Ion

FEFELEAGA

AG~RBICEANU

Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cuConcep\ia grafic[ a colec\iei: Vladimir Zmeev

Ilustra\ii: Emil ChildescuCopert[: Isai C`rmu

REFER IN|E I STORICO-L ITERARE: Eugen Lovinescu,

Mihail Dragomirescu, Ion Vlad,H. Sanielevici, Victor Felea, Dimitrie Vatamaniuc,

Ion Negoi\escu, Dumitru Micu, Al. Piru,Vasile Coroban, Emilia +t. Milicescu,

Mircea Zaciu

Grupul Editorial „Litera“str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova

tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;e-mail: litera@litera-publishing.com

Difuzare:

Libr[ria „Scripta“str. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012,

Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987

Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[=i electronic[ la Grupul Editorial „Litera“.

Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol =i Dan Vidra=cuRedactor: Ion Ciocanu

Corector: Raisa Co=codanTehnoredactare: Marin Popa

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[uComanda nr. 11405

CZU 821.135.1-3A 26

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\iiAg`rbiceanu, Ion

Fefeleaga: proz[/ Ion Ag`rbiceanu; col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu;conc. gr. col./ Vladimir Zmeev/ coperta Isai C`rmu/ ilustra\ii Emil Childescu.— Ch.:Litera, 2001 (Combinatul Poligrafic). — 344 [p]. — (Bibl. =colarului, serie nou[, nr.296).

ISBN 9975-74-371-4821.135.1.-3

ISBN 9975-74-371-4 © LITERA, 2001

CUPRINS

Tabel cronologic ...............................................................................9

P O V E S T I R I

POPA VASILE ............................................................................... 16CULA MEREU| ............................................................................ 23MO+ VIRON ................................................................................ 30DOI B{TR~NI .............................................................................. 39BUNICA IOVA .............................................................................. 45FEFELEAGA ................................................................................. 52LUMINI|A ................................................................................... 60V~RVOARA ................................................................................. 67LA O NUNT{ ............................................................................... 73ANGHELU+ ................................................................................. 77S{NDU|A.................................................................................... 84DUHUL B{ILOR ........................................................................... 90LADA ........................................................................................... 97MELENTEA ................................................................................ 104GURA SATULUI ......................................................................... 112DARUL LUI MO+ MIRON ........................................................... 118ZI DE VAR{ ............................................................................... 121

Din volumulF I L E D I N C A R T E A N AT U R I I

CIOC~RLIA ............................................................................... 147LA COAS{ ................................................................................. 159BUNICA SAFTA ......................................................................... 166ROITUL STUPILOR .................................................................... 177LA SECERI+ ............................................................................... 184MO+ IONI|{ ............................................................................. 193LA F~N ...................................................................................... 201T~LHARUL ................................................................................ 207TURTURELELE .......................................................................... 212LA P{DURE ............................................................................... 219CULESUL PORUMBULUI ............................................................ 226PRESURA .................................................................................. 233

STR{JERUL ............................................................................... 240CIORILE .................................................................................... 248NINGE ....................................................................................... 256V~NTURILE ............................................................................... 262}NT~IUL DRUM ......................................................................... 268LA S{NIU+ ................................................................................ 278POG{NICIUL ............................................................................. 286PLOAIE CU +IROAIE ................................................................. 292ADORMIREA M{RIU|EI ........................................................... 292NI|{ DE LA COASTA MORII ..................................................... 304}NTRE STEJARI ......................................................................... 316NEPOATA LUI MO+ MITRU| ..................................................... 323NICU ......................................................................................... 329SERI SENINE ............................................................................ 336BOURELUL ................................................................................ 342

Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 348

Fefeleaga

9

TABEL CRONOLOGIC

1882 12 septembrie S-a n[scut ]n satul Cenade, nu departe de Blaj, Ion,al doilea copil din cei opt ai lui Nicolae Ag`rbiceanu =i ai Anei,n[scut[ Olariu. Tat[l, de profesiune „vigil silvic“, p[durar, om cudragoste de carte, era abonat la diverse ziare =i reviste poporale alevremii. Mama, care nu =tia carte, avea darul povestirii =i un sim\dezvoltat pentru frumuse\ile naturii.Bunicul dinspre tat[, Vasile Boariu, tot p[durar, se n[scuse ]n satulAg`rbiciu, situat pe linia ferat[ Cop=a Mic[ — Sibiu. Poreclit ]nCenade „Ag`rbiceanu“, porecla va deveni numele urma=ilor s[i.

1888 Micul Ion ]ncepe s[ ]nve\e la =coala din satul natal.}n ultima parte a clasei a treia trece la Blaj, unde face =i clasa apatra, pentru a putea fi mai bine preg[tit ]n vederea continu[riistudiilor.

1891—1900 Gimnaziul =i liceul, la Blaj, unde ]=i ia =i bacalaureatul.}ncep`nd din clasa a patra liceal[ are ca profesor la limbile rom`n[=i latin[ pe Gavriil Precup, „om cu aleas[ cultur[ =i cu mult sim\pentru literatur[“. Cite=te cu nesa\ din Alecsandri, Creang[ =i dincolec\ia de poezii populare a lui G. Dem. Teodorescu. „Pove=tile luiCreang[ m-au f[cut pentru ]nt`ia oar[ s[ r`d cu lacrimi, s[ simt omare bucurie =i lumin[ ]n suflet. D[nil[ Prepeleac, Soacra cu treinurori, ca =i mai t`rziu Kir Ianulea =i Pastram[ trufanda deCaragiale mi-au r[mas p`n[ azi scrierile care m[ predispun la voiebun[ mai mult dec`t oricare altele“ (M[rturisiri). La lecturilepreferate se adaug[ cur`nd operele lui Costache Negruzzi, GrigoreAlexandrescu =i N. Gane.}n ultimii ani de liceu se afirm[ cu ]ncerc[ri de poezie la societateade lectur[ a elevilor, iar ]n foiletonul ziarului Unirea din Blaj, lasf`r=itul clasei a VII-a, i se public[ primele versuri. }n acela=i ziar, ]naprilie 1900, debuteaz[ cu schi\a }n postul Pa=telui.

1900 Ion Ag`rbiceanu se ]nscrie la Seminarul teologic al Universit[\ii dinBudapesta, ale c[rui cursuri le urmeaz[ cu ]ntreruperi, p`n[ ]nanul 1904, c`nd ob\ine „absolutoriul“.

CUPRINS

Ion Ag`rbiceanu

10

}n primii doi ani continu[ s[ trimit[ versuri la Unirea, semnateAlfius, de asemenea =i c`teva povestiri. Mai public[ versuri ]n Fa-milia, Tribuna, Tribuna literar[ =i chiar ]n S[m[n[torul (1903),folosind diferite pseudonime. Tot cu pseudonim (Potcoav[) public[]n ziarul Drapelul din Lugoj schi\e satirice =i umoristice, realizate ]nspiritul literaturii umoristice a bra=oveanului Virgil Oni\iu. Dar]ncerc[rile ]n proz[ ]ncep s[ fie cur`nd „determinate de-o nou[]nc`ntare estetic[, de-o adev[rat[ ]nsufle\ire. De S[m[n[torul. +ianume: de proza literar[ a lui M. Sadoveanu, I. Cioc`rlan, Sandu-Aldea. +i, mai precis: de stilul nou, fraged de tinere\e, viu =i colorat,cu mare putere de a descrie natura =i aspectul extern al oamenilor— tocmai ceea ce p[stram =i eu mai ad`nc ]n suflet, ]n chipincon=tient, din prima mea copil[rie (...) Sim\eam acum o dorin\[,un av`nt s[ ]ncerc =i eu, ceea ce nu a fost cazul c`nd am citit peceilal\i prozatori rom`ni: Negruzzi, Gane, Slavici, Creang[, Ispirescu,Vlahu\[, Duiliu Zamfirescu“ (M[rturisiri).

1902 Apare la Budapesta, scoas[ de o seam[ de tineri (A. P. B[nu\, Al.Ciura, Octavian Goga, Octavian T[sl[uanu), revista Luceaf[rul. }nnr. 8 al primului an de apari\ie Ag`rbiceanu public[ schi\a BadeaNiculae. }n 1903 colaborarea se intensific[. Acum apar: }n s`mb[taFloriilor, M[tu=a Stana, urmate, ]n 1904, de Mistre\ul, Ho\ul, Pemal.

1904—1905 Pedagog („subprefect“) la internatul liceului de b[ie\i dinBlaj. }n toamna lui 1905 primind o burs[, se ]ntoarce la Budapestacu inten\ia de a urma filologia clasic[ =i istoria, dar scurt timp dup[aceea renun\[. Perioad[ de intens[ crea\ie =i de lecturi sus\inute.}ntr-un singur an (1905) apar ]n Luceaf[rul 11 povestiri.Spre sf`r=itul anului 1905 apare, editat de Luceaf[rul, care scosesetot atunci =i Poeziile lui Octavian Goga, primul s[u volum de schi\e=i povestiri intitulat De la \ar[.

1906 }ntors la Blaj, ocup[ pentru scurt timp func\ia de „cancelist“ laMitropolie.Viziteaz[ Bucure=tii cu prilejul expozi\iei jubiliare. Aici cunoa=te pescriitorii ardeleni a=eza\i ]n Capitala \[rii libere, pe Co=buc, Iosif,Chendi, Gorun, Zaharia B`rsan, precum =i pe Nicolae Iorga =i EmilG`rleanu.Se c[s[tore=te cu Maria Aurelia Radu.Hirotonit, este numit preot ]n satul Bucium-+asa, aproape de or[=elulAbrud, ]n Mun\ii Apuseni.

Fefeleaga

11

}ncepe perioada unor aspre revela\ii cu privire la traiul oameniloracestor p[r\i, majoritatea mineri la b[ile de aur. Rodul acestorexperien\e sunt o seam[ de Fragmente publicate ]n revista Ramuri(1907) =i ]n Revista politic[ =i literar[ din Blaj, din acela=i an,portrete =i instantanee reporterice=ti, dintre care unele vor devenischi\ele =i povestirile care compun volumul din 1910, }n ]ntuneric.Ion Ag`rbiceanu colaboreaz[ la numeroase reviste din Ardeal =i din|ar[, ]ndeosebi la Luceaf[rul =i la Via\a rom`neasc[; ]n revistaie=ean[ public[, ]ncep`nd cu 1906, numeroase schi\e: }n lupt[ (nr. 7,1906), Fierarul Petrea, Fefeleaga (nr. 8, 1908), Lumini\a (nr. 10),V`rvoara (nr. 12), Anghelu= (1909), Vecinul nostru Hudri (1910),precum =i nuvela mai lung[ Popa Man (nr. 3 =i 4, 1910).

1909 Apare la V[lenii de Munte volumul }n clasa cult[, reunind schi\e =ipovestiri din via\a intelectualit[\ii ardelene.

1910 Apare volumul Dou[ iubiri, tip[rit de tipografia Neamului rom`nesc.Volumul con\ine cunoscutele schi\e =i povestiri Fefeleaga, Lumini\a,Bunica Iova, Precupa= etc., inspirate unele de amintirile copil[riei,altele din noua realitate a satului mo\esc.Apare volumul }n ]ntuneric, tip[rit de Editura Minerva dinBucure=ti, cuprinz`nd de asemenea evoc[ri de figuri din satulcopil[riei, dar mai ales Fragmentele rupte din experien\a de via\[de la Bucium-+asa.Apare ]n Biblioteca Lumina din Bucure=ti culegerea de povestiriPr[pastia.}n nr. 5 al Luceaf[rului se public[ r[spunsul lui Ag`rbiceanu laancheta revistei cu privire la poporanism, semnificativ pentruconvingerile social-politice ale scriitorului.Este numit preot ]n satul Orlat din apropierea Sibiului, unde var[m`ne p`n[ ]n 1916. Perioada aceasta =i cea care a precedat-osunt ]nsemnate pentru scriitor =i din punctul de vedere al lec\iilordecisive care i-au ]ndrumat pa=ii ]n crea\ie. Ia cuno=tin\[ de crea\ialui Balzac, Flaubert, Zola, Dostoievski, Tolstoi, Gogol, Gorki, Andreev.

1912 Impresii =i imbolduri conjugate din lectura Annei Karenina =i aDoamnei Bovary ]l duc la elaborarea primului s[u roman, Legeatrupului, publicat ]n foiletonul Luceaf[rului (nr. 1 — 32), ap[rut]n volum mult mai t`rziu, ]n 1926.

1913 Tot ]n Luceaf[rul apare romanul Arhanghelii (nr. 1 — 12, 15 — 16,18 — 24), al c[rui titlu i l-a inspirat romanul Mont-Oriol al luiMaupassant.

Ion Ag`rbiceanu

12

1914 Romanul Arhanghelii apare =i ]n volum, ]n editura Luceaf[rul dinSibiu.}n foiletoanele, povestirile =i nuvelele sale, Ion Ag`rbiceanu aprezentat drama omului simplu zdrobit de r[zboi.

1915 }n cursul verii scrie al treilea roman, Legea min\ii — Povestea alteivie\i, la baza c[ruia st[ concep\ia etic[ cre=tin[. Romanul a fostpublicat abia ]n 1927.

1916 Dup[ intrarea Rom`niei ]n r[zboi, o dat[ cu retragerea trupelorrom`ne ce intraser[ ]n Ardeal, Ag`rbiceanu cu familia se refugiaz[la R`mnicu-V`lcea, apoi ]n Moldova.

1918 Spre sf`r=itul anului se ]ntoarce ]n Transilvania, ]nt`i la Orlat, apoila Sibiu, unde conduce ziarul Piatra, scos de Consiliul dirigent.

1919 Ion Ag`rbiceanu se stabile=te la Cluj, dedic`ndu-se gazet[riei politice,care-l absoarbe vreme de peste un deceniu.

1920—1922 O parte din ceea ce va publica ]n ace=ti ani fusese scris ]nvremea r[zboiului, =i chiar ]nainte, ceea ce-i permite s[ scoat[ ]n-tr-un interval relativ scurt peste zece volume de schi\e, povestiri =ifoiletoane: Povestiri (Sibiu, 1920), volum care cuprinde ]ntr-o prim[versiune nuvela P[sc[lierul; Popa Man (Bucure=ti, 1920), cuprinz`nd=i lunga nuvel[ cu acest titlu, publicat[ anterior ]n Via\a rom`neasc[;Luncu=oara din Paresimi, nuvele (Bucure=ti, 1920); Tr[suricaverde, povestiri (Bucure=ti, 1921); Robirea sufletului, povestiri (Cluj,1921); O zi ]nsemnat[ (Biblioteca C[minul, 1921); Chipuri decear[ (Bucure=ti, 1921); Ceasuri de sear[ (Bucure=ti, 1921); Zileledin urm[ ale c[pitanului P`rvu (Bucure=ti, 1921); Scene (Bucure=ti,1922); Spaima (Craiova, 1922) etc.

1925 Apare volumul Dezam[gire, con\in`nd =i impresionantele nuveleDura lex =i A=a de singur!, inspirate de asemenea din tragediafamiliilor lovite de r[zboi.

