SĂNĂTATE ŞI SECURITATE ÎN MUNCĂ

INSTRUCTIUNI PROPRII

Cod IP-003Ediţia 1/2010Revizia-0Pagini:-12

APROB,MANAGER,

DRĂGHICI DAVID

ACORDAREA PRIMULUI AJUTORACORDAREA PRIMULUI AJUTORÎN CAZ DE SITUATII EXCEPŢIONALE SI ACCIDENTEÎN CAZ DE SITUATII EXCEPŢIONALE SI ACCIDENTE

Elaborate în conformitate cu: • prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţia din 21 noiembrie 1991, *republicată; • prevederile art. 13 lit. e) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006; • prevederile art. 15 alin. (1) punctul 3, 9 din H.G. nr. 955/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006.

Conducerea societăţii înţelege că trebuie să se implice în acţiunile privind asigurarea unor locuri de muncă cu un nivel cât mai ridicat de sănătate şi securitate în muncă.

S.C. LIFE PROTECT SRL-2010-

Criterii generale Art.1. Accidentele pot aparea oriunde. Acasa, pe strada, in caz de avarii si calamitati. Deseori moartea traumatului survine nu din cauza gravitatii traumatismului, ci din lipsa cunostintelor elementare de acordare a primului ajutor medical a celor din jur, rudelor, cunoscutilor sau prietenilor.

Principiile generale de acordare a primului ajutor medical.Art.2. Este un complex de cele mai simple proceduri medicale efectuate la locul accidentului, sub forma de autoajutor, sau ajutor reciproc, de către participantii la procesele de salvare cu folosirea echipamentului standard si celui improvizat.Art.3. Scopul principal este salvarea vietii omului, eliminarea factorului de agresiune si evacuarea rapida a sinistratului din zona afectata.Art.4. Termenul optimal de acordare a primului ajutor medical e pina la 30 min., dupa primirea traumei, si pina la 10 min. in caz de otravire.

Instrucţiuni proprii de prim ajutorArt.5. Condiţiile principale necesare reuşitei în acordarea primului ajutor sunt promptitudinea acţiunilor, prezenţa de spirit şi dexteritatea persoanei chemate să aplice primele măsuri.Art.6. In marea majoritate a cazurilor, salvarea accidentatului depinde de repeziciunea cu care acesta va fi scos de sub curent şi cu caruia i se vor acorda primele ajutoare. Intârzierile datorită pregătirilor îndelungate pot provoca moartea accidentatului.Art.7. Din această cauză, întregul personal de deservire a instalaţiilor electrice trebuie să fie periodic instruit asupra pericolelor pe care le prezintă curentul electric şi asupra măsurilor ce trebuie luate pentru acordarea primelor ajutoare. Art.8. Pentru acordarea primului ajutor trebuie să existe truse de prim ajutor dotate cu:- Spirt; - Rivanol; - Tinctură de iod; - Foarfecă; - Vată; - Faşă sterilă; - Pansament steril; - Leucoplast; - Mănuşi chirurgicale. Aceste truse trebuie verificate şi completate periodic. Art.9. Ajutoarele acordate de o persoană fără cunoştinţe medicale de specialitate constă în anumite măsuri preventive până la venirea medicului şi nu trebuie să sesubstituie ajutorului medical, limitându-se numai la următoarele intervenţii: - oprirea temporară a hemoragiei; - pansarea rănii sau a arsurii; - transportarea pe braţe sau cu un vehicul a accidentatului.

Asigurarea locului accidentului Art.10. Personalul de prim ajutor trebuie, în primul rând, să asigure securitatea persoanei accidentate, a celor din jur, cât şi a lui însuşi.Art.11. De fapt, aceasta înseamnă scoaterea persoanei accidentate din zona în care a avut loc accidentul, dacă există pericol de incendiu, explozie etc.

Prevenirea agravării situaţiei Art.12. Pentru a preveni agravarea traumatismelor sau a bolii, personalul de prim ajutor trebuie să examineze accidentatul/accidentaţii. Art.13. Salvatorul va trebui să evalueze situaţia şi să înţeleagă cauzele care au provocat-o. Art.14. Tratamentul stabilit a se aplica în urma acestei evaluări nu trebuie să contribuie la agravarea situaţiei.

Stabilirea contactului cu persoana bolnavă sau accidentatăArt.15. Cel ce acordă primul ajutor nu trebuie să se lase constrâns de spectatorii prezenţi în a acorda asistenţă inutilă sau exagerată.Art.16. Totodată, nici nu trebuie să evite acordarea ajutorului de teama că face ceva greşit. Art.17. Prima examinare trebuie să evidenţieze posibilele traumatisme fizice ale victimei.

Art.18. Adeseori, aceste lucru este dificil, datorită stării psihice a accidentatului. Gândurile îi sunt haotice şi se concentrează cu greu asupra celor spuse de personalul de prim ajutor.Art.19. Purtaţi-vă calm, hotărât şi cu încredere. În situaţii concrete, este recomandabil să acţionaţi în următorul mod:

în timpul examinării,ţineţi în mâna dumneavoastră mâna accidentatului, pentru a stabili un contact fizic. aşezaţi mâna cealaltă pe pieptul sau pe abdomenul acestuia, când îl întrebaţi dacă are dureri în zona respectivă. Aceasta îi dă posibilitatea să urmărească mai uşor examinarea efectuată de personalul de prim ajutor sau să dea răspunsuri clare; personalul de prim ajutor trebuie să dovedească o atitudine optimistă şi, în primul rând, să-şi exprime încrederea că deţine controlul asupra situaţiei, iar persoana în dificultate va beneficia în curând de ajutor; din consideraţie faţă de celelalte persoane afectate şi pentru a apăra accidentatul de încordare excesivă, în anumite situaţii, este de dorit ca acesta să fie protejat faţă de mediul înconjurător. În această situaţie, cei mai mulţi accidentaţi au nevoie de un contact apropiat, de cineva care să-i ţină de mână, să-i asculte.

Intervenţia în cazul în care o persoană este lipsită de cunoştinţăArt.20. În această situaţie, viteza cu care se acţionează este de cea mai mare importanţă.Examinarea şi tratamentul trebuie să fie efectuate rapid. Art.21. Pentru ca ajutorul acordat să fie eficient, în primul rând trebuie efectuată o evaluare a semnelor, a indiciilor clare care demonstrează lipsa de cunoştinţă. Acest lucru se realizează numai prin studiu şi pregătire.

