Ionescu Curs IV- 11.03.2014Practica politicii competitive de masa intemeiata pe participarea cetatenilor si pe competitive care se produce care rezultat al inlantuirii secventeleor democratizarii trebuie concepute pe 2 axe ale sistemului politic, 2 mari canale de confectie a deciziei politice, pe 2 planuri pe care le putem distingem :1. Axa territorial - cultural care este nivelulul gestiunii intitutionale al egalitatii si participarii cetatenesti. Egalitatea in drepturi si participarea politica sunt organizate in aceasta dimensiune a ordinii politice. Instrumnetele sunt decupajul circumpscriptiilor, modul de scrutiny ( aceste instrumente care de regula usnt combinate in ceea ce numim sitemul electoral explica in ce masura votul unui cetatean cantareste tot atat de mult cat cantareste votul unui cetatean din alt judet). Voturile cetatenilor de la un sistem la altul nu sunt pana la urma egale in mod efectiv. Este mai greu sa fii ales senator sau deputat la Bucuresti decat sa fii ales senator sau deputat in alt judet. Organizarea axei territorial cultural creeaza premisele egalitatii cetatenesti. Este axa ape care se organizeaza pragul incorporarii si pragul reprezentarii. Modul in care este organizata axa are consecinte extrem de importante asupra emergentei partidelor politici si tipului de partide care se constituie intr-un spatiu politic.2. Axa corporativa- functionala este planul distributiei inegale a resurselor socio-economice. Politica democratica este populata cu actori care dispun de resurse inegale si care intra in competitie pentru constructia politicilor publice. Pe aceasta axa sunt organizate secventele legitimarii si guvernarii democratice. Ce tine imreuna cele doua axe? Statul- este, pe de o parte autoritatea politica care organizeaza participarea cetateneasca, cadrul in care se organizeaza productia politica a legitimitatii, pe de alta parte, ca parat guvernametal, este parte a circuitului negocierii intre grupuiri in masura in care partidele politice usnt dispozitive de mobilizarea cetatenilor, partidele se organizeaza pe axa peritorial culturala. In masura in care partidele politice participa la punerea in aplicare a politicilor publice, partidele sunt actori ai dimensiunii corporative. Partidele politice au,asadar, rolul de a produce coerenta politica a unei societati urmand regului electorale diferite, ilustrand comportamente politice diferite. Pe cele doua axe se produc in timp, crede Rokkan, marile fracturi de la care sunt articulate identitatile partizare tipice politicii democratice.

Partide si constructia statului trei procese majore caracterizeaza ultimele 2 secole:1. Consacrarea partideleor politice 2. Consolidarea regimurilor democratice3. Progresul proceselor institutionale a statelor cotemporane. Sunt procese care merg impreuna, sunt simultane. In ce masura si in ce mod aceste trei procese se combina si care sunt consecintele asupra consolidarii partidelor politice? Unul dintre raspunsurile cele mai articulate este oferita de sociologul american Martin Shefter in cartea sa Political parties and the state - 1995. Cum se face ca in anumite spatii politice se nasc partide care se sprijina pe organizatii solide, riguroase, durabile a caror misiune este aceea de a mobiliza, incadra cetatenii, de a-i socializa intr-un anumit univers politic? Cum se face, urmand ideea lui M. Weber, ca in unele spatii se nasc partide ideologice iar in alte spatii partidele existente sunt masini electorale, dispozitive de patronaj? Cum putem eexplica faptul ca spatiul politic a fost populat cu actor politici, care, in parte, s-au innoit? Avem doua momente majore de schimbarea peisajeleor partizane: inceputul sec. al XIX dupa instituirea sufragiului universal si al doilea moment major este cel al anilor 90 dupa prabusirea comunismului. Una dintre tarile cele mai afectate de aceasta prabusirea fost Italia. Aceasta sufera consecintele reformularii partizane. Perspectiva metodologica pe care o propune Martin Shefter: 1. Elitist strategica. Partidele politice sunt constructii organizationale initiate de lideri care fac alegeri strategice in contexte istorice particulare. Sociologia partidelor politice se grabeste sa vorbeasca despre actori colectivi. Daca le privim istoric, intotdeauna partidele politice sunt produsele unor lideri politici. Oamenii politici sunt actori deplini ai dinamicii politici si actiuneap olitica se sprojina pe calcului strategic al actiunii politice.2. Neo-institutionala. spatiul in care actiunea politica in care loc este institutionalizata, institutiile conteaza. Ele pun in forma actiunea politica si constrang calculul strategic sl osmenilor politici. Toate partidele politice in Romania post comunista au suferit sciziuni. contextul institutional, regulile, institutiile determina strategiile actorilor politici si sunt determinate la randul lor determinate de acestia. Int-o astfel de cheie, partidele politice sunt constructii organizationale asamblate de lideri in cadrul unor spatii politice structurate institutional si supuse unor presiuni interne si extrene. Spatiile politice sunt structurate institutional chiar atunci cand actorii politici afirma contrariul ideea vidului de putere formulata in 89 de Ion Iliescu. Spatiile politice