul de ane inchide deapururi Intr'o lume de aparente, straina Intotul de lumea lucrurilor in sine. Intelectul pur cu ajutorulicategoriilor este un principiu formal si sintetic al tuturorexperientelor si deamia fenomenele au o raportare ne-cesarti la intelect"3). Insa decurge tot asa de necesar dinIns modul in care este asigurata obiectivitatea stiinteinoastre, ca not nu putem avea nici un fel de cunostintedespre lucrul In sine, despre realitatea de dincolo deconstiinta -noastra, independents de prizma perceperii o-menesti.

FAT% indoiala, o teorie atilt de adancil si atilt deviguros sustinuta cum este filosofia k'antiana nu se poaterasturna cn tuna cu data Nu va fi vorba deci dc-p astfelde Incercare, mai ales Intr'o lucrare ca aceasta de fata,,uncle prezentarea lui Kant nu poate fi intrerupta cu in-terealari de prea mare intindere, fie chiar sugerate dieteoriile lui4). Vom atrage numai atenti-unea, cu cate-vaobservari sumare, asupra unor goluri dialectice si asupraaltor posibilitati de interpretare.

3) C. r. pure, p. 149.4) 0 discutie mai amply am incercat in conferinta mea tinutI

la Sorbona, la 25 Martie 1936, cu titlul: La Coimaissance humaineet le Transcendent", care va apare in curand atilt In limba frau-ceza cat §i In cea romans.

sa

www.dacoromanica.ro

147

Ineepem prin a releva iards precipitarea cu careKant. identified notiunea de aprioritate cu notiunea deidealitate. Totus aceasta din urma tontine o manta inplus, care nu reese nemijlocit din aprioritate. Ideia aprio-rica este aceia pe care a avem inainte in4ependent deexperienta, a cunostinta care e structurala spiritului nostru,o necesitate lduntrica. Iar prin cunostinta ideala se intelegeaceia care exists numai in noi, si nu si In afara de mg.Deci nu se poate confunda aprioritatea unei cunostinte,cu idealitatea ei. 0 cunostinta poate fi foarte bine inasoutd.;noun, MI% a fi totodata ideala, IntelegAnd prin aceasta'ca o forma Indscuta, poate sa existe in aoelas timp siIn afard de noi. Aprioritatea unei cunostinte nu ,Inlaturacalusi de putin realitatea ei aevea. Nu vedernunde ar puteafi riguros impedimental ca ceiace este in noi, sä fie si inafara. Kant demonstrand aprioritatea categoriilor noastreIntelectuale nu Inseamna ea a dovedit implicit, ipsofacto, Siidealitatea lor. Cea mai blind dovadd de acest fapt este caceva mai tarziu, unul din epigonii filosofiei idealiste, Edu-ard von Hartmann, va Amite Tin realism transcendental,stuslinand ca formele noastre apriorice, se gasesc Intocmaii'n lumea din afara.

Pe urma paralelismul riguros stabilit de Kant intrecategorii Intre formele sensibilitatii nu poate fi ,Impinsdin cale-afara departe. La urma urmei s'ar putea ca for-mele apriorice ale sensibilitalii contrar de oe crede Hart-mann sd se comporte ca niste draperii, interpuse intrenoi lumea lucrurilor In sine. Dar este mull mai greu saspunern ca categoriile ar fi tot niste vdluri opace carene ascunde pe deantregul realitatea absolutd. Categoriilestunt mull mai putin concrete, simple functiuni de sintezdsi de unificare, care nu searnand a haina sau a masts, cumse poate zice mai lesne de spaliu limp. Argumenteledealitatii vrtztut3 in paragrafele preoedente nu se extindautomatic si la categorii, care pot fi apriorice, lard saatragd celelalte consecinte, in speta de-a fi ideate.

Este desigur adevarat ca formele intelectului cate-goriile prefac materialul sensibil, transformand anarhiainitial& Intr'o lame organizatii. Inseamna totus c'am.putea s% spunern cd amorful material primitiv ar fi oglindacea mai imediata a lucrului In sine? Inseamna numai(leek ca Si lucrul in sine este haotic, lipsit de oriee

si

si

si

sisi

§i

ti i-

rait-

www.dacoromanica.ro

148

duiala, si ca formele categoriale care unifica armoni-zeazA., ne indeparteazA prin aceasta de lumea lucrurilor,asa cum sunt In sine? Aceasta afirmatie pare riscath. De-sigur pusderia de impresii sensibile ce alcatuiesc valmasa-gul materialului nostru intuitiv, este o masA.' confuza i hao-tick o nebuloasa primitive, §i numai prin turnarea ei Intiparele noastre apriorice capata o formA, dar din acestfapt noi nu putem de loc sa conchidem ca lucrul in sinepe care it postulam dacA l'am postulat °data ar fisi el o realitate haotica, fArA de nici an fel de randluia16.CA in lumea lucrului in sine nu exista nici o ordine, iataceva foarte grew de sustinut, data nu chiar cu neputinta.Putem spune doar ca ordinea din lucrurile in sine poateavea altA fizionomie, deck ordinea lucrurilor cum ne ,a-par noun. Nu putem afirma insa ca lucrul in sine ar fio dezordine confuza, un haos absolut. De pilda cAndnoi percepem in spatia doua obiecte oarecare, design"-ca asezarea for spaliala, exista numai in noi si nu siin afara de noi, Intrucat nu exista un spatiu in. sine. Darde ce situAm in spaldu un object la ,dreapta celalalt lastanga, si nu le putem schimba indeobste dupe bunul nos-tru plat? Tot asa se Intampla cu asternerea fenomenelorin forma timpului, unde ordinea nu e arbitrard, bunaoaraavem totdeauna intai caldura apoi dilatarea. Organizareafenomenelor suntem siliti s'o facem nu numai intr'unanume fel, dar si inteo ordine determinate, iar obligatia,din turma nu ne poate veni, decat din lumea lucrurilorin sine. Ordinea de dincolo de noi, aranjamentul dintranscendenta, ne impune ordinea de dincoace, acea dinexperienta fenomenala, fora se poata fi vorba firestede-o suprapunere sau de un duplicat.

Se nu trecem acruma cu vederea un argumentkantian extrem de impresionant, in favoareacategoriilor uzagiului for excluziv imanent. Kant ob-serve ca si In cazul, cand formele categoriale ar puteaprincipial sa treac5. dincolo, sa se aplice in transcendent,ele nu se pot ample cu material suprasensibil, caci in-tuitiile noastre vin toate prin simturi. Noi nu putem sezisade-adreptul cu formele inteligentii, asa ea ele sau organi-z,eaza material. sensibil, sau vor functiona in gol. Capa-citatea for intrinsecA de-a trece dincolo de hotarul fe-nomenelor sensibile, nu be poate servi la nimic.

idealitetii

Si

5i

5i

xi

5i-a

www.dacoromanica.ro

149

Si totus. nu trebue sa privim, lucrurile asa de tragic.Este adevarat ea lumea cum are apare si lumea cum estein sine, nu se confunda intre ele. Dar nu este mai putinadevarat ca lumea cum apare isvoraste din lumea in sine.De fapt nu este decat o fume unica, in do tia ipostase. Ur-meaza ca lumea fenomenelor, ca toata individualitatea eiaparte, este la urma urmei tot un fel de oglinda, deli de-formata, a realitatii In sine. In lumea asa cum o cunoastemnoi, se cuprinde, ca gun sambure acoperit si esenta absoluta.Este foarte grew de admis conceptia duper care se separacomplect si definitiv, se sapa o prapastie de netrecut,intre lumea realitatilor in sine, si intre lumea aparentelor,facandu-se din formele noastre apriorice niste cortinegroase cu. total opace. Este cu neputinta ca prin structurafenomenelor sa nu se strecoare unele vesti, deli habro-bodite, sa nu strabata pang la noi unile solii estompate,dela ceiace sunt in sine lucrurile absolute.

Dar atunci ni se pune o alter intrebare. Oare pemasura ce organizam lumea experientii, cand facem a-plicarea categoriilor noastre intelectuale, oare prin acea-sta nu marim totodata posibilitatile de ounoastere maiadancb.., oare nu intensificam acele ecouri captate, de lalumea realitatilor In sine? Nu este vorba sa avem intuiliiintelectuale suprasensibile. Ci numai ca impingand totmai departe elaborarea spiritului nostru, ecourile de caream vorbit, devin mai dare, mai numeroase si mai bogate,ceiaoe inseamna ea incepem a intrezari mai limpede sam-burele ocult al lucrului In sine.

Ca aceste categorii au ajuns prea tributare se-nsibiluluisi s'au deprins sa activeze la suprafata lui, lucrul poate fiadmis Mtn) masura; dar eroarea lui Kant a fost sa-si in-chipue cele 12 categorii, ca si formele apriorice intuitivespatiul si timpul, drept forme integrale si definitive, carenu se mai pot innoi. Filosofia ulterioara a aratat insa easpiritul omenesc este oil malt mai elastic decat it creideaKant. Spiritul nostril, cu toata primejdia obisnuintei, nuse Intepeneste in propriile sale creatii. Mintea noastraeste Intr'un continuu proces de creatie, de inventare deforme noi. Categoriile sent mijloaoe de ordin strategic princare noi silim natura sa ni se supuna, avand dreptul §iputinta sa le perfectionam m,oreu, sfortandu-ne sa le a-daptam cat mai perfect la cunoasterea realitatii. Deaceia

www.dacoromanica.ro

150

poate inventarul acestor categorii a fost refacut in repe-tate randuri, de catre diferitii filosofi care s'au ocupatacest subject. Prin slefuirea neintrerupta a categoriilor sale,spiritul nostru se Indrumeaza vizibil spre un ideal de corn-plecta desrobire de intuitiile sensibile, tocmai ca sä seziseze

ascuns al realitutii absolute, intro masura maimare de cat inainte. Stiinta contemporana cu at ei con-tinuum cu patru dimensiuni, in care elementul intuitivse topeste In formule abstracte, invedereaza tendinta dea se creia forme intelectuale cal mai eliberate de balastulsensibil si obstacolul intuitiv. Se inventeaza mijloace nouitcare strapung dincolo de lumea empirica. Ceiace caracteri-zeaza categoriile kantiene este tocmai faptul ca cunt Incaprea inlantuite de formele intuitiei sensoriale,oarecumpreainglodate in material sensibil, pentru lua shorn' liberin transcendent. Indepartarea de sensibil nu inseamnainsa si indepartarea de real. Forme le noastre intelectuale,relatiile aprioricc faurite de spiritul nostru, au poate cu-a-tata mai usor acces in inima realului, cu cat sunt mai per-fectionate prin abstractie. Progresele stiintei creiaza in-strumente de ciunoastere, din ce in ce mai pure, mai sub-tile, mai strain de strain]. Multicolor al experientii sensi-bile, fagaduind sa se furiseze mai lesne prin porii zidululdespartitor din preajma existentli absolute.

Dar chiar categoriile kantiene, prafuite de pulbereterestra, nu si-au uitat cu total de origina for supraintuitiva,rftvnind necontenit sa treaca, dincolo, in transcendent.Kant a crezul ca poate sa o interzica, dar printre cei careau calcat consemnul, se prenumera chiar el. Lucrul a fostrelevat indata dupa aparitia criticei sale. Atunci and Kantafirma ca not aducem numai formele cunoasterii, darea materialul ramane sa ne fie dat prin simturi, sa neparvie prin intermediul sensibilitatii noastre, dela reali-tatea dedincolo de constiinta noastra, ntu rezulta deaicica lucrurile in sine, exercita o actiune cauzala asuprasimturilor noastre, si deci nu se aplica aici calegoria cau-zalitatii. lucrului in sine, durand o runic intre lumea apa-rentelor si lumea transcendenta? Sau insasi notiunea deMeru in sine, ca esenta a fenomenelor, nu cuprinde un re-flex din vechea notiune de substanta, marginita de ase-meni de Kant la -un uzagiu pur imanent? Sau cand afirmamca Mend in sine exista, nu se aplica prin aceasta cate-

eu

rniezul

www.dacoromanica.ro

15t

goria existentei dincolo de lumea fenomenelor? Schopen-hauer n'avea de cat sa traga toate consecintcle, pentru amuta centrul ,,existentii" la lucrul in sine, retrogradandpanza fenomenelor la un vis, la o himera!

Neaparal aplicarea in transcendent a acestor cate-gorii nu poate din nefericire sa duca la stabiliri complectesi precise. Dar ajunge sa se abordeze macar o zona,aceia din vecinatatea lumii sensibile si tot ni se deschidunele perspective si dobandim unele destusiri. De altfelnu poti trage hotarul intre doua domeuii, farce a vedeacate-oeva din fiecare. A fixa limitele cunostintei noastre farcea intrezari nimiedincolo de ea, inseamna a nu putca tragenici o limita. Forme le gandirii noastre nu sunt complectneputincioase la explorarea transcendentului, cel pu-tin in tinuturile ltti limitrofe. Uncle Kant are perfectadreptate, si aceasta alcatueste un merit dintre cele maimarl ale lui, este atunci cand stabileste caracterul .,ome-nese" al cunostintii noastre, inclusiv al acelei rationale.Fiindca de si mai optimisti de cat Kant, in sensul ca nusocotim deplin inchisa poarta absohitului speculatiei noa-sire teoretice, nu socotim insa un moment cunoastereanoastra ca fiind adequata lucrurilor insele. Imaginea noa-stra despre realitate va rtunanea p-ururea relativa, fiindrezultatul unei sfortari in sine nesocotita: aceia de-a im-bratisa intregul existentii in milrunta paroela a spiritua-litatii noastre. Toate formete intelegerii noastre, stint siraman silintele unei portiuni infime a existentii, pentru aoglindi si surprinde totalitatea ei. Evident ca imaginea exis-tentii nu poate fi decat scazuia, redusa la o scary minus-cule. nevoita sa elimine multime de amanunte si sa repre-zinte fn linii grosiere, oeiace in sine ar fi a bogatie de nu-ante, prinsa In alte cadre si coordonari. Raportul intreharta desenata pe o pagina ingusta si tinutul geograficin marime naturala pe care 11 reprezinta ar traduce intr'aforma chiar prea blanda distanta dela realitatea absolute,la rasfrangerea ei in capetele noastre. Dar chiar asa, nuputem zioe ca imaginea noastrii 'este false, ca n'are nicio corespondents cu realitatea insasi, ca nu pastreaza ni-mica din structura ]umii in sine, intr'un cuvant ca anoastra cunostinta, ramane 'Ara nici, o echivalenta, din-cola de noi. Cu scaderile ei inerente, putem spune mai de-igraba si fare nici o exagerare, ca stiinta noastra este

a

www.dacoromanica.ro

152

§i. ea o versiune a adevarului eLern. Pot exista de sigurallele mai luminoase, dar cine-va care le-ar cunoa§te petoate, le-ar putea, cred, traduce una intealta §1 oarecum.echivala...

Sa reluam acuma expunerea filosofiei lui Kant, ocu-pandu-ne, in continuare de a treia parte a Critiaii ratiu-nei pure, anume de Dialectica transceridentala. Potrivitpsihologiei din vremea lui Kant exista- un al treilea etaj alfacultatii noastre de cunoa§tere, ratiunea, care vine §i(lama Cu iunele elemente proprii, ca uncle tendinte speci-fice, Insfar§it cu anumite forme apriorice originate, pen-tru a complecta opera de iorganizare a euno§tintei noastre.Cum aceste directive apriorice ale ratiunei au o structurecu total diferita de aceia a categoriilor §1 cu-atat mai multde-a formelor apriorice intuitive, Kant le denume§te id-i,cu un termen impruMutat dela Platon, dandu-i insa alt1semnificare. Prin idei se intelegea la Platon acele existenceperfecte, nerealizabile in lumea experientii, dar care erausubstantializate, fiintand in transcendent, In lumea suprasensibilii. Pentru Kant ideile nu exista independent degandirea noastra, fiind ni§te creatii proprii ratiunei noa-stre. Un concept scos din notiuni §i care dep5.§e§te posi-bilitatea experientii este o ideie sau un concept rational" 5 .

Asem'nAtoare ar fi la ambii filosofi, numai pozitia ideilor,care oarecum incunruna cuno§tinta.

Ctu ajutorul acestor idei, Cu aceste principii apriorice,spiritul nostru calla a desavar§easa. opera de unificare acimo§tintelor noastre. Ratiunea vrea sa Infaptuiasa siste-matizarea cunoa§terii adica inlantuirea ei dintr'un prin-cipiu"6). In contrast "insa cu formele apriorice de panilacum, ideile ratiunii deli ar vrea sa gaseasa §i ele tunmaterial sensibil adecvat tor, in lumea InconjurAtoare, to-tu§ din cauza naturii for specifice nu reu§esc sd se ad aptezebine lumei experienei. atunci aceste principii apriorice ra-tionale, nu mai sent idei constitutive ale realitatii,.cum eraucategoriile, ci raman numai idei regulatoare. Ideile trans-cendentale nu au nici and o intrebuintare con.stitutiv5..a§aea prin ele sit fie date concepte de anumite obiecte. Inschimb insa ele au o intrebuintare regulatoare excelentii

5) C. r. pure, p. 294.6) C. r. pure, p. 523.

www.dacoromanica.ro

153

§i neaparat necesara anume de a Indrepta intelectul spre oanumita IMO., in vederea careia liniile de directie ale tu-turor regulelor sale tind a se Impreuna Intr'un punct,care deli nu este decal o ideie, adich un punct din care defapt nu pornesc conceptele intelectului, dat fiindch seafla cu totul in afara de limitele experientii posibile, totu§serve0e a le procura cea mai mare imitate pe laugh ceamai mare Intindere 7). Principiile ratiunii nu- i pot gasideci in experienta noastra 'tin material pe care sa -1 Inca-dreze, o realitate care sa le Intruchipeze §i ses le faces va-labile, deaceia valoarea for va ramanea aceia a unor simplenorme regulative. Toate auno0intele pure ale inteleetuluiany drept caracteristica faptul ch. I0 Infatiwaza conceptelefor in experienth. §i 10 verifica astfel principiile prin ea.Dimpotriva cuno0in4ele transcendente ale ratiunii nu-0prezinta ideile in experienth. §i nici nu pot gasi in. ea oconfirmare sau o contrazicere a principiilor lop" 9)..

In definitiv aoeste idei regulative ale ratiunii noastreurmaresc ca din Intreaga experienth sh alchtuiasch o uni-tate Inchegata, armonioasa, desavar0ta, sh totalizeze ne-sfar0tul Or al fenomenelor, cu Ian cuvant vor ses realizezeunitatea definitive, ceiaoe e tot !lima en acea absolutes §i ne-conditionata. Din neoesitatea launtrica de Imitate deplinh!,ideile ratiunii vor sa fach o realitate concrete. Dar aoeastadorinta fierbinte, insa ve§nic desamagita de a IntruniIntr'un singur Intreg toata diversitatea naturii concrete, nuse poate realiza del lumea experientei noastre oranduitAIn formele infinite ale sensibilitatii, spatiul §i timpul, nupoate avea margini, nu poate alcittui deci o totalitate. Con-ceptele ratiunii se raporta la totalitatea experientei adicala unitatea colectiva a Intregei experiente posibile §i dea-ceia tree dincolo de once experienta data devin trans-oendente"9). Cad o totalizare presupune ceva finit, orealitate infinite neputand fi totalizata. Dar tocmai astfelse prezinta realitatea care ne este nou.h data in experienta.

totu§, ratiunea noastra vrea en indaratnicie sh Incheieseria tuturor fenomenelor, sh ajungh panh la sinteza loxcomplecta, la derivarea dintr'nn principiu neconditionat.

7) C. r. pure, p. 523.8) Prol. p. 124.

9) Prol. p. 123.

0

Si

www.dacoromanica.ro

154

Ne putem tot alai de putin astepla ca spiritul omenescsa renunte vreodata eu desavarsire la cercetarile metafi-zice precum. ne putem astepta ca de teamit ,s6 nu respiramun aer care nu este curat, sa incetam vreodata sa respi-ram" 10). Dar o totalizare definitive n'o putem infaptainici in timp si nici in spatiu. In timp, nu poate sa existein prim fenomen initial, dela care sa porneascii serianesfarsita a fenomenelor, cad imaginatia noastre nu poatesa accepte run inceput absolut. In timp nu putem akimiteexistenta tunui prim fenomen, caci oricum Para concepe tre-buie sa fie, conform structurii mintii noastre, precedatde tun altul. Nu se poate nimic naste din meant sau&kin timp gol. Deaceia trebuie sa mergem mereu inapoi incatutarea cauzelor evenimentelor, fail a reusi sa ispravimvreodata siragul fenomenelor. La fel in spatiu, nu putemstabili elementele ultime, caci diviziunea materiei merge siea la infinit, ca si regresiunea in Limp. Spatiul este infinitnu numai in totalitatea sa, ci si in fiecare particica °rickde infima. Timpul exclude creatia iar spatiul exclude ato-mtul. Nici in timp si nici in spatiu nu ne putein opri vreo-data, si deci in lumea din ele nu putem ajunge niciodatala elemente ultimo, nu o pulem tolaliza desavarsit.

Atunci soluSia pe care ne-o propune ratiunea noastreeste sa cautilm elementele ultime, principiul neoonditionalin afaril de lumea din timp si din spatiu. Ratiunea nuproduce nici un concept ci numai elibereaza conceptulintelectului de restrictiile inevitabile ale unei experiente po-sibile, cautand a-1 largi peste limitele domeniului empiric,totus, insa in legatura cu el. Ea cere pentru un con.di-tionat dat o totalitate absolute dinspre partea conditiunilor(sub care intelectul supune unitatii sintetice toate feno-menele) facand prin aceasta din categorie o ideie trans-eendentala pentru a (la sintezei empirioe integralitateabsolute prin continuarea ei pane la neconditionat (ceiaceau se gaseste nici card in experienta ci numai in ideie).Ratiunea sere aceasta dupe principiul ca dach e datcondi(io,nalal atunci este data §i toata suma condi(iunilor,deci este dat §i necondifionatul absolut, prin care singur alost posibil conditionatul" 11). Fiindca not dincolo de for-

10) Prol. p. 18011) C. r. pure, p. 371.

din-

www.dacoromanica.ro

155

mele noastre intuitive nu putem avea nici o inluitie, nicio experienta, inseamna ca despre o alta lame decat cea aexperientei noastre n111 putem avea decat o cuno§lintaformala, goall de continut. Nu putem avea imagini con-crete despre lumea esentelor suprasensibile ci numai doaro ideie vaga de o called prima transcendenta. Jar datavrem cumva sa concretizam aceasta ideie neconsistenta

vom substitui fara vole o schema in timp §i inspatiu, mare cat cuprinderea lor, dar prin asta absolutulse risipe.te §i se dizolva, caci odata introdu§i In acestecadre fail margine nu ne putem opri niciodata §i nu semai poate astfel vorbi de o tolalizare.

Aceste idei ale ratiunei noastre nu pot fi salisfaoute,dobandind un obiect adecvat §1 de-aceia Kant nu le socoateprincipii constitutive, genetioe, ale realitatii, ci le thnume§teprincipii regulative. Nu ne mai ramane decat valabili-tatea principiului rathmii ca o simpla regula a conti-nuarii §i mtiririi unei experleate posibile dupd ce s'a expusnevalabilitatea sa ca principiu constitutiv al fenomenelorin sine" 12). Cu alte vorbe, cue Iute lege Kant prin idei re-gulative? Desigur este o iluzie nazuinta ratiunei noastre dea ajunge candva la o sinteza suprema, la o unificare de-plink dar este totu§ o iluzie folositoare. Aceasta iluzietranscendentala prin care ratiunea noastra 1§i inchipuie cava putea odata i °data urcand din treapta in treapta, saistoveasca scara fenomenelor, sa gaseasca vreo oprire de-finitive, intr'o cauza suprema, a tuturor seriilor de fapte§i de intamplari, este Cara indoiala o speranta irealizabila,Insa totu§ o iluzie care poate servi la ceva. Urmarindmereu cauza prima, aceasta himera transcendeatala,campul cuno§tintelor noastre se va largi necontenit, ex-ploratia domeniului empiric se va extinde tot mai malt.Principiul ratiunei nu este constitutiv pentru a largi con-ceptul lumei sensibile dincolo de orice experienta posibila,ci este un principiu al unei pe cat se poate de mari con-tinuari §i largiri a experientei, principiu dupa care nicio limits empirica nu trebuie sa aiba valoarea unei limiteabsolute" 13). Speranta In§elatoare de a descoperi inecondi-tionatul, este de o utilitate indirecta, ea formeaza resorbul

12) C. r. pure, p. 444.13) C. r. pure, p. 439.

ii

www.dacoromanica.ro

156

activitatii spirituale,Marginita ca raza de actiune, dar nu caelan de miscare. Prin tendinta irealizabila de a atinge abso-lutul, activitatea ratiunei noastre este Intretinuta, sub acestimbold cunostintele noastre sporesc Intr'una, se Irnboga-tesc mereu. 0 legends ne povesteste ca un parinte precauta lasat mostenire fiilor sai o vie, dar fiindu-i teams ca via sanu fie lasata In paragina de neglijenta tor, le-a spuscu limbs de moarte ca in ea se &este ascunsa o comoara.Manati de mirajul acesta, mostenitorii au sapat din adancvia, In toate directiile si in toate ungherile, facand-o sadea roade lmbelsugate, deli nu au gasit fireste pretinsacomoara. Cam in felul acesta este si rolul nalucirii trans-cendentale In filosofia kantiana. Urmarind ca o tintsaccesibila cunoasterea enigmei terminate, activitatea noa-strtl cereetatoare nu lancezeste nkiodata. Este vorba de untrue al naturii, adeseori folositor sa Inteteasca interesulomului si sa-i mentle puterea de munca, care ar putea säscads fara nadejdea unui liman definitiv. Un true alnaturii In domeniul spinos al cunoasterii, intrucatva ase-maniltor cu cellalt true de care vorbeste Schopenhauercand explica iubirea dintre sexe. Natura pentru asi-gura interesul salt propriu de perpebare a spetei, Imbro-bodeste pe indivizi lasandu-i sa creada eN iubirea Impart:1-sita. ar fi un triumf at for personal. De fapt asemeneabucurii nu sunt decat tot atatea mreje de care se servestenatura dibace pentru a-si realiza scopul el, caci cinesi-ar putea inchipui in clipa de belie a dragostei birui-toare ca. nu esti cleat umilul instrument alideii de conser-vare a spetii? Cam la fel concepe si Kant iluzia transcep-dentala, care serveste in practica la imholdirea omuluisa cerceteze neincetat, cu toate ca scopul suprem al ra-titunei noastre nu poate fi ajuns niciodata.

Dar unii filosofi au luat in serios aceasta capcanatranscendentala, au crezut in realizarea acestei iluzii. Deaici tendinta de a se gasi un obiect real, accesibil si adecvatidealului ratiunei noastre. Din tendinta de a se substituiiluziei transcendentale de unificare deplina, o realitateadecvata, s'au iscat o multime de sisteme inconsistente,de teorii arbitrare, incercandu-se cu notiuni fictive fixareaneconditionatului absolut.

Kant aduee trei exemple din acest fel de pseudocu-nostinte si anume ideia de sub'stan.ta spirituals, ideia de

www.dacoromanica.ro

157

cosmos unitar si idcia de Dumnezeu. Acestca stint celetrei mari fabricate filosofice, complect artificiale dupafilosoful german, izvorate din iluzia transcendentalA, por-nite de la amagirea ca spiritul nostril. In. prada nAzuinteide unificare desavarsita, va reusi sA fixeze imagines cauzeineconditionate. Ace le trei idei, depasind Campul cxperien-pi, se dobandesc prin deductie, metoda la sine valabilti,sand e bine aplicatit Deoarece gasisem originea catego-riilor in cele patru functii logice ale tuturor judecatilorintelectului, era firesc sA taut origina ideilor, in cele treifunctii ale rationamentelor ratiunii"14). Ratiunea este fa-cultatea rationamentelor si in cautarea de echivalente cuoperatiile logicei formale, Kant creiazri o foarte silita le-gaturrt a celor trei idei, cu impArtirea silogismelor incategorise, ipotetice si disjunctive. El arga insa ca aceleidei sunt cafe si trele false, ajungilndu-se la ele print' oneingriduita sgritura a deductiei si!ogistioe, dela lumeasensibila la acea transc,en.denta.15).

Avem de pilda ideia unui suflet substantial, simplu,identic cu sine si nemuritor, ideie care a izvorat din ne-cesitatea spiritului nostru de unificare deplina, aplicatala cunostintele pe care le avem despre viata noastra psi-hica. Insd aceasta ideie a unei substante spirituale simple

nemuritoare este lipsita de valoare, cats vreme nu el-

14) Prol. p. 125.15) Windelband (in op. citat. II. p. 98 evidentiaza pentru

ce Kant, nu admite deducjii silogistice, decal tot in campul unei ex-periente posibile. 0 concluzie silogistica trebue sa aiba un caracterde necesitate, iar neoesitatea" (Intocmai ca existenta) este dupaiKant, o categoric, restransa la domeniul experienjii sensibile. Windelband pare a aproba acest mbd de a vedea adaogand ca. Intrucatcategoriilc sunt numai forme de imbinare ale continutului intuitiv,nu exists o activitate cognitivA, in stare sä lege intr'o formauniversald neeesara un continut sensibil cu unul suprasensibil ".

Totus aceasta afirm,atie nu se Impreunk tocmai bine cu opiniaaceluias ganditor (p. 91), care talmacind coneeptia lui Kant, spuneca incapacitatea categoriilor de-a trece in transcendent, nu rezidailn ele fnsele, ci in faptul ca au nevoie de-o intuitie pentru afunctiona.

Insa child e vorba de-o deductie, dela cunoscut la un necu-noscut, care poate momentan ramanea ireprezentabil, atunci in-terzicerea trecerii ooncluziunii, dela imanent la transcendent, nu sepoate justifica decAt numat In cazul card limita de aplicare a Ca-tegoriilor ar rezulta dintr'o cauza intrinSecif, §i nu din una acoidentala.

ti

MM.

si

ai

www.dacoromanica.ro

158

seste un alt temei decat eel dialectic. Acei filosofi care auzis ca dedesubtul constiintei noastre se afla o substantaspiritual/ simpla, runitara §i eterna, pentru a explica maitemeinic caracterul de iunitate al eului nostru glasul con-tiin ei, acestia au sustinut un paralogism, o teorie haze/pe jocuri de cuvinte. O simpla neIntelegere, spune Kanta dat nastere psihologiei rationale. Unitatea constiinteicare sta la baza categoriilor, se is aici drept intuitie asubiectului ca obiect, aplicandu-i-se apoi categoria sub-stantei. Ea este ins/. numai unitatea In gandire, prin caresingura nu este dat tnici un obiect, la care deci categoriasubstantei, care presupune totdeauna iutuitie data, nuIpoate fi aplicata Vii, prin urmare, acest. subject nici nupoate fi cunoscut. Subiectul categoriilor deci prin faptulc/ le gandeste pe acestea nu poate dobandi un conceptdespre sine In.su§i ca despre un object al categoriilor; cacipentru a le gandi pe aoestea el trebuie sri puma la baza,pura sa constiinta de sine"16). Eul este acela care condi-tioneaza ideia de substanp, accasta ffind o simpla catego-rie a intelcctului nostru, deci substanta nu poate Iiisiubstratul unitatii conditionante. Actul spiritului creiazaideia de substanta, si nu substanta ar da nastere unitatifeului nostru. Este deci o inversare a termenilor, pc carenu o justifica frequenta ei savar§ire.

Trecand la cea de a doua ideie, la acea de universca ansamblu neconditionat al fenomenelor externe Kantva sustine artificialitatea ei, lipsa sa de valoare obiec-tiva, printr'un procedeu deosebit: mime aratand ca acesteipnoiuni i se pot acorda, deopotriva de temeinic, atributecontrare, ffind nevoiti, cand vrem sa caracterizam totali-tatea cosmic/, sa-i atribuim, pentru motive egal de puter-nice, calitati antagoniste. Acestea sunt faimoasele antinomiiale ratiunii, bogate in mari consecinte, si care alatuescuntil din cele mai adanci si mai subtile capitole din toata,filosofia kantiana.

A§a hunaoara se pune Intrebarea dadi cosmosul InIntregimea lui este din punctul de vedere al marimii fioiton infinit? Am vazut deja cum si dece timp si In spa-tiu nu ne putem opri niciodata. Orice fenomen presu-pun' un altul, alaturi i 'nainte, dupa cum orice catime de

16) C. r. pure, p. 329, 330.

in

si

si

si

www.dacoromanica.ro

159

materie fie dansa cat de mica, se poate divide mai departe,neputandu-se ajunge in spafiu la ultime elemente indecom-pozabile. Dat fiind eh in.ceputul e a existents precedatade un limp In care lucrul nu este, atunci trebuie sa fiprecedat un Limp in care lumea nu era, adica un timp vid.OH intfun timp vid ou este pr sibila nici o devenire avreunui lucru. Deci lumea insa§i nu poate avea nici unInceput §i este deci cu privire la timpul trecutIar data lumea este dupa spatiu finita §i limitata atunciea se aria Intr'un spatiu vid care nu este limitat §i deci ra-'portal lumei fats de spatiul vid ar fi raporlul ei fatsde nici un lucru" 17). Prin urmare suntem obligati de acesteconsideratii sa concepem cosmosul ca infinit. Pe dealtaparte in mod tot atat de necesar, aceiasi mintie, n,emultu-=Rade regresiunea la infinit, in limp Si in spatiu, reclamasimiultan tot asa de imperios, o limits pentru cosmosIn toate privintele, urmand atunci sa-1 conoepem ca oeantilate finita. Nu numai ca unitatea mintii noastre re-clama, grosso modo, limite, dar impingand analiza maideparte ne dam seamy ca Intr'un cosmos infinit, nicitin fenomen, nici un object n'ar putea realmente sa existc.eaci pentru ca un fenomen sa fie real, trebuie sa fie cevadeterminabil, sa aiba locul lui in timp In spatiu, ceiacemai ales 11 face sa fie el §i nu altul. Dar data universul.esteinfinit, nu se poate determina o pozitie precise nici in timpsi nici in spatiu. In caz ca universul este Para margini,loriunde aln muta un object el nu-§i schimba pozitia,'Aleut sau este indiferent, caci totdeauna se afla la aceiasidistanta, in toate directiile. Numai In cazul existentii mar-ginelor, numai intre limite determinate, sc poate spline dede lin lucru, unde se gase§te, mai aproape satt mai departe,reperat la cosmosul insu§. In ipoteza unui cosmos infinit,nici un object n'are un loc al sat." fixat, §i deci nupoate efectiv sa existe. In afara de aceasta, once obiectreal este constttuit dintr'o materie cleterminata. Dar inipoteza nand admitem infinitul, once portiune de materie,°Heat de mica, se poate divide la infinit, a§a ca nu e deter-Minabila nici °data. Apoi ca un lucru sa apara, el presu-pune o serie complecta de conditii determinante. Dar datalumea este infinity in timp nu se poate Incheia nici ()data.

17) C. r. pure, p. 385.

si

www.dacoromanica.ro

160

seria de conditiuni, asa ca orice eveniment care se Intam.-pia ramane suspendat in vazduh. Infinitatea 'unei serif statocmai In faptul ca ea nu poate fi niciodata terminate prin,tr'o sinteza sucoesiva. Prin urmare o serie infinite soursa Inlume e imposibila, deci un Inceput al Minn este o conditieneoesara a existentii ei18). Pe sdurt, la spatele flecAruifenomen exista o serie nesfarsita de conditi'uni, pe caren'am. putea-o Incheia vreadata, deci nici un obiect nupoate fi complect determinat, adica rear putea se existe.Ar rezulta prin Iurmare ca data almitem infinitul lucrurilenu exista, si deaceia trebuie se consideram cosmosul caceva finit. Atunci, pe de o parte mintea noastra reclamApentr'u cosmosul, luat ca totalitate, calitatea de infinit,far pe de alts parte e nevoita, cu tot atata forts, sa-1 can-sidere de finit. De asemeni se poate sustine despre cosmosdeopotriva eh el consta din elemente, simple, sau ca nuexista nimica simplu indivizibil in lumea din timp spa--tiu. Ace las conflict la antinomiile dinamice (oele d'ina-inte erau cantitativ-matematioe) putandu-se sustine cu strin-genta egala, fie ca lantul cauzalitatii e fare Inceput, fie caexista i cauze spontane; sau, Intr'a alts antinomie Inrudita.ea aceasta, fie ca toate cauzele suet contingente, fie c5trebue undeva sa existe o cauza necesara. Prezenta a-cestor antinomii ii justifica .ele crede Kant con-vingerea ca notiunea de univers, ca ansamblu neconditio,nat, nu reprezinta o eunostinta valabila, isvorand din a-oeiasi iluzie a unei idei rationale, care In lac sa ramaeregulativa, Incearca sa devie constitutive. Totus, adaugaKant, noi putem trage din aceasth antinomie i un adeva-rat folos, deli nu dogmatic, dar totusi critic .i doctrinal:anume, de a dovedi prin ea in mod indirect idealitateatranscendentala a fenomenelor, in cazul cand cineva n'arfi fost cumva multumit cu dovada directs In Estetica trans-cendentala. Dovada ar consista In aceasta dilema. Dac5lumea este un tot existent in sine atunci ea este sau finit5sau infinite. Ori atat Intaia cat si a doua propozitie efalse. Asa dar este fall ca lumea (ansamblul tuturor fe-nomenelor) ar fi in tot existent In sine. Din care urmeazAca fenomenele In general nu s-ant nimic in afar dereprezentilrile noastre, eeiace tocmai am vroit sa exprimam_

18) C. r. pure, p. 382.