Prim ajutor în caz de electrocutare:Art.22. La accidentaţii electrocutaţi se va chema de urgenţă medicul (salvarea).Art.23. Atingerea părţilor aflate sub tensiune din instalaţiile electrice provoacă în majoritatea cazurilor o contractare convulsivă a muşchilor, în urma căreia dacă accidentatul ţine un conductor în mâini degetele se strâng atât de tare, încât mâinile nu-i pot fi desprinse de pe conductor.Art.24. Dacă accidentatul rămâne în atingere cu părţile sub tensiune înainte de orice trebuie scos repede de sub acţiunea tensiunii electrice. In acest caz este necesar să se ţină seama de faptul că atingerea persoanei care se găseşte sub tensiune fără respectarea măsurilor de precauţie prezintă pericol pentru viaţa celui care intervine. Art.25. Prima măsură care trebuie întreprinsă este rapida deconectare a acelei părţi a instalaţiei cu care accidentatul se află în atingere.Art.26. Pentru îndepărtarea accidentatului de conductor sau de părţile aflate sub tensiune, trebuie să se întrebuinţeze o haină uscată, o funie uscată, o scândură sau orice alt material izolat uscat. Art.27. Nu se admite în aceste cazuri folosirea obiectelor metalice sau umede.Art.28. Pentru eliberarea de părţile conducătoare de curent, accidentatul poate fi apucat de haină, dacă aceasta este uscată şi se desface de pe corp, de exemplu de poale, fără a atinge în acest caz obiectele metalice înconjurătoare, sau părţile corpului care nu sunt acoperite cu îmbrăcăminte. Art.29. Se interzice de asemenea tragerea accidentatului de picioare, fără ca mâinile persoanei care dă ajutorul să fi fost în prealabil bine izolate, deoarece încălţămintea lui poate fi umedă, iar cuiele şi capsele ochiurilor pentru şireturi care se găsesc la încălţăminte sunt bune conducătoare de electricitate. Art.30. In cursul operaţiilor de salvare pentru izolarea mâinilor, în special dacă trebuie să atingem corpul neacoperit cu îmbrăcăminte al accidentatului, trebuie îmbrăcate mănuşi de cauciuc şi încălţaţi galoşi, sau să se înfăşoare mâinile cu o eşarfa, o şapcă de stofă, să se lase mânecile de la haină peste mâini etc, ori să se arunce asupra accidentatului o pânză simplă uscată. Art.31. Se poate admite de asemenea urcarea pe o scândură uscată, pe un sul de haine sau pe orice alt material uscat rău conducător de electricitate. In limita posibilităţilor se recomandă acţionarea numai cu o singură mână.Art.32. Conductorul de joasă tensiune trebuie tăiat cu un topor cu mâner de lemn uscat sau cu o sculă oarecare prevăzută cu mâner izolat.Art.33. Măsurile de prim-ajutor depind de starea în care se află accidentatul după scoaterea lui de sub curent:

dacă accidentatul nu şi-a pierdut cunoştinţa, însă a fost anterior în nesimţire, sau a stat un timp îndelungat sub curent, trebuie să i se asigure o linişte perfectă până la venirea medicului. dacă accidentatul nu şi-a pierdut cunoştinţa, însă îşi păstrează respiraţia, el trebuie aşezat întins

comod. să i se descheie hainele, să se creeze un curent de aer proaspăt, să se îndepărteze persoanele de prisos, să i se fricţioneze şi să i se încălzească corpul.

Art.34. Accidentatul nu trebuie în nici un caz îngropat în pământ, deoarece această metodă este nu numai inutilă ci chiar şi dăunătoare.

Primul ajutor în caz de rănire şi/sau arsură:Art.35. Orice rană se poate uşor infecta cu microbii de pe obiectul care a produs rănirea, de pe pielea rănită, din praf, din pământ, de pe mâinile persoanei care dă ajutor, de la pansamente murdare de pământ. In aceste cazuri, pentru a se evita infecţia cu tetanos, este necesară o intervenţie a medicului pentru injectarea serului antitetanos. Art.36. Pentru înlăturarea formării de puroi, este necesar să fie respectate următoarele reguli în timpul pansării:

persoana care acordă primele ajutoare la răni şi/sau arsuri trebuie să-şi spele mâinile cu săpun, iar dacă din anumite cauze aceasta nu se poate face, degetele trebuie să fie bine înmuiate în tinctura de iod. nu se admite atingerea rănii nici chiar cu mâinile spălate.

Art.37. Se interzice spălarea rănii cu apă sau cu orice alte substanţe farmaceutice, precum şi presărarea prafurilor sau acoperirea cu alifie. Art.38. Se interzice ştergerea rănii de nisip, pământ etc, iar cheagurile de sânge nu trebuie îndepărtate de pe rană.Art.39. Rana nu trebuie să fie înfăşurată cu o bandă izolantă.Art.40. Pe rană trebuie să se aşeze pansament, iar apoi să se lege cu faşă. Art.41. Dacă din anumite motive nu avem pachet de pansament la îndemână, atunci trebuie luată o batistă curată sau o bucată de pânză curată şi se va pune pe rană.Art.42. Partea de pansament care va fi aşezată pe rană trebuie stropită cu câteva picături de tinctura de iod.Art.43. Arsurile sunt de trei categorii: începând de la o uşoară înroşire si până la o necrozare (distrugere) a unor părţi mari ale corpului şi uneori chiar a unor ţesuturi mai adânci.Art.44. Suprafaţa arsă trebuie sa fie pansată ca şi o rană proaspătă. Apoi accidentatul va fi dus la spital. Această metodă, cea mai simplă şi uşor de aplicat, trebuie făcută la toate arsurile indiferent de cauza care le-a provocat.Art.45. Nu trebuie deschise băşicile şi nu trebuie înlăturate substanţele şi/sau bucăţile de îmbrăcăminte care s-au lipit de piele. Art.46. Arsurile provocate de substanţe chimice si în primul rând de acizi puternici (sulfuric, azotic, clorhidric) şi de alcali caustici (sodă caustică şi de rufe, var nestins etc.) necesită o imediată şi minuţioasă spălare a pielii rănite printr-un jet de apă puternic, timp de 10-15 minute.Art.47. Când arsura se află pe un membru, rana poate fi curăţată afundând membrul ars într-un ciubăr sau o căldare cu apă curată şi agitându-l. Accidentatul va fi dus la spital.

