IonLiviu Rebreanu

(Roman realist obiectiv)

Publicat in 1920, romanul Ion reprezinta primul roman a lui Liviu Rebreanu, o capodopera care infatiseaza viata satului intr-un mod realist. Opera literara “Ion” este un roman realist de tip obiectiv apartinand prozei interbelice. De asemenea, este un roman social cu tematica rurala.

Opera litarara “Ion” este un roman, prin amploarea actiunii, desfasurata pe mai multe planuri, cu un conflict complex, personaje numeroase si realizarea unei imagini ample asupra vietii.

Este un roman de tip obiectiv deoarece naratorul este omniscient si omniprezent, iar naratiunea este la persoana a lll-a. Naratorul stie tot despre personajele sale si dirijeaza evolutia lor ca un demiurg.

Titlul este dat de numele personajului principal, care devine exponent al taranimii prin dragostea lui pentru pamant, individualizat insa prin modul in care il obtine.

Tema romanului este prezentarea problematicii pamantului in contextul satului ardelean de la inceputul secolului XX, romanul prezentand lupta unui taran sarac pentru a obtine pamantul si consecintele actelor sale. Tema centrala, posesiunea pamantului, este dublata de tema iubirii. De asemenea romanul are un puternic caracter monografic deoarece surprinde diferite obiceiuri legate de marile momente din viata omului (nasterea, nunta, imormantarea) si relatiile sociale generate de diferentele economice sau culturale.

Conceptia autorului despre roman, inteles ca un corp geometric complet se reflecta artistic in structura circulara a romanului. Simetria incipitului cu fialul se realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripos, local actiunii romanului. Arhitectura romanului este riguroasa, “Ion” fiind alcatuit din doua parti opuse si complementare, coordonate ale evolutiei interioare a personajului principal “Glasul pamantului” “Glasul iuburii”. Titlurile celor treisprezece capitole (numar simbolic nefast) sunt semnificative pentru actiunea fiecarui capitol: “Inceputul”, “Iubirea”, “Rusinea”, “Nunta”, “Strangul”, “Sfarsitul”.

Prin tehnica planurilor paralele este prezentata viata taranului si a intelectualitatii rurale. Planul taranimii are in centru destinul lui Ion, iar planul intelectualitatii satului, pe cei doi “stalpi” ai comunitatii, invatatorul Herdelea si preotul Belciug. Cele doua planuri narative se intalnesc inca de la inceputul romanului in scena horei. Viata personajelor se desfasoara dupa legile interne ale lumilor de care apartin si evolueaza in paralel.

Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica in care locuitorii satului Pripos se afla la Hora in curtea Tudosiei. Rolul horei in viata

comunitatii satesti este acela de a asigura coeziunea si de a facilita intemeieriea noilor familii. In expozitiune, sunt prezentate principalele personaje, timpul si spatiul, ceea ce confera veridicitate romanului. Cele doua grupe de barbati respecta stratificarea economica. Fruntasii satului, primarul si cheaburii, discuta separat de taranii mijlocasi asezati pe prispa. In satul traditional, lipsa pamantului este echivalata cu lipsa demnitatii umane, fapt redat de actiunea lui Alexandru Glanetasul. Hotararea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogata la joc, desi o placea pe Florica cea saraca, marcheaza inceputul conflictului. Venirea lui Vasile Baciu, tatal Anei, la hora si confruntarea verbala cu Ion pe care il numeste hot si talhar deoarece “sarantocul” umbla sa ii ia fata promisa altui tanar bogat, George Bulbuc, constituie intriga romanului. Rusinea pe care Vasile i-o face la hora in fata satului v-a starni dorinta de razbunare a lui Ion, care la randul sau il va face pe cheabur de rusinea satului, lasand-o pe Ana insarcinata pentru a-l determina sa accepte nunta.

Conflictul central din roman este lupta pentru pamant in satul traditional iar drama lui Ion este drama taranului sarac. Conflictul exterior, social, intre Ion al Glanetasului si Vasile Baciu este dublat de conflictul interior intre glasul pamantului si glasul iubirii.

Dorind sa obtina repede mult pamant, Ion ii face curte Anei, o seduce si il forteaza pe Vasile Baciu sa accepte casatoria. Odata ajuns in posesia pamantului, Ion nu se multumeste si cauta sa se implineasca si in iubire, cauzandu-i o mare suferinta Anei care nu este decat o victima cu un destin tragic. Sinuciderea Anei nu ii trezeste lui Ion regrete si nu are constiinta vinovata, pentru ca Ana si mai apoi Petrisor, fiul sau, nu reprezinta decat garantia asupra propietatii pamanturilor. Nici moartea copilului nu il opreste din drumurile sale catre Florica, maritata intre timp cu George. Asfel deznodamantul este previzibil, George care il loveste mortal pe Ion nu este decat un instrument al destinului. George este arestat, Florica ramane singura iar averea lui Ion revine bisericii.

Ion este personajul principal, eponim, un personaj monumental realizat prin tehnica basoreliefului. Nimeni nu sta in calea acestui personaj ,care, desi este initial dotat cu o serie de calitati (inteligenta, harnicie, ambitie), in goana sa dupa avere se dezumanizeaza treptat, si viclenia si brutalitatea le iau locul. Moartea lui este expresia intentiei moralizatoare a scriitorului ardelean care sugereaza faptul ca raul nu ramane nepedepsit intr-o lume in care predomina valorile morale. Cele doua femei, conturate antitetic si complementar, Ana si Florica, reprezinta cele doua obsesii ale personajului principal: averea si iubirea si devin victime ale patimilor lui.

Ion de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv deoarece are ca trasaturi obiectivitatea naratorului omniscient, utilizarea naratiunii la persoana a lll-a si verosimilul intamplarilor.