1922—1930 Scriitorul ]=i extinde colaborarea la un mare num[r dereviste din ]ntreaga \ar[, public`nd asiduu mai ales ]n Adev[rulliterar =i artistic, Cos`nzeana, Cele trei Cri=uri, Transilvania (pecare o =i conduce), Ramuri, Via\a rom`neasc[ (unde apare, ]n1931, ]n versiune revizuit[, P[sc[lierul) etc.

1927 Ion Ag`rbiceanu se ]nvrednice=te de Premiul Na\ional pentru proz[.1930 La Craiova este publicat micul „roman“ Dolor.

Apare ]n Biblioteca pentru to\i volumul de povestiri Stafia,cuprinz`nd =i lunga nuvel[ cu acest titlu, versiunea ini\ial[ a nuveleiJandarmul.

Fefeleaga

13

1931 V[d lumina tiparului romanul Biruin\a =i „]ncercarea satiric[“R[bojul lui Sf. Petre (editat[ ]n volum ]n 1934).

1930—1937 Prezent ]n continuare, cu produc\ii literare, ]n publica\iileliterare, numele scriitorului poate fi ]nt`lnit mai frecvent ]n revisteleardelene: Darul vremii, Cluj, 1930, Societatea de m`ine, G`ndrom`nesc (Cluj, 1933...), Pagini literare (Turda, 1935...), Familia(Oradea, 1935...) etc.

1938 Apare romanul Sectarii, satir[ a partidelor politice =i a „secta-rismului la care ajunseser[“. „Dac[ sub raport politic nu puteamface nimic, m[ sim\eam obligat s[ ajut societ[\ii s[ se fereasc[ deridicol =i de exager[rile degradante ]n lupta pentru o nou[ c[p[tuire“(Adaos la M[rturisiri).Apare ]n revista Cuget clar povestirea Faraonii, o prim[ versiune acunoscutei nuvele de mai t`rziu.

1940 August Dictatul de la Viena, prin care o parte a Transilvaniei a fostrupt[ din trupul \[rii.Scriitorul, refugiat la Sibiu, r[m`ne aici p`n[ ]n 1945, c`nd se ]ntoarcedin nou la Cluj. Din bogata activitate de crea\ie desf[=urat[ ]n aceast[perioad[ numai o mic[ parte a v[zut lumina tiparului.Editura Cartea rom`neasc[ din Bucure=ti tip[re=te volumulAmintirile, esen\ial pentru cunoa=terea ]mprejur[rilor =i a oamenilorcare au modelat ]n copil[rie sufletul scriitorului. Sub titlul Dintr-un carnet, capitolele c[r\ii ap[ruser[ anterior ]n diverse reviste.

1941 Public[, ]n nr. 12 al Revistei Funda\iilor, M[rturisiri.1942 Apare (Editura Funda\iilor) romanul de factur[ autobiografic[

Liceean... odinioar[, reconstituire a vie\ii de elev de la Blaj =i aatmosferei bl[jene.O alt[ editur[ bucure=tean[ ]i tip[re=te romanul }n pragul vie\ii,care surprinde tipuri =i moravuri din via\a intelectualit[\ii ardelene.}n aceea=i editur[ se tip[re=te romanul Domni=oara Ana, cupreocup[ri asem[n[toare.

1943 }n revista Convorbiri literare, se ]ncheie publicarea unui nou ro-man, V`ltoarea, imagine a moravurilor electorale. Romanul apare=i ]n volum, la Sibiu, ]n 1944.}n anii r[zboiului (1940—1945) cenzura timpului ]i opre=teeditarea mai multor crea\ii.Dintre scrierile needitate, lucrate ]n aceast[ perioad[, fac parteromanele Fr[m`nt[ri, Pr[bu=irea =i Pr[pastia (acesta din urm[publicat ulterior ]n Revista Funda\iilor), cu subiecte din via\a

Ion Ag`rbiceanu

14

intelectualit[\ii ardelene ]n deceniile de dup[ Unire, =i Sf`ntul, „oreprivire satiric[ general[ peste diferitele p[turi sociale ]n cele dou[decenii“.Tot din aceast[ perioad[ dateaz[ =i nara\iunea Valurile, v`ntu-rile..., povestire din primii ani de dup[ Unire, =i Strigoiul, romanevoc`nd obiceiuri =i credin\e proprii satului ardelean la sf`r=itulsecolului trecut.Fragmente din unele scrieri r[mase ]n manuscris (Valurile,v`nturile..., Fr[m`nt[ri, Pr[bu=irea, Strigoiul) au ap[rut ]n cursulanilor 1957 =i 1962 ]n revistele Steaua, Gazeta literar[ =i Tribuna,cu prilejul s[rb[toririi scriitorului la ]mplinirea a 75 =i, respectiv,80 de ani de via\[.

1954 Apare ]n Biblioteca pentru to\i prima culegere de reedit[ri dinschi\ele =i povestirile lui Ag`rbiceanu. }n anii urm[tori asemeneaculegeri sunt tot mai frecvente.

1955 Ion Ag`rbiceanu devine membru de onoare al Academiei.1956 Apare la Editura Tineretului volumul Din copil[rie, cuprinz`nd

evoc[ri scrise dup[ 1950.1957 Vede lumina tiparului, la aceea=i editur[, volumul Din mun\i =i din

c`mpii, imagini din lumea vie\uitoarelor.1959 Ion Ag`rbiceanu public[ volumul File din cartea naturii.1961 Apare la Editura pentru literatur[ volumul de nuvele Faraonii,

cuprinz`nd cele patru mari nuvele ale scriitorului: Faraonii, PopaMan, Jandarmul =i P[sc[lierul.

1962 Scriitorul este s[rb[torit cu prilejul ]mplinirii v`rstei de 80 de ani.Revistele marcheaz[ evenimentul, iar unele, ca Steaua =i Tribuna, ]i]nchin[ numere omagiale. Remarcabil prin \inut[ mai ales nr. 9 alrevistei Steaua, care cuprinde =i un util indice bibliografic al opereiliterare a scriitorului, precum =i Adaos la M[rturisiri.}ncepe publicarea seriei de Opere, sub directa supraveghere ascriitorului. Studiul introductiv, a=ezat ]n fruntea volumului I, esemnat de Mircea Zaciu; revizuit =i ]mbog[\it, textul acesta devinemonografia din 1964 Ion Ag`rbiceanu, tip[rit[ de Editura pentruliteratur[.

1963 28 mai Scriitorul ]nceteaz[ din via\[, la Cluj.

Fefeleaga

15

P O V E S T I R I

Ion Ag`rbiceanu

16

POPA VASILE}n odaia ]ngust[, joas[, cu geamuri mici, ro=cate de

fl[c[ruia c`nd s[lt[toare, c`nd lini=tit[ a be\iga=ului de s[u depe mas[, se plimb[ cu pa=i largi, m[sura\i un b[rbat adus pu\inde spate. Barba bogat rev[rsat[ pe piept are m[nunchiuri groasede fire argintii. Must[\ile-i r[sucite par dou[ coarne de berbec,ce se pierd ]n barb[, ro=cate, cu pu\ine fire albe. Din c`nd ]nc`nd, se opre=te l`ng[ mas[, vrea s[ se a=eze pe scaun, dar iarse ]ndreapt[ =i iar[=i p[=e=ete larg =i m[surat. Pe c`teva clipitecapul se ridic[ m[re\, =i sub spr`ncenele dese, stufoase, ard ]nv[p[i dou[ diamante negre. Nasul de vultur palpit[, pare c[adulmec[ ]n dep[rt[ri mari.

}n cas[ e lini=te grea. Din odaia vecin[, pe u=a deschis[,se-aude respira\ia regulat[ a celor ce se odihnesc, scuti\i der[sufletele reci ale v`ntului ce fluier[ cu o mul\ime de ]ntors[turi]n strea=ina lung[ a casei, afar[, ]n toamna t`rzie. }n vatrarece, ]n dou[ col\uri, doi greieri num[r[ cu sc`r\`iri uscateclipele ce trec. Din cadrele icoanelor vechi, sfin\ii, ]n hainelungi, =terse, ascult[, cu capetele plecate, furtuna de-afar[.Par ad`nci\i ]n g`nduri, ca ni=te mo=negi ce-au adormit la unpriveghi, cu coatele pe mas[. Pe dup[ icoane sunt v`r`te tufede busuioc =i de izm[ crea\[, cu miros de s[rb[toare.

}ntru t`rziu, b[rbatul, dup[ ce ]nchide u=a od[ii vecine, seopre=te ]n mijlocul camerei. St[ mult, ca ]mpietrit, cu capulplecat, cu bra\ele ]ncruci=ate pe piept. Din c`nd ]n c`ndofteaz[, =i barba mare i se zbate ca o desc[rcare nervoas[.Afar[, v`ntul se vaiet[ prin fr[garii negri, se ]nv[luie pe substrea=in[, ]mbulzindu-se prin geamurile mici, =i se dep[rteaz[apoi, ca r[pit, ]ntr-un ]ntuneric de s[-\i sco\i ochii, l[s`nd

CUPRINS

Fefeleaga

17

r[stimpuri mari de lini=te ]n urm[. Din ochii negri, aprin=i, sedesprind repede doi stropi mari =i se pierd ]n barba ]nc`lcit[.Pa=ii se-n-dreapt[ iar, hot[r`\i acum, spre mas[, =i scaunul cuspeteaz[ sc`r\`ie dureros.

O coal[ alb[ de h`rtie a=teapt[ pe mas[. Pana ]n\epene=teo vreme ]ntre degetele groase, apoi, ]ncet, cu opintiri =i ponturi,]ncepe s-alunece sc`r\`ind.

„M[ria-ta!De dou[zeci =i cinci de ani sunt aici, ]n satul unde m-ai

trimis. Dou[zeci =i cinci de ani trec ca o palm[ la ureche, darpentru mine au fost dou[zeci =i cinci de veacuri, m[ria-ta! P`n[am fost la ]nv[\[tur[, m-ai cunoscut bine pe mine, =i pe ToaderV[lean, =i pe Petre Muntean. Noi \ineam strana. Acuma, ei s-audus de mult, m[ria-ta, =i numai eu am mai r[mas, eu, VasileTodoran.”

M`na lui Vasile ]ncepe s[ tremure ca de friguri, pe ochi i sepune o cea\[ deas[. +irurile ce se usuc[ pe h`rtie i se pargrozav de ]nc`lcite. Literele joac[, se dezl[n\uie, se ]mpr[=tie=i dispar apoi cu totul. Vasile Todoran se freac[ la ochi, darochii nu mai v[d ]n afar[. Se las[ greu pe speteaza scaunului=i ofteaz[ din ad`nc. Sub para tremur[toare a fe=tilei de pemas[, sfin\ii vechi de pe perete par c[ se de=teapt[. Afar[,v`ntul se izbe=te ]n ferestrele mici, =i un ochi de h`rtie plesne=te.Vasile Todoran deschide ochii, tres[rind. Flac[ra s[ului de pemas[ se-alunge=te =i-i gata parc[ s[ se desprind[ de fe=til[.

— Ce vreme, Doamne, ce vreme! =opte=te popa Vasile, =icu o n[fram[ neagr[ astup[ ochiul. Apoi se a=eaz[ iar pe scaun.

De c`nd duce el amarul [sta de via\[! B[tr`nul badeaIacob, tat[-s[u, s[-i fi dat lui bun[ pace, s[ fi r[mas aici ]n sat,]n r`nd cu feciorii. Cine-ar fi ca el acum? Dar nu! B[tr`nului ]iardea s[-l fac[ domn, =i ]nc[ ce domn, ia, nu a=a, o zdrean\[de scriitora=! Avea b[iatul glas bun, — ce mai glas! — „got“,cum zice cantorul Mitru. +i dac[ nu l-ar fi f[cut pop[, atunci

Ion Ag`rbiceanu

18

pentru ce le mai d[ Dumnezeu dar oamenilor?+i Vasile Todoran, cum st[ rezemat de speteaza ]nalt[ a

scaunului de stejar, vede, ca ]n vis, toat[ via\a ce-a urmatpentru el din aceast[ hot[r`re ne]nduplecat[ a b[tr`nului.

O cas[ mic[, cu ferestrele murdare, c`rpite cu h`rtie,locuin\a unui pantofar uscat, v`n[t la obraz, care toat[ ziua=edea pe un sc[una=, pun`nd petice ori t[lpi, fum`nd necontenit=i golind tot la trei ceasuri o litr[ de rachiu. Un ucenic ghebosaducea =i ducea marf[, pun`nd ]ntotdeauna ]n buzunar glajast[p`nului. Aci a-nceput s[ ]nve\e lec\ia ce i se spunea la=coal[, ]n mirosul de tutun, de cleiuri, de vinars =i de pieleumed[, putred[ pe jum[tate. C`nd ]i vin ]n minte anii petrecu\iacolo, ]l cuprind fiori reci.

Numai dup[ ani a schimbat cvartirul =i s-a mutat la cei doiprieteni, cu care mai t`rziu c`nta ]n stran[; numai atunci amai prins =i el vlag[. Anii de-nv[\[tur[ erau doi pentru cei cese gr[beau.

Dar de ace=ti doi ani Vasile Todoran ]=i aducea totu=i cudrag aminte. Mai ales de unele zile mari. C`nd se strecura cucei doi prieteni la cr`=ma lui T[nase, puneau trei =ur\e de-alecr`=m[re=ti ]n cele trei ferestre =i a=ezau lumina ]n mijloculmesei, iar ]n jurul luminii — trei sticle cu vin. Feciorii se mai]nc[lzeau la inim[, li se dezlegau limbile =i le porneaulacrimile odat[ cu c`ntecele. +i ce c`ntece, Doamne, Doamne!Te-aprindeau mai ceva ca vinul! +i Vasile era cel mai me=ter.}n asta una nu se-n=elase b[tr`nul: feciorul lui avea un glas, —Doamne, ce mai glas! — „got“, cum zicea diacul Mitru.

Vasile c`nta, prietenii ]l acompaniau, =i ochii lor cumin\ise umezeau. +i c`nd se dep[rta =i al doilea r`nd de sticlegoale, s[ vin[ iar pline, prietenii se ]mbr[\i=au, =i apoi,lini=tindu-se, f[ceau planuri mari pentru viitor. Cei doi aveauacas[ logodnice ce-i a=teptau cu ochii pl`n=i, bl[st[m`ndat`ta foc de-nv[\[tur[ ce tr[b[ s[ ai ca s[ po\i c[delni\a ]nbiseric[. Ei se-nduio=au mai ]n grab[ dec`t Vasile, =i pe buzele veneau c`ntece de dragoste. Dar Todoran schimba repede

Fefeleaga

19

rostul =i se pomeneau c`nt`nd:Cine trece Oltul mare?Ce viteaz r[zbun[torUmple ast[zi de teroareZbirii bietului popor?

+i nu se prea puteau dumeri ce va s[ zic[ „zbirii-bietului“,spus totdeauna ]ntr-un singur cuv`nt. Dar Vasile punea cap[t =inedumeririi, c[ci ]ncheia cu:

Pl`ngi, popor nenorocit!Pl`ngi, c[ Tudor a murit!

