Ion Pachia Tatomirescu Dictionar Estetico Literar Lingvistic Religios de Teoria Comunicatiei...

ION PACHIA TATOMIRESCU DIC[IONAR ESTETICO-LITERAR, LINGVISTIC, RELIGIOS, DE TEORIA COMUNICA[IEI...

(CONCEPTE OPERA[IONALE DISCIPLINARE {I INTERDISCIPLINARE, LA CARE SE APELEAZ~ FRECVENT

%N PRODUCEREA {I %N „ANATOMIA“ TEXTULUI)

Ion Pachia Tatomirescu

'iiiiiiijiiiiiii+

Biblioteca Enciclopedicus

Coperta: Mugur Br@descu.

ISBN: 973–97530–8–6© Editura AETHICUS, 2003

)iiiiiiiiiiiiiiii(2

Dicþionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicaþiei...

'iiiiiiijiiiiiii+Str. Intrarea Lung@, nr. 1 1900 – Timi}oaraPrinted in Romania.

ION PACHIA TATOMIRESCU

DIC[IONAR ESTETICO-LITERAR, LINGVISTIC, RELIGIOS, DE TEORIA

COMUNICA[IEI...(CONCEPTE OPERA[IONALE DISCIPLINARE {I INTERDISCIPLINARE, LA CARE SE APELEAZ~ FRECVENT

%N PRODUCEREA {I %N „ANATOMIA“ TEXTULUI)

)iiiiiiiiiiiiiiii(3


'iiiiiiijiiiiiii+

EDITURA AETHICUS

Timi}oara2003

)iiiiiiiiiiiiiiii(4


'iiiiiiijiiiiiii+Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionalePACHIA TATOMIRESCU, IONDic]ionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunica]iei... / Ion Pachia Tatomirescu. – Timi}oara: Aethicus, 2003

p. 500; 21 cm. – (Biblioteca Enciclopedicus)ISBN: 973–97530–8–6821. 135. 1– 94

Absurdul(lat. absurdus; cf. fr. absurde, „lipsit de sens“)

Absurdul este o categorie estetico-literar@ derivat@ din cultivarea în fertilele c$mpuri ale artei cuv$ntului a aristotelicului principiu, reductio ad absurdum, valorific$nd în „materie sensibil@“ sensuri „invers-logice“, înc$t „reversul realului“, „negativul existen]ial“ se constituie, de fapt, în „solu]ie revelatoare“ a ceea ce este „pozitiv“, }i invers.

Programatic-estetice}te, absurdul se impune ca inconfundabil@ dimensiune spiritual@ / literar@ c@tre jum@tatea secolului al XX-lea (literatura / teatrul absurdului), gra]ie unor mari filosofi / scriitori ce ilustreaz@ totodat@ }i existen]ialismul, neafl$nd capacitatea ens-ului uman de a fi ^n acord / sens cu legile / canoanele societ@]ii: Edward Albee, Samuel Beckett, Albert Camus, Eugen Ionescu, Jean-Paul Sartre }. a. Albert Camus ne ^ncredin]eaz@ – ^n celebrul s@u eseu, Mitul lui Sisif (1942): «E necesar s@ spunem de la ^nceput c@, pentru ca o oper@

)iiiiiiiiiiiiiiii(5


'iiiiiiijiiiiiii+absurd@ s@ fie cu putin]@, trebuie ca g$ndirea, sub forma sa cea mai lucid@, s@-}i aib@ partea ei. Dar ^n acela}i timp ea nu trebuie s@ se manifeste dec$t ca inteligen]@ ordonatoare. (...) Opera de art@ se na}te atunci c$nd inteligen]a renun]@ s@ mai emit@ ra]ionamente asupra concretului. Ea ^nseamn@ triumful c@rnii. (...) Opera de art@ ^ntruchipeaz@ o dram@ a inteligen]ei, a c@rei dovad@ nu o face dec$t indirect. Opera absurd@ pretinde un artist con}tient de aceste limite }i o art@ ^n care concretul nu semnific@ nimic mai mult dec$t el ^nsu}i. (...) Opera ^ntruchipeaz@ a}adar o dram@ intelectual@. Opera absurd@ ilustreaz@ g$ndirea ce renun]@ la iluziile sale }i care se resemneaz@ s@ nu mai fie dec$t o inteligen]@ ce se folose}te de aparen]e, acoperind cu imagini ceea ce nu are nici o ra]iune. Dac@ lumea ar fi inteligibil@ arta nu ar exista.» (CMS, 103 sq.). Teatrul absurdului ionescian – dup@ cum se poate afla }i din Note }i contra-note de Eugen Ionescu (1962) – ^}i revendic@ neputin]a diferen]ierii dintre comic }i tragic: «Eu n-am putut niciodat@ s@ ^n]eleg diferen]a care se face ^ntre comic }i tragic. Comicul fiind intui]ia absurdului, ^mi pare mai disperant dec$t tragicul. Comicul nu ofer@ nici o ie}ire... Spun „disperant“, dar ^n realitate, el este dincolo sau dincoace de disperare sau de speran]@.». %n teatrul absurdului se renun]@ la normele arhitectural-conflictuale „exterioare“, autorul ar@t$ndu-se mai preocupat de „relevarea paradoxal@“ a resorturilor interioare ale

)iiiiiiiiiiiiiiii(6


'iiiiiiijiiiiiii+construc]iei dramatice. %n „decaedrul“ capodoperelor absurdului au memorabil@ str@lucire: «C$nt@rea]a cheal@», «Rinocerii» }i «Regele moare» de E. Ionescu, «Procesul» }i «Metamorfoza» de Franz Kafka, «A}tept$ndu-l pe Godot» de S. Beckett, «Ciuma» de A. Camus, «Diavolul }i bunul Dumnezeu», «Mu}tele» }i «T$rfa ^n respect» de Jean-Paul Sartre.

Accent(lat. accentus, „intona]ie“; cf. fr. accent)

Accentul – ca eviden]iere de sunet, silab@, în cuv$nt – este elementul prozodic fundamental, creator de unit@]i ritmice într-un poem, într-o „proz@ poematic@“ etc.

Mai exist@ accent: oratoric (inflexiuni tari / slabe, rapide / lente, pentru a sublinia anumite sentimente), muzical / melodic („pronun]are / intonare pe un ton mai ^nalt a unei silabe“, „o not@ mai ridicat@“) etc.; accentul de intensitate (dinamic, silabic, expirator) este un „accent specific limbilor moderne“, „caracterizat prin for]a / energia mai mare“ de rostire a unei silabe dintr-un cuv$nt (^n cuvintele polisilabice, se disting accentul principal de intensitate }i accentul secundar de intensitate); ca fonetico-lexico-gramatical accent mai este considerat a fi: ascu]it (pentru c@ „noteaz@ timbrul ^nchis“ al unor vocale / silabe, „ridicarea vocii / tonului“), grav (deoarece „noteaz@ pronun]area deschis@“ a vocalelor“, „cobor$rea de voce / ton“), circumflex (^ntruc$t noteaz@

)iiiiiiiiiiiiiiii(7


'iiiiiiijiiiiiii+„^nchiderea vocalic@ de centru, ca ^n dacorom$nescul î / $, ori „ridicarea-cobor$rea de voce / ton“), ori purt@tor de sens / ^n]eles (àcele / acèle; Pàrcele / parcèle) etc.; literatura / poezia este interesat@ de metricul accent – creator „de metri / picioare metrice“: amfibrah (v v), coriamb ( v v ), dactil ( v v), iamb (v ), troheu ( v) etc.

Acrostih(cf. fr. acrostiche < gr. akrostihis < akros-, „extremitate“, + -

stihos, „vers“)

Acrostihul este o poezie „cu cod“, „cu ]int@ / destina]ie ascuns@, mascat@“, ale c@rei versuri au „în cap“ (dar }i pe alt@ coloan@, pentru posesorii de „cheie“) literele dintr-un nume de persoan@ („adorat@“ / „ironizat@“) scris (citit) „pe vertical@“ („de sus în jos, ca la japonezi“), ori dintr-o propozi]ie-replic@, sau dintr-o lozinc@ anti-preziden]ial@, antiguvernamental@ etc.

Specia este cultivat@ ^nc@ din antichitatea greco-roman@; «^n literatura rom$n@, acrostihurile lui Conachi, intitulate Nume, ne fac cunoscute mai multe inspiratoare (...); cu scop ironic, acrostihul este folosit ^n celebrul poem-p@c@leal@ La noi e putred m@rul..., trimis de B. P. Hasdeu revistei „Convorbiri literare“, sub pseudonimul transparent P. A. Calescu, pe care redac]ia ^l public@, neobserv$nd c@ prin lectura vertical@ a primelor litere se echivala locul infamat cu numele revistei.» (DTL, 12). Pentru o „secret@“ Ana, producem „la minut“ acest

)iiiiiiiiiiiiiiii(8


'iiiiiiijiiiiiii+acrostih („dedica]ia“ se relev@ }i citind „de jos ^n sus“):

Atomii, în stupine, N-au fric@ de albine – Au numai „concubine“...

Act(lat. actus, „mi}care“; cf. fr. acte)

Actul este o unitate ac]ional@ dramaturgic@, în a c@rui alc@tuire intr@ scene / tablouri („c$nturi“), dup@ care se las@ cortina, „pauza de cortin@“ marc$nd: fie preg@tirea „intr@rii într-un act nou“, „în receptarea urm@torului act...“, fie faptul c@ întreaga pies@ de teatru se reduce la un singur act.

%n antichitate, romanii, prin actus > act, desemnau drama. Hora]iu, ^n Ars poetica (189 sqq.), recomand@ divizarea pieselor de teatru ^n cinci acte, norm@ preluat@ de dramaturgii clasicismului. Molière, de pild@, respect@ norma celor cinci acte ^n marile-i comedii de caractere }i de moravuri“; dar scrie }i piese fanteziste, bufonerii, ^n trei acte, ori farse ^ntr-un singur act. Dramaturgii moderni nu mai acord@ mare aten]ie „normei hora]iene“, reduc$nd num@rul antractelor / pauzelor, poate }i datorit@ faptului c@ ^n ultimul secol }i ceva „timpul nu mai are r@bdare cu lumea“.

Ac]iune(lat. actio, „ac]iune“ cf. fr. action)

)iiiiiiiiiiiiiiii(9


'iiiiiiijiiiiiii+Prin ac]iune sunt desemnate succesiunile de

evenimente, fapte, înt$mpl@ri / peripe]ii, aventuri, antrenate de rela]ia / rela]iile eroului central (sau ale cuplului protagonist), dintr-o oper@ literar@, cu ceilal]i eroi, cu beneficul / maleficul mediu înconjur@tor.

De la Aristotel ^ncoace se vorbe}te despre necesitatea unit@]ii de ac]iune („centrarea operei pe o singur@ ac]iune“), cu expunere, conflict, deznod@m$nt etc., desigur, dinspre subiect, eviden]iindu-se ac]iuni simple sau complexe; clasicismul impune principiul celor trei unit@]i: de loc, de timp, de ac]iune; revolta]i, romanticii p@streaz@ doar unitatea de ac]iune (^ndeoasebi, ^n dram@); reprezentan]ii realismului accentueaz@, dinspre verosimil, logica intern-ac]ional@, ^ndeosebi ^n romanul psihologic; romancierii / dramaturgii secolului al XX-lea rafineaz@ ac]iunea ^n mirifice registre existen]iale. Teoreticienii / criticii literari relev@ mai multe soiuri de ac]iune, pornind chiar de la epopeile antichit@]ii; ^n homerica «Iliada», ac]iunea este continu@, respect$nd ordinea cronologic@ a evenimentelor; ^n «Odiseea», pentru c@ relatarea ^ntrerupe firul cronologic, f@c$nd „^ntoarceri ^n timpi / spa]ii“, spre a nuan]a, spre „a l@muri mai bine situa]ia“, ac]iunea este discontinu@; dincoace de Marcel Proust / %n c@utarea timpului pierdut, succesiunea epic@ angajeaz@ „discontinuitatea memoriei involuntare“; ac]iunea tinde «s@ se dilate, s@ stagneze, uneori s@ dispar@ chiar, ca ^n noul roman francez (...), except$nd romanul poli]ist,

)iiiiiiiiiiiiiiii(10


'iiiiiiijiiiiiii+^n care epicul r@m$ne constitutiv, devenind un fel de „ac]iune pur@“»; sub ^nr$urirea cinematografiei, «ac]iunea a cunoscut un reviriment ^n literatur@, succesiunea epic@ d$nd semnifica]ii noi, prin ea ^ns@}i, implicate ^n chiar al@turarea fragmentelor, p@r]ilor etc.»; «^mpreun@ cu natura temporal@, ac]iunea mai comport@ }i una spa]ial@, put$nd fi linear@, c$nd nara]iunea urm@re}te ^n principal un personaj, ca ^n romanul de tip picaresc, }i în planuri paralele sau pe mai multe planuri, c$nd evenimentele se desf@}oar@ ^n serii de ac]iuni de importan]@ aproape egal@ (...); ^n dinamica ei narativ@, ac]iunea este compus@ din c$teva microac]iuni tip, dup@ trei moduri de existen]@: înl@n]uirea (prin juxtapunere }i coordonare), inser]ia (prin includere }i subordonare) }i alternan]a (prin dezvolt@ri paralele)» (DTL, 14).

Adonic(cf. fr. adonique)

Prin adonic (sau adoneu) se în]elege vers, dar }i ritm, specific prozodiei antice, greco-latine, const$nd din cinci silabe, dintre care prima }i a patra fiind accentuate, îndeplinind totodat@ }i func]ia de încheietor de strofe safice.

Tratatele ^l explic@ printr-un «dactil acataletic }i altul cataletic: v v / v » (DTL, 15); ^n «Od@ – ^n metru antic» de M. Eminescu, fiecare strof@ safic@ se ^ncheie cu un adonic / adoneu: Singur@t@]ii; Ne-ndur@toare; Apele m@rii; Pas@rea



'iiiiiiijiiiiiii+Phoenix ? }i Mie red@-m@ (v. infra – ritm / strof@ safic@). Pentru prima dat@, ^n rom$ne}te, se face aluzie / trimitere la adonicul vers, de c@tre Eminescu, ^n «Scrisoarea V»: «Descifr$nd a sale patimi }i amoru-i, cu nesa]iu / El ar fr$nge-n vers adonic limba lui ca }i Hora]iu...».

Aforism(lat. aphorismus, „defini]ie“)

Aforismul este o maxim@, exprim$nd fulgurant un adev@r, adeseori apel$nd la paradox.

(Exemple: «Tat@l meu – Hidrogenul, mama mea – Oxigenul; eu – fiul Apei, V@rs@torul...» –

TAfor, 5; «Apa e ca dragostea... Al@turi de un mare foc, se evapor@...» – TAfor, 17; «Fulgii sunt visele Apei, vise transformate ^n realitate...» – TAfor, 32).

Alegorie(cf. fr. allégorie – „desf@}urare a ^nchipuirii“)

Alegoria este un procedeu stilistic ce faciliteaz@ sensului literal al unui text s@ se releve într-altul ascuns; altfel spus, este ca o ampl@ metafor@ ce permite un transfer din planul abstract / profund al în]elesurilor, într-un plan de suprafa]@, figurativ, oferind }i o „dezlegare implicit@“, destul de transparent@.

Alegoria «concretizeaz@ de obicei idei generale (ura, prietenia, iubirea, r@zboiul etc.), d$ndu-le o form@ sensibil@» (DTL, 17); din simpl@ figur@ stilistic@, alegoria poate «ajunge s@ capete propor]iile unei forme de viziune



'iiiiiiijiiiiiii+creatoare, devenind o figur@ de compozi]ie» (ibid.).

%n balada Pe-o Gur@ de Rai / Miori]a, protagonistul («m$ndrul ciob@nel / tras printr-un inel») are statutul de nemuritor, de Mesager celest la Samasua / Samos (Soarele-Mo} / Tat@l-Cer), Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei, al str@mo}ilor no}tri cu }tiin]a de a se face nemuritori, Dax / Dacii; ^n variante s-a conservat „aruncarea“ lui ^n trei suli]e (s@bii), ori ^n trei ]@pi / ]@pu}te, potrivit scenariului trimiterii Mesagerului Celest din sanctuarul mic-rotund de la Sarmizegetusa: «ori s@-l taie, ori s@-l pu}te, / s@-l arunce-n trei ]@pu}te...». Jertfa / sacrificiul protagonistului, ^n numele poporului s@u de Dax / Daci („oameni sfin]i, cei mai drep]i / viteji“), se constituie ^ntr-o sublim@ alegorie a nuntirii cu cosmosul, deoarece se face trecerea de la nivelul abstract, al mor]ii posibile – prin aruncarea lui ^n cele trei ]@pi / suli]e –, la nivelul concret, al nun]ii cosmice: {i la nunta mea / a c@zut o stea. / Soarele }i Luna / mi-au ]inut cununa. / {i-am avut nunta}i / brazi }i p@ltina}i; / preo]i – mun]ii mari, / paseri – l@utari; p@s@rele mii / }i stele f@clii... O alegorie transsimbolic-erotic@ ^nt$lnim ^n crea]ia poetic@ a lui Ien@chi]@ V@c@rescu: %ntr-o gr@din@, / l$ng’-o tulpin@, / z@rii o floare ca o lumin@. / S-o tai, se stric@; / s-o las, mi-e fric@ / de vine altul }i mi-o ridic@.

%n lirica rom$n@ contemporan@, alegoria ocup@ un loc privilegiat: F@t-Frumos str@bate c$mpul jum@tate – / de floare-i c$mpia Dacorom$nia: / Zorie, Zorie, c$mpu-i de victorie ! / C$nt@ un voinic cu musta]a-n spic –



'iiiiiiijiiiiiii+m$ndru b@rbat drag, învelit în steag: / «...verde, focu-n gr$u, m$ndro, peste r$u, dac@ vei vedea, / tu ai urma mea: de-i steag cenu}iu, Zorio, nu viu; / de-i steag tricolor, Zorio, nu mor; de-i steag zdren]uit, / în zori am murit – }i-i al meu morm$nt floarea de p@m$nt, / floarea-t@m$ioar@, rou@ peste ]ar@...!» / De crini e c$mpia Dacorom$nia. / F@t-Frumos e-n prag, învelit în steag: / Zorie, Zorie, c$mpu-i de victorie...! («Balada Stegarului» de Ion Pachia Tatomirescu – TLil, 81). %ntr-o celebr@ alegorie paradoxist-cosmologic@ se constituie poemul Shakespeare de Marin Sorescu, unde, potrivit noii demiurgologii (rezult$nd din dinamitarea mitologicului, a sacrului, a „olimpianismului“, macrocosmic ori microcosmic, spre o recristalizare ^ntr-un proasp@t, inedit registru), Dumnezeu, protagonistul Genezei / Facerii, din Biblie, Atoatecreatorul celor din universul nostru cotidian, («La ^nceput a f@cut Dumnezeu cerul }i p@m$ntul...» – Bibl, 11), este substituit de omul de geniu, terestrul „geniu brit“, Shakespeare, creator ^ns@, „prin analogie“, al unui univers dramaturgic: Shakespeare a creat lumea în }apte zile. // %n prima zi a f@cut cerul, mun]ii }i pr@p@stiile suflete}ti, / %n ziua a doua a f@cut r$urile, m@rile }i oceanele, / {i celelalte sentimente – / {i le-a dat lui Hamlet, lui Iuliu Caesar, lui Antoniu, Cleopatrei }i Ofeliei, / Lui Othello }i altora, / S@ le st@p$neasc@, ei }i urma}ii lor, / %n vecii vecilor. / %n ziua a treia a str$ns to]i oamenii / {i i-a înv@]at gusturile: / Gustul fericirii, al iubirii, al dezn@dejdii, / Gustul geloziei, al gloriei }i a}a mai departe, / P$n@ s-au terminat toate gusturile. // Atunci au sosit }i ni}te indivizi care înt$rziaser@. / Creatorul i-a m$ng$iat pe cap cu comp@timire / {i le-a spus c@ nu le r@m$ne dec$t s@ se fac@ / Critici literari / {i s@-i conteste opera. / Ziua a patra }i a cincea le-a rezervat r$sului. / A dat drumul clovnilor / S@ fac@ tumbe / {i i-a l@sat pe regi, pe împ@ra]i



'iiiiiiijiiiiiii+/ {i pe al]i neferici]i s@ se distreze. / %n ziua a }asea a rezolvat unele probleme administrative: / A pus la cale o furtun@ / {i l-a înv@]at pe regele Lear / Cum s@ poarte coroan@ de paie. / Mai r@m@seser@ c$teva de}euri de la facerea lumii / {i l-a creat pe Richard al III-lea. / %n ziua a }aptea s-a uitat dac@ mai are ceva de f@cut. / Directorii de teatru }i umpluser@ p@m$ntul cu afi}e, / {i Shakespeare s-a g$ndit c@ dup@ at$ta trud@ / Ar merita s@ vad@ }i el un spectacol, / Dar mai înt$i, fiindc@ era peste m@sur@ de istovit, / S-a dus s@ moar@ pu]in.

Cea mai ampl@ alegorie din literatura rom$n@ de la origini p$n@ azi, desf@}ur$ndu-se c$t un roman, dat$nd dintre anii 1703 }i 1705, este Istoria ieroglific@ de Dimitrie Cantemir. %n literatura universal@, celebre alegorii se datoreaz@ lui Dante (Divina comedie), Rabelais (Gargantua }i Pantagruel), Swift (C@l@toriile lui Gulliver), Albert Camus (Ciuma) }. a.

Alitera]ie(lat. alliteratio; cf. fr. allitération)

Alitera]ia este o figur@ stilistic@ rezid$nd în efectele eufonic-imitative, îndeosebi, în vers, ob]inute de c@tre autor prin alegerea m@iestrit@ a unor cuvinte în care se repet@ anumite vocale / consoane, ori grupuri de sunete, „în sugestie onomatopeizatoare“, spre a face s@ reverbereze mai profund în receptor atmosfera / tensiunea poematic@.

Sugestia este mai mult dec$t onomatopeic@: induce lirico-semantic-sincretic, prin repeti]ia vocalei ^nchise posterioare bilabiale, „vocala dang@tului de clopot m$n@stiresc“ – ^n



'iiiiiiijiiiiiii+vecin@tatea consoanei lichide / vibrante (l / r), ori a consoanelor nazale (m / n) –, nu numai huietul V@ii Oltului la Cozia, ci }i „huietul istoriei“ de la r@zboaiele dintre Traian }i Decebal, din b@t@liile de la dava / castrul Arutela, de pe cel@lalt mal, dar cu vreo cinci sute de metri mai ^n amonte de Cozia, de la „posada“ de-aci, dintre cetate }i Muntele Basarab etc., ca lucrare sisific@ a „m$ndrelor genera]ii spumegate“, fie acestea ale valurilor r$ului, fie ale valurilor de pelasgo-thraco-daci / valahi: «Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate, / C@tre ]@rmul dimpotriv@ se ^ntind, se prelungesc / {-ale valurilor m$ndre genera]ii spumegate / Zidul vechi al m$n@stirii ^n caden]@ ^l izbesc.» (Umbra lui Mircea. La Cozia, de Grigore Alexandrescu – v. AOC, 52). Uneori sugereaz@ v$j-vij-ul desf@}ur@rilor „stihial-r@zboince“ – «{i ca nouri de aram@ }i ca ropotul de grindeni, / Orizonu-ntunec$ndu-l, vin s@ge]i de pretutindeni, / V$j$ind ca vijelia }i ca plesnetul de ploaie...» (Scrisoarea III de Mihai Eminescu) –, dar }i majestuozitatea unor cavaleri, str@mo}i descinz$nd din cei desemna]i de romani prin sintagma Daci Magni (referindu-se la cei din Maramarisia / Maramure}, ori din Moldadava / Moldova de Nord): «Voinicii cai spumau ^n salt; / {i-n creasta coifului ^nalt / Prin vulturi v$ntul viu vuia, / Vrun prin] mai t$n@r c$nd trecea / C-un bra] ^n }old }i pe pr@sea / Cu cel@lalt.» (Nunta Zamfirei de G. Co}buc). „Rafin@rii stilistice“ ale alitera]iei mai sunt: lambdacismul, polisigmismul, totimo}ismul etc. (infra).



'iiiiiiijiiiiiii+ Amfibrah

(lat. amphibrachus)

Amfibrahul este un picior metric trisilabic, cu silaba accentuat@ în mijloc.

(infra – ritm).

Anadiploz@(cf. fr. anadiplose < gr. anadiplosis, „reluare“)

Anadiploza ca figur@ de stil este o repeti]ie gramatical@ „pentru un spor de efect“, const$nd în revenirea asupra aceluia}i cuv$nt întrebuin]at la sf$r}itul unei propozi]ii }i la începutul celei urm@toare.

(Ex. «Hic tamen vivit. Vivit ?» / «Acesta totu}i tr@ie}te. Tr@ie}te ?» – Cicero, «Catilinarele»; «Ve}nic este numai r$ul: r$ul este demiurg» – Eminescu, «Scrisoarea IV»; «...partea vrea întregul, întregul e-n parte, / moartea-i este via]a, via]a-i este moarte...» – Ion Pachia Tatomirescu, «Nuf@rul luminii fiin]a-mi împarte»; TUph, 39).

Analiz@(cf. fr. analyse)

Critica literar@ desemneaz@ prin analiz@ o metod@ de cercetare, „în faza de aplicare la obiect“, const$nd, fire}te, în „descompunerea întregului unei opere literare în elementele sale constitutive“.

Prin sintagma proz@ de analiz@, sau analitic@, se ^n]elege de obicei, ^n perimetrul criticii literare, proza psihologic@, mai ales, romanul analitic, de



'iiiiiiijiiiiiii+la Marcel Proust («%n c@utarea timpului pierdut») ^ncoace.

Anapest(lat. anapestus)

Anapestul este piciorul metric trisilabic, av$nd a treia silab@ purt@toare de accent.

(infra – ritm)

Anafor@(lat. / gr. anaphora, „ridicare“; cf. fr. anaphore)

Anafora ca figur@ de stil este o repeti]ie lexical@ const$nd în realizarea unei simetrii prin reluarea unui cuv$nt în pozi]ie ini]ial@, ori din pozi]ia ini]ial@ în pozi]ia final@ a unui vers / r$nd, opun$ndu-se epiforei.

(Exemple: anaforizarea termenului insensibil: «...d@ltuiesc }i moartea din oase, / insensibil, printre z$ne cu amfore sm@l]uite ^n cre}tet, / insensibil, ^ntre norii semin]elor de mac din culturile noi, / insensibil, sub me}ele aurind, fluturate de pe}teri, / atent doar la acul hieroglifei – de grangur ciugulit@ –, / acul ^n care p@ianjenul pus-a fir, / ^mpl$nt$ndu-l ^n osia ro]ii cere}ti, de safir...!» – Sculptor împotriva mor]ii... / TVerb,

52; sau ca ^n simploca – infra – alc@tuit@ din anafora era lemnul „combinat@“ cu epifora mu: «Era lemnul ochiului, mu; / era lemnul sternului, era lemnul coloanei / vertebrale, era lemnul nasului, mu; / era lemnul c@lc$iului, mu; / era lemnul gurii, era lemnul frun]ii-obad@, / era lemnul coapsei, mu; / era lemnul limbii, mu; / era lemnul glotei, vioara-mu; / era lemnul



'iiiiiiijiiiiiii+pe}terii / violate, era lemnul bradului-mireas@, / era lemnul crucii-mu; / era lemnul cerbului, mu; / era lemnul vulturului, era lemnul crapului / cu solzii-securi, l$ng@ lemnul g$ndului, mu: / de ce l-a]i pierdut pe Lemn, de ce l-a]i exilat / pe Mu, t@indu-v@ nunta, dragi elemente / prim-conduc@tor-tetradice, / iubit@ Ap@, Aer-psihi-mu, drag@ Focule, / ^ngenunatule P@m$nt ... ?!?» – Od@ lemnului, sau c$ntec pentru elementul mu, ^n TFulg, 94; «%n veci iubi-o-vei, în veci / Va r@m$nea departe» – Dac@ iube}ti f@r@ s@ speri de Mihai Eminescu).

Androgin(gr. androginos)

Prin androgin se în]elege o f@ptur@ fabuloas@, bisexuat@, înf@]i}$ndu-se ca un „om dublu“, cu puteri periclit$nd pozi]ia olimpic@ a zeilor, ceea ce a atras hot@r$rea lui Zeus de a înjum@t@]i – pe cale chirurgical@ – astfel de fiin]e, anihil$ndu-le capacitatea / for]ele, d$ndu-le puteri umane, bineîn]eles, sub rezerva, sub amenin]area unei noi înjum@t@]iri, „înjum@t@]irea jum@t@]ii“, în caz de nesupu}enie fa]@ de tronurile divine.

Descrierea sacrului eveniment chirurgical olimpic o dator@m lui Platon («Banchetul», 190 a – e / 191 d): «Trei genuri de oameni au fiin]at la-nceput, nu ca azi: b@rbat }i femeie; era }i-al treilea sex, av$nd c$te ceva comun cu fiecare din celelalte dou@. Ast@zi doar numele a mai r@mas dintr-^nsul; fiin]a ^ns@}i a disp@rut. Acest gen



'iiiiiiijiiiiiii+se numea pe-atunci androgin, c@ci }i ^nf@]i}area lui con]inea, ca numele, c$te o parte de b@rbat }i femeie. Acum numele s@u nu-i altceva dec$t o porecl@ aruncat@ cuiva spre a-l jigni. Afar@ de asta, ^ntregul corp al fiec@rui om era de o ^nf@]i}are rotund@; spatele }i coastele ^n form@ de cerc. Aveau patru m$ini }i tot at$tea picioare. Aveau }i dou@ chipuri, exact la fel, a}ezate pe un g$t rotund, un singur cap, pe care erau a}ezate cele dou@ fe]e opuse una alteia, patru urechi, dou@ organe de procrea]ie }i, ^n sf$r}it, toate celelalte pe care, prin compara]ie cu acestea, le pute]i lesne reconstitui. Umblau drept, ca noi, }i se-ndreptau ^n orice direc]ie ar fi dorit s-o apuce. C$nd ^ns@ voiau s@ iu]easc@ pasul, se sprijineau consecutiv pe cele opt membre }i-}i luau fuga ^ntr-o gr@bit@ rostogolire, ^ntocmai ca @i de fac tumbe, c@z$nd mereu ^n picioare. Iat@ acum }i cauza pentru care aceste trei genuri de oameni se deosebeau ^ntre ele. Sexul b@rb@tesc era, dintru ^nceput, pruncul Soarelui, cel femeiesc – al p@m$ntului, iar ambigenul – al Lunei, c@ci }i ea se ^mp@rt@}e}te din Soare }i P@m$nt. Ace}ti oameni aveau formele rotunde }i mi}c@rile circulare, ca ale p@rin]ilor. H@r@zi]i cu o putere }i-o vlag@ miraculoas@, cu o trufie f@r@ de margini, ^ntocmai cum spune Homer despre Efialte }i Otus, ei s-apucar@ s@ se suie-n cer ca s@ se ^nst@p$neasc@ pe zei. Atunci Zeus }i ceilal]i zei s-au sf@tuit ce trebuie s@ fac@, }i nu erau ^n stare s@ ia o hot@r$re. Nu era cazul, ^n



'iiiiiiijiiiiiii+adev@r, nici s@-i ucid@, nici – tr@snindu-i ca pe gigan]i – s@ }tearg@ de pe fa]a p@m$ntului neamul lor. A}a ceva ar fi ^nsemnat pentru d$n}ii s@ desfiin]eze onorurile }i daniile ce le vin din partea oamenilor. Dar nu le puteau ierta nici cutezan]a. Dup@ oarecare g$ndire, Zeus se hot@r^ ^n sf$r}it. Lu$nd deci cuv$ntul, zise: „Cred c-am g@sit mijlocul de a sili pe oameni s@-}i curme nes@buin]a. %i voi face mai slabi. Iat@, am s@-i tai ^n dou@ pe fiecare }i-au s@ se fac@ pe dat@ mai neputincio}i; ba ne-or fi }i mai spornici, din cauza num@rului mai mare. {i vor umbla drep]i, pe dou@ picioare. Dar dac@ }i a}a se vor ar@ta cutez@tori, nevoind s@ se potoleasc@, iar@}i am s@-i tai ^n dou@ – zise d$nsul – ca s@ umble pe-un singur picior, s@rind ca }chiopii.“. Spun$nd asta, Zeus t@ie ^n dou@ pe oameni, cum t@iem noi scoru}ele pentru a le pune la uscat, sau cum despic@ unii ou@le cu firul de p@r. Cum ^l f@cea pe c$te unul ^n dou@, ^i }i poruncea lui Apolo s@-i ^ntoarc@ fa]a }i-o jum@tate a g$tului spre partea unde era t@ietura, pentru ca omul, v@z$nd-o, s@ devin@ mai modest. C$t prive}te celelalte p@r]i, Zeus porunci lui Apolo s@ le vindece. Apolo ^ntoarse atunci fa]a; }i, cum str$ngi la gur@ o pung@, a}a adun@ el toate peli]ele, peste ceea ce numim acum p$ntec. N-a l@sat dec$t o deschiz@tur@, str$ns@ ^n mijlocul bur]ii, ^ntr-un punct ce se nume}te buric. netezi }i celelalte cute, destul de multe, ^ntocmi pieptul, folosindu-se de-o unealt@



'iiiiiiijiiiiiii+asemenea celeia pe care o ^ntrebuin]eaz@ cizmarii spre a netezi pielea ^nc@l]@mintelor pe calapod. Nu l@s@ dec$t prea pu]ine cre]uri ^n preajma p$ntecelui, l$ng@ buric, pentru a p@stra doar amintirea vechii pedepse. De vreme ce fiin]a era t@iat@ ^n dou@, fiecare jum@tate dorea s@ se alipeasc@ jum@t@]ii celeilalte. Se prindeau ^n bra]e }i se str$ngeau at$t de tare, c@-n dorul lor de contopire uitau de m$ncare }i de tot, devenind incapabile pentru oricare treab@, ^ntruc$t una f@r@ alta nu mai vroia s@ se apuce de nimic. C$nd una dintre jum@t@]i murea, partea r@mas@ singur@ c@uta ^mpreunarea cu alt@ jum@tate p@r@sit@, fie c@ d@dea peste jum@tatea unei femei ^ntregi (ceea ce noi numim ast@zi „o femeie“), fie c@ era jum@tatea unui b@rbat. Rasa mergea ^nainte spre stingere. Atunci Zeus se milostivi de neamul omenesc }i invent@ alt leac. Str@mut@ ^n fa]@ organele creatoare, c@ci p$n@ aici oamenii le aveau ^n partea dinafar@. Ei z@misleau }i n@}teau nu prin conlucrarea acestor organe, ci ^n p@m$nt, ca greierii. Mut$ndu-le Zeus ^n fa]@, na}terea s-a f@cut de-acum ^ncolo numai printr-^nsele: b@rbat cu femeie. Datorit@ acestei or$nduieli, dac@ b@rbatul se une}te cu o femeie, z@misle}te; }i astfel, neamul se p@streaz@. (...) Eros este cel ce ^mpreuneaz@ fr$nturile vechii naturi; el ^}i d@ }i osteneala s@ fac@ din dou@ fiin]e una singur@; el ^ncearc@ s@ vindece nefericirea fiin]ei umane» (PB, 36 – 39).

Antiroman



'iiiiiiijiiiiiii+(cf. fr. antiroman)

Prin antiroman este desemnat acel „soi de roman“ în care autorul avangardist „vrea s@ explice totul înainte de a fi în]eles ceva“ din cosmosul nostru cel de toate zilele.

Antitez@(cf. fr. antithèse < gr. antithesis, „opozi]ie“)

Antiteza este figura de stil care const@ în proiectarea a dou@ entit@]i / elemente în antonimie, în „panoul central“ al unei poeme, al unei opere, în general, înc$t s@ se pun@ reciproc mai bine în lumin@.

Prin antitez@, se reliefeaz@ mai bine, mai ad$nc, „opozi]ia“ dintre dou@ personaje, situa]ii, idei / concepte, fapte etc. Antiteza se poate ivi chiar }i la nivelul celor mai mici unit@]i poetice, ca, de exemplu, ^n titlurile unor poeme – ca, de exemplu, la Mihai Eminescu – %mp@rat }i proletar, %nger }i demon (dar }i ^n versuri ca: «Ea un ^nger ce se roag@ – El un demon ce viseaz@; / Ea o inim@ de aur – El un suflet apostat...»), Venere }i Madon@ etc. „Lucrarea ^n materie sensibil@“ a antitezei se desf@}oar@ „f@r@ frontiere“, de dinainte de zorii homerici ai poeziei, p$n@ ^n lirica de azi, dup@ cum dovede}te }i Sonetul Verdelui %mp@rat (ori psalmul elementului Ap@), aflat ^n volumul tip@rit ^n anul 2002, «Ultimele poeme hadronice» de Ion Pachia Tatomirescu, un sonet-antitez@, surprinz$nd permanentul, ne]@rmuritul, sisificul asediu al vegetalului / viului ^n priveli}tea



'iiiiiiijiiiiiii+mineralului, din credin]a ^ntr-o cosmic@ nunt@ a elementelor: «Doar ap@-mp@r@teasc@-mi urc@-n vine – / ea sper@ chiar }i-n clipa de cenu}@ / s@ mai deschid@ vie]ii înc-o u}@, / ori s@-mbl$nzeasc@ durele destine... // La toate-i clorofila juc@u}@ / ca s$ngele fierbinte din feline, / îns@ cu meandre pure, opaline, / într-o domesticie ce-n@bu}@ // betoanele armate }i asfaltul, / abisul mucezit, ori creasta crunt@, / de}ertu-ngenun@rilor, înaltul... // Da,-n lumea noastr@ infinit-m@runt@, / doar %mp@ratul Verde – }i nu altul – / ne-nr@z@re}te-n cosmica lui nunt@...» (TUph, 46).

Antropomorfism / antropocosmism(gr. anthropos, „om“ + morphé, „form@“ / kosmos, „univers“

+ suf. -ism)

Antropomorfismul / antropocosmismul desemneaz@ o concep]ie religioas@ arhaic@ (politeist@ / monoteist@), potrivit c@reia for]ele (fenomenele) / obiectele cosmosului arhaic – zeit@]i, Dumnezeu, îngerii, eonii / spiritele, stihiile, Soarele, Luna, stelele, p@m$ntul, mun]ii etc. – au „tr@s@turi umane“, au chip de om, îndeosebi, de craniu, sediu al sufletului universal.

%n mitologia pelasgo-thraco-dac@ / valah@ (dacorom$n@), de pild@, muntele, apar]in$nd „seriei a treia de divinit@]i“, este antropomorf, av$nd: „creier“ („creierul muntelui“), „ochi“ („ochiul muntelui“, „gur@“ („pe-o Gur@ de Rai“), „n@ri“ („n@rile muntelui“), „cioc“ / „ghion“ („ciocul / ghionul muncelului“), „picior“ („pe-un



'iiiiiiijiiiiiii+picior de plai“), „vestimenta]ie“ („poalele muntelui“) etc.; totodat@, mun]ii sunt }i „marii preo]i“ («preo]i – mun]ii mari / paseri – l@utari...» – Pe-o Gur@ de Rai). %n poemul Gemenii, de Mihai Eminescu, se ^nr@z@re}te un sublimat antropocosmism zalmoxian: «Cu glasul lui ce sun@ ad$nc, ca de aram@, / El noaptea cea etern@ din evii-i o recheam@, / Arat@ cum din neguri cu umeri ca de munte / Zalmoxe, zeul vecinic, ridic@ a sa frunte / {i dec$t toat@ lumea de dou@ ori mai mare, / %}i pierde-n ceruri capul, ^n jos a lui picioare, / Cum sufletul lui trece vuind prin neagra cea]@, / Cum din ad$nc ridic@ el universu-n bra]@, / Cum cerul sus se-ndoaie }i stelele-}i a}terne, / O bolt@ r@s@rit@ din negure eterne...».

Apolinic(de la zeul Apollo)

Prin apolinic este desemnat@ categoria estetic@ în antonimie cu dionisiacul, categorie prin care se relev@ „apetit pentru imaginea frumoas@, pentru forma armonioas@“, „autocontrol olimpic }i viziune optimist@“, „reverie azur@ }i luminozitate“, „senin@tatea contemplativ@“, „sim] al m@surii / echilibrului“, „sim]ul perfec]iunii, absolutului“, „str@p$nire a pasiunilor“, „unitate, rigoare, limpiditate de g$nd / suflet“ etc.

Aceast@ categorie estetic@ legat@ de zeul Soarelui / Armoniei, Apollo, a fost „detectat@“ de



'iiiiiiijiiiiiii+Nietzsche, coexist$nd, ori ^n complementaritate dionisiacului, }i lans$nd-o prin «Na}terea tragediei din spiritul muzicii», ^n anul 1872.

Aporie(cf. gr. aporia, „dificultaate“)

Aporia desemneaz@ un soi de antinomie / pradox, const$nd într-o problem@ „dificil / imposibil de solu]ionat“, în plan metafizic, dar capabil@ s@ pun@ în eviden]@ – latent, intuitiv – caracterul contradictoriu-dialectic al existen]ei, al cunoa}terii etc.

Celebre sunt aporiile lui Zenon Eleatul (aprox. 490 – 430 ^. H.), care trateaz@ mi}carea din punct de vedere dialectic; Zenon nu a negat mi}carea ca „senzorial@ certitudine“; problema prive}te „adev@rul mi}c@rii“; (1) cel ce se deplaseaz@ spre o ]int@ trebuie mai înt$i s@ parcurg@ jum@tatea drumului c@tre aceasta; }i apoi, de la aceast@ jum@tate, iar@}i jum@tatea acesteia (adic@ „jum@tatea jum@t@]ii“), }i astfel, la infinit; desigur, mi}carea este esen]a spa]iului / timpului; conceptualiz$nd, mi}carea exprim@ „forma unit@]ii ^ntre negativitate }i continuitate“; dar continuitatea / discontinuitatea nu sunt esen]e; (2) Achile nu va ajunge broasca ]estoas@; bine^n]eles: parcurg$nd mai ^nt$i jum@tatea, apoi jum@tatea jum@t@]ii etc.; Aristotel consider@ c@ o poate ajunge dac@ i se permite „s@ treac@ limita“; Hegel consider@ acest r@spuns „just“, con]in$nd „totul“; (3) s@geata care zboar@ e în repaus; aceast@ aporie a s@ge]ii se t@lm@ce}te ^n faptul c@ unitatea rezid@ ^n identitatea contrariilor; jum@tatea



'iiiiiiijiiiiiii+„egaleaz@“ dublul: „mi}carea m@surat@“ raportat@ la „corpul nemi}cat“ }i „^n compara]ie cu corpul care se mi}c@ ^n direc]ia invers@“ etc.

Argou(cf. fr. argot)

Argoul este un mod de exprimare nonliterar, specific anumitor grupuri sociale „certate cu legea“ }i cu „codul manierelor elegante“ – grupuri alc@tuite din vagabonzi, cer}etori, delincven]i, dar }i din elevi, studen]i, militari }. a. –, care }i-au format un „vocabular special“, cuprinz$nd cuvinte „cu sensuri deturnate“, din limba comun@, ori din sfera regionalismelor, neologismelor etc., dup@ un „cod propriu-încriptat“, cu „în]elesuri“ f@r@ vreo leg@tur@ cu sfera lor propriu-zis@, înc$t s@ fie „de neb@nuit“ îndeosebi celor ce reprezint@ autorit@]ile, ori celor ce au leg@turi cu autorit@]ile.

Argoul are dou@ func]ii: de a ^ncifra con]inutul unui mesaj }i de a diferen]ia „grupul social respectiv“ de majoritatea celorlal]i vorbitori. Din pitorescul „vocabular“ argotic spicuim: a ciordi, „a fura“, a mangli, „a fura“, a }uti, „a fura“, babac, „p@rinte“, Bacu, „Examenul de Bacalaureat“, biciclet@, „ochelari“, bil@, „cap“, bostan, ;cap“, bosu-mare, „directorul“, bosu-mic, „directorul adjunct“, broasc@, „po}et@“, casma, „m$n@“, ciripitor, „denun]@tor“, curcan, „poli]ist“, denghi, „bani“, devl@, „cap“, dirig, „diriginte“, dirig@, „dirigint@“, fasole, „din]i“,



'iiiiiiijiiiiiii+felicitare, „ordin de concentrare“, feti]@, „mitralier@“, frunz@, „profesoar@ de botanic@ / biologie“, g@in@, „p@l@rie“, gagiu, „individ“ / „iubit“, hard, „creier“ / „cap“, icre, „bombe“, limb@, „informator al poli]iei“, lovele, „bani“, m@lai, „salariu“ / „bani“, mardei, „bani“, mate, “matematic@“, mi}to, „foarte bun / frumos“, mititica, „pu}c@rie“, p$rnaie, „oal@ de p@m$nt“, parai, „bani“ (< de la para, parale, monede din vremea Imperiului Otoman), prof@, „profesoar@“, sticlete, „poli]ist“, }ase !, „aten]ie !“, }ucar, „frumos“, tigv@, „cap“, universitate, „^nchisoare“ etc. (cf. CDobMD, 38).

Scritorii de mare talent, ^nc@ din cele mai vechi timpuri, au }tiut s@ valorifice (pentru „coloritul mediului social“, pentru „atmosfer@“ etc.) poten]ialul stilistic argotic: Petroniu («Satyriconul»), Fr. Villon («Balade»), T. Arghezi («Sici, bei“ – v. infra, text literar), Miron Radu Paraschivescu («C^ntice ]ig@ne}ti» – v. infra, text literar), E. Barbu («Groapa»), N. St@nescu («Argotice). „Lamenta]ia (de dor }i of)“ a unui Gic@, la c$rciuma Calul B@lan, gra]ie „m@iestriei“ / capacit@]ii st@nesciene de a rafina / sublima „ar-goticele“, capacitate dat$ndu-se din orizontul zilei de «joi, 12 mai 1955», trece ^ntr-un admirabil „text liric-burlesc-baladesc“: Zicea c@ i-am vr@jit nasol, / c@ fac mi}to la parastase / ... m@ tot miram ce-o g$dilase / de-a dichisit-o-n ochi un trol. // {i mi-a suflat-o, m@... de-a gata, / c@lca-i-ar dricu' ar@tarea... / C$ntai, c$ntai, dar vezi, c$ntarea / mi-a înc@lzit doar beregata. // M@ arde sub c@ma}@ coasta, / m@ seac@ dur, prea dur, abra}a, / sau b@... m-o fi dur$nd c@ma}a / }i eu nu }tiu nimic de asta. // Sunt }mecher, eu ? Eu, m@ ? Ce



'iiiiiiijiiiiiii+zici... / C-a}a-mi turn@ la-nghesuial@... / Dar vezi, m-am prins: e pe gineal@, / c-o arde-n musc@ d-un carici. // M-a uns cu g@ina] de z$n@ / }i tocmai cine... O cartoaf@, / o }toalf@ talciocar@, oaf@... / Ei }i ? De-o g$dil@... r@m$n@ ! // Ochitul, vorbele îi put, / Dar d@-o-n suflet de gagic@ / ....... / Ai oasele la tine, Gic@ ? / Te fac pe zece un barbut... (Nichita St@nescu, «La Calul B@lan, c$rcium@ }i han» – SArg, 47).

Arhaism(cf. fr. archaïsme)

Prin arhaism este desemnat orice cuv$nt care a avut „un bun circuit în epoci mai vechi ale unei limbi“, dar care a ie}it „definitiv“ din „circuitul actual“ al respectivei limbi, nemaifiind necesar dec$t în scrierile care se încearc@ în reconstituirea istoriei, iar clasa / categoria lexical-fonetic-stilistic@ a arhaismelor, în antonimie cu clasa neologismelor, cuprinde fonetisme, cuvinte sau construc]ii (locu]iuni, expresii, îmbin@ri sintactice) învechite, „ie}ite din uz“ etc.

Scriitorii mai utilizeaz@ – „^n doze bune / suportabile“, nu „sufocante“ – anumite arhaisme, ^ntr-ale lor romane, nuvele }i povestiri istorice, spre a da impresia de „arhaic“, „de epoc@ veche“. Din sfera arhaismelor, semnal@m: ag@ („}ef de poli]ie“), bradua (numele dacic al bradului, a}a cum se pronun]a la 20 mai 168 d. H.), br$nc@ („m$n@“ – conservat ^n expresia „a sta pe br$nci“, ^n verbul a ^mbr$nci etc.), broanc@ (numele arhaic, pelasgo-thraco-dacic al contrabasului), flint@ („pu}c@“), a hi / hire („a



'iiiiiiijiiiiiii+fi“ / „fire“), pegrin@ (numele dacic al b@grinului), pitar („}ef al aprovizion@rii Cur]ii Domne}ti cu p$ine“), sp@tar („}ef al armatei“) etc.

Arhetip (lat. archetypum, „modelul dint$i“)

Prin arhetip este denumit „modelul originar“, „esen]ialul / substan]ialul în materie sensibil@“, pentru lucruri, fiin]e, fenomene etc., ilustr$nd imaginea tipic@ în func]ii „modelatoare“, „organizatoare“, purt@toare de „energie ancestronic@“.

Potrivit teoriei civiliza]iilor arhetipale }i interferen]iale (lansat@ ^n 1980 – cf. TOip, 11), civiliza]iile arhetipale au ap@rut ^n bazinele fluviilor fundamentale ale planetei – civiliza]ia pelasgo-thraco-dac@, ^n bazinul Dun@rii (din orizontul anului 8175 ^. H.), civiliza]ia asiro-babilonian@, ^n bazinul Tigrului }i Eufratului, civiliza]ia egiptean@, ^n bazinul Nilului etc. –, ^ncep$nd s@ „emit@“ / „propage“ ^n cercuri-„valuri“ concentrice elementele culturale / civilizatorii; ^n locurile de interferen]@ ale acestor valuri culturale / civilizatorii au ap@rut, fire}te, civiliza]iile interferen]iale: civiliza]ia elin@ (sau greac@) – la interferen]a valurilor culturale civilizatorii pelasgo-thraco-dace, egiptene }i asiro-babiloniene, civiliza]ia imperial-roman@ etc.

Art@ poetic@(lat. ars poetica; fr. l’art poétique)



'iiiiiiijiiiiiii+Ars poetica, sau arta poetic@, ori poetica – un

concept cu normativ caracter, specific esteticii – desemneaz@ un ansamblu de norme / reguli privind „na}terea“ / „facerea“ poeziei, ori, în general, tehnica literaturii – cu abord@ri dinspre genuri / specii literare, dinspre prozodie, figuri de stil, compozi]ie, stilistic@ –, în func]ie de doctrinele / dogmele curentelor înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul, paradoxismul etc.

Prima Poetic@ a fost semnat@ de Aristotel, ^n orizontul anului 330 ^. H., ax$ndu-se pe conceptul de mimesis («arta – imitare a naturii»). Alte celebre arte poetice – pentru literaturile antice – au ca autori pe Hora]iu (Epistola c@tre Pisoni), Quintilian }. a. Pentru ilustrarea principiilor estetice ale clasicismului, celebr@ este Arta poetic@ de Nicolas Boileau (1636 – 1711), din anul 1674: ...Iubi]i deci ra]iunea }i pentru-a voastre lire / Din ea lua]i frumosul, }i-a artei str@lucire. // Dar noi ce ne supunem la legea ra]iunii, / Vrem arta s@ îndrepte }i-un mers al ac]iunii; / Un loc, o zi anume }i-un singur fapt deplin / Vor ]ine p$n’ la urm@ tot teatrul arhiplin. // (...) // Fii clar, concis }i sprinten în orice povestire. (v. infra, clasicismul).

Literatura rom$n@ a fost ^nzestrat@ cu arte poetice de C. Conachi («Me}te}ugul stihurilor rom$ne}ti»), Ion Heliade R@dulescu («Regulile sau Gramatica poeziei»), Eminescu }. a. O veritabil@ ars poetica a romantismului, poate, cel mai important manifest poetic din secolul al XIX-lea, se



'iiiiiiijiiiiiii+afl@ ^n Epigonii de Mihai Eminescu (poem dat$nd din 15 august 1870). %n prima parte a amplului poem-manifest, poetul elogiaz@ «zilele de-aur a(le) scripturelor rom$ne», din epocile anterioare, cu «poe]i ce-au scris o limb@ ca un fagure de miere», spre a releva, prin antitez@, ^n partea a doua, epigonismul contemporanilor s@i, «sim]iri reci, harfe zdrobite, / mici de zile, mari de patimi, inimi b@tr$ne, ur$te, / m@}ti r$z$nde, puse bine pe-un caracter inimic», f@r@ credin]@ ^n ceva, pentru care Dumnezeu este o «umbr@», pentru care Patria este «o fraz@» etc. %n scrisoarea ^nso]itoare a poemului-manifest, Epigonii, c@tre Iacob Negruzzi (de la revista «Convorbiri literare»), Eminescu ne ^ncredin]eaz@: «Ideea fundamental@ e compara]iunea dintre lucrarea ^ncrezut@ }i naiv@ a predecesorilor no}tri }i lucrarea noastr@ trezit@, dar rece... Predecesorii no}tri credeau ^n ceea ce scriu, cum Shakespeare credea ^n fantasmele sale... Compara]iunea din poezia mea cade ^n defavorul genera]iei noi }i – cred – cu drept».

Tudor Arghezi este autorul a numeroase arte poetice: Testament, Rug@ de sear@, Incertitudine, Epigraf, Flori de mucigai, Cuv$nt, Poetului necunoscut, Hor@ de poe]i etc. %n „fruntea“ volumului de debut, Cuvinte potrivite, din anul 1927, Tudor Arghezi }i-a pus cea mai interesant@ / valoroas@ dintre artele sale poetice, Testament, un poem esen]ial pentru ^ntregul s@u program estetico-literar realist. %n „deschiderea“ Testamentului arghezian, cartea – ca bun testamentar transmis fiului – se relev@ simbolic ^n treapt@ întru cunoa}tere veridic@, ^n



'iiiiiiijiiiiiii+prim-hrisov «al robilor cu saricile pline de oseminte» „v@rsate“, „transferate“ ^n fiin]a poetului. Tat@l-poet las@ mo}tenire fiului nu orice fel de carte, ci cartea-tezaur ^ntru cunoa}tere a neamului s@u din temelia piramidei sociale, carte oglindind «seara r@zvr@tit@» a str@mo}ilor ce au urcat «pe br$nci», prin „r$pile“ / „gropile ad$nci“ ale istoriei. Rostul c@r]ii este clar expus: Ca s@ schimb@m, acum, înt$ia oar@, / Sapa-n condei }i brazda-n c@limar@. De aceea, B@tr$nii-au adunat, printre pl@vani, / Sudoarea muncii sutelor de ani. %n astfel de carte arghezian@, destinat@ celor din baza piramidei sociale, «urma}ilor st@p$ni», nu robi ca p$n@ acum, r@sar «cuvinte potrivite }i leag@ne...», desigur, «din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite». Arta poetic@ arghezian@ const@ ^n valorificarea, rafinarea, sublimarea tuturor elementelor ce intr@ ^n sfera realit@]ii pure, ne^nfrumuse]ate romantic, s@m@n@torist etc., ^ndeosebi, a elementelor ce apar]in apoeticului, ur$tului, grotescului, infernalului / monstruosului etc.: F@cui din zdren]e muguri }i coroane. / Veninul str$ns l-am preschimbat în miere, / L@s$nd întreag@ dulcea lui putere. / Am luat ocara, }i torc$nd u}ure / Am pus-o c$nd s@-mbie, c$nd s@-njure. (v. TTAdir, 75 sqq.).

La Octavian Goga ^nt$lnim o art@ poetic@ mesianic-poporanist@ chiar ^n „deschiderea“ volumului de Poezii, publicat ^n anul 1905; este vorba despre poezia Rug@ciune. Lamura mesianismului se relev@ nu numai ^n Rug@ciune, ci }i ^n M@rturisiri literare, din anul 1932: «Eu,



'iiiiiiijiiiiiii+gra]ie structurii mele suflete}ti, am crezut ^ntotdeauna c@ scriitorul trebuie s@ fie un lupt@tor, un deschiz@tor de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtreaz@ durerile poporului prin sufletul lui }i le transform@ ^ntr-o tr$mbi]@ de alarm@. Am v@zut ^n scriitor un element dinamic, un r@scolitor de mase, un revoltat... Am v@zut ^n scriitor un sem@n@tor de credin]e }i un sem@n@tor de biruin]e.».

Volumul de debut ^n poezie al lui Lucian Blaga, Poemele luminii (1919), se deschide cu o remarcabil@ „ars poetica“ a expresionismului, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, ^n care se oglinde}te }i faimoasa poten]are a misterului, exprimat@ totodat@ }i ^n registrul aforismului, din Pietre pentru templul meu (din acela}i an): «C$teodat@, datoria noastr@ ^n fa]a unui adev@rat mister nu e s@-l l@murim, ci s@-l ad$ncim a}a de mult ^nc$t s@-l prefacem ^ntr-un mister }i mai mare». Rostul / misia poeziei expresioniste, rod al luminii cunoa}terii „luciferice“, ori „paradisiace“, este schimbarea a tot ce-i ne^n]eles ^n «ne-n]elesuri }i mai mari», prin iubire de «flori }i ochi }i buze }i morminte»; enumerarea nu este ^nt$mpl@toare, c@ci realul vizat prin sinecdoc@ are patru cardinale repere: floarea – ca punct ini]ial, „epifanic“, „prim@var@“, sau „var@“, ori „toamn@“, cu fragran]a vie]ii; ochiul – baz@ a recept@rii ^ntru reflectare, ^ntru cunoa}tere de orizonturi; buzele – „treapt@“ a senzorialului / carnalului, „garoaf@“ a rostirii, a



'iiiiiiijiiiiiii+exprim@rii sinelui etc.; morm$ntul – punct terminus al vie]ii, loc al ocult@rii, al trecerii din «[ara-cu-Dor» ^n «[ara-f@r@-Dor», spa]iu al metamorfozelor ens-ului uman, al „transcenderii“ etc. Catharsis-ul blagian este rezultatul tr@irii ^n tot mai «largi fiori de sf$nt mister», condi]ie sine qua non a poeziei expresioniste.

Poezia Din ceas, dedus..., «compus@ ^n toamna lui 1929, utiliz$nd un material poetic din 1920», cu care se deschide volumul Joc secund, publicat de Ion Barbu ^n 1930, }i poezia secund@ a acestui volum, Timbru, mai ^nt$i «ap@rut@ cu titlul Apropiat, ^n Sbur@torul, din noiembrie 1926» (BPoe,

154 sq.), se constituie ^ntr-o barbian@ art@ poetic@ hermetic-parnasian@, „^n dou@ p@r]i“: I («Din ceas, dedus...»): Din ceas, dedus ad$ncul acestei calme creste, / Intrat@ prin oglind@ în m$ntuit azur, / T@ind pe înecarea cirezilor agreste, / %n grupurile apei, un joc secund, mai pur. // Nadir latent ! Poetul ridic@ însumarea / De harfe resfirate ce-în sbor invers le pierzi / {i c$ntec istove}te: ascuns cum numai marea, / Meduzele c$nd plimb@ sub clopotele verzi. (BPoe, 154); II («Timbru»): Cimpoiul ve}ted luncii, sau fluierul în drum, / Durerea divizat@ o sun@-încet, mai tare... / Dar piatra-în rug@ciune, a humei despuiare / {i unda logodit@ sub cer, vor spune – cum ? // Ar trebui un c$ntec înc@p@tor, precum / Fo}nirea m@t@soas@ a m@rilor cu sare; / Ori lauda gr@dinii de îngeri, c$nd r@sare / Din coasta b@rb@teasc@ al Evei trunchi de fum. (BPoe, 155).

Cu privire la „prima parte“ de „ars poetica“, Din ceas, dedus..., George C@linescu nota c@ «hermetismul lui Ion Barbu e adesea numai filologic», cele dou@ catrene din „deschiderea“



'iiiiiiijiiiiiii+Jocului secund fiind «o cugetare clar@, ^n limbaj dificil, arta poetic@ a liricului: Poezia (ad$ncul acestei calme creste) este o ie}ire (dedus) din contingent (din ceas) ^n pur@ gratuitate (m$ntuit azur), joc secund, ca imaginea cirezii resfr$nt@ ^n ap@; e un nadir latent, o oglindire a zenitului ^n ap@, o sublimare a vie]ii prin retorsiune» (CILR, 892).

Desigur, aceast@ prim@ parte a artei poetice barbiene gr@ie}te despre faptul indiscutabil c@ Poetul }i Poezia apar]in sferei ceasului, adic@ prezentului, la mijlocul axei spa]io-temporalit@]ii, ^n vectorizare paradoxist-geometric-lirico-semantic@, ^ntre polul plus („plus-infinit“), al realului / istoriei, al cosmosului nostru, sugerat de calma creast@, zenitul, }i polul minus („minus-infinit“), simetric, constituit de ad$ncul..., «nadirul latent», sau „creasta invers@“, „ca o piramid@ cu v$rful ^n jos“. Este infinitul cunoa}terii ^n plan diacronic, istoria ens-ului uman, devenirea Fiin]ei, ^nsemn$nd evolu]ie ^ntre dou@ „repere“ de care suntem con}tien]i ca grupuri ale apei (se }tia }i ^n perioada interbelic@ faptul c@, la moarte, un corp uman de o sut@ de kilograme, prin incinerare, se transform@ ^n dou@ kilograme de cenu}@, restul evapor$ndu-se, „fiind ap@“ / „compu}i ai apei“; astfel, se deduce u}or c@ fiin]ele umane sunt sublime „grupuri ale apei“). Poezia pur@, jocul secund, re]ea de cristale ale Logosului, c$nd se ^neac@ / dispare „animalitatea planetar@“ / „spiritul de turm@ din jungl@“ («cirezile agreste») prin „umanizare“, ^n «grupurile apei», are menirea ca, din prezent /



'iiiiiiijiiiiiii+«din ceas», s@ oglindeasc@ m@re]ia lumii, «calma creast@», zenitul, dar }i opusu-i, «nadirul latent», s@-i deduc@ ^ntreaga istorie / via]@, spre a proiecta-o ^n sfera ^nalt@ a spiritului sacru, «^n m$ntuit azur», chiar „t@ind“ nodul gordian existen]ial ca Alexandru Macedon. Numai astfel «Poetul ridic@ ^nsumarea de harfe resfirate», sum@ de tr@iri }i „harfe“ (metonimie / sinecdoc@: Poet / Poezie) ce pot fi pierdute ^n „sborul invers“, „zborul“ dinspre tinere]e spre b@tr$ne]e, dinspre via]@ spre moarte, dinspre lumin@ spre ^ntuneric; numai ^n acest chip istovitor, tr@ind / cunosc$nd profund marea vie]ii, se na}te veritabila poezie, pura poezie, asemenea meduzelor.

%n Timbru, se continu@ „ars poetica“ parnasiano-hermetic@ barbian@; cimpoiul }i fluierul (metonimie / sinecdoc@: Poet / Poezie) sunt instrumentele specifice rapsozilor pelasgo-daco-thraci / valahi (dacorom$ni-arhaici), neamului orfeicilor; misia Poetului / Poeziei este de a c$nta «durerea divizat@», durerea lumii ^ntregi din fiecare ens / ins al ei; dar nu numai omul este demn de c$ntare, ci }i «piatra ^n rug@ciune» („statuile“), «a humei despuiare» („arta ceramic@“), natura ^ntreag@, «unda logodit@ sub cer», adic@ toat@ crea]ia dumnezeiasc@. Poezia trebuie s@ fie «c$ntec ^nc@p@tor», atoatecuprinz@tor, ca «fo}nirea m@t@soas@ a m@rilor cu sare», ori ca imnul edenic al ^ngerilor din clipa ^n care Dumnezeu a f@urit pe Eva din



'iiiiiiijiiiiiii+coasta b@rb@teasc@ a lui Adam. Poezia pur@ ^n accep]iunea barbian@ se vrea holo-c$ntec, ori c$ntare a Genezei, a ^ntregului cosmos.

Prima ars poetica a paradoxismului, Peristylium, angaj$nd holopoemul („poemul perceperii ^ntregului cosmic din care suntem parte“), a fost publicat@ ^n revista craiovean@, «Ramuri», din 15 septembrie 1966, de un reprezentant al disipativ-grupului: «La ]@rmii freneziei }i ^n solsti]iile sale, tr@irile s-au condensat, echilibr$nd ^ndr@zneala cu fort@rea]a chiar ^n momentul c$nd Praxiteles }i-a terminat proiectul sub chenarele privirilor Frineii. ... Poezia este imensul miraj al sevelor efervescente ce traverseaz@ sufletul de la imperceptibil la grandiosul obiectiv, de la atom la sistemul solar, de la s@m$n]@ la plant@, de la g$lg$itul izvorului de munte la imensele scurgeri oceanice, de la substan]ele ^ntunericului la germenii luminii, de la c@utarea inert@ la descoperirea sacadat@. ... C@ totu}i, c$nd pip@i s@ge]ile graiului, vreau s@-mi proptesc m$na pe um@rul Par$ngului, s@ strig, s@ m@ fac auzit de toat@ lumea, s@ dau drumul c$ntecelor / ^nc$ntecelor mele – p@s@ri sincere de aur – s@ zboare-n largurile c$mpurilor, fertiliz$ndu-le; dar ^nc@ o dat@: habent sua fata... ... Poezia este explozia sentimentului extrem al poetului. / Nu vreau s@ fac nici ars poetic, nici parad@. / Nu-mi st@-n fire asemenea lucru, ci, mai degrab@, / permite]i-mi s@ scot baltagul / de crom }i fulgere, / potrivit v$rstei mele, / s@ tai mun]ilor / pintenii ]an]o}i, / de l$ng@ periferia /



'iiiiiiijiiiiiii+sentimentelor, / de l$ng@ c@lc$iele / unde zv$cne}te artezian / s$ngele inimii / modeste, nobile, / s@ tr@snesc / coifurile-mb$csite / de egoism...!» (TPer*, 14). %n «Operele imperfecte» (1979), Nichita St@nescu a publicat }i poezia Evocare, surprinz$nd un aspect fundamental al esteticii st@nesciene, revolta sublim@ a semnificantului ^mpotriva semnificatului, modul ^n care semnificantul „atrage“, „na}te“ semnificatul, ori – dup@ cum ne ^ncredin]eaz@ ^n alt context (cf. SSubl, 11) chiar poetul – chipul decurgerii materiei din Cuv$nt. %n «Evocare», e vorba despre proasp@t-n@scuta Poezie, identific$ndu-se ^n iubirea absolut@ a protagonistului liric: «Ea era frumoas@ ca umbra unei idei – / a piele de copil mirosea spinarea ei...». Dou@ dimensiuni lirico-semantice se eviden]iaz@: cea concret@, descrierea Iubitei / Poeziei, palpabil@, corporal@, }i cea abstract@, a ideii, a umbrei ideii. Desigur, ca }i la nou-n@scut, fiin]area poeziei se certific@ prin strig@t, dintr-o „limb@ moart@“ ^n numele unei dialectici a viului. %n catrenul al doilea suntem aten]iona]i asupra reperelor / dimensiunilor imponderabile: „ea nu avea greutate“, fiind ca aerul respirat; dar are gust ca sarea at$t de „sl@vit@ la ospe]e de barbari“; e vorba de un „osp@] al spiritului“, la care se consum@ Poezia, „sarea tuturor marilor idei“. Se mai prezint@ cu dou@ fe]e, mai mult dec$t „ianusbifrontice“, una „r$z$nd@“ }i cealalt@ „pl$ng$nd@“ cu lacrimi mari. %n distihul „conclusiv“, Nichita St@nescu reia aser]iunea-vers



'iiiiiiijiiiiiii+din „deschidere“, ^n care substituie ideea cu g$ndul – «ea era frumoas@ ca umbra unui g$nd» –, idee / g$nd proiectat(@) ca ^ntr-o cosmogenez@, ca ^ntr-o na}tere a p@m$ntului „^ntre apele primordiale“: «%ntre ape, numai ea era p@m$nt.» (v. TEv, 90 sqq.; cf. TSp, 107 / 155 sqq.).

Asonan]@(lat. ad sonare, „a suna“; cf. fr. assonance)

Asonan]a ca figur@ de stil / sunet este o repeti]ie ce const@ în reluarea vocalei accentuate în dou@ sau în mai multe propozi]ii / versuri (considerat@ un „surogat de rim@“ / „rim@ imperfect@“, poezia cult@, în majoritatea cazurilor, evit$nd-o).

Din infinitatea de exemple, re]inem: «Pe Arge} ^n jos / Cu turma ai fost. / ... / {i mereu lucra. / Zidul se suia / {i o cuprindea...» (Monastirea Arge}ului); «Trec$nd pe strada ta / Pe care nimeni n-o mai }tie / Al nop]ii fo}net evoca: / – Filosofie ! // %ncet, un paznic fluiera / Poema-at$ta de t$rzie... / Pustiul nop]ii evoca: / – Filozofie !» (Demult de G. Bacovia).

Dar la Eminescu, ^ntr-un catren, g@sim }i o asonan]@ savant@ „de rangul trei“: sunetul / litera (e) se reia prin cuv$ntul „de rim@“ de trei ori (asemene); }i ^n toat@ strofa, sunetul / litera e se repet@ de treisprezece ori: «Nu e nimic }i totu}i e / O sete care-l soarbe, / E un ad$nc asemene / Uit@rii celei oarbe.» (Luceaf@rul de M. Eminescu).

Autenticitate(cf. fr. authenticité)



'iiiiiiijiiiiiii+

Prin autenticitate – în antitez@ cu academismul – este desemntat@ de c@tre critica literar@ acea însu}ire a unei opere literare de a fi necontraf@cut@, de a se identifica în „datul de via]@ tr@it auctorial“, implic$nd ideea de „confesiune neliteraturizat@“, de ecritur@ de tip gidean, conceput@ ca «reflex al libert@]ii absolute de a fi sincer cu tine însu]i» (DTL, 42).

Autocenzur@(cf. fr. autocensure)

Prin autocenzur@ se în]elege acea calitate a responsabilit@]ii prin oper@ a unui artist în fa]a sa, în fa]a istoriei }i în fa]a posterit@]ii, prin care eul î}i relev@ lucrarea de „cenzor al sinelui“ întru autenticitate }i progres al valorii.

Autor(lat. auctor, „cel ce porne}te lucrarea“, „creator“,

„f@ptuitor“)

Prin autor se în]elege o persoan@ care a creat o oper@ într-unul din stilurile func]ionale: beletristic, }tiin]ifico-tehnic, administrativ-juridic, publicistic, ori în perimetrul arhitecturii, muzicii, picturii, sculpturii etc.

Exist@ }i alte sensuri ale termenului: persoan@ care a s@v$r}it nemijlocit o infrac]iune; autor moral = instigator; «persoan@ care transmite un drept al s@u alteia sau ale c@rei drepturi }i obliga]ii se transmit, ca totalitate, mo}tenitorilor ei» (DER, I, 254 / DEnc, I, 144).



'iiiiiiijiiiiiii+Ilustr@m conceptul prin zece autori rom$ni

celebri din perimetrul patristicii }i beletristicii: Niceta Remesianu (aprox. 340 – 416), episcop dacorom$n, inauguratorul filonului de aur al imnologiei rom$ne, creatorul imnului ^ntregii Cre}tin@t@]i, Laud@ [ie, Doamne... / Te Deum laudamus... (cf. CDCD, 102 –

111); Sf$ntul Dacorom$n Ioan Cassian (n. la Mo}ia Cassienilor / Casian, provincia Sci]ia Mic@ / Dobrogea, Rom$nia, 29 februarie 360 – m. 23 iulie 435, Marsilia-Fran]a), z@milslitorul Convorbirilor duhovnice}ti (cf. CDCD, 5 sqq.); Aethicus Dun@reanu / d’Ister (370 – 435, aprox.), realizatorul Cosmografiei, cel ce, aidoma ^nainta}ilor cu }tiin]a de a se face nemuritori (ori Zalmoxianismul), a str@b@tut calea-spiral@-planetar@ – cunosc$nd America mai devreme cu un mileniu dec$t Columb –, Cosmografie prin care s-a transmis }i alfabetul pelasgo-daco-thracic / valahic, sau dacorom$nesc-arhaic, din 23 de litere, aplic$nd scrierii principiul fonetic (cf. CDCD, 136 – 143); Dimitrie Cantemir (Ia}i, Rom$nia, 26 octombrie 1673 – 21 august 1723, Dimitrievka, Rusia), p@rintele „romanului“ rom$nesc hermetic, fabliau, o ampl@ alegorie politic@ evmezic@, Istoria ieroglific@ (scris@ ^ntre anii 1703 }i 1705), Mihai Eminescu (Boto}ani, 15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889, Bucure}ti), autorul neasemuitei capodopere a romantismului universal, Luceaf@rul; Camil Petrescu (Bucure}ti, 9 aprilie 1894 – 14 mai 1957, Buc.), cel ce pune bazele romanului analitic }i ale dramei de idei; Lucian Blaga (Lancr@m-Alba, 9 mai 1895 – 6 mai 1961, Cluj-Napoca), ne^ntrecut reprezentant al expresionismului european; Marin Preda (Sili}tea



'iiiiiiijiiiiiii+Gume}ti / Teleorman, 5 august 1922 – 16 mai 1980, Bucure}ti), cel mai de seam@ reprezentant al realismului rom$nesc din epoca paradoxismului; Nichita St@nescu (Ploie}ti, 31 martie 1933 – 13 decembrie 1983, Bucure}ti), liderul revolu]iei semnificantului ^mpotriva semnificatului, decret$nd c@ materia decurge din Cuv$nt / necuv$nt, ^ntemeietorul paradoxismului ontologic al limbii (cf. TSp, 5 sqq.); Marin Sorescu (Bulze}ti-Dolj, 19 februarie 1936 – 8 decembrie 1996, Bucure}ti), fondatorul parado-xismului cosmologic, al dramei paradoxiste (Iona, 1968) }. a.; men]ion@m }i zece autori rom$ni din perimetrul }tiin]ei }i tehnicii: Gh. Marinescu (1863 – 1938), fondatorul }colii rom$ne}ti de neurologie, autorul lucr@rilor: Celula nervoas@ (1909), Encefalita letargic@ (1920) etc.; Nicolae Paulescu (1869 – 1931), fiziolog rom$n, descoperitorul insulinei, frustrat de Premiul Nobel pentru aceast@ descoperire (premiu acordat unor mode}ti cercet@tori americani care au valorificat insulina paulescian@); Gogu Constantinescu (1881 – 1965), pionier al construc]iilor din beton armat }i ^ntemeietor al sonicit@]ii, }tiin]@ / tehnic@ privind mecanica mediilor continue, bazat@ pe transmiterea energiei prin vibra]ii elastice ^n fluide (cf. DEnc, I, 443); Vasile P$rvan (1882 – 1927), unul din cei mai de seam@ istorici }i arheologi ai Dacorom$nit@]ii, autorul celebrelor lucr@ri: Getica (1926), Dacia (1928) etc. (cf. DER, III, 697); H. Coand@ (1886 – 1972), inventatorul }i constructorul primului avion reactiv din lume, descoperitorul



'iiiiiiijiiiiiii+efectului Coand@ (cf. DEnc, I, 413); Constantin Noica (Vit@ne}ti-Teleorman, 24 iulie 1909 – 4 decembrie 1987, P@ltini}-Sibiu), autor al celebrelor lucr@ri filosofice: Pagini despre sufletul rom$nesc (1944), Dou@zeci }i }apte de trepte ale realului (1968), Rostirea filosofic@ rom$neasc@ (1970), Crea]ie }i frumos în rostirea rom$neasc@ (1973), Eminescu sau g$nduri despre omul deplin al culturii rom$ne}ti (1975), Devenirea întru fiin]@ (1981), Scrisori despre logica lui Hermes (1986), una dintre cele mai interesante lucr@ri de logic@ din secolul al XX-lea, Cuv$nt împreun@ despre rostirea rom$neasc@ (august, 1987) etc.; Romulus Vulc@nescu (Bucure}ti, 23 februarie 1912), etnolog, sociolog al culturii, autorul monumentalelor lucr@ri: Fenomenul horal (1944), Etnologia juridic@ (1970), Coloana cerului (1972), Mitologie rom$n@ (1985) etc.; Mihai Dr@g@nescu (F@get-Prahova, 1929), fondatorul }colii rom$ne}ti de dispozitive electronice, autorul lucr@rilor de filosofie: Ortofizica (1985), Inelul lumii materiale (1989), Informa]ia materiei (1990) etc. (cf. DEnc, II, 141); Constantin P$rvu, alc@tuitorul monumentalei lucr@ri interdisciplinare, Universul plantelor (1997); Dumitru Prunariu (Bra}ov, 27 septembrie 1952), inginer }i cosmonaut rom$n, coautor al lucr@rilor: La cinci minute dup@ cosmos (1981), Istoria avia]iei rom$ne (1984), Dimensiuni psihice ale zborului aerospa]ial (1985) etc. (cf. DAstr, 318; {MAD, 185 sqq.). Desigur, listele pot fi ^mbog@]ite cu alte nenum@rate nume de autori, nu numai din sferele stilurilor func]ionale beletristic }i }tiin]ifico-tehnic, ci }i din perimetrul administrativ-juridic (Vasile Popa, Petru Petri}or, Dumitru



'iiiiiiijiiiiiii+Adrian Cr@ciunescu, Drept administrativ }i contenciosul administrativ, Timi}oara, Editura Helicon, 1995), publicistic (Ion Iliescu: Eminescu în Banat, 1964; Sond@ri în istoria presei rom$ne}ti, 1998 etc.), ori din perimetrul muzicii (Ciprian Porumbescu: Crai nou, operet@; Balada –

pentru vioar@ }i pian etc.), al picturii (Ion [uculescu: Noaptea salc$milor, P@pu}ile, norul }i fluturii etc.), sculpturii (Constantin Br$ncu}i: Pas@rea m@iastr@, Masa t@cerii, Poarta s@rutului, Coloana credin]ei f@r@ sf$r}it etc.), arhitecturii (actuala cl@dire a Teatrului din Timi}oara, inaugurat@ la 15 ianuarie 1928, cu ocazia prezent@rii piesei Trandafirii ro}ii de Z. B$rsan, de c@tre o trup@ a teatrului craiovean, are ca autor pe arhitectul D. Marcu; Catedrala Ortododox@ din Pia]a {tefan Furtun@ din Timi}oara, ridicat@ ^ntre anii 1931 }i 1936, are ca autor pe arhitectul Victor Vlad) etc.

Avangard@ / avangardism(cf. fr. avant-garde > rom. avangard@ + suf. -ism >

avangardism)

%ntr-o cultur@ / literatur@, prin avangard@ se în]elege „deta}amentul“ de oameni de }tiin]@, de arti}ti – poe]i, prozatori, dramaturgi, sculptori, pictori, muzicieni }. a. – ce ac]ioneaz@ violent-novator pe un domeniu, explor$nd „terenuri“ necunoscute, turbion@rile / curentele st$rnite numindu-se avangardism.

Ca „zon@ extrem@“ a unei literaturi raportat@, de regul@, la „segemntul temporal“ de „manifestare t$n@r@“ / „afirmare incisiv@“ al unei genera]ii ^n „trena“ c@reia mai intr@ dou@-



'iiiiiiijiiiiiii+trei („genera]ii / valuri creatoare“), avangarda (^n cazul literaturilor europene, cea mai important@, exercit$ndu-se „din ajunul“ primului r@zboi mondial, mai exact, din 1912 / 1913 – Bucure}ti-Rom$nia / 1916 – Zürich-Elve]ia, }i p$n@ dincoace de cel de-al doilea r@zboi mondial), av$nd ^n sinonimie sintagma de modernism extrem }i ^n antonimie pe cea de tradi]ionalism „recent“, este menit@ „s@ defri}eze jungla realului“, „s@ arunce“ spre noi ]@rmuri „fragilele pun]i“ de luare ^n st@p$nire de c@tre arta cuv$ntului (ori de c@tre arte, ^n general) a unor „terenuri“ / „spa]ii vitale“ ^nc@ necunoscute, „periferice“. Prin analogie, avangarda reprezint@ „zona de }antiere periferice“ a unui „burg (al Spiritului)“ – în cazul literaturii, „burg al Cuv$ntului / Logosului“ –, ori – dinspre „cosmica aur@“ a conceptului – se poate spune c@ are coresponden]@ ^ntr-o „coroan@ solar@“, ^ntr-o arie de manifestare a protuberan]elor / exploziilor solare, de unde }i „fluctuantele str@luciri“, dar ^ntotdeauna cu „pr@bu}irea“ / „revenirea“ acestora ^n „nucleul aparent-stabil / invariabil“ al unui veritabil soare (^n care se situeaz@ Poezia), al unei adev@rate stele (^n care se ^nr@z@re}te o literatur@), indiferent de „m@rimile“ / „densit@]ile“ lor. Avangarda (literar@) d@ impresia c@ neag@ centrul, ^n realitate ra]iunea ei de a fi const@ ^n expansiunea / extinderea (dilatarea) centrului / nucleului (unei literaturi); dup@ „consumarea“ oric@rei avangarde veritabile (cre$ndu-se „hiatusul“ pentru ^nvolburarea altei avangarde), nucleul / centrul (cu straturile recente ale modernismului bine



'iiiiiiijiiiiiii+temperat, ori ale clasiciz@rii / tradi]ionaliz@rii) unei literaturi se m@re}te, ^}i schimb@ coordonatele spa]io-temporale. Dac@ astfel se prezint@ avangarda, nu tot a}a stau lucrurile }i cu spiritul avangardist (cu care deseori „se confund@“ avangarda), deoarece el caracterizeaz@ }i avangarda propriu-zis@, sau modernismul extrem (arie ^n care are cea mai mare incandescen]@), }i modernismul bine temperat, }i tradi]ionalismul recent („activ“ / „fierbinte“) gra]ie procesului de „clasicizare“ etc. %n cadrul literaturii universale / na]ionale din secolul al XX-lea, avangarda (sinonim@, cum s-a mai spus, modernismului extrem) ^nseamn@ manifestarea c$torva curente: dadaismul, futurismul, suprarealismul, expresionismul etc. Rom$neasca avangard@ ca modernism extrem, cu „primul deta}ament“ alc@tuit – ^n perimetrul poeziei }i al “pictopoeziei“ – din Ion Vinea, Tristan Tzara, Marcel Iancu, B. Fundoianu, Ilarie Voronca, Stephan Roll, Sa}a Pan@, Constantin Nisipeanu }. a., dispun$nd de revistele: Simbolul, 1912 (revist@ de „recunoa}tere“ / „tatonare“ avangardist@, redactat@ ^n Bucure}ti de Ion Vinea, Tristan Tzara }i Marcel Iancu), Chemarea, 1915 (redactat@ ^n Bucure}ti de Ion Vinea }i Tristan Tzara), Contimporanul, 1923 – 1930 (redactat@ ^n Bucure}ti de Ion Vinea, av$nd colaboratori deja celebri: Tristan Tzara, Ilarie Voronca, B. Fundoianu, Urmuz, T. Arghezi, Ion Barbu, Al. Philippide, Camil Petrescu }. a.), 75 H. P., 1924 (redactat@ ^n Bucure}ti de V. Brauner, Marcel



'iiiiiiijiiiiiii+Iancu }i M. H. Maxy, cu colaborarea lui Ion Vinea, Ilarie Voronca, Stephan Roll, F. Brunea), Punct, 1925 (redactat@ ^n Bucure}ti, de Stephan Roll }i Scarlat Callimachi), Integral, 1925 – 1928 (redactat@ ^n Bucure}ti de F. Brunea, Ion C@lug@ru, M. H. Maxy, Ilarie Voronca, }i ^n Paris, sub redac]ia lui B. Fundoianu / Fondane, Matis Teutsch }. a.), Urmuz, 1928 (redactat@ ^n C$mpina, sub direc]ia lui George Bogza), Unu, 1929 – 1932 / 1935 (redactat@ ^n Dorohoi, ^n 1928, }i ^n Bucure}ti, din iulie 1929, de Sa}a Pan@, Stephan Roll }i Ilarie Voronca), Alge, 1930 – 1931 (redactat@ ^n Bucure}ti, sub direc]ia lui Aureliu Baranga, av$nd ^ntre colaboratori pe Gherasim Luca, Paul P@un, Mattis Teutsch, Mihai Hubert }. a.) etc. (cf. HDic, 358 et passim) – este mai înt$i o reac]ie împotriva rafinamentelor parnasiene }i simboliste din }colile „cele mai înalte“, de la Literatorul lui Macedonski }i de la Via]a Nou@ („Viea]a Nou@“) a lui Ovid Densu}ianu, o „negare“ a formulelor / tiparelor tradi]ionale, printr-o programat@ desolemnizare a lirismului în numele „libert@]ii absolute a cuv$ntului“, devenind apoi, prin / dup@ „circuitul european de Bucure}ti – Zürich“, o «expresie a unui moment istoric de criz@», ar@t$nd «disponibilitate pentru anarhia absolut@», în majoritatea artelor, pentru «acte de rebeliune spectaculos-excentrice» (DTL, 44).

Rom$neasca avangard@ ca modernism bine temperat apare drept zon@ a „inova]iilor / primenirilor reale“, „temeinice“, ilustr$ndu-se ^ndeosebi prin reprezentan]ii cercului de la Sbur@torul lui E. Lovinescu (Ion Barbu, Camil Baltazar, Ilarie Voronca, G. C@linescu, Vl. Streinu, Pompiliu Constantinescu, Camil Petrescu,



'iiiiiiijiiiiiii+Hortensia Papadat-Bengescu, Gh. Br@escu }. a.), ^n direc]ia c@ruia se aflau, ori „se al@tur@“ G. Bacovia, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, A. Maniu }. a. Criticul literar Emil Manu, abord$nd aspectele avangardei din literatura rom$n@ }i «poe]ii genera]iei 1940» («Geo Dumitrescu, Ion Caraion }i chiar Constant Tonegaru» – Poezia, I, 199), remarc@ „o scindare“, din vremea celui de-al doilea r@zboi mondial, a suprarealismului rom$nesc. E. Manu consider@ c@ poe]ii genera]iei ’40 «au temperat excesele suprarealiste (...) p$n@ la anulare» (ibid.); mai semnaleaz@ «dou@ „puseuri“ suprarealiste», unul ^n 1945 }i cel@lalt, „ultimul“, «^ntre 1960 – 1970», caracteristic, a}adar, genera]iei modernist-resurec]ionale, sau genera]iei Labi}–St@nescu–Sorescu. %n 1945, (avangardistul) „grup“ suprarealist Gherasim Luca – D. Trost a lansat „manifestul“ Dialectique de la dialectique, «utiliz$nd o terminologie freudist@» }i declar$nd «c@ ne na}tem f@r@ s@ vrem, ^ntr-o familie pe care n-o cerem, }i-ntr-o ]ar@ pe care n-o alegem, devenind ^n via]@ robii unor conven]ii», tr@g$nd concluzia potrivit c@reia «prin desfiin]area dragostei de mam@, de familie }i de patrie devenim liberi ^n mod absolut» (ibid., 200); tot ^n 1945, grupul suprarealist Gellu Naum – Paul P@un –

Virgil Teodorescu a lansat manifestul «Critica mizeriei», manifest ^n care este abordat@ «eliberarea expresiei umane prin eliberarea total@ a omului» (ibid.). Direc]ia avangardist-



'iiiiiiijiiiiiii+suprarealist@ de dup@ al doilea r@zboi mondial continu@ s@ fie reprezentat@, fire}te, prin / peste „obsedantul deceniu“, de Sa}a Pan@ – poetul «}ocurilor intelectuale», al «r@sturn@rii raportului dintre concret }i abstract», trat$nd sentimentele ca pe fiin]e }i echival$nd «obiectele cu st@rile de spirit», de {tefan Roll – autor de piruete urmuziene, de Virgil Gheorghiu – creator de „golfuri onirice“ pentru „^mbl$nzit volupt@]i intelectuale“ (cf. Poezia, I, 206), de Constantin Nisipeanu – „convertitorul“ avangardismului estetic ^n „avangardism social“, ^ndeosebi ^n «Cartea cu oglinzi» (1962), de Geo Bogza – autor de «c$ntece de revolt@, de dragoste }i moarte», „c$ntece“ constituindu-se, ^n 1978, la cinci decenii de la debut, ^ntr-o admirabil@ constela]ie liric@, «Orion», de Virgil Teodorescu – cel ce, ^n «Bl@nurile oceanelor }i alte poeme» (1945 / 1969), „clasicizeaz@“ / „tradi]ionalizeaz@“ suprarealismul, de Gellu Naum – posesorul miraculosului alambic (athanor) al alchimi}tilor, „eviden]iat“ }i de titlul volumului publicat ^n anul 1968, Athanor, unde materia brut@, unde cuv$ntul banal se metamorfozeaz@ ^n chintesen]@, angaj$nd suprarealismul ^ntr-un «onirism paradoxal lucid» (ibid., 220). Notabil este faptul c@ Emil Manu observ@ un „ultim puseu suprarealist“ la genera]ia resurec]iei poetice dintre 1965 – 1970, dovad@ a „asimil@rii“ avangardei de c@tre aceast@ genera]ie, „puseu“ avangardist-suprarealist care este de fapt un alt-modernism, modernismul resurec]ional, ^ntemeiat de genera]ia



'iiiiiiijiiiiiii+Labi}-St@nescu-Sorescu: «Ca o compensare de ordin teoretic, ultimul “puseu” suprarealist dintre 1960 – 1970, ^n experien]a unor tineri ca Ion Gheorghe, ^n primul r$nd, e o reluare a unor idei mai generale ale avangardismului interbelic, adaptate sintetic la noua faz@ a poeziei rom$ne}ti» (ibid., 200). Asimilarea avangardei, ^ndeosebi, a dadaismului, suprarealismului etc., de c@tre genera]ia Labi}-St@nescu-Sorescu, ^nlesnit@ }i de prezen]a „ultimilor corifei“ suprareali}ti: Virgil Teodorescu, Gellu Naum }. a. (^n via]a scriitoriceasc@ }i ^n libr@rii, ^n revistele literare etc.), are loc ^ntre anii 1960 }i 1964, ^ntr-o irepresibil@ sete de modernitate }i, ^n acela}i timp, dintr-o arz@toare dorin]@ de a riposta stihuitorilor proletculti}ti, „ripost@“ cunoscut@ }i prin sintagma „explozia liric@“ din 1964 – 1965, „explozie“ ce reu}e}te s@ nelini}teasc@ / alarmeze chiar }i unele spirite deschise recept@rii critice a valorilor modernismului: Eugeniu Speran]ia, Vl. Streinu }. a.: «Printr-un proces greu de analizat, poezia antira]ional@, f@r@ a mai fi ^ntr-adev@r fructul unei similarit@]i temperamentale, }i-a c$}tigat ^n ultimul timp adeziunea unui mare num@r de tineri autori, foarte fecunzi }i cu o masiv@ prezen]@ ^n cele mai multe periodice literare. Vorbind despre impresia pe care o d@ acest lirism contemporan, unul dintre cei mai autoriza]i critici rom$ni de ast@zi, Vladimir Streinu, isc@le}te, ^n revista „Contemporanul“ de la 16 decembrie 1966, un



'iiiiiiijiiiiiii+foarte judicios articol din care extragem r$ndurile de mai jos: „Aceast@ impresie vine de la cohorta de poe]i care-}i robesc l@udabila voin]@ de noutate a tinere]ii unui ezoterism nivelant, acelei industrii comune de imagini abstruze, idee neajuns@ la exprimare, vr@jitorie f@r@ vraj@ }i incanta]ie f@r@ c$ntec. Paradoxul conformismului ^n inconformism le submineaz@ fatal tinere]ea }i poezia. {i mirarea cea mai legitim@ este c@ mai toate revistele de literatur@, dup@ ce au cultivat proza rimat@, ritmat@ sau doar u}or metaforizat@, cultiv@ de c$]iva ani aceast@ poezie, ^n uniform@, de data asta european@“. Dup@ c$teva edificatoare exemple, autorul ^}i ^ncheie articolul cu un verdict ce merit@ s@ fie memorat: „Poesis nu este ^ns@ Pythia care delir@ ^n fumiga]ii toxice, dup@ cum nu este nici clovnes@ modern@, oric$t de n@stru}nic@“.» (SpPoe, 165).

Balad@(lat. ballare, pe filier@ provensal@, ballada – „dans“ /

„c$ntec“; cf. fr. ballade)

Balada este specia genului epic înf@]i}$ndu-se ca un amplu poem narativ, f@r@ a exclude }i unele accente lirice, unde, în general, se proiecteaz@ un eveniment eroic, av$nd protagoni}ti, fie din timpuri istorice, fie din vremuri legendare, mitice, sau fantastice, fie din realitatea imediat@.

%n literatura rom$n@, specia este multimilenar }i bogat reprezentat@ at$t ^n sfera



'iiiiiiijiiiiiii+oralit@]ii – Pe-o Gur@ de Rai / Miori]a (cu peste 1600 de variante; cele din Cri}ana – Ieste-un munte cu oi multe, S$ntu-}i trei p@cur@ra}i etc. – au conservat elementele de ceremonial / ritual eroic-funerar ce de-aproape }ase milenii se dateaz@ ^n spa]iul Dacorom$niei – arheologic }i cu C14 –, ^nc@ din orizontul cultural / civilizatoriu al anului 3400 ^. H. – cf. TIR, I, 222), Me}terul Manole (conserv$nd mitul fundamental pelasgo-thraco-dacic / valahic, sau dacorom$nesc, al jertfei zidirii, atestat arheologic ^n Dacorom$nia, de-aproape }apte milenii, mai exact, din orizontul anului 4950 ^. H.), Soarele }i Luna, Toma Alimo} (Salymo} = „eroul / omul Soarelui-Mo} / Tat@l-Cer, sau Zalmoxis“), Corbea, Iancu Jianu, Radu Calomfirescu, Pintea Viteazul, Constantin Br$ncoveanu, Ghi]@ C@t@nu]@ etc. –, c$t }i ^n sfera cult@ – Andrii Popa de Vasile Alecsandri, Nunta Zamfirei de George Co}buc, Pintea de {t O. Iosif, Ric@ de Miron Radu Paraschivescu, Balada trupului care s-a fr$nt pe roat@ de Radu Gyr, Mistre]ul cu col]i de argint de {tefan Augustin Doina}, Moartea c@prioarei de Nicolae Labi}, Balada neîncol]it@ de Nichita St@nescu, Jiana de Ion Pachia Tatomirescu, Balada lui Ion de Octavian Blaga etc.

Baladele sunt clasificate dup@ raportul narator-subiect ^n: (1) balade istorice («Constantin Br$ncoveanu», «Radu Calomfirescu» etc.), (2) balade cavalere}ti-zalmoxiene («Toma Alimo}», «Corbea», «Gruia lui Novac», «Iovan Iorgovan» etc.), (3) balade haiduce}ti («Iancu Jianu», «Pintea Viteazul» etc.), (4) balade fantastice («Soarele }i Luna»), (5) balade legendare («Me}terul Manole»),



'iiiiiiijiiiiiii+(6) balade p@store}ti («Pe-o Gur@ de Rai» / «Miori]a», «Fata de maior», «Codreanu» etc.), (7) balade familiale («Brum@relul», «Cr@i}or cu mult dor», Ghi]@ C@t@nu]@ ) etc.

Balada a intrat ^n aten]ia „g$ndiri}tilor“, ^ndeosebi a lui Nichifor Crainic }i a lui Radu Gyr, ^nc@ dintre anii 1927 – 1930, deoarece ^n aceast@ specie s-au conservat mituri fundamentale dacorom$ne}ti: ^n «Me}terul Manole» – mitul jertfei zidirii }i ^n «Miori]a» / «Pe-o Gur@ de Rai» – mitul mioritic, ori, mai exact spus, mitul armoniz@rii p@r]ii în sacrul întreg cosmic etc.

„G$ndirismul“ baladesc al lui Radu Gyr. Exploatarea resurselor eposului eroic dacorom$nesc de c@tre Radu Gyr ^}i relev@ prima rodire ^n volumul Pl$nge Str$mb@-Lemne, din 1927: «Dup@ cum anun]@ titlul – subliniaz@ Ov. S. Crohm@lniceanu – sunt puse s@ vorbeasc@ aici personajele basmelor noastre; ne ^ntre]in pe r$nd: Str$mb@-Lemne, Sfarm@-Piatr@, Muma P@durii, Ileana Cos$nzeana, F@t-Frumos, Zmeul, Statu-Palm@, Alb }i Verde %mp@rat. Prin monologurile uria}ilor ajungem iar la o liric@ a „voiniciei“, care simte nevoia unei violente cheltuiri de for]@ fizic@. Str$mb@-Lemne se laud@ c@ a f@cut „s@ trosneasc@“ via]a, str$ng$nd-o ^n bra]ele lui (Chiot uria}). Izvoarele unor atari puteri sunt anteice, c@ci gigantul, ^n momentele de cump@n@, r@cne}te: Dar tu, p@m$nt, m-ajut@ }i te crap@ / {i d@-mi din seva ta s@ beau o gur@ – / S@ dau de-a rostogolul cerul greu, / {i-un munte în}f@c$nd – c$t nou@ turle – / %n frunte s@-l ]intesc pe Dumnezeu, / S@ tune patru z@ri, c$nd o s@ urle ! („Geam@t de uria}“).