sunt arareori vide - Politica are oroare de vid cum si natura are oroare de vid. Din acest punct de vedere, forma si vigoarea birocratiilor publice este foarte importanta. Ne putem afla in prezenta unor partide puternice care coexista cu birocratii la fel de puernice. Situatia este relativ rara. Ex. Germania federaal de dupa WW2. Partide puternice pot coexista cu birocratii slabe. Suntem in prezeta unor regimuri ale masinilor politice. Ex. Franta, a IV republica, SUA in sec. XIX. ne puetm imagina partide politice slabe care coexista cu birocratii puternice. Avem de-a face cu un control birocratic al politicii. Ex.Prusia in epoca lui Bismark, Europa de E in anii 90 structuriile administrative de tip patrimonila domina spatii politice dominate de partide politice slabe. Atunci cand si partidele si structurile birocratice sunt slabe, spatiul politic este dominat de notabilitati locale, grupuri de interese ( nationale sau internationale) Ex. Tari din Lumea a III : Cuba inainte de revolutia lui Castro.Raporturile dintre birocratii si partide politice nu sunt inghetate. Ele evolueaza in timp. SUA pot furniza etape ale evolutiei lor care pot umple cele 4 casute. In nord exista o arhitectura birocratica viguroasa, in timp ce in sud exista state patrimoniale.Resursele constructiei partizane. Orice organizatie sunt dispozitive de administrare a resurselor ( extractia resurselor, crearea acestora, distributia, redistributia ). Resursele de care dispun organizatiile sunt fie umane fie financiare, materiale si simbolice. Diverse organizatii au resurse inegale. Exista artide mai bogate, mai sarace, cu mai multi membrii, cu mai putin membrii. Acesti membrii au o calitate diferita: unii sunt mai educati, altii sunt mai putin educati. Unele partide dispun de organizatii solide capabile sa incadreze categorii sociale intregi in vreme ce alte partide sunt mai mult sau mai putin aparate coerente de punere in legatura a liderilor locali cu cei regionali. Prima distinctie pe care o propune Matin Shefter. Este aceea intre partidele de mobilizare interna si partide de mobilizare externa. In 1951, cand apare carte lui Duverger, raspunsul dat de Duverger este urmatorul: partidele se nasc fie in Parlament, partide de creatie parlamentara care sunt in fapt grupuri de alesi ce se solidarizeaza pentru a da nastere unor partide ( partidele britanice, partidelor romanesti - PC si PNL), si partide de creatie externa, partide care nu dispun de reprezentanti in Parlament si pentru a intra in Parlament, se organizeaza in societate , in orizontalitatea societatii ( cazul partidelor socialiste care se nasc ca partide de mobilizare)Martin Shefter reia aceasta distinctie pentru a reformula in termeni de partide mobilizate din interior si partide mobilizate de exterior, crtieriul definitoriu fiind spatiul statului : mobilizate din interiorul statului si partide mobilizate din exteriorul statului. Partidele mobilizate din exterior sunt construite de lideri care nu ocupa functii de putere si cauta sa acceada spre interior mobilizand cetatenii care dispun de drepturi politice sau care au vocatia de a dispune de drepturi politice. sigurul partid cu adevarat de mobilizare interna costruit este PDSR.- formatiune politica care se naste in urma sciziunii care are loc in interiorul FSN- se rupe in 1992. Intre 90 92 autoritatile locale ( primari) sunt numite de Guvern. Prioritate revolutiei romane este pastrarea normalitatii.- pastrarea status qou-ului. Nu este nimic surprinzator in a constata ca Guvernul de la Bucuresti spune, dupa incheierea revolutiei, ca se incheie cu revolutia industriilor, etc. Toata lumea munceste cum muncea si pana atunci. Nu suntem intr-un regim constitutional, suntem intr-un regim preconstitutional. In perspectiva organizarii a noi alegeri in 1992, alegeri complete, locale in primavara lui 92 si generale in vara lui 92, noul Guvern va fi condus de Theodor Stolojan. In epoca, el nu este membru de partid. Este un inalt functionar al statului roman, este un expert intre statul roaman si FMI, este un tehnocrat. Celebra tema a tehnocratiei se naste in momentul in care Ion Iliescu propune tehoncrati pentru a discuta cu oficialitatile straine. A doua tema este cea a consensului national, a Guvernului de uniune nationala. Strategia lui Nastase : inghitirea tuturor partidelor politice care afirma o identitate politica de stanga. Suntem in epoca in care staga politica redevine o notiune politica. Consolidarea sprijinului teriotrial al partidului prin racolarea alesilor si racolarea unor membrii ai Parlamentului dispusi sa isi schimbe la randul lor partidul. Domnica Gorovei-studii despre migratia politica. Strategia PSD este reusita. O vedem pe cel putin doua planuri: PDSR fuzioneaza cu PSDR, PSD devine parte a Internationalei Socialiste. La nivel electoral strategia reuseste. Unde se fisureaza aceasta strategie? In moemntul alegerilor prezidentiale. Noua majoritate parlamentara este construita la indemnul presedintelui. Aceasta logica institutionala este modifica prin revizuirea constitutionala din 2003.- lipseste presedintele de capacitatea de a construi majoritati prezidentiale in vreme ce in Franta suprapunerea calendarului, a transformat regimul din semi-prezidential in prezidential. 4