+i cei doi prieteni pl`ngeau cu lacrimi amare moarteabietului crai Tudor Olteanul, care trecuse

F[r[ cruce, f[r[ floare,F[r[ lacrimi pe morm`nt.

Amintirea acestor zile mari era singura zare luminoas[ ]nvia\a lui Vasile Todoran. Dar c`t de rare au fost acele zile!C`teodat[ i se p[rea c[ partea asta frumoas[ a vie\ii lui a fostun vis numai. Mai ales dup[ ce-i murir[ prietenii.

El nu avusese logodnic[, p`n[ la pricopseal[ , dar, venindacas[, zece ar fi mers dup[ el.

Lui Vasile ]i vine ]n minte toat[ via\a lui de pop[ aci ]n sat.+i, din toate, ]n\elege numai at`ta, c[ tat[-s[u mai bine-l l[sas[ creasc[ ]n r`ndul celorlal\i feciori. Anii r[i l-au legat degard. Cei buni i-a cheltuit cu =colile, pentru un b[iat care,dup[ cinci ani, murise de aprindere de pl[m`ni, =i pentru ofat[ care =i ea fusese un an la ora=.

A muncit ]n r`nd cu ceilal\i oameni din sat. A muncit ca unbou, =i nu s-a ales cu nimic. C[ dac[ era an ploios, eclegia se]neca de b[l\ile ce le \inea lunca o jum[tate de an; iar de erasecet[, cr[pa cleiul de sub firele rare de iarb[, =i cucuruzul ]=i

Ion Ag`rbiceanu

20

]nv`rtea frunzele ca fusele. Mo=ia lor cea bun[, din mo=i, apus-o tat[-s[u cu ]nv[\[tura lui. Era ]nrudit cu jum[tate satul,— c`t despre partea lui, c`t despre partea muierii —, dar de laace=tia ]n zadar cerea. Erau s[raci =i n-aveau ce s[ le dea.

+i tot ar fi mers cumva, numai s[ fi fost ani buni. Mai alesanul acesta din urm[! Trei viti=oare ]n grajd, =i nu avea un carde f`n! +i toamna venise degrab[. Le-ar fi v`ndut, da’ nu lecump[ra nimeni, numai cu pre\ de batjocur[. Oameni mul\iplecaser[ la America. }=i v`nduser[ tot, ca s[-=i poat[ facebani de drum. +i plecaser[ cu g`turile uscate =i cu ochii umezi.+i s-au dus mul\i...

De c`nd se porniser[ oamenii s[ mearg[ ]n lumea cea nou[,]i tot umbla =i lui ceva prin cap, dar t[cea. Niciodat[ ]ns[ n-afost a=a de zdrobit ca ]n seara asta.

La o vreme, se ridic[ iar =i ]ncepe s[ se plimbe prin odaie.}ntru t`rziu, se opre=te din nou, cu bra\ele ]ncruci=ate, =i st[mult a=a, ca ]mpietrit.

Afar[, ]n noaptea ad`nc[, v`ntul vuie=te ]ntruna. Dou[lacrimi mari se pierd ]n barba ]nc`lcit[, =i popa Vasile porne=tecu pa=i hot[r`\i ]nspre mas[ =i se apuc[ din nou de scris.

„M[ria-ta!Eu, Vasile Todoran, de dou[zeci =i cinci de ani preo\esc tot

acolo unde m-a pus m[ria-ta. Pas[mite, a=a e voia Celui-de-Sus.Acuma, eu am avut un fecior, pe care l-am purtat cinci ani la=coal[. Dar [la a murit. Dac-a murit, s-a hodini, m[ria-ta.Dumnezeu s[-l ierte! Acuma, m[ria-ta, vei =ti c-a fost mare secet[]n anul acesta, =i am trei viti=oare =i nici un car de f`n. S[ levinzi, le dai pe nimica. De celelalte ar mai fi cumva, dar cum[laiul st[m r[u de tot. Poporenii n-au s[-mi dea nici c`te-uncop. +i am, m[ria-ta, nevast[, c[ tr[ie=te ]nc[, =i doi b[ie\i,peste zece ani am`ndoi, dar pe [=tia vezi bine c[ nu i-am maiputut duce la =coal[. +i a=a, ei pot tr[i =i cu m[lai. Dar mai am,m[ria-ta, o fat[ de dou[zeci =i patru de ani. +i nu s-a m[ritat]nc[... A fost un an =i la =coal[, la ora=, dar domni=oar[ tot nu

Fefeleaga

21

Ion Ag`rbiceanu

22

poate fi, c[ nu avem nici bani; apoi, feciorii din sat se vede c[nu prea ]ndr[znesc, =tii dumneata. +i a=a, e trecut[ de ani =i nus-a m[ritat ]nc[. +i s[ o vezi numai! }nalt[, ml[dioas[, cu fa\aalb[ ca de crin, cu ochii negri, negri =i umezi! +i st[ a=a, =i nu sem[rit[. M[ria-ta! Pe mine pentru fata asta m[ doare. +i s[ m[ier\i, m[ria-ta, dar c`nd m[ uit la ea, bl[st[m ziua ]n care m-adat tata la =coal[. Acuma, de-aceea vin eu s[ scriu m[riei-tale:vreau s[ adun ceva bani, s[-i fac zestre, ori s[ m[ duc de-acas[,c[ a=a, g`ndesc, feciorii vor fi mai ]ndr[zne\i, c[ preoteasa,Ruxandra, e \[ranc[ =i ea. Eu singur ]s domn ]n cas[. C[, uite,de asta voiam s[-\i spun m[riei-tale: eu vreau s[ m[ duc din sat,oblu ]n America. S-au dus ei ]nc[ oameni de la noi, =i au f[cutunii bani. Acuma, eu numai de-at`ta m[ rog, s[-mi dea m[ria-taslobozenia asta =i s[-mi \ie satul p`n[ voi veni. Nu ca pop[vreau s[ m[ duc, m[ria-ta, nu! Patrafirul ]l las aici; ci acolo spunc[ sunt fabrici multe =i pl[tesc mai bine. Nu pentru mine, nicipentru Ruxandra, ori pentru cei doi b[ie\i te rog, ci numai pentruea. De ea mi-e mil[, c[ e trecut[ de dou[zeci =i patru de ani, =inu s-a m[ritat ]nc[. +-apoi mai spun eu ]nc[ ceva, dar numaim[riei-tale: a=a-i ea, nu poate m`nca nicicum m[laiul gol. +i ]nAmerica mai fac oamenii bani, m[ria-ta. +i tr[b[ s[ m[ duc!A=tept`nd slobozenia, s[rut[ dreapta m[riei-tale sluga plecat[,

Vasile Todoran,popa din Lupeni”

Popa Vasile, zdrobit, ]mp[tur[ h`rtia, o pune bine ]n buzunar,=i a=a, ]mbr[cat, se r[stoarn[ pe lavi\a de l`ng[ fereastra ]ncare r[scole=te =i-acuma v`ntul.

Diminea\a ]ncirip[ de la judele un cal, cu =aua de lemn]mbr[cat[ ]n piele neagr[, =i spuse femeilor c[ tr[b[ s[ mearg[p`n[ ]n ora=, la po=t[.

C`nd s[ iese pe poart[, un copilandru de vreo =aisprezeceani, oache=, ]mbr[cat ]n suman, se arat[ =i el ]n prag, cu calulde c[p[stru.

— Domnule p[rinte, s[ faci bine s[ vii, c[ moare taica!— Cum moare, m[ Ionic[? N-a fost beteag!

Fefeleaga

23

— Numai de dou[ zile a c[zut la pat. Dar acum moare,domnule p[rinte! F[ bine, vin[-n grab[!

Ai lui Ionic[ locuiau pe hotar, cale de-o po=t[ p`n-acolo.Popa Vasile s[ri din =a, se-ntoarse furtun[ ]n cas[, lu[ patrafirul=i ceaslovul, se-av`nt[ iar pe cal =i plecar[ am`ndoi.

Colo, dup[ amiaz[, o c[ru\[ se opri ]naintea casei preo\e=ti.— Vin[, Ruxandro, de ia patrafirul =i ceaslovul! Tr[b[ s[-l

ducem la doctor. De nu, omul [sta moare cu zile. E ]n aprinderede pl[m`ni, a=a cum a fost =i Gheorghie= al nostru.

}n c[ru\[ nu se vedea dec`t l`na cojocului ce-acoperea pebolnav.

Seara, c[ru\a se opri iar ]n fa\a casei. Popa se cobor].— Auzi, Ionic[, dac[-i ajunge acas[, s[ faci cumva s[ trimi\i

calul, c[ e al judelui, zise popa c[tre b[iat, =i, ]ntorc`ndu-sec[tre preoteas[: I-au dat doctorii leacuri =i-au zis c[-i trece.Da’ de nu mergeam, era gata! Vezi, mor cu zile bie\ii oameni!

C`nd s[ se dezbrace, popa Vasile d[ de scrisoarea la vl[dica]n buzunar. }=i uitase toat[ ziulica de ea. O scoate, o-ntoarce,o prive=te lung pe toate p[r\ile, apoi se-apropie de vatr[, opune ]n fl[c[ri =i ofteaz[ din ad`nc, cu privirile pierdute-nv`lv[taia ro=ie:

— C`te necazuri, Doamne, c`te necazuri!1905

CULA MEREU|La st`na de la Comand[, Cula Mereu\ e acum a cincea

roat[ la car. Strungarii, ni=te b[ie\andri de ieri, de-alalt[ieri, ]liau peste picior, iar p[curarii ro=covani la fa\[, cu c[m[=ilesmolite, r`d pe sub must[\i de ponturile ce i le fac aceia. Darc`nd e s[ urneasc[ o treab[ cu temei, Cula Mereu\ tr[b[ s[ viecu sfaturile b[tr`ne=ti, a=ezate, ca s[ iese toate bine la cale.Cea dint`i urd[, prim[vara, =i cel dint`i ca= Mereu\ tr[b[ s[ le

CUPRINS

Ion Ag`rbiceanu

24

fac[; el tr[b[ s[ potriveasc[ laptele din fiert, s[ arate c`t cheagtr[b[ pus ca br`nza s[ iese potrivit[ pe ]ntreg anul. Ceilal\ip[curari stau atunci pe de l[turi =i privesc \int[ la toateapuc[turile b[tr`nului.

— Ia gusta\i, puilor, de vede\i, mai are mo=ul pre\ de-unban r[u?

+i Cula, cu ochii mici, str[lucitori de bucurie, le ]mparte lato\i ca= dulce =i urd[ nou[.

— Pl[te=ti, mo=ule, un corn de \ar[ ]nc[!Fl[c[rile ar[mii de sub c[ldare rumenesc =i mai mult fe\ele

ciobanilor. Ochii le sc`nteie, negri ca t[ciunele. }=i scutur[capetele frumoase, — s[ le tai ]n marmor[! — ca s[ setocmeasc[ bine p[rul luciu, =i privesc la urda =i la ca=ul alb caz[pada.

— M[i strungari, m[i, m[ Bucure, m[, haida\i de duce\iz[rul, s[ =tie =i c`inii [=tia, s[racii, c[ a mai sosit o dat[ sf`ntaprim[var[!

+i Cula Mereu\ le arat[ c`t z[r s[ duc[. Strungarii se codesc,se fr[m`nt[, =i unul ]=i str`mb[ gura, gata s[ pl`ng[.

— P[i numai at`ta s[ le ducem? Sunt =ase z[vozi!— Asta-i! Parc[ ei ar fi spar\i, ca voi!+i strungarii, oric`t ar voi s[-=i hr[neasc[ bine c`inii, tr[b[

s[ se mul\umeasc[ cu at`ta.La troaca ]ngust[, dul[ii mari, l`no=i, pleosc[ie cu limbile

lungi, de-ai g`ndi c[ se ]neac[, nu alta. Din c`nd ]n c`ndvreunul ]=i arat[ col\ii, r`njind spre vecinul ce se ]ndeas[ ]n el.Apoi, ]n r[stimpuri, c`te doi se mu=c[ de urechi, de g`t, alearg[de la troac[ unul dup[ altul =i, unde se ajung, cad gr[mad[,]ncol\indu-se, h`r`indu-se.

— Nu-i l[sa, Petre, mergi =i arde-l pe B[lan de mama-focului!De nu se-nfric[ acum, de la-nceput, nu va mai fi pace ]ntre eila nici o m`ncare.

Un fl[c[uandru oache=, larg ]n spate, se repede cu b`ta.— A=a! D[-i, d[-i t`lharului, s[ \ie minte! Bun! Bun! Mai

d[-i una. Brava! Acum =tiu c[ nu mai mu=c[!

Fefeleaga

25

+i Cula Mereu\ r`de foarte mul\umit, ]nmul\indu-=i cre\urilede pe obraz.

— M[i, aveam eu un c`ine, adaog[ el, — voi nu l-a\i apucat,— [la, dac[ nu st[teai cu b`ta l`ng[ el, se punea de-a lungul]n troac[, de nu se mai putea apropia nici un dul[u. Mu=ca ]ndreapta, se r`njea ]n st`nga, se ]ndrepta ]nainte, s[rea deodat[]napoi, de g`ndeai c[-l poart[ zmeii. +i dac[ se s[tura, r[m`neaa=a, cu toate patru picioarele ]n z[r, ca ]ncremenit. Numaicol\ii =i-i ar[ta din c`nd ]n c`nd. Al dracului c`ine! Da’ =i lups[ fi fost care, dac[ intra odat[ ]n turm[, s[ se mai ]ntoarc[ ]np[dure! Era o pr[sil[, =tii, cum azi nu se mai afl[.

— De mult a murit, mo=ule?— De mult! +i nici azi nu =tiu ce boal[ s[ fi avut. C[ ]ntr-o

diminea\[ m[ trezesc numai c[ voinucul meu nu se mai scoal[de l`ng[ strung[. A z[cut patru s[pt[m`ni pe coaste =i nu m`ncanimic, ci privea numa a=a, cu ochii ]nv[lui\i de cea\[, ca un omcare simte c[ se duce. }l chemam pe nume =i nu m[ auzea, ]lm`ng`iam pe g`t =i pe spate =i nu m[ cuno=tea. Sara numa, c`ndse l[sa a=a o lini=te de s[ auzi cum rumeg[ oile =i c`nd vrunp[curar punea fluierul la gur[ =i-l f[cea s[ pl`ng[, atunci numa]ncepea =i Hectoru meu s[ urle, da’ nu a=a cum url[ c`inii, cip[rea un glas de om, de-mi rupea inima. Pas[mite, numai fluierul]l mai auzea. +i am pl`ns eu cu baba dup[ el mult[ vreme, c[ erade la p[rin\ii ei, =i c`nd am adus mireasa acas[, nu s-a mai l[satde car.

Cula Mereu\ clipea acum des din gene =i mi=ca din umeri,ca =i c`nd =i-ar s[lta cojocul pe spate, de=i nu-l avea. Ochii ise ]nduio=au la amintirea vremilor apuse =i cl[tina din cap f[r[s[ zic[ o vorb[.