§i §i

§i§i

§i

si

www.dacoromanica.ro

161

prin idealitatea for transcendentala" 19). Iata o noua probaimportan.ta pe care am lasat-a sa se Intrevada mai de-.mult adusa de Kant in favoarea idealitatii formelorsensibile.

Insfar§it cea deatreia ideie rationale pe care multifilosofi au urmarit se o transforme Intr'o cuno§tinta po-zitiva este cea mai ambitioasg, nazuind sa unifice spiritul

natura, Intr'un singur fundament neconditionat: ideiade Dumnezeu. Aci s'ar Incheia complect temeliile existentii,fiind vorba de necontlitionatul absolut. Kant analizeazXrand pe rand argumentele aduse pentru dovedirea exis-tentii lui Dumnezeu, Inoepand cercetarea cu argumentulontologic, pe care it atacase temeinic, Inca din perioadaprecritica. Poate nu este inutil sa repetam ca dovada 03f2-tologica voia sa demonstreze existenta lui Dumnezeu por-nind dela notiunea sa. Avand in mintea noastra ideia uneiMate perfecte, decal care nu se poate alta mai superioara,aceasta fiinta va cuprinde o totalitate de perfectii, introcare si existenta, fora de care ar ramane Intr'un punct de-ficitara. Rezulta deci ca Durane Den exista. Kant arata dedata aceasta In modul eel mai radical, artificialitateaargumentului. Existenta nu este o note In continutul uneinotiuni, un atribut logic al unui concept, un predicat care4analizeaza. Data gandesc o ninth' ca cea mai inalta Pea-,litate (fare defect) mai ramane Inca totusi Intrebareadata exista sau ba" 20). Intre o mon.eda reala §i una ima-ginary nu exista nici o diferenta din punctul de vedere alatributelor lox; ele au acela§ continut Insa totu§ una exista,iar cealalta este numai fictive. O suta de galbeni realinu contin catusi de putin mai mult decat o surd de galbieni.posibili" 21). Ideia unui Dumnezeu real nu difera in con-tinut de ideia unui Dumnezeu pur imaginar. Existentseste un datum suplimentar, o constatare a experientiiconcrete. Dar in experienta noastra nu ne este datatuitia suprasensibila a lui Dumnezeu. Rezulta ca argu-mentul ontologic este fall. Conceptul nostru despre unobject poate tontine ce §i cat vrea, not trebuie totu§depasim pentru a atribui obiectului existenta. La obiectele

19) C. r. pure, p. 438.

20) C. r. pure, p. 495.21) C. r. pure, p. 495.

tai

in-

sarl

www.dacoromanica.ro

162

simturilor aceasta se intampla prin inlantuirea cu vreunadin perceptiile mele dupa legi empirice. Dar pentru o-biecte ale cugetarii pure nu exista absolut nici un mijlocde a cunoaste existenta lor" 22).

Dupa nimicirea argumentului ontologic, Kant executatot asa de nemilos argumentul cosmologic, argumentula contingentia mundi", care sustine, In esenta,ca din mo-ment ce ceva exista, trebne sa presupunem ca o conditieindispensabila a acelui ceva, §i a tuturor realitatilor con-tingente (a acelora pe care ni le putem 'inchipui disparand),o existenta necesard. Fireste o asemenea existents, a careifiintare nu presupune conditii in afara de ea., nu poate fiIn limp si spatiu unde toate fenomenele suet conditio-nate si contingente ci in afara de aceste cadre, deci Intranscendent. Este faimosul argument care dela faptul calumea exista, fi atribue un creator, Intrucat lumea fe-nomenelor, nu-si are In ea lust's propria ratiune de a fi.Desigur cauza ei transcendenta, care isi ajunge nemaireclamand alte conditii, va trebni sa cuprinda perfectiuni,care sa o fats necesara. Autorul lumei este o fiinta a tot,reala, ens realissirnum", sedirul plenitudinelor desavar-site, Dumnezeu.

Kant combate valoarea acestui argument cu trei con-sideratii principale: a) ca el constitue o aplicatie gresitaa principlului de cauzalitate, at arid uzagiu este exclusivimanent; b) ci, n'ar fi de cat o reeditare deghizata a art-gumentului ontologic, Intrucat chiar postuland In modvalabil o existents neconditionata transcendenta, nuavem dreptul s'o identificam cu fiinta perfecta (argumentulontologic care functioneaza in mod ocult, strecoara acifiinta perfecta, care cuprinde Intre perfectiile ei darulexistentii neoesare). c) Chiar data ajungem regresiv, dinconditie in conditie la ideia unei fiinte necesare, nu putemface niciodata drumul rovers, incepand eu fiinta necesarai derivand lumea din ea23).

Pe temeiul aoestor obiectii intrucatva discutabilei de-io severitate excesiva Kant conchide, potrivit ros-

tului pe care el 11 atribuise ideilor ratiunii, ca idealulfiintei supreme nu e mimic altceva de cat un principiu

22) C. r. pure, p. 496.23) C. r. pure, pp. 497 -503.

si

siesi,

si

si

www.dacoromanica.ro

163

regulator al ratiunii de-a considera toat5. legatura In lumeca ,si cum ar isvora dintr'o cauza neoesara a tot suficientk,pentru a intemeia pe ea regula unei unitati sistematioe sinecesare dupes legi generale in explicarea aoestei legaturi,si nu este afirmatiunea unei existence necesare in sine 24).

Asa dar reapare si se explica luorurile iards priniluzia transcendenta15.25).

sfarsit Kant mai ruineaza sipretentiile argumentuluifisico-teologic (teleologic), acordandu-i eel mult o valoarerestrAnsa. Argumentul acesta pleaca dela finalitatea si armo-nia naturii, pentru a conchide, din constatarea unei vaste in-tocmiri inteligente, la tmDumnezeu sublim si Intelept, careIn atotputernicia sa, a organizat universul, dupes un planmaret si unitar. Kant observes ca in nici ;un caz de si s'arsimti imboldit sä mai sicaneze argumentul pe chestia ana-

24) C. r. pure, p. 507.25) Argumentele kantiane In contra argumentului cosmologic

nu suet poate chiar asa de decisive. Este un caracter general al ipo-tezelor filosofice, ca se pot Intocmi, pornind dela fapte In sus, dara nu putem merge cu aoeiasi inlesnire dela ipoteze In jos, deducandiaptele. Dela fapte in sus, ne servim de metoda inductivA, cu re-zultate ipotetice, pe cfind invers am avea metoda deductive, carepaseste apodictic, si la care nu se poate pleca I. ultima instanta,detest dela adevaruri axiomatioe. Cel mult se poate sustine, dinaceasta cauzA, ca argumentul cosmologic conchide la existenta luiDumnezeu ca la o probabilitate, nu ca la o certitudine matematicAdar am ca argumentul e fals.

Aceasta Sin privinta uneia din obiactiuni.In oe priveste Intampinarea el se identificA in mod nepermis

existenta necesare, cu acea perfecta, care nu rezulta de nkaeri catA,vreme se porneste dela faptul existentii empirioe, se poate observesce aceastA identificare d5nsa 'Ara caracter de siguranta mate-matica porneste, nu din amestecuri ontologice ijicite, ci delaconvingerea el IntrucAt natura cunoscutl este contingents, o exis,toga neoesarl dacl ea se postuleaza va trebui sa CuprindAperfectiuni Sig sit alba o plenitudine mult superioara lumii peroepute.

In sfarsit la obiectia kantianA el argumentul cosmologic pA-catueste prin aplicarea cauzalitatii In transcendent, ajunge sa a-mintim ea §i Kant In.susi a fAcut ataril aplicatii neIngAduite depunctul situ de vedere and a afirmat existenta lucrului In sine,ceiace ar fi o probes, ca nu se poate stAvili cauzalitatea wok) undepretinsese Kant. (Designr cauzalitatea ritm5ne pur empirica, In ipos-tasele ei sensibile de cauzalitate mecanicA sau chiar suocesiva).

De altfel Kant §ovAe§te chiar aci, la capitolul antinomiilor.Vorbind de antinomiile dinamiee, el marturiseste precis, ca ratinueenoastra cere o cauza ultimA, neconditionatA fiird sa mai de-

pi

eiwww.dacoromanica.ro

164

logiei antropomorfice de aci nu se poate conchidela un D-zeu a toate creator, ci numai la prezenta unuiarhitect, care a construit cu un material aflat. Numai incaziul cand s'ar putea dovedi, spune Kant, ca lucrurile sub-staniale ar rezista la orice randuiala inteligenta, numaiatunci s'ar putea presupune ca si materialul a fost creiatale D-zeU26). Altfel, pe baza finalitatii din nature, nu sepoate ajunge la un creator care O. fie cauza integrals auniversului.

Cu aceste critici ascutite, Kant combate toate in-cercarile faeute a se concretiza inteo cunostinta valabilaneconditionatul absolut. Este lotus mai molt de cat oimpresie, este un fapt neindoios, ca deli Critica ratiuniipure ingradeste posibilitatile noastre de cunoastere, sta-vilind Cu deosebire mice avant speculativ, totus opera a-ceasta de fran.are severs, pregateste pe tacute domeniul

Aare aceasta pretentiune ca o iluzie transcendentala socoate ca s'arputea Impaca conflictul dintre ratiune sensibilitate (care prelun-geste lantul cauzal la infinit, fortata de infinitatea timpului Si spa-

admitand In cuprinsul lumii empirice seria cauzala nesfarsita,.si tot °data o cauza neconditionata in transcendent.

Iata propriile cuvinte ale lui Kant: Trebuia deci sau sa re-mand un conflict cu ratiunea, care cere necondijionatul, sau acestneconditionat trebuia. pus, In afara de serle, In inteligibil, a cardnecesitate nu cere nici nu ingadue nici o conditie empirica si estedeci cu privire la fenomene, absolut necesar". (C. R. pure, p. 473).

De si polemica lui Kant In contra argumentului cosmologicnu este infailibila, ea a compromis totes In mare mascara aoest ar-gument, anti data socotit irefutabil. Atacurile an continuat. Filosofultcontemporan 'Verweyen (op. citat pp. 167 171) reproseaza ace-luias argument, ca porneste dela o baza fictive, intrucat contingen(afenomenelor naturii, nu este probabil o contingenta intrinseca, cinoua ne apare astfel din cauza limitelor cunostintii noastre. In eieinsele aceste fenomene ar putea fi necesare deci nu mai reclaml;postularea unui principiu transcendent, care se le explioe aparitia.Ca.nd In,sa Verweyen, desvoltandu-si aceasta ideie spune ca dincauza limitelor noastre, fenoenele ne apar contingente fiind cainoi nu patrundem pans la ultimele conditii ale existentii forde aceia nu le sezisam necesitatea" fard se urea ajunge, vorbind deacele ultime conditii", desigur de alts structure de cat a fe-nomenelor, tot la Du.mtnezeu. Ambele ipoteze, fie ca acea con.-tingenta a fenomenelor e obiectiva, fie ca e subiectiva, oonduc deopo-lriva la Dumnezeu, =de libertatea de creatie necesitatea exis-tentei se contopesc.

26) C. R. pure, p. 512.

tiului)

§i

1i

si

¢i

1i

www.dacoromanica.ro

165

suprasensibil, a cArui explorare o va face Critica ratiuniipractice. In. orice caz din toata filosofia sa teoretia re-zulta ca lumea experientii noastre, nu este singura existentaposibila. Iar atunci cand conchide ca nu se poate demon-stra existenta lui D-zeu, are grija sa adauge ca tot asa,nimezi nu va putea sa demonstreze neexistenta Lui. Flintasupreme ramane deci pentru intrelluintarea numai spe-culativa a ratiunei, un simplu ideal, dar It111 ideal far&prihana, un concept care incheie si incoroneaza intrevacunoastere omeneasca, a carui realitate obiectiva adevaratca nu poate fi dovedita pe aceasta tale, dar nici nu poatefi rAstumata" 27).

Pentru a reaminti mai amanuntit ca deli Kant neoblige sa nu ne arunaun in speculatii transcendente, re-cunoaste Lotus posibilitatca existentii altor lumi in afarade acea a noastra, vom desprinde, ca incheere a capito-

cate-va spicuiri din chiar Critica ratiunei pure.Mai intai atunci cand Kant vorbeste despre idealitateaspatiului si a timpului, si afirma ca not nu putem aveanici un fel de cunastinte valabile in afara de aceste formeapriorice, adauga lamturit ca 'far fi exchis sa existe altgen de reprezentari si altfel de lumi. Despre intuitiilealtor fiinte cugetatoare not nu putem nici de cum judecadata ele suet legate de aceleasi condilii care limiteazaintuitia noastra" 28). Nu se poate spune ca lumea noastraasternuta in timp si. in spatiu ar fi singura posibilitatede existents. In al doilea rand Kant afirma In repetateranduri existenta lucrului in sine, agentul care actioneazaasupra sensibilitaii noastre. Cauza numai inteligibila afenomenelor in general o putem numi obiectul transcen-dental, ca sa avem ceva ce corespunde sensibilitatii noastreconsiderate ca reoeptivitate ". Asa dar materialul sensibilne este provocat de o hune transcendent& In al treilearand e cazul de care ne-am ocupat mai recent: atuncicand Kant vorbeste de rezolvarea ultimilor doua antinomliarata cum se poate impaca necesitatea universals a na-turii, cu ideia de libertate si cu ,aceia a unei fiinte de sinestatatoare. Intre cauzele in fenomen e cert ca nu poateexista ceva ce ar putea incept in mod absolut si dela sine

27) C. r. pure, p. 68.28) C. r. pure, p. 430.

lului,

§i

www.dacoromanica.ro

I66

o serie... 0 actiune originara prin care se bitampLa cevace nu era mai inainte nu se poate astepta dela nexul cauzalal fenomenelor" 29). Dar de oarece In libertate este po-sibila o relatie cu nun fel deosebit de conditiuni de cum eposibila In necesitatea naturals, legea acesteia din nu-manu afecteaz,a pe cea dintai, prin nrmare amandnua potavea loc In mod independent laolalt5. D.A. a fi turburateuna prin alta" 30). A gandi an principiu inteligibil al fe-nomenelor adica a lumii sensibile, a-1 cugeta pe acestaliter de contingenta lor, nu este nici decum impotrivaregresiunei empirice nelimitate In seria fenomenelor, niciImp o triva contingentii for d es av arsite" 31).

Kant n'a crezut ca ratiunea noastra teoretica ar fi Instare sa exploreze transcendental, dar arum este posibilaexistenta unei aite lumi, e cu putinta sa fie posibilaexistenta izvor safletesc, prin care sa treusim a ocunoaste. Astfel a ajuns Kant sa scrie Critica ratiuniipractice. Intr'adev5r In aceasta opera Kant ne va aratoca exists o alta cale, viata morals, cu ajutorul careia vomputea patrunde pans In tainele transcendente, deschizan.-du-ne drumul pans in sanctuarul ascuns al absolutului.Conceptia etica a lui Kant ne indica o cale concretil sioriginals catre absolut, in rnomentul cand nu se maiastepta de nicaeri, dar totodata ne mai contureaza cumans de maestri.' o filosofie practica de o rara elevatiunei de-o exceptionala putere sugestiva.

29) C. r. pure, p. 460.30) C. r. pure, p. 469.31) C. r. pure, p. 473.

ssi

ssi

siahui

www.dacoromanica.ro

X.

Filosofia practica (Etica)

La multi ougetatori filosofia practica apare ca o anexa,ca o simply aplicare a principiilar stabilite de filosofiateoretica, aceasta din urma ram'anand partea cea mai im-portanta, centrul de gravitatie al sistemului. Lash' la Kantlucrurile stau cu totul altfel. Mora la kantiank nu este un.simplu accesoriu, o modesty podoaba, o consecintk care sadecurga dela sine, nemijlocit din adevarurile teoretioe.Dup5. Kant, morala Isi are fundamentele sale proprii, do-meniul sau aparte, caraclere care o fac independentl destiinta teoretica. Dar mai malt deck atata, nu numai c5.la Kant filosofia practica se ridica al5..turi si de sine sta-tatoare fata de filosofia teoretica, ba chiar putem spun;dupy cum vom vedea treptat, in deoursul expunerii, ca mo-rala poseda un rang mai mare, un pisc mai inalt, si peumerii ei putem intra mai in adancul tainelor decat cuspeculatia teoretica. Fireste, morala kantiana, asa cum neapare din Critica ratiunei practice, fiind o creatie a aceluia§spirit care a produs si Critica ratiunii pure, va prezentan'umeroase analogii de structura cu aoeasta din urma, pa-tandu-se stabili intre aceste douk opere epocale, un evidentparalelism; ins., ceiace trebUieste sk accentuam dela in,ceput este cy filosofia practic5. la Kant, nu puroede pecale de deductie, nu este o derivare din cea teoretica. Mo-rala kantian5. se intemeiaza pe fundamente proprii, deo-sebite de aele gasite in filosofia teoretica, ba inca lecomplecteaza, ducanduine mai departe, trecandu-ne pesle

www.dacoromanica.ro

1''8

pragul pe care ne-au oprit concluziile puse de ratiuneapur speculative.

Critica ratiunei practice" si Fundamentele metafii-zicei moravurilor", cele doua opere de seama, In care se&este Intruchipata morala kantianA, Kant le-a publicatdestul de tarziu, in once caz la cativa ani dela aparitia

ratiunii pure, bash el s'a preocupat mult si de timpuriode problemele morale. Kant era din tinerete un spirit larg,comprehensiv, interesandu-se indeaproape de toate laturilesi aspectele activitatii omenesti. El s'a ocupat mai multsi mai pasionat de problema morala, mai ales atunci tenda trecut in cea de a doua fazh a evolutiei sale intelectuale.Dar cum in aceasta etaph Kant avea prea puterniceclinAri pentru doctrina empirista, considerand eh bazatuturor adevarurilor consth in fapte de experienth, erafoarte natural se Incerce a Intemeia morala pe acestcriteriu, adica pe constathrile empirice; iar In fata diver-sitAtii reale a moravurilor se ajungh la un relativism si laun scepticism moral desavarsit. In varietatea extraordi-nary de moravuri IntAlnitA dealungul globului pamAntesc,se pierde once norma, once criteriu de separare a bineluide au.. Dach se face din acest teren nestabil un punct deplecare atunci ne dam seama eh este imposibila clAdireatemeinich a vre-unei doctrine morale. Fiecare popor, casa nu mai vorbim de indivizi, iii are conoeptiile sale.proprii despre ceiaoe trebuie se fact'. Diferentele atatde numeroase si de izbitoare la ochi, schimbhrile atatde dese In normele de conduita ale oamenilor au produs oadevarata desperare in sufletul lui Kant, care a deslusittotdeauna in sine nevoi adanci de o viata morala ferma.El singur va constata mai tarziu ca empirismul roadedela radacinA moralitatea In cugete"1). Deaceia am puteaspun cu drept cuvant ca una din cauzele de capeteniepentru. care Kant a parasit faza empirista, ajwagandla ultima sa atitudine, la conceptia lui definitivA, criti-cismul, nou deosebit de etapele precedente de si unfir subtire de lumina it leagh de scanteerile geniale vizibiledela primele lucrari a fost tocmai aceasta trebuinthimperioash de a gasi un fundament nezdruncinat pentruviala i principiile morale, mai ales ch reusise se gaseasch

1) C. r. practice. trad. rom. Amzar p. 64

Cr1-ticei

$i

$i

sgi

www.dacoromanica.ro

169

o axe inflexibill pentru asigurarea valabilitatii universaledesi limitate a cun.ostintei noastre teoretice. Dupe oe

Kant descoperise, prin conceptia sa criticista, osaturaferm5 a stiintei teoretice, rarnanea sa face acelas lucru sipentru. activitatea practica. El se va sili si in acest do-meniu, al actiunei omenesti, sa treach dincolo de varia-bilitatea capricioasa a faptelor de experienta. astfel vaajunge in Critica ratiunii practice, in ce priveste prin-cipiile actiunii omene§ti, la aceiasi solutje ca aeeia Cuprivire la principiile cunostintelor noastre teoretice dinCritica ratiunii pure.

Am vatut din examinarea filosofiei teoretice kantieneca experienta nu ne poate procura acea osatura sigura."care (la obiectivitate cunostintelor noastre stiintifice. Nu-mai prin formele apriorice si transcendentale, inerentespiritului nostru se pot infige stalpii puternici pe carese bolteste stiinta noastra. La fel si in. domeniul activitatiipractice, Kant arata ca nu experienta poate fi izvorultadevarat al normelor morale, ci acestea trebuie sa nevilla de aiurea. Normele etice trebuesc a fi §i ele univer-sale si necesare, obligatii imperative, adica vor fi la randultor, apriorice si transcendentale. Experienta ne aratanumai ceiace este, pe tend normele morale ne indica Inmod poruncitor ceiace trebuie sa fie, deaceia nu se poatescoate nici o regula imperative din ceiace este, din lumeaexperientei. O lege practica, ceiace eu recunosc ca atare,trebuie &á se califice de legiuire generala; aceasta este opropozitiune identica, deci evidenta prin ea insasr 2). Dinaceasta cauza experienta variabila si individuala nu nepoate oferi principii de conducere objective.

Temeiuri deterrninante empirice nu-s bune nici deo legiuire generala exterioara, dar nici de una launtrica;caci un temeiu pune la baza inclinatiei un subject, altul,un alt subject, si in fiecare subject influenteaza mai molttend una card alta. A gasi o lege care sa le carmuiascape toate sub conditia Iunei armonii universale este cu desa.-varsire imposibil" 3). Dana si din experienta se pot extrageunele imperative, acestea vor ramane In.sa conditionale,liipotetice. Un exemplu de acest gen de imperative it

2) C. r. practice p. 273) C. r. practice p. 28

sSj

www.dacoromanica.ro

170

putem gasi in decalogul din vechiul testament rubesiepe mama to pe tatal tau daca vrei sa-ti fie ,tie bine

sä traiesti ani multi pe pamant. Un alt exemplu deimperativ conditionat, scos din experienta de toate zilelear fi acesta: daca vrei sa traiesti mull timp, sa fii omcumpatat. Sau, vrei sa fii iubit de altii, ajuta pe semeniitai. Vedem ca toate acestea sunt imperative In functie deo conditiune, se afla subordonate unui stop empiric sidacA lipseste condiliunea, cade dela sine §i imperativuLAsa dacA poate nu ai aceasta dorinta de a fi iubit deceilalti, Inseamna ca nu fie vei grabi niciodatA sa. sari Inajutorul aproapelui tau.

caracterul capital §i vadit al normelor morale,dupe Kant, nu este acela al unor simple constatari defapt sau al unor imperative conditionate, ci sunt impe-rative absolute, ordine categorice, gAsite in constiintanoastrA morals. Principiile etice sunt porunci obligatorii

dezinteresate, imperative categorice, iar din momentce din masa faptelor experientii tnu se pot extrage altcevadecat uncle imperative conditionate, InseamnI cA viatamorals nu se poate mntemeia in nici-un fel pe datel0experienteL Conform adevaratei moralitati trebuie sa vreisa fad un lucru, fiindcA asa Ili cere constiinta atatatot. Acest trebuie", este un imperativ independent de miceconsideratie laturalnica, de caldul sau de sentiment, siasa se manifests In faptura omeneasca legea mora15..Pentru o fiina la care ratiunea nu-i singurul temei de-terminant al vointei, regula practice este un imperativ,adica o regula caracterizata printr'un trebuie, care ex-prima o eonstrangere obiectiva la fapte §i ln.semneaza eldaca ratiunea ar hours In Intregime vointa, fapta s'ar,petrece dupe aceasta regulA" 4). Legea moralA are formaunui imperativ deoarece omului ca 'dupa rationale 4i putempresupune o vointa purA, dar ca fiinta atatata si pussin miscare de trebuintele simturilor nu-i putem presu-pune o vointa sfa'nta, adica una care sa nu se poatasupune nici-unei maxime in contrazicere cu legea mo-rals" 5). Numai o vointa divine, determinate exclusiv de

4) C. r. practice p. 205) C. r. practice p. 31

Insa

si

si

ssi

www.dacoromanica.ro

171

legile morale, n'are nevoie de nici-o constrangere sausfortare pentru a realiza deplin viata morals.

Am vazut deocamdata ca normele morale nu ne potveni din experienta ci trebuie sä alba o alta origine. Darnu numai ca normele morale nu sent compatibile cu ca-racterele oricarei experiente dar mai mult Inca, adeseaon principiile morale vin in conflict cu faptele expe-rientei. De multe on una este §i cu total alta trebuie safie. Atunci normele etice se angajeaza intr'o lupta Inver-§unata cu datele empirice. Mai mult, normele morale ande luptat nu numai cu faptele experientei externe, darchiar §i cu obstacole interioare. Pentru a deveni un ommoralmente bun, nu e deajuns sa lasam sa se desvoltefarit piedica germenul binelui inerent firii noastre, darmai e nevoie sa luptam Impotriva unei pricini a rauluicu tendinte contrarli pe care le aflam deasemenea Innoi" 6). Kant distinge pe langa eul nostru transcendental,cu puritate morals neprihanita §i un eu empiric, o pu-ternica cetatue egoista a sufletului nostru, preocupatanumai de fericirea individuals. Opus-ul direct al princi-piului moralitatii este cand din principiul fericirii propriise face temeiul determinant al vointer7). Exists In noialaturi de comandamentele morale o mullime de impulsiiegoiste, suntem cutreierati de nesfar§ite meschinarii jos-nice. Kant spune ca data noi am Indrazni sa destainuimcandva tot ceiace cuprinde eul nostru egoist, in intimitateadesfa§urarii sale, am dezvalui cel mai groaznic spectacolposibil depe suprafata pamantului. Dar nu numai el noinu comunicam altora micimile noastre intime, dar neferim pe noi In§ine de aceasta priveli§te urata. Noi §timsa ne ascundem P.011a ln§ine, acele tendinte inavuabile,§i nu ne exceptam dela amagirea voila, pe care o prao-ticam cu un maxim de perseverenta. Totu§ autoiluzionareaeste numai partials §i In fond suntan informati destul debine de aceasta fermentatie egoista, a§a ca se explica decetu.nii morali§ti n'au luat in seams deloc latura mai Ina Itaa sufletului nostru, la multi efectiv cople§ita, §i pentruce considerand latura noastra egoista ca fiind intreaga

6) Religia in limitele raliuuii. Trad. rot.. prefatata de C. R.Moira, p. 27.

7) C. r, practice p. 34

www.dacoromanica.ro

172

noastrA fiintA, au ajuns sä formuleze niste maxime moraledesdurajan.te.

Astfel de exemplu, La Rochefoucauld, sceptic a ad-mill preocupari de ordin mai malt, a cautat doar sldegajeze din actiunile noastre, o serie de adevAruri bazate.exclusiv pe latura egoista, interesatA, a sufletului nostru,reusind sA ne dea o sums de maxime corozive, teribileprin iluziile care le spulbeth in privinta caracterului ome-nese. Vom cita cateva din ele, aproape la intamplare,Virtutile nu split decat vicii deghizate". Omul dath. nuse lasA in prada unui viciu, e riumai fiindcl are .maimulte". Vieille iii in reciproc echilibru §i cand ele seanuleaza, ne bucurAm spunand ca aceasta este operaconstiintei noastre morale". Cared dispar viciile n'amtriumfat noi as'upra lor, ci in realitate ne-au pArasit elepe noi". Dupa cum se poate vedea acest moralist incisivdespoaie omul de orice iluzie, de cea mai mica valoareetith intrinseth, .reducand sufletul nostru la o singuthfatetA, ingusta si egoista. Kant admite si el ca laturaegoista a sufletului nostril, deli nu este singura, rAmanetotus_ totdeauna foarte puternith. Un alt moralist, mar-chizul de Vauvenargues, spunea ca e atat de efemera in-clinarea noastrA spre bine i spre virtute, meat sa nuasteptAm sa se intepsifice sl se fixeze; oricat de slabar licari, trebuie dimpotrivA s'o urmAm imediat, de teamaca dintr'o clips intr'alta sa nu fie stinsa de vanturi du--mane. Cu toate acestea la Kant alaturi de lumea asa cumne este data in experienta, pe langa eul nostru empiricexists i o altA zona mai inaltA, mai purA, eul nostrutranscendental, de uncle izvorAsc curate, asemenea unorape cristaline comandamentele morale care duc luptasecular] Inversunata cu obstacolele dinafath sau data-suntru, puse in tale de lumea faptelor sensibile. Atat de]impede si de precis sunt separate hotarele moralitAtiisi ale iubirii de sine, bleat nici ochiul eel mai de randnu poate sa scape deosebirea dath un lucru apartineuneia sau alteia" 8).

SA se observe paralelismul dintre Critica ratiunii purei Critica ratiunii practice. DupA cum atunci cand era

vorba de cunostinta teoretica, sufletul nostru venea cu.

8) C. r, practice p. 35

1i

1i

www.dacoromanica.ro

t73

forme apriorice si transeendentale, undo se insereaza ma-terialul sensibil, gasit in datele experientei, tot asa Sndomeniul moral, sufletul nostru, aduce din adancurile luineprihanite, norme morale, apriorice i transcendentale,carora ar urma sa se incadreze faptele lumii sensibile.

Intre aceste doua opere ale filosofiei lui Kant existainsa si uncle deosebiri. In domeniul teoretic matcrialulexperimental destul de docil, venea ca dela sine sa se inse-reze in cadrele noastre apriorice, nu opunea nici-o rezig-tenth' serioasa, operii de coordonare, organizata de spiritulnostril. De pilda and e vorba de categoria cauzalitatii,dificultatile pe care eventual le putem Intampina yin dingreutatea de a deslusi in multimea antecedentelor, ade-varata cauza a unui fenomen, insa aplicarea cauzalitatiica atare, se facea dela sine, in mod spontan. Ba chiartentative de a nu aplica aceasta categorie cateodata eraun lucru greu de infaptuit. Na tot asa stau insa lucrurilesi in domeniul etic. Comandamentele morale nu-si asi-mileaza in mod natural, nestanjenit, materialul empiric.In activitatea morals materialul experientii se infatiseazaca o forte care se opune fatis directivelor pure, apriorice.Principiile morale 'Intampina In faptele concrete o re-zistenta hidarjita. Ce-i drept tendintele egoiste se mairilzboiesc cite °data si intre ele, insa exista deobioeiintre dansele, o oarecare camaraderie, isi dau sprijinreciproc, pentru a forma un front comun de rezistentaimpotriva imperativelor morale, asa ca de multe on biatanorma morale, mai ales la sufletele sovaitoare, nu vaizbuti sa-si supuna impulsiile empirice si se va intoarceinapoi invinsil. Izbucnirile de viata morale pure, venitedela eul nostru absolut, nu reusesc A. se impuna ma-terialului sensibil, decat la sufletele taxi, la personali-tatile viguroase.

De sigur o alts diferentiare intro cele cloud critici, esteca normele transcendentale cu caracler practic yin dinteoalts regiune a sufletului nostru, de cat formele aprioricecare se aplica in cunoasterea teoretica. Asta nu inseamnaaltceva decat ca principiile morale nu smut idenlice cucele teoretice. Imperativcle etice au caractere proprii, ori-ginale, spre deosebire de principiile stiin ei. Dupes cumam mai spus, la Kant activitatea practice si cunoastereateoretica nu se confunda si nici n'au leeituri imediate

www.dacoromanica.ro

174

intre ele, ci fiecare poseda natura sa aparte, diferith decealalta. Exprimand aceasta canceptie Kant se gase§te subInraurirea lui Jean Jacques Rousseau, care arAtase tocmaieh fundamentele moralei nu derives din cuno§tinta teoretica.Numai eh la Rousseau origina vietii morale era senti-mentul. Kant lush are o foarte proasta opiniune despresentiment, pururea §ovaitor §i mobil, a§a ca nu poate fio baz5_ trainica pentru o viatA morales ferma. Kant admiteseparatia pe care a facut-o Rousseau intre adeva'rul teo-retic §i eel practic, dar nu se 1mpach deloc cu famdamentulmoralei rousseauiste. Dupes Kant izvorul vietii morale nueste sentimentul nestatornic §i prea Imp Mutat in lumeasensibila; acest fundament va fi tot ratiunea, bineintelesnu cea teoretica, ci alta: ratiunea practices. Realitatea a,biectivh a unei volute pure sau, ceiace-i tot una, a uneiratiuni pure practice e (lath apriori in legea morales oare-cum printeun fapt, caci altfel nu poate fi numita odeterminare inevitabilh a vointei cu toate ca nu se rea-zema pe principii empirioe" 9). Putem avea con§tiiintalegilor practice pure cum avem §i constiinta principlilorteoretice pure, dach tinem seama de necesitatea cu careratiunea ni le prescrie §i de IndepArtarea tuturor condi-tiilor asupra chrora ea ne face atenti" 10). Inteolege practices ratiunea determine tnemijlocit valuta, nu cuajutorul unui sentiment mijlocitor de placere on neplacere,nici macar cu ajutorul unuia legat de aceasta lege, §inumai faptul ca In calitatea ei de ratiune pores poate fi §ipractices, o face sh fie datAtoare de legi"11). Ratiunea purAeste In sine practices §i des omului a lege universals pecare not o ,numim legea morales" 12).

Rezulth a§a dar ca exists o a doua ratiune, cea prac-tices, independenth de structura ratiunii teoretice, dar totant de diferith de datele experientei. Se poate pune a-tunci intrebarea: dece Kant n'a folosit de preferinth ter-menul de vointa, §1 a spus ca ratiunea practices este izvorulvietii morale. Este un lac comun ca sa se faces din vointa,centrul, sediul directivelor morale. De altfel Kant vorbe§te

9) C. r, practice p. 51

10) C. r. practice p. 2911 C. r. practice p. 2512 C. r, practice p. 31

empirioe

www.dacoromanica.ro

175

§i el de vointa, in aceasta conjoncturrt, mai ales cand sla-bile§te libertatea eului nostru profund. Insa ramane In-trebarea pentru care motiv Kant a prefcrat cuvantuluide vointa, conceptul de ratiune practica. Ca sa explicamacest lucru sunt de amintit mai multe considerente. Maiintai in vremea lui Kant, in secolul al XVIII-lea, exista intoata puterea cuvantului un adevarat cult pentru ratiune.far Kant care a vrut sa dea vietii morale un izvor cu unprestigiu maximal, a gasit ceiac- eauta, In acest cu.vant,sacrosanct pentru veacul sau. In afara de aceasta, unmotiv poate §i mai important va fi fast urmatorul: Kantvroia sa atribuie legilor morale acela§ caracter de univer-sals valabilitate §i de stringenta necesitate pe care-1 au§i principiile matematice, pentruca astfel sa reactionezeviguros, cum o Meuse §i contra empirismului cu urmarisceptice din teoria cunoa§terii, §i Impotriva u§uraticuluirelativism etic, precum §i Impotriva decaderii moravu-rilor din acea epoca. Kant straduindu-se sa arate ca nor-mele morale au caracter precis §i implacabil, i s'a parutca notiunea de vointa cu unele nelamuriri care o incon-joara ar putea sa pericliteze mult din inflexibilitatea le-gilor morale. Ratiunea lato sensu luata este faoul-tatea creatoare de adevaruri universale §i necesare, §i totasupra ei s'a fixat atentia lui Kant, atunci cand a fostvorba de legea morals. S'ar mai putea sa existe Inca tinoonsiderent care sa'l fi retinut pe Kant de a juca preymult pe termenul vointa. Kant Linea deasemenea sa fe-reascrt normele morale de once legatura cude orice afinitati cu revelatiile supranaturale. El vroia sagaseasca vietii morale fundamente fire§ti, o structure na-turals, in Insa§i con§tiinta normala a fiecarui om obi§nuit,a§a dupa cum gasise principiile naturale ale adevarurilormatematice in facultatea comuna de cunoa§tere. Kant splineca cercetarea sa tinte§te la a determina cugetul moralcu nemijlocita privire la datoriile fats de oameni §i pentrua curma sau chiar a preveni o exaltare morals, care tul-burl multe minti"15). Deaceia poate ca a evitat cuvantuldevointa care se preteaza mai lesne la compromisuri mis-tice, prin nuantele sale antirationaliste.