'iiiiiiijiiiiiii+Poetul tr@ie}te existen]ele ^nainta}ilor, comunic$nd cu ei ^n acela}i duh al solului natal. Copil, a sm@l]uit c$ndva oale de lut, pun$ndu-}i ^n sunetul lor sufletul („Dacul“); pe vremea n@v@lirilor barbare, a oftat ad$nc, privind pustiirea ]@rii }i a scornit doina („Jupanul“); ^n chilia unei m@n@stiri, a scris psalmi rom$ne}ti }i pentru asta a fost t$r$t prin judec@]i }i zdrobit apoi pe roat@ („C@lug@rul“); la cur]ile boierilor olteni, a c$ntat sub cerdacuri, dar, fiindc@ a f@cut s@ pl$ng@ o doamn@, ascult$ndu-l, so]ul ei a pus s@ fie tras ^n ]eap@ („Guzlarul“). Radu Gyr are mereu la ^ndem$n@ metafora }i posed@ un talent de a versifica remarcabil. (...) ...putem izola din Cerbul de lumin@ (1928), mai ales, excelentele momente lirice, cum e urm@torul care sugereaz@ printr-o galopad@ nebun@ insinuarea ^n suflet a unui sentiment nelini}titor: ... Se sf$}ia amurgul în pomii de m@rgean. / Izbea în zare v$ntul de fier, ca un ciocan, / {i se zb@teau ar]arii aprin}i, ca s@ se sting@... // Atunci, lu$ndu-mi pu}ca }i roibul f@r@ ching@, / pornii spre Olt în goan@... De-aici, din stuf@ri}uri, / mi se p@rea c@ toamna m@ cheam@ cu t@i}uri / de strig@te de li}i]i }i gemete de plopi... / ... Din v@g@uni, din mla}tini, din b@l@rii, din gropi, / ie}ea, ad$nc@, seara, vuind, ca o bulboan@...» (CrohL, II, 166 sq.).

Un rafinat expresionism „tradi]ionalizat dacorom$ne}te“, cu extraordinare metafore plasticizant-revelatorii, se remarc@ }i ^n volumul Cununi uscate (1938), determin$ndu-l pe criticul / istoricul literar Ov. S. Crohm@lniceanu s@ mai noteze: «...metaforele „sublime“ sunt r@sp$ndite cu nemiluita: o c@r@ruie „unduie}te pe l$ng@



'iiiiiiijiiiiiii+vis“ }i „piere ^n filde}“; crinii sunt „ciobani de borangic“; c$rcium@rese ro}ii ]in hanurile lor deschise pentru g$ng@nii zvelte; cr@i]ele sfioase au „carne de madon@“; „amfore cu z@ri“ se r@stoarn@ peste un „ostrov de lene}e candori“; pomii, ^ntinz$nd „aripe albe“, par „vulturi de cle}tar“; ^n seara „roz@“, luceferii, ca „p@unii“, ^i ciugulesc poetului din m$ini. El e prin excelen]@ seniorul acestui domeniu feeric: „Radu, cneazul g$ndacilor cere}ti“, „Gyr – prin]ul trist }i lene}, domnind prin busuioc“, „v@taf peste l@custe }i lalele }i logof@t pe crinii de ghea]@ }i topaz“. La sentimentul chtonic ne conduc adev@rate orgii horticole.» (CrohL, II, 163). O prim@ etap@ resurec]ional-baladesc@ dacorom$neasc@ din secolul al XX-lea, mai precis, dintre anii 1927 }i 1943, este cea „programatic-g$ndirist@“. Radu Gyr a ^ncununat programul de la «G$ndirea» privitor la revitalizarea speciei, a baladescului, ^n anul 1943, c$nd a reu}it s@ publice, ^n ciuda vremurilor vitregitoare ale r@zboiului, un celebru volum de Balade, structurat pentaciclic: Fuga Lupului, C$ntece, [ar@, M$n@stiri }i F$nt$na cu pandur. Potrivit credin]elor r@mase ^n sfera Cre}tinismului Cosmic – specific Valahilor / Dacorom$nilor, desigur, din Zalmoxianism –, sufletul eliberat / desc@tu}at din „temni]a trupului p@m$ntesc“ se ^ndreapt@ („c@l@uzit“ de f@pturile psihopmpe „specializate“ pe formele de relief spiritual ale Dacorom$niei – Vidra L@tr@toare, ^n zona m@tcii dun@rene }i a c$mpiei, Lupul pentru zonele deluros-muntoase etc.) din Matc@



'iiiiiiijiiiiiii+^n sacrul Munte / Cogaion, trece prin Gura de Rai („andreonul“ salmo}ian / zalmoxian), unde-i Creierul Muntelui, de-aici ^n@l]$ndu-se (gra]ie Bradului / Axis Mundi, ori p@s@rilor psihopompe, M@iastrele – Privighetoarea, Cioc$rlia, Pajura etc.) ^n Lun@ (= Sora Soarelui / Spuma Laptelui), pe fa]a-i nev@zut@, put$ndu-se metamorfoza }i ^n V$rcolac (cf. VMR, 303). %n poemul – ce d@ titlul primului ciclu din volumul publicat de Radu Gyr ^n 1943 –, Fuga lupului, f@ptura mitic@ din steagul str@mo}ilor cu }tiin]a de a se face nemuritori, Lupul, simbol al sufletului ^n traiectoria-i teluric-celest@, este surprins de poet ^n superb-expresioniste tonalit@]i balade}ti: Mu}c$nd paznicul, din cu}ca lui, spre munte, / lupul ca o flac@r@-a ]$}nit... / Tremur@ p@durile pe frunte / cu inelul brumelor sfin]it. // Lunec@ din bahnele ce]oase / miros v$n@t de s@lb@teciuni. / V$ntul sur, pe labe somnoroase, / se t$r@}te ca o fiar@ prin solduni. // Lupul fuge. Z@ri îi cad în blan@. / Crengile: arcane, }bil]uri, bice. / Brazii clatin@ albastra lor capcan@, / din puhoaie îl stropesc alice. // %nd@r@t, se surp@ vremea cu lung vuiet / ca o st$nc@ pr@bu}it@. Jnepii fug. / Noaptea zorn@ie. Ad$ncurile suie. / R$pe-l beau. {i piscurile-l sug. // Dar ajuns pe mu}chiul v$rfurilor aspre, / cerul viu îi curge pe spinare / }i v@zduhul g$lg$ind de astre / îl cuprinde-ntr-o lichid@-mbr@]i}are. // L$ng@ lup se gudur@ z@noage, / Feriga se bucur@ c@-l simte, / vizuini fl@m$nde }i b$rloage / cu urechi ciulite-i sar 'nainte. // P@rul ca o cea]@ grea pe spate / se sb$rle}te de t@cere }i de veac. / St$ncile îi joac@-n ochi, mirate, / botul linge umbrele, buimac... // St@ pe muchea gresiilor crunte, / n@ucit de spa]iu }i de piatr@. // Ro}ie }i r@t@cind în munte, / luna vine din pr@pastii, speriat@. // Lupul mu}c@, lacom, carnea lunii, / din]ii se împl$nt@ }i sf$}ie, / }i, rup$nd ca dintr-o prad@ vie, / de pe bot îi curge s$ngele



'iiiiiiijiiiiiii+genunii. (GyB, 13 sq.). %n ciclul secund, C$ntece, autorul trece prin rafin@riile estetic-expresioniste motive din doine / balade dacorom$ne}ti (1. «Cucuruz cu frunza-n sus», 2. «Pas@re galben@-n cioc», 3. «C@r@ruie, c@r@ruie...», 4. «Inelu}-^nv$rtecu}», 5. «Frunz@, frunz@ de cucut@», 6. «Bate v$ntul vinerea», 7. «De trei ori potcovii calul», 8. «Doi voinici trec peste Jii», 9. «Codrule», 10. «Sus, pe dealurile Cernii», 11. «Ziurel de ziu@», 12. «La poarta lui {tefan-Vod@», 13. «Printre cimbru }i susai» etc.), purt$nd receptorul ^n cele mai ozonate sfere ale catharsis-ului: Inelu}-înv$rtecu}, / moarte, joc cu lunecu}, / în ce inelar c@zu}i ? // Juvaerul t@u de fum / toate le preschimb@-n scrum, / c@ podoaba-]i de n@luc@ / pic@-n deget }i-l usuc@... // Inelu}-înv$rtecu}, / cu smaragdul juc@u}, / z$mbetele cu livezi / cum le stingi }i le-nnoptezi ? / M$inile, de ce le-nchizi / sub un zarz@r cu omizi ? («4» / GyB, 39); uneori, ^n reverber@ri „molcom-thanatic-eroice“, cu Jiul aidoma funebrului vad / r$u styxial, dar ^mpl$ntat prin sacrele-i izvoare ^n baza Cogaionului: Jos în vad, la r@g@lii, / doi voinici trec peste Jii. // Unul c$nt@ dor de duc@ / pe-un c$rlan ca o n@luc@, / alb ca viscolele lunii, / alb ca-n Joia Mare prunii... // Altul tace – }i pe fa]@, / îi st@ g$ndul ca o cea]@. / Tace }i-n frunzar se stinge, / pe un murg ca de funinge. // Jos, în vad, la r@g@lii, / doi voinici trec peste Jii. // C$nt@ unul. Lunc@ lin@, / miruie-mi-l cu sulfin@. / Crengile, miresele, / peste doru-i ]ese-le. / Noaptea cu poenele, / graurii cu penele, / s@-i sfin]easc@ genele. // Tace altul. {i cum tace, / gem, în calea lui, r@stoace. / Unde-i calc@ murgul, pune / numai somn }i usc@ciune. / Iarba sf$r$ie, întoars@, / frunza st@ cu pleoapa ars@. // Jos, în vad, la r@g@lii, / doi voinici trec peste Jii. // Unul c$nt@... Ce z@pad@ / i-nflore}te-n trup livad@ ? / Care stea în piept îi c$nt@ ? / Ce gr@dini îl vor la nunt@ ? / Care-amieze p@dure]e / mi-l a}teapt@ s@-l



'iiiiiiijiiiiiii+r@sfe]e ? / Haiduce}te,-mp@r@te}te, / via]a lui cu cerbi gone}te. // C$nt@. {i cu el în zare / merg gr@dinile c@lare. // Altul tace. Merge, unde ? / C@tre ce v$ltori rotunde ? / Care noaptea mi-l înghite / cu triste]ile-otr@vite ? / Care joag@re ca fierea / vor s@-i ron]@ie t@cerea ?... // (...) / Unul tace, altul c$nt@, / }i cum trec }i-n z@ri se-mpl$nt@, / luna prin z@voi se pierde / ca o }ea de aur verde. («8» / GyB, 47 sq.). %n ciclul al treilea, [ara, «vechi t@r$m cu doine leg@nate, / unde Corbea putrezea ^n ocne joase, / ^ntre vipere ca b$rnele de groase / }i-ntre broa}tele c$t plo}tile umflate...», cu «iez@re cu funduri de vioar@, / peste gresii, peste zale de bicaz», cu apele ^n «chiote albastre de pandur», d$nd «buzna-n dimine]i / cu spin@ri sb$rlite de mistre]i / }i lichide vulpi de aur pur», cu sui} de «rai pe un picior de plai, / ca s@ vin@ heruvimi s@-}i moaie-n rou@ / nuf@rul c@lc$iului b@lai», cu mun]ii arz$ndu-}i «r@runchii ^n uzin@», cu «codri-ad$nci }i c$mpul cu tarlale», duc$ndu-se pe c@i ferate, la ora}e, «ca s@ ling@ cerul, cu furnale, / p$ntec de cuptoare s@ ^ngroa}e», cu toamn@-visterie a ]@nd@rilor «din viori de chihlimbar», l@s$ndu-te s@ calci «peste br@]@ri }i-aur@rie», s@ mergi «prin curcubeie }i prin jar», c@ci «meri de purpur@ se scutur@ de stele / }i Brumar miroase-a ]uic@ }i-a podgorii», cu «umbra zimbrului din fum de leaturi», ^n [ara, unde «horbote-au suflat pe z@ri de miere / m$n@stiri de crin }i de topaz», ^ntr-un profund patriotism, suntem ^nt$mpina]i de „icoane“ de Dac, aprinz$ndu-}i nestemata „^n limpezimile zborului de s@ge]i“ («Dacul» – GyB, 73), de Desc@lec@tor,



'iiiiiiijiiiiiii+„pornind la v$n@toare“ c$nd soarele i s-a p@rut «un cap de zimbru» (Desc@lec@torul – GyB, 75), de Ctitor-de-M$n@stiri, de Tip@ritor-de-Bucoavne, de Zidar-de-Arge}, de Cronicar, de Mo], ori de icoanele domnilor / „regilor“ fundamentali ai Dacorom$niei Nord-Dun@rene: Basarab, [epe}, ^ntruchipare a ^naltului spirit justi]iar dacorom$nesc peste ultima jum@tate de mileniu (cf. [epe} – GyB, 81), {tefan cel Mare, Ioan Vod@ }. a., de icoanele sfin]ilor-c@rturari dacorom$ni: Popa Ion Rom$nu de S$mpetru, {incai, Mure}an }. a. (cf. GyB, 79 – 110). %n ciclul al patrulea, cinci balade sunt dedicate urm@toarelor m$n@stiri fundamentale dacorom$ne}ti din salba carpatin-cogaionic@: Tismana, Cozia, Fr@sinei, Arnota }i M$n@stirea-dintr-un-Lemn. Autohtonismul resurec]ional-baladesc-g$ndirist a culminat ^n anul 1943, ^n cel de-al cincilea ciclu, F$nt$na cu Pandur, unde, mai ^nt$i, protagonistul baladesc-liric ia ^ntruchiparea puterii unui Salmo}-Zalmas-Zalmoxis, al@ptat de ursoaic@, a}a cum este surprins }i ^ntr-o celebr@ statuet@ cogaionic@ apar]in$nd culturii Turda}-Vincea (cf. TIrel, XXV, 719): {ase ani am supt la maic@ / }i-un alt an la o ursoaic@. // Foaie verde a cucutii, / al]i opt ani am supt din butii / vin cu s$nge de vultur, / s@-mi stea fruntea în azur, / vin cu s$nge gros de lup, / s@-mi sb$rleasc@ p$nda-n trup. // Fr$ng, pe dup@ g$t, un trunchi, / }i-mi d@ codrul în genunchi. / %n frigare coc jivine, / chem r@stoacele cu mine. / Umbra 'nalt@ prin sloduni / mi-o ling pe}teri }i furtuni. / Birui r$pele la tr$nt@, / mun]ii m@ poftesc la nunt@. / Beau din plosc@ zarea-ntreag@, / îndes luna în d@sag@. / Cu ]urcana, ]urc@ vie, / Sv$rlu-n rai la S$n-Ilie. // C$ntul meu în rotocoale / v$j$e }i d@ t$rcoale. / Suflu cer peste voroave, / din luceferi fac potcoave, / c@ în grajdurile mele / roibii-s potcovi]i cu stele / }i ocale mari de vise, / pentru drumurile-nchise. //



'iiiiiiijiiiiiii+Noaptea, dorm pe-un bra] de joarde / l$ng@ sufletul ce arde. / {i prin somnul cu poiene / ies, din lacuri, S$nziene. / Vin, uit$ndu-}i apele, / s@-mi s@rute pleoapele / }i s@-mi dea comorile: / umerii cu zorile, / ochii cu livezile, / s$nii cu z@pezile, / gura cu m@rgelele, / coapsele cu stelele... («Vlag@», GyB, 135 sq.; slodun = gorun / stejar brum@riu – Quercus pedunculiflora). Sunt ^n acest ciclu }i alte capodopere ale baladescului gyrian: Corbea, Balada ghiocului cu moarte-n [arigrad, R@va} de la C@lug@reni, La Dr@g@}ani, odat@, Balada trupului care s-a fr$nt pe roat@, F$nt$na cu Pandur, Domnul de Rou@, Balada fetei de la Jiu, Balada fratelui care-a murit de cium@ etc.

Cercul Literar de la Sibiu }i «resurec]ia baladei» din mai 1945. %n prim@vara anului 1943, c$]iva studen]i de la Universitatea Clujean-Sibian@, au format – ^nr@z@ri]i de prezen]a, de spiritul lui Lucian Blaga – un cerc literar, unde s-au distins, ^ntre nenum@ra]i al]ii: Radu Stanca, Ion Negoi]escu, Cornel Regman, I. D. S$rbu, {tefan Aug. Doina}, Eugen Todoran, Ovidiu Drimba, V. Iancu, Leti]ia Papu, Eta Boeriu, Francisc P@curariu, Ioanichie Olteanu, Deliu Petroiu }. a. Gruparea este cunoscut@ ^n istoriile literaturii sub numele de Cercul Literar de la Sibiu. „Actul de na}tere“ al grup@rii, manifestul Ardealul estetic – o scrisoare c@tre d. E. Lovinescu a „Cercului literar de la Sibiu“, „un protest ^mpotriva ideologiei oficiale“, „o adeziune“ la modernism / lovinescianism, a fost publicat la 13 mai 1943, de cotidianul bucure}tean Via]a (nr. 743). Marele critic literar interbelic a r@spuns cu promptitudine; ^n num@rul (757) din 27 mai 1943, aceea}i gazet@ bucure}tean@ a publicat R@spunsul d-lui E. Lovinescu



'iiiiiiijiiiiiii+la scrisoarea „Cercului Literar din Sibiu“. Din ianuarie 1945, gruparea literar@ de la Sibiu a avut }i un organ de pres@, Revista Cercului Literar, ^n primul num@r fiind publicat }i articolul-program, Perspectiv@, din care spicuim: «Manifestul Cercului Literar, spre deosebire de cele care l-au precedat, ca expresie a orient@rii genera]iilor noi rom$ne}ti, n-a tins la ini]ierea unui curent nou, la revolu]ionarea tiparelor literare, la formul@ri ^ndr@zne]e }i la inven]ii frontale»; a}adar, «aparent nici o voin]@ de inovare, nici un experimentalism, nici o veleitate avangardist@; dimpotriv@, o voin]@ de ordine, de ^ncadrare ^n permanen]ele culturii; „este]ii“ Cercului de la Sibiu se situau, de la ^nceput, pe o mai larg@ platform@ axiologic@ dec$t aceea a estetismului de care fuseser@ acuza]i la apari]ia Manifestului; estetism ambiguu, dealtfel, al unor tineri scriitori care preconizau primatul esteticului ^n crea]ia }i judecata literar@, resping$nd ^n acela}i timp facilit@]ile unui estetism cultivat pentru gra]iile unice ale esteticului; c@ut$nd „fenomenul artistic, orient@ri stilistice noi“, „cerchi}tii“ se puneau „^n slujba valorilor nepieritoare“ (...); foarte moderni, f@r@ s@ ajung@ la extremismul avangardei (...), estetismul Cercului Literar ancora arta ^ntr-o sfer@ care dep@}e}te infinit artisticul }i, ^n acela}i timp, dezancora arta l@s$nd-o s@ pluteasc@ ^n voie pe o mare a libert@]ilor estetice, juc$ndu-se – prin ironie, parodie }i cochet@rie dezinvolt@ – cu riscurile autoanihil@rii artei; dovada cea mai peremptorie a acestui



'iiiiiiijiiiiiii+estetism ambiguu al poe]ilor }i criticilor Cercului Literar din Sibiu o g@sim ^n tezele „cerchi}tilor“ privind resurec]ia baladei.» (Nicolae Balot@ – Poezia, I,

388). %n eseul Resurec]ia baladei de Radu Stanca, publicat ^n Revista Cercului Literar, nr. 5 / mai 1945, balada i se ^nf@]i}eaz@ ca «o poezie liric@ ^n care starea afectiv@ c$}tig@ un plus de semnifica]ie prin utilizarea unui material artistic ^nvecinat (dramaticul)» (SAcv, 44), baladescul reprezent$nd «^n fond, o stare liric@ dramatic@», «o stare perpetu@ de conflict dramatic», elementul dramatic fiind «de natur@ anecdotic@», av$nd «conflict cu semnifica]ii poetice }i nu dramatice (ca ^n cazul poeziei pur dramatice)...» (ibid.).

Baladele lui Radu Stanca. %n realitate, dup@ cum demonstreaz@ propria-i crea]ie poetic@, Radu Stanca (Sebe}, 5 martie 1920 – 26 decembrie 1962, Bucure}ti) a relevat capacitatea baladei – specie prin excelen]@ a genului epic – de „a se deghiza“ ^n spa]iile lirico-dramatice, cultiv$nd trinomul baladesc: 1. lamenta]ia (eroului cu fruntea pe-o limit@ tragic@: Lamenta]ia Ioanei d’Arc pe rug, Lamenta]ia poetului pentru iubita sa, Nocturn@, Pistolul, Triste]e înainte de lupt@, Un cneaz valah la por]ile Sibiului etc.) – 2. alegoria-legendar@ (povestea ^nt$mpl@rii / evenimentului la cea mai ^nalt@ tensiune: Balad@ studen]easc@, Buffalo Bill, Dou@sprezece umbre, Fata cu vioara, Regele vis@tor, Trandafirul }i c@l@ul, Trenul fantom@, Turn înecat, Vraja vr@jilor etc.) – 3. dramaticul eroic (adic@ „tradi]ionalul baladesc dacorom$nesc“: Balada celor



'iiiiiiijiiiiiii+}apte focuri, Balada lacrimei de aur, Capul de fat@, Cea mai frumoas@ floare, Co}marul tiranului, Domni]a blestemat@, Infidelul, Mic@ balad@ de dragoste, Pajul cu p@rul de aur, R@zbunarea }arpelui, Sfatul ]@rii, Spada regelui etc.). N. Balot@ sublinia faptul c@ «balada nu e pentru Radu Stanca un pretext istoric sau nu devine – pe plan tematic – o nara]iune, ci un lied scenic; poetul se ^nchipuie Un cneaz valah la por]ile Sibiului, at$t de vr@jit de coralul fecioarelor cet@]ii, ^nc$t nu simte cum un du}man ^l ^njunghie; ^n alt poem ascult@ un c$ntec misterios de org@, transpus la 1707; ^ntr-o balad@ studen]easc@ ^}i b@nuie}te sf$r}itul c$nt$nd moartea unui student inventator de visuri }i practicant de alchimii erotice...» (Poezia, I, 392). Dar balada care „l-a impus“, care a r@mas ^n memoria „cerchi}tilor“ }i a contemporanilor s@i, ^ndeosebi, prin presentimentul thanatic de dup@ „fantastica masc@“ a eroului / autorului, este «Corydon»: Sunt cel mai frumos din ora}ul acesta, / Pe str@zile pline c$nd ies n-am pereche, / At$t de gra]ios port inelu-n ureche / {i-at$t de-nflorite cravata }i vesta, / Sunt cel mai frumos din ora}ul acesta. // (...) // C-un tainic creion îmi sporesc frumuse]ea, / Fac baie în cidru de trei ori pe noapte / {i-n loc de scuipat am ceva ca un lapte, / Pantofi cu baret@ mi-ajut@ svelte]ea / {i-un drog scos din s$nge de scroaf@ noble]ea. Marele c$}tig al poeziei rom$ne}ti datorat resurec]iei Cercului Literar de la Sibiu, ^ndeosebi lui Radu Stanca, {tefan Augustin Doina} }. a., const@ ^n extinderea sferei baladescului de la o „scar@ na]ional@“ la o „scar@ planetar@ / cosmic@“. Ilustrativ@ ^n acest sens este }i balada Turn înecat, turnul simboliz$nd axis mundi, av$nd ^n crucea-i celest@



'iiiiiiijiiiiiii+o cr@ias@ adormit@ „de dou@ mii de ani“, Runa, un soi zeiesc de „s@m$n]@ a lumii“, sortit a rodi dup@ „cataclism“ (aluzie, poate, chiar al doilea r@zboi mondial): Turnul dormea-ntre ape lini}tit / {i numai c$teodat@ fe]e sumbre / Se ab@teau sub zidul lui tihnit, / S@-l tulbure cu suli]e }i umbre. // Picior de om cu toate-acestea nu-i / Calc@ spirala sc@rii, unde Runa, / S$mburul viu }i pur, Regina lui, / De dou@ mii de ani dormea întruna. // (...) // Furtun@ mare îns@ se l@s@ / Odat@-asupra lui, }i-atunci, s@lbatic, / Intr$nd pe geamuri, valul o fur@ / {i-o duse-n dar oceanului molatic. // Tot aplec$ndu-}i trupul ca un trunchi / S-o caute-n abise, de pe maluri, / Turnul c@zu-ntr-o sear@ în genunchi / {i se-arunc@ de dorul ei în valuri...

Basm

Basmul este specia genului epic în care via]a se reflect@ în fabuloase moduri, oferind un „ideal de atins“, fantasticele înt$mpl@ri / „f@ptuiri“ narate (de regul@, în planul t@r$mului luminii, al „Albei Lumi“, al „[@rii-Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-Moarte“, adic@ al Edenului Zalmoxian, }i în planul t@r$mului genunii / infernului, al zmeilor, al „Lumii de Dincolo“, al „[@rii-f@r@-Dor“) dator$ndu-se unor eroi din sfera binelui, ce ac]ioneaz@ în cel mai înalt spirit justi]iar, at$t ca oameni c$t }i ca „fiin]e himerice“, în marele r@zboi împotriva celor din sfera maleficului, întotdeauna cu un deznod@m$nt fericit.

Din Estetica basmului, de George C@linescu, lucrare publicat@ ^n 1965, se }tie c@ «basmul e un gen vast, dep@}ind cu mult romanul, fiind



'iiiiiiijiiiiiii+mitologie, etic@, }tiin]@, observa]ie moral@ etc.; caracteristica lui este c@ eroii nu sunt numai oameni, ci }i anume fiin]e himerice, animale (...); fiin]ele neomene}ti din basm au psihologia }i sociologia lor misterioas@; ele cu omul comunic@, dar nu sunt oameni; c$nd ^ntr-o nara]iune ace}ti eroi himerici lipsesc, n-avem de-a face cu un basm; o prim@ opera]ie ^n analiza basmului este deci de a determina }i caracteriza protagoni}tii specifici.» (CEB, 9).

Basmul – ca specie epic-folcloric@, ori apar]in$nd literaturii culte – are o „r@sp$ndire mondial@“, nar$nd «^nt$mpl@ri fantastice ale unor personaje imaginare (fe]i-frumo}i, z$ne, animale n@zdr@vane etc.), aflate ^n lupt@ cu for]e nefaste ale naturii sau ale societ@]ii, simbolizate prin balauri, zmei, vr@jitoare etc., pe care ajung a le birui ^n cele din urm@»; ^n ceea ce prive}te basmele valahice, adic@ dacorom$ne}ti, cercet@torii remarc@: «o uimitoare bog@]ie }i originalitate», inventariind «p$n@ acum 500 de tipuri, din care cam jum@tate nu apar ^n clasific@rile interna]ionale»(DTL, 49).

Altfel spus, 250 de tipuri de basme valahice, sau dacorom$ne}ti, provin de la str@mo}ii daci cu }tiin]a de a se face nemuritori, ]in de sfera Zalmoxianismului – perceput azi, dup@ aproape dou@ milenii, drept Cre}tinism Cosmic (dup@ cum sublinia M. Eliade) –, au intrat ^n circuitul popular gra]ie unei anume oralit@]i culte propagate dinspre Academia Simpozionic@ din



'iiiiiiijiiiiiii+Cogaion / Sarmizegetusa. Majoritatea cople}itoare a basmelor noastre inconfundabile conserv@ fundamentalul mit dacorom$nesc al perechii ideale F@t-Frumos – Ileana Cos$nzeana (infra). Eroul „pozitiv“ din basmele pelasgo-thraco-dacilor, adic@ ale valahilor / dacorom$nilor Zalmoxianismului este F@t-Frumos; el „pl$nge“ ^n p$ntecul mamei-^mp@r@tese, refuz$nd s@ se nasc@, dac@ tat@l-^mp@rat nu-i promite [ara / %mp@r@]ia Tinere]ii f@r@ B@tr$ne]e }i Vie]ii f@r@ Moarte, de fapt, raiul conferit zalmoxian Cavalerilor Cogaionului / Dun@rii; aceasta ]ine de }tiin]a dacilor de a se face nemuritori în calitate de r@zboinici lupt$nd p$n@ la ultima pic@tur@ de s$nge pentru ap@rarea p@m$nturilor Patriei cu sanctuarele lui Samasua / Samo} (Soarele-Mo} / Tat@l-Cer, Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei). Odat@ ajuns ^n pagul maturit@]ii, F@t-Frumos porne}te pe un traseu misteric / ini]iatic, spre a pune ^n practic@ ^nv@]@turile acumulate de la dasc@lii s@i }i din bibliotecile ^mp@r@te}ti, privind }tiin]a de a se face nemuritor; proced$nd astfel, se re^nnoad@ firul menirii sale sacre ^n aceast@ existen]@ ^ntru Lumin@, ^ntru Samo} (Soarele-Mo} / Tat@l-Cer, Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei), desigur, ^ntre nunta tat@lui-^mp@rat (nunta ^nsemn$nd l@sarea la vatr@ a r@zboinicului-^mp@rat, abandonarea carierei militare, a calului n@zdr@van, a armelor etc., redescoperite de fiu la majorat) }i propria-i nunt@, cu Ileana Cos$nzeana – Sora Soarelui, Spuma Laptelui / Dochiana,



'iiiiiiijiiiiiii+eliberat@ din „%mp@r@]ia Zmeilor“, din Genune / Yin, dup@ ce trece o serie de „probe“ ale voiniciei: biruin]a asupra fiarelor – ur}i, mistre]i, balauri etc., asupra zmeilor / zmeoaicelor etc., „scene“ / „probe“ incizate }i ^n cele 25 de pl@cu]e de argint aurit, descoperite ^ntr-un morm$nt de Cavaler Zalmoxian, din Dacia Sud-Dun@rean@ (cf. CS, 236), „scene“ culmin$nd de fapt, analogic secundei perechi din tetrada „monoteist@“ a Zalmoxianismului, ^ntr-o „hierogamie“ din planul nostru teluric.

%n decaedrul basmelor folcloric-dacorom$ne}ti, eviden]iem: Tinere]e f@r@ b@tr$ne]e }i via]@ f@r@ de moarte, Basmul cu Soarele }i Luna, Domni]a din Gr@dina de Aur (ce st@ – ^ntre altele – }i ^n temeiul poemului «Luceaf@rul» de Mihai Eminescu – cf. CDR-18, 10 – 16), Greuceanu, Pr$slea cel Voinic }i merele de aur, Ileana Cos$nzeana – din cosi]@ floarea-i c$nt@, nou@-mp@r@]ii ascult@, F@t-Frumos }i Fata Criv@]ului, Cu Petrea F@t-Frumos, stebl@ de busuioc, n@scut la miezul nop]ii, Craivisin, fiul vacii }i Voinic-Verde-Busuioc (cf. BasSL, 33 sqq.). %n temeiul basmului cult, se afl@ basmul folcloric-dacorom$nesc; desigur, }i ^n decaedrul basmelor culte dacorom$ne}ti sunt neasemuite ^nr@z@riri, de la scriitorii din „epoca marilor clasici“: Mihai Eminescu – F@t-Frumos din lacrim@, Ion Creang@ – Povestea lui Harap-Alb, Ioan Slavici – Spaima zmeilor, Z$na-Zorilor, Flori]a-din-Codru etc., Barbu {tef@nescu Delavrancea – Neghini]@, p$n@ la cei din „epoca paradoxismului“ (1960 / 1965 – 1989 / 2000): Ilie M@du]a – Voicu }i Craiul {erpilor, Palo}ul str@mo}esc; Ion Pachia Tatomirescu –



'iiiiiiijiiiiiii+%mp@ratul din Mun]ii de Azur, F@t-Frumos – potcovar de cioc$rlii }. a. / etc.

Bibliografie(cf. fr. bibliographie)

Prin bibliografie se desemneaz@ fie (1) un repertoriu al scrierilor privitoare la un anumit subiect (problem@, curent, grupare literar@, autor, revist@ etc.), fie (2) o list@ de opere de consultat, sau consultate, într-o cercetare }tiin]ific@, fie (3) o list@ periodic@ a publica]iilor / c@r]ilor recent ap@rute, dar }i (4) bibliologia – o }tiin]@ care se ocup@ de inventarierea, descrierea }i sistematizarea c@r]ilor }i a publica]iilor.

Bildungsroman(din germ. Bildung-, „instruire / formare“ + -Roman)

Prin bildungsroman este desemnat@ o „saga“, surprinz$nd procesul complex de cre}tere / formare sufleteasc@, umanist@ / eroic@, a protagonistului, de la începuturi }i p$n@ la cristalizarea unei concep]ii proprii de via]@, cu trecerea }i petrecerea prin diverse medii sociale, autorul proiect$ndu-l totodat@ }i într-un tablou de epoc@.

%ntre aceste soiuri de „saga“ / „romane-cronici“, celebre sunt: «Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister» de Goethe (considerat prototipul speciei, din 1796 ^ncoace), «Tom Jones» (1794) de Fielding, «David Copperfield» de Ch. Dickens,



'iiiiiiijiiiiiii+«Amintiri din copil@rie» de Ion Creang@, «Jean Cristophe» de R. Roland, «Fra]ii Jderi» de M. Sadoveanu, «Un om sf$r}it» de G. Papini, «Jocul cu m@rgele de sticl@» de H. Hesse, «Doctor Faustus» de Th. Mann, «Familia Thibault» de Roger Martin du Gard.

Blestem(lat. blastemare / blasphematio, „hulire“)

Blestemul este specia genului liric în care autorul d@ expresie „unei nemul]umiri direc]ionate justi]iar“, în vecin@tatea satirei }i a pamfletului, apel$ndu-se adeseori imperios la instan]a divin@.

%n literatura rom$n@ specia este foarte bine reprezentat@ de la Dimitrie Cantemir p$n@ dincoace de Tudor Arghezi. Celebru este «Blestemul Inorogului» din «Istoria ieroglific@» (1703 / 1705) de D. Cantemir: «Mun]i, cr@pa]i ! / copaci, v@ despica]i ! / pietri, v@ f@r$ma]i ! / asupra lucrului ce s-au f@cut pl$ng@ piatra cu izvoar@, / mun]ii puhoaie pogoar@. / L@ca}ele Inorogului, p@}unele, gr@dinile cerneasc@-se, / p@leasc@-se, / ve}tezeasc@-s@, / nu ^nfloreasc@, nu ^nverdzeasc@, / nici s@ odr@leasc@, / }i pre domnul lor cu jele, / pre st@p$nul lor negreale / suspin$nd, / t$nguind / ne^ncetat s@ pomeneasc@. / Ochiuri de cucoar@, / voi, limpezi izvoar@, / a izvor^ v@ p@r@si]i / }i-n amar v@ primeni]i ! / (...) / Cl@teasc@-s@ ceriul, / tremure p@m$ntul, / aerul tr@snet, / nu$rii plesnet; / potop de holbur@, / (...)



'iiiiiiijiiiiiii+/ Soarele zim]ii s@-}i r@tedze, / luna, siindu-se, s@ s@ ru}inedze; / stelele nu sc$nt@iadze, / nici Galateea s@ lumineze. / Tot dobitocul ceresc glasul s@-}i sloboadz@ / fapta nev@zut@, plec$ndu-s@, vadz@. / Clo}ca puii r@sipeasc@. / Leb@da lira s@-}i zdrobeasc@. / Leul r@cneasc@. / Taurul mugeasc@. / Aretele fruntea s@-}i sl@basc@. / Racul ^n coaj@ neagr@ s@ s@ primeneasc@. / (...) / Stele]ul, arcul fr$ng$nd, ]inta nu lovasc@, / Dreptatea Cump@na nu mai arete, / Apariul topasc@-s@-n sete...». Se pare c@ este }i „primul blestem cosmic“ din poezia universal@.

Bocet(lat. vox, „voce“ + suf. -et)

Bocetul este specia genului liric-folcloric, îndeosebi, „îmbin$nd formele versifica]iei libere cu ale celei fixe“, exprim$nd „în ton profund elegiac jalea celor r@ma}i“, elogiind faptele „celui plecat dintre vii“, ori încerc$nd s@ imagineze „universul nefiin]ei“, „t@r$mul cel@lalt“, „[ara-f@r@-Dor“, spre care se îndreapt@ semenul s@u, Dalbul-de-Pribeag.

%n circuitul folcloric dacorom$nesc de azi mai sunt ^nc@ interesante bocete: «La Bradul Z$nelor», sau «Cetin@ de brad...», ori «C$ntecul Bradului», «Zorilor, surorilor...», «Ridic@, ridic@, gene...», «Scoal@, Ioane, scoal@...», «Este-o cas@ mare...», «Petrecerea mortului» etc. Bocetele „^n m@sura 5 / 6“ din zona



'iiiiiiijiiiiiii+Cogaionului / Sarmizegetusei, ^ndeosebi, cele privind c@l@toria Dalbului-de-Pribeag ^n creierul muntelui, unde-i Bradul Z$nelor, axis mundi, av$nd la r@d@cin@ «{erpoanea Galben@», «^n trupine, Vidra L@tr@toare» }i «^n v$rf, {oimul Ro}u / Negru», ^ntrec ^n ad$ncime temporal@ «Epopeea lui Ghilgame}» – partea cu «evenimentele» relatate de tabla ceramic@ nr. XII, ^n care este vorba despre protagonistul ce ia securea }i se duce la arborele lumilor, pr@bu}it de furtun@, unde zdrobe}te }arpele cuib@rit ^ntre r@d@cinile-i, unde alung@ „vidra“ de la mijlocu-i }i apoi vulturul din v$rf...

Bogomilism(din sl. Bog, „Dumnezeu“ + subst. + mil@ / „mila lui Dumnezeu“

+ suf. -ism)

Bogomilismul este un puternic curent religios, considerat ba „religie“, ba „sect@“, ba „erezie“, înfirip$ndu-se pe fondul «Schismei Mari» din 1054, pe fondul „sl@birii p$n@ la anihilare“ a Leg@m$ntului de la Aurelian, sau „leg@m$ntul“ Romei / Constantinopolului fa]@ de Valahime / Dacorom$nitate, av$nd ca efect re-Unirea par]ial@ a valahilor / dacorom$nilor sub sceptrul lui Mercuriu, la anul 1103, în statul medieval al Transilvaniei, cunosc$nd „apogeul“ în prima parte a afirm@rii Imperiului Valahiei din vremea Dinastiei As@ne}tilor de p$n@ la Ioan al II-lea Asan (1185 – 1243), dovedindu-se în realitate (la o analiz@ profund@) drept o puternic@ manifestare resurec]ional-religioas@ ca „r@bufnire a fondului



'iiiiiiijiiiiiii+autohton“ (L. Blaga) al Zalmoxianismului, a c@rei doctrin@ – «pe care o cunoa}tem îndeosebi din documentele adversarilor» (KD, 109), c@ci lucr@rile bogomili}tilor au fost vandalizate sistematic, cum, de altfel, majorittatea documentelor Valahimii prin istorii – promova: (I) «în concep]ia cosmogonic@ a bogomilismului, Dumnezeu, ca principiu al binelui, creeaz@ lumea spiritual@, ve}nic@ }i nev@zut@»; (II) «Satan, principiul r@ului, dup@ ce se revolt@ cu al]i îngeri împotriva lui Dumnezeu }i e aruncat în spa]iu, d@ consisten]@ prin verbul magic virtualit@]ii ideale a universului, cl@dind o lume vizibil@ (p@m$nt, cer, stele) }i forme de via]@ (animale, plante), afar@ de om, pe care l-a pl@m@dit din lut muiat în ap@, îns@ c@ruia nu-i poate oferi suflet»; (III) «}i abia Dumnezeu, înduplecat, întrege}te lucrarea, însufle]ind înt$ia pereche – Adam }i Eva»; (IV) «doi dintre fiii Evei, Cain }i Calomena, se nasc adulterin de la Satan; esen]a ereziei st@ aici: st@p$nul trupului omenesc e Satanail, al sufletului e Dumnezeu, deci dou@ for]e în antagonism etern»; (V) «dar fiind ve}nic }i imaterial, sufletul scap@ prin moarte din carcera trupului }i se întoarce la Dumnezeu; experien]a mor]ii îi sile}te pe îngerii c@zu]i s@-}i ia neveste dintre fiicele oamenilor (...) ca s@ poat@ ob]ine vehiculul de întoarcere în cer; mezalian]a na}te îns@ uria}i monstruo}i care îl atac@ pe Satanail, p$n@ c$nd sunt îneca]i de el prin potopul universal» (ibid.).



'iiiiiiijiiiiiii+Romulus Vulc@nescu, «dup@ datele

^nf@]i}ate ^n Predica presviterului Cosma» (VMR,

232 sqq.) }i Victor Kernbach ne mai ^ncredin]eaz@ c@ reprezentan]ii bogomilismului comb@teau «organizarea material@ a Bisericii Cre}tine», «contestau „Vechiul Testament“, socotindu-l de ob$r}ie diavoleasc@ }i admiteau din scripturi numai „Psaltirea“, c@r]ile profe]ilor, evangheliile, „Faptele apostolilor“, „Apocalipsul lui Ioan Teologul“, comun$nd }i alt@ epifanie: ^n anul 5500 (de la facerea lumii), trimis de Dumnezeu, arhanghelul Mikael p@trunde ^n urechea dreapt@ a Fecioarei Maria, ^ntrup$ndu-se prin na}tere ^n ipostaza de Isus Christos; iar acesta, m$ntuind omenirea, se ^nal]@ la cer ^n spirit, nu ^n trup, fiind resorbit de Dumnezeu» (KD, 109). Ca }i pelasgo-dacii / valahii Zalmoxianismului, bogomili}tii-valahi / dacorom$ni, bogomili}tii-italieni, bogomili}tii-francezi (albigensii), bogomili}tii-germani (catharii), sau c$]i mai erau prin Europa acelui Ev Mediu, propov@duiau «ascetismul vegetarian», urau trupul «pentru c@ e dependent de pl@ceri», rau «familie }i avere»; ^n afar@ de botez (oficiat la majorat), «refuzau formele eclesiastice, biserica, altarul, tainele cre}tine; (...) ritualul funerar se reducea la o rug@ciune» (KD, 110). Mircea Eliade }i Ioan P. Culianu dezv@luie alte aspecte ale bogomilismului; c$}tig$nd teren ^n Constantinopol, pe la ^nceputul secolului al XI-lea, mi}carea bogomilismului «este declarat@ erezie }i trecut@ prin foc }i sabie, dar ^n



'iiiiiiijiiiiiii+realitate dogmele ei sunt destul de apropiate de ortodoxie; se g@sesc ^n ea doctrine docetiste care afirm@ c@ trupul fizic al M$ntuitorului (}i probabil }i al Mariei) a fost o fantasm@ ^n}el@toare; antiiudaici, bogomilii ^l transform@ pe Iahve ^n Satan»(ECDrel, 109); potrivit sublinierilor acelora}i savan]i, «bogomilii au fost adeseori, dar f@r@ temei, asocia]i cu paulicienii, din cauza originii lor bulgare; ^n realitate, chiar dac@ ^mp@rt@}esc cu paulicienii lipsa de considera]ie fa]@ de ortodoxie, bogomilii nu sunt propriu-zis duali}ti, deoarece ei socotesc c@ Satan nu este creatorul, ci mai degrab@ organizatorul („arhitectul“) lumii; reg@sim la ei vechi doctrine cre}tine care fuseser@ c$ndva ortodoxe, precum traducianismul (o dat@ cu ^mpreunarea sufletelor p@rin]ilor ia na}tere un suflet nou), conceperea }i na}terea auricular@ a lui Iisus Hristos }i altele, precum aparentismul docetist, care, f@r@ s@ fie ortodoxe, se bucurau de o vechime onorabil@; bogomilismul nu ^nseamn@ o recrudescen]@ a gnosei; el a fost conceput de credincio}ii bizantini ultraconservatori, encrati]i }i vegetarieni» (ECDrel, 141). Din Valahia Sud-Dun@rean@ }i Nord-Dun@rean@ a As@ne}tilor, cea puternic@ }i ocolit@ de team@ chiar de armatele mongolo-t@tare ale lui Genghis-Han, ^n 1223 (cf. TIR, I, 99), bogomilismul trece «^n mod sigur ^n Italia», apoi «ajunge ^n Fran]a, la ^nceputul secolului al XII-lea, }i dispare la pu]in timp dup@ aceea (1167), c$nd episcopii francezi sunt



'iiiiiiijiiiiiii+converti]i de un trimis din Bizan] la o nou@ erezie care profeseaz@ un dualism radical; catharismul bogomil se va men]ine ^n Italia de nord p$n@ ^n secolul al XV-lea }i va face din nou o scurt@ incursiune ^n sudul Fran]ei ^n secolul al XIV-lea, prin intermediul unor proasp@t converti]i la catharismul provensal, dup@ distrugerea albigenzilor din secolul al XIII-lea; catharii sunt, a}adar, adep]ii celor dou@ doctrine deosebite reunite din Bizan]; una este cea a bogomililor }i cealalt@ aceea a albigenzilor din sudul Fran]ei, de la 1167 p$n@ la c@derea Montsegur-ului ^n 1224.» (ECDrel, 141).

Brahmanism(din indianul Brahman + suf. -ism)

Brahmanismul este o religie postvedic@-indian@, în a c@rei doctrin@ se înt$lnesc principiile: (1) lumea este iluzorie, tot ce exist@ se întemeiaz@ pe „impersonala substan]@“ a universului, adic@ pe Brahman; (2) periodic lumea este distrus@ }i rezidit@, în ciclicitatea rev@rs@rii lumilor murind în Brahman spre a rena}te; (3) dup@ cum ]i-ai îndeplinit în via]@ misiunea – dharma –, a}a î]i prime}ti „r@splaata postum@“ – în spiritul legii karma; (4) sufletul ens-ului uman defunct trebuie s@ renasc@: (a) într-un alt om – de cast@ superioar@ / inferioar@, (b) într-un animal; (5) m$ntuirea final@ – moksha înseamn@ eliberarea sufletului scutit de alte reîncarn@ri, Partea (Atman) contopindu-se în %ntreg (Brahman) etc.



'iiiiiiijiiiiiii+ Budism

(din Buddha + suf. -ism)

Budismul este o religie care î}i face apari]ia în India antic@ din orizontul anului 528 î. H., o dat@ cu întemeietorul acesteia, Buddha (Siddhartha / Sakiyamuni – „Iluminatul Sihastru“), ce i-a expus doctrina: (1) despre suferin]@ ca „sens al existen]ei“, cauza fiind „setea de via]@“, duc$nd la „}irul reîncarn@rilor“, (2) despre cauzele suferin]ei av$ndu-}i sursa în existen]@ }i în ignoran]@, (3) despre posibilitatea eliber@rii prin suferin]@ }i (4) despre calea de suprimare a suferin]ei, sau „c@rarea cu opt r@sp$ntii“, ]inta fiind Nirvana, unde poate ajunge orice om, numai prin „ajutoarele“, prin „mijloacele“ con]inute în sinea fiec@ruia, zeii neîntinz$ndu-le vreo m$n@ în aceast@ direc]ie, dovedindu-se neputincio}i în acest sens, universul guvernat fiind doar de Suferin]@ }i de Extinc]ie: Nu exist@ dec$t Suferin]@, / nu exist@ cel care sufer@, / nu exist@ agent, numai actul exist@: / Nirvana exist@, nu }i cel / sau aceea care îl caut@. / Drumul exist@, nu îns@ }i cel / sau cea care îl str@bate. («Visuddhi Magga, 16 – apud ECDrel, 69).

Buddha („Iluminatul“), ^ntemeietorul tradi]ional al religiei Budismului – religie al c@rui nume vine de la simbolu-i onomastic, nu de la numele-i real, de Siddhartha – s-a n@scut ^ntr-un ora} indian, Kapilavastu (cf. KD, 115), de la poalele celui mai ^nalt masiv muntos din lume, Himalaya; cronologiile plaseaz@ na}terea lui Buddha ^ntre



'iiiiiiijiiiiiii+anii 624 }i 448 ^. H.; opinia }tiin]ific@ ^i fixeaz@ „via]a terestr@ de opt decenii“ pe segmentul temproal dintre anii 563 }i 483 ^. H. Suntem ^ncredin]a]i de Mircea Eliade }i Ioan P. Culianu c@ mama lui Buddha «moare la c$teva zile dup@ na}tere, dup@ ce primise toate prevestirile care anun]au na}terea unui copil miraculos; potrivit unor versiuni docetiste privind na}terea lui Buddha, conceperea sa a fost imaculat@ }i na}terea virginal@; corpul s@u ar fi avut toate semnele care revelau un mare rege al lumii; la }aisprezece ai, Siddhartha se c@s@tore}te cu dou@ prin]ese }i duce o existen]@ f@r@ griji ^n palatul p@rintesc; dar ie}ind de trei ori din palat, el ia cuno]tin]@ de trei rele ineluctabile care afecteaz@ condi]ia uman@: b@tr$ne]ea, boala }i moartea; ie}ind a patra oar@, el g@se}te solu]ia acestor trei suferin]e, contempl$nd lini}tea }i senin@tatea unui ascet cer}etor; trezindu-se ^n miez de noapte, trupurile flasce ale concubinelor sale adormite ^i reveleaz@ ^nc@ o dat@ caracterul efemer al lumii» (ECDrel, 66). Legendele mai adaug@ c@ Siddhartha (onomastic t@lm@cindu-se ^n „cel ce }i-a atins ]inta“ – KD, 115) / (Buddha) p@r@se}te palatul, se dedic@ ascezei, sub numele de Gautama (de la numele neamului s@u, Gotama, din care proveneau }efii tribului Sakiya – ibid.); la 35 de ani ^}i proclam@ propria-i doctrin@, ^n predicile din localitatea Benares (Brahmaputra); dup@ opt decenii de trecere }i petrecere prin Lumea Alb@ a Indiei, se stinge din via]@, ^n orizontul anului 483 ^. H., urm$ndu-i



'iiiiiiijiiiiiii+^n aura religiei fondate de el, ^n fruntea comunit@]ii (samgha), Mahakasyapa, probabil Ananda (discipolul ce a stat l$ng@ Buddha 25 de ani), Upali }. a.

Cabal@(din ebraicul qabbalah, „tradi]ie“)

Cabala este o doctrin@ evreiasc@ bazat@ pe o simbolic@ a numerelor }i a literelor, spre a înf@]i}a natura ca emana]ie a divinit@]ii, într-o formul@ teosofic-teurgic@, sau extatic@, re]in$ndu-se în primul r$nd acea schem@ cosmologic@ din cele zece sefirrot-uri, „corespunz$nd probabil celor 10 porunci“, }i din „cele 22 de c@i care le unesc, corespunz$nd celor 22 de litere ale alfabetului ebraic“, înc$t Crea]ia are în ecua]ie aceste 32 de elemente primordiale. (cf. ECDrel, 218 sqq.)

Cacofonie(cf. cacophonie < gr. kakos, „r@u“ + phone, „sunet“)

Cacofonia / cacofonita („ligamentita“) este o „maladie“ a textului / „oralo-textului“, const$nd în „asocierea“ (în scris / rostire) a ultimului sunet, ori a ultimelor sunete / litere, sau a ultimei (}i chiar a antepenultimei) silabe dintr-un cuv$nt, cu un sunet / sunete (litere), sau cu silaba prim@ (ori cu silabele prim@ }i secund@) din cuv$ntul urm@tor, înc$t, prin „induc]ie semantic@“, poate trimite la sensuri nepl@cute, la cuvinte ce desemneaz@ „p@r]ile ru}inoase“ (organe sexuale, aparate excretoare), activit@]ile intime /



'iiiiiiijiiiiiii+fiziologic-excrementoase, ur$te, ale oamenilor / animalelor, sau invers, „induc]ia semantic@“ specul$nd semnificantul }i descompun$ndu-l – prin rostirea / accentuarea unor silabe – în dou@ cuvinte cu în]elesuri , ori cu aluzii / „calificative“ nepl@cute pentru receptor.

De obicei, cacofonita / ligamentita se ^ntinde pe dou@ cuvinte: (1)...b@ – }i (ne)...: „Iarb@ }i turme...“; «Limb@ }i literatur@» (revist@ de Bucure}ti a Societ@]ii de {tiin]e Filologice din R. S. Rom$nia), titlu r@mas neschimbat ^n ciuda propunerii bogat-argumentate a lui Al. Piru – de prin 1968 – de a-l „fixa“ ^n memoria genera]iilor f@r@ „deodorantul ligamentos“: «Literatur@ }i limb@»; «Limb@ }i comunicare» – capitol ^nt$lnit ^n majoritatea manualelor de «Limb@ }i literatur@ rom$n@» de dup@ „marea reform@ democratic-postdecembrist@“ a ^nv@]@m$ntului rom$nesc; „La curb@ }inele trosnesc...“ etc.; (2)...c@ – c$nd...: „...fiindc@ c$nd turna filmul, tocmai luase foc o sond@...“; (3)...c@ – ce / ca... (v@ – ca... / ...ca – cu... / ...cu r... / ...sul – ei...): „{i domni}oara profesoar@, Maria Floric@, ce frumos v@ caracteriza personajele }i v@ explica cuvintele necunoscute, }i, cu r$sul ei cristalin, tare v@ mai ^nc$nta...“; (4)...ca – ca...: „Se eviden]iaz@ Biserica Catolic@, de la Schisma cea Mare, din anul 1054 d. H. ^ncoace...“; topica generoas@ a limbii valahe / dacorom$ne poate rezolva }i aceast@ cacofonie care pare „a fi prins@-n cuie“: „Se eviden]iaz@ Catolica Biseric@, de la...“; p$n@ }i cacofonia din numele genialului dramaturg Ion



'iiiiiiijiiiiiii+Luca Caragiale a fost anihilat@ prin scrierea / pronun]area ca ini]iale a celor dou@ prenume cacofonice: I. L. Caragiale / „I-Le-Caragiale“; (5)...ca – ce...: „se a}tepta ca ceva r@u s@ se-nt$mple...“; (6)...ca – ci...: „nu cred ca cineva de-aici...“; (7)...ca – cu...: „Doamna nu se ^mp@ca cu situa]ia...“; (8) coa – ele: „Pe c$nd veneau ^ncoa, ele l-au v@zut arunc$ndu-se de la fereastr@...“; (9)...ca / c@ – ca / c@...: «Critica noastr@ – spunea Mihail Kog@lniceanu – va fi nep@rtinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana»; fiind vorba de un comentariu al programului romantic al revistei «Dacia Literar@» (1840), dintr-un manual de «Limba }i literatura rom$n@» pentru liceu – clasa a IX-a –, dup@ care au ^nv@]at c$teva zeci de promo]ii de dinainte de anul 1989, nu a} fi acuzat de vreo crim@ pe distinsul profesor rom$n, coautor de manual, dac@ „nu ar fi s@dit“ exemplul cu cacofonia ^n mintea sutelor de mii de studio}i, oper$nd simplu, la topica frazei ^n discu]ie – «Critica noastr@ va fi nep@rtinitoare; cartea vom critica, iar nu persoana» –, evident, din respect pentru spiritul revolu]ionar-pa}optist din acel anotimp al limbii rom$ne, pentru Mihail Kog@lniceanu, dar }i pentru faptul c@ principiul este valabil }i ast@zi; ^n acest caz, cacofonia „ac]ioneaz@ ca o bomb@“, „anul$nd“ circuitul nobilului principiu deontologic-literar formulat de Kog@lniceanu; elevul / studentul se inhib@ ^n fa]a exemplului cu cacofonia, ca }i ^n cazul ilustr@rii dactilului (^n acela}i manual) cu un



'iiiiiiijiiiiiii+exemplu din «Mihnea }i Baba» de Dimitrie Bolintineanu: «Mihnea ^ncalec@, calul s@u tropot@.», de}i ^n literatura rom$n@ exist@ ale zeci de mii de exemple; iar dac@ vreun cenzor ]inea neap@rat la acest exemplu, putea fi substituit elementul secund, creator de cacofonie, cu sinonimul s@u, ob]in$ndu-se ilustrativul: „Mihnea ^ncalec@, murgul s@u tropot@...“ – cu men]iunea: „dup@ D. Bolintineanu“, ca s@ fim ^n spiritul strict }tiin]ific al problemei... (v. infra – ritm); (10)...cu – ru...: „Tot atunci, domni}oara mi-a dat un ceas cu rubine s@ vi-l aduc...“; (11) ca – pre...: „Domni}oarele, ca premii, primesc }apte aspiratoare...“; (12)...g@ – oaz@...: „Doamna neag@; oaz@ s-arat@ }i-n st$nga...“; (13)Ia – po / p@...: „Ia poveste}te...“ / „Ia p@trunde tu ^n labirintul lui Joyce“; (14)...l – indic: «Profesorul (^nc$ntat de r@spunsul studentei mediciniste ce avusese pe bilet, la examenul de Anatomie..., }i „Vaginul – structur@, func]ii“): Domni}oar@ student@, ca s@-]i trec un zece curat ^n carnet, te rog s@ ne spui care este denumirea popular@ rom$neasc@ la clitoris...? / Studenta (^mbujor$ndu-se inteligent): Termenul popular, domnule profesor, n-a} putea s@ vi-l indic...» (Dialog consemnat, la Facultatea de Medicin@ – Universitatea din Craiova, ^n orizontul anului 1979); (15)...pi – pi...: „Cu teoria sa despre , pisa studen]ii la cap tot semenstrul.“; (16)...pis / piz- – da / d@... (la – ba...): „Domni}oara Calapis d@ la Bac, la istorie...“; (17)...pul – a / @...: „%n tot timpul acesta / @sta, domnul director s-a sc@rpinat...“; (18)...pul – e...:



'iiiiiiijiiiiiii+„Timpul e pe sf$r}ite...“; (19)...sul – a / @ (e)...: „Pasul a r@sunat pe alee...“ / „%n ceasul @sta de grea durere...“ („Concursul / crosul e m$ine...“); (20)...va / v-a – c@...: „Domni}oara... }tie cumva care-i titlul lec]iei noastre...?“ / „Domni}oar@, v-a c@zut batista...“ etc.

Cacofonita / ligamentita – „sc@pat@ de sub control“ mai des – afecteaz@ trei cuvinte: (1)...b@–}i–ni/ne...: „B@, a venit asistentul de la Limb@ }i ni le-a adus...“; (2) ...ca–a–ac(e)...: „M$n@ ca a acestuia nu s-a mai pomenit p$n@ acum ^n istoria voleiului rom$nesc...“ / „Stanca a acceptat...“; (3)...c@–a–co...: „Domnul patron }tie, c@ a contribuit...“; (4)...c@–ca–ca...: „S@ fac@ ca cadourile guvernului s@ ajung@ la destina]ie“; (5)...pi(i)–}i–/-a/u...: „Capii }i acoli]ii lor...“ / „Popii }i-au scos crucile de argint aurit...“; (6)...pul–le–e...: „Timpul le e pe sf$r}ite...“ etc.

Am atras aten]ia (supra) asupra faptului c@ exist@ }i un soi de „invers-ligamentit@ / cacofonit@“, datorat@ „induc]iei semantice“ speculat@ de vorbitor, la „descompunerea semnificantului“ – prin special@ rostire – în dou@ cuvinte, „oper$nd“ în]elesuri, ori aluzii / „calificative“ nepl@cute pentru referent, ^n fa]a unui „public“: Dac@ evit@ doamna, de ce s@ o fac tocmai eu...; sau: „Observ c@ domni}orul / domni}oara... evit@ la cacofonii ^ntotdeauna“; induc]ia semantic-ligamentos-batjocoritoare se face prin m@rirea pauzei ^ntre prima silab@ a



'iiiiiiijiiiiiii+predicatului }i a doua, transform$nd verbalul ^n nominalul: ...e vit@...

Desigur, exist@ }i cacofonii l@sate inten]ionat pentru efectul lor stilistic, ca ^n vitriolantele stihuri soresciene ]intind critica}trii literari, „inutilul lor act post-demiurgic“ de ^ntre]inere a „sacrei g@l@gii literare“: «Atunci au sosit }i ni}te indivizi care ^nt$rziaser@, / Creatorul i-a m$ng$iat pe cap cu comp@timire, / {i le-a spus c@ nu le r@m$ne dec$t s@ se fac@ / Critici literari / {i s@-i conteste opera.» (Shakespeare de M. Sorescu). Este cacofonia }i surs@ de comic de limbaj, cu mult talent exploatat@ }i de inteligen]ii scriitori de la «Academia Ca]avencu»: «S-or fi g$ndit c@, virgul@, calul pe care au pus }tampila reprezint@ sigla unui partid legat de p@surile ]@r@nimii»; ori: «...escu, te iubim / C@ ca tine nu g@sim !» (apud

RadSt, 49 / 53). Vorbind despre «modalit@]i de evitare a

cacofoniilor», universitarul de Cluj-Napoca, Ilie Rad, recomand@: «a) introducerea unor cuvinte sau sintagme ^ntre cele dou@ cuvinte care ar putea intra ^n rela]ii de cacofonie: „Numai de nu s-ar repeta senza]ia de ^n@bu}ire de adineauri, frica aceea cumplit@ c@ nu mai poate respira.“ (Al. Philippide, Floarea din pr@pastie, Editura Minerva, Bucure}ti, 1975, p. 238)» (RadSt, 50 sq.).; „modalitatea“ este bun@, numai c@ exemplul este r@u; din dorin]a de a evita iute „text-maladia“, nici Philippide, nici Rad nu au observat c@ „r$ia cacofonic@“ a r@mas bine



'iiiiiiijiiiiiii+^nr@d@cinat@ ^n fraza afectat@: «...frica aceea...»; celelate dou@ exemple pentru aceast@ situa]ie sunt bune: «Lupta aceasta m@ sugrum@ mereu }i fric@ mi-e c@ nu se va ispr@v@ niciodat@...» (Rebreanu, «P@durea Sp$nzura]ilor»); «...cu toate c@, ^n lucrarea amintit@, C@linescu...» (RadSt, 50); «b) recurgerea la sinonime» – aici aduce un exemplu bun: «mi-e fric@ c@ vine» / «mi-e team@ c@ vine», dar cade ^n aceea}i capcan@ ca }i ^n exemplul «Florii din pr@pastie» (supra): «proza rom$neasc@ actual@ / contemporan@» (RadST, 50), de}i sinonimia – pentru contemporan@ – recomandat@ studen]ilor ar fi trebuit s@ fie nu actual@, ci de azi (proza rom$neasc@ de azi); «c) flexionarea unor cuvinte: ^n mica camer@ = ^n spa]iul micii camere»(ibid.), de}i tot a}a de binevenit era }i derivatul c@m@ru]@.

Din p@cate, exist@ }i destui trep@du}i prin Sf$nta Gr@din@ a Limbii Valahe / Dacorom$ne, ce nu v@d p@durea de cacofonii (cacofonite / ligamentite), din cauza copacilor cu p@s@ri frumos-c$nt@toare: pupeze (pricepu, pun$nd...), cuci (cu cuno}tin]e... / cu cucoare-n ochi alba}tri etc.), privighetori (Lili lini}tit@ apela la latura sensibil@...), cioc$rlii (colilie Lie-i...) etc.; ace}ti trep@du}i le v$r@ ^n sfera cacofoniilor }i amendeaz@ cu barbarie pe la examenele de admitere la Filologie / Litere, Drept, Jurnalistic@ etc., }i c$ntecul cucului din merii ^nflori]i de pe dealuri, }i trilurile privighetorilor / cioc$rliilor din



'iiiiiiijiiiiiii+priveli}tile fiin]ei, ori chiar g$nguritul pruncilor, primele cuvinte sacre: ma-ma, ta-ta, ba-ba („prima man}@...“ – Th. Hristea / RadSt, 51; „fata taie trandafirii..., Elba bate recordul...; ba Banatu-i fruncea... etc.) – rostite c$ndva }i de trep@du}i, mancurtiza]i acum –, elemente ce intr@ ^n tezaurul eufonic al unei limbi... (cf. RadSt, 55 sqq.).

Caligram@(din cali- < gr. kallos, „frumos“ + -gramma „inscrip]ie“)

Caligrama este o specie de sincretism picto-poetic, unde „întregul“ produs artistic („text-pictura“) eviden]iaz@ c@ mesajul versului se reia din ordinea verbal@, între anumite limite, cu ajutorul codului plastic.

%ntr-o caligram@ se coreleaz@ un cod poetic / verbal cu un cod plastic / nonverbal; imaginea plastic@ are calitatea de a fi „universal-accesibil@“, ^n vreme ce „imaginea poetic@“ st@ deschis@ numai pentru cel ce cunoa}te codul verbal, limba respectiv@. Dup@ cum se }tie }i din manualele }colare de literatur@ }i limb@ rom$n@ ale „perioadei reformei ^nv@]@m$ntului postdecembrist“, cele mai vechi caligrame apar]in lui Iordache Golescu (Bucure}ti, 1776 – 1848, Or}ova); ^n cea care poart@ titlul «Rug@ciunea c@tre oul cel d@ Pa}te», este vorba despre un desen al autorului, un ovoid, suger$nd un ou „ro}u“, ^n care este dispus textul: «Ou / ro}u / }i frumos / bun@ noo@ / ^n veselie / d@ Pa}te ne-aduce / c-o dragoste dulce / cu bucurie / d@-ne noo@ / cel frumos / ro}u / ou»; ^n caligrama cu



'iiiiiiijiiiiiii+titlul «Porunca toporului», Iordache Golescu deseneaz@ un „topor cu dou@ t@i}uri“, pozi]ia: „^nfipt ^n butuc“; pe „lama-muche-rozet@“ este dispus@ „^n trei semicercuri“ strofa: «Cea mai bun@, cea mai tare / Unealt@ spre lucrare / Este acest topor»; pe „coada toporului“ st@ r$ndul-ax: «Cu care }^ verzi, }^ uscate, la p@m$nt dobor»; pe lama ca de bard@-i tristihul: «D@ e]ti tare-n m$n@ / nu-l l@sa din m$n@ nici / ^ntr-o zi din s@pt@m$n@». %n literatura universal@, celebre sunt caligramele poetului francez, Guillaume Apollinaire (1880 – 1918), unde se renun]@ la „linia de contur a obiectului-form@“ (^n care se toarn@ „con]inutul-text“), „linia / liniile desenului“ fiind realizate chiar din r$ndurile / versurile textului dispuse lizibil, ^n form@ de cal, de ochelari etc. Pentru prima dat@ ^n literatura rom$n@, o caligram@ sinestezic@, «Lied», reverber$nd ritmuri din «Simfonia 40 ^n Sol minor» de Wolfgang Amadeus Mozart }i av$nd text bilingv (^n rom$n@ }i ^n francez@), cu „desen: lebede-pe-valuri“, din versuri, realizeaz@ poetul Ion Pachia Tatomirescu, ^n 2 aprilie 1977, caligram@ publicat@ „^n deschiderea“ volumului «%nc$ntece»: c i i o

....n d a t’ n-



'iiiiiiijiiiiiii+ a m d a n s a t niciodat’, n-am dansat cu o leb@d@ – / n-ar fi fost prea t$rziu templul meu; cu un nuf@r sub ochi, mi-o v@d searb@d@, / dar m@ tem a nu fi cumva zeu:

niciodat' n-am dansat cu o leb@d@... m a a i

....J s j e n' a i d a n s é

Jamais je n'ai dansé avec un cigne – / mon temple n'aurait été trop tard; avec un lis sous les yeux le le vois fade, / mais

j'ai peur de n'être pas un Dieu:



'iiiiiiijiiiiiii+ jamais je n'ai dansé avec un cigne...

(I. P. Tatomirescu, «Lied», – T%nc, 5)

Canal(lat. canalis, „jghiab, }an], conduct@...“; cf. fr. canal / it.

canale)

Canalul este un element constitutiv al unei situa]ii de comunicare const$nd în calea de acces / propagare (comunica]ie / transmisie) a informa]iei c@tre receptor.

La o lec]ie, la un curs, ^ntr-un amfiteatru, canalul (de comunica]ie), sau canalul fizic, este constituit de aerul ce permite – gra]ie vibra]iilor produse de vocea emi]@torului (profesorului) – ca mesajul s@ se propage p$n@ la urechi, p$n@ devine accesibil sim]ului / sim]urilor. Situa]ia de comunicare este orice situa]ie ^n care este prezent@ informa]ie. Al@turi de canal, celelalte elemente constitutive ale situa]iei de comunicare sunt: emi]@torul, receptorul, mesajul, codul }i referentul. Element, „principiu esen]ial“ al autoregl@rii / retroac]iunii }i ^n comunicare este feed-back-ul, sau „conexiunea invers@“.

Caracter(lat. character, „pecete de fier ^nro}it ^n foc“)

Caracterul desemneaz@ ansamblul însu}irilor esen]iale }i calitativ-specifice, psiho-morale ale unui personaj / erou dintr-o oper@ literar@, surprins în comportamentul }i în ac]iunile sale, în atitudinea sa fa]@ de sine }i fa]@ de al]ii, fa]@ de întregul mediu înconjur@tor.



'iiiiiiijiiiiiii+Tr@s@tur@ durabil@, inconfundabil@, a

personajului, caracterul determin@ o constant@ a manifest@rii acestuia; autorul este con}tient de faptul c@ „eroul s@u“ din realitatea imediat@, luat ca „reper“ / „jalon“, ori ca „oglind@“, are caracterul format ^n procesul de integrare ^ntr-un anumit sistem de rela]ii sociale; ^n structura caracterului acestuia intr@ diverse aspecte ale activit@]ii psihice: afective, cognitive, volitive etc.; devin reale tr@s@turi de caracter numai acele ^nsu}iri care de]in un loc dominant ^n structura persoanei }i exercit@ o influen]@ constant@ asupra modului de a g$ndi, de a sim]i, de a ac]iona. Caracterologia ^n roman / teatru, «implic@ un proces de tipizare ^n construirea personajelor propuse, o viziune canonic@ de moralist, concep$nd clasificarea faunei umane ^n sinteze portretistice bine delimitate prin schematismul lor expresiv» (DTL, 67). Caracterologia preocup@ antichitatea, ^ncep$nd cu Theophrast – ^n ale c@rui «Caractere» sunt surprinse ironic / satiric structuri morale: a avarului, a b@d@ranului, a cinicului, a guralivului, a ipocritului, a vanitosului etc. – p$n@ dincoace de realismul lui Balzac. Desigur, caracterologia a stat ^n baza teatrului, din antichitate }i p$n@ dincoace de vremea clasicismului; }i mai st@ chiar }i ^n prezent, }i ^n temeiul romanului din sfera realismului; «personajele sunt create de obicei pe premise caracterologice, de unde unitatea }i coeren]a identit@]ii lor psihologice, u}or clasificabil@ tipologic; dep@}it@ substan]ial



'iiiiiiijiiiiiii+^nc@ de c@tre un vizionar al reac]iilor abisale ca Dostoievski, psihologia caracterologic@ ajunge s@ cad@ oarecum ^n desuetudine» (ibid.), ^n secolul al XX-lea, dup@ „reforma“ lui Proust. Dar la o analiz@ atent@, aceast@ „c@dere ^n desuetudine“ a caracterologiei este doar o p@relnicie, secolul al XX-lea ^mbog@]ind corola tipologic@ a romanului, ca }i ^n literatura rom$n@, de pild@, cu „morome]ianismul“, ori cu tipologia grobianului din «Bunavestire» de N. Breban }. a. m. d.

Caracterizare de personaj

Prin caracterizare de personaj se în]elege, în general, desprinderea tr@s@turilor fizice }i morale, identificarea componentelor personalit@]ii eroului.

Eroii / personajele tuturor speciilor literaturii au o foarte mare importan]@ estetic@ }i clasificarea lor se relev@ ^n func]ie de tipologii }i de locul pe care ^l ocup@ ^n structurarea operelor: (1) personaje principale / secundare; (2) personaje complexe / lineare; (3) personaje pozitive / negative etc. %n afar@ de relevarea procedeelor / modalit@]ilor de realizare / individualizare a unui personaj (infra), c$nd (^i) este „solicitat@“ o caracterizare, trebuie s@ se mai aib@ ^n vedere: „raporturile tipologice“ personaj – oper@, personaj / oper@ – curent literar / epoc@; „rela]ia“ personajului cu „momentele subiectului“ ilustrat@ prin selectarea – din



'iiiiiiijiiiiiii+„]es@tura epic@“ – a evenimentelor ce-l au ^n „panoul central“ / „prim-plan“; documente / m@rturii ale autorului, ori ale criticilor / istoricilor literari despre „na}terea“ eroului, validarea acestora „de c@tre posteritate“; raportul dintre personaj / erou }i mediul social ^n cadrul „familiei“ / tipologiei na]ionale / universale etc.

Modalit@]i de individualizare / caracterizare a personajului. Dintre multiplele / variatele procedee / modalit@]i artistice de realizare / individualizare a unui personaj de c@tre un scriitor, relev@m: (1) prezentarea (direct@ / indirect@) a tr@s@turilor fizice („portret“, „privire“, „mimic@“, „voce“ „reac]ii generale“ etc.); (2) prezentarea (direct@ / indirect@) a tr@s@turilor morale („mod de g$ndire“ ^n raport cu personajele celelalte, cu valorile morale, materiale etc.); pentru „^nr@z@rirea profilului fizico-moral“, exist@ }i modalitatea „autocaracteriz@rii“ („autoanaliz@“, „introspec]ie monologat@“, „m@rturisirea“ etc.); (3) urm@rirea comportamentului exterior / interior la fiecare personaj, a evolu]iei g$ndurilor / sentimentelor, a metamorfozelor ^n ac]iune, ori pe segmentele ac]ionale (metod@ impus@ de bildungsroman, }i, ^ndeosebi, de estetica realismului); (4) conturarea / nuan]area personajului – „prezent“, sau „absent“ – prin cele relevate de c@tre celelalte personaje, ^ndeosebi prin personaje-reflector; (5) surprinderea personajului ca „produs“ / „efect“ al mediului natural }i social, al specificului epocii istorice (sau al „spiritului veacului“); (6) onomastica eroilor s@ fie ^n concordan]@ (^n general, dup@ estetica



'iiiiiiijiiiiiii+realismului, simbolismului, expresionismului), ori ^n discrepan]@ (dup@ realismul satiric, ori dup@ literatura absurdului, a paradoxismului), cu exemplarul tipologic (intr$nd ^n sfera comicului de limbaj, prin nume); (7) concordan]a dintre limbajul personajului }i tipologia acestuia, eviden]iindu-i profesiunea, rangul cultural etc.; (8) monologul – modalitate de exprimare necenzurat@ a g$ndurilor / sentimentelor, a fr@m$nt@rilor eroului etc. %n comedia «O scrisoarre pierdut@», de I. L. Caragiale, modalit@]ile de individualizare / caracterizare sunt cele specifice genului dramatic, ^n principiu, ^nt$lnindu-se patru procedee fundamentale indirecte: (1) eroii î}i relev@ dimensiunea interioar@ prin ac]iune („prin ceea ce fac }i prin modul cum fac un lucru“), (2) eroii î}i dezv@luie, sau se dezv@luie (prin „autocaracterizare“), „apreciind“ / „individualiz$nd“ pe al]ii (Trahanache ^i caracterizeaz@ pe Tip@tescu, pe Pristanda, pe Ca]avencu }. a.), (3) prin „ecourile memorabile“ ale limbajului (de mare rafinament caragialeean), (4) prin apelarea la comicul de nume etc.

Catachrez@(lat. / gr. catachresis, „folosire abuziv@“)

Prin catachrez@ se în]elege fenomenul lexical de metaforic@ sorginte, const$nd în utilizarea unui termen figurat pentru denumirea unui obiect, în absen]a unui termen propriu.

Altfel spus, cathacreza este un semnificat ce ^}i caut@ / „^nchiriaz@“ un semnificant,



'iiiiiiijiiiiiii+prezent$ndu-se vorbitorilor ca „metafor@ tocit@ de at^ta folosin]@“: „poalele / piciorul / n@rile / creierul muntelui“, „cap podului / dealului“, „traista ciobanului“ (plant@), „povara b@tr$ne]ii“ etc.; }i aici se cuvine s@ reamintim remarca lui Lucian Blaga: «metafora con]inut@ circumscrie obiectul, dar ^n loc s@-l reveleze, tinde mai cur$nd a-l întuneca; metaforele rezult$nd dintr-o tabuizare, fie magic@, fie estetic@, fie intelectual@, a obiectului, iau o ^nf@]i}are excesiv@ sau catachrezic@ (...); tabuizarea obiectului altereaz@ deci func]ia }i caracterul revelator al metaforei; catachreza circumscrie, dar }i ^ntunec@ obiectul; cu ea se ive}te un fel de mister artificial sau mai bine zis un surogat de mister.» (BTc, 285).

Categorii estetice(cf. fr. catégorie < gr. kategorein, „a afirma“ + fr. esthétique)

Prin conceptul de categorie estetic@ este desemnat@ o no]iune fundamental@ a disciplinei, cu sfera cea mai larg@ }i cu un foarte restr$ns con]inut, din r$ndul indefinisabilelor, summa genera, un gen limit@, benefic pentru izvoarele }i legile artelor, inclusiv ale literaturii ca art@ a cuv$ntului; categoriile esteticii nu sunt prea numeroase: apolinicul, catharsisul, comicul, dionisiacul, dramaticul, frumosul, grotescul, mimesisul, sublimul, tragicul, ur$tul etc.

Catharsis(din grecescul katharsis – „purificare“)



'iiiiiiijiiiiiii+Catharsisul (catarsisul), categorie estetic@

zalmoxiano-pythagoriciano-aristotelic@, desemneaz@ capacitatea unei crea]ii – literare, muzicale, picturale, sculpturale etc. – de a produce în ens-ul receptor o „purificare“, o înnobilare spiritual@ / sufleteasc@, eliber$ndu-l de „abjec]iunea“ mediului cotidian.

La Dax / Daci, str@mo}ii zalmoxieni ai Dacorom$nilor, cei cu }tiin]a de a se face nemuritori, catharsisul presupunea }i t@m@duirea / vindecarea sufletului...

Catren(cf. fr. quatrain)

Catrenul desemneaz@ o strof@ de patru versuri, av$nd rime încruci}ate, îmbr@]i}ate, ori împerecheate, sau denume}te un rubaiat – ca „form@ de poezie specific-persan@ const$nd din „ruba“ / „patru“ stihuri („universalizat@“ de Omar Khayyam, în orizontul anului 1123), ori un micropoem-tetrastih, constituit dintr-o pereche salmic@ (decasilab zalmoxian) }i dintr-o pereche zalmic-genunian@ (dodecasilab salmic).

Micropoemul tetrastih numit tetrasalm se ob]ine din dou@ perechi de versuri (prin „fr$ngerea“ / „^njum@t@]irea“, sau „un-doirea“ unui dodecasilab salmic / zalmic-genunian }i a unui decasilab pur-salmic), av$nd forma:

(vers-zalm / salm, m-5, a) (vers-zalm / salm, m-5, a) (salmic-genunian, m-6, b)



'iiiiiiijiiiiiii+ (salmic-genunian, m-6, b);

un tetrasalm al undoirii (un-doi-ìrii) universale este «Hierogamie ^n oglinzi»: Infinirii dar: / stea-dubl@-ncle}tar – / und@ dup@ und@ / doi nuferi ne-afund@...; g@sim tetrasalmi }i ^n paremilogia dacorom$neasc@, dar nu cu frecven]a micropoemului distih }i a trisalmului: Unde ^nsereaz@ / nu ziueaz@; / unde ziueaz@ / nu ^nsereaz@. (MPR, 285 / TDum, 78).

C$mp semantic

Prin c$mp semantic, sau c$mp lexical, se în]elege aria sensurilor / în]elesurilor }i a nuan]elor de sens / în]eles de la seriile de cuvinte care se refer@ la un domeniu / compartiment al realului / realit@]ii.

Altfel spus, sintagma c$mp semantic / lexical desemneaz@ ^ntinderea („c$mpul“, „fondul“) ^n]elesurilor / sensurilor (studiate de semantic@, „ramur@ a lingvisticii care studiaz@ sensurile cuvintelor }i evolu]ia acestor sensuri“, sau de termenul „sinonim“, semasiologie – „ramur@ a lexicologiei care cerceteaz@ sensurile cuvintelor }i cauzele modific@rilor lor“) de la cuvintele referindu-se la acela}i domeniu; verbele privitoare la sfera vorbirii – a afirma, a declama, a dezmin]i, a gl@sui, a gr@i, a interoga, a interpela, a murmura, a nega, a rosti, a spune, a (se) r@boli, a (se) r@sti, a }opti, a vorbi, a zbiera, a zice etc. – alc@tuiesc un c$mp al verbelor ce desemneaz@ actele vorbirii / rostirii; cele legate de activit@]ile senzoriale – a asculta, a auzi, a privi, a remarca, a vedea etc. – alc@tuiesc un c$mp al verbelor ce desemneaz@ actele senzorialului; cele



'iiiiiiijiiiiiii+legate de activit@]ile g$ndirii – a cugeta, a (se) g$ndi, a medita, a reflecta, a (se) r@zg$ndi etc. – alc@tuiesc un c$mp al verbelor ce desemneaz@ actele g$ndirii; cele referitoare la familia felidelor – ghepardul, lynxul / r$sul, pisica domestic@, pisica-s@lbatic@, tigrul etc. – alc@tuiesc un c$mp semantic al numelor de feline / felide etc.; ^n c$mpul semantic al denumirilor de locuin]e omene}ti intr@: apartament, bloc, bojdeuc@, bordei, cas@, cort, coverc@, dom@ (< domus; la Eminescu), iglu, iurt@, izb@, mansard@, mezanin, palat, subsol, vil@ etc.

Cezur@(lat. caesura, „t@iere“)

Cezura desemneaz@ pauza care se impune – în alc@tuirea / rostirea unui vers – fie printr-o schem@ riguros-prozodic@, fie din cauz@ c@ versul, prea lung fiind, solicit@ neap@rat un moment respiratoriu între emistihuri.

%n «Sara pe deal» de M. Eminescu, afl@m cezura dup@ coriamb: «Sara pe deal // buciumul sun@ cu jale...».

Chiasm(cf. fr. chiasme / gr. chiasmos, „^ncruci}are“)

Chiasmul ca figur@ de stil (de construc]ie, ori de sunet) este o repeti]ie-simetrie, fonetic@, sau gramatical@, sau lexical@, const$nd dintr-o „dubl@ antitez@“ ob]inut@ prin încruci}are de grupuri de sunete, ori de termeni, sintagme,



'iiiiiiijiiiiiii+propozi]ii, fraze, dup@ diferite scheme poetice / naratologice: ab–ba, abc–cba etc.

(Exemple: «...la fluierul fluid de fluvial asalt... –

TLil, 64; v. supra, alitera]ie; «Tremurau lucr$nd, / Lucrau tremur$nd...» – Monastirea Arge}ului; «Era pe c$nd nu s-a z@rit, / Azi o vedem }i nu e.» – La steaua de M. Eminescu; «Ordinea cea grea }i-n armura-mi stea: / eu sunt ochiul vrerii, eu sunt umbra mierii, / hran@ pentru-azurul cert al %nvierii... ! // Ordinea-[i celest@ arde-armura serii – / nunt@-n chip de nea, Yinul-viorea, / sufletul de crin ^ntr-un trup de stea...!» – TUph, 33).

Cititor(< a citi + suf. -tor)

Potrivit dic]ionarelor explicative, termenul cititor (I) desemneaz@: (1) „persoan@ care cite}te“, (2) „astrolog“ – „cititor în stele“, (3) „func]ionar al unei întreprinderi publice care cite}te periodic indica]iile de la contoarele electrice, de ap@ etc., ale abona]ilor“; (II) în perimetrul teoriei comunic@rii, prin cititor se în]elege receptorul unui mesaj scris, beneficiarul informa]iei; (III) din sfera literaturii, cititorul este receptorul unei opere literare, beneficiarul catharsis-ului.

Categoria cititorului / receptorului are un rol extrem de important pentru literatura modern@; ^ntre autor / emi]@tor }i cititor / receptor exist@ un „sacru raport“ angajat – pe de o parte – ^ntr-un „orizont de crea]ie“ }i – pe de alt@ parte – ^ntr-un „orizont de a}teptare / receptare“. Mesajul operei literare poate antrena nevoia de a



'iiiiiiijiiiiiii+primeni / schimba lumea, ^n ciuda puterii modelului iner]ial cu care intr@ ^n conflict, literatura fiind considerat@ ^n aceast@ situa]ie „o for]@ subversiv@“, atr@g$nd „interzicerea ei sub acuza de subminare / lezare a autorit@]ii“. Deoarece opera literar@ este mesaj deschis, „produc]ie permanent@ de enun]uri“, subiectul fiind deopotriv@ al autorului }i al cititorului / receptorului, indiscutabil, }i lectura se ^nf@]i}eaz@ drept activitate germinatoare / generatoare de sensuri benefice, consider$nd cititorul (majoritatea receptorilor) de o calitate ^n concordan]@ cu dezideratele / obiectivele reformatoare dintr-un sistem de ^nv@]@m$nt.

Clasicism(cf. fr. classicisme)

Clasicismul este un curent literar – care a ap@rut mai înt$i în Fran]a, în secolul al XVII-lea, r@sp$ndindu-se apoi în mai toate literaturile europene –, disting$ndu-se prin urm@toarele principii estetico-literare: a) promovarea ra]ionalismului, a «luminii ra]iunii» (Boileau); b) cercetarea naturii umane }i relevarea caracterelor / tipologiilor; c) armomie }i echilibru; d) ordine }i rigoare; e) genurile literare s@ fie pure; f) stilul s@ fie sobru; g) respectarea celor trei unit@]i antice: de loc, de timp, de ac]iune; h) eroul s@ fie un ra]ionalist, ra]iunea eroului s@ domine / guverneze inima, s@ presare pretutindeni f@ptuiri ale binelui – aidoma unui F@t-Frumos din basmele



'iiiiiiijiiiiiii+Dacorom$nilor –, s@ lupte pentru biruin]a luminii asupra întunericului, pentru trumful ra]iunii în fa]a violen]ei etc.

Criticul / esteticianul Adrian Marino sublinia c@: «toate principiile estetice ale clasicismului au avut }i au ^nc@, ^n parte, o func]ie dubl@: stimulatoare }i coercitiv@, eliberatoare }i represiv@, „modernist@“ }i academizant@; reabilitarea aspectelor pozitive ale clasicismului devine ^n felul acesta o necesitate a obiectivit@]ii critice» (cf. MDil, 328).

Pentru principiile estetice ale clasicismului, celebr@ este Arta poetic@ de Nicolas Boileau (1636 – 1711): Ideile-s la unii at$t de-ntunecate, / C@ par de-o p$cl@ deas@ mereu îngreunate; / Lumina ra]iunii nu-i poate l@muri, / 'Nainte de a scrie, înva]@-te-a g$ndi. // De-i limpede ideea sau nu-i destul de clar@, / A}a va fi }i versul ce-n urm@-i va s-apar@, / C$nd prinzi un lucru bine, exprim@-l deslu}it, / Cuv$ntul, s@-l îmbrace, r@sare negre}it. // Lucra]i încet chiar dac@ imboldul v@ zore}te, / S@ nu v@-nc$nte stilul ce-alearg@ nebune}te; // Ai grij@, orice lucru la locul lui s@ fie; / Sf$r}itul }i-nceputul s@-}i aib@ armonie. // Iubi]i deci ra]iunea }i pentru-a voastre lire / Din ea lua]i frumosul, }i-a artei str@lucire. // Dar noi ce ne supunem la legea ra]iunii, / Vrem arta s@ îndrepte }i-un mers al ac]iunii; / Un loc, o zi anume }i-un singur fapt deplin / Vor ]ine p$n’ la urm@ tot teatrul arhiplin. // Un nou erou pe scen@ de-nchipui în prezent, / %n tot cu sine însu}i s@ fie consecvent / {i p$n’ la finea dramei, privit }i priceput, / Acela}i s@ r@m$n@ ca }i la început. // Fii clar, concis }i sprinten în orice povestire.

%n literatura rom$n@, elemente ale clasicismului se eviden]iaz@ ^n crea]ia beletristic@ a lui D. Cantemir (^ndeosebi, ^n Istoria ieroglific@), a lui Ion Budai-Deleanu (^n



'iiiiiiijiiiiiii+epopeea [iganiada), a lui Gh. Asachi, Anton Pann }. a. La scriitorii rom$ni din epoca pa}optist@ (1821 / 1830 – 1860 / 1867), clasicismul }i romantismul se relev@ ^ntr-o interesant@ simbioz@, ca aspect al efortului sincronizator al literaturii rom$ne cu literaturile european-occidentale. Astfel, la Grigore Alexandrescu, scriitor reprezentativ pentru literatura rom$n@ din epoca pa}optist@, elementele clasicismului sunt preponderente ^n fabule (Toporul }i p@durea, M@garul r@sf@]at, C$inele }i c@]elul, Lupul moralist, Boul }i vi]elul, Vulpea liberal@, Pisica s@lbatic@ }i tigrul etc.), ^n scrisori (Epistol@ marelui logof@t I. V@c@rescu, Epistol@ d-lui I. C$mpineanu, Epistol@ d-lui Alexandru Donici, fabulist moldovean etc.), ^n satire (Satir@. Duhului meu, O profesiune de credin]@, R@zbunarea }oarecilor etc.), ^n epigrame (Un os$ndit la moarte, Un preot cuvios, %n iad mai deun@zi etc.), ^n vreme ce elementele romantismului sunt cov$r}itoare ^n medita]ii, ^n elegii etc. (Anul 1840, Umbra lui Mircea. La Cozia, Mormintele. La Dr@g@}ani, R@s@ritul lunei. La Tismana etc.).

Cod(lat. codex, „colec]ie de legi“; cf. fr. code)

Codul este un element constitutiv al unei situa]ii de comunicare, const$nd într-un sistem (de semne / simboluri) pe baza c@ruia se construiesc mesajele cu informa]ia c@tre receptor.

%ntre oameni, codul fundamental ^n comunicare a fost }i continu@ s@ fie limba



'iiiiiiijiiiiiii+natural@. Str@mo}ii no}tri s-au folosit de codul limbii naturale numit@ pelasgo-thraco-dac@, av$nd o evolu]ie fireasc@ p$n@ ^n limba valah@, sau dacorom$n@ / rom$n@ de azi; aria limbii pelasgo-thraco-dace a cuprins ^n neolitic tot spa]iul desemnat de M. Gimbutas prin Old European Civilization (cu nucleul ^n ^ntregul bazin al Dun@rii, dar circumscriind vastul teritoriu dintre Mun]ii Alpi, Marea Baltic@, fluviul Don, dar }i cu Masage]ia dintre Don, Volga }i M-]ii Caucaz, Marea Neagr@, Anatolia / Capadochia }i Marea Mediteran@), av$nd, fire}te, }i o ramur@ sudic-italic@ devenit@ limba latin@, ^n prezent „limb@ moart@“; dar din limba str@mo}easc@ se relev@ ast@zi codurile limbilor naturale „valahice“ / „romanice“: rom$na / dacorom$na, italiana, franceza, spaniola, portugheza etc. Comunicarea ce se face pe temeiul unei limbi naturale se nume}te comunicare verbal@. Codul – ca element fundamental ^n comunicare – reprezint@ sistemul de simboluri / semne apt s@ conserve, s@ reprezinte }i s@ transmit@ mesaje / informa]ii. Nu poate exista mesaj f@r@ un sistem de comunicare, adic@ f@r@ un cod ce trebuie s@ fie comun emi]@torului }i receptorului. Al@turi de canal }i cod, celelalte elemente constitutive ale situa]iei de comunicare sunt: emi]@torul, receptorul, mesajul }i referentul (iar emi]@torul „a}teapt@ s@ se instaleze / petreac@“, dinspre receptor / referent, }i feed-back-ul).

Comedie



'iiiiiiijiiiiiii+(lat. comoedia, „pies@ de teatru care st$rne}te r$sul“; cf. fr.

comédie)

Comedia este specia genului dramatic în care sunt surprinse personaje, caractere, ori în care sunt înf@]i}ate simboluri, moravuri, apel$nd la sursele comicului, spre a combate obiceiurile proaste prin ironie, satir@, umor, potrivit dictonului castigat ridendo mores („r$z$nd, îndrept@m moravurile“), cu un deznod@m$nt întotdeauna fericit.

Comediile sunt fie de caracter (unde accentul cade pe tipologie – avarul, arivistul, ^ncornoratul etc.), fie de moravuri (^n care normele eticii / echit@]ii trec ^n „panoul central“ al problematicii piesei), fie de situa]ie, av$nd ^n prim-plan elementele ac]ional-creatoare de stare / intrig@ „^nalt-voltaicizat@“. %n „decaedrul de aur“ al comediei rom$ne}ti, se bucur@ de o aleas@ str@lucire: Chiri]a în provin]ie de Vasile Alecsandri (1821 – 1890), O scrisoare pierdut@ de I. L. Caragiale (1852 – 1912), Omul care a v@zut moartea de Victor Eftimiu (1889 – 1972), Take, Ianke }i Cad$r de Victor Ion Popa (1895 – 1946), Omul cu m$r]oaga de G. Ciprian (1883 – 1968), Titanic-vals de Tudor Mu}atescu (1903 – 1971), Steaua f@r@ nume de Mihail Sebastian (1907 – 1945), Mielul turbat de Aurel Baranga (1913 – 1979), Pro}tii sub clar de lun@ de Teodor Mazilu (1930 – 1980) }i Boul }i vi]eii de Ion B@ie}u (1933 – 1991).

Comentariul literar



'iiiiiiijiiiiiii+(lat. commentarium, „not@, însemnare“, „memoriu“)

Comentariul literar este o „specie critic-teoretic-istoric-stilistic@“, situ$ndu-se permanent în perimetrul axiologiei artei, av$nd în obiectiv realizarea unei „lec]ii de anatomie“ a unui text, a unei opere, spre a-i semnala „z@c@mintele“ / „tezaurele“ estetico-literare de pe majoritatea registrelor (neap@rat, cel ideatic }i cel stilistic, iar la poezie, bineîn]eles, }i cel prozodic etc.), spre „a familiariza receptorul“ cu elementele de structur@ / compozi]ie, cu g$ndirea artistic@ a autorului, cu tipologiile, ori cu particularit@]ile stilistice, prozodice etc.

Oral sau scris, ca „studiu concret de text“, comentariul literar explic@, interpreteaz@, eviden]iaz@, judec@ tot ceea ce i se pune sub lup@, de la „stabilirea coordonatelor“ (^n ^ntregul operei, curentului, epocii), de la relevarea structurii, a mesajului, a individualiz@rii, a tipologiei, a potretisticii eroilor, la armonizarea modurilor de expunere, ori de „reverberare ^ntru catharsis“, la identificarea procedeelor artistice, la determinarea func]iei lor stilistice etc. Un bun comentariu contribuie la ^n]elegerea specificit@]ii unui scriitor, a unei opere, a unei epoci, a unui curent etc., impresion$nd (mai ales „adolescen]ii de pe marea poeziei“) prin pertinentele interpret@ri, prin subtilitatea demersului critic, prin limpiditate etc., „dup@ modelul mae}trilor-critici“, de la Titu Maiorescu, E. Lovinescu, George C@linescu, Vl. Streinu, {erban Cioculescu, la Al. Piru, Eugen Negrici, Mircea



'iiiiiiijiiiiiii+Tomu}, Eugen Simion, Lauren]iu Ulici, Mircea Iorgulescu, Ioan Buduca, Al. Ruja, Constantin M. Popa, Ion Dur }. a.

Comicul(lat. comicus, „de r$s“; cf. fr. comique)

Comicul este categoria estetic@ desemn$nd «una dintre atitudinile esen]iale ale spiritului uman în fa]a vie]ii }i a artei, av$ndu-}i sursa în dezvoltarea unui contrast sanc]ionat printr-o gam@ larg@ de reac]ii morale, de la compasiune la dispre], }i provoc$nd o participare afectiv@ specific@, de la z$mbet la r$sul cu hohote» (DTL, 82), întotdeauna afl$ndu-}i în comedie, prin con]inutul, prin modul de rezolvare a conflictului, un modus vivendi plenar.

Contrastul dintre esen]@ }i aparen]@ produce comicul, substan]a comediei. %ntre cele mai frecvent-^nt$lnite soiuri de comic se eviden]iaz@: comicul de caracter (satiriz$nd servilismul, demagogia, lipsa de scrupule, defectele general-umane etc.), comicul de moravuri (av$nd ^n obiectiv: corup]ia, incultura politicienilor, farsa alegerilor etc.), comicul de situa]ie („concentricitatea“ st@rilor, simetriile „^ncurc@turilor“ etc.), comicul de limbaj (cu ticuri / automatisme verbale, cu jargon, cu argou, cu o topic@ a ambigit@]ii, cu gre}eli de receptare a neologismelor, cu celebre formul@ri ^n deschidere cultural@ de limbaj comun, cu pleonasme / tautologii, cu paronimice confuzii, ori



'iiiiiiijiiiiiii+cu „^nr@murarea“ comicului de nume, const$nd ^n for]a expresiv-caracterologic@ a onomasticii) etc.

Compara]ie(lat. comparatio – „asem@nare“)

Compara]ia este o frecvent@ figur@ de stil ce const@ în al@turarea a doi termeni din „sfere“ / „regnuri“ diferite, îndeosebi, unul abstract / „uzat“ }i cel@lalt concret / „nou-revelator“, spre a li se eviden]ia surprinz@toarele „tr@s@turi comune“, produc$nd la receptare catharsis.

Al@turarea este posibil@ gra]ie adverbelor / locu]iunilor modal-comparative: ca, aidoma, c$t, astfel ca, întocmai ca, precum, cum, asemenea etc., indispensabile compara]iei: «Trecut-au ani ca nouri lungi pe }esuri...» (Eminescu); «Soarele rotund }i palid se prevede pintre nori / Ca un vis de tinere]e pintre anii trec@tori.» (V. Alecsandri, «Iarna»); «Pe un deal r@sare luna ca o vatr@ de j@ratic» (Eminescu, «C@lin – file din poveste»); «Pe-acolo noaptea r@sare blonda lun@ argintoas@; / {i popoarele de stele ies ^n roiuri luminoas@ / {i pe cer se ^mpr@}tie ca de aur sfinte flori.» (Eminescu, «Memento mori», 99) etc.