Fusese vreme ]ndelungat[ baci la st`na asta, unde ca b[iata fost strungar, iar ca fl[c[u, p[curar harnic =i iste\. Acum toates-au dus! Oamenii cu care se putea ]n\elege bine, prietenii,via\a, toate. A mai r[mas cu c`mpul =i cu p[durea de pe culme.

De cum se b[gau oile ]n lapte, Cula Mereu\ umbla custerpele. Pornea diminea\a, cu doi c`ini t[rca\i dup[ el, cu

Ion Ag`rbiceanu

26

traista ]n v`rful b`tei, =i nu mai d[dea pe la st`n[ c`te dou[-trei zile.

C`nd apuca s[ doarm[ la st`n[, nu mai ]nc[pea de gurastrungarilor, ni=te frunz[-n buze, de nu pl[teau dou[ parale!

— Mo=ule, am num[rat sterpele dumitale =i se vede treabac[ pe cinci le-a m`ncat lupul!

Cula le da pace s[ vorbeasc[, dac[ nu-i venea somnul; se-ntorcea numai pe cealalt[ parte.

— Ba s[-\i spun eu una, f`rtate Niculae, zece sterpe de-alemo=ului, de alalt[ieri, au ni=te miei ca aceia, s[-i fr`ngi ]ngenunchi de gra=i.

— Asta nu =tiu cum va fi, da’ cea cu lupul st[. Eu am fostazi-diminea\[ pe la Valea-Vacii =i am v[zut la marginea p[durii,]ntr-un tufi=, l`n[ de oaie m`ncat[ acum, proasp[t, de lupi.Pe-acolo numa turma mo=ului umbl[.

— Mai duce\i-v[ =i dracului, m[i copii, c[ de gura voastr[nu poate omul ]nchide un ochi! se r[stea la ei, ]ntru t`rziu, unp[curar ce era mai aproape.

Ceilal\i t[ceau molcom, cu ochii la cerul ]nflorit de stele.Cula Mereu\ nu zicea nimic. Se ]nv`rtea c`nd pe-o latur[,

c`nd pe alta. Nu-l prindea somnul. Se ridica ]ntr-un cot, ]=iscotea pipa =i o ]ndesa cu tabac dintr-o be=ic[ mare, smolit[.Apoi se apuca s[ sloboad[ la fumuri, tot c`te-un ghem mic,din col\ul gurii. }n v[zduh plutea o lini=te de se auzea cumrumeg[ oile =i cum =opot[, ]nfiorat[ de tain[, p[durea de peculme. Sus, stelele se ]ndeseau tot mai mult =i trimiteau,tremur`nd, suli\e albe, fine, printre genele ce se l[sau grelepe ochii mo=ului. }n r[stimpuri mari se auzea c`te un susurmoale, ]ndelungat, ca =i c`nd ar trece, prin v[zduh, o pas[reuria=[, nev[zut[, cu aripile u=oare ]ntinse. Cula Mereu\, cuochii ]nchi=i, punea luleaua dup[ =erpar =i se l[sa domol pespate. Dar c`nd s[-i fie somnul mai tihnit, strungarul Bucur,care nu avea deloc poft[ s[ doarm[, se apropia ]ncet demo=neag, ]=i ducea fluierul la buze =i ]ncepea s[ trag[ ladoine ca acelea, de tres[reau coamele stejarilor b[tr`ni ]n

Fefeleaga

27

vis. Dac[ se de=tepta =i alt p[curar, Bucur m`nca o papar[ caaceea, dar b[tr`nul nu-i zicea nimic, de=i de adormit nu maiputea s[ adoarm[.

Cu dracii [=tia de strungari numai o dat[ pe an era prietenCula Mereu\: toamna, c`nd se ]mpreunau oile. Atunci ]imu=truluia de mama-focului.

— M[i Bucure =i Niculae, voi s[-mi prinde\i berbecele celb[l. Da’ p`n[ num[r la trei!

B[ie\ii alergau, speriau oile, ]l prindeau =i r[m`neau s[ trag[berbecele dup[ turm[. Dar mo=ul ]i ajungea =i punea =i el m`na.

— A=a, acum s[ vie s[inul.Acesta era berbecele b[tut de b[lul.S[inul venea adus de Bucur, se oprea a=a ca la dou[zeci de

pa=i, cu capul ridicat, m`ndru. Mo=ul =i cu strungarii \ineau p[b[lul, care, z[rindu-=i du=manul ]nainte, ]=i ]ncorda g`tul.

B[tr`nul comanda:— Uii-i-iup!S[inul pornea furtun[, de-i s[lta l`na, =i se izbea ca maiul

]n capul b[lului.— A=a, asta-i bun[! }nc[ una, s[inule!Acesta se retr[gea, merg`nd ]nd[r[t, la aceea=i distan\[, =i

o alt[ izbitur[ de mai, — ca =i c`nd ai da s[ crapi un butuc mare,— tr[znea ]ntre coarnele b[lului.

— A=a \i-a trebuit, ho\ule! Asta-i ]nv[\[tur[!+i slobozea berbecele.Altfel, cu strungarii nu-=i f[cea treab[. Numai c`nd ]i

aduceau tabac, ]i ]ntreba cu ochii cercet[tori:— Mai este, m[i ho\ilor? C[ sunte\i curat ho\i.De altfel nici nu r[m`nea mult[ vreme pe la st`n[. Vu\a,

baba lui, ]l g[sea tot pe marginea p[durii de pe culme, de c`teori venea la el, ori ]n p[dure. +i venea regulat, de trei ori pes[pt[m`n[, s[-i aduc[ un pachet de tabac de trei, toat[ patimace o mai avea mo=ul ]n lumea asta. C`nd venea b[tr`na, ]ntreei, de ani de-a r`ndul, se petrecea aceea=i scen[.

Vu\a se ab[tea totdeauna mai ]nt`i pe la st`n[ =i ]ntreba cu

Ion Ag`rbiceanu

28

glas moale, s[lciu:— Omul meu nu e pe-aici?— Nu, bunico, de dou[ zile n-a mai venit. Poate l-or fi prins

ni=te lupi.— Ha? f[cea b[tr`na =i pornea f[r[ s[ mai ]ntrebe ceva.C`nd ]l ]nt`lnea pe Cula, la marginea p[durii, era bine, dar

c`teodat[ numai clopotele se auzeau, unde =i unde, sub boltade frunze. Atunci Vu\a d[dea t`rcoale pe marginea p[durii =i-=i chema mo=neagul, cu glas sc`r\`it:

— Uu, Culo, m[[[[!+i ]n p[dure r[suna un „[“ prelung. Vu\a se da pe unde era

loc mai ridicat, ]=i punea m`na zb`rcit[ sub barb[, buzele i sedesp[tureau din smerenia b[tr`ne\ilor:

— Uu, Culo, m[[[!+i abia ]ntru t`rziu r[sunau clopotele de la oi, tot mai

aproape, tot mai aproape, p`n[ se iveau ]n marginea p[duriicele mai sprintene.

B[tr`nii se a=ezau, t[cu\i, pe \elin[.— Ai venit iar, Vu\o?+i mo=neagul privea ]n p[m`nt. B[tr`na ]i r[spundea ]ntru

t`rziu:— Venit, Culo!T[ceau am`ndoi.— +-ai mai f[cut r`nd de un pachet?— Mai, c[ ]nc[ am dou[ g[ini care ou[. +tii, ceea galben[,

cu creast[ de coco=, =i cea pestri\[, care ne-a stricat atunci, laPa=ti, o fereastr[.

Vu\a scotea din s`n o n[fram[ neagr[, o desp[tura pe-ndelete=i-i d[dea pachetul.

Nu zicea nici unul nimic.Cula desf[cea h`rtia galben[, punea tabacul ]n be=ic[,

scotea pipa =i o ]ndopa cu „proasp[t“. L[sa o dung[ de catranpe cioareci =i aprindea iarba-dracului. Slobozea nouri u=ori,alburii, prin col\ul gurii.

Baba se uita la el.

Fefeleaga

29

— Doamne, Culo, mult pipi tu!— Hm, mult! r[spundea mo=neagul, scurt, pe nas. — Apoi,

cu gura plin[ de fum, ad[oga: }mi mai aduc =i strungarii.— Strungarii?! De unde, Culo?Mereu\ clipea viclean din ochi.— De la sasu.— De la care sas?— De la cel cu tabac.— +i care-i [sta?— Iac[, soro, tu nu =tii! Sasu =i dracu! Acas[, ]n gr[din[, nu

pune tabac, c[ i-i fric[. La hotar, mai prin cucuruz, mai prinnapi, pune. Dar au dat strungarii no=tri de el =i-mi tot aduc.

Strungarii, ce-i drept, i-au adus de c`teva ori, dar numaic`teva fire. B[tr`nul nu i-a crezut c`nd i-au spus c[ nu maieste, =i de atunci, pr[p[di\ii, ]l \in pe bietul Mereu\ cu tabacdin frunze uscate de napi =i de bostani.

Dup[ un timp baba se trezea ca din vis.— Uite, Culo, stejarul acela n-a fost ars. Cine l-a ars?— L-a tr[znit, Vu\o!— L-a tr[znit! M[i, m[i! se minuna b[tr`na. Ce putere mare

s-a f[cut =i din p[durea asta! +tii, mai demult erau numai nuielede-ngr[dit.

— E mult de-atunci, babo!— Tare mult, mo=nege!+i-=i aminteau lini=ti\i, ca =i c`nd ar fi spus cr`mpeie din

via\a altora, at`tea lucruri trecute de pe c`nd erau ei ]n floare...T`rziu, Vu\a se g[tea de mers.— Acum te duci, Vu\o?— Da, m[ duc!— Prin sat ce mai e nou?— Ce s[ fie, mo=nege? Nimic.+i Vu\a, adunat[ de spate, cu c`rja b[tr`ne\ilor ]n m`n[, ]=i

tr[gea cu greu cizmele mari, uscate, pe paji=te, iar Cula ]=iaprindea din nou luleaua =i r[m`nea, a=a,-ntr-o dung[, cu ochiipierdu\i spre culmile p[durii, ce p[rea o boltire de smarald sublumina soarelui t`n[r.

Ion Ag`rbiceanu

30

1905

MO+ VIRONCine-l cunoa=te mai de-aproape ]i zice „mo= Viron“. C`nd

vorbe=te mai mult cu el, ]i spune simplu, cu glasul ]nduio=at:„Mo=ule“. Cei albi\i de ani ]ns[, care-au apucat alte vremuri,nu i-ar zice pentru toat[ lumea asta dec`t „p[rintele Viron“.

Din s[tu\ul lui, r[sfirat pe cursul unei v[i ce-=i strecuraargintul ]n valurile fr`nte, p[rintele Viron nu mai prea ie=ea ]nlumea asta larg[. C[ era destul pentru b[tr`ne\ile lui, — grele,dar ne]nfr`nte b[tr`ne\i, — s[ slujeasc[ duminica sf`ntaliturghie, iar peste s[pt[m`n[ s[ mai ]mpu\ineze din celes[rindare =i canoane ce i le dau oamenii mai cu tragere deinim[ ca unui preot t`n[r, c[ci, ce s[ zici, b[tr`ne\ile sunttotdeauna mai aproape de Dumnezeu. C`nd ie=ea la sf`ntaliturghie, s[ c[deasc[ biserica, aceea=i muzic[ duioas[, plin[de pace, se desprindea din zurg[l[ii ]nnegri\i de fumul det[m`ie, pe care o cuno=teau poporenii de un =ir lung de ani. +icre=tinii se alinau smeri\i, cu capetele plecate, cu m`inile ]nlungul trupului, s[-i m`ng`ie mirosul fumului albastru, iute, cer[m`nea ]n cl[buci rotunjori, ca =i c`nd ar fi sc[pat din pumni,de c`te ori p[rintele Viron zmuncea din c[delni\[. +i ferit-asf`ntul ca s[ c[deasc[ dumnealui ca al\i preo\i b[tr`ni: abias[-=i mi=te pa=ii =i abia s[ adie din c[delni\[! Pe c`nd buzele]i bolboroseau „psalm cinzeci“, se purta grabnic =i hot[r`t, ca=i c`nd ar fi fost m`nios pe cineva. St`ng[cia nu o putea suferip[rintele Viron. C`nd vedea ]ntr-alt sat vreun preot c[ abiase-ncurc[ prin biseric[, nu se putea r[bda s[ nu-i spun[, dup[liturghie:

— Bine, nepoate, de ce \i-a dat Dumnezeu s[n[tate? Nuuita c[ slujba-i slujb[, ori la Dumnezeu, ori la ]mp[ratu! Tu a=ate ui\i de parc[ n-ai m`ncat de trei zile =i \i-i tot fric[ s[ nu

CUPRINS

Fefeleaga

31

ame\e=ti!...Nici tineri, nici b[tr`ni nu sc[pau ne-mpro=ca\i de p[rintele

Viron dac[ i se-mp[rea ceva.+i ]n biserica lui trebuia s[ fie cur[\enie =i r`nduial[ odat[.

C[ de se ]nt`mpla s[ z[reasc[ c[pe\ele de lemnu=e pe l`ng[sfe=nice, ori alt semn tr[d[tor pentru cr`snicul ce n-a m[turats`mb[t[ seara biserica, se oprea cu c[delni\a ]n loc, privea cuspr`ncenele adunate la locul cu pricin[ =i nu se putea r[bda s[nu arate =i cu piciorul. Iar c`nd se ]ntorcea ]n altar, cr`snicullua, cu capul ]n p[m`nt, c[delni\a =i mergea s[ aduc[ jar nou,de=i nu era nici jum[tate stins cel[lalt. Pe diacul ce l-a avutdint`i, at`ta l-a tot urm[rit prin toate cr`=mele, de nu-i l[saomului r[gaz s[ bea un pahar de vinars, ]nc`t bietul diac, cumera p[tima= de felul lui, a trebuit s[ se mul\umeasc[ de cinste=i de slujb[. +i, colac peste pup[z[, c`nd a c`ntat diacul celnou ]n biseric[, p[rintele Viron a \inut o predic[ despredatorin\ele fe\elor biserice=ti, cum mai ales ace=tia tr[b[ s[ sefereasc[ de cr`=m[, c[ci ]n fiecare butoi stau zece draci =iumbl[ s[ duc[ ]n ispit[ o fa\[ bisericeasc[. +i ]n timpul prediciiprivea aspru, de c`te ori se oprea s[-=i ia r[suflet, la diacul celvechi. De altfel, p[rintele Viron nu-=i prea lua r[suflet. Vorba]nt`i =i a doua ]i erau domoale, dar de-aici ]ncolo, se aprindeav[z`nd cu ochii =i vorbea la inima omului, de n-ai fi crezut c[-i a lui barba cea alb[ =i p[rul argintat. }i vedeai numai ochiinegri, plini de foc =i neast`mp[ra\i.