Din cele aratate pans acum reiese ca dupa Immanuel

13) C. r. practice p. 10.

www.dacoromanica.ro

176

Kant fiecare oin este cetateanul a doua lumi. Prin impul-siile egoisto ale naturii sale, ornul participa la lumea sen-sibila; iar prin obligatiile morale care trag brazde adanciIn constiinta sa, omul se ridica in lumea suprasensibilaa spiritualitatii pure. Lumea principiilor absolute nu estealta deck lumea carmuita de legile morale. Legea moralaeste legea fundamentals a unei lumi a intelectului pur" 14).Prin urmare, constiinta noastra se af1a la intersectia adoua lumi, la confluenta a doua regiuni eterogene. Prin.latura egoists a sufletului sau omul se Inglobeaza In ex-perierga sensibila iar prin cea morala el face parte dinlumea absolutului. ySi In critica ratiunii pure, existau uncledistinctii importante : Intre forme apriorioe §i materialempiric, sau Intre fenomen numen, intre lucrurile asacum ni le reprezentam not lucrurile cum sunt in sine.Cat priveste prima distinctie, ajustarea lesnicioasa a ma-terialului la forme, nu ne dedea sensatia a cloud lumi dis-tincte si eterogene. Cat priveste lumea numenala, ea ra-masese neprecizata, era o notiune vaga, flotanta, despreal carei con ;inut nu se putea afirma nimic. Critica ratiuniipractice aduce tocmai aceasta precizare care lipsea celei-lalte critici. Atata vreme cat cineva nu-si facea nici-oideie precisa despre moralitate libertate el nu puteaghici ce vrei sa pui ca numen la baza pretinsului fenomenpe de o parte, si pe de alta data mai e cu putinta sa-sifats o ideie despre acest numen dupa ce mai inainte aiInchinat exclusiv unor simple fenomene toate concepteleintelectului pur in intrebuintarea lui teoretica"19. Legeamorala dimpotriv5. ne pune la indemand data nu o pers-pective, macar un fapt absolul cu neputinta de lamaritdin toate datele lumii simturilor si din toata intindereaintrebuintarii teoretice a ratiunii noastre, fapt care ne dao indicatie asupra lumii intelectului pur, ba chiar o de-

pozitiv ne lass sa cunoastem din ea ceva,anume o lege"16). Asa dar ratiunea practice afirma. calumea nume-nala este carmuita de legile morale, fiinddomeniul spiritualitatii pure.

Exists Insa aici oarecurn i o divergen[a usoara in-

14) C. r. practice p. 4115) C. r. practice p. 616) C. r. practice p. 41

§i§i

§i

§itermine

www.dacoromanica.ro

177

tre cele doua critici ale lui Kant. In Critica ratiunii purelumea fenomenelor era in fond lumea l'ucrurilor in sine,asa cum se strecura prin cadrele noaMre apriorice. Este .drept ca de aci rezulta o deformare, care facea lucrul insine de nerecunoscut, ha chiar necunoscibil. Dar oricumeele doua lumi nu erau in stare de adversitate, fenomennumen fiind in definitiv una Si aoeias realitate, privitadin dou.a puncte de vedere deosebite. Nu tocmai asa staulucrurile si In Critica ratiunii practice. Aicea cele doualumi, perfect caracterizate amandoua, ne apar diametralppuse, una se infatiseaza ca o rezistenta indarjita fatade cealalta. Astfel se explica faptul ca s'a putut vorbi laKant de lun dualism intre spirit §i materie, de vrajma§iace exista intre lumea sensibila si cea suprasensibila, pro -nuntandu -se chiar cuvantul de bugomilism.

Dupa ce am vazut fetid cum apar §1 lupta inversunatace an de sustinut legile morale cu materialul sensibil, tre-cem aclum la caracterizarea lor.

Din oele expose mai inainte rezulta ca legile moraleuefiind scoase din experienta sunt §i ele apriorice sitranscende-ntaIe. Legea morala e data oarecum ca unfapt al ratiunii pure, de care suntem constienti a priori§i care e apodictic-cert, chiar §i data n'am putea gasiIn experienta exemplu in care ea ar fi urmataintocmai. Prin urmare realitatea obiecliva a legii moralenu poate fi dovedita prin nici-o deductiune, prin nici-oincordare a ratiunei teoretice speculative sau empirice,

deci chiar dacti am vrea sa renuntam la certitudineaapodictica ea nu poate fi demonstrata §i astfel doveditaaposteriori prin nici-o experienta §i totu§ ea sta prinea insa§i neclintit017).

Aprioritatea legilor not §tim din analiza ratiunii pureca implica marginirea la prescrieri pur formale. In cu-no§tinta teoretica toata contributia noastra consta numaiin aducerea de forme apriorice. Ace la§ lucru se intampla§i in domeniul etic. Numai o lege formala, adica unacare nu prescrie ratiunii nimic mai mult decat formalegiuirii ei universale drept condilia cea mai de seama,a maxirnelor, poate fi a priori un temei de determinare al

117) C. r. practice p. 41

si

nici-nn

www.dacoromanica.ro

178

ratiumei practice"18). Data e vorba ca o fiin a rationalasa-si socoteasca maximele ei drept legi practice generale,apoi nu le poate socoti detest cu principii care contin.temeiul determinant al vointei, nu dupes materie ci numaidup. forma12). Principiul formal practic al ratiunii puree singurul posibil care-i bun de imperative categoriseadica de legi practice, care fac din fapte datorie, Ingenere de principiu al moralitatii, atat pentru judecareacat pentru aplicarea lui la valuta omeneascy intru de-terminarea acesteia" 20). De aici iie explicdm denumireade eticd formlalistd care i se dd.' adesea moralei kantiene.Kant nu indices teluri concrete ci prescrie numai reguligenerale, formale 21).

0 a doua caracteristica a legilor morale, stability deKant, este faptul ca ele sunt universals si generale, iarasiasemenea formelor apriorice din cunostinta teoretica. Le-gea morals conceputa ca obiectiv necesara numai .pentru-aceia ca ea trebuie aiba o valoare pentru oricine careposedd ratiune §i vointd." 22). Dupes cum. nn existsconstiintd lipsita de formele apriorice intuitive timpul

sau de categorii, cam la fel ar pretinde ,Kant,ca in orice con.stiinta se gaseste legea morales. Deaceiaeste pentru filosoful german, o foarte mare gresald ca Ineducatie sä se IntrebuinDeze moralizarea prin exemple siprin imitatie. Normele morale trebuesc desvaluite tot asacum se descopera principiile matematice anume prin co-bordrea In adaneul constiintei proprii, de unde izvordsc.

18) C. r. practice p. 5919) C. r. practice p. 2620) C. r. practice p. 4021) S'a reprosat moralei kantiane ,din cauza formalismului

sau excesiv, a nu poate deduce din rtgulele ei apriorice mnimemai concrete, indispensabile unei etici aplicate. E momentul sä sub-liniem, el In privinta aceasta, la ratiunea practices, lucrurile se pre-zinta mai gray de cat la ratiunea. teoretica. Aci se puteau derilva mailesne din formele apriorice, unele cunostinte mai concrete, din cauzaca. In lotul aprioric, pe langa categoriile abstracte, se gaseau $i for-mele sensibilitatii Zlimpul spatiul) ale caror regule aveau uncaracter mai intuitiry §i capahil de desvoltari bogate In divierseleramuri ale matematicii. In schimb formele transcendentale ale ra-liunii practice au o structure complect abstracts; iar inventorul forse epuizeazit mai curand.

22 C. r. practice p. 33

si

nisi -o

spatial

si

si

sa

si

www.dacoromanica.ro

179

Vedem dar ca legile morale au o necesitate obligatoric pen-tru fiecare con§tiinta §i n'au nevoie de fapte pilduitoare.Ge-i datorie se arata dela sine oriOcui"25).

0 alto caracterizare a moralei kanfiene ar fi aceiacs ea este o morala a datoriei pure, a datoriei integrale.Datorie Indatorire stunt denumirile pe care singuretrebuie sa le darn. raportului uostru Cu legea morals" 24).Din moment ce toate comandamentele morale sunt into-vara§ite de acel inexorabil trebuie sunt de prisos onceconsideratii de alt ordin. Kant nu admite alte idealuri mo-rale care ss legitimeze datoria, el oere datorie pent= da-torie. Esentialul oricarei determinari a vointei prin legeamorall e ca ea e determinate ntumai prin lege, nu numaiLira conlucrarea indemnurilor simturilor, ci chiar Cu in-departarea tuturor acestora cu Infra.ngerea tuturor In-clinatiilor Intrucat ele ar fi potrivnice legii" 25). Kant nuadmite mai intai amestecul sentimentelor de pla.'oene saadurere In determinarea vointei, fiindc.e ar insemna säbazam morala pe experienta, ceiace ca nu poate fivorba. Despre nici-una din reprezentarile unui hicru,oricare ar fi ea nu se poate §ti apriori daeava fi insotitade plaeere sau neplacere sau va fi indiferenta" 26). $ifiindca numai prin experienta se poate afla ceeace-i po-trivit cu sentimental plaeerii, iar legea practica astfelcum e data are sa. se Intemeieze totu§, pe el, ca pe &con-

posibilitatea legilor practice ar fi deadreptul ex-clusa"P7). Orice sentiment tine de simturi; mobiliul cu-getului moral trebuie Insa ss fie liber de once con.ditiesensibila" 28). Din aceasta.' cauza Kant combate obiceiulde a se transforma virtutile Intr'un fel de vehicule pen-tru propaOrea fericirii proprii. Fericirea este un idealal fanteziei noastre sensibile pe cand datoria este o pro-prietate §i un ideal al ratiunei practice pure. Dupa cumsunt necesare de efectuat in viata unele operatii, deli dure-roase, tot a§a trebuie sa ne indeplinim datoria chiar dace.

23) C. r. practice p. 3624) C. r. practice p. 7425) C. r. practice p. 6626) C. r. practice p. 2127) C. r. practice p..

28) C. r. practice p. 68

§i

slim

ditie,

5,4

xi

www.dacoromanica.ro

180

nu-i tocmai placuta. Data o faptura rationale ar puteaajunge vreodata sa implineasca bucuros toate legile mo-rale, aceasta ar insemna ca in ea nu s'ar gasi nici macarposibilitatea 'unei dorinte care s'o imbie la calcarea tor;caci invingerea unei dorinte sere subiectului Intotdeaunajertfa, are prin urmare nevoie de constrangere de sine, a-dica de o nevoire launtrica catre aceiaoe nu facem bucuros.Dar la o asemenea treapta a cugetului moral nu poateajunge niciodata o faptura. Mei fEnd o fiiptura, adica a-tarnand totdeauna de tot ce cere ea pentru a fi deplin mul-tumita cu starea ei, ea nu poate fi niciodata cu totallibera de dorinte si inclinatii cari, intrucat se sprijinape ca'uze fizioe, nu concorda dela sine cu legea morala careare Cu total alte izvoare; aoestea lac prin urmare in-totdeauna necesar ca din cauza for sa intemeiem duhulmaximelor noastre pe constrangere morala" 23). Noi nutrebuie sa ne preocupam de fericirea noastra subiectivafiindca legile morale creiate de ratiunea practice, la felcu principiile ratiunei teoretice, trebuie sa fie generale, o-biective. De aici putem scoate o prima regula a mora-litatii, aceia ca sa ne purtani in asa fel in cat conduitanoastra sa poata deveni o lege morala valabila pentru,toata lumea. Lucreaza astfel ca maxima vointei tale sapoata oricand sluji in acelas timp si de principiu al uneilegiuiri universale"3°).

Desigur ca din aceasta regula ramane sa deducempurtarea noastra in diferitele cazuri particulare cari ni seprezinta, Insa totdeauua cand vom avea de ales intre da-torie si In.tre fericirea proprie nu va trebui sa stam la Indo-iala ca s'o sacrificam pe aceasta din urma. Kant inlaturacomplect toate idealurile interesate, el renege moralitateaactiunilor conduse de utilitatea rezultatului urmarit. Mo-rala kantiana cauza sa exclude din sanul ei orice ele-mente hedonists, evdemoniste on utilitariste. Aceasta mo-rala se mai opune aceleia care is in seamy succesul, ea esteo morala a intentiei pure. Din tot ceiace putem concepein aceasta lume si chiar in general afara din aceastalame, un singur lueru poate fi socotit de bun fara res-itrictie si anuine o bung vointa'. Buna vointa nu-si primestevaloarea dela efectele sau rezultatele ei, nici dela puterea

29) C. r. practice p. 733Q C. r. practice p. 30

www.dacoromanica.ro

181

de a atinge cutare sau cutare lel ci numai dela vointa,adica din ea insd§i §i privity in ea Insa§i trebuie socotitacu mull superioara a tot ceiace am putea face cu ajutorulei in vederea unei in.clindri sau a tuturor inclinarilor reu-nite. Chiar and o soartA contrary sau sgarcenia unei naturivrAjma§e ar lipsi aceasta vointa de toate mijloacele dea-§i implini proiectele, chiar card cele mai mari sfortArin'ar duce la. nici-un rezultat §i n'ar ram:Inca deck bunavointa singura, ea ar luci cu propria ei lumina ca o piatrapretioasa, cad din sine-§i scoate toatd valoarea PI).Kant in se preocupd deaceia de mijloacele noastre derealizare, jar pealocuri spune c5. ceiace trebuie sa facem,prin MAO acest fapt o §i putem Infaptui. Tot ceiaceomul vrea in privinta moralitApi ii §i sty in putfintd" 32).Apoi indeplinirea datoriei se face deasemenea fares sA sealba in vedere vre-un scop util. O actiune facutd dindatorie is valoarea morals din scopul pe care trebuiesd-1 atingd ci din maxima care o determines §i prin ur-mare aceasta valoare nu depinde de realitatea obiectuluiactiunii ci de principiul dupes care vointa se hotara§te laaceasta actiune, abstractie fAcand de toate obiectele fa-cultdtii de a dori" 33). Singurul sentiment admis de Kantsa colaboreze la determinarea mora1u a vointei noastreeste sentimentul de respect pentru legea morals, tocmaifiindca n'are nimic empiric In el, ci se bazeaza tot pc ra,-1.iune, care ni-1 impure independent de dorintele noastresubjective. Respectul pentru legea mora1s este un senti-ment starnit printr'un temei intelectual §i acest sentimente singurul pe care-I putem priori" 34). Insa rAmane stabilitin mod definitiv ca numai ceiace este legal de vointamea ca principiu §i nu ca erect, ceiace nu sluje§te incli-narea mea ci o birue sau cel putin o scoate cu totul din,jot, §i prin urmare legea, consideratd In ea insti§i poatefi un object de respect §i in acela§ timp un ordin" 35).

Asa dar c vorba de o morald lipsitd de orice preo-cupare de ordin utilitar, nelmblanzita de nici-o con.si-deratie bazata pe scop on sentiment, o morals aspra,

31) Religia In lim. rat. p. 5832) C. r. practice p. 3633) Religia In lim. rat. p. 6334) C. r. practice p. 6735) Religia in lim. rat. p. 63

ei"

nu-§i

www.dacoromanica.ro

182

austera, de o rigiditate cu-adevarat spartana. Si cu toateacestea treb'uleste sa constaUm ca excluderea oricarui ele-ment utilitarist dintr'o morala on cat de severs este dacanu imposibila, in once caz foarte greu de realizat. Chiaraceasta maxima: lucreaza in asa fel ca fapta to sa devielege universals, presupune in umbra prezenta unor ele-mente rutilitariste. Acest luau este si mai vizibil cand setrece la aplicarea maximei. De pilda regula: nu fura,este o obligatie morals care asigura ordinea vietii sociale,caci in cazul cand nu este ascultata ar vatama societatii.Este foarte dificil deci sa se Inlature once elementtarist din explicarea obligattei morale. Elementele utili-tariste date afara pe usa cu mare parada de catre Kantse Intorc insa, macar in parte, pe fereastra. 0 moralsnu se poate mentine exclusiv, cum vroia Kant pe Inaltimilesevere, inalterabile ale datoriei pure, dezinteresate. Dardupa Kant numai in acest caz maximele unei vointe 'norrale pot servi de legislatie universala, once s'ar zice,doctrina lui e o reactie plina de maretie, impotriva meschi-nariilor conduitei zilnice.

Mai mult chiar, Kant va merge §i mai departe peaceasta tale. El nu numai ca spune ca. trebuie sa fadbinele numai din datoria pura, fara preocupari latu-ralnice de folds on sentiment, dar el afirma in modexplicit ca daca-1 fad din mild sau generozitate, bineleastfel faeut nu putem spune ca este imoral, dar nici caeste moral. Bine le izvorat din constiinta morals a datorieitrebuie realizat Fara amestecul vre-unui sentiment chiarcand acesta n'ar face decat sa ajute. Data determinareavointei, se face potrivit legii morale, dar numai cu ajutorulunui sentiment, on care ar fi el, care trebuie presupuspentruca aceia sa devie un suficient temei determinant alvointei, deci nu din cauza legii insa i, actiunea va tontinece-i drept legalitate dar nu moralitate" 86). E foarte fru-mos sa faci oamenilor bine din iubire sau din compa-timire binevoitoare sau sa fii drept din dragostea pentruordine, dar aceasta nu-i Inca maxima morals adevarataa purtarii noastre, potrivita situatiei noastre de oameniprintre fiintele rationale, daca not ne permitem sä trecemoarecum ca niste recruti voluntari, cu Increzuta mandrie

36) C. r. practice p. 65

utili-

www.dacoromanica.ro

183

peste ideia de datorie si ca neatarnand de porunca sävrem sa facem din propria noastra placere ceva pentrucare nici-o porunca nu ne-ar fi de trebuinta 37). A fidarnic atunci cand poti, ba mai mutt suet anumiteiubitoare care fara motivul vre-unei vanitati sau interesgasese o satisfactie interioarA sa raspandeasca hue-uricin jurul lor si se bucura de bucuria altora cand e pro-venita din actiunea lor. Eu sustin totus ca in acest cazactiunea oricat de conforma datoriei, oricat de placuta,n'are totes nici o adevarata valoare morala ci e asemeneacelorlaltor inclinari, bunaoara la fel ambitiei care atuncicand din fericire are de obiect un lucru de interes public,conform datoriei si prin urmare onorabil, merita cicgiisi Incurajari dar nu respectul nostru, caci maxima lipsesteatunci caracterului moral, care cere o purtare din da-torie si nu din inclinatie 38). Asa dar not nu trebuie säapreciem o actlune ca morala dec'at cand este facuta cuintentia de a asculta de o lege a ratiunii practice. Comma-damentul moral trebuie sa izbucneasca liber din forulgenerator de forme si legi transcendentale. Constiinta da-toriei are aceiasi obligativitate stricta ca si adevarurileuiatematice si deaoeia are acelas caracter de rigidarationalitate si cere imperios sa ne ferim de ainesteculoriarui sentiment. Pentru motivul ca inlatura complec-tamente sentimentul, etica lui Kant se mai numeste sirigorista. Este o morala a datoriei absolute, a imperati-vului categoric integral.

In sfarsit o alta caracteristica a normelor morale kan-tiene, care s'a putut Intrevedea din cele de 0.0. acum,dar care trebueste sa fie neaparat cat mai blue deslusil5este autonomia lor. Vointa noastra in determinarea samorala este absolut libera, nu sufere nici-o influentsstreina caci altfel si-ar pierde orice valoare. Libertateavointei noastre se poate deduce si din faptul eh ea estedeterminate numai de legi pur formale. Datatemei determinant nu poate sluji vointei de lege, afara nu-mai de acea forma legiuitoare generals, atunci o astfel devointa trebuie gandita ca absolut independenta de legeanaturals a fenomenelor, privite in raporturile lor mutu-

37) C. r. practice p. 7338) Religia fn lam, rat. p. 61

firi

nisi gun

www.dacoromanica.ro

184

ale, adica de legea cauzalitatii. 0 astfel de neatarnarelush se chiama libertate in sensul eel mai strict adicatranscendental. Deci o vointa careia numai simpla formalegiuitoare a maximei Ii poate sluji de lege este o vointalibera. Libertate si lege practica neconditionata se refersdeci reciproc una la alta" 39). Normele morale izvorasc dinnot insine, nu ne sunt impuse din afara. Moralitatea ca

stiinta sent opera constiintei noastre proprii, sunt da-torite efortului uman. Libertatea este acea proprietatecare-i arata omului capacitatea pe care o are liberul sauarbilru de a fi determinat de legea morala absoluta"").Am. mai putea defini libertatea practica si ca neatarnareavointei de nici-o lege afara numai de cea morala" 41). Prinfaceasta Kant reactioneaza impotriva moralelor zise he-teronome, bazate pe o autoritate strains noun, cum ar fide pilda morala intemeiata pe credinta religioasa, pe di-vinitate. Si aici Kant se conformeaza astfel atmosferii ge-nerale din vremea sa. In deplina consonants Cu veaculal XVIIII-lea Kant vrea sa realizeze emanciparea totals§i definitiva de spiritul medieval, s5. taie pentru totdeaunasuporhil supranatural al tuturor lucrurilor, sä ne deaexplicari firesti in -Loath domeniilc si deci sa intemeiezeo morala naturals. Se stie ca in acest secol devenise cu-rent5 ideia lui Pierre Bay le de a se separa morala dereligie. Aceasta ideie fusese reluata de filosofii englezicare in mare parte erau cunoscuti lui. Kant. Dupa cumvom vedea, Kant nu numai ca sustine ca morala nu sebazeaza pe religie, cum se obisnuia sa se spuie pans acum,dar, rasturnand termenii, va arata ca dimpotrivil religiaeste aceia care se intemeiaza pe morala. Prin urmaredupa Kant morala este un complex de adevaruri obli-gatorii, create in mod spontan de propria noastra con-stiinta, ele nu ne sunt impuse in. aici -11J1 fel dinafara, dedare Dumnezeu sau de vreo alts autoritate exterioara.Auton.omia vointei este unicul principiu al tuturor lz-gilor morale si al datoriilor corespunzatoare tor; oriceheteronomie a voiei din contra na numai ca nu intemeiazanici-o obligatie ci se impotriveste chiar principiului aces-

39) C. r. practice p. 2840) Retigia in lRm, rat. p. 4941, C. r. practice p. 83

si

www.dacoromanica.ro

185

teia i morality ii vointei" 42). Prin aceasta autonomic aeului moral Kant reuseste sa sporeasca demnitatea fiinteiomenesti. Personalitatea omeneasca 10 capata astfel unprestigiu deosebit, o Infatisare sacra, ea trebuie sa sebucure de un respect nelimitat si prin urmare omulnu poate fi niciodata considerat ca o simply unealta. O-mit! si Impreuna cu el orice fiinta rationales e scop insine insusi, adica nu poate fi Intrebuintat niciodata denimeni, nici de Dumnezeu, numai ca mijloe fares a fiin acela§ timp si scop" 43). Omiul este Inteadevar destulde nesfant, dar umanitatea din persoana lui trebuiefie sfanta. In toata filptura, tot ce vrem §i asupra caruiaavem vre-o putere poate fi Intrebuintat si numai ca mijloe,dar omul e scop in sine Insusi. Caci el este subiectul leglimorale, care -i sfanta. numai datorita autonomiei lib'ertatiilui. Pe un om de bine in cea mai mare nenorocire ayield lui pe care ar fi putut-o inlatura numai daces ar fiputut sa-si calm datoria, nu-1 tine oare Inca drept contiinta ca el a pastrat totus in demnitatea ei umanitatea dinpersoana lui, §i a einstit-o, ca n'are dece sa se ru§inezede el Insusi §i sa se teama de ochiul laiunniTic al exa-menului propriu"44)? De aici maxima supreme a mo-ralei kantiene; lucreaza in a§a fel ca sa tratezi toldeaunaumanitatea fie In persoana ta, fie in persoana altuia nu-mai ca un scop in sine, niciodata ca un simply mijloe.

Diupa aceasta sumara caracterizare a conceptiei luiKant asupra moralei sa vedem acum intrucat este adevaratca in doctrina sa, ratiunea practices merge mai in adan-eul realitatii detest ne conducea ratiunea teoretica. DrupaKant ratiunea practices desehide uncle unele fe-resti efective asupra Itunei suprasensibile. Am vazut ca divaacest filosof ratiunea purl nu ne lases sä nadajduim a.eunoaste candva prin ea Insasi esenta ultima a realitatii.Ratiunea teoretica ne Intem.nita pentru vesnicie Intre zi-durile reprezentarilor subjective cu valoare relatives. Naexista cea mai mica spaitura prin. care sa se strecoarevre-o razes plapanda din profunzimile metafizioe ale rea-litatii absolute. Totu§ Kant afirml ca ceiace ne este re-

42) C. r. practice p. 32

43) C. r. practice p. 11744) C. r. practice p. 77

sa-i

himinisuri,

www.dacoromanica.ro

186

fuzat sa ajungem vreodatd prin canalul cercetdrilorteoretice, putern obtine insd cu ajutorul ratiunii practice.Prin viata morald not devenim capabili sd intrethrimunele scanteeri transcendente, ba chiar sa pdtrundem In-tenn fel oarecare in sanctuarul secret al absolutului.Mintea noastrA speculative nu era in stare sa rezolve ma-rele probleme metafizice cum sunt libertatea, nemurireasufletului, Dumnezeu. Aceste probleme care framanta me-rein faptura omeneasca erau considerate ca insolubile deCritica rapunii pure. SA vedem In ce mod Critica ratiuniipractice reuseste sa rezolve aceste probleme, In ce fel neasigura aceste trei marl ideale, nazuite de sufletul nostru.

Dupe Kant necontestata existenta a normelor moraleimplica o serie de postulate care sunt tocmai libertatea,nemurirea sufletului si existenta lui Dumnezeu, oele treienigme ramase nesolutionate de ratiunea noastra teoretica.In ce mod I i Indreptateste Kant aceasth afirmatie?

El arata mai Intai ca imperativul categoric, In-sotit de acel trebuie" de neinlaturat, aceasta normaevidenta prin ea Insrtsi, &RA in constiinta noastra mo-raid, implied in mod necesar existenta libertatii. Am vd-zut ca normele morale sunt opera unei vointi autonomesi libere, ca libertatea este prima conditie a oricarei vietimorale. Libertatea este ratio essendi a legii morale iar le-gea morald e ratio cognoscendi a libertatii. Cad data legeamorals n'ar fi mai dinainte clar gandith in ratiunea noastrrtnu ne-am crede niciodata IndreptAtiti s. presupunem unlucru ca libertatea, cu toate ca ea nu implied o contra-dictie. Dacd n'ar exista InsA libertatea nu am Intalni innot legea morals" 4b). Adevarata fapta morald nu poatefi efectuatA decdt de o vointa autonomy, lipsita de oriceconstrangere exterioard, iar autonomia vointei presupunelibertatea, adica posibilitatea de a Indeplini imperativulcategoric independent sau chiar impotriva legilor naturii.Legea morald este de fapt o lege a cauzalitatii prin li-bertate si deci a posibilityii unei naturi suprasensibile,dupa cum legea metafizica a fenomenelor din lumea sim-turilor era o lege a cauzalitatii naturii sensibile eaprecizeaza astf el aceiace filosofia speculative ar trebui

45) C. r. pure p. 4

www.dacoromanica.ro

187

sä lase nehotarat, anume legea unei cauzalitati al cardconcept era numai negativ In cea din urma, procuraastfel acestuia pentru prima data realitate obiectiva" 46).Ce-i drept aceasta noun cauzalitate erijata In fata cauzali-ty ii naturale, careia se consacrase Critica Ratiunii pure,suscita mari dificultati, pe care Kant cauta sä. le previe,prin manevrarea planurilor separate. Impacarea cauza-litatii ca libertate, cu sine Insasi ca mecanism al naturii,prima stability prin legea moralk oea de a doua prinlegea naturals si anume: Intr'unul si acelas subiect; omul,este imposibila daca nu -1 prezentam pe acesta cu privirela prima, ca fiinta in sine, iar cu privire la a doua cafenomen, una fiind reprezentata in. constiinta pura, altain constiinta empirica" 47). Energia morals care vine inlupta cu lumea sensibila nu Nate fi colectata din expe-rienta deoarece cauzalitatea pain libertate trebuie cantataIntotdeauna in afara de lumea simturilor, In inteligibil" 48).

Astfel norma morals are o origine mai adanck caizvoreste tocmai din lumea suprasensibila, din regiuneanumenala a libertatii. Asa dar, aparitia luptatoare a im-perativului categoric postuleaza existenta libertatii elective,In domeniul suprasensibil. Noi suntem liberi Intrucat as-cultam de legea morals si tindem a o Intrupa aevea.°daty stability libertatea am facut un pas insemnat Indeterminarea lumii suprasensibile, care e caracterizatgacuma pozitiv. Dela libertate ne va fi acum mai iusor sgtrecem la celelalte postulate. Conceptul de libertate, in-truck realitatea lui e dovedita printr'o lege apodictica aratiunii practice, constituie acum piatra de Incheiere aIntregei cladiri a unui sistem al ratiunii pure, chiar sial celei speculative, si toate celelalte concepte, de Dumnezeusi nemurire, care roman In aceasta simple idei far5 sprijin,se leaga acum de el, capata °data cu el si prin el fiinta sirealitate obiectiva, adica posibilitatea for se dovedeste prinfaptul ca libertatea exists inteadevar; cad aceasta ideiese vadeste prin legea morals" 49).

Viata morals postuleaza nemiurirea sufletului, so-.

46) C. r. practice p. 4447) C. r. practice p. 548) C. r. practice p. 9249) C. r. practice p. 3

www.dacoromanica.ro

188

lutionand o problema care ne turbura patimas. Neaducem aminte cum Kant inlOturase din conduita noastramorala, once preocupare de fericire. SA faoem binele.pentru bine si datoria pentru datorie, fOra sa avem invedere vre-o recompense de orioe fel. Dealtfel de faptoamenii virtuosi nu sunt cei mai rasplOtiti In viata detoate zilele, departe de a fi favoritii lumii terestre ci suntdimpotriva de cele mai multe on adevarati oropsiti aibunurilor pamantesti. Dar aceasta este ceva absurd pen-tru o minte dreapta. A fi setos de fericire, ba chiarvrednic de ea dar a au-i fi totus pOrtas, nu se poateampaca cu voia perfectO a unei fiinte rationale" 50). Caomul moral sa fie condamnat in decursul vietii ptunOn-testi, mai merge, dar ca el sa rrunana .nerasplatit pentruvirtutile sale in vecii vecilor iata un fapt care ne revolta.Deci sa nu existe niciodatA o convergenta, o intalnireintre fericire si virtute, cafe ce nu se poale admits. $iKant formeaza notiunea de bun suprem" in care serealizeaza tocmai aceasta impacare intre fericire si vir-tute. Pentruca sa ajungem la bunul suprem se cere ca oconditie primordiala potrivirea desavarsita a intentiilorvointei noastre cu legea morala, adidi o stare de sfin-tenie. Nici chiar moralitatea perfecta n'o putem InfaptuiIn timpul vietii noastre, pe de o parte prey scurta, carpe de alta intalnind In latura egoistO a ftipturii noastre,obstacole de neinvins. Tot ce putem face este O. ne apro-piem cu incetul printr'un progres continuu de sfinteniavointei. Dar acest progres infinit este posibil numai subtpresupozitia unei existence si unei personalitati durandla infinit... ceiace se chiam6 nemurirea sulletulig" 51).

In acest fel not postulam existenta unei alte viedchild sufletul nostru degajat de scoarta sa terestra, va finemuritor, pentru a duce la bun sUarsit sfintenia vointeinoastre si pentru a primi totodata roadele actiunilor noas-tre morale.

Astfel existenta vietii morale ne sileste sa preconizOmo viata viitoare in care se va stabili si conoordanta intrefericire si virtute, caci trebuie sa fie o lame uncle hoestacord sa fie infaptuit. Indiferent data prin aceasta spe-

50) C. r. practice p. 10051) C. r. practice p. 110.

www.dacoromanica.ro

189

rantil Kant iii plate* si el tributul tendintelor evcierno-niste, rilmane stabilit, dupe dansul, eh' nemurirea sufle-tului este a doua conditie necesara vietii morale.

Iar oeiace ne face se credem in mod cert caaceasta imbinare perfecta dintre fericire virtute se varealiza miicar in viata viitoare este un al treilea postulat,aoela al exiistentei lui Dumnezeu, In care aceastii tuniuneeste din eternitate realizata, si care va sti find atotpu-ternac si drept sit Imparta netrebnicului suferinta vir-tuosului fericirea. Acordul, final dintre binele perfect sivirtutea perfectO nu poate fi deck actul acelei flute su-preme care a treat intregul univers. Prin urmare se pos-tuleazg §i existenta unei cauze a naturii intregi, deosebitede nature care se tontine temeiul acestei legaturi, anumea potrivirii exacte a fericirii cu moralitatea" 52). Astfelsingurul mod valabil de a se stabili existenta lui Dum..-nezeu este calea morale cad din punct de vedere moraleste necesar sit admitem existenta lui Dumnezeu" 53).

Taut care este sisteMul de argumentatie prin careKant Intemeiaza du ajutorul ratiunii practice o serie depostulate, nereetmosoute de ratiunea punt. Asa se explicitafirmatia lui Kant di ratiunea punt are dreptul in intre-buintarea practice la o largire pe care in cea speculativen'o poate avea" 54), sau capitolul situ ,,despre primatulratiunii pure practice in legatura ei cu cea speculative" 55).Putem spune ca in lumea suprasensibila se &este domnialibertatii si a legei morale, nemwirea sufletului Dun*nezeu caci acestea sunt postulate neoesare, oerinte impe-rioase ale vietii noastre morale. Morala kantiana ajungeastfel la Dumnezeu, ihra sit Inceteze de-a fi autonoma,Intrucat nu legea morale e dedusit din Dumnezeu, cirovers, existenta lui Dumnezeu din legea morale. DealifelKant separand abrupt maximele moralei, de nature, erafatal sit le arunoe in lohul divinul ii.

Doctrina eticit a lui Kant, mai ales in partea pers-pectivelor ei metafizioe, a starnit numeroase crilici. Celeanai vii protesthri an avut ca object contrazicereapogica oe ar exista intre Critica ratiunii pure si in-

52) C. r. practice p. 112.53) C. r. practice p. 113.54) C. r, practice p. 47.55) C. r. practice p. 108.

si

gi

ssi

www.dacoromanica.ro

190

tre Critica ratiunii practice. Toate ideile ratiunii spe-culative, fara solutiune sau en solutie falsa in campulratiunei pure, ratiunea practica prin artificii sofistice pre-tinde el le-a rezolvit si consacrat in mod definitiv, carealitati obiective. De fapt, am avea Intr'adevar o con-trazicere intre cele doua critici, numai In cazul cand'una ar afirma categoric ceiace cealalta critics neag5tot asa de hotarat. Dar lucrul nu se prezinta asa. Criticaratiunii pure nu stabileste de pilda ca nu exista Dum-nezeu, ci numai c5. nu suntem In stare a stabili data e-xista sau nu. Prin iurmare o contrazicere logics propriuzis nu exista. Cat despre Kant el spunea ca fiece pas ce-Ifaoem cu ratiunea pura, chiar si in campul practic unclenu luam deloc in seams speculatia subtila, se leaga totusasa de bine si anume dela sine de toate momentele Crj-tioei ratiunii teoretice ca si cum fiecare in parte ar fichibzuit, numai spre a-i aduce celeilalte o confirmare"56).Dar totus sa recunoastem ca exista ceva logioeste supa-rator. In Critica ratiunii pure se stabilea imposibilitateade a demonstra intr'un chip oarecare cele trei postulate,far ratiunea practica se Incumeta acum sa stabileascaceiace ratiunea pima considera cu neputinta de stabilit.

Este interesant in orice caz sa fixam care este ade-varatul caracter, atribuit de Kant concluziilor ratiu,niipractice. El nu. pretinde ca a demonstrat cele trei pos-tulate iesite dintr'o nevoie a ratiunii practice, tot asa pre -oum ipotezele stiintifioe sunt sco as e dintio nevoie a ratiuniispeculative. Postulatele activitalii practice stint un soiu decredinte puternice, de convingeri adanci, dar subjective,care se gasesc subt planul adevarurilor demonstrate cuo certitudine perfecta. Expresia unui postulat al ratiuniipure practice putea sä dea loc eel mult la o interpre-tare gresita data i se atribue intelesul oe-1 au postulatelematematicei pure, care sunt investite cu certitudine apo-dictica. Acestea 1nsa postuleaza posibilitatea unei actiunial carui object a fost a priori recunoscut ca posibil Inmod teoretic s1 cu deplina certitudine. Acelea Insa pos-tuleaza posibilitatea unui object (Dumnezeu sj nemurireasufletului) pe temeiul unor legi apodictice practice decinumai in folosul unei ratiuni practice; astfel ea aceast5

56) C. r. practice p. 93.

www.dacoromanica.ro

191

certitudine a posibilitatii postulate nici nu este cu neoe-sitate recunoscuta teoretic prin urmare nici apodictic,adica cu privire la obiect, ci presupozitie necesara numaidin punctul de vedere al subiectului pentru urmarealegilor objective Insa practice, deci o simply ipoteza ne-cesard. Pentru aceasta necesitate subiectiva si totu§ a-devarata a ratiunii n'am putut gasi alts expresie maipotrivita" 57).