Compara]ia de tip homeric «dezvolt@ al doilea termen, al c@rui caracter concret rezid@ adesea ^ntr-o minu]ioas@ descrip]ie a unui fenomen natural: „Cum c$teodat@, c$nd focul pustiu izbucne}te-n ad$ncul / Codrului }i e purtat de v$rtejul de v$nt pretutindeni, / Arborii din r@d@cin@ tot mai cad mistui]i de v@paie; / Cad }i troienii



'iiiiiiijiiiiiii+tot astfel în fug@ lovi]i de puterea / Lui Agamemnon Atrid...“ («Iliada», XI, ^n traducerea lui G. Murnu)» (DTL, 90).

Nenum@rate }i impresionante compara]ii de tip homeric ^nt$lnim }i ^n lirica rom$n@: «Cum v$n@toru-ntinde-n cr$ng / La p@s@rele la]ul, / C$nd ]i-oi ^ntinde bra]ul st$ng / S@ m@ cuprinzi cu bra]ul...» (M. Eminescu, «Luceaf@rul»); «E-ndrept@]irea ramurei obscure / Ie}it@ la lumin@ din p@dure / {i d$nd în v$rf, ca un ciorchin de negi, / Rodul durerii de vecii ^ntregi.» (T. Arghezi, «Testament»); «...dar eu, / eu cu lumina mea sporesc a lumii tain@ – / }i-ntocmai cum cu razele ei albe luna / nu mic}oreaz@, ci tremur@toare / m@re}te }i mai tare taina nop]ii, / a}a îmbog@]esc }i eu ^ntunecata zare / cu largi fiori de sf$nt mister...» (L. Blaga, «Eu nu strivesc corola de minuni a lumii») etc.

Compozi]ie(cf. fr. composition – „asamblarea, unirea mai multor

elemente ^ntr-un tot“ )

Prin compozi]ie – sau construc]ie – se în]elege armonizarea, structurarea elementelor de arhitectur@ în întregul unei crea]ii literare, «modul de organizare intern@ a operei literare, aranjamentul diferitelor elemente ale ei (versuri, subiecte, ac]iuni, personaje etc.), care fac posibil@ exprimarea unui întreg unitar, cu o anume semnifica]ie.» (DTL, 91).

Compozi]ia, din punctul de vedere al unei organiz@ri succesive, poate fi linear@ }i



'iiiiiiijiiiiiii+dislocat@. %n compozi]ia linear@, evenimentele se deruleaz@ ^n cronologica ordine, ca ^n Iliada; ^n compozi]ia dislocat@, nu se respect@ derularea cronologic@ a evenimentelor }i avem de-a face cu interesante «ac]iuni colaterale, secundare», «cu ^ntoarceri, reveniri etc.» (ibid.), ca, de exemplu, ^n Odiseea. Fa]@ de compozi]ia antichit@]ii homerice, modernitatea compozi]iei ^nseamn@, ^n afar@ de modalit@]i specifice de organizare a limbajului, }i extensiune spa]io-temporal@ (p$n@ la ucronie / utopie), ordine, ritm, motivare etc. Moderna compozi]ie a evoluat de la rigiditatea regulii unit@]ii de loc, de timp }i de ac]iune, «de la ordinea logic@ }i istoric@ a expunerii evenimentelor» etc., la „libertatea absolut@“.

Din punctul de vedere al organiz@rii simultane a compozi]iei, se eviden]iaz@ un paralelism al planurilor temporale / ac]ionale, stratificarea simultan@ a nivelurilor ideatice, fonetice / verbale, prezen]a / absen]a vocii auctoriale, interac]iunile progresive / regresive angajate de raportul narator – personaj / ac]iune, ori de raportul con}tiin]@ emi]@toare / auctorial@ –

con}tiin]@ receptoare etc. Prin modernismul resurec]ional, adic@ prin paradoxism, textul s-a angajat s@ substituie existen]a, devenind text-existen]@ > texisten]@ (cf. SSra, IV, 474).

%n compozi]ia clasic@, subiectul unei epopei, al unei povestiri, al unei nuvele, al unui basm, al unui roman etc. se structureaz@ ^n: expozi]iune (cuprinz$nd „unitatea de loc“, „unitatea



'iiiiiiijiiiiiii+de timp“, „^nf@]i}area protagonistului“ }i a celorlal]i eroi importan]i ^n „prima instan]@“ a crea]iei respective), conflict (ciocnirea, ^nfruntarea prim@ / fundamental@ dintre voin]ele / interesele personajelor / grupurilor, claselor etc.), desf@}urarea ac]iunii („curba ^ntreprinderilor conflictuale“ }i „rezultanta“ / „rezultantele“ acestora), intrig@ („ramificarea / ]es@tura conflictelor“), punct culminant („apogeul“ / „culmea“ ac]iunilor conflictuale) }i deznod@m$nt („dezlegarea“ nodului gordian, solu]ionarea problemelor); de obicei, ^n romanele clasicismului, se mai adaug@ un prolog }i un epilog.

Comunicare(lat. communicare)

%n afar@ de accep]iunea modern@ a termenului, (1) cea de transmitere / schimb reciproc de cuno}tin]e / informa]ie, presupun$nd un emi]@tor, un receptor, un mesaj, un cod etc., comunicarea mai desemneaz@ (2) o figur@ retoric@ prin care un orator / autor se adreseaz@ auditoriului / cititorului, astfel simul$ndu-se „a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte“, ori „cu privire la juste]ea unor afirma]ii / argumente“.

Concatena]ie(lat. concatenatio, „^nl@n]uire“)

Concatena]ia ca figur@ de stil este o repeti]ie const$nd dintr-un lan] de anadiploze (supra).



'iiiiiiijiiiiiii+(Exemplu: «Muntele mi-e solul, solul mi-e-

aburariu, / flutur@ ^n ceruri, ceruri ^}i cer barzi, / suflete-ard ^n lun@, lun@ de tu} arzi, / stele-corbi duc tu}ul, tu} umple acvariul, / unde ]ip@ Yangul – Yang mi-e frate-Sol – / ce-adun@ fotonii, fotoni de-s soboli...»; sau, idem, din volumul «Ultimele poeme hadronice»: «...partea vrea întregul, întregul e-n parte, / moartea-i este via]a, via]a-i este moarte...» – Nuf@rul luminii fiin]a-mi împarte; TUph, 39).

Conflict(lat. conflictus – „}oc, ciocnire“)

Conflictul este o component@ a subiectului unei opere literare, în care este surprins@ ciocnirea intereselor / pasiunilor protagoni}tilor, declan}$nd ac]iunea propriu-zis@ a unei nuvele, a unui roman, a unei drame, tragedii etc.

Conflictul marcheaz@ declan}area intrigii (infra) }i reflect@ «sensul tragic, comic etc. ^n ^nfruntarea cu destinul, mediul, ^mprejur@rile, legile, divinitatea, celelalte per-sonaje etc.» (DTL,

95). Camil Petrescu, abord$nd teatrul modern, sublinia c@ un autentic conflict, ^n literatura european@ interbelic@, ^nseamn@ condi]ionarea ac]iunii «de acte de cunoa}tere, iar evolu]ia dramatic@ este constituit@ prin revela]ii succesive, ^n care conflictul, ^n esen]a lui, ^n loc s@ fie dirijat de un Fatum, sau prin determinismul biologic, ori, ca de obicei, s@ fie personajele dramei, este ^n con}tiin]a eroului, cu propriile lui reprezenta]ii» (apud DTL, 95). %n nuvela istoric@ romantic@, «Alexandru L@pu}neanul»



'iiiiiiijiiiiiii+de C. Negruzzi, conflictul se constituie din „ciocnirea de interese / voin]e“ ale lui L@pu}neanu }i ale lui Mo]oc, liderul „delega]iei de boieri“ (al@turi de Mo]oc, fiind Veveri]@, Spancioc }i Stroici); Mo]oc („^n numele boierilor delega]i“, ^n „numele ]@rii“) invit$ndu-l a face „cale ^ntoars@“, L@pu}neanu ^}i afirm@ categoric voin]a de a se reinstala ^n tronul domnesc / „regal“ pentru a doua oar@, prin celebra replic@: «Dac@ voi nu m@ vre]i, eu v@ vreu...» (replic@ devenit@ motto-ul primei p@r]i).

Confucianism(lat. Confucius < chinezul Kong Fu-zi, „maestrul Kong“ + suf. -

an / -ism)

Prin Confucianism este desemnat@ una dintre cele Trei Religii aflate în patrimoniul chinez, fundamentat@ de filosoful Kong-Fu-zi, în secolul al VI-lea î. H., religie în care: (I) Cerul, neconsiderat zeu, ci principiu garant al ordinii, devine puterea suprem@ / absolut@, con}tient@ }i activ@, determinatoare a actelor / comportamentelor uman-terestre; (II) de}i existen]a se bizuie pe virtutea esen]ial@ jen (jun) / omenie, din lume nu-i nimic de salvat, de vreme ce „oamenii nu sunt în stare s@ fie devota]i semenilor lor“ }i „n-au nici cum s@-i poat@ sluji oamenii pe zei“, de vreme ce „nu po]i cunoa}te via]a, neav$nd nici cum cunoa}te moartea“; (III) preocuparea esen]ial@ a fiec@rui ens r@m$ne s@ afle un Dao, adic@ o Cale p@str@toare a echilibrului între voin]a



'iiiiiiijiiiiiii+P@m$ntului }i voin]a Cerului; (V) sacrificiile trebuie s@ fie pentru Cer }i pentru P@m$nt; (VI) totu}i, menirea omului pe p@m$nt este de a se des@v$r}i întru jen / jun (omenie), îndeplinindu-}i datoria numai în concordan]@ cu ceea ce este adev@rat }i drept etc.

Numele reformatorului / filosofului chinez Kong-Fu-zi a fost latinizat ^n Confucius. Doctrina Confucianismului se ^ntemeiaz@ pe urm@toarele lucr@ri „clasice“: Yi jing / Cartea schimb@rilor, Shi jing / Cartea odelor, Shu jing / Cartea edictelor, Li ji / Memorial de rituri, Yueh jing / Cartea muzicii, Lu guo Chun-Qiu / Prim@vara-toamna ]@rii Lu etc. Neoconfucianismul apare ^n „epoca Song“, prin reinterpretarea conceptului de li („principiu“), curentul religios revitaminizat, este reprezentat de cei Cinci Mae}tri ai Dianstiei Song de Miaz@noapte: Shao Yung (1011 – 1077), Zhon Dun-yuan (1017 – 1073)), Zhang Zai (1020 – 1077), Cheng Hao (1032 – 1085) }i fratele acestuia, Cheng Yuan (1033 – 1107). Neoconfucianismul, interzis ^n China comunist@ din orizontul anului 1960, }i-a p@strat privilegiile ^n Taivan, ^n Hong Kong }i ^n comunit@]ile chineze}ti din Statele Unite ale Americii.

Construc]ie(lat constructio; cf. fr. construction)

Prin construc]ie – termen preferat de critica filosofic-fenomenologic-modern@ a lui R. Ingarden, W. Kayser }. a. –, concept sinonim celui de compozi]ie (supra) – se în]elege modul de organizare l@untric@, armonizarea arhitectural-



'iiiiiiijiiiiiii+intern@, a elementelor operei literare, întru exprimarea unui întreg unitar, purt@tor de „nou@ semnifica]ie“.

Construc]ia subiectului

Prin construc]ia / compozi]ia subiectului se în]elege modul de structurare a unei opere epice sau dramatice, fie „într-o formul@ clasic@“, presupun$nd: expozi]iune, conflict, dezvoltarea intrigii, punct culminant }i deznod@m$nt, fie „într-o formul@ modern@“, cu „inova]ii“ de ordin „topic“, ori „eliptic“, sau „paraboloidal“ etc. (v. infra – subiect).

Dup@ „gr@m@ticienii“ moderni ai «Decameronului», fiecare „moment“ / „element“ al subiectului con]ine „germenii“ oric@rei construc]ii / structuri narative. %n construc]ia clasic@ a subiectului, desigur, epozi]iunea relev@ premisele minimal-inteligibile ale „start@rii narative“ – unitatea spa]ial@ / „de loc“ }i cea temporal@, „^nf@]i}@rile eroice“ etc. – p$n@ la „tangentarea“ conflictului, dup@ „eclatul“ conflictului vine dezvoltarea ac]ional@ ^n „]es@tura / re]eaua-Kirchoff“ a intrigii, sus]in$nd „dialectica“ punctului culminant (ca „moment de maxim@ ^ncordare ac]ional@“, de „incandescen]@ unic@“ a rela]iilor dintre personaje etc.) }i „normalul“ deznod@m$nt „pe m@sur@“, cu „tren@“, cu „suspans“, ori f@r@...

Constructivism(cf. fr. constructivisme)



'iiiiiiijiiiiiii+

Constructivismul este un curent de avangard@, ajuns la apogeu în orizontul anului 1920, cu deosebite rezultate în domeniul arhitecturii, al construc]iilor industriale, unde respingea orice decorativism nemotivat din punct de vedere func]ional, dar }i cu c$teva „primeniri“ în domeniul literaturii, pun$nd accentul pe geometrizarea limbajului, pe concentrarea subiectului prin „selec]ia localizatoare“ a elementelor compozi]ionale, pe interferen]a dintre genuri / specii 6njc$t s@ surprind@ „ritmurile vremii“, „trepida]ia anotimpurilor“ etc.

%n literatura rom$n@, constructivismul a fost promovat mai ^nt$i de Ion Vinea }i de gruparea de la revista «Contimporanul» (Bucure}ti, 1923 – 1926 }i 1929 – 1931), apoi de alte reviste interbelice: «Punct – revist@ de art@ constructivist@ interna]ional@» (director: Scarlat Callimachi), «Reporter», «Revista Funda]iilor Regale» etc.

Context(lat. contextus, „ansamblu, ^nl@n]uire, ]es@tur@,

^mbinare“; cf. fr. contexte)

Contextul este „cuprinz@torul text“, chiar „scrierea / ecritura“ întreag@, în care se încadreaz@ un cuv$nt, o propozi]ie / fraz@, un pasaj – ca „text-parte“ –, eviden]iindu-i „raportul“ cu întregul din mul]imea unor „puncte de vedere“: fonetic, lexical / semantic, gramatical, ortografic, stilistic, istoric etc.



'iiiiiiijiiiiiii+Contextul situa]ional ^ntr-un act de

comunicare angajeaz@ ansamblul datelor fizico-psiho-culturale „comune“ emi]@torului }i receptorului. Se mai vorbe}te despre context social – ^n actul de comunicare (totalitatea condi]iilor ^nr$uritoare de comportament social-lingvistic al vorbitorilor), despre context verbal (ansamblu de elemente „^n plan sintagmatic“, preced$nd / urm$nd „o unitate lingvistic@“), context de diagnostic (eviden]iind o anumit@ clas@ lexico-gramatical@) etc.

Con]inut }i form@(cf. fr. contenu / lat. forma)

Con]inutul }i forma sunt dou@ concepte estetico-literare desemn$nd unitatea indisolubil@ a operei de art@, aidoma unit@]ii dintre suflet / spirit }i trup („separarea“ acestora nef@c$ndu-se dec$t din ra]iuni didactice), }tiindu-se dintotdeauna c@ «realitatea vie a artei respinge îns@ aceast@ distinc]ie, deoarece con]inutul operei nu apare dec$t în unitatea ei formal@, }i aceasta nu se întrege}te dec$t folosind con]inutul» (T. Vianu), întruc$t «forma estetic@ este întotdeauna forma unui con]inut determinat» (G. Lukács), între con]inut }i form@ exist$nd «o rela]ie func]ional@ continu@» (DTL, 98) ca via]a într-un organism.

Problema sacrului raport con]inut – form@ a cunoscut dezbateri ample, substan]iale, }i ^n critica literar@ rom$neasc@, din secolele al XIX-



'iiiiiiijiiiiiii+lea }i al XX-lea, desigur, „la cea mai ^nalt@ tensiune“ }i cu inconfundabile ^nr@z@riri ^n opera lui Titu Maiorescu, a lui Tudor Vianu }. a.

Coresponden]e(cf. fr. correspondances)

Prin coresponden]e, teoreticienii literari în]eleg fie conexiunile „simetrice“/ „împaraleluite“ dintre real }i spiritual, prin mijlocirea simbolurilor, fie deziderate estetic-simboliste potrivit c@rora poetul simbolist / modern trebuie s@ recepteze din templul misterios al naturii, din înce]o}@rile realului, acele cuvinte-p@duri de simboluri existen]iale, ce te înt$mpin@ pretutindeni prietene}te }i în care s@l@}luiesc registre de senza]ii neb@nuite, din puterea divin@, din Cuv$ntul / Logosul declan}ator de Genez@ de univers, unde muzica sferelor semantice face „s@ se îng$ne“ parfumurile, culorile, vocalele, consoanele etc.

Pentru „prima oar@“, ^ntr-o ars poetica a simbolismului, analogiile de acest tip sunt „formulate“ de marele poet francez, Charles Baudelaire (1821 – 1867), în celebrul sonet, «Correspondences» / «Coresponden]e» («Corespunderi»): «La Nature est un temple où de vivants piliers / Laissent parfois sortir de confuses paroles; / L’homme y passe à travers des forêts de symboles / Qui l’observent avec des regards familiers. // Comme de longs échos qui de loin se confondent / Dans une ténébreuse et profonde unité, / Vaste comme la nuit et comme la clarté /



'iiiiiiijiiiiiii+Les parfums, les couleurs et les sons se répondent. // Il est des parfums frais comme des chairs d’enfants / Doux comme les hautbois, verts comme les prairies, / Et d’autres, corrompus, riches et triomphants, // Ayant l’expansion des choses infinies, / Comme l’ambre, le musc, le benjoin et l’encens, / Qui chantent les transports de l’esprit et des sens.» «Natura e un templu ai c@rui st$lpi tr@iesc / {i scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o cea]@; / Prin codri de simboluri petrece omu-n via]@ / {i toate-l cerceteaz@ c-un ochi prietenesc. // Ca ni}te lungi ecouri unite-n dep@rtare, / %ntr-un acord ^n care mari taine se ascund. / Ca noaptea sau lumina, ad$nc, f@r@ hotare, / Parfum, culoare, sunet se-ng$n@, ^}i r@spund. // Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii, / Dulci ca un ton de flaut, verzi ca ni}te c$mpii. / Iar altele bogate, trufa}e, prih@nite, // Purt$nd ^n ele-av$nturi de lucruri infinite, / Ca moscul, ambra, smirna, t@m$ia, care c$nt@. / Tot ce vr@je}te mintea }i sim]urile-nc$nt@.» (traducere:

Al. Philippide). Poetul modern, ^n viziunea baudelairean@

din acest sonet, trebuie s@ pun@ ^n textul poemului acele cuvinte cu propriet@]i sinestezice (adic@ av$nd proprietatea de a face s@ fuzioneze ^n receptor toate sim]urile), acele cuvinte purt@toare de „materialitate“ ce eman@ parfumuri «ca trupuri de copii», ce sunt «dulci» ca notele scoase din flaute, ce sunt pline de clorofil@, cum c$mpiile ^mprim@v@rate, ce sunt



'iiiiiiijiiiiiii+«bogate, trufa}e», ori «prih@nite», «virgine», «pure», «ca moscul, ambra, smirna, care c$nt@», care au capacitatea de a produce catharsis, chiar vr@jind toate sim]urile, ^ntreaga ra]iune, ^n infinirea lucrurilor.

Coriamb(din choreu + iamb)

Coriambul este piciorul metric tetrasilabic, în care accentele cad pe prima }i pe a patra silab@ ( v v ).

%n antichitatea greco-latin@, coriambul s-a constituit din dou@ silabe lungi-accentuate ^ncadr$nd dou@ scurte silabe neaccentuate; elementele formate ale numelui sunt choreu + iamb; troheul antic era alc@tuit dintr-o silab@ lung@-accentuat@ }i o scurt@ silab@ neaccentuat@; silaba lung@-accentuat@ putea fi substituit@ de dou@ „scurte“, cele trei scurte silabe constituindu-se de fapt ^n choreu; ^n prozodia modern@, coriambul rezult@ de fapt dintr-un troheu („choreu“) }i un iamb. %n poezia rom$n@, coriambul ^}i datoreaz@ „circuitul“ celebrei „scheme“ / armoniz@ri prozodice din «Sara pe deal» de Mihai Eminescu.

Cosmogonie / cosmogenez@(din gr. kosmos, „univers“ + gonos, „origine“ / genesis,

„na}tere“)

Cosmogonia – sau cosmogeneza – desemneaz@ fie ramura astronomiei care studiaz@ originea }i evolu]ia universului /



'iiiiiiijiiiiiii+universurilor, fie ramura mitologiei ce abordeaz@ miturile, sau ciclurile de mituri despre crea]ia lumii.

Cre}tinismul(din cre}tin – < Christ / Iisus Hristos + suf. -in – + suf. -ism)

Cre}tinismul este religia monoteist-triadic@ (Sf$nta Treime / Trinitate: Dumnezeu-Tat@l, Fiul }i Duhul Sf$nt), în a c@rei dogm@ profund cristalizat@ se relev@: (I) Treimea Dumnezeirii / Unitatea %ntreit-ipostatic@ este lamura Cre}tinismului: a) «tradi]ia apusean@ porne}te de la unitatea firii dumnezeie}ti la identitatea persoanelor»; b) «tradi]ia r@s@ritean@ pleac@ de la realitatea ipostasurilor în care Se manifest@ Dumnezeu la consubstan]ialitatea lor, urm$nd principiul c@ identitatea lucr@rii probeaz@ unicitatea naturii.»; «Tat@l este izvorul dumnezeirii (arche) nen@scut }i necauzat, principiul paternit@]ii, consubstan]ialit@]ii }i ini]iatorul necauzat al lucr@rii; Fiul are existen]a de la Tat@l prin „na}tere“ din ve}nicie, iar prin Duhul ia trup omenesc }i Se manifest@ în lume; Duhul prime}te existen]a de la Tat@l prin „purcedere“, dar e dat, trimis }i manifestat prin Fiul.» (BDTO, 406 sq.); (II) Iisus Hristos, exercit$ndu-}i autoritatea de înv@]@tor-prooroc, f@r@ a desfiin]a Legea Veche – din Vechiul Testament (prin lege în]eleg$ndu-se „porunca dat@ omului de Dumnezeu ca norm@ a binelui }i a libert@]ii“), „instaureaz@ Legea cea Nou@ “, a noii porunci:



'iiiiiiijiiiiiii+„S@ v@ iubi]i unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, a}a }i voi s@ v@ iubi]i unul pe altul“; «Legea Vechiului Testament, mai ales a}a cum a fost prezentat@ în religia }i morala fariseilor }i c@rturarilor, nu mai este totu}i criteriul sau poarta de intrare în Cre}tinism; dac@ Legea s-a dat prin profe]i, harul }i adev@rul s-au dat prin Iisus Hristos; (...) Legea Noului Testament este „Evanghelia lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu“, „Vestea cea bun@“; spre deosebire de Legea veche, care are o func]ie pedagogic@ }i legislativ@, Evanghelia este o lege a harului care d@ruie}te puterea libert@]ii }i r@scump@r@rii, a bucuriei }i a f@g@duin]elor; astfel, poarta de intrare în morala cre}tin@ este libertatea harului, nu constr$ngerea legii }i a pedepsei; credin]a este un act de ascultare în libertate, nu observarea legii din supunere.» (ibid); (III) înv@]@tura despre «cele trei legi» – formulat@ de dacorom$nul Maxim M@rturisitorul (580 – 13 august 662) – gr@ie}te despre legea «cea natural@, care îndeamn@ la o via]@ „ra]ional@“ prin afinitatea }i solidaritatea fireasc@ între oameni, (despre legea) cea scris@, care promoveaz@ egalitatea }i dreptatea între oameni prin for]a dreptului }i frica de pedepse (}i despre legea) harului, care ne înva]@ s@ iubim pe al]ii „în chip dumnezeiesc“, adic@ s@ aplic@m altora iconomia pe care Dumnezeu ne-a aplicat-o nou@» (BDTO, 235 / CPatr, 280 sq.); (IV) dogma de la Niceea, din 325, stabile}te c@ FIUL ESTE DE-O FIIN[~ {I CO-ETERN CU TAT~L; (V) Simbolul Credin]ei – crezul



'iiiiiiijiiiiiii+sinoadelor de la Niceea (325) }i de la Constantinusa / Constantinopol (381) – a fost considerat de Sinodul Ecumenic de la Calcedon, din anul 451, drept cea mai autentic@ expresie a credin]ei Bisericii Universale: «1. Cred / Credem într-Unul Dumnezeu, Tat@l Atot]iitorul, F@c@torul Cerului }i al P@m$ntului, al tuturor v@zutelor }i nev@zutelor. 2. {i într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul N@scut, care din Tat@l S-a n@scut mai înainte de to]i vecii; lumin@ din lumin@, Dumnezeu adev@rat din Dumnezeu adev@rat, n@scut, nu f@cut, Cel de o fiin]@ cu Tat@l, prin Care toate s-au f@cut; 3. Care pentru noi, oamenii, }i pentru a noastr@ m$ntuire, S-a pogor$t din ceruri }i S-a întrupat de la Duhul Sf$nt }i din Maria Fecioara }i S-a f@cut om; 4. {i s-a r@stignit pentru noi în zilele lui Pon]iu Pilat, }i a p@timit, }i S-a îngropat; 5. {i a înviat a treia zi, dup@ Scripturi; 6. {i S-a în@l]at la ceruri }i }ade de-a dreapta Tat@lui; 7. {i iar@}i va s@ vin@, cu slav@, s@ judece viii }i mor]ii; a Sa împ@r@]ie nu va avea sf$r}it; 8. {i întru Duhul Sf$nt, Domnul de-via]@-F@c@torul, Care din Tat@l purcede; Cel ce împreun@ cu Tat@l }i cu Fiul este închinat }i sl@vit, care a gr@it prin prooroci; 9. {i într-una sf$nt@, sobornic@ }i apostolic@ Biseric@; 10. M@rturisesc un Botez întru iertarea p@catelor; 11. A}tept învierea mor]ilor; 12. {i via]a lumii ce va s@ vin@. Amin.» (BDTO, 113).

Sinodul I Ecumenic de la Niceea }i arianismul. La Sinodul I Ecumenic de la Niceea, convocat / patronat de



'iiiiiiijiiiiiii+^mp@ratul dacorom$n Constantin cel Mare, ^n anul 325, ivitu-s-a primul cristal al dogmei Cre}tinismului, Simbolul Credin]ei, ^n opozi]ie }i condamn$nd arianismul, curent religios puternic, al c@rui nume provine de la Arie / Arius (aprox. 250 – 336), un preot din Alexandria-Egipt («excomunicat ^n 318 de Alexandru, episcop de Alexandria, pentru c@ afirmase c@ Hristos este ierarhic inferior lui Dumnezeu-Tat@l»), care sus]inea: «Cuv$ntul este, dup@ natur@, radical diferit de Tat@l }i subordonat Acestuia. Tat@l }i Fiul au dou@ naturi diferite }i separate. Tat@l este ve}nic, nu are ^nceput }i este necreat, pe c$nd Fiul are un ^nceput, fiind creat mai t$rziu, de la Tat@l, din ceea ce nu exist@, din nefiin]@. Tat@l a existat ^nainte de Fiul. (...) dac@ Fiul ar fi f@r@ ^nceput, atunci ar fi fratele Tat@lui, nu Fiul Acestuia.» (BDTO, 130).

Aceste principii ale Cre}tinismului s-au cristalizat ^n mai bine de trei secole; «Iisus Hristos, din Nazaretul Galileii, n@scut la ^nceputul erei de fa]@ }i r@stignit, potrivit tradi]iei, ^n prim@vara anului 33, st@ ^n centrul religiei cre}tine; via]a }i scurta lui apari]ie de Mesia sunt descrise de Evanghelii.» (ECDrel, 99).

Cre}tinismul pelasgo-thraco-dacic / valahic, sau dacorom$nesc, Biserica Ortodoxismului în Pelasgo-Thraco-Dacia / Dacorom$nia. Dup@ cum s-a mai relevat, marele popor al Pelasgilor, cel mai mare din Europa, al doilea ca m@rime, din Eurasia – dup@ cum confirm@ cercetarea istoriilor de la Herodot ^ncoace, nu a disp@rut ^n neant; urma}ii de azi ai Pelasgilor – dup@ cum s-a demonstrat }i prin



'iiiiiiijiiiiiii+lucrarea legilor lingvistice asupra etnonimului – Pelasgi > Belaghi > Blachi > Vlahi (cf. TIR, I, 122 sq.) – sunt Valahii / Vlahii (adic@ Dacorom$nii / Rom$nii – a}a cum au decis imperiile, la 24 ianuarie 1859, s@ ne numim: nu Principatele / Statele Unite ale Valahilor, ci Rom$nia, spre a nu se trezi con}tiin]a na]ional@ valahic@ }i setea de re-Unire }i de libertate, o astfel de putere valahic@ / dacorom$neasc@ put$nd s@ pulverizeze imperiile de atunci }i de oric$nd ale Europei). Revenind la Pelasgii acelei Old European Civilization (M Gimbutas – Universitatea din California), preciz@m c@, din punct de vedere religios, ei s-au divizat ^n Dax / Daci („oameni sfin]i“), monotei}tii Zalmoxianismului, }i Thrax („^nchin@tori la idolii vechi ai Cogaionului, la draci“); de altfel, aveau c$teva sute de nume, dup@ provinciile, sau „]@rile de r$uri / mun]i“ ^n care erau a}eza]i – de la Alpi c@tre Marea Baltic@, p$n@ pe Vistula }i Pripet, p@n@ la Don / Volga, p$n@ la Marea Masage]iei }i Caucaz, p$n@ la Marea Neagr@, ori la Marea de Marmara, la Marea Thracic@ / Egee, la Marea Adriatic@ etc. –, numindu-se cam tot a}a cum se numesc }i azi locuitorii Rom$niei: b@n@]eni („din [ara Banatului“), olteni (din [ara Alutuaniei / Olteniei), munteni (din [ara Munteniei / Vl@siei), dobrogeni (din [ara Dynogaetiei / Dobrogei, fosta provincie imperial-roman@ Sci]ia Mic@), moldoveni (din [ara Moldadava / Moldova), bucovineni (din [ara Bucovinei), maramure}eni (din [ara Maramure}ului), ardeleni (din Terra Aruteliensis / [ara Ardealului), cri}eni (din Crissiana / [ara Cri}urilor), vlahi-de-Istria (savan]ii le-au zis:



'iiiiiiijiiiiiii+istrorom$ni), vlahi / cu]ovlahi, sau macedorom$ni / arm$ni, de Albania, Macedonia, Serbia, Muntenegru, Bulgaria, Greci, Vlahi de Meglen-Grecia (meglenorom$ni) etc. Str@inii au }tiut s@-i dezbine }i s@-i ^nrobeasc@, ^ncep$nd cu Imperiul Roman, continu$nd cu imperiile Evului Mediu – Otoman / Turc, Austro-Ungar, Rus / [arist, ori cu Imperiul Rusiei Comunist-sovietice din secolul al XX-lea; nu este cazul vreunei ^mp@un@ri prin istorii cu faptul c@ niciodat@, de la Imperiul Roman p$n@ la Imperiul Sovietic din secolul al XX-lea, ^ntregul Valahimii / Dacorom$nimii nu a putut fi st@p$nit numai de un imperiu, ci numai prin unirea for]elor imperiilor; dureros este adev@rul c@ la ora actual@ marele popor al Pelasgilor–Belaghilor / Blachilor–Vlahilor a fost profund sf$rtecat de ro]ile din]ate ale imperiilor ce s-au ^mbinat la Dun@re / Carpa]i, cum s-a mai spus, a fost iremediabil zdren]uit / „forfecat“. Din orizontul anului 1600 ^. H., de la monoteist-tetradic@ a Zalmoxianismului, Pelasgo-Dacii, din ordinele Cavalerilor Cogaionului / Zalmoxianismului, sau, cum le zic istoricii de azi, Cavalerii Dun@reni / Danubieni, au impus ^n ^ntregul bazin al Dun@rii, ^n ^ntreaga Peninsul@ Balcanic@ }i ^n provincii / „]@ri“ din Anatolia – Bithinia, Frigia, Capadochia („capul“ / „cap@tul“ Daciei) etc. – noua religie. %n secolul I al erei noastre, c$nd a ap@rut monoteismul triadic al Cre}tinismului, Pelasgo-Dacii, av$nd peste un mileniu }i jum@tate de credin]@ ^ntr-un singur Dumnezeu, ^naintea tuturor celorlalte



'iiiiiiijiiiiiii+popoare, Pelasgo-Dacii, }tiind deja care era fa]a nev@zut@ a scenariului misteric / ini]iatic al trimiterii ^n cer a Solului prin aruncarea ^n trei suli]e („c@zut ^n neverosimil“) au ^mbr@]i}at ^n mas@ noua religie propov@duit@ la Dun@re de Sf$ntul Apostol Andrei – ce a avut un succes extraordinar, f@c$ndu-l invidiat de ceilal]i apostoli. Biserica Ortodoxismului din Pelasgo-Dacia / Valahia – gra]ie Sf$ntului Andrei – are ob$r}ii apostolice, put$ndu-se afirma – pe baza datelor istoric-arheologice – c@ Poporul Pelasgo-Dacilor / Valahilor (dacorom$nilor) este primul popor din lume trecut ^n mas@ (peste 75 / 80 la sut@) la Cre}tinism, ^nc@ din mileniul I d. H. Primele temelii ale Cre}tinismului ^n Dacia / Dacorom$nia au fost puse ^ntre-adev@r prin Sf$ntul Apostol Andrei, ^ntre anii 34 }i 47 d. H. (aprox.) }i prin Sf$ntul Apostol Pavel, ^n anii 53 – 54 d. H. }i 57 – 58 d. H. Sf$ntul Apostol Andrei a propov@duit Cre}tinismul, %nv@]@turile / Evanghelia lui Iisus Hristos, ^n limba pelasgo-thraco-dac@ / valah@ (dacorom$n@), limba vorbit@ de cel mai mare popor al Europei de atunci, limb@ pe care }i-a ^nsu}it-o probabil ^n Pont, ^n Bithinia – provincii unde, ^n acel secol, vorbitori de pelasgo-thraco-dac@ erau peste 50 la sut@ –, ori ^n localitatea din Thracia, Byzantion, unde a stat ceva mai mult@ vreme, poate ^ntregul an 34 d. H., studiind psihologia zalmoxienilor }i stabilindu-}i strategia misionar@. Dintre apostoli, a avut cel mai mare / rapid succes, din mai multe



'iiiiiiijiiiiiii+motive: a) propov@duia monoteismul Cre}tinismului unui popor ce cunoscuse mai bine de un mileniu }i jum@tate monoteism al Zalmoxianismului; b) Mesagerul Celest / Solul – aruncat „tot ^n al cincilea an ^n trei suli]e / ]@pi“ dup@ un complex, misteric / ini]iatic scenariu – era mai simplu de substituit cu Iisus Hristos, r@stignitul / pironitul pe cruce, dec$t droaia de zeit@]i de la celelalte popoare (cum, de pild@, micul popor al Elinilor / Grecilor, ce rezistase sute de ani }i ^n fa]a Zalmoxianismului); c) Zalmoxianismului este asem@n@toare cu a Cre}tinismului; d) ^ntr-un timp relativ scurt, Sf$ntul Apostol Andrei – fa]@ de ceea ce f@cuser@ to]i ceilal]i apostoli la un loc (}i de aici, o anume „t@cere“ / „invidie“ ^n jurul operei sale misionare) – a reu}it s@ converteasc@ de la Zalmoxianism la Cre}tinism sute de mii de Pelasgo-Daci / Valahi (Dacorom$ni-arhaici), ^ndeosebi, din localit@]ile situate ^n Valea Dun@rii de Jos / Mijloc (cf. CDCD, 64 sqq.), fapt privit cu deosebit interes de Roma, c@ci ducea la sl@birea autorit@]ii Cogaionului / Sarmizegetusei ^n respectiva arie a Daciei, f@c$nd-o mai u}or de cucerit de c@tre Imperiul Roman; ^n aceast@ perioad@, grupurile de cre}tini din Ierusalim }i din Galileea nu dep@}eau – la un loc – c$teva mii; de la Dun@rea de Mijloc, traseul misionar al Sf$ntului Apostol Andrei a luat-o spre sud, pe v@ile Moravei }i Vardarului, p$n@ la Tesalonic-Macedonia; autorit@]ile imperial-romane au permis r@sp$ndirea Cre}tinismului de c@tre Sf$ntul Apostol Andrei chiar }i printre Pelasgo-



'iiiiiiijiiiiiii+Thraco-Dacii / Valahii (majoritari atunci) din Macedonia, Tesalia }i Epir, provincii deja cucerite / integrate ^n Imperiul Roman; interesul Romei era de a diminua astfel spiritul r@zboinic al autohtonilor zalmoxieni; ^n orizontul anului 47 d. H., c$nd Sf$ntul Apostol Andrei a trecut de pe p@m$ntul Pelasgo-Daco-Thracilor, peste Golful Corint, pe p@m$ntul Grecilor, Roma (la cererea Atenei) a reac]ionat prompt }i a permis arestarea propov@duitorului Cre}tinismului ^n localitatea Patras (Patrai-Grecia), fiind r@stignit pe o cruce ^n form@ de X (care-i poart@ }i ast@zi numele –

Crucea Sf$ntului Andrei – ^n „^n limbajul universal-rutier“).

Pe acest traseu al propag@rii Cre}tinismului de c@tre Sf$ntul Apostol Andrei ^n Pelasgo-Daco-Thracia, sau, mai bine-zis, Valahia / Dacorom$nia: a) poporul Pelasgo-Daco-Thrac / Valah (Dacorom$n) a dat cei mai mul]i martiri ai Cre}tinismului (raport$nd la istoriile tuturor celorlalte popoare cre}tine); b) Valahia / Dacorom$nia a ridicat ^n istoria Cre}tinismului – de la ^mp@ratul Constantin cel Mare ^ncep$nd – salba de episcopii (pe ]@rmul M@rii Getice / Negre din provinciile Thracia, Moesia, Moldadava): Bizan] (Byzantion / Constantinusa-Constantinopol – azi, Istambul-Turcia), Marcianopolis (Devnya-Bulgaria), Odessus (Varna-Bulgaria), Callatiani / Callatis (Mangalia-Rom$nia), Tomis (Constan]a-Rom$nia), Histria (Istria-Rom$nia), Ibida (Rom$nia), Salmiria / Halmyris (Rom$nia), Tyras



'iiiiiiijiiiiiii+(la Golful Nistrului, Moldova), Olbia (la Golful Bugului, Ucraina); de pe valea Dun@rii }i de pe v@ile afluen]ilor danubieni: Noviodunum (Isaccea-Rom$nia), Niculi]el (Rom$nia), Dynogaetia / Dinoge]ia (Garv@n-Rom$nia), Barbo}i (Rom$nia), C$nde}ti-Museua / Buz@u (Rom$nia), Troesmia (Igli]a-Rom$nia), Luciu (Rom$nia), Ulmetum (Pantelimon-Rom$nia), Axiopa (Rom$nia), Basarabi (Rom$nia), Tropaeum Traiani (Adamclisi-Rom$nia), Durostorum (Silistra-Bulgaria), Appiaria (Riahovo-Bulgaria), Sexanta Prista (Russe-Bulgaria), Olteni (Rom$nia), Novae (Svi}tov-Bulgaria), Sucidava (Celei-Rom$nia), Romula (Re}ca-Rom$nia), Ratiaria (Arcer-Bulgaria), Bononia (Vidin-Bulgaria), Aquae (Negotin-Serbia), Remesiana (azi, Bela Palanka, ^n Serbia), Drobeta (Drobeta-Turnu Severin, Rom$nia), Ad Mediam (Mehadia-Rom$nia), Arcidava (V@r@dia-Rom$nia), Viminacium (Costola]-Serbia), Margum (Dobrovi]a-Serbia), Morisena (Cenad-Rom$nia), Singidunum (Belgrad-Serbia), Naissus (Ni}-Serbia) etc.

Sf$ntul Apostol Pavel, ^n anii 53 }i 54 d. H., a f@cut o c@l@torie misionar@ ^n Thracia (^n insula Samothrace) }i ^n Macedonia (la Neapol, Filipi, Amfipoli, Apolonia, Tesalonic, Bereea); o nou@ c@l@torie misionar@ a ^ntreprins ^n anii 57 }i 58 d. H., ^n Macedonia }i ^n Sigynia / Illyria.

Cre}tinism Cosmic



'iiiiiiijiiiiiii+Prin Cre}tinism Cosmic este desemnat@ o

dimensiune pelasgo-thraco-dacic@ / valahic@ (dacorom$neasc@) a existen]ei, rezultat@ din „difrac]ia“ Zalmoxianismului prin „prisma“ Cre}tinismului, în cele dou@ milenii de c$nd pelasgo-dacii / valahii (dacorom$nii / rom$nii) au trecut la noua religie – încep$nd cu propov@duirea Apostolului Andrei la Marea Getic@ / Neagr@ (pe ]@rmul balcanic }i dun@reano-nistrean), continu$nd pe Valea Dun@rii de Jos }i la pelasgo-balcanicii dinspre Marea Adriatic@, p$n@ în Tessalia –, substituind Mesagerul Celest (Solul la Dumnezeul de Cogaion / Sarmizegetusa), „lansat din cele trei suli]e“, cu Iisus Hristos r@stignit pe cruce.

De}i Mircea Eliade e ^ncercat de „misiunea de a deturna“ cercetarea Zalmoxianismului cu aser]iunea – din lucrarea De la Zalmoxis la Genghis-Han (publicat@ la Paris, ^n 1970) – potrivit c@reia «ar fi zadarnic s@ c@ut@m eventualele urme ale lui Zalmoxis ^n folclorul rom$nesc, pentru c@ al s@u cult nu era de structur@ specific rural@, }i mai ales pentru c@ se preta, mai mult dec$t oricare alte divinit@]i p@g$ne, la o cre}tinare aproape total@» (EDZG, 81), refuz$nd s@ releve metamorfoza Zalmoxianismului ^n Cre}tinism Cosmic, peste c$teva zeci de pagini, abord$nd balada «Miori]a» / «Pe-o Gur@ de Rai», unde este „furat“ de perceperea zalmoxian@ a unui univers transfigurat – Dumnezeul Cogaionului / Daciei fiind sacrul ^ntreg cosmic din care suntem parte –,



'iiiiiiijiiiiiii+uit@ }i se contrazice: «%n Miori]a ^ntregul univers este transfigurat. Suntem introdu}i ^ntr-un cosmos liturgic, ^n care se s@v$r}esc Mistere (^n sensul religios al acestui termen). Lumea se reveleaz@ „sacr@“, cu toate c@ sacralitatea aceasta nu pare, la prima vedere, de structur@ cre}tin@. Dup@ cum au ar@tat analizele precedente, concepte specific cre}tine nu sunt atestate ^n Miori]a. Nu exist@ dec$t episodul b@tr$nei mame c@ut$ndu-}i fiul, care aminte}te de alte piese folclorice vorbind despre peregrin@rile Fecioarei ^n c@utarea lui Iisus. Dar chiar ^n folclorul religios rom$nesc Cre}tinismul nu este cel al bisericii. Una din caracteristicile Cre}tinismului ]@r@nesc al rom$nilor }i al Europei orientale este prezen]a a numeroase elemente religioase „p@g$ne“, arhaice, c$teodat@ abia cre}tinizate. Este vorba de o nou@ crea]ie religioas@, proprie sud-estului european, pe care noi am numi-o „Cre}tinism Cosmic“, pentru c@, pe de o parte, ea proiecteaz@ misterul cristologic asupra naturii ^ntregi, iar pe de alt@ parte, neglijeaz@ elementele istorice ale Cre}tinismului, insist$nd, dimpotriv@, asupra dimensiunii liturgice a existen]ei omului ^n lume.» (EDZG, 246). Este „unicitatea“ unei st@ri de lucruri datorat@ religiei monoteiste a Zalmoxianismului, datorat@ tocmai propag@rii dogmei acesteia ^n foarte ad$ncul suflet al maselor populare, ^n foarte ad$ncul con}tiin]elor individuale, prin acele }coli zlmoxiene ale „oralit@]ii culte“ – care l-au



'iiiiiiijiiiiiii+impresionat (de la dacii-agat$r}i) chiar }i pe Aristotel (cf. «Problemata», XIX); tocmai acest Cre}tinism Cosmic derivat din Zalmoxianism proiecteaz@ – dinspre misterul Solului trimis la Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei – }i „misterul cristologic asupra naturii ^ntregi“, totul relev$ndu-se ^ntr-o inconfundabil@ dimensiune litugic-zalmoxian@ a existen]ei pelasgo-dacului / valahului (dacorom$nului / rom$nului) ^n lume.

Critic@ de text

Prin critic@ de text este desemnat@ o disciplin@ filologic@, bine articulat@ dincoace de orizonturile Rena}terii, av$nd în obiectiv examinarea aprofundat@ a manuscriselor, spre a se restabili „forma originar@“ a unei lucr@ri, spre a se tip@ri / retip@ri f@r@ erorile datorate „}colilor de copi}ti“, ori cenzur@rilor, din vremuri evmezice etc., sau, dup@ inventarea tiparului, datorate }i unor editori gr@bi]i de vitregiile istoriilor.

Critic@ literar@(cf. fr. critique < lat. criticus < gr. kritikos, „^n stare de a

judeca / decide“)

Critica literar@ este o disciplin@ care are în obiectiv lucrarea beletristic@, pe care „o analizeaz@, o comenteaz@, o caracterizeaz@ }i o valorific@“ din unghiul / unghiurile esteticii, evident, în str$ns@ rela]ie cu teoria }i cu istoria literar@, în func]ie de coordonatele locului ivirii



'iiiiiiijiiiiiii+sale într-un sistem de rela]ii cu alte opere ale aceluia}i autor, ale altor autori interni / externi, ale unui curent, ale unei epoci, ori ale unor curente }i epoci, inten]ionalitatea actului av$nd o fundamentare axiologic@ }i antropologic@ totodat@.

Cronic@(lat. chronica)

Cronica (sau letopise]ul) este o specie istoriografic@, specific@ vremurilor antice }i evmezice, rezid$nd în relatarea strict-cronologic@ a vie]ii }i petrecerii lumilor, regilor / împ@ra]ilor }. a. m. d., extinz$ndu-}i sfera – din secolul al XIX-lea încoace –, în calitate de „istorie a moravurilor“, }i asupra romanelor concepute ca „documente de epoc@“, iar în sintagma de cronic@ literar@, teatral@, plastic@, muzical@, politic@ etc., desemn$nd o specie a criticii de specialitate consacrat@ „actualit@]ii“ / „actualit@]ilor“ din domeniul abordat.

Cunoa}tere luciferic@ / paradisiac@

Cunoa}terea luciferic@ }i cunoa}terea paradisiac@ sunt concepte originale, opera]ionale numai în filosofia lui Lucian Blaga, primul concept (cunoa}tere luciferic@) desemn$nd tipul special de cunoa}tere care const@ în „r@pirea echilibrului l@untric“ al obiectului v@zut ca un aisberg, cu o parte relevat@ }i cu o parte submers@, purt@toare de mister, „r@pire de echilibru“ înc$t s@ provoace „o criz@ în obiect“,



'iiiiiiijiiiiiii+s@ angajeze «„problematicul“, tatonarea teoretic@», ori «construc]ia, adic@ riscul }i e}ecul, nelini}tea }i aventura», prin poten]area / sporirea misterului, în vreme ce al doilea concept (cunoa}terea paradisiac@) – dup@ cum suntem încredin]a]i de filosof tot în «Trilogia cunoa}terii» – înseamn@ tipul de logic@ prin care «se statornicesc pozi]iile lini}titoare, momentele de stabilitate, permanen]a vegetativ@ }i orizonturile, care nu îndeamn@ dincolo de ele înse}i, ale spiritului cunosc@tor».

Curent literar(cf. fr. courant littéraire)

Prin curent literar este desemnat@ o mi}care revolu]ionar@ în planul ideilor estetic-literare, datorat@ unui important grup de scriitori dintr-o epoc@, reproiect$nd realit@]ile literare într-un nou orizont al cunoa}terii metaforice, baz$ndu-se pe un program bine structurat, diferit de tot ceea ce s-a înregistrat p$n@ la apari]ia-i, at$t în plan diacronic c$t }i în plan sincronic.

Nu orice mi}care literar@ (a unui grup de scriitori, ori a unor grupuri cu programe „complementare“) devine curent literar, ci numai aceea care are capacitatea de a revolu]iona compartimentele literaturii dintr-o epoc@ / perioad@, schimb$ndu-i registrele existen]iale, propuls$ndu-i crea]iile ^ntr-un nou orizont. O epoc@ / perioad@ literar@ poate fi guvernat@ de un curent literar, poate fi caracterizat@ de



'iiiiiiijiiiiiii+simbioza a dou@ / trei curente (^n vremurile de sincronizare), poate fi marcat@ (neap@rat) de existen]a unui curent tradi]ionalist (sau a unor curente clasicizate) }i a unui curent, ori a unor curente moderniste, sau de avangard@ (modernismul fiind de fapt un soi de avangardism bine temperat). Apari]ia unui curent literar este anun]at@ fie de manifeste literare (ca ^n cazul dadaismului, futurismului etc.), fie de operele / crea]iile noi, revolu]ionare, programul estetico-literar – ^n acest caz – relev$ndu-}i cristaliz@rile (}i chiar numele) pu]in mai t$rziu (ca ^n cazul clasicismului, romantismului, realismului, expresionismului, paradoxismului etc.).

Privitor la categoria estetico-literar@ de curent literar, Adrian Marino sublinia: «%n perioada actual@, ideea de curent literar trece printr-o criz@ v@dit@, ^n orice caz printr-o eclips@. „Tratatele“ moderne de istorie literar@ nu folosesc no]iunea, criticii actuali – }i mai pu]in. Esteticienii n-o studiaz@. Simptomatic este }i faptul c@ enciclopediile }i vocabularele curente nu-i consacr@, nici m@car ele, articole speciale. Conceptul a r@mas de uz didactic... (...). Tendin]a mai veche de a acorda prioritate abuziv@, ^n studiul curentelor literare, factorilor extraliterari a contribuit }i ea la compromiterea unei no]iuni, explicat@ ^n genere prin diferite criterii neestetice. S@ re]inem, ^n sf$r}it, faptul c@ toate elementele defini]iei obi}nuite, de manual, con]in o parte de adev@r, f@r@ totu}i a cuprinde }i exprima exact, cu acuitate, }i esen]a



'iiiiiiijiiiiiii+no]iunii de curent literar. Iat@ o formul@-tip: „...O anumit@ con}tiin]@ estetic@, ideologie comun@, caracterizat@ de programe, manifeste poetice, or, ^n cazul clasicismului, de enun]area principiilor poetice, de similitudini stilistice, de preferin]e tematice }i tipologice, de leg@turi practice – reviste, grup@ri }. a.“. Gre}it@ ^n totalitate, f@r@ ^ndoial@ nu este. Dar ierarhizarea notelor distinctive lipse}te. Nu ^n]elegem bine: curentul literar reprezint@ o no]iune istoric@, estetic@, ideologic@, social@, psihologic@ ? Asociat@ ? Diferen]iat@ ? Corespunde unei realit@]i, sau numai unei conven]ii, necesar@ ca instrument de lucru, de clasificare ? Cu c$t prive}ti mai atent, cu at$t conceptul de curent literar tinde s@ se dizolve, s@ dispar@ ca realitate literar@ }i s@ r@m$n@ doar o categorie pur teoretic@, sau opera]ional@, unul din criteriile posibile de a sistematiza istoria literaturilor. Ambele ipoteze ridic@ obiec]ii...» (MDil, 483 sq.). Dup@ Adrian Marino, curentul literar «presupune, mai presus de orice, orientarea unei mi}c@ri, direc]ia de ^naintare }i dezvoltare a unor idei }i forme literare; curentul literar implic@ ^n mod necesar o finalitate, un sens, ca principiu de unificare }i convergen]@, parcurgerea ^ntr-o ordine inevitabil@, impus@ de ^ns@}i logica intrinsec@ a mi}c@rii, a unor puncte }i etape succesive, p$n@ la deplina consumare a energiei ini]iale.» (ibid., p. 500).

Dup@ dou@ curente culturale, umanismul }i iluminismul, istoria literaturii universale a



'iiiiiiijiiiiiii+^nregistrat curentele literare: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul, futurismul, paradoxismul etc.

Dactil(lat. dactilus)

Dactilul este piciorul metric trisilabic, de origin@ pelasgo-thraco-frigian@, av$nd prima silab@ accentuat@.

%n combina]ie cu troheul alc@tuie}te adoneul (supra – adoneu / infra ritm).

Dadaism(cf. fr. dada-, „c@lu]“ / „marot@“ + suf. -ism)

Dadaismul este un curent literar, rom$nesc, mai înt$i, }i, apoi, „sufletul“ vulcanic al avangardei europene, proclam$nd drept principiu creator libertatea absolut@ a poeziei, a tuturor artelor, sfidarea tuturor conformismelor p$n@ la „conformismul contesta]iei“.

Dadaismul de Bucure}ti–G$rceni / Rom$nia – dup@ ce se europenizeaz@ pe via Bucure}ti–Zürich / Elve]ia, devine – pe linia Zürich–Paris / Fran]a – un curent ce ^}i arat@ ca o medalie cea de-a doua fa]@, numit@ suprarealism.

%nt$iul dadaism, sau dadaismul de Bucure}ti – G$rceni. „Prima atitudine“ avangardist-dadaist@ de lirism programatic-desolemnizat într-un limbaj sfid$nd normele sintactico-topice se ive}te în Rom$nia, între anii 1912 }i 1915, fiind rodul colabor@rii tinerilor poe]i, Ion Vinea (1895 – 1964)



'iiiiiiijiiiiiii+}i Tristan Tzara (n. Moine}ti-Rom$nia, 1896 – m. 1963, Paris).

%ntr-o „faz@ de recunoa}tere“, din anul 1912, spiritul avangardist al foarte tinerilor poe]i din Bucure}ti, Ion Vinea (Ion Iovanachi) }i Tristan Tzara (Samyro / Samuel Rosenstock), se ^ncearc@ ^n elaborarea / redactarea }i tip@rirea revistei Simbolul; sunt ^ncuraja]i / sprijini]i }i de prietenul lor, pictorul / graficianul Marcel Iancu (descoperitorul „pictopoeziei“ ce asigur@ „partea grafic@“ }i – ca „bancher al revistei“ –, «fondurile necesare tip@ririi», deoarece «avea p@rin]i boga]i» – CrohL, II, 366). Cei trei fac impresie foarte bun@ elitei poeziei parnasiano-simboliste din Rom$nia acelui anotimp, de vreme ce la Simbolul colaboreaz@ mai toat@ „floarea cea vestit@“ a poeziei noi: Macedonski, Ion Minulescu, Iuliu Cezar S@vescu, Adrian Maniu, Al. T. Stamatiad, Emil Isac, N. Davidescu, Eugen {tef@nescu-Est }. a.; nu este exclus@, ^n aceast@ perioad@ de c@utare a deosebi]ilor colaboratori pentru Simbolul, cunoa}terea lui Urmuz (Demetru Dem. Demetrescu-Buz@u: 1883 – 1923), „precursorul avangardismului / absurdului“, judec@tor / grefier la %nalta Curte de Casa]ie, chiar din 1912 (cf. CPes,

39). La Simbolul, dup@ cum certific@ }i Ov. S. Crohm@lniceanu, pe t$n@rul poet Tristan Tzara (Samyro – numele real al poetului este Samuel Rosenstock) ^l afl@m «d$nd iama prin toat@ recuzita simbolismului» (CrohL, II, 366). Poemele publicate ^n revista Simbolul (1912) de Tristan Tzara (alias Samuel Rosenstock), sub pseudonimul



'iiiiiiijiiiiiii+Samyro, stau sub pecetea c@ut@rilor unui drum propriu; dup@ cum observ@ criticul literar Eugen Simion, «adolescentul din 1912 reintroduce simbolurile curente (sicriul ca mesager al mor]ii, marea ^ndep@rtat@, c@l@torul care ^nainteaz@ pe r$ul vie]ii ^n c@utarea marilor enigme }i a elanurilor albe, eternul }i durerosul mai departe) ^ntr-o schem@ simbolist@ }i ea previzibil@ (Pe r$ul vie]ii); se remarc@, aici, f@r@ dificultate, ecouri din poemele lui Baudelaire insuficient asimilate; C$ntec (publicat ^n Simbolul, ca }i Poveste }i Dans de fee) aduce imaginea Timpului care pl$nge ^n caden]@ la fereastra iubitei }i a amorului alb care moare; nu este uitat simbolul cifrei trei care vine de la Minulescu...» (SPT, 7 sq.). Cu poeme pu]in mai ^ndr@zne]e dec$t ale „colegului de redac]ie“ se ^nf@]i}eaz@ – ^n revista Simbolul – Ion Vinea (ce le semneaz@ cu numele real: I. Iovanachi). %ntr-un Sonet – publicat ^n Simbolul, nr. 2 / 15 noiembrie 1912, p. 10 (cf. VOp, I, 494): Suprem@ floare-a toamnii-nt$rziate, / R@sare-n nesf$r}iri p@litul soare, / {i tainic, ca-n chilii de închisoare, / P@trunde-ncet prin neguri sf$}iate. // S-a}terne-n larguri palida-i ninsoare / {i-n calmul blond de raze-mpr@}tiate / Miresme de corole re-nviate / Plutesc, }i iar@ vin s@ ne-mpresoare. // Ca un sur$s pe buzele de moart@ / Senin@t@]i de zile ce dispar, / Apuse veri, azuru-n unda-i poart@. // {i ochii tri}ti ne urm@resc himera / Privesc spre cer, la norii cari par / Galere roze-n drum c@tre Cythera. (VOp, I, 127) –, criticul literar {erban Cioculescu constat@ o «melancolie u}or conven]ional@, fluen]@ melodioas@, st@p$nirea precoce a me}te}ugului ce caracterizeaz@ aceste versuri de ^ncep@tor abil» (CAlc, 25). %n aceea}i manier@ „aproape clasic@“ sunt: sonetul Lewdness



'iiiiiiijiiiiiii+(engl. „desfr$u“ / „destr@b@lare“, „prostitu]ie“), publicat ^n Simbolul, nr. 3 / 1 decembrie 1912, p. 49, cu titlul schimbat ^n Lowness („abjec]ie“) – potrivit textului dactilografiat din volumul de versuri preg@tit ^n 1956 pentru tipar –, sonet ^n al c@rui vers final parc@ reverbereaz@ avangardist Un sfinx lasciv îmbr@]i}$nd Pustia... (VOp, I,

495), poezia Mare (despre care {erban Cioculescu ne spune c@ are versuri «saturate de vocabularul roman]elor minulesciene» – ibid.–, ^ns@, ^n cazul lui Vinea, ^nr$urirea minulescian@ nu devine ca la Tristan Tzara «^nr$urire-obsesie») etc. Analiza poeziilor publicate de Ion Vinea }i Tristan Tzara ^n prima lor revist@, Simbolul, din 1912, dovede}te la ambii aleasa ^nsu}ire a marii lec]ii de poezie (parnasiano-simbolist@) din acel anotimp liric. Desigur, „munca redac]ional@“ de la Simbolul ^i „obose}te“ pe tinerii poe]i / pictopoe]i, determin$ndu-i s@ renun]e la asemenea eforturi pentru o vreme „de ^ntremare“.

Dar Ion Vinea }i Tristan Tzara, cei doi tineri redactori-poe]i bucure}teni de la Simbolul, din 1912, ^n febrilele vacan]e „de ^ntremare liric@“ pretrecute la mo}ia din G$rceni-Vaslui, ^ntre anii 1913 }i 1915, ^}i elaboreaz@ strategia avangardist-dadaist@, concretiz$nd-o ^ntr-o serie de poeme; tot la G$rceni, Ion Vinea ^i g@se}te prietenului-poet de la Simbolul, Samyro, alias Samuel Rosenstock, noul pseudonim: Tzara; prenumele Tristan }i-l pune singur; Ion Vinea



'iiiiiiijiiiiiii+m@rturise}te ^n acest sens: «Pseudonimul de Tzara i l-am g@sit eu, ^n 1915, ^ntr-o var@ petrecut@ la G$rceni (Vaslui). La numele de Tristan a ]inut mor]i}, ceea ce i-a atras infamul calambur Triste-#ne» (VOp, I, 501). C$t lucraser@ ^n 1912, ^n redac]ia de la Simbolul, tinerii Tristan Tzara }i Ion Vinea, „obosi]i“ de exigen]ele colaboratorilor de elit@ (supra), dar }i de elaborarea propriilor poezii (la Vinea, }i ^n forma fix@ a sonetului), simt imperios „absoluta libertate a poeziei / artei“, care s@ nu respecte vreun „canon“, „vreo norm@ / regul@“; ^n c@ut@rile lor ^n acest sens, mai ales cele din vacan]ele din 1913 – 1915, petrecute la G$rceni-Vaslui, Ion Vinea }i Tristan Tzara inventeaz@ }i „jocul de-a poezia“ – ca ^n „manifestul“ de peste c$]iva ani: Lua]i un ziar. / Lua]i ni}te foarfeci. / Alege]i în ziar un articol care s@ aib@ lungimea pe / care dori]i s-o da]i poeziei dumneavoastr@. / Decupa]i articolul. Decupa]i de asemenea, cu grij@, fiecare cuv$nt ce intr@ în / alc@tuirea articolului }i pune]i toate cuvintele într-o / pung@. / Agita]i înceti}or. / Scoate]i cuvintele, unul dup@ altul, dispun$ndu-le / în ordinea în care le ve]i extrage. / Copia]i-le con}tiincios. / Poezia v@ va sem@na. / Iat@-v@ un scriitor deosebit de original }i înzestrat cu o / înc$nt@toare sensibilitate... –, „joc“ prin care cuvintele pot intra ^ntr-o nuntire f@r@ frontiere. „Descoperirea“ pe care o fac ambii poe]i la G$rceni-Vaslui, noua lor poietic@ / poetic@ avangardist-dadaist@, se concretizeaz@ ^n produc]iile lor lirice dat$nd dintre anii 1913 }i 1915; la Tristan Tzara, este vorba despre poemele: Chemare (datat: «P@durea G$rceni, 1913» – TzPrim, 43), %nsereaz@ (datat: «1913, Mangalia» – TzPrim, 28), La marginea ora}ului (datat:



'iiiiiiijiiiiiii+«1913» – TzPrim, 30), Glas (datat: «Bucure}ti, 1914» –

TzPrim, 23), *** Povestesc gr@dinii... (datat: «1914» –

TzPrim, 26), Furtuna }i c$ntecul dezertorului, I, II (poem datat: «1914» – TzPrim, 12; prima parte a poemului este publicat@ ^n Chemarea, nr. 2 / 11 octombrie 1915; partea a II-a, ^n Azi, anul III, 4 octombrie 1934), %ndoieli (datat: «1914 – 1915» – TzPrim, 38), Vino cu mine la ]ar@ (poem datat: «G$rceni, 1915» –

TzPrim, 15), C$ntec de r@zboi (datat: «1915» – TzPrim, 18), Veri}oar@, fat@ de pension (publicat ^n Noua revist@ rom$n@, vol. XVIII, 11 / 21 – 28 iunie 1915), Vacan]@ în provincie (publicat ^n Chemarea, nr. 1 / 4 octombrie 1915) }i Duminec@ (datat: «1915» – TzPrim,

33); la Ion Vinea, avem ^n obiectivul cercet@rii noastre poeziile: Eternitate («publicat@ ^n Seara, anul IV, nr. 1597 / 30 iunie 1914, p. 1» – VOp, I, 497), Fantezie («publicat@ ^n Seara, anul IV, nr. 1597 / 30 iunie 1914, p. 1» – VOp, I, 498), C$ntec de noapte («publicat@ ^n Seara, anul IV, nr. 1639 / 11 august 1914, p. 3» – VOp, I, 499), Capitol («publicat@ ^n Seara, anul IV, nr. 1639 / 11 august 1914, p. 1» – VOp, I,

500), Un c@scat în amurg («publicat@ ^n Cronica, anul I, nr. 27 / 16 august 1915, p. 531» – VOp, I, 501), Soliloc («publicat@ ^n Cronica, anul I, nr. 29 / 30 august 1915, p. 569» – VOp, I, 501), Septembrie («publicat@ ^n Cronica, anul I, nr. 34 / 4 octombrie 1915, p. 540» – VOp, I, 502), Parada plec@rii («publicat@ ^n Cronica, anul I, nr. 35 / 11 octombrie 1915, p. 684» – VOp, I, 504) }i Stelele («publicat@ ^n Cronica, anul I, nr. 39 / 8 noiembrie 1915, p. 762» – VOp, I,

506).



'iiiiiiijiiiiiii+A}adar, ^n vara anului 1915, cei doi tineri

poe]i avangardi}ti-dadai}ti, Samuel Rosenstock – „botezat“ de Ion Vinea, cu numele de Tristan Tzara – }i „na}ul“ revin de la G$rceni-Vaslui, ^n Bucure}ti, hot@r$]i s@ intre ^n „panoul central al Poeziei“. Ion Vinea }i Tristan Tzara se ^ncr$nceneaz@ ^n credin]a c@ „jocul cuvintelor“ descoperit de ei poate fi decretat drept principiu poetic / estetic; cei doi se ^ncordeaz@ din nou }i scot ^n Bucure}ti, la 4 octombrie 1915, primul num@r al unei noi «reviste literare }i politice», s@pt@m$nalul Chemarea, prin care s@-}i lanseze propriile teorii estetice }i produc]iile lor lirice, „antiparnasiene“ / „antisimboliste“. Primul num@r al revistei Chemarea «se deschide cu un Avertisment incendiar semnat de Ion Vinea, în care se proclam@ „abandonarea tuturor dogmelor }i anchilozelor“ }i legiferarea r@zvr@tirii „împotriva presei, b$lci de surle }i trompete, }i a cititorilor, mas@ amorf@ }i brut@ de victime oneste }i incon}tiente“.» (HDic, 76). Este de fapt primul manifest avangardist-dadaist. Al@turi de Avertismentul incendiar al lui Ion Vinea este publicat@ }i poezia Vacan]@ în provincie de Tristan Tzara: Pe cer p@s@rile nemi}cate / Ca urmele ce las@ mu}tele / Stau de vorb@ servitori în pragul grajdului / {i-au înflorit pe c@rare r@m@}i]ele dobitoacelor. // Trece pe strad@ domnul în negru cu feti]a / Bucuria cer}etorilor la înserare / Dar am acas@ un Polichinelle cu clopo]ei / S@-mi distreze întristarea c$nd m@ în}eli // Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru / Amintire cu miros de farmacie curat@ / Spune-mi, servitoare b@tr$n@, ce era odat@ ca niciodat@, / {i tu veri}oar@ cheam@-mi aten]ia c$nd o s@-mi c$nte cucul // S@ ne cobor$m în r$pa / Care-i Dumnezeu c$nd casc@ / S@ ne oglindim în lacul / Cu m@t@suri verzi de broasc@ // S@ fim s@raci la întoarcere / {i s@ batem la u}a



'iiiiiiijiiiiiii+str@inului / Cu ciocul p@s@rilor în coaj@ de prim@veri / Sau s@ nu mai mergem nic@ieri / Doliu alb la fecioara vecinului. (TzPrim, 7 sq. / cf. HDic, 76). Dup@ cum bine observa criticul Eugen Simion, t$n@rul poet de Bucure}ti, din orizontul anului 1915, Tristan Tzara, «umile}te subiectele reputat lirice, solemne, misterioase prin compara]ii de o banalitate studiat@; o r$p@ este ceva ce seam@n@ cu Dumnezeu c$nd casc@; sufletul este un zidar care se întoarce de la lucru (...), amintirea are miros de farmacie curat@...» (SPT, 9); mai sunt evidente: „bruiajele“ sintaxei / topicii, „bifurcarea“ complementului circumstan]ial de loc (s@ batem: 1. „la u}a str@inului“; 2. „^n coaj@ de prim@veri“) ^ntru „glisarea“ eroului liric aidoma lui F@t-Frumos „la r@scruce“; „dinamitarea morfologiei basmului rom$nesc, dispersarea mitemelor ^n „toate“ punctele cardinale ale textului (B@tr$na din basm ce d@ sfatul ^ntru biruin]@ lui F@t-Frumos devine „servitoare b@tr$n@“ interogat@ asupra „existen]ei timpului mitic“; Omul Negru din desc$ntecele rom$ne}ti este substituit cu domnul negru cu feti]a, „spurcarea cerului“, p@s@rile cu plisc de fier... etc.) pentru a da verosimilitate „}antierului“ din care se ^ntoarce „sufletul-zidar“ ^n numele amintirii „cu miros de farmacie“ (aluzie la „hot@r$rea-i demiurgic@“ de a face „curat ca la farmacie“ ^n spa]iul poeziei), „}ocarea receptorului“ prin „profanare“ / „spurcare“ (cerul cu p@s@ri fixe ca excremetele mu}telor; “^nflorirea baligilor pe c@rare“; lac – broasc@ etc.), „puterea / capacitatea de dic]ionar“ ^ntru „sem@narea“ cuvintelor ^n aria



'iiiiiiijiiiiiii+textului – rezultat al metodei „decup@rii vocabulelor“ cu foarfecele dintr-un articol de ziar („forfecarea cotidianului“) etc. %n al doilea num@r al revistei Chemarea, Tristan Tzara ^ncredin]eaz@ luminii tiparului }i poemul Furtuna }i c$ntecul dezertorului; din volumul Primele poeme ale lui Tristan Tzara }i Insurec]ia de la Zürich..., ^ngrijit de Sa}a Pan@, afl@m c@ poemul dateaz@ din anul 1914: A plesnit lumina din obuze / {i a cr@pat fulger în m$na noastr@... // (...) // Gerul: oasele f@r$m@, carnea m@n$nc@ / Noi l@s@m inima s@ pl$ng@. // De ce alunec@m de-a lungul muntelui spintecat ? / Zbier$nd }i-a desc@tu}at furtuna, leii... // (...) // E at$t întuneric, c@ numai vorbele-s lumin@. // (...) // Rup granate vinete buc@]i de cer încle}tate în scuturi, / Mu}c@ ghea]a norilor }i se pr@v@lesc table de o]el în brum@ / Pomii se ml@die cum corabia de funii / Smulg lilieci petale albe de pe romani]a lunii. / V$ntul îi azv$rle }i sf$}ie. / Numai mie noaptea nu-i frumoas@, / Numai mie. // C$ntecul oprit g$nd: gerul oasele f@r$m@ carnea m@n$nc@ / Las@ inima s@ pl$ng@. (TzPrim, 9 sqq.). Penultimul stih, C$ntecul oprit g$nd: oasele f@r$m@ carnea m$n@nc@, pune ^n eviden]@ metoda dadaist@ a confec]ion@rii versului prin „forfecarea“ articolului de ziar, urmat@ de decuparea cuvintelor, de v$r$rea lor ^n pung@ (nu ^n p@l@rie, spre a evita ispita citirii lor }i „select@rii“ ^nainte de a le „extrage), apoi de u}oara agitare a pungii, de scoaterea cuvintelor din pung@ }i de dispunerea lor ^n ordinea extragerii. Poetul nu se mai deranjeaz@ cu pusul conjunc]iilor coordonatoare / subordonatoare ^n fraz@ („...f@r$m@ }i carnea m@n$nc@“), ori cu verbul auxiliar, cu timpul perfect compus („c$ntecul a oprit g$ndul“),



'iiiiiiijiiiiiii+l@s$nd cuvintele „^n topica“, ^n „forma“ extragerii din pung@: C$ntecul oprit g$nd: gerul oasele f@r$m@ carnea m$n@nc@... Aceea}i re]et@ avangardist-dadaist@, descoperit@ de ambii poe]i la G$rceni-Vaslui, o g@sim }i ^n poemul lui Ion Vinea, Un c@scat în amurg, scris ^n vara anului 1913, dar publicat ^n Cronica, din 16 august 1915 (supra); ^n acest poem, Ion Vinea elogiaz@ misteriosul relief de G$rceni-Vaslui, cu un d$mb pe care «Dumnezeu a jucat table / }i a sc@pat G$rcenii, zaruri cu geamul rotund», ori misterioasa p@dure de G$rceni, «nervoas@ ca o herghelie», p@dure ^n care }i Tristan Tzara scrie poemul Chemare (TzPrim, 41 – 43); dar Ion Vinea, cu un „plus de rafinament“ – pe care i-l d@ faptul c@ este mai mare cu un an }i o zi dec$t prietenul s@u, Tristan Tzara –, valorific@ mai bine resursele sinestezice (ale cuvintelor din articolele de ziar / dic]ionar „trase cu penseta din pung@“), p@str$nd, unde este absolut necesar, }i conjunc]iile, surprinz$nd nu un Dumnezeu care casc@ gura-r$p@ (cf. Vacan]@ în provincie de Tristan Tzara), ci un Dumnezeu ce joac@ table (inspira]ia av$nd aceea}i surs@ din care sa ivit }i la Tristan Tzara, ^n poemul Vino cu mine la ]ar@, compara]ia «o s@ juc@m }ah ca doi farmaci}ti b@tr$ni»), un Dumnezeu neatent la aruncatul zarurilor etc.: A t@cut p@durea nervoas@ ca o herghelie; p$ntecul ei, / valea mat@ }i rotund@, în bruma dealurilor: femeie goal@ între perne moi. / Clo}c@ supranatural@, seara închide aripi de nori pe ou@le / s@te}ti – }i pe un d$mb din fund Dumnezeu a jucat table / }i a sc@pat G$rcenii, zaruri cu



'iiiiiiijiiiiiii+geamul rotund. / ...De o s@pt@m$n@ nici un factor po}tal n-a mai sunat din corn, c@lare / în schimb, iat@ un pop@-negru c@l@re}te cu picioarele în }osea / iat@ dep@rtarea muge }i s-a}terne pe o ciread@ / iat@ v$ntul se înham@ cu t@l@ngi mo}tenite din tat@ în fiu / iat@... / nu mai }tiu, pesemne e t$rziu, / c@ci luce}te s@r@cia-n lumini]e la ferestre mici ca ni}te iconi]e / c@ci gospod@riile cerului s-au închis / sfin]ii }i-au lep@dat pe nori nestinse pipele }i s-au culcat cu nevestele / c@ci turme biblice }i plictisite urc@, urc@, urc@, urc@ pe / c@rare }i pocnesc bice, h@is-ceà }i vorbe murdare. (VOp, I, 134). Ion Vinea a p@strat ^n taina laboratorului s@u din Bucure}ti „comoara poeziei avangardist-dadaiste“ descoperit@ cu prietenul s@u la G$rceni-Vaslui; Tristan Tzara „a v$ndut-o“ la Zürih-Elve]ia, ^n schimbul celebrit@]ii numelui s@u.

Al doilea dadaism, sau dadaismul de Bucure}ti – Zürich / Paris. Dup@ cum se }tie, ^n 1916, Rom$nia intr@ ^n primul r@zboi mondial. Neexpun$ndu-se pericolului bombardamentelor, Tristan Tzara, prin ianuarie 1916, p@r@se}te Bucure}tiul }i se ^ndreapt@ spre Elve]ia, ]ara „ocolit@“ de taifunurile primei conflagra]ii mondiale, stabilindu-se la Zürich pentru o vreme ^n care numele ^i este sortit rapidei celebrit@]i europene / universale. Fire}te, t$n@rul Tristan Tzara duce cu el din Bucure}ti-Rom$nia, la Zürich-Elve]ia, }i „noua estetic@ avangardist-dadaist@“ elaborat@ (la G$rceni-Vaslui }i Bucure}ti) cu prietenul s@u, Ion Vinea, c$t }i „tezaurul s@u“ de nou@ poezie, lans$ndu-le pe „pia]a artelor“ din noua-i re}edin]@, estetic@ }i poezie ce }ocheaz@, ce devin mod@ / curent, ce cap@t@ de-acum numele de mi}care dadaist@, de dadaism. Estetica /



'iiiiiiijiiiiiii+mi}carea avangardist-dadaist@ porne}te din Bucure}ti-Rom$nia (de la Ion Vinea, Tristan Tzara, Marcel Iancu, B. Fundoianu, Ilarie Voronca }. a.), ajunge la Zürich-Elve]ia (prin Tristan Tzara ce, la 8 februarie 1916, ^n Cabaretul Voltaire, „boteaz@“ curentul, ^n prezen]a „principalilor aderen]i“, cu numele de dadaism – la „ceremonie“ particip$nd Hugo Ball, Hans Arp, Richard Heuelsenbeck }. a.: Tristan Tzara «v$r@ la ^nt$mplare cu]itul de t@iat h$rtie ^ntr-un Larousse }i d@ de cuv$ntul Dada care e ^n capul coloanei din dreapta }i ^nseamn@ „Cheval, dans le langage des enfants...“; / ... / curentul fu deci numit Dada; grupul public@ ^nt$iul Le Cabaret Voltaire – iunie 1916 –, apoi buletinul Dada – cinci numere din iulie 1917 ^n mai 1919 – }i ^n sf$r}it Cannibale – 1920» – CPes, 23 sq.), iar de aici, la Paris, de unde „ia circuitul universalit@]ii“, ar@t$ndu-}i „a doua fa]@ a monedei“ ca suprarealism. Mai departe, istoria avangardist-dadaist@ este cunoscut@ (cf.

CPes, 23 sqq. / TzPrim, 107 sqq.).

Daoism (Taoism)(din chinezescul Dao / Tao, „cale“ + suf. -ism)

Daoismul – sau Taoismul – este una dintre religiile chineze, întemeiat@ pe sistemul filosofic al lui Lao Zi (604 – 571 î. H.), av$nd în nucleu principiul Dao / Tao, „Calea Adev@rului“, desemn$nd „elementul primordial absolut în geneza universului“, în jurul c@ruia se consteleaz@ trei „înveli}uri doctrinare“: (1)



'iiiiiiijiiiiiii+purificarea ens-ului uman prin anihilarea narcisismului / egoismului, a iubirii de sine; (2) contopirea cu Dao / Tao prin pierderea sinelui; (3) ob]inerea for]ei de propulsare, de spargere limitelor tragic-existen]iale, spa]io-temporale, prin contopirea individualului cu Dao / Tao.

«Dao / Tao este acela de care nu po]i s@ te ^ndep@rtezi; acela de care po]i s@ te ^ndep@rtezi nu este Dao / Tao» este fraza esen]ial@ din Zhongyong / „Doctrina Mijlocului“. Alan Watts, ^n lucrarea «Dao – calea ca o curgere de ap@», ne ^ndeamn@ s@ ne limpezim paradoxul, lu$nd seama la dialogul dintre doi mae}tri ai Budismului-Chan, Nan Quan }i Zhao Zhou: «Zhao Zhou a ^ntrebat: „Ce este Dao ?“ / Maestrul (Nan Quan) a replicat: „Con}tiin]a ta obi}nuit@ este Dao.“ / „Cum se poate s@-i fii din nou pe potriv@, te ^ndep@rtezi pe dat@ de el.“ / „Dar dac@ nu-]i pui ^n minte una ca asta, cum po]i oare s@-l cuno]ti pe dao ?“ / „Dao, a spus maestrul, nu ]ine nici de cunoa{tere, nici de lipsa de cunoa}tere. Cunoa}terea este fals@ ^n]elegere; lipsa de cunoa}tere este oarb@ ne}tiin]@. Dac@ ^l ^n]elegi cu adev@rat }i dincolo de orice ^ndoial@, dao este precum cerul gol. De ce s@ amesteci aici binele }i r@ul ?“ (...) Cu alte cuvinte, oamenii ^ncearc@ s@ for]eze lucrurile numai atunci c$nd nu-}i dau seama c@ lucrul acesta este imposibil – c@ nu te po]i ^ndep@rta ^n nici un fel de curgerea naturii. %]i po]i imagina c@ te afli ^n afara lui Dao sau c@ e]ti separat de al }i c@ astfel po]i fie s@-l urmezi,



'iiiiiiijiiiiiii+fie nu: dar chiar acest fel de a te imagina se afl@ el ^nsu}i cuprins ^n curgerea lucrurilor, c@ci nu exist@ nici o alt@ cale ^n afara C@ii. Vr$nd-nevr$nd, noi suntem ea }i mergem o dat@ cu ea. (...) Dao nu este dec$t un nume pentru orice se ^nt$mpl@ sau, cum scrie Lao zi, „Principiul Dao este ceea ce se petrece de la sine (ziran)“» (WatD, 66

sq.).

Desc$ntec(din pelasgo-thraco-dacicul descanticua, „f@r@ c$ntec“; v.

lat. canticum, „c$ntec“)

Dec$ntecul este specia epic-folcloric@, av$nd adesea }i elemente lirice, în func]ie de destina]ie / receptor, care const@ într-un oralo-text, de regul@, magic-simbolic, „inhibator“ / „hermetic“, „misteric / ini]iatic“, adresat de „vraciul“ / „medicul“ pelasgo-thraco-dac, sau valah / dacorom$n-arhaic, aflat, în antichitate, în sfera Zalmoxianismului, iar dincoace de primul secol al erei noastre, tot mai mult din sfera Cre}tinismului Cosmic, desigur, at$t bolnavului, c$t }i asisten]ei, în vrema exercit@rii practicilor t@m@duitoare (cu plante medicinale în diferite „combina]ii“, „propor]ii“, „formule“, ori cu substan]e chimice), cu scop dublu, psihoterapeutic }i „de a-}i asigura secretul profesiei“.

Desc$ntecul se atest@ ^n orizontul anului 403 ^. H., acompaniind practicile psihoterapeutice ale medicilor Cogaionului / Sarmizegetusei, ale medicilor-militari ai Zalmoxianismului. Platon (428



'iiiiiiijiiiiiii+– 347 î. H.), în «Charmides» (156, c – 157, b), certific@ ^n acest sens: „Tot a}a e, Charmides, }i cu desc$ntecul nostru. L-am deprins acolo, în tab@ra militar@, de la un thrac, unul dintre medicii lui Zalmoxis, despre care se zice c@ st@p$nesc me}te}ugul de a te face nemuritor. {i spunea thracul acesta, c@ medicii greci pe bun@ dreptate iau seama la cele pe care tocmai le pomeneam; numai c@ «Zalmoxis – ad@ugi el –, regele nostru, ce e (ca }i un) zeu, arat@ c@, dup@ cum nu trebuie s@ încerc@m a vindeca ochii f@r@ s@ vindec@m capul, sau capul f@r@ s@ ]inem seama de trup, tot astfel nici trupul nu poate fi îns@n@to}it f@r@ (s@ ]inem seama de) suflet. Aceasta }i e pricina pentru care medicii greci nu isbutesc s@ vindece cele mai multe boli: ei nu se ridic@ p$n@ la întregul de care ar trebui s@ se îngrijeasc@, iar dac@ nu-i merge bine acestuia, nici partea nu se poate îns@n@to}i. {i toate de aici pornesc – ^mi l@murea el –, de la suflet: at$t cele rele c$t }i cele bune ale trupului ori ale f@pturii noastre depline, }i de aici se revars@ ele, a}a cum de la cap totul se resfr$nge asupra ochilor. Prin urmare, mai ales sufletul se cade îngrijit, dac@ avem de g$nd s@ aducem la o bun@ stare at$t capul c$t }i restul trupului. Iar sufletul – ar@ta el, dragul meu –, se îngrije}te cu anume desc$ntece }i desc$ntecele acestea nu sunt altceva dec$t rostirile frumoase. Din asemenea rostiri se isc@ în suflete în]elepciunea; iar o dat@ ce aceasta iese la iveal@ }i st@ruie în noi, îi e lesne s@ deschid@ cale s@n@t@]ii }i c@tre cap }i c@tre trrupul tot.». %nv@]$ndu-m@ a}adar asemenea leac }i asemenea desc$ntec, m@ ^ndemna s@ nu m@ las ^nduplecat de nimeni s@-i ^ngrijesc capul cu leacul acesta, p$n@ nu-mi va fi ^nf@]i}at mai ^nt$i sufletul spre a fi ^ngrijit prin desc$ntec...“ (PO, I, 183 sq.). Desigur, de la rostirile frumoase ale desc$ntecului din oralitatea cult@ a



'iiiiiiijiiiiiii+Zalmoxianismului, ce a impresionat pe filosof, ^n orizontul anului 403 ^. H., desc$ntecul a str@b@tut cele aproape dou@ milenii ]i jum@tate p$n@ ^n zilele noastre; pentru farmecul poeziei con]inute reproducem aici un fragment dintr-un «Desc$ntec de albea]@» (adic@ de t@m@duire a cataractei), a}a cum a fost cules }i publicat ^n anul 1879, ^n «Albina Carpa]ilor»: «– Eu cum nu m-oi t$ngui / {i cum nu m-oi gl@sui / Cu glas mare / P$n@-n cer, / Cu lacr@mi / P$n@-n p@m$nt ? / C-am s$necat / {-am m$necat / De la cas@, / De la mas@, / Pe cale, / Pe c@rare, / Gras / {i frumos, / Rumen / {i voios; / Dar, c$nd am fost / La mijloc de cale, / de cale, de c@rare, / M-au ^nt$lnit / V$ntoasele / {i Frumoasele; / D-^n p@m$nt m-au tr$ntit, / Gras-negru m-au f@cut, / Cu ]@rn@ m-au acoperit, / Albea]@-n ochi mi-au b@gat, / F@r' de vederi m-au l@sat ! / – Taci, Ioane, nu mai pl$nge / Cu lacr@mi de s$nge; / Nu te t$ngui, / Nu te gl@sui / C@ eu te-oi lecui ! / Maica Domnului, / Din poarta Cerului / Scar@ de aur a slobozit...» (TPp, II, 3o sq.). Un „desc$ntec de dragoste“, rostit „pe mosor“ de fecioara p@r@sit@ de F@t-Frumosu-i, ori, poate, chiar aceast@ «Vraj@ de ursit@», plin@ }i de „poezia cifrelor“, inspir@, desigur, }i poe]i parnasiano-hermetici de talia lui Ion Barbu: «Br$ne, br$ni}orul meu, / F@-te }arpe laur, / {arpe balaur, / Cu solzii de aur, / Cu totul de aur, / Cu 24 de picioare / Merg@toare, / Cu 24 limbi / %mpung@toare, / Cu 24 aripi / Zbur@toare. / Br$ne, br$ni}orul meu ! /



'iiiiiiijiiiiiii+De-a fi ^n sat aicea, / De-a fi la aal doilea, / De-a fi la al treilea, / De-a fi la al patrulea, / De-a fi la al cincelea, / De-a fi la al }aselea, / De-a fi la al }aptelea, / De-a fi la al optelea, / de-a fi la aal nou@lea, / De-ar fi ori}iunde-ar fi, / Cu limbele / S@-l ^mpungi, / La inim@ / S@-l str@pungi / {i la mine / S@-l aduci, / {i cu solzi / S@-l solze}ti, / {i la mine / S@-l porne}ti...» (TPp, II, 56). %ntr-o balad@ ca «Riga Crypto }i lapona Enigel» de Ion Barbu, astfel de desc$ntece reverbereaz@ autentice profunzimi de suflet cogaionic: «Dar soarele, aprins inel, / Se oglindi ad$nc ^n el; / De zece ori, f@r@ sfial@, / Se oglindi ^n pielea-i cheal@; // {i sucul dulce ^n@cre}te ! / Ascunsa-i inim@ plesne}te, / Spre zece vii pece]i de semn, / Venin }i ro}u untdelemn.../ (...) // De a r@mas s@ r@t@ceasc@ / Cu alt@ fa]@, mai cr@iasc@: / Cu Laurul-Balaurul / S@ toarne-^n lume aurul, / S@-l toace, gol la drum s@ ias@, / Cu m@s@lari]a-mireas@, / S@-i ]ie de ^mp@r@teas@.». Costat@m c@, din 1927, anul volumului de debut, «Cuvinte potrivite», desc$ntecul devine o liric@ specie cult@ }i prin pana lui Tudor Arghezi: «Lac@te, cine te-a ^nchis / La u}a marelui meu vis ? / Unde ni-i cheia, unde-i p@zitorul, / S@ sfar@me z@vorul / {i s@ vedem ^n fundul nop]ii noastre / Mi}c$ndu-se comorile albastre ? / Un pas din timp ^n timp, greoi, / Se apropie, dar a trecut de noi. / To]i pa}ii se sf$r}esc }i pier / Pentru urechea ta de fier. / De-o v$n@-ntoars@ peste tine / Cred c@ at$rn@ din v@zduh glicine / {i, de pe bol]i, zorele / {i muguri }i ciorchini de stele. /



'iiiiiiijiiiiiii+Cine va pune-n u}a noastr@ cheie / O singur@ sc$nteie ? / Lumina ochiul }i-l a}az@ / {i-n ^nc@pere caut@ s@ vaz@. / Lac@tul simte }i tresare / Cu bezna mea, ca de o s@rutare. / Stea, nu po]i tu intra-n veriga lui / {i lac@tul t@cerii s@-l descui ?» (Desc$ntec – ArV, I, 26).

Descriere(din infinitivul lung al verbului a descrie)

Descrierea este o modalitate de oglindire – cu cea mai mare fidelitate – a realit@]ii exterioare / interioare, prin cuv$nt / text.

Ca „pictur@ ^n cuvinte“, descrierea se eviden]iaz@ drept mod-mimesis «de a se reprezenta ^n scris ^nt$mpl@ri, oameni, locuri, lucruri» (DTL, 117); se relev@ }i ca stil narativ-plastic de configurare a unui tablou – peisaj, portret, scen@ etc. Descrierea dateaz@ din zorii istoriei literaturii universale; ^n Iliada de Homer, celebr@ este }i descrierea scutului eroului pelasgo-daco-thrac, originar de la gurile Dun@rii, Achile.

Istoria literaturii rom$ne ^nregistreaz@ ^nc@ de la ^nceputuri o serie de descrieri de mare originalitate: «C$nd ei n-au g@sit pe corpul s@u nici o urm@ a maltrat@rilor lor, au luat o osie de car, au pus-o pe umerii lui Sava }i i-au ^ntins m$inile p$n@ la extremit@]ile osiei. Tot a}a i-au legat }i picioarele, ^ntinz$ndu-i-le pe alt@ osie; }i cum era astfel legat, ^n b@t@tur@ l-au pus cu fa]a la p@m$nt }i n-au ^ncetat a-l chinui aproape toat@ noaptea. Dar c$nd geala]ii au adormit...»



'iiiiiiijiiiiiii+(Sansalea de Museua, Gutic@ de Dynogaetia }i Betranion de Tomis, P@timirea Sf$ntului Dacorom$n Sava la r$ul Buz@u, 372 d. H. – CDCD, 148); «(...) Ne ap@reau – ca-n fa]a ochilor – tablouri cu parcelele averii, str@mo}easc@ mo}tenire, }i cu frumuse]ile din plaiurile-ntinse, cu singur@t@]i }i cu p@duri ce pot s@-nc$nte pe monah, ce pot s@-i d@ruiasc@ bunul vie]ii.» (Sf$ntul Ioan Cassian, A dou@zeci }i patra convorbire duhovniceasc@, 429 d. H. –

CDCD, 7 / 126); «Cel mai ^nalt munte este Ceahl@ul; (...) El se afl@ ^n ]inutul Neam]ului, nu departe de izvoarele Tazl@ului; coastele ^i sunt ^nghe]ate de z@pezi care nu se topesc de la an la an; v$rful ^ns@ nu-i acoperit nicic$nd de nea, fiindc@ se pare c@ se ^nal]@ mai sus dec$t norii care aduc z@pad@. Din v$rful lui, care se ridic@ foarte mult ^n ^n@l]ime ca un turn, porne}te la vale un p$r$u cu o ap@ foarte limpede }i, rostogolindu-se cu mare huiet printre st$nci, se arunc@ ^n r$ul Tazl@u. Drept la mijlocul lui se vede o statuie str@veche, ^nalt@ de cinci co]i, ^nchipuind o bab@ ^nconjurat@, dac@ nu m@ ^n}el, de dou@zeci de oi, din sexul c@reia curge un izvor nesecat. Este desigur greu de spus dac@ natura }i-a ar@tat ^n acest monument fantezia ei, sau dac@ m$na iscusit@ a unui artist a pl@smuit-o a}a. Statuia nu e a}ezat@ pe nici o temelie, dar, pe c$nd ^n rest face una cu st$nca, p$ntecele }i dosul le are libere; chiar dac@ ai vrea s@ admi]i c@ printr-un anume me}te}ug cr@p@turile au fost astupate cu var – nu neg c@ multe asemenea inven]ii ale celor vechi s-au



'iiiiiiijiiiiiii+pierdut ^ntre timp prin urgia vremilor – totu}i cu greu se poate ^nchipui cum a fost dus un canal prin picior p$n@ ^n partea cu pricina, deoarece primprejur nu e nic@ieri nici urm@ de vreun izvor sau albia vreunei ape...» (Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae / Descrierea Moldovei, 1716 d. H.) etc.

%n genul epic, descrierea este subsumat@ artei nara]iunii. %n genul liric, a persistat p$n@ la simboli}ti; parnasienii „au propulsat“ descrierea la apogeu; ^ns@ estetica simbolismului, pun$nd accentul pe wagnerianism / instrumentalism, pe inefabil, pe coresponden]e / sinestezii etc., a eliminat din poezie descriptivismul.

%n poezia rom$n@ din ultimele dou@ secole, descrierea / descriptivismul cunoa}te o culmina]ie ^n pastelurile lui Vasile Alecsandri, George Co}buc, Ion Pillat, Adrian Maniu }. a.; ^n proz@, descrieri monumentale ^nt$lnim la Calistrat Hoga}, M. Sadoveanu, Mateiu Caragiale, George C@linescu, Marin Preda, Eugen Barbu, Geo Bogza, F@nu} Neagu }. a.

Deznod@m$nt(dup@ fr. dénouement < dénouer – „a deznoda“)

Deznod@m$ntul este partea subiectului unei opere literare în care „nodul gordian“ proiectat în „intrig@“ este, în sf$r}it, „dezlegat“.

Deznod@m$ntul poate fi – din punct de vedere estetico-literar – firesc (atunci c$nd se ive}te ca «rezultat ^n mod logic din



'iiiiiiijiiiiiii+desf@}urarea ac]iunii, a interac]iunii caracterelor, pasiunilor etc.» – DTL, 118), sau artificial (c$nd survine «^n mod nea}teptat, printr-o interven]ie din afara ac]iunii», deus ex machina, ca la antici, ori „accident modern“); mai poate fi: absurd, am$nat (suspense), a}teptat, brusc, fericit, logic, neprev@zut, previzibil etc. (v. supra, compozi]ie).

Dialect, subdialect, grai(lat dialectus < gr. dialektos < dia-, „cu / prin“ + -legein, „a

vorbi“)

Dialectul este o macro-unitate lingvistic-geografic@ din întregul unei limbi, direct-subordonat@ limbii na]ionale, disting$ndu-se printr-un ansamblu de particularit@]i fonetice, lexicale, morfo-sintactice }i topice, dar }i psiho-lingvistice, macro-unitate în care se relev@ mai multe micro-unit@]i lingvistic-geografice, numite „subdialecte“, sau graiuri.

Dialectele limbii valahe, adic@ ale limbii dacorom$ne / rom$ne contemporane, potrivit geografiei lingvistice din secolul al XX-lea, sunt ^n num@r de opt: (1) dialectul moldovean (vorbit ^n provinciile Moldova }i Bucovina, din Rom$nia de azi, ^n republica Moldova, ^n sate din Ucraina de la vest de Nipru, ^n sudul Basarabiei – cele dou@ jude]e trecute de Stalin ^n administra]ia R. S. S. Ucraineene, ^n Bucovina de Nord / „regiunea Cern@u]i“ }i ^n Maramure}ul de Nord, „d@ruit“ tot de Stalin R. S. S. Ucraina), (2) dialectul maramure}ean (vorbit ^n Maramure}ul de Sud, din Rom$nia de azi, ^n Maramure}ul de Nord,



'iiiiiiijiiiiiii+„d@ruit“ tot de Stalin R. S. S. Ucraina }i ^n Maramure}ul de Nord-Vest din Slovacia, din Nordul Ungariei }i din nord-estul Cehiei), (3) dialectul cri}ean (vorbit ^n [ara Cri}urilor din Rom$nia de azi }i ^n sate din Ungaria de azi, situate ^n Valea Tisei dintre Some} }i Mure}), (4) dialectul b@n@]ean (vorbit ^n partea Banatului din Rom$nia de azi, ^n Voievodina din Iugoslavia / Serbia de azi }i ^n sate din sudul Ungariei), (5) dialectul istrorom$n (^n curs de dispari]ie, vorbit la ora actual@ de c^teva sute de locuitori ai unor sate din Peninsula Istria, din Slovenia, din Croa]ia, din Bosnia-Her]egovina }i din vestul Muntenegrului), (6) dialectul macedorom$n (sau arom$n – vorbit ^n localit@]i din Macedonia, nordul Greciei, Albania, sud-vestul Bulgariei }i sudul Iugoslaviei), (7) dialectul meglenorom$n (av$nd aria ^n Grecia – regiunea Meglen) }i (8) dialectul muntean (vorbit ^n Rom$nia dintre Carpa]ii Meridionali }i Dun@re, adic@ ^n provincia Muntenia, de unde ^i vine }i numele, ^n Rom$nia dintre Dun@re }i Marea Neagr@ – provincia Dobrogea, ^n sate din fostele jude]e Cadrilater }i Durostor din sudul provinciei dacorom$ne}ti Dobrogea / Dunogaetia, sau fosta provincie imperial-roman@ Sci]ia Mic@, d@ruite de Imperiul Rus, Bulgariei, ^n sate situate pe Valea Dun@rii ,din Serbia }i din Bulgaria, ^n sate situate ^n Valea Timocului – regiunea ce ]ine de Serbia-Iugoslavia – }i ^n regiunea timocean@ ce ]ine de Bulgaria). Fiecare dialect are ^n



'iiiiiiijiiiiiii+componen]@ dou@-trei „unit@]i lingvistic-teritoriale“, subdialectele, care, la r$ndu-le, ^}i subordoneaz@ (lingvistic-geografic) dou@-trei graiuri; de exemplu, dialectul muntean are: (1) subdialectul oltean (vorbit ^n Oltenia-Rom$nia), cu graiurile: oltean-sudic / doljean, gorjean, v$lcean etc.; (2) subdialectul timocean (vorbit ^n regiunea Timocului), cu graiul timocean de est (vorbit ^n Bulgaria) }i graiul timocean de vest (vorbit ^n partea ce ]ine de Serbia-Iugoslavia), (3) subdialectul muntean propriu-zis (vorbit ^ntre Olt }i Buz@u), cu graiurile: arge}ean, teleorm@nean, ialomi]ean, prahovean etc.; (4) subdialectul dobrogean (vorbit ^n provincia istoric@ a Dobrogei – aria pe care a avut-o ca provincie imperial-roman@ sub numele de Sci]ia Mic@), cu graiul dobrogean de nord }i graiul dobrogean de sud.