Dar liturghie e duminica =i ]n s[rb[tori, c`nd are preotul slujbede la poporeni. Multe zile ]ns[ sunt goale, pustii, f[r[ s[ =tii ces[ faci, mai ales dac[ e=ti cu-at`tea ierni ]n spate, ca p[rinteleViron. C[ dac[ e=ti b[tr`n, te treze=ti odat[ cu g[inile =i,dup[ ce te-mbraci, vezi c[ n-ai ce face. Ie=i ]n curte, vezi c[nu-i nici acolo nimic de f[cut. At`ta doar, s[-\i aprinzi pipa =is[-\i deschizi porti\a, s[-\i mai dea oamenii bun[ diminea\a. Ebine =i asta, c`nd ai o fire s[ te rabde a=a. Dar p[rintele Viron nuera d[ruit de Dumnezeu cu astfel de fire. Nu po\i dormi? Tescoli, te speli ]n grab[, zici trei rug[ciuni care le =tii =i „psalm

Ion Ag`rbiceanu

32

cinzeci“. N-ai ce face ]n curte? Ie=i pe uli\[ =i porne=ti cu c`rjab[tr`ne\ilor ]n m`n[. Ci nu mergi a=a ca b[tr`nii, ci cum semerge ]n aerul t`n[r de diminea\[. }nt`lne=ti un om harnic =i-idai un sfat bun pe ziua de azi, dai de o femeie =i-o ]ntrebi de i-s s[n[to=i copiii, z[re=ti un prichindu\ de b[iat cum m`n[ vaca,gr[bit s[ nu scape ciurdarul, =i-l lauzi ]n gura mare, c[ se vaface un om „fal[ satului“, iei ]n nume de r[u pe un mo=neag ce=i-a aprins luleaua, =i mergi a=a, ]nainte, pe uli\ele satului, cuspr`ncenele ]ncruntate, g`ndindu-te poate departe, dar v[z`nd,f[r[ s[ vrei, tot ce-\i iese ]nainte. +i p[rintele Viron numai a=aputea s[ tr[iasc[.

Destul era pentru d`nsul singur[tatea nop\ii. C[-i era casapustie =i rece, =i o lini=te de-\i p[trundea ]n urechi. La celedou[ m`\e t[rcate se uita chior`=, =i b[tea cu piciorul ]np[m`nt de c`te ori le z[rea prin cas[, de o tundeau la fug[ca arse cu biciul, =i numai departe, ]n curte, se opreau, =imieunau trist, cer=ind mila b[tr`nului. Zadarnic! P[rinteluiViron nu i-au pl[cut m`\ele niciodat[. „Satano!“ zicea el,de c`te ori le vedea, =i izbea cu piciorul ]n podele. C`ineleZoltan e alta. C`inele p[ze=te casa =i-=i =tie por\ia: ]n toat[ziua un bru= de m[m[lig[. +i era mare, un c`ine ciob[nesc,de-a dragul s[ te ui\i la el. De-ar fi fost vreun c[\elu=, cum\in domnii, popa nesmintit ar fi b[tut ]n podele =i-ar fi strigat„Satano!“ la vederea lui.”Ce-i neputincios e neputincios, =iunde nu-i trup, ci numai o sf`rleaz[, nu poate s[ fie virtute“,zicea p[rintele Viron.

+i c`t necaz a avut el p`n[ i-au fost copiii mici =i trebuia s[-i lase s[ mai prind[ vreo m`\[ de coad[! Dar acum b[ie\iilui s-au dus, ca =i c`nd n-ar fi fost niciodat[ ]n satul [sta. Domnipe la ora=e. Mai trimit din c`nd ]n c`nd vreo scrisoare p[rintelui,cu slova m[runt[ =i a=a de ]ncurcat[, de s[ se tot mire b[tr`nul:ce au f[cut at`t amar de vreme copiii lui la =coal[ de n-au]nv[\at nici s[ scrie pe ]n\eles?! De multe ori se oprea lajum[tatea scrisorii =i-o arunca pe mas[: „+tiu eu ce zice =ia=a“. Dar de m`niat nu se m`nia niciodat[ pe ei.

Fefeleaga

33

}i ziceau de multe ori cunoscu\ii, oameni care ]ndr[zneauorice cu p[rintele:

— Vezi, dumneata ai razim la b[tr`ne\[, de ce nu te ducila vrunul...

Dar popa le t[ia repede vorba:— Ce s[ m[ duc?! Ce s[ m[ razim?! Ei s[ tr[iasc[, eu nu

voi muri de foame! Auzi tu, parc[ numa de-aceea s-ar trudiomul cu copilul, ca s[ aib[ odat[ proapt[! Nu-i asta! S[ faciom din el, =tii dumneata, s[-l bagi ]n lume =i ]n trai! Dac[-iodat[ om, celelalte vin toate. Apoi dumneata g`nde=ti c[ noinu mai putem face nimic? Ba putem! Ori crezi c[ noi nu maitreb[ s[ lucr[m? Ba tr[b[! C[ dac[ nu faci nimic, e=ti mort.}n\[legi-m[ dumneata pe mine? E=ti mort!

+i aceia trebuiau s[ ]n\eleag[, c[ci popa Viron ]=i ]n\epeneaodat[ trupul, ca =i c`nd ar fi fost de lemn:

— Vezi, iac-a=a!Nici nu avea lips[ de sprijinul copiilor, c[ci un om singur

tr[ie=te =i din aer, dar ]nc[ dumnealui, care slujea ]nc[!„Gura ta \i-o astupi tu, gura femeii o astupi cu palma, numa

gura copiilor n-o po\i astupa numa cu p`ine“ — o judecat[aceast[ pe care o spunea p[rintele de multe ori. Dar acumcopiii lui puteau s[ tr[iasc[, =i ]nc[ bine, preotesei de mult ]icre=te volbur[ =i coada-=oricelului pe morm`nt.

Cu moartea ei s-a ]mp[cat ]n grab[ popa Viron. Drept c[venise t`rziu, dup[ ce =i-a f[cut toate strapa\ele ]n lumea asta=i dup[ ce a vegheat, Dumnezeu =tie c`te nop\i, c`nd el eradus departe! Numai c`nd ]=i aduce aminte de timpul acela desingur[tate, c`nd el nu da cu lunile pe-acas[, iar preoteasapurta grija copiilor, pe ni=te vremi grele ca acelea, numai atunciinima p[rintelui Viron se ]nduio=a, cl[tina mereu din cap =i,ridic`nd din spr`ncene, zicea: „Vrednic[ femeie!“ +i ]n clipeleacelea ]i p[rea r[u c[ a murit, c[ nu-i =i ea aici l`ng[ el, s[-ispuie o vorb[ de m`ndrie =i una de m`ng`iere, =i s-aud[ =i eacum zice el din inim[: „Vrednic[ femeie!”

Dar iac-a=a, de moarte nu scap[ nimeni! Ce-i via\a asta?

Ion Ag`rbiceanu

34

Iac[, s[ dai ]n dreapta, s[ dai ]n st`nga, s[ te fr[m`n\i, s[izbe=ti, dac[ po\i, acolo unde e buba =i r[ul, s[ izbe=ti cun[dejde, =i, c`nd nu mai po\i face toate astea, c`nd ]ncepi s[te zv`rcole=ti numai, vine moartea =i... gata! +i, g`ndind a=a,p[rintelui Viron ]i trece ]nduio=area, ca =i c`nd i-ai fi luat-o cum`na.

Ceva numai nu se potrivea cu b[tr`ne\ile dumnealui: c`ndse apropia toamna, cu p`clele de neguri, cu nouri grei de plumb,cu v`nturile tari =i reci, care p[reau \esute din vaiete =i durere,cu ploile dese =i sub\iri-sub\iri, atunci ie=ea p[rintele Viron ]npridvor =i-=i a\intea ochii neclintit ]n plumburiul cerului. +i,dup[ ce st[tea mult a=a, cl[tina din cap =i f[cea „Hm!“ Setr[gea ]ncet-]ncet la porti\[, ochii neclinti\i urm[reau valurilede ap[ tulbure ce alergau pe vale cu c`ntece fr`nte, pline dedurere, f[cea iar, dup[ ce st[tea mult, privindu-le: „Hm, hm!“=i iar mergea ]n cas[.

Alta-i iarna! Atunci cel pu\in =tii de ce s[ te \ii! Vine f[uraru,=i crap[ stejarii =i ou[le de corb! Acolo-i putere odat[, =i \i-idrag s[ vezi cum sc`nteie z[pada sub stelele ]nghe\ate! Dartoamna asta e slab[, =i de-aceea ucide a=a, pe ]ncetul. Parc[anume face s[ t`nd[leasc[, se-nmoaie, se ]n[spre=te =i iar se-nmoaie, parc[ se bucur[ de putrezirea ]nceat[ a florilor =i-averde\ii de pe c`mp =i din p[dure!

+i dac[ la ]ntoarcerea ]n cas[ d[dea de m`\e, tropoteap[rintele Viron cu am`ndou[ cizmele pe podele =i zicea aspru:„Satano!“ I se p[reau viclene =i mai ales r[ut[cioase, ca =itoamna.

Numai o singur[ bun[tate aducea toamna pentru p[rinteleViron: culesul viilor.

Nu la el ]n sat, ferit-a sf`ntul, c[ pe la ei d[duse filoxera (ogoang[ cumu-i mai rea), =i oamenii au scos de mult parii deprin vii. Dar erau mul\i care ar fi dorit s[-l aib[ pe p[rinteleViron la cules, ]n jurul acela. Popa David ]ns[, departe de patruceasuri cu cai iu\i, avea vinul cel mai bun, =i la el se adunaumul\i la cules. P[rintele Viron ]n tot anul ]i era oaspe.

Fefeleaga

35

— Vezi bine c-am mai venit =i eu! Vou[, [stora t`n[ri, vi separe cam nu =tiu cum s[ vii patru ceasuri cu c[ru\a, pe un v`ntvr[jma= ca [sta. Vezi c[ voi v-a\i domnit a dracului, de v-arpl[cea s[ v[ steie trenul ]naintea por\ii.+i nevestele parc[ n-au alta de lucru, numa s[ se tot \ie cu gura de voi: „Griji,drag[, s[ nu te r[ce=ti! Bag[ sam[ s[ nu cape\i un catar!“ A=a,parc[ str[nutatul nu l-a l[sat Dumnezeu. Numaic`t, s[-micrede\i mie, prea mult[ grij[ tic[lo=e=te pe om! Dac[ mergetot a=a la trei r`nduri de oameni, din urma=ii vo=tri cine =tie cenem\i sub\iri s-or alege?!

Cine s[ se supere pe p[rintele Viron? Preoteasa, care-l ]mbiecu struguri de s[ nu =tii pe care s[-l iei ]nt`i? Popa David, care,de la o vreme, pune co=arca la o parte, c[ci pentru b[rbatgr[ie=te vinul? Ceilal\i oaspe\i, care privesc cu bucurie =i cusfial[ la acest om r[mas din vremi at`t de grele, =i totu=i at`tde frumoase =i de av`ntate?

Vinul gr[ie=te el, nu-i vorb[, dup[ cumu-i =i vinul. C[ un felde vin ]\i d[ durere de cap, altul te-nmoaie, de e=ti ca b[tut,iar altul \i se suie deodat[ la cap, de te ame\e=te. Dar vinul cest[ ]n ]ntunericul pivni\elor =i privegheaz[ ]n bu\ile mari,a=tept`ndu-=i ie=irea la lumin[, nici nu ]mbat[, nici nu d[ durerede cap, ci ]ntinere=te. +i vin de [sta avea popa David.

P[rintele Viron ]=i moaie buzele =i musta\a =i z`mbe=te, nudoar c[-i place, ci pentru c[-i simte t[ria. Este ]n el ceva,poate din multa putere de via\[ ce-i ]n lumea asta, ce-\i umbl[prin vine, prin toate vinele, a=a, ca o s`rm[ de foc parc[. C[civinele se ]nt[resc, =i focul s`ngelui ]ntinerit bate deasuprat`mplelor, ]nc[lze=te inima, te ]nvie.

— M[i nepo\ilor, iac-a=a, un pahar de vin s[n[tos =i tarepl[te=te c`t trei cr`=me. Tot a=a vine pilda =i despre om: un omtare ]nsufle\e=te o sut[ de oameni, iar doi oameni sl[b[nogistau s[ scoat[ sufletul din zece oameni tari. +i, drept s[ v[spun, mie nu-mi place c`nd aud pe om c[ se t`nguie. C`ndsimte unul trebuin\[ s[ se t`nguie, f[r[ s[-i fie ru=ine de oameni,e mai slab ca o muiere. De pild[ voi: unul c[ n-are eclegie

Ion Ag`rbiceanu

36

destul[, altul c[ n-are bani de ajuns. Avocatul spune c[-i merger[u, doctorul se pl`nge c[ nu-l cerceteaz[ nimeni, popa vines[ se t`nguie ca o ceter[ cu dou[ coarde: s[r[cie =i copii mul\i!Bine, m[i nepo\ilor, astea pot fi adev[rate, =i sunt. Asta ]nseamn[]ns[ a da de greut[\ile vie\ii. Ce crede\i voi, c[ noi nu ne-amizbit de ele?! O, Doamne! Da’ ]nc[ izbit, nu numai a=a! Daram fost oameni tari, m[i, =i furtunile vie\ii ne-au ]n[sprit =i maimult. Pe voi lupta nu v[ o\ele=te, ci v[ ]nmoaie. +i aici e toat[primejdia.

Cei de fa\[ cuno=teau bine pe p[rintele Viron, =i =tiau c[ nuvorbe=te niciodat[ ca s[ le treac[ vremea. Trebuia s[ le spun[tot ce credea el despre lumea asta nou[.

— Ce g`ndi\i voi? Dac[ la patruzeci =i opt am fi fost =i noicu o inim[ ca a voastr[, s-ar fi f[cut ceva? Hm! +i doar noi n-am]nv[\at at`ta c`t voi! Da’ =tii, pe-atunci era altceva! Pentru noizidurile =colii erau sfinte. Ne tr[gea ceva de la inim[ c[tre=coal[. Drept c[ =i aveam dasc[li de s[ nu te mai dezlipe=ti deei! +i eu v[ spun cu m`na pe inim[ c[ nu m-am g`ndit o singur[dat[, c`t am fost la ]nv[\[tur[: ce c`=tig voi trage din str[daniamea =i cum am s[ tr[iesc de bine =i f[r[ de griji. Hm! Azi,p`n[ nu gat[ cu gimnaziul, =tie studentul: avocatura ]mi aduceat`ta, doctoratul at`ta! +i abia apuc[ s[ treac[ odat[ pesteani, s[ ajung[ acolo unde vede de c`nd i se deschide g`ndul. Deaceea-i =coala ur`t[, pe c`nd nou[ ne era at`t de drag[.

Vede\i, a=a cumu-s, dou[ locuri am =i eu dragi ]n via\a mea:gr[dina clericilor din Blaj =i un loc ]n munte, undeva. Acolo,]n gr[dina aceea, s-au aprins cele dint`i fl[c[ri tainice ]n inimamea, acolo am legat prieteniile cele adev[rate, care se facnumai-ntr-un chip: pe via\[ =i moarte. Iar cel[lalt, =ti\i voi to\ipentru ce mi-i scump, la ce s[ mai spun? — Aici ochii b[tr`nuluipriveau tot ]n l[turi, ca =i c`nd ar fi voit s[ ascund[ ceva.