Aeum astfel de credinte efective, de§i nedemonstrate,sunt complect lipsite de mice valoare obiectiva? Suntem§1 not de parere ca an atare gea de convingeri nu au.numai o valoare de simply mangaiere personals. Decateorinu se Intampla, in multiple domenii §i In numeroase mo-mente ale vietii, sa avem convingeri puternice, de§i nusunt sustinute de o dernonstratie tocmai perfecta? Nu seintampla sa fim adanc Incredintati de vinovatialunui om,Ears sa putem produce dovezi sigure? Sau nu avem con-vingerea nestramlutata ca semenii no§tri au o vista su-fleteasca analoaga cu a noastra, de§i acest lucre nu sepoate demonstra irepro§abil, bazandu-ne, doar pe o ana-logic, niciodata direct controlabila? Fiecare din not nupoate avea decat experienta con§tiintei sale personale §itotu§ admitem cu tarie ca o simjlara con§tiinta au §i ceilalti.Deci iata o convingere neindoioasa, de§i nedemonstrabiladupa canoanele stricte ale metodologiei. Tot a§a problema

lumii exterioare, care a prilejuit o mare risipuide energie intelectuala, fara a se ajunge la demonstratiiperfecte ci doar la rezultate aproximative. Caci nu sepoate rasturna definitiv ipoteza contrarie, ca lumea ex-terioara n'ar fi decat o halucinatie pur subiectiva, unsimplu vis, lucre sustinut de multi filosofi c'un aparat dia-lectic impresionant. Taus marea majoritate a oamenilorau convingerea adanca §i InradO'cinata, exists o fumeexterioara, desinteresandu-se In privinta aceasta, de re-zultatele speoulatiilor filosofioe. Cam in acela§ fel arfi sa intelegem §i cele trei postulate ale ratiunii practice.Nu sunt adevaruri perfect demonstrate, nici demonstrabileteoretic, dar inn fel de convingeri ferme, extrase din vistanoastra morals. Postulate le practice nu sent deci simple

57) C. r, practice p. 10.

xistentii

ca'

www.dacoromanica.ro

192

artificii de consolatie personald, ci. fiind mai putin decatadevArurile logiceste demonstrate, Inseamnd VISA mai multdecat niste pareri curat subjective isvordte din terentulal'unecos al sentimentelor individuate.

Aceastd opera, Critica ratiunii practice, se Intemeiazdcum spuneam pe principii deosebite si aparte, deli ea pre-zinta o serie de asemAndri invederate cu Critica ratiuni.i.pure. Pentru un ganditor sistiematic, mai ales de talialui Kant se punea problema armonizarii odor cloudcritici intreolaltd. Trebuiau pusie aman.doud in legaturaconcordanta spre a nu se vatama unitatea doctrinei filo-sofului. Totus aceste doua critici, fieca,re In parte operamommtentald, nu se pot imbina perfect, una cu aea-lalta. Ram'Ane mereu Intre ele un sant despartitor. Cutoate ca ele in fond nu se coltrazic, totus oricatd bund:-vointa am avea, nu putem spune ca exista Intre ele 0,jonctiune orga-nicd. Pentru a ilustra acest lucru vomaduce cloud exemple edificatoare.

De pada atunci and Kant afirma ca imperativulcategoric implied libertatea, ramane Insd o enigmd cumlibertatea se poate Insera In reteaua determinismului me-canic al lumii sensibile. Lumea numenala a libertatiicomunica, eel putin In constiint:i noa.strd cu lumea sen-sibild a cauzalitatii fenomenale, dar prin ce modalitateanume? Cum intervine imperativul categoric In lumeasensibila a fenomenelor pentru a Inoerca modificarea eipentru triumful binelui? In lumea sensibila fiecare fenomenera strict determinat de -un fenomen anterior.

Cum ramAne atunci cu ideia de lege universald, in-flexibila si neexceptata, fals de tasnirile de libertate venitedin lumea lucrului in sine? Aceastd greutate pe care o re-,levkn, va face mai tarziu pe filosoful franoez CharlesRenouvier, sd sustina pur si simplu, ca nu exists Innaturd, o cauzalitate rueIntreruptd, tun determinism lardlacune, pentru a face cu asta loc in lumea fenomenelor,eruptiunilor libertatii, socotita de Kant ca pur transoen-dentald. Cad. Kant lash intactd, integrals, legea de cau-zalitate, cand este vorba de lumea experientei sensibile.Deaceia el nu poate sa explioe fehtl cum. se produce inset-rarea isbucnirilor de libertate numenala In plasa me-canismului sensibil. $i din faptul ca svAcnirile de libertate

www.dacoromanica.ro

193

din adancul realitatii in sine null pot gasi un loc firescIn cbntinuitatea lantului cauzal, jonetiunea dintre aeledoua critici nu este perfect realizata.

Intr'o cotnunicare Mena la Societatea de filosofiedin Paris, filosoful Jules Lachelier a afirmat in raportcu aceastit problema: Je ne vois pas, du reste, que Kantse soit explique nettement sur ce point" 58). De fapt Kanta ocolit dificultatea, rezolvind-o cu ajutorul eclat douaplanuri diferite: acel al fenomenelor unde domneste su-veran determinismul (fiecare fenomen derivand din altulanterior); acel al lucrului in sine unde exista libertate.Ceiace in fond e libertate, apare pe planul fenomenelorCa determinism; ceiace In adanc e cauzalitate creatoare,pe planul de suprafata se Infatiseaza ca inlantuire meca-nica, faro inceput.

Desigur sunt imprejurari in care teoria celor douaplanuri, e deplin multutaitoare. Este cert bunaoara, ca Infilosofia kantiana spiritul nostru exercita o actiune cau-zala asupra materiei, caci numai gratie acestei actiuni,materia primeste o organizare. Avein. Asa dar o cauzalitatea formelor transcendentale (care i u trebue confundata:cu acea a lucrului In sine, de si prezinta unele Inrudiri).exercitata asupra haosului material. Totus Kant in operasa de filosofia naturii, sustine ca singura actiune catizaINasupra unui fenomen material (redus in esenta la miscare)nu poate fi deed a altui fesitomen, tot material").

Acest conflict de opinii ear putea aplana spunan.-du-se ca actiunea cauzala a spiritului asupra materiel,priveste faza constituanta (natura naturans), pe cand incadrul naturii constituite (natura naturata), raportul cauzafe totdeauna omogen. Cu alte vorbe, cauzalitatea trantoen.-ilentala se afla pe un plan difetit, de acel al cauzalitatiiiniecanice, prima operand' asupra material'ului Inc dneasezat In thrine, cealalta in 15.untrul naturii organizare.

Nu tot asa de usor 6 sa rezolvi cohflictul Intreeauzalttatea legii morale si determinismul fenom.ehelorsetsibile, Intrucat aci aceste doug actiuni cauzale, de iii

58) Oeuvres. Tome IL p. 134.59) Metaphysiche Anfangsgrilnde der Naturwissenschaft". Werke

4. Ed. Buchenau pp. 454, 455.7

www.dacoromanica.ro

194

isvoare diferite, vin totu§ pe acela§ plan, in luptaruna cu alta, cauzalitatea morale nazuind sa infranga §isä dirijeze cauzalitatea fenomenala, care 11 rezista la randulei. In ce mod deci cauzalitatea libera a maximelor morale10 realizeaza inraurirea In domeniul sensibil, unde dom-ne§te cel mai strict determinism fenomenalist? Aci nuse poate solutions dificultatea izoland cele doua cauzalitatipe planuri separate, ci numai implicand cauzalitatea moraleca un factor ascuns in lantul cauzalitatii mecanice. Indefinitiv in cauzalitatea mecanica cea mai brute, corpurilese comports nu numai in functie de antecedente, ci §iSn functie de proprietatile loin specifice, toate cu temelii§i radacini latente. L'uorul in sine e prezent, mascat fi-re§te, In toate imprejurarile, dece ar fi altfel in do-meniul vietii suflete§ti?

Libertatea numenala nu risca sa introduce schimbaricapricioase In proprietatile fenomenale ale lucrurilor, In-true& libertatea la Kant e echivalenta cu conduita rationnalA. Intr'un langaj mai modern, concepand libertateaca o expresie deplina a unitd(ii spirituale, care dominamultiplicitatea §i poseda In ea Insa§i initiativa actiunii,ea se poate insera in lantul fenomenelor, coordonanddiversitatea lor, nivelandu-le opozitia reciproca §i Impin-gand mai departe unificarea, fara a suprima efectele niciuneia din ele. Ar fi deci cazul sa se gaseasca trepte detramitie dela spontaneitate, la determinismrul mecanic,a se admite isbucniri arbitrare, dar aceasta intr'o conceptieintrucatva diferita de acea a lui Kant, care a Mout o se-paratie prea abrupta intre cele doua lumi, pentru a semai putea intelege modul in care eul inteligibil, determineeul empiric, WA a se clinti totu§ inlantuirea cauzala peplanul lumii fenomenale.

In al doilea rand trebue sa mai Semnalam §'o altaincurcatura logics. Stim din Critica ratiunii pure ca n:u.-menul este oarecum cauza fenomenului, acesta fiindprodusul actiunii de impresionare exercitata de lucrurileIn sine asupra sensibilitatii noastre. Cu albs cuvinte fie-care fenomen are la spatele sau un numen respectiv, runsubstrat neperoeput, suprasensibil, care 11 provoaca Innoi. Dar Kant ne afirma In Critica ratiunii practice calumea suprasensibila este lumea datoriei, carmuita de

cu

si

www.dacoromanica.ro

195

legile Morale. Si atu'nci nu suns straniu ca substratul unuifenomen sensibil, sa fie un fapt de ordine morals? Cum sepoate califica astfel substratul unei pietre, a unui torent, aunui bec electric? Astfeldeterminata lumea suprasensibila,s'a taiat complect legatura dintre fortomen lucrul In sine.

Lucrul In sine, In filosofia lui Schopenhauer, asi-milat cu vointa oarba, va pastra cel putin o corespondentsneasemanat mai mare cu forpele naturii materiale, decalvointa morals a lui Kant, straniu substrat pen.tru o na-tura eminamente amorala!

Oricum ar sta Insa luorurile Critica ratiunii practiceramane o opera epocala dintre oele mai fecunde. Aceastaopera poarta odata cu sigilul geniului pecetea caracte-rului lui Kant. In conditii similare de deceptie in.telectuala,un temperament ca al lui Goethe va reactiona cu totulastfel. Amandoi acesti oameni superiori si-au dat seamsca inteligenta noastra are limite fatale, care o fac impropriesä deslege tainele existentii. Faust, eroul lui Goethe, sipoate alter ego al lui, dupe ce ingramadit sub teasta,toata stiinta ajunge in fond la aoeleasi concluzii ca0 Kant in Critica ratiunii pure. Deosebirea consta Infetal cum reactioneaza fiecare. Faust, care-si sacrificasetineretea pe altarul stiintei 10 vinde acum sufletul dia-volului ca sa-1 fats din nou tanar, s5. tralasca din nouviata, de data aceasta din p1M. Goethe era un tempe-rament mai dinamic, iubea viata chiar cu pretul de apactiza cu satana. Dupe el suprema intelepchme se ga-seste in trairea intensive. Kant reactioneaza cu total astfel.Pupa ce constata neputinta int.eligeutii omenesti de aounoaste adancul existentii se refugiaza intr'iun fel deasoeza, preconizeaza retragerea in constiinta moralsIn credinta religioasa. Acest apel al tui Kant la aspralconstiinta morals, ca la un ultim refugiu rational, va fiderutat pe multi, dar a entusiasmat i multe naturi de elite.Morala sa rigorista e un mimte stancos plesuv, lipsitde poene lumbroase, dar de-o incontestabila maretie. Maiare avantajul ca nu lass conduita in dependenta Incli-narilor fie chiar generoase si a moralei curente, ci o asazape granitul unor norme apriorice necesare. Pe de altaparte da satisfactie deplina acelora care cred ca poate

lumii,

gi

ssi

5i

5i

www.dacoromanica.ro

196

exista o viata morala severa,fark' a recurge la consideratiiteologice §i Urd funclamentAri pe Wei religioase, Dad multiavanti i creatort to domenit aderat la

epistemologioe ale, lal Kant, poate au, fost §lacei care sopot ntorala, kantianil drepi cea. mai star

tisacatoare formna §i gel mai bun indreptar.

§tinatifice, aideilemulti

mai

www.dacoromanica.ro

XI.

Filosofia practica"(Religie, Drept, Considerafii istorico-politice)

Mai inainte de-a trece Ja examinarea celei de-a treiaCritici a lui Kant Kritik der Urteilskraft In carese analizeaza judecata estetica §i ideia de finalitate, avAndtot odata misiunea extrem de importanta de-a Intinde opunte peste abisul dintre domeniile celorlalte cloud cri-tici, fie §i o punte aerianA, tesutA din curcubeu de raze,ca aceea pe care trecea pagul zeilor in Walhala, maiInainte deci de-a aborda opera care urmeaza sä Incheieexpunerea filosofiei kantiene, mai avem de ceroetat inacest capitol, alte lucrari de filosofie practicA ale lui Kant,care .graviteaza in jurul Etioei sale ca in jurul unui astrucentral.

Nu mai revin asupra ideilor discutate in capitolulprecedent, incredintat ca s'a scos in destula evidentA, §iimportanta in genere si rigorismul moralei lui Kant. De-asemeni starea de conflict dintre lumea sensibila si aoeainteligibila, intre fenomen si lucru in sine, caracterizatgrin rezistenta Indarjita pe care o opune eul empi-ric alatuit din porniri egoiste si tendinte interesate eu-lui transcendental, care prescrie legea morals si ar vreas'o impuie si lumii sensibile.

Rigorismul kantian a impins chiar lucrurile §i mai'departe. Hotarat sä excluda din sfera faptelor morale,orice act, chiar desinteresat, din, moment oe n'a isvoratdirect din conceptul aspru al datoriei, ci a fost determinatde-o Inclinare sentimentala, fie dAnsa °rick de generoasa,

www.dacoromanica.ro

198

Kant va sustine pe nesimtite, ca pentru a se evita asemeneaconfuzii, dintre fapte aparent morale cu acele autenticmorale, e preferabil, ca sa nu existe ooincidenta intremaxima morala si tendintele individuale, ci sa fie a claraopozitiune. Prin aceasta se evita confuzia, si tot odatatriumful binelui reprezintA o isbanda necontroversata a.imperativului categoric, biruitor In lupta cu rezistenteleutilitariste. Oamenii indiferenti si reci, lipsiti de pornirimarinimoase cand reusesc sa faca binele, ineajutati de.nici o Inclinare sentimentala, reprezinta cea mai Samna.valoare morala 1). De aci n'a fost grew sa se ajungA ladesideratul unei opozitii complecte dintre legea moralasi Inclinarile s'ufletesti de pe planul empiric, ba chiarsa se faca o conditie a moralitatii, din antagonismul sirezistenta totala a lumii sensibile, ceiace a Indepartat 1eKant, pe tunul care Ii. fusese mare si cald admirator, poe-tul Schiller, couvins In aceasta privinta, cA sentimentele altruiste, In orice caz consolideaza moralitatea, daca:nu chiar o promoveaza si mai repede.

Gravit'and In jurul etioei, pe care o extind, o IntovarAsesc sau numai o apnea, ideile lui Kant asupratreligiei, dreptului §i filosofia istoriei (In care s'ar cu-prinde, si proectele de reorganizare politica viitoare), desi puffin mai la periferia sistemului, sunt totus interesante;§1 euprind farame pretioase de lumina. DupA cum Inoperele cele mai slabe ale lui Shakespeare se gasesc, macarIn scene raslete, scaparari de necontestata genialitate, de-asemeni sen operele mai secundaro aile unui ganditor detalia lui Kant, se vor putea afla Intotdeauna uncle vi-ziuni superioare si sugestii valoroase. Totus in economiaexpunerii noastre va trebui sA, proced6m, la problemeleacestea, intuit mai rezumativ, afara poate de acele ches-tiuni, care ou tot caracterul for acoesoriu, si-au pastratin conjonctura evenimentelor de astral, o efectivA ac-tualitate.

Intr'o stransa legatura cu viata morala este conoeptialui Kant despre religie. Dupa Kant religia nu este o ma-nifestare in fond deosebita de morala, n'are fundamente

1) Grundlegung zur metaphysik der Sitten". Werke 4. Ect.Buchenau pp. 254, 255.

www.dacoromanica.ro

199

esentiale aparte, continutul ei este identic cu eel al moralei, si nu large§te Cu nimic campul cunostintelor noa-stre. Religia adauga doar run ve§mant sensibil legilor mo-rale, facandu-le mai apte subt aceasta deghizare sa lupte

obstacolele materiale, jar pe de alts parte religia po-tenteaza §i intensifica postulatele ratiunii practice, in spe-cial existenta lui D-zeu, dandu-i nuante de flacara §1 lu-mina. Am vazut ca. morala kantiana este autonomy, nuse bazeaza pe nici-o autoritate exterioara. Totu§ prin-cipiile morale postuleaza Intre allele existenta lui Dam-nezeu, care face posibila realizarea bunului suprem, adicahitalnirea dintre virtute fericire. Legea morala, prinoonceptul bunului suprem ca object §i scope final al ra-tiunii pure practice, duce la religie, adica la recunoa§-,terea tuturor datoriilor ca porunci divine, nu ca sanctiuniadica maSuri arbitrare, in ele Inse le Intamplatoare, aleunei vointi streine, ci ca legi esentiale ale oricarei voinlelibere in sine Insa§i cari trebuiesc totu privite ca po-runci ale Fiintei supreme, pentruca numai printr'o vointamoral perfecta, (sfanta §i buns) In acela§i thnp mss

atotputernica deci prin armonie cu aceasta vointaputem nadajdui sa ajungem la bunul suprem, din a ca-rei asezare ca object al straduintei noastre, legea moralaface pentru not o datorie. Mora la nu ne Invata cum sa nefacer, fericiti ci cum sa devenjm vrednici de fericire.Numai cand se adauga i religia,ra'sare nadejdea de a neImpa'rtasi odata din fericire in masura In care lain cautatsa nu firn nevrednici de ea" 2). A§a dar religia nu este alt-ceva decat normele morale socotite drept comandamentedivine, porunci ale lui Dumnezeu. Fara a-§i schimba con-tinutul, postulatul existentei lui Dumnezeu devine maiprecis In viata religioasa, uncle legatura Intre om §i di-vinitate este cu mult mai vie, mai puternica.

Dupa Kant omul la Inceput era, In starea sa na-turals, carmuit numai de porniri egoiste, jar imperativulmoral era complect ingenunchiat. In faza initials a ome-nirii predominau inclinarile spre rau. Vocea principiuluimoral nu se facea Inca asoultata. Aici Kant este de pa-rerea contrary aoeleia lui Rousseau care credea ca omuleste bun dela natura. §1 ca evolutia societatii omene§li

2) C. .r, practice p. 116.

§i

eu

si

gj

www.dacoromanica.ro

200

departe de a avea o influents bineficatoare, este aoeiacare-1 determine la rau. Odata cu aparittia ratiunii seincinge o lupta apriga, deschisa de normele morale int-potriva apucaturilor egoiste, care stavilesc eficacitatealegei morale. Cu timpul, din ce in ce normele morale ca-pata ascendent pans in clip,a tend situatia se rastoarna.De indata ce printr'o hotarare 'unite §i neschimbata, omiula transformat principiul suprem al maximelor sale carefaoeau din el ,un oin rau, el este in principiu si in felulde a gandi, o fiinta accesibila binelui, dar numai prinoontinuie sfortari va deveni oin de bine"3). Cand ra-portul de forte se inverseaza, adica atunci cAnd acelea caredoming sent principiile morale, ce strunesc acum toatetendintele egoiste, atunci asistam la o prehtioire totals, lao revolutie in sufletul omenesc. Din momentul acestei re-generari a persoanei umane se poate vorbi de nastereauntil om nou. In masura in care aceasta reinviere, catrecare tirade orioe fiinta omeneasca ce simte nevoia isba-virei, este atribuita nu numai puterilor proprii ci sti unuiconcurs superior, supranatural, gratie caruia reusim sainfrangem egoismul nostra inradacinat, in aceiasi ma-sura convertirea la o viata morale capata o tine-ture religioasa si atunci avem celace se numeste la con-stiinta religioasa. Neputand el insusi sa realizeze ideia

suveran, nu numai sub raportul fericixii ci sico privire la unirea necesara a oarnenilor in vedereasoopului total, cand aceasta idetie e inseparabil legate deintentia morals purl simtind totus ca e de datoria sasa, contribuie la aceasta opera, omul ajunge la credintaca StApanul moral al lumei coopereaza cu el sau a ora.n-dnit total spre acest stop" 4).

Omorarea in not a pacatului si intronarea dein*tiva a imperativului moral, aceasta inviere a omului la oviata moue 11 apropie de Dumnezeu; iar intrucat renas-terea §ufleteasca este considerate ca efectul grattieti dirrvine avem viata religioasa propriu zisa. Prin urmareviata religioasa are aoelasi continut ca i viata moralenumai Ca religia acorda o mai mare eficacitate not.iuneide Dumnezeu. Insa Kant accentuiaza inainte ca adevarata

3) Religia in limitele ratiunii p. 24.4) Rel. Sn lim. rat. p. 40.

binelui

www.dacoromanica.ro

201

religie este aceia care isvoraste direct din viata moralsnu se Indeparteaza de ea. Presupunand ca pentru a de-veni bun sau mai bun e nevoie §i de un ajutor supranaturalcare poate fi sau o simply redueere a obstacolelor sau chiarun ajutor pozitiv, omul trebuie totus sa Inceapa prin ase face demo sa primeasch acest ajutor i sa accepte acestlooneurs (ceiace nu e putin lucru) adica sa admits inmaxima sa, marirea pozitiva a fortelor care aunt Cu pa-tinth sa i se ipuie In socoteala sa si sa fie recunoscut Ca,om de bine" 6). Din aceasta cauza religiile care se ba-zeazh pe Cultul exterior nu stint religii Inalte, nubile, cireligii adolesoente. Toate religiile pot fi recluse la delta:una (simplu cult) cauta sa obtie favoruri, cealalta e re-ligia moralh, adica religia bunei purtari. In ()ea dintAioamenii se magulesc fie ca Dumnezeu ii poate face de-apururi fericiti (prin iertarea greselilor tor) fart a fi ne-voie sa devie mai b'uni, fie ch. D-zeu poate sa-i face maibuni, fart ca ei sa alba altcev'a de Mout deck sa-1 roar,si cum a to ruga in fata unei Fiinte care vede tot nu e alt-ceva decat a dori, aural n'ar avea propriu zis nimic defacut, chci ar fi de-ajuns o simply dorinta ca oricine sitdevie om de bine. Dar In religia morals (si dintre toatereligiile cunoscute numai religia crestina merits acestuume)e principiu fundamental ca fiecane trebuie sa fact totceiace depinde de el pentru a deveni mai bun si numai cardomul a Intrebuintat pentru a deveni mai bun dispozitiaprimitive spre bine, ii este ingaduit sa spere ca o caope-ratie Superioarh va deshvarsi ceiace nu e In puterea sa" 6).

Asa dar, cultul exterior, cum ar fi de pildg rugAciuneaprin care ceri favoruri, fie implorand binele tau fie Antaltuia on umilinta lui, suet simple accesarii lipsite deInsemnatate pentru religia adevaratA. Ritualul este exe-cutat din plin si de dire banditi care iii fac truce pentrua fi alutati sa isbuteasca fn isprAvile lar soelerate. Nuputerrt Inlocui constiinta religioasa bazata pe datorie prinnici -lun fel de ceremonii. Biserica ar fi a comunitate achrei membri se fortified reciproc in tendinta de a in-deplini perfect datoria moralk. A stuji sub ardinile prin-cipiului bun In religia ratiunii nu Inseamna se impli-

5' Rel. In lim. rat. p. 23.6) Rel. in Hai. rat. p. 26.

si

www.dacoromanica.ro

202

ne§ti un cult biserioesc, fiecare membru prime§te directordinele legislatorutui Suveran" 7).

Prin Iurmare viata morala este adevarata religie, iarregenerarea morals a sufletului omenesc este totodatadulmea vietii religioase. A crede In Isus Christos nu In-seamna sa crezi in istorioare biblice, ci a dori sa-ti.inte-grezi efectiv aceasta geniala personalitate, ca un ideal deperfectie Umank realizat deja de Mantuitorul lumii sideaceia trebuie sa avem ca biota, ca model al vietii noastre,viata aoestui slant care simbolizeath legea morals, In-carnath. Intreag Intr' un om superior. Idealul omeniriiplacute lui Dumnezeu, prin urmare idealul unei perfectiimorale, asa cum e cu putinta pentru o fiinta de pe lamecu nevoi si Incline ii, noi nu -1 putem conoepe decat prin.ideia unui om gata nu numai sa Implineasca toate da-toriile omenesti si In acelas timp sa raspandeasca In juru-icat mai mult binele, cu vorba si cu fapta, dar si dispuscu toate ispitele si mrejile lui maxi, sa sufere dureriletoate pang. la moartea oea mai ticaloasa pentru binele

pentru binele chiar al dusmanilor sai" 8). Acestideal de moralitate supreme, alai de perfect in cati s'a atribuit realizatorului sau omenesc o origind mira-culoasa, ramane pentru omenire mai mult o ideie re-gulativa, similar. 011 ideile ratiunii teoretice. Ea calau-zeste tendinta noastra de perfectiune, care se afirmA inascensiunea perfectibilitAtii, fOra sa poata fi realizata corn-Iplect si integral. Perfectia realizata nu se poatecredem si noi, pe acela§ plan cu lantul nesfArsit alperfectibilitatii, ca treapta finalk ci pe alt plan, care

o coeternitate cu lantul infinit al fenomenelor.De aci absurditatea opiniunii, lansata de unii filosofi,ca Dumnezeu nu este, dar va fi. Perfectia realizata napoate avea rostul de ultima etapa a succesiunii fenomenale,ci este presupusa de dinamismul perfectibilitatii continue,ca o ideie directive si de ratiunea practice dreptpostulat transcendent.

Evident conceptia religioasa a lui Kant, de marenobleta si puritate, nu este la adapost de obiectiuni. Ar fide observat ca dace se mai poate concepe de .si greu

7) Rel. in lim. rat. p. 47.8) Rel. In lim. ratiunii p. 29.

situa,

limplica

lama,

www.dacoromanica.ro

203

i acolo! o viata morals fara participarea sentimenlucrul e cu neputinta la viata religioasa.

Fara ca sa exclude formal sentimentu1 mai ales Inrealizarile simbolioe, Kant taus ar vrea sa Intemeiebeintegral valoarea religiei, pe Critica ratiunii practice, decipe idei lineare rigide. De si ratiunea teor(etica esteaci exclusa, ca incapabila ss ajunga la rezultate valabile,totes ideile ratiunii practice sunt ele forme stringente,fara flexibilitate.

sSi totus la origins, religia a fost In mare parte kmrod al ratiunii teoretioe, Intrucat analogiile din care' s'aplasmuit mitologia religioasa intrau In cadrul unei meta-Jiologii rationale. Cu. timpul ratiunea s'a aratat nemul-tumita cu dogmele religioase, si-atunci pentru salvareafor s'a inventat teoria simboalelor s'au desemnat religieiisvoare sufletesti In afara de ratiune. Sfaramaturile svar-lite de ratiune au fost Incleiate din nou de sentiment.

Kant a vroit sa dea religiei tin fundament mai solidde cat putea sa-1 dea sentimental, i fara sa fats apella mijloacele ratiunii teoretioe, ca atatia alti filosofi dinsecolul luminilor". Atunci a gasit asa zisa ratiune prac-tea", o a (Iona ratiune, cu structure Inrudita., dar cu bataiamai lungs. Aceasta iii dovedise spontaneitatea, constru-ind apriori, normele moralei. Ideile de bazs ale religieinu ar fi dupla Kant de cat eflorescenta acestor normeinsele punerea in valoare a postulatelor lor.

Cu o singura lovitura viata morals postula existentalui Diumnezeu nemurirea sufletului. Caci prima, faraultima, ar fi fost cu neputinta. Desamagirile profundepe care le Indura omenirea vazand atatia oameni lovitipe nedrept, atatea virtuti nerasplatite §i-atatea vicii trium.fatoare, ar face din niizuintele noastre morale, mai de-grabh un teren de scepticism religios, decat o punte sprepostularea divinitatii. Ideia nemurirei Ins5. vine sa re.medieze situatia, dand vreme nesfarsita divinits ii remu-neratoare, sa. acorde virtutea cu fericirea. Ideia de D-zeu

acea de nemurire pot fi socotite ca postulate morale,Insa numai simultan. Cu acelas caracter apar ca fun-damente ale vietii religioase 9).

9) Intrucat priveste pArerea noastra personalA, ne pane paleferabikca aoeste douA idei transoendente sa -$i poatA gksi s'un. fundament

tulrui,

§i

§i

§i

ssi

§i

§1

ssi

www.dacoromanica.ro

204

Dace religia, in doctrina lui Kant, era o forma maifosforescenta si mai eolorata a vietii morale, in schimbdreptul este forma ei mai stinsa, intnuat se margineste lao conformitate mai mult exterioara cu comandamentele ra-punii practice. Dreptul nu se raporteaza la intentii, cila actiune, iar sfera lui este a legalitatii" 10). ) Elaborareafilosofiei juridice kantiene e foarte complicate si in multelocuri necomingatoare, osebit, de faptul ca nici contra-zicerile nu-i lipsesc. Din punctul acesta de vedere maitoti comentatorii stint de acord, de si nu toti au judecataceasta parte a operii sale, cu acea vivacitate necruta-toare, caracteristica lui Schopenhauer, gAnditorul care inunele privinte ranTane eel mai fidel dintre discopolii creatoriai lui Kant. Debilitatea senile a lui Kant, spune Scho-penhauer, poate singura sit explice ansamblul teorii sale

teoretic de oare care valoare. Cunostinta teoretica este singurulinstrument serios pentru a afirma sau nega. Chiar dace o demon-stratie logics nu are Intr'un caz dat certitudine deplina, e Inca sa-lisfacator sa conchida cu oare care probabilitate. Kant urmarea preamult convingeri apodictioe si nu voia sa stie decat de et. Despreesistenta lui Dummezeu, aan exprimat In alt capitol convingerea, caargumentul cosmologic este Inca utilizabil. Cat priveste nemurireasufletului, socotesc de asemeni ca atarna in balanta mai mult decatpostulatele morale, eonsideratii filosofioe rationale, care ar deschidedrumul posibilitatii ei. Cu nadejdea de-a adanci mai tarziu aceastaMiele, personal cred omenirea, Indreptatita a spera o viata viltoare,lutemeiat pe faptul ca adancimile fiintii noastre nu suet epuizateIn cadrul existentii sensibile. De multe on lectura unei carti atasantehne face sa ne identillicam cu Intampilarile povestite in ea. Germ',trairei noastre se ingusteaza la siragul acelor 1ntamplari, iar restul,ramas In umbra inconstientii, e ca si cum War exists. Dar iatA alectura se ispfraveste si-atunci de-odata, cartea Inchisa, isbucnesedin adancuri alte virtualitAti de viata, cu alte perspective, decal acelor de pe Jinja peri*tiilor cetite, dar Cu care ne identificaseramdesavarsit. Oare viata noastra pamanteascA sa nu se asemene In-trucatva cu acea lectura? Dane sa. nu Dm sclavii unei Ingustaxiia constiintii, care reduce vremelnic flintarea noastra la cadrul aoesteivieti? Si atunci and aceasta viata se sfarseste sa nu avem oareeliberanea constiintii, care fusese inlantruita de-o singura fateta acontinutului nostru? Iar moartea sa fie altoeva, de cat mijlocul de-aactualiza disponibilitAti nefolosite, si care nu-si 'gaseau local Inspatiu si timp?

10) Die metaphysik der Sitten". Erster Theil, MetaphysicheAnfangsgrtinde der Rechtslehre. Ed. Hartenstein, p. 11 si 10.

www.dacoromanica.ro

205

despre drept, care nu este decal o ciudata tesatura deerori, derivand Une le dintealtele" 11).

Norniele de drept gunt dupa Kant, tot un produsal ratinnii practice, emanand oarecum din vecinatateamaximelor morale, de .i, pare-se nu direct din ele. AuInsa acelas isvor comUn, sent em.anatia liberta(ii, de uncledefinitia dreptului ca suma conditillor necesare a acor-dului vointelor, dupa o lege a libertatii" 12).

Tot asa dupa cum la religie austeritatea legilor mo-rale imbraca o haina sensibila, pitoreasca dar -oarecumdeformanta, la drept, manifestarea libertatii In lumeaempirica, poate Imbraca haina deformanta a arbitrarului.De aci neoesitatea de-a se stavili, armonizand&se, ma-nifestarea tuturor vointelor, Ingaduind afirmarea flea.ruin pana la limita legitima a afirmarii celorlalti.

Normele juridioe au menirea sa stabileasca echi-librul Intre libertatea tuturor, §i ele nu se pot instituidecat Inlauntrul unui stat. De aoeia, inainte de viata destat, nu exista propriu vorbind drepturi, ci numai o bathde drepturi, potente sau provizorate, o conceptie princare Kant oarecum subtilizeath teoria dreptului natural,cu reguli juridice fixe, teorie Inca simpatizata in epocalui 13).

De si regulele juridice au acela§ nobil substrat trans-cendental si scant din aoeiasi familie cu normele morale,ele cunt insa mai dependente de lumea sensibila, atatprin presupunerea neconditionata a existentii statului or-ganizat, cat si prin faptul ea ascultarea de ele, poate

11) ,,Die Welt als Wille and Vorstellung", I. Cartea 4 § 62.12) Desi dislincte de normele pur morale, Kant socoate pe

cele juridice ca indirect morale (pag. 18, op, citat) Sn se.nsul ca apartele ca datorii launtrice, atunci and pentru an angajament

n'ar exista constrangenea exterioara la can moment dat. In card acesta,angajamentul desi nu de natura pur morala devine o datoriemorald, pe care constiinta etica te obligA s'o Indeplinesti, chiardaca te stiff is adapost de orice sanctiune extern.

Comportarea Jegall" devine astfel indirect si etica, mai ales cacele douA soiuri de norme nu pot fi profund heterogene, emananddela aceiasi libertate, care aleatueste simburele profund al imitatiinoastre.

13) Etwas Aeusseres als das Seine zu haben, ist mu- in einemrechtlichen Zustande, im burgerlichen Zustand moglich", (p. 53: De-asemeni 54, 55, 56, op. citat).

juridic,

si

si

www.dacoromanica.ro

20(3

dispensa de scrutarea intentiilor §i de spontaneitatea laun-trica a Imbrati§arii lor.

in price caz Kant pastreaza §i In teoria dreptului,aeeia§i atitudine de rigiditate rationalista, care nu, admitetranzactli cu niciun calcul utilitarist.

Schopenhauer e scandalizat ca atunci cand explicaoriginea proprietatii, Kant, o intemeiaza pe dreptul

locupant, in loc s'o legitimeze prin munca trans-formatoare, care face dintr'o proprietate o opera oarecumpersonals a stapanutui ei. Critica lui Schopenhauer esteevident judicioasa, mutt mai moderns de cat doctrinatui Kant §1 am putea recunoa§te un fond real de echi-tate in presupusa apostrofa a noului venit, dare primulocupant:Tocmai pentru ca to to -ai bucurat atata vreme,este drept ca §i altii sa se bueure la randul for ".

Dar atata vreme cat spiritul lui Kant era obsedatde ideia de-a scoate papa la maxim normele vietii prac-tice de subt tutela lumii sen.sibile, a capriciilor, amobilitatii §i chiar a nuantelor sale, evident ea el nuputea pone in atarnare dreptul de proprietate, de muncadevil* prin. urmare un factor empiric, susceptibil deinterpretari schimbacioase §1 individuate. Teoria primuluiocupant, desigur simplista §i brutala, asigura totu§ or-dinea mai bine...

Aceiasi rigiditate viu eriticata, o constatarn mai Cuseamy in teoria kantiana a dreptului penal. Ratiuneapedepsii duprt Kant nu e nici apararea societatii de re-cidiva infractorului, nici amendarea lui, nici intimidareaaltor elemente cu porniri scelerate, toate aceste con-sideratii avand fun colorit puternic utilitarist. Pedeapsaeste data numai ca expiartune. Daca o far. de lege avatamai. echilibrul vointelor armonizate, .expiatia vinova-tului o va reface la loc. Pedeapsa este o razbunare dozataa societatii, care nu pleats din rautate sau ura, ci dintr'unIna lt comandament. Conceptia lui Kant nu e departe dejus talio.nis, ochiu pentru ochiu §i dinte pentru dinte,

sa provoci vinovatului exact atata durere, cat apricinuit el ou fapta lui. Kant sustine pe fata, ca o exigentatranscendentala egalitatea dintre pedeapsa §i crima.", §ipentru a sublinia totala independents a pedepsii, de oriceconsideratii de utilitate socials, filosoful se roste§te astfel:73DacA societatea civila s'ar disolva prin eonsimtarnantul

pri-panted

de

edict

www.dacoromanica.ro

207

tuturor membrilor sai, clack de exemplu, un popor caretocue§te o insula s'ar hotara sa se desfaca. §i sa sepeasca inteo alta regiune, cel din urma uciga§ care s'argasi In Inchisoare, va trebui mai Intaiu sa fie executat,pentm ca fiecare sa-§i suporte pedeapsa conduitei sale, §ipentru ca sangele varsat sa nu cada asupra poporului caren'ar fi reclamat public aceasta pedeapsa"14).