Dialectologie(cf. fr. dialectologie)

Dialectologia este o disciplina lingvistic@ av$nd în obiectiv studierea }i descrierea dialectelor }i graiurilor unei / unor limbi, dispersarea acestora într-un anumit spa]iu lingvistic-geografic, întocmirea h@r]ilor / atlaselor lingvistice etc.

Dialog(lat. dialogus / cf. fr. dialogue)

Prin dialog – într-o oper@ literar@ – se în]elege conversa]ia / discu]ia dintre personaje, un mijloc, o modalitate prin care autorul î}i pune



'iiiiiiijiiiiiii+eroii s@ vorbeasc@ spre a se dezv@lui „direct“ psihologia acestora, ori spre a tensiona intriga, propuls$nd ac]iunea spre un deznod@m$nt.

Se }tie c@ dialogul ^nseamn@ orice situa]ie de comunicare oral@ ^n care protagoni}tii sunt alternativ at$t emi]@tori, c$t }i receptori; ^n opera literar@, aceast@ form@ a comunic@rii orale se face ^n „regia“ autorului, spre a dinamiza ac]iunea }i spre a atrage receptorul ^n calitatea de „martor“. Desigur, dialogul presupune un ansamblu de interac]iuni verbale, sus]inute – „^n regia autorului“ – de elemente paraverbale }i nonverbale, presupune o anumit@ structurare, cu o „celul@ bazal@“, „perechea de replici“; mai presupune }i o anumit@ „dependen]@ de context (^mprejurarea ^n care se desf@}oar@ dialogul, un „grad“ de cunoa}tere a colocutorilor, raporturi sociale, afective). %n structurarea dialogului, autorul are ^n vedere o anumit@ strategie, presupun$nd dou@ componente: (1) ansamblul de interac]iuni ^ntre cel pu]in doi colocutori; (2) ansamblul de m@suri pe care vorbitorul le poate lua, pentru ca ale sale ac]iuni asupra receptorului s@ fie eficiente. %n partea introductiv@ se imprim@ o direc]ie ce con]ine „oferta de dialog“; ^n partea central@, se relev@ „consecin]ele ofertei de dialog“; partea final@ este marcat@ de retragerea din comunicare a unui participant la dialog, fiind anun]at@ sau nu „civilizat“ (tot ^n „regia“ autorului). Strategia dialogului presupune: c$}tigarea bun@voin]ei receptorului, verificarea



'iiiiiiijiiiiiii+periodic@, sau nu, a aten]iei partenerului, reliefarea unor anumite elemente de mesaj. %n „regulile dialogului“ intr@: (1) felul de a prelua cuv$ntul (^nsu}irea rolului de emi]@tor prin ofert@, sau prin integrare ^ntr-un dialog deja ^n desf@}urare; preluarea cuv$ntului prin brutala ^ntrerupere a celuilalt este: fie semn de lips@ de educa]ie, fie rea-voin]@); (2) durata interven]iei; (3) contextul (}i adecvarea mesajului); (4) concordan]a dintre ce urm@re}te s@ spun@ un personaj }i cum spune; (5) direc]ia de desf@}urare etc.

Dialogul este }i o specie filosofic-eseistic@, av$nd o str@lucit@ tradi]ie, de la Platon (Charmides, Phaidros etc.) }i Cicero (De Amicitia / Despre prietenie, De senectute / Despre b@tr$ne]e etc.), prin perioada evmezic@ (Dimitrie Cantemir, Divanul sau g$lceava în]eleptului cu lumea sau giude]ul sufletului cu trupul, din anul 1698), p$n@ ^n epoca modern@, ^n secolele al XIX-lea }i al XX-lea fiind cultivat tot mai rar de c@tre filosofi (E. Renan, Dialoguri filosofice), dar ^nt$lnit mai frecvent la o serie de scriitori, ^ndeosebi, la critici, istorici, teoreticieni literari: Paul Valéry (L’Ame et la Danse / Sufletul }i dansul), M. Dragomirescu, E. Lovinescu, G. C@linescu (Cronicile optimistului), {erban Cioculescu }. a.

Dionisiac(de la „zeul pelasgo-thrac al vinurilor / orgiilor“, Dionysos)

Prin dionisiac este desemnat@ categoria estetic@ în antonimie cu apolinicul, categorie prin



'iiiiiiijiiiiiii+care se relev@ «spargerea echilibrului, lipsa de form@, r@scolirea instinctelor» (DTL, 33), st@rile paradoxale, be]iile / orgiile, violen]a domnind peste ra]iune etc.

(supra – apolinic)

Discurs(lat. discursus, „alergare ^ncoace }i ^ncolo“; cf. fr. discours)

Prin discurs în]elegem o specie a genului oratoric, rezid$nd într-o expunere „academic@“ pe o tem@ politic@, moral@, literar@, }tiin]ific@ etc., în fa]a unui auditoriu elevat.

Discursurile sunt: academice (la deschiderea / ^nchiderea unor sesiuni, la congrese etc.), funebre, juridice, religioase – didahii, omilii, panegirice etc.

Distih(din gr. distichos, „cu dou@ r$nduri“)

Distihul este strofa alc@tuit@ numai din dou@ versuri.

Dintr-un distih – cu versul prim de dou@ silabe (un troheu), cel@lalt fiind de doi trohei – este alc@tuit@ }i cea mai scurt@ form@ fix@ de poezie din lume, salmul (infra / cf. TFul, 88).

Dramaturgie(cf. fr. dramaturgie)

Prin dramaturgie este desemnat@ – pe de o parte – arta de a scrie opere destinate punerii în scen@ }i de a le interpreta }i – pe de alt@ parte –



'iiiiiiijiiiiiii+totalitatea pieselor de teatru ale unui popor, ale unei epoci.

Dup@ cum se poate observa cu mult@ u}urin]@, conceptul de dramaturgie este cu mult mai cuprinz@tor dec$t cel de gen dramatic, incluz$nd }i spectacolul dramatic, }i istoriile „tezauriz@rii“ celor dou@ compartimente.

Dram@(cf. fr. drame < gr. drama – „ac]iune“)

Drama este specia genului dramatic cu intrig@ / conflict la cea mai înalt@ tensiune, dezvoltat@ în discrepan]a dintre idealul / ideea de noble]e – de cele mai multe ori din sfera absolutului – care fr@m$nt@ / mistuie un erou, ori mai mul]i, }i nimicnicia mediului / semenilor, ce ac]ioneaz@ împotriva protagonistului, oblig$ndu-l s@ evolueze între situa]ii comice }i tragice, spre un deznod@m$nt marcat, în majoritatea cazurilor, de sinucidere, sau de o „moarte banal@“ ce nu-i permite s@ guste din rodul împlinirii visului de-o via]@.

Istoria dramei ^ncepe din antichitatea greco-latin@, prin «drama cu satiri», destinat@ „detension@rii“ publicului ^n urma vizion@rii trilogiei tragice (Cyclopul de Euripide), traverseaz@ epoca evmezic@ prin «drama liturgic@» }i secolul al XVII-lea, francez, prin tragicomedii (Nicomède de Pierre Corneille, Don Juan de Molière etc.), spre a-}i descoperi formula „modern@“ de prin secolul al optsprezecelea ^ncoace, prin Beaumarchais (Eugènie, 1767), prin Lessing (Nathan %n]eleptul), prin



'iiiiiiijiiiiiii+Schiller (Ho]ii, Intrig@ }i iubire), prin Victor Hugo (Cromwell, 1827, dram@ celebr@ }i prin prefa]a-manifest de afirmare a romantismului) }. a.

%n „decaedrul de aur“ al istoriei dramei rom$ne}ti se relev@: R@zvan }i Vidra de Bogdan-Petriceicu Hasdeu, Despot-Vod@ de Vasile Alecsandri, N@pasta de I. L. Caragiale, Apus de Soare de Barbu {tef@nescu Delavrancea, Patima ro}ie de Mihail Sorbul, Jocul Ielelor de Camil Petrescu, Me}terul Manole de Lucian Blaga (capodoper@ a expresionismului), Moartea unui artist de Horia Lovinescu, Arca bunei speran]e de I. D. S$rbu }i Iona de Marin Sorescu.

Elegie(lat. elegia – „c$ntec de doliu“ / fr. élégie)

Elegia este specia genului liric în care sunt exprimate sentimente de regret, de sf$}ietoare triste]e / durere a fiin]ei umane ce are revela]ia ireversibilei scurgeri a anilor / vie]ii }i a apropierii ineluctabile de pragul thanaticului.

Elegia }i-a precizat identitatea ^n literatura latin@, ^n epoca lui August, c$nd }i-a restr$ns con]inutul, de la simpla alternan]@ a unui hexametru }i a unui pentametru, }i de la dispunerea – indiferent de con]inut – ^n tiparul distihului (ca ^n literatura elin@), la gama sentimentelor ^ndurer@rii / pl$ngerii, ca ^n lirica lui Tibul, Proper]iu, Ovidiu }. a. Astfel, s-a transmis prin epoca evmezic@ – prin Petrarca, Ronsard (1524 – 1585) }. a. –, spre secolul luminilor, c$nd



'iiiiiiijiiiiiii+specia s-a re^nvigorat spre spiritul ei modern, gra]ie aportului unor poe]i de o sensibilitate deosebit@: englezul Edward Young (1683 – 1765), francezul André Chénier (1762 – 1794), germanii: Friedrich Gottlieb Klopstock (1724 – 1803), Johann Wolfgang Goethe (1749 – 1832) }. a.; maxima poten]are liric@ a elegiei s-a produs ^n secolul al XIX-lea, ^n corola ^mbog@]it@ a speciei eviden]iindu-se «polariz@ri pe motive ca singur@tatea, desp@r]irea de iubit@, efemeritatea sau vidul existen]ei, moartea, caducitatea civiliza]iilor; mai to]i marii exponen]i ai lirismului romantic sunt }i autori de elegii, de la Lamartine la Hölderlin, de la Shelley la Leopardi; ^n noua structurare a poeziei, care are loc ^n etapele de evolu]ie ale modernismului, de la Baudelaire ^ncoace, trebuie spus c@ elegia, ca }i celelalte specii ale genului liric, ^}i pierde, ^ntr-un fel, limitele tradi]ionale; astfel, ^ncep$nd cu ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, la Verlaine sau Laforgue bun@oar@, nu se mai poate vorbi de elegii propriu-zise, ci de versuri cu accente elegiace; diversificarea }i nuan]area tot mai complex@ a triste]ii ^n poezie duc ^n secolul al XX-lea la manifest@ri insolite ^n materie, cu un Rilke, Trakl sau Esenin.» (DTL, 138).

%n „decaedrul de aur“ al elegiei rom$ne}ti ^}i arat@ monumentalitatea: Adio. La T$rgovi}te de Gr. Alexandrescu, O fat@ t$n@r@ pe patul mor]ii de Dimitrie Bolintineanu, Mai am un singur dor de Mihai Eminescu, Moartea narcisului de Dimitrei Anghel, De-a v-a]i ascuns... de Tudor Arghezi, Elegie de George



'iiiiiiijiiiiiii+Bacovia, Gorunul de Lucian Blaga, Steaua somnului de Ion Vinea, Elegia a zecea de Nichita St@nescu; din lirica refluxgenera]iei postbelic-secunde, se al@tur@ }i Lilium breve – Recviem pentru emisfera de aur de Ion Pachia Tatomirescu: «Maci s$ngerii / vor cre}te pe morm$ntul meu: / tu, fecioar@ cu umblet frumos caligrafiind / infinitul de crini ce-mi bate-n c$mpul t$mplelor, / tu, iubita mea cu ochi de-o necunoscut@ lumin@, / vei c@lca razele dese }i fragede, / aplec$ndu-le ^n acoperi}ul meu de lut ^nr@d@cinat – / }i neb@nui]ii mei din]i de-nroura]i m@rg@rin]i / te vor prinde imperceptibil / de c@lc$iul trandafiriu – / iar tu te vei rosti u}or, mireasa mea, / aur dureros de dulce !» (TLil, 43).

Elemente ale situa]iei de comunicare

Dup@ cum se }tie, situa]ia de comunicare este orice stare în care este prezent@ informa]ie, av$nd ca elemente fundamentale: emi]@torul, receptorul, mesajul, codul, canalul }i referentul.

Elips@(lat. ellipsis, „omisiune“)

Elipsa este o figur@ de stil ce desemneaz@ „subîn]elegerea“ într-un context a dou@ sau mai multe cuvinte, din nevoia de „concentrare“.

Dac@ este sub^n]eles un verb, construc]ia devine „nominal@“: «Pa}ii lor sunt muzici, imnurile – rug@.» (Ion Barbu, «Poart@»).

Emi]@tor



'iiiiiiijiiiiiii+(lat. emittere, „a trimite afar@, a l@sa s@ ias@“, > a emite +

suf. -/@/tor)

Emi]@torul este sursa de informa]ie prezent@ într-o situa]ie de comunicare.

Prezen]a emi]@torului, a sursei de informa]ie este absolut obligatorie ^ntr-o situa]ie de comunicare. Al@turi de emi]@tor, canal, cod, celelalte elemente constitutive ale situa]iei de comunicare mai sunt: mesajul, receptorul, referentul }i feed-back-ul.

Endecasilab(lat. hendecasyllabus, „unsprezece“)

Endecasilabul desemneaz@ versul din unsprezece silabe, „recomandat“, îndeosebi, în alc@tuirea sonetului.

Enjambement(din fr. enjamber, „a trece peste“)

Prin enjambement (sau ingambament) se în]elege procedeul de versifica]ie const$nd în continuarea ideii poetice, f@r@ vreo marc@ (pauz@ /„cezur@“), în stihul urm@tor, ori în urm@toarele, condi]ia fiind ca termenul, sau grupul de cuvinte, „r@mas singur“ în dispunerea pe spa]iul liric, s@ sugereze o mi}care ondulatorie, „de relief“, a frazei, cu efecte stilistice superioare.

Modernii folosesc ingambamentul pentru „fluidizarea versului“: «%n limpezi dep@rt@ri aud din pieptul unui turn / cum bate ca o inim@ un clopot / }i-n zvonuri dulci / ^mi pare / c@ stropi



'iiiiiiijiiiiiii+de lini}te ^mi curg prin vine, nu de s$nge.» (Gorunul de L. Blaga).

Enumera]ie(lat. enumeratio – „^n}irare“ / fr. énumération)

Enumera]ia este figura de stil care const@ într-o în}iruire de termeni cu sensuri complementar-pliante în con-textul poemei, cu scopul de a da impresia de amplificare a ideii exprimate }i de a-}i afla în receptor un spa]iu reverberator de catharsis.

Memorabile enumera]ii ^n spiritul esteticii romantismului afl@m ^n crea]ia eminescian@: – «Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolul ascult, / Crengile-mi rup$ndu-le, / Apele-astup$ndu-le... »/ / (...) // «– ... Iar noi locului ne ]inem, / Cum am fost a}a r@m$nem: / Marea }i cu r$urile, / Lumea cu pustiurile, / Luna }i cu soarele, / Codrul cu izvoarele.» («Revedere» de Mihai Eminescu); De din vale de Rovine / Gr@im, Doamn@, c@tre Tine, / (...) / S@-mi trimi]i prin cineva / Ce-i mai m$ndru-n valea Ta: / Codrul cu poienele, / Ochii cu spr$ncenele; / C@ }i eu trimite-voi / Ce-i mai m$ndru pe la noi: / Oastea mea cu flamurile, / Codrul }i cu ramurile, / Coiful ‘nalt cu penele, / Ochii cu spr$ncenele... («Scrisoarea III» de Mihai Eminescu) etc.

De re]inut sunt }i enumera]iile în spiritul esteticii expresionismului: «... a}a ^mbog@]esc }i eu ^ntunecata zare / cu largi fiori de sf$nt mister, / }i tot ce-i ne-n]eles / se schimb@-n ne-n]elesuri }i



'iiiiiiijiiiiiii+mai mari / sub ochii mei – / c@ci eu iubesc / }i flori }i ochi }i buze }i morminte. (Lucian Blaga, «Eu nu strivesc corola de minuni a lumii»); or în spiritul esteticii paradoxismului: «Gura lupului, eu n-am legat, Cuvinte, / ca dobitoacele s@ nu-mi m@n$nce – / c@-n casa mea nu-i loc de animale, / c@-n pielea mea nu-i paji}te, c@-n capul meu nu li-este / frunzarul necesar pentru-ad@post }i iarn@; / eu n-am legat nici nun]i, nici cununii, / nici iarba n-am legat-o, nici frunz@ }i nici ape / vr@jitore}ti n-am azv$rlit ^n col]i la stele; / eu mort@ciune n-am m$ncat, nici c@g$ndit-am, / chiar rumegu} de mi-ar fi curs ^n suflet; / eu n-am m$ncat nici sugrumat de ape, / ori de nisip b@tut, ori lins de viermi de fulger, / nici de ucis de p@s@ri nu m-am atins, Cuvinte; / eu n-am hulit nisipul, nici n-am blestemat / coaja copacilor b@tr$n@, verdele din scoar]@, / nici fructele la care n-am putut s-ajung, / nici aerul, parfumul, ozonul copt ^nalt; / la nimeni nu-s dator, Cuv$ntule, la nimeni, / nici m@car cu o iarb@, nici m@car c-un gr@unte / de orz, sau de secar@, de linte, ori de soare: / eu brad am fost ’naintea pietrei, brad eu sunt / chiar dac@ intru-n piatr@, }i nu mai sunt, }i ies !» (Ion Pachia Tatomirescu, «Gura lupului...» – TMun, 74 sq.) etc.

Epanadiploz@(lat. / gr. epanadiplosis, „repeti]ie la capete / extreme“)

Epanadiploza ca figur@ de stil este o repeti]ie lexical@ const$nd în reluarea aceluia}i cuv$nt la



'iiiiiiijiiiiiii+începutul }i la sf$r}itul unei unit@]i-vers din dou@ propozi]ii corelative.

(Exemplu: «Toate-s vechi }i nou@ toate...» – Gloss@ de Mihai Eminescu).

Epanaleps@(lat. / gr. epanalepsis, „repeti]ie ^ntrerupt@“)

Epanalepsa ca figur@ de stil este o repeti]ie lexical@ întrerupt@ – de regul@, nesimetric@.

(Exemplu: «Copacii albi, copacii negri / Stau goi ^n parcul solitar: / Decor de doliu, funerar... / Copacii albi, copacii negri.» – «Decor» de G. Bacovia).

Epanod@

Epanoda ca figur@ de stil este o repeti]ie gramatical@ const$nd în reluarea „detaliat@, explicit@“, a fiec@ruia dintre membrii unei p@r]i multiple de propozi]ie la începutul unor unit@]i sintactice.

(Exemplu: «Anicu]a neichii, drag@, / Toat@ lumea m@ ^ntreab@ / De ce e}ti neagr@ }i slab@ ? / Neagr@ sunt de felul meu / {i slab@ de dorul t@u...» – Folclor dacorom$nesc).

Epifor@(lat. / gr. epiphora, „}ir de lacrimi“)

Epifora ca figur@ de stil este o repeti]ie lexical@ desprins@ din bocet, const$nd în repetarea unui nume / cuv$nt la sf$r}itul fiec@rei propozi]ii, ori la sf$r}itul fiec@rui vers.



'iiiiiiijiiiiiii+(Exemplu: «...era lemnul cerbului, mu; / era

lemnul vulturului, era lemnul crapului / cu solzii-securi, l$ng@ lemnul g$ndului, mu: / de ce l-a]i pierdut pe Lemn, de ce l-a]i exilat / pe Mu, t@indu-v@ nunta, dragi elemente / prim-conduc@tor-tetradice, / iubit@ Ap@, Aer-psihi-mu, drag@ Focule, / ^ngenunatule P@m$nt ... ?!?» – Od@ lemnului, sau c$ntec pentru elementul mu – TFulg, 94).

Epigonism(lat. epigonus / gr. epigonos, „urma} nedemn“, „st$rpitur@“)

Prin epigonism, într-o cultur@ / literatur@, se în]elege faptul c@ genera]iile creatoare ale prezentului nu se pot ridica valoric la nivelul, ori peste nivelul înainta}ilor.

Epigram@(lat. / gr. epigramma, „inscrip]ie“)

Epigrama – ca specie a genului liric – este o microsatir@ turnat@ în tiparul unui catren, s@ge]ile sale (mai mult ori mai pu]in pi}c@toare, sau chiar muiate în venin de viper@), ]intind tr@s@turile negative ale unei importante personalit@]i politice, culturale etc., ori pe cele ale anumitor p@turi / categorii sociale, institu]ii, care faciliteaz@ injusti]ia, corup]ia, mafia etc., fine]ea ironiei, poanta final@, proiect$ndu-se mai totdeauna în perimetrul înaltei civilit@]i.

Epigrama a fost cultivat@ din antichitate p$n@ ^n prezent; ^n „decada de aur“ a epigrami}tilor valahi se ^nr@z@resc: Anton Pann, Gr. Alexandrescu, I. L. Caragiale, Cincinat



'iiiiiiijiiiiiii+Pavelescu, G. Top$rceanu, Al. O. Teodoreanu, Tudor M@inescu, Maliu Bogoe, Mircea Micu }i Efim Tarlapan. Pentru a ilustra specia, spicuim c$teva epigrame; o }tire din presa anului 1939, ^i prilejuie}te epigramistului timi}orean, Maliu Bogoe, o notabil@ epigram@, pe care o afl@m ^n volumul «Flori }i spini»: «...%n ora}ul Meldan din Anglia se caut@ „un specialist pentru distrugerea }obolanilor...“: De-ar da Englezii-at$]ia bani, / %nc$t s@-}i v$nd@ chiar }i ]ara, / Speciali}ti în }obolani, / N-or mai g@si ca-n Timi}oara. (BFls, 17); ^n volumul «La ]int@» (1979), publicat de acela}i autor, ^n 1979, se afl@ o alt@ epigram@ nostim@: «Unui prieten poet, care citind volumul meu de epigrame Flori }i spini mi-a trimis o epigram@, unde spune: „Florile n-au mirosit, / Spinii nu m-au ^n]epat...“: Nu te-n]epar@ spinii mei, / Observ }i eu – dar gluma, las@ – / S@ }tii c@ nu-se de vin@ ei, / Ci pielea c@-i at$t de groas@...» (BL], 10);

epigramistul de Chi}in@u, Efim Tarlapan, public@ peste Prut, ^n 1999, un volum de veritabile «Stihuri mar]iale»: S@raci }i goi, ca adev@rul, / Ar fi tr@it în rai o via]@, / De-ar fi costat }i-acolo m@rul / c$t cost@ azi, la noi, în pia]@... («Adam }i Eva» – TSm, 31); Cobor$nd din pom, macacul, / A dat la p@m$nt copacul, / {i, f@c$nd din el h$rtie, / Scrie... («Evolu]ie» – TSm, 44); De ce neîngropat el zace ? / Mi-au spus-o ru}ii, cre}tine}te – / L-ar îngropa, c@ au mijloace, / Dar glia rus@ nu-l prime}te... («Lenin ^n mausoleu» – TSm, 47); [ara mea, romano-daca, / Ar@ ]arina cu vaca; / Are boi, dar permanent / Sunt ale}i în parlament. («Paradox» – TSm, 21) etc. Din „r@d@cina pivotant@“ a epigramei se desprind }i „dou@ r@g@lii / r@g@liene“ importante: epitaful }i



'iiiiiiijiiiiiii+(dup@ modelul autoportetelor) autoepigrama; pentru ilustrarea acestor subspecii epigramatice, apel@m la volumul „inedit“, «Academia Aricilandian@», de Ion Pachia Tatomirescu: Pe-al meu morm$nt zac multe oale sparte – / c@ doar de viespi în via]@-avusei parte ...! («Epitaful epigramistului Ioan Viespan»); Demult, mi s-a încredin]at o ram@: / am at$rnat-o între stele,-acolo, sus, / crez$nd c@..., printr-o bun@ epigram@, / în ram@ am s-ajung..., dar v@d c@ nu-s / (c@-n ea e altul, cel mai pre-supus...) ! («Autoepigram@»).

Epilog(lat. epilogus – „concluzie“ / fr. épilogue)

Epilogul este o „l@murire succint@“ din finalul unei opere literare, ce are menirea de a releva „ultimele consecin]e ale desf@}ur@rii epice“.

%n teatrul antic, epilogul era o alocu]iune versificat@ prin care autorul / actorul, la sf$r}itul reprezenta]iei, aducea mul]umiri publicului, f@c$nd c$teodat@ }i unele considera]ii asupra subiectului piesei, asupra impresiilor ce le-ar fi putut l@sa piesa ^n r$ndurile spectatorilor; astfel de epilog se ^ncheia totdeauna cu formula consacrat@: Vos valete et plaudite, cives ! / Fi]i s@n@to}i }i aplauda]i, cet@]eni !. %n retoric@, epilogul desemna partea final@ a unui discurs, ce con]inea „rezumatul“ / „concluziile“ oratorului }i frazele de captatio benevolentiae.

%n literatura rom$n@, epiloguri interesante se afl@ ^n literatura patristic@, la A dou@zeci }i patra convorbire duhovniceasc@ de Sf$ntul Ioan



'iiiiiiijiiiiiii+Cassian: «%ntr-o astfel de dezbatere a gr@it fericitul Avraam despre ob$r}ia, ca }i despre lecuirea am@girilor noastre }i, pun$nd oarecum sub ochii cuget@rii noastre cursele pe care ni le ^ntinsese diavolul, a aprins ^n noi dorin]a pentru adev@rata mortificare, dorin]@ care credem c@ trebuie s@-i ^nfl@c@reze pe to]i. {i pe toate acestea le-am expus ^ntr-o form@ nu tocmai ^ngrijit@; }i dac@ a slovelor mele cenu}@ c@ldu]@ a acoperit ^n]elesurile pline de foc ale Convorbirilor cu cei mai de seam@ p@rin]i, totu}i, socotim c@ trebuie s@ topeasc@ }i din ghea]a multor ce, ^ndep@rt$nd ^nveli}ul cuvintelor, vor binevoi s@ trezeasc@ la via]@ adev@rurile cuprinse ^n ele. Acest foc, o, Sfin]i Fra]i, pe care Domnul a venit s@-l trimit@ pe p@m$nt }i pe care-l vrea foarte arz@tor, l-am trimis c@tre voi nu ^n@l]at p$n@ ^ntr-at$t de duhul ^nfumur@rii, ^nc$t s@ aprind prin acest adaos de c@ldur@ ]elul vostru }i a}a fierbinte, ci pentru ca s@ fie }i mai mare autoritatea voastr@ ^n fa]a fiilor, dac@, ^ntr-adev@r, ceea ce voi ^n}iv@ propov@dui]i, nu cu sim]ul mort al cuvintelor, ci cu exemplul viu, este ^nt@rit }i prin ^nv@]@turile vechilor }i vesti]ilor p@rin]i. R@m$ne ca de-acum, dup@ ce-am fost h@r]uit de primejdiile mari ale furtunii, adierea duhovniceasc@ a rugilor voastre s@ m@ duc@ ^n portul cel foarte sigur al t@cerii.» (CDCD, 52 sq.); la poemul Via]a lumii de Miron Costin: «Mul]i au fostu }i mul]i suntem }i mul]i te a}teapt@; /



'iiiiiiijiiiiiii+Lumea din primenéle nu s@ mai de}teapt@. / Orice este muritoriu cu vremea s@ petrece / (...) / M$ine treci }i te petreci cu mare m@hnire, / %n lut }i ^n cenu}@ te prefaci, o, oame, / %n viierme, dup@ care te afli ^n putoare, / Ia aminte dar@, o, oame, cine e}ti pe lume, / Ca o spum@ plutitoare r@m$i f@r@ nume. / Una fapta, ce-]i r@m$ne, buna, te l@]e}te / %n ceriu cu fericire ^n veci te m@re}te.» (Ant, I, 18); la romanul Ciocoii vechi }i noi de Nicolae Filimon: «... Acest so] fericit era Gheorghe, fostul v@taf de curte al postelnicului Andronache Tuzluc; era acel june m@rinimos ce l-am v@zut sacrific$ndu-se ca s@ scape pe st@p$nul s@u de s@r@cie }i de ru}ine. /... / C$t despre juna sa so]ie, ea este frumoasa Maria, fata banului C..., care, de}i iubise pe Gheorghe cu mult@ pasiune, dar preferase moartea, dec$t o fericire trec@toare }i dob$ndit@ prin c@lcarea ^ndatoririlor sale de bun@ fiic@; suferin]ele }i disperarea ei erau acum r@spl@tite de ajuns.» (Epilog – Din opincar, mare sp@tar); la ciclul poematic arghezian, 1907 – peizaje: «Au c$}tigat ciocoii r@zboiul lor cu ]ara / {i s-au ales plugarii cu mor]ii }i ocara. / ... / A}a, pe ne}tiute, pe la un miez de noapte, / R@spunde din bordeie alt nou@ sute }apte, / Mai chibzuit, mai cr$ncen, nu l$nced ca o turm@, / S@ nu cumva s@ fie, vede]i, }i cel din urm@. // C@ poate }i armata ^n slujb@ la ciocoi, / Trezit@ la dreptate, s@ fie-atunci cu noi.» (Epilog – ArV, I, 529 / 531) etc.

Episod(cf. fr. épisode < gr. epeisodion – „ceea ce vine din afar@“)



'iiiiiiijiiiiiii+

Prin episod se în]elege o parte dintr-o oper@ literar@, circumscris@ unei singure situa]ii, sau o ac]iune secundar@ / incident@, accesorie principalei ac]iuni dintr-un basm, poem eroic, roman, dintr-o epopee, dram@, tragedie etc.

%n tragedia antic@, episoadele erau ^ncadrate ^ntre c$ntecele corale, ultimul episod fiind numit exod. Modernitatea percepe episodul ca temporar@ / marginal@ ac]iune (de unde }i atributul episodic), cu oarecare independen]@ fa]@ de ac]iunea central@, av$nd adeseori rolul de a-i sublinia sensurile.

Personaj episodic este eroul cu apari]ie temporar@, ^ntru sus]inerea ac]iunii protagonistului.

%n epica folcloristic@, episodul desemneaz@ un moment / }ablon din serie, put$nd avea chiar circuit ^n mai multe balade, basme, pove}ti etc.

%ntre episoadele memorabile din capodopera romanesc@ a realismului rom$nesc, Ion, de Liviu Rebreanu, men]ion@m pe cel al ^mbr@]i}@rii p@m$ntului de c@tre protagonist (^n capitolul «S@rutarea»), pe cel referitor la cearta dintre ^nv@]@torul Herdelea }i preotul Belciug (episod extins – ^ncep$nd cu «Copilul» – pe mai multe capitole) etc.

Epitet(lat. / gr. epitheton – „ceea ce este ata}at“; cf. fr. épithète)

Epitetul este figura de stil ce se relev@ pe l$ng@ o parte de vorbire ca element lexico-morfo-



'iiiiiiijiiiiiii+sintactic, dar neap@rat produc@tor de catharsis, de valoare estetic@.

Tudor Vianu observa ^n leg@tur@ cu aceast@ figur@ de stil c@: (1) «vechile tratate de retoric@ ne asigurau c@ epitetul este ^ntotdeauna un adjectiv ^n func]ie de atribut», astfel de defini]e fiind «^ns@ incomplet@ }i prea str$mt@»; (2) «dac@ atributul adjectival are, f@r@ ^ndoial@, puterea de a exprima unul din aspectele caracteristice ale obiectelor, ca }i sentimentele cu care le ^nt$mpin@m pe acestea, nu este mai pu]in adev@rat c@ limba st@p$ne}te mijlocul de a ^nf@]i}a }i caracteristicile ac]iunilor, ^mpreun@ cu sentimentele pe care acestea ni le provoac@; epitetele pot determina un substantiv, dar }i un verb; din r$ndul epitetelor fac deci parte nu numai adjectivele, dar }i toate acele p@r]i de cuv$nt sau de fraz@ care determin@ substantivele }i verbele prin ^nsu}iri ^nregistrate de fantezia }i de sensibilitatea cititorului, adic@ prin ^nsu}iri estetice; nu sunt, prin urmare, epitete, determin@rile lipsite de valoare estetic@; ^n versurile lui Eminescu: Calu-i alb, un bun tovar@}, / %n}euat a}teap-afar@ («Povestea teiului»), în}euat nu este un epitet, pentru c@ el exprim@ numai o determinare necesar@ pentru ^n]elegerea ^mprejur@rilor narate de poet, dar adjectivul alb are valoarea unui epitet, deoarece adaug@ o precizare de care ^n]elegerea faptelor se poate dispensa, dar pe care ^nchipuirea }i-o reprezint@; (...) nu sunt epitete determin@rile care ^ntocmesc, ^mpreun@ cu determinatele lor,



'iiiiiiijiiiiiii+unit@]i indisolubile, ca ^n exemplele: cu}me frigiene, salcie pl$ng@toare, covor persan, p$nz@ de p@ianjen, repaos de veci, înger de paz@ etc.» (VSS, 144 sq.).

Desigur, frigiene, pl$ng@toare, persan, de p@ianjen etc. nu sunt epitete deoarece la eliminarea atributelor respective constat@m c@ «modific@ no]iunea exprimat@».

[in$nd seama «de toate aceste limit@ri», Tudor Vianu d@ o mai bun@ defini]ie dec$t cele din toate tratatele veacului s@u: «...epitetul este acea parte de vorbire sau de fraz@ care determin@, ^n lucrurile sau ac]iunile exprimate printr-un substantiv sau verb ^nsu}irile lor estetice, adic@ acelea care pun ^n lumin@ felul ^n care le vede sau le simte scriitorul }i care au un r@sunet ^n fantezia }i sensibilitatea cititorului.» (VSS, 145).

Abord$nd «categoriile epitetului ^n poezia lui Eminescu», Tudor Vianu eviden]iaz@: (1) o clas@ a epitetelor substantivelor, ^ntre care }i adjectivul gerunzial: turbarea lui – a leului – fugind@ («Amorul unei marmure»), r$z$ndul t@u delir (ib.), vibr$nda jale («La morm$ntul lui Aron Pumnul»), lira vibr$nd@ («La Heliade»), umbre suspin$nde («Misterele nop]ii») etc. (aceste tipuri de epitete disp@r$nd din lirica eminescian@ de dup@ 1869); ori rezultat dintr-un substantiv: fruntea-i copil@ («Speran]a»), basmele copile («Memento mori»), m$na însceptrat@ etc.; sau epitetul-atribut-substantival-prepozi]ional / genitival: s$nu-i de crin («Speran]a»), haina-i de granit («%mp@rat }i proletar»), bra]e de z@pad@ («Strigoii»), p@durea de argint («C@lin»), r$uri în



'iiiiiiijiiiiiii+soare, («Floare albastr@»), demoni cu ochi mari («Venere }i Madon@»), p@re]i cu colb («Cuget@rile s@rmanului Dionis»), oceanul cel de ghea]@ («De c$te ori iubito...»), oceanele-nfinirii («Memento mori») etc.; (2) o clas@ a epitetelor verbului (adverbul }i locu]iunile adverbiale), clas@ bogat reprezentat@: se-ncovoaie tainic («O c@l@rire ^n zori»), silfele vin jalnic («La Heliade»), c$nt$nd vesel }i u}or («De-a} avea...»), lucesc ad$nc himeric («Luceaf@rul»), vorbe}ti pe în]eles (ib.), se întinde vulture}te («Scrisoarea III») etc.; (3) o clas@ a epitetelor-apozi]ii, nume predicative, atributive contrase-n construc]ii gerunziale: «Ochii, stele negre, ^ntuneca]i sclipeau» («Povestea magului c@l@tor ^n stele»), «O stea, vultur de aur» (ib.), «luna, o clo}c@ rotund@ }i gras@, / Merge pe-a cerului aer moale...» («Mitologicale»); «Spusa voastr@ era s$nt@ }i frumoas@» («Epigonii»), «Nici o sc$nteie-ntr-^nsul nu-i candid@ }i plin@» («%mp@rat }i proletar»); «A} fi frunz@, a} fi floare, a} zburare / Pe-al t@u s$n gem$nd de dor» («O c@l@rire ^n zori») etc.

%ntre «categoriile estetice ale epitetului», se re]in ^n primul r$nd epitetele apreciative («umbra m@rea]@» – La morm$ntul lui Aron Pumnul; «inimi b@tr$ne, ur$te» – Epigonii etc.) }i epitetele evocative (morale / fizice: «veselul Alecsandri» – Epigonii; «pl@cerile }irete» – Povestea magului c@l@tor în stele; «ura cea mai crud@» – Rug@ciunea unui dac; «luna argintie» etc.); mai exist@: epitet ornant („generalizator“: lumea-i vesel@ }i trist@; via]@ amar@ etc.), epitet individual («fulgerul ne-ndur@tor al coasei»), epitet antitetic / oximoronic («lumin@ / iubire



'iiiiiiijiiiiiii+dureros de dulce»), epitet cromatic («copacii albi, copacii negri», «amurg violet», «ninge gri» – din poezia lui Bacovia) etc.

Epizeuxis

Epizeuxis ca figur@ de stil este o repeti]ie gramatical@ const$nd în reluarea unui cuv$nt f@r@ a ]ine seama de vre-o „topic@ specific@“.

(De exemplu, repeti]ia simbolului-element-fundamental-al-lumii, „p@m$nt“: «P@m$ntul suie-n temple,-n piramid@, / ^n galaxii de ancore cu lun@, / c-o lume ^nroindu-se nebun@,-n / buimac@-naintare de omid@... // Celesta mare ro}ie-}i adun@ / un gordian de specii pentru crid@, / un gordian }i pentru zona-i vid@ – / spa]iu }i timp n@sc$ndu-se-mpreun@... // Oric$t s-arat@ de integru cerul / }i-oric$t ar face lumea noastr@ unde, / p@m$ntul ne ^nal]@, ori ne-ascunde... // El ni-e st@p$n ori^ncotro }i-oriunde – / p@m$ntul, împ@ratul negru, lerul / topindu-}i, nun]ii cosmice, tot fierul...» – Sonetul Negrului %mp@rat sau psalmul elementului P@m$nt de Ion Pachia Tatomirescu / TUph,

47).

Epoc@ / perioad@ literar@(cf. fr. époque / période littéraire)

Prin epoc@ / perioad@ literar@ este desemnat un segment temporal (cuprinz$nd – neap@rat – de la mai mult de un deceniu de „a}ezare“, de „sedimentare“, de „recristalizare“ social-cultural@ / spiritual@, p$n@ la patru / cinci



'iiiiiiijiiiiiii+decenii }i chiar mai mult) din spirala ontic@ a literaturii unui popor, segment ale c@rui capete sunt marcate de puternice seisme sociale (r@zboaie, revolu]ii, schimb$nd întotdeauna vechiul regim / registru social-existen]ial al poporul respectiv, determin$nd muta]ii în baz@ }i, fire}te, în suprastructur@) }i de pecetea stilistic@ a unui curent cultural / literar, ceea ce nu exclude – în „planul secund“ – co-existen]a altor curente literare, culturale etc.

Nejustificat, concepte ca epoc@ / perioad@ literar@, genera]ie literar@ etc. lipsesc din dic]ionarele de idei literare, de termeni literari etc. (cf. MDil, DTL),

de}i se opereaz@ curent cu aceste no]iuni, fie ^n ^nv@]@m$ntul universitar }i preuniversitar, fie ^n presa de specialitate.

Periodizarea genera]ionist@ (1985). %n «Literatura rom$n@ contemporan@», I, din 1995, Lauren]iu Ulici public@ }i o «Introducere», scris@ ^n anul 1985, unde eviden]iaz@ faptul c@ «nu avem un criteriu absolut conving@tor pentru o periodizare a literaturii – „genera]ia biologic@“, „genera]ia de crea]ie“, „promo]ia“, ori „^nainte de 1900“, „dup@ 1900“, „antebelic@“, „interbelic@“, „postbelic@“ etc., sau chiar „veche“, „premodern@“, „modern@“ }i „contemporan@“, fiind fiecare, ^ntr-o anume m@sur@, criterii discutabile – cu at$t mai dificil@» p$r$ndu-i-se «g@sirea unuia pentru ordonarea materiei literare din interiorul unui fragment istoric, al unei perioade, cum ar fi, de pild@, „literatura contemporan@“» (ULrc, I, 10), referindu-se, desigur,



'iiiiiiijiiiiiii+la segmentul temporal dintre anii 1945 }i 1985 / 1995; a observat }i „un pseudo-criteriu“, impus de tradi]ia istoriografic@, «^mp@r]irea pe genuri: „poezie“, „proz@“, „dramaturgie“ etc.» (ibid.). Totu}i, Lauren]iu Ulici este convins c@ «^n conformitate cu modelul de periodizare a literaturii pe genera]ii, iar, ^nl@untrul acestora, pe promo]ii decenale, tabloul cronologic al literaturii rom$ne moderne ar ar@ta ^n felul urm@tor, ^ncep$nd de ast@zi, spre origini»: 1. genera]ia postbelic@ sau (dup@ cum zice, cu o sintagm@ neinspirat@), genera]ia „reflexului condi]ionat“, «cu promo]iile 80, 70 }i 60», «cuprinz$nd scriitori debuta]i }i afirma]i ^ntre 1956 }i 1986» (c$t }i «promo]ia reformat@»), ceea ce, pe segment temporal, ^nseamn@ „literatura contemporan@“, la care se refer@ titlul; 2. genera]ia r@zboiului sau a „r@scrucii“, «cu promo]iile 50, 40 }i 30, cuprinz$nd scriitori debuta]i }i afirma]i ^ntre 1926 }i 1956» (ULrc, 11); 3. genera]ia interbelic@ sau a „unit@]ii“ «cu promo]iile 20, 10 }i 90 (sec. XIX), cuprinz$nd scriitori debuta]i }i afirma]i ^ntre 1896 }i 1926»; 4. genera]ia marilor clasici «cu promo]iile 80, 70 }i 60, din veacul anterior, cuprinz$nd scriitori debuta]i }i afirma]i ^ntre 1856 }i 1886»; 5. genera]ia patruzecioptist@, «cu promo]iile 50, 40 }i 30, cuprinz$nd scriitori debuta]i }i afirma]i ^ntre 1826 }i 1856.» (ULrc, I, 12). Se observ@ u}or c@ periodizarea „genera]ionist-promo]ionist@“ a lui Lauren]iu Ulici este marcat@ din planul istoriei



'iiiiiiijiiiiiii+poporului rom$n de marile seisme sociale – r@zboaie / revolu]ii: revolu]ia lui Tudor Vladimirescu din 1821, revolu]iile burghezo-democratice din 1848, „r@zboiul de independen]@“ din 1877, r@scoala din 1907, primul r@zboi mondial, al doilea r@zboi mondial etc., care au antrenat }i ^n perimetrul literaturii genera]ii („valuri“), „promo]ii“, „curente“ etc.

O periodizare „interdisciplinar@“ (preistorie, mitologie, lingvistic@, „religii ale paleoliticului, ale mezoliticului }i ale neoliticului“, istorie, Zalmoxianism, literatur@, Cre}tinism etc.). O „temeinic@“ periodizare a literaturii pelasgo-thraco-dace, sau valahe / dacorom$ne (rom$ne), „de la origini“ }i p$n@ la Revolu]ia Anticomunist@ Rom$n@ din Decembrie 1989, nu se poate face dec$t ^n „mod interdisciplinar“, nel@s$nd nimic „^n afar@“ din ceea ce se constituie ^n „art@ a cuv$ntului“, parte integrant@ a spa]iului nostru spiritual, bipolarizat de Matca sacrului fluviu, Dun@rea, }i de sf$ntul nostru Munte, Cogaion, din Carpa]ii Sarmizegetusei (fosta str@lucitoare capital@ a Daciei, distrus@ de „hoardele“ armate imperial-romanice ale lui Traian, ^ncep$nd din anul 106 d. H.).

(1) Epoca arhaic@ (8175 – 1600 î. H.), ori perioada cogaionic-politeist@ }i henoteist@, sau prezalmoxian@. Este cea mai ^ntins@ }i cea mai ^nce]o}at@ epoc@. Dup@ subperioada (8175 – 7000) mitotextului hierogamiei Tat@lui-Cer / Samasua („Mo}ul-Soare“) }i Mumei-P@m$nt (Dachia), incizat pe o }lefuit@ falang@ de cal („sanctuar la purt@tor“), descoperit@ pe malul st$ng al Dun@rii, la Cuina-Banat (Rom$nia), se relev@ o subperioad@ (7000 –



'iiiiiiijiiiiiii+5300) a Statuetei Scrise a lui Samasua (Soarele-Mo} / Tat@l-Cer) de la Ocna-Sibiului (Rom$nia), dat$nd din orizontul aanului 7000 ^. H. %n aceast@ subperioad@, Pelasgo-Dacii din Alutuania / Oltenia (Rom$nia) inventeaz@ secera din corn de cerb «cu din]i de silex». La „ultima“ transgresiune a M@rii Getice / Negre, apele-i p@trund pe gurile Dun@rii, peste C$mpia Rom$n@, p$n@ la confluen]a cu Oltul / Jiul, iar ]inuturile joase }i v@ile Dunogaetiei / Dobrogei etc. sunt submerse; din aceast@ cauz@, ^n aria submers@ nu exist@ urme ale pelasgo-culturii Turda}-Vincea; de la pelasgo-cultura Cri} „se trece“ direct la culturile central-pelasgo-dacice de dup@ orizontul anului 4600 ^. H. / 3575 E. V.: Boian, V@dastra, Hamangia, Gumelni]a etc. %n subperioada scriselor t@bli]e rectangulare }i a T@bli]ei-Soare de la T@rt@ria-Rom$nia (5300 – 3400 î. H.), ^ncep s@ ^nfloreasc@ multe centre pelasgice / valahice carpato-dinarice ale metalurgiei cuprului }i aurului (cf. GCiv, 143), cele mai vechi centre din ^ntreaga lume. Pelasgia (Dacia / Thracia) / Valahia (Dacorom$nia) furnizeaz@ Europei primele “piese” de cupru (cf. GCiv, 62). Pe la anul 5435 ^. H., Pelasgo-Dacii din Ardeal-Rom$nia perfec]ioneaz@ „secera din corn de cerb cu din]i de silex“, transform$nd-o ^n marea secer@ curbat@ din cupru, cu dubl@ func]ie: arm@ de ap@rare }i unealt@ agricol@. Potrivit T@bli]ei-Soare de la T@rt@ria-Rom$nia }i altor t@bli]e cu scriere arhaic-pelasgic@ / valahic@, Dacia are aspectul statalit@]ii henoteist-zalmoxiene, sau al „prim-statului de tip papal“. %n orizontul anului 5300 ^. H., dup@



'iiiiiiijiiiiiii+aproape trei milenii de evolu]ie, Pelasgia / Valahia „arhaic@“ are o societate complex@, cu o clas@ preo]easc@ foarte bogat@ / puternic@ (direct-propor]ional@ cu droaia de zeit@]i), cu v$n@tori-culeg@tori, cu p@stori, cu agricultori, cu produc@tori de unelte (de la cele de lupt@ / v$nat, prad@, p$n@ la cele de cult, de p@storit etc.), cu confrerii r@zboinic-religioase etc. Pelasgii formeaz@ «aglomer@ri de popula]ie adesea reprezentate de mici a}ez@ri urbane» (GCiv, 61).

Folosesc scrierea. Limba pelasg@ / valah@ este destul de evoluat@, asigur$nd comunicarea „celor mai profunde g$nduri / idei, sentimente“ etc. ale universului uman din acest orizont cultural. Muntele sf$nt, Cogaionul, î atrage, î une}te }i î ocrote}te prin jertfele periodice, ^ndeosebi, prin jertfele regilor-zei (^mbunarea divinit@]ii fiind ^n func]ie de calitatea jertfei). Se accentueaz@ diferen]ele dintre „centru“ }i „margine“ / „periferie“. %n „panoul central“ de credin]e / idei religioase din Cogaion se relev@ puternicul cult al lui Samasua (Soarele-Mo} / Tat@l-Cer), f@c$nd „pereche“ cu Muma-P@m$nt / Dachia, }i puternicul cult al lui Sa-Ares (Soare-T$n@r / R@zboinic), f@c$nd „pereche“ cu Dochiana / Luna („Sora Soarelui“ / „Spuma Laptelui“). Regele-zeu este ^ntruparea pe p@m$nt, printre Dax / Daci a divinit@]ii fundamentale, a lui Samasua / Samo} (Soarele-Mo} / Tat@l-Cer, Dumnezeul Cogaionului). Religios, masa Pelasgilor este divizat@ ^n Dax / Daci, adep]ii „dreptei credin]e“ din „panoul



'iiiiiiijiiiiiii+central actual“, deja „henoteist“, }i ^n Thrax / Thraci, credincio}ii ^n str@vechea droaie de zei / idoli din Cogaion. „Competi]ia“ pentru calitatea jertfei anuale c@tre „zeul cel mare“ se rezolv@ prin unirea mai multor neamuri, a mai multor cogaionice „]@ri de r$uri / mun]i“. Tradi]ia cogaionic@ a jertfei indic@ periodicitatea de cinci ani; a}adar, jertfirea regelui-zeu, ^n Cogaion, este anual@, dar asigurat@ ^n a}a fel ^nc$t „r$ndul“ la jertf@ vine o dat@ la cinci ani, prin unirea a cinci cogaionice „]@ri de r$uri / mun]i“ ale Pelasgilor-Dax ([ara Ardealului, [ara Cri}anei, [ara Banatului, [ara Olteniei }i [ara Munteniei / Gaetiei), constituindu-se ^n Dacia („p@m$ntul-mum@“ binecuv$ntat de Samsua, Dumnezeul Cogaionului). %n orizontul anului 5300 ^. H., societatea Pelasgiei / Valahiei este structurat@ ^n clase, av$nd o for]@ public@ special@, religioas@, henoteist-zalmoxian@ (din confrerii r@zboinic-religioase), ^nzestrat@ cu mijloace de convingere / constr$ngere destinate ap@r@rii ordinii existente. Func]ia social@ general@ vital@ const@ ^n trimiterea Regelui-Zeu / Mesagerului Celest la Samasua / Samo} (Soarele-Mo} / Tat@l-Cer), „un soi de ambasador“ pe l$ng@ Marele Zeu, pentru bun@starea comunit@]ii din cele cinci ]@ri de r$uri / mun]i subordonate Cogaionului }i constituindu-se ^n Dacia – ^n opozi]ie cu „Thracia“ –, dup@ cum atest@ }i T@bli]a-Soare de la T@rt@ria-Rom$nia. %ntre 5300 î. H. }i 1600 î. H., anul Reformei Zalmoxianismului, Pelasgo-



'iiiiiiijiiiiiii+Dacia cunoa}te 740 de de regi-zei sacrifica]i ^n numele Dumnezeului de Cogaion / Sarmizegetusa, Samasua / Samo} (Soarele-Mo} / Tat@l-Cer). Din orizontul temporal al anului 5000 dateaz@ Templul Nuntirii Tat@lui-Cer }i Mumei-P@m$nt de la C@scioarele-Rom$nia (pe malul st$ng al Dun@rii, la sud de Bucurestes / Bucure}ti). Din orizontul anului 4530 ^. H. (v. fotografia de pe copert@) se dateaz@ Statueta Mo}ului / Tat@lui-Cer «ce st@ }i se g$nde}te» }i Statueta Mumei-P@m$nt ca «zei]@ gravid@» (ambele din lut ars), ilustr$nd Perechea Primordial@ din „panoul central“ pelasgo-dacic; statuetele – botezate de arheologi: «G$nditorul Ponto-Dun@rean }i So]ia-I» – au fost descoperite ^n necropola de la Cernavod@-Rom$nia. %ntre anii 4400 ^. H. }i 4200 ^. H., primul val de popula]ii-kurgan („p@stori“ seminomazi, tot europeano-pelasgi, dintre Don }i Volga), invadeaz@ Dacia de la Dun@rea de Jos; este asimilat de Pelasgo-Dacii, autohtonii din bazinul Dun@rii de Jos, dar ^i determin@ s@ se organizeze mai bine administrativ-militar-religios, spre a ^nt$mpina / lupta ^mpotriva noilor valuri de popula]ii migratoare, spre a-}i ap@ra sacrele p@m$nturi fertile cu sanctuarele divinit@]ilor fundamentale, ^n numele zeit@]ii r@zboiului, So-Ares (Soare-T$n@r / R@zboinic), din sacra pereche secund@, pereche al c@rei rol important a trecut-o ^n centrul panoului de credin]e / idei religioase; tot mai complex devine Cultul Soarelui / So-Ares („fiul lui Samasua“). %n subperioada „primului mioritism“



'iiiiiiijiiiiiii+(3400 – 1600 î. H.), ritualurile funerar-eroice devin extrem de complexe. %ntre 3400 ^. H. }i 3200 ^. H. ^}i face apari]ia al doilea val-kurgan ^n bazinul Dun@rii, urmat de al treilea val-kurgan, ^ntre 3000 }i 2800 ^. H. %n aria Pelasgo Daciei (Valahiei), s-au format dou@ „creuzete asimilatoare“: „creuzetul nord-vest-pontic“ (sau „creuzetul nipro-nistrean / dun@rean“) }i „creuzetul pannonic“ (sau „creuzetul dun@reano-tisian“). „Intr@rile“ popula]iilor migratoare euro-asiatice ^n aceste „creuzete“ ale Daciei se f@ceau prin „est / nord-est“, pe „culoarul“ de la Sabatinovka la Coslogeni, }i prin „nord / nord-est“, pe „culoarul pannonic“. „Ie}irile“ – ^n caz c@ respectivele valuri erau foarte puternice, succed$ndu-se rapid, deci „neasimilabile“ – se f@ceau prin „sud“ („sud-est“ / „sud-vest“): din „creuzetul nipro-dun@rean“, migratorii erau ^mpin}i dinspre C$mpia Nord-Vest-Pontic@ }i dinspre C$mpia Dun@rii de Jos, peste Mun]ii Balcani / Rodopi, ^n zonele aride ale Anatoliei }i ^n nefertilele insule est-mediteraneene – din Marea Thracic@ / Egee. Din „creuzetul pannonic“, migratorii erau „respin}i“, fie dincolo de Carpa]ii Nordici }i de Alpi, fie – dac@ mai r@m$neau neasimila]i – erau ^mpin}i peste Mun]ii Dinarici, ^n insulele s@race ale M@rii Adriatice, ori ^n regiunile sterpe ale Peninsulei Italice. Popula]ia autohton-pelasg@ (daco-thrac@, valah@ / dacorom$neasc@) a fost mereu tulburat@ de invadatorii euro-asiatici (^ntre anul 4.400 ^. H., al



'iiiiiiijiiiiiii+primului val de Kurganieni, }i anul 896 d. H., al migra]iei Ungurilor), mai bine de 5.296 de ani, ^ntr-un impresionant „flux-reflux“ ^ntre matc@ (Matca Dun@rii) }i munte / „Cogaion“ (Carpa]i, Dinarici, Pind, Balcani, Rodopi etc.). Al II-lea val-kurgan }i al III-lea val-kurgan au fost at$t de puternice ^nc$t au cuprins nu numai Pelasgia de Centru, ci }i Pelasgia de Vest, ^ntreaga Europ@ Pelasgic@, de la Marea Baltic@ p$n@ ^n Anatolia, de la Nipru p$n@ ^n Asturia / Peninsula Iberic@.

%nhumarea „regelui de arme“ cu securea dacic@ dubl@, sau cu ghionul / baltagul în m$na dreapt@ }i oglindirea veridic@ a ritualului în «Corinda P@curarului pe-à Gur@ de Rai», din orizontul anului 3400 î. H. Unul dintre cele mai reprezentative morminte din Dacia de Vest (C$mpia Tisei), privind „ocrotirea capului cu securea / toporul ^n m$na dreapt@, deasupr@-i“, este }i cel ce are num@rul 29 ^n necropola de la Tiszavalk. Comparat cu cele 43 de morminte ale necropolei respective, dup@ cum certific@ Marija Gimbutas, «este cel mai mare, mai ad$nc }i mai bogat dintre toate»; este morm$ntul „regelui de arme“ daco-marisian / tisian din orizontul anului 3400 ^. H., «av$nd l$ng@ cap securea de lupt@ pe care o ]inea ^n m$na dreapt@»; «tot l$ng@ capul conduc@torului se aflau o piatr@ rotund@, o strachin@, un ciub@r }i un pumnal de silex de 14 cm lungime; o traist@ din piele putrezit@ con]inuse probabil col]ul de mistre], r@zuitoarea din silex, solzul triunghiular de obsidian; la cealalt@ extremitate a gropii, la picioarele mortului, se g@sea o pereche de sule din cupru, tot acolo fiind puse }i oase de porc: oasele unui



'iiiiiiijiiiiiii+picior }i coastele; bra]ul st$ng al mortului lipsea; inventarul morm$ntului nr. 29 de la Tiszavalk difer@ foarte pu]in fa]@ de acelea din mormintele de la Csongrad (Ungaria) }i Decea Mure}ului (Rom$nia)»; era «o c@petenie robust@, a}ezat@ pe o latur@, u}or contractat@» (GCiv, 208), ^ntr-o groap@ de 2,5 m lungime }i de «peste 1m l@]ime» (ibid); este un morm$nt tipic Daciei din orizontul anului 3400 ^. H. (dac@ dat@rile radiocarbonice sunt ^n concordan]@ cu cele din raportarea pe baz@ de analogii la pelasgo-cultura Cernavod@ I).

Practica magic-ritualic@ / mitic@ a ^nmorm$nt@rii „regelui de arme“ din Dacia orizontului anului 3400 ^. H., av$nd la cap toporul (baltagul) / securea ]inut(@) cu m$na dreapt@, o g@sim reflectat@ veridic ^n testamentul protagonistului din oralotextul mioritic Corinda P@curarului pe-à Gur@ de Rai, ce este ^n circuitul sacru }i ^n zilele noastre, la V@r@dia de Mure} (Rom$nia), nu departe de necropolele de la Decea Mure}ului }i de la Tiszavalk, colind@ de unde afl@m }i „motiva]ia“ – t@ierea ploilor (probabil, din Cerul-de-Fier) cu toporul: Oi-Lerund@-Leroi-Ler...! / Oi-Lerund@-Leroi-Ler...! / Pe plai pe la noiu, / pe-a Gur@ de Raiu, / oi-Lerund@-leroi-Ler...! / Pe plai pe la noiu, / oi-Lerund@-leroi, / torcu-mi-se-ntorcu – / oi-Lerund@-Leroi, / trei ciopoi de oiu, / oi-Lerund@-Leroi, / cu trei p@curoniu – / oi-Lerund@-Leroi...! / Doi îs veri-primariu, / oi-Lerund@-Leroi, / unu-i striinelu – / oi-Lerund@-Leroi, / cei doi veri-primariu – / oi-Lerund@-Leroi, / ei se vorovau, / oi-Lerund@-Leroi, / ca s@ mi-l omoare – oi-Lerund@-Leroi, / pe cel striinelu – / oi-Lerund@-Leroi, / cu a lor topoare, / oi-



'iiiiiiijiiiiiii+Lerund@-Leroi...! / Mic@, / mioric@, / oi-Lerund@-Leroi, / ea-i în]elegeare, / oi-Lerund@-Leroi, / iarb@ nu p@}teare, / oi-Lerund@-Leroi, / nici ap@ nu beare – / oi-Lerund@-Leroi; / el, c$nd mi-o vedeare, / oi-Lerund@-Leroi, / frumos întrebare – / oi-Lerund@-Leroi: / «– Ce r$ndu-i p@ tine, / oi-Lerund@-Leroi, / de iarb@ nu pa}tiu, / oi-Lerund@-Leroi, / nici ap@ nu beiu – / oi-Lerund@-Leroi...?!?» / «– Cum eu ap@-oi beare, / oi-Lerund@-Leroi, / }i iarb’-oi p@}teare, / oi-Lerund@-Leroi, / c$nd s-or l@udat – / oi-Lerund@-Leroi, / cei doi veri-primariu – / oi-Lerund@-Leroi, / ca s@ mi te-omoare, / oi-Lerund@-Leroi, / cu a lor topoare – / oi-Lerund@-Leroi; / unde s@ te-ngroape – / oi-Lerund@-Leroi...?!?» / «– ‘N strunga oiloru, / oi-Lerund@-Leroi, / sau a mieiloru, / oi-Lerund@-Leroi...!» / «– Topora}ul t@u – / oi-Lerund@-Leroi, / unde s@ ]i-l pun@ – / oi-Lerund@-Leroi...?!?» / «– %n m$na direapta – / oi-Lerund@-Leroi: / ploaia c$nd ploiare, / oi-Lerund@-Leroi, / topora} t@iare – / oi-Lerund@-Leroi, / v$ntul c$nd b@teare, / oi-Lerund@-Leroi, / fluiera} c$ntare – / oi-Lerund@-Leroi, / neaua c$nd o ninge, / oi-Lerund@-Leroi, / oile s-or str$nge, / oi-Lerund@-Leroi, / pa mine m-or pl$nge – / oi-Lerund@-Leroi, / cu lacr@mi de s$nge – / oi-Lerund@-Leroi...!» (MRst, 15 – 18). Exist@ }i alte variante ajunse la noi din acela}i orizont cogaionic: «Ce pe mine m@-ngropa] / %naintea strungilor, / %n locu g@le]$lor, / Fluieru dup@ cura, / B@lt@ga}u-n m$na me / Cu tr$nghi]’-al@ture…» (ADFR, I, 151); «Topora}u mn’eu cel drag / Mi l-e] pune la cap, / Luncea me ce lucie / Mi i-] pune de cruce !» (ADFR, I,

152); «{i toporu mn’eu cel drag / Mie mi-l pune] la cap...» (ADFR, I, 153); Topora}ul meu cel dulce / Mi-l pune]i ^n loc de cruce… (FMtcg, 561) etc. {i Corinda P@curarului pe-à Gur@ de Rai, ajuns@ la noi din orizontul anului 3400 ^. H., este una dintre primele capodopere ale umanit@]ii, dovedind c@ oralitatea fundamentat@ de }colile tradi]ionale ale Zalmoxianismului este ^nc@ vie ^n



'iiiiiiijiiiiiii+adev@ra]ii Pelasgo-Thraco-Daci / Valahi (Dacorom$ni) ce, ^n antichitatea lui Aristotel, erau vesti]i }i pentru performan]a de a-}i fi versificat / c$ntat legile (cf. Problemata, XIX), c@ oralitatea de acest tip apar]ine }tiin]ei de a te face nemuritor, c@ %mp@r@]ia-Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-Moarte este ^n noi. (cf. TIR, I, 204 sqq.)

%ntre 2300 ^. H. }i 2100 ^. H., spa]iul Pelasgo-Daciei / Pelasgo-Thraciei a cunoscut alte valuri euroasiatice migratoare: luvite, nesite, hittite, aheene etc. %n orizontul anului 1600 ^. H. se ^nregistreaz@ / dateaz@ complexul cultural Coslogeni-Sabatinovka. %}i face apari]ia }i evolueaz@ ^n trei faze: «^n primele dou@, aria sa de r@sp$ndire s-a limitat la Dobrogea }i la sudul Munteniei (p$n@ ^n preajma Bucure}tilor), arie extins@ ^ns@ ^n ultima faz@ p$n@ la Olt, ^nglob$nd ^n jurul Dun@rii fosta arie a culturii Zimnicea-Plovdiv (...); ^n aria sa de r@sp$ndire s-au descoperit }i depozite de bronzuri, cum cel de la Oinac (l$ng@ Giurgiu), ^n care majoritatea topoarelor, de tip transilv@nean, apar]in unei variante r@s@ritene»; «ceramica specific@ fazei III a culturii Coslogeni }i de tip Zimnicea, descoperit@ ^n stratul al VII-lea de la Troia, este dovada p@trunderii unei popula]ii danubiano-balcanice ^n nord-vestul Anatoliei, ^ncep$nd din secolul al XIII-lea }i p$n@ ^n secolul al XI-lea ^. e. n.» (DVDac, 73); varianta r@s@ritean@ a topoarelor dacic-transilv@nene }i extinderea culturii Coslogeni, de la Sabatinovka la Pulpudava



'iiiiiiijiiiiiii+(> Pulpudeva) / Plovdiv, ^n faza a III-a, se explic@ printr-un nou val de popula]ii migratoare din stepele dintre Nipru }i Volga / Urali; a fost un val puternic }i mi}carea lui spre sud s-a ]inut de ]@rmul M@rii Negre, dup@ cum eviden]iaz@ flux-refluxul cultural, ^ntre Sabatinovka }i Pulpudava / Plovdiv; este culoarul cultural / civilizatoriu ^n care valul de noi-veni]i din stepele nord-pontice cap@t@ ^ncr$ncenatul chip de Aheean – c@ci despre valul migra]iei aheene este vorba la mijlocul mileniului al II-lea anterior lui Hristos; Aheenii se revars@ ^n spa]iul pontic al Daciei, de unde sunt alunga]i de r@zboinicii daci ^n sudul balcanic; de aici, r@zboinicii pelasgo-daco-thraci i-au ^mpins ^n Arhipelagul Egeean }i ^n Anatolia; Aheenii au gr@bit sf$r}itul civiliza]iilor pelasgo-daco-thraco-micenian@, pelasgo-daco-thraco-minoic@, pelasgo-daco-thraco-troian@ }i hittit@; din Anatolia, Aheenii au organizat «coali]ia popoarelor m@rii» ^mpotriva Egiptului.

(2) Epoca „oralit@]ii culte“ a Zalmoxianismului (1600 î. H. – 313 d. H.) }i a fundamentelor Cre}tinismului Cosmic Dacorom$n. %n aceast@ perioad@ se ad$nce}te }i mai mult deosebirea religioas@ din s$nul celui mai mare popor al Europei, poporul Pelasgilor (av$nd }i nume diferite dup@ regiunile locuite); prin Reforma Zalmoxianismului se trece radical de la henoteism la monoteism („tetradic“, nu „triadic“, cum monoteismul Cre}tinismului de azi); spore}te enorm num@rul de Pelasgi-Dax / Daci, adep]ii noii religii, ai Zalmoxianismului, ajung$nd p$n@ ^n Capadochia („capul Daciei“); dar }i



'iiiiiiijiiiiiii+num@rul de Pelasgi-Thrac, adic@ de ^nchin@tori la vechii zeii ai Cogaionului, este imens. Cavalerii Zalmoxianismului (Daci / Thraci, „Cabiri“, „Dun@reni“ / „Danubieni“ etc.) ^}i fac apari]ia }i din necesitatea „protec]iei“ negustorilor autohtoni pe drumurile bronzului }i aurului, ale comer]ului cu arme, cu obiecte sacre, cu gr$ne, vite etc., at$t pe uscat c$t }i pe fluvii / m@ri, drumuri ce duceau din Dacia spre celelalte vetre de civiliza]ie din Eurasia, Africa }i, pare-se, chiar din America; }i confreriile r@zboinic-religioase au r@spuns solicit@rilor – mai ales dup@ invaziile luvito-nesito-hittite }i aheene – printr-un „ordin“ cavaleresc / eroic-religios, promov$nd ^naltul spirit justi]iar, potrivit cutumelor Daciei, potrivit celebrelor legi pelasgice / pelagine (bellagine / valahice), mai ales ^n acele vremuri de cumplit@ t$lh@rie / piraterie. Dacia f@cuse fa]@ noilor }i considerabilelor valuri de migratori euroasiatici de la sf$r}itul mileniului al II-lea ^. H., ori din orizontul anului 1600 ^. H., fiindc@ ^n centrele metalurgice ale principalelor „]@ri de r$uri / mun]i“, subordonate Cogaionului / Sarmizegetusei, fusese descoperit fierul, ap@ruser@ armele de fier cu care erau ^nzestra]i Cavalerii Zalmoxianismului, arme superioare celor de bronz, din „dotarea“ inamicilor; echidistant, pe re]eaua de drumuri, erau h@l]i („oracole“ / „temple“) zalmoxiene. %ntre anii 1630 ^. H. }i 1555 ^. H., aproximativ, tr@ie}te Salmosua I (Salmas / Salmo}, „Zalmas-Zalmoxis“, „Salmo} I



'iiiiiiijiiiiiii+Nemuritorul“), autorul Reformei Zalmoxianismului, ^ntemeietorul Dinastiei Zalmoxienilor (1600 ^. H. / 6575 E. V. – 82 ^. H.); regelui-zeu-medic al Daciei / Daco-Thraciei, Salmosua I / Salmo} I Nemuritorul – cu domnie aproximat@ ^ntre orizonturile culturale / civilizatorii dacice ale anilor 1600 ^. H. }i 1555 ^. H. –, i se datoreaz@ „corpul de ^nv@]@turi“, dogma Zalmoxianismului, sau }tiin]a Dacilor de a se face nemuritori. Literatura pelasgo-thraco-dac@ st@ sub pecetea „oralit@]ii culte“ a Zalmoxianismului; ^n toat@ Pelasgo-Thraco-Dacia ne afl@m ^ntr-o subperioad@ homeric@ (1600 – 600 î. H.); ^n Pelasgo-Dacia, prin }colile oralit@]ii Zalmoxianismului, ^nflore}te o literatur@ de tip epopeic turnat@ ^n ritmuri salmice, ori zalmic-genuniene – ca variantele baladelor cu versuri ^n m@sura 5 / 6 („stihuri perechi de c$te 5 silabe“ / decasilab-salmic, altern$nd cu „stihuri-perechi de c$te 6 silabe“ / dodecasilab zalmic-genunian): «Pe-o Gur@ de Rai» / «Miori]a», «Me}terul Manole» / «Monastirea Arge}ului», «Toma Salymo}» / «Toma Alimo}“ etc.; ^n Pelasgo-Thracia, ^n Pelasgo-Frigia, ^n Pelasgo-Bithinia etc., domin@ spiritualitatea / poezia pelasgic@ (belagic@ / valahic@) Linos, Thamyris }. a., p@stra]i de legend@, apoi Homer }i epopeile lui, «Iliada» }i «Odiseea». %n subperioada orfeic@ (600 – 20 d. H.), ^nc$nt@ «Imnurile» lui Orfeu-Thracul, poemele lui Musaiu, ale lui Olen }. a., dar }i aforismele lui Oan@ Carsia (grecizat: Anacharsis); regele-poet din Dacia, Cotison al II-lea, este elogia de Publius



'iiiiiiijiiiiiii+Ovidius Nasso, exilatul de la Roma la Tomis / Constan]a-Rom$nia (unde a murit ^n anul 18 d. H.). %n subperioada marmurei (20 d. H. }i 313 d. H.) impresioneaz@ poezia inscrip]iilor daco-romane.

(3) Epoca Rena}terii Valahe din „primul Cre}tinism“ (313 – 1054). Mai ^nt$i, se remarc@ o subperioad@ cosmografic-zalmoxian@, cre}tin-imnologic@ }i dogmatic-ortodox@ (313 – 610), sub pecetea Cosmografiei lui Aethicus Dun@reanu / d'Ister, a imnului ^ntregii Cre}tin@t@]i, Te, Deum, laudamus..., compus de Niceta Remesianu ^n orizontul anului 370, ori a Convorbirilor duhovnice}ti de Sf$ntul Ioan Cassian (360 – 435); perioada de Rena}tere Valah@ se stinge o dat@ cu moartea lui Focea (cu numele grecizat ^n „Focas“), la Constantinopol, acesta fiind ultimul din seria celor 42 de ^mp@ra]i dacorom$ni din fruntea Imperiului Roman (^ncep$nd de la Aurelian); de la bre}a avaro-slav@ }i p$n@ dincoace de migra]ia ungurilor ^n Pannonia, ^ncepe o cumplit@ subperioad@ a rezisten]ei valahice antibarbarizatoare (610 – 1054). E o „slab@ literatur@ a inscrip]iilor“, f@r@ poezia „marmurei de dinainte de 313“.

(4) Epoca post-Schismei Mari }i literatura valah@ în „sacrele limbi evmezice“ (1054 – 1600), sau epoca Rena}terii Valahe a Dinastiei As@ne}tilor. Se dezvolt@ o notabil@ literatur@ valah@ religioas@ ^n proasp@t-inventata slavon@ a Ortodoxismului, ^n replic@ latinei Catolicismului. O capodoper@ a literaturii valahe / rom$ne ^n slavon@, scris@ de domnitorul [@rii Rom$ne}ti ^n orizontul anului 1518, a cunoscut un mare circuit sub titlul



'iiiiiiijiiiiiii+«%nv@]@turile lui Neagoe Basarab c@tre fiul s@u Teodosie»; ^ntre orizonturile anilor 1500 }i 1600, marii c@rturari-mitropoli]i ai Principatelor Valahe nord-dun@rene, pe fondul luptei pentru r@sp$ndirea luminii tiparului, deschid }i o fertil@ subperioad@ a luptei pentru reintroducerea limbii valahe / rom$ne în Biseric@ / Stat.

(5) Epoca umanismului re-Unirii Valahe de sub Mihai Viteazul }i a biruin]elor «Bibliei de Bucure}ti» (1600 – 1711). Se remarc@ o subperioad@ a biruin]ei scrisului }i tiparului în limba valah@ / rom$n@ („punct culminant“: «Biblia de Bucure}ti», 1688) }i o subperioad@ a umanismului cronic@resc }i a enciclopedismul cantemiresc.

(6) Epoca }colilor iluminismului valah (1711 – 1821). Gra]ie intelectualit@]ii Valahimii / Dacorom$nimii din Peninsula Balcanic@, spiritul iluminist ^nflore}te mai ^nt$i ^ntr-o subperioad@ a {colii Iluminist-Valahe Antiotomane Moscopolene, fire}te, ca reac]ie ^mpotriva Imperiului Otoman, apoi, gra]ie intelectualit@]ii Valahimii / Dacorom$nimii din Transilvania, se ^nregistreaz@ }i o subperioad@ a {colii Iluminist-Valahe Antihabsburgice Ardelene, dar ca reac]ie ^mpotriva Imperiului Habsburgic (Dacorom$nitatea / Valahimea afl$ndu-se ^ntre ro]ile din]ate ale imperiilor evmezice care s-au ^mbinat la Carpa]i / Dun@re).

Desigur, mai bine cunoscute sunt epocile ce stau sub pece]ile curentelor literare, de la clasicism la paradoxism: (7) epoca simbiozei clasicism-romantismului pa}optist-unionist valah }i a deschiderilor spre realism (1821 – 1877, cu subperioada R@dulescu–Asachi, cu subperioada «Daciei Literare» }i cu subperioada Junimii: Maiorescu–



'iiiiiiijiiiiiii+Eminescu–Creang@–Caragiale), (8) epoca simbiozei parnasian-simboliste a regalit@]ii valahe (1877 – 1918, cu subperioada «Literatorului», sau a {colii Macedonskiene, cu subperioada s@m@n@torist-poporanist@ }i cu subperioada «Vie]ii Noi», sau a {colii Densu}iene), (9) epoca realismului }i expresionismului modernist-sbur@toresc al Rom$niei regale (1918 – 1945), (10) Epoca „dec@derii regalit@]ii“ }i a „terorii republicane proletcultiste“ din Rom$nia „lag@rului socialist“ (1945 – 1958 / 1960) }i (11) Epoca av$ntului republican al modernismului resurec]ional }i al revolu]iei paradoxismului (1960 / 1964 – 1989).

Revenind la (10) epoca „dec@derii regalit@]ii“ }i a „terorii republicane proletcultiste“ din Rom$nia „lag@rului socialist“ (1945 – 1958 / 1960), se cuvine s@ reamintim c@ perioada proletcultist@ este delimitat@ de anul 1945, an al sf$r}itului celui de-al II-lea r@zboi mondial, ori, mai exact, de anul 1948, de c$nd ^ncepe s@ se exercite „plenar“ dictatura proletariatului ^n Rom$nia, angaj$nd }i «un front destul de puternic al poeziei lupt@toare» (Mihai

Beniuc / PLN, 9), }i de anul 1958, c$nd din Rom$nia – gra]ie unei ^n]elepte politici a Bucure}tiului din acel anotimp –, Moscova este convins@ a-}i retrage trupele de ocupa]ie ale Armatei Ro}ii.

(11) Epoca av$ntului republican al modernismului resurec]ional }i al revolu]iei paradoxismului (1960 / 1964 – 1989). Chiar dac@ din anul 1958, Rom$nia este singurul stat din „lag@rul socialist“ cu un „statut aparte“, adic@ „f@r@ trupe sovietice de ocupa]ie“, ie}irea „treptat@“ din „conul de negur@“ al stalinismului cultural, al „obsedantului deceniu“, se face ^ntre 1960 }i 1964, o dat@ cu



'iiiiiiijiiiiiii+marea re^nviere a modernismului literar rom$nesc interbelic; resurec]ia se datoreaz@ „genera]iei '60“, adic@ genera]iei Labi}-St@nescu-Sorescu; „culmina]ia“ resurec]ional-modernist@ este cunoscut@ drept „marea explozie liric@“ din anii 1964 }i 1965. „Explozia liric@“ declan}eaz@ }i revolu]ia poetic@ a paradoxismului dintre 1965 }i 1970 / 1975, propun$ndu-}i ^n primul r$nd conjugarea la moduri lirice autentice a paradoxurilor existen]iale din Rom$nia totalitarismului.

(12) Perioada literaturii rom$ne contemporane, sau „perioada celui de-al doilea paradoxism“ (1989 – 2002 / 2020). Acest ultim segment temporal, de la Revolu]ia Rom$n@ Anticomunist@ din Decembrie 1989 }i p$n@ ^n prezent / viitor – probabil, 2020 –, ori, „mai bine spus“, p$n@ la viitorul puternic „seism“ social, se constituie, se va constitui ^n „perioada“ literaturii rom$ne contemporane, ce ar putea fi – ^n func]ie de roadele reformei din ^nv@]@m$ntul rom$nesc declan}ate din 1997 ^ncoace – }i „perioada unui paradoxism secund“.

Epopee(cf. fr. épopée)

Prin epopee, specie a genului epic („ajuns@ la apogeu“ în vremurile antice }i „substituit@“ în vremurile moderne de roman), este desemnat@ o ampl@ nara]iune (în versuri / proz@), desf@}urat@, de regul@, în planuri paralele / secante, în antitez@, neap@rat într-unul afl$ndu-se eroii ridic$ndu-se dintre oameni }i în cel@lalt zeit@]i, semizei, mon}tri, demoni etc., obiectivul



'iiiiiiijiiiiiii+auctorial surprinz$nd, relat$nd fapte umane, supraumane, eroic-legendare, sau istorice, de obicei, de o deosebit@ însemn@tate pentru etnogeneza, pentru existen]a unui popor.

Dintre capodoperele speciei ^n literatura universal@ se eviden]iaz@ pentru „decaedrul de aur“: (1) «Epopeea lui Ghilgame}», relat$nd evenimente din orizontul anului 2800 ^. H. specifice arhait@]ii civilizatorii asiro-babiloniene dintre Tigru }i Eufrat, (2) «Mahabharata» (despre care se spune c@ ar fi cea mai lung@, ^nsum$nd aproximativ 215.000 de versuri) }i (3) «Ramayana» de Valmiki – epopei na]ionale indiene, (4) «Iliada» de Homer (despre care se spune c@ ^nsumeaz@ 15.000 de versuri) }i (5) «Odiseea» de Homer (despre care se spune c@ are 10.000 de versuri) – epopei pelasgo-thracice, focalizate pe r@zboaiele de la Troia }i pe evenimentele din Marea Thracic@, Egee etc., dintre orizonturile anilor 1194 – 1184 ^. H., (6) «Eneida» – o epopee a latinit@]ii, scris@ de Vergiliu (70 – 19 ^. H.), (7) «Divina comedie» de Dante Alighieri (Floren]a, 1265 – 1321, Ravena), (8) «Lusiadele» de Camões (1524 – 1580), (9) «Henriada» de Voltaire (1694 – 1778), (10) «[iganiada» de Ion Budai-Deleanu (1760 – 1820).

Escatologie(cf. fr. eschatologie)

Prin escatologie (eschatologie) este desemnat@ „o doctrin@“ despre destinele finale



'iiiiiiijiiiiiii+ale omenirii, despre „sf$r}itul lumii“, despre „judecata de apoi“ etc.

Eseu(cf. fr. essai, „^ncercare“)

Eseul – în accep]iunea de azi – este specia filosofic-literar@, sau cultural@, cu sfera nelimitat@ de domenii, permi]$nd autorului s@-}i afirme enciclopedismul în afara oric@ror dogme, f@r@ ostenta]ie, care const@ într-o investiga]ie }tiin]ific@ polidimensional@ a temei / adev@rului din obiectiv, înc$t orizontul „de start“ al cunoa}terii s@ fie întotdeauna „spart“ / „dinamitat“, spre a deschide, spre a înf@]i}a c@i într-un absolut nou }i „veritabil“ orizont.

Adrian Marino remarca faptul c@ eseul se num@r@ printre no]iunile literare actuale «de foarte larg@ circula]ie», fiind un «concept proteic, cu o mie }i una de fe]e, pe c$t de nebulos }i ambiguu ^n numeroase spirite, pe at$t de cultivat }i elogiat cu ostenta]ie ^n cele mai nea}teptate direc]ii; (...) monografia, biografia, studiul critic, articolul, cronica, prefa]a, romanul, nuvela etc., toate pretind a fi „eseuri“, toate vor s@ treac@ – prin snobism }i exces de distinc]ie – drept „eseuri“.»; «de fapt, mai toate sensurile de baz@ sunt ^ntrev@zute sau folosite ^nc@ de Montaigne, care prin ale sale Essais (1580) introduce no]iunea ^n europeana cultur@; ^ntr-un prim ^n]eles, „eseu“ vrea s@ spun@: examen, prob@, prob@ de examen, prin extensiune: verificare; c$nd Montaigne vorbe}te de „l’essay de mes



'iiiiiiijiiiiiii+facultés naturelles“, el folose}te ideea de „eseu“ ^n acest sens, foarte apropiat de altfel de etimologia cuv$ntului (lat. exagium = „c$nt@rire“, la figurat: „examen precis, exact“); nuan]a reapare ori de c$te ori eseistul modern m@rturise}te preocup@ri analitice, critice, de control / verificare, pe teme introspective sau obiective.» (MDil, 604 sq.). Tot din secolul al XVI-lea, eseul a intrat ^n sinonimie cu ideea de experien]@, c@ci sintagma „les essais de ma vie“ se t@lm@ce}te ^n „experien]ele“ vie]ii mele, «at$t pe latur@ de „^ncercare“, de „punere la ^ncercare“ („s’éprouver“, „s’exercer“), c$t }i de „c$}tigare de experien]@“ („enquierir“, „apprentissage“); f@c$nd „eseuri“, m@ dezvolt, cresc, asimilez noi adev@ruri, ^mi sporesc capacitatea mo-ral@ }i intelectual@» (ibid.); }i mai adaug@ Adrian Marino: «ambele sensuri prevestesc }i preg@tesc no]iunea modern@ de „experien]@“ interioar@ sau intelectual@, apoi de tr@ire a unei „aventuri“ spirituale.» (MDil, 605). Ar mai fi de re]inut: (1) „nuan]a epicuree“, no]iunea de eseu implic$nd }i ideea de degustare, ^n sensul c@ eseistul „gust@“ subiectul, ^l supune „^ncerc@rii“, consider$ndu-l un soi de „aperitiv“ al spiritului; (2) ^n efortul de a descoperi adev@rul, ^n „discutarea“ unei teme, eseul se relev@ drept tratare analitic@, ^ntre „^ncercare“ }i „studiu“; (3) din secolul al XVIII-lea, eseul cap@t@ tot mai mult un sens predominant }tiin]ific, «de „examen“ obiectiv,



'iiiiiiijiiiiiii+sistematic, metodic», devenind Versuch, „experiment“, }i chiar «investiga]ie }tiin]ific@» (MDil, 606); «ideea de baz@, autentic eseistic@, r@m$ne mereu relativist@: eseistul numai „^ncearc@“ s@ dea o solu]ie: n-o impune, nici n-o dogmatizeaz@; doar o propune; el ridic@ o problem@, pun$ndu-se pe sine }i pe al]ii la „^ncercare“; ispite}te, incit@ adev@rul; nu-l define}te integral, obligator }i cu at$t mai pu]in definitiv pentru nimeni.» (ibid.). A}adar, obiectul / obiectivul cunoa}terii eseistice r@m$ne „adev@rul“, dar un adev@r sui generis, «personalizat, particularizat, g$ndit }i exprimat ^n singularitatea sa sensibil@, nu ^n generalitatea sa abstract@; un adev@r concret, experimental, posibil, eventual, nu unul conceptual, discursiv, tradi]ional» (MDil, 609).

La evolu]ia aproape semimilenar@ a speciei, de la primele Eseuri de Michel de Montaigne (1533 – 1592), din anul 1580 ^ncoace, p$n@ la „apogeul“ atins ^n secolul al XX-lea, au contribuit nenum@rate personalit@]i ale Europei: Fr. Bacon (1561 – 1626), John Locke (1632 – 1704), G. W. Leibnitz (1646 – 1716), D. Cantemir (1673 – 1723), Lessing (1729 – 1781), J. W. Goethe (1749 – 1832), Fr. Schiller (1759 – 1805), A. Schopenhauer (1788 – 1860), Thomas Carlyle (1795 – 1881), R. W. Emerson (1803 – 1882), John Ruskin (1819 – 1900), Al. Odobescu (1834 – 1895), G. E. Fr. Nietzsche (1844 – 1900), M. Unamuno (1864 – 1936), Marcel Proust (1871 – 1922), Nicolae Iorga (1871 – 1940), Paul Valéry



'iiiiiiijiiiiiii+(1871 – 1945), A. Thibaudet (1874 – 1936), Thomas Mann (1875 – 1955), E. Lovinescu (1881 – 1943), V. P$rvan (1882 – 1927), Th. S. Eliot (1888 – 1965), Camil Petrescu (1894 – 1957), A. L. Huxley (1894 – 1963), Lucian Blaga (1895 – 1961), Mihai Ralea (1896 – 1964), T. Vianu (1897 – 1964), Pompiliu Constantinescu (1901 – 1946), Vl. Streinu (1902 – 1970), {. Cioculescu (1902 – 1988), Petre Pandrea (1904 – 1968), Mircea Eliade (1907 – 1986), Constantin Noica (1909 – 1987), Emil Cioran (1911 – 1995), Albert Camus (1913 – 1960) }. a.

%n „decaedrul de aur“ al eseului rom$nesc se ^nr@z@resc: Divanul sau G$lceava în]eleptului cu lumea sau Giude]ul sufletului cu trupul de Dimitrie Cantemir (dat$nd din intervalul: decembrie 1697 – iunie 1698), Pseudokynegetikos de Al. Odobescu (din 1874), Idei }i forme istorice de Vasile P$rvan (din 1920), Filosofia stilului de Lucian Blaga (din 1924), Teze }i antiteze de Camil Petrescu (din 1936), Amurgul g$ndurilor de Emil Cioran (din 1940), Eseuri critice de Pompiliu Constantinescu (din 1947), Aspecte ale mitului de Mircea Eliade (din 1963), Eseuri de Petre Pandrea (din 1971) }i Crea]ie }i frumos în rostirea rom$neasc@ de Constantin Noica (din 1973).

Estetic@(cf. fr. esthétique)

Ca }tiin]@ despre izvoarele artelor, estetica studiaz@ legile, categoriile artei, problemele referitoare la esen]a artei, la raportul dintre



'iiiiiiijiiiiiii+art@ }i realitate, la metodele de crea]ie artistic@, la genurile artei etc.

Eufonie(cf. fr. euphonie)

Prin eufonie este desemnat@ armonia ca „grij@ estetic@“ a poeziei spre a se evita sunete, ori grupuri de sunete stridente, cacofonice etc., spre a se realiza „sublimul acord“ între ritm / metru, rim@ }i idee / imagine etc.

Eul liric (poetic)

Eul liric / poetic desemneaz@ individualitatea creatoare a „contingentelor eterne“ întru catharsis, din perimetrul artei cuv$ntului, „receptorul din Logos“ }i, totodat@, emi]@torul „f@r@ frontiere“, spre umanitate, „permanent“, sau „intermitent“, de produc]ii specifice „genului direct“, la persoana I, în calitatea de „cet@]ean cosmic“ }i de „voce divin@“, nu în calitate de individ uman, cu carte de identitate, ori cu pa}aport, individ uman pe care-l „locuie}te“ vremelnic drept ens de talent / geniu , dar cu care nu poate fi confundat, de vreme ce declar@ con}tient c@ în actul crea]iei (recept@rii din Logos) / emisiei: „eu sunt altul“, adic@ – pe segmentul emisiei versului tr@it – este eon / ens etern, participant la o teluric-celest@ ordine sacr@.

Toat@ lumea vorbe}te despre eul liric / poetic, dar se declar@ neputincioas@ c$nd este vorba de a-i da o defini]ie; de la E. A. Poe (1809 –



'iiiiiiijiiiiiii+1849) }i Arthur Rimbaud (1854 – 1891), autorul aser]iunii: „eu e altul“, }i p$n@ la Paul Claudel (1868 – 1955), Paul Valéry (1871 – 1945), Ezra Pound (1885 – 1972), Thomas Stearns Eliot (1888 – 1965), Nichita St@nescu (1933 – 1983) }. a., se face distinc]ie ^ntre eul liric / poetic }i eul empiric / psihologic (acesta fiind considerat „izvorul celui dint$i“, dar „inferior“ – pentru c@ nu poate exprima tr@iri / idei, „neincluse ^n existen]a concret@ }i nici ^n subiectivitatea primar@ a insului“). Exist@ }i un eu cosmic ^n lirica modern@ – izvor$tor din consubstan]ialitatea ens-ului uman cu universul (v. infra – Zalmoxianismul), ca ^n crea]ia lui Lucian Blaga, „cea atent@“ la „revolta fondului nostru autohton“, ori un eu anonim (expresie a afund@rii eului ^n muzica sferelor mitului, ori a cristalelor-miteme), un eu dilematic / problematic (expresie a ^nstr@in@rii de lume datorat@ cunoa}terii ra]ionale a macrocosmului / microcosmului) etc.

„Repromovarea“ eului poetic de c@tre genera]ia resurec]iei poetice din 1960 – 1965. %n „obsedantul deceniu“ – ca ^n orice epoc@ totalitarist-comunist@ –, de}i se }tie c@ eul desemneaz@ reflectarea con}tient@, de c@tre ens-ul uman, a propriei existen]e, exprim$nd „unicitatea persoanei“ ^n raport cu ceilal]i, se ^ncearc@ „atrofierea“ / „anihilarea“ eului, ^n general (apel$ndu-se la „diabolice metode“), }i, ^n special, a eului poetic / artistic, prezen]a acestuia ^n „poezie – arm@ a poporului ^n lupta pentru ap@rarea p@cii }i construirea socialismului“ –



'iiiiiiijiiiiiii+fiind „amendat@ sever“, „taxat@“ ca „intimism“, „decadentism“ etc. Din perspectiv@ filosofic@, se l@mure}te / reflect@ ^n con}tiin]a de sine a individului uman, at$t „existen]a propriului corp“, ^ntr-un eu corporal, c$t }i „existen]a propriei vie]i interioare“, ^ntr-un eu psihic; potrivit tratatelor / dic]ionarelor de filosofie, eul „nu este un fenomen pur subiectiv, opus ^n mod absolut realit@]ii obiective }i f@r@ leg@tur@ cu aceasta“, c@ci „unicitatea persoanei umane este rezultatul interioriz@rii unui ansamblu de rela]ii sociale, iar reflectarea propriei existen]e ^n con}tiin]a individual@ a omului se produce pe baza reflect@rii lumii obiective, a existen]ei }i activit@]ii sociale a celorlal]i oameni, ca }i a confrunt@rii individului cu ele“. Kant relev@ un eu ca subiect psihologic (con}tiin]@ empiric@) }i eul ca subiect logic al apercep]iei. Al]i filosofi / psihologi (psihanali}ti) consider@ eul drept «principiul dint$i, absolut necondi]ionat» (Fichte), ori disting un «eu numenal» de un «eu fenomenal» (Maine de Biran), sau un eu psihologic, de neseparat dintre „dimensiunile sociale ale experien]ei sale“, dar }i un eu / ego – „parte con}tient@ / organizat@ a personalit@]ii noastre, adapt$ndu-se la condi]iile externe }i av$nd raporturi cu sinele incon}tient }i cu supra-eul, con}tiin]@ normativ@“ etc. Dup@ Hegel, «...dat fiind faptul c@ poezia este ^n stare s@ epuizeze ^n chipul cel mai profund ^ntreaga bog@]ie a cuprinsului spiritual, se poate pretinde }i poetului s@ doteze materialul pe care



'iiiiiiijiiiiiii+^l ^nf@]i}eaz@ cu cea mai ad$nc@ }i bogat@ ^n con]inut via]@ interioar@. (...) Poetul trebuie s@ cunoasc@ existen]a omeneasc@ sub aspectul ei }i interior }i exterior }i, ^ncorpor$nd ^n interiorul s@u fenomenele }i vastitatea lumii, sim]indu-le aici }i p@trunz$ndu-le, s@ le posede ad$ncite }i transfigurate.» (HAr, II, 171). Dogmaticienii proletcultismului din Rom$nia, ^n frunte cu Mihai Beniuc, ignor@ observa]iile lui Hegel potrivit c@rora «... poetul lirc autentic nu are voie s@ plece de la evenimente exterioare pe care s@ le povesteasc@ ^n bog@]ie de sentimente sau de la alte ^mprejur@ri }i ocazii reale care s@ devin@ impulsul efuziunilor sale, ci el este, pentru sine, o lume subiectiv ^ncheiat@, ^nc$t el poate g@si impulsul, ca }i con]inutul ^n sine ^nsu}i }i din aceast@ cauz@ se poate opri la situa]iile, st@rile, evenimentele interioare }i la pasiunile propriei sale inimi }i ale propriului s@u spirit. Aici, ^n interioritatea sa subiectiv@, omul ^}i devine lui ^nsu}i oper@ de art@, ^n timp ce poetului epic ^i servesc drept con]inut eroul str@in }i faptele lui }i cele ce i se ^nt$mpl@. (...) De aceea, ^n aceast@ privin]@, lirica poate c@dea u}or ^n gre}eala de a pretinde c@ subiectivul }i particularul ar prezenta interes deja ^n sine }i pentru sine.» (HAr, II, 253 sq.). Dogmaticienii din „obsedantul deceniu“ uit@ c@ «...trebuie s@ consider@m interiorul subiectiv ca pe adev@ratul punct de unitate al poemului liric. Dar interioritatea ca atare este, ^n parte, unitatea cu



'iiiiiiijiiiiiii+totul formal@ a subiectului cu sine ^nsu}i, ^n parte ea se f@r$mi]eaz@ }i se disperseaz@, particulariz$ndu-se }i devenind infinit@ diversitate de reprezent@ri, sentimente, impresii, intui]ii etc., a c@ror leg@tur@ nu const@ dec$t ^n faptul c@ unul }i acela}i eu le poart@ ^n sine oarecum ca un simplu receptacul. De aceea, pentru a putea oferi punctul central care confer@ coeziune operei de art@ lirice, subiectul, pe de o parte, trebuie s@ fi ^naintat p$n@ la o stare concret determinat@ a dispozi]iei suflete}ti sau a situa]iei, pe de alt@ parte, el trebuie cu aceast@ particularizare a sa s@ se contopeasc@ a}a cum s-ar contopi cu sine ^nsu}i, ^nc$t s@ se simt@ }i s@ se reprezinte pe sine ^nsu}i ^n ea. Numai astfel devine subiectul o totalitate subiectiv@ delimitat@ ^n sine }i exprim@ numai ceea ce decurge }i are leg@tur@ cu acest mod determinat.» (HAr, II, 256). Dogmaticienii proletculti}i promoveaz@ ^n stihuirile „obsedantului deceniu“ interjec]iile («Alei, neam de chiaburoi, / noi suntem @i tari, nu voi !» – Dan De}liu), mahalagismele etc., ca „arm@ ^n lupta de clas@“, f@r@ a mai ]ine seama de aser]iunile hegeliene: «...cu simple ah ! }i oh ! sau cu blestemele m$niei, cu tunete }i tr@snete nu poate fi rezolvat@ chestiunea (patosului ^n poezie, n. n.). For]a unor simple interjec]ii e o for]@ rea }i constituie modul de exprimare al unui suflet ^nc@ primitiv. Spiritul individual ^n care se ^nf@]i}eaz@ patosul trebuie s@ fie un spirit plin de con]inut, ^n stare s@ se desf@}oare }i s@ se



'iiiiiiijiiiiiii+exprime.» (HAr, II, 184). Genera]ia resurec]iei poetice din 1960 – 1965 „desc@tu}eaz@“ eul liric – }i, o dat@ cu acesta, eul general –, red$ndu-i „libertatea cosmic@“. Adrian P@unescu, ^nc@ de la debutul cu Ultrasentimente (1965), umple «cu eul s@u omniprezent spa]iile Universului» (MarP, 245).