Cei de fa\[ vedeau, ca ]ntr-o dep[rtare mare, locul uneilupte o\elite din vremile trezite =i scuturate de somn. P[rintelevedea tot locul acela ]ntr-o lumin[ mare.

+i mult[ vreme r[m`neau pe g`nduri, cu ochii neclinti\i.

Fefeleaga

37

Cei mai tineri priveau ]n r[stimpuri la fa\a nemi=cat[ ab[tr`nului, =i nu le venea s[ cread[ c[ din a=a dep[rt[ri a maiputut s[ r[m`n[ un om p`n[ ]n zilele lor.

P[rintele Viron l[sa de altfel s[ fie bucurie deplin[. Paharelese de=ertau de multe ori =i se f[cea c[ nici nu b[ga de seam[la vorbele celorlal\i, cum se ]n\elegeau ]ntre ei. Dar c`nd serupeau deodat[ vorbele toate =i r[m`nea un r[stimp de t[cere,vedeau c[ el nu trece nimic neb[gat ]n seam[.

— Ce zice\i? C[ vremile mari ]=i au oameni mari, c[ azi numai pot fi oameni de aceia? Vezi bine c[ nu! Da’, m[i nepo\i,atunci nu numai oamenii mari =i-au f[cut datoria. To\i ne-amf[cut-o. C[ dac[ s-ar porni zece la lupt[, iar ceilal\i ar sta cum`inile ]n s`n, s[ le cad[ man[ din cer, ce s-ar face, spune\ivoi, ce s-ar face? Aceia s-au luptat p`n[ la cap[t, um[r laum[r. Au c[zut, c[ci drept[\ii i se rup grumajii p`n[ odat[.Da’ numai p`n[ odat[! Asta-i, voi crede\i c[ i s-au rupt pentrutotdeauna. +i aici iar e primejdie. C[, de crezi a=a, te tic[lo=e=ti,po\i s[ te faci putred de bogat, da’ n-ai inim[, m[, c[ \i s-af[cut inima ghem, =i dac[ n-ai inim[, nu po\i s[ dai niciurma=ului t[u! C`nd ne-am v[zut noi cu mor\ii no=tri mul\i, cuv[duvele, cu orfanii, cu satele pustiite =i, pe deasupra, iar[=i]ngenunchea\i, atunci am gemut o dat[ ]n[bu=it, c`torva li s-arupt ceva ]n piept de geam[tul acela, da’ n-am dezn[d[jduit.Am privit o dat[ la cer, a doua oar[ la plaiurile pe unde era s[]nving[ dreptatea, am privit cu aceia=i ochi ]ncrunta\i, recipoate, da’ care nu voiau deloc s[ se ]nchid[, ca =i c`nd toates-ar fi sf`r=it. Ne-am f[cut o cruce larg[ apoi, de ]nceputulunei munci noi, al unei noi lupte. Da’ voi v[ ]nchide\i ochiif[r[ de-a lupta =i spune\i c[ azi nu se mai poate face nimic...

Aici p[rintele Viron ]=i schimba deodat[ glasul =i vorbeadomol cu ei, cum vorbe=ti cu ni=te copii nev`rstnici. +i ceimai mul\i se mirau de cuno=tin\ele mo=neagului [stuia =i, ]ncetulcu ]ncetul, ]=i d[deau seama c[ pe vremea c`nd a f[cutgimnaziul =i teologia, — c[ci p[rintele Viron le-a ispr[vit peam`ndou[, — se ]nv[\a cu temei, =i oamenii de-atunci nu

Ion Ag`rbiceanu

38

p[r[seau cititul dup[ ce terminau =coala. +i vorbea ]nduio=atde n[dejdile lui, de greut[\ile de acum, de cre=terea ce tr[b[dat[ tuturor b[ie\ilor. Mai ales s[ se fereasc[, ca de foc, s[ nuse t`nguie de greut[\ile vie\ii, ci s[ se ]mpace cu asta =i s[r[zbeasc[. Un om harnic nu moare ]n lumea asta, oric`t ar fide rea. +i lumea poate fi =i bun[, numai s-o =tii face.

La sf`r=it vorbea aspru:— Griji\i, m[i nepo\i, s[ nu v[ trezi\i c[ urma=ii vo=tri,

peste trei r`nduri de oameni, nu vor mai sem[na cu noi, ci s[g`nde=ti c[-s ni=te nem\i sub\iri, de s[-i duc[ v`ntul. Ce tot„Doamne, cum ]mi va tr[i copilul? Oare ca pop[ putea-vatr[i? Ca avocat nu va fi mai bine?“ Astea-s g`nduri de om slab!Da, da, nu r`de\i, g`nduri de om slab! }ndreapt[ copilul ]nvia\[ dup[ ce l-ai f[cut om. Om s[ fie ]nt`i! Las[-l s[ se izbeasc[de greut[\ile vie\ii, el, cum m-am izbit =i eu, cum v-a\i izbit =ivoi. Care n-are curajul s[ se izbeasc[ se pr[p[de=te, orice ar fifost ]n lumea asta. Da’ voi face\i-l s[ aib[ curaj, m[i, s[ fietare, m[i nepo\ilor, =i atunci v-a\i f[cut datoria.

O zi, dou[ de avea p[rintele Viron, c`t \inea toamna, s[ semai r[zbune =i el. Mul\i ]i =tiau mai dinainte m[n`nc[rimealui de limb[, dar le pl[cea de el. }l petreceau p`n[ departe]ntre hotare, ]i pofteau drum bun =i la anul ]nt`lnire vesel[ =i se]ntorceau vorbind pu\in =i ]ncet, pe c`nd c[ru\a cu doi cai ap[rintelui David ducea prin negurile dese pe mo=ul albit labarb[ =i la p[r. Nu mai zicea o vorb[ leg[nat[ p`n[ acas[, cise cl[tina ]n c[ru\[ pe drumul pietros =i-i =uiera prin urechiv`ntul aspru de toamn[. Prin p[duri era o jil[veal[ rece, de pefrunzele ]ng[lbenite picura ]n r[stimpuri, =i v`j`itul surd aldep[rt[rilor trecea ca prin pe=teri mari pe sub bolta ar[mie ap[durii. P[rintele Viron se uita cu ciud[ la frunzele pline detina drumului, ]=i tr[gea apoi p[l[ria pe ochi =i nu mai voia s[priveasc[. +i ]n g`ndul lui se ]ncrunta c`nd ]i veneau ]n mintecasa pustie =i m`\ele.

1906

Fefeleaga

39

DOI B{TR~NIC[su\a mic[, zgribulit[ de frig parc[ sub acoperi=ul mare

de paie, nu ar sem[na s[ fie dintr-un sat cu cele dou[ case depiatr[ ce-i stau una de-o parte, una de alta. }ntre cele dou[ziduri frumoase, aproape noi, c[su\a pare =i mai mic[, =i maiumilit[. Curtea-i str`mt[, mai numai c`t o gr[dinu\[ de flori, =i]n curte cre=te iarb[ m[runt[ =i t`n[r[. O tot reteaz[ un purcelu==i-o ciup[r[ c`teva ciocuri de g[in[. Sub strea=in[, la umbr[,un podmol luciu, ca o umfl[tur[ ]nvechit[, reazem[ p[retele,din care abia mije=te o ferestu\[ cu vederi slabe, ca ochiul]mp[ienjenit al unei b[tr`ne. U=a e veche, cu brazde ad`nci,ca lustruite. Pe sub u=[, pe l`ng[ pragul ros, poate intra g[ina]n bun[ voie la ouat ]n tind[. Ba =i coco=ul. At`ta numai c[ else str`mtore=te pu\in. Dar c`nd intr[ =i coco=ul, dinl[untru, dinc[su\a ce s-ar p[rea pustie, se aude numai:

— H`=, h`=, coco=, m`nca-\i-ar ciorile creasta!... H`=!Apoi un alt glas, mai gros, s-aude mai dinl[untru:— Da’ ce-i, babo? Doar n-a fi venit iar coco=u!?— Ba a venit, m`nca-l-ar frigarea s[-l m`nce!— Apoi iar a venit pe sub u=[?— Vezi bine c[ iar a venit pe sub u=[.Glasurile se opresc apoi am`ndou[, =i coco=ul se zbate, se

fr[m`nt[ sub u=[. Din mijlocul cur\ii cucurig[ tare, ca un]nving[tor.

— Acuma-i vine s[ c`nte, bat[-l puterile de pintenat! Glasul gros nu r[spunde ]ndat[. S-aude numai o tuse cu

]necuri, ca la b[tr`ni, de ast[ dat[ ]n tind[, =i, dup[ un r[stimpde t[cere, s-aude glasul gros:

— Acum poate c`nta, c[ iar a m`ncat din cucuruz. |i-amtot spus, tu babo, s[ astupi c-o r`z[ gaura ceea.

— Bine, omule, dar atunci nu pot veni g[inile la ouat!— Dac[ nu pot, eu ce s[ le fac?— D-apoi eu ce s[ le fac?— Tu s-astupi gaura, =i pace!

CUPRINS

Ion Ag`rbiceanu

40

— Bine, omule, d-apoi g[inile?— G[ini, neg[ini... Bine-i c-a m`ncat iar din cucuruz?— Ba nu-i bine.— Dac[ nu-i bine, astup[ gaura =i taci!Se vede cum se v`r[ dinl[untru un =or\ negru sub u=[. Apoi

iar s-aude tusea, mai ]nspre fundul c[su\ei. Apoi lini=tea iar sea=eaz[ asupra c[su\ei, ce pare p[r[sit[.

Dar nu peste mult, din tind[, g[ina ]ncepe s[ cotcod[ceasc[.— Acuma pe unde s[ ies[ g[ina?— Treaba ta, c[ tu ai zis s[ astup gaura!— Am zis, dar acuma g[ina a ouat.— D-apoi!— D-apoi tr[b[ s[-i dai drumu, c[, de nu, s-apuc[ =i ea de

cucuruz.U=a de la tind[ se deschide, =i am`ndoi b[tr`nii r[sar ]n u=[.— Azi iar va fi n[duf, tu babo!— V[d eu bine c[ iar.— Poate s[-i roiasc[ lui Ion vrun stup!— Vezi bine c[ poate.}ncet-]ncet, s-a=eaz[ am`ndoi pe podmol. }n fa\a lor, din sus,

st[ casa lui Ion. }nalt[, cu tencuiala nou[, cu acoperi= de \igl[.B[tr`nul se uit[ mult, ca ]n vis, la casa ceea =i zice apoi,

mul\umit:— Ce-i frumos ]i frumos, tu muiere!— Vezi bine c[ ce-i frumos ]i frumos!Cum stau ghemui\i pe podmol, par ni=te pitici cu c[su\a lor cu

tot. El, cu p[rul =i must[\ile de colie nins[, cu spr`ncenele]n\epo=ate la mijloc, cu ochii de un verde-=ters, =ters, ea, cu b[rbu\aridicat[, cu gura c[zut[ ]nl[untru, cu ochii mici, cufunda\i, —par ]mbr[ca\i ]n haine de oameni mari, numai ca s[ nu-i cunoasc[lumea c[-s ni=te copii ]mb[tr`ni\i ]nainte de vreme.

Aici, pe podmol, e bine, c[-i r[coare, da-n curte soarelearde tot mai tare. Purcelul s-a v`r`t bine l`ng[ gard, cu nasul]n buruieni. G[inile, cu aripile dep[rtate, ]=i tot las[ pieli\a peochi =i iar o ridic[.

Fefeleaga

41

— Vezi, tu babo, =i eu era s[ fac o prostie! Era s[ nu-l laspe Ionu nost’ s[-=i zideasc[ cas[ de c[r[mid[! Da’ vezi c[ eum[ temeam de gerul iernii. C`nd colo, iarna, la ei — maicald ca la noi.

— Ion a f[cut c[r[mid[ cumu-i legea. A ars-o-n foc. +tii cefoc =i ce jar? De parc-ar fi ars o cas[.

Nu mai zic un r[stimp nimica, ci privesc du=i la casadinaintea lor. O m`ndrie =i o m`ng`iere mare ies pe fe\ele lorvecuite, c`nd v[d ce harnic a fost feciorul lor Ion, care =i-azidit o cas[ de piatr[ ca asta.

Porti\a de la curte se deschide grabnic, =i o feti\[ de vreo=ase ani strig[ de-acolo, tare, ca la cineva foarte ]ndep[rtat:

— Buno-o! A zis mama s[ veni\i =i dumneavoastr[ s[m`nca\i!

— Haida, tu babo, s[ mergem dar[!— Nu =tiu ce s[ fac, c[ mie nu mi-i foane! Da’ \ie?— Nici mie, da’ tot m[ duc.— Atunci, a=a pot veni =i eu.+i, ]ncet-]ncet, se scoal[ am`ndoi =i pornesc spre porti\[.— Doamne, tu babo, da’ pu\in pot eu m`nca acuma!— Las’ c-ai m`ncat tu odat[ destul!— M`ncat, da! Da’ tu n-ai m`ncat?! spuse d`rz mo=ul, =i nu

mai zice nimic.Afar[, mo=ul d[ s[ plece la vale, spre casa lui Petru.— Nu acolo, b[tr`nule, hehei, nu acolo! Acu=i nu mai =tii

pe ce c[r[ri s[ umbli!...+i baba se opre=te cu m`inile ]n =olduri, gata s[ r`d[.B[tr`nul zice nec[jit:— Da’ bine, n-a fost asta M[rie?— Ba M[rie a fost.— M[rie, copila lui Petrea nost’?— Ba M[rie, copila lui Ionu nost’.Mo=ul clatin[ din cap c[ nu crede. Atunci, bunica ]i zice

scurt:— Nu face pozne! Unde-am m`ncat ieri?

Ion Ag`rbiceanu

42

— La Petrea nost’.— Bine, a=adar, azi la cine m[n`nc[m?El nu mai zice nimic, ci se ]ntoarce spre casa lui Ion.Am`ndoi erau feciorii lor, =i, cum b[tr`nii nu mai puteau s[

munceasc[ acum, ]i \ineau ei. Azi unul, m`ine cel[lalt. I-aurugat pe b[tr`ni, am`ndoi feciorii, s[ locuiasc[ la ei, darmo=negii nu s-au ]nvoit. Cum s[ le r[m`ie casa lor pustie?! +im`\a li s-ar s[lb[t[ci acolo. Din curte, =i de-o parte =i de alta,au cuprins mult feciorii, cu casele =i acareturile lor, dar b[tr`nilor=i a=a nu le mai trebuia. Odat[, curtea, — care-i acum numaic`t o gr[dinu\[ de flori, — era mare, c[ci mo=ul a stat destulde bine: car, plug cu doi boi, =i dou[ vaci. +i bunica de-acumpe-atunci era o nevast[ sprinten[ ca o =op`rl[.

A=a s-au ]nvoit cu tinerii, c[ ei s[-i \in[ cu m`ncare, dar s[r[m`ie ]n casa lor p`n[ la moarte.

C`nd intr[ ]n curtea lui Ion, copiii mai m[run\i sar gr[mad[]n jurul lor.