Iata-ne Intor§i la conceptia ca sangele nu se spalade cat prin sange, §i data nu plate§te vinovatul, o vorplati, icu nenorociri viitoare, toti aoeia care au neglijat sä-1traga la raspunderel

Nu se poate tagadui nici aioea maretia salbatecaa doctrinei lui Kant, cu ecouri de fanfara transcendenta.Totu§ putini an urmat calea interpretarii sale, de §i uniidiscipoli mai obedienti, s'au silit sa sustie ca a concepepedeapsa data Iunui criminal, ca un exemplu folositorpentru altii, ar Insemna sa faoem iara§ din cm run mijloc",pe cand demnitat'ea omeneasca cere sa faoem din. oricareun stop In sine". La asemenea jocuri de vorbe de §icu scanteeri kantiene cea mai Mina calitate Scho-penhauer va raspunde ca o pedeapsa trebue sa alba invedere viitorul, nu trecutul, §i prin aceasta se deosebe§te opedeapsa de o razbunare (op. citat, acela§ capitol).

In price caz mentalitatea contemporana poatedansa din tale afara !utilitarista §1 prea Inclhiata sa de-precieze orice lucru nu se Incadreaza In rubrica intere-sului se eta foarte departe de conceptia de filosofiepenala a lui Kant.

Definind de preferinta dreptul ca un minimum deeller, vremea /lona nu poate justifica sectiunea practicatain c'uprinsul normelor morale (pentru a se constitui do-meniul dreptului) de cat numai pe consideratii utilita-riste. Trece In sfera legiferarii juridice, ceiaoe este ab-solut indispensabil conservarii sociale, pe cand restul nor-melor etice, raman sa lmpodobeasca individualitatea fiin-tei de dila, provocand admiratie cu prezenta Ior, .Insaneatragand sanctiune atunoea cand lipsesc.

In conceptia lui Kant regulele de drept I§i aveauautonomia for transcendentala §i In aoeasta'. calitate I§i.

14) Op, citat, p. 151.

risk-

de'

www.dacoromanica.ro

208

cer aplicarea for neconditionata, bine inteles in cadrulorganizarii polective subt forma de Stat,

Ar mai fi de mentionat pe scnrt pozitia lui Kant fatsde problema originei statului si a structurii sale.

Concepand mice viata juridica numai in interiorulstatulni, Kant nu va putea, prin deductie logics, sa impar-t4easca teoria atunci la Inca a Contractului Social, cefixa originea istorica a societate organizate inteun con-tract initial, care a pus capat starii anarhice dinainte,printeo conventie de limitare a exercitiuluide supunere a fiecaruia la vointa colectiva.

Incheerea unui astfel de contract presupune existentaprealabila a Statului. Totus notiunea unui, atare contract

fictive ca fapt istoric a existat ca ideie rationalh, caideie regulativa, en alte vorbe, ca, un ideal de urmarit,care se va fi Mt mai intaiu palid, ca soarele dupe nori,pentru a straluci tot mai puternic in sufletul unei societati,ce a capatat constiinta de trebuintele menirile sale.0 societate nascuta In felul organismelor naturale, dar incare exists latenth ideie} pormativa a contractului, a eyo-luat ajutata de aceasta ideie, in care societatea iii poategasi nu numai un stimulent de perfectionare continua,dar sun. oriteriu de apreciere, chiar o justificareretrospective.

In conformitate cu ideia contractuala, Kant va con -cepe Statul ca expresia supreme a justitiei, in cadrulcaruia cetatenii se bucura de libertate i egalitate15). Pre-ferintele sale se indreapta catre o structure republicans,dar cu forma monarhiei constitutionals. Iu once caz unom ca Immanuel Kant, traind in mijlocul unei vremi se-toase de libertate, nu putea, cu toath tucrnura unei gandiririgoriste i cu toate subteranele mistice, sa alba inclinarifats de despotism. Din punctul aoesta de vedere el con-stitue un perfect contrast cu maximele politice ale altuiapologet al datoriei stricte, Olin alt sccol, Pierre Corneille,care prin gura iunui personagiu cu care vizibil se soli-darizeaza, spun:

,La Justice west pas une vertu d'Etat

La timide equite ddtrult l'art de regner.

15) Ein Staat ist die Vereinigung einer Menge von Afenscheaenter Rechtsgesetzen ", op. cit. p. 131.

libertatii, §i

si

si ba

www.dacoromanica.ro

209

Ideile lui Kant de filosofia istoriei nu vor constituiaid o surpriza §i. stint, putem spune, asteptate. Care estedupil. Kant ordinea de desfAsurare a societatilor ome-nesti? Se §tie ea secolul al XVJII -lea in liniile lixi generalecredea cu pasiune in ideia de progres. In concordantadeplina cu atmosfera veaoului &Au Kant orede dansulIn existenta progresului real. Societatile omenesti evo-luiaza, se Ina lta continuu si In mod treptat, la stari dince In ce mai perfecte. ProgreSul nu exista numai In indi-vizi ci mai cu seama in speta umana, luata ca tot. On e-tnirea Intreaga se ridica dela o treapta inferioara la altaSuperioara.

La origine, viata omeneasca se gasia Intr'o stareextrem de inferioara, era o viata pur animalica, fiindcapredorningm suveran instinctele, mai ales foamea §i in-stinctul sexual, motorii exclusivi ai actiunii omenesti dinacea vreme16). Ins. eu Incetul printr'o evolutie fireasca,apare o fora noua, cu total deosebitii, ratiunea, si atunci,viata omeneasca din pur mecanica, dobandeste un seas,o finalitate, devine stiseeptibila de a furmari un soop su-perior. Acura omul nu mai este numai Impins dela spatede o forta oarba, ci este si atras de un tel rational, deun ideal. Totodata omul isi pune problema alegerii mij-loacelor celor mai potrivite pentru a reusi sa ajunga lascopul propus, si deci Inca odata rupe jugul determinariimecanice, caci d'impreuna cu posibilitatea acestei alegeriintervine 4eliberarea, asa dar oarecare libertate, un gradde spontaneitate find totdeauna indisolubil legat de oricedeliberare.

Kant adauga observarea interesanta ca in aceasta fazaindividul Isi pierde ceva din fericirea sa iniliala si para.aici se resimte iarasi influenta lui Jean Jacques Rousseau.DUpa Rousseau oamenii erau buni si fericiti In stareainocenta de natura, societatea civilizatia fiind aceleacare conrup nefericesc pe om. Kant este pentru viataIn societate pentru oultura, dar si la el para. oameniisand lucrau carmuiti numai de instincte erau oarecummai fericiti, decat In faza card Isi face aparitia ratiunea17).

16) ,,Mutmasslicher Anfang der Menschengeschichte" Werke 4.Ed. Buchenau, p. 330, 331.

17) Ace laq op. p. 334. Socotind faza animalicA lull-jail ca o

ssi

sissi

si

www.dacoromanica.ro

210

Cu toate cs si In starea de natura omul Intalnia obstacole,dar acestea erau exterioare, nu exista totus nicio disonanta.In interiorul sau; forul sau launtric, nu purta Inca cu sinepricina dezbinarii, nu era Inca plin de contradictii caatunci cand apare ratiunea. Acum imperativele moraleale raliunii practice se opun cu darzenie impulsiilor in-stinctive, dorintelor sensibile, si de aici nasc contrazicerileinterne, sfasierile intestine. Pacea laUntrica, fericireamai exista In masura in care o aveam la Inceput. Casa ne recastigam aceasta liniste interioara nu mai putemspera decat prin, perfectionaroa noastra morals, cand glasultendintelor egoiste va fi complect redus la tacere. Inschimb Insa aparitia ratiunii si a libertatii este cauzacare a produs desi fara fericire individuals civilizatia, §tiinta si cultura, caci acestea n'ar putea fi niciodataopera instinctelor. Prin urmare ratiunea este adevaratacreatoare, dar pentru ca sa ajunga a produce culturasau civilizatia, e nevoie de o apriga lupta si mai Inainteca aceasta sa se dea Intre categoric de oameni diferiti,lupta se da mai intai de toate, in sufletul aceluia§ individ,intre tendintele lui opuse. Kant nu se Indoeste totus detriumful final al idealului si de-aoeia concepe istoria ome-nirei, ca o evolutie a liberta4ii18).

Aciuma, pentruca sa se asigure valorile sociale °datarealizate si sa se dea posibilitate de not creatil cultu-rale este neeesara o randuiala In societate. Din lipsa de-ordine fortele mai alese an fost macinabe zadarnic in

epoca de nevinovatie, Kant a folosi pentru fazele ulterioare expresiibiblice pejorative, deli' ele reprezinta treptele progresului. Aparitiaratiunii s1 a libertatei, oeiace constitue Inceputul istoriei, ar fi echi-valata cu caderea in pacat. Die Geschichte der Natur fangt alsovom Guten an, denn sie ist das Werk Gottes; das Geschichte derFreiheit yam Basen, denn sie ist menschenwerk".

18) Pneconizand progresul cu directiva idealului realizarealui treptata, Kant a fost probabil unul din inspiratorii evolutionis-mului idealist al filosafului contemporan Alfred Fouillee. Ca oreactie Impotriva evolutionismului inecanic al lui Spencer, filosofullfraneez concepe un evolutionism determinat de idei realizator delibertate 1Teptata. Ceiace aparline propriu lui Fouillee este precizarearesortului prin care ideia reuseste a se Intrupa aevea, deviind evo-lutia mecanica dela linia ei rigida: notiunea de ideie-forty ", carefn cazul cand i-a fost si ea inspirata de undeva, a venit pe altstale si dela alti filosofi, decal Kant.

tort

5i

www.dacoromanica.ro

211

vremurile primitive. Societatile tulburi anarhice, nusunt prea prielnioe pentru dezvoltarea firilor contem-plative, creatoare de valori culturale. Este neaparata, ne-voie de a se introna o ordine in societate care sa faca cu.putinta activitatea naturilor speculative si progresul prinpacea creatoare.

Ordinea aceasta este reprezentata de catre osaturajuridic dinhuntrul unui stat, care garanteaza pentru su-pusii sai, munca rodnica constructiva. Dar anarhia is-gonita dlimauntru granitelor statelor continua in rapor-turilc dintre state, prin ceiace se numeste starea de razboi.Starea de degradare a salbaticilor este Inca mentinuth-data nu chiar intrecuta, prin razboaiele actuale. Atatavreme cat se invecineaza cu un stat pe care spera, sa-1poata rapune, orice stat tinde sa. ereasca supunand Caravecina tinde prin urmare la o monarhie universals,la o constitutie in. care ar trebui ca orice libertate sadispard si in care ar trebui sa dispara odata cu ea, ca-o consecinta, virtutea, gustul §i *Uinta Dar aoest statmonstruos (in care Meet, inset legile iii pierd puterea)-dupa ce a inghitit toate State le invecinate se rupe lalurma dela sine, si se desmembreaza din pricina revol-telor neIntelegerilor, seams de mici state care inloc sa n, az ui as ca la o confederatie a statelor (republicsa popoarelor liber confederate) reincep la randul forfiecare acelas joe pentru a face sa tie mereu razbolu,l.(aceasta molima a neamului omenesc) care deli nu eatat de incurabil rau ca morm'antul numit monarhie uni-versals, sau ca o ligh a natiunilor avand de stop sa nulase sa dispara despotismul din nisi un stat, face tot&Alia oameni rai, precum zicea un autor vechi, catiucide"19). Singura posibilitate ca sa se salveze sa seasigure in mod definitiv civilizatia rodnica, progresul con-stant al umanitatii este sa nu pierdem din vedere inva-taturile trecutului sa rupem pentru totdeauna cu. insane-tele razboinice sa se extinda organizatia juridica asupratuturor statelor. Pentru state in raporturile dintre ele

-dupa ratiune un poate sa existe un alt fel de iesi din]starea fara de lege care nu cunoaste decat razboiul, ci

19) Rel. in dim. rat. p. 18.

§i

§i

§i

§i intr'o

§i§i

§i

,a

www.dacoromanica.ro

212

numai asa ca ele intoctnai ca si singuraticii. °meal särenunte la libertatea for salbatica fara lege, O. se aco-modeze cu legile publice de constrangere §i sa formezeastfel un stat de popoare, fireste mereu crescand, carein cele din urma ar cuprinde toate popoarele depe O-mani" 20). Combinatiile politice de tot felul nu trebuie säfie streine sau dusmane im'perativelor morale. Politica.adevarata nu poate sa faca nici-un. pas Inainte fara camai intai sa fi dat omagiul ei moralei" 21). Or, raliuneacere, ca un imperativ categoric al datoriei, stabilirea paceiintegrale pentru izbanda principiului bun asupra oelui rau.

Triumful principiullui bun In mas'ura in care oarne-nii contribuie la aceasta, nu se poate infaptui decat prin,intemeierea §i extinderea unei sotietati conduse de legilevirtutii si neavand alte teluri &cat aceste legi; societatecareia ratiunea ii da sarcina datoria de a reuni pe totioamenii sub aceasta domnie; §i aceasta societate ratiunea15. neamului omenesc tntreg sarcina si datoria de a o lute-meia In sanul ei" 22). Aral dar trebuie ca toate popoarelesa participe la o alianta pacifica sub domuia neconditioc-nata a dreptului si a moralei, sa so, alcatuiasca 'au fel defederatie universals a tarilor. Cu aceasta am trecutdela filosofia istoriei, la un faim.os proect reformist pecare Kant II elaboreaza spre slarsit'ul vietii, proectul depace perpetua, intemeiat pe formarea unei societati in-ternationale a statelor. Pentruca ratiunea dela tronulsupremei puteri moralioeste legiuitoare, condamna abso-but razboiul ca procedure, iar starea de pace o socotesteca o datorie n.erniijlocita, aceasta Ins5., nu se poate bite-meia sau asigura fara un tratat al popoarelor Intre ele:de aceia trebuie sä fie o tunitme de un fel deosebit, 'cares'ar putea numi uniunea pacii, si s'ar deosebi de tratatul-de pace prin aceia ca acesta pune capat numai ,unui,razboiu pe tend ceastalalta ar cauta sa puns capat tuturorrazboaielor si pentru totdeauna" 23). Prin urrnare conesflictele dintre state sa nu mai dea loc la ,intrebuintareaodioasa a armelor, ci s5. fie rezolvite pe tale pasnica, ju-

20) Spre pacea eterna, p. 36.21) Spre pacea eternA, p. 66.22) Rel. in litn, rat., p. 39.23) Spre pacea eterng, p. 34.

§i

www.dacoromanica.ro

213

ridica. In locul vrajma§iei de 'Ana acum sa existe fratieintre popoare cad ,ontenirea trebuie sa constitue un orga-nism armonios, ingufletit de ideia de bike.

fdar Kant socoate normalit Si cere sa prolmovarn.ca etapa finals a evolutiei, o societate de popoare infra-(lite, care ar tran§a juridice§te diferendele lor, intocinaica astazi indivizii Intre ei. In. proiectul sau de pace per-petua, Kant arata am.anuntit cum trebuie§te organizata,o societate a natiunilor, care ar Urine capat pentru tot-deaUna actualei stari de lucruri. Vona cita cateva !arti-cole preliminarii stabilite de el pentru pacea dintre state:

Nici-o Incheiere de pace nu trebuie sä fie socotitaca atare data s'a Mout cu rezerva ascunsa a materiei pen-tru tun viitor razboiu.

Nici -Pun stat de sine statator, mic sau mare indife-rent, nu trebuie sä poata fi dobandit de catre alt statprin mo§tenire schimb c'umparare sau daruire".

Arm.atele permanente trebuie sa fie Cu timpul cudesavar§ire desfiintate. Caci ele ameninta. Vara Ineetarealte state cu razbokul, pe langa ca ele Indeanina,statele dea se lua la in.trecere cu multimea inarmatilor care nu eu-noa§te margini asa ca In cele din urma cheltuelile canse fac pentru pace ajrung sa fie mai apasatoare ;cleat unrazboiu satin, sunt ele Inse§i pricina unor razboaie ofen-sive spre a inlatura aceasta. povara".

NicPun stat nu trebuie sa se amesteoe ou sila in con-stitutia guvernarea un'ui alt stat" 24).

Kant mai stabile§te ni§te articole definitive petardpacea eterna. Until din ele este ca dreptul gintilor .trebuiesa fie lntemeiat pe un federalism de state libere. Un altuleste ca constitutia cetateneasca In fiecare stat trebuie safie republicana.

Constitutia republicans are pe Fang puritatea ori-ginei sale de a fi izvorand din izvorul limpede al no-tiunii de drept, perspectiva urmarii dorite, adica a pkiieterne. Daca se cere consimtirea cetatenilor spre a sehotara sa fie sau nu razboiu nu este mimic mai firesc &catca sa se chibzuiasca foarte Inaiute de a Incepe un jocatat de grew caci trebuie sa hotNrasca toate necaZu,rilerazboiului asupra lor insesi, precum stint: a lupta ei sin-

24) Spre pacea eterna, pp. 18 §i urm.

Asa

,un

1i

www.dacoromanica.ro

:214

guri, a suporta cheltuelile razboialui din avutul for pro..priu, a repara din saracia for pustiirile pe can le lasein turma lui. Pe cand dimpotriva cu o constitutie In caresupusul e cetacean, deci care nu e republicank e lu-cral eel mai nesovaitor din Wine, caci capul .statulujnu e tovaras de Stat, ci proprietar de Stat; an mesele,vanatorile, castelele lui de petrecere, serbarile de curte fitallele de aoestea nu pagubeste nici catusi de putin prinrazbolu, deci poate sa hotarasca." din cane nebasemnatoare,calm). fel de partida de plaoere, ca lucru de forma, salase du indiferenta justificarea lui in sarcina corpuluidiplomatic intotdeauna Bata pentru asa oeva "25).

Acest proect de pace perpetua a lui Kant nu esteduriozitate izolata. Nici nu este cel dintai project de acestgen. In. secolele at XVII-lea XVIII-lea se credea cu toataoonvingerea in imperiul ratiunii si in efectele ei salutare.Cu ajutorul ratiunii se vor lumina toate popoarele si se vaajunge in mod firesc la conviquirea in fratie si pace. Deunde ca prim avaiitaj prosperarea culturii si a civilizatiei.

Asa ca era natural ca in aceasta vreme sa intalnimmai multe proiecte de asemenea nature. Astfel cel dinraiproiect de societatea natiunilor a fost intocmit hi epocamoderns de catre ministrul lui Henric al IV-lea, ducelede Sully care a intocmit planul unei republici crestinein Europa, Le Grand Dessein". Alt project mai complecta fost acela publicat in annul 1713 cu titlul Le projet depail perpetuelle" de catre abatele de Saint-Pierre carea participat la desbaterile pacii dela Utrecht si voia caaceasta pace sa fie baza unei confederatii europene pre-vazuta du un consiliu de arbitraj permanent. Deasemeneaa mai facut un project asemanator William. Penn. Acestafacea parte dintr'o sects religioasa engleza, cu principiipacifiste, si a lasat numele sau Pensilvaniei. Opera saeste: The Peace of Europe" din care a exit o editierecenta du introduoere de Joseph Besse. Apoi si JeanJacques Rousseau are o schita de acest gen. Dar cel mai,piitruns de idei filosofioe i poate eel mai rasunator pro-ject, a ramas acela al lui Kant.

Inainte de a vedea ceiace este special in proiectul

25) Spre pacea eterna, p. 28.

nu

o

si

si

www.dacoromanica.ro

215

lui Kant fall de celelalte similare, s5. vedem mai inthi oeeste comun in toate aceste proiecte.

In fiecare din ele se gaseste dispozitia Intemeierifunei societati federative a natiunilor, si cum orice dis-pozitie juridica trebuieste la nevoie executata chiar f cuforta, organul central al societatii trebuie sa dispuie deo forta executive coercitiva. Kant afirma ca nu ne putembizui pe temei ca Inceput al starii legale deckpe acela de putere, pe a carei constrangere apoi se bazeazadreptul public" 26). Dar tocmai acest punct n'a putut fitrecut in actuala organizare a Societatii Natiunilor delaGeneva. Cand a fost vorba sa se prevada o putere sanc-tionara, nu s'a putut realiza un acord Intre statele com-ponente. Franta, de pilda, a sustinut punctul de vederedupa care Liga Natiunilor sa fie neapArat Inzestrata cuun instrument coercitiv.

Cate dreptate a avut, se vede bine astazi cand pres-tigiul Ligei este macinat in urma solutiunilor vaporoasepe care le-a dat sistematic de teama insubordonarii even-tuale a stabului infractor, neavand nici-o posibilitate e,-fectiva de a se impune prin constrangere. Insa run acord inacest senz nu s'a putut stabili, din cauza opozitiei altortari. Diplomatii englezi sustineau ca eel mai bun mijlocde a se ajunge la pace este dezarmarea, asta poatetot o inspiratie de origins kantiana. Era o vreme candcetatenii lumblau pe strazi Inarma[i pane In dinti si candse iscau lupte si dueluri la tot pasul; linistea s'a asezatdeodata cu interzicerea portului de arme. E adevarat, auraspuns diplomatii francezi, dar renuntarea la arme nus'a facia de bung voie, si cea mai bung pacificare o facetot politia, aceasta forth organizata de reprimare.

Alta callza a flout nereusita tezei franceze. In epocanoastra s'a produs o dezvoltare considerabila a senti-mentului national. Intr'o atare conjuncture valoarea uneiarmate este puss In stricta dependents de ideia nalionala.0 armata internationala, Cu scopuri politienesti, n'ar aveaelan de lupta. Ce-i drept in istorie au existat expeditiicu caracter international, cum ar fi cruciadele, dar telulfor religios, se gasia In deplina concordanta ou atmos-fera epooei. Aceste deplasari militare, Insufletite de avant,

. 26) Spre paces eterna, p. 55.

§i

www.dacoromanica.ro

216

au lost posibile fiindca pe atunci nu exista Inca natio-nalismul de azi. In momentul de fate situatia este de asanature ca idealul national covarseste toate celelalte idea-

ceiace nu exista In evul mediu si nici, In masurade astazi, in secolul lui Kant.

Asa dar am \TAMA ca o Insemnata caracteristicia, co-mural tuturor proiectelor de pace perpetua, era preve-iderea lunor mijloace elective de sanctionare. Deosebiriledintre acele proiecte merits si ele sa fie relevate. In timpce si Abate le de St. Pierre si Rousseau, erau Incredintatica aceasta infratire a popoarelor e un lucru imediatrealizabil, Kant considwa proectul acesta tot ca oideie regulatoare, realizabila incetul cu Incetul, intr'unviitor indefinit27). Taus faptul ca filosoful nu s'a mar-ginit sä scrie o filosofie a istoriei, ci a elaborat si unproect politic, poate servi intfucatva ca marturie, ca inmod latent el spera totes intr'o realizare, de sigur nu chiarIndata, dar mai tarziu, asa dar ca ideia de pace per-petua nu e pe vecie regulative, ci numai pang. la un mo-ment dat. De astfel scepticismul sae intr'o realizare imir-nents, 11 gasim corijat grin couvingerea ca acea fazafinals si paradiziaca se va realiza chiar peste capetelenoastre printr'un mecanism natural. Mecanismul naturiiprin inclinarile egoiste care fireste actioneaza si in afaralune le contra altora, poate sa fie folosit de ratiune spreun. mijloc de a face be scopului propriu, preceptului dedrept si prin aceasta sa promoveze si sa asigure atatpacea interne cat si cea externs. Natura urea fare putintade Impotrivire ca dreptul ss ajunga in cele din urmit laputerea supreme. Iar ceiace se neglijeaza sa se fats spreaceasta se face mai la urmA dela sine diesi cu multe rye -

caz'uri" 28). Ori cat de putini generosi si lipsiti de con-stiinta morals ar fi oamenii se va ajunge astfel la areaapoteozs a evolutiei societatilor omenesti. Kant observeca rasboaiele dintre popoare, ele singure, vor aduoe cuo ore mai devreme faza de Infra-tire universala. Insasi

27) Deosebirea se afirma Inca din scrierea: Idee zu einerAllgemeinen Geschkhte in weltbiirgerlicher Absicht". Werke 4, p. 159.Ea se mentine In Spre Pacea etemit" wide se vorbeqte numai de-oapropiere progresiva la n.esfar§it", p. 73.

28) Spre pacea etema, p. 48.

luri,

www.dacoromanica.ro

217

pornirile egoiste care dau nastere la conflicte armateIntre popoare, printr'un fel de providenta oculta, vorprovoca apropieri Intre napuni i vor duce la o Infr5.-Lire pacificare generals, realizand astfel dela sine idealulratiunii. Kant nici nu-si inchipuia cats dreptate avea a-tribuind razboiului acest rol salutar, dar poate din cauzela care el nu se putuse gandi caci este neindoios ca unadin cauzele importante care mai mentine pacea i poatea va statornici odata odata este oroarea crescands dedevastarile razboiului. Kant nu putea IntrezAri toate pro-gresele tehnicei astazi realizate si care vor face din raz-boaiele viitoare niste maceluri infernale, In care civilizatiase va nimici. Noi insa ne putem da mai bine seams defrana acestei imagini groaznioe fatä de impulsiunile raz-boinice, §i de marea ei contributie la pace mai indelunga.

De sigur nu sufera nici o discutie faptul ca proectullui Kant a ramas de mare actualitate, nu numai ca ideieregulativA, ci chiar ca incereare concrela de-a Intrupaaevea ceva similar. Societatea Natiunilor dela Geneva arcorespunde gross° mode ideii lui Kant: o federatie destate libere aranjandu-si diferendele Vara recurgere la raz-boiu. Nu e trebuinta sa insistam asupra greutatilor in-stitutiei dela Geneva §i a esecurilor ei numeroase. Dealtfel lucrul corespunde cu asteptArile lui Kant, care nuspera nici dansul intr'o realizate apropiata. Ceiate e desemnalat e numai interv'entia unui factor nou, care com-plica socotelile carnia Kant nu-i daduse atentiuneacuvenita: factorul national, sau mai bine zis tie iotalisf.Neaparat filosoful german nu adtnitea nici dansul conk-topirea statelor distincte, ci numai uniunea lor, dar faraa legitima special aoeasta pe diferentiarea etnicA exit,bents. De asemeni el reclama pentrti statele federateegalitate de navel In organizarea for juridicA, dar int seocupa de alts egalitate indispensabila: in perfettcuva cris-talizarii for narionale. Aceasta lacuna In ideile lui Kant,se prezinta ca atare fata de eflorescenta extraordinary assentimentului national, a constiintei de nape distincta,care a isbucnit insa ceva mai tarziiu, in secolul al 19-lea,oontinuand cu vigoare i azi.

Afirmarea nationalista este, in unele tari mai cu.seams, atat de impetuoasa, In cat s'a pus chiar Intre-

ssi

si

if

www.dacoromanica.ro

218

.barea data se poate vorbi serios de-o omenire 'unitary,ceiaoe rAmane postulatul necesar oricArei incercari de.uniune intre popoare. Filosoful contemporan Willy Hell-pach intr'o com'unicare filosoficA reoentA 29) a pretins ca.Sociologia a fAout progrese a§a de Incete fiindca a operatc'o notiune fictivA, societatea omogen5. §1 stereotipa, tre-buind sl-§i is de-acum inainte ca obiect central: popoarele.Poporul este unitatea de baza §i faptul originar (UreinheitAnd Urtatsache der Menschheit). In acest inteles oriceadevarata oulturA (raportandu-se la un popor distinct).este intoleranta". Ce departe suntem de Kant, care vedeain ennui-A un ferment die intelegere §i de ingaduinta.

$i totu§ tendinta de infratire, de inserare intr'iun.organism care sA garanteze pacea §i'n care sa se desve-leascA dedesuptul diversitAtii etnice, omul" ca atare, s'aafirmat nu numai in diferitelie proecte de organizare ju-ridicA a vietii internationale, ci §i subt forma actiunii,nnui instinct obscur. Toate impArAtiile lacome de cuceriri,imperiul roman, acel al lui Carol cel mare, Sfantul im-peria germanic, imparatia lui Napoleon, etc., toate acesteintocmiri politice ambitioase, erau conduse dupA inter-pretarea quasidunanima a filosofilor de nazuin.ta sub-con§tientA de-a aduna tntr'run organism unitar, interin totarmonic, cat mai multe popoare laolalta. OdatA reuniteimpreuna, popoarele urmau sA se bucure de binefacerile

lucru in orice caz realizat de §i tot vremelnicsubt faimoasa pax romana", a cArei amintire a obsedatmulte yeaouri omenirea In suferintA.

De sigur toate aceste imperii rAzboinioe nu au fost!durabile, tot a§a precium nici proectele filosofice n'auavut tine "tie oe reu§itl. SA fie oare aceastA tendintA dennificare, pornitA dintr'ruu principiu gre§it, sa fie a simplyhimerA contravenind tunei diversitati etnice ireductibile§i fundamentale? Este care eontrazioereintre nationalitate§i lumanitarism §i trebue sA optArn pentru una din dankfie renuntand la ideia ombnirei unite, fie decolorand, dacAse poate, individualitatea nationals?

29) Zentraler Gegenstand der Soziologie: Volk als naturtat-sache". Comunieare la Concalesul international de Filosofie din Praga1934.

pAcii,

www.dacoromanica.ro

219

Cu toata vitregia unor vremi Intunecate, putem pastra,socotesc, speranta Ca nationalismul si umanitarismul s'ar-putea acorda Impreuna. Cazul poporului franoez, asa decapabil de idei generoase si nmanitare, dar tot ()datamergand pana la cel mai aprig sovinism, in clipe degrea eumpan5., este Inourajant si edificator. Dar de siaceste data ipostase se pot principial concilia avanddreptul sa visam o epoca in care popoarele, pastrandu-sifiinta for etnica Intreaga, s'ar Intruni Intr'un suprastatunitar, prin libera cooperare va trebui momentan sareciunoastem ca sunt timpuri in evolutia popoarelor, Incare accentul cade mai tare, fie pe ideile umanitare, fiepe specifioul national. Va cadea accentul pe nationalism,mergand pana la intransigents si intoleranta, atunci candun popor nu si-a perfectat deplin fiinta lui nationala, unt--tatea lui etnica, in curs de cristalizare, dar Inca nu com-tplect cristalizata. In schimb, cand lucrul castigat formadefinitive, cand lun popor conturat configuratia luiesentiala, atunci Inclinarite universaliste pot deveni maiputernice, cazul poporului franoez, care si-a actualizatde mult atatea din virtualitatile sale, desenandu-si cu pre,-cizie efigia individualitatii 80).

Popoarele In formatie, dar constiente de directia pro-cesului devenirei lor, sunt mai intransigente, mai geloasede fiintarea for separate. Ele vor fi refractare unei Im-preunari premature, in care n'ar putea fi tinute de catcu violenta. In schimb popoarele formate sunt mai acce-sibile uniunii...

A. putea gasi aicea o analogie. speciale swatostile filosofiei care ar \Tea sa be subsume atatavreme cat ele n'au atins anume rezultate, si nu si-auconstituit indeajuns individualitatea for definite. Dupe asta10 dau bucuros myna pentru realizarea sintezii. Filosofiaunitary a existat la Inceput, ouprinzand cunostinta In-diviza, nediferentiata. Ulterior stiintele s'au diferentiat, re-fuzand sa auda cat-va timp de-o reunire, dar aceastanu le Impedica mai tarziu, ca fare pierderea individuali-tatii castigate, sa tinda lards la o sinteza filosofica.

30) France et humanite, spune istoricul Lavisse, ne sont pas..deux mots qui s'opposent a l'autre. Its sent conjoints et hise-parables" (citat de Paul Gaultier, In L'ame francaise, p. 314).

si-asi-a

$tiintele

www.dacoromanica.ro

XI I.

Filosofia frumosului.

Destinatia fireasca a caNtolului de fat.a este exami-narea celei de a treia critici kantiene, care formeazaimpreuna cu celelalte doua, o treime nemuritoare deopere oelebre, un superb triptic filosofic. Critica puteriide judecata (Kritik der Urteilskraft), vine sä umpleun gol Insemnat in ansamblul (operii lui Kant, dintr'unIndoit punct de vedere. Mai intai ramasese in domeniulvietii spirituale, compartimeaatul inexplorat Inca, acel alfrumosului. Kant se ocupase pans. acum (de cunostintateoretica si de activitatea practica, el gasise fundamen-tele adevarului si bazele conduitei morale, dar nu se ocu-pase Inca de fenomenul estetic, nu incercase Inca sädesluseasca fundamentele frumosului. Asa dar sistemulsau, din acest punct de vedere nu era complect. In aldoilea rand. Intre cele doua critici anterioare, data nuexista chiar o contrazicere logica propriu zisa, nu eraVisa Diet o jonctiune perfecta. Sistemul filosofic kantiannu prezinta o construclie deplin unitara, ci are mai. de-graba un aspect pavilionar. Iar Intre oele doua superbepavilioane, ale odor doua critici anterioare, ramasese unmare loc viran, care nu putea sa se eternizeze, fara odestinatie, pe domeniul cugetarii lui Kant. Critica ratiuniipure ne Ingradea in hotarele lumii sensibile, cal-muitade mn mecanism riguros, Intr'o fume de fenomene carene procura numai adevaruri conditionale., Critica ratiu-nii practice ne deschidea zarile lumei numenale, cu do-

www.dacoromanica.ro

222

menial imperativelor morale, al libertatii si al adeva-rurilor absolute. Intre oele doua critici era o departare,neatenuata de niciio tranzitie. Domeniul conceptuluinaturii si acel al conceptului libertatii stunt in. Intregimep'use la addpost de orice influents reciproca pe care fie-care ar putea s'o exercite dupa legile sale fundamentale,prin prapastia care desparte suprasensibilul de fenomene.Conceptul libertatii nu determines nimic In legaturaCu cunostinta teoretica a naturii, conceptul naturii nudetermine deasemeni nimic in legatura cu legile prac-tice ale libertatii si este prin urmare cu neputintade a arunca un pod intre unul i celalt domenitu"1)..Totus sunitatea sistemului cerea o punte de legatura in-tre cele doua regiuni eterogene ale existentei. Dar de'ieste un imens abis Intre domeniul conceptului naturiisau sensibil, ¢i domeniul iconoeptului libertatii sau supra-sensibil, astfel ca ne este cu neputinta de a treoe delaprimal la al doilea, ,Cu 'ajutorul raliunii teoretice,astfel ca s'ar zice ca suet doua lumi diferite dintre canuna nu poate avea influents asupraaceasta trebuie sa aibA taus o influenta asupra aceleia.De fapt conceptul libertatii trebuie sa realizeze In lu.-mea sensibila scopul propus prin legile sale si trebuieprin urmare A. se poata conoepe natura astfel ca Inconformitatea sa cu legile care-i constitue forma sa nuexclude eel putin posibilitatea soopurilor cart trebuie safie atinse aci dupe legile liberal& Tnebuie se existedeci un principiu care sa face posibil aoordul supra-sensibilului, servind de temelie naturii, cu ceiace confineconceptul libertAlii in mod practic, un principiu al carniconcept, insuTicient, e drept, din punct de vedere tea-retic si din punct de vedere practic, pentru a daio cu-noastere neavand prin urmare un domeniu propriu,sa permits tutus spiritutui de a treee dintr'o lume incealaltr 2).

Si atunci Kant face s5. apara o a treia critics, pe careo situeaza la mijloc mire celelalte douk pentru a urnple

1) Ana litica frumosului, tract. rom. I. Gherilicea, p. 41.2) Ana litica frumosului, p. 20.

oeleilalbe,

1i

uici-c

si

www.dacoromanica.ro

223

spatial gol dintre ele. Cun.oasterea teorefica era operaintelectului, activitatea morale era izvorata din ratiute.

Intre aceste doua functiuni, Kant descopera o atreia, pAna acum nefolosita: puterea de judecata, darcare asociata Cill sentintental ii darueste aoestuia o osa-tura universal valabila. In stare pure puterea de jude-cata formeaza in ordinea facultatilor de eunoastere, untermen mijlociu intre intelect ratiune" 3) in timp cesentimental potrivit psihologiei traditionale, era facial-tatea intermediara intre cunoastere vointa. Critica pu-terii de judecata va lega eel putin prin. coridoare Criticaratiunii pure de Critica ratiunii practice, asa ca deacumlnainte se va putea traversa dela un pavilion la !altul/Ara O. mai treci pe afara sa mergi in bataia vantului.