Prim ajutor în caz de hemoragie:Art.48. In caz de hemoragie, trebuie să se acopere rana cu un pansament sau tampon de vată şi să se preseze cu acesta timp de 4 - 5 min., fără ca degetele să atingă rana.Art.49. In caz de hemoragie puternică, dacă aceasta nu se opreşte prin pansare, se va proceda la strângerea vaselor de sânge (care alimentează locul rănit) cu degetele, cu un garou sau cu tifon răsucit. In toate cazurile de hemoragie puternică se va chema de urgenţă salvarea.Art.50. Garoul se aplică pe partea cea mai apropiată de trunchi a braţului sau a coapsei. Art.51. Locul pe care se aplică garoul trebuie să fie învelit cu ceva moale, de exemplu cu câteva înfăşurări de pansament sau cu o bucată din orice material corespunzător. Art.52. Garoul poate fi aplicat deasupra mânecii sau pantalonilor.Art.53. Strângerea membrelor cu garoul nu trebuie să fie excesivă. Ea trebuie făcută numai până la oprirea hemoragiei, deoarece dacă strângerea ţine prea mult, pot fi striviţi nervii.Art.54. Garoul aplicat nu poale fi ţinut mai mult de 1 - 2 ore, căci în caz contrar se poate produce amorţirea membrelor lipsite de sânge.Art.55. Dacă nu avem la îndemână o bandă elastică din cauciuc membrele pot fi strânse cu aşa - numitul „tifon răsucit", improvizat dintr-un material care nu se întinde: o cravată, o curea, o batistă, sau un prosop răsucit. Art.56. Materialul din care se improvizează tifonul răsucit se înfăşoară în jurul membrelor ridicate şi acoperite cu învelişul corespunzător şi se leagă cu un nod pe partea sa exterioară.Art.57. In cazul unei hemoragii nazale, accidentatul trebuie aşezat cu capul uşor pe spate, să i se deschidă gulerul, să i se pună o compresă rece la rădăcina nasului şi pe nas şi să i se strângă cu degetele părţile moi ale nasului (nările), să i

se introducă in nas o bucată de vată sau tifon dezinfectat.

Sangerari externe cu localizari diverse Art.58. In caz de sangerari la nivelul gingiilor, se pune un pansament pe alveola dintelui sau pe rana respectiva, suficient de gros pentru a impiedica muscarea completa. I se pune victimei sa apese pe pansament, sprijinind barbia cu mainile, pana se opreste sangerarea (10 - 20 minute). Daca nu poate fi controlata sangerarea, se apeleaza la un medic. Dupa ce sangerarea a incetat, nu se clateste gura. Art.59. Pentru sangerarile din limba sau obraz, se va folosi un pansament steril sau 0 carpa, cu care se apasa pe rana cu degetul mare si un alt deget. Art.60. Daca sangerarile la nivelul scalpului (piehi paroase a capului) sunt complicate cu 0 fractura a craniului sau prin existenta unui obiect infipt, se va evita palparea, sau infectarea ranii. Se curata rana de murdarie, se aplica un pansament gros steril, destul de mare pentru a depasi marginile ranii si se bandajeaza strans. Daca exista si un obiect infipt, se aplica un pansament compresiv in jurul acestuia. Art.61. Daca sangerarile din nas sunt produse prin ranire indirecta, cum ar fi 0 fractura a craniului, nu se opreste curgerea sangelui. Art.62. In sangerari ale nasului rezultate din alte cauze, se aseaza ranitul in pozitie sezand, cu capul usor inclinat in fata si este pus sa-si stranga narile intre degetul mare si aratator circa 10 minute, timp in care respira pe gura. Articolele de imbracaminte se desfac la gat si la piept. Se linisteste victima, pentru a evita cresterea puIsuIui si a sangerarii. Victima nu trebuie sa isi sufle nasul cateva ore dupa ce sangerarea s-a oprit. Daca in urma acestor masuri, sangerarea nu se opreste, accidentatul trebuie dus Ia spital. Art.63. (1) Daca sangerarile din urechi sunt insotite de 0 eliminare a unui lichid galbui (simpton care indica 0 fractura craniana), nu trebuie incercata oprirea scurgerii de sange sau de alte lichide si nu se acopera urechea cu tifon. (2) Se anunta imediat medicul si se aplica un bandaj cervical si un pansament steril lejer pe ureche. Ranitul va fi culcat pe partea afectata, sprijinindu-se cu atentie capul si gatul, cu partea superioara a corpului usor ridicata. Daca vomita sau daca trebuie lasat singur, va fi asezat in pozitia de recuperare pe partea afectata. Se controleaza respiratia si circulatia si se iau masurile impotriva socului. Art.64. In cazul sangerarii varicelor, membrul inferior se ridica cat de mult, pana la limita confortului, se aplica un pansament compresiv si se fixeaza pansamentul cu un bandaj, in timp ce membrul e mentinut ridicat si sprijinit. Se scoate si se desface orice articol de imbracaminte care ar putea impiedica circulatia sangelui. Victima se transporta la spital.