— Bunic[, c`te ou[ ave\i acum?— Zece!— +i ieri ai zis c[ zece.— Acum avem zece =i ]nc[ cu zece, s-amestec[ ]n vorb[

mo=ul.— +i p`n[ la Pa=ti nu le m`nca\i, a=a-i, mo=ule?— Nu, drag[, nu. C[ noi acuma ne-nec[m cu ou[le, da’ vi

le-nro=im vou[. +ti\i voi bine.Blidul cu lapte, larg =i afund, st[ ]n mijlocul mesei, =i vreo

=apte linguri pescuiesc ]nl[untru, s[ prind[ =i c`te un glon\ dem[m[lig[. Ochii copiilor privesc \int[ la blid. Ochii mo=ului =i-aibunicii se uit[ mai mult la copii, =i m`inile ce duc lingura la gur[tremur[, de parc-ar face lingurile tot a=a: „na =i \ie, na =i \ie“.

Pe b[tr`n ]l ]neac[ de multe ori tusea cu horc[ieli, acolo,la mas[. Copiii cei mai mici r[m`n cu lingurile ]n m`n[ =iprivesc speria\i la mo=ul, ce st[ s[ se ]nece. Cei mai m[ri=orir`d ]nfundat pe sub mas[.

O feti\[ s-apropie de bunica =i-i =opte=te ]n tain[:

Fefeleaga

43

— Bunico, de ce face mo=u a=a de ur`t?— Are o ma=in[ acolo ]n[untru, =i aceea c`nt[ a=a, tu fat[.Pe bunica o umfl[ r`sul, c`tu-i de b[tr`n[, c`nd bag[ de

seam[ c[ mo=ul a auzit vorbele ei.— Am pe muma-zmeilor, zice el, =i se duce de la mas[, s[

tu=easc[ afar[.B[tr`na a fost femeie rea de gur[, ]n vremea ei — ca toate

muierile harnice. }i pl[cea =-acuma s[-l mai zg`nd[re pe mo=.A =i r[mas mai ]n putere ca el. Copii mul\i n-a avut, numai peace=tia doi, =i n-a avut poveri grele ]n via\[. Mo=ul se trecusemai tare. C`nd da vreme de ploaie, auzea greu ca p[m`ntul.Sta atunci cu baba ]n cas[ =i nu =tiau ce s[ mai fac[.

— Auzi, mo=nege, c[ trage clopotul, zicea baba ]ntru t`rziu.Mo=ul avea cinste mare de clopot, care ]mpr[=tie tunetele,

tr[snetele =i toate furtunile scormonite de =olomonari.Ascultac`t putea mai atent. Dar nu auzea nimic. Totu=i, ca s[ nus-arate babei c[-i chiar a=a de surd, zicea:

— }mi pare =i mie c-ar suna. Parc[ cel mare ]nc[!— Vezi bine, cel mare. Spun c-a murit Gheorghe-a Melentei.— Nu mai spune, tu soro! C[ n-am auzit s[ fi fost bolnav!— Ei, nu! +i, iaca, s-a stins.— S[rac de el! +i ]nc[ avea o fat[ nea=[zat[. Noi, ce s[

zicem, tu babo, ne-am a=[zat copiii, =i cum ]nc[! Bine! Tarebine! Pe noi ne poate lua Dumnezeu c`nd vrea. }n pace neducem, ca =i c`nd n-am mai fi fost ]n lume de c`ndu-i veacul.Iac[, Ionu de pild[. Are cas[ de piatr[, are tot ce-i tr[b[. Numainoroc s[-i dea Dumnezeu de-aici-ncolo. +i Petrea tot a=a. Au=i ei copii, dar au =i din ce s[-i \ie.

C`nd se ]nt`mpla s[ se ]nt`lneasc[ apoi cu Gheorghe-aMelentei, ori cu altul de care-i spusese baba c-a murit, mo=ulse m`nia foc, dar nu-i spunea babei de ce-i m`nios. Destul c[dou[-trei zile era ]n\epo=at la obraz =i la privire, c`nd treceape l`ng[ bab[, =i nu i-ar fi spus o vorb[ leg[nat[, pentru toatebun[t[\ile din lume.

}n zile de-acestea mo=ul era ]ntre nepo\i, c`nd la Ion, c`nd

Ion Ag`rbiceanu

44

la Petrea, =i-i pl[cea atunci s[ le spun[ pove=ti cu muma-p[durii=i cu vr[jitoarea. +i c`nd da s-arate cum a fost muma-p[durii,totdeauna zicea astfel:

— Cunoa=te\i voi pe bunica?— Cum s[ nu, mo=ule!— Ei, apoi chiar a=a a fost =i muma-p[durii, leit-poleit.Iar[ c`nd se culca, horc[ia ]ndat[, s[-i par[ b[tr`nei c[

doarme f[r[ nici o grij[ c[-i ]n du=m[nie cu ea.Dar de se punea ]n cale vreo duminic[, vreo s[rb[toare,

mo=ul ]=i l[sa m`nia deoparte =i cerea de la b[tr`n[ hainecurate pentru praznic.

Porneau apoi am`ndoi deodat[ la biseric[, cu c[l[p[r =ibusuioc ]n m`n[.

— A\i plecat la sf`nta biseric[? ziceau drume\ii. Dumnezeus[ v-ajute!

— Ce s[ facem?! Plec[m devreme, s-ajungem, c[-i departe.— Vi-i lesne dumilor voastre, c-ave\i doi feciori harnici =i

de treab[.— Avem, mul\am Doamne! S[ dea Dumnezeu =i la al\ii tot

a=a ca nou[!+i b[tr`nii p[=eau t[cu\i mai departe, cu ochii umezi de

lacrimi, oft`nd din c`nd ]n c`nd.De multe ori, seara, nu adorm dec`t tare t`rziu. Mai ales ]n

zilele ploioase, c`nd stau mai tot ]n cas[ =i a\ipesc. }n clipeleacelea de a=teptare a somnului li se pare c[ umbl[ pe undeva,foarte departe, c[ se ]nt`lnesc am`ndoi mult ]napoi pe c[r[rileb[tute ale vie\ii lor, =i ]n astfel de clipe numai ]=i zic ei penume.

— Doamne, tu Marie, de mult suntem =i noi pe lume! zicemo=ul, ]ncet, din p[cel.

— De mult, T[nase, z[u c[ tare de mult! r[spunde b[tr`nade pe lavi\[. Uite, eu de multe ori nici nu mai pot s[-mi aducbine aminte.

— A=a =i eu, tu Marie! A=a =i eu!Apoi, dup-o alt[ colindare lung[ cu g`ndurile, zice bunica:— Ce-ai face tu, T[nase, s[ m[ g[se=ti diminea\a moart[?

Fefeleaga

45

— Hm! Eu ce-a= face?— Tu, ce-ai face?— D-apoi a= chema pe popa =i te-a= ]ngropa, ce s[ fac alta?De-aici-ncolo nu mai zice nici unul nimic. Poate c[ dorm,

ori poate c[ stau a=a, pe g`nduri, ca n[lucile — u=oare, u=oare...1907

BUNICA IOVAPentru dumneaei nu mai are nici un pre\ via\a asta. De

prive=te cu ochii mici, ca dou[ capete galbene de viespe, ]nlume, vede lumea sp[l[cit[, cum ar fi o m[s[ri\[ ce-a fostalbastr[ odat[, dar acum nu mai are nici o culoare. +i se uit[dumneaei ]ncruntat[ la oameni, cu un dispre\ rece, ce-l arat[c`teodat[ =i prin ridicarea buzelor. Trece, ]n cas[, de la vatr[pe lavi\[, apoi merge iar la vatr[, f[r[ s-o ]ntrebe cineva ceare. Nici c[ are dumneaei ceva, numai i se ur[=te, c[ n-arenici o treab[. Pe-afar[, ]ntr-un pui de ger de s[-i fac[ nasulv`n[t ]n dou[ clipe, nu cuteaz[ s[ iese. Mai str`nge t[ciuniide pe vatr[, ia chiar ]n palm[ jarul ]mpr[=tiat, f[r[ s-o ard[, =i-l arunc[ ]n sob[. Apoi se uit[ la m`\a ce-=i ridic[ spinarea ]nsemicerc =i umbl[ s-o ajung[ cu degetele noduroase, r[=chirate.

— Chee\!C`nd, pe u=a deschis[, abia se deslu=e=te, ]n frigul alb ce

n[v[le=te ]n cas[, sluga voinic[, bunica Iova clatin[ din cap,s[ vad[ mai bine, =i-i face apoi semn s[ se apropie.

— Dar... ai g[tat-o?— Nu chiar, bunico, nu chiar. Mai am de f[cur trei g[urele.— Apoi, dac[ le ga\i, mi-o aduci mie. A=a-i?— Aduc, doar am`ndoi am vorbit. Va fi tare frumoas[!— Noa, vezi! Cat[ s[ fie tare frumoas[.Sluga ]=i vede de lucru, iar bunica Iova se g`nde=te la

minunea ceea de fluier[, pe care i-a f[g[duit-o unui nepo\el,

CUPRINS

Ion Ag`rbiceanu

46

cel mai mic =i cel din urm[ care mai \inea la bunica. Cei mair[s[ri\i ascultau =i nu prea de d`nsa, dar mai ales nu prea st[teaude vorb[ cu ea. Cel mai mic s-a sup[rat chiar acum, =i, ]ntr-unpl`ns cu sughi\uri, i-a spus mamei c[ nu se mai culc[ ]n patulbunicii, c[ bunica-i sufl[-n obraz.

+i-i b[tr`n[, m`nca-o-ar p[m`ntul s-o m[n`nce, de numai =tii de multe ori ce s-alegi din vorbele ei. Mai aude =igreu, pe l`ng[ alt n[caz, =i are doi obraji m`nca\i destr`mbu\ele =i p`r[ia=ele b[tr`ne\ii, de s[ fi apucat pedrumurile acelea o furnic[, ar fi r[t[cit ca printr-un labirint.O b[rbi\[ ascu\it[ =i-o gur[ curat ca de pung[ ce-o desfacic`t \in b[ierile.

Nepo\ii ]i iau dintr-o alunecare a m`nu\ei crei\arul dinpieptarul de l`n[, la care bunica \ine foarte mult. Se g`nde=tec[ cine =tie ce cuceriri va face cu el. C`nd se pip[ie, ]ncep`nds[ spun[ ce le-a cump[ra bunica pe crei\ar, nu mai e nicicrei\arul, nici nepotul. +i c`nd r[sar nepo\ii prin cas[, ]ntreab[de la vatr[:

— M[, care-a\i furat crei\arul?— Eu nu l-am furat!— Nici eu!— Eu nici nu l-am v[zut!— Nici eu!Dac[ grije=te mai bine de b[nu\ =i le cump[r[ gogoroane

ro=ii de zah[r, ]i cheam[ pe to\i ]n jurul ei =i desface tolcera=ulde h`rtie.

— |ie dou[, \ie dou[, \ie...Dar n-apuc[ s[ spun[ c`t le va da tuturor, =i cel mai =trengar

i-l zm`nce=te din m`n[ =i fuge afar[. Ceilal\i — dup[ el. B[tr`nar[m`ne tare nec[jit[, ia lemnul s[ alunge m`\a de pe vatr[,dar izbe=te ]n gol.

— Chee\!C`nd vin nepo\ii, ]ntrista\i, ]n cas[ bunica ]=i ridic[ ochii.— |ie datu-\i-a?— Nu mi-a dat.

Fefeleaga

47

— Da’ \ie?— Nici mie.— Nici \ie?— Nici mie.— Toate le-a m`ncat el?— Toate!— Spartul, c[ parc[-i spart, de nu se mai satur[! zice bunica

Iova, =i se jeluie la nor[-sa.— De, maic[, ce s[ le faci, ]s ca dracii...— Ha? face bunica, =i nu mai zice nimica.Seara, c`nd vine acas[ feciorul, tat[l =trengarilor, se ]ntoarce

cu jalba c[tre d`nsul.— +i care zici c[ le-a m`ncat pe toate?— Ioni\[.— Ioni\[? Hm!— El, c[ parc[-i spart, de nu se mai satur[!+i iar[ nu mai zice nimica. Vede dumneaei c[ Ioni\[-i

vinovatul, =i alta ce i-ar mai fi trebuit?La culcare-i de multe ori zarv[ =i-s pl`nsete aprinse. Cum sunt

mul\i, tr[b[ s[ se culce unul =i cu bunica Iova. De dumneaei nule place la nici unul, c[ adoarme ]ndat[ =i horc[ie de g`nde=tic[ se’ neac[. Soarta cade tot pe cel mic, c[ numai el poate ficonvins.

— Cine nu se culc[ cu bunica nu cre=te mare!— Pe care n-ascult[, ]l duce muma-p[durii!Cei mai mari se izbesc pe jos =i n-ascult[. Cel mai mic

merge sfios l`ng[ bunica.Dac[ se-nt`mpl[ =i cu [sta vreo ne]n\elegere, bunica se

sile=te din r[sputeri s[ dreag[ ce-a stricat, s[-l ]mbune. Mai cuo juc[rie, mai cu zah[r, dar tot mai mult cu vreun b[nu\.

C`nd se-apropie ]ns[ Cr[ciunul, mai are =i bunica ceva rostla cas[. C[ ceilal\i ai casei au de lucru. Cine s[ steie-n toateserile s[-i ]nve\e colinde pe copii? Bunica Iova, c[ =i a=a n-arecu ce-=i omor] vremea.

Ion Ag`rbiceanu

48

+i mai era ceva. }n ]ntunericul din cas[, — numai focul ]ncuptor, — nepo\ii nu o v[d pe bunica, ci-i aud glasul tainic, ca=i c`nd ar veni de dup[ cuptor.

— Pe mine s[ m[-nve\i o colind[ frumoas[.— +i pe mine, bunico.— Pe mine, =tii, aia cu „doi boieri boga\i“.— Pe mine aia cu „mielu grasu, mielu frumosu“.Numai cel mic se oprea la acelea=i cuvinte:— Pe mine... pe mine...— Pe tine te-nva\[ bunica aia cu „doi oameni b[tr`ni“!Bunica =tie cuvintele, dar n-o mai ajut[ glasul s[ spun[

cumu-i legea =i melodia. C[ ]ncepe ]ncet, pe nas, cu guraaproape ]nchis[, de \i se pare c[, ]ntr-adev[r, glasul vine nunumai de dup[ cuptor, ci =i dintr-alt[ lume, adus de un v`nt]ncet =i slab. Dup[ ce m`r`ie a=a, pe nas, m`nc`nd cuvintele,f[c`nd s[ se-aud[ numai ]n r[stimpuri vreo silab[ mai clar[,trece la alt colind, cu alt[ melodie, pe c`nd nepo\elul a c[ruic`ntare s-a g[tat r[m`ne plin de ciud[, gata s[ pl`ng[.