Aceasta a treia Critica, cu Coate minunatiile ei degandire, e desigur o constructie complicate, si are parcaunele intortochieri voile. Ai fi preferat para. se se fimentinut primla ideie a lei Kant, dc-a scrie o Critica agustului estetic, cu into is de-a pane in evidenta for-mele apriorioe transoendentale ale sentimentului, corn-plectandu-se cu aceasta tabloul sucoesiv al celor trei fa-cultati psihice. Dar Kant a socotit pane la urma Casentimental, in stare pure, e ceva prea nesigur si indi-vidual, iar atunci tend prezinta da.'nsul manifesthri cupretentie de universalitabe (cum sunt judecatile placeriiestetice), aoeasta se datoreste captusirii sale cu functiu-nea intelectuala a judecatii, funetiune care n'ar avea dupdKant o utilizare prea Inseminate in domeniul cunoasteiii.pure s an in acel al vointii. De aitfel domeniul moralse produsese o intovarasire intre vointa ratilme, subforma ratiunii practice. Numai cunostinta teoretica. poatesi trebue s. faca abstractie, de sentiment si de vointa. A-cestea din lurma insa nu-si pot valorifica structura forspecifics, far. 'an aliagiiu intelectual. Die -aceia opera pla-nuita mai simple: Critica gustului estetic, s'a prefaoutin scrierea mai larga si mai complicate.: Critica puterlide-a j'udeca, fiind vorba In primal rand tot de apreciereaestetica, prezentata ca run plrodus specific al sentiffeen-tului, acesta fiind adevaratul generator al frumosuluial bucuriei de a-1 contempla. Vom vedea In. a doua parte

3) Analitica frumosului, p. 10.

§i

§i

§i

§i

§i

§i'n

§i

§i

www.dacoromanica.ro

224

a operii, Inca un m.otiv pentru care cea cle -a treia criticknu s'a mai putut n'umi exclusiv a gustului estetic, Mtnucat ea cuprinde sj problema finalitatii objective, a fivalil-tatii In natura, care diva Kant e o ideie nascuta tot dinstructura sentimentului cu concursul puterii de a jucteca,

(dar e mai putin subiectiva ca frumosul, si face maitemeinic puntea Intre natura carmuita de legi mecanicesi libertatea morals luminata de un tel. Fara a antieipaasupra desvoltarilor ce au -sa vie, e poate oportun un ci-tat edificator: Puterea de judecata produce conceptulintermediar Intre conceptele naturii si conceptul liber-tatii, conceptul finalitatii naturii, §i prin aceasta ea faceposibila trecerea de la ratiunea pars teoretich la ratiuneapura practica, dela legile primei la scopul final al celeide a doua; caci prin aceasta ea ne face sal cunoastemPpo-sibilitatea scopului final care nu poate fi realizat decatin natura si conform legilor sale" 4).

Immanuel Kant are marele merit ea fara sa fie unfilosof artist, caci In aceasta privinta nu-1 putem asemanacu un Pascal, tun Schopenhauer sau un Nietzsche, un.Guyau sau in Bergson, toti marl maestri ai scrisului, aavut totes admirabile intuitii in deslusirea fundamentelorfrumosului. Trebuie sa recunoastem ca prin felul cumKant a tratat problema estetica a fost un deschizator dedrumuri. Kant Incepe o era noun si In estetica dupadam fusese un important inovator si In morala sau ungenial ganditor in teoria emioasterli. Ba am putea spuneca inovarile sale de domeniul estetic si-au avut repetcusi-unile lor, chiar la notiunile Psihologiei.

Putem Incepe analiza ideilor din aceasta parte aoperii 'IA Kant prin a ne intreba ce caracterizeaza anumeatitudinea lei Kant In domeniul estetic. Cea mai genetalNsi mai importanta caracteristica a teoriei kantiene, esteel marele filosof considers frumosul ca avand o tealitatedistineta, complect independents de domeniul adevaraluisi de acel al binelrui. Substratul psihologic al adevarultiiera inteligenta si ratiunea speculativa. Mora la se na§-tea din ratiunea practica si in definitiv din vointa. Fun-damenttul generator al frumosului este sentimental. Fru4mosul nu este un atribut al aclevrtrului obiectiv, nici uu.

4) Ana litica frumosului, p. 42.

www.dacoromanica.ro

225

apendice al binelui. Frumosul are a baza separata, unoontinut aparte un lac deosebit; el este opera sentimen-tutui §i ca atare e valabil numai in raport cu canditiilonoastre afective.

Prin aceasta separare neta a frumosului de cunoas-terea teoretica, preoum §i de activitatea practica, teoriakantiana rupe cu o veche traditie, deschizand largepoca noun. In antichitate frumosul nu numai ca segaseste In vecinatatea apropiata a adevarului, dar estesocotit chiar ca o specie de adevar. Platon definea fru-.mogul ca o unitate In varietate. Varietatea provenea dincunostinta simturilor, in timp cc unitatea decurgea dinideile pure, capatate prin cunostinta curat rationale.

Astfel frumosul la Platon este un fel de sinteza intremultiplicitatea variabila a lumii sensibile i intre uni-tatet rationale a lumei inteligibile. Frumosul se deosebiade adevarul, pur rational, numai prin aoeia ca avand cevaIn plus ajungea sa alba ceva In minus: un element sensibil,deci un isvor de imperfectie; Insa atat frumosul cat siadevarul aveau aoeiasi natura intrau in aceiasi definitie.Ougetarea moderns a exagerat conceptia rationalists an-flea asupra frumosului. La Inceput arta moderns se gasiaInteun servilism complect fat& de antichitate. 0 bungparte din oreatiile artistice ale secolului al XVII-lea erauo imitatie a operelor antice. Asa cum astazi este permissa imiti natura, tot a§a se imitau pe atunci anticii. Sointercalau pasagii Intregi din autorii vechi, rata ca, a-ceasta se constitue o oulpa sa to expui blamului deplagiat.

Frumosul fusese realizat de cei vechi; nu ramaneadee& sa fie imitat de 'urma5i. far teoreticienii artei, si-multan on sub influenta rationalismului cartezian, con-siderau fenomenul estetic drept un aspect al adevarului.Cel mai vestit teoretician din aceasta vreme, Boileau careintre allele, a luorat o arta poetics dupe una anticitspunea clar ca rien n'est beau que le vrai; le vrai seal estanimable". A§a dar el identifica In mod definitiv deplinfrumosul cu adevarul.

Mai tarziu poetul romantic Alfred de Musset va ras-turna termenii spunand ca rien n'est vrai que le beau".Fapt este Insa ca amandoi amesteca resteticul cu adevarul,asa cum Victor Hugo amesteca echitabilul cu adevarul,

13

si

si

si

si

www.dacoromanica.ro

226

cand spunea: homme veux-tu trouvcr le vrai? cherches lejuste". Abia prin secolul al XVIII-lea abatele Diuboscearcd sa se razvrateasea Impotriva conoeptiei ration.g-liste in estetica, straduindu-se de a scoate frumosul desub tutela adevarului. Acest critic francez, nu lndeajuns decunoscut, Cu toata Inraurirea pe care a exercitat -o asupracontemporanilor, vede fun.ctiunea frumosului in stimula-rea pasiunilor sufletului omenesc. Urma.reste sa disociezecomplect frumosul de adevar, punandu-1 in dependentsde alte nevoi spirituale. Totu§ opera de emancipare afrumosului mergea Inoet, mai ales ca ganditorul care acreiat numele de estetica si a scris ,un tratat sistematiccu acest nume, Baumgarten, (1758) continua a consi-dera frumosul tot in chip rationalist.

Baumgarten este credincios directiunii Leibniz-Wolff,caruia §i Kant li apartinuse In tinerete. El nu vrea decaysa ample o lacuna In clasificarea lui Wolff, care 'uitase,§tiinta frumosului, dar altfel ramane pe linia gandirei

Pornind dela distinctia facuta de Leibniz futile per-ceptii obscure si peroeptii dare, Baumgarten considersfrumosul ca un adevar confuz, seazut, tun fel de subade-var. A§a cum logica este §tiinta inlantuirei ideilor dare,estetica e §i dansa o gnoseologia inferior, §tiinta ideilorconfuze, a perceptiilor obscure, care I§i. au §i ele normele§i armonia lor. Impotriva acestei teorii rationaliste, reac-tioneaza Kant cu vigoare. Deacum. Inainte domeniul fru.-mosului va fi socotit ca autonoin, avand ca izvor propriuo facultate distincta: sentimenbul5).

De§i Kant aseaza fundam.entul fenomenului esteticIn sentiment, socotit in deob§te ca sovaitor, taus dupa el,

5) Rine Inteles teorille cele mai disgratiate nu dispar nici odataco- mplect. Nici teoria intelectualista a frumosului nu face exoeptiedela aceasta regula. Ba mai mult de cat atata: rolul loognitiv alsentimentului ca atare fie si subt form A de cunostintA confuzarevine cand cand la suprafata In vre-o teorle noun. Astazi bunat-oara se vorbeste mult de gandinea firm imagini. §i nu cuntpsihologii care consideTA acest fenomen greu de sezisat cu Coate careprezinta o cugetare efectiva, drept un sentiment. Teoriei acesteiai se pot gasi de altfel preceden.te mai vechi, dar cronologiceste ulte.rioare lui Kant. Maine de Biran vorbeste despre la pensee sanssignes" care ar avea chiar ,.plus de profondeur et de solidite dansnos connaissances qui seraient toutes affectives" (citat de &Eller:Histoire de la Philosophic. Tome II. Fas. III. p, 621),

In-

lui.

sipulint

www.dacoromanica.ro

227

cum vom vedea Indata, frumosul nu este ceva pur indi-vidual, o reactie variabila dela om la om. Kant oti-seclat de teoria form.elor apriorice si transoendentale,care sunt Gizvor Ide obiectivitate, va cguta sa susliecg deli bazata pe sentiment, aprecierea estetica este sidansa tipica, susceptibila de judecati apriori, asa dar case insereaza §i dansa in forme proprii, (universal-vala-bile. Exists judecati objective si in domeniul estetic, jaroeiace da nastere §i-aioea la aprecieri universal im.parta-site, este faptul ca fiinteazg. in ce priveste gustul, formeapriorice care-i determing aspectele esentiale. Asemgnareamodulul cum pune Kant problema si in domeniul estetic,cu felul cum tratase mai Inainte problemele celorlalte dougcritici este dela sine evident. Critica ratiunti pure a scosin evidenta legile apriorice ale facultatii noastre de cu.-noastere speoulatdva. Critica raliunii practice a argtat re-gulele apriorice ale tendintelor noastre etioe. Nu mairamanea decal s5. se desluseasck elernentele apriorice aleaprecierilor noastre estetice, bazate pe sentiment. Kantdupace sovaise si In acest dom.enitt Satre estetica rationa-lista si acea pur sensualists, Satre Baumgarten §i Burke Casi in domeniul cunoasteri Satre Wolff §i Hume, ajungeabsolut intocmai, la formele apriorice, ca la soluia con-ciliantil care sintetizeaza ambele puncte de vedere: gustcu forme transcendentale proprii.

Titlul initial de Critica gustului" ar fi fort poatemai expresiv decat acel din urma, care poate creia echiivocuri. Kant nu ignoreazg desigur judecatile logice. Bachiar el face o distinctie nets intre o judecata logicgbestimmende Urteilskraft) una estetic5. (reflecktieremde

Urteilskraft). De pada judecata, garoafele stint flori, esteo judecata logics, care subordoneazg subjectul propozitieiunui concept general. Dar afirmarea: rgaroafa aceastaeste frumoasa, e o judecata de apreciere, bazata pe emo-tia noastra estetica. Vom vedea cg. Intr'o judecata logicso reprezentare este subordonala unei notiuni, un feno-men subsumat unei clase sau unei legi. Toate judecatilelogice opereaza cu conoepte. Dar inteo judecata esteticaputem constata indatg ca obiectul nu este raportat la unconcept ci la o apreciere a noastra afectiva, este deci infunctiune de un mod de a vedea. Jutclecatile estetice suntmoduri de manifestare ale gustului 'rostra.

si

sti

www.dacoromanica.ro

228

Kant dela Inceput da placerii estellee cateva caracte-rizari lapidare, de o patrundere neobisnuita. 0 repreze11-tare data reue§te sit trezeasca in not totl sentimientul fru-mosului atunci cand este dezinterqsata, lard de no(iani§i taxa scop. Acestea sunt cele trei insemnate caracteri-stici ale fenomenului estetic _gasite de Kant, §i pe care levom examina pe scurt.

Placerea estetica este dezinteresata. Gustul este fa-cultatea de a judeca despre un obiect sau despre o speciede reprezentare printr'o satisfactie sau o nemrultumire de-gajatO de orice interes. Obiectul unei atari satisfactii senumeste frumos" 6).

Lucrul frumos este admirat In mod pur contemplativ.Judecata gustului este numai contemplative, este o ju-decata care indiferenta in ceiace prive§te existenta oricaruiobiect nu se raporta decat la sentimental placerii saual neplacerii"7). In aprecierea gustului nostril estetic niciunoonsiderent de ordin practic sau teoretic nu vine sa seamestece.

Pentru a pine mai bine in cvidenta acest luoru n'avemdecat sa comparrmi frumosul cu placutul. Un lucru esterplacut cand convine runui interes egoist. De pilda o vesteeste plaCuta cand corespunde unei asteptari sau unei do-rinte. In sfera lucrurilor placute principalul este rapor-tarea la 'un interes. Dar nu-i tot a§a cu lucrurile frumoase.Cand la o expozitie admiri un tablou, ai o placere punt,dezinteresata. Dace obisnue§ti sa le targui asupra pre-trului unui tablou frumos si reusesti la urma sa ti-1 laseMai eftin ai o senzatie placuta. Dar admiratia numitafrumos n'are nisi -0 legatura cu faptul ca tabloul Iti a-partine sau nu, §i ca este sau nu. util. Este limpede capentru a zice ca Inn object este frumos si a ara'ta ca amgust n'am nevoie de a ma ocupa de raportul care poatefi Intre mine si existenta acestui object, ci de ceiace isepetrece In mine ins Umi In legatura cu reprezentarea pecare o am despre aceasta. Fiecare trebuie sa recunoascaca o judecata asupra frumusetii In care se arnesteca celMai mic interes este partiala §i ca nu-i o purl judecatade gust" 8). Acum Kant recunoaste ca aceste eazuri de

6) Analitica frumosului, p. 55.7) Analitica frumosului, p. 54.8) Analitica frumosului, p. 49.

www.dacoromanica.ro

229

contemplatie dezinteresata sunt rare. In tesatura empiricaa sufletului nostru,placerea estetica purer se altereaza, si deaci varietatea cotidiana a opiniilor estetice. Patine sunt fi-rile contemplative predispose la septimente estetice pure,dezinteresate. Indepartarea on carui amestec din parteainteresului se poate obtine mai usor cand reprezentarilenu sunt reale ci scant obiecte de fantezie, care ni . pot fi;dui unei ravniri egoiste. Imaginea unui castel oglinditin apa se pare ca e mai frumoasa, mai poetica decat insasireprezentarea castelului real. Kant nu neglijeaza sa afirmeca sentimentele estetice le vom avea mai. pure in dome-niul jocului, separat cum este de preocuparile reale.

Am avut asa dar o prima caracterizare a fenomenuluiestetic, dezinteresarea. De aid decurge Intr'o mamma sirezolvarea problemei data sentimental estetic este sau nuin sine par individual. Kant puce in corelape caracterultipic al placerii estetice, despre care am discutat si maiinainte cu insusirea ei de a fi dezinteresata. Judecata degust cere consimtamantul universal si acel care declarerceva frumos, pretinde ca fiecare trebuie sa dea asenti-xnentul sau ,obiectului respectiv sa-1 recunoasca dease-meni de frumos" 9). Frumosul fiind un sentiment dezin-teresat null are originea in natura diferentia15. a Indi-vidului, ci in natura omeneasca in genere, In Bewustsein.ilberhaupt". Interesele, scoptrile, preocuparile utile suntabsolut individuale, se deosebesc dela om la om. Multelucruri pot avea pentru mine atractie agrement

nu-i pasa de aceasta; dar cand, dau un luoru cafrumos eu car dela ceilalti acelas sentiment; eu nu judecpentru mine dar pentru toata lumea vorbesc desprefrumusete ca Si cand ar fi o insusire a lucrurilor Insele" 10).,,Disentimentul intre acei care judeca nu se produce dincauza posibilitiltii acestei pretentii ci numai pentru justaaplicare a facultatii acesteia in cazurile particulare" 11). Pecand placutul se bazeaza pe dorinte, are in vedere mate-rialitatea obiectelor, sentixn.entul estetic nu. se intemeiaza,pc realitatea obiectelor, nu se intereseaza de materiali-tatea lor, ci se bazeaza numai pe perceperea formei lu-crurilor.

9) Analitica frumosului, p. 88.10) Analitica frumosului, p. 57.11) Analitica frumosului, p. 59.

§i

§i ni-Tamil

§i

www.dacoromanica.ro

230

Aceasta inseamna ca placerile estetice sent §i ele'determinate de lunele forme apriorice care fac dintr'hiseleaprecieri necesare §i universal valabile. Judecatile este-lice fiind apriorice §i universale rerulta ca noi nu trebuieA. le formulam copiind pe altii, sau invocand experientaaltora. Numai prin noi In§ine ne putein convinge de ceeste sau nu este frumos. Astfel gustul IV are autonomia sa.

Totu§, universalitatea judecatilor estetioe difera mult,ca natura, de aceia a judecatilor logice sau etice. In§tiinta §i in morala, generalitatea era asigurata prin faptulCa aceste discipline opereaza cu concepte, cu notiuni pre-cise, definite.

Originalitatea stranie a domeniului estetic este caaid nu se opereaza cu concepte deli avem §1 aici judecatiuniversal-valabile. Cand se judeca obiectele numai dupani§te concepte mice reprezentare a frumusetii dispare"12).Dupit cum In §tiinta Intalnim adesea notiuni abstracte,pure, far5 sa le corespunda direct nici-o reprezentare mytuitiva, de exemplu notiunea de posibilitate nu-i hrta-vara§ita de nici-o reprezentare concreta tot asa indomeniul estetic avem reprezentari fara de concepte. Aicireprezentarile nu se subsumeaza unei notiuni. Sa la-murim acest lucru, interesant §i insemnat, printr'un e-xemplu sugestiv. Odata un caricaturist dela o revista umo-ristica germana a vrut sa deseneze in mod concret, petubita unui poet, intocmai cum acesta o descria inteopoezie a sa. Poetul vorbia de gatul ei de lebada, desena-torul faoea 'un gat exact de leba3 t, .ipoi descrierea po-menia de limed de marmora, desenatorul zugravia unbloc de marmora, apoi ochi de stele, buze de fraga, saniica ni§te mere §i a§a mai departe. Se poate lesne inchipuice poate reie§i din aceasta procedare: Nimic alta decatcel mai groaznic bazar de monstruozitati. Dar ce Meuse,altoeva desenatorul decat ca subsumase imaginile poetioeunor notiuni bine definite? Ace la§ lucru s'ar Intamp la cuorice poezie celebra, la strofele careia a vibrat o lume,data am preciza à la lettre", subt forma de notiuni exacte§iragul for de imagini scanteetoare,. Daca am juxtapune pecalea desenului con§tiincios §irul de imagini din oda emi-nesciana: Atat de frageda, subsumand-u.-le unor concepteprecise §i exprimandu-le In echivalenta unor notiuni ade-

12) Analitica frumosului, p. 60.www.dacoromanica.ro

231

quate, atunci am da nastere la absurditati ilariante, ba-tocmai ca in cazul de mai sus. Tocmai ceiace caracterk,zeazA domeniul artisticului si al frumosului este faptulca e format din reprezentari evocatoare, care sent plinede ganduri, desi nu se traduc printr'un gaud precis. Suntreprezentari cane nu trebuie sA treacA prin filtrul notiu-nilor exacte si al rationamentelor logice, ci iii exerctitA;liber §1 deadreptul puterea for de sugestie, asupra sensi,bilitatii noastre. Asa dar o caracteristica desttul de eurioasAa placerilor estetice este cA deli sunt universale, nu ope-reazA totus cu notiuni, nu se imbracA In crusta concep-telor, ci creiaz1 o vibratie sui generis in afectivitateanoastrA. Frumosul este ceiace este recunoscut Me con-cept ca obiectul unei satisfactii necesare"13). Frumosuleste ceiace place in mod universal fall concept" 14).

13) Analitica frumosului, p. 91.14) Analitica frumosului, p. G. De sigvr sunt multi care nu

vor sI admit. In domeniul estetic judecati universal-valabile. In opo-zitie cu F. Brunetie.re, critical dogmatic all literaturii franceze, con-temporanii sal impresionisti, un Jules Lemaltre sau un Anatole Francen'au crezut' In universalitatea aprecierilor critice. Tocmai temeliaafectiva a placerii estetke, le dl dreptut sI considere judecatile dinacest domeniu, ca opinii individuate. De aceiasi parere este $i .este-licianul Victor Basch, care is pozitie In contra apriorismului esteticdin filosofia kantiana (vezi Essai critique stir l'esthelique de Kant.Introduction p. XLIX).

Neaparat cA. se poate face o distinctie Intre aproritatea judo-cAtilor estetice de-oparte si Intre aprforitatea In domeniul cunoasterii

Etioei pe de alth poate. Judecatile estetice nu au aid striugentamatematicA, Mdj forma imperative a normelor morale. Dar ca suntoeva mai mutt decat opinii subjective, presupunand d'impotriva ostructure afectiva tipica, aceasta lint Inchipui c. o credeau In forulIon intim si criticii impresionisti (Lemaltre sau France). Altfel deunde le-ar fi vent hotararea de a-si publica observArile critice? FAA;acest postulat al similituidinei de structure psihica eel putin laoamenii de aoelas grad de cultura nimeni nu s'ar gandi sa Im-partaseasca altora ideile asupra frumosului $i -a artei.

Poate Basch O. alba putina dreptate atunci cAnd Inviuuestepe Kant cA a afirmat, fAra sA dovedeasca, existenta principillor apri.mice la judecata estetica. CAW 1110. ar vrea sa-$i exthidit invinuirea

asupra Criticei ratiunii pure" sustinAnd c. ,Si formele apriorkeate cunostintii sunt mai mult afirmate decat dovedite (,,Kant a aFlmiscomme fait l'existence dans la raison des connaissances aprioriau lieu de prouver que de telles connaissanoes existent ncesairement ").avem de ce sa ne miram de-o atarc afirmatie, pa. are o desmintein chip documentat, expunerea capitolelor noastre anlerioare.

91

9i

www.dacoromanica.ro

9'19

SA trecem acum mai departe. Cum esenta mini sen-timent este de a tinde catre ceva, inseamna oare ca pia-cerea esteticA tinde care un scop? Kant raspunde ca nu,ajungand la a treia caracteristica a frumosului, care sunaparadoxal: o finalitate Vara scop. Frumusetea este forma

obiect, In-truck este perceputa aci farA re-prezentarea seopului" 15). Finalitatea e constituita iti deobstede un aranjament care se explica tocmai prin urmarireaunui scop.

Insa armonia operilor de arta, oranduirea partilorcomponente, precum si dispozitivul in %/enere al tuturorluerurilor frumoase, nu par sh.' aiba' in vedere nici unscoop exterior, tot asa dupa cum si multumirea noastraestetica nu face nici o legitturA intre ele si vre-un telconcret al constiintii noastre.

.cum vine Insa problema importantA: cum reuseseoare aceste reprezentari armonioase, care sa fie taina lor,ce dar ascuns posedA sa trezeascA in sufletele noastreacea vibrare desinteresata, emotli de frumos? Teoria luiKant vine c'o explicatie adanca si original.. Aceste lucrurifrumoase parch sunt anume construite ca spiritul nostrusa le seziseze Vara de nici -un efort. Acordul dintre facul-tatea noastra de a judeca si dintre obiectele percepioise face in aceasta lmprejurare simplu, dela sine. Aceastaproblema a concordantei intro formele noastre aprioricetranscendentale si materialul veldt prin. simturi, se maipusese si In Critica ratiunii pure, chnd era vorba de sche-matismul transcendental. Acolo Kant 10 pusese bitrebarea_dacA materialul haotic acceptA saw rezista °peril de In-cadrare. Kant conchide fn Critica ratiunii pure ch mate-rialul sensibil care ne vine din transcendent, dela lucrurilein sine, este parch facut anume sA se insereze fAra opo-zitie in tiparele noastre apriorice, de wide am putea con-chide chiar mai apasat decal Kant ca Intre lumeafenomenelor, deli profund deosebite ca fizionomie, arexista totus oarecare potrivire, oarecare concordant., celputin unele consonance esentiale si deci n'ar fi toto generediferite una de alta. Insa nu este mai putin adevArat a.In domeniul stiinific, deci opera de lnserare a materialului

15) Ana Mica frumosului, p. 85.

finalitatii unlit

www.dacoromanica.ro

233

sensibil In formele noastre intelectuale, nu se face cuacele dificultati pe care le Intampina in domeniul moral,'sand imperativele etioe sunt nevoite sa dea lupta corp lacorp cu lumea sensibila adesea. Vara rezultat, totus§i In domeniul cunoasterii speculative acomodarea nu seface In mod desavarsit si oarecum dela sine. Desi mate-rialul experientii primeste destul de docil, In aparenta,elaborarea intelectului nostru, prin care-1 organizAm con-form tiparelor noastre apriorioe, se constata totus Inevolutia ca e nevoie sa relutun Intr'und operanoastra organizatoare, cautand formule cat mai adecuatesi mai cuprinzatoare.

Cam peste tot not nu ajungem In domeniul adeva-rului, cel putin deocamdatd deal la compromisurivremelnioe. Spiritul nostru are triumfuri, dar premature,cu teorii simpliste, numai apstrent satisfacatoare, a carorcaducitate este ves-nic pusa In evidenta de noile desca-periri. Din aceasta cauza, In asteptarea unor formule catmai ajustate la comp1exitatea ametitoare a materialuluisensibil, not trebuie sa ne marginim pentru moment lacunoasteri aproximative. In domeniul estetic este cu totulaltceva. Aici acordul dintre material .i forme se face farcede nici-o greutate, lesne, cu gratie chiar. Sentimentul pla-cerii estetioe decurge tocmai aceasta armonie nitrefactorul abstract al intelectului i elementele sensibile aleimaginatiei. Posibilitatea subiectiva a modului de repre-zentare, proprie judecatii de gust de a fi universal Im-partasita, nepresupun'and nici-un concept determinat, nupoate fi deci alteeva decat starea de spirit In liberul jocal imaginatiei si al intelettultti, Intrucat aoeste doua fa-cultati se acorda cum o pretind: orice cunoastere Ingeneral" .16). Prin faptul ca ode doua functiuni sunt ca-mune tuturor oamenilor fiindca acordul for spontanse face in aoeleasi cazuri la toate capetele, este astfelasigurata obiectivitatea judecatilor estetice. Am putea vorbiaici, ce e dreptul de o finalitate, dar de una suigeneris.Sentimentul frumosului se caste atunci and oele dolt&functiuni ale spiritului nostru, cunostinta sensibila lacare se adauga fantezia oe nu face deal sa sporeasci

16) Analitica frumosului, p. 63.

qi

§tiintii

di

ssf

www.dacoromanica.ro

234

campul obiectelor materiale, §1 inteligenta, cu formeleei rationale, coopereaza in mod armonic, In a§a fel caparse ar fi anume Monte pentru aceasta. Obiectele fru-moase swat acelea care ocazioneaza aceasta armonie lip-sita de orice intentionalitate, dar totdeauna placuta §irevelatoare, armonie In care parca ne regasim unitateanoastra interns, pe care a.§a de greu o ingadue calitateanoastra, de cetateni a doua lumi deosebite §i adesea an-tagoniste. Conceptele cu care opereaza §tiinta sunt maimolt iai§te forme tranzactionalc, cu ajutorul carora seajunge la un compromis In opera de waificare a diver-sitatii sensibile, Intreprinsa de spiritul nostru. Insa§i exis-tenta notiwailor este semnul oel mai vadit ca formelenoastre apriorice nu se ajusteaza perfect pe trupul re-alite ii. In domeniul frumosului, cele douAelemente, eel sensibil, izvor varietate §i eel rational,izvor de unitate, Imbuce atat de perfect, coopereazaatat de armonic inset nu mai est- nevoie de concepte, §ilucrul se constata printr'un sentiment placut §i iraediat.

Din aceasta teorie estetica rezulta cateva consecintecare trebuesc mentionate.

In prinatul rand, judecata estetica de§i universal va-labila, insa operand fara concept,. §i rezidand excluzivpe un sentiment chiar de apartine con§tiintei in genere"

judecata estetica nu se poate denionstra (de§i se poatecomunica). Armonia dintre functia intelectuala §i aceaimaginative este un fapt fara expresie adecuata In hainaideilor, destainuind-u-se numai In forma sentimentului. Deaceia dupe Kant se poate Intocmi o opera critica asuprabazelor esteticei, nu insa o doctrind estetica.

In. at doilea rand geneza sentimentului estetic pre-supunand in mod neconditionat fiinte care O. prezinteambele aspecte: sensibil §i inteligibil, deci un dualism denature, din a carui armonizare se isvorasca placereaestetica, urmeaza ca frumosul ki are existenta in. raportexcluziv cu omul, este deci un fenomen omenesc. Nuexists nici frumos in sine", nici placere estetica la animalecare n'au intelect abstract, §i probabil nici in con§tiinta di-vine unde nu exista latura pasiva a sensibilitatii, ci numaispontaneitate inteligibila pure, do asemeni nu exists unechivalent at sentimentului estetic. De altfel chiar. este-ticianii care concepeau frumosul ca o ideie

Dimpotriva

rationalisti

dese

www.dacoromanica.ro

23g

.confuza, nu puteau atribui nici ei placere estetica hnDumnezeu, intrucat In spiritul divin toate ideile sunt inte-ligibile cristaline.

Cam aceasta ar fi Intr'o nrivire rezumativa eon.oeptiaestetica a lui Kant. Ar mai ramftnea poate sa ne damseama dad. aceasta teorie mai pastreaza vre-o actualitate,in vremurile noastre, Mud recomandabil sa vedem Intot-deauna ce mai supravietueste din ideile unui filosof.Aceasta mai cu seama cu cat problemele de estetica n'auexit nici astazi din moda. Si azi se discuta staruitor asupraartei, mai ales asupra rostului poeziei. Din cadrul acesteiadin urma se preconizeaza. In ultima vreme inlaturarea atot ce este logic sau Inteles precis. Se cauta a se scoatepoezia cu totul de sub tutela oricarei Inlantuiri rationalesi a oricarui seas determinat. Aoest curent estetic vreapoezie pura, complect neinteligibila, bazata exclusiv pemuzicii de la musique avant tout-. chose". Ar putea fivreo legatura batre aceste teorii i conceptia lui Kant?Unii din modernii teoreticieni S1r cautarea de traditiiilustre, invoaca autoritatea lui Kant, fiindca tocmai el esteacela care a smuls hotarat frumosul din retelele ratio-nalismului. Ca dupa Kant esleticul trebue emancipat desub tutela logicului, e lucru adevarat, intrucat el preco-nizeaza judecati estetice far. conoepte, gonirea notiunilordefinite din domeniul frumosului. Astfel Kant ar fi pre-gatit chiar dansul drumul simbolisniului actual. E Ade-varat ca lui Kant fi revine isbanda ideii ca frumosul estede origina afectiva si nu ceva rational. Poezia nu vaemotiona prin desfasurari de silogisme, ci prin. reactii deordin afectiv. In poezie n'au ce cauta constructii dialectice,fiindca ea nu opereaza cu notiuni. Mijlocul ei de impre-sionare este un nu stiu ce un nu §tiu cum", un inefabilisvorat din cadenta silabelor impreunarea mestesugitaa cuvintelor.

Deaceia frumosul nu se poate defini, nici demonstra,ci numai comunica. Fenomenul estetic se bazeaza pe unsentiment specific ce-si are formele lui structurale, de-osebite de alte soiuri de norme apriori. Din acest punctde vedere Kant ar avea Inteadevar oarecare asemanarecu teoriile moderne. Sa nu ullam Insa ca dupa Kant, fru.-mosul consta mai presus de toat din armonizarea desa-varsita a inteligentei noastre cu materialul fanteziei. DacQ.

gi

sst

ssi

www.dacoromanica.ro

236

hidallgam ea atunci sand face clasificarea artelor Kantco`nsidera mimic& drept o arta mai inferioara, putem sane dam socoteala as el a fost departe de teoriile curenI-tului simbolist. Poezia pura urea parca sa realizeze Indbmeniul ei, eeiaoe Kant la batranete ajunsese sa susjiepentru viata morals: ea o conditie a moralitatii ar fiua nu existe sentimente altruiste (altfel s'ar face confuzieIntre un gest pornit din datorie si altul plecat din sen-timent). Tot asa astazi poezia pura pentru a despartitransant poeticul de logic, nu se multumeste sa Inlaturedialectica logic& ci cauta sa practice ostentativ nonsen-surile si contrasensurile. Intelesul normal al cuvintelornu Mai conteaza si aproape este indiferent pentrucerea estetica sä Intelegi limba In care e serisa poezia.Fondul de dreptate doctrinara a poeziei pure auto-nomia poeticului este de origine kantiand, Insa exage-rarile ei actuale, vin In vadita contrazieere cu ideile luiKant. Am vazut ca dupa Kant frumosul consists tocmaiin concordanta cleplina dintre oele doua funs ii ale spi-ritului nostru, imagin.atie si intelect. Intrucat cuvintelelexieonului sunt In cea mai mare parte material comun sipentrd intelect si pentru fantezie, ele trebuiesc astfel ma.-unite, ca sa nu deruteze si sa nu jiglleasca pe nici unadill aceste functiuni. Mai exact in operele estetice este unminim logic" care nu poate fi nesocotit fara distrugereaplacerii. Pentru sensatii de muzica pura dispunem de o altsarta, dela materialul careia logica nu are nici o pre-tentiune. Nu tot asa este cu limbajul, ale carui articula iigramatico-logice trebuesc riguros respectate, In interesularmoniei funetiunilor spirituals, in cane Kant a vazut cupatrundere o conditie esentiala a frumosului.

Este interesant de constatat si Cu aceasta incheemeapitolul de fats ca teoria estetica a lui Kant, a fostadoptata de altii ca doctrina eticd. Bine le vazut prinprisma frurhosului, abnegalia etica Invaluita In desinte-resarea estetica, ncrmele transcendentale ale moralii, In-fasurate In normele, tot asa de universal valabile dupaKant, ale artei autentice, iata pozitia pe care s'auasezat mill kantieni, in frunle cu poetul Schiller, splcn-dida figura de om superior, eapabil de toate jertfele, insanu din ipostasa aspra si riguroasa a imperativului cate-goric, chiuind din adanturile transcendente ea un %ipet

www.dacoromanica.ro

237

In pustiu. Idealul suprem, dupa Schiller este realizareafrumosului, ca un perfect echilibru tribe latura sensibilgsi acea suprasensibilg a ftiptliii noastre, un ideal princare ne degajam din sclavia sensibilitatii, fara a strivitotus privelistea ei colorata si alinatoare. Faptele morale,spune Schiller, nu trebuesc facute in lupta cu not lnsine,ci cu colaborarea spontanl a partii noastre terestre, se-dusa de armonia frumosului, care exe,cuta binele libersi nesilit.

Este aceastA atitudine o iradare fatA de conceptialui Kant? De sigur e situat.ia cuiva care, primind calluzalui Kant, osteneste sg-1 IntovArgseasa. pan5, la capat,speriat mai ales, de stancile dune si pra'pastioase care seanuntA in zAri. Atunci prefera sa se opreascA In. locurimai blAnde si mai umane, la jumAtatea drumului dintremocirla de jos si asprimea neindurata de sus. Si cummaestrul Insusi prezentase frumosul, ca ultima etapg Indrumul binelui si ca simbol calificat al lui, de ce sa nixconsidere unii oameni cuminti terasele sale vaste si co-mode ca un punctus terminus", destul de malt pentru asorbi aer proaspat si a domina inconjuriraea, fargmai sangera inutil genunchii de coltii stancilor nemiloasecare to asteapta mai spre varf?

a-ti

www.dacoromanica.ro

XIII

Teoria Sublimului. Arta *i Geniu.

Finalitatea in natura.

Drumul dela morala la cunoastere, in filosofia luiKant, capAtase o statiune pitoreasch" drept la mijlocul lui:sentimental frumosului, dela care se vedea de-o potrivkde bine la ambele extremitati ale liniei. Kant mai gasestesi alte statiuni intermediare, de-oparte intre frumos simorala, de alta, Intre frumos si cunoastere. Treapta dintrefrumos morala, care ne aduce in imediata Invecinaredu aceasta din urma, este sentimentul sublimulai; iartranzitia dintre frumos si cunoastere, inru.ditA cu eel d'in-

venind oarecum sä intregeasca pe aceasta din urma,este finalitatea In natura, finalitatea obiectiva.