%ntr-o prim@ etap@, „aventurile“, „avatarurile“ eului corporal, ale eului hormonal (cf. MavP., 94) etc. „se re^nnoad@“ – de la Constant Tonegaru, Eugen Jebeleanu }. a. – ^n lirica lui Nichita St@nescu, Anghel Dumbr@veanu, Cezar Baltag, Gabriela Melinescu, Ana Blandiana }. a. %n lirica modern@, ^ncep$nd cu E. A. Poe, A. Rimbaud, St. Mallarmé }. a., se eviden]iaz@ alteritatea, „existen]a / fiin]a privit@ din punct de vedere diferit de ea ^ns@}i“, av$ndu-se „^n obiectiv“ celebra aser]iune rimbaldian@ / mallarméan@: „eu e altul“ («Je est une autre» / «Je ne suis plus Stéphane...»). Genera]ia resurec]iei poetice din 1960 – 1965 repromoveaz@ eul „personal“ («eul biografic al lui Sainte-Beuve» – MavP, 88) ca suport al eului „impersonal“ din oper@ («Opera, ca produs al unui eu „impersonal“, nu ar putea exista f@r@ suportul unui eu „personal“, pe care, totu}i, nu-l „exprim@“.» – ibid.), ^n]elege / asimileaz@ }i aplic@ teoriile lui Ion Barbu despre experien]a impersonalit@]ii crea]iei poetice, teorii potrivit c@rora exist@ un lirism absolut (poezia modern@), sub pecetea „intelectualit@]ii“, „g$ndirii“, „studiului concentrat“, }i un lirism lene} („poezia lene}@“ / „tradi]ionalist@“), ce



'iiiiiiijiiiiiii+st@ sub pecetea „sincerit@]ii“, a banalului „corcit cu sensibilitatea“, ^n acompaniamentul unei tehnici „rudimentare“ (cf. MavP, 94 sqq.); „lirismul absolut“ antreneaz@ diseminarea ca mod al impersonaliz@rii (pornind de la Mallarmé, Jacques Derrida distinge ^ntre eul poetic «f@r@ identitate, „diseminat“ ^n lucruri», }i textul operei «ca „diseminare“», elabor$nd conceptul de diseminare – cf. DDiss, 293 sq. – prin care ^n]elege marca unui eu creator „f@r@ indentitate“ persistent@ ^n text – cf. MavP, 105 sq.); eul mitic se postuleaz@ drept eul creator «ca agent al unui text-oper@ ce se poate „re-enun]a la infinit», «omolog cu vegetalul, ce re^nvie la nesf$r}it»; c$nd acela}i eu creator «ca agent al unui text-oper@ ce, re-enun]$ndu-se la infinit, o face de fiecare dat@ cu o specificare istoric@ ipoastaziat@ ca variabila unui invariant, este un eu ce se ^nscrie ^ntr-un mod specific ^n istorie, realiz$ndu-se doar ^n ea }i ^n func]ie de ea.» (MavP, 124).

Dar pentru ^ntreaga genera]ie resurec]ional-modernist@ din 1960 – 1965, cele mai interesante aspecte ale redescoperirii eului liric se ^nt$lnesc ^n poietica / poetica lui Nichita St@nescu (^n acest sens, Irina Mavrodin consider@ c@ «o prim@ aproximare a rela]iei poietic@ / poetic@ ar fi cea dintre nivelul lui „a face“ – ^n greaca veche: poiein –, nivel extralingvistic, }i nivelul lui „a spune despre a face“, nivel lingvistic; / ... / ^n abordarea noastr@, ea trebuie transcris@ astfel: „a face }i / sau a spune despre a face“, clivajul



'iiiiiiijiiiiiii+dintre cele dou@ nivele fiind propus doar provizoriu, din motive de ordin metodologic, sau vr$nd s@ marcheze aici nu o alternativ@, ci o coinciden]@ de planuri» – MavP, 15). La Nichita St@nescu, mai devreme dec$t la ceilal]i reprezentan]i ai genera]iei lui, schimbarea atitudinii fa]@ de redescoperirea eului liric se petrece ^ntre anul debutului, 1960 (Sensul iubirii) }i 1964, anul apari]iei celui de-al doilea volum (O viziune a sentimentelor), fapt remarcat ^n 1978 de teoreticianul literar Eugen Negrici: «Primul lucru la care te po]i g$ndi r@sfoind cea de-a doua carte a lui Nichita St@nescu, O viziune a sentimentelor, este c@, ^n r@stimpul de dup@ debut, ceva anume, un imbold, un factor deriv$nd din specificul unei ambian]e literare, dar afl$ndu-se, fire}te, ^n deplin acord cu o dominant@ a spiritului s@u, a ac]ionat ori a fost luat ^n sprijin de poet, astfel ^nc$t s@ ne apar@ acum pe deplin desp@r]it de momentul poetic (care preconiza directitatea senzitiv@) }i mai ales de acele exigen]e, satisf@cute, ^n primul volum, ^n afara }i chiar ^mpotriva temperamentului s@u artistic, ^ntr-o prea mic@ m@sur@ afectiv. Este sigur c@ numai unei inteligen]e agere ^i st@tea ^n puteri s@ p@}easc@, o clip@ ^naintea tuturor, cu degajare, ca ^n urma unei ^ndelungate experien]e, pe o cale spre care cei mai mul]i b$jb$ie o via]@; s@ p@trund@ at$t de rapid – }i asta chiar ^n vremea confuz@ a restabilirii leg@turilor ^ntrerupte cu tradi]ia – p$n@ ^n zona de secrete a crea]iei, s@



'iiiiiiijiiiiiii+disting@ dintr-o dat@, }i ^n chip at$t de firesc, tocmai pedala ^n stare s@ st$rneasc@ starea poetic@ }i care, prin func]ionarea ei lesnicioas@, s@-i revele c$t de paradoxal de pu]in exigent@ e, ^n realitate, poezia, sub aparen]a ei cople}itoare.» (NegF, 55). Nichita St@nescu ia pulsul veritabil al marii poezii rom$ne interbelice, propun$ndu-}i ca „orizont de start“ chiar „izobara“ celor mai ^nalte „piscuri lirice“ din acel anotimp: Arghezi – Bacovia – Barbu. {i unul dintre marile secrete ale zonei crea]iei poetice la care ajunge Nichita St@nescu, nep@}ind «cuminte, al@turi de at$]ia al]ii, pe calea modest@ prin care tradi]ia era asimilat@ treptat, ^ntr-un mar} cu etape tipice, n@zuind la deplina sincronizare» (NegF, 56), const@ ^n rafinamentul m@}tilor eului, ^n diseminarea eului liric. Iar „calea direct@“ spre marea, ultramoderna poezie, este bine preg@tit@ de Nichita St@nescu, ^ncep$nd din martie 1956, din clipa ^n care, ^n Amfiteatrul Odobescu, de la Universitatea din Bucure}ti, ^l ascult@ pe Nicolae Labi} recit$ndu-}i celebra balad@, Moartea c@prioarei (cf. SOrd, I, 59); este momentul ^n care ia hot@r$rea „de a-l dep@}i“ pe mai t$n@rul lider al genera]iei resurec]ionale; pe Labi} ^l cunoscuse, de altfel, de prin 1955: «Cred c@ primul sentiment, cel de admira]ie, a coincis }i cu unul de invidie, de – s@ zicem – nobil@ invidie colegial@. (...) un amic mi l-a prezentat pe Labi} ^n holul Universit@]ii. Eram nespus de curios s@-l cunosc }i m@rturisesc c@ toat@ discu]ia noastr@ a fost, de fapt, un monolog al lui Labi}, eu



'iiiiiiijiiiiiii+provoc$ndu-l tot timpul }i ^ncerc$nd cu ^nc@p@]$nare s@-i smulg secretul. Voiam s@-mi dau seama de ce are talent... (...) %n acea perioad@, eu nu publicasem nimic. Scrisesem doar c$teva zeci de poezii argotice...» (SFiz, 280); dup@ cum certific@ logodnica lui din acel anotimp, Doina Ciurea (de care fusese ^ndr@gostit mai ^nainte }i Nicolae Labi}), poemele „argotice“ (C$ntece la drumul mare), av$nd drept „jalon“ volumul «C^ntice ]ig@ne}ti» de Miron Radu Paraschivescu, au fost scrise ^ntre 3 ianuarie }i 28 decembrie 1955 (cf. SArg, 6). La primul lor „dialog“, Nicolae Labi} l-a impresionat pe Nichita St@nescu prin „siguran]a de sine“, prin „ciudata-i cultur@“, prin „ciudata for]@ de a se apropia de lirica francez@“: «Un r@stimp lung – ca }i cum n-a} fi fost un singur om, ci mai mul]i – mi-a f@cut un }ir lung de disocieri excelente, vorbindu-mi despre Villon.» (SFiz, 280). De la ^nt$lnirea din Amfiteatrul Odobescu, Nichita St@nescu ^}i aminte}te: «Nu s-a urcat l$ng@ catedr@ }i a r@mas ^n fa]@ chiar l$ng@ primul }ir de b@nci, }i ^ntr-o t@cere ^n care nici memoria nu mai func]iona, brusc, a anun]at titlul poeziei, Moartea c@prioarei, }tiut@, adorat@, negat@ }i ur$t@ sufletului meu. Cred c@ nu numai pentru mine a existat ^n acea secund@ senza]ia ghe]ii pe }ira spin@rii. Calm }i degajat, bonom }i profund distant totodat@, cu un soi de firesc al nefirescului, cu un glas al c@rui timbru s-a scurs prin urechile noastre, moale }i dur



'iiiiiiijiiiiiii+totodat@, vers de vers, a ^nceput s@-}i retr@iasc@ poemul (era prea t$n@r ca s@ }i-l poat@ recita). (...) ...}i p@strez numai sentimentul de atunci, sentimentul dezn@d@jduitor c@ el era de neatins. Mi-a produs o impresie sublim@ }i deprimant@. Atunci nu puteam s@ cred c@ se poate scrie o poezie mai minunat@ dec$t Moartea c@prioarei. A} fi dat orice pe lume s@ fiu eu autorul acelei poezii. (...) At$ta vreme c$t el a tr@it, eu nu am publicat nici un vers. El a murit ^n decembrie, eu am publicat ^n martie.» (SFiz, 282). Cu privire la rolul lui Nicolae Labi} de „pionier al resurec]iei poetice“, criticul literar Ion Pop, ^n 1973, noteaz@: «Ca orice existen]@ devenit@ mit, Labi} comport@ }i suport@ admira]ia subordonatoare aliat@ cu opusul s@u, respingerea }i nega]ia orgolioas@, ^n numele afirm@rii personalit@]ii proprii. Patetica formul@ lansat@ de el permite dezvolt@rile cele mai diverse }i mai neprev@zute. Ea a contribuit enorm la restaurarea ^n con}tiin]e a ideii de necesitate a dialecticii literare, presupun$nd o permanent@ atitudine activ@, ^n punctul de interferen]@ dintre valorile poetice ratificate de tradi]ie }i c@ut@rile novatoare. Eminescu, Blaga, Barbu, Bacovia, Arghezi, prezen]i ^n experin]a poetic@ a lui Nicolae Labi}, vor fi redescoperi]i, pe urmele sale, drept puncte de reper majore ale noii sensibilit@]i.» (PPg, 23). Se pare c@ „la prima lor discu]ie“, Nicolae Labi} i-a vorbit lui Nichita St@nescu nu numai despre Villon, ci }i despre Rimbaud, Valéry, Verlaine }. a.



'iiiiiiijiiiiiii+(cf. PPg, 21). %n poemul B$nd într-un bistrou, Nichita St@nescu ^}i ^nchipuie o „ceart@“ ^ntre Rimbaud }i Verlaine (^n numele unor principii lirice, mai mult ca sigur): B$nd într-un bistrou }i privind strada, / hemoragia de ma}ini în vitez@, / tinerii s@rut$ndu-se, fustele acelea scurte, / dezvelind o colonad@ de pulpe, / l-am z@rit pe Rimbaud, spurcatul la gur@, / cert$ndu-se aprig cu Verlaine, / dar l-am pierdut imediat din vedere. (SFiz,

121 sq.). Nichita St@nescu ajunge la cunoa}terea „m@}tilor eului“, la un eu diseminat, dup@ asimilarea profund@ a poeziei ^nainta}ilor. Referindu-se la «cele trei-patru volume» publicate de Nichita St@nescu dup@ 1964, teoreticianul literar Eugen Negrici eviden]iaz@ c@ «de la primele analize critice a fost remarcat@ înmul]irea ipostazelor eului s@u liric, care nu era, de fapt, dec$t rezultatul ini]iativei de sporire programat@, metodic@, a punctelor de vedere. (...) Poetul b@gase de seam@ c@, ^n absen]a izvoarelor lirismului, simpla preluare a unui unghi privilegiat }i a unei anumite posturi duce la poezie, dac@ ^]i st@ ^n puteri s@ tr@ie}ti tu ^nsu]i, cu imagina]ia – ^ntr-un act de vibra]ie extatic@, dar cu sentimentul unei experien]e ^nsumate – consecin]ele situa]iei alese: Eram at$t de atent, / înc$t se stingea-n cupole amiaza, / iar sunetele înghe]au în jurul meu, / pref@c$ndu-se-n st$lpi r@suci]i. («Sf$r}it de anotimp»). Metoda conduce negre}it la o specie de lirism declan}at lucid, ca efect al specula]iei, nu ca }oc emotiv; }i, chiar atunci c$nd poetul, excit$ndu-}i facultatea imaginativ@, se simte tentat s@ intre ^n ipostaze erotice,



'iiiiiiijiiiiiii+consecin]ele viziunii vor fi parcurse f@r@ c@ldur@, ca at$tea alte aventuri contemplative: M$inile mele sunt îndr@gostite, / ... / («V$rsta de aur a dragostei»); Leoaic@ t$n@r@, iubirea / mi-a s@rit în fa]@. / ... / («Leoaic@ t$n@r@ iubirea»). %n textele citate mai sus se observ@ existen]a unor uverturi: era reprodus@ ^mprejurarea care declan}a starea liric-contemplativ@.» (NegF, 58 sq.).

Teoreticianul mai remarc@ faptul c@, ^n urm@toarea etap@, Nichita St@nescu elimin@ acest tip de „introducere orientativ@“, poemele nemaifractur$ndu-se «stereotip, dup@ un rezumat situativ, pentru a se abandona imagina]iei consecutive a poetului; acesta alunec@, parc@ mai firesc, ^n pielea eroilor-idei, a evenimentelor-idei }i, ^n genere, a tot ce se arat@ capabil s@ st$rneasc@ o percep]ie sensibil@.»; cu alte cuvinte, poetul refuz@ „primul vers primit ^n dar de la zei“, cum ar spune Valéry, ^ncerc$nd aici «aproape o asimilare ^ntre „inspira]ie“ }i „hazard“» (MavP, 149), renun]@ la generatorul textual; de-acum, Nichita St@nescu ^}i las@ receptorul s@ deduc@, «^n limitele posibilului, factorul declan}ator, mai pu]in interesat de tot ceea ce indica, alt@dat@, clar, ra]iunea ^nl@n]uirii» (NegF, 59); valorific@ «implica]iile concrete }i sentimentale ale ideilor pe care le va tr@i hipertrofic, ipostaziindu-se divers, pe o ^ntreag@ gam@ de nuan]e temperamentale»; «denun]$nd neajungerea sim]urilor, gata de a le substitui cu altele, misterioase }i infinit mai sensibile, el pare a r$vni



'iiiiiiijiiiiiii+la o simultaneitate a tr@irii lumii, prin acumulare lacom@ de ipostaze.» (NegF, 59). Teoreticienii literari au analizat lirica emblematicilor genera]iei resurec]ionale din 1960 – 1965 at$t din perspectiva modului de producere, «a felului cum se alc@tuiesc poemele ca o consecin]@ a punerii ^n func]ie a procedeului» (NegF, 64), c$t }i din perspectiva func]ion@rii g$ndirii produc@toare a poetului ^n faza de radicalizare a poeziei (cf. NegF, 64

sqq.); pornind de la analizele lui Eugen Negrici, Irina Mavrodin identific@ ^n poietica / poetica, ^n poezia lui Nichita St@nescu un spa]iu paragramatic; Eugen Negrici vede ^n poezia lui Nichita St@nescu – dup@ cum ne ^ncredin]eaz@ Irina Mavrodin – «un suprem gest de „nep@sare suveran@“ ce „ne ajut@ s@ ^n]elegem c@ ^n poezie nimic nu este, totul devine, c@ limbajul poate da na}tere, oric$nd, unei realit@]i poetice“ (NegF, 89), ^n actul unei lecturi, ca rela]ie dinamic@ ^ntre text }i cititor definit@ prin mijlocirea conceptului de „expresivitate involuntar@“ (cf.

NegEx). %n interpretarea lui Eugen Negrici, acest gest este considerat ^n latura lui dezalienant@ (autorul ^ncearc@ a-}i „elimina, pe durata redact@rii, ^ns@}i ideea ^ndatoritoare }i alienant@ de interlocutor“ – NegF, 88). Totodat@, „o anumit@ tensiune, tensiunea proprie unei alien@ri ^n obiect (ceea ce noi am numit „identificarea“, „contopirea“ cu non-eul ^n procesul de „impersonalizare“ a eului creator, urm$nd o terminologie propus@ de creatorii



'iiiiiiijiiiiiii+^n}i}i – n. ns.), se resimte ^n fiecare moment al alc@tuirii operei. (...) Pentru scriitor, alienarea – acest tip de alienare norocoas@ – constituie ca }i for]a de gravita]ie pentru copii, o condi]ie obiectiv@“ (NegF, 21 sq.). Dup@ noi, ea este o alienare / dezalienare ce func]ioneaz@, ^ntr-un ciclu mereu ref@cut, ^n planul existen]ial al creatorului ca individ ce se „m$ntuie}te“ prin oper@ („prob@ invers@, ^n felul ^n care o face matematica, a visului meu, care, dup@ ce m@ va fi distrus, m@ va reconstrui“ – Mallarmé), ^n planul operei ca principiu de construire a ei implic$nd o sum@ de opera]ii de de-construire, ^n planul social, cel al unui ctitor pe care-l modific@, de-construindu-l spre a-l re-construi ^n noua ei lumin@.» (MavP, 157 sq.). Un aspect al „impersonaliz@rii“ este }i dedublarea eului liric prin autocitat, prin falsele citate etc.; Ioana Em. Petrescu analizeaz@ astfel de dedubl@ri ale eului liric ^n poezia lui Nichita St@nescu: «autocitatul – care nu e nici autopasti}@, nici semn al sec@tuirii fibrei poetice, ci e rezultatul dedubl@rii eului liric, o form@ a dialogului „sinelui cu sinele“», exemplific$nd cu versurile «cu valoare de laitmotiv», din «Metamorfozele» («Epica magna»): Nu exist@ dec$t o singur@ via]@ mare / la care noi, c@l@torule, particip@m., reluate ^n poemul «Dialog cu puricele verde de plant@» («Operele imperfecte»): Puricele verde de plant@ strig@ la mine: / Nu exist@ dec$t o singur@ via]@ mare, / Noi nu lu@m din ea }i nu-i ad@ug@m ei nimic.; «atribuindu-le acum unei con}tiin]e str@ine, acestui alt – umil – „punct de vedere“ asupra existen]ei, versurile reluate



'iiiiiiijiiiiiii+(autocitatul) relativizeaz@ ironic perspectiva metafizic@...» (PCon, 230). Falsele citate, procedeu la care apeleaz@ destul de des Nichita St@nescu, ]ine de lirica m@}tilor: «...Ptolemeu, Euclid, Cantor – sau, anonim }i omniprezent, „^ngerul“, ori „El“ – sunt tot at$tea m@}ti lirice, adesea m@}ti purtate de una din fe]ele eului dedublat, c@rora li se atribuie „false citate“, c@rora li se ^mprumut@, din interior, o ipotetic@ voce ca suport ^ntr-un perpetuu, murmurat dialog l@untric.» (PCon, 230 sq.).

Gra]ie reprezentan]ilor genera]iei poetice din 1960 – 1965, corola ipostazelor eului liric atinge propor]ii }i str@luciri „cosmice“, f@r@ precedent.

Exclama]ie retoric@

Exclama]ia retoric@ este o figur@ stilistic@, rod al aceleia}i „înv@]@turi pentru t$lcuirea frumoasei cuv$nt@ri“ ca }i invoca]ia, interoga]ia etc., prin care autorul (personajul / actorul) î}i exprim@ / exteriorizeaz@ – ori mimeaz@ – o stare afectiv@ – admira]ie, bucurie, surprindere, sarcasm, sc$rb@ etc. –, de la simpla interjec]ie, p$n@ la strig@t.

Admira]ie cosmic-romantic-selenar@ eminescian@ înt$lnim }i în «Scrisoarea I»: Mii pustiuri sc$nteiaz@ sub lumina ta fecioar@ / {i c$]i codri-ascund în umbr@ str@lucire de izvoar@ ! O exclama]ie retoric-sarcastic@ ne ^nt$mpin@ }i ^n partea a doua, ^n ampla fresc@ satiric@ a «Scrisorii III»: Ne fac legi }i ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. / Patrio]ii ! Virtuo}ii, ctitori de a}ez@minte, / Unde spumeg@ desfr$ul



'iiiiiiijiiiiiii+în mi}c@ri }i în cuvinte, / Cu evlavie de vulpe, ca în strane, }ed pe locuri / {i aplaud@ frenetic schime, c$ntece }i jocuri...

Existen]ialism(cf. fr. existentialisme)

Prin existen]ialism este desemnat curentul filosofico-literar ce abordeaz@ existen]a uman@ în realitatea ei concret@, prin mijlocirea experien]ei imediate, descrise analitic, refuz$nd g$ndirea abstract@, logic@ }i obiectiv@, proclam$nd „falimentul ra]iunii logice“ în favoarea „ra]iunii vitale“ }i a adev@rului particular al experien]ei umane, crez$nd în faptul c@ existen]a precede esen]a, „omul fiind ceea ce se face el însu}i s@ fie, prin actele sale“.

Se observ@ dou@ „direc]ii“ existen]ialiste; cea mai puternic@ este direc]ia heideggeriano-sartreean@ (fundamentat@ ^n 1927, prin «Sein und Zeit» / «Fiin]@ }i Timp» de Martin Heidegger }i ^n 1942, prin «L'Être et le Néant» de Jean-Paul Sartre); cealalt@ este direc]ia-Unamuno, o direc]ie „anti-atee“ reprezentat@ de Miguel de Unamuno (cu lucrarea «Despre sentimentul tragic al vie]ii», 1913), de K. Jaspers («Filosofie», 1933), de Gabriel Marcel («Jurnal metafizic», 1927) }. a. %nr$uririle benefice ale existen]ialismului ^n literatur@ se v@d ^n «Solilocviile» lui Mircea Eliade, ^n «Amurgul g$ndurilor» de Emil Cioran, ^n teatrul lui Jean-Paul Sartre, ^n proza lui Camus, a lui Kafka, a Simonei de Beauvoir, ^n crea]ia lui Camil Petrescu, a lui M. Blecher, Anton Holban }. a.



'iiiiiiijiiiiiii+

Expozi]iune(lat. expositio, „expunere, povestire, nara]iune“; cf. fr.

exposition)

Expozi]iunea / expozi]ia este partea subiectului unei opere literare, unde sunt prezentate „cadrul“, „momentul“, „personaje“ / „evenimente“ anterioare, dar „capitale“ pentru „ac]iunea“ din obiectivul respectivei întreprinderi epice, dramatice, sau lirice, altfel spus, e segmentul ini]ial, în care se relev@ o unitate de loc }i de timp, c$t }i „repere“ / „coordonate“ ce permit o „unitate de ac]iune“.

%n nuvela istoric@ romantic@, «Alexandru L@pu}neanul» de C. Negruzzi, expozi]iunea / expozi]ia const@ ^n revenirea lui Alexandru L@pu}neanu ^n Moldova („unitate de loc“), ^n anul 1564 („unitate de timp“), pentru a doua domnie („unitate ac]ional@“).

Expresionism(cf. fr. expressionnisme)

Expresionismul este curentul literar cristalizat în Europa primului sfert al secolului al XX-lea, în primul r$nd, gra]ie „binomului“ }colilor de Berlin }i de Bucure}ti, promov$nd un eu creator „eliberat de obiect“, p@truns de fiorul eternit@]ii întru germina]ia cunoa}terii luciferice / paradisiace, conectat absolutului, „misterului“, infinirii cosmice, „ilimitatului“, accentuat-halucinatoriu, bine poten]at / tensionat extatic,



'iiiiiiijiiiiiii+surprinz$nd o realitate în transcendere fantast-tragic@, lirismul dragamaturgic aduc$nd în scen@ – din arhetipal, din „arheu“, dintr-o acut@ con}tiin]@ „existen]ialist@“ / „apocaliptic@“ – mirabile, sinergice idei / concepte întruchip$nd un irepresibil „personalism energetic“.

Procesul de cristalizare ^ntr-o „nou@ estetic@“, estetica expresionismului, s-a derulat ^ntre anii 1900, c$nd a ap@rut ^n Germania Die andere Seite / Cealalt@ fa]@ a lucrurilor de Alfred Kubin, propun$nd un program de cercetare / abordare a realit@]ii }i a sufletului veacului din unghiuri „inedite“, }i 1927, c$nd s-a ^nregistrat „un mare ecou“ al lucr@rii lui Emil Utitz, Die Überwindung des Expresionismus / Dep@}irea expresionismului. Estetica expresionismului s-a ivit „^n complementaritate“ la curentele anterioare (umanism, iluminism, clasicism, romantism, realism, parnasianism), ^ndeosebi la simbolism (de la care a preluat verslibrismul, instrumentalismul / wagnerialismul sinesteziilor }i revolu]ionarea p$n@ la „atingerea absolutului“), }i „^n opozi]ie“ fa]@ de curentele contemporane avangardiste: dadaism, suprarealism, futurism, impresionism, constructivism, cubism, fovism etc. (cf. PEx, 5 sqq.). Expresioni}tii – }i avem ^n vedere toate artele, de la literatur@ }i pictur@, la sculptur@ }i muzic@ – }i-au propus ca obiectiv fundamental surprinderea realit@]ilor ^n dinamica / ex-staticul de dincolo de „suprafe]e“ (impresioniste), de dincolo de individual (mai mult ori mai pu]in „exagerat“, excluz$nd caricaturalul), ^n „sf$ntul



'iiiiiiijiiiiiii+mister“ existen]ial, desigur, ^n conexiuni cosmice cu infinirea / ilimitatul, cu absolutul, c@ut$ndu-se „cu pasiune cresc$nd@“ esen]ele vitaliste, „nucleul vie]ii, lucrul ^n sine, transcendentul“ (PEx,

219). Departe de orice sentimentalism „vag }i decadent“, poezia expresionist@ se p@trunde de „fiorul eternit@]ii“, evoc@ „marile porniri ale spiritului vizionar“, relev@ neb@nuitele poten]e ale miturilor, cultiv@ ^ntru sporirea cunoa}terii luciferice / paradisiace at$t metafora nivelului plasticizant («generat@ ^n primul r$nd datorit@ analogiei» – BTc, 309), c$t }i metafora nivelului revelatoriu («metaforele revelatorii amalgamizeaz@ sau conjug@ dou@ fapte analogice-dizanalogice spre a revela ^n acest fel un x, sau latura ascuns@ a unui mister» – BTc, 310). %n cadrul epicului / teatrului, eroii sunt idei / concepte ^nzestrate cu voin]@, «idei ce mi}c@ din ad$ncimi neb@nuite sufletul omenesc», ^ntruc$t «fiin]e ce redau ^n energic@ sintez@ via]a, ^n una din multiplele ei ^nf@]i}@ri, iau locul caracterelor de nuan]@, substituindu-se inutilelor complica]ii de con}tiin]@» (L. Blaga, apud PEx,

219). Expresioni}tii sunt preocupa]i de fenomenul originar, de permanen]e, de arhetipal, de „arheu“.

%ntre cele mai valoroase }coli europene ale expresionismului, prin ^mplinirile sincrone, se eviden]iaz@ dou@: }coala expresionist@ a Berlinului }i }coala expresionist@ a Bucure}tiului; dou@ sunt cele mai importante reviste germane care militeaz@ pentru „noua estetic@“, polariz$nd



'iiiiiiijiiiiiii+expresionismul: Der Sturm }i Die Aktion, ^ndeosebi, dup@ 1917; ^n Rom$nia, expresionismul a fost bipolarizat de revistele G$ndirea }i Contimporanul, dup@ 1921 (cf. CLrex, 53 sqq.). Expresionismul german are str@luci]i reprezentan]i ^n poe]ii: Georg Trakl, Franz Werfel, Gottfried Benn, ^n prozatorul Hermann Hesse, ^n dramaturgii: Georg Kaiser, Bertold Brecht, Ernst Toller, ^n pictorii / sculptorii: Oskar Kokoscha, E. L. Kirchner, Max Pechstein }. a.; notabil@ pentru estetica expresionismului german este }i „declara]ia“ lui H. Hesse, din Die neue Rundschau (1918): «...^n teologia }i mitologia mea intim@, numesc expresionism acel sunet al cosmicului, acea amintire a unei patrii originare, sentimentul etern al universului, convorbirea liric@ a individului cu universul, m@rturisirea }i experien]a de sine traduse ^n parabole» (apud PEx,

67). Expresionismul valah / rom$nesc („g$ndirist“ / „ortodoxist“, cu ad$nci, impresionante r@d@cini ^n „Cre}tinismul Cosmic“ ori ^n Zalmoxianism) are geniali reprezentan]i ^n: Lucian Blaga – poetul din volumele: «Poemele luminii» (1919), «Pa}ii profetului» (1921), «%n marea trecere» (1924), «Lauda somnului» (1929) «La cump@na apelor» (1933), «La cur]ile dorului» (1938), «Neb@nuitele trepte» (1943), «Poezii» / «Mirabila s@m$n]@», «Var@ de noiembrie», «Stihuitorul» etc. (1962); prozatorul din «Luntrea lui Caron»; dramaturgul din «Zalmoxe» (1921), «Tulburarea apelor» (1923), «Daria» (1925), «Me}terul Manole» (1927), «Avram Iancu» (1934), «Anton Pann» etc.; filosoful din «Trilogia culturii» («Orizont }i stil» –



'iiiiiiijiiiiiii+1935, «Spa]iul mioritic» – 1936, «Geneza metaforei }i sensul culturii» – 1937), din «Trilogia cosmologic@» («Diferen]ialele divine» – 1940, «Aspecte antropologice» – 1947 / 1948, «Fiin]@ istoric@» – 1959) etc., Nichifor Crainic – poetul din volumele: «{esuri natale», «Z$mbete ^n lacrimi» (1916), «Darurile p@m$ntului» (1920), «Priveli}ti fugare» (1921), «[ara de peste veac» (1931) }i teoreticianul / eseistul din «Punctele cardinale ^n haos» (1931), «Ortodoxie }i etnocra]ie» (1937), «Nostalgia paradisului» (1940), Radu Gyr (poetul din «Cerbul de lumin@» – 1928, «Stele pentru leag@n» – 1936, «Corabia cu tuf@nici» – 1939, «Balade» – 1943), Adrian Maniu (poetul din «Salomeea» – 1915, «L$ng@ p@m$nt», «Drumul spre stele», «Cartea [@rii», «C$ntec de dragoste }i de moarte» etc., prozatorul din «Figurile de cear@» – 1912, «Din paharul cu otrav@» – 1919, «Vr@jitorul apelor», «Jup$nul care f@cea aur» etc., dramaturgul din piesele: «Me}terul», «Lupii de aram@» – cf. CLrex, 86 sqq.), Ion Barbu (hermeticul neoparnasiano-expresionist din „ciclul sbur@toresc“, hermeticul expresionist-geometrizant / baladesc-orientalic din «Joc secund» / «Uvedenrode»), Aron Cotru} («Poezii» – 1911, «S@rb@toarea nun]ii» – 1915, «Neguri albe» – 1920, «M$ine», «Maria Doamna» etc. – cf.

CLrex, 96 sqq.), Ion Vinea (poetul din «Ora f$nt$nilor», romancierul din «Umbra», «Fata Ursului» / «Duhul p@m$ntului» – cf. CLrex, 93 sqq.), Gheorghe Petra}cu (pictorul din «Autoportret», «Scen@ oriental@»



'iiiiiiijiiiiiii+etc.), Marcel Iancu (pictorul din «Portret» etc.), Ion [uculescu (pictorul din «Autoportret cu frunz@», «Apus de soare», «C$mp cu ciulini», «Dans» etc.), Constantin Br$ncu}i (cu „expresionismul organicit@]ii“ – cf. PEx, 64 – din «Pas@rea M@iastr@», «Adam }i Eva», «Prin]esa X», «Domni}oara Pogany», «S@rutul», ^ntregul ansamblu sculptural / monumental de la T$rgu-Jiu: «Masa t@cerii», «Poarta s@rutului», «Coloana Credin]ei f@r@ de Sf$r}it» / «Coloana Infinitului») }. a. Prin aportul }colii rom$ne}ti, prin operele unor creatori de geniu, ca Lucian Blaga, Constantin Br$ncu}i }. a., expresionismul european }i-a ^nregistrat apogeul incontestabil.

Fabul@(lat. fabula, „povestire“)

Fabula este specia genului epic – în versuri / proz@ – alc@tuit@ dintr-o alegorie, în care sunt puse în seama necuv$nt@toarelor forme de comportament, tr@s@turi de caracter reprobabile etc., ale oamenilor, cu scop moralizator / satirizator, alegorie din care – ca „parte secund@“, numit@ moral@ – întotdeauna rezult@, ori se deduce o înv@]@tur@.

%n cele trei sute de ani de istorie a fabulei rom$ne}ti, specia a fost men]inut@ la cea mai ^nalt@ str@lucire de o scriitoriceasc@ „decad@ de aur“: Dimitrie Cantemir, autorul unui veritabil roman-fabul@, «Istoria ieroglific@», ampl@ satir@ politic@, dat$nd dintre anii 1703 – 1705; Gh. Asachi, autorul volumului de «Fabule alese»,



'iiiiiiijiiiiiii+publicat ^n 1836; i se al@tur@ Alecu Donici, cu un volum de «Fabule», ^n 1840, Anton Pann, cu «Fabule }i istorioare», ^n 1841, Grigore Alexandrescu, din anul 1947, cu «Suvenire }i impresii, epistole }i fabule», George Sion, cu volumul «101 fabule», publicat ^n 1869; marele dramaturg, I. L. Caragiale, are }i un volum de «Versuri», cu c$teva remarcabile fabule («Temelia», «Boul }i vi]elul» etc.), ap@rut postum, ^n 1922; Tudor Arghezi, ne^ntrecutul traduc@tor / „re-creator“ ^n limba rom$n@ al fabuli}tilor La Fontaine }i Kr$lov, a scris }i c$teva originale }i genial-^nr@z@rite fabule («Fabula m@g@d@ului», «Fabul@ invers@», «Fabula – Robul neput$nd...» etc.); din 1946, Marcel Bresla}u ^ncepe s@ publice }i volume de fabule: «Ni}te fabule mici }i mari» (1946), «Alte ni}te fabule» (1962) etc.; o capodoper@ a speciei este }i «Fabula cu maimu]a», scris@ de Geo Dumitrescu ^n anul 1965 }i dedicat@ «Tinerilor mei prieteni talenta]i / }i m$ndri – def@ima]i din copac...»: P@roas@, coco]at@ într-un pom, / maimu]a mediteaz@ despre om. / (El doarme sub copac, gol, dup@ scald@ – / ogoru-i tare, ziua fu prea cald@...) // Ur$t e, Doamne ! cuget@ maimu]a, / r@u l-a-ntocmit natura, s@r@cu]a ! / A}a arat@, deci ? vai, tare-i slut, / a}a ceva de c$nd sunt n-am mai v@zut ! / Anapoda, f@r@ m@sur@, / lung de statur@, / cu }ira-b@], sub]ire }i prea dreapt@, / }i-n sus de ochi, ple}uv, c-un fel de treapt@... / Prea mare-n cap, în labe e prea scurt, / iar c$t despre culoare, sfinte soare ! / parc@-i f@cut din ou@ }i iaurt ! / {i s@-l auzzi vorbind – ce-i umbl@ gura, / maimu]@rind în sunete natura ! / Cum naiba st@ pe labele din urm@ ? / Cu ce se



'iiiiiiijiiiiiii+scarpin@ }i cu ce scurm@ ? / {i cum se urc@ oare în copac ? / ({i-o musc@-i vine @stuia de hac !) / Nici coad@ n-are, maic@, ptiu !, nici blan@ – / pe ger, o s@-l ia dracu' de poman@ !“ // {i tot a}a zicea... / – M@re, Vlahu]@, / cum s@ se trag@ @sta din maimu]@ ?!... // Morala: / Dac@ ]i-ai lep@dat coad@ }i blan@ / }i-ai cobor$t devreme din copac, / s@ nu te-a}tep]i, tu, m$ndr@ lighioan@, / c-ai s@ le fii maimu]elor pe plac !... (DumV, 233 sq.).

%n tematologie, fabula e ^n]eleas@ ca o „corol@ de motive“ bipolarizat@ de cauz@ }i efect (infra – v. tem@).

Fabulos(lat. fabulosus, „ce ]ine de fabul@, de poveste, de ireal“; cf.

fr. fabuleux)

Fabulosul, categorie estetico-literar@ a fantasticului, desemneaz@ un produs al imagina]iei, av$ndu-}i ob$r}iile în mituri, gra]ie c@ruia autorul (în func]ie de talentul, ori de geniul s@u) î}i „înzestreaz@“ lucrarea, la cotele înalte ale catharsisului, „oper$nd“ / cre$nd dinspre, sau în posibile lumi paralele, enorme, uimitoare, incredibile.

%ndeosebi, fabulosul se relev@ ^n eposul popular, ^n crea]iile inspirate din acesta; «...evoc@ ^n primul r$nd serii istorice revolute, o tipologie pus@ ^n circula]ie, ca }i ^n fabul@, din evuri imemoriale, pe baza c@reia se construie}te }i azi; ^ngro}area, exagerarea tr@s@turilor morale ale unui personaj sau a ^mprejur@rilor ^n care el ac]ioneaz@ pot ajunge la dimensiuni fabuloase.» (DTL, 169).

Fantastic



'iiiiiiijiiiiiii+(lat. phantasticus, „privitor la imagina]ie“, „pl@smuire“; cf. fr.

fantastique)

Fantasticul este o categorie estetico-literar@ ce desemneaz@ fenomene, lucruri, înt$mpl@ri neobi}nuite, incredibile, dar explicabile printr-o seam@ de cauze reale, justificabile printr-o ipotez@, printr-un adev@r }tiin]ific ce mai are p@r]i nerelevate, necunoscute etc.

%n general, prin termenul de fantastic este denumit@ literatura ^n care preponderente sunt miraculoase elemente ale fantaziei / imagina]iei, ale fabulosului.

Fantastice sunt nuvelele lui Mihai Eminescu (S@rmanul Dionis, Cezara, Avatarii faraonului Tla etc.), Gala Galaction (Moara lui C@lifar), Mircea Eliade (La [ig@nci, Dou@sprezece mii de capete de vite, Pe strada M$ntuleasa, Incognito la Buchenwald etc.), {tefan B@nulescu, F@nu} Neagu, Aurel Antonie }. a. Crea]ii fantastice diverse afl@m }i la avangardi}tii secolului al XX-lea: Gellu Naum, Sa}a Pan@, Virgil Teodorescu, Urmuz, Ion Vinea }. a. Exist@ ^n literatura rom$n@ a veacului al XX-lea }i o notabil@ explozie de scrieri }tiin]ifico-fantastice, de proz@ science-fiction, de la Vl. Colin (Pentagrama, 1967), la Ion Hobana (Ultimul v@l, 1957; Oameni }i stele, 1963), Al. Mironov }. a.

Fantazie / fantezie(cf. fr. fantaisie)

Prin fantezie (sau fantazie) este desemnat@ capacitatea arti}tilor de a inventa, de a crea pe



'iiiiiiijiiiiiii+t@r$mul artei, de a crea / re-crea lumi în planul fic]iunii.

Eminescu se adreseaz@ zeit@]ii-Fantazia astfel: «Fantazie, fantazie, c$nd suntem numai noi singuri, / Ce ades m@ por]i pe lacuri }i pe mare }i prin cr$nguri ! / Unde ai v@zut vrodat@ aste ]@ri necunoscute ? / C$nd se petrecur-aceste ? La o mie patru sute ? Azi n-ai chip ^n toat@ voia ^n privire s@ te pierzi, / Cum ^]i vine, cum ^]i place pe copil@ s-o desmierzi, / Dup@ g$t s@-i a}ezi bra]ul, gur@-ngur@, piept la piept, / S-o ^ntrebi numai cu ochii: „M@ iube}ti tu ? Spune drept !“» («Scrisoarea IV» de M. Eminescu).

Fars@(cf. fr. farce)

Prin fars@ este desemnat@ o foarte „scurt@ comedie“, întemeiat@ pe o anecdot@ – din sfera cotidianului, familiei etc.–, unde burlescul („comicul buf“ plonj$nd în caricatural / vulgaritate) „colaboreaz@“ cu grotescul, dinamit$nd eroicul, grandiosul, banaliz$ndu-le.

Numit@ „atellana“ de romani, redescoperit@ ^n Fran]a secolului al XIII-lea, farsa marcheaz@ debutul teatrului lui Molière («Doctorul ^ndr@gostit», «Gorgibus ^n sac» etc.), preocup@ }i la noi pe I. L. Caragiale, viz$nd bog@]ia tipologiei umane }i prin «Conu Leonida fa]@ cu reac]iunea», ^}i pune pecetea }i pe debutul cinematografiei din perioada „filmului mut“ (Ch. Chaplin) etc.

Feerie



'iiiiiiijiiiiiii+(cf. fr. féerie, „z$n@rie“)

Prin feerie se în]elege o specie dramatic@, un spectacol complex, în care teatrul colaboreaz@ neap@rat cu alte arte: coregrafia, muzica etc., spre a crea – într-un decor fantastic – o lume miraculoas@, de basm, vecin@ mitului, populat@ de fiin]e supranaturale – îndeosebi, z$ne, zmeoaice, „Babe“ / „Mume“ (Cloan]e, Cotoroan]e, ale P@durii, ale Viscolului, ale M@rilor }i ale altor elemente), dar }i zmei, p@s@ri m@iastre, cai n@zdr@vani, oglinzi fermecate, buzdugane etc. –, lume accesibil@ }i eroilor no}tri de toate zilele, spre a extrage fericite înv@]@turi.

%ntre capodoperele speciei: «Visul unei nop]i de var@», «Furtuna», ambele de W. Shakespeare, «Andromeda, «L$na de aur», ambele dator$ndu-se lui Corneille; }i ^n literatura rom$n@ avem remarcabile feerii: «S$nziana }i Pepelea» de Vasile Alecsandri («feerie na]ional@ ^n 5 acte»), «%n}ir'te m@rg@rite» de Victor Eftimiu etc.

Fic]iune(lat. fictio, „n@scocire“; cf. fr. fiction)

Fic]iunea desemneaz@ acea construc]ie a imagina]iei despre care „se crede“ c@ nu are corespondent în perimetrul realului, ori acele pl@smuiri / inven]ii ale unui autor, d$nd iluzia c@ apar]in realit@]ii }i produc$nd în receptor veritabilul catharsis.

%n planul fic]iunii autorul re-creaz@ o „anume realitate“ direct-propor]ional@ cu talentul



'iiiiiiijiiiiiii+/ geniul s@u, ori cu capacitatea fantaziei sale. %n ceea ce prive}te fic]iunea, «Poetica» lui Aristotel eviden]iaz@ faptul c@ «misia poetului nu este aceea de a povesti lucruri ^nt$mplate cu adev@rat, ci aceea de a relata lucruri put$nd s@ se ^nt$mple ^n marginile verosimilului }i necesarului»; dac@ istoria ^nf@]i}eaz@ „fapte aievea petrecute“, poezia „n@scoce}te acele fapte care s-ar putea petrece“; se consider@ c@ «fic]ionalitatea nu poate constitui un criteriu de valorizare estetic@ dec$t ^n m@sura ^n care este ^n]eleas@ ca o caracteristic@ a artei literare, ^mbr@c$nd diverse forme; accep]ia restrictiv@ a fic]iunii ne-ar priva de o seam@ de opere de valoare, a}a dup@ cum minimalizarea fic]iunii, ca factor preponderent al actului de crea]ie, ne-ar ^mpinge ^n pur documentarism.» (DTL, 175).

Figur@ de stil

Prin figur@ de stil se în]elege un procedeu folosit, îndeosebi, în arta cuv$ntului, spre a m@ri capacitatea expresivit@]ii întru catharsis a unui mesaj / text.

La nivelul frazei, figurile de stil opereaz@ „structural-formal“, numindu-se }i metataxe este cazul repeti]iei, inversiunii, anacolutului etc. C$nd modificarea operat@ de figura de stil se relev@ ^n plan „structural-no]ional“, avem de-a face cu tropul: metafora, metonimia, sinecdoca etc. (infra – trop); tropii care afecteaz@ „con]inutul“, al expresiei sens, poart@ }i numele de metasememe; dac@



'iiiiiiijiiiiiii+afecteaz@ }i „valoarea logic@ a frazei“, se numesc metalogisme. Dup@ „efectul estetic“, figurile de stil se clasific@ ^n: figuri ale ambiguit@]ii (compara]ia, metafora etc.); figuri ale insisten]ei (enumera]ia, perifraza, pleonasmul etc.); figuri ale plasticit@]ii (epitetul, invoca]ia, onomatopeea etc.); figuri ale repeti]iei (alitera]ia, asonan]a, anafora, chiasmul, simploca) etc. Exist@ }i alte clasific@ri dup@ tipul de modific@ri formal-semnificative: figuri topice (modific@ ordinea cuvintelor: anacolutul, elipsa, silepsa, inversiunea etc.); figuri intonative (retorice: invoca]ia, exclama]ia, impreca]ia, autoimpreca]ia etc.); figuri fonetice / „de sunet“ (alitera]ia, asonan]a, onomatopeea / armonia imitativ@) etc.

Final(lat. finalis)

Prin final, din punct de vedere estetico-literar, se în]elege încheierea / sf$r}itul unei opere.

Literatura modern@ a renun]at la clasicul epilog (supra), oper$nd cu o bogat@ }tiin]@ / art@ a finalurilor, de la cele apel$nd la simetrie (infra),

p$n@ la rafin@riile suspansului (infra).

Fluxgenera]ie (high tide generation)

Fluxgenera]ia (high tide generation) este puternicul val de „flux“, sau val / „genera]ie“ „resurec]ional(@)“ / „revolu]ionar(@)“, angajat(@) într-o cultur@ / literatur@, dup@ un puternic



'iiiiiiijiiiiiii+seism social (revolu]ie, r@zboi etc.), ocup$nd „panoul central“.

Teoria celor trei genera]ii tipice determinate ^ntr-o cultur@ / literatur@ de un puternic seism social (revolu]ie, r@zboi), conceptele de genera]ie de tranzien]@ (the transience generation), fluxgenera]ie (high tide generation) }i refluxgenera]ie (the generation of deep clearness) au fost lansate ^n circuitul estetic-literar, ^n ciuda cenzurii, la 15 iulie 1984, ^n prima parte a studiului Sec]iuni de aur ale literaturii rom$ne contemporane, de Ion Pachia Tatomirescu, publicat cu generozitate, ^n revista craiovean@ «Ramuri» (nr. 7 / 241), de redactorul }ef de atunci, Marin Sorescu; din p@cate, p@r]ile a doua (consacrat@ fluxgenera]iei Labi}–St@nescu–Sorescu }i „revolu]iei“ paradoxismului, cu programare – tot pentru dou@ pagini de revist@ / „12 pagini dactilo-A-4“ – pentru num@rul din august '84) }i a treia (dedicat@ refluxgenera]iei / the generation of deep clearness, pus@ la portofoliul redac]ional pentru num@rul din septembrie '84), chiar dac@ au avut avizul / „girul“ lui Marin Sorescu, nu au mai putut trece de „cenzura post-iulian@“ a Craiovei anului 1984, ambele p@r]i (cu „t@ieturile de rigoare“) p@str$ndu-se pentru MLREARMRRP – Muzeul Literaturii Rom$ne din Epoca Av$ntului Republican al Modernismului Resurec]ional }i al Revolu]iei Paradoxismului (cf. TSalrc, p. 10 sq.; v. infra – genera]ie literar@).

Folcloristic@

Folcloristica este al c@rei obiect de studiu este folclorul (infra) – totalitate a crea]iilor }i



'iiiiiiijiiiiiii+manifest@rilor artistice }i culturale ale unui popor, disting$ndu-se prin tradi]ionalism, anonimitate, sincretism etc.

Interesul marilor personalit@]i ale unui popor pentru folclorul literar (^ndeosebi, pentru paremiologie) s-a ar@tat ^nc@ din antichitate. Dar despre programe de cercetare a folclorului literar (culegere, conservare prin tip@rituri etc.), despre ^ntemeierea folcloristicii se poate vorbi doar din secolul al XIX-lea ^ncoace, ^ncep$nd cu activitatea folcloristic@ a unor mari personalit@]i ale romantismului. Folcloristica rom$neasc@ a fost ^ntemeiat@, ^ntre 1842 }i 1853, de A. Russo, Vasile Alecsandri }i Nicolae B@lcescu. Apoi, istoria folcloristicii rom$ne}ti a ^nregistrat nume de talie european@: B. P. Hasdeu, Ovid Densusianu, G. Dem. Teodorescu, Elena Niculi]@ Voronca, Tudor Pamfile, Lucian Blaga, Al. Rosetti, George C@linescu, Constantin Br@iloiu, Adrian Fochi, Romulus Vulc@nescu }. a.

Folclor literar(din engl. folklore < folk- „popor“ + -lore „}tiin]@“ / „crea]ie“,

„cuno}tin]@“)

Folclorul literar – sau literatura popular@ – este totalitatea crea]iilor unui popor, aflate sub pecetea artei cuv$ntului, ce se disting prin oralitate, anonimitate, colectivism, tradi]ionalism }i sincretism.



'iiiiiiijiiiiiii+Prin oralitate, sau caracter oral, se ^n]elege

faptul c@ folclorul literar este creat, p@strat }i transmis prin viu grai, din genera]ie ^n genera]ie.

Prin anonimitate, sau caracter anonim, se ^n]elege faptul c@ orice crea]ie folcloric-literar@ exist@ f@r@ a se re]ine (de memoria colectivit@]ii) numele autorului / autorilor acesteia (dec$t rarisim }i nesemnificativ, pentru pu]in@ vreme).

Prin colectivism, sau caracter colectiv, se ^n]elege faptul c@ orice crea]ie folcloric-literar@ este expresia artistic@ a unei con}tiin]e colective; crea]ia folcloric-literar@, produs al unui individ de talent / geniu, nu prime}te „dreptul de circula]ie“ f@r@ a fi girat@ de colectivitatea din care face parte acesta (altfel, crea]ia respectiv@ este sortit@ neantiz@rii / dispari]iei).

Prin tradi]ionalism, sau caracter tradi]ional, se ^n]elege faptul c@ ^n cadrul folclorului literar exist@ un sistem prestabilit de mijloace de expresie artistic@, „dup@ datin@ / obicei“ combin$ndu-se ^n nenum@rate variante – formule magice, grupuri de rime, imagini, metafore, motive, reprezent@ri mitice, rime-perechi (ori monorime), ritm trohaic, versuri pe m@sura zalmoxian@ de 5 – 6, ori „clasic-folcloric-dacorom$neasc@“ de 7 – 8 etc.

Prin sincretism, sau caracter sincretic, se ^n]elege faptul c@ orice crea]ie folcloric-literar@, orice oralo-text folcloric se manifest@ / roste}te numai la o anumit@ dat@ (de s@rb@toare de peste an), numai ^n anumite ^mprejur@ri, unde



'iiiiiiijiiiiiii+se consider@ necesar, antren$nd ^n relevarea ^ntregului s@u }i aportul altor populare arte / }tiin]e, tehnici, practici magic-homeopatice, m@}ti, mim@ / pantomim@, muzic@ etc. De pild@, sincretismul, ^n cazul rostirii „de nou@ ori“ a unui oralo-text de Desc$ntec de g$lci (amigdale inflamate): «A avut Samca nou@ feciori / }i-ntr-o zi i-a botezat, / }i-ntr-o zi i-a cununat, / }i-ntr-o zi la oaste i-a luat, / }-au venit, din nou@ opt, / din opt }apte, / din }ase cinci, / din cinci patru, / din patru trei, / din trei doi, / din doi unul, / din unul niciunul. / A}a s@ pear@ g$lcile / n@s$lcile, / g$lcile ca bobul, / g$lcile ca macul, / g$lcile ca fasolea, / g$lcile ca maz@rea, / g$lcile ca lintea, / ca roua din soare / ^n patru cr@pat@, / ^n mare-aruncat@. / De la mine desc$ntecul, / de la Dumnezeu leacul. (TPp, II, 57 sq.), antreneaz@ urm@toarele practici: ^n vremea rostirii, «desc$nt@toarea unge g$lcile cu unt, sau cu sm$nt$n@, }i le trage cu degetele ^nd@r@t; se desc$nt@ diminea]a, pe nesp@late, la amiaz@-zi }i seara» (ibid.); ori, dac@ nivelul atins de amigdalit@ permite: se ia un vas (strachin@) cu ap@ „ne^nceput@“; se st$mp@r@ ^n ea trei t@ciuni, se introduc trei fire de busuioc }i „se mestec@ ne^nceputa ap@“ (ambele opera]ii au caracter antiseptic); se spal@ pe m$ini cu o parte din ap@ (igienizare); se introduce ar@t@torul ^n apa sterilizat@ r@mas@; apoi, degetul umed se v$r@ ^n sare de buc@t@rie cu cristale mari (ca pentru mur@turi); pacientul este invitat s@



'iiiiiiijiiiiiii+deschid@ gura mare, fiindu-i atinse amigdalele inflamate cu degetul cu cristale de sare ce perforeaz@ (ca ni}te minuscule „bisturie“) pieli]a acestora, eliber$ndu-se puroiul }i produc$nd vindecarea. Rostirea oralo-textului are ca scop ^ndep@ratrea aten]iei pacientului }i a celor din jur de la „ceremonialul“ cu busuioc }i cristale de sare, spre a nu-i fi furat secretul vindec@rii.

Folclorul literar se afl@ ^n temeiul oric@rei literaturi culte. Ca }i literatura cult@, folclorul literar rom$nesc cunoa}te cele trei genuri }i majoritatea speciilor cultivate }i de marii scriitori. %ntre specile lirice folcloric-dacorom$ne}ti se eviden]iaz@: doina (de dor, de jale, de haiducie, de c@t@nie, de ^nstr@inare / dezr@d@cinare etc.), c$ntecul de petrecere }i joc, sau horele (de iubire / dragoste, de dor, de familie, de munc@, de reflectare a rela]iilor sociale, c$ntecul despre joc / c$ntec etc.), strig@tura, zic@toarea, bocetul («C$ntecul Bradului», «La Bradul Z$nelor» etc.); are ca specii epice: (^n versuri:) balada (fantastic@, pastoral@, vitejeasc@, de curte feudal@, novelistic@, jurnalier@ etc.), ora]ia de nunt@ (con@c@ria), legenda (deopotriv@, versificat@, sau ^n proz@), proverbul (^n versuri, ori ^n fraz@ neritmat@), ghicitoarea (versificat@, ori nu), colindul (colinda / corinda); (^n proz@:) basmul, povestea, snoava, „bancul“; are ca specii dramatice: Vifleimul / Vicleiul (teatru religios-cre}tin de Cr@ciun), Irozii (religios-cre}tin), Plugu}orul (religios-agrar arhaic, la Anul Nou), Gogiul (spectacol funerar – cf. VMR, 190 sq.), Capra, Bori]a, Frumu}anul / Caloianul, Paparuda, M$ndraica / Dr@gaica



'iiiiiiijiiiiiii+(religios-arhaice, sau mitice, cu m@}ti etc.), Jienii („laic“, din secolul al XX-lea) etc. Impresionantul tezaur folcloric-literar dacorom$nesc l-a determinat pe Vasile Alecsandri, alc@tuitorul primei antologii de crea]ii din acest perimetru spiritual (^n dou@ volume, publicate ^n anii 1852 }i 1853), ^n prefa]a de la Poezii poporale. Balade (C$ntice b@tr$ne}ti), I (Ia}i, 1852), s@ declare c@ «Rom$nul e n@scut poet ! %nzestrat de natur@ cu o ^nchipuire str@lucit@ }i cu o inim@ sim]itoare, el revars@ tainele sufletului ^n melodii armonioase }i ^n poezii...»; tot cu acest prilej, face }i o clasificare folcloric-literar@: «Comori nepre]uite de sim]iri duioase, de idei ^nalte, de noti]e istorice, de crez@ri supersti]ioase, de datini str@mo}e}ti }i mai cu seam@ de frumuse]i poetice de originalitate }i f@r@ seam@n ^n literaturile str@ine, poeziile noastre poporale compun o avere na]ional@, demn@ de a fi scoas@ la lumin@ ca un titlu de glorie pentru na]ia rom$n@. Aceste poezii se ^mpart ^n trei clase deosebite: 1. C$nticele b@tr$ne}ti sau Balade; 2. Doine; 3. Hore. Baladele sunt mici poemuri asupra ^nt$mpl@rilor istorice }i asupra faptelor m@re]e. Doinele coprind toate c$nticele de doruri, de iubire }i de jale. Horele sunt c$nticele de veselie ale poporului.».

Franj@ lirico-semantic-sincretic@



'iiiiiiijiiiiiii+Prin sintagma franj@ lirico-semantic-

sincretic@ este desemnat@ „capacitatea“ de sacre sensuri / în]elesuri („vectoriz@ri“) poematice dispus@ în orice cuv$nt (dinspre puterea originar@ a vorbei, potrivit mitului despre Logos), ca în fenomenul de interferen]@ luminoas@, cu alternativitate de fotoni }i de „genunoni“ („antifotoni“, „germeni ai întunericului“), „capacitate“, bineîn]eles, „disponibil@“ întru catharsis, „valorificabil@“ / „valorificat@“ numai de poe]ii adev@ra]i, dota]i „prin na}tere“ cu senzori pentru a}a-ceva.

G$ndirea – }i mai ales ^n orizontul cunoa}terii metaforice – este hologramatic@; }i astfel de „senzori-laseri pentru cosmicitate“ (]in$nd de capacitatea – la care se referea }i B. Croce – de a revela ^nfiorarea cerescului ^n poem) nu pot fi confec]iona]i; cei dota]i cu talent / geniu ^i posed@, dar nu „ereditar“, ci, dac@ se poate spune paradoxist, „discontinuu-ereditar-aleatoriu“.

Func]iile comunic@rii

%n teoria comunic@rii – care desemneaz@ transmiterea unei informa]ii în interiorul unui grup, transmitere considerat@ în raporturile ei cu structura grupului –, mijlocul general de realizare al acesteia fiind limbajul, desigur, în obiectiv, s-au aflat, înc@ de la început func]iile limbajului în orice act de vorbire }i, implicit, în oricare act de organizare a discursului literar: (1) func]ia emotiv@ (expresiv@), (2) func]ia poetic@, (3)



'iiiiiiijiiiiiii+func]ia referen]ial@, (4) func]ia conativ@ (persuasiv@ / retoric@), (5) func]ia metalingvistic@ („metalingual@“), (6) func]ia fatic@ etc.

Roman Jakobson, abord$nd }i aceast@ problem@, observ@: «Cel ce se adreseaz@ (emi]@torul) trimite un mesaj destinatarului (receptorul); pentru ca mesajul s@-}i ^ndeplineasc@ func]ia, el are nevoie: de un context la care se refer@ (sau, ^n nomenclatura modern@, de un referent), pe care destinatarul s@-l poat@ pricepe }i care s@ fie ori verbal, sau capabil de a fi verbalizat; de un cod, ^ntrutotul sau cel pu]in par]ial comun at$t expeditorului c$t }i destinatarului (sau, cu alte cuvinte, comun celui ce codeaz@ }i celui ce decodeaz@); ^n fine, are nevoie de un contact, conducta material@ sau leg@tura psihologic@ dintre cei doi, care le d@ posibilitatea s@ stabileasc@ }i s@ men]in@ comunicarea» (JakL, 32). %ntre ace}ti factori ai comunic@rii se stabilesc func]iile. Func]ia emotiv@ / expresiv@ (1) se exercit@ ^ntre emi]@tor }i mesaj; aceast@ func]ie ]ine de faptul c@ «limbajul omenesc este ^nsufle]it de dou@ inten]ii», reflexivitatea }i tranzitivitatea, ^ntruc$t «cine vorbe}te „comunic@“ }i „se comunic@“» – dup@ cum subliniaz@ Tudor Vianu ^n «Dubla inten]ie a limbajului }i problema stilului». Func]ia poetic@ (2) este esen]ial@ pentru mesajul literar, de}i pare a se ivi „dintre func]iile“: emotiv@, referen]ial@ }i conativ@, ocup$nd „locul central ^n comunicarea



'iiiiiiijiiiiiii+estetic@“; Roman Jakobson descrie astfel lucrarea func]iei poetice, dup@ ce reaminte}te cele dou@ moduri principale de aranjament ^n comportamentul verbal, selec]ia }i combinarea: «Dac@, de exemplu, copil este subiectul mesajului, vorbitorul va alege din vocabularul uzual unul dintre cuvintele mai mult sau mai pu]in similare, ca: pu}ti, copil, t$n@r etc., ^ntr-o anumit@ privin]@ toate fiind echivalente. Apoi, ca un comentariu la acest subiect, va alege unul din verbele semantic ^nrudite: doarme, mo]@ie, a]ipe}te, dormiteaz@ etc. Ambele cuvinte alese se combin@ ^n lan]ul vorbirii. Selec]ia se realizeaz@ pe baza unor principii de echivalen]@, asem@nare sau deosebire, sinonimie sau antonimie, pe c$nd combinarea – construirea secven]ei, se bazeaz@ pe contiguitate. Func]iunea poetic@ proiecteaz@ principiul echivalen]ei de pe axa selec]iei pe axa combin@rii. Echivalen]a devine factorul constitutiv al secven]ei.» (JakL, 34 sq.). Func]ia referen]ial@ (3) se antreneaz@ ^ntre mesaj }i context. Func]ia conativ@ / persuasiv@ (4) orienteaz@ enun]ul c@tre receptor, angajeaz@ }i „idealul“ raport dintre mesaj }i „destinatar“; pentru stilul func]ional administrativ-juridic, func]ia conativ@ / persuasiv@ sau retoric@ este esen]ial@, oferid informa]ii stricte / „certe“, de „interes general“; marca func]iei conative este dat@ de vocativ – la substantiv, de persoana a II-a – la pronume }i verb, ^ndeosebi, de imperativ – la verb; se disting ^n acest cadru: 1) forme directe de adresare (indici verbali de identificare a receptorului: vocative, imperativul etc.: Faci ce-]i zic eu ! / ...ce



'iiiiiiijiiiiiii+trebuie ! / ...cum ]i s-a cerut ! etc.); 2) forme indirecte de adresare – aluzia (figura de g$ndire se ^ntemeiaz@ pe analogie, cu scopul de a evita: un eventual pericol, caracterul vulgar / obscen al exprim@rii, precizia exagerat@ etc.), eufemismul (atenuarea prin substituire, ori perifraz@ / antifraz@), perifraza (termenul e substituit cu o locu]iune / sintagm@ – „cetatea etern@“ / Roma; „s-a dus ^n [ara-f@r@-Dor“ / „a murit“; „Dalbul de Pribeag“ / „mortul“), litota (atenueaz@, exprim@ reticent o idee: {tefan cel Mare fost-a «om nu mare de stat»). Func]ia metalingual@ (5) ]ine de codul dintre emi]@tor }i receptor. Func]ia fatic@ (6) – func]ie „sintactic-pragmatic@“, extrem de complex@ pentru orice tip de discurs – prive}te asigurarea contactului permanent stabilit ^ntre emi]@tor }i receptor dinspre raportul „tradi]ie – inova]ie“, ori, mai exact spus, vizeaz@ „momentul corel@rii informa]iei“ „vechi“ / „cunoscute“ (ori „arhicunoscute“) cu „informa]ia nou@“, sau „proeminent@“ („protuberant@“), „dinamizatoare“, „schimb@toare“ benefic@ de orizont, ^nc$t s@ focalizeze capacitatea „de receptare“ („receptorul“) pe „mesajul produs, oferit“ acum. Exist@ „re]ete“ de cuvinte / expresii cu func]ie fatic@ (de tipul: „Mai e}ti pe fir / Alo ?!?“, „M@ urm@ri]i cu aten]ie...“ etc.), dar }i „^nt@ritoare de func]ie fatic@“, de la sintagme verbale de tipul: „nu v@ pute]i ^nchipui / imagina...“, „v@ asigur c@...“ / „v@ jur c@...“ etc., la interjec]ii de avertizare („Na !“, „Uite !“



'iiiiiiijiiiiiii+etc.), la „incitatoare ale aten]iei receptorului“ („A]i aflat ultima noutate / bomba t$rgului...?“, „Ce crede]i c@ s-a mai petrecut...?“ etc.)..

Futurism(cf. fr. futurisme, „viitor-ism“)

Prin futurism este desemnat un curent literar din orizontul primului r@zboi mondial, proclam$nd „nevoia furioas@ de a se da libertate cuvintelor“, „stilul telegrafic“, „maxima dezordine“, „frumuse]ea vitezei“, „domnia mecanicii / tehnicii“, „energia distructiv@“ etc., iar dintr-o ne]@rmurit@ „încredere“ în dinamica prezentului }i mai ales într-a viitorului, solicitau }i „demolarea“ academiilor, bibliotecilor, muzeelor etc.

Curentul s-a afirmat zgomotos în deceniul al treilea din secolul al XX-lea, prin manifestele lui Marinetti (primul – de Paris, din 1909, al doilea – de Milano, din 1913); liderului futurist i s-au al@turat – din Italia – Folgore, Papini, Soffici, Tavolato }. a.; din Rusia i-au ]inut hangul o vreme: Burliuk, Hlebnikov, Kamenski, Maiakovski (cel din volumul «Norul ^n pantaloni») }. a.

Gazel(din arabul ghazal, „erotic@“)

Gazelul este o poezie cu form@ fix@, alc@tuit@ dintr-un num@r de 5 – 15 distihuri, înc$t fiecare al doilea vers din distih s@ aib@ aceea}i rim@ cu a versurilor din distihul ini]ial.



'iiiiiiijiiiiiii+Schema clasic@ a dispunerii rimelor este: a–

a, b–a, c–a, / ... / o–a etc. Literatura rom$n@ datoreaz@ c$teva gazeluri celebre lui Eminescu (Tu cu cruzime m-ai respins c$nd am voit, copil@, / S@ devastez frumse]ea ta cea dulce, f@r' de mil@ – // {i totu}i corpul t@u e plin de-o coapt@ tinere]@, / Tu, al amorului duios demonic@ pr@sil@ ! // Eu am plecat purt$nd în piept durerea-mi toat@ scris@, / Precum al prim@verii v$nt duce-n v@zduh o fil@; // ... // {i sufletele noastre-atunci pe buze at$rnate / S-au contopit în s@rut@ri, în desmierd@ri, în mil@, // Parc-am trecut noi am$ndoi în noaptea nefiin]ei, / Ne-am zugrumat în s@rut@ri, ne-am omor$t, copil@ ! – «Ghazel»), lui G. Co}buc (Picurii cu strop de strop / Fac al m@rilor potop – // Zilnic c$te-un spic adun@ / {i-n cur$nd tu ai un snop. // ... // Iar de n-are scop via]a, / F@ s@ aib@ clipa scop. – «Gazel – Picurii cu strop de strop»; ori: Oamenii m@-nvinuiesc / C@ sunt t$n@r }i iubesc ! // Tu mi-ai zis s@ viu la moar@ / Pe-ns@rat, s@ te-nt$lnesc, // ... // Te-a} l@sa }i mi-e cu jale, / Te-a} iubi, nu îndr@znesc ! – «Gazel – Oamenii m@-nvinuiesc») }. a.

G$ndirism(de la numele revistei G$ndirea + suf. -ism)

Prin g$ndirism se în]elege curentul cultural / literar, a c@rui platform@ estetic@ s-a cristalizat la revista «G$ndirea», promov$nd: un nou, polidimensional autohtonism }i mesianism, av$nd în obiectiv îmbr@]i}area tuturor ramurilor creatoare ale spiritului rom$nesc; relevarea pece]ii ortodoxismului cosmic dacorom$nesc pus@ pe toat@ spiritualitatea Rom$niei; „substan]a“ biserici / Ortodoxismului se reliefeaz@ din nuntirea cu „substan]a etnic@“;



'iiiiiiijiiiiiii+ralierea crea]iei artistice / literare eternei tradi]ii a Spiritului etc.

Revista G$ndirea a ap@rut mai ^nt$i la Cluj-Napoca, de la 1 mai 1921, sub direc]ia lui Cezar Petrescu }i I. Cucu (numai ^n primul an de existen]@ al revistei), mut$ndu-se din decembrie 1922, ^n Bucure}ti, unde a ap@rut p$n@ ^n anul 1944 (cunosc$nd doar dou@ ^ntreruperi, ^n 1925 }i ^n 1933 – 1934). Din 1926 p$n@ ^n 1928, Cezar Petrescu a fost „secondat“ la conducerea revistei de poetul Nichifor Crainic. Revista «G$ndirea» s-a aflat ^ntre anii 1928 }i 1944, anul ultim al apari]iei sale, numai sub conducerea lui Nichifor Crainic. Primele zece numere ale revistei «G$ndirea», cele din perioada „napocan-clujean@“, dup@ cum remarca E. Lovinescu, nu au impus «o direc]ie precis@; numai dup@ str@mutarea ei la Bucure}ti }i dup@ trecerea sub conducerea poetului }i teologului Nichifor Crainic, ea a devenit un organ de lupt@ }i de atitudine literar@» (LScr, 6, 46); revista «a str$ns ^n jur un grup de scriitori de talent – Nichifor Crainic, I. Pillat, Gib. Mih@escu, Lucian Blaga, Adrian Maniu, V. Voiculescu, Em. Bucu]a, Matei Caragiale, Tudor Vianu }. a.»; dup@ prima conflagra]ie mondial@, potrivit aprecierii aceluia}i critic / istoric literar, «se poate vedea ^n G$ndirea una dintre cele mai bune reviste de dup@ r@zboi» (LScr, 6, 47). Articolul-manifest al tradi]ionalismului interbelic, Sensul tradi]iei, datorat lui Nichifor Crainic, a fost publicat ^n revista «G$ndirea» (nr. 1–2) din 1929: «Literatura s@m@n@torist@ a



'iiiiiiijiiiiiii+^nf@]i}at un om al p@m$ntului, un om al instinctului teluric, fiindc@ doctrina care o ^nsufle]ea era fascinat@ de un ideal politic determinat. Afar@ de aceasta, realizarea autohtonismului s@m@n@torist e unilateral@, ^ntruc$t s-a manifestat numai ^n ordinea literar@. Noi voim s@-i d@m o amploare prin n@zuin]a de a ^mbr@]i}a toate ramurile creatoare ale spiritului rom$nesc (...) De aceea omul s@m@n@torist e omul p@m$ntului }i al naturii. Sensul acestei literaturi e local, cu c$t e mai apropiat de p@m$nt }i subordonat ideii politice (...) Pe p@m$ntul pe care am ^nv@]at s@-l iubim din S@m@n@torul, noi vedem arcuindu-se coviltirul de azur al Bisericii Ortodoxe. Noi vedem substan]a acestei biserici amestecat@ pretutindeni cu substan]a etnic@. Pentru noi }i pentru cei care vor veni dup@ noi, sensul istoriei noastre }i al vie]ii }i artei populare r@m$ne pecetluit, dac@ nu ]inem seam@ de factorul cre}tin. El e tradi]ie etern@ a Spiritului care, ^n ordine omeneasc@, se suprapune tradi]iei autohtone» (apud LScr, 6, 48).

Gen literar(lat. genus „neam, ras@, fel, mod“)

Genul literar (categorie estetic-teoretic-literar@) desemneaz@, în func]ie de raportul dintre subiectul creator }i cosmos, clase de crea]ii aflate sub pecetea artei cuv$ntului.



'iiiiiiijiiiiiii+Genul prive}te acele opere asem@n@toare

prin modul structur@rii, prin suma procedeelor estetice, prin modalitatea comunic@rii eului auctorial c@tre receptor. Exist@ trei genuri literare: liric, epic }i dramatic. %n istoria conceptului, «dou@ au fost criteriile esen]iale care s-au interferat ^n definirea genului: a) modul de raportare a individului creator la lume; b) caracteristicile formale ale produsului crea]iei }i, derivate din acestea, legile interne de constituire a unui grup de opere.» (DTL, 184).

Genera]ie literar@(lat. generatio, õnis „capacitatea de a na}te / produce“; cf. fr.

génération)

Genera]ia literar@ este o categorie estetic-sociologic@ desemn$nd gruparea bio-psiho-istoric@ din perimetrul unei literaturi, mobilizat@ de o con}tiin]@ creatoare „revolu]ionar@“, angajat@ într-un program de atingere de „nou@ culme“, raport$ndu-se la cea / cele precedente, dar, mai ales, într-un program de recunoa}tere }i de situare în ierarhia epocii, deziderat ce „se realizeaz@“ numai prin veritabil@ oper@ finit@ (de regul@, în urm@torii cinci / zece ani de la „manifestare“ / „lansare“).

%ntr-o literatur@ exist@ }i pseudogenera]ii – care nu au oper@ literar@ veritabil@ nici dup@ dou@zeci-treizeci de ani, dar care, pare-se, au doar „rolul“ de a ^ntre]ine „sacra g@l@gie literar@“.



'iiiiiiijiiiiiii+Un rol fundamental ^n apari]ia / formarea

genera]iilor literare ^l au }i reformele sistemului de ^nv@]@m$nt – ce se declan}eaz@ la scurt timp dup@ puternicul seism social (revolu]ie / r@zboi); sistemul de ^nv@]@m$nt dintr-un stat asigur@ preluarea / ^nsu}irea – ^ntru cunoa}tere }i sporire – a tezaurului genera]iilor anterioare, ^n func]ie de care se formeaz@ / modeleaz@ re-n@scutul spirit creator-genera]ionist, inclusiv cel creator-genera]ionist-literar, con}tiin]ele na]ionale, auctoriale etc.

%n leg@tur@ cu genera]ia, s-a observat c@ «exegeza contemporan@ nu este unanim@ ^n acceptarea acesteia ca realitate }i ^n considerarea no]iunii ca semnificativ@ pentru studiul unui fenomen literar; se merge p$n@ la respingerea conceptului, apreciat chiar ca un pseudoconcept; una din cauzele ce motiveaz@ asemenea pozi]ii nefavorabile o vedem ^n a}tept@rile fa]@ de acest concept; se dore}te de la el altceva dec$t este ^n realitate }i ca no]iune ce reflect@ aceast@ realitate; de aceea este necesar s@ se delimiteze genera]ia, ca realitate literar@ ce fiin]eaz@ ca atare, de conceptul de genera]ie literar@, care cap@t@ sensuri diverse ^n func]ie de viziunea }i metoda de lucru a cercet@torului, ca }i de concep]ia fiec@rui scriitor despre crea]ia literar@, de rezonan]a ei ^n public; ^n fine, nu putem renun]a la conceptul de genera]ie literar@ numai pentru c@ el nu reu}e}te s@ r@spund@ tuturor exigen]elor metodologice }i de investigare ale istoricului



'iiiiiiijiiiiiii+literar; genera]ia este opera]ional@, dar ^n anumite contexte riguros delimitate }i raportat@ la alte concepte: epoc@, }coal@ literar@, curent literar, grupare literar@, tradi]ie }i inova]ie, progres artistic, individualitate artistic@, talent, geniu, crea]ie artistic@.» (SGC, 228); este util conceptul de genera]ie literar@ «deoarece exprim@ o anumit@ stare, o anumit@ mentalitate literar@ nu numai ^n planul crea]iei, dar }i ^n cel al difuz@rii }i recept@rii ei; el ne indic@ pulsul de noutate adus de un grup de creatori dincolo de diferen]ele lor psihosociale reuni]i ^ntr-un interval de v$rst@» (ibid.); genera]ia literar@ este «un grup psihosocial plasat ^n realitatea social@, cultural@, politic@ a unei epoci», cuprinz$nd «creatori de v$rst@ apropiat@, orienta]i de acelea}i idealuri de re^nnoire a limbajului artistic, de abordare tematic@ ^ntr-un mod inedit, marcat de un stil propriu de ac]iune ^n realitatea social@ ca }i de modalit@]i noi de difuzare }i receptare a propriilor crea]ii }i a tradi]iei literare» (SGC, 229).

Genera]ie literar@, cele trei valuri („genera]ii“) literare tipice: valul (genera]ia) de tranzi]ie / tranzien]@ (the transience generation), valul (genera]ia) de „flux“, sau fluxgenera]ia (high tide generation) }i valul (genera]ia) „de reflux“, sau refluxgenera]ia (the generation of deep clearness). Un puternic seism social – r@zboi, revolu]ie – antreneaz@ ^ntotdeauna ^ntr-o cultur@ / literatur@ o nou@ genera]ie revolu]ionar-creatoare (care se va desf@}ura p$n@ la „urm@torul seism social“), genera]ie relev$ndu-}i mai multe „valuri bio-psiho-istorice“



'iiiiiiijiiiiiii+(^n func]ie de m@rimea segmentului temporal „interseismic“).

Primul este valul („genera]ia“) de tranzi]ie / tranzien]@ (the transience generation), „considerat“ (din epoca respectiv@) a fi drept „vechea genera]ie“, val „confundat“ deci cu o „genera]ie“ de tranzi]ie, „^n curs de ie}ire“ din „panoul central-ac]ional“, situ$ndu-se „^n baza noii genera]ii“ (ca „jertf@ de ^ntemeiere“), prelu$nd „reculul“, }ocul „valului anterior“, izbit / absorbit „de ]@rm“.

Al doilea este puternicul val „de flux“, „revolu]ionar“, considerat drept „noua genera]ie“, sau „genera]ia de flux“, ori „fluxgenera]ia“ (hig tide generation) – care se constituie ^n „frontul dinspre ]@rm“, ^n partea „de atac“ }i „de creast@“, val „dinamitard“, „modificator de relief / mal“, situ$ndu-se ^n „panoul ac]ional-central“. Un astfel de val, o astfel de genera]ie, dar de dup@ al doilea r@zboi mondial, se ^nf@]i}eaz@ istoriei dincoace de „obsedantul deceniu“ (1948 – 1958 / 1960), dincoace de „epoca proletcultist@“, dincoace de pustiirile staliniste ^n cultur@ / }tiin]e, desigur, ^n marele rol de a re^nvia artele / poezia; de aceea i se justific@ desemnarea prin sintagma de genera]ie resurec]ional-modernist@ / modernist-resurec]ional@ }i a revolu]iei paradoxismului.

Dup@ valul / genera]ia „revolu]ionar@“ (fluxgenera]ia – high tide generation) se eviden]iaz@ – determinate ^n primul r$nd de reformele sistemului de ^nv@]@m$nt, apoi de calitatea guvern@rilor – valurile post-



'iiiiiiijiiiiiii+revolu]ionare, cu tendin]a de a ocupa „centralul panou ac]ional-cultural / spiritual“, fiecare val consider$ndu-se „alt@ / nou@ genera]ie“, „confund$ndu-se“ cu o „refluxgenera]ie“, adic@ o „genera]ie a retragerii la matc@“ }i a cristaliz@rilor în profunzime (the generation of deep clearness) ca „revers“ al valului revolu]ionar, ca parte dinspre matc@ }i de „reflux“ – ce, la urm@torul seism, ^}i transform@ ultimele dou@-trei promo]ii, ^nc@ „neafirmate deplin“ (fiind ^n „pragul maturiz@rii“), evident, ^n „structura de rezisten]@“ a urm@toarei genera]ii. De fapt, ^n ]@rmul fiin]@rii, nu exist@ dec$t un unghi „istoric“ de observare-^nregistrare a lucr@rii valurilor „pe zona fiec@rei genera]ii“, valuri exercit$ndu-se ^n noul relief, „^n noua priveli}te a ]@rmului“, a fiin]ei, ^n func]ie de amplitudinea }i de „originalul spirit al veacului“. Orice genera]ie – ce se anun]@, ^n primul r$nd, prin poe]ii s@i – cunoa}te dou@ v$rste: mai ^nt$i, v$rsta adversativismului, a neg@rii }i a form@rii con}tiin]ei de sine ^n pluralitate; apoi, v$rsta deplinei afirm@ri (prin ^nflorirea talentelor / geniilor) }i a structur@rii operelor ^n sisteme literare; ating$nd acest stadiu, genera]iile „se reg@sesc“ ^n zonele superioare ale spiritului }i „^}i dau m$na“, „^}i predau }tafeta“, ^ncerc$nd a stabili eventuale conexiuni (vecin@t@]i), ^n vreme ce sistemele literare cunosc (dincolo de voin]a autorilor) dispunerea potrivit spectraliilor eternal-valorice (cf. TSalrc, 10 sq.).

„Anvergura intr@rilor“ ^ntr-o genera]ie literar@ / cultural@ (}tiin]ific@) este ^n func]ie de



'iiiiiiijiiiiiii+„segmentul temporal“ dintre cele dou@ „seisme sociale“ – r@zboaie / revolu]ii – ^ntre care se situeaz@ („valul“ / „genera]ia“) }i egal@ cu „anvergura ie}irilor“; segmentul „genera]ionist-temporal“ poate fi „mai mic“, a}a cum este cel interbelic, sau „mai mare“, cum cel de dup@ al doilea r@zboi mondial, (1960 / 1965 – 1989). „Intr@rile“ ^ntr-o genera]ie se fac la „maturitate“, pragul biologic fiind marcat de atingerea v$rstei de 20 / 30 de ani; „ie}irile“ au loc „^n valuri pensionabile“, pragul biologic fiind marcat de atingerea v$rstei de 60 / 70 de ani, ^n func]ie de m@sura „capacit@]ii intr@rilor“. Scriitorii / poe]ii de dup@ cel de-al doilea r@zboi mondial, constituindu-se ^n valoroasa genera]ie modernist-resurec]ional@ }i a revolu]iei paradoxismului s-au n@scut – ^n majoritatea lor – ^ntre 1930 }i 1945 / 1950 („nucleul“ alc@tuindu-l „n@scu]ii ^n '33“: A. Dumbr@veanu, Gr. Hagiu, M. Scorobete, N. St@nescu, H. Zilieru, I. B@ie}u, E. Simion }. a.).

Genera]ie de tranzien]@ (the transience generation)

Genera]ia de tranzien]@ (the transience generation) este „primul val“, „prima genera]ie“ (literar@) angajat@ într-o cultur@ / literatur@, dup@ un puternic seism social (revolu]ie, r@zboi etc.), bucur$ndu-se de a}a-zisa „autojertfire de întemeiere“, sau de onoarea de a fi „genera]ie de sacrificiu“.



'iiiiiiijiiiiiii+(supra – genera]ie literar@)

Geniu(lat. genius, „spiritul locului“)

Geniul este un concept filosofico-estetico-literar desemn$nd – pe de o parte – „aptitudinea creatoare ie}it@ din comun“ a unui om de }tiin]@ / cultur@ }i – pe de alt@ parte – rarisima capacitate „luciferic@“ a unui individ uman („unul la un milon“) de a produce „absolutul artistic / frumos“.

Prin sintagma geniu na]ional se ^n]elege de obicei o sum@ de ^nsu}iri spiritual-creatoare specifice unui popor, „mo}tenire“ }i „multiplicare“ de la mai mult ori mai pu]in anonimii indivizi ai unei na]ii, ^nzestra]i cu facult@]i excep]ionale.

Genul dramatic

Genul dramatic este genul ce reune}te operele literare, fie în versuri, fie în proz@, unde eul, în tensiunile sale interioare, sau în conflictele exterioare, cunoa}te autoreflectarea prin personaje-oglinzi-actori, în atitudini critice, ironice, ridicole, ori dramatice, sublime, tragice, absurde etc.

%n speciile acestui gen, autorul este pe deplin „retras“ ^n indica]iile de regie, ^n scen@ r@m$n$nd numai personajele-actori. Are ca specii: comedia, drama, melodrama, tragedia, vodevilul etc. Dramaturgia clasic@ este guvernat@ de regula celor trei unit@]i – de ac]iune, presupun$nd „desf@}urarea“ ^ntr-un singur plan,



'iiiiiiijiiiiiii+de loc / spa]iu, potrivit c@reia ^nfrunt@rile trebuie f@cute ^ntr-o unic@, ^ntr-o singur@ arie „decisiv@“, }i de timp, dup@ care evenimentele nu puteau dep@}i un dienoc, adic@ un ciclu al nocturn-diurnului, sau 24 de ore. O dat@ cu teatrul modern, spectacolul dramaturgic se rafineaz@, inova]iile merg p$n@ la antiteatru, unde autorul mizeaz@ doar pe dialog, pe efectele scenice, renun]$ndu-se la „clasicismul“ expunerii, conflictului, intrigii, punctului culminant, deznod@m$ntului etc.; se apeleaz@ chiar la „anihilarea comunic@rii“, „autoparodierea“ contribuind la „deconspirarea ^n fa]a publicului“.

Genul epic

Genul epic este genul ce reune}te operele literare, fie în versuri, fie în proz@, unde eul cunoa}te autoreflectarea prin oglinzi-personaje / eroi, pe durata nara]iunii subiective sau obiective.

%n crea]iile acestui gen, vocea auctorial@ este aproape anihilat@ de vocile eroilor / personajelor, c@ci autorul este substituit de personaje (personaj-reflector, personaj absent, personaj colectiv, personaj-cas@ / cetate, personaj-bibliotec@ etc.), nara]iunea altern$nd cu descrierea, preponderent@ fiind exprimarea persoanei a treia, ^ndeosebi, la timpuri ale trecutului. Are ca specii: balada, epopeea, fabula, legenda, nuvela, poemul, povestirea, reportajul, romanul, schi]a etc.



'iiiiiiijiiiiiii+ Genul liric

Genul liric este genul ce reune}te operele literare, îndeosebi, în versuri, în care eul „se narcisizeaz@“ în actul autoexprim@rii.

Prefer@m pentru „unda de tragic, de thanatism“ (de}i actul creator-liric este considerat de unii poe]i, de la Nichita St@nescu }i de la prietenul s@u de la Belgrad, Adam Puslojici, ^ncoace, drept „^nsicrierea“ sinelui) verbul a se narcisiza, pe care-l deriv@m de la mitonimul Narcis – cunoscutul erou din mitologiile antice, iubitor cu ^nfumurare de z$ne / nimfe, dar r@zbunate de zei]a Nemesis ce l-a vr@jit s@ moar@ din durerea pricinuit@ de oglindirea propriului chip de neatins din apa f$nt$nii – cu productivul sufix -iza. %n crea]iile acestui gen, receptorul ^nregistreaz@ „^n direct“ vocea eroului liric, identific$ndu-se ^n cea auctorial@. Exprimarea eroului liric se face, fire}te, la persoana ^nt$i, indicativ-prezent. Are ca specii: elegia, imnul, medita]ia, oda, pastelul, satira etc.

Glos@(lat. glossa „cuv$nt care necesit@ explica]ii“)

Glosa este o poezie cu form@ fix@, cu un con]inut gnomic / filosofic, av$nd un num@r de strofe egal cu num@rul de versuri-aforisme al primei strofe, plus dou@, unde fiecare strof@, încep$nd cu a doua, comenteaz@ „în evantai“ un vers din prima strof@ (pe care îl }i con]ine ca vers final-strofic), ultima strof@ fiind constituit@ din



'iiiiiiijiiiiiii+versurile primei strofe, dispuse în ordine invers@, f@r@ a-i altera în]elesul.

La ob$r}ii, glosa a fost «o parodie a unei poezii, ^n care fiecare vers al poeziei date era comentat ironic ^ntr-o strof@»; «dificil de realizat, glosa este destul de rar abordat@» (DTL, 193). %n literatura rom$n@ exist@ dou@ glose: celebra Gloss@ de Mihai Eminescu }i – mai pu]in cunoscut@, ^n spiritul esteticii paradoxismului – Glossa lui F@t-Frumos de Ion Pachia Tatomirescu, unde reverbereaz@ ancestralul fond spiritual / cultural-civilizatoriu dacorom$nesc prin proiec]ia Cavalerului Zalmoxian (Cogaionic / Dun@rean) ^n F@t-Frumosul mitosofic autohton ca simbol al triumfului Binelui asupra R@ului, al Luminii / Yang-ului asupra Genunii / Yin-ului. Glossa lui F@t-Frumos se structureaz@ ^n }ase catrene, ^n m@sura 8, pe urm@torul „cadraj“ de rime: a-b-a-b // c-b-c-b // d-a-d-a // e-b-e-b // f-a-f-a // a-b-a-b: «L$ng@ munte vine castrul, / luminos trece colindul; / s$mburii-ncol]eau albastrul, / pe c$nd El s-a zv$rcolindu. // Pe lumin@, pe-nstelare, / apa-ntunecase grindul / }i spre-nalta inelare, / pe c$nd El s-a zv$rcolindu. // {i în sud, }i în pustie, / aurul nuntise astrul, / }i-n desc$ntece – se }tie –, / s$mburii-ncol]eau albastrul. // Un sol alb, pe-ntunecime / (nu-mai F@t-Frumos }tiindu-l), / ne încearc@-n ad$ncime, / luminos trece colindul. // {i pe-o gur@ de lumin@, / fericit pl$nge jugastrul, / c@ în fruct nu este vin@ – / l$ng@ munte vine castrul... // Pe c$nd El s-a zv$rcolindu, / s$mburii-ncol]eau albastrul; / luminos trece colindul, / l$ng@ munte, vine castrul...» (T%nc, 33 / TEm, 102).

Grada]ie(lat. gradatio / gradus, „treapt@ / grad“)



'iiiiiiijiiiiiii+

Grada]ia este figura de stil const$nd într-o „aliniere“ de elemente lirice / epice, sau de cuvinte, p$n@ la o „culmina]ie“, fie crescendo (sau în climax), fie descrescendo (adic@ în anticlimax).

Din anul 47 ^. H. ^ncoace, de c$nd Cezar – dup@ biruin]a de la Zala asupra regelui Pontului, Farnace – trimite la Roma, lui Matius, scrisoarea din trei vocabule, circul@ ca arhicunoscut@ grada]ie ^n climax: Veni, vidi, vici ! / Am venit, am v@zut, am învins ! Fa]@ de grada]ia cezaric@ de la Zala, unde se face trecerea urc@toare-n trei trepte-cuvinte, desigur, ^n literatura rom$n@, se ^nt$lnesc }i alte tipuri de (nenum@rate) grada]ii; (1) ^n Scrisoarea III de M. Eminescu, o grada]ie se constituie din reluarea aceluia}i concept prin termeni, ori prin expresii de echivalen]@ lirico-semantic-sincretic@: {i Apusul î}i împinse toate neamurile-ncoace; / Pentru-a crucii biruin]@ se mi}car@ r$uri-r$uri, / Ori din codri r@scolite, ori st$rnite de pustiuri; / Zguduind din pace-ad$nc@ ale lumii începuturi, / %nnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi, / Se mi}cau îngrozitoare ca p@duri de l@nci }i s@bii, / Tremura însp@im$ntat@ marea de-ale lor cor@bii ! Tot aici, ^n tabloul b@t@liei de la Rovine, dintre armatele sultanului Baiazid }i o}tile domnului [@rii Rom$ne}ti, Mircea cel Mare, Eminescu ob]ine o grada]ie din fraze / sintagme exprim$nd concepte diferite, dar dispuse crescendo dup@ importan]@ / „eficacitate“ (valoare): C@l@re]ii împlu c$mpul }i roiesc dup@ un semn / {i în caii lor s@lbateci bat cu sc@rile de lemn, / Pe copite iau în fug@ fa]a negrului p@m$nt, / L@nci sc$nteie lungi în soare, arcuri se întind în



'iiiiiiijiiiiiii+v$nt... – cu „apogeul“ / „culmina]ia“ gradativ-stihial-meteorologic@: {i ca nouri de aram@, }i ca ropotul de grindeni / Orizonu-ntunec$ndu-l, vin s@ge]i de pretutindeni, / V$j$ind ca vijelia }i ca plesnetul de ploaie...

%n nuvela lui I. L. Caragiale, «O f@clie de Pa}te», ^nt$lnim o m@iestrit@ grada]ie psihologic-naturalist@ ^n individualizarea protagonistului, Leiba Zibal, de la inchietudine, la cruzime diabolic@ }i, apoi, la demen]@. %n balada «Pe-o Gur@ de Rai», se ^nt$lne}te o grada]ie misteric@ / ini]iatic@, ^n testamentul protagonistului mioritic, rezultat@ din dispunerea fluierelor }i suger$nd „cei trei pa}i fundamentali“, cele trei „trepte“ ale trupului (de Sol / Mesager Celest, din andreonul zalmoxian) c@tre nefiin]area din [ara-f@r@-Dor: Iar la cap s@-mi pui / Fluiera} de fag, / Mult zice cu drag; / Fluiera} de os, / Mult zice duios; / Fluiera} de soc, / Mult zice cu foc !

Grotesc(cf. fr. grotesque „capricios, ridicol“, „de grot@ / pe}ter@“)

Grotescul este o categorie estetic@ desemn$nd starea, ecua]ia paradoxist@ a umanului ce are proprietatea de a releva / revela, de dincolo de „înveli}ul“ hidos, monstruos, caricatural, fantastic-derizoriu, primitiv-absurd, un imprevizibil s$mbure / nucleu de frumos, de sublim, de noble]e etc.

Privind evolu]ia semantismului acestui concept, Dic]ionarul de termeni literari (prin Al. S@ndulescu) subliniaz@ c@ «la origine, grotescul a desemnat ornamentele descoperite ^n secolele



'iiiiiiijiiiiiii+al XV-lea }i al XVI-lea, ^n urma s@p@turilor arheologice, ^n grote; aceste ornamente constau ^n arabescuri, ^n subiecte fantastice }i ciudate, pictate sau sculptate ^n st$nc@; mai t$rziu, termenul }i-a fixat ^n mod exclusiv sensul de fantastic }i, ^n acela}i timp, caricatural; ridicol prin ur$]enie (deformare fizic@), f@r@ a fi neap@rat }i bizar, grotescul este unul din aspectele comicului, care izvor@}te din contrastul dintre m@re]ia reprezent@rii obiective a unui personaj }i spiritul parodic sau satiric ^n care scriitorul ^l trateaz@, ori ^n care rezolv@ ^n chip nea}teptat o situa]ie serioas@ (ex. episodul demiterii lui Don Quijote din func]ia de guvernator al imaginarei insule oferite de duce); grotescul pune ^n eviden]@ incoeren]ele, vicisitudinile realit@]ii, opun$nd, ^n forme compozite, regularit@]i clasice, „aticiste“, iregularitatea manierist@, „asianic@“.» (DTL, 196).

Haigon(„cuv$ntul spiritului haiku“)

Haigonul, în accep]iunea esteticienilor niponi, pare a intra în sinonimie cu ceea ce esteticienii europeni în]eleg prin „estetica grotescului / ur$tului“, desemn$nd „o clas@ de cuvinte nepoetice“, sortite rafin@rii / „sublim@rii“ în micropoeme de tip kaiku }i senru.

Hai-i(nipon. hai-i, „spirit“)



'iiiiiiijiiiiiii+Hai-i este categoria estetico-literar@ nipon@

prin care este desemnat „spiritul micropoemului haiku“ drept capacitate de „surprindere-blitz“ a eternit@]ii de-o clip@ din obiectele din mediul înconjur@tor.

Valoarea estetico-literar@ a unui haiku pare a fi – dup@ unii esteticieni – direct-propor]ional@ cu „cantitatea“ de hai-i, cu „substan]a-mister“ ce se cuprinde ^n poemul tristihuit. Florin Vasiliu }i Camelia Ba}ta, abord$nd valorile estetico-lirico-nipone, consider@ c@ hai-i ^nseamn@ nu numai «acea calitate special@ care confer@ tristihului caracteristica de haiku }i care ^l deosebe}te de orice alt tristih cu preten]ie de haiku», ci }i «surprinderea ^n fenomenalitatea lumii a unui moment dinamic – bi – care are capacitatea de a stimula spiritul poetului ^n procesul cognitiv-creativ, care s@-l conduc@ la o descriere obiectiv@, lipsit@ de nota sa proprie, subiectiv@» (VBPoe, 22); cei doi niponologi ne ^ncredin]eaz@ c@ «distinc]ia dintre lipsa hai-i-ului }i prezen]a sa se poate face prin dou@ exemple; astfel expresia: Soarele-n amurg pe flori de vi}in pune lic@ru-i fugar nu con]ine hai-i }i de aceea nu poate fi considerat haiku, dar nu ^mpiedec@ s@ fie continuat ^ntr-o strof@ tanka; ^n schimb, expresia: Malul lacului / senin }i limpede / cu ap@ autumnal@ este slab ^n hai-i.» (ibid.). Numai c@ }i ^n micropoemul-tanka (infra),

dai tot de un soi de respira]ie-hai-i, mai mare, e drept, cu 14 silabe dec$t cea din micropoemul-haiku.



'iiiiiiijiiiiiii+ Haijin

Prin termenul haijin este desemnat un autor nipon de micropoeme kaiku }i haikai.

Haikai

Prin haikai este desemnat – în perimetrul liricii nipone – un poem comic din tipologia tanka, sau renga / renka.

Speciali}tii ne ^ncredin]eaz@ c@ exist@ dou@ tipuri de poeme-hhaikai; «primul este un poem tanka ^nt$lnit pentru prima oar@ ^n antologia imperial@ Kokinshu (905), sub forma de poeme haikaika, sau haikai no uta, respectiv poeme comice; al doilea tip este haikai no renga, care are dou@ semnifica]ii: prima, aceea de poem legat, dat de cuv$ntul renga, }i a doua de poem comic, dat de cuv$ntul haikai; prin desprinderea hokku-lui din structura poemului haikai no renga, Yamazaki Sõkan va crea poemul independent care se va numi haiku.» (VBPoe, 23).