— Cum ai zis, bunico, dup[ „doi boieri“?— Vezi bine, a=a tr[b[, „doi boieri“!— Da’ dup[ asta ce vine?— „Boga\i“. „Doi boieri boga\i, Domnului nostru“...+i bunica tr[b[, ]n urma urmelor, s[ spun[ numai cuvintele,

f[r[ c`ntec. Numai c-aici se-ncurc[ dumneaei, c[ f[r[ arie nuprea afl[ cuvintele. Astfel, colind[ de la-nceput p`n[ lacuv`ntul cu pricina, apoi ]l spune tare. E mig[los =i merge]ncet, ]nc`t ceilal\i ]=i pierd r[bdarea.

— El =tie destul, bunico. Acum, pe mine.— Pe tine te-nva\[ bunica.Al celui mic e colindul cel mai scurt. Bunica i-l colind[

dintr-o ruptoare:Doi oameni b[tr`ni,Hai de da\i ]n c`ini,C[ de ne-or mu=ca,Voi de dracu-\i da.

Fefeleaga

49

Cei mai mari r`d de colindul [sta, dar bunica le spune c[-i tare frumos =i-l ]mbun[ pe cel mic.

Cu seara de cap, stau ]n jurul ei, la vatr[, =i, ]ncetul cu]ncetul, ]nva\[ colindele. Numai vorbele de mul\umit[ le maitr[b[. Aici, bunica Iova =tie numai at`t:

D[-mi col[celu,C[ m[ str`nge geru,D[-mi un covrig,C[ mor de frig.

Dar celor mai mari nu le place. Auziser[ ei altfel demul\umite de la colind[tori... Cel mai mic, ]ns[, e ]ndestulat =icearc[ s[ spuie cuvintele:

D[-mi l[celu,M[ cinge gelu...

Dar c`nd =tiu colindele, vine alt[ greutate. To\i cinci nupot merge laolalt[, ci doi cu doi.

— Eu m[ duc cu Ioni\[.— +i eu m[ duc cu Ioni\[.— Ba eu m[ duc cu Ioni\[.To\i ar voi s[ mearg[ cu Ioni\[, c[ el e cel mai viteaz — nu

i-i fric[ de nici un c`ine. Apoi, el =tie colindul de nu se-mpiedic[niciodat[. Bunica-ncearc[ s[-i ]mbune:

— C[ to\i nu pute\i merge cu Ioni\[!— C[ eu m[ duc, bunico, cu el!— Ba eu!+i c`te doi ]ncep s[ pl`ng[ deodat[. Ioni\[, sim\indu-=i

superioritatea, zice d`rz:— Cu pl`ngoci nu m[ duc la colindat!+i c`te doi ]nceat[ deodat[, gr[bind s[-=i =tearg[ lacrimile.

Bunica-i ]mparte ]n dou[, \in`nd pe cel mai mic ]n poal[.— Voi merge\i laolalt[, =i d[ pe doi la o parte. +i voi laolalt[,

=i d[ de alt[ parte pe ceilal\i doi. — Apoi ]ntreab[: Bine va fia=a? Tu e=ti cu Ioni\[, pentru c[ Ioni\[-i mai mare, =i tu maimic, =i te ap[r[ de c`ini. Tu e=ti cu Niculae, pentru c[ tu e=tifat[, =i el e fecior, =i te ap[r[ de c`ini. Bine va fi a=a?

Ion Ag`rbiceanu

50

Cei din pereche se uit[ unul la altul, m[sur`ndu-se, parc[nu s-ar mai fi v[zut.

— Bine, bunic[!Dar ]n clipa asta ]ncepe s[ \ipe cel din poal[, care se vede

deodat[ r[mas singur, f[r[ so\. Dar bunica Iova ]l ]mbun[:— Noi mergem am`ndoi, taci tu, puiule!Ziua cea mai nelini=tit[ pentru bunica Iova e ]ns[ ajunul

Cr[ciunului.— Azi-i ajunul lui Cr[ciun, a=a-i, bunico?— A=a-i!— Azi mergem la colindat, a=a-i, bunico?— A=a-i!+i sar cu to\ii de sub \olul cald, pe c`nd ]n ochiul de fereastr[

abia se crap[ de ziu[.B`tele li le taie sluga, din gr[mada de lemne din curte, dar

tr[b[ s[ reteze bunica la ele, p`n[ sunt pe-o form[ de lungi, cas[-i ]ncete din pl`ns.

O trag pe bunica Iova de m`nec[, ]n unghere, s[ fac[repeti\ie, =i, c`t ce gat[, zup, ]n curte =i la porti\[, s[ vad[: nuse mai face sear[?

Mama copiilor are de lucru cu p`inea, cu covrigii =icol[ceii. Cine s[ grijeasc[ de haine mai groase pentru copila=iice-or porni la colindat?

Bunica aduce un clicin vechi, mare.— Care-l vrea pe [sta?+i to\i se-ndeas[, ]mping`ndu-se, pl`ng`nd. Dar cel

]mbr[cat, c`nd vede c[ nu-=i poate mi=ca m`inile, ]ncepe els[ pl`ng[ ]n locul celor ce-au r[mas despoia\i. Atunci bunicae numai gur[ =i numai m`ini. }mbrac[ pe unul, ]l dezbrac[ =ipune haina pe altul, =i tot a=a, p`n[ nu mai poate, =i iese mama,plin[ de f[in[, din c[mar[.

— Care nu se-mbrac[ nu merge la colindat!Atunci tac to\i, t[cerea pe=telui, stau neclinti\i, de-i poate

gr[m[di cu hainele bunica dup[ bunul ei plac. Gro=i, ca umplu\icu paie, cu traista dup[ cap, cu b`tele ]n m`n[, stau l`ng[

Fefeleaga

51

u=[.— }nc[ n-a ]nserat, bunico?— Nu ]nc[.— Dar ]nsear[, a=a-i, bunico?— A=a.+i vreunul, ca s[ vad[, iese afar[... Al doilea, dup[ el... Al

treilea, tot a=a... Al patrulea... Cel mai mic ]ncepe s[ pl`ng[,c[ s-au dus la colindat. Bunica iese dup[ ei, =i, ]ntr-un ajun deCr[ciun, ]i aduce ]n cas[ de treizeci de ori, ca s[ tac[ cel mic.

C`nd mama, colo, dup-amiaz[, nu mai poate auzi u=aizbindu-se, vine =i-i spune:

— S[ mearg[ acum! Ni=te copii ca ei, ce s[ mai a=tepte?Pentru ei a sosit Cr[ciunul.

+i bunica Iova, de voie, de nevoie, tr[b[ s[ se ]nf[=oare ]ncojocel, cu cel mai mic cu tot, =i s[ lunece p`n[ ]n vecini, s[colinde =i neamul [sta ]nd[r[tnic.

At`ta-i slujba bunicii Iova: c`nd se-apropie Cr[ciunul =i p`n[pleac[ nepo\ii la colindat. C`nd se-ntorc, ]=i spun vitejiilep[rin\ilor, nu bunicii, care r[m`ne iar[=i la vatr[, g`ndindu-sepoate departe, ]n urm[, la alte vremi, ori poate neg`ndindu-sela nimic. Dar, de la o vreme, cum b[ie\ii n-o mai bag[ ]nseam[, ci colind[ pa tata =i pe mama, bunica ]=i pune m`na ]ns`n.

— Care colind[ =i pe bunica, ]i d[ bunica un crei\ar!+i nepo\ii vin, =i cei mai mari ]ncep colindul lor cu „stratul

de busuioc“, cu „c[rarea prin mijloc“, cu „leag[nul de m[tase“.Dar ]n leag[n cine =ade?+ade buna fat[ dalb[,Tot =ade =i chindise=te...

P[rin\ii r`d, =i bunica le d[ b[nu\ul, dar trebuie s[ mai scoat[din fundul p[m`ntului ]nc[ doi, pentru ceilal\i.

Dup[ asta, bunica Iova are pace p`n[ la Cr[ciunul cel[lalt,de-l va mai ajunge... N-are ce face, n-o ]ntreab[ nimeni denimic, ci trece de la vatr[ la lavi\[, =i de la lavi\[ la vatr[,

Ion Ag`rbiceanu

52

privind la lumea asta ce-i pare a=a de =tears[, ca o m[s[ri\[ce-a fost albastr[ odat[, dar acum nu mai are nici o culoare...

1907

F E F E L E A G ADis-de-diminea\[ o vezi pe drum, t`r`ndu-=i calul de c[p[stru.

Femeia e ]nalt[, uscat[, cu obrajii strica\i de v[rsat, ar=i desoare =i de v`nt. P[=e=te larg, tropotind cu cizmele tari, pline deumfl[turi uscate. Calul o urmeaz[ cu g`tul ]ntins, scobi\`nd dinpicioarele ciol[noase. Poart[ pe spinarea ad`nc de=elat[ dou[co=[rci des[gite. Sub co=[rci, la fiecare leg[nare, se v[d dou[petice mari, p[m`ntii. Calul e alb, dar, sub co=[rci, i s-a rosp[rul tot, =i pielea, de-at`ta frec[tur[, e-o ran[ t[b[cit[, tare capot`ngul. Merge ]n urma muierii, adormit parc[ de tropotulcunoscut al cizmelor ei. Capul, mare c`t o solni\[, nu =i-l mi=c[nici la dreapta, nici la st`nga. Nici femeia nu-i are grija, cip[=e=te mereu ]nainte; doar ]n r[stimpuri zice a=a, ca pentrusine:

— Ghii, m[ Bator!Trec a=a, am`ndoi, pe uli\ele satului, urc[ apoi pe c[rarea

dinspre Dealu-B[ilor =i se pierd ]n cobor`=ul repede de dincolode deal. Pe acolo-i coast[ pietroas[, =i c[rarea-i str`mt[, =ifemeia tot mereu ogoie=te calul:

— Noa, m[ Bator, m[! Numa-ncet, m[, c[ nu dau t[tarii.Bator se zdrobe=te r[u pe pov`rni=, =i ciolanele a=a de

tare-i ]mpung ]n piele, c`nd ici, c`nd colo, de parc-ar c[utaun loc s[ iese din trupul b[tr`n =i ostenit. Corfele, des[gite]n spinare, bleonc[ne ]n toate p[r\ile, d`nd s[ se desprind[de pe =aua mic[, de lemn, =i pleoapele se las[ =i se ridic[mereu de pe cele dou[ r[ni alburii ce-nchipuie ochii, ca =ic`nd ar ]ncerca s[ trag[-n sus o piele neagr[ ce-acoper[luminile stinse de mult.

CUPRINS

Fefeleaga

53

Ajun=i ]n vale, se opresc l`ng[ o gr[mad[ de piatr[ m[run\it[.Femeia scoate dintr-o corf[ o troncu\[ de lemn, o umple cupiatr[ =i ]ncepe s[ ]ncarce co=[rcile. Calul se clatin[ ]ncet, ladreapta ori la st`nga, dup[ cum pune femeia piatra. Apoi, cuco=[rcile pline, pornesc am`ndoi, ]ncet, la deal. Se-nt`lnesccu b[ie\andrii care vin chiuind, cucuia\i deasupra co=[rcilordes[gite pe c[lu\ii mici, dar \apeni. Vin =i ei dup[ piatr[.B[ie\andrii-i dau bun[-ziua femeii =i trec mai departe.

— S[ cre=te\i mari, s[ cre=te\i mari, r[spunde d`nsa, =itrage-ntins de c[p[stru.

Caii mai tineri necheaz[, cheam[ de ici =i de colo, darBator urc[ din greu, cu capul ]n p[m`nt, n-aude nimic, nicitropotul cunoscut al cizmelor st[p`nei nu-l mai aude. Pip[iecu picioarele =i cunoa=te, =tie unde are s[ vie vreun pripor maigreu de urcat. Acolo se adun[, se ]ndreapt[, sufl`nd, n[du=it,pe n[rile largi, b[tr`ne.

— Ho, m[ Bator, ho, m[ s[race! Stai s[ mai hodinim, c[doar nu dau t[tarii.

+i calul se opre=te bucuros, =i r[sufl[ ca din foi. Femeiatocme=te co=[rcile, mai pune la loc vreo bucat[ de piatr[ ced[ s[ cad[, =i cat[ ]nainte: c`t mai au p`n[-n v`rful dealului?

+i tot a=a, cu popasuri dese, cu ]ndemnuri, ajung pe culme.De aici-i mai u=or. Ajun=i ]n sat, descarc[ piatra ast[zi la ogazd[, m`ine la alta. La c`te unii duce =i s[pt[m`ni de-ar`ndul.

Pe muiere-o cheam[ Maria, dar oamenii, batjocoritori cumsunt, ]i zic Fefeleaga. Tineretul mai m[runt din sat a=a a pome-nit-o: cu Bator de c[p[stru aduc`nd piatr[ la unii =i la al\ii. C`taur vor fi scos unii =i al\ii din piatra adus[ ]n spinare de Bator,Maria nu s-a g`ndit niciodat[ s[ socoteasc[, dar, de multe ori,c`nd Bator abia urca pe spinarea dealului, ]=i zicea a=a ]ng`ndul ei: „Din c`t[ piatr[ a purtat s[racul, mai c[ s-ar puteaface un deal ca acesta“. }i pl[teau de-o povar[ zece cruceri.+i c`nd era drumul bun, putea aduce cinci-=ase poveri. Totf[cea pe s[pt[m`n[ vreo trei zlo\i. +i-=i zicea ]n g`nd: „Tot

Ion Ag`rbiceanu

54

putem tr[i“.Odat[ tr[ise =i mai bine. Pe c`nd ]i tr[ia b[rbatul, Dinu,

oamenii ]i ziceau Maria Dinului. +i Maria Dinului, pe vremeaaceea, lucra cu Bator al[turea ca =i acum, iar Dinu lucra ]nbaie, sfredelea st`nca =i pu=ca cu praf ori cu dinamit[, ca to\ib[ie=ii. +i mai c`=tiga =i Dinu trei-patru zlo\i la s[pt[m`n[.

Copii aveau pe-atunci vreo cinci capete. Sl[bu\i copii.Aveau ce m`nca, =i tot erau jig[ri\i. Dinu tu=ea mult; de c`teori venea de la baie, ud =i plin de tin[, tu=ea =i suduia copiii,— nu-i putea suferi v[z`ndu-i a=a de pr[p[di\i. Muierea le\inea partea, ]i m`ng`ia, ]i s[ruta pe obr[jorii scor\o=i, de pecare mereu se desprindea un praf ca o pulbere de f[in[.

— Las[-i, m[i rom`ne, ce-a=tep\i tu acuma de la ei? C`ndvor ]ncepe s[ lucre, se ]nt[resc ei atunci, zicea femeia.

— P`n[-i cucu! Dintr-[=tia nu voi vedea eu oameni!r[spundea cu ciud[ b[rbatul.

+i n-a v[zut, c[ Dinu a murit mai degrab[ ca to\i. Femeial-a pl`ns ce l-a pl`ns, dar n-a avut vreme de jelire, c[, deodat[cu ]nmorm`ntarea, s-a g[tat =i cel din urm[ b[nu\ din cas[.Bator, ]n vreo trei zile, c`t a hodinit p`n[ l-au ]ngropat peDinu, era aproape s[ ]n\epeneasc[. Acum femeia sim\ea c[sing