Cu studiul acestor etape intermediare care sporesccontinuitatea dela etica la ounoasterea stiintifica, fares a operfecta totus In chip desavarsit, se va 4oupa acest ultimcapitol al expunerii noastre.

Traditia filosofica era sa se faces din sublim, o spetaa frumosului. Kant face din sublim o valoare distinctd,coordonata nwnai frumosului, tot asa precum la filo-sofia practices separase dreptul de morala, intr'un chipmai abrupt de cat se obisnuia in genere.

Subt raportul aoesta se impune sa canstatam In spi-ritul lui Kant o accentuate laturl empirista. Rationalis-mul ngzueste totdeauna se nu multiplioe principlile §isä gaseasca Impede diversitatii fenomenelor o radacinacomuna5 pe care daca e nevoie o Mureste artificial. Inschimb empiristii se feresc de unificAri riscate, admitAnd

si

thin pi

www.dacoromanica.ro

240

de preferinta diversitatea ca un fapt primordial. Tendintainsistenta spire unificare, chiar eu rizicul unor simplificarifortate, este caracteristica spiritului rationalist, si puteasa relev cazul filosofului francez Condillac, care, deli par-tizan al filosofiei empiriste, din cauza 'insa a unui ratio-nalism latent, a elaborat o conceptie cu continut em-pirist, dar cu structura rationalista. Facand din senzatie,izvorul unit al tuturor proceselor sufletesti, care in intre-gimea for nu ar fi de cat senzatii transformate (de acii numele de sensualism" dat teoriei lui Condi llac), do-

vedeste cu toata directia empirista a doctrinei, inspiratade John Locke adanci nevoi rationaliste, care se traducprin tendinta unei simplificari excesive unificarii, potzice, violente. Subt raportul acesta, de si in orbita em-pirismului englez, Condillac se Infatiseaza ca un repre-zentant autentic at etnicului francez, caracterizat prinspirit logic si tendinta rationalista.

Din toata filosofia kantiana rasare de sigur nazuintaca un postulat al cunostintei adevarate. Totus

spiritul lui Kant era prea prudent prudenta care con-stitue runa din fortele filosofiei sale pentru a se precipitaIn unificari si a neglija diferentierile care Ii pareau case impun.

Sublimul i s'a parut deci lui Kant ca o forma esentialdiferita de frumosul propriu zis, cu toate inrudirile neta-ga'duite, care ne sunt dealtfel aratate, amanuntit si con-stiincios. Principala asematiare ramane de sigur ca atatsublimul cat ¢j frumosul sunt ipostase sentimentale de-sinteresate, care se nasc la o anurnitd conlucrare a func-tiunilor noastre sufletesti, prin urinare ca amandouasunt de natura afectiva, fare invelis conceptual, pur ome-n.esti, carat subjective, chiar data aparitia for nu esteindividuals, ci se extinde la toate fiintele construite la fell).

Dar dupe aceasta incep a curge deosebirile esentiale.Armonia deplina dintre cele doua functii ale sufletuluinostru, inteligenta §i imaginatia, ne oferise placerea es-tetica numita. frumos. Deaceia frumosul se caracterizaprintr'o suverana, printeun echilibru sufletesc de-savarsit. In schimb sublimul este o emotie, care ineepe

1) Analytik des Erhabenen" (Kritik der Urteilskraft. ZweiterBuch. § 23, p. 315. Kants Werke. V. Ed. Buchenau),

as

si-a

lint5le

www.dacoromanica.ro

241

o stare sufleteasca penibila, coplesitoare si numaiMai ta.rziu se desteapta o placere desinteresata, care sepoate numi pe drept cuvant estetica. Dupe Kant, sublimuleste trezit in afectivitatea noastra de fenomene de o ma-rime exceptionala, Cu tendinta infinity ii, exchizand astSelforma conturata. De pada, bolta cereasca, en nenuma."-ratele ei scanteeri, on fin uragan pe mare, care ne °fellspectacole sublime. Tot asa inn alt fapt care ne desteaptaemotia Sublimului, este spectacolul legilor morale veninddintr'o lume suprasensibila, ce sparge marginea oricaruiconcept obisvuit. Rigiditatea neclintita a imperativeloretice, ca o sabie de arhanghel care deschide lupta Inver-.sunata cu tendintele egoiste, iata oe-1 emotiona pans lasublim pe Kant. El singur a spus ca doua lucruri iiumple sufletul de admiratie: bolta Instelata deasupra Jutsi prezenta legilor morale In el 2). Vom trece asupra unoramanunte secundare, relativ la teoria bunhoaraImparteala fenomenelor generatoare de sublim ixl douilcategorii : sublimul matematic (mathematisch-Erhabene),ice isvoraste din infinitul extensiv, in deosebi sub formade serie numerics niciodata terminate; sublimul dinamic(dynamisch-Erhabene) provocat de spectacolul forteloriuriase ale naturii, care pe deoparte ameninta fiinta noastrasensibila, iar pe de alts parte trezeste In not constiintasuperioritatii noastre morale.

Stabilirea Iunui sublim matematic ar pulea pArea Innlucru curios acelor spirite artistice, refractare matematiici-]or si gata de a protesta la o asemenea clasificare. Cu toateacestea sunt !wade Imprejurari, cand enorme acumularide cifre colosale, ne dau acel vertigiu care Inseamna ince-putul emotiei de sublim. In mitologia indiana bunaoara,ca sa se dea o ideie sezisanta despre durata imensa a u-nei singure zile din viata zeilor, ni se spune ca dad. arexista un munte de otel, Malt cat Himalaia si dad el ar fitusor atins cu o panza fins de matase, din o suta in o suta.'de ani, ei bine, atunci and prin aceste atingeri repetatemuntele se va toci si se va reduce la dimensiunile, unuisam.bure de fruct, vom avea trecuta abea o patrime din-tr'o zi a vietii zeilor.

2) Der bestirnte Himmel fiber rah. and das moralische Gesetzin mir" (Kraik der praktischen Vernunft, Beschluss).

.cu

sublimului,

www.dacoromanica.ro

242

Ne amintim cum Kant explica emotia estetica prove-nita din frumos. Ea se naste atunci cand se produoeioarmonie perfecta intre imaginatia noastra plastics si ti-parele inteligentii noastre. In mod normal In sufletulnostru nu exists o potrivire perfecta intre aceste data fa-cultati. Procesul for de adaptare reciproca este adeseorianevoios. Insa cand obiectele peroepute de sensibilitateanoastra sau plasmuite de fantezie diva modelul sensibi-litatii, pot fi cuprinse fara efort in formele aprioriceale inteligentei noastre, atunci se desteapta In not senti-mentul estetic, al frumosului. Sublimul, spun Kant, toc-mai Wildca este provocat de fenomene cu dimensiuni in-finite, nu n.umai ca nu se adapleaza facultatii noastre dea cunoaste, dar au chiar aerul ca sparg tesahira tiparelornoastre intelectuale. De aici sentimental de strivire a fiinteinoastre care. premerge sentimentului sublimului. Totussufletul omenesc isi ia, revansa. In afard de formele

si de categorii, stim ca mai exists o alts serie deforme apriorice, ideile regulative ale ratiunii. Ideile acesteacare tind catre totalizarea deplina, integrals, catre necon-ditionatul absolut, sunt tocmai generatoare de infinit.Dupace un fenomen de o maritne colosala vine si negenunchiaza, spargand cuprinderea normala a inteli-gentei noastre, atunci ratiunea noastracuideileei infinite,vine si reface tesatura subiectiva prin care Incadram sisupunem natura. Astfel se produce, dupii. o Infrangeretemporara, un triumf Imbatator, subt forma unui acot'd re-stabilit, prin care stapanim infinitatea fenomenelor sensi-sibile, prin aceea mai dominants, a ideilor noastre ratio-nale. In cazul frumosului, potrivirea elementului sensi-sibil se facea cu categoriile inteligentei noastre. Cand sun-tem in fata unor fenomene immse, Mil forma definita,este nevoie de interventia ratiunei 3).

Idei le ratiunei noastre repre7inta partea suiletuluiomenesc, cu care ne Invecinam mai deaproape cu lumeasuprasensibila. Slim ca pe dunga constiintei noastre seintretaie doua lumi. Noi suntem locul de confluents 'unclese Intalneste lumea suprasensibila cu oea fenomenala.

Dupa Kant, ratiunea este partea intelectului carene apropie mai mult de lumea suprasensibila. Iar

3) Kritik der Urteilskraft. Analytik das Erhabenen, p. 327, 330.

se,n-sibilitatii

www.dacoromanica.ro

243

atunci cand se produce armonia finala din emotiaavem un triumf al laturei noastre suprasensibile

asupra celei sensibile. Aici, in conceptia kantiana, e cevacare ne aminteste de Blaise Pascal, and acesta vorbestede fragilitatea omului In fata cosmosului si totus de supe-rioritatea lui. Omul este plapand ca o trestie §i poate fi ori-eand turtit de forteleluniversului, insa el este o trestie canegandeste, el are constiinta ea este slrivit si grade acesteiputeri de cugetare, se ridica deasupra naturii, ii este su-perior. Ceva analog avem si la Kant. In procesul

provocate de sublim la inceput, fenornen.ele uria§eeoplesesc omul, dar datorita ideilor ratiunei, In cane lepoate incadra, el se ridica si restabileste echilibrul finaldintre infinitul din cosmos si infinitul ideilor sale. pia-cerea estetica a sublimului, provocata de armonia finaladintre cele doua lumi, este asa dar pentru noi o victoriea naturii noastre superioare, asupra celei sensibile. AceastaIncalecare a lumii sensibile, deacea inteligibila, poatemerge Oa. ace() ca ajungem uneori sa uitam in betioestetica, interesete noastre cele mai vitale, si mai alesatunci iun spectacol grandios merits a-1 declara sublina,cAnd noi Insine fiind pereclitati,ca fiinta sensibila, iuitamtotus o clips de noi ca sa contemplam infinitateanaturii, armonizata cu infinitatea ideilor noastre rationale,afirmand prin aceasta perenitatea, sau cel putin superio-ritatea fiintei noastre spirituale. Clad, de pilda, suntem.Intre viala §i moarte pe valurile marii si ajungem a uitade primejdia noastra personals ca sa admiram splen-doarea spectacoluiui, evident c5. este momentul eel maipur al sublimului, fiind realizat pans la maxim. triumfullaturei noastre spirituale, asupra laturei inferioare, egoiste.

Deaceia, conchide Kant, in acest sentiment al subli-mului avem un fel de presimtire ca marele duel dintrelegea moral si tendintele egoiste se va termina In fa-voarea celei d'intaiu.

Avem astfel viziunea puternica a faptului eh luptadintre imperativele etice, aceste trambite transcendentale,Impotriva obstacolelor sensibile se va sfa'rsi prin isbandafinala a lumii suprasensibile, asupra celei terestre. Su-blimul este o chezasie ca ordinea morals se va Intron.adefinitiv!

0 afirmatie care poata parea paradoxa1a si de-aceia

subli-mului,

emoF-iei

insine,

www.dacoromanica.ro

244

reclama oare care staruinta, este aceia facuta de Kant, elsentimentul sublimului, ar fi mai subiectiv de cat aoel altrumosului, de si din alt punct de vedere am vazut casublimul ne duce mai aproape de suprasensibil, deci deabsolut, de luorul in sine.

Totus Kant atrage atentiunea ca este mai absurd saafirmam de un obiect al naturii ca ar fi in sine sublim(adica sa transferam simtimantul nostru de sublim asu-pra lucrului Insus) decat sa denumim frumoase obiectelenaturii insele4). Obiectele frumoase an o randuiala laun-trick si poti zice ca parca au fost inadins Monte sä de-termine in not acea armonie a facultatilor, peroeputa caplacere. S'ar putea deci la urma urmei instala In obiecteleInsesi calitati intrinsece care corespund intrucatva placeriinoastre estetice.

Dar lucrul nu se poate face de fel la sublim, undocalitatea primordiala a cauzei exterioare este marimea,iar despre o marime In sine find absurd sa se vorbeascaIntrucat toate marimile stmt numai in raport uncle Cu.altele. De atribute fixe ale lucrurilor care provoaca emo-tia de sublim nu poate fi nici pomenire, pe cared la frumosse putea vorbi de -o armonie interioara, a obiectelor insele.Iata pentru ce la emotia sublimului accentul cade si maiexclusiv pe factorul subiectiv, de cat la pracerea estetica,uncle chestiunea marimei este indiferenta.

Acum o ultima chestiune. Am aratat afinitatile pe careKant le constata intre emotia sublimului si dispozitia etica,care it determine sa spine ca acea emotiune presupuneneaparat, constiinta laturii noastre suprasensibile, carein fond e de nature mora15.5).

Poate afinitatea este si mai mare cu emotia religioasa,care se raporteaza la o marime ce deasemeni nu. Incapein nici o forma precisa, sau care include si dansa, in-tocmai ca la sublim, run element afectiv de team.a al caruiecou mai starueste si 'n extazul adoratiei finale, in sfarsitcare e contemplative, si nu active, asa cum este impe-

4) Op. citat. pp. 3164, 317.5) Die Lust am Erhabenen der Natur.... setzt aber doch

schou ein anderes G-efahl: namlirh das seiner ilbersinnlichen Beslimmung voraus: welches so dunkel es arch sein mag, eine moralischeGrundlage hat", op. citat, 366.

www.dacoromanica.ro

245

rativul etic, In cautarea mijloacelor tehnice cu care sarealizeze comandamentele sales).

Pentru a epuiza continutul esential al Esteticei kan-tiene chiar cu neglijarea arnanu'ntelor trebue§te sane mai oprim la cite -va consideratiuni. Mai Intai trebuiesa aratam Cum define§te Kant arta, genial, §i care suntideile sale asupra clasificarii artelor. Dupa Kant, artaeste o creatie intentionata de l'ucruri frumoase. Tocmaiaid se produce o mica dificultate. Daca arta este o creatieintentionata, cum mai ramane cu afirmatia lui Kant cafrumosul e farce stop §1 filril intentie, ca opera de arta;este desinteresata? Kant exceleaza In a rezolva totdeaunadificultatile in mod elegant §i ingenios, dar totodata §i.adanc. Opera de arta este intruparea isbutita a frumosului,atunci cand nu lasa sa i se vada intentia. Arta ournaiatunci e reu§ita, cand efortul autorului ramane ascuns.Nici intentia §i nici straduinta artistului nu trebuie s5. fievizibile. Orice opera de arta ("Thule sa para spontana,

6) In aceasta ordine de idei imi Ingadul a cita un pasaj dinobservarile pe care le-am. facut In Congresul de filosofie din Praga(1934), la comunicarea profesorului Ch. Werner din Geneva. Obser-

acestea an cautat sa subliuieze diferenta (Mitre caracterul sen-timental si contemplativ al vielii religioase, fats de domeniul acliuniipractice, fie ca este sau nu este iluminat de comandamente etice:

Le rapport entre la religion et la metaphysique (de aceastaera vorba in area discutiune) n'est pas celui de deux disciplinedifferentes, mais celui qui existe entre une theorie et sa pratique, lareligion pouvant etre define comme la pratique de la metaphysique.Mais it y a une difference essentielle entre la pratique des sciences!et Irene de la metaphysique: la pratique de la science conduit ala domination du monde, tandis que la religion conduit A lasoumission et a l'humilite. Les verites des sciences s'acheminentdans la pratique vers faction; celle de la metaphysique vers le sen-timent. Et la chose est tres comprehensible car les sciences nousrendent maitres des Writes qu'elles nous decouvrent, tandis que lametaphysique nous &voile ses Writes, sans nous en rendre maitres.(Actes de huilleme Congres international de Philosophie. Un Vol. de1100 peg. p. 465). Fireste In acest pasagiu nu se vorbeste de mo-rata; ea face parte /msy tot din domeniul acliunii e calAuzita denotiuni precise ca stiinta nu de sentiments mra concept clan,ca estetica sau religia. De altfel nu este vorba cleat numai dedistingeri relative. In cuprinsul viejii unitare, circulatia dela con-iemplalie la actiune, viceversa, nu este niciodata oprita riguros.,

virile

gi

www.dacoromanica.ro

246

ca un produs natural. Artistul trebuie sa pares ea a creiata§a cum oreiaza.' Insa§i natura, cu aceia§i spontaneitate 7).

Operele de arta reunite In aoest fel, nu-s realizate inideob§te detest de genii. Ca A. apreciem. operele de artane trebuie gust, ca sa le creiem e nevoie de geniu. Geniuleste un dar nasout, o putere de creatie spontand, ase-menea nattuii. Geniul este un instrument prin care naturaprescrie regule artei8). Geniile care creiaza. In mod na-tural, odata ou producerea operilor lor, dau §i regule artei.Aceste reguli nu pot fi stabilite pe alta tale. Ele pot fidegajate de alt.ii, luand ca model operele deja create, Inshnu pot fi puse In practices. Pornind dela studiul regulilorin arta, nu vei ajunge niciodata la creatia propriu zisa.Deaceia imitatia in domeniul estetic este imposibila. Lafel §i explicalia.

Geniul nu se poate explica nici el Insu§i. Caracterulprimordial al geniului fiind originalitatea §i u'nicitatea,Inseamna eh nu pot exista genii adevarate detest in campul.artei. Dupes Kant In §tiinta §i chiar In filosofie,pot sa existe genii, intrucat aci se pot dobandi rezultate,Cu ajutorul predecesorilor, fie urmandu-le sugestia, fie fof-losindu-le metoda. O metoda bung, a spus Condillac,este ca un telescop care to face sa vezi, ceiace nu Scpoate zari cu ochii liberi". 0 metoda poate trece deciOdin many in mans, Intocmai ca ui aparat. Inain.ta§iiaci to ajuta, pe cand in domeniul oreatiei artistice, ungenie nu iti Inleste§te, ci mai degraba. iii Incurca posi-bilitatile tale proprii. Totu§ i s'a repro§at lei Kant delafi trecut ou vederea, ca in ce prive§te partea cu adeviiratcreatoare, §tiinta §i filosofia an tot atata trebuinta de geniuca §i. arta, dupes cum geniile §tiintifice sau filosoficecunt caracterizate prin aceia§i unicitate ca §i acele artistioe.i de sigur nu va fi prea manioasit umbra filosofului din

KOnigsberg, de faptul ca n'a fost comentator al teorieisale, care sa nu se gandeasca numai detest, ca aoeasth

7) La once produs de arta frtunoasa trebue sa ffm oonstientica e vorba de arta, nu de natura; totus finalitatea formei trebue sittie intru atat de libera de presiunea orieareil reguli anbitrare, bleatsä ne faces impresia ca cum ar fi opera nature ". (Kritik der'Urteilskraft, p. 381).

8) Genie 1st die angeborene Gemiitsanlage, durch welehe dienatur der Kunst die Regel gibt", (op. citat. 382).

nu

si

www.dacoromanica.ro

24T

teorie a lost categoric desmintita, in primal loc de exis-tenta Kant insus, caruia i se poate acorda fara con-troversa epitetul de genial.

Cat priveste teoria ea geniul nu se supune la reguli,ci le creiaza necalculat, ca o fora a naturii, ea pare a fi

osebit de fondul ei de adevar produsul istoric alunor indelungi sfortari de emancipare a creatiei, de subttutela regulelor pedante, care aveau putere de datinkintangibila.

La aceasta tiranie inabusitoare coniribuise de sigur In-mare masura, confuzia de mai multe on seculara dintreartisti si meseriasi. Chiar in veacul al IV-lea, scrie d-1 T.Vianu in valorosul sau tratat de este,tica, Platon numarape artisti printre meseriasi si ii cuprinde in acelasi semi-timent de despret consacrat In genere tuturor lucratorilormanuali... Cat de persistenta a fost aceasta pretuire a ar-

ne convingem cetind In Istoria Naturals" a luiPlinius... eh un proconsul practicand pictura ar fi devenitobiectul batjocurii generale. Lucrurile par a se indreptaspre finele erii antice... dar toate aceste castiguri se pier&In evul mediu, cand artistul reintegreaza conditia meseria-silor, de sigur fara sa provoace aceiasi reactie desprqui-toare a antichitatii. In veacul al XII-lea, pictorii incep safie grupati in bresle... Bresle artistice se gasesc In poatecetatile italiene si mai tarziu... °data cu sfarsitul Renas-terii disociarea functiunii artistica de practica profesio-nald a meseriilor este un proces ajuns aproape de tintalui... Dar resimtirea artei, ca ceva deosebit de meserii,creste In acest timp si prin acceatul tot mai puternic puspe momentul originalitatii in creatie. Meseriile folosesc Inadevar procedee obstesti si ajung la rezultate repetabile.Arta pune In miscare procedee singulare si artistul esteaiutorul unei lucrari unice. Toate aceste noui castiguriin constiinta de sine a artei, spre deosebire de munca pro-fesionala, sunt definitiv cucerite si isi gasesc cristalizarealor, la sfarsitul veacului al XVIII-lea, in Estetica luiKant" 9).

0 splendida descriere pitoreasca a luptelor con5tiin-lei noi, In contra tiraniei regulelor vechi, care nu voiausa cedeze in fata isbucnirilor de creatie inovatoare, avem

9) T. Vianu. Estetica. Vol. I, pp. 218, 219, 220.

tut

tistitor,

www.dacoromanica.ro

24S

In celebra comedie muzicala a lui Richard Wagner, Mei-ster Singer von Nurnberg", in care intuitia lui HansSachs, Incepe a deslusi prin ceata prejudecatilor, de caree si dansul In parte stapanit, dreptul creatiei geniale de-ase emancipa din Incaroerarea naor regale vetuste, bunepentru perfectarea meseriilor, nu Insa pentru opera diearta. De altfel Wagner, de dupa paravanul unei epoci In-departate, Isi ataca alma pe proprii sal contimporani, careopuneau acela§ veto, tendintelor lui reformatoare, Intru-cat In toate epocile, generatiile mai noua au a lupta cupretentiile de dogma ale teoriilor inaintasilor. Fireste nulipsesc exagerari nici din partea inovatorilor mai alescard n'au talent efectiv vrand in furia for distrugatoarecateodata sa darame nu numai regu/ele statornicibe demiopia oamenilor, dar si pe acelea care decurg etern dinfirea lucrurilor.

Teoria geniului dupa Kant este, practic vorbind, o sa-bie cu dou5. taisuri. Atata ca marele filosof se gandea maiputin la felul In care ar putea fi rastalmacita. de 'unii con-ceptia sa, cat sä aseze Inca o piatra durabila la podul dintrelibertate" §i natura", dintre suprasensibil si lumea sen-sibila. asemenea piatra i-a parut existenta geniului,pilda vie a suprasensibilului, care prescrie legi, in dina-mismul creatiei, naturii fenomenale.

Cate-va cuvinte numai despre clasificarea artelor dupaKant, clasificare ce n'a trait mai mult decal autorul ei si nus'a bucurat de-o pretuire deosebita nici chiar la discipoliidirect/ ai marelui filosof. Dealtfel nici ideia tui Kant dupacare frumosul din natura, depaseste in valoare frumosuldin arta, n'a avat aderenti prea num.erosi. Pentru Kant lafrumusetea in natura, se poate vorbi de un lucru fru-mps, pe cared frumusetea artei este o reprezentare fru-moasei a unui lucru" 10). Frumosul in arta este oare cumindirect, ocolit, nu mai Inseatnna o finalitate fara stop,fiind vorba de-o potrivire Intre un Iucru §i reprezelitarealui. Din aceasta cauza pe cand natura nu ne poate de§-tepta placer/ estetice de cat nun. ti cu lucruri frumoase,arta ne poate destepta o asemenea placere cu repro-zentarea adequa,ta a tuturor urateniilor 11).

10) Kr. d. Urteilskraft, p. 386.11) Kr. d. Urteilskraft, p. 387.

§i-o

si

www.dacoromanica.ro

249

Pentru a gasi un criteriu teincinic de clasificare,Kant potrivit unui vechiu obiceiu, cauta a stabili o coreilade intre diviziunea artelor si 0 alta diviziune, a vreunui fenomen psihologic fundamental.

Il gaseste pe acesta in expresia externa a sentimen-telor, care se face prin euvant, gest si ton. Corespunzatoracestei expresii tripartite vom avea tree grupe de arte: Poe-zia si elocventa; artele plastice; muzica12).

Nici ierarhia acestor grupe :fill s'a impus mai departe,asa precum a schitat-o Kant, atat prin faptul ca aicea in-tervin preferinte individuate, cat mai ales pentrucA oarta, oarecum depreciate de &Instil, muzica, in scurtAvreme avea sa se bucure de un prestigiu metafizic deose-bit. Gratie mai ales lui Schopenaauer, de care se va legateoretic §i creatia wagneriand, muzica devine arta cea maiprofunda, exprimand in fluid.tatea ei expresiva, adancuriteinefabile ale existentii, asa cum iele ss: framanta dincolo,de intruparea for aparenta in forme materiale. La Scho-penhauer, lucrul in sine a carui expresie adequate ar fimuzica, era prezentat in ipostasa unei vointe agitate,confuze §i destinata suferintii. Kant insa concepe supra-sensibilul dirijat de norme morale rigide, de idei lumi-noase si rationale. Pentru exprimarea acestora, lipsa deprecizie a sunetelor muzicale, mult departe de varietateaeuvintelor §i-a sensului for definit, nu aparea de sigur camijlocul eel mai propriu, de §i pentru starnirea uneiemotivitati fare idei si fare bogralie moralS, si Kant lirecunoaste muzicii calitati netagaduite12).

Nu putem sa nu amintim ca in anii din urma, in timpce poezia ar vrea parca sa renunte la privilegiul euvinte-1for inteligibile si-a multiplei for puteri de evocare, pen-tru a face muzica de silabe, fare preocupare de sens, inschimb muzica pare insufletita de-o nazuinta contrard,aspirand sa exprime cu vagul sunetelor sale, nu numainuantele tuturor sentimentelor, dar chiar idei §i imaginideterminate. Fiecare arta ar vrea parca sa fie altceva diecat structura ei Yi impune cu necedtate, o revolutie carear semana cu aceia in care simp.trile noastre rasculate

12) Kr. d. Urteilskraft, pp. 396-400.13) Kr. d. Urteilskrait, p. 404.

§i

www.dacoromanica.ro

250

.ar pretinde schimbarea functiunei: urechile sa vada, ochiiauda, degetele sa miroase, si asa mai departe.Dar in orioe caz efortul muzicei de-a ne reda peste

puterile ei, evenimente sj tablouri, cu ajutorul unor ar-tilled sugestive, de si mai melt amagitoare, e totus nea-semanat mai nobil de cat fapta poeziei, care isi instrei-neaza fortele ei naturale si renunta la comoara sensuluicuvintelor, pentru a cadea inteo giingureala de sonori-tati absurde Si neinteligibile.

Trecem acum la a doua p.irte a operii analizate,aceasta de-o exceptionala eovarsitoare importanta: Cri-tica finalitatii objective, a perspectivei teleologice a naturii.

Ne amintim cg. dupa Kant, frumosul era o finalitatefara scop. Lucrurile frumoase, capabile sa ne trezeasc&placere estetica, sunt obiecte armonios aranjate, dar faraca aceasta armonie sa urmareasea ceva practic, sa in-dice un scop exterior. In orioe car. asemenea intentie nuse Intrevede. In domeniul estetic se putea vorbi de ofinalitate, insa subiectiva, in raport cu o placere a noastrii..Lisa acum Kant ne vorbeste si de o alta finalitate, oe areun scop aevea. In Critica rativaei pure, Kant nu trecefinalitatea printre categoriile spiritului nostru. Totes notoamenii, atunci cand privim in ansamblu uncle serii defenomene, le atribuim adesea gun scop, ca sa ne devie maiinteligibile. Chiar nniversul intreg ni se Infatiseaza, celputin sporadic, ca si cum ar tinde care un scop. Din a-ceasta pricina, mai tarziu kantianul Ch. Renouvier vor-beste de un cadru riguros teleologic, face din finalitatetot o categorie a mintii noastre, la fel de necesara ca si-eduzalitatea "). Dupa Kant finalitatea nu este un tipar

14) Cu toatal admiratia sa pentru. Kant pe care it denumeste,,le Bernier des pm-s philosophies, le premier des critiques" Renouvierli judeca destul de aspru sistemul de categorii. Constata lipsa esen-tialA a unei categorii a relatiei" alta a personalitatii?', care artrebui sä Inchida sa desehida seria categorlilor. De asemeni IIknvinueste pentru omisiunea finalitatir, mai ales a avea s'o pne-vada, cu toate onorurile, in Kritik der Urteilskraft". Legea fihalitatiinu este, afirmg. Renouvier, mai putin esentiala structurii spirituluiomenesc cleat acea a cauzalitAtii, si Kant nu tggadueste de bac.aceasta, /ma arunca scopurile in afara de ratiunea teoretiea, caurmare a acelei divWuni arbitrare a facultItilor cunoasterii, care

.sa

si

sisi

www.dacoromanica.ro

251

aplicat cu neoesitate, in mod aprioric, lucrurilor. Fina-litatea, cum. observe dansul, nu este o ideie constitutivea naturii, cu ajutorul careia sa organizam lumea expe-rientei. Ideia ce fenomenele care se produc sunt mijloacein vederea realizarii unui scop este un simplu mod de auedea, al nostru. Pentru a inlantui riguros fenomenelenu ni se impune decat principinl cauzalitatii. Cu toateacestea Si finalitatea are o insemnatate. Ea este un cadrecu care noi perfectionarn sau avem impresia ca perfec-tionam cunostinta hoastra despre =tura. Finalitatea esteun mod de a privi fenomenele in mod general. Gradeei noi putem. spune ca senile de fenomene sunt astfelalcatuite, ca cum ar fi menite sa indeplineasca 'un scop..Senile marl de fenomene se desfasoara, ca si cum eleconverg catre Inn scop. Ba putem concepe In mod finalistcosmosul Intreg, Inchiphindu-ni-1 ea se indreapta spre un.tel, cu totalitatea fenomenelor sale. Insa, ideia de finalitatenu se poate aplica decat fenomenelor in ansamblu,este omodalitate care priveste numai lucrurile Mate in intreg.Ar fi o eroare sa o aplickn fenomenelor indivOuale,caci acestea nu se pot interpreta finalist. Singura ,expli-care stiintifica, spune Kant, este cea cauzala, dar pare&atunci cancl e vorba de ansambluri, punctul de vederefinalist raspandeste un supliment de lumina Si ne procureo mai mare inteligibilitate.

Perin aceasta Kant rape formal cu finalismul haivat secolului al XVIII-lea, caracterizat printr'un fel de atitudine comoda, o renuntare la straduinta obositoare de ai se gasi adevarata cauza.. Unui fenomen i se atribuia un

adesea a indus In eroare pe filosofi. Ca si cum omul care introduceconsideralia In toate actele sale si o apnea dirijandu-sitoate judecatile lui, n'ar constitui o perfecta unitate cu omul carecontemp1if o cauza sau o calitate!" (Traite de Logique Generale,I, p. 140).

Este adevarat ca diviziunea facultAtilor e poate exageratO laKant; dar in cazul finalitAtii nu este vorba numai de o diviziunea etajelor cunoasterii, chestie de psihologie, ci de o diferentli denaturA intre principiul cauzalitAtii care e universal si necesaracel al finalitalii, care nu se imptme In acelas fel Kant a sezisatadmirabil, nota diferentiala a finalitOtii n'a putut sä-i acordeeconomia conceptiei noastre despre lume un rol mai intins, decatacela pe care 11 are de fapt, §i pa care l'a deslusit agerimeusale precaute si incisive.

firnalitatii

§i in.

si

si

critical

www.dacoromanica.ro

252

scop, si explicarea lui era socotita gata. De pada Bernardinde Saint-Pierre spunea pe un ton. serios ca pepeneleeste format din felii, precis desenate, fiindca Dumnezeua avut grija ca sa poata fi impartit cu usurinta, In fa-milie. Secolul era abundent de atari explicatii puerile careau determinat ironia lui Voltaire, asupra originei nasului,spumand ca ar fi dobandit forma aceasta ca st`i poata spri-jini ochelarii. Kant nu admite deci utilizarea principiuluide finalitate, pentru interpretarca fenomenelor individuals,finalitatea nefiind o categoric. Ea este o privire de an-samblu a spiritului nostru, o perspectiva generals, o ideieregulative. Spiritul nostru simte nevoia de a complectaexplicarea cauzala, printr'una finalists. Insa explicareafinalists nu trebuie sa Inlocuiasca pe cea cauzala. Pro-gresul stiintei nu se poale realiza deck din aplicareastricta a determinismului universal.

SA vedem cum ajunge Kant sa vorbeasca de finalitateaobiectiva, care. se situeaza intre frumos" si adevar", des-pre o finalitate inrudita cu aces -care desteapta plAcereaestetickdar care se poate atribui obiectului, independentde efectul lui asupra noastra. E vorba de o finalitateexterns fata de care sentimental nostru de placere enumai un slab acompaniament, de-o finalitate care neapropic mai tare de domeniul cunoasterii objective, neaduce oarecum in preajma lui, ceiace explica intrucatvaatitudinea acelor filosofi, care au inaterializat finalitateafacand din ea o categorie sau o lege a naturii. Kant adop-tand perspectiva finalists care e la el mai putin decat ocunostinta dar mai mull deck un sentiment sau o credinta,Inainteaza spre taramul cunoasterii. Cu aceasta se inmul-tesc etapele dintre morale si stiinta, dintre suprasensibil sinatura concrete.

Insiruirea fenomenelor nu numai in raport de ca,uzasi efect, dar si In acela de inijloace si scop, exprima. Inconceptia kantiank o tendinta a spiritului nostru, fare aprezenta Insa in ambele cazUri o egala stringentA. Pentrua nu stanjeni aplicarea principiului de cauzalitate, Kantar vrea sa impinge regiunea scopurilor cat mai departeou putinta. Lantul cauzalita.tii nu. trebueste Intrerupt culexplicAri teleologice, ci numai complectat ou o perspectivefinalists marginindu-ne a socoti seriile succesive de fe-nomene, aparute in virhitea unui strict determinism, ca

www.dacoromanica.ro

253

fiind pose in slujba unui scop final. Deci nu o inlocuirea couzalitatii, ci o subordonare a ei15).

Cu prudenta sa obisn'uita, Kant Infatiseaza finalitateaca o idee a spiritului nostru, care ajuta nevoia de tota-lizare, de incheere luminoasa a cunostintii noasire deansamblu. Totus satisfactia ar fi fost prea slaba, datafinalitatea ar fi o iluzie transoendentala, careia na i-arcorespunde nimic. Cel puffin ideia de cauza neconditio-nata era o iluzie cum am vazut la capitolul antino-miilor dar o iluzie utila, care promova ceroetarea, tirotifica. In schimb ideia de finalitate aduce nu arare oncercetarii stiintifioe adevarate incurcaturi!

De si In circumspectia sa, Kant nu spun niciodata calumea are un scop, ci numai ca ea se comporta ca fi cumar avea, totus filosoful e in cautarea unor consideratiicare sa poata da finalitatii, nu numai o valoare in rarport cu noi, ci valoare in sine.

Absolutul era carmuit de legi morale, care au caideal: binele. Asa dar aci finalitatea nu era o formasubiectiva, ci apartinea existentii Insas. Chestiunea estedaca aceasta finalitate, pe care am constatat-o In cuprinsullegii morale, deci In. absolut nu s'ar putea extinde

asupra lumii sensibile, aparent opusa oeleilalte, ce-iace ar sluji evident ideii de unificare, care ramane stin-gherita de prezenta a doul lumi, separate printr'un abis.Oare finalitatea aceasta, care nu e o categoric apriorica.",capabila de a creia o certitudine dar In acelaslimp menita a treoe cu totul In lotul subiectului amos-cator, nu este ea mai mult decat o ideie care ne con-vine si nu oglindeste ceva din firea lucrurilor insele?

Kant Inc Una puternie spre aceasta opinie, pe caredaca o exprimit totus ipotetic, e din pricina ca afirmatiicerte nu face de cat In cadrul categoriilor si a formelorsensilAlitalii. Teoria sa asupra finalitaii objective estetip de metafizica ipotetick asa cum s'a conceput si s'apracticat mai tarziu, dar asa cum el nu voise fatis s'o

15) Aoolo unde vont gandi scopuri ca temeiu al posibilitatiianumitor lucruri, acolo trebue sä presupu.nem mijloace, a carorlege nu are nevoie pentru sine de nisi un scop, lucreaz5. meeanic(,i totus poate fi o cauzi1 subordonata unor efecte finaliste". (Kr.

d. Urteitskraft, p. 493).

si

si

o

stunt:did.,

www.dacoromanica.ro

254

admits, ca unul ce socotea metafjzica, drept §tiinta for-melor apriorice, §i a tot oe se poate stabili apriuri Indomeniul cunoa§terii sensibile sau suprasensibile.

Temeiurile obiective ale finalitatii, invocate de Kant,s'ar putea reduce la doua, esentiale.