Sangerari interne Art.65. Sângele curge din ureche sau nas ori poate sa apara la un ochi puternic injectat sau invinetit, raniri la cap; Art.66. Se elimina spuma insingerata la tuse datorata traumatismelor toracice; Art.67. Daca sangele din materialul vomitat este rosu aprins, sangerarea din stomac este recenta; daca este brun si granulat, sangerarea este mai veche; Art.68. Sângerarile la nivelul superior al intestinelor dau scaunului 0 culoare neagra, iar cele la nivelul inferior, 0 culoare rosie; Art.69. Urina devine rosiatica sau maronie in cazul sangerarii rinichilor sau a vezicii urinare. Art.70. Primul ajutor in sangerarile interne trebuie sa previna si sa intarzie instalarea starii de soc si sa asigure asistenta medicala de specialitate cat mai curand. Se aseaza ranitul in pozitia culcat, cu picioarele ridicate la 15 - 30 cm, daca ranile 0 permit, avertizandu-l sa nu se miste. Daca este in stare de inconstienta, trebuie asezat in pozitia de recuperare. Art.71. Nu se ofera nimic pe gura, se desfac articolele de imbracaminte stranse in jurul gatului, pieptului sau taliei, se calmeaza ranitul explicandu-i importanta de a se relaxa fizic si psihic. Ranitul trebuie tinut la temperatura confortabila, protejat de temperaturi extreme si transportat de urgenta la spital, daca nu poate fi adus medicul la accidentat. Art.72. Este obligatoriu sa se noteze datele care l-ar putea interesa pe medic: marimea si calitatea pulsului si a respiratiei, temperatura pielii, simptome cum ar fi voma, urinare necontrolata sau tulburari intestinale, timpul cand au aparut schimbari majore in infatisarea sau starea ranitului.

Prim ajutor în caz de fracturi, luxaţii, contuzii, rupturi şi smulgeri de ligamente:Art.73. La fracturi şi luxaţii, principala problemă a primelor ajutoare este aşezarea membrului bolnav în cea mai comodă şi mai liniştită poziţie. Accidentatul va fi dus la spital. Art.74. In cazul lovirii la cap sau în cap, care provoacă o stare de inconştienţă ori hemoragie din urechi sau gura, trebuie să ne gândim la posibilitatea fracturării craniului. Primul ajutor: ceva rece pe cap.

Art.75. La căderea de la înălţime, primele ajutoare se reduc la următoarele: se introduce cu atenţie sub accidentat o scândură, fără ca acesta să fie ridicat de la pământ sau întors. Art.76. Dacă în apropiere nu se găseşte o scândură, accidentatului i se vor asigura calmul şi liniştea, fără a fi deloc mişcat până vine salvarea.Art.77. Dacă un corp străin pătrunde sub piele sau sub unghii, acesta poate fi îndepărtat numai dacă există certitudinea că operaţia va putea fi executată cu uşurinţă şi în întregime. La cea mai mică complicaţie trebuie să ne adresăm unui medic. Art.78. După înlăturarea corpului străin, locul rănit va fi uns cu tinctura de iod şi pansat.Art.79. Corpurile străine care pătrund în ochi vor fi înlăturate de către medic. Nu se admite frecarea ochiului. Art.80. Corpurile străine din trahee şi faringe vor fi înlăturate numai de medic.

Acordarea ajutorului in caz de sindrom de strivire indelungata Art.81. Traumele mecanice in caz de cutremur de pamint, explozii, accidente, alunecari de teren, etc., pot avea urmari specifice, cind o parte de sinistrati pot sa ramina striviti (partial) de diferite obiecte grele (lemn, beton, pamint) pentru diferite durate de timp, pina la sosirea salvatorilor si a tehnicii necesare. Art.82. In toate aceste cazuri, eliberarea nechibzuita a sinistratului de sub strivire, poate duce la inrautatirea brusca a starii sinistratului (scaderea brusca a tensiunii arteriale, posibil hemoragie, pierderea cunostintei, urinare involuntara) si la agravarea pronosticului general. Art.83. Aceasta stare a primit denumirea de „sindrom de strivire indelungata” sau „kras-sindrom”. Starea se explica prin eliberarea vaselor sangvine in timpul eliberarii membrului strivit si patrunderea in sange a unei doze mari de toxine din tesuturile membrului strivit, ceea ce provoaca un soc toxic pronuntat si insuficienta renala. Pacientii pot deceda in primele 7-10 zile dupa strivire. Art.84. Pentru a evita acest soc, trebuie de acordat corect ajutorul medical, care depinde totalmente de starea sinistratului si a membrului strivit. Ordinea procedurilor va fi urmatoarea:

Inainte de eliberarea membrului strivit, se vor administra analgetice. Se va aplica garoul pe membrul strivit inainte de eliberarea lui. Daca este cunoscut cu precizie timpul strivirii, acest fapt este decisiv in selectarea tacticii: Pentru un timp de strivire mai mic decit timpul permis pentru aplicarea garoului – garoul se va lasa aplicat doar in caz de hemoragie, in alte cazuri – se scoate imediat. Pentru o durata a strivirii pina la 6-8 ore – membrul strivit mai poate fi salvat. Pentru o durata mai mare – membrul probabil va fi amputat. Membrul nu poate fi salvat in cazul strivirii totale a oaselor (din cauza greutatii mari a obiectului /beton, metal).

Art.85. In cazurile cind membrul va fi salvat, dupa eliberare se face un pansament cu bint elastic si garoul se scoate. Art.86. La necesitate se aplica pansament steril pe rani si membrul se imobilizeaza pentru transportare.Art.87. In cazurile, cind membrul nu poate fi salvat, garoul aplicat nu se scoate pina la spital, dar imobilizarea de transport se va face in orice caz.

Ajutorul medical in caz de soc Art.88. Socul este o reactie generala a organizmului la actiunea unei traume fizice (mecanice, termice sau chimice), a unei toxine sau a unei traume psihice in conditii extremale.Art.89. In starea de soc se deregleaza concomitent sau in lant o multime de procese fiziologice in organizm – respiratia, circulatia singelui, schimbul de substante in tesuturi si organe, dereglarea sistemului nervos si autoreglarii hormonale, a termoreglarii si dereglarea starii psihice. Art.90. Cel mai des este intalnit socul traumatic, care apare in toate traumele grave si multiple – lezarea capului, cutiei toracice, abdomenului, organelor si oaselor bazinului si fracturarea oaselor mari cu hemoragie.Art.91. Semnele de soc:

Prima faza, numita erectila – pacientul isi pierde autocontrolul, este agitat, poate sa strige, sa rada, sa fuga, poate fi indiferent sau agresiv. Fata este palida, pupilele dilatate, privirea arata neliniste, respiratia si pulsul sunt intetite. Treptat are loc linistirea, care seamana cu o „imbunatatire falsa” – incepe inhibitia. Faza a doua, numita torpida – pacientul devine indiferent, nemiscat, pasiv, nu vorbeste activ (poate raspunde scurt, neclar, la intrebari). Tegumentele palide, acoperite de sudoare rece si lipicioasa, membrele sunt reci, constiinta e pastrata.