Haiku

Haiku este forma fix@ de poezie, de sorginte nipon@, format@ din trei stihuri, însum$nd 17 silabe, dispuse dup@ „schema sacrei m@suri“: 5–7–5.

Haiku are ca „p@rinte“ pe Matsuo Bashõ (1644 – 1694), supranumit de niponi }i „sf$ntul haiku-ului“. Se spune c@ «haiku-ul deriv@ din prima strof@ a poemului tanrenga, denumit@ hokku, }i devine poem independent, con]in$nd 17 silabe;



'iiiiiiijiiiiiii+^n literatura japonez@ haiku-ul se scrie liniar, asemeni poemului ^ntr-un vers pillatian, pe vertical@ sau orizontal, dar av$nd trei secven]e, fiecare cu 5–7–5 onji (on = sunet, ji = liter@), adic@ simbolul sunetului, de fapt sunete, cu sens aproximativ de silab@, pentru european.» (VBPoe, 23

sq.). Primul celebru micropoem-haiku a fost scris de Matsuo Bashõ ^n anul 1692: De ramul uscat / se prind ghearele de corb. / Amurg de toamn@. Estetica micropoemului-haiku ^}i relev@ legi de la Matsuo Bashõ: (1) natura este „sursa principal@ a temelor micropoemului-kaiku; (2) eul poetic }i mediul ^nconjur@tor fuzioneaz@ ^n haiku gra]ie calit@]ii shintõiste a ens-ului; (3) tema haiku-ului se relev@ ^n tiparul micropoemului prin kigo (infra) }i prin sacra-treime-stihuitoare (unde ? – ce ? – c$nd ?) a regulii de fier:5–7–5, plus kireji (infra). Aceast@ form@ fix@ de poezie nipon@ s-a europenizat, ^nregistr$nd o dezvoltare f@r@ precedent }i ^n poezia rom$n@ din a doua jum@tate a secolului al XX-lea; spicuim c$teva micropoeme-haiku dintr-o „antologie aniversar@“, Luna în ]@nd@ri, ^ntocmit@ de }eful {colii de Haiku din Bucure}ti, Florin Vasiliu }i de Mioara Gheorghe, ^n anul 2000: M@ reazem de g$nd / cum de lumin@ toamna – / ca de un leu alb (Titus Andronic – Ltan, 5); Z$mbetul orbului – / în cutia cu monede / c$teva frunze (Valentin Busuioc – Ltan, 8); De ziua muncii – / la soare usc$ndu-se / pielea unui cal ({erban Codrin – Ltan, 13); Cad flori de cire} – / un haiku în tiraje / de s@rb@toare (Eugen Evu – Ltan, 22); Pe gardul putred / o p@l@rie veche – / paznic la vr@bii (Mioara



'iiiiiiijiiiiiii+Gheorghe – Ltan, 25); Aprig@ ploaie: / între fulger }i tunet / ultimul s@rut (Vasile Moldovan – Ltan, 35); {i p@s@ri ]ip$nd. / C$nd vor }ti s@ c$nte / voi fi departe (Aurel R@u – Ltan, 50); Nu m@ pot bucura / de privighetoare: / toamna-mi bate-n geam... (Ion Pachia Tatomirescu – Ltan, 59); Azi diminea]@ / cu prim@vara în c$rc@, / o buburuz@ (Florin Vasiliu – Ltan, 64) etc.

Hexametru(cf. fr. hexamètre)

Prin hexametru, sau hexapodic, este desemnat versul (dactilic de obicei) alc@tuit din „}ase picioare“.

Hexametrul este considerat „versul clasic al epopeii“.

Hinduism(cf. fr. hindouisme)

Prin hinduism este desemnat@ religia cu aria cea mai întins@ din India, format@ „postvedic“, în primele secole ale erei noastre, printr-o sintez@ de brahmanism }i de budism, promov$nd: (1) spiritul universal (Brahman) }i spiritul individual (Atman) cu ]int@ în progres uman, prin transmigra]ia sufletelor (samsara), prin respectarea datoriei (dharma), înc$t fiecare Atman s@ se elibereze spre a se contopi cu Brahman; (2) triada suprem@ (Trimurti): Brahma – Vishnu – Shiva, potrivit c@reia Brahma, creatorul universului, s-a retras dup@ des@v$r}irea Crea]iei }i nu mai poate fi venerat dec$t ca Marele St@mo} (Pitamaha); (3) fuziunea ens-ului uman cu Divinitatea are loc pe calea karma



'iiiiiiijiiiiiii+(ac]iunea / ritualurile), pe calea bhakti (iubire de divinitate) }i pe calea jnana (medita]ia / cunoa}terea) etc. (cf. ECDrel, 169 sqq. / KD, 270 sq.).

Hiperbol@(cf. fr. hyperbole)

Prin hiperbol@ este desemnat@ figura de stil ce const@ într-o exagerare în sensul m@ririi („macrocosmiz@rii“), ori al mic}or@rii („microcosmiz@rii“) „dimensiunilor“ / „tr@s@turilor“ unei fiin]e, ale unui lucru, ale unui fenomen etc., spre a poten]a întru catharsis mesajul.

%n sensul „macrocosmiz@rii“ dimensiunilor protagonistului din balada Pa}a Hassan de G. Co}buc, semnal@m o memorabil@ hiperbol@ spa]ial-sinestezic@, la care contribuie at$t ritmul amfibrahic, suger$nd „galopul“, c$t }i alitera]ia (constituinsu-se din repeti]ia sonantelor lichid@ }i vibrant@, -l- / -r-, ori a consoanei constrictiv-dentale, z-, ^n fa]a vocalelor -a- / -u-, sau chiasmarea: -ur–ru- etc.: «zalele-i zuruie crunte»): S@lbatecul vod@ e-n zale }i-n fier, / {i zalele-i zuruie crunte, / Gigantic@ poart-o cupol@ pe frunte, / {i vorba-i e tunet, r@sufletul ger, / Iar barda-i din st$nga ajunge la cer, / {i vod@-i un munte; ^n sensul „microcosmiz@rii“ dimensiunilor, hiperbola opereaz@ monumental-romantic ^n nuvela S@rmanul Dionis de Mihai Eminescu (tabloul transform@rii Terrei ^ntr-un bob de m@rg@ritar albastru pentru salba iubitei sale): «El ^}i ^ntinse m$na asupra p@m$ntului. El se contrase din ce ^n ce mai mult }i iute, p$n@



'iiiiiiijiiiiiii+ce deveni, ^mpreun@ cu sfera ce-l ^ncungiur@, mic ca un m@rg@ritar albastru stropit cu stropi de aur }i cu-n miez negru. (...) %l lu@ }i, ^ntorc$ndu-se, at$rn@ ^n salba iubitei sale albastrul m@rg@ritar.»

Holopoem (creat ^n lb. valah@ / dacorom$n@ din holo-, „^ntreg“ + -

poem)

Prin holopoem, în estetica paradoxismului, este desemnat poemul reflect@rii sacrului întreg cosmic în partea-autor / eu poetic, parte ce-i d@ dreptul de a participa la o ordine cosmic@, bineîn]eles, prin angajarea raportului filosofic-zalmoxian parte – întreg, în concordan]@ }i cu principiile holografiei, ale holonului / integronului etc.

Privit@ empiric, problema se prezint@ astfel: dac@ sacrul ^ntreg cosmic – care este Samo} (Soarele-Mo} / Tat@l-Cer), adic@ Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei –, ^ntreg din care suntem parte, se afl@ ^n fa]a unei unei oglinzi pe m@sur@, bine^n]eles, con]inut@ ^n sine, reflectarea are loc „la cel mai ^nalt grad de fidelitate; este „oglinda absolut@“; eul poetic nu poate fi nicic$nd „oglinda“ pe m@sura sacrului ^ntreg cosmic, dar oglind@-parte este de vreme ce }i ens-ul se relev@ drept parte; dac@ „oglinda absolut@“ ^n care se reflect@ sacrul ^ntreg cosmic se sparge ^n dou@ p@r]i aproximativ egale, el, ^ntregul cosmic se poate vedea ^n ^ntregime }i ^ntr-una din jum@t@]ile de



'iiiiiiijiiiiiii+oglind@, cu o fidelitate chiar foarte apropiat@ de a „absolutei oglinzi“; dac@ jum@tatea de oglind@ se ^mparte iar ^n dou@, se poate spune c@ ^ntregul se poate reflecta cu bun@ fidelitate }i ^ntr-un sfert din „absoluta oglind@“; dac@ sacrul ^ntreg cosmic este infinit, desigur, }i eu am calitatea de a fi „infinit“ (ca parte din sacrul ^ntreg cosmic), cum, de altfel, }i reflectarea ^n oglinda-parte... Pornind de aici, eul meu liric – ^n func]ie de calitatea granulelor p@r]ii / oglinzii, ^n func]ie de calitatea senzorilor din „dotarea bilogic@“ etc. – poate reflecta „f@r@ frontiere“, oric$nd dore}te, ^ntr-un holopoem, sacrul ^ntreg cosmic ^n urie}e}tile sale metamorfoze. Dar sacrul ^ntreg cosmic este s@la}ul universurilor, este existen]a total@; avem ^n vedere universul biologic (cel cu organisme vii), universul fizic (unde „se neglijeaz@ introdeschiderile }i prezen]a organismelor vii“), informa]ionalul univers („cu organisme vii cu con}tiin]@, produc@toare de }tiin]@, tehnologie, art@ / cultur@“) etc. O problem@ special@ ridic@ holopoemul dinspre integron – concept lansat de Fr. Jacob, sinonim holonului lui A. Koestler; filosoful M. Dr@g@nescu ne ^ncredin]eaz@ c@, potrivit conceptului de integron al lui Fr. Jacob, fiin]ele vii se constituie «printr-o serie de ^mpachet@ri; fiecare ^mpachetare este un integron; via]a se prezint@ atunci sub forma unei ierarhii de integroni; am fi de acord cu un asemenea punct de vedere dac@ fiecare integron ar reprezenta }i o integrare



'iiiiiiijiiiiiii+fenomenologic@ asiguratoare a unit@]ii }i continuit@]ii» (DILM, 333). Integrarea fenomenologic@ asiguratoare a unit@]ii sacrului ^ntreg cosmic era }i problema fundamental@ a Zalmoxianismului, a Mesagerului Celest. Un astfel de holopoem, ^ntre altele, este }i Noul Turn Babel, reprodus integral mai jos, ^n cadrul articolului «Titlu» (infra), ori mai recentul, «P@m$ntul v@zut ca o varz@»: Mul]umesc, Doamne, c@ m@ la}i / s@ stau c@lare, / pe-aceast@-nsomnorat@ protuberan]@ a soarelui, / chiar în dreapta Ta...! / De-aici v@d bine p@m$ntul, / }i-l aleg, Doamne, între dou@ respira]ii, / pentru vremelnicia germina]iei de g$nd, / pentru fo}netul oceanelor de neuroni... // Cum respiri, Tu, Doamne, o dat@ / la }aptezeci de milioane de ani înmuguri]i, înfrunzi]i, înflori]i, / rodi]i, vesteji]i, polei]i în aram@, în aur, în argint, în toate... // Examinat mai cu aten]ie, Doamne, / p@m$ntu-i ca o varz@ bine-nfoiat@, / cu magnetica-i r@d@cin@ înfipt@ ad$nc, / în temeiul protuberan]ei mele, / cu frunzele m@rgina}e b@tute de v$ntul solar, / cu oamenii-purici albi, g@lbui, ro}ii, negri, / cu limac}ii abandona]i de cochilii, / cu coropi}ni]e, cu crapi, cu egrete, / printre frunzele centrului-cap-chelit, / cap înt@rindu-se, coc$ndu-se / în sublimele raze roase de fluturi – / raze al c@ror rumegu} curge / în cre}tetul verzei-p@m$nt, / p$rlind c$te ceva, p$rguind o parte... // Doamne, între frunzele verzei-p@m$nt, / e-at$ta viermuial@, e-at$ta moarte curg$nd imediat, / din orice na}tere...! Mi}carea frunzelor, panica st$rnit@ / de v$ntul asurzitor, de pr@pastiile c@scate între fiin]e...! / G$nde}te-te, Doamne, reg$nde}te-Te, / în frunzele verzei-p@m$nt...! / C@ bobul de rou@ rostogolit pe nervuri, în dimine]i, înseamn@ / cataclism, avalan}@, pustiire pe-o vale, / sau pe toate plaiurile acelei priveli}ti, / c@ tremurul fiec@rei frunze e seism întunec@tor de stea, / sem@n@tor de genune... / Ai putea s@ stai o clip@, / s@ reg$nde}ti veritabila, dreapta lumin@, Doamne, / chiar }i pentru varza-p@m$nt...! // Ce caut@ farfuriile, discurile, Doamne, la



'iiiiiiijiiiiiii+varza-p@m$nt – / atent la circumferin]a pietrelor, / unele-s gravide, Doamne, / dup@ at$tea potoape, / sub tot mai ofilit curcubeu: / }tiu, / vrei s@ v@d ca omul din zorii istoriei, dar... (TFul, 83 sq.).

Iamb(lat. iambus)

Iambul desemneaz@ piciorul metric bisilabic, „suitor“, doearece a doua silab@ poart@ accentul (v ).

(v. infra – ritm)

Idil@(cf. fr. idyle < gr. eidyllion, „mic tablou poematic“)

Idila – sau egloga, ori bucolica – este o specie a genului liric, constituindu-se într-un tablou ce surprinde în culori idealizante via]a pastoral@, c$mpeneasc@, aflat@ de obicei sub pecetea unui eros de o neverosimil@ puritate.

O capodoper@ a speciei ^n literatura rom$n@ este «Sara pe deal» de M. Eminescu; au mai scris remarcabile idile: G. Co}buc («Balade }i idile»), Dimitrie Bolintineanu, Al. Dep@r@]eanu }. a.

Iluminism(cf. it. illuminismo)

Iluminismul este curentul cultural antifeudal, anticlerical, antidogmatic, izvor$t dintr-un cult pentru ra]iune, }tiin]@, umanism, spirit democratic, av$nd între principiile fundamentale:



'iiiiiiijiiiiiii+(1) egalitatea natural@ a oamenilor (to]i n@sc$ndu-se cu acelea}i drepturi sub soare); (2) emanciparea ens-ului uman, a na]iilor / popoarelor, printr-o re]ea de }coli la toate nivelurile; (3) „prosperitatea“ maselor prin cultur@ }i }tiin]@, prin cunoa}terea ra]ional@ a lumii, spre a ie}i din obscurantism, spre a combate fanatismul, dogmele nocive, spre a instaura toleran]a }i spre a deschide c@ile progresului; (4) între conduc@tor (împ@rat, rege) }i popor s@ existe un „contract social“ etc.

Curentul este specific Europei secolului al XVIII-lea, numit }i „secolul luminilor“. %ntre cei mai str@luci]i reprezentan]i ai iluminismului european se afl@ oameni de }tiin]@ / cultur@, enciclopedi}ti francezi: d'Alembert, Diderot, Fénelon, Florian, Fontenelle, Helvetius, d'Holbach, Marmontel, Montesquieu, Rousseau, Voltaire }. a.; germani: Goethe, Herder, Kant, Lessing, Schiller }. a.; rom$ni / valahi – din {coala Iluminist-Valah@ Sud-Dun@rean@ Antiotoman@ de la Moscopole (sau {coala Moscopolean@): Theodor Cavallioti, Daniil Moscopoleanu, George Roja, Constantin Ucutta }. a., apoi, cei din {coala Iluminist-Valah@ Nord-Dun@rean@ Antihabsburgic@ din Ardeal (sau {coala Ardelean@): Ion Budai-Deleanu, Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe {incai }. a.; ru}i: Lomonosov, Fediakovski, Radiscev }. a. Curentul s-a extins }i peste Oceanul Atlantic, av$nd importan]i reprezentan]i }i ^n Statele Unite ale Americii: Franklin, Jefferson }. a.



'iiiiiiijiiiiiii+Cele dou@ puternice }coli iluministe ale

valahilor (adic@ ale dacorom$nilor / rom$nilor), {coala Iluminist-Valah@ Antiotoman@ Moscopolean@ }i {coala Iluminist-Valah@ Antihabsburgic@ Ardelean@, aveau ^n programul lor, ^n afara principiilor din „charta“ iluminismului european, }i re-Unirea }i eliberarea Principatelor Valahe, a marelui nostru popor de atunci, dintre ro]ile din]ate ale celor trei puternice imperii evmezice: Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic }i Imperiul Rus. Corifeii iluminismului valah / dacorom$n au ^nfiin]at – ^n Dacia / Dacorom$nia (Nord-Dun@rean@ }i Sud-Dun@rean@) – peste 800 de }coli, pentru care au tip@rit }i manualele necesare. Din ^n]elegerea profund@ a ^naltului spirit iluminist al toleran]ei, convin}i c@ lumina c@r]ii d@ruit@ deopotriv@ tuturor ^}i va ar@ta cu promptitudine roadele cele mai bune, corifeii Valahimii / Dacorom$nimii din secolul al XVIII-lea, ^ndeosebi, cei dintre Dun@re, Marea Neagr@, Marea Thracic@ }i Marea Adriatic@, au tip@rit chiar }i abeceedare / manuale „bilingve“, ori „trilingve“, adic@ at$t ^n limba valah@ / dacorom$n@, c$t }i ^n limbile minoritarilor din localit@]ile arondate respectivei }coli, dup@ cum era „specificul locului“: ^n albanez@, ^n bulgar@, ^n s$rb@, ^n greac@ (dac@ ^n localitatea ^n care se ^nfiin]a }coala convie]uiau 75 la sut@ valahi }i 25 la sut@ s$rbi, atunci manualele erau tip@rite bilingv, ^n valah@ / rom$n@ }i ^n s$rb@; dac@ ^ntr-o localitate din Balcani se aflau 60 la sut@



'iiiiiiijiiiiiii+valahi, 25 la sut@ albanezi }i 15 la sut@ greci, atunci manualele de la }coala respectiv@ erau tip@rite ^n trei limbi: valah@ / dacorom$n@, albanez@ }i greac@).

{coala Iluminist-Valah@ Antiotoman@ Moscopolean@. Cel dint$i nucleu iluminist valahic / dacorom$nesc a fost cel de la Moscopole; ^n 1744, exista deja Academia Valah@ din Moscopole; ^n orizontul anului 1765, pentru scurt timp, a existat }i Tipografia Valah@ din Moscopole (cf. CLC, 390; ^n acest sens, Th. Capidan ^l citeaz@ pe George Roja: «^n ora}ul Moscopole s-au tip@rit mai multe c@r]i valahe...» – CLC, 391 / 438). %ntre reprezentan]ii {colii Iluminist-Valahe Sud-Dun@reane Antiotomane de la Moscopole, autori de lucr@ri istorice, lingvistice, lexicografice etc., se afl@ }i un poet, Constantin Ucutta. Nu prin „Lexiconul trilingv“ (cf. CLC, 388)

r@m$ne ^n memoria posterit@]ii iluministe valahul Theodor Cavallioti, ci prin aleasa vectorizare ^ntru lucrare filosofic-literar@, din cartea «Protopiria», tip@rit@ la Vene]ia, ^n anul 1770. Dintre lucr@rile lui Daniil Moscopoleanu, unul dintre conduc@torii Academiei Valahe Moscopolene, s-a bucurat de un ales circuit balcanic nu «%nv@]@tura introduc@toare» (1762 ?), ci «Lexiconul tetralingv vlah-arm$n, albanez, grec }i bulgar», tip@rit tot la Vene]ia – ca }i «Focul dint$i» / «Protopiria» lui Th. Cavallioti, dar cu 24 de ani t$rziu –, ^n 1794. Exist@ }i alte lucr@ri iluministe deosebit de interesante, publicate (la Viena, Vene]ia, Moscova etc.) de reprezenta]i ai {colii Valahe Moscopolene: George Roja, «Cercet@ri despre Rom$nii numi]i }i Vlahii



'iiiiiiijiiiiiii+de dincolo de Dun@re» (1795), Mihail G. Boiagi, «Gramatica vlaho-arm$neasc@» (Viena, 1813) etc. %n Peninsula Balcanic@, ^n secolul luminilor, ora}ul valah / dacorom$n Moscopole (azi, ^n Albania) era – ca importan]@ economic@, demografic@ }i cultural-politic@ – „pe locul al treilea“, dup@ Constantinopol / Istambul }i dup@ Atena; dar la intrigile Fanarului, fanaticul Ali Beg, fratele Sultanului, ^n fruntea unor „hoarde otomane“, trece prin foc }i sabie, ^n 1786 }i ^n 1789, ora}ul cre}tin-valah / dacorom$n Moscopole, intelectualitatea iluminist@ ce reprezenta Academia Valah@ a Balcanilor fiind obligat@ s@ ia calea exilului ^n diferite col]uri ale Europei (o vreme, de pild@, George Roja a stat }i ^n ora}ul Timi}oara, unde se pare c@ ar fi scris «Cercet@ri...», ^n orizontul anului 1795).

Al doilea nucleu iluminist valahic / dacorom$nesc a fost cel din Ardeal / Transilvania, av$nd o soart@ „mai bl$nd@“ dec$t a ilumini}tilor valahi sud-dun@reni de la Moscopole.

{coala Iluminist-Valah@ Antihabsburgic@ Ardelean@ redacteaz@ ^n anul 1791, celebrul document politic, Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae / Charta Valahilor din Transilvania, trimis la Viena, ^mp@ratului Leopold al II-lea, document ^n care se solicit@ Cur]ii Imperial-Vieneze s@ recunoasc@ faptul c@ majoritarii Valahi / Dacorom$ni din Ardeal / Transilvania se constituie – prin toat@ istoria lor aproape bimilenar@ – ca na]iune egal@ ^n drepturi cu celelalte na]iuni din Imperiul Habsburgic; inechitatea la care se refer@



'iiiiiiijiiiiiii+«Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae» dura din anul 1437, anul ^n@bu}irii ^n s$nge a marii r@scoale valahe / dacorom$ne de la Bob$lna-Transilvania, c$nd nobilimea veneticilor din stepele Eurasiei, ajuns@ pe p@m$nturile intracarpatice ale Daciei, semneaz@ m$r}avul act, «Unio trium nationum»; este vorba, de fapt, despre „Unirea / unitatea celor trei na]iuni“, adic@ a nobililor unguri / maghiari, sa}i }i secui, de a ac]iona ^mpotriva majorit@]ii valahe / dacorom$ne din Transilvania, spre a nu se ridica din r$ndurile poporului valah / dacorom$n din Ardeal ceva nobilime autohton@, ce le-ar periclita pozi]iile ocupate ^n ierarhia imperial@. Reprezentan]ii {colii Iluminist-Valahe Antihabsburgice Ardelene (Samuil Micu (1745 – 1806), Gheorghe {incai (1754 – 1816), Ion Budai-Deleanu (1760 – 1820), Petru MAior (1761 – 1821) }. a.), ^n majoritatea lor, cu ^nalte studii umanist-universitare la Viena }i la Roma, au realizat monumentale lucr@ri istorice, lingvistice, literare etc. Direc]ia erudit@ a {colii Iluminist-Valahe Antihabsburgice Ardelene este dat@ de urm@toarea serie de lucr@ri: «Elementa lingue daco-romanae sive valachicae» / «Elemente de limb@ dacorom$n@ sau valahic@» (1780) de Samuil Micu }i Gheorghe {incai, «Istoria, lucrurile }i ^nt$mpl@rile rom$nilor» (1806) de Samuil Micu, «Hronica rom$nilor }i a mai multor neamuri» (1808) de Gh. {incai, «Istoria pentru ^nceputul rom$nilor ^n Dachia» (1812) de Petru Maior, «Diserta]ie pentru ^nceputul limbii



'iiiiiiijiiiiiii+rom$ne» de Petru Maior, «Dictionarium valachico-latinum» de Samuil Micu, «Lexiconul rom@nesc–nem]esc» de Ion Budai-Deleanu, «Lesicon romanescu–latinescu–ungurescu–nem]escu» (1825) etc. Ion Budai-Deleanu a ^nzestrat literatura rom$n@ }i cu epopeea «[iganiada».

Imagine / imagina]ie artistic@(cf. fr. imagination)

Imaginea / imagina]ia artistic@ este un complex concept estetic desemn$nd modalitatea prin care artistul / artele – literatura ca «art@ a Cuv$ntului» – î}i exercit@ func]iile în orizontul cunoa}terii metaforice (orizont-avangard@ ce atrage dup@ sine, ce magnetizeaz@ orizontul cunoa}terii }tiin]ifice etc.).

Imaginea artistic@ se constituie ^ntr-una dintre cele mai importante c@i de transmitere a mesajului unui poet, prozator, dramaturg, sculptor, pictor, ^n general, al unui creator (mesajul fiind o corol@ de idei / sentimente), prin particularizarea generalului „^n materie sensibil@“, desigur, ^n func]ie de capacitatea auctorial@ (talentul / geniul) de reflectare a realit@]ii lumii noastre, a cosmosului, a universului nostru, spre a produce ^n receptor catharsisul }i spre a-l ajuta, ^n ultim@ instan]@, a parcurge drumul invers, de la particular la general.

%n temeiul imaginii artistice stau cele psihice, clasific$ndu-se – dup@ natura



'iiiiiiijiiiiiii+elementelor senzoriale componente – ^n auditive, chinestezice, gustative, olfactive, sinestezice, tactile, vizuale etc. Imaginea artistic@ «nu se poate constitui dec$t prin facultatea de a re]ine }i combina imaginile psihice» (DTL, 209).

Schelling consider@ c@ imaginea / imagina]ia este «suprema obiectivitate pe care o atinge eul, subiectul, suprema identitate a obiectivului cu subiectivul» (HAr, I, 71). Hegel arat@ c@ «^n sfera subiectiv@ (...), reprezentarea general@ este ceea ce e interior – imaginea, ^n schimb, este ceea ce e exterior; determina]iile acestea dou@, care stau aici fa]@ ^n fa]@, sunt la ^nceput ^nc@ separate, ele sunt ^ns@, ^n separa]ia lor, unilaterale; celei dint$i ^i lipse}te exterioritatea, caracterul intuitiv – celei din urm@, demnitatea de a fi ridicat@ la nivelul de expresie a unui universal determinat; de aceea adev@rul acestor laturi st@ ^n unitatea lor; unitatea aceasta – ^ntruchiparea universalului ^n imagine }i generalizarea imaginii se ^nf@ptuie}te, mai precis, ^n felul c@ reprezentarea general@ nu se reune}te doar cu imaginea, ^ntr-un produs neutral – ca s@ spunem a}a – chimic, ci ea ac]ioneaz@ }i se afirm@ ca putere substan]ial@ domnind peste imagine – ^}i subordoneaz@ imaginea ca pe ceva accidental, se face sufletul acesteia, ^n ea, devine pentru sine, se reaminte}te, se manifest@ pe sine ^ns@}i; prin faptul c@ inteligen]a produce aceast@ unitate a universalului }i a particularului, unitatea a ceea ce este interior }i a ceea ce este exterior,



'iiiiiiijiiiiiii+a reprezent@rii }i a intui]iei, }i ^n felul acesta restaureaz@ totalitatea dat@ ^n intui]ie, ca totalitate confirmat@ – activitatea reprezentativ@ se des@v$r}e}te ^n sine ^ns@}i, fiind imaginea productiv@; aceasta constituie formalul artei; c@ci arta ^nf@]i}eaz@ universalul veritabil, adic@ Ideea, ^n forma existen]ei sensibile, a imaginii.» (HAr, I, 107 sq.); mai considera c@ «imaginea nu mai are ^n ^ntregime caracterul determinant al intui]iei }i e arbitar@ sau fortuit@, ^n genere izolat@ de locul exterior, de timpul }i de contextul ^n care se afl@ acesta din urm@». Tot Hegel mai atr@gea aten]ia asupra faptului c@ «trebuie s@ ne ferim (...) de a confunda imagina]ia artistic@ doar cu o simpl@ facultate pasiv@ de ^nchipuire; imagina]ia artistic@ este creatoare.» (HAr, I, 125).

%n ceea ce prive}te imaginea artistic@ din literatur@, «spre deosebire de cea psihic@, are un caracter concret senzorial, dar ^ntemeiat pe valoarea no]ional@, deci generalizant@ }i abstractizant@, a cuv$ntului» (DTL, 209).

Imaginea artistic@ este pus@ ^n sinonimie cu opera de art@ «^n ^ntregimea ei, considerat@ ca ansamblu coerent }i unitar» (ibid.); mai poate desemna: (1) un element concret al unei opere, o viziune par]ial@ a acesteia («un portret sau o descriere» etc.); (2) no]iune generic@ pentru tropi, pentru figuri de stil (pentru c@ «figurile de stil reprezint@ forme concretizate de g$ndire analogic@, realizate prin combinarea



'iiiiiiijiiiiiii+de imagini psihice» – ibid.); (3) criticii / teoreticienii literari consider@ imagine artistic@ alegoria, metafora, mitul, simbolul, sinestezia etc. ca tipuri de g$ndire estetico-literar@, ori reduc sfera semantic@ a sintagmei «la viziunile cu capacitate de evocare plastic@, particularizatoare }i concret@, indiferent pe baza c@ror figuri de stil s-ar fi constituit ele.» (ibid.).

Imn(lat. hymnus / gr. hymnos; cf. fr. hymne, „c$ntec de biruin]@“)

Imnul este o specie liric@ solemn@, cu profund caracter mobilizator-eroic, patriotic, evoc$nd un eveniment istoric fundamental pentru existen]a unui popor (ridicare la lupt@ }i victorie asupra du}manilor, independen]@ etc.), ori prosl@vind biruin]a unei divinit@]i / zeit@]i tutelare, a unor categorii sociale, a unor colectivit@]i, a unor grupuri, a unor personalit@]i al c@ror geniu a zdrobit for]ele ostile, for]ele întunericului, întru prosperitatea umanit@]ii, ori a religiilor, a }tiin]elor }i artelor.

Exist@ mai multe tipuri de imnuri. Imnul na]ional este consacrat celui mai important eveniment din istoria unei ]@ri, a unui popor. Imnul na]ional este sacru; nu se schimb@ dup@ fiecare criv@] politic, dup@ capriciile / vitregiile vremurilor; nu au voie s@ fac@ modific@ri ^n imn personalit@]i politice / culturale, dec$t prin referendum; imnul trebuie s@ fie scurt, s@ nu dep@}easc@ zece-dou@zeci de versuri, s@ fie u}or de memorat de c@tre toat@ lumea, s@ fie



'iiiiiiijiiiiiii+rostit ca o rug@vciune ^n templul na]iunii. Tricolorul, vechiul imn, era inspirat din steagul dacic; ro}ul simbolizeaz@ s$ngele, via]a / suflul vital, sangvinitatea confreriilor r@zboinice ale cavalerilor lupachi de sub un Zalmas-Zalmoxis (confrerii men]ionate ^n orizontul anului 1380 ^. H., ^n «Analele lui Supiluliuma»); galbenul sugereaz@ lumina benefic@ a fiului ceresc, Sa-Ares (Soare-T$n@r / R@zboinic), imitat de tinerii r@zboinici vlaho-daci, ^n }tiin]a lor de a se face nemuritori, de a fi ^ncre]itori }i fertilizatori de genune (asemenea lui F@t-Frumos); ^n plan teluric, trimite la p@rul de aur al z$nei Cos$nzeana, Sora-Soarelui, nuntind cu F@t-Frumos, ori la aurul din lanurile de gr$u din orizontul solsti]iului de var@; albastrul reprezint@ culoarea discului de cer senin, a „apelor celeste“ lini}tite, de pace, astfel revel$ndu-se zalmoxienilor Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei. Textul vechiului imn, «Tricolorul», pe muzica lui Ciprian Porumbescu, suna astfel: Trei culori cunosc pe lume, / Amintind de-un brav popor, / Ce-i viteaz, cu vechi renume, / %n lupte triumf@tor. // Multe secole luptar@ / Str@bunii-valahi-eroi, / S@ tr@im st@p$ni în ]ar@, / Ziditori ai lumii noi. // Ro}u, galben }i albastru / Este-al nostru Tricolor – / El înal]@ ca un astru / Gloriosul meu popor. // %n Valahia prosper@, / Tu s@ cre}ti, s@ d@inuie}ti, / {i prin cre}tineasca er@ / Ca o stea s@ str@luce}ti.

Imnul nostru na]ional de dup@ Revolu]ia Rom$n@ Anticomunist@ din Decembrie 1989 este poemul pa}optist, «Un r@sunet», de Andrei Mure}anu (1816 – 1863). Imnul reverbereaz@ ca



'iiiiiiijiiiiiii+un clopot de bronz din catedrala Dacorom$nit@]ii, solemn, mobiliz$nd con}tiin]a na]ional@, chem$nd la lupt@ ^mpotriva «barbarilor de tirani», pentru a-}i «croi alt@ soart@» sub soare, cu demnitatea caracteristic@ unor urma}i de nemuritori daci }i de romani-imperiali: De}teapt@-te, rom$ne, din somnul cel de moarte, / %n care te-ad$ncir@ barbarii de tirani ! / Acum ori niciodat@, croie}te-]i alt@ soarte, / La care s@ se-nchine }i cruzii t@i du}mani ! // Acum ori niciodat@, s@ d@m dovezi la lume / C@-n aste m$ni mai curge un s$nge de roman, / {i c@-n a noastre piepturi p@str@m cu fal@-un nume, / Triumf@tor în lupte, un nume de Traian ! // (...) // Rom$ni din patru unghiuri, acum ori niciodat@ / Uni]i-v@ în cuget, uni]i-v@-n sim]iri ! / Striga]i în lumea larg@ c@ Dun@rea-i furat@, / Prin intrig@ }i sil@, viclene uneltiri ! // Preo]i, cu crucea-n frunte ! c@ci oastea e cre}tin@, / Deviza-i libertate }i scopul ei preas$nt. / Murim mai bine-n lupt@, cu glorie deplin@, / Dec$t s@ fim sclavi iaar@}i în vechiul nost' p@m$nt ! (1848). Categoria de imnuri religioase este bogat reprezentat@ ^n literatura universal@, de la «Imnurile Vedice», ale antichit@]ii indiene, la imnurile orfice, ori la imnurile cre}tine. %nceputurile imnologiei cre}tine se datoreaz@ episcopului dacorom$n, Niceta Remesianu (340 – 416, aprox.), autorul celebrului imn, Te, Deum, laudamus... / Laud@, [ie, Doamne...; imnul a fost compus ^n anul 370 d. H., la urcarea sa ^n scaunul episcopal de la Remesiana (pe malul drept al Dun@rii, ^n Dacia / Valahia Sud-Dun@rean@): Te Deum laudamus Te Dominum confitemur / Te aeternum Patrem omnis terra veneratur / Tibi omnes angeli Tibi caeli et universae potestates / Tibi cherubin et seraphin incessabili voce proclamant / Sanctus, sanctus, sanctus, Dominus Deus sabaoth... (Pe Tine,



'iiiiiiijiiiiiii+Dumnezeule, Te l@ud@m, pe Tine, Doamne, Te m@rturisim, / Pe Tine, Eterne-p@rinte, tot p@m$ntul Te cinste}te, / [ie, to]i îngerii, [ie cerurile }i toate puterile, / [ie heruvimii, serafimii, ne-ncetat gl@suind: / Sf$nt, Sf$nt, Sf$nt, Domnul, Dumnezeul celestelor armii...! (CDCD, 109 sq.) Din bogata-i oper@ poetic@, apreciat@ }i de contemporanul s@u din Italia, Paulin de Nola (ce ^i dedic@ valahului }i un imn), nu s-a p@strat (transmis) dec$t Te Deum laudamus… / Pe Tine, Dumnezeule, Te l@ud@m…, devenit imn al ^ntregii Cre}tin@t@]i. Totodat@, Niceta Remesianu inaugureaz@ }i filonul de aur al imnologiei dacorom$ne}ti. Spiritul dun@reano-carpatic, cogaionic / zalmoxian, c@ci Te Deum... se adresa Valahilor / Dacorom$nilor de convertit de la Zalmoxianism la Cre}tinism, se relev@ mai ales din urm@toarele dou@ versuri ale imnului: Tu ad liberandum suscepturus hominem non horuisti virginis uterum, / Tu devicto mortis aculeo aperuisti credentibus regna caelorum..., adic@: Tu, %ntrupatul-în-Om întru m$ntuirea-i, n-ai strigat frica-n p$ntecul Fecioarei, / Tu, Biruitorul-din-Suli]a-Mor]ii, deschis-ai credincio}ilor poarta-mp@r@]iei cerurilor... Sunt ^n aceste dou@ stihuri (peste care, „din gre}eal@“, trec unele edi]ii roesleriano-staliniste }i de alt soi, c@ci nu „cadreaz@ dogmatic“ atunci c$nd se mai atribuie acest imn lui Ambrosius) argumentele incontestabile ale dacorom$nismului zalmoxian, pece]ile stilistice de profund autohtonism nicet-remesian: marele episcop moesodun@rean le-a z@mislit pentru c@ se adresa unei popula]ii dacorom$ne}ti apar]in$nd Zalmoxianismului. Biruitorul din „suli]a mor]ii“ nu este altcineva dec$t Iisus Hristos, pironitul pe cruce, menit a



'iiiiiiijiiiiiii+substitui Solul / Mesagerul Celest la Dumnezeul unic, suprem, al Pelasgo (Vlaho-)-Dacilor, aruncat ^n trei suli]e, dup@ cum se }tie. Strigatul fricii-n p$ntecul Fecioarei este ^nc@ un element profund zalmoxian: pl$nsul, strig@tul ^n p$ntec ^nainte de a te na}te, ca-n basmul dacorom$nesc Tinere]e f@r@ b@tr$ne]e }i via]@ f@r@ moarte («Taci, dragul tatei, zicea ^mp@ratul, c@ ]i-oi da ^mp@r@]ia cutare sau cutare; taci fiule, c@ ]i-oi da de so]ie pe cutare sau cutare fat@ de ^mp@rat, }i alte multe de-alde astea; ^n sf$r}it, dac@ v@zu }i v@zu c@ nu tace, ^i mai zise: taci, f@tul meu, c@ ]i-oi da Tinere]e-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Via]@-f@r@-Moarte.»), nu poate fi anihilat dec$t zalmoxian, cu dezlegarea / acordarea Nemuririi în calitate de erou cogaionic / dun@rean, ca F@t-Frumos, ceea ce se t@lm@ce}te doar prin Raiul conferit Pelasgo-Dacilor, Valahilor / Dacorom$nilor-arhaici – ^nc@ din orizontul anului -5300 (dup@ cum atest@ T@bli]a-Soare de la T@r@ria-Rom$nia) de Samasua / Tat@l-Cer, Soarele-Mo} (Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei), adic@ [ara / %mp@r@]ia-Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-Moarte. %n literatura rom$n@, specia este bogat reprezentat@ ^n toate epocile, de la Niceta Remesianu (340 – 416), p$n@ la Ioan Alexandru (1942 – 2000).

Incipit(lat. incipiõ, „a ^ncepe“; cf. „sic rex incipit“ / „^ncepu s@

vorbeasc@ regele“)

Privind structura operei literare versificate, prin incipit se în]elege „formula introductiv@“ –



'iiiiiiijiiiiiii+îndeosebi, primul vers (ori distihul) –, ce con]ine un „element“ (o sintagm@ / metafor@- cheie, un simbol) considerat de autor a fi purt@tor de „relevan]@ liric@“.

Poezia «Aci sosi pe vremuri» de Ion Pillat are ca incipit („deschidere“) un distih cu o metafor@-simbol-tradi]ionalist, casa amintirii, proiectat@ ^ntr-un decor arhaic, al „neclintirii“ / „^ncremenirii“, sugestie dat@ de „lucrarea p@ianjenilor“: La casa amintirii cu-obloane }i pridvor, / P@ianjeni z@brelir@ }i poart@ }i z@vor. // Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc...

%n vremurile antice }i medievale, prin incipit se ^n]elegea ^nsemnarea / nota de la ^nceputul manuscriselor, incunabulelor, c@r]ilor din secolul al XVI-lea, „cuprinz$nd titlul scrierii }i numele autorului“.

Index (lat. index, „indiciu, semn“)

Prin index (sau indice) se în]elege o list@ de nume, de termeni / materii, de la sf$r}itul unei lucr@ri }tiin]ifice, în ordine alfabetic@, la fiecare (nume / termen) preciz$ndu-se pagina / paginile unde poate fi înt$lnit.

Lucrarea lui I. I. Russu, «Etnogeneza Rom$nilor – fondul autohton traco-dacic }i componenta latino-romanic@», tip@rit@ ^n anul 1981, la Editura {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, din Bucure}ti, de exemplu, con]ine un complex index / indice: A) MATERII (accentul, aalbanez, rom$n 103 / ... / auxilia – forma]ii milit. romane 89, 179 / ... / Carpi –



'iiiiiiijiiiiiii+pop. thr. – 94, 171 – 172, 188, 189 – Carpo-daci –, 205 / ... / rotacismul – n > r – în albanez@ }i rom$n@ 46, 50, 99, 102 ...); B) CUVINTE {I NUME PROPRII (...gardin@ 108, 214, 314 / ... / Garv@n – sl., jud. Tulcea; Dinogetia – 67 / ... / strepij – strepede – megl. 391...); C) AUTORI-ERUDI[I MEDIEVALI {I MODERNI (...Berciu, D. 157 / Berneker, E. 259, 315 / ... / Zgusta, L. 77); lucrarea lui Romulus Vulc@nescu, «Mitologie rom$n@», publicat@ ^n anul 1985, la Editura Academiei R. S. Rom$nia, din Bucure}ti, are de asemenea un INDEX complex, cuprinz$nd: SINTAGME («abaton 114 – 115 / ablu]iune 480 / ... / daimon 299, 309 / – antropozoomorf 303 / – biblic 296 / – conciliant 309 / – cre}tin 296 / – om 296 / – zooantropomorf 303 / daimonizare 183...») }i MITONIME («abioi 262 / Achile 463 / acoli]i 442 / Ada Kaleh 465 / Adam Klissi 617 / Aeetes 465 / Agerul p@m$ntului 65...»).

Indica]ii scenice

%n teatrul modern, indica]iile scenice desemneaz@ de fapt didascalia preluat@ din teatrul antic, adic@ „instruc]iunile“ date actorilor de c@tre autorul piesei de teatru, de la cele de mi}care scenic@, de rostire / tonalitate verbal@ a interven]iilor / replicilor etc., p$n@ la cele regizorale, ori privind diversele „combina]ii de efecte audio-vizuale“ – jocuri de lumini scenografice, muzic@, butaforie etc.

Ca „parte epic@ pur@“ a textului dramatic, „indica]iile scenice“ gr@iesc / „m@rturisesc“ multe – cititorului, nu spectatorului – despre complexa arhitectur@ a eroilor. %n antichitate, didascalia (afi}at@ ^n teatru) – ^n afar@ de istruc]iunile date actorilor – mai con]inea informa]ii cu privire la numele autorului, actorilor,



'iiiiiiijiiiiiii+coregilor (finan]atorii spectacolului, „sponsorii“), ori la momentul / data, locul desf@}ur@rii reprezenta]iei etc. %n teatrul clasicismului, romantismului }i realismului, indica]iile scenice sunt „minimale“. %n teatrul simbolist, expresionist, existen]ialist, paradoxist, dar mai ales ^n teatrul absurdului, „didascalia“ se extinde foarte mult, ajung$ndu-se chiar „p$n@ la situa]ia extrem@“, de acoperire total@ a textului unei piese de teatru; un exemplu ^n acest sens este }i „drama dadaist-absurd-paradoxist@“ – datat@: «Bonn, 29 decembrie 1999» –, Maxima moralia, de Bogdan Mihai Dasc@lu, unde „eroii“ / „non-eroii“ sunt «Personajul I, Personajul 2, Publicul, Poli]istul, Cu}ca, Masa dreptunghiular@, Masa rotund@, Scaunele, Scara, Costumele» (DLt, 44), }i unde „ac]iunea“ se reduce doar la dou@ replici: «– Eu...» / «– Tu...»; dar accentul cade pe un «decor inexistent», pe faptul c@ «nu exist@ scen@, nu exist@ sal@ de teatru, nu exist@ absolut nimic ^n afara unui vid total, precum }i a celor doi actori }i a publicului care e ^nghesuit ^ntr-o cu}c@ de dimensiuni reduse» (ibid.); „didascalia“ t$n@rului dramaturg Bogdan Mihai Dasc@lu se dovede}te a fi, ^n ultim@ intan]@, „m@iestrie“, reu}ind a realiza }i inocula „spectatorului fidelei inteligen]e“ nu numai o admirabil@ „stare paradoxist@“, ci }i de a contura cu „mare economie / precizie scenic@“ un polimensional }i terifiant personaj, Vidul (instalat, datorit@ „maximei moralii“, ^n fiecare ens din cu}c@,



'iiiiiiijiiiiiii+„eliberat„ }i „arestat“ de Poli]ist). %n „teatrul de ultim@ or@“, constat@m c@ func]iile didascaliei ]in nu numai de „dezambiguizare“ – „precizarea vorbitorului“, c$nd ^n scen@ sunt mai multe personaje, indicarea „fundalului“ / „contextului“ ^n care se desf@}oar@ dialogul, descrierea unor ac]iuni non-verbale (^nso]itoare, ^ntrerup@toare, ori substituitoare de dialoguri) etc. –, ci }i de alte resorturi: „crearea de atmosfer@“, „de personaj“ (Vidul) etc.

Informaterie }i lumatie

Informateria este un concept filosofic care desemneaz@ o component@ a materiei profunde, „o materie informa]ional@“, f@r@ s@ con]in@ inteligen]@ / con}tiin]@, dar constituindu-se în „ingredient“ oric@rui organism viu ce, prin introdeschidere, are acces la aceasta, oferindu-i «propriet@]ile fenomenologice de sens, continuitatea psihologic@ }i continuificarea realit@]ii spa]io-temporale» (DIm, 239).

%n materia profund@, informateria }i lumatia formeaz@ un „binom“ al na}terii universurilor; filosoful Mihai Dr@g@nescu ne l@mure}te ^n acest sens: «Informateria este o materie informa]ional@ ^n care informa]ia se manifest@ în primul r$nd fenomenologic, ca proces fizic specific, ca o sensibilitate fizic@. Asemenea procese ^n informaterie, se numesc ortosensuri. O generare de ortosensuri ^n informaterie, prin fluctua]ie, duce la o structurare a informateriei }i la constituirea unor legi ale



'iiiiiiijiiiiiii+universului fizic. Acesta se formeaz@ prin cuplarea dintre lumatie }i informateria structurat@, men]inut@ structurat prin ^ns@}i aceast@ cuplare. O parte din informaterie r@m$ne nestructurat@, disponibil@ pentru noi structur@ri. Datorit@ informateriei, profunzimile lumii materiale pot fi substratul unei poten]ialit@]i infinite de manifest@ri ale materiei.» (DIm, 238).

Lumatia – dup@ cum ne ^ncredin]eaz@ tot M. Dr@g@nescu – intr@ ^n sinonimie par]ial@ cu termenul de materie ^n accep]iunea lui Aristotel, «cu deosebirea c@ forma pe care ea o poate lua depinde de cuplajul cu informateria; lumatia este materie profund@ nestructurat@, care nu se poate structura de la sine, ci numai de c@tre informaterie; lumatia reprezint@ o materie suport cu caracter energetic care ar r@m$ne ^n nemi}}care }i echilibru total dac@ nu ar interveni al doilea principiu, informateria; lumatia }i informateria constituie matricea fundamental@ a lumii; lumatia informat@ prin cuplajul cu informateria ia forma materiei unui univers.» (DIm,

240).

Informa]ie tautologic@

Informa]ia tautologic@ desemneaz@ informa]ia corect@ }i inutil@ vehiculat@ într-un mesaj.

%n «O scrisoare pierdut@» de I. L. Caragiale, ^nt$lnim un memorabil mesaj tautologie / informa]ie tautologic@: «O so]ietate f@r@



'iiiiiiijiiiiiii+prin]ipuri va s@ zic@ c@ nu le are». Exist@ }i tautologie utilizat@ ^n realizarea unui mesaj netautologic: «Sarmizegetusa-i Sarmizegetusa, domnule student, nu te duci acolo ca la Bastionul Timi}oarei...!» (v. infra – tautologie).

Instrumentalism(cf. fr. instrumentalisme)

Prin instrumentalism – sau wagnerianism – se în]elege principiul estetic-simbolist potrivit c@ruia versul trebuie s@-}i recapete „muzica originar@“ din Logos, poetul apel$nd la diverse „tehnici“, de la „audi]ia colorat@“, „vizualizarea sunetelor“, ori coresponden]e, p$n@ la cele mai rafinate sinestezii

Interoga]ie retoric@(lat. interrogatio, „^ntrebare“; cf. fr. interrogation)

Interoga]ia retoric@ este figura de stil alc@tuit@ dintr-o întrebare, ori dintr-o serie de interoga]ii esen]iale, cu ]int@ retoric@, adres$ndu-se unui receptor / auditoriu p@r$nd „convins“ de „r@spunsul“ ce decurge din formularea, sau din formul@rile m@iestrit-strategic-interogative.

Dac@ ^ntrebarea se integreaz@ unui text de poezie, atunci avem de-a face cu o interoga]ie poetic@; dac@ ^ntrebarea – sau lan]ul de ^ntreb@ri – se ive}te ^ntr-un discurs rostit cu arta producerii unor convingeri, atunci este vorba de o interoga]ie retoric@.



'iiiiiiijiiiiiii+Interoga]ia retoric@ este bogat

reprezentat@, ^ncep$nd cu literaturile antice, cu Biblia, de pild@ («{i iubea Israel pe Iosif mai mult dec$t pe to]i ceilal]i fii ai s@i; pentru c@ era copilul b@tr$ne]ilor lui.../ ... / Vis$nd ^nc@ Iosif un vis, l-a spus fra]ilor s@i, zic$ndu-le: „Asculta]i visul ce am visat: parc@ legam snopi ^n ]arin@ }i snopul meu parc@ s-a sculat }i st@tea drept, iar snopii vo}tri s-au str$ns roat@ }i s-au ^nchinat snopului meu“. Iar fra]ii lui au zis c@tre el: „Ai s@ domne}ti poate peste noi ? Sau poate ai s@ ne st@p$ne}ti ?“ {i l-au ur$t ^nc@ }i mai mult pentru visul lui...» – Facerea, 37, 3, 7 sq. / B, 51), ori cu Catilinarele lui Cicero («P$n@ c$nd, ^n sf$r}it, vei abuza, Catilina, de r@bdarea noastr@ ?»), sau cu Convorbirile duhovnice}ti ale Sf$ntului Dacorom$n, Ioan Cassian («A}adar, de ce se simte grea pl@cerea minunat@ a jugului Domnului, dac@ nu pentru c@ o stric@ am@r@ciunea r@ut@]ii noastre ? De ce se ^ngreuiaz@ sarcina divin@, pl@cut@ }i u}oar@, dac@ nu pentru c@ %l dispre]uim cu ^nfumurare }i ^nd@r@tnicie pe cel ce ne-ajut@ s-o purt@m ? %ns@}i Scriptura ne arat@ limpede aceasta...» – CDCD, 40) etc., evolu$nd, rafin$ndu-se, ^n func]ie de esteticile curentelor literare din diferite epoci, p$n@ la interoga]ia retoric-paradoxist@ din literatura contemporan@: «Spune-mi, dac@ te-a} prinde-ntr-o zi / }i ]i-a} s@ruta talpa piciorului, / nu-i a}a c@ ai }chiop@ta pu]in, dup@ aceea, / de team@ s@ nu-mi strive}ti s@rutul ?...» (Nichita St@nescu, «Poem»); «...De ce fiin]a



'iiiiiiijiiiiiii+lui nemuritor muritoare / se topea tot mai mult / ^n lumina abia s$ngerie...?» (Anghel Dumbr@veanu,

«%nger în asfin]it»), chiar }i p$n@ la interoga]ii-haiku: «E-at$ta aram@ / ^n pielea cailor: / cum s@-i galop@m...?»; «Voi fi eu vulturul, albind, rostogolind / doar soarele-n crini ?» (Ion Pachia

Tatomirescu, «Pegas }i al]ii» / «Interoga]ia mare») etc. C$nd se adreseaz@ divinit@]ii absolute, interoga]ia devine invoca]ie retoric@: «Ce-mi mai lipse}te mie s@ }tiu c@ nu m@ mint ? / S@ cred ce spune cartea cu scoar]e de argint ? / Amestecat cu cea]@ }i t@v@lit ^n stele, / S@ cred c@ via]a trece }i dincolo de ele ? / S@ mi se par@ clipa de azi nem@rginit@, / Ostrov pierdut, cu luntrea legat@ de-o r@chit@ / %ncovoiat@-n soare }i adormit@-n und@ ? / S@ cred c@ nu se-neac@ }i-n veci nu se scufund@, / {i c@ din ]@rm, plutit@ pe-o d$r@ de lumin@, / Ar duce p$n’ la tine,-ntr-o insul@ vecin@ ?» (Tudor Arghezi, «Psalmistul»); }i c$nd are accente satirice se relev@ drept retoric@ impreca]ie: «Voi sunte]i urma}ii Romei ? Ni}te r@i }i ni}te fameni ! / I-e ru}ine omenirii s@ v@ zic@ vou@ oameni ! // (...) // Ce a scos din voi Apusul c$nd nimic nu e de scos ?» (M. Eminescu, «Scrisoarea III»)

etc.

Intrig@(lat. intricare, „a ^ncurca, a ^nc$lci, a complica“)

Intriga este o component@ a subiectului unei opere literare, circumscriindu-}i amplificarea conflictului într-o ]es@tur@ tensionat@ spre un deznod@m$nt.



'iiiiiiijiiiiiii+Dic]ionarul de termeni literari consider@ c@

intriga «reprezint@ totalitatea ^nt$mpl@rilor determinante care se succed ^ntr-o anumit@ ordine (simpl@, complicat@, misterioas@, realist@, poetic@, romantic@ etc.) ^ntr-o oper@ literar@, cinematografic@ etc., pun$nd ^n eviden]@ un conflict, cu o anumit@ desf@}urare }i o rezolvare», atr@g$nd aten]ia c@ este «confundat@ uneori cu ac]iunea operei, care ^ns@ ^nglobeaz@ toate evenimentele, sau cu subiectul.» (DTL, 218). %n nuvela «Alexandru L@pu}neanul» de Costache Negruzzi, intriga se constituie din „]es@tura“ de ac]iuni l@pu}neniene ^ntreprinse ^mpotriva „cuiburilor“ de boieri du}mani, p$n@ la interven]ia doamnei Ruxanda (cu paharul de otrav@), de dup@ „leacul ^mpotriva fricii“, pe care i l-a dat L@pu}neanu – piramida celor 47 de capete de tr@d@tori.

Inversiune(lat. inversio; cf. fr. inversion)

Inversiunea este un procedeu retoric, o figur@ de stil, prin care autorul valorific@ licen]ele topice spre a atrage aten]ia asupra unui anumit cuv$nt, spre a eviden]ia o nou@ oglind@ lirico-semantic-sincretic@ a unei construc]ii uzate, ori spre realiza, în instan]e prozodice, o rim@ de efect, un ritm „inedit“ etc.

O inversiune frecvent@ este cea a antepunerii atributului: «Pentru-a crucii biruin]@ se mi}car@ r$uri-r$uri...» (M. Eminescu, «Scrisoarea III»);



'iiiiiiijiiiiiii+«Pe mi}c@toarele c@r@ri...» (Id., «Luceaf@rul») etc. Interoga]ia reverbereaz@ mai ad$nc parc@ prin postpunerea auxiliarului: «%ncorda-voi a mea lir@ s@ c$nt dragostea ? Un lan]...» (M. Eminescu, «Scrisoarea

II»); «La Nicopole v@zut-ai c$te tabere s-au str$ns...» (M. Eminescu, «Scrisoarea III»). Dar cele mai multe inversiuni provin din necesit@]i de ordin prozodic: «P$ndind, s@ ias@, prin perdea, / O a v@zut din cer pre ea...» (T. Arghezi, «M$hniri»); «Avem de stea miros pe c$t suntem a / vremelnici nou chip de lapte-n spum@: / }i-asmute-asupr@-ne, cu drept de mum@, / Baba-cu-Br$u-de-L$n@, anate-ma...! (Ion Pachia Tatomirescu, «Chiar pe spinare,-n coam@ de balaur...»); «...p$n@ c$nd p@ru-mi-se-m / c@ ^ntreaga lume-o pl$nsem / cu un fel de sare / ca delfinii cei din mare» (Nichita St@nescu, «Seama poeziei») etc.

Invoca]ie(lat. invocatio; cf. fr. invocation)

Invoca]ia este o figur@ stilistic-retoric@ prin care poetul adreseaz@ o rug@ c@tre muzele / zeit@]ile inspiratoare, ori c@tre divinitatea suprem@, c@tre z$ne, genii, simboluri ale înaltului spirit justi]iar etc.

Invoca]ia muzei divin-inspiratoare se ^nregistreaz@ de la Iliada lui Homer ^ncoace: «C$nt@, Zei]@, m$nia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul, / Patima crud@ ce-aheilor mii de amaruri aduse: / Suflete multe viteze trimise pe lumea cealalt@, / Trupul f@c$ndu-le hran@ la c$ni }i la feluri de pas@ri / {i ^mplinit@ fu voia lui Zeus...». %n registru eroi-comico-satiric, }i Ion



'iiiiiiijiiiiiii+Budai-Deleanu, ^n „deschiderea“ epopeii sale, ^}i invoc@ Muza: «Muz@ ! Ce lui Omir odinioar@ / C$nta}i Vatrahmiomahia, / C$nt@ }i mie, fii buni}oar@, / Toate c$te f@cu ]ig@nia, / C$nd Vlad-Vod@-^i dede slobozie, / Arme }-olaturi de mo}ie...» (Ion Budai-Deleanu, «[iganiada»).

Invoca]ia retoric@ este o „interpelare“ a lui Dumnezeu, ori a unui geniu / spirit, a unui personaj imaginat, ori absent, simboliz$nd, de obicei, ^naltul spirit justi]iar: «Cum nu vii tu, [epe} Doamne, ca pun$nd m$na pe ei, / S@-i ^mpar]i ^n dou@ cete: ^n sminti]i }i ^n mi}ei, / {i ^n dou@ temni]i large cu de-a sila s@-i aduni, / S@ dai foc la pu}c@rie }i la casa de nebuni ! (Mihai

Eminescu, «Scrisoarea III»); %n suflet seam@n@-mi furtun@, / S@-l simt ^n matca-i cum se zbate, / Cum tot amarul se revars@ / Pe strunele ^nfiorate; / {i cum sub bolta lui aprins@, / %n smal] de fulgere albastre / %ncheag@-}i glasul de aram@: / C$ntarea p@timirii noastre. (Octavian Goga,

«Rug@ciune») etc.

Islamism(din arabul islãm, „supunere“ < rad. slm / aslama + suf. -ism)

Islamismul este o religie fondat@ de Mahomed (Muhammad: 570 – 632 d. H.) în Arabia, la Mecca (Makka), în orizontul anului 615 d. H., av$nd drept biblic@, sf$nt@ carte, «Coranul», sau «Kalãm Allãh» („Cuv$ntul lui Allah / Dumnezeu“), ce relev@ monoteismul / puterea dumnezeiasc@ }i natura / soarta oamenilor în



'iiiiiiijiiiiiii+raportul lor cu absoluta divinitate, deoarece Islam este înv@]@tura trimis@ de Allah pentru umanitate, prin profe]i, mesajul fiind „completat în timpul lui Muhammad, ultimul din }irul profe]ilor“, deoarece „singurul mod de via]@ poruncit de Allah este Islamismul, deoarece se cere oamenilor s@-l asculte pe Allah }i nu pe altcineva, potrivit urm@toarelor „cinci“ principii fundamentale: (1) Tawhid / Teuhid-ul – „unicitatea lui Allah“, „credin]a într-un singur Allah“, «La ilah@ illallah» / «nu exist@ alt@ divinitate în afar@ de cea cunoscut@ sub numele de Allah»; (2) credin]a în îngerii lui Allah (Mala'ikah), ace}ti îngeri fiind «f@pturi ale lui Allah despre care se mai spune c@ sunt zei sau fii de zei» (MIsl, 67),

împuternici]i întru guvernarea împ@r@]iei teluric-celeste, a Crea]iei; (3) credin]a în c@r]ile lui Allah (kutubullah), c@r]i ca }i «Coranul» trimis profetului Muhammad, îns@ înaintea acestuia: «Suhuf» / «Pagini» (profetului Ibrahim / Avraam), «Teurat» / «Vechiul Testament» (profetului Musa / Moise), «Zebur» / «Psalmii» (profetului David), «Indjil» / «Evanghelia» (profetului Isa / Iisus Hristos); (4) credin]a în profe]ii / „mesagerii“ lui Allah (Rusulullah – cf. SarwI, 20; potrivit tradi]iei, au fost 124.000 de profe]i, nefiind «nici o deosebire între ceilal]i trimi}i ai lui Allah pe p@m$nt – altor popoare – }i profetul Muhammad» – MIsl, 72), aduc@tori, ca }i Muhammad, de înv@]@tur@ / credin]@ „perfect@“ }i „la ad@post de orice lacune / erori“; (5) credin]a în ziua de apoi (Yawmuddin), c$nd «mor]ii vor învia la sf$r}itul



'iiiiiiijiiiiiii+lumii }i va avea loc judecata de apoi, judecata divin@» (MIsl, 74), în fa]a lui Allah, evident, toate acestea confirm$nd „predestinarea }i suprema]ia puterii divine (Al-Quadar)“ }i „via]a dup@ moarte (Akhirah)“.

Aceste principii (cf. ECDrel, 189 sqq.) sunt precizate clar }i detaliat ^n Al-Imanul Mufassal / Credin]a: «Cred ^n Allah, ^n ^ngerii Lui, ^n c@r]ile Lui, ^n trimi}ii Lui }i ^n ziua Judec@]ii }i cred c@ orice lucru bun sau r@u este poruncit de Allah, Atotputernicul, }i cred ^n via]a de dup@ moarte» (SarwI, 20). Principiile sunt grupate de islami}ti ^n trei grupe. Cea mai important@, desigur, este grupa I: Tawhid – „unicitatea lui Allah“: «Tawhid ^nseamn@ unicitatea lui Allah. Este cea mai important@ parte din Iman / Credin]@ }i este exprimat@ foarte frumos ^n Suratul-Ikhlas din Coran. Spune. El este Allah, Unicul. Allah este Etern }i Absolut. Nimeni nu s-a n@scut din El, dup@ cum nici El nu a fost n@scut. {i nimeni nu este ca El – Surah 112). Potrivit principiilor din Tawhid, tot ce exist@ pe p@m$nt vine de la Allah, Atot}tiutorul, Atot^n]eleptul }i Atotputernicul, singurul sus]in@tor al universului }i unica surs@ a ^nv@]@turii sale. Allah este tot timpul cu noi, iert@tor, bun, v@z$ndu-ne mereu, dar f@r@ s@-l putem vedea }i noi; Allah este „Primul }i Ultimul“, „neav$nd vreun prieten, sau fii“; Allah „ne d@ via]@ }i tot El ne-o ia; la El trebuie s@ ne ^ntoarcem dup@ moarte.» (SarwI, 20). Grupa a II-a de principii se nume}te Risalah / Profe]ia, „forma de comunicare ^ntre Allah }i umanitate“ (supra).



'iiiiiiijiiiiiii+Principiile din grupa a III-a privesc „postexisten]a“ (Akhirah – supra): «Credin]a ^n Akhirah este foarte important@ }i este vital@ pentru to]i musulmanii. Via]a noastr@ pe acest p@m$nt este trec@toare }i reprezint@ o preg@tire pentru Akhiran, care nu se sf$r}e}te niciodat@. Via]a pe acest p@m$nt ^}i pierde sensul dac@ faptele bune nu sunt r@spl@tite iar purt@rile rele pedepsite. (...) %n acela}i mod, via]a noastr@ pe p@m$nt nu are sens f@r@ o testare dup@ moarte ^n Ziua Judec@]ii de Apoi (Yawmul Akhirah sau Yawmuddin) la curtea de Justi]ie a lui Alllah Atotputernicul.»; «Deci, drumul sigur de urmat este credin]a ^n tot ceea ce profe]ii }i mesagerii le-au spus oamenilor s@ cread@. Nep@sarea fa]@ de Akhiran este o sl@biciune serioas@. Suntem siguri c@ toate fiin]ele umane mor, deci este normal s@ ne preg@tim pentru acea via]@ etern@ care va urma, f@r@ ^ndoial@, mor]ii. Au fost exprimate ^ndoieli de c@tre necredincio}i asupra vie]ii de dup@ moarte. Ace}tia nu pot ^n]elege cum ^i poate Allah ^n@l]a pe b@rba]i }i pe femei dup@ moarte. Dar Allah poate face fiin]e umane din nimic. Deci pentru El nu este greu s@-i ridice dup@ moarte. Coranul spune: Omul crede c@ nu-i vom potrivi oasele ? Da, bineîn]eles, da, suntem capabili s@ reîntregim chiar forma degetelor sale (75:3,4)» (SarwI, 40). Cei „cinci st$lpi de baz@ ai credin]ei islamice (Arhkan ul Islam)“ sunt: Buniyal Islamu 'ala khamsin; Shahadati 'an la ilaha illal lahu wa anna Muhammadan rasulul lahi; wa iqamis salati, wa ita'iz Zakati, wa Hajji, wa sawmi Ramadan (Bukhai). / Islamul se bazeaz@ pe cinci fundamente: afirma]ia c@ nu exist@ alt Dumnezeu



'iiiiiiijiiiiiii+dec$t Allah }i c@ Muhammad (pbuh) este mesagerul lui Allah, r$nduirea salahului, plata Zakahului, respectarea Haji }i a postului în luna Ramadan. (SarwI, 43). Salah ^nseamn@ cele cinci rug@ciuni obligatorii, zilnic, Zakah este contribu]ia la bun@starea celorlal]i, Haji semnific@ pelerinajul la Makkah (Mecca); postul de Ramadan se nume}te Sawm. %n ceea ce prive}te Salah, men]ion@m cele cinci rug@ciuni obligatorii ^n fiecare zi: «Fajr – de la mijitul zorilor p$n@ cu pu]in ^nainte de r@s@rit; Zuhr – de la miezul zilei (ora 12) p$n@ dup@-amiaz@; 'Asr – de dup@-amiaza t$rziu p$n@ cu pu]in ^nainte de ^nceperea apusului; Maghrib – dup@ apus, p$n@ se sf$r}e}te ziua; 'Isha' – noaptea p$n@ la miezul nop]ii sau mijitul zorilor.»; «pentru a rosti rug@ciunile (Salah) trebuie s@ fii curat / pur; Coranul spune: „Allah ^i iube}te pe cei care se ^ntorc spre el }i ^}i p@zesc cur@]enia“ (2:222); cur@]enia corpului }i a hainelor se nume}te Taharah sau purificare; po]i s@ fii curat ^n exterior }i totu}i s@ nu fi pur; este foarte important, ^n special, s@ ^ndep@rtezi toate urmele de urin@ }i de excremente de pe hainele ^mbr@cate pentru rug@ciune; (...) putem s@ ne sp@l@m tot corpul cu ap@ curat@ sau putem s@ ne sp@l@m doar anumite p@r]i ale corpului; sp@larea total@ se nume}te Ghusl iar cea par]ial@ wudu (sp@lare ritual@); re]ine]i c@ musulmanii nu au voie s@ fac@ du} dezbr@ca]i, de fa]@ cu alte persoane.» (SarwI, 47). Pentru ^n]elegerea, pentru frumuse]ea / monumentalitatea spiritului Islamismului reproducem ni}te surah



'iiiiiiijiiiiiii+(„rug@ciuni“) din Coran: Al-Fatihah – Laud@ lui Allah, lumilor st@p$nitor, / Cel milostiv }i cel îndur@tor, / St@p$n al Zilei Judec@]ilor, / Doar [ie ne-nchin@m }i-]i cerem ajutor:/ Prime}te-ne pe drumul T@u cel drept,/ Pe drumul T@u cel bun }i în]elept, / Drumul celor cu care fost-ai Tu d@ruitor, / Nu drumul celor ce ]i-au st$rnit m$nia peste nori, / Nu drumul celor ce sunt etern r@t@citori... ! (cf. AhCor, 18 /

SarwI, 74); Al-Kawthar (108) – %n numele lui Allah, cel milostiv }i far, / Avem izvoare limpezi în Kawthar – / Tu, roag@-te St@p$nului }i f@ un sacrificiu: / Cel ce te mai ur@}te pieri-va în ospiciu ! (cf. SarwI, 79); Al-Fil (105) – %n numele lui Allah, cel Milostiv, %ndur@tor, / N-ai v@zut cum st@p$nul t@u / S-a purtat fa]@ de cei cu elefantul ?/ Nu le-a z@d@rnicit planul perfid, / Nu a trimis împotriva lor stoluri de p@s@ri,/ Care i-au b@tut cu pietri}uri de lut ? / Astfel i-a pref@cut El în frunze uscate }i distruse. (SarwI, 81).

Iudaism (Mozaismul)(din ebr. Yehudah, „%ntemeietorul“ + suf. -ism)

Iudaismul (mozaismul) este religia poporului evreu, a doua religie monoteist@ din istoria spiritualit@]ii universale, dup@ Zalmoxianism, în a c@rei doctrin@ intr@: (1) „adorarea unui Dumnezeu abstract, unic“ – El, Yahweh (în «Torah»), Shekhina (în «Talmud»); (2) utilizarea vechilor obiecte na]ionale de cult, între care }i mashshebah (jertfelnicul) – «o piatr@ dreapt@, ca simbol material al divinit@]ii în care s@l@}luie}te spiritul divin, ce se folosea ca mas@ de sacrificii, p$n@ c$nd a fost înlocuit@, la Ierusalim, cu un altar de piatr@ sau de bronz» (KD, 483); (3) întemeierea pe Thorah (Legea), «rezid$nd în primele cinci c@r]i (Pentateuch) din Biblia ebraic@, atribuite lui Moise, }i pe tradi]ia oral@,



'iiiiiiijiiiiiii+cuprins@ în Talmud» (ibid.); (4) «Dumnezeu, ca unicitate absolut@ (El Yahweh), este altceva dec$t lumea creat@ de el, cu care nu poate avea raport de asem@nare; fiind opera lui Yahweh, lumea totu}i nu a purces din substan]a divin@ }i ca atare nu e consubstan]ial@ cu el; ea a izvor$t din ideea divin@, fiind creat@ de inteligen]a dumnezeiasc@ prin intermediul cuv$ntului activ al lui El Yahweh; (...) Dumnezeu însu}i e adorat ca Fiin]a Absolut@, care nu are ob$r}ie, nu s-a n@scut, nu se supune devenirii }i nici nu piere, de unde }i numele cu care i se recomand@ lui Moise în prima revela]ie: Eu sunt, adic@ „eu sunt cel care este“» (ibid.).

Iudaismul a cunoscut patru etape. %n etapa biblic@, erau adora]i mun]ii, plantele, animalele, Luna etc. }i erau practicate ritualurile specifice («circumcizia, dansul sacru, holocaustul sacrificial, tabuarea hranei necurate» – KD, 316). Persist@ ideea pelasgic@, european-anatolian@, din paleolitic / neolitic, privind l@ca}ul suflului vital (sufletului) ^n s$nge, «p$n@ la intrarea pe P@m$ntul F@g@duin]ei, de la mijlocul mileniului II ^. e. n., dup@ ce, ^n sec. XI ^. e. n., semilegendarul Moise, impun$nd cultul lui Yahweh, a contopit cultele arhaice ^ntr-un monoteism riguros; religia e consolidat@ prin reformele din 622 ^. H., ale regelui Yoshiyahu (Iosia), const$nd ^n organizarea sacerdotal@, eleborarea unei dogmatici }i codificarea Bibliei ebraice» (ibid.). %n lumina documentelor „semilegendarul Moise“ se



'iiiiiiijiiiiiii+dovede}te a fi un real Moshua / Mo}ua (Mo}a / Moshe) sau Mo}ul, adic@ %n]eleptul (a}a cum s-a p@strat ^n limba pelasgo-dacic@ / valahic@, sau dacorom$n@, p$n@ azi), ce a fost trimis de Cogaion / Sarmizegetusa – potrivit scenariului misteric / ini]iatic al arunc@rii ^n trei suli]e / ]@pi, – ca Mesager Celest, pe calea spiral@-planetar@ ^ntru Samo} / Soarele-Mo} (Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei), urm$nd ca la ^ntoarcere („din Ceruri“), „^n al patrulea an“, s@ devin@ regele-zeu-medic al Pelasgo-Daciei, adic@ „omul-(-lu-)Soarelui-Mo}-pe-p@m$nt“, Sa-lu-masua / Salumosha > Salmo}, „Zalmas-Zalmoxis“, „purt@torul cuv$ntului lui Dumnezeu ^n Cogaion / Sarmizegetusa“; refuz$nd s@ mearg@ mai departe de Egipt, pierde calitatea de -lu-, „om al Soarelui-Mo} / Dumnezeul Cogaionului“, r@m$n$nd doar Moshua / Mosha, Mo}ul (Moise) adic@ %n]eleptul; totu}i, se dovede}te ^n continuare fidel Cogaionului / Sarmizegetusei; dup@ ce elibereaz@ triburile de evrei („cele 12 semin]ii“) din Egiptul faraonic, se re^ntoarce pe calea-spiral@-zalmoxian@ ^n fruntea acestora, p$n@ ^n locul Ierusalimului, unde ^ntemeiaz@ o foarte important@ „halt@“ pentru solii trimi}i ^n continuare de Cogaion / Sarmizegetusa pe calea spiral@-planetar@; grecii a}a descoper@ Ierusalimul, ca „halt@ a vechilor Salmo}ieni / Zalmoxieni“, dup@ cum arat@ }i elementele formante din toponim: Ieru- < gr. hieros, „sacru“ / geron, „b@tr$n, vechi“, + Salumos / Salymi', „Salmo}ieni / Zalmoxieni“. %n etapa talmudic@ (sec.



'iiiiiiijiiiiiii+VI ^. H. – I d. H.), momentul cel mai important este, desigur, elaborarea Talmudului (sec. V ^. H.). %n etapa rabinic@, sau evmezic@, erudi]ii alc@tuiesc Kabbala, se elaboreaz@ codul celor 613 porunci juridice din Vechiul Testament, se realizeaz@ «structura de cast@ a evreilor» (ibid). %n etapa reformist@, se constituie neoiudaismul «de inten]ie ra]ionalist@, care se consider@ unica religie etern@ }i universal uman@, ce ar asigura apari]ia unui Mesia.»(KD, 316).

%nc$ntec(din înc$nta + c$ntec)

%nc$ntecul este specia genului liric, ivit@ în antonimie cu desc$ntecul, desemn$nd starea de beatitudine a eroului liric, de voltaicizare a fiin]ei p$n@ la „tr@irile edenice“ ale unui eu de dinaintea „c@derii în p@cat“.

%n poezia rom$neasc@, termenul apare pentru prima oar@ ^n balada «Zbur@torul» de Ion Heliade R@dulescu (versul 50): «T@cere este totul }i nemi}care plin@: / %nc$ntec sau desc$ntec pe lume s-a l@sat; / Nici frunza nu se mi}c@, nici v$ntul nu suspin@, / {i apele dorm duse, }i morele au stat.». Specia este cultivat@ accidental de o serie de poe]i, de la Eminescu }i Macedonski, la Tudor Arghezi }i Nichita St@nescu; dar cel ce o face „de sine st@t@toare“ este Ion Pachia Tatomirescu, prin volumul %nc$ntece, volum „gata de tipar“, cu o prefa]@ de Miron Radu Paraschivescu, ^nc@ din anul 1969, ^ns@



'iiiiiiijiiiiiii+publicat (din cauza cenzurii) abia ^n anul 1979: «Trandafiri / pe ochi / de soare, / scoici / pe somn, / reflux, / cor@bii, / lebede – / vocale-n / s@bii: / s@ te cheme / pe ninsoare; / cer din lut / s@ se ^ntind@, / s@ r@sar@ / patru sori: / ^ntr-un cearc@n / cu viori, / Enchidu, / r@m$i / oglind@ !» (Enchidu); «%ntre frunte / }i-ntre somn / s-aprinde / un ochi / la domn: / ochi albastru / ^ntr-un graal, / rugul / florii / de coral, / spa]iu / verde, / muzical, / clocotind / din br$u / ^n jos / ^ntr-un cal / de abanos, / ^nflorind / din br$u / ^n sus / cerbului / c-un ochi sedus.» (Graal); «%ntr-un c$mp / rotund, / ea, / apa, / trupu-}i / dezvele}te / bl$nd, / turle / }i statui / ^n p@s@ri, / g$t de leb@d@ / ning$nd. / Victima / e-n partea / st$ng@, / ochiul s$nger@, / se-nching@ – / ^ntre s$ni / vroia / s-o-ntoarne / dintr-un c$mp / cu patru / coarne... »(Judecata); «Apa-i fr$nt@-n / t@lpi / la pe}ti, / de ne-ncearc@-n / s$nge-o / arc@ – / aici, / prea concentric / e}ti, / da,-n afar@, / nu }tiu, / parc@ / e mirare / }i e sloi, / ochiul / t$mplele-}i / ^ntreab@ / dac@ din oglinzi / vin ploi, / dac@-s p@s@rile-n / grab@, / c$nd ne-ar@t@m / ^n ad$nc, / sub oglind@ – / }i cum cade / ceasu’-n var@, / la obl$nc, / chipu-n / gr$ne, / ^n cascade... / Da’-n afar@, / nu }tiu; / parc@ / aici / prea concentric / e}ti; / de ne-ncearc@-n / s$nge-o arc@, / apa-i fr$nt@-n / t@lpi la pe}ti...» (Dincoace de judecat@).

Jargon(cf. fr. jargon)



'iiiiiiijiiiiiii+Prin jargon se în]elege o variant@

cosmopolit@ de limbaj, cu motivare într-o „masc@“ pentru perimetrul parvenitismului, const$nd într-un lexic împestri]at cu elemente str@ine (în secolul al XIX-lea, cu fran]uzisme }i, din ultimele decenii ale secolului al XX-lea încoace, cu anglo-americanisme, spre a da impresia c@ apar]ine „unei elite“, c@-i cunosc@tor al „elevatei lumi“ de la / peste ocean) etc.

Pseudo-elita valah@ / dacorom$neasc@, de la Carpa]i, Dun@re }i din ^ntreaga Peninsul@ Balcanic@, „s-a ^nc$ntat“ ^n jargon greco-fanaro-otoman, de prin veacul al XVI-lea }i p$n@ pe la 1830 (arhon / „titlu de polite]e introdus ^n epoca fanariot@ cu care se adresa cineva unui boier“, arhontareiron / arhond@rie, „loc de ospe]ie la c@lug@ri“, arhontologia / arhondologie, „istorie a nobilimii dintr-o ]ar@“, bogasi / bogasiu, „p$nz@ scump@ pentru c@ptu}eli“, chiramo / „doamna mea“, fos-mu / „lumina mea“, Kaiafa / caiaf@, „f@]arnic@“, panevgenia / panevghenie, „noble]e“, parigoria / „m$ng$iere, consolare“, parimia / parimie, „proverb“, sofologiotatos / „c@rturar“, Teotokos / „N@sc@toare de Dumnezeu“, aferin ! / „bravo!“, beyzade / „principe“, biçak / „cu]it“, bulüz / „bluz@“, kadin / „cad$n@“, mahmur / „posac“, mahmurluk / „buim@ceal@“, ma}allah ! / „ce minunat!“, uzun / „lung“, zülüflü / „buclat“ etc.), „s-a f@lit“ ^n jargon fran]uzit, ^ntre 1830 }i 1948 (demoiselle / demoazel@, „domni}oar@“, merçi / mersi,



'iiiiiiijiiiiiii+„mul]umesc“, monsieur / musiu, „domn“ au revoir / orvuar, „la revedere“, raison / rezon, „dreptate“, soirée / suarea, „serat@“, charmant / }armant, „fermec@tor“, toujour / tujur, „totdeauna“, oui / ui, „da“, bonjour / bonjur, „bun@ ziua“ etc.), „a gavarit“ cu pl@cere, ^n jargon rusificat, ^ntre 1948 }i 1968 (bal}oi / „mare“, hara}o / „bun“, drujba / „prietenie“, niznai / „a se preface c@ nu }tie“, devocica / „feti]@“, nazati / „^napoi“, gavari / „a vorbi“, ubejdanie / „convingere“, uli]a / „strad@“, perestroica etc.), }i „continu@ s@ se ^ng$mfe peste poate“, de prin 1969 ^ncoace, ^n jargon anglo-americ@nesc (week-end, hot-dog, show / „spectacol“, hold-up / „atac banditesc“, design / „proiect“, living-room / „sufragerie“, body-guard / „gard@ de corp“, walkman / „audiocasetofon portabil cu c@}ti“, popcorn / „floricele de porumb“, talk-show / „dezbatere la radio / televiziune“ etc.).

Junimism(din Junimea + -ism)

Prin junimism se în]elege modernismul culturii / literaturii rom$ne încep$nd din orizontul anului 1867, p$n@ c@tre sf$r}itul secolului al XIX-lea, datorat manifest@rilor novatoare ale societ@]ii Junimea (de Ia}i / Bucure}ti), av$nd în obiectiv educarea estetic@ a publicului-receptor prin „prelec]iuni populare“, lupta pentru unificarea limbii rom$ne literare, intrarea literaturii rom$ne în competi]ie valoric-estetic@ european@, cultivarea celui mai ales spirit filosofic }i oratoric



'iiiiiiijiiiiiii+al vremii, a spiritului critic european-occidental }i a gustului clasic, universitar-academic.

Rampa de lansare a junimismului a constituit-o revista «Convorbiri literare», al c@rei prim num@r a ap@rut la 1 martie 1867. Societatea Junimea – av$nd cinci membri fondatori: Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Pogor, Teodor Rosetti }i Iacob Negruzzi – }i revista Convorbiri literare, sub conducerea lui Titu Maiorescu, s-au organizat cu un surprinz@tor spirit pragmatic / strategic pentru acel anotimp, asigur$ndu-}i de la ^nceput independen]a financiar@ printr-o tipografie proprie }i printr-o libr@rie. Chiar ^n primul num@r al revistei «Convorbiri literare», Titu Maiorescu ^ncepe s@ publice capitole din studiul care d@ noua direc]ie ^n literatura rom$n@ din deceniul al VII-lea al secolului al XIX-lea: «Despre poezia rom$n@» / «O cercetare critic@ asupra poeziei rom$ne de la 1867» (nr. 1 – 5, 7–8 / 1867). Urmeaz@ seria articolelor / studiilor maioresciene ce ]in de obiectivele strategice ale Junimii / junimismului: «Limba rom$n@ ^n jurnalele din Austria» (^n «Convorbiri literare», nr. 7 / 1868), «%n contra direc]iei de ast@zi ^n cultura rom$n@» (nr. 19 / 1868), «Dreptul public al rom$nilor }i }coala B@rnu]iu» (nr. 20 / 1868), «Direc]ia nou@ ^n poezia }i proza rom$n@» (nr. 6 / 1871), «%n contra neologismelor» / «Neologismele» (nr. 8 / 1881), «Literatura rom$n@ }i str@in@tatea» (nr. 10 / 1882), «Comediile d-lui Caragiale» (nr. 1 / 1886),



'iiiiiiijiiiiiii+«%n l@turi !» (nr. 3 / 1886) etc. Junimismul (identific$ndu-se ^n ultim@ instan]@ cu maiorescianismul), potrivit articolelor / studiilor publicate ^n «Convorbiri literare» (reluate de Titu Maiorescu ^n volumele de «Critice»), ^}i relev@ nu numai b@t@liile / victoriile de pe frontul literar, ci }i biruin]ele de pe frontul lingvistic, ^ntru ap@rarea sfintei gr@dini a limbii valahe / dacorom$ne: (1) scrierea cu alfabet latin, aplic$ndu-se principiul fonetic («punctul nostru de plecare ^n stabilirea alfanbetului rom$n... a fost regula de a scrie sonurile rom$ne cu litera latin@ corespunz@toare»; «...fiecare cuv$nt se scrie cum se pronun]@...»); (2) combaterea etimologismului; (3) ^mbog@]irea vocabularului limbii valahe / dacorom$ne lu$ndu-}i neologismele trebuitoare din limbile romanice, ^ndeosebi din limba francez@ (limba cu cel mai mare circuit planetar ^n secolul al XIX-lea); excep]ie de la regul@ fac neologismele tehnice, put$nd fi luate din orice limb@; (4) combaterea stric@torilor de limb@ (prin respingerea calcului lingvistic – traducerea literal@ a expresiilor idiomatice – }i prin ridiculizarea be]iei de cuvinte) etc. Pe frontul literar, junimismul, prin Titu Maiorescu, militeaz@ pentru autonomia artei, «implic$nd disocierea esteticului de etic, de social-politic sau de etnic, ^ntr-un cuv$nd, de orice factori ^n m@sur@ s@ duc@ la o confuzie de planuri ^n valorica judecat@ a crea]iei literare; astfel, ne g@sim ^n fa]a tezei artei pentru art@, care ^n epoc@ se confrunt@ cu teza artei cu tendin]@ de la



'iiiiiiijiiiiiii+„Contemporanul“ }i de la celelalte reviste socialiste, p$n@ la a generarea polemicii cu C. Dobrogeanu-Gherea.» (DTL, 226). Liviu Rebreanu nota – la aniversarea a 60 de ani de la apari]ia revistei-ramp@ de lansare a junimismului – c@ «st$lpii Convorbirilor literare sunt ^n}i}i st$lpii literaturii rom$ne»; este vorba, mai ^nt$i, de Titu Maiorescu }i de „trinitatea de aur a Junimii“: Eminescu – Creang@ – Caragiale, al@tur$ndu-li-se apoi: V. Alecsandri, Ioan Slavici, Barbu {tef@nescu Delavrancea, Al. Vlahu]@, }. a.

Kigo

Prin kigo esteticienii japonezi }i speciali}tii neniponi în]eleg „ombilicul“ micropoemului-haiku în anotimp.

Kigo „este obligatoriu“ ^n haiku; «poe]ii japonezi au un glosar de elemente-kigo „despre leg@tura“ obiect–fiin]@–anotimp; «astfel cuv$ntul kasumi („cea]@“, „abur“) indic@ prim@vara, yusuzumi („r@coare de sear@“) desemneaz@ vara; ^n lista acestor cuvinte se g@se}te }i categoria gyõji, care include termeni privind festivaluri, s@rb@tori, vacan]e, obiecte asociate acestora» (VBPoe, 36).

Kireji(nip. kireji, „cezur@“)

Prin kireji este desemnat@ cezura din micropoemul-tanka, obligatorie (din anul 1349



'iiiiiiijiiiiiii+încoace) între tristihurile de hokku }i distihul de tsukeku, mai precis, între silabele 17 }i 18.

Cezura este marcat@ prin cuvinte monosilabice, deoarece «screirea japonez@ nu are dec$t punctul ca semn de punctua]ie» (VBPoe,

36), ^n vremea lui Bashõ num@rul cuvintelor-monosilabic-cezurale ridic$ndu-se la 48: ya, kana, keri, ramu, shi, tsu etc. (cf. VBPoe, 37; pentru hokku }i tsukeku, infra

– tanka).

Kokoro(nip. kokoro, „inim@“, „suflet“)

Kokoro este o categorie psiho-estetico-literar@ desemn$nd – pe de o parte – „capacitatea individului de a fi sensibil la fenomenalitatea lumii“ }i – pe de alt@ parte – „starea de spirit a hijinului“ înr@z@rindu-se în micropoem.

Este – pentru micropoemul-haiku – esen]ial@ expresia kokoro aru, „a avea spirit“. Kokoro formeaz@ al@turi de omoi („g$nduri, idei“ ce, tr@ite / sim]ite, devin jo) }i kotoba („cuv$nt, subiect, stil, materie“, ori, mai exact: „expresie / imagine poetic@“), „triada de aur“ stabilit@ de Ki no Tsurayuki (883 – 946) ^n prefa]a sa la antologia Kokinshu.

Laitmotiv(din germ. Leitmotiv)

Prin laitmotiv (sau leitmotiv) se în]elege o modalitate compozi]ional@ const$nd în eviden]ierea („scoaterea în panoul central“) – prin



'iiiiiiijiiiiiii+relu@ri / repeti]ie – a unei idei de baz@ dintr-o oper@ literar@ (poezie, roman) etc.

Celebr@ ^n literatura rom$n@ este }i „laitmotivarea“ plumbului ^n poezia lui George Bacovia, p$n@ la ob]inerea extraordinarei, unicei polivalen]e lirico-semantic-sincretice a acestui simbol («sicriele de plumb», «coroanele de plumb», «amorul meu de plumb», «flori de plumb», «aripele de plumb», «plumb de iarn@», «plumb de toamn@» etc.).

Lambdacism (din lamvda, numele grecesc al literei / l, + suf. -ism)

Lambdacismul desemneaz@ alitera]ia ob]inut@ prin reluarea armonic@ a lui -l-, de obicei precedat de vocala de maxim@ apertur@, a, suger$nd „sinestezic“, semantic-sincretic, o form@ a fluidit@]ii.

Exemplul „clasic“ de lamdacism este dat din versurile lui Ion Barbu: «Din }etrele mari / Apari: / O, cal de val / Peste caval@ / Cu varul deasupra-n spiral@ !» (Uvedenrode de Ion Barbu – v. BJS, 63); exist@ }i alt soi de lambdacism: cu chiasmare „sonor@“ ^n capul }i ^n finalul versului, la / -al-, }i cu intercalare „onomatopeic-sinestezic@ de plutire / zbor“ (flu- / flu- / flu- < fluier, fluviu, asalt / „zbor“, radicalul euro-indian flu- trimi]$nd }i la „suflet“): «Anotimpurile noastre, ce fierbin]i / pulseaz@ ro]ile istoriei ^n sus ! / Stejarii ^}i adun@ ager, din p@rin]i, / v$rsta, desf@}ur$nd-o-n p@s@ri. Mai presus, / f$nt$nile ad$nci ne scot



'iiiiiiijiiiiiii+^n c$mpuri / din ochiul lor c@prui de infinit ^nalt, / de-amiaz@-naripat@ ax@-n timpuri, / la fluierul fluid de fluvial asalt...» (Muntele sublimei fl@c@ri de Ion Pachia Tatomirescu – TLil, 64).

Legea economiei de semnificant

Prin legea economiei de semnificant se în]elege „colaborarea“ sistemelor fonetic }i lexical în spiritul reducerii num@rului de sunete / silabe dintr-un semnificant, spre a se c$}tiga un anume „psiho-timp de rostire“, spre a se ob]ine o mai mare rapiditate / vitez@ de comunicare, f@r@ s@ fie afectat cumva semnificatul, „f@r@ s@ se diminueze“ sfera semantic@ a respectivului termen.

De obicei, lucrarea legii economiei de semnificant (infra: semn, semnificant, semnificat) se observ@ bine la intervale de c$teva secole; s@ lu@m – de exemplu – pelasgo-thraco-dacicul bradua, desemn$nd „ve}nic-verdele arbore“, cunoscut dup@ denumirea latineasc@, Abies alba. %n aria Pelasgo-Daciei / Dacorom$niei, bradul (Abies alba) era / este axis mundi. Aici, Cultul Bradului se relev@ dintre orizonturile culturale / civilizatorii ale anilor 10.050 – 8175 ^. H., dup@ cum atest@ „picturile rupestre“ din Pe}tera Chindiei (pe malul Dun@rii, l$ng@ Pescari, ^n amonte de Or}ova); se constituie ^ntr-o dimensiune pelasgo-dacic@ / dacorom$neasc@ a existen]ei, peste neolitic, epoca metalelor, antichitate, Evul Mediu, p$n@ ^n contemporaneitatea valahilor / dacorom$nilor ce mai cred ^n adev@rul din expresia a fi drept ca



'iiiiiiijiiiiiii+Bradul (cf. GCiv, 66; VMR, 90; EICR, II, 155; TIR, I,16 sq.). La dacii-valahi / dacorom$ni, bradul, arbore cosmic, ^mpl$t$ndu-}i v$rful ^n Primordial-Celesta Mare Ro}ie, era / este osia celor nou@ ceruri. %n onomastic@, numele sacrului arbore dacic / dacorom$nesc-arhaic, bradua / bradu, nu putea fi purtat dec$t de un b@rbat ^n]elept / falnic, demn (^n ^n]elesul de azi al expresiei drept ca bradul); aceast@ „realitate“ se certific@ din }i de dincolo / dincoace de Tabula cerat@ din 20 mai 164 d. H. de la Alburnus Maior (Ro}ia Montan@), din Dacia Aurului Ardelenilor (Dacia Arutelensis – cf. TTab, 2). %n sacre perechi de plante medicinale salmo}iene, cogaionice / sarmizegetusane, se ivesc prin milenii (cf. TZpl, I, 64 sqq.): perechea de alb-negru: Bradua / Brad (Brad-Alb – Abies alba) – *Bradila / Bradoax (rad. brad- +suf. -ila / -oax), sau *Mallaidua (din ma-, „mare“, + -laidua / -llaidua, „negru“, „lai“), Br@dil@ / Br@doac, Br@dac, Molid (Brad-Negru – Picea abies); perechea de Vir / „Yang“-Femina / „Yin“: Bradua / Brad (Abies alba) – *Braduta / Braduelida (rad. brad- + suf. -uta / -elida) Br@du]@ / Br@dili]@ (Pediculi]@ – Lycopodium clavatum); perechea de mare-mic: Bradua / Brad (Abies alba) – *Braduela / Bradutela (rad. brad / u /- + suf. -ela / -utela), Br@duel / Br@del, Br@du]el (Br@di}or – Huperzia selago).

A}adar, la 20 mai 164 d. H., dup@ cea mai veche atestare scris@ a termenului, gra]ie Tabulei cerate la Alburnus Maior (Ro}ia Montan@) , pelasgo-thraco-dacicul bradua (desemn$nd Abies alba) – rad. bradu- + -a (bhre-dh-, „v$rf, ghimpe, ]ep, col]“ – cf. REtn,

118 / 268 s.q.; BVoc, 44), se prezenta cu un semnificant trisilabic de }ase sunete / b–r–a–d–u–a / (bra–du–a).



'iiiiiiijiiiiiii+Prin lucrarea legii economiei de semnificant, dup@ exact 1326 de ani, potrivit documentului scris din anul 1490 (cf. MDlrv, 78), semnificantul a devenit monosilabic, doar din patru sunete / b–r–a–d / – desigur, prin apocopa silabei finale (-a) mai ^nt$i, r@m$n$nd o vreme bisilabicul, bra-du, probabil p$n@ pe vremea migra]iilor dintre anii 587 (anul ivirii avaro-slavilor ^n Dacia / Dacorom$nia Dun@rii de Jos) }i 896 (anul ivirii ungurilor / maghiarilor ^n Dacia / Dacorom$nia Dun@rii de Mijloc), apoi, „apocop$ndu-i-se“ }i -u, spre a se ^nf@]i}a constant, ca }i azi, de mai bine de 500 de ani. La fel se vede lucrarea legii economiei de semnificant }i ^n alte cuvinte foarte vechi din limba noastr@; avem ^n vedere mai ^nt$i pelasgo-thraco-dacicele nume de plante medicinale (^n circuit, mai ales, ^n zona Cogaionului / Sarmizegetusei) atestate (cf. TZpl, I, 86 sqq.) ^n orizontul anului 50 d. H.: Cinuboila / Cinouboila (pentasilabic) > Cimbril@ (Saturneja hortensis / vulgaris) / Cimbru (trisilabic / bisilabic); Ebustrone / Aebustrone > Baibustron > Baib / Ai; Ustron / Usturoi (Allium sativum); Curionnecum(a) > Corneci (Xanthium spinosum); Dieleia / Diel(l)eia > [elei (Celei / [el@u, M@selari]@ – Hyosciamus niger); Philophthéthela (Filof]e]ela / Filof]@]ela) / Philophthaíthela (Filof]ai]ela / Filof]@i]ela) > Firuf]@]el (Firu]$]el) > Firuf]@]ea > Firu]$]ea > Firu]@]@ > Firu]@ > Fir (sau Iarb@-Dulce – Glycyrrhiza echinata / glabra); Pegrina > B@grin (Laburnum anagyroides); Priadila > Pr@zil@ / Praz (Allium porum); Prodiarna > Pojarnu > Pojar (Sun@toare / Buruian@-de-Foc – Hypericum perforatum) etc.; la fel stau lucrurile }i cu termenii



'iiiiiiijiiiiiii+ai c@ror semnifican]i polisilabici s-au conservat ^n aria sud-vestic@, ^n latina Romei, devenind peste multe secole bisilabici / monosilabici: calcaneum > c@lc$i, caput > cap etc.

Legend@(lat. legenda, „ceea ce trebuie citit, nara]iune“)

Legenda este specia genului epic, în versuri sau în proz@, unde, în jurul unui „microscopic s$mbure de adev@r“, se ]es hiperbolice nara]iuni despre cauzele unor evenimente „de demult“, ori „din istorie“, sau miraculoase / fantastice, ori despre geneza / ob$r}ia unui lucru, unei fiin]e, unui fenomen etc., care se proiecteaz@ în sfere supranaturale, supermundane, intramundane, atunci c$nd acestea neap@rat apar]in „constela]iei“ vreunui mit.