Un temeiu, eminamente metafizic, iar altul un faptde experienta pozitiva, referitor nu la forma cunoa§terii.,ci la continutul ei.

Primul temeiu, porne§te dela Imbrati§area larga acampului existentii, am putea zice ca pleaca de la Dum-nezeu, care, problematic in Critica ratiunii pure, era re-stabilit, ca postulat, in Critica ratiunii practice.

Este netagaduit ca spiritul divin spre deosebire deacel al nostru, cuprinde §i vede aparitia necesara a tutu-ror fenomenelor, oeiace noi nu vedem de cat Intr'o ma-surd redusa, complect in domeniul formelor, dar incom-plect in acel al obiectelor materiale.

Rezulta din insa§i natura facultatii noastre de a cu-noa§te ca nu putem avea o cuno§tinta pur rationale.Ceiace isbutim s5. cunoa§tem in mod sigur §i necesar,suet formele noastre proprii. Nu putem Insa cunoa§te Inmod aprioric §i obligator nimic despre continutul con

al lucrurilor. Despre materia obiectelor n'avem de-cat o cuno§tinta empirica, de fapt. Pentru noi continutulmaterial al fenomenelor este un datum irational, n'avemnici cea mai mica indicatie despre necesitatea lui. Totu§acest continut opac, de bine de rau se ajusteaza cadrelornoastre apriorice. Prin aceasta inserare,§tiintele de expe-rienta pot capata §iele a rationalizare partials. Dar nicio-data nu V0111 putea §tidece exista ceva. Faptul existentei esteun datum primordial, pe care 11 Inregistram §i atata tot.Tinand Insa mai ales socoteala ea materia cuno§tintelor sesupune la o rationalizare partiala,prin aplicarea formelorinteligentii noastre, de care nu par a fi cu totul streinef esteplausibil sa credem ca aceasta existenta de fapt, trebuie s5.sibs o ratiune necesara care insa ne scapa noun. Si atunci Kant se raporteaza la spiritul divin, caruia fi atri-bue intuitia necesitatii lumii concrete, §i pentru care In-su§i continutul material va fi ceva transparent §i necesar,nu numai simplu fapt contingent. Kant era de parere ca.nu poate exista o cuno§tinta n.ecesara de cat In masura 113._care o cream noi in§ine. Prin urmare acea inteligen.ta

cret

www.dacoromanica.ro

255

suprema care ar cunoaste integral tainele lumii concrete,devenita diafana In totalitatea aspectelor sale, inseamnaca este creatoarea ei. Dumnezeu a creiat astfel lumea Inrealitatea ei integrals. Insh spiritul divin nu a putut shcreieze lumea In mod orb, ci a urmarit un scop, a avutun plan determinat.

Ajuns pe aceasta tale dialectica sh stabileasch exi-stenta unui scop, deci valoarea efectivh a finalitatit,mai r5manea sh se defineasch scopul. Care ar putea sh fie?Finalitatea lumii noastre nu poate fi altfel determinathde cat din suprema lege a lumei suprasensibile, legeaxnoralh. Realizarea aevea a legilor morale, ar fi deciscopul urmarit de univers. Dialectica aceasta era Irish preaaeriana, pentru ca sh nu caute Kant, eel putin un picior depod care sh stea pe teren solid. El crede ca l'a gasitIntr'un fapt biologic fundamental, In care finalitatea esteelocventa: existe-nta Insasi a organismelor si a vietif.

Toate organismele par sh aibh o finalitate interioarkIn opozitie cu natura anorganica, la organisme nu In-tregul se explica din part', ti rovers. Singura ratiune dea fi a organelor este functionarea in vederea totului.Explicarea mecanicista consta tocmai In reduoerea Intre-gului la elementele lui componente. In explicarea fin.a-lista, ideia Intregului determine functionarea partilar. Con-ceptia finalists preconizata de Kant In Dia logie, se ex-tinde fireste si la studiul vietii sufletesti si al vietii so-elate. Astazi si mai constant de cat In biologie psi-.chologia sociologia au adoptat punctul de vedere fina-list. Intregul explica conlucrarea fenomenelor partiale. Laorganismele biologice fiecare element este si cauzaelect, mijloc §j scop. Dantr'un punct de vedere intreguleste rezultatul partilor jar din alt punct de vedere, or-ganele izolate suet produsul Intregului16). Intr'o ninthorganics toate elementele se afla Intr'o reciprocitate deactiune. Kant nu exclude progresul explicarii mecanice indomeniul organismelor, ba chiar extinderea ei nelimitata,tend se va ivi candva un Newton al firului de iarbh, darconstath ca pentru moment o explicare strict mecani-cista, a fenomenelor biologice e departe de-a se fi

16) Ein organisiertes Produkt der Naha- ist das, in welchemstiles Zweck ,und wechselseitig auch Mittel ist" (K. d. U. K. p. 454),

dat.

5i

gi

gigi

www.dacoromanica.ro

256

Astazi, dupA cc a trecut peste un secol, se poate men--tine nestirbita acea afirmatie a lui Kant. Cad data toataevolutia unui organism se poate explica pornind delaun minuscul embrion, acesta Insa se datoreste unui altorganism, si asa mai departe. Deaoeia lumea orga,nica este-un fapt originar care nu se insereaza deplin In tesaturamecanica a cosmosului. Categoria cauzalitatii nu lamurestecomplecta fizionomie a universului. Teoriile mecanismuluiintegral intalnesc un esec vadit in domeniul biologic. Acolo,wide cauzalitatea e deficitara, finalismul o Inlocueste cusucces, bine inteles nu e vorba de un finalism precipitatsi nestiintific, ci acel care se fixeaza In ramasita inacce-sihila pur mecanioe.

Finalitatea nu-i o ideie deplin stiintifica, dar nu-inici o simply credinta. Origina seriilor de fenomene or-ganice este hotarat Inafara de resursele explicarii me-caniciste naturale17).

Existenta organismelor presupune un factor carese afla dincolo de fatada sensibila, mecanicista a lumei.Si gandul lui Kant se duce iarasi la o colaborare a supra--sensibilului, care ar garanta si putinta conlucrarii fin.ali-tatii cu mecanicismul cauzal 18). fiindca scopul univer-sului este realizarea legilor morale, fiintele vii au fostzAmislite de spiritul divin ca sa-i fie instrumente pentruIntronarea ordinei morale. Omul fiind oea mai superioar5,din. fiintele organice, spetele animale avand un rol desimple trepte In aparitia omului (avem aici o vaga. In-trezarire de care Kant a ideii evolutioniste care va eu-ceri gandirea contemporana)19) rezulta ca omul esteadevaratul instrument indicat de divinitate pentruzarea scopului supreml Prin om ordinea morala este pecalede a se realiza In univers. Omul deli Inca Inglodat incrusta stramta, a lumei sensibile, simte Ins& in el ca unldestin, imperativul categoric al ordinei morale, semn caa fost creiat de Dumnezezi, special sh Intrupeze in lumea

17) Raman stabilit, ea posibilitatea iiintelor organioe 9n na-tura__ gimplut ei mecanism nu este suficient s'o expliee" (Kritikd. Urteilskraft, g. 493).

18) Acela§ op. p. 492.19) Kritik d. Urteilskraft, 498.

explicArii

Si

realm

www.dacoromanica.ro

257

imateriall idealurile regnului spiritual, sa" realizeze su.-premul scop a1 divinitatii 20).

In acest fel spera Kant sa coordoneze domeniullor trei critici. Ideia de bine, idealul etic, este esen.tacea mai adancl a existentei. Legl.tura Intre lumea supra,-sensibila cea sensibila, o face ideia de finalitate, uni-versul material aparand ca un simplu instrument, pentrurealizarea idealului etic. Gratie mai ales finalitatii orgarnice, concrete si simbolicl totodatl, avem o indicatie si maielocventl ca lumea merge egtre un tel anume spreInflptuirea legit morale. Astfel se contureaza podul din-tre domeniul suprasensibil al libertatii acel al meca-nicismului lumei sensibile.

Sä fie totu§ perspectiva finalists a cosmosului, cevacare existl aevea, Intocmai asa cum ne apare noun? Poatefi aicea vorba de o suprapunere Intre ideia noastr5. re-gulative realitatea Insas? S5. nu avem de-aface maidegraba cu un. proces de antropomorfizare, asemanatorcu personificarile mitologiei?

Credem ea aceasta perspective teleologica chiar datase refers la structura realitatii absolute, are Insa, asa cumne apare noun, o 'forma omeneascl, sa-i zicem fenomenall.Mai Intaiu in succesiunea lantului de mijloace, care due,dintr'unul In altul, spre scopul ultim, perspectiva finalists,Intocmai ca si cea cauzala, presupune timpul. OH, timpuldupa Kant 1111 aparli.ne lucrului In sine, ci este o form&a existentii, numai in raport eu noi.

De altfel din cauza acestui cadru al timpului, Insiru-irea finalists, are ceva enigmatic si absurd. La cauzalitatecel putin sun fenomen era produs de un altul anterior; lafinalitate tun fenomen prevent nu e produs de unul d'ina-inte, ci de altul viitor, asa dar de unul care Inca nu existI.Mister §i miracol de opotriva.

Lucrurile se schimba data suprimam timpul. In acestcaz un fenomen A, poate depinde tot asa de ,binerealitatea B, care In cadrul lumii fenomenale ap5.rea Ina-intea lui, cat .i de realitatea C, care In succesiunea timpu-lui aparea dupl. Itiferentei dintre 'ante §i post ii coraspundde sigur diferente de pozitie si In lumea absolutului, darfire§te Intr'o alts forma, care apianeaza poate dificultatile

20; Kritik d. Urteilskratt, 514-516.17

.do

re-

si

si

www.dacoromanica.ro

2)8

ce apar in ipostasa succesiunii, mai ales cand e vorbade actiunea viitorului asupra prezentului. Pentru. Dumnre-zet, frazele timpului nu exists, jar fn gandirea lui su-verana, struetura si telul universului sunt date simultan,conditionftndu-se egal de lesne, sj cea d'intaiu prin celde al doilea, si inners. In cadrul timpului, finalitatea esteo forma subjective, de si poate sa contie referinte la osituatie a lucrului in sine. Din pmictal acesta de vedereperspectiva teleologica sufera si ea soarta schematismuluicategoriilor, fail a fi bine inteles o categoric in felulcelorlalte.

De altfel toga fora ularea noastrit cu lumen sensibilAcare realimaza idealul moral, este aproximativit si mainiult alegorica. Scopul existentii Naturii, spune Kant, tre-bue chutat dincolo de nature" 21). Tot asa el nu poate fi rea-lizat integral in nature, oprindu-i acesteia cursul pentrutotdeauna. 0 imbinare perfecta a unei lumi In timp, cu altain afarh de timp nu se poate realiza cu nici unul din mij-loacele noastre intelectuale, inclusiv eu principiul de fina-litate, in forma in care ni se infatiseaza nouh, si care nu elipsith de caracter subiectiv.

Constiinta acestor elemente subjective, precum sj lap-tul ca principiul finalitatii n'a ghsit lac in esafodagiulcunostintei teoretice, 11 vor fi facut pe Kant sa persisteOa. la urma In atitudinea de-a refuza finalitatii un ca-racter de cunostinta deplina, semnalftndu-i mereu ataselecu domeniul estetic sj cu domeniul moral, ale chror formeapriorice, chiar atunci cand sunt necesare, poseda o va-boare cogreltiva de un caracter mai indoelinie si mairedus.

Dar oricum, acest principiu al finalitatii, pus 'deKant lute° viguroasa evidenta, sporeste o masurhapreciabila unitatea sistemului shu de gandire, osebit defaptul ca imbogateste Cu not aspecte cugetarea sa raultila-terala, care lash mostenire posteritatii un tezaur complectde idei filosofice, evaluat scrup'ulos, bueath eu bucath, inan s a mbl ul vari at al comp onantelor sale.

21) Krill& cl. Urteilskraft, p. 456.

www.dacoromanica.ro

XIV.

IncheereAjungand la capatul expunerii pla.nuite, am ramas

cu sentimentul de-a fi spus prea putin, in orice caz de-anu fi infatisat imagin'ea ()peril lui Kant, cu toata bo-gatia cu care o port in mine. Sunt atatea idei de amanunt,Aline de sugestie de patrundere, atatea observatii finei pretioase, risipite din belsug in ouprinsul variat at

operii sale multilaterale, care nu Si -au putut gasi localIn aceasta expUnere, ce ramahe redusa, cu toata extindereacare pe laloduri i s'a dat.

Obligat de-a ma tine -de axa centrals a operil luiKant, de acel fir de idei care reprezinta aportul sauprincipal si aspectul lui caracteristic In evolutia gandiriiomenesti, a trebuit sa las la a parte o seama de lucruri,care ar fi complicat cu siguranta expunerea, poate chiarinecand intru catva liniile esentiale ale doctrinei. Suntsorieri periferice de care nu m'am ocupat de loc, cu toatavaloarea continutului lor, ca Antropologia sau Pedago-gia 1). Dar si in gradina aoelora pe care le-am strabatut,au ramas neoutreerate unele boschete laterale, nevoit de-apurta cetitorul pe cararile for din centru pe arterelemarilor perspective.

Poate ca regretul simplificarii fortate sa fie corn-pensal nu nrumai printr'un spar de limpezime in orientare,

1) Asupra acesteia din until avem fn romaneqte lucrarea cometpetent6 §i bine scristi a profesorului C.

si

si

Warty,

www.dacoromanica.ro

260

ci printeun alt avantaj: acela de-a fi eliminat multecontraziceri care se ivesc in decursul operii kantiane,idaca nu faci un triaj indispensabil, si nu separi esen:-tialul de secundar.

Un englez care si-a consacrat viata studiului lui Kant,Kemp Smith, a ajuns la urmatoarea concluzie intrista-toare

Critica lui Kant nu numai ca e lipsita de claritate,defect comun lucrarilar de metafizica, In deosebi germana.Kant se contrazice aproape In fiece capitol; nu existatermen technic de care sa nu se serveasca In mai miteIntelesuri, diferite si ireconciliabile. Ca scriitor este celmai plutin exact dintre marii ganditori" 2).

Aceasta concluzie este mult exagerata. Kant n'ar fiputut exercita imensa lui Inraurire, data. In adevar operalui ar fi run painjinis de contraziceri si de confuziuni.

Contraziceri fireste se gasesc. Dar tine she sa des'-prinda ceiace ramane accesoriu, de liniile esentiale aleconceptiei, acela va Intocmi o imagine destul de co-herenta a doctrinei lui Kant. Bogatia ounostintelor acestuiganditor urias, varietatea punctelor de vedere din carespiritul sau se aseza, In sfarsit onestitatea spiritului sau,care nu Inchide ochii O. nu vada, l' au determinat sä faca pealocuri afirmatii, oe nu se armonizeaza bine cu directiveleferme ale ougetarii sale. Totul este sa. distingi, Intre con-vingeri centrale afirmatii laturalnice, Intre acoesoriuprincipal, i atunci toate aceste disonante I i pierdInsemnatatea, oe parea sa o alba In primul moment.

Sunt idei razlete in opera lui Kant care nu se inte-greaza tocmai-tocmai in unitatea filosofiei sale, si caremarturisesc numai de cinstea sa intelectuala, de giija

consemna exact reflectiunile, chiar dacd deocamdatanu se leaga prea bine Intre ele. Este totes o gresala sacondamni din cauza for o opera superioara, care se poateusor retusa, dupa cum este alta eroare and tii prea multseama In interpretarea de ansamblu, de atari afirmatiilaterale. Bunaoara atunci cand Victor Basch, razimatpe unele fraze izolate afirma ca dupa convingerea sa,Kant a admis ca. Meru' in sine corespunde functiu,ailor

2) Citat de Salomon Reinach, In LP-ttres sur l'histoire 1de isphilosophie, III. p. 26.

.

ai

1i

de-asi

www.dacoromanica.ro

261.

spontane ale categoriilor" §i este deja ordonat dupa legianaloage categoriilor noastre" 3), critical francez exagereaza,trecand Cu vederea caracterul omenesc" al categoriilor,care reese din toata opera lui Kant, precum §i faptul cadata se poate vorbi de legi ale absolutrului, acestea suntlegile morale, heterogene acelora care isvorAsc 'clincategoriile noastre. Cel putin aceasta e interpretarea carese incheaga pe artera centrala a doctrinei lui Kant.

Juxtapunerea unor idei nu Indestul de armonizateeste vestigiul amui eclecticism, care nu s'a topit peste totIntr'o sinteza perfecta. Filosofia lui Kant care unificaatatea conceptii diverse, subsumandu-le unui punt devedere inedit, a scapat pe ici pe colol, Intr'o simplaturare, idei heterogene §i opuse, farA sa le fi subordonatunui concept superior.

Ceiace face Insa Indeob§te forta filosofiei lui Kant,este tocmai ca a deepa§it eclecticismul pe care bunulsimt al Multora Ii preferh In ()rice caz unor teorii ex-tremiste §i 'unilaterale ajngand la o sinteza creatoare,In care conceptiile imbinate dau a rezultanta noun §icu-o infati§are proprie.

Kant este un exemplu exceptional de structure spiri-tuals, la care aplecarea puternica spre o linie med land esteIntovara§ita de originalitate §i stralucire, iar bunul simtechilibrat se asociaza cu o putere de inventie uimitoare.

Mai frequent stralucirea se refugiaza la extreme, pecand linia de mijloc ramane apanajul mintilor solide, ins5.Mil elan creator. de sigur de cat a mediocritate cu idei decentru, se poate prefera de (Aire multi strAlucirea ta-lentului, chiar dad. o is intr'o parte, cheltuindu-se In fos-,forescente paradoxale.

Dar In Imprejurarea cand nu e vorba de nici o partede talent, sau cand el exists in ambele cazuri atuncie de-o mie de on de preferat acel ce sta pe o pozitiemedians, care este de regul6 aceia a bunului simt §iprezinta cele mai marl §anse de-a Intalni adevarul.

Bunul simt s'a ferit intotdeauna de pozitiile extre-miste, insa cade adeseori victims unui eclectism ieftin sinesatisfacator. Acolo uncle atatia eclectici au mentinut opozitie, dar fare sa o poata nici consolida, nici fertiiiza,

3) Essais critique stir l'Esthelique de Kant. pag. 532, 544.,

ala-

6i

www.dacoromanica.ro

262

geniul lui Immanuel Kant, a dat pozitiei mediane o stra-lucire exceptional /, ridicand-o pe inaltimi ametitoare deunde infrunta si doming.

De sigur Kant n'a alribuit conceptiei sale un caracterde cunoastere nelimitatil, ci d'impotriva a tras veleitatilornoastre cognitive granite precise.

Aceasta constitue o alt/ fort/ a doctrinii lui Kantca a stabilit Cu o aproximatie aproape neverosimiia mar-ginea posibilitatilor spiritulmi nostru. Mai inainte

acordasera prea intuit, iar empiristii ou mult preapuffin. Kant a fixat raza valabila a explorarilor noastre cuo precizie atat de uimitoare, incat revizuirile ulterioaren'au putut aduce time stie ce schimbari. Chiar data s'apasit tuneori mai departe, s'a mars aventuros §1 ipotetic,iar omul avid de siguranta, a preferat sä se intoarca iarasila hotarul lui Kant. Demonul cauzei prime a detenninatce e dreptul uncle explorari riscate dincalo de linia kan-tiana, cari bask ca un balms de pendulk se Intoroeau dinnou inapoi. Aceasta evaluare exacta a mijloaoelor noastresi calcularea conform/ a fiecarei idei in parte feria demiraje si exagerari au asigurat conoeptiei lui Kant odurabilitate care iese mereu victorioasa dupe aparenteclipe de Intunecare.

Ceiace a fost filosofia aristotelica pentru evul-mediu,pare a constitui gandirea kantiana pentru epoca noastra: oosatura filosofica permanents, care poate capata desigurmuantari si rotunjiri inedite, dar care isi pastreaza ingenere trasaturile ei fundamentale.

Atata numai ea stabilizarea gandirei aristotelice erapart/ mai fireasca de cat acea a cugetarii lui Kant; ii104sofia aristotelica devenise suporlul unei religii, eu am-bitii de cristalizare definitive, deci cu nazuinta de-a oprispeculatia in loc, in timp ce filosofia kantiana, Inserviciul intereselor gandirii profane, rear trebui sa tiede cat fermentul evolutiei ei far/ sfarsit.

Permanetizarea doctrinei lui Kant in liniile ei ge-nerale ar face -4o mai degraba proprie sa alcatuiasca esa-fodagiul dialectic al unei religii, inlocuind poate peacea a lui Aristotel. Dar cu toata afinitatea dintre kantismsi una din confesiunile crestine acea protestant/dacti examinam luorurile bine, kantismul nu poate fi

www.dacoromanica.ro

263

pentru adevarurile cardinale ale unei religii, de cat mi.aliat vremelnic, numai pang. la un anume punt.

El poate da in primal loc ajutoare pretioase pentru in-lAturarea materialismului ateu. Teoria idealitatii spatiuluieste adevarata lovitura de berbec in contra unei conceptii,care face din intinderea materialti o realitate primordiala

absoluta.De sigur prin idealitatea timpului, filosofia kamiana

se optune si spiritualismului, care considers principiul!alum at existentii, ca fiind de naturil psihica, ceiace pre-suptune realitatea umpului. Aci kantismul in esen.tA ag-nostic ar veni in colisiune oudoctrina 1113.U1 Dumnezeu,spirit plur personalitate. Atata numai ca religia, osci-leazh si ea adesea intre spiritualism si agnosticism, tin-zand sa considere la randul ei principiul fundamental alexistentii, ca ceva care nu se aseamana. cu nimica din as-pectele experientii noastre, tot asa cum este si absolutul luiKant. De partea sa, Kant oscileaza dansul, In sous invers,

dar in fond identic de la agnosticismul lucrului in.sine, la determinarea lui spiritualists, asa cum o avem inCritica ratiunii practice. Putem adaoga chiar ca mai totifilosofii care au conceput absolutul, ca fiind dincolo despirit ci materie, pang la urma, neputand sa se mentiein vagul misterului incognoscibil l'au conceput tot denatura spirituals. Cazul lui Schelling, in a doua sa filo-sofie, poate chiar al lui Spinoza, care se pregateapare -se spre finele vi ii, sa conceapa atributele infi-nite ale substantei supreme ca o scary de spiritualitatecrescanda 4).

Aceasta oscilatie Intre agnosticism ci spiritualism seexplicit de altfel prin insuficientele proprii celor douapozitli respective: ale agnosticismului, din cauza concep-tului sau nedeterminat, care nu poate fi manuit folositintr'o explicare; ale spiritualismului, din cauza elementelorsubjective si a caracterului sau fenomenalist, care nu iidau tinuta perfectb.' de realitate absoluta 5).

4) Ac.sta est- eel putin opinia lui Widelband. (Geschichte derncuercn Philosophie. I. pp. 227, 228).

5) Lucrul In sine al M Kant nu poate fi fecund foiosit, eapunt de plecare al unei deductii fdosofice, diz cauza a are uncontinut vaporos si Inipalpabil, fiindca este o potentialitate nedetermi-naUt care nu se poate actulliza nicicand pentru cunoasterea noastra.

si

pi

pi

pi

pi

www.dacoromanica.ro

264

In sfarsit un alt neajuns al kantismului pentru aservi ca filosofie unei religii este faptul in doctrinakantiana, transcendenta lui Dumnezeu nu este postulatede cat numai in filosofia practice. In schimb In criticsteoretica, Dumnezeu ramane mai mult o ideie imanenta,

ceeiace este prea putin pentru trebuintele credintetireligioase 6).

Structura filosofiei kantiane nu indeplineste Coateconditiile pentru a alcatui osatura unei religii complecte,

sau, cu alte vorbe, pentru a se preface intr'o religi-tune. Ea ramane insa o geniala realizare in lantul cugctarii

Si cum foarte bine observe Brunschvicg: la puissance indetermineeest ce qui ress2mble le plus exactement au neant", (L'idealisme con-temporal; pag. 31) deci, fara unele IncercAri de determinare, lu-crul In sine ramane un vid, care nu poate fi efectiv utillizat intr"ioo onstructie filosofica.

Totus el e o noliune care In alte privinte Iii are valoareaei. Impiedica Intre allele asimilarea pripita a absolutului cu unaspect oricat de important al lumii relative. Gratie ideii untilsubstrat mai adanc de cat fenomenologia cimoscuta, s'a putut ajungebunaoard la conceptia unui inconstient" care O. fie altceva de cato copie palida a vietii sufletesti constieute. Este drept ca din cauzaimprecisiunii lui totale, lucrul In sine nu poate servi ca baza uneideductii; dar sa nu uitam ca tot asa de putin se poate deduce lumen,din natura unui Dumnezeu, conceput ca o spiritualitate.

6) La comunicarea facuta In Congresul International de laPraga (1934), cu titlul Religion et Philosophie", Leon Brunschvicg;a contestat transcendenta divinitalii sprijinindu-se In buna partepe, argumente kantiane: Qu'il y nit de la causalite dans /e monde,vela ne prouve nullement y nit une causalite du monde".Concluzia comunicarii stabilea un Dumnezeu pur imanent.

Comunicarea insa a fort viu combatuta de numerosi membriai conggresului, in special pe chestia txanscende.na, printre care deJacques Chevalier si de autorul scrierii de fata.

,,De fait, qui serait un. Dieu purement immanent A l'homme?"se Intreaba Chevalier. Serait-ce l'homme lui-meme? mais si nousjetons les yeux sur l'humanite, si nous jetons les yeux sur nous-memes ce Dieu serait une bien pauvre chose... Affirmer que Dieuest l'auteur de mon etre commie de toute causal-Re dans le mondece n'est nullement poser un Dieu antropomorphique, egocentrique,fait a notre image et a notre usage. Non, c'est simplement affirmerque ni le monde tel que je le pense, ni aucune pens& humainecpresente ou a venir, ne see suffit; c'est affirmer y a 1111 audelkde la pensee, qui est la Pensee par excellence, qui n'est si profonde.-ment en nous que parcequil est hors de nous, et infiniment p;us que.nous". (Actes du huitieme Congres, pp. 386, 387).

ca

qu'il

qu'il

www.dacoromanica.ro

265

profane, obsedata de precizie §tiintifica §i de adevar. For-midabila §i ametitoare prin continutul ei pozitiv, ea a tre.bait sa prezinte intr'un grad tot a§a de uimitor, neajun-

genialitatii sale. Daca a impins Cu n:uult inaintegandirea omeneasca din lodul inn& o lasasera oei mai marldin predeoesorii sai, ca§tigand hist' pozitii prea avansate,a lovit de oare care sterilitate sfortarile lurma§ilor ei.Ganditorul care a dus a§a de departe cugetarea omeneasca,este tot acela care, dupa isbanda lui glorioasa, a Intepenitpentru prea multi vreme evolutia filosofica ulterioara.De sigur ca pentru dansul o asemenea constatare ar fiun superb triumf personal §i dovada nelndoioasa de-a fifost an supraom.. Dar cugetarea profana nu poate .finormal conceputa de cat intr'un dinamism perpetuu, Intr'ocontinua motilitate; nu infundandu-se in stagnarea uneiperfectii relative, ci fiind asimptota perfectiei absolute.Din punctul acesta de vedere filosofia kantiana, a fost in-trucatva sterilizanta, a§a ca am putea gasi o aplicare §i laKant fara indoiala singura a aforismului D-nei deStael: Je ne sais quelle force involontaire precipite legenie dans le malheur".

...At'ata ca aceasta nenorqcire, constitue totodata pen-tru. Kant, maretia §i slava lui unica.

IatA qi un fragment din intervenlia mea:.Je crois que M. Brunschvicg a pousse trop loin le banis-

sement de la logique dans les matieres religienses, et je trouvequ.'il a etc trop severe contra Fidee d'une causalite transcenden'te,sous pretexte que le principe causal soit d'un usage purement im-manent. Qu'il me permette de lui poser la question suivante. Je saisqu'A son avis l'idee du Want est une idee pensable. Une autre chosesuit alors d'elle meme: que l'existence est un fait, non une pens& ne-cessaire. Et si l'on peut penser le neant en se detachant de n'importequel objet, alors on ne peut eviter la question: Pourquoi quelquechose existe, an lieu de den? Ainsi so pos.. normalement rinivitableprobleme de l'origine du monde, qu'on pourrait ecarter seulementlorsque l'existence serait une pensee necessaire. Et cela conduit al'idee d'une causalite transcendente, que beaucoup de penseurs ontbeanie Kant an premier rang mats ont tour appliquee dansla pratique, aux depens de la consequence". (op. citat p. 388).

urile

www.dacoromanica.ro

Operele lui Im. Kant(in ordine cronoIogidi)

I

1) Gedanken von der wahren Schatzung der lebendigenKrafte und Beurteilung der Beweise, deren sich Herr vonLeibniz und andere illechamker in dieser Streitsache be-dienet haben nebst einigen vorhergehenden Betrachtungen,welche die Kraft der Korper iiberhaupt betreffen (1747).

2) Untersuchung der Frage, ob die Erde in ihrer Um-drehung urn die Achse wodurch sie die Abwechselung desTages und der Nacht hervorbringt, einige veranderung, seitden ersten Zeiten ihres Ursprunges erlitten habe und wo-raus man sich ihrer versichern kiinne, welche von der KO-nigl. Akademie der Wissenchaften zu Berlin zum Preise vordas jetztlaufende lalw aufgegeben worden (1754).

3) Die Frage, ob die Erde veralte, physikalisch erwegen,(1754).

4) Allgemeine Naturgeechichte und Teorie des Him-mels oder Versuch von der Verfassung und dent mechanis-chen Ursprunge des ganzen Weltgebaudes, nach newtonischengrundsatzen abgehandelt (1755).

5) Meditationum quarundam de igne succinta deline-atio (1755).

6) Principiorum primorum cognitionis metaphpsicaenova dilucidatio (1755).

7) Von den Ursachen der Erderschiitterungen bei Ge le-genheit des Ungliicks, welches die westliche Lander vonEuropa gegen dos Ende des vorigen Jahres betroffen hat(1756). www.dacoromanica.ro

268

8) Geschichte und Naturbeschreibungen der merkwiir-digsten Vorfalle des Erdbebens, welches an dem Ende des1755 sten lahres einen grossen Teil der Erde erschiitterthat (1756).

9) Fortgesetzte Betrachtung der seit einiger Zeit wahr-genommenen Erderschiitterungen (1756).

10) Metaphvsicae cum geometria junctae usus in philo-sophia naturali, cuius specimen I. continet monadologiamphysicam (1756).

11) Neue Anmerkungen zur Erlauterung der Theorieder Winde (1756).

12) Entwurf und Ankiindigung eines Collegii der phi,-sischen geographic nebst den Anhange einer kurzen Be-trachtung fiber die Frage : Ob die Westwinde in unsernGegenden darum feucht seien, weil sie fiber ein grosses MeerSfreichen (1757).

13) Neuer Lehrbegriff der Bewegung und Ruhe undder damit verknilpften Folgerungen in den ersten Griinden derNaturwissenschaft (1758).

14) Versuch einiger Betrachtungen fiber den Optimis-mus (1759).

15) Gedanken bei dem friihzeitigen Ableben des tlerrnJohann Friederich von Funk (1760).

16) Die falsche Spitzfindgkeit der vier svllogistischenFiguren erwiesen (1762).

17) Der einzig mligliche Beweisgrund zu einer Demon-stration des Daseins Gottes (1763).

18) Untersuchung fiber die Deutlichkeit der grundsgzeder natilrIzchen Theologie und der Moral (1763).

19) Versuch den Begriff der negativen Greissen in dieWeltweisheit einzuffihren (1763).

20) Beobachtung fiber das Gefiihl des Schonen und Er-habenen (1764).

21) Versuch fiber die Krankheiten des Kopfes (1764).

22) Nachricht von der Einrichtungen seiner Vorlesungenin dem Winterhalbenjahre von 1765-1766 (1765).

www.dacoromanica.ro

269

23) Traume eines Geistersehers, erMutert durch Tra-ume der Metaphysik (1766).

24) Von dem ersten Grunde des Unterschiedes der Ge-genden im Raume (1768).

25) De mundi sensibilis atque intelligibilis forma etprincipiis (1770).

26) Rezension von Moscatis Schrift: Von dem KOrper-lichen wesentlichen Unterschiede zwischen der Struktur derTiere and Menschen (1771).

27) Von den verschiedenen Rassen der Menschen (1775)

28) Au fsatze, das Philanthropin betreffend (1776-1777).

II.

29) Kritik der reinen Vernunft (1781).30) Prolegomena zu einer jeden Kiinftigen Metaphysik.

die als Wissenschaft wird auftreten kannen (1783).31) Rezension von Schulz'Versuch einer Anleitung zur

Sittenlehre (1783).

32) Mee zu einer allgemeinen Geschichte in weltbiir-gerlicher Absicht (1784).

33) Beantwortung der Frage: Was ist Aufklarung?(1784).

34) Rezensionen von Herders ldeen zur Philosophie dergeschichte der Menschheit (1785).

35) Uber die Vulkane im Monde (1785).36) Von der Unrechtmassigkeit des Biichernachdrucks

(1785).

37) Bestimmung des Begriffs einer Menschenrasse (1785).

38) Grundlegung zur Metaphysik der Sitten (1785).39) Mutmasslicher Anfang der Menschengeschichte (1786).

40) Rezension von Gottl. flufelands Versuch fiber denGrundsatz des Naturrechts (1786).

41) Was heisst: sich im Denken orientieren? (1786).

www.dacoromanica.ro

270

42) Metaphysiche Anfangsgriinde der Naturtvissenschaft(1786).

43) Bemerkungen zu L, H. Jacobs Priifung, der Men.delssohnschen Morgenstunden (1786).

44) Uber den Gebrauch teleologischer Prinzipien in derPhilosophie (1788).

45) Sieben kleine Aufsatze aus den lahren (1788-1791).46) Kritik der praktischen Vernunft (1788).47) Erste Einleitung in die Kritik der Urteilskraft

(1789-90).

48) Kritik der Urteilskraft (1793).49) Die Religion innerhalb der Grenzen der blossen

Vernunft (1793).

50) Zum etvigen Frieden (1795).51) Metaphvsik der Sitten:

1) Metaphvsische Anfangsgriinde der Rechslehre(1795),

2) Metaphvsische Anfangsgriinde der Tugendlehre(1797).

52) Ueber ein Verrneintes Recht aus Menschenliebe zuliigen (1797).

53) Streit der Fakultaten (1798).

54) Anthropologic in pragmatischer Hinsicht (1798).

Scrieri de Kant publicate de aljii.

55) Logik herausgegeben von lasche (1800).

56) Phvsische Geographic, von Rink (1802-1803).57) Uber Padagogik, von Rink (1803).

Scrieri postu me.

58) Lose glat4er aus Kants Nachlass von R. Reiche(1889).

www.dacoromanica.ro

271

59) Ubergang von den metaphpsichen Anfangsgriindender Naturzvissenschaft zur Physik von R. Reiche (1882-84).

60) Reflexionen Kants zur kritischen Philosophie vonBeno Erdmann (1882-1884)

61) Vorlesungen fiber phplosophische Religionslehre,fiber Metaphpsik and philosophpsche Anthropologie vontleinze (1894).

62) Kants Brieftvechsel von R. Reiche: 1) Band 1747-882) Band 1789-94 3) Band 1795-1803 4) Band.

www.dacoromanica.ro

CUPR1NSUL

Prefata 5

I. Introducere 7

II. * (continuare) . . 21

III. Viata 0 evolulia spirituals a lui Kant . 37

IV. * ) ) (urmare) 55

V. Lamurirea unor termeni esentiali . . 65

VI. Origina Spatiului 77

VII. Origina timpului 101

VIII. Categoriile 119

IX. Ideile Ratiunii si Antinomiile 145

X. Filosofia practica (Etica) 167

XI. ) P (Religie, Drept, Considera(ii

istorico-politice) 197

XII. Filosofia frumosului 221

XIII. Teoria Sublimului. Arta 0 Geniu. Finali-litatea in natura 239

XIV. Incheere 259

Operele lui Im. Kant (in ordine cronologica) 267Cuprinsul 273

. .

www.dacoromanica.ro

SCRIERI FILOSOFICEDE

ACELAS AUTOR:

Cercethri filosofice Ed. II-a.Teoria notiunilor Ed. II-a.Probleme de logica Ed. III-a,Introducere in metafitia: Ed. II-a.Studii istorico-filosofice Ed. II-a.

4Pagini filosofice (Biblioteca Universal:a).Valoarea oinuluiDin cronica filosofiei romancsti

(,( Biblioteca peutru toti)Figuri filosofice contemporaneDe-asupra Sbuciumului.

(Eseuri filosofice)Rotocoale de lumina.

In preparafie:

Viata opera lui Schopenhauer.

' La extremitatile cugetarii (Probleme metafizice).

PRETUL LEI 70

Bucuresti. Tip. I. C. Vacarescu. Str. Kretzulescu, 4

, i

si

1

i

www.dacoromanica.ro