Art.92. Respiratia este deasa si superficiala, pulsul slab, filiform, uneori cu greu se palpeaza. Apare setea, uneori voma. Socul poate aparea imediat dupa trauma sau peste un anumit timp. El poate fi conditionat de acordarea intarziata sau gresita a ajutorului medical, transportarea neglijenta a sinistratului. Art.93. De lichidat cauza socului – de oprit hemoragia, de stins focul, de eliberat membrul strivit, de efectuat imobilizarea de transport.Art.94. Daca sinistratul este in cunostinta – de administrat analgetice.Art.95. Daca nu este rana abdominala – de dat ceai fierbinte.Art.96. De acordat o pozitie crutatoare sinistratului, capul trebuie intors pe o parte, pentru evitarea asfixiei sau decaderii limbii.Art.97. Pe timp rece – de incalzit pacientul, pe timp de arsita – de asigurat racorirea.Art.98. In caz de necesitate – de facut reanimarea cardio-pulmonara.Art.99. Nu lasati pacientul fara supraveghere, nu-i permiteti sa fumeze, sa foloseasca alcool. Nu faceti abuz de termofoare, deoarece acest fapt atrage spre piele sangele din organele cu importanta vitala.

Ajutor medical in asfixie Art.100. Asfixia este o stare deosebit de grava, ce se caracterizeaza prin stoparea patrunderii de aer si oxigen (sau patrunderea insuficienta) in plamini, si prin urmare – la creier, inima si alte organe vitale.Art.101. Cauzele asfixiei pot fi: trauma cailor respiratorii, obturarea lumenului, strangularea sau lipsa de oxigen in aer (lipsa totala sau inlocuirea lui cu alte gaze toxice).

Mecanismele de asfixiere: Art.102. Obturarea cailor respiratorii prin caderea limbii, in deosebi la persoanele fara cunostinta.Art.103. Obturarea cu produse alimentare (boluri sau lichide), cu mase vomitive, de regurgitatie sau sange, cu corpi straini. La inec – implerea cu apa a cailor respiratorii.Art.104. Obturarea prin spazm laringean din cauza excitarii coardelor vocale cu corp strain.Art.105. Edem laringean din cauza arsurii, reactiei alergice dupa intepatura de insecte, in boli infectioase.Art.106. Strangularea cauzata de spanzurare sau inadusire criminala.Art.107. Imposibilitatea de respira din cauza strivirii cutiei toracice cu pamint, pietre, in gloata, etc.Art.108. Rani deschise ale cailor respiratorii, ale plamanilor, pneumotoraxul, hemotoraxul.Art.109. Convulsii si accese de natura psihiatrica sau neuropatologica.Art.110. Anoxia – lipsa de oxigen in aerul respirat.Art.111. Intoxicatia – prezenta in aerul respirat a gazelor (sau vaporilor) toxice, care afecteaza respi

In caz de obturatie sau strangulare:Art.112. de restabilit accesibilitatea (permeabilitatea cailor respiratorii). Daca e necesar – de curatit gura de resturi alimentare, mase vomitive, proteze, corpi straini, s.a.Art.113. daca pacientul este in cunostinta – ii recomandam sa tuseasca de citeva ori, sa faca o expiratie fortata.Art.114. daca nu poate – trebuie sa indeplinim o procedura, numita „manevra Heimlik”: imbratisam de la spate pacientul care se afla in pozitie sezinda sau in picioare si, cu ambele mini, il strangem brusc in regiunea abdomenului, pentru a forta aerul sa iasa din plamini afara. Daca nu este efect – se repeta de 4-5 ori. Uneori este suficient de a face citeva lovituri intre omoplati, pacientul fiind aplecat cu capul in jos.Art.115. daca pacientul este fara cunostinta – il intoarcem cu fata in sus, capul pe o parte; incalecam pe el la nivelul soldurilor, amplasam ambele maini pe centrul abdomenului si facem 4-5 apasari puternice spre cutia toracica, spre diafragma - (inainte si in jos – sub unghi de 45°), la fel pentru a forta aerul din plamini sa iasa si sa scoata corpul strain, ce obtureaza caile respiratorii.Art.116. dupa dezobturarea reusita – facem respiratie artificiala, daca pacientul nu respira desinestatator.Art.117. In caz de asfixie prin anoxie sau din cauza gazelor toxice, evacuarea urgenta a salvatorului si victimei din zona data, dupa care se verifica prezenta respiratiei, accesibilitatea cailor respiratorii si se face reanimare.

Primul ajutor in caz de inec. Art.118. Inecul este o varianta a asfixiei, cauzata de implerea cailor respiratorii cu apa sau alt lichid. Pentru acordarea ajutorului, salvatorul are la dispozitie cel mult 4-5 minute. In acest timp victima trebuie scoasa din apa, trebuie eliberate caile respiratorii de apa si de inceput respiratia artificiala. Mecanismul decesului la inec poate fi diferit.

Art.119. Oprirea respiratiei poate avea loc din cauza spasmului reflector al laringelui, in rezultatul patrunderii apei pina la coardele vocale. Asfixia are loc, desi plaminii nu sint plini cu apa. Acesta este numit „inec uscat”. Art.120. Victima pierde cunostinta si se lasa la fund. In scurt timp dupa oprirea respiratiei, are loc oprirea inimii. La scoaterea din apa a victimei, tegumentele sint palide, cu nuanta albastrie.     Art.121. Inecul adevarat (propriu-zis) – are loc din cauza implerii cailor respiratorii cu apa. La scoatere tegumentele sint cianotice, din gura se elimina lichid spumos.Art.122. Inecul sincopal – oprirea respiratiei si inimii are loc concomitent, in mod reflector, in rezultatul scufundarii bruste in apa rece. La scoatere – in caile respiratorii nu este nici o picatura de apa. Tegumentele sint palide – „moartea alba”.Art.123. Precautie maximala la scoaterea victimei din apa. Salvatorul se apropie din spate, apuca victima de par sau de sub mina, tinand-o cu fata in sus, deasupra apei. Daca victima se agata de salvator, incurcandu-i miscarile – cea mai buna metoda de eliberare este scufundarea sub apa pentru citeva secunde.Art.124. Daca victima este fara cunostinta respiratia artificiala se incepe deja in apa.Art.125. Dupa scoaterea din apa se elibereaza caile respiratorii, daca e necesar se face reanimare.Art.126. Daca respiratia este prezenta, victima se sterge cu ceva uscat, se incalzeste si i se da de baut lichid fierbinte.