A}adar legendele sunt mitologice / religioase }i istorice. Dac@ au ^n obiectiv cauzele lucrurilor / fenomenelor, se numesc legende etiologice; legendele istorice «apeleaz@ fantezist, pentru acela}i fel de explica]ii, la evenimente }i personaje reale (legende legate de luptele lui {tefan cel Mare cu turcii, de domnia lui Cuza-Vod@ etc.); o parte din legendele consemnate de I. Neculce ^n O sam@ de cuvinte sunt legende istorice» (DTL, 234); legendele hagiografice abordeaz@ vie]ile de excep]ie ale martirilor Cre}tinismului.

Lettrism(cf. fr. lettrisme)



'iiiiiiijiiiiiii+Prin lettrism este desemnat@ o mi}care

avangardist@ de la jum@tatea secolului al XX-lea, care consider@ – potrivit manifestului publicat de liderul s@u, Isidore Isou, în revista «Fontaine» (octombrie / 1947) – c@ «lettria (sinonim cu „lettrismul“) este arta care accept@ materia literelor, reduse }i devenite pur }i simplu ele însele (ad@ug$ndu-se sau înlocuind total elementele poetice }i muzicale) }i care le dep@}e}te, pentru a modela din blocul lor opere coerente...» (apud DTL, 235).

Aceast@ mi}care literar-avangardist@ se ^nregistreaz@ la Paris, imediat dup@ al doilea r@zboi mondial, gra]ie lui Isidore Isou (dup@ numele real: Isidore Goldstein, n@scut ^n 1925, ^n Rom$nia, ^n ora}ul Boto}ani); c@l@uzit de steaua unui Tristan Tzara, Isidore Isou }i acoli]ii s@i (Maurice Lema^tre, François Dufrêne }. a.) «proclam@ necesitatea cre@rii unei forme de comunicare poetic@ prin f@r$mi]area cuvintelor ^n litere }i silabe»; «demolarea lettrist@ a formelor de expresie n-a r@mas f@r@ ecou ^n alte domenii: pe temeiul ei a fost lansat@ „hypergraphia“, care ^ncearc@ o revolu]ie similar@ ^n domeniul artelor plastice, reduse la un stoc de pete }i semne; pe urmele lettri}tilor se ^nscriu (...) „verbophonia“, promovat@ de Arthur Petronio, mi}carea „cinquième saison“ (“al cincilea anotimp“), a lui Henri Chopin, ca }i poezia „spa]ialist@“ a lui Pierre Garnier.» (DTL, 235).

Licen]@ (poetic@)(lat. licentia, „permisiune de a face ceva“)



'iiiiiiijiiiiiii+

Prin licen]@ (poetic@) se în]elege abaterea inten]ionat@ a scriitorilor de la anumite norme (prozodice, morfo-sintactice, topice etc.), din convingerea c@ astfel sunt mai originali, c@ sporesc expresivitatea stilistic@ a textului etc.

Lied(germ. Lied, „c$ntec“)

Prin lied se în]elege o specie muzical@ a genului liric, un fel de „doin@ cult@“, o scurt@ poezie erotic@, în majoritatea cazurilor, sau o poezie religioas@, a iubirii de lumin@ divin@, ori o medita]ie asupra „}tiin]ei“ crinilor, ghioceilor, nuferilor, trandafirilor etc. de a fi, de a se înf@]i}a pururea puri, frumo}i, înmiresma]i, tineri, destinat@ viersuirii corale, ori cu acompaniament instrumental.

„Lied-textul“ este ^ntotdeauna turnat ^n tipare prozodice clasice, valorific$nd la maximum eufoniile, simbolismul fonetic, sinesteziile etc.: Câ]i nuferi din stel@rie / au fotonii-n p@l@rie...! // Câ]i nuferi – frâu la pârâu – / au luminile în brâu...! // Câ]i nuferi ning pe p@mânt, / câ]i nuferi ard în Cuvânt...! // Spre-a nunti-n oglinzi de cânt, / dat-au v@mi la ploi }i vânt...! («Medita]ie cu nuferi» de I. P. Tatomirescu – TUph, 5; v. supra –

caligram@ / idem – «Lied»).

Limbaj poetic

Prin limbaj poetic – sau artistic / beletristic – este denumit sistemul de semne descifrabile ca mesaj artistic, fiind propriu crea]iilor literare



'iiiiiiijiiiiiii+(beletristice, poetice, artistice), satisf@c$nd gusturile estetice.

Poetica ^}i revendic@ drept domeniu de cercetare limbajul poetic, ^n]eles ca «mesaj lingvistic ale c@rui elemente constituie opera de art@ (...); diferen]a principal@ dintre comunicarea lingvistic@ ^n general }i comunicarea prin limbaj poetic o putem afla ^n ierarhia diferit@ a func]iilor mesajului verbal; astfel, ^n descrierea actului comunic@rii, R. Jakobson distinge mai multe func]ii ale limbajului: referen]ial@, emotiv@ sau expresiv@, conativ@, metalingual@, poetic@ (prin care enun]ul ^n structura sa material@ e conssiderat c@ are o valoare intrinsec@), fatic@ (...); ^mprumut$nd termeni retorici, Jakobson insist@ asupra polilor metaforici }i metonimici care domin@ structura limbajului poetic; (...); deosebind „limbajul ca proz@“ }i atent la rela]ia „limbaj }i poezie“, M. Dufrenne arat@ c@ sintaxa poetic@ are o func]ie dubl@ – pe de o parte organizeaz@ semnifica]iile ca ^n proz@, iar pe de alt@ parte particip@ la expresivitate; poezia devine astfel un act de consim]ire la „fiin]a sensibil@ a limbajului, limbajul poetic fiind o manifestare a for]ei expresive a cuv$ntului...» (DTL,

238).

Limb@ literar@

Prin limb@ literar@ se în]elege forma normat@ în aspectul cel mai îngrijit al limbii na]ionale, pe baza frecven]ei utiliz@rii anumitor



'iiiiiiijiiiiiii+forme lingvistice de c@tre vorbitorii instrui]i: academicieni, scriitori, savan]i, publici}ti }. a.

Limba literar@ nu trebuie confundat@ cu beletristica, publicistica, literatura }tiin]ifico-tehnic@, ori administrativ-juridic@ etc., de}i ea exist@ tocmai prin mul]imea de stiluri func]ionale (peste 160, potrivit statisticienilor, dar care graviteaz@ ^n jurul celor patru „nucleee“ relevate mai sus), deoarece limba literar@ se relev@ drept baz@ a acestora, constituind «un aspect fundamental al limbii comune, prin mijlocirea ei men]in$ndu-se unitatea }i corectitudinea acesteia, sistemul s@u de norme }i conven]ii, absolut necesare comunic@rii» (DTL, 238). Cea mai important@ tr@s@tur@ a limbii literare const@ ^n caracterul ei normat prin care «^}i consolideaz@ datele cele mai generale, determin$ndu-i pe vorbitori la un consens con}tient }i recunoscut ^n utilizarea ei» (ibid.). %n afar@ de aceast@ tr@s@tur@ fundamental@, ^n afar@ de faptul c@ limba literar@ viaz@ prin bog@]ia corolei stilurilor ei func]ionale, trebuie eviden]iat faptul c@ ea se relev@ ca o permanent@ „rafin@rie“, ca o sintez@ a stilurilor individuale, a graiurilor, subdialectelor }i dialectelor, fiind totu}i supus@ mereu transform@rilor ^n func]ie de dinamica social@ }i de necesitatea de a tezauriza }i de a transmite experien]a uman@ acumulat@ pe anumite segmente temporale.

Lirism



'iiiiiiijiiiiiii+(cf. fr. lyrisme)

Prin lirism se în]elege utilizarea într-o oper@ a categoriei estetice de liric, potrivit c@reia eul creator î}i exprim@ în opera de art@, în chip nemijlocit, reac]ia fa]@ de fenomenele lumii exterioare }i fa]@ de propriile metamorfoze interioare.

Lirismul este dominat de real, de diferen]iere }i de particularizare, exprim$nd «pasiuni ce se schimb@ de la subiect la subiect; liricul realizeaz@ ^ns@ posibilitatea de cunoa}tere spiritual@ ^nchis@ ^n el prin reflexiune }i con}tiin]@; poetul liric exprim@ numai cceea ce s-a cristalizat ^n con]tiin]a lui, singura lui constr$ngere ]in$nd de centralizarea g$ndirii ^n jurul unei tr@iri. (...) Hegel pune pentru prima dat@ explicit chestiunea raportului dintre subiectivitatea accidental@ }i forma obiectivat@, generalizat@, ^n cadrul expresiei lirice, inaugur$nd analiza eului ca intermediar ^ntre general uman }i particular, analiz@ ce va fi ad$ncit@ de to]i cercet@torii ulteriori ai lirismului: „Poezia elibereaz@, desigur, inima de aceast@ tulburare, obiectiv$nd con]inutul care o cauzeaz@, dar ea nu se opre}te la simpla desprindere din nemijlocita lui uniune cu subiectul, ci face din acest con]inut obiect purificat de orice accidentalitate a dispozi]iilor suflete}ti, obiect ^n care interiorul eliberat se re^ntoarce ^n acela}i timp liber la sine, cu con}tiin]a de sine ^mp@cat@...“» (DTL, 241).



'iiiiiiijiiiiiii+ Lirism obiectiv

Prin lirism obiectiv este desemnat acel tip de lirism ce creeaz@ impresia c@ sentimentele, tr@irile, g$ndurile / ideile exprimate de autor exist@ „în Logos“, c@ vin „din afara“ sufletului acestuia, din afara con}tiin]ei lui, independent de acesta.

„For]$nd nota“, anumi]i critici / istorici literari vorbesc despre un anume lirism obiectiv la poe]ii ce reprezint@ clasicismul, un soi de „lirism deghizat“, sau de „lirism al m@}tilor“, ceva ^n maniera ^n care s-ar ^nf@]i}a }i ^n poezia rom$neasc@ fabulele lui Grigore Alexandrescu. %n realitate, lirismul obiectiv, ^n adev@ratul sens al sintagmei, se ive}te mai t$rziu, prin programul estetic al parnasianismului (infra). Obiectivarea nota]iilor lirice din Pastelurile lui Vasile Alecsandri se datoreaz@ esteticii parnasianismului, care-i era bine cunoscut@, direct de la Paris, de dinainte de „retragerea ^n lini}tea creatoare“ de la mo}ia-i de pe malul Siretului, de la Mirce}ti... „Lirica rolurilor“ din crea]ia poetic@ a lui George Co}buc pare a fi – dup@ cum apreciaz@ }i G. C@linescu – un fel de „rud@“ a lirismului obiectiv. Dar o veritabil@ capodoper@ a lirismului obiectiv rom$nesc se relev@ ^n Poema rondelurilor de Al. Macedonski, unde roza este simbolul esen]ializ@rii vie]ii, al sublim@rii realului, }i neasemuit motiv recurent-parnasian.

Lirism subiectiv



'iiiiiiijiiiiiii+

Prin lirism subiectiv este desemnat acel tip de poezie a exalt@rii sentimentelor personale, în care eul, contempl$ndu-se în actul crea]iei, „al autoexprim@rii“, dob$nde}te convingerea c@ este o con}tiin]@ de temelie a tot ceea ce exist@, neg$nd c@ în baza senza]iilor sunt obiecte reale, independent de om.

Eugeniu Speran]ia observa, ^n leg@tur@ cu lirismul, c@ «subiectivitatea e tocmai caracterul esen]ial al liricei; e drept c@ sunt unele nuan]e de respectat: ^ntr-adev@r st@rile afective, sentimente, pasiuni, simple emo]ii, dac@ sunt cuprinse ^ntr-o redare narativ@ sau ^ntr-una scenic@, sunt ^nf@]i}ate nu ca proprii autorului, ci alc@tuiesc contemplarea obiectiv@ a unor st@ri subiective; avem de-a face, deci, aci, nu cu lirismul propriu-zis, nu cu lirismul pur, ci cu un lirism de proiec]iune pe care l-am putea numi }i lirism transpersonal; se poate, totu}i, spune c@ lirismul este imanent }i implicit ^n epicul primitiv }i chiar dac@ el n-ar fi izbucnit odinioar@ ^n filoane, ca vechile imnuri religioase, lente prefaceri ale gustului estetic, ale nevoii de „frumos“, filia]iunea fireasc@ a produselor culturale l-ar fi elaborat, chiar }i pe alte c@i, }i ni l-ar fi oferit ^n formele explicite }i categorice de azi» (SpPoe, 145). Clasicismul }i romantismul cultiv@ un lirism desciptiv / discursiv. Dar b@t@lia pentru marele lirism, sau lirismul subiectiv, pur, se declan}eaz@ gra]ie simbolismului, triumf$nd ^n perioada interbelic@ prin expresionism }i ^n cea dintre al doilea r@zboi mondial }i Revolu]ia Rom$n@



'iiiiiiijiiiiiii+Anticomunist@ din Decembrie 1989, gra]ie genera]iei resurec]iei poetice din 1965 – 1970, gra]ie reprezentan]ilor modernismului resurec]ional, sau ai paradoxismului; «trec$nd de la lirismul transpersonal la cel al sentimentalit@]ii personale }i subiective, poezia liric@ ^}i continu@ apoi ^nflorirea tinz$nd s@-}i generalizeze caracterul, dep@}ind personalitatea ^ngust@ a unui individ particular; (...); interioritatea devine treptat o gravita]ie spre universalitatea sufletului omenesc, spre ceea ce s-ar putea numi un „subiectivism universal }i absolut“; ddac@ o astfel de poezie nu e ^nc@ realizat@ – scria, ^n 1972, Eugeniu Speran]ia –, sunt semne }i sunt argumente care o arat@ ca apogeu al lirismului viitor; pe aceast@ raz@, spre aceste z@ri ale lirismului pur se orienteaz@ evolu]ia tuturor artelor...» (SpPoe, 146).

Lirosofie(din lir@ + filosofie)

Prin lirosofie este desemnat@ – mai mult dec$t o „filosofie / în]elepciune a lirei“ – întreaga priveli}te a fiin]ei din orizontul cunoa}terii metaforice.

Pentru creatorul valah / dacorom$n, „etalonul“ de lirosof –dup@ cum eviden]ia }i criticul literar, Vl. Streinu (v. «Lirozofie sau doctrina lirei», în

SPcl, IV, 49 – 52) – poate fi aflat ^n Lucian Blaga, unul dintre cei mai mari filosofi }i poe]i din secolul al XX-lea.



'iiiiiiijiiiiiii+ Literatur@(cf. fr. littérature)

Prin literatur@ este desemnat – de prin secolul al XVIII-lea încoace – ansamblul crea]iilor dintr-o limb@ aflate, bineîn]eles, sub pecetea artei cuv$ntului, av$nd deci un indiscutabil caracter estetic.

%n acest ansamblu de crea]ii literare sunt dou@ compartimente; unul este al literaturii culte – ca totalitate a crea]iilor din patrimoniul na]ional, datorate scriitoriilor de talent / geniu; cel@lalt, al folclorului literar (supra), se afl@ ^n temelia literaturii culte a unui popor.

Litot@(gr. litotes, „simplitate“)

Prin litot@ se în]elege procedeul stilistic prin care, apel$ndu-se la nega]ie sau atenuare, este pus@ în lumin@ o idee, o emo]ie etc.

A fost cultivat@ ^ndeosebi litota eufemistic@, din antichitatea lui Vergiliu (ce, pentru „neam aprig“, g@se}te litota: Non tarda gens / Un neam ce nu-i z@bavnic), p$n@ dincoace de evmezimea cronic@reasc@: «Fost-au acest {tefan-Vod@ om nu mare de stat...» (Gr. Ureche).

Manierism(cf. fr. manierisme)

Prin manierism este desemnat conven]ionalismul stilistic, pasti}area / autopasti}area procedeelor literare, schematismul, artificialul etc., conduc$nd la lipsa



'iiiiiiijiiiiiii+de originalitate, aidoma celor din perioada de dup@ Rena}tere (numit@ }i epoca manierismului), ori – ca în poeticile din secolul al XX-lea – cultivarea unor elemente / motive care conduc la tulburarea / dezintegrarea unui sistem.

Manifest(lat. manifestus, „ceea ce poate fi prins cu m$na“)

Prin manifest se în]elege o proclama]ie, o declara]ie public@, prin care un lider – literar / artistic, }tiin]ific, politic }. a. –, ori o grupare (literar@ / artistic@, }tiin]ific@, politic@ etc.), î}i expune programul cu principiile c@l@uzitoare / directoare, cu metodele / instrumentele de lucru, eviden]iind }i raporturile „revolu]ionare“ angajate cu tradi]ia, sau cu celelalte elemente de avangard@.

Literatura universal@ cunoa}te o imens@ „bog@]ie de manifeste literare“, incluz$nd, desigur, «Fondazione e Manifesto del Futurismo» / «%ntemeierea }i manifestul futurismului» (1909) }i «Manifesto futuristo dell'acropittura» / «Manifest futurist al acropicturii» (1943), ambele semnate de liderul mi}c@rii, F. T. Marinetti; «Manifeste du surréalisme» / «Manifestul suprarealismului» (1924) de André Breton ce revine – ^n 1930 – cu «Second manifeste du surréalisme» / «Al doilea manifest al suprarealismului» etc. %n literatura rom$n@, de un interes aparte se bucur@ – ^n mai 1985 – }i unul dintre manifestele paradoxismului, Fragmente



'iiiiiiijiiiiiii+din scrisoarea-r@spuns a unui poet dacorom$n c@tre domnul Cantemir sau Enciclopedicus – ianuarie 1985, Timi}oara, Dacorom$nia; „fragmentele“ au fost publicate ^n num@rul din luna mai, 1985, ^n revista londonez@, Convergen]e Rom$ne}ti / Romanian Convergences Periodical of Romanian Culture and Civilisation, cu generoasa prezentare a directorului publica]iei, dr. C. Michael-Titus: «Public@m aici textul unui manifest literar care a fost pus ^n circuit ^n Rom$nia, de c@tre poetul Ion Pachia Tatomirescu, cu ocazia lans@rii plachetei sale de versuri intitulat@ Peregrinul în azur. Prezentat sub forma personal@ de scrisoare }i plasat ^n contextul romantic-istoric al culturii rom$ne, acest manifest este interesant nu numai pentru c@ exprim@ orientarea literar@ a unei noui genera]ii, dar }i pentru c@ arat@ ^n acela}i timp }i liniile precise ale drumului apucat de literatura rom$n@ de azi.» (MTNG / TScr, 40). Reproducem din «Bomba cu neuroni» (1997), textul integral al manifestului: Duminica Poemului. ...Sunt / e}ti – cum se spune – idealul meu receptor, în diminea]a zilei a zecea. {tii bine, Enciclopedicule, semantismul sincretic vectorizat de cele zece raze, t@ind în echisectoare Unitatea, Soarele de Andezit, acolo, la Sarmizegetusa, în creierul Muntelui, spre a re-na}te Spirala cu Nou@ Ceruri, încre]ind Genunea, cu El între cele dou@ limbi ale Balaurului Cosmic, între marele „vir“, Samasua / Samo}, Soarele-Mo} / Tat@l-Cer – materia perfect@, dar îmb@tr$nit@, „care nu mai poate“ –, }i micul „vir“, Fiul, So-Ares (Soare-T$n@r / R@zboinic) – materia tot perfect@, puternic@, t$n@r@, ori cu El al@turi de Ea, Utya, Spuma Laptelui / Luna, Sora Soarelui / Cunoa}terea Absolut@, Cr@iasa / Regina Lumii, Cos$nzeana / Dochiana, a Lumii Mireas@, nestemata din coada balaurului, Steaua Ursului, dup@ r@sbotez@ri, materia t$n@r@ }i imperfect@,



'iiiiiiijiiiiiii+tulbur$nd la nou@ nunt@, mereu nou@ nunt@...! Sun@ ca o invita]ie în „duminica Poemului“. Bomba cu neuroni – ca în marile clipe de pace }i de judecat@ ale Cosmosului – este deja gata; a}a c@ }i eu, în aceast@ a zecea diminea]@, sunt în plin@ duminic@...

Reversibila nuntã. ... {i nu se cuvine s@ m@ împ@unez, c@ reversibila nunt@ cu Utya / Sora Soarelui – marele judec@tor din Gur@ de Rai al tuturor florilor-suflete ce }i-au pierdut miresmele pe C$mpia de Aram@, pe C$mpia Adev@rului, f@r@ s@ fi fost apte a încerca între petale-aripi a Fiin]ei Priveli}te (c@ci «p@relnicia r@m$ne s@ le fie hran@», cum gr@ie}te }i Platon prin Phaidros, 248,

b) –, nunta din care m@ tot ivesc, repetat, într-al patrulea an (astfel cer$nd primele patru conduc@toare), printre ei, întru morala bunei lumini, spre a dezlega nou@ cale de a se face nemuritor }i celui ce fu, înainte, semenul meu, dar pe care sor]ii nu l-au h@r@zit nun]ii dint$i, de la cele trei ]@pi / l@nci de argint (înfipte sub omopla]i) încep$nd, s@-l rezeme de Cer, întru Samo} / Soarele-Mo}, întru So-Ares, spre încre]irea Genunii, nu spre roirea ei..., da, domnule Cantemir, c@ reversibila nunt@ cu Sora Soarelui nu poate fi garantat@ de p@uni nici m@car o clip@ din cei trei ani mirifici... Ea vine pentru clipele de pace }i de judecat@ ale cosmosului, pentru întremarea Curcubeului, pentru z@pezile de m@rg@rint...

Numerele lui Salmoº. ... Desigur, m-am bucurat de neîntrecuta lumin@ virgin@ a Cerului Nou@ (deschis, cer întru cuget cosmogonic), de lumina din cupola de aur înrourat, între aripi de }indril@, în primele clipe ale Zoriei (ai dreptate, Enciclopedicule, Zoria este „un concept propriu“, desemn$nd mai mult dec$t ceea ce se în]elege prin expresia din graiul b@n@]ean de munte, auzit@ de tine, ieri, mai sus de Ad Mediam / Mehadia: a se guri de ziu@, }i nu are vreo leg@tur@ cu onomastice dulcineo-juliete}ti-lauristice). Semantismul sincretic al num@rului zalmoxian cinci, num@rul nun]ii dint$i, a f@cut s@ înmugureasc@ apelativul, titlul volumului Zoria (ori verbul a



'iiiiiiijiiiiiii+înzoria, cu „infinitivul lunguie]“ înzoriere – ai observat de-a lungul / latul textelor mele mai vechi cum semnificantul se revolt@ împotriva semnificatului, p$n@-l re-na}te, de}i, ini]ial, „pare blindaj“, un ou de fapt, un bob, ca de gr$u, cu chipul Soarelui-Mo}, al lui Dumnezeu, în el, ca o fotografie veche; are preg@tit@ „fereastra de a ie}i din sine“: nume – verb – bob / gr@unte „ca parte / întreg“ – spic / „expansiune“, aidoma ecua]iei: arhem – lumatie / informaterie – „black-hole“ / „nou univers“ – arhem...; înzorierea este starea de înc$ntec a Republicii Interioare, din biruin]a razei în fa]a genunii). S@ ne amintim, Enciclopedicule, Povestea numerelor..., care, dup@ cum a demonstrat Bogdan Petriceicu Hasdeu, s-a propagat din regiunea dun@rean@ peste mai întreaga Europ@... E conservat@ excelent în folclorul Valahilor / Dacorom$nilor gra]ie oralit@]ii culte a Zalmoxianismului. ... %n doctrina Zalmoxianismului, domnule Cantemir, numerele au o cosmogonic@ proiec]ie semantic-sincretic@.

Unu (aflat în seama lui Uniil@ – cf. VMR, 424) este Samasua / Samo} (Soarele-Mo} / Tat@l-Cer, Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei), întregul, totul, sacra unitate; despre „implementarea în unu“ a nemuritorilor Daciei gr@ie}te înv@]@tura Zalmoxianismului despre armonizarea p@r]ii în sacrul întreg cosmic. {i mirabil@ este }tiin]a despre unu, Enciclopedicule, bucur$ndu-m@ mult fericitul epitet ce i l-ai g@sit (la 1700): Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago (doar suntem în unu...); c@ci în unu – ca eon / ens (ins / îns) – este izvorul tuturor oglindirilor...

Urmeaz@ jum@tatea, Enciclopedicule, un-doirea / „perechirea“, „fiin]a dichotomic@“ (în cosmia, mai ales)...

Doi este rezultatul un-doirii, este perechea primordial@: Samasua / Soarele-Mo} (Tat@l-Cer) „rotunjindu-se“ / „însfericindu-se“ din prima jum@tate, unde-i r@sadul voin]ei, }i Dachia (Dochia) / Muma-P@m$nt, din secunda, nelocuit@ de putin]@.

Semantismul sincretic-zalmoxian al lui trei eviden]iaz@: trei sunt ]@pile / suli]ele în care este aruncat Solul Sarmizegetusei „în ceruri“, trei reprezint@ num@rul anilor dintre ocultarea }i epifania regelui-zeu-medic din



'iiiiiiijiiiiiii+Cogaion (perioada misteric@ / ini]iatic@ din andreon / pe}ter@, sau Gur@ de Rai); trei sunt ]@pile / suli]ele în care este aruncat }i protagonistul mioritic (din variante-colind: Pe Muntele Mare, Pe-à Gur@ de Rai, Miori]a etc.), deoarece are statutul nemuritorului în calitate de Sol / Mesager Celest (F@t-Frumos cap@t@ nemurirea, Enciclopedicule, îns@ în calitate de r@zboinic / erou al Cogaionului). %n triada / treimea Soarelui-Mo}, sublimul sacrificiu al Solului pentru p@strarea jum@t@]ilor în întreg pune în eviden]@ ceea ce este corporal, perfec]iunea corporalului („tras printr-un inel“) în Timp: «ceea ce este determinat prin trei este întregul / totul»; «perfec]iunea este triad@: continu@, identic@ sie}i; nefiind în mod egal divizibil@, ea con]ine opozi]ia }i unitatea acesteia, totalitatea acestei diferen]e: ca }i num@rul în general; dar în triad@ acest lucru este real; triada este form@ ad$nc@» (HP, 205) – dup@ cum certific@ }i Hegel (în Prelegeri de istorie a filosofiei...). Iar Solul în trei suli]e confirm@ «unitatea în fiin]area sa ca altul» (HP, 206). Ideea are ad$nci r@d@cini cogaionice, domnule Cantemir, din orizontul anului 5300 î. H.: Unul din Treime a suferit cu Trupul... – s-a l@murit }i pentru Cre}tinism, din Zalmoxianism, deci tot în Cogaion, Enciclopedicule ... {i acumul@rile de calit@]i, nu de cantit@]i, duc la saltul din triad@ în tetrad@, care, altfel spus, este saltul de la Timp la Spa]iu (în mitosofie).

{i sub pecetea materiei perfecte se afl@ primele patru conduc@toare (1 + 2 + 3 + 4 = 10, decada de aur).

Num@rul patru, Enciclopedicule, prive}te, prin semantismul s@u, anul reapari]iei regelui-zeu-medic din Cogaion / Sarmizegetusa „în carne }i oase“; este num@rul „certitudinii“, al „absolutei convingeri“, ilustr$nd triumful „spiritului justi]iar“ întru sacrul zece considerat ca unitate; „povestea numerelor Cogaionului“ spune c@ de zece nu se trece...; «c$nd am ajuns la zece, îl consider@m iar@}i ca unitate }i o lu@m de la început» (HP, 207), cu Soarele de Andezit...

Num@rul cinci este al nun]ii cosmice; tot în al cincilea an, la trimiterea Mesagerului Celest, era prilej de mare



'iiiiiiijiiiiiii+veselie, „de nunt@“, nu de moarte, c@ci Pelasgo / Vlaho-Dacilor li se admisese înc@ un reprezentant în cer, în [ara-Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-Moarte; cinci sunt laturile / zidurile davelor (pentagonul zalmoxian); antrenarea jum@t@]ilor de cinci între polul plus (al Soarelui-Mo} / Samasua > Samo}) }i polul minus (al Genunii), dar dup@ modelul perechii sacre secunde (So-Ares }i Luna / Dochiana, Sora Soarelui), înseamn@ pentru Dac, pentru Valah / Dacorom$n-Zalmoxian, ca „parte“) armonizarea p@r]ii în sacrul întreg cosmic, numit Samasua / Soare-Mo}; }i dac@ partea este perfect@ }i întregului îi merger bine, Enciclopedicule; „prinderea în cerc“ se face prin cele zece „degete-raze“, „extremele la jum@t@]i“ suport$nd „accentele“ (razele-num@r unu }i cinci...); de aici: }i piciorul metric zalmoxian, numit pe scurt zalm / salm, }i ritmul astfel ob]inut, ritm salmic / zalmic –, p@strat în balada Pe-o Gur@ de Rai.

Armonia întru Perechea Primordial@ (a „deschiderii cosmice“) se realizeaz@ prin num@rul }ase, num@r reverber$nd cele }ase constela]ii ale cobor$rii lui So-Ares în zodiac }i cele }ase constela]ii ale în@l]@rii; în „arhitectura“ ritmic-zalmoxian@ a celebrei balade Pe-o Gur@ de Rai, alternau dodecasilabul zalmic-genunian („o pereche de emistihuri salmic-genuniene“: m-6 + m-6) }i decasilabul zalmoxian („o pereche de salmi“: m-5 + m-5).

{apte era num@rul r@zboinicilor-epop]i ai Zalmoxianismului dintr-o grup@ (6 + 1), din cea mai mic@ unitate de ac]iune r@zboinic-religioas@, aflat@ sub jur@m$nt, sub pecetea înf$rt@]irii („fr@]iei de cruce“), dup@ cum relev@ }i Templul / Sanctuarul lui So-Ares de la Sarmizegetusa – prin „grupurile“ de c$te }apte st$lpi.

Tot în acest Templu al Soarelui („sanctuarul-calendar mic rotund“) se las@ t@lm@cit }i semantismul sincretic al num@rului opt, num@rul echiperioadelor de c$te 44 de zile («Soare, Soare-Fr@]ioare, / cu 44 de r@zi}oare...!»), num@rul „fericirilor“ / „martirilor“ întru Soarele-Mo}, de unde }i octogonul mausoleic.

Nou@ sunt cerurile, nou@ sunt v@mile, nou@ sunt discipolii lui Uniil@... Deocamdat@, Enciclopedicule, aceste



'iiiiiiijiiiiiii+elemente – pe care ]i le-am scos din ad$ncimi de suflet, din ad$ncimile aburariului pelasgo-thraco-dacic / valahic (dacorom$nesc-arhaic), din aurul ce dimensioneaz@ neb@nuit autohtonismul, pentru c$mpia Adev@rului de sub Priveli}tea Fiin]ei –, arunc@ raze întru mai dreapta în]elegere a Zoriei ca nunt@ secund@ (nu „joc secund“), prima nuntire apar]in$nd Cosmiei...

Dichotomia Munte – Matcã. ... %ntr-adev@r, domnule Cantemir, Muntele }i Matca sunt entit@]i geo-psiho-sociale polarizatoare de construc]ii în spa]iul spiritual pelasgo-thraco-dacic / valahic (dacorom$nesc). %ntre Munte }i Matc@ flutur@ Curcubeul unei multimilenare nuntiri – neîntrerupt@ nunt@. Spiritualitatea Muntelui este structurat@ / „gospod@rit@“ pe vertical@, pe c$nd spiritualitatea M@tcii este vectorizat@ pe orizontal@, în cercuri („de v$rst@“) concentrice, jur-împrejurul Muntelui. Iar la nunta cosmic@ a Dacului, a Valahului / Dacorom$nului-zalmoxian, sau cre}tin-cosmic, Muntele este preotul în fa]a luminoasei eternit@]i; dinspre luminoasa eternitate (dinspre nemuritori), Muntele se relev@ ca punte între t@r$muri; comunicarea se face prin c$ntec / înc$ntec (desc$ntec), din [ara-f@r@-Dor în [ara-cu-Dor. Se observ@ }i o „gradare etic@“ în comunicare: piatra („fluierul de piatr@“ / „muntele de piatr@“), pentru elementul vir, sticla / arama („muntele de sticl@“, „muntele de aram@“) pentru elementul femina; diamantul – pentru flac@r@ etc. Creierul spa]iului teluric este în v$rful Muntelui; tot aici e }i Gura de Rai, pe}tera sacr@, sau „andreonul“ lui Salumasua / Salmo}u, adic@ „omul Soarelui-Mo}, omul lui Dumnezeu pe p@m$nt“, regele-zeu-medic al Dacilor, asemãnãtor Papei din Roma de azi, confundat de istorici }i cu Dumnezeul Sarmizegetusei, }i cu întreaga Dinastie Zalmoxianã (iar numele regelui-zeu-medic din Cogaion / Sarmizegetusa, Enciclopedicule, ajuns în gura str@inilor, prin 1380 î. H., a devenit „Zalmas“, apoi, în orizontul anului 450 î. H., pe la carianul Herodot, este deformat în „Zalmoxis“...). %n rombul de aur al lui Salmo} („Zalmas“ / „Zalmoxis“), Matca se întinde pe jum@tatea diagonalei



'iiiiiiijiiiiiii+mari, în jos, av$nd „baz@ comun@“ cu Muntele, bineîn]eles, diagonala mic@; ar fi, cu alte cuvinte, un munte cu v$rful în jos, v$rful acestui munte-invers constituind abisul, numai de Vidros locuit; dincolo de Vidros, „nu se trece“, el fiind Fiul Genunii, limita „absolut@ de jos“; deschiderea spre nem@rginire se face doar prin Gura de Rai din V$rful Muntelui; vectorii realului vin dinspre Munte spre Matc@; vectorii „idealului“ – conjug$nd feed-back-ul – duc dinspre Matc@ spre Munte, în Creierul Muntelui, în %mp@r@]ia / [ara-Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-Moarte, la nunta cu cosmosul, cu sacrul întreg cosmic (Unu – dup@ cum se }tie – este Samo} / Soarele-Mo}, Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei, reprezentat „material“ / „perceptibil“ de discul cerului senin), unde suntem parte, la nunta Nemuritorului, gra]ie monoteismului din Zalmoxianism.

...Íntregul, jumãtatea, un-doirea... O înc@rc@tur@ semantic-sincretic@ de-a dreptul cople}itoare are multimilenarul cuv$nt, jum@tate... Pentru a deveni (a te face) nemuritor, trebuie s@ fii în gra]iile Dumnezeului de Cogaion / Sarmizegetusa, urm$ndu-i c@ile (ini]iatice / misterice); al@turi de fiu-i, al@turi de So-Ares (Soare-T$n@r / R@zboinic), trebuie s@ lup]i pentru încre]irea Genunii; la Eminescu, în Luceaf@rul, afl@m expresia „în sinonimie“ lirico-semantic-sincretic@ – }i cred c@ nu îmi amendezi prea tare acest hibrid lexematic –, ale haosului v@i / „a chaosului v@i“, Genunea atotînv@luitoarea. „Proba admiterii“ în perimetrul nemuririi o constituie „supunerea“ trupului, frumos, nenuntit, voinic, t$n@r, „tras printr-un inel“, la ritualul sublimului sacrificiu, prin „aruncarea“ spre cer, în a}a fel, înc$t „la c@dere“ s@ nu ating@ „p@m$ntul-mum@“, s@ r@m$n@ aninat în suli]ele str@pung@toare (bineîn]eles, prin armura de r@zboinic), în cele trei ]@pi: ]apa Tat@lui-Cer („suli]a“ Soarelui-Mo}), ]apa Mumei-P@m$nt (]apa Dakiei / Dochiei), adic@ „]epile / suli]ele Perechii Primordiale de un-doire / înjum@t@]ire“, }i ]apa proprie, de Sol / Mesager Celest. Sublimul sacrificiu de trup certific@, garanteaz@, pentru trei ani „activi“, cinci ani de armonie în univers, de p@strare /



'iiiiiiijiiiiiii+men]inere a jum@t@]ilor în sacrul întreg (un-doit), în cercul-vir („Yang“) al Soarelui. P$n@ la apari]ia reformatorului din orizontul anului 1600 î. H., a str@lucitului mare-preot în cultul Soarelui-Mo} / Samos – cult atestat în Carpa]i }i la Dun@re înc@ din mezolitic, prin „arta rupestr@“ din Pe}tera Chindiei, ori din Pe}tera M@gurata –, sacrificiul uman era real; o dovad@ în acest sens avem }i în groapa sacrificial@ de la T@rt@ria-Or@}tie (din vecin@tatea Cogaionului, a capitalei Daciei, Sarmizegetusa), unde t@bli]ele cu scrierea din orizontul anului 5300 î. H. au fost g@site «al@turi de statuete-idoli }i (de) oase de om matur, dezmembrate }i calcinate». (VMR, 98). Ideea de sacrificiu apare }i în „t$lm@cirea“ t@bli]elor cogaionice: «(De c@tre cele) patru conduc@toare, pentru chipul zeului Samasua / Samo}, cel mai în v$rst@ (conduc@torul, patriarhul, sacerdotul, preotul suprem), în virtutea ad$ncei în]elepciuni, a fost ars unul» (VMR, 99). Dac@ reformatorul din orizontul anului 1600 î. H. nu ar fi g@sit „solu]ia nemuririi“, el însu}i ar fi sf$r}it, în virtutea ad$ncei în]elepciuni dinspre primele patru conduc@toare (perechea primordial@: Tat@l-Cer / Soarele-Mo}, Samasua / Samo} }i Muma-P@m$nt / Dakia-Dochia; perechea sacr@ secund@: So-Ares / Soare-T$n@r / R@zboinic }i Spuma Laptelui / Luna, reprezentat@ pe p@m$nt drept Sora-Soarelui / Dochiana, Cos$nzeana), pe rugul sfintei unit@]i teluric-celeste. „Solu]ia“ / „inova]ia“, l@murit@ de cel ce purta printre Pelasgo-Thraco-Daci / Valahi (Dacorom$ni) chiar numele Soarelui-Mo} / Dumnezeului de Cogaion / Sarmizegetusa, merituosul rege-zeu-medic, Sa-lu-masua / Salmo} („Zalmas“ / „Zalmoxis“), const@ în ob]inerea nemuririi printr-o c@l@torie („dus-întors“), din „piciorul de plai“ pornit@, prin Gur@ de Rai, p$n@ în Cer, cu „o durat@ celest@“ de trei ani, pentru ca „în al patrulea an“ s@ se re-înf@]i}eze „în carne }i oase“, printre Dacii Zalmoxianismului. Herodot ne încredin]eaz@ c@ Pelasgo-Dacii (din Gaetia, adic@, dup@ numele provinciei, sau al „]@rii de r$uri / mun]i“, Ge]ii) l-au jelit pe reformator, pe «omul-Soarelui-Mo}“, „ca pe un mort“ (deoarece îi v@zuser@ trupul „neînsufle]it“ – moarte lent@ /



'iiiiiiijiiiiiii+aparent@ – în trei ]@pi), chiar dac@ înv@]@turile-i „d@deau garan]ii“ asupra revenirii lui, asupra reînvierii lui în acela}i trup; iar „confirmarea“ înv@]@turilor, ini]iatice / misterice n-a înt$rziat – }i Herodot adaug@: «în al patrulea an se ivi iar@}i în fa]a Pelasgo-Thraco-Dacilor }i a}a îi f@cu Salmoxis / Zalmoxis s@ cread@ în toate spusele lui» (HIst, I, 346). „Scenariul“ ob]inerii (ini]iatice / misterice) a nemuririi, aplicat „cu succes deplin“ mai înt$i reformatorului, apoi solilor (mesagerilor cele}ti), a pus cap@t sacrificiilor umane reale. Trimiterea mesagerului celest nu era înt$mpl@toare, ci se petrecea la 20 iunie, în ajunul solsti]iului de var@, „pe la apus de soare“, tot în al cincilea an (cu astronomic@ exactitate, gr@it@ de sanctuarul-calendar rotund); armura de r@zboinic (din „armata Soarelui / So-Ares“), medicina Cogainului / Sarmizegetusei pe „planul mondial“ al antichit@]ii etc. nu permiteau „ochiului profan“ s@ p@trund@ – nici cu a min]ii raz@ – p$n@ la s$mburele „de adev@r“ ini]iatic / misteric. %n priveli}tea Fiin]ei, în %mp@r@]ia / [ara-Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-Moarte, avea loc nunta Solului cu Absoluta Cunoa}tere, Sora Soarelui. Reîntors între Pelaago-Daci, într-al patrulea an, ca rege-medic-zeu, ca Salumo} / Salmo} (Salmys / Sarmis), la Sarmis-seget-tusa („t$lm@cindu-se“ în «cetatea / „tusa“ de lespezi / „seget“, „s$get“ a lui Sarmis-Salmysua / Salmasua, Salmos / Salmo}-Zalmas-Zalmoxis»), i se îng@duia nunta secund@, cu o fecioar@-M$ndraic@ (Dr@gaic@), o fecioar@-Dochian@ / Cos$nzean@, care, a}a cum ai spus-o în Descriptio Moldaviae..., îl a}tepta (...intra triennium marito elocetur) ca un fel de zei]@-Ceres, vreme de trei ani, domnule Cantemir. La întrebarea despre puterea / t@ria jum@t@]ii, Enciclopedicule, îng@duie-mi s@-]i r@spund doar at$t: în afara întregului, distinsele jum@t@]i se anuleaz@ (ori tind spre autoanulare); de aceea, locul lor sacru este în întreg – }i pentru asta trebuie luptat p$n@ la sublimul sacrificiu; a }tiut el, Zeus de ce „opereaz@“ androginul (cf. Platon, Banchetul, 189 sqq.); dintre to]i Grecii p@m$ntului, doar unul – cel ce l-a pre]uit pe Salmo} / Zalmoxis, regele-zeu-medic – a în]eles m@re]ia întregului în jum@t@]i }i întemeierea jum@t@]ii distinse în întreg...



'iiiiiiijiiiiiii+Bradul ºi Nouã Ceruri... Bradul, domnule

Cantemir, sf$nt ax al lumilor, sacrul arbore pelasgo-thraco-dacic al cosmosului de toate zilele, vectorizeaz@ cele nou@ ceruri, c@ de zece nu se trece, tot din Gaura Chindiei. Polivalen]@ sincretic-estetic@ }i etic@, dimensiune pelasgo-thraco-dac@ / valah@, sau dacorom$n@, a existen]ei, arbore al Logosului (logos în]eles ca oglind@ a realului), arbore al rostirii: ca s@-]i verifice „t@ria“, la trecerea din [ara-cu-Dor în [ara-f@r@-Dor, î]i viersuie}te „ca din r@ni ad$nci peste mai profunda ran@“, încerc$nd „s@ te conving@“ c@ nu ar putea s@ te treac@ Marea (Celesta Mare Ro}ie din mitosofia autohton@), în Ceruri, deoarece între r@d@cinile lui s-a încuibat {erpoanea Galben@, c@tre mijlocu-i }i-a pus cas@ Vidra L@tr@toare }i în v$rfu-i vegheaz@ {oimul Ro}u. S@ ni-l închipuim a}a cum este, de neînduplecat, chiar }i în fa]a Mesagerului Celest, care nu s-ar fi descurcat f@r@ topor, f@r@ s@-l amenin]e cu miraculoasa secure la «...r$pa m@rilor,/ unde-i Bradul Z$nelor (...): – Brade, Brade, / s@-mi fii frate, / întinde-]i, întinde, / eu s@ le pot prinde, / v$rfurile tele, / s@ trec peste ele / Marea în cea parte / ce lumea-mi desparte...! / – Eu nu pot întinde, / tu s@ le po]i prinde, / v$rfurile mele / s@ treci peste ele, / c@-n mine-a puiat / din inim@ spurcat / Ro}u {oimule] / cu ochiul sume]; / c$nd nici vei g$ndi, / puii te-or sim]i / }i-ei or }uiera / de te-i sp@ria, / în Mare-i c@dea / }i te-i îneca...! (...) Trupinele mele / s@ treci peste ele, / c@-n mine-o puiat / Vidr@ L@tr@toare, / oameni p$nditoare; / nici nu oi g$ndi, / puii te-or sim]i, / ei mi te-or l@tra, / în mare-i c@dea / }i te-i îneca...! (...) Eu nu pot întinde / s@ le po]i cuprinde / r@d@cini a mele / s@ treci peste ele,/ c@-n mine-a-ncuibat / }i-apoi a puiat / Galben@ {erpoane, / ce piere de foame...! (...) Brade, Brade, / am }i eu un frate, / un frumos p@curel, / }i are un toporel, / }i are veri}ori / doi voinici feciori, / ei te vor t@ia (...) / }i din tine-or face, / ca s@ fie pace, / punte preste Mare (...) / Bradu-atuncea se g$ndea / }i trupinele-ntindea...» (Simion Florea Marian, %nmorm$ntarea la Rom$ni, 1892). %n tableta a XII-a din Epopeea lui Ghilgame}, z@mislit@ pe la anul 2800 î. H., ni



'iiiiiiijiiiiiii+se gr@ie}te despre un copac sacru, încercat de securea protagonistului (arbore din care Ghilgame} î}i croie}te pukku }i mikku, magicele instrumente, restul trunchiului d@ruindu-l zei]ei Inanna / Ishtar spre a-}i face jil] }i pat): «Printre r@d@cinile sale, {arpele care n-are ast$mp@r î}i f@cuse culcu}; / în v$rful s@u, pas@rea furtunii î}i suise puiul; / la mijloc, Lilla (demon feminin întruchipat într-o cucuvea) î}i cl@dise casa»... (EpGhilg, 159). Te duce g$ndul, Enciclopedicule, la T@bli]a-Soare de la T@rt@ria-Or@}tie }i crezi c@ î]i aduc un argument în sprijinul aser]iunii sumerologului de Moscova, Boris Perlov, aser]iune potrivit c@reia scrierea asiro-babilonienilor a fost preluat@ din Carpa]ii Daciei Arhaice }i „dezvoltat@“ între Tigru }i Eufrat...?! Da, este o miraculoas@ punte-curcubeu între 5300 }i 2800 î. H.; se afl@ }i alte pun]i-curcubeu: între „conduc@torul-patriarhul-sacerdotul-preotul-suprem“ ars la T@rt@ria, pe la 20 iunie, 5300 î. H., adic@ pe la solsti]iul de var@, }i reformatorul Salmasua / Salmos-Zalmas-Zalmoxis, din orizontul anului 1600 î. H., }i regele-zeu-medic, Salmo} / Zalmoxis, despre care ne gr@ie}te Platon, }i oralitatea cult@ din Dacia (Valahia) / Dacorom$nia, }i Vlahii / Dacorom$nii anului 1892...! Adev@rul este tot în Pelasgo-Traco-Dacia Arhaic@, în acel nucleu de la Old European Civilization...! Exist@, desigur, Enciclopedicule, o lege a marilor împliniri / reîmpliniri spirituale în sacrul întreg («partea vrea întregul, întregul e-n parte...»); centrul de iradiere a unui fapt spiritual / cultural se afl@ în aria unde faptul respectiv are puternic circuit oral; c@ci nu au fost Vlahii / Dacorom$nii-b@n@]eni (de la care a cules S. Fl. Marian, înainte de 1892, monumentalul „bocet“) în biblioteca de c@r@mizi scrise a lui Assurbanipal, s@ înve]e „începutul“ t@bli]ei a XII-a din Epopeea lui Ghilgame} – t@bli]@ ce a fost descifrat@ / t$lm@cit@ abia în 1939, de savantul de la Luvru-Paris, G. Contenau; iar Zalmoxianismul (apoi Cre}tinismul Cosmic) a preluat C$ntecul Bradului Z$nelor, c$ntec de petrecere a Solului-nemuritor (prin Cre}tinism, a devenit „petrecerea mortului“), din perimetrul sacru al pe}terilor, al gurilor de rai din Cogaionul Carpa]ilor, }i l-a încrustat în c@r@mizile Sufletului Pelasgo-



'iiiiiiijiiiiiii+Dac, sau Valah / Dacorom$n-arhaic, nu în c@r@mizile „de bibliotec@“ îngropate de vremuiri; }i înc@ un argument: de la Daci, Bradul Cosmic a trecut – prin partea de vest / nord-vest a Daciei / Valahiei – în cosmogonia Celtogermanilor, drept arborele Yggdrasill din centrul Universului, „amenin]at cu distrugerea“, dup@ cum certific@ }i Mircea Eliade: «un vultur îi devor@ frunzi}ul, trunchiul s@u începe s@ putrezeasc@ }i }arpele Niddhog prinde s@-i road@ r@d@cinile; într-o zi din vremurile viitoare, Yggdrasill se va pr@bu}i }i acesta va fi sf$r}itul lumii (ragnarök)» (EICIR, II,

155); fire}te, la nemuritorii Daci (Vlahi / Dacorom$ni-arhaici), ve}nic verde este Bradul Z$nelor... Da, Enciclopedicule, Yggdrasill a pierdut Vidra L@tr@toare...

Noul autohtonism, refluxgeneraþia (the generation of deep clearness), rafinãriile paradoxismului... Noul autohtonism, domnule Cantemir, între multele misiuni, are }i o luminoas@ misiune dificil@, de perspectiv@ planetar@: (re)descoperirea, refacerea veritabilei re]ele de vase comunicante dintre vetrele spirituale ale lumii, în numele sacrului întreg, }i punerea valorilor estetic-sincretice într-un mai drept circuit – }i nu numai în perimetrul Poeziei... –, dinspre C$mpia Adev@rului c@tre tulbur@toarea Priveli}te a Fiin]ei...

... Tu, Enciclopedicule, la bun@ distan]@ de m$n@stirea din Cuv$ntul meu, ca s@-]i bucuri ochii – por]i ale Soarelui-Mo} – între primii, spre a gusta / degusta frumosul p$n@ la înc$ntec, sublimul mai ales (categoria de sublim, tr@irea în sublim, prin Mesagerul Celest la Soarele-Mo}, este „proprietatea“ absolut@ a Cogaionului / Sarmizegetusei, a Dacilor), p$n@ la înzoriere (sau deznoptarea Fiin]ei), de la fiordurile dionysiacului p$n@ în apolinic, rogu-Te, din neasemuita Priveli}te, s@-[i înr@z@re}ti privirea mai înt$i în Munte, în Matc@ }i în Curcubeu, în Demon-Graal-Sobor, în Cosmia, în Zoria, prin Furtun@ magnetic@, Lilium breve }i Peregrinul în azur, tot printr-un Verb de m@rg@rint, ca, apoi, s@ cump@ne}ti Bomba cu neuroni... ...



'iiiiiiijiiiiiii+Ai dreptate, domnule Cantemir, nu este „definitv“ ceea

ce au zis al]ii p$n@ la Tine, de}i, dintre ei – chiar dac@ nu-s mul]i – au z@rit „c@r@mizile“ pe „}antierul“ Republicii Lirosofice Interioare a „t$n@rului Poet...“; mi s-a imputat chiar faptul c@ „am construit“ cu v$rful de diamant al neuronului în care „mi-am exilat“ Sufletul... Da, este greu s@ vezi arhitectonica M$n@stirii Arge}ului – m@n@stire în Logos / Cuv$nt, unde te zide}ti de viu –, analiz$nd numai „o c@r@mid@“ desprins@ din zid cu t$rn@copul, cu dinamita etc...

... Enciclopedicule, apar]in refluxgenera]iei (the generation of deep clearness), genera]iei retragerii la matc@ }i a cristaliz@rilor în profunzime, o Genera]ie a Republicii, dac@ vrei, deoarece, nucleul acesteia îl constituie peste patruzeci }i }apte de scriitori n@scu]i, ca }i mine, în 1947, primul an republican valah / dacorom$nesc (]i-i reamintesc în ordine alfabetic@ – poe]ii: Niculae Alexandru-Vest, Gheorghe B@lan, Mariana Bojan, Vasile Dan, Nicolae Dabija, Ioana Diaconescu, Nicolae Diaconu, Dinu Fl@m$nd, Geo Galetaru, Dumitru M. Ion, Leonida Lari, Daniel Lascu, Nicolae Lupu, Iolanda Malamen, Ion Mircea, Gabriela Negreanu, Emil Nicolae, Monica Pillat, Al. Pintescu, Adrian Popescu, Mihai Prepeli]@, Vasile Romanciuc, Ion Scorobete, George Stanca, George Virgil Stoenescu, Ion Pachia Tatomirescu, Horia [$ru, Cornel Udrea, Dumitru Velea, Dan Verona; prozatorii: {tefan Agopian, Aurel Antonie, Dinu B@c@uanu, Doru Davidovici, Ioan Dan Nicolescu, Al. Papilian, Valentin Petculescu, Marcel Constantin Runcanu, Vasile S@l@jan, Eugen Uricaru, Constantin Z@rnescu; criticii: F@nu} B@ile}teanu, Al. Dobrescu, Marian Papahagi, Irina Petra}, Luca Pi]u, Petru Poant@, Olimpia Radu, Mirela Roznoveanu, Alex. {tef@nescu, Ileana Verzea }. a.), scriitori forma]i, gra]ie str@lucitului înv@]@m$nt dacorom$nesc dintr-o minunat@, dar, din p@cate, prea scurt@ „prim@var@“ a spiritualit@]ii valahe, ivit@ dup@ al doilea r@zboi mondial, dincoace de „obsedantul deceniu“, mai exact, între anii 1960 }i 1970. %n Sec]iuni de aur ale literaturii rom$ne contemporane, relevam c@ genera]ia literar@ este o „categorie“ socio-



'iiiiiiijiiiiiii+psiho-estetic@ (poate îmi îng@dui }i acest hibrid lexematic), nef@c$ndu-}i apari]ia „ca din senin“, de oric$te ori doresc anumi]i critici literari, ci într-un context cultural-istoric, angaj$nd treptat, în timp, „autarhie“ în planul valorilor dintr-o literatur@. Istoria unei literaturi / culturi ne relev@, dinspre o puternic@ seismic@ social@, dinspre o veritabil@ revolu]ie dintr-o „or$nduire social@“, trei genera]ii literare tipice, pe care le-am botezat (întru semnifican]i „ferici]i“, cred eu), în rom$ne}te – iar pentru „circuit“ – }i în engleze}te: de tranzien]@ / the transience generation, fluxgenera]ia / high tide generation }i refluxgenera]ia / the generation of deep clearness (dac@ teoria literaturii accept@ sintagmele spre îmbog@]irea corolei luminoaselor concepte, m@ voi bucura, Enciclopedicule, chiar dac@ „tat@l“ sintagmelor respective este uitat, cum Tat@l-Cer / Soarele-Mo}). Fiecare dintre genera]ii poate cunoa}te „un val“ }i „mai multe valuri“ (num@rul valurilor depinz$nd de ivirea timpilor reformatori, de înregistrarea „urm@torului“ puternic seism social). Genera]ia de tranzien]@ vl@st@re}te fluxgenera]ia – }i aceasta, la r$ndu-i, refluxgenera]ia. Cele trei genera]ii coexist@ pe un anumit segment temporal „al literaturii contemporane“. %n cadrul literaturii rom$ne contemporane, „primul val“ al refluxgenera]iei este constituit din (ceea ce Lauren]iu Ulici nume}te) „promo]ia ‘70“, disipativ-grupul (sau scriitorii „tineri“ tr@ind în diferite col]uri ale ]@rii, învigor$nd noua geografie literar@). Prea pu]in se poate vorbi în acest „val“ de „narcisism de grup“. %n cele dou@ valuri (de p$n@ acum, „valul 70“ }i „valul 80“) ale refluxgenera]iei, domnule Cantemir, intr@ valoro}i scriitori – num@rul lor ar fi prea mare spre a le pomeni aici numele }i epistola mea s-ar lungi nepermis de mult, risc$nd s@ devin@ pagin@ de viitoare istorie a literaturii... Timpul va cerne bine, din dou@ direc]ii, Enciclopedicule: dinspre trup }i lumin@, dinspre eternitate / nemurire }i genune...! Nu „avalan}a de nume“, Enciclopedicule, nume de „valoro}i scriitori“ ai refluxgenera]iei între foarte multe nume de pseudo-scriitori (pseudo-scriitorii, dac@ sunt mul]i, ca iarba rea, ca



'iiiiiiijiiiiiii+buruienile, sufoc@ buna cultur@, ogorul fertil al bunei culturi), intereseaz@, ci dac@ „operele“ lor de p$n@ acum permit „detectorului de valori estetice“ semnalarea c$mpurilor / liniilor de for]@ ale unui „nou magnetism literar“, s@-i spunem. Da, între „liniile de for]@ lirico-magnetic@“, Enciclopedicule, se impune noul autohtonism, prin care se relev@ mitosofia pelasgo-thraco-dac@ / valah@, sau dacorom$neasc@, m@re]ele simboluri de etnogenie, eclatante simboluri ale sinergismului abisal, fire}te, din vatra de arheospiritualitate a Daciei / Dacorom$niei, poate }i din dorin]a de afirmare în fa]a istoriei a unui tot mai înalt spirit justi]iar. Poe]ii – cu }tiin]@, cu mult rafinament, rareori intuitiv – pun m@nunchiuri de raze pe fe]ele nev@zute, ori mai pu]in v@zute ale acestor cristale-simboluri, pe semantismul lor vectorizat spre adev@r, p$n@-n Priveli}tea Fiin]ei, adev@r generator de aleas@, neb@nuit@ poezie, cum, de pild@, poezia tr@irii în sublimul Gurii de Rai, poezia Aburariului / Sufletului celor cu }tiin]a de a se face nemuritori, lupt@tori pentru încre]irea Genunii, ori poezia trainicului Curcubeu etc.; exist@, Enciclopedicule, impresionante construc]ii lirice, pun$nd în circuitul de pe orizontul cunoa}terii metaforice pece]ile de aur ale utopiilor / ucroniilor, spre a antrena benefic orizontul cunoa}terii }tiin]ifice. Utopismul este o dimensiune lirosofic@ a existen]ei. %n programul acestor scriitori „tineri“ intr@ }i rafinarea paradoxismului, ce vine din ad$ncimi sincretic-estetice autohtone, din acea „moarte“ (a „nemuritorilor“) asimilat@ ca „nunt@ cosmic@“, din acea „stare a relativit@]ii“ ce a germinat în spa]iul mitosofic dacic / dacorom$nesc [ara (%mp@r@]ia)-Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-Moarte. Rafinarea paradoxismului antreneaz@ cunoa}terea metaforic@ în acumul@ri de calit@]i }i spre saltul în neliniarul lirosofic, fertiliz$nd c$mpia din cortex pentru r@s@ritul g$ndirii nondiadice / triadice, implementeaz@ abordarea realului f@r@ cenzur@, spre o nou@ ordine a lumii în reificare, prin alt@ demiurgologie, ce are Poetul în prim-plan }i Demiurgul în plan secund etc. Hipercorectitudinea stilistic@, privit@ dinspre rafinarea paradoxismului, se dovede}te imperioas@.



'iiiiiiijiiiiiii+Rafinarea paradoxismului prefigureaz@ «un mod de a în]elege lumea, f@r@ de care nu putem explica nici modelul, nici metafora, nici umorul, nici ironia» }i «trebuie s@ înv@]@m a detecta paradoxul, cu marea sa varietate de manifest@ri; s@-l cre@m atunci c$nd f@r@ el nu putem explica un anumit proces» întruc$t «paradoxul face parte din realitate»; cre$ndu-l }i rafin$ndu-l, «îl control@m», îl dirij@m «pentru a nu fi noi manipula]i de el» (MPar, 6), dup@ cum eviden]iaz@ }i Solomon Marcus... %nc@ mai sunt neîn]elegeri, situ@ri / atitudini ambigue, pseudo-optici – din comoditate a g$ndirii, din superficialitatea abord@rii –, în ceea ce prive}te noul autohtonism ca dimensiune universal-spiritual@, estetic-literar@, în ultim@ instan]@. Noul autohtonism nu înseamn@ autoproiec]ie „provincial@“ de Suflet / Spirit, „izolare“, „suficien]@“, ori „închidere“ într-un orizont cultural / spiritual, ci, dimpotriv@, spargere sincron@ a orizonturilor / limitelor întru îmbog@]irea Priveli}tii Fiin]ei dinspre c$mpia adev@rului, prin afirmare deplin@, nest@vilit@ / necenzurat@ (dar autocenzurat@), a variet@]ii armonice de Suflet / Spirit (înl@tur$nd monotonia), în pofida sufletului / spiritului standardizat }i decretat „universal“. Paradoxal, dar tocmai în aceast@ atitudine, în credin]a într-un standardizat suflet / spirit, este „provincialismul“ – }i, din p@cate, o astfel de „provincie„ se întinde c$teodat@ pe un continent, chiar pe mai multe...

Limba pelasgo-thraco-dacã / valahã, sau dacoromnã / românã, ca liant deific... ... %ntr-adev@r, domnule Cantemir, Fiin]a Pelasgo-Thraco-Dac@ / Valah@ – sau Dacorom$neasc@ / Rom$neasc@ – }i-a aflat t@ria gr@untelui de diamant, a Muntelui de Diamant, în Sf$nta Limb@ Pelasgo-Thraco-Dac@, sau Valah@ / Dacorom$n@ (Rom$n@) – „liant deific, al nemuririi“ –, rezist$nd între ro]ile din]ate ale marilor „imperii“ dintotdeauna... Desigur, poporul ce î}i cultiv@ bine, chiar în sublim, gr@dina limbii, departe ajunge prin istorii...!



'iiiiiiijiiiiiii+%nchei lunga mea epistol@-r@spuns, Enciclopedicule,

ur$ndu-[i din toat@ inima: La cele mai multe eternit@]i fericite ! (TBomb, pp. 130 – 146).

Medita]ie(lat. meditatio; cf. fr. méditation)

Medita]ia este specia genului liric, unde poetul – înzestrat cu sensibilitate metafizic@ – d@ glas unor experien]e filosofice fundamentale, privind via]a }i petrecerea lumilor, universurilor etc.

Medita]ia a cunoscut o deosebit@ str@lucire gra]ie febrei spirituale a romantismului (cf. Lamartine, «Méditations poétiques»). %n prima parte a medita]iei, protagonistul liric contempl@ / evoc@ un fenomen teluric-celest, un peisaj, o personalitate istoric@ etc., pe fundalul infinirii temporale, pentru ca, ^n secunda parte, s@ reflecteze ad$nc, prin analogie, asupra „eternit@]ilor de-o clip@“ ce guverneaz@ lumea / via]a imediat@. %ntre capodoperele speciei se afl@ }i medita]ia La steaua de Mihai Eminescu, unde protagonistul liric, pornind de la contemplarea distan]elor astrale (La steaua care-a r@s@rit / E-o cale-at$t de lung@, / C@ mii de ani i-au trebuit / Luminii s@ ne-ajung@. // Poate de mult s-a stins în drum / %n dep@rt@ri albastre, / Iar raza ei abia acum / Luci vederii noastre. // Icoana stelei ce-a murit / %ncet pe cer se suie: / Era pe c$nd nu s-a z@rit, / Azi o vedem }i nu e.), ajunge, prin ecua]ia stea – dor, la sf$}ietorul adev@r al tr@irii ^ntru cunoa}terea clipei de iubire etern@ (Tot astfel c$nd al nostru dor / Pieri în noapte-ad$nc@, / Lumina stinsului amor / Ne urm@re}te înc@.).



'iiiiiiijiiiiiii+%n „decaedrul de aur“ al medita]iei

rom$ne}ti se relev@: Ruinurile T$rgovi}tei de Vasile C$rlova; Anul 1840 de Gr. Alexandrescu; La steaua de Mihai Eminescu; %n pe}ter@ de Panait Cerna; De ce-a} fi trist de T. Arghezi; Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat; C$ntec pentru anul 2000 de Lucian Blaga; Medita]ie de iarn@ de Nichita St@nescu; Ah, unde-a fost Cartagina... de Marin Sorescu, Medita]ie cu nuferi de Ion Pachia Tatomirescu (v. supra – lied).

Mesaj(cf. fr. message, „comunicare / ^n}tiin]are“)

Mesajul este „vehiculul“ informa]iei din orice situa]ie de comunicare.

%n zilnicele noastre situa]ii de comunicare, „vehiculele“ informa]iei / informa]iilor – adic@ mesajul / mesajele – sunt propozi]ia / propozi]iile, ori fraza / frazele, sau textul / textele. Dac@ frazele / textul – vehicul de informa]ie – se adreseaz@ de }eful unui stat c@tre popor, c@tre armat@ etc., avem de-a face cu un mesaj oficial, reclam$nd „urgent@ solu]ionare“. %n literatur@, „art@ a cuv$ntului“, ca }i ^n celelalte arte, desigur, ^ntreaga oper@ este „vehicul de informa]iei / informa]ii“, adic@ „mesaj“; dar c$nd se vorbe}te despre mesajul unei opere, se ^n]elege con]inutul de idei al respectivei opere, ori „nota special@ a unui scriitor“. Al@turi de emi]@tor, canal, cod, mesaj, celelalte elemente constitutive ale situa]iei de comunicare mai sunt receptorul }i referentul.



'iiiiiiijiiiiiii+ Mesianism

(cf. fr. messianisme < Messia, M$ntuitorul + suf. -ism)

Prin mesianism este desemnat@ atitudinea profetic@ a unui poet / artist în împlinirea nobilei sale misiuni privind ap@rarea Patriei, libertatea neamului / poporului, izb@virea semenilor etc., merg$nd p$n@ la „ultima pic@tur@ de s$nge“, dup@ pilda lui Iisus Hristos ce s-a sacrificat pentru a salva omenirea de urm@rile p@catului originar.

%n literatura rom$n@, celebru este mesianismul poeziei lui Octavian Goga, d$nd glas sentimentului a}tept@rii unui Mesia pentru eliberarea acelei p@r]i a poporului s@u valah / dacorom$n din provinciile Daciei Nord-Dun@rene – Transilvania, Bucovina, Maramure}, Cri}ana, Banat etc. – provincii aflate ^n robia, ^n lan]urile imperiale ale Austro-Ungariei.

Metafizic@(gr. meta, „dup@“ + physike, „fizic@“)

Metafizica înseamn@ – în tradi]ie aristotelic@ – natura / cosmologia ra]ional@, spiritul / psihologia ra]ional@ }i absolutul / teologia ra]ional@, iar, în accep]iune modern@, desemneaz@ o metod@ general@, „nedialectic@“, de cunoa}tere a realit@]ii, abord$ndu-se obiectele / procesele izolat, absolutiz$ndu-se anumite laturi ale realit@]ii – independen]a, echilibrul, repetabilitatea, stabilitatea relativ@ a fenomenelor –, neg$ndu-se „calitativele salturi“, nerecunosc$nd acel „statut



'iiiiiiijiiiiiii+de motor primordial al dezvolt@rii“ contradic]iilor interne ale obiectelor etc.

Poe]ii metafizici sunt considera]i acei c@ut@tori / revelatori de ascunse sensuri ale existen]ei; istoria literaturii engleze din prima jum@tate a secolului al XVII-lea ^nregistreaz@ Metaphysical Poets, cultivatori ai unor imagini de tip discordia concors: Thomas Carew, Richard Crashaw, John Donne, Andrew Marvell, John Suckling, Henry Vaughan }. a.

Metafor@(gr. metaphora, „transport, str@mutare“; cf. fr. métaphore)

Metafora este figura de stil const$nd într-o „sintagm@“ de mare for]@ plastic-revelatoriu-paradoxist@ ce permite ca un obiect, fenomen etc., din universul real, sau ireal, s@ fie desemnat, surprins, „conturat“, merg$ndu-se p$n@ la semnificantul n@sc@tor de semnificat, în registrul compara]iei, al analogiei, gra]ie unor intui]ii, reflect@ri }i deduc]ii superioare, de rafinament, la emisia }i la receptarea lirico-semantic-sincretic@.

Altfel spus, metafora este figura de stil asemenea unei compara]ii, unde obiectul comparat trebuie dedus / ghicit.

Metafora permite a se pune, ^ntr-un context, semnul identit@]ii ^ntre dou@ obiecte diferite, uneori ^n ecua]ie paradoxist@, pe baza unor fire analogice proiectate pe registre de emisie-recep]ie poetic-superioare: M$n@stire-ntr-un picior, / ghici, ce e...!?! («Ciuperca» – ghicitoare din folclorul



'iiiiiiijiiiiiii+literar dacorom$nesc); aici, „firele“ analogice proiectate pe registrul de emisie-recep]ie poetic-superior se relev@ din dou@ direc]ii: a) dinspre form@ – asem@-narea dintre „p@l@ria“ ciupercii }i cupola / turlele unei m$n@stiri ortodox-valahice; b) dinspre cromatism – „albul murdar“ al p@l@riei ciupercii }i al zidurilor v@ruite, b@tute de ploi, de la m$n@stire. Prin cultivarea metaforei, poezia }i-a c$}tigat un indestructibil piedestal modern; un enun] simplu: De l$ng@ salc$mul scorburos, culeg ciuperci, gra]ie metaforei, prin simpla „metod@ a substitu]iei, poate deveni un enun] poetic „modernist“: De l$ng@ salc$mul scorburos, culeg m$n@stiri într-un picior. Rafin@riile metaforei au cunoscut o evolu]ie impresionant@, de la romantism – P@rea c@ printre nouri s-a fost deschis o poart@, / Prin care alb@ trece regina nop]ii moart@. (M. Eminescu, «Melancolie»; Luna = „regina nop]ii moart@“) –, la parnasianismul hermetic – {i roata alb@ mi-e st@p$n@ / Ce zace-n sufletul-f$nt$n@ (Ion Barbu, «Riga Crypto }i lapona Enigel»; Soarele = „alba roat@“) – }i la paradoxism – O secund@, o secund@ / eu l-am fost z@rit în und@. / El avea ro}cat@ fund@. / Inima încet mi-afund@. (N. St@nescu, «%n dulcele stil clasic»; {arpele biblic din edenicul Pom al Cunoa}terii = „El /.../ ro}cat@ fund@“) etc..

Dup@ Dic]ionarul de termeni literari, aceast@ figur@ de stil permite trecerea «de la semnifica]ia obi}nuit@ a unui cuv$nt sau a unei expresii la o alt@ semnifica]ie», c@ci metafora «renun]@ la formulele care leag@ termenii unei compara]ii (de ex.: „precum“, „ca }i“, „asemenea“, „ca“ etc.); a



'iiiiiiijiiiiiii+numi metaforic „luna“ „regina nop]ii“ ^nseamn@ a exprima concis rezultatul compara]iei dintre „lun@“ }i o „regin@“; (...) Aristotel ^ncearc@ o prim@ clasificare a metaforei: „metafora e trecerea asupra unui obiect a numelui altui obiect, fie de la gen la spe]@, fie de la spe]@ la spe]@, fie dup@ analogie“ (Poetica, XXI, 1457 b).» (DTL, 264

sq.). Punctul de vedere al lui Cicero (^n De oratore, III) asupra originii metaforei este de asemenea de re]inut: absen]a «expresiilor proprii pentru anumite no]iuni ap@rute ^n cursul timpului, prin dezvoltarea experien]elor diverse ale omului; s-au denumit astfel lucruri sau fapte noi prin expresii vechi»; apoi, «aceste expresii necesare au devenit ornamente retorice» (DTL, 265).

La Pelasgo-Daco-Thraci / Valahi (Rom$ni), metafora s-a n@scut dintr-o necesitate sacr@, tabuizatoare, }i, deopotriv@, din „setea de joc“ spiritual. Exista „interdic]ia“ de a nu rosti numele zeit@]ilor }i ale locurilor epifaniei / ocult@rii acestora, ori numele duhurilor / spiritelor, spre „a nu irita“, spre „a ^ndep@rta“, spre „a ]ine la distan]@“ manifest@rile / ac]iunile malefice ale acestora. %n cadru ini]iatic, „]inut sub control magico-mitic“, puteau fi totu}i desemnate numai prin „sintagme ^ncifrate“, n@sc$ndu-se astfel superbele metafore „misterice“ / „ini]iatice“ din folclorul, din mitologia pelasgo-thraco-dac@ / valah@, sau arhaic-dacorom$neasc@, precum: spuma laptelui / sora soarelui, desemn$nd Luna,....; Gura de Rai, desemn$nd andreonul / pe}tera sacr@



'iiiiiiijiiiiiii+(a lui Zalmoxis) din Cogaion; Marele Munte = Cogaionul; dalbul de pribeag = mortul; [ara-cu-Dor / Lumea Alb@ = lumea noastr@, lumea / via]a aceasta; %mp@r@]ia Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-Moarte = raiul conferit de Zalmoxianism Eroilor Cogaionului / Sarmizegetusei, Cavalerilor Dun@reni; [ara-f@r@-Dor = „Lumea de dincolo, lumea de dup@ moarte“ etc. %n paralel cu aceste exerci]ii sacre, tot la poporul nostru, a ap@rut }i „setea ludic-spiritual@“, ce a generat memorabile metafore folcloric-dacorom$ne}ti de tipul „ghicitorii“: ^n afar@ de metafora ciupercii, m@n@stire-ntr-un picior (supra), mai semnal@m: metafora ciuturii / g@le]ii ^n f$nt$n@: c@ciula mutului în fundul p@m$ntului; metafora anului, lunilor, s@pt@m$nilor, zilelor }i nop]ilor: Am un copaci / Cu dou@sprezece ramuri: / Jumate / Verzi, / Jumate / Uscate; / %n fiecare ramur@ / C$te patru cuiburi, / %n fiece cuib / C$te }apte ou@: / Jumate / Albe, / Jumate / Negre. (TPp, I, 178

sq.) etc.

Metempsihoz@(gr. metempsychosis, „deplasarea sufletelor“)

Prin metempsihoz@ se în]elege concep]ia despre transmigrarea sufletelor, concep]ie potrivit c@reia, sufletul unui ens, eliberat „din temni]a de carne“ prin „moartea trupului“, se poate înf@]i}a ca „locuitor“ al unui „trup-de-plant@“, al unui „trup-de-animal“, ori chiar al unui „trup de nou-n@scut-ens-uman“, „purific$ndu-se“ astfel treptat, spre a se contopi, în ultim@ instan]@, cu „sufletul universal“, în Dumnezeire.



'iiiiiiijiiiiiii+Mitul metempsihozei este admirabil projectat

^n spa]iile epice ale romanului «Adam }i Eva» de Liviu Rebreanu; Romulus Vulc@nescu ne ^ncredin]eaz@ c@ «nu putem trece cu vederea romanul Adam }i Eva de Liviu Rebreanu, care dezvolt@ la modul liric una din temele cardinale ale oric@rei mitologii: metempsihoza cu implica]iile ei (un ciclu expiator de mai multe re^ncarn@ri); ^n Jurnal, Rebreanu descrie geneza romanului: o viziune liric@ avut@ ^n adolescen]@ ^ntr-o criz@ de friguri; iar ^n Caietele de crea]ie descrie evolu]ia elabor@rii romanului p$n@ la finisarea lui; pentru unele am@nunte revelatoare care descriu mitul metempsihozei ca model arhetipal al rerîncarn@rii eroilor din romanul Adam }i Eva, reproducem m@rturisirile din Jurnal referitoare la viziunea liric@ repetat@ ^n adolescen]@, înt$lnirea cu o necunoscut@ de la Ia}i, a c@rei privire i-a adus aminte de viziunea din adolescen]@, }i recurgerea la teoria reîncarn@rii eroilor romanului, axat pe mitul platonician al desp@r]irii androginului ^n dou@ jum@t@]i (b@rbatul }i femeia) care se caut@ ^ntr-un ciclu de }apte vie]i terestre, toate ratate, pentru vini nem@rturisite, ca ^n a }aptea via]@ cele dou@ f@pturi ce s-au ^nt$lnit fugar, dar nu }i-au putut realiza dragostea, s@ se recontopeasc@ ^ntr-o f@ptur@ androgin@ care astfel ^}i rec$}tig@ starea integral@ genuin@: „(...) %n orice caz, mie, din tot ce am scris p$n@ acum, Adam }i Eva mi-e cartea cea mai drag@; poate pentru c@ ^ntr-^nsa e mai mult@



'iiiiiiijiiiiiii+speran]@, dac@ nu chiar m$ng$iere, pentru c@ ^ntr-^nsa via]a omului e deasupra ^nceputului }i sf$r}itului p@m$ntesc, ^n sf$r}it, pentru c@ Adam }i Eva e cartea iluziilor eterne (...)“» (VMR, 614 sq.).

Metonimie(lat. metonymia, „^nlocuirea unui nume prin altul“)

Prin metonimie se în]elege figura stilistic@ rezid$nd în numirea unui obiect printr-altul, cu care se afl@ într-o rela]ie logic@, substituindu-se (1) cauza prin efect, (2) concretul prin abstract, (3) con]inutul prin obiectul care îl con]ine, (4) efectul prin cauz@, (5) numele unui lucru prin simbolul lui etc.

Spicuim din „galaxia metonimiilor“: (1) «–Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolul ascult, / Crengile-mi rup$ndu-le, / Apele-astup$ndu-le, / Troienind c@r@rile / {i gonind c$nt@rile» (Revedere de M. Eminescu); cauza este venirea iernii }i efectu-i gonirea c$nt@rilor; (2) «Minciuna st@ cu regele la mas@» (Al. Vlahu]@, 1907); elementul concret este alc@tuit din sfetnicii regali }i elementul abstract: minciuna; (3) «Eu la joc, / M$ndra la joc, / {i oala curge în foc !» (Folclor dacorom$nesc); con]inutul este ciorba, obiectu-i oala); (4) «Codrul clocoti de zgomot }i de arme }i de bucium» (M. Eminescu, Scrisoarea III); efectul este clocotul }i cauza-i zgomotul de arme, de buciume; (5) «S@ dea piept cu uraganul ridicat de semilun@» (Scrisoarea III de M. Eminescu); Imperiul Otoman e substituit de simbolul s@u: semiluna din heraldica turcilor – etc.



'iiiiiiijiiiiiii+ Metric@

(cf. fr. métrique)

Prin metric@ este desemnat@ o ramur@ a poeticii, av$nd ca obiect de cercetare tehnicile formale ale versurilor, dispunerea acestora în strofe etc.

Mimesis(cf. gr. mimos, „actor, imita]ie“)

Prin mimesis este desemnat estetic platoniciano-aristotelic, potrivit c@ruia opera de art@ este o imita]ie a realului, a miraculosului nostru univers obiectual / fenomenal.

Dup@ aprecierea lui Platon, arta era considerat@ o „umbr@ a umbrelor“; este arta „umbra umbrei“, pentru c@ ^n viziunea filosofului antic, lucrurile din cosmosul cotidian reprezentau copiile imperfecte ale unor modele ideale; ^nl@tur$nd jocurile umbrelor din jurul conceptului, Aristotel vede ^n mimesis, ^n „produc]ia“ artei, ^ntr-adev@r o imita]ie, dar cu o putere de generalizare mai ^nalt@ dec$t a }tiin]ei }i cu o profunzime de esen]ializare la care nu poate ajunge istoria; arta / literatura imit@ realitatea, restituind-o astfel, ^ntre necesar }i verosimil, mustind de semnifica]ii, transfigurat@, „a}a cum ar fi trebuit s@ fie“.

Mister(lat. mysterium, „tain@“)



'iiiiiiijiiiiiii+Misterul este un concept religios }i estetic-

expresionist, desemn$nd ceea ce este „de necunoscut, de neîn]eles“ pentru mintea omului, ceea ce este ascuns ra]iunii umane, ceea ce se constituie în esen]e ale dogmelor indemonstrabile ra]ional, ceva ce ]ine numai de sfera revela]iei divine.

Mit(cf. fr. mythe < ngr. mythos, „povestire, legend@“)

Mitul este o complex@ categorie antropologic-estetic@, desemn$nd o sacr@ istorie prin care „se l@muresc“ originile unui lucru / fenomen.

Exist@ un num@r remarcabil de mituri fundamentale dacorom$ne}ti, din care eviden]iem doar zece.

(I) Mitul armoniz@rii omului pur, drept, viteaz, ca „parte“ divin@, în sacrul întreg cosmic. Acest mit – numit }i mioritic (de la «Miori]a», titlul pus baladei, la publicare, de V. Alecsandri, nenumind oralo-textul, ca de obicei, dup@ secundul vers, «Pe-o Gur@ de Rai») este pentru ^ntregul spa]iu spiritual al Daciei / Dacorom$niei o vie expresie a Zalmoxianismului „^nt$mpinat@“ ca oglind@ a „Cre}tinismului Cosmic“ (Mircea Eliade.). Prin cele dou@ milenii de Cre}tinism, potrivit acestui mit fundamental, ens-ul dac / valah, nunte}te cu cele telurice, sub „n@}irea“ secundei perechi sacre din tetrada Zalmoxianismului, Soarele }i Luna (Spuma Laptelui / Sora Soarelui, Dochiana, Cos$nzeana), }i astfel nemurindu-se, particip@ la o ordine cosmic@; dup@ cum s-a mai spus, mitul s-a conservat / transmis p$n@ ^n



'iiiiiiijiiiiiii+zilele noastre ^n aria Valahiei Nord-Dun@rene }i Sud-Dun@rene, prin balada / colinda (cu peste 1600 de variante, av$nd circuit }i ^n secolul al XX-lea ^n ^ntreagul spa]iu al Dacorom$niei lui Regalian – cf. FMtcg, 11 sqq. / TDR, 5 sqq.) Pe-o Gur@ de Rai / Miori]a (La Muntele Mare, Corinda p@curarului, Colo-n susu-i... etc.).

(II) Mitul sublimei jertfe a zidirii, sau mitul arhitectonicii monumentale. Mitul l@mure}te ob$r}iile neasemuitei arhitectonici pelasgo-thraco-dacice / valahice de m$n@stire / bazilic@, ori de pod (ca „podul de aur“ de peste mare, f@cut de Sf$ntul Soare pentru mireasa-i Lun@ etc.); este «mitul estetic, indic$nd concep]ia noastr@ despre crea]ie, care e rod al suferin]ei» – dup@ cum remarca George C@linescu (CILRc, 36 sq.). Potrivit acestui mit al sublimei jertfe în funda]ia unei m$n@stiri / bazilici, d@inuirea zidirii în spa]iu / timp este direct propor]ional@ cu calitatea jertfei de întemeiere (atestare arheologic@: orizontul anului 5000 ^. H., la C@scioarele, pe malul st$ng al Dun@rii, la sud de Bucure}ti, cu ocazia dezvelirii ruinelor Templului Hierogamiei Tat@lui-Cer / Samasua – „Soarele-Mo}“ – cu Dakia / Muma-P@m$nt; ^n ^nc@perea-sanctuar, l$ng@ coloana Dakiei / Mumei-P@m$nt, s-a descoperit scheletul unui t$n@r jertfit la ^ntemeiere, ^n numele ^ntregii comunit@]i neolitice, dun@rean-pelasgice / valahice); mitul s-a conservat / transmis p$n@ ^n zilele noastre, ^n aria Dacorom$niei lui Regalian, prin legendele despre zidirea M$n@stirii Arge}ului, ori prin



'iiiiiiijiiiiiii+baladele av$ndu-l ca protagonist pe zalmoxianul me}ter-Manole / Malea al decadei de aur.

(III) Mitul etnogenezei dacorom$ne}ti. Este un mit „vectorizat“ mai ales prin umanismul cronic@resc }i prin iluminismul din Principatele Valahe, aflate ^ntre ro]ile din]ate ale celor trei mari imperii evmezice ^mbinate la Dun@re / Carpa]i, cu men]iunea c@, ^n ^ntregul nostru de neam valah, sau dacorom$nesc, de spa]iu valah, n-am fost vreodat@ ^nrobi]i de vreun imperiu, nici ^n antichitate, nici ^n Evul Mediu. Potrivit acestui mit, Poporul Valah / Dacorom$n – sau Rom$n – s-a format din fuziunea popula]iilor Daciei cu popula]iile Romei, aduse în bazinul Dun@rii, sacrul fluviu al Dacilor nemuritori, de împ@ratul Traian, dup@ biruin]a acestuia asupra regelui-erou de Sarmizegetusa, Decebal; mitul s-a conservat / transmis p$n@ ^n zilele noastre prin legendele ce au ca protagoni}ti pe „^mp@ratul t$n@r / r@zboinic“ Traian / „Troian“ }i pe frumoasa Dochiana / Cos$nzeana (pe care vrea „s-o dob$ndeasc@ de mireas@“).

(IV) Mitul perechilor de Mo}i – Babe / Mume. Dup@ mitul celor nou@ Babe „^n pereche“ cu cei nou@ Mo}i, soarta / bun@starea unui nou an agrar se poate prognoza între începutul lunii m@r]i}or }i echinoc]iul de prim@var@, în func]ie de bun@tatea / r@utatea meteorologic@ a „perechilor“ celor Nou@ Babe – c$te una pentru fiecare zi, încep$nd cu 1 martie – cu cei Nou@ Mo}i – tot c$te unul de fiecare zi, de la 10 la 18 martie („dup@ ^nc@ trei zile“, dintre 19 }i 21 martie, ^ncepe „s@ se instaleze“ prim@vara ^n Dacia / Dacorom$nia); mitul s-a conservat / transmis p$n@ ^n zilele noastre, ^n aria Dacorom$niei, ^n



'iiiiiiijiiiiiii+seria de legende, de pove}ti mitice despre Babe-Mo}i, despre „cojoacele“ Babei Dochia etc.

(V) Mitul perechii ideale F@t-Frumos – Cos$nzeana, sau mitul nun]ii ideale. Potrivit acestui mit, Pelasgo-Thraco-Dacul / Valahul (Dacorom$nul / Rom$nul), dup@ majorat, trebuie s@ aib@ ca model, în alc@tuirea familiei sale, pe eroul zalmoxian-orfeic, F@t-Frumos, viteazul, biruitorul asupra zmeilor de la palatele de aram@, de argint }i de aur, care }i-a smuls mireasa, Cos$nzeana, dintre tentaculele de caracati]@ ale Genunii, din împ@r@]ia subp@m$ntean@, nuntind apoi cu aceasta întru lumin@, dreapt@ tr@ire }i bun@stare, perpetu$nd specia uman@ ca ideal@ „pereche împ@r@teasc@“; mitul s-a conservat / transmis p$n@ ^n zilele noastre, ^n aria Dacorom$niei, ^n majoritatea basmelor av$ndu-l ca protagonist pe F@t-Frumos.

(VI) Mitul Zbur@torului. Este «mitul erotic» (CILRc,

37), potrivit c@ruia orice fecioar@ valah@ / dacorom$nc@ din pragul majoratului „poate fi vizitat@“ de o fiin]@ masculin@, cunoscut@ sub numele de Zbur@tor, cobor$nd la miezul nop]ii din Genune, ca „stea c@z@toare“ (meteorit), p@trunz$nd pe hornul casei p@rinte}ti }i întrup$ndu-se ca F@t-Frumos, spre a-i însublima – „dureros de dulce“ – sufletul cu iubirea-i nocturn@, înc$t s@-i tulbure comportamentul firesc }i din registrul diurnului; mitul s-a conservat / transmis p$n@ ^n zilele noastre, ^n aria Dacorom$niei, ^ndeosebi ^n satele dintre Carpa]ii Meridionali }i Dun@re, ^ntr-o serie de legende fantastice, av$nd ca protagonist Zbur@torul, fiin]@ hyperionic@.

(VII) Mitul Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-Moarte. Este mitul nemuritorului zalmoxian ^n calitatea de erou. Potrivit acestui mit, Cavalerul Cogaionic / Dun@rean, devenint prin faptele sale, din



'iiiiiiijiiiiiii+Dacia / Dacorom$nia, nemuritor, la sf$r}itul misiunii sale pe p@m$nt, „c@l@tore}te“ }i se poate stabili „definitiv“ – dac@ nu calc@ în Valea Amintirii / Pl$ngerii –, în calitatea de logodnic al Celei-Mai-Frumoase-Z$ne (dintr-o triad@), la palatul din spa]iul caracterizat de o permanent@ via]@ minunat@ }i de un singur anotimp prim@v@ratico-v@ratic. Mitul s-a conservat / transmis p$n@ ^n zilele noastre, ^n aria Dacorom$niei, ^n basme cu protagonistul F@t-Frumos, fiul unei v$rstnice perechi ^mp@r@te}ti, ce, ^n ajunul na}terii, nu ^nceteaz@ a pl$nge ^n p$ntecele matern, refuz@ s@ vin@ ^n Lumin@, dac@ nu i se d@ruie}te / f@g@duie}te de c@tre mama-^mp@r@teas@ / tat@l-^mp@rat [ara / %mp@r@]ia-Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-Moarte, ceea ce ^nseamn@ de fapt Raiul Zalmoxianismului rezervat Nemuritorilor Cavaleri.

(VIII) Mitul trecerii din [ara-cu-Dor în [ara-f@r@-Dor. Dup@ acest mit – potrivit unei cunoscute fraze citate / transmise din jurnalul de r@zboi cu dacii, al ^mp@ratului Traian – pelasgo-daco-thracul / valahul (str@rom$nul) crede c@ nu moare (convins «s@ fie astfel de sl@vitul Zalmoxis»), ci doar «c@ î}i schimb@ locuin]a», din lumea asta, sau [ara-cu-Dor, în lumea de dincolo, sau [ara-f@r@-Dor (cf. TIApost, 4); mitul s-a conservat / transmis p$n@ ^n zilele noastre, ^n aria Dacorom$niei, ^ntr-o serie de bocete («C$ntecul Bradului», «Bradul Z$nelor» etc.), av$nd ca protagonist pe Dalbul-de-Pribeag (cf. VMR,

208).(IX) Mitul celor cinci împ@ra]i ai elementelor –

%mp@ratul Alb (Aerul), %mp@ratul Ro}u (Focul), %mp@ratul Galben (Lemnul), %mp@ratul Verde (Apa – compus fundamental al celor apar]in$nd florei / faunei) }i



'iiiiiiijiiiiiii+%mp@ratul Negru (P@m$ntul). Acesta este mitul ce guverneaz@ universul pelasgo-daco-thracic / valahic (dacorom$nesc / rom$nesc-arhaic); }i potrivit mitului celor cinci împ@ra]i ai elementelor, b@rbatul / eroul (F@t-Frumosul) din aceast@ lume trebuie s@ fie un cunosc@tor al firii celor cinci împ@ra]i-elemente de fundament biologic / social, un ini]iat în „labirinturile“ st@p$nite de ace}tia, spre a-}i dob$ndi „libertatea de ac]iune“; s-a conservat / transmis p$n@ ^n zilele noastre, ^n aria Dacorom$niei, ^ntr-o serie de basme cu ace}ti ^mp@ra]i ai culorilor fundamentale din curcubeu (}i „^mp@ratul albastru“ exista ca st@p$n absolut de ceruri, ca st@p$n al orcanului de ape, al apelor primordiale / cosmice, infinite, pure – cf.

VMR, 239 sqq. –, dar sub numele de Samasua / Samo}, ori Zamo} / Some} – „Soarele-Mo}“ / „Tat@l-Cer“, „^ntregul cosmic“ –, unde nu are ce c@uta fiin]a omeneasc@).

(X) Mitul cosmogonic pelasgo-daco-thracic / valahic (dacorom$nesc), sau al «Genezei» / «Facerii» în viziunea Cogaionului, ori mitul F@rtatului }i Nef@rtatului. Dup@ acest mit fundamental pelasgo-thraco-dacic / valahic (dacorom$nesc), lumile / cosmosul sunt rodul colabor@rii antinomiilor, de dup@ autoscindarea Zeului-Balaur-Cosmocreator din Apele Primordiale, prin rostirea Cuv$ntului Dint$i, în energia plus-creatoare (F@rtat / Samasua, Dumnezeu) }i în energia minus-creatoare (Nef@rtat / Nebeleizis, sau Gebeleizis, „balaurul norilor de grindin@“, corespunz$nd cre}tine}te Satanei / Sf$ntului Ilie); mitul s-a conservat / transmis p$n@ ^n zilele noastre, din aria Dacorom$niei propag$ndu-se }i la alte popoare euro-asiatice, chiar }i la nord-



'iiiiiiijiiiiiii+americani, ^ntr-o serie de legende despre scufundarea cosmogonic@, abordate }i de Mircea Eliade, ^n celebrul studiu, din 1951 / 1961, Satana }i Bunul Dumnezeu: preistoria cosmogoniei populare rom$ne}ti (v. EDZG, 87 sqq.).

Modalit@]i de caracterizare a personajului literar

Modalit@]ile de caracterizare de personaj literar (supra – caracterizare de personaj / infra –

personaj), de la „na}terea“, de la „maieutica“ eroului }i p$n@ la „inconfundabilul s@u loc“ ^n „familia“ / tipologia na]ional@, ori universal@, privesc }i „personajul absent“, ori „non-personajul“ / „anti-eroul“, „fant-omul“ etc., dar ^}i pierd par]ial „valabilitatea“ ^n acele „proze“ / romane moderne ^n care ens-ul – protagonist, ori nu – „se pulverizeaz@“, semnificatul fiind „stare nou@“: de con}tiin]@, de super- / infra-comportament, de „pudr@“, ori de „lest“ al fiin]ei etc.

Modernism(lat. modernus; cf. fr. moderne, „recent, de cur$nd / ... / nou,

care corespunde stadiului actual al progresului“ > rom. modern- + suf. -ism)

Modernismul este una dintre cele dou@ macro-direc]ii fundamentale din cultura unei epoci, al@turi }i în aparent@ antonimie cu tradi]ionalismul, desemn$nd fie manifest@rile de exacerbare, de ie}ire din orice conven]ie, în formula avangardelor, îndeosebi, literare,



'iiiiiiijiiiiiii+„conduse dionisiac“, fie tendin]ele novatoare bine temperate, „dirijate apolinic“, fie recentele ori foarte proaspetele forme de expresie „validate valoric“ ale spiritului înnoitor din sferele artelor, }tiin]elor etc.

Abord$nd raportul clasic-modern, Adrian Marino sublinia: «momentul „nou“ (modern) ^nlocuie}te ^n timp pe cel „vechi“ (clasic), ^n serie infinit@; din care cauz@, polemica nu are o origine strict „istoric@“; volumul s@u imens, extinderea pe toate planurile existen]ei duc la dilatarea enorm@ a no]iunilor }i sensurilor implicate, la o mare confuzie }i ambiguitate a defini]iilor; conflictul apare }i se confund@ cu primele fenomene „noi“, recunoscute ca atare; de unde }i continua deplasare a reperelor }i barierelor „nout@]ii“ }i „vechimii“, no]iuni relative, empirice, tranzitorii; tot din acela}i motiv, germenul instabilit@]ii, efemerului, apoi al caducit@]ii }i autoneg@rii este inclus ^n esen]a ideii de modern.» (MDil, 355); desigur, «marea realitate r@m$ne ^n orice ^mprejurare aceasta: modernii de azi sunt clasicii de m$ine.» (MDil, 394). Profunda „re]ea de vase comunicante“ ^nlesne}te elementelor „novatoare“ / „revolu]ionare“, dintr-o anumit@ epoc@ literar@, ^n care ilustreaz@ modernismul, s@ se releve – prin fireasca, temporala „clasicizare“ }i gra]ie „muta]iei valorilor estetice“ – ^n epoca (perioadele) urm@toare, ^n auriferul filon al tradi]ionalismului. Astfel, marea revolu]ionare poetic@ din secolul al XIX-lea,



'iiiiiiijiiiiiii+apar]in$nd atunci sferei modernismului, revolu]ionare circumscriindu-se conceptului autohton de eminescianism, se ^nf@]i}eaz@ ^n secolul al XX-lea, drept expresie, „pecete stilistic@“ a „epocii marilor clasici“, ^n compartimentul tradi]ionalismului. Dup@ acelea}i „legi“, modernismul secolului al XX-lea, numit st@nescianism – sau paradoxism ontologic al limbii / Logosului –, se va ^nf@]i}a peste trecerea a cinci-}ase decenii din secolul al XXI-lea, drept tradi]ionalism; deoarece azi, st@nescianismul, dup@ remarca majorit@]ii criticilor literari, reprezint@ cea mai mare revolu]ie poetic@ din secolul al XX-lea, marc$nd ie}irea poeziei rom$ne}ti din sfera eminescianismului.

%n critica rom$neasc@, termenul este folosit mai ^nt$i de E. Lovinescu, ^n sintagma «modernism (...) teoretic», delimit$ndu-}i platforma ideologic@ (evolu$nd de la eclectism }i relativism) «^n contradic]ie poate cu temperamentul dominat de tradi]ionalismul moldovenesc }i de structur@ clasic@» (LScr, 6, 54); ^n esen]@, modernismul este avangardism bine temperat. %n literatura rom$n@ din secolul al XX-lea, macro-direc]ia modernismului este reprezentat@ de „zgomotoasele“ curente avangardiste: futurismul, dadaismul, constructivismul, suprarealismul, lettrismul, teatrul absurdului etc., c$t }i de curentele modernismului bine temperat, unde se situeaz@ expresionismul }i, dup@ modernismul resurec]ional, paradoxismul genera]iei Labi}–St@nescu–Sorescu (1965 – 1989).



'iiiiiiijiiiiiii+ Modernism resurec]ional

Conceptul de modernism resurec]ional desemneaz@ irepresibilul suflu revolu]ionar antiproletcultist din cultura rom$n@, îndeosebi, din literatura noastr@, încep$nd din orizontul anului 1960 }i culmin$nd cu „marea explozie liric@“ din 1964 / 1965, suflu revolu]ionar datorat genera]iei Labi}-St@nescu-Sorescu, genera]ie ce a reînviat modernismul interbelic, în ciuda sinistrului criv@] stalinist ce a pustiit t@r$murile artelor }i }tiin]elor din Rom$nia obsedantului deceniu (1948 – 1958 / 1960), genera]ie ce a înf@ptuit apoi }i marea revolu]ie a paradoxismului.

Moduri de expunere

Modurile de expunere sunt chipuri prin care se relev@ elementele din perimetrul epicului, dramaticului }i mai pu]in al liricului, ca metarealitate: dialogul (supra), descrierea (supra), monologul (infra), nara]iunea (infra) etc.

Monografie(cf. gr. monos, „unic“ + graphein, „a scrie“)

Prin monografie este desemnat@ o lucrare }tiin]ific@, abord$nd exhaustiv un subiect, o tem@ – via]a }i opera unui autor, un curent literar, o epoc@, o revist@, un ziar, o institu]ie, o fabric@ / uzin@, o ramur@ economic@, o



'iiiiiiijiiiiiii+profesie, un partid politic, o r@scoal@, o revolu]ie etc.