Ajutorul in caz de intepaturi de insecte Art.127. In cazul intepaturii de insecte (albini, viespe, bondar, s.a.) pot aparea atit reactii locale (alergice), cit si reactii generalizate (toxice). Pentru reactiile locale sunt specifice: durere si mancarime in locul intepaturii sau pe o suprafata mai mare, senzatie de fierbinteala in locul dat, inrosire si edematiere. Reactia generalizata poate aparea daca persoana a fost intepata de 5 si mai multe insecte sau are sensibilitate individuala la intepatura de insecte (fiind suficient o singura intepatura).Art.128. Reactia generala se poate manifesta brusc si la semnele locale se alatura durerea de cap, durere in abdomen, voma, ridicarea temperaturii corpului, tremor si convulsii. Reactiile alergice se manifesta in mediu la 1-2% din persoanele intepate de insecte.Art.129. Reactiile pot fi intarziate sau fulgeratoare, pot continua cu aparitia socului anafilactic si decesul pacientului.Art.130. Etapele ajutorului sunt următoarele:

De scos acul (teapa) insectei cu o pinceta, ac sau cutit, dar fara strivirea ei pina la extragere. Locul intepaturii se prelucreaza cu apa oxigenata sau solutie alcoolica. Pe locul intepaturii se aplica punga cu gheata pentru scaderea absorbtiei veninului in sange. In caz de oprire a respiratiei si inimii – se face reanimare. Apelati la Salvare pentru a interna pacientul in spital.

Art.131. De retinut faptul, ca daca prima intepatura a trecut relativ usor si fara complicatii, intepaturile repetate pot forma in unele cazuri o imunitate, iar in altele – din contra – o sensibilizare a organizmului, urmata de soc anafilactic si deces !Art.132. De aceea atitudinea fata de o simpla intepatura de insecta nu trebuie sa fie neglijenta. Uneori neglijenta va poate costa viata.

Primul ajutor în caz de leşin, şoc, insolaţie, intoxicaţie cu oxid de carbonArt.133. Dacă apar simptome de leşin, ameţeli, greaţă, apăsare pe piept, insuficienţă de aer, accidentatul va fi culcat fără perna şi cu capul aşezat ceva mai jos decât picioarele. I se va da să bea apa rece. Nu i se vor pune pe cap comprese reci.Art.134. La şocul termic care se produce când muncitorul lucrează într-o încăpere foarte caldă, sau în caz de insolaţie, sau simte o slăbiciune şi o durere de cap, mers nesigur etc, el trebuie să întrerupă imediat lucrul şi să fie adus la aer curat şi la umbră.Art.135. La intoxicarea cu oxid de carbon, aceasta se produce treptat şi pe neobservate. Îngrijirile se dau repede şi pe loc. Se scoate victima la aer curat. Veşmintele trebuie scoase şi la nevoie tăiate, pentru a-i elibera pieptul.Art.136. Când este necesară pătrunderea într-o încăpere cu gaze toxice, atât persoanele care acordă ajutoarele, cât şi cele care lucrează acolo vor trebui să poarte măştile de gaze corespunzătoare. Art.137. La transportarea unui accidentat, trebuie să nu i se pricinuiască dureri sau tulburări prin ridicare şi transportare; să nu se admită zdruncinături, să nu fie pus într-o poziţie incomodă sau care ar prezenta pericol.

Explorarea si scoaterea cu degetele a obiectului strain din gura Art.138. Manevrele care trebuie efectuate pentru explorarea si scoaterea cu degetele a obiectului strain din gura

sunt:

salvatorul pune degetul mare al mainii in gura vietimei, ca sa ai tina limba; cu celelalte degete ale aceleiasi maini ai tine barbia; tinand ferem barbia si limba, salvatorul trage mandibula, deschizand mai mult gura victimei (ridicare limba mandibula); daca este eliberat corpul strain, se extrage din gura vietimei cu degetul aratator al celeilalte maini.

Ventilarea pulmonara Art.139. Dupa fiecare manevra de explorare cu degetul pentru scoaterea corpului strain, se deschid caile respiratorii pentru a ventila plamanii. Art.140. Daca cutia toracica nu se ridica, se efectueaza respiratie artificiala. Daca plamanii nu se umfla, se continua primul ajutor pentru a elibera caile respiratorii.

Tehnica respiraţiei artificialeArt.141. Se aşează accidentatul pe spate, se descheie cămaşa la gât sau chiar de tot dacă în strânge, se deblochează căile respiratorii digital – cu ajutorul unor comprese sau batistă îndepărtându-se pământ, nisip, sânge, etc.Art.142. Se face hiperextensia gâtului (capul dat cât mai mult pe spate)Art.143. Există două metode pentru aplicarea respiraţiei artificiale:

gură la gură gură la nas

Respiraţia gură la gurăArt.144. Accidentatul cu gura deschisă, reanimatorul îşi aplică gura pe gura bolnavului (de preferat folosim o bucăţică de tifon) şi-i suflă cu putere aer în timp ce cu mâna stângă îi presează(strânge) nările 16-18 mişcări/minut; toracele pacientului expansionează(urcă, se umflă), faţa se recolorează

Respiraţia gură la nasArt.145. Se poate realiza cu accidentatul aşezat pe o parte, ceea ce evită căderea limbii.Art.146. Reanimatorul, în genunchi, stă în spatele bolnavului; cu o mână asigură închiderea gurii accidentatului, cu cealaltă poate asigura expiraţia activăArt.147. Insuflarea pe nări se face în acelaşi ritm ca la procedeul “gură la gură”

Art.148. Masaj cardiac externArt.149. Accidentatul culcat pe spate, pe un plan tare.Art.150. Reanimatorul îşi sprijină ambele palme suprapuse pe jumătatea inferioară a sternului şi strict pe mijloc.Art.151. Compresiunea se face brusc, cu podul palmei în ritm de 60 mişcări/minut.Art.152. Durata compresiunii trebuie să fie egală cu cea a decompresiunii.Art.153. Se alternează la fiecare 5 masaje o insuflare gură la gură a bolnavului.Art.154. Eficacitatea masajului cardiac extern se apreciază pe:

apariţia pulsului la arterele periferice faţa bolnavului se recolorează reapare respiraţia spontană

Art.155. Se continuă până la reluarea contracţiilor eficace ale inimii

Reguli generale de transportare a sinistratilor si amplasare in transport pentru evacuare Art.156. Transportarea pacientilor nu se face pina nu s-a acordat ajutorul minimal necesar: efectuarea reanimarii cardio-respiratorii, oprirea hemoragiei, imobilizarea de transport, bandajarea ranilor si a arsurilor, administrarea preparatelor analgetice.Art.157. Transportarea pacientilor nu se face pina nu s-a facut triajul (clasificarea) sinistratilor, pentru a stabili ordinea – cine si cind, cu ce transport va fi evacuat. Daca la transportarea pacientilor va avea loc un haos, cineva ar putea castiga putin, iar majoritatea sinistratilor ar putea sa-si piarda viata, neajungind pina la spital !Art.158. Ceea ce se pare a fi un lucru simplu si de o importanta mica – are din contra importanta destul de mare.

Art.159. In folosul pacientului este ca acordarea ajutorului, cit si transportarea, sau imbarcarea in transport sa fie facuta de catre 3-4 sau mai multi salvatori; in timp ce triajul trebuie sa fie facut de cit mai putine persoane – 1-2 specialisti bine pregatiti in acest domeniu. De aceasta depinde mult viata si soarta sinistratilor.Art.160. Pentru transportare trebuie folosite brancarde si scuturi (scinduri lungi) standarde, iar in caz de lipsa sau insuficienta a lor – pe brancarde improvizate. Sinistratii cei mai gravi se vor transporta pe brancardele (scuturile) standarde, iar cei mai usori – pe cele improvizate! Targile improvizate pot fi facute din diferite mijloace: bete, scinduri, haine de iarna sau de vara, schiuri si betele de la ele, cearsafuri mari sau alte bucati de panza, plapume, etc.Art.161. In unele cazuri, la distante scurte, la extragerea din masinile accidentate, din gropi, sinistratii pot fi transportati si pe mini de 1 sau 2 salvatori.Art.162. Schimbarea sinistratului de pe pamint pe o targa sau scut, mai ales atunci cind se presupun (sau la sigur sunt prezente) fracturi ale coloanei vertebrale, oaselor bazinului si a oaselor mari, se va face obligator de 4-5 salvatori (4 din ei vor schimba pacientul iar unul va manipula cu targa sau scutul sau va coordona miscarile concomitente ale celor 4 colegi).Art.163. Este deosebit de important de a limita sau evita deplin miscarile in locul fracturii !Art.164. Pozitia sinistratului pe targa trebuie sa fie crutatoare, sa previna aparitia complicatiilor posibile, asfixia cu mase vomitive sau sufocarea. In unele cazuri ii vom permite sinistratului sa ocupe singur pozitia confortabila pentru el.

Reguli generale de transportareArt.165. Pacientii cu traume cerebrale se vor transporta cu capul (sau si tot corpul) pe o parte pentru a evita asfixia cu mase vomitive.Art.166. Pacientii cu traume abdominale se transporta cu fata in sus si picioarele indoite in genunchi.Art.167. Pacientii cu traume ale spatelui se transporta culcati pe o parte sau cu fata in jos – cum le este mai usor sa se afle.Art.168. Pacientii cu traume ale cutiei toracice, cu pneumotorax, emfizem, rupturi de coaste, se vor transporta in pozitie semisezinda, la spate li se pune un val mare din haine sau alte obiecte.Art.169. Pacientii cu fracturi ale coloanei vertebrale sau o oaselor bazinului se transporta pe scut (scandura), brancarda fiind folosita doar in cazurile cind real nu poate fi gasit nici un scut.Art.170. Pacientii fara cunostinta, care nu au fracturi, se vor transporta culcati pe o parte sau cu fata in jos, pentru a evita asfixia prin caderea limbii.Art.171. Pe locurile drepte – usor-sinistratii pot fi transportati cu picioarele inainte, dar in cazurile, cind e necesar de a observa neintrerupt starea pacientului – transportarea se face cu capul inainte. Astfel persoana din urma poate privi permanent la sinistrat, poate reactiona la timp in caz de oprire a respiratiei, asfixie, schimbare a mimicii sau a culorii tegumentelor.Art.172. Pe locurile inclinate, de panta, pe scari, targa trebuie sa se afle la fel in pozitie orizontala. Posibil unul sau doi din salvatori va trebui sa ridice targa pe umeri. In acest caz se permite capul sinistratului sa fie situat spre partea ridicata a terenului (salvatorii nu totdeauna reusesc sa tina targa in pozitie strict orizontala si atunci e mai bine ca picioarele sa fie mai jos si nu capul.)Art.173. În timpul deplasarii salvatorii nu trebuie sa mearga intr-un pas, ceea ce duce la clatinarea ritmica a brancardei si la ingeuierea transportarii.Art.174. În cazul transportarii la distante mari, este mai putin obositor, daca se folosesc cureli (standarde) de transport a sinistratilor sau funii.Art.175. Curelile pot fi folosite in transportarea sinistratilor fara de targa, cind acesta se permite (de exemplu – in trauma labei piciorului, dupa ce s-a facut corect imobilizarea). Cel mai des se foloseste aranjarea curelilor in forma cifrei 8, care se imbraca ca un rucsac. Inelele trebuie sa fie lasate in jos pina la nivelul minilor intinse. In asa mod se pot transporta si targile si sinistratii aparte. (vezi desenele respective)

Transportarea sinistratilor pe maini Art.176. Transportarea in brate, ca pe un copil. Salvatorul tine pacientul in brate sprijinind-o cu o mina de spate si cu alta – sub picioare. (des. din dreapta).Art.177. Transportarea in spate – ca pe un ruczac. Pacientul il cuprinde de la spate pe salvator, iar acesta il tine pe pacient de sub picioare. (desenul din stinga).

Art.178. Transportarea pe umeri – este mai rationala in cazurile cind sinistratul nu are traume, dar este fara cunostinta (de exemplu – in coma dupa intoxicatie). Salvatorul ridica victima in spate, pe umeri, cu fata in jos. Capul ii atarna intr-o parte si picioarele in alta. (desenul din dreapta).

Transportarea de catre doi salvatori Art.179. Primul salvator se situeaza la spatele sinistratului si il apuca de sub mini. Celalalt – fiind cu spatele la sinistrat – il apuca de sub genunchi. (vezi desenul).Art.180. Transportarea pe minile fixate „in lacata” – in asa mod pot fi transportati mai usor sinistratii in cunostinta.Art.181. Salvatorii se apuca reciproc de mini, fiind fata in fata, apucand fiecare cu mina sa mina colegului mai sus de palma. In mod imaginar, s-a format un scaun, sau un fotoliu. Art.182. Sinistratul se aseaza pe minile salvatorilor si ii cuprinde de umeri sau de gat pe ambii. Aceasta pozitie este cea mai usoara, cind nu sunt la dispozitie targi sau curele de transport.Art.183. Transportarea pe un bat – sinistratul este culcat pe o panza subtire dar suficient de rezistenta. Colturile panzei se leaga in 2 noduri – unul la capul sinistratului si unul la picioarele lui. O alta panza (sau o curea) se trece pe sub corpul sinistratului, la mijloc, unde greutatea corpului este cea mai mare si la fel se leaga in nod. Pe sub noduri se baga un bat gros (sau o truba metalica), rezistent, si lung de 2,5 – 3 metri; sinistratul se ridica pe umeri (vezi desenul).   Acesta este un mod mai usor de transportare la distante mari.Art.184. Metoda primitiva de transportare – in lipsa altor mijloace, atunci cind permite mediul (nisip, zapada, iarba, loc drept) si atunci cind masa corporala a sinistratului este mare si nu e posibil de a-l transporta in brate – sinistratul este culcat pe o haina, (sau o panza densa de brezent) prin manecile careia se leaga o curea sau funie. Salvatorul trage de curea, taraind dupa sine sinistratul.

Masuri de igiena si protectie a sanatatii lucratorilor Art.185. Art. 13, lit. J din Legea 319/2006 referitor la compatibilitatea postului ocupat, cu aptitudinile, se completeaza cu prevederile art. 24 si 25 referitoare la asigurarea supravegherii medicale a lucratorilor la intervale regulate conform prevederilor reglementarilor in vigoare. Se precizeaza ca aceste actiuni sunt asigurate prin medici de medicina muncii. Art.186. In particular fiecare directiva aplicabila, transpusa in legislatia romaneasca prin directivele de profil evidentiaza obligatii concrete in acest sens, aspecte ce se regasesc in planul de prevenire si protectie ca masuri sanitare de preventie, gandite in raport cu rezultatele evaluarii riscurilor la nivelul fiecarei unitati.Art.187. Se accentueaza in legislatia incidenta necesitatea informarii prompte si a consultarii permanente a lucrătorilor cu privire la masurile ce-i vizeaza direct sau in direct. Art.188. Atunci cand rezultatele evaluarii si masurarile parametrilor de confort la locul de munca indica un risc pentru sanatatea lucratorilor, conducerea societăţii va interveni prompt pentru a asigura supravegherea adecvata a sanatatii acestora, in concordanta cu legislatia nationala care transpune Directivele CEE.

Dispozitii finaleArt.189. Lucrătorii trebuie instruiţi pentru a recunoaşte riscurile, a înţelege sistemele adecvate de lucru şi a dobândi competenţa şi deprinderile cerute de executarea lucrărilor pentru care este calificat. Art.190. În urma instruirilor efectuate cu ocazia angajării şi a celor periodice, lucrătorii trebuie să cunoască şi să înţeleagă riscurile, efectele acestora şi precauţiile pe care trebuie să le ia pentru a putea lucra în condiţii de securitate.Art.191. Instruirea trebuie axată pe situaţiile concrete, problemele întâlnite, deficienţele constatate, şi pe modul în care acestea pot fi evitate în viitor. Art.192. Trebuie subliniate riscurile, măsurile de prevenire, procedurile care trebuie urmate în caz de urgenţă, modul de raportare a problemelor apărute, echipamentul individual de protecţie, etc.Art.193. Conducătorii direcţi ai locurilor de muncă au obligaţia să utilizeze în procesul de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă instrucţiunile proprii de securitate specifice activităţilor desfăşurate.Art.194. Lucrătorii şi alţi participanţi la procesul de muncă din unitate au obligaţia să cunoască, conţinutul instrucţiunilor proprii de securitate în muncă şi de prim ajutor, să aplice şi să respecte în procesul muncii cerinţele acestora.Art.195. Este interzis lucrătorilor unităţii să aplice în procesul de muncă o cerinţă sau o prevedere de securitate şi sănătate în muncă care nu face obiectul unei instrucţiuni proprii, sau obiectul Legii securitaţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006 sau obiectul Hotărârilor de Guvern din domeniu.

Art.196. Este interzis lucrătorilor unităţii să copieze şi să difuzeze în afara unităţii, către terţi, fără acordul administratorului instrucţiunile proprii de securitate în muncă şi de prim ajutor, elaborate de unitate. Art.197. Lucrătorii unităţii au obligaţia să sesizeze administratorul sau să informeze pe cale ierarhică orice încălcare a cerinţelor din instrucţiunile proprii de securitate în muncă şi de prim ajutor de care au cunoştiinţă.Art.198. Instrucţiunile proprii de securitate în muncă anulate vor fi retrase şi distruse. Art.199. Prezentele instructiuni proprii de prim ajutor nu sunt limitative, ele putand fi completate, in functie de modificarile survenite la fiecare loc de munca sau de modificarile legislative si se vor aduce la cunostinta tuturor lucrătorilor, cu ocazia instruirii periodice de securitate si sanatate in munca si prim ajutor,cu ocazia exerciţiilor de prim ajutor efectuate cu lucrătorii sau ori de cate ori este nevoie, verificandu-se permanent modul de insusire si respectare a lor.