Spicuim din „galaxia“ monografiilor c$teva titluri foarte importante, dar „mai pu]in“ cunoscute: {erban Cioculescu, «Via]a lui I. L. Caragiale», edi]ia a III-a, Bucure}ti, Editura Minerva (Biblioteca pentru To]i), 1972; Al. Piru, «G. Ibr@ileanu (via]a }i opera)», edi]ia a treia, Bucure}ti, Editura Minerva (Biblioteca pentru To]i), 1971, Marian Popa, «Camil Petrescu», Bucure}ti, Editura Albatros, 1972, Serafim Duicu, «Vladimir Streinu – critic, istoric literar, estetician al poeziei }i poet», Craiova, Editura Scrisul Rom$nessc, 1977, Ioan Holban, «Hortensia Papadat-Bengescu», Bucure}ti, Editura Albatros, 1985, Florea Firan, Marta Mitran, «Ramuri – studiu monografic», Craiova, Ed. Casa Crea]iei Populare a Jude]ului Dolj, 1971, Pamfil Matei, «„Asocia]iunea Transilvan@ pentru Literatura Rom$n@ }i Cultura Poporului Rom$n“ (ASTRA) }i rolul ei ^n cultura na]ional@ (1861 – 1950)», Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986, Ion Pachia Tatomirescu, «Colegiul B@n@]ean – pagini monografice...», Timi}oara, Editura Aethicus, 1999 etc.

Monolog(din fr. monologue < gr. monologos, „vorbire de unul singur“)

Monologul este un mod de expunere const$nd într-un act de comunicare în desf@}urarea c@ruia rolurile de emi]@tor }i de receptor par a r@m$ne fixe, înc$t se las@ impresia unei „vorbiri de unul singur“.

Spre deosebire de dialog, monologul este ac]iune verbal@ unidirec]ional@, ^nlesnind comunicarea cu un num@r mare de receptori (comunicarea ^n mas@ – dac@ avem ^n vedere:



'iiiiiiijiiiiiii+prezentarea }tirilor ^n jurnalele de radio }i de televiziune, declara]ia de pres@ a unui demnitar, a unei institu]ii, discursul rostit la un moment festiv, prezentarea unei comunic@ri }tiin]ifice, recitarea unei poezii, predarea unei lec]ii etc.); rolul emi]@torului pare a fi mai important ^n monolog dec$t ^n dialog. Structural, monologul ^}i relev@, pe de o parte, un ansamblu de ac]iuni verbale (dar }i paraverbale / nonverbale) focalizate pe receptor }i, pe de alt@ parte, un ansamblu de strategii prin care emi]@torul se asigur@ de eficacitatea ac]iunilor sale asupra receptorului. Exist@ mai multe tipuri de monolog; dup@ rela]ia cu dialogul, sunt „monologuri independente“ (ce nu sunt urmare a evolu]iei unui dialog ^ntr-o direc]ie) }i „monologuri inserate ^n dialog“; dup@ scopul comunic@rii, exist@: monolog narativ (prin care se relateaz@ o ^nt$mplare, ori con]inutul unei opere narative, sau prin care se prezint@ o epoc@ istoric@, literar@ etc.), monolog explicativ-argumentativ (l@murind „existen]a“ unui obiect, sau de ce se petrec anumite fenomene), monolog persuasiv (^n care emi]@torul ^ncearc@ determinarea auditoriului de a ac]iona ^ntr-un anumit fel – ca ^n discursurile electorale, ori ca ^n emisiunile de reclame) etc.

%n teatrul antic, ^n ciuda corului, monologul apare de c$teva ori, personajul („monologator“) ^mp@rt@}indu-}i spectatorilor g$ndurile, ori inform$ndu-i despre unele evenimente petrecute ^n afara cadrului scenei, dar r@sfr$ng$ndu-se }i



'iiiiiiijiiiiiii+asupra acesteia. Din vremurile evmezice ^ncoace, monologul a devenit un mod de expunere a reflec]iilor moral-filosofice – ca, de exemplu, monologul despre moarte al protagonistului tragediei «Hamlet» de William Shakespeare –, ori a c@p@tat – ca ^n teatrul romantic – dimensiunile unui discurs social-politic (sau „tirad@“); ^n teatrul realismului / verismului monologul ^}i face apari]ia rarisim. Ca „monolog“ exprim$nd zbuciumul profund-interior al personajului se ^nt$lne}te }i ^n proza psihilogic@, de la I. L. Caragiale, la Camil Petrescu, G. C@linescu, M. Proust, J. Joyce }. a.

Monologul (ca scheci) desemneaz@ o specie umoristic-satiric@, al c@rei text se roste}te la ramp@ de un singur actor.

%n teatrul modern / contemporan, exist@ }i situa]ii c$nd „monologul“ se desf@}oar@ c$t o pies@ de teatru; monologul d@ impresia a fi un „dialog interior“, ori „dialog“ cu sinele, cu dublul, cu eul-oglind@, sau cu „personajul absent“ reprezentat de „ecoul sinelui“, de „replicile“ ce se relev@ drept „r@spunsuri-ecou“ la autointerpel@rile lansate „^n scen@“, ca ^n celebra dram@ paradoxist@, din anul 1968, «Iona» de Marin Sorescu; ^n aceast@ situa]ie se spune c@ avem de-a face cu un solilocviu – monolog centrat exclusiv asupra locutorului (vorbitorului).

Monorim@(cf. fr. monorime)



'iiiiiiijiiiiiii+Prin monorim@ se în]elege unica rim@

înt$lnit@ de la ter]in@ / catren în sus, specific@ fiind stihuirilor folclorice.

Alegem monorima -are, din „deschiderea“ unei cunoscute balade dacorom$nesc-folclorice, «Soarele }i Luna»: «Foaie de cicoare – / %n prundu] de mare, / Iat@, c@-mi r@sare, / Puternicul Soare; / Dar el nu-mi r@sare, / Ci vrea s@ se-nsoare...».

Monostih(cf. gr. monostichos, „un singur vers / stih“)

Prin monostih se în]elege fie „o strof@“ dintr-un singur vers, fie „o poezie“ / „un poem“ dintr-un singur stih.

%n literatura rom$n@, Ion Pillat este cunoscut }i prin celebrele sale «Poeme ^ntr-un vers»: Un singur nai, dar c$te ecouri în p@duri...; sau: Ai spart oglinda: chipul din ]@nd@ri nu-l culegi («Dezam@gire»); ori: Coboar@, leg@nat@, din frizele grece}ti. («Fata la f$nt$n@») etc.

Motiv(cf. fr. motif)

Dinspre compozi]ia unei opere, prin motiv este deseemnat@ unitatea structural@ minimal@, în care s-a proiectat o situa]ie tipic@, o semnifica]ie, întru tr@iri }i experien]e la rang de simbol.

Psihologia crea]iei consider@ motivul drept cauz@ care a condus scriitorul spre un anume



'iiiiiiijiiiiiii+subiect, cauz@ care l-a determinat pe artist «s@ organizeze ^ntr-un anume fel materia de inspira]ie» (DTL, 284).

Motiv folcloric

Prin motiv folcloric se în]elege motivul specific crea]iei unui popor, îndeosebi, al celei aflate sub pecetea artei cuv$ntului, sau unitatea structural@ minimal@, în care s-a proiectat – pentru tezaurul de crea]ie al unui întreg popor – o situa]ie tipic@ sacr@, o semnifica]ie sacr@, întru tr@iri }i experien]e la rang de simbol.

Cercet@torii afirm@ c@ «din caracteristicile motivului literar rezult@ deosebirile fa]@ de motivul folcloric: a) motivul folcloric se intereseaz@ exclusiv de elementele conceptuale, f@r@ s@ ia ^n considerare expresia }i, deci, valoarea estetic@ a operei ^n care apare; b) motivul folcloric e constituit dintr-un num@r fix de particule subordonate, ^n timp ce num@rul }i alegerea forman]ilor motivului literar poate varia; c) motivul folcloric are aspect de element fabulativ, situa]ional, concret, ^n timp ce motivul literar poate fi }i non-epic.» (DTL, 285). %n celebra balad@ folcloric-dacorom$neasc@, Miori]a / Pe-o Gur@ de Rai, sunt eviden]iate: motivul transhuman]ei, motivul complotului, motivul Mioarei Cuv$nt@toare, motivul testamentului protagonistului mioritic cu statut de „mesager celest“ / „nemuritor“, motivul alegoriei nuntirii cu cosmosul (secven]@ baladesc@ ^n care s-a conservat }i mitul armoniz@rii ens-ului uman ca



'iiiiiiijiiiiiii+parte din sacrul ^ntreg cosmic – Samo}, adic@ Soarele-Mo} / Tat@l-Cer, Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei), motivul Babei-cu-Br$ul-de-L$n@ (Terra Mater / Dochia), motivul portretului „ideal“ (misteric / ini]iatic) etc. %n legenda Monastirea Arge}ului, se ^nt$lnesc opt motive: motivul zidului p@r@sit, motivul surp@rii noilor ziduri, motivul visului, motivul femeii destinate zidirii, motivul zidirii treptate, motivul conflictului feudal, motivul zborului cu aripi confec]ionate din }indril@ }i motivul f$nt$nii. Reamintim }i motivele din basmul Tinere]e f@r@ b@tr$ne]e }i via]@ f@r@ de moarte: motivul ^mp@ratului f@r@ urma}, motivul dorin]ei imposibile, motivul probelor dep@}ite, motivul dorin]ei ^mplinite, motivul dorului de p@rin]i, motivul re^ntoarcerii la condi]ia uman@ etc.

Motiv literar

%n sens tradi]ional, motivul literar desemneaz@ „o component@ structural@ a textului oric@rei opere literare“, componenta ideatic@ fiind „o schem@ conceptual@ tipic@“; «motivul se constituie concret prin fuziunea intim@, într-un tot de nedisociat, a schemei conceptuale – elementul semnificat – }i a formei verbale – elementul semnificant; datorit@ componentei formale, motivul devine un factor însemnat al stiliz@rii estetice, într-o structur@ artistic@, a materiei de inspira]ie }i a ideii conduc@toare» (DTL, 285).



'iiiiiiijiiiiiii+%n majoritatea situa]iilor, motivul este

«explicit numit ^n oper@ printr-un cuv$nt, o sintagm@ sau o propozi]ie; se poate ^ns@ ^nt$mpla ca motivul s@ nu fie explicit desemnat printr-un element lingvistic, fiind prezentat numai simbolic sau sugerat prin imagini (motivul terorii, de exemplu); studiul motivului trebuie s@ cuprind@, de aceea, at$t purt@torii schemei conceptuale (factorii fonici, muzicali, morfologici, sintactici, lexicali – }i mai ales cuvintele-cheie), c$t }i schema conceptual@» (ibid.). Motivele literare sunt specializate pe genuri / specii: «motive lirice (noaptea, desp@r]irea, singur@tatea), motive dramatice (fra]ii du}mani, uciderea unei rude)» etc.; se mai clasific@ – dup@ num@rul de tr@s@turi cu care le ^nzestreaz@ autorul – ^n motive dezvoltate, subdezvoltate }i supradezvoltate; dup@ raportul subiect creator – motiv, exist@ motive ale eului, motive ale rela]iilor intersubiective, motive ale rela]iilor «cu colectivitatea social@, cu natura, cu supranaturalul etc.»; ^n func]ie de locul lor ^n opera literar@, exist@ motive centrale / fundamentale (apar }i ca laitmotive), motive laterale / secundare }i motive „oarbe, irelevante pentru desf@}urarea ac]iunii“. (cf. DTL, 285).

Motivul în structuralism. Deosebit de interesant@ este }i abordarea motivului de c@tre structuralism. Pentru Roland Barthes, motivul este lexie, adic@ „spa]iul cel mai bun ^n care se poate observa un sens“; pentru Toma}evski, motivul r@m$ne „cea mai mic@ particul@ a materiei



'iiiiiiijiiiiiii+tematice“; Propp vede ^n fiecare cuv$nt dintr-o propozi]ie un posibil motiv; «A. Greimas, ^n Semantica structural@, nume}te seme categoriile semantice a c@ror conjunc]ie formeaz@ sensul cuv$ntului»; din perspectiv@ sintactic@ (^nl@n]uire / contiguitate), mai multe seme constituie o list@ de predicate; din perspectiv@ semantic@ (asem@nare / opozi]ie ^ntre ele), seme-le se constituie ^ntr-o list@ de motive. Dup@ ac]iunea descris@, Toma}evski distinge ^ntre motivele dinamice (care modific@ situa]ia) }i motivele statice (neschim@toare de situa]ie); opozi]ia toma}evskian@ este preluat@ de Greimas; ^n func]ie de rolul lor ^n nara]iune, Toma}evski consider@ dou@ categorii de motive: (1) motivele asociate – adic@ motivele «ce nu pot fi omise f@r@ a distruge succesiunea epic@» – }i (2) motive libere – sau motivele «ce pot fi ^ndep@rtate f@r@ a schimba succesiunea cronologic@ }i cauzal@ a evenimentelor; pornind de la „opozi]ia“ celor dou@ categorii, Roland Barthes a botezat motivele asociate func]ii }i motivele libere indici. (cf.

DTL, 286). A}adar, din punctul de vedere al

structuralismului, motivul este cea mai mic@ unitate semnificativ@ a unui text; construc]ia subiectului const@ dintr-o „]es@tur@“ de motive: conexate / asociate, libere, incidentale (care treneaz@ povestirea, solicit$nd alte motive întru sporirea „efectului de retardare“), dinamice, statice; se consider@ c@ dintr-o combina]ie de



'iiiiiiijiiiiiii+minimum trei motive rezult@ o secven]@; „motivul particip@ la tem@“ etc.

Muta]ia valorilor estetice

Muta]ia valorilor estetice este o teorie lovinescian@ despre perceperea diferit@, de la o epoc@ la alta, a elementului estetic, despre „proiec]ia“ valorii din planul sincronic în planul diacronic datorat@ lucr@rii „spiritului veacului“ ce genereaz@ „o iremediabil@ pr@pastie“ între emi]@tor }i receptor, „pr@pastie de gustibus“, peste care pot trece numai erudi]ii, ini]ia]ii.

Al VI-lea volum din monumentala lucrare a lui E. Lovinescu, «Istoria literaturii rom$ne contemporante», poart@ chiar titlul Muta]ia valorilor estetice (1929). Aceast@ teorie lovinescian@ ^ncearc@ s@ g@seasc@ o justificare „salturilor dintr-o literatur@“; ^nr$uririle externe sunt necesare, dar ele nu sunt capabile „s@ inventeze“ o cultur@; ele sunt un soi de catalizatori pentru elementul autohton, av$nd astfel un rost modelator }i ajut$nd o cultur@ / literatur@ s@ se reg@seasc@, s@ se sincronizeze. (v. infra – sincronism).

Narator(cf. fr. narrateur, „povestitor“)

Naratorul este cel ce poveste}te, cel ce relateaz@ evenimente / înt$mpl@ri, în succesiuni de momente.

%n „prima v$rst@“ a genului epic, autorul a fost }i narator. %n proza rom$neasc@, istoria



'iiiiiiijiiiiiii+rela]iei autor-narator este deosebit de interesant@. Autorul, vocea auctorial@, p$n@ ^n orizontul anului 1930, se identific@ ^n narator, caracteriz$ndu-se prin omniscien]@, ubicuitate etc. %n romanul «Ciocoii vechi }i noi» de Nicolae Filimon, de exemplu, «autorul ^}i asum@ func]iile naratorului, povestind metodic totul: cadru social, evenimente, ac]iuni, personaje; omniscient, autorul-narator „}tie“ totul despre personaje, despre structura lor psihic@, despre trecutul, prezentul }i viitorul lor» (IANConv, 62); autorul-narator „se afl@“, ^n acela}i timp narativ, ^n mai multe locuri din roman (ubicuitatea auctorial-narativ@).

%ncep$nd cu proza realismului, vocea auctorial@ coincide cu vocea naratorului, din dorin]a epicului creator de a fi c$t mai obiectiv, c$t mai impar]ial, ca ^n bildungsromanul «Amintiri din copil@rie» (1881) de Ion Creang@, ca ^n macronuvela «Moara cu noroc» (1881) / romanul «Mara» (1906) de Ioan Slavici, ca ^n «Arhanghelii» (1914) de Ion Ag$rbiceanu, ca ^n «Ion» (1920) / «P@durea sp$nzura]ilor» (1922) de Liviu Rebreanu, ca ^n «Zodia Cancerului» (1929) / «Baltagul» (1930) de Mihail Sadoveanu etc. Dincoace de orizontul anului 1930, „vocile auctoriale“ las@ impresia de a fi trecut definitiv „la subsolul epicit@]ii“, ori ^n seama naratorului / naratorilor, gra]ie rafin@rii }i ponderii stilului indirect-liber, ceea ce duce la apari]ia unor personaje / eroi de mare complexitate „analitic@“, de la personajul-idee-în-tangen]@-la-absolut, ca {tefan



'iiiiiiijiiiiiii+Gheorghidiu, din «Ultima noapte de dragoste, ^nt$ia noapte de r@zboi» (1930) }i de la „protagonistul-absent“, George Demetru Ladima, din «Patul lui Procust» (1933), din celebrele romane ale lui Camil Petrescu, la personajul-reflector (Mini, Nory }. a.), la personajul-cas@ / cetate-vie (ora}), din celebrul ciclu al Hallipilor («Fecioarele despletite», din 1926; «Concert din muzic@ de Bach», din 1927; «Drumul ascuns», din 1933; «R@d@cini», din 1938) de Hortensia Papadat-Bengescu, sau la personaje-idei-„cristale / poliedrice“, ca ^n epica expresionismului, absurdului, paradoxismului etc.

Nara]iune(lat. narratio, „povestire, istorisire“; cf. fr. narration)

Nara]iunea este categoria estetico-literar@ specific@ epicului, desemn$nd istorisirea / relatarea unor evenimente / înt$mpl@ri, în succesiuni de momente.

Dic]ionarele de termeni literari clasific@ nara]iunile dup@ multiple criterii. Dup@ form@, se disting nara]iuni în versuri – balad@, colind@, epic-poem, epopee, ora]ie de nunt@ etc. – }i nara]iuni în proz@ – nuvel@, povestire, roman, schi]@ etc. Dup@ raportul narator-oper@, exist@ nara]iune subiectiv@ }i nara]iune obiectiv@. Dup@ forma de materializare a expresiei narative, ^nt$lnim nara]iuni lingvistice, în diversitatea stilurilor func]ionale (beletristic@, istoric@ etc.) }i nara]iuni nonlingvistice (de exemplu, nara]iunea sculptat@ a Columnei Decebalo-Traiane din Roma; sau nara]iunea



'iiiiiiijiiiiiii+vitraliilor, nara]iunea cinematografic@, electronic@ etc.). {tiin]a al c@rei obiect de cercetare este nara]iunea se nume}te naratologie. %ntre categoriile nara]iunii se eviden]iaz@: 1) timpul nara]iunii prin care se stabile}te raportul dintre timpul povestirii }i timpul discursului; 2) aspectul nara]iunii – «modul ^n care povestirea este perceput@ de c@tre narator (punctul de vedere)»; 3) modalitatea nara]iunii – «modul ^n care naratorul expune povestirea: prin reprezentare, c$nd evenimentele se desf@}oar@, prin intermediul dialogului, ^n fa]a noastr@, ca ^n dram@, sau prin relatare, c$nd autorul relateaz@ faptele, ca ^n cronic@.» (DTL, 290 sq.).

Naturalism(cf. fr. naturalisme)

Naturalismul este un curent literar care înseamn@ un soi de „realism exacerbat“, ap@rut mai înt$i prin }coal@ francez@, în vog@, între orizonturile anilor 1865 / 1870 }i 1890 / 1900, promov$nd: (1) surprinderea realit@]ii „crude“, „dure“, „într-o nuditate elementar@“, cu trivialit@]ile, cu scenele barbariei, grotescului, monstruosului, urm@rite p$n@ „în fibrele anatomice“, p$n@ în sferele ereditare etc.; (2) o viziune eminamente fiziologic@ asupra condi]iei umane; (3) accentuarea manifest@rilor din perimetrul instinctualit@]ii; (4) cultivarea unui deosebit interes pentru cazuri / st@ri patologice; (5) o carte ce se înscrie în direc]ia naturalismului



'iiiiiiijiiiiiii+trebuie s@ fie „o fotografie a realit@]ii“, „f@r@ a selecta“ cumva semnificativul, substituindu-se „caracterele“ cu „temepramentele“ etc.

Émile Zola (1840 – 1902) este scriitorul ce a articulat estetica naturalismului / zolismului (v. infra

– zolism), at$t teoretic, prin Le roman expérimental / Romanul experimental, c$t }i printr-o oper@ exemplar@, ^ntregul ciclu romanesc de dou@zeci de romane „reunite“ sub titlul Les Rougon-Macquart / Familia Rougon-Macquart. %n prefa]a la romanul Thérèse Raquin, Emil Zola ^}i expune c^teva dintre principiile estetice c@rora le r@m$ne fidel ^n ^ntregul ciclu romanesc Les Rougon-Macquart / Familia Rougon-Macquart: «%n „Thérèse Raquin“, am vrut s@ studiez temperamente, iar nu caractere. Aici e toat@ cartea. Am ales personaje complet dominate de nervii }i de s$ngele lor, lipsite de liberul arbitru, t$r$te ^n fiecare act al vie]ii lor de fatalitatea c@rnii. Thérèse }i Laurent sunt ni}te brute omene}ti, nimic mai mult. Am c@utat s@ urm@resc pas cu pas ^n aceste brute h@r]uirea surd@ a patimilor, impulsurilor instinctului, detract@rile cerebrale survenite ^n urma unor crize nervoase. Iubirile celor doi eroi ai mei reprezint@ satisfacerea unor nevoi fizice. Crima pe care o s@v$r}esc este o consecin]@ a adulterului lor (...), remu}c@rile lor reprezint@ oo simpl@ dezordine organic@, o r@zvr@tire a sistemului nervos extrem de ^ncordat. Sufletul este cu totul absent, o recunosc, pentru c@ a}a am vrut s@ fie (...). Scopul pe care l-am urm@rit ^nainte de toate a fost un scop }tiin]ific (...). Am



'iiiiiiijiiiiiii+ar@tat tulbur@rile profunde ale unei firi sangvine ^n contact cu o fire nervoas@.». Mai fiecare capitol, ne ^ncredin]eaz@ autorul ^n continuare, este „studiul unui curios caz de fiziologie“; ^n eroi ca Thérèse, Laurent }. a., Émile Zola }i cei din }coala sa, care a devenit europeano-american@ (francezilor – Guy de Maupassant, Alfonse Daudet, Octav Mirbeau, Henry Becque }. a. –, li s-au al@turat: dramaturgul german Gerhart Hauptmann, prozatorii rom$ni I. L. Caragiale, Liviu Rebreanu }. a., scriitorii ru}i: F. M. Dostoievski, A. P. Cehov, M. Gorki }. a., romancierii americani: Jerome David Salinger, John Ernst Steinbeck, Erskine Caldwel, Truman Capote }. a.), au c@utat animalul }i n-au v@zut dec@t animalul, „not$nd scrupulos senza]iile }i actele acestor fiin]e“, f@c$nd „pe trupuri vii opera]ia analitic@ pe care chirurgii o fac pe cadavre“. Admirabil a deschis c@ile naturalismului / zolismului ^n proza rom$neasc@ I. L. Caragiale, prin nuvelele psihologic-fiziologice, «O f@clie de Pa}te», «%n vreme de r@zboi» etc., unde a aplicat ^n mod special urm@torul s@u principiu estetic „declarat“: «simt enorm }i v@d monstruos». Marele dramaturg }i prozator rom$n din epoca simbiozei clasicism-romantismului pa}optist-unionist valah }i a deschiderilor spre realism, a fost secundat ^n aceast@ direc]ie de Barbu {tef@nescu Delavrancea, L. Rebreanu, Mihail Sorbul, G. M. Zamfirescu }. a.

Neologism



'iiiiiiijiiiiiii+(cf. fr. néologisme)

Prin neologism este desemnat orice cuv$nt nou-creat într-o limb@, „cu proasp@t circuit lingvistic deci“, ori un cuv$nt „împrumutat“ ca „absolut-necesar“ într-o alt@ limb@, dintr-alt@ limb@, unde a fost creat „nu prea demult“, în clasa / categoria lexical-fonetic-stilistic@ a neologismelor dintr-o limb@, în antonimie cu clasa arhaismelor, reunindu-se cele mai noi cuvinte, „fonetisme“, ori construc]ii (locu]iuni, expresii, îmbin@ri sintactice) „proasp@t-intrate în uz“ etc.

Neologismele – fie c@ sunt crea]ii interne (desemn$nd noi produse inventate de un popor, gra]ie savan]ilor / geniilor, talentelor pe care le are ^n domeniile mecanicii, medicinei, electronicii etc.), fie c@ sunt din categoria ^mprumuturilor lexicale – cunosc o perioad@ de consolidare prin comunicare scris@ a „adapt@rilor fonetice“; cuv$ntul fotbal, de exemplu, ^mprumutat pe la ^nceputul secolului al XX-lea, din limba englez@, cum, de altfel, }i cuv$ntul blugi, din engleza american@, s-au pronun]at p$n@ spre mijlocul secolului respectiv, futbol }i blugin}i, scriindu-se de c@tre cunosc@tori – }i pronun]$ndu-se corect – ca ^n limba englez@, foot-ball, blue-jeans; a trecut o bun@ perioad@ de consolidare prin comunicare scris@ a „adapt@rilor fonetice“, ^n func]ie de pronun]ia / scrierea majorit@]ii vorbitorilor de limb@ rom$n@, cam p$n@ ^n orizontul anului 1980, de c$nd termenilor respectivi li se aplic@ principiul fonetic de rostire / scrirere, specific limbii rom$ne: fotbal, blugi. %n secolul al XIX-lea }i



'iiiiiiijiiiiiii+^n prima jum@tate a secolului al XX-lea, majoritatea neologismelor din limba rom$n@ ^}i relev@ sursa ^n limba francez@ (abac, abajur, abandon, abataj, abator, abces, a abdica, abdominal, abera]ie, abil, abis, a aboli etc.), fiind ^n respectiva perioad@ limba cu cel mai mare circuit universal (decis de diploma]ie / politic@, tehnic@ / tehnologie etc.). Dar de c$nd limba englez@ }i-a c$}tigat „statutul de limb@ cu circuit mondial de rangul ^nt$i“, ^ndeosebi, din a doua jum@tate a secolului al XX-lea ^ncoace, ^n limba rom$n@ se ^nregistreaz@ o avalan}@ de neologisme anglo-americane („anglicisme“), unele scriindu-se / pronun]$ndu-se ^n conformitate cu principiul fonetic (fiind deja adaptate / „consolidate“) – baschet, bifetc, clip, dribling, fan, ghem, gol, hit, lider, management, marketing, meci, miting, ring, sandvi}, scor, set, smoching, spicher, spot, supermarket etc. –, altele (cele ^nc@ „neadaptate“), scriindu-se – decamdat@ – f@r@ aplicarea principiului fonetic al dacorom$nei: body-guard (termenul desemn$nd gard@ de corp, dar folosit gre}it ^n mass-media, ^n expresii ca: body-guarzii discotecii, magazinului, restaurantului etc., o uzin@, un magazin, un restaurant etc., neav$nd „paz@ de corp“, ci paznici, sau „agen]i de paz@“), chewing-gum, design, designer, hold-up, hot-dog, living-room, outsider, picup, popcorn, show, talk-show, top-secret, walkman, week-end etc.

Neomodernism(din neo-, „nou“ + -modern-, „nou, recent“ + suf. -ism)



'iiiiiiijiiiiiii+Conceptul de neomodernism (utilizat de o parte

dintre criticii / istoricii }i teoreticienii literari) – în sinonimie cu modernism resurec]ional (sintagm@ mai potrivit@, folosit@ de cealalt@ parte a criticilor / istoricilor }i teoreticienilor literari spre a evita pleonasmita, „nou-nou-ismul“, primului termen) – desemneaz@ puternicul suflu revolu]ionar antiproletcultist din cultura rom$n@, îndeosebi, din literatura noastr@ de dup@ „marea explozie liric@“ din 1964 / 1965, suflu revolu]ionar datorat genera]iei Labi}-St@nescu-Sorescu, genera]ie ce a reînviat modernismul interbelic, în ciuda sinistrului criv@] stalinist ce a pustiit t@r$murile artelor }i }tiin]elor din Rom$nia obsedantului deceniu (1948 – 1958 / 1960), genera]ie ce a înf@ptuit apoi }i marea revolu]ie a paradoxismului (v. supra – modernism resurec]ional).

Not@ (lat. nota, „semn de recunoa}tere“)

Prin not@ este desemnat@ o scurt@ însemnare, sau o indica]ie, ori o remarc@, sau „un micro-comentariu“, cuprinz$nd l@muriri, sau informa]ii, asupra unui cuv$nt / concept, asupra unei probleme etc., din textul la care se face referin]@.

Cuv$ntul / conceptul (sintagma) la care se refer@ nota poart@ în dreapta sus o cifr@ (superscript); nota este amplasat@ „la subsolul“ (în josul) paginii, ori la sf$r}itul unui capitol / volum, scriindu-se cu litere mai mici dec$t cele din textul de baz@.



'iiiiiiijiiiiiii+ Nuvel@(cf. fr. nouvelle)

Nuvela este specia genului epic cu un „plan“ / „panou“ central-ac]ional, unde este proiectat un erou „excep]ional“, sau un „tandem protagonist“, su]inut, ori „antrenat“ din „planuri” / „panouri” complementare de un num@r restr$ns de eroi (inclusiv cel „colectiv”), într-un conflict narativ concentrat.

Dinspre esteticile literare, se vorbe}te despre nuvel@ clasicist@, romantic@, realist@, naturalist@, s@m@n@torist@, poporanist@, expresionist@, paradoxist@ etc.; dup@ alte criterii, nuvelele mai sunt clasificate ^n: fantastice, filosofice, istorice, psihologice etc.

%n „decaedrul de aur“ al nuvelei rom$ne}ti se relev@: «Alexandru L@pu}neanul» de C. Negruzzi, «Moara cu Noroc» de Ioan Slavici, «%n vreme de r@zboi» de I. L. Caragiale, «Catastrofa» de Liviu Rebreanu, «De la noi, la Cladova» de Gala Galaction, «La [ig@nci» de Mircea Eliade, «Mistre]ii erau bl$nzi» de {tefan B@nulescu, «Duios Anastasia trecea» de Dumitru Radu Popescu, «Dincolo de nisipuri» de F@nu} Neagu }i «Re^ntoarcerea posibil@» de Sorin Titel (nuvela lui F@nu} Neagu este abordat@ }i ca povestire; nuvelele lui Ioan Slavici }i Sorin Titel sunt privite }i ca „microromane“).

Obiectivare(din infinitivul lung al verbului a obiectiva < fr. objectiver)



'iiiiiiijiiiiiii+Prin obiectivare se în]elege, fie considerarea

unui lucru ca exist$nd în afar@ de con}tiin]a omului }i independent de ea, fie o categorie filosofic-estetic@ a implement@rii capacit@]ii artistului în a metamorfoza / sublima for]ele, aptitudinile, g$ndirea uman@, medita]iile / sentimentele sale, în „calit@]i ale realului“, în rezultate cu o existen]@ obiectiv@, adic@, hartmanian spus, în realizarea unei f@pturi / f@ptuiri reale, durabile, în care se relev@ un con]inut spiritual.

Obiectivitate(cf. fr. obiectivité)

Prin obiectivitate este desemnat raportul de adecvare între „real-intimul“ univers al operei de art@ }i „real-exteriorul“ lumii ca „existen]@ }i valoare independente de spirit“, raport determinat de capacitatea de reflectare a unui eu artistic pus ca „oglind@“ într-un anumit unghi de subiectivitate a mediului social / fizic.

Od@(cf. fr. ode < gr. ode „c$ntec“)

Oda este specia genului liric în care se d@ expresie – elevat, solemn – unui elan admirativ fa]@ de Patrie / Limb@, fa]@ de un Ideal / Idee, fa]@ de o personalitate excep]ional@, eroic@, fa]@ de un eveniment crucial etc.

%n antichitatea greco-latin@, oda a fost asociat@ cu c$ntecul, ^ntr-un cadru sublim-s@rb@toresc. Poe]ii evmezici / moderni au



'iiiiiiijiiiiiii+renun]at la c$ntec, p@str$nd doar sublim-s@rb@torescul. %n „deschiderea“ odei, se afl@ ^ntotdeauna o invoca]ie retoric@.

%n „decaedrul de aur“ al odei rom$ne}ti se ^nr@z@resc: «Cine-}i face zid de pace...» (1673) de Dosoftei, «La Patrie» de Gh. Asachi, «Od@ osta}ilor rom$ni» de Vasile Alecsandri, «Od@ (^n metru antic)» de Mihai Eminescu, «Bel}ug» de Tudor Arghezi, «Od@ simplissimei flori» de Lucian Blaga, «B@lcescu tr@ind» de Ion Barbu, «Laud@ Limbii Rom$ne» de Petre Ghelmez, «Od@ bucuriei» de Nichita St@nescu }i «Od@ la steaua Limbii Rom$ne» de Ion Pachia Tatomirescu: Limb@ Rom$n@, stea din Carpa]i, / N@sc@toare etern@ luminii de fra]i, / Roind printre nouri, lucind sub p@duri, / Bezna stufoas@ ne-o-nflori}i în r@suri...! // Limb@ Rom$n@, steau@-n Carpa]i, / Ne-ai tot dus în lumin@ din ta]i-împ@ra]i – / {i-n partea de inim@ a Istrului sf$nt, / Column@ de munte ne-ai f@cut }i cuv$nt; // {i matca, de nunt@, îmbobocit-ai frumos, / La curcubeul ce flutur@-n cerul de os, / L@st@rindu-l zilnic în miresme }i-n zei, / Cu-a laptelui spum@, cu-argele de miei...! // Limb@ Rom$n@, stea din Carpa]i / Ne-ai str$ns între raze ca mama pe fra]i. / Pustiuri de hoarde printre noi au trecut: / Ne-nvin}i, ne-ntrema}i sub al soarelui scut – // Scut care are-n Alba Iulia cas@ / {i Mihaiul Viteaz, lum$nare la mas@ – / El, flac@r@ sacr@, în bolt@ seme], / Din Tisa la Nistru, sub cer-Vorone] – / Chiar dac@ imperii t@iar@ zarea la Prut, / Mihaiul-Viteaz e-n to]i ren@scut...! // Limb@ Rom$n@, stea-n V$rful cu Dor, / Nuntitu-ne-ai sorii în val-Tricolor: / Limb@ Rom$n@, fagure de miere, / Lamur@-flamur@, etern@-nviere...! (TPaz, 39 sq.).

Oniric / onirism(cf. fr. onyrique / onirisme)



'iiiiiiijiiiiiii+Oniric este tot ceea ce ]ine, tot ceea ce se

refer@ la vis, incluz$ndu-se }i delirul, ori halucina]ia, în vreme ce onirismul desemneaz@ o direc]ie artistic@ inaugurat@ de romantici, ori o structur@ estetic@ rezultat@ din fluxul spontan al unei con}tiin]e auctoriale, autoproiectat@ în sfera visului, opus@ celei realiste.

Ora]ie (de nunt@)(lat. oratio, „cuv$ntare“)

Ora]ia (de nunt@) este o specie epic-teatral-folcloric-dacorom$neasc@, „pus@ în act“ la nun]ile tradi]ionale, de la sate, c$nd alaiul mirelui ajunge în fa]a cur]ii / casei miresei }i c$nd con@carul-actor-improvizat roste}te un amplu oralo-text versificat, o alegorie „gradat@“ despre un t$n@r împ@rat – care se identific@ în persoana mirelui – aflat la v$n@toare de c@prioare, bineîn]eles, înso]it de o}teni (alaiul de nunta}i), ce d@ de urme de z$n@, metamorfozat@ sau nu în c@prioar@ (aluzie la mireas@), hot@r$ndu-se s-o afle cu orice pre] }i s-o duc@ la palatu-i, s@-i fie so]ie-mp@r@teas@, rostire conduc$ndu-se dup@ un scenariu „bine articulat“, între elementele de fabulos, de „nup]ial solemn“, fiind abil-strecurate momente comice („înscenarea asediului casei-cetate a miresii“, „capitularea“, „luarea prizonierilor“, „oferirea plosc@i“, „înt$lnirea socrilor“ etc.), în acompaniamentul l@utelor, în „horele“ adecvate momentelor, într-un teatru viu, antren$nd toat@ comunitatea.



'iiiiiiijiiiiiii+%n 1869, ^n t$rgul Urziceni de Ialomi]a,

exista un vestit con@cer, G. Rafail@, care a rostit o ampl@ ora]ie }i «la nunta d-rei Stoica», dup@ cum afl@m din nota ^nso]itoare a lui G. Dem. Teodorescu: «...Junele nostru ^mp@rat, / Frumu}el mi s-a sculat / %ntr-o zi de diminea]@, / Dup-a norilor ro}ea]@. / Vr$nd s@ plece-n v$n@toare / Cu tineri, cu pomp@ mare, / S-a sculat, s-a g@tit bine, / S-a armat cum se cuvine / {i, lu$nd bucium, ^ndat@ / Bucium@ cu el o dat@. / Str$nse el osta}i mul]ime, / Tot voinici de c@l@rime – / {i ageri, cu m@iestrie / La arc }i v$n@torie. / Apoi, cu ei, pe r@coare, / A plecat la v$n@toare. / S@-noureze, / S@ v$neze / Mun]ii / Cu dealurile, / P@durile / Cu umbrele / {i v@ile / Cu luncile. / (...) / Dar se p@rea c-o n@luc@ / %i tot zicea s@ se duc@. / El cu arc, s@geata-n m$n@, / Ajunse la o f$nt$n@ / {i, v@z$nd urm@ de fiar@, / Aci to]i desc@licar@ / S@ se uite, s@ priveasc@ / {i urma s@ o ghiceasc@. / St$nd dar astfel fiecare / {i privind-o cu mirare, / Unii-au zis c@ e de z$n@ / (Aib-o-mp@ratul de m$n@ !), Al]ii c@-i floare cr@iasc@ / (Aib-o-mp@ratul mireas@ !). / (...) / {i cu inima-nfocat@, / Plec@ pe urma-i ^ndat@. / Dup@ d$nsa se tot duse / P$n@ v@zu c@-l aduse / Cu toat@ o}tirea noastr@ / Drept cur]ile dumneavoastr@, / Unde a z@rit o floare / Ca o stea str@lucitoare. / (...) / Este carte l@tineasc@: / Pune]i ca s@ v-o citeasc@ ! / De nu }ti]i, ca de c@rbune / V@ feri]i m$na a pune, / {i chema]i popa s@ vie, / C@ el l@tine}te }tie; /



'iiiiiiijiiiiiii+Dar nu vrunul barb@-lung@ / Trei zile s@ nu-i ajung@, / Nici vreun cu barba rar@ / S@ ne ]ie p$n' desear@, / (...) / Ci, cum vede]i, plosca noastr@ / Cu vin de la Dealul-Mare / (C$nd be]i, c@ciula v@ sare !) / Cu vin de la Valea-Lung@ / (C$nd be]i, face]i gura pung@ !) / Pofti]i de-nchina]i o dat@, / V@ uda]i gura c@scat@, / S-o trece]i din m$n@-n m$n@, / S@ ne da]i pe acea z$n@ / S-o ducem la ^mp@ratul / {i s@ contenim tot sfatul...» (TPp, I, 119 – 123).

Orfic / orfism(cf. fr. orphique / orphisme)

Orfic înseamn@ tot ceea ce se refer@ la Orfeu, fiul lui Oiagru, legendar rege pelasgo-thrac, ori caracteristica unui text, a unei poezii, care trimite la cele 88 de imnuri p@strate de la nemuritorul poet pelasgo-thrac, text / poezie apar]in$nd ezotericului, misteriosului / ini]iaticului etc., în vreme ce orfismul desemneaz@ mi}c@ri religioase, sau literare, de tip misteric / ini]iatic, pornind de la principiul potrivit c@ruia sufletul este de natur@ divin@, corpul fiindu-i morm$nt (soma – sema), ori, în general, de la principii de pe lamelele de aur cu inscrip]ii zalmoxiano-orfico-pythagoreice descoperite la Petelia / Thurium, dar }i de la principii moderne ]in$nd de sfera „artei pure“ etc.

Reproducem dou@ inscrip]ii zalmoxiano-orfico-pythagoreice de pe lamelele de aur de la Petelia-Thurium, unde reverbereaz@ nunta cosmic@ din arhicunoscuta balad@ valah@ /



'iiiiiiijiiiiiii+dacorom$neasc@, «Pe-o Gur@ de Rai»/ «Miori]a»): «Sunt Fiul P@m$ntului }i al Cerului %nstelat, dar sunt de semin]ie cereasc@, s-o }ti]i }i voi...!»; «Eu vin s@-]i cer m$na ca unul pur dintre cei puri, o, Cr@ias@-a-Lumii...! C@ci }i eu m@ m$ndresc cu apartenen]a la prea-fericita voastr@ semin]ie...».

Oximoron(cf. fr. / lat. oxymoron < gr. oxys „ascu]it, inteligent, picant“

+ moros, „n@uc“)

Oximoronul este figura de stil ce const@ în sintagmarea surprinz@toare de catharsis a dou@ sau mai multe cuvinte aparent-incompatibile, „în cheia“ paradoxului.

Este cultivat ^n poezia rom$n@ ^nc@ din orizontul anului 370 d. H.: «Tu, %ntrupatul-^n-Om ^ntru m$ntuirea-i, n-ai strigat frica-n p$ntecul Fecioarei, / Tu, Biruitorul-din-Suli]a-Mor]ii, deschis-ai credincio}ilor poarta-mp@r@]iei cerurilor...» (Niceta Remesianu, Te, Deum, laudamus... / Pe Tine, Doamne, Te l@ud@m...); «Suferin]@, tu, dureros de dulce...» (Mihai Eminescu, Od@ – în metru antic); «Din ceas, dedus ad$ncul acestei calme creste, / Intrat@ prin oglind@ ^n m$ntuit azur...» (Ion Barbu, Din ceas, dedus...); «O Golgot@ }eas@...» (Tudor Arghezi, Galere); «Negru soare, negru soare / a plecat s@ se ^nsoare...», sau: « – Zoria,-n um@rul t@u, / locuie}te-un zeu ! / Vine iar s@ ne lumine / r@d@cina-Nime / }i-n ^nalt, }i-n



'iiiiiiijiiiiiii+ad$ncime, / }i-n ninsori de-ntunecime...» (Ion Pachia Tatomirescu, Demon, 1 / Balada Zoriei...) etc.

Tudor Vianu (supra, «Epitetul»), abord$nd epitetul eminescian, desemneaz@ oximoronul prin sintagma epitet antitetic: «Bulg@rul este o bucat@ de materie solid@ (cp. bulg@r de granit, %mp@rat }i proletar), dar poetul leag@ de acest cuv$nt un epitet antitetic, c$nd vorbe}te de bulg@ri fluizi [ai izvoarelor] (C@lin). Tot astfel no]iunea de farmec se leag@ ^ndeob}te cu reprezentarea unor sentimente pl@cute: poetul ^i atribuie ^ns@ un epitet antitetic, atunci c$nd vorbe}te de farmec dureros (Povestea teiului). Eminescu n-a folosit prea deseori epitetul antitetic, a}a cum fac scriitorii care cultiv@ paradoxul. Dar pentru exprimarea sentimentului iubirii sau a sunetelor care par s-o manifeste (sunetul cornului, o tem@ deseori reluat@ de romantici), Eminescu a revenit necontenit la asocierea dintre expresia durerii }i a volupt@]ii, fie c@ asocierea aceasta se produce ^ntre nume }i determinantul lui, fie c@ antiteza exist@ ^ntre cele dou@ epitete ale unui al treilea termen: amoroas@-dulce jale (Strigoii), dulce jale (C@lin), A privirei ei tiranic@ dulcea]@ (Rime alegorice), (...) ucig@toare visuri de pl@cere (Iubind în tain@...). Frecven]a destul de mare a epitetului antitetic ^n exprimarea sentimentului iubirii pune ^n lumin@ una din emo]iile tipice ale poetului.» (VSS, 166 sq.).

Pamflet(cf. fr. pamphlet)



'iiiiiiijiiiiiii+Pamfletul este specia liric@ / epic@ satiric-

vitriolant@, în versuri sau în proz@, unde sunt înfierate atitudini, fapte, concep]ii negative etc.

%n literatura rom$n@, specia este cultivat@ de la Dimitrie Cantemir, Ion Heliade R@dulescu }i Al. Macedonski, la Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, Geo Bogza, Marin Sorescu, Corneliu Vadim Tudor }. a.

Panteism(cf. fr. panthéisme)

Panteismul este o concep]ie filosofic-religioas@ potrivit c@reia Dumnezeu }i Natura sunt identice, în literatur@ manifest$ndu-se prin cultul / divinizarea naturii, prin imaginea ens-ului integrat armonic în marele întreg cosmic }i comunic$nd firesc cu elementarele regnuri.

Pantum(cf. fr. pantoum < malaezianul panthum, „c$ntec bifurcat“)

Pantumul este o poezie cu form@ fix@, în care al doilea }i al patrulea vers dintr-un catren formeaz@ primul }i al treilea vers din catrenul urm@tor, în fiecare strof@ dezvolt$ndu-se „paralel-invers“ dou@ serii de imagini, dou@ teme distincte }i contrastante, versul din „deschiderea“ poeziei fiind }i „vers de închidere“.

Eugeniu Speran]ia, abord$nd }i aceast@ form@ fix@, preponderent liric@, ivit@ ^n literatura rom$n@ pe filier@ francez@, tocmai din Malaezia, subliniaz@: «Ceea ce caracterizeaz@



'iiiiiiijiiiiiii+„pantumul“ este regula conform c@reia (cum explic@ Th. de Banville ^n al s@u „Mic tratat de poezie francez@“) ^n tot cuprinsul poeziei trebuie s@ alterneze „dou@ sensuri“, adic@ dou@ preocup@ri ale min]ii: „un sens ^n primele dou@ versuri ale fiec@rei strofe, cel@lalt ^n ultimele dou@ versuri ale strofei“.»; «Despre aceste sensuri paralele, Banville observ@ c@, de}i cu totul diferite, ele se amestec@, ^}i corespund, se completeaz@ }i se p@trund ^ntre ele prin delicate }i insensibile raporturi de sentiment }i armonie» (SpPoe, 81 sq.), ca }i ^n celebrul pantum semnat de Cincinat Pavelescu: V$ntul smulge frunza moart@ / Pe pustiile c@r@ri. / Raza g$ndului m@ poart@ / %n albastre dep@rt@ri... // Pe pustiile c@r@ri / Toamna zv$ntur@ nisipul. / %n albastre dep@rt@ri / Parc@-i v@d }i ast@zi chipul. // Toamna zv$ntur@ nisipul / Pres@rat cu frunze de-aur. / Parc@-i v@d }i ast@zi chipul / Sub al buclelor tezaur...// (...) // Simte cr$ngul c-o s@ moar@, / Pe c$nd frunza-i pl$nge-n v$nt... / Nestatornica fecioar@ / Mi-a f@cut un jur@m$nt; // Pe c$nd frunza-i pl$nge-n v$nt, / Se-ntristeaz@ v@i }i lunci. / Mi-a f@cut un jur@m$nt... / Unde-i vremea de atunci ? // Se-ntristeaz@ v@i }i lunci / Suferind aceea}i soart@... / Unde-i vremea de atunci ? / ... V$ntul smulge frunza moart@.

Parabol@(cf. fr. parabole < lat. parabola, „compara]ie“)

Conceptul de parabol@ evolueaz@ de la anticele povestiri religioase încifr$nd în planul lor figurat o moral@ / înv@]@tur@, la modernele desf@}ur@ri narative de tipul macronuvelei / romanului, privind „condi]ia uman@“,



'iiiiiiijiiiiiii+„invincibilitatea omului“, „inaccesibilul“, „limitele tragic-existen]ale“ etc.

Franz Kafka (1883 – 1924), ^n «Procesul» / «Der Prozess», realizeaz@ o ampl@ parabol@ despre autoritate, lege }i sanc]iune. Ernest Hemingway (1899 – 1961), ^n macronuvela / microromanul «B@tr$nul }i Marea» / «The Old Man and the Sea», dezvolt@ o parabol@ a condi]iei umane, „a invincibilit@]ii omului“. Protagonistul nara]iunii, b@tr$nul Santiago, pescar dintr-un sat cubanez de coast@, iese la pescuit, ^n larg, pe Gulf-Stream, }i, „ocolitului de noroc“ (salao) vreme de optzeci }i patru de zile, tocmai ^ntr-a optzeci }i cincea zi i se prinde „^n undi]@ / harpon“ un marlin (uria} pe}te-spad@); lupta ^nd$rjit@ dintre om }i pe}te dureaz@ dou@ nop]i }i dou@ zile, marlinul tr@g$nd barca dup@ el ^n larg; r@pus p$n@ la urm@, marlinul nu poate fi ridicat „la bord“; bucuros c@ a prins „pe}tele vie]ii“, Santiago ^l remorcheaz@, ^ndrept$ndu-}i barca „^mpovarat@“ spre ]@rm; dar pe drumul de ^ntoarcere, este descoperit de rechinii ce, ^n ciuda „amenin]@rilor / ^nfrunt@rilor pescarului b@tr$n“, ^i devoreaz@ „ihtiocomoara“, Santiago ajung$nd la mal doar cu scheletul marlinului.

Paradigm@(lat. / gr. paradigma / paradeigma, „model“)

Paradigma desemneaz@ fie totalitatea formelor flexionare ale unui cuv$nt, fie orice



'iiiiiiijiiiiiii+clas@ de elemente lingvistice, indiferent de principiul ce guverneaz@ reunirea lor, adic@ „grupurile asociative“ din concep]ia lui Ferdinand de Saussure.

Paradoxism(din paradox < gr. paradoxon, „contrar a}tept@rii,

extraordinar“ + suf. -ism)

Paradoxismul desemneaz@: fie o figur@ de retoric@ prin care se d@ impresia c@ se unesc dou@ elemente aparent contrare, fie curentul literar fundamentat de genera]ia Labi}-St@nescu-Sorescu, imediat dup@ resurec]ia modernist@ ce a culminat cu „marea explozie liric@“ din 1964 – 1965, curent ap@rut ca reac]ie la paradoxurile sociale din Rom$nia regimurilor de tip totalitarist-comunist, ca reac]ie la limitele tragic-existen]iale ale ens-ului din a doua jum@tate a secolului al XX-lea, sau ca reac]ie la reificarea fiin]ei umane, ca reac]ie împotriva literaturii }ablonarde, aservit@ dictaturii, ca reac]ie împotriva „filosofiei“ / „dialecticii marxist-leniniste“, ori ca reac]ie împotriva curentelor literare / filosofice anterioare, „realismul socialist“ / „umanismul socialist“ (aflate în slujba f@uririi unui homo sovieticus rom$n), sau ca reac]ie la „nihilistele“ curente de avangard@, estetica paradoxismului promov$nd urm@toarele principii: (1) conjugarea – la moduri lirice, epice, dramatice – a paradoxurilor existen]iale ale secolului; (2) dinamitarea miturilor fundamentale pelasgo-daco-thracice / valahice (dacorom$ne}ti-arhaice) }i ale omenirii întregi, sublimarea /



'iiiiiiijiiiiiii+rafinarea mitemelor, relev$nd noua demiurgologie, cu omul în centrul „genezelor“ / „universurilor“ (cosmosului), eroul liric, epic / dramatic substituind ori trec$nd în „plan secund“ Demiurgul (Atoatecreatorul / Atot}tiutorul, Divinitatea Fundamental@); (3) revolu]ia semnificantului împotriva semnificatului, oper$nd predilect cu semnificantul n@sc@tor de semnificat, decret$nd biblic, paradoxist / „antimarxist“, c@ materia decurge din Cuv$nt, întruc$t cuv$ntul este „materie“ (informaterie, de fapt), întruc$t }i cuv$ntul are o structur@ similar@ structurii atomului, „repet$nd structura materiei“; (4) „spargerea“ infinitului limitelor tragic-existen]iale prin for]a / puterea metaforei (sinesteziei) / simbolului (viziunii), cultiv$nd ne-Cuv$ntul – dac@ materiei i „se cupleaz@“ cuv$ntul, atunci antimateriei, indiscutabil, i „se asociaz@“ necuv$ntul, într-un plan non-semantic, nonlirico-semantic-sincretic – }i f@c$nd saltul g$ndirii din liniar (dichotomic) în neliniar / polidimensional („disipativ“, dar „vectorizat”); (5) reliefarea unei noi geografii a literaturii rom$ne / universale }i a unui nou autohtonism, }tiindu-se c@ autohtonismul se constituie „în cea mai puternic@ }i original@ direc]ie spre universalitate dintr-o literatur@ na]ional@“ }i c@ „numai prin autohtonism o republic@ interioar@ devine republic@ spiritual@ în proiec]ie universal@, acord$ndu-se }anse de afirmare tuturor ariilor spirituale (mari }i mici) întru varietatea armonic@



'iiiiiiijiiiiiii+a Logosului, cunosc$nd ritmice „altoiuri“, înfloriri }i reînfloriri pe sec]iunea de aur decis@ de raportul tradi]ie–inova]ie, disting$ndu-se în primul r$nd prin obiectivarea „imaginarului“ }i prin reflectarea st@rilor / tensiunilor din noile realit@]i ale lumii (politice, economico-sociale, culturale / civilizatiorii etc.), din noile „adev@ruri” }tiin]ifice („puls$nd” în orizontul cunoa}terii metaforice, apoi „propuls$nd” acest orizont), cu vectoriz@ri incandescente spre priveli}tea Fiin]ei; (6) culti-varea limbii materne ca „sacr@ limb@”, ca „vehicul” spiritual „indestructibil” / „invulnerabil”, „inalienabil”, „incontestabil” }i „indiscutabil”, al existen]ei unui popor prin istorii, lupta împotriva „exploat@rii” unei limbi na]ionale de c@tre limbile „imperiale”, militarea împotriva „monopolului” studierii limbii ruse în }coli / facult@]i (în Rom$nia, ca }i în alte ]@ri socialiste, «limba rus@ devenise, din 1948, limb@ obligatorie, fiind predat@ din clasa a IV-a, deci de la v$rsta de 10 ani, }i p$n@ n anul III de facultate, fiind deci „înv@]at@” timp de 10 ani» – GIr, 263), c@ci limba matern@ – sf$nta Limb@ Rom$n@ – este Patrie («Limba rom$n@ este Patria mea» – N. St@nescu); (7) polidimensionarea / „diseminarea” eului la scara întregului macrocosm / microcosm }i cultivarea holopoemului, aria lirosofiei fiind, desigur, macrocosmosul }i microcosmosul, unde poetul reinstituie înaltul spirit justi]iar al lumilor / universurilor; (8) abordarea „f@r@ frontiere” a viabilelor structuri literare clasice, moderne }i ultramoderne,



'iiiiiiijiiiiiii+eviden]iate în timpii literaturii de la origini p$n@ azi, crearea de noi structuri, dac@ este necesar, cu buna respectare a echilibrului, a raportului sacru tradi]ionalism – modernism, din interiorul tuturor genurilor / speciilor literare; (9) cultivarea versului liber – dac@ serve}te punerii în eviden]@ a unui autentic, inedit relief sufletesc –, dar }i a poeziei cu form@ fix@, „clasic@” ori nou-creat@ „form@ fix@”, dac@ reverbereaz@ mai profund gustul, spiritul, spa]iul spiritual / literar contemporan, antrenarea, revitalizarea, din estetica tuturor curentelor literare precedente / sincrone, a celor mai rafinate tehnici, elemente de prozodie, resurec]ionarea acestora – unde este solicitat@, chiar revolu]ionarea –, numai în spiritul catharsis-ului; (10) recapacitarea infinit-dimensional@ a vectoriz@rilor paralele înverse între orizontul cunoa}terii }tiin]ifice }i orizontul cunoa}terii meataforice – „orizont-avangard@“ – întru spargerea oric@ror limite; (11) rafinarea p$n@ la atingerea / ob]inerea „absolutului”, rafinarea în „absolut” a paradoxismului, a însinelui paradoxismului.

Paralelism sintactic

Prin paralelism sintactic se în]elege procedeul de expresivitate compozi]ional@ a unui text, const$nd în dispunerea simetric@ a }irului de figuri, comparabile prin asem@nare / contrast.

Mai exist@ paralelism: (1) biblic-sinonimic (specific «Bibliei – Psalmii lui David», unde



'iiiiiiijiiiiiii+membrii frazei reiau aceea}i idee, prin imagini din aceea}i sfer@); (2) biblic-antitetic (imagini / idei „contrastante“); (3) biblic-sintetic (idei dispuse pe ritm simetric); (4) retoric (^n fermec@toarele fraze / „versete“ din «C$ntarea Rom$niei» de A. Russo) etc. De obicei, anafora (repetarea unui cuv$nt, a unei expresii, la ^nceputul unei fraze, pentru accentuarea ideii, ori pentru „simetrizare“) solicit@ paralelismul sintactic: ...{i dac@ stele bat în lac / Ad$ncu-i lumin$ndu-l, / E ca durerea mea s-o-mpac / %nsenin$ndu-mi g$ndul. // {i dac@ norii de}i se duc / De iese-n luciu luna, / E ca aminte s@-mi aduc / de tine-ntotdeauna. (M. Eminescu, «{i dac@...»).

Parigmenon

Parigmenon ca figur@ de stil este o repeti]ie gramatical@ const$nd, de regul@, în reluarea unui radical de verb intranzitiv prin „complementaritate intern@“, dar }i în alte situa]ii ce „cristalizeaz@“ sentimentul, ce nu-l „pulverizeaz@“.

(Exemplu: «Sau, vis$nd cu doina trist@ a voinicului de munte, / Vis al apelor ad$nce }i al st$ncelor c@runte, / Visul selbelor b@tr$ne... / ... / A]i luptat lupt@ de}art@...» – «Epigonii» de M. Eminescu; «Am s@rutat-o, scos din min]i, / Pe ochii reci, pe g$t, pe gur@, / Cu mii de s@rut@ri fierbin]i. // T$rziu ne-am desp@r]it...» – Iubire de Al. Vlahu]@).

Parnasianism



'iiiiiiijiiiiiii+(din Parnas, „miticul munte al muzelor / poe]ilor“ ^n sudul Pelasgo-Daco-Thra-ciei, azi apar]in$nd Greciei + sufixarea

dubl@ cu -ian- }i apoi cu -ism)

Parnasianismul este un curent literar care s-a impus prin }coala poetic@ francez@, între anii 1850 }i 1880, ca reac]ie antiromantic@, promov$nd: (1) impersonalismul; (2) natura obiectivat@ – în viziuni întemeiate pe receptarea strict senzorial@ a lucrurilor; (3) cultivarea formelor fixe de poezie (sonetul, rondelul, glosa, gazelul etc.) }i a tiparelor prozodice alambicate; (4) elogiul civiliza]iilor (arhetipale }i interferen]iale), al mitologiilor, religiilor, geografia liric@ devenind planetar@; (5) surprinderea spa]iilor exotice / luxuriante, de la cele polare la cele ecuatoriale, }i lauda obiectelor / lucrurilor din sfere înalte (nestematele, metalele rare, podoabele de interior etc.).

Primul triumf al parnasianismului francez se ^nregistreaz@ ^n anul 1866, prin publicarea celebrei antologii Le Parnasse contemporain (Théophile Gautier, Leconte de Lisle, Théodore de Banville, José Maria de Hérédia, Sully-Prudhomme }. a.).

%n literatura rom$n@, ^nc@ din 1880 }i p$n@ ^n epoca interbelic@, al@turi de simbolism, parnasianismul a reprezentat o notabil@ direc]ie „modernist@“ a „poeziei noui / decadente“, direc]ie promovat@ – ^n „simbioza parnasianism-simbolism“ – ^ndeosebi de revistele «Literatorul» (Bucure}ti, 20 ianuarie 1880 – 12



'iiiiiiijiiiiiii+octombrie 1918), «Viea]a nou@» (Bucure}ti, 1 februarie 1905 – 1925), «Versuri» / «Versuri }i proz@» (Ia}i, 1911 / 1912 – 1913) etc. Primele semne ale parnasianismului }i-au f@cut apari]ia ^n literatura rom$n@, ^ntre 1866 }i 1869, ^n «Pasteluri» de Vasile Alecsandri, aproape sincron cu cele din Fran]a, unde curentul }i-a avut „prima }coal@“ ^ntre 1866 }i 1880, c@ci bardul de la Mirce}ti era la curent cu orice noutate / mi}care literar@ francez@; dar prima veritabil@ „}coal@“ parnasiano-simbolist@ din literatura rom$n@ se datoreaz@ lui Alexandru Macedonski (14 martie 1854 – 24 septembrie 1920), cenaclului }i revistei sale, Literatorul (1880 – 1918 / 1920), pe care le-a condus }i ^n primele dou@ decenii ale secolului al XX-lea.

Estetica parnasianismului. %n primul r$nd, parnasianismul a ^nsemnat obiectivitate fa]@ de nebulozit@]ile lirice ale romantismului, obiectivitate sus]inut@ / solicitat@ }i de formele prozodice fixe cultivate, pun$nd inspira]ia }i fluctua]iile ei ^n tipare, ^ntru „cristalizare“, spre a intra apoi „^n circuit“ ca „produs nobil / ^nnobilator“ care s@ par@ „de provenien]@ exterioar@“, „din afara eului“. Frumosul preferat de parnasieni era cel din picturile / sculpturile antichit@]ii, din miturile }i istoriile civiliza]iilor arhetipale din toate ariile planetei, ^ndeosebi (dup@ cum arat@ }i numele mi}c@rii, de la pelasgo-thracul „munte al muzelor“, Parnas) din Hellada. %n spiritul parnasienilor, Hellada / antichitatea cap@t@ culori vii, picturalul, vizualul



'iiiiiiijiiiiiii+domin$nd totul: nimfe cu s$ni albi, cobor$nd din ]inuturi marmoreene, cu corpuri ml@dioase, ^mbietoare, de culoarea petalelor de trandafir ^mpr@}tiind parfumuri, mai ales de liliac, lev@n]ic@, roze, cu ^mbr@]i}@ri gra]ioase, ^ntr-o muzic@ misterioas@ a lirelor, cu apari]ia bacantelor ^ntr-un „triplu delir“ etc. Parnasienii abordeaz@ problema ^mbog@]irii rimelor „marii armonii“, descoper@ / redescoper@ forme fixe prozodice din cele mai alambicate }i le pun ^n circuit: hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul, spondeul, amfimacrul, peonii etc.; pre]uiesc }i cultiv@ foarte mult poezia cu form@ fix@: sonetul (pe primul loc), rondelul, glosa, gazelul, epitalamul, rubaiatul, pantumul, haiku-ul, micropoemul-tanka etc.; preiau de la romantici ceea ce le convine, fiind preocupa]i de exotism (cadre / atmosfer@), de feeric, de peisajele luxuriante, ori de cele ecuatoriale, polare, extrem-orientale, de japonezerii / chinezerii etc., dar cu proiectare ^n impersonal, „^n zone statice“, „sub o cupol@ de ghea]@“, „ca ^ntr-o vitrin@“. Prin parnasieni, geografia liric@ s-a extins la ^ntregul cosmos. C$nd li s-a repro}at insensibilitatea, parnasienii au protestat; au argumentat c@ imaginile de senin@tate, frazele echilibrate pot s@ exprime marile dureri / idei; au fost de acord c@ „forma“ poate fi „impasibil@“, sculptural@, dar foarte pur@ ^n liniile sale. Detestarea „incoeren]ei ideii“, a „incorectitudinii limbajului“ r@m$ne



'iiiiiiijiiiiiii+punctul invulnerabil al parnasienilor (de fapt, „arm@tura“ e din 1872, dat@ de Micul tratat de poezie francez@ – Petit traité de poésie française – de Théodore de Banville, adev@ratul „manual“ al noului curent).

Parnasianismul european este bine reprezentat de poe]ii francezi (prin care }coala parnasianismului s-a impus): Théophile Gautier («Les Emaux et Camées»), Théodore de Banville («Les Camées parisiens», «Le Sang de la Coupe»), Leconte de Lisle («Poèmes antiques», «Poèmes barbares»), José-Maria de Hérédia («Les Trophées»), Sully-Prudhomme, François Coppée, Catulle Mendès }. a., de poe]ii englezi: Austin Dobson, Edmund Gosse, Andrew Lang }. a., de poe]ii germani, de la August Graf von Platen la Stefan George }. a., de poe]ii iberici av$nd ^n frunte pe Ruben Dario, de noua }coal@ de la Atena, reprezentat@ de Kostis Palamas, de poe]ii rom$ni: Alexandru Macedonski («Poema rondelurilor», 1927), Ion Pillat, Ion Barbu („ciclul poemelor publicate ^n Sbur@torul“), ori de cei antologa]i de Nicolae Davidescu, ^n 1943, ^n volumul Din poezia noastr@ parnasian@: Mircea Demetriad, Gabriel Donna, Alex. Obedenaru, Gh. Orleanu, Alex. Petroff }i Iuliu Cezar S@vescu (Br@ila, 28 septembrie 1866 – 9 martie 1903, Bucure}ti); important este }i aportul parnasienilor rom$ni de la cump@na secolului al XX-lea }i dintre anii 1950 }i 2000: Eugeniu Speran]ia (1888 – 1972; avem ^n vedere volumul Poezii, ap@rut ^n 1966), D. Rari}te («Maria Magdalena», 1937;



'iiiiiiijiiiiiii+«Valuri ^mpietrite», 1941), Ion Acsan («Prim@vara cosmic@», 1962), Al. Andri]oiu («Constela]ia lirei», 1963; «Simetrii», 1970; «Euritmii», 1972), Mircea Ciobanu («Imnuri pentru nesomnul cuvintelor», 1966), Eugen Dorcescu («Pax magna», 1972; «Desen ^n galben», 1978; «Culeg@torul de alge», 1985; «Epistole», 1990), Ilarie Hinoveanu («Cocorul din unghi», 1967) }. a.

Parodie(cf. fr. parodie < lat. parodia < para-, „al@turi“, + -ode,

„c$ntec“)

Parodia desemneaz@ o imita]ie cu accente ironice / satirice în punctele vulnerabile, a unei crea]ii considerat@ de exper]ii în materie }i de autor în r$ndurile valorilor „unice“, „incontestabile“ }i „indiscutabile“, „imita]ia“ av$nd chiar o „b@taie mai lung@“, viz$nd critic un întreg fenomen artistic, ori un sistem anacronic, o întreag@ stare proast@ de lucruri etc.

%n literatura rom$n@, specia este bine reprezentat@, de la I. L. Caragiale, G. Top$rceanu }. a., la Marin Sorescu, Efim Tarlapan }. a. Volumul de debut al lui Marin Sorescu, Singur printre poe]i, publicat ^n 1964, volum con]in$nd numai parodii, se constituie ^ntr-o „subtil@“ critic@ a „roadelor“ politicii stalinist-culturale ^n perimetrul literaturii din epoca proletcultismului. O arhitr$mbi]at@ „ars poetica angajat@“ a lui Mihai Beniuc – C$nd voi izbi odat@ eu cu barda / Aceast@ st$nc@ are s@ se crape / {i



'iiiiiiijiiiiiii+va ]$}ni din ea }uvoi de ape ! / B@ie]i, aceasta este arta ! –, analizat@ ^n toate manualele }colare, ^n toate cursurile universitar-filologice etc., memorat@ de zeci de promo]ii, impus@ tuturor din pozi]ia politic@ foarte ^nalt@ a autorului (doctor ^n psihologia animalelor, ata}at cultural al Rom$niei la Moscova, ^ntre anii 1946 }i 1948, deputat ^n Marea Adunare Na]ional@ = „Parlamentul Comunist din Rom$nia“ }i pre}edinte al Uniunii Scriitorilor din Rom$nia, ^ntre anii 1949 }i 1965), devine ^n viziunea parodic-sorescian@ o „inunda]ie“, suger$nd de fapt „stihial-acvaticul“, „potopul“: C$nd voi izbi cu barda eu, profund, / Aceast@ st$nc@ are s@ se crape / {i va ]$}ni din ea }uvoi de ape... / B@ie]i: p@zea c@ v@... inund. ( SSin, 23). Ilustr@m specia cu trei parodii – dup@ Alain Bosquet, Nichita St@nescu }i Marin Sorescu – }i cu o autoparodie, «Ciber-Pegas», din volumul «Academia Aricilandian@» de Ion Pachia Tatomirescu. Parodia «Note pentru un plural», dup@ poetul francez, Alain Bosquet, are drept motto un vers din textul parodiat, «Un chêne allait se souvenir»: Un brontozaur era gata s@-}i aduc@ aminte. / Un m@gar se visa c@lare pe filosof, / între dou@ c@pi]e egale, de iarb@. / Un ocean iubea o balen@ albastr@ / mai tare de c$t e voie s@ iube}ti. / Lavei sale tem@toare, / vulcanul î}i povestea copil@ria. / O mla}tin@ avea nenum@rate inimi. / Pur }i simplu, pe trotuar, / un castan foarte verde / nu accepta moartea în vreun chip. // Mai sensibili ca elicopterul preziden]ial. Parodia «Cotiga» de Ion Pachia Tatomirescu, la «Quadriga» de N. St@nescu, poem@ publicat@ ^n volumul «Dreptul la timp» (1965), are ca motto primele dou@ }i ultimele dou@ versuri ale poeziei respective – «{uier@ o



'iiiiiiijiiiiiii+cvadrig@ pe c$mpia / secundelor mele. / (...) / alearg@-n afar@, alearg@-n afar@ / }i nu se mai v@d.»; umorul fin provine din „discrepan]a“ angajat@ – prin titlu – ^ntre latinescul quadrig@, din care, ^ntr-adev@r, a rezultat rom$nescul apelativ cotig@, dar }i din substituirea quadrigii de c@tre „locomotiva cu aburi“: {uier@ o locomotiv@ cu aburi pe c$mpia / secolelor mele. / Are mai mul]i cai, are doi lupt@tori. / Unul e cu ochii-n fl@c@ri }i-n c@rbuni, altul / – ca F@t-Frumos – cu ochii în lacrima cerului. / Unul î}i ]ine inima înainte, în caii de fier, / altul }i-o t$r@}te peste pietrele col]urate, / în urme... / Unul str$nge fr$iele cu m$na din cap, / altul – triste]ea, între m@sele. / Unul e neclintit ca s$rmele }i ca ]evile / prin care curg amintirile celuilalt. / {uier@ o cotig@ pe c$mpia / locomotivelor mele. / Are cai negri, are doi lupt@tori. / Unul î}i ]ine via]a în vulturi de fum, / altul î}i ]ine aburariul în ro]ile rostogolite – / }i caii alearg@ p$n@ c$nd sparg cu boturile / ceasul meu „Poliot“, / alearg@-n@untru, alearg@-n afar@ – / }i nu se mai z@resc dec$t }inele / pe care }uier@ o alt@ locomotiv@ – / de data asta, electric@, înc$t / nu se mai v@d cei doi lupt@tori din front ... Parodierea poemului «Melcul» de Marin Sorescu atrage discret aten]ia asupra originalei ecua]ii poetice a firescului, care i-a adus genialului dacorom$n-bulze}tean circuitul universal, din Japonia p$n@-n Patagonia: Ieri, la sc@p@tatul / programului de la magazinul «Fier Lucrat», / mi-am cump@rat / un tirbu}on / pentru extras idei / din dopurile de plut@. // Azi-diminea]@, / un melc / st@tea pe tirbu}on, / cu ochii în miere de mai, / cu coarnele-n piept, / privind fix în el / }i izbindu-m@ cu elicea-ntreb@rii: / « – Domnule, / cine ]i-a dat st$ng-dreptul, / de a-]i însu}i licen]a / cochiliei mele...?». Autoparodia «Ciber-Pegas» de Ion Pachia Tatomirescu pare a fi un soi de „satir@ duhului meu“, dar s@geata ironiei se fixeaz@-n



'iiiiiiijiiiiiii+aporia lirismului: Am cal supersonic, de ras@, / face s@rituri peste cas@, / peste mun]i, peste na]ii, / peste rifturi, peste baobabi-constela]ii...! / Calul meu are p@rul alb, ochii ro}ii, / copitele lui eman@ raze infraro}ii, / merge pe orizontal@, pe vertical@, / peste Pacific face doar o escal@...! / Nu bea, nu m@n$nc@, e pa}nic, / am, cum se zice, „cal stra}nic...!“ / Poe]ii cu cai v@ pot spune mai mult – / de-aceea-s dispus s@-i ascult... / «Calu-mi cu aripile flintelor / galopeaz@ pe zidul cuvintelor – / amprentele copitelor pe consoane de f$n, / chiar dup@ taifun, aprinse r@m$n...»; «M@ duce-n toate p@r]ile, / }tie singur unde sunt por]ile – / c-a tot galopat prin urechea universal@: / arta hipic@-i o mare scofal@...!» // «Eu n-am Ducipal – ar fi fost prea banal...! / Am Ciber-Pegas, dar de-ar fi }i un cal...

Pastel(cf. fr. pastel; cf. it. pastello)

Pastelul este o specie a genului liric, pun$nd accentul pe elementul descriptiv, surprinz$nd, contur$nd, dinspre un eu transfigurat / transfigurator, „un tablou din realitatea imediat@“, „priveli}ti“, „momente ale unui anotimp“, aspecte ale nocturn-diurnului, ale registrelor floral-faunistice etc., într-o veritabil@ „pictur@ în cuvinte“, inspirat@ de mirifica natur@ înconjur@toare a protagonistului.

Men]ion@m c@ termenul, ^n aceast@ accep]iune devenit@ tradi]ie de Vasile Alecsandri (1818 – 1890) ^ncoace, este utilizat numai ^n cultura rom$n@. %n alte culturi, pastelul desemneaz@ „o pictur@ bazat@ pe efectele de culoare ale unor creioane moi“.

Opera poetic@ a lui Vasile Alecsandri este alc@tuit@ din volumele: «Doine }i L@crimioare»



'iiiiiiijiiiiiii+(1853), «Pasteluri» (1868 – 1869), «Legende» (1872 – 1876), «Osta}ii no}tri» (1878) etc. A mai publicat – ^n anii 1852 }i 1853 – dou@ volume de «Poesii poporale. Balade (C$ntice b@tr$ne}ti)».

Titu Maiorescu, ^n 1872, ^n studiul «Direc]ia nou@ ^n poezia }i proza rom$n@», eviden]iaz@ c@ «Pastelurile sunt un }ir de poezii, cele mai multe lirice, de regul@ descrieri, c$teva idile, toate ^nsufle]ite de o sim]ire a}a de curat@ }i de puternic@ a naturii, scrise ^ntr-o limb@ a}a de frumoas@, ^nc$t au devenit, f@r@ comparare, cea mai mare podoab@ a lui Vasile Alecsandri, o podoab@ a literaturii rom$ne ^ndeob}te».

«Pastelurile» au fost scrise ^n vreme ce poetul se retr@sese la Mirce}ti, ^nc@ din 1866, c$nd, prin voin]a imperiilor europene din acel timp (Imperiul Otoman / Turc, Imperiul Habsburgic }i Imperiul [arist / Rus), Cuza a abdicat de la conducerea Rom$niei.

«Pastelurile» lui V. Alecsandri surprind peisajele din unghiurile mi}c@toare ale ciclurilor naturale, ale anotimpurilor, imaginile mirifice, baletul cromatic al naturii de la Mirce}ti. Unghiul contempla]iei este al naturii statice. Acest staticism a fost observat de numero}i critici }i istorici literari. Autorul descrie din cadrul natural at$t c$t vede cu ochiul, p$n@ la orizont, fie din pridvorul conacului de la Mirce}ti, fie de la fereastra conacului, fie de la «gura sobei».

Vasile Alecsandri a ^nr@d@cinat definitiv specia de pastel ^n literatura rom$n@; dar }i



'iiiiiiijiiiiiii+^nainte de Alecsandri se ^nt$lnesc elemente de pastel la Gheorghe Asachi, la Ion Heliade R@dulescu }. a. Dup@ Alecsandri, s-a impus George Co}buc prin pastelurile sale caracterizate de surprinderea naturii ^n dinamica / dinamismul ei. Au mai scris pasteluri celebre: Alexandru Macedonski, Ion Pillat, Vasile Voiculescu }. a.

Vasile Alecsandri a realizat peste 30 de poeme care stau sub semnul speciei de pastel. %n tematica Pastelurilor lui Vasile Alecsndri ^nt$lnim evocarea iernii, a prim@verii }i a exploziilor vegetale; sunt c$ntate }i atributele verii }i ale toamnei, ^n ceea ce au ele cel mai specific.

Un pastel dedicat anotimpului z@pezilor „eterne“ poart@ chiar titlul «Iarna»: Din v@zduh cumplita iarn@ cerne norii de z@pad@, / Lungi troiene c@l@toare adunate-n cer gr@mad@; / Fulgii sbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, / R@sp$ndind fiori de ghea]@ pe ai ]@rii umeri dalbi. // Ziua ninge, noaptea ninge, diminea]a ninge iar@ ! / Cu o zale argintie se îmbrac@ m$ndra ]ar@...

O capodoper@ a pastelurilor lui Alecsandri e «Mezul iernei». Aici „tr@znesc stejarii“ de ger – c@ci ^nghe]ul a cuprins parc@ ^ntregul cosmos: Stelele par înghe]ate, cerul pare o]elit, / Iar z@pada cristalin@, pe c$mpii str@lucitoare, / Pare-un lan de diamanturi ce sc$r]$ie sub picioare. «Albe fumuri» se ridic@ ^n «v@zduhul sc$nteios», ca ni}te coloane ale templului cosmic, sprijinind bolta cerului; ^n acest cosmos-templu, «luna ^}i aprinde farul tainic de lumin@» }i p@durile devin imense catedrale, «unde criv@]ul p@trunde, sco]$nd note-ngrozitoare». Tabloul se ^nvioreaz@ ^n final, unde se arat@ un lup ca o fantasm@ alerg$nd «dup@ prada-i sp@im$ntat@».



'iiiiiiijiiiiiii+O alt@ capodoper@ a «Pastelurilor» lui Vasile

Alecsandri, dar dedicat@ prim@verii, este «Concertul ^n lunc@». %n acest pastel, Alecsandri surprinde cu ne^ntrecut@ m@iestrie o parad@ a florei ^n prim@var@, cu dedi]ei, cu br$ndu}e, cu bujori, cu viorele, topora}i etc., dar }i o parad@ a p@s@retului venit ^n lunc@, s@ asculte „concertul“ privighetorii: %n a nop]ii lini}tire, o divin@ melodie, / Ca suflarea unui geniu, printre frunzi alin adie, / {i tot cre}te mai sonor@, mai pl@cut@, mai frumoas@, / P$n’ ce umple-ntreaga lunc@ de-o vibrare-armonioas@. // G$nditoare }i t@cut@, luna-n cale-i se opre}te. / Sufletul cu voluptate în estaz ad$nc plute}te, / %ns@ pare c@ aude prin a raiului c$ntare / Pe-ale îngerilor harpe lunec$nd m@rg@ritare. // E privighetoarea dulce, care spune, în uimire, / Tainele inimii sale, visul ei de fericire... / Lumea-ntreag@ st@ p@truns@ de-al ei c$ntec f@r@ nume; / Macul singur, ro} la fa]@, doarme dus pe ceea lume !

%n pastelul «Malul Siretului», Vasile Alecsandri creioneaz@ un tablou minunat de natur@, din Valea Siretului, desigur, de la mo}ia-i de la Mirce}ti. „Aburii nop]ii“ sunt compara]i cu ni}te fantasme plutind deasupra luncii Siretului. Ramurile s@lciilor }i ale plopilor de pe malul Siretului despic@ „fantasmele de aburi“, pierind deasupra luncii: R$ul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur / Ce în raza dimine]ii mi}c@ solzii lui de aur.

Eroul liric al pastelului «Malul Siretului» contempl@ de pe malul verde curgerea r$ului din faptul zilei; observ@ «v@lurelele de pe prundi}ul lunecos», cum Siretul «adoarme la bulboace, s@p$nd malul n@sipos». Peisajul e ^nviorat de o



'iiiiiiijiiiiiii+mrean@ care sare ^n aer «dup@-o viespe spirintioar@». Ra]ele s@lbatice bat apa ^ntunecat@ a Siretului «ca un nour trec@tor». Este prilej pentru eroul liric de a medita – ^n spiritul lui Hora]iu – asupra scurgerii ireversibile a timpului, sau ^n maniera lui Heraclid (privind panta rhéi): {i g$ndirea mea furat@ se tot duce-ncet la vale / Cu cel r$u care-n veci curge, far-a se opri din cale. / Lunca-n giuru-mi clocote}te; o }op$rl@ de smarald / Cat@ ]int@, lung la mine, p@r@sind nisipul cald.

Tot din peisajul mirific al lumii Siretului se inspir@ Vasile Alecsandri }i ^n pastelul «Balta». Aici se re]ine imaginea unei b@l]i ^ntr-un val de aburi, a}tept$ndu-}i «mirele luminos»; cerul ^}i ^nro}e}te zarea, vr@biile ^}i de}teapt@ corurile }i se ^ndreapt@ spre }irele de gr$u netreierat; apoi balta clocote}te de via]@ ^ntr-un «concert asurzitor», nori de ra]e se ^nal]@ din ochiurile b@l]ii }i, din stuf, se ive}te v$n@torul ^ntr-o luntre. %n fa]a v$n@torului se deschide o faun@ bogat@: }erpi lungi ^ncol@cindu-se pe tijele de la florile de nuf@r, ra]ele ascunz$ndu-se dup@ trestii, nag$]ii ]ip$nd, li}i]ele scufund$ndu-se, b$tlanul p@}ind ^ncet pe mal. Luntrea este de arme plin@, «r@sp$ndind fiori de moarte», dar b$tlanul se arat@ lini}tit pe mal, de vreme ce spune: «Nu-i peirea lumei... v$n@torul e poet».

Dar Alecsandri realizeaz@ admirabile pasteluri }i pentru anumite momente ale dienocului, cum, de pild@, pastelul «Noaptea». %n acest pastel, Alecsandri creeaz@ tabloul unei nop]i de prim@var@, «lini}tit@, r@coroas@, / ca-ntr-un suflet cu durere o g$ndire m$ng$ioas@»;



'iiiiiiijiiiiiii+cerul dispare sub insulele norilor, meteori]ii se scutur@ spre poalele celeste; ^n dep@rtare, pe un deal, apare un foc de semnalizare comparat cu «un ochi ro} de balaur care-adoarme }i clipe}te». Eroul liric b@nuie}te c@ ar fi «p@stori ^n }ez@toare», ^n jurul focului, sau «vro tab@r@» cu c@ru]a}i, ori un «rond de tricolici». Privirea contemplativ@ nocturn@ a eroului liric trece de la deal la munte, unde «un lung bucium se aude» ca o amintire din «timpuri negre, crude»: C$nd din culme-n culme, noaptea buciumele r@sunau / {i la lupte s$ngeroase pe rom$ni îi de}teptau.

Patrologie(cf. fr. patrologie < lat. pater, „p@rinte“ + gr. logos, „}tiin]@“)

Patrologia – sau patristica – este o disciplin@ care are în obiectivul cercet@rii via]a }i scrierile Sfin]ilor P@rin]i, via]a }i operele scriitorilor biserice}ti din primele opt veacuri ale erei noastre, doctrina lor teologico-filosofic@.

Intrarea ^n circuit a termenului, ^n accep]iunea de mai sus, se datoreaz@ secolului al XVII-lea, mai exact spus, pentru prima dat@, ^n anul 1653, Patrologia apare ca titlu al lucr@rii teologului luteran Johannes Gerhardt. Ca istorie a vechii literaturi cre}tine / biserice}ti, patrologia are ^n „prim-planul“ / „panoul central“ de cercetare, cuprinsul doctrinal-teologic; }i studiaz@ via]a Sfin]ilor P@rin]i, a scriitorilor biserice}ti, pentru puterea exemplar@ a vie]ilor respective «^n luptele doctrinale, ^n fenomenele literare, ^n fixarea



'iiiiiiijiiiiiii+datei apari]iei operelor respective, ^n folosul real pe care frumuse]ea ei moral@, ^n@l]imea ei spiritual@ }i stilul ei social ^l ofer@ contempranilor }i celor urm@tori» (CPatr, 7); }i critic cerceteaz@ scrierile Sfin]ilor P@rin]i, „fond }i form@“, c@ci, ^n cea mai mare parte, acestea se constituie ^n «tezaurul scump al Sfintei Tradi]ii }i sunt izvorul nesecat al teologiei cre}tine post-patristice; ele sunt expresia fr@m$nt@rilor doctrinale }i a luptelor Ortodoxiei cu marile curente eretice, expresia evenimentelor istorice }i sociale ale timpului, cum }i a r$vnei dup@ ^mbun@t@]ire }i des@v$r}ire» (ibid.); }i analizeaz@ înv@]@tura Sfin]ilor P@rin]i }i a scriitorilor biserice}ti, ^nv@]@tur@ care, «^mpreun@ ce cea a Sfintelor Scripturi, a Sinoadelor Ecumenice, a m@rturisirilor de credin]@ }i a c@r]ilor de ritual, este normativ@ pentru credin]a noastr@» (CPatr, 8); }i abordeaz@ }i „m@iestria artistic@“, aspectele estetic-teoretic-literare ale scrierilor Sfin]ilor P@rin]i; }i se ocup@ totodat@ }i de «produc]iile literare p@g$ne anticre}tine, eretice }i gnostice», neput$nd «ignora – f@r@ mare pagub@ – aceste produc]ii literare; ca expresie literar@ a unit@]ii organice a ^ntregii vie]i spirituale cre}tine din primele opt veacuri, Patrologia trebuie s@ cuprind@ nu numai produsele directe ale spiritului cre}tin, ci }i pe cele care trateaz@ despre acest spirit, mai ales dac@ ele au fost provocate de acesta.» (CPatr, 9). %n ceea ce prive}te sinonimia dintre patrologie }i patristic@, Ioan G. Coman subliniaz@: «Numele Patrologiei e ^nso]it uneori de acela al Patristicii. Numele de „Patristic@“ a avut o ^ntrebuin]are ambigu@ ^n



'iiiiiiijiiiiiii+secolul al XIX-lea. El apare c$nd ca sinonim al termenului }i ideii de Patrologie, c$nd ca deosebindu-se de acesta }i av$nd ^n]elesul de tratare dezvoltat@ a ^nv@]@turii P@rin]ilor. Acest din urm@ ^n]eles era }i este justificat, ^ntruc$t el deriv@, istorice}te, din expresia Theologia patristica. %n timpul nostru se men]ine ^nc@ demarca]ia ^ntre Patrologie }i Patristic@, dup@ cum se pune accentul pe via]a }i operele p@rin]ilor sau pe ideile lor. Patrologia }i Patristica formeaz@ un singur tot. P@strarea termenului de Patristic@ al@turi de cel de Patrologie nu reprezint@ deci nici un inconvenient.».(ibid.). Patrologia / Patristica are trei epoci fundamentale: (1) perioada scriitorilor-martiri, din orizontul anului 92 d. H. p$n@ ^n orizontul anului 313, ^nregistr$nd „culmina]ia“ prin operele lui Tertulian (160 – 240) }i Origen (aprox. 185 – 255); (2) perioada de aur, dintre anii 314 (primul an de la Edictul Milanez al ^mp@ratului dacorom$n Constantin cel Mare) }i 451 (anul Sinodului de la Calcedon), ^nregistr$nd culmina]ia prin operele Sf$ntului Chiril al Alexandriei, Sf$ntului Chiril al Ierusalimului, Sf$ntului Vasile cel Mare, Sf$ntului Ioan Gur@ de Aur, Sf$ntului Efrem Sirul, Sf$ntului dacorom$n Niceta Remesianu, Sf$ntului Dacorom$n Teotim I, Sf$ntului Dacorom$n Ioan Cassian }. a.; (3) epoca postcassian@ (452 – 749), av$nd ca str@luci]i reprezentan]i ^n Leon]iu de Bizan], Sf$ntul Maxim M@rturisitorul, Sf$ntul Ioan Sc@rariul, Roman Melodul, Boe]iu, Grigorie cel Mare, Martin de



'iiiiiiijiiiiiii+Bracara / Braga (dacorom$n-pannonic), Isidor de Sevilla }. a.

Peon(cf. fr. péon)

Peonul este piciorul metric antic-solemn, alc@tuindu-}i unitatea prozodic@ din patru silabe.

(v. infra – ritm)

Perioad@(cf. fr. période)

Ca figur@ retoric@ / stilistic@, perioada se alc@tuie}te dintr-o fraz@ polimembr@, cu armonizarea dator$ndu-se propozi]iilor „ivite“ simetric, iar pe macronivelurile textului, din dispunerea tot simetric@ a „nucleelor epico-lirice“ etc.

Un „maestru“ al perioadelor copulative, „tip-cobili]@“, este C. Hoga}: «%mpinsei }i azv$rlii ^n toate p@r]ile }i din toate puterile, cu m$inile }i (cu) picioarele, coji de ou@, coji de mere, ciolane de pui...».

Personaj (literar)(cf. fr. personnage < lat. persona, „masc@ de teatru“ / „rol“)

Personajul literar desemneaz@ o entitate, un erou, ori un non-erou (ca în literatura absurdului, paradoxismului etc.) – fiin]@ sau obiect (casa, biblioteca, ora}ul, chiar „o absen]@“ de erou ce se reconstituie din revolta / reac]ia semnificantului împotriva semnificatului }i a spa]iului epic etc.) – dintr-o crea]ie aflat@ sub pecetea artei



'iiiiiiijiiiiiii+cuv$ntului, în care se reflect@ – dinspre / din autor – procesul profund al obiectiv@rii, într-o interioar@ / exterioar@ logic@ guvernatoare a manifest@rilor, a ac]iunilor sale }i ale semenilor s@i.

Nenum@rate sunt accep]iile / interpret@rile date termenului de personaj ^nc@ din antichitate, c$nd eroul era considerat rod al „hierogamiei“ dintre o zeitate }i o fiin]@ uman@. Platon }i Aristotel au observat mai ^nt$i c@ personajul este «rezultatul unui proces de obiectivare a creatorului, c@ el are o independen]@ a lui }i o logic@ intern@ care-i guverneaz@ manifest@rile» (DTL, 329). %n clasicism, personajul se identific@ ^n caracter (psihologie static@, tipizare, ra]ionalitate, „qualité ma^tresse“: avarul, bigotul, încornoratul, mizantropul }. a. m. d.). Romanticii dep@}esc schematismul clasicismului, oper$nd ^n realizarea personajului cu proiectarea la antipozi: bun – r@u, frumos – ur$t / grotesc etc. Realismul surprinde personajul ^n metamorfozele sale veridice, ^ntr-o bog@]ie a tr@irilor interioare; «E. M. Forster socote}te c@ „homo fictus“ (omul imaginat) al literaturii se manifest@ prin dou@ categorii fundamentale: personaje plate }i personaje rotunde („Testul unui personaj rotund este capacitatea lui de a surprinde ^ntr-un mod conving@tor. Dac@ nu ne surprinde niciodat@, atunci avem de-a face cu un personaj plat. Dac@ nu ne convinge, atunci e un simplu personaj plat care pretinde c@ e rotund.“ – Aspecte ale romanului);



'iiiiiiijiiiiiii+promotorii noului roman au teoretizat, dup@ Proust, Kafka, Joyce, Faulkner, pulverizarea personajului ^n st@ri de con}tiin]@, manifest@ri de comportament etc.» (ibid.). %n func]ie de rolul s@u ^n compozi]ie, personajul literar poate fi: principal, ori secundar / episodic; privit dinspre etic@ / moral@, poate fi: pozitiv, sau negativ; raportat la realitate, personajul literar poate fi: alegoric, fantastic, istoric, legendar etc.

Personificare(din infinitivul lung al verbului a personifica)

Personificarea este o figur@ de stil metaforizant@, care const@ într-un „transfer“ de însu}iri de la animate inteligente / cuv$nt@toare, la necuv$nt@toare, sau la neanimate, ori chiar la elemente abstracte, cu condi]ia de a produce catharsis.

Personificarea este frecvent ^nt$lnit@ ^n folclorul literar rom$nesc: Prim@var@, mama noastr@, / sufl@ bruma de pe coast@... ; Bulg@re de aur / Cu coarne de taur. («Luna nou@» – TPp, I, 204); Ler-oi Leo, / Cerbul codrului / {-al Mu}celului / Sta / {i se-ng$mfa / {i se l@uda / (...) / Sta / {i se oprea, / Din gur@ zicea / {i se blestema: – Corni]ele mele, / Cr@ci }i r@murele. / Fiindc@ m-a]i oprit / %n codru-nfrunzit, / Voi s@ v@ tot face]i / Cornuri de b@ie]i, / Buciume frumoase / De c$nt@ri duioase... (ibid., p. 47). %n fabule, personificarea ia propor]iile alegoriei. Personificarea a evoluat de la un curent literar la altul, put$ndu-se vorbi de o personificare iluminist-clasicist@: «Dicolea balta d@ vin te ^mbie, / Iar@ c@u}, p@har sau urcior, / Z@c$nd afli ^ndat@ l$ng@ tine, / Oric$nd chieful d@ b@ut



'iiiiiiijiiiiiii+^]i vine.» ([iganiada de Ion Budai-Deleanu); de o personificare romantic@: «Este ceasul n@lucirei: un morm$nt se dezv@le}te, / O fantom@-ncoronat@ din el iese... o z@resc... / Iese... vine c@tre ]@rmuri... st@... ^n preajma ei prive}te... / R$ul ^napoi se trage... Mun]ii v$rful ^}i cl@tesc.» (Umbra lui Mircea. La Cozia de Grigore Alexandrescu); «Iat@ vin pe r$nd, p@reche, }i p@trund cole-n poian@ / Bujorelul vioi, rumen, cu 'n@ltu]a odolean@, / Fr@]iori }i rom@ni]e care se a]in la drumuri, / Clopo]ei }i m@z@rele ^mb@tate de parfumuri. // Iat@ frageda sulcin@, steli}oare, bl$nde nalbe, / Urm@rind pe busuiocul iubitor de s$nuri albe.» (Concertul în lunc@ de Vasile Alecsandri); «– Codrule cu r$uri line, / Vreme trece, vreme vine, / Tu din t$n@r precum e}ti / Tot mereu ^ntinere}ti. // – Ce mi-i vremea, c$nd de veacuri / Stele-mi sc$nteie pe lacuri, / c@ de-i vremea rea sau bun@, / V$ntu-mi bate, frunza-mi sun@; / {i de-i vremea bun@, rea, / Mie-mi curge Dun@rea.» (Revedere de Mihai Eminescu); de o personificare parnasian@: «Pe sub amurgu-ntrist@tor, / Curg v@lm@}aguri de suspine, / {i-n marea noapte care vine / Duioase-}i pleac@ fruntea lor – / E vremea rozelor ce mor...» (Rondelul rozelor ce mor de Alexandru Macedonski); de o personificare simbolist@: «Cu pene albe, pene negre, / O pas@re cu glas amar / Str@bate parcul secular... / Cu pene albe, pene negre.» (Decor de George Bacovia); de o personificare realist@: «Au murit }i num@rul din poart@ / {i clopotul }i



'iiiiiiijiiiiiii+lac@tul }i cheia. / S-ar putea s@ fie Cine-}tie-Cine... / Care n-a mai fost }i care vine / {i se uit@ prin ^ntuneric la mine / {i-mi vede cugetele toate.» (Duhovniceasc@ de Tudor Arghezi); de o personificare expresionist@: «St@ ^n codru f@r@ slav@ / mare pas@re bolnav@. // 'Nalt@ st@ sub cerul mic / }i n-o vindec@ nimic, // numai rou@ dac-ar bea / cu cenu}@, scrum de stea. // Se tot uit@-n sus bolnav@ / la cea stea peste dumbrav@.» (St@ în codru f@r@ slav@ de Lucian Blaga); de o personificare paradoxist@: «Ea era frumoas@ ca umbra unei idei – / a piele de copil mirosea spinarea ei, / a piatr@ proasp@t spart@, / a strig@t dintr-o limb@ moart@. // Ea nu avea greutate, ca respirarea. / R$z$nd@ }i pl$ng$nd@ cu lacrimi mari / era s@rat@ ca sarea / sl@vit@ la ospe]e de barbari. // Ea era frumoas@ ca umbra unui g$nd. / %ntre ape, numai ea era p@m$nt.» (Evocare de Nichita St@nescu); «Curcubeul de nord / trece prin casa mea, / despletindu-se...» (Thanatica l@murire a p@rului de Ion Pachia Tatomirescu); «Pe-al aramei c$mp, // cu basma de brum@ / umbl@ tuf@nica...» (Toamn@ de Ion Pachia Tatomirescu); «{apte mii de oase / salt@ fioroase, // jos, ^n c$mp frumos...!» (Joc de foc pe aur de Ion Pachia Tatomirescu) etc.

Perspectiv@ narativ@

Perspectiva narativ@ / epic@ desemneaz@ – cu privire la speciile din sfera epicului: basm, povestire, nuvel@, roman etc. – un mod propriu de a imagina / „construi“ existen]a ca pe o



'iiiiiiijiiiiiii+„succesiune ordonat@“ de evenimente, ca pe o devenire pe care nara]iunea o face sesizabil@.

Picior metric

Piciorul metric este grupul de silabe, accentuate }i neaccentuate (dup@ diferite scheme prozodice), constituindu-se într-o micro-unitate ritmic@, într-un micro-perioad ce conduce la catharsis.

(v. infra – ritm)

Pleonasm / pleonasmit@(cf. fr. pléonasme / valahicul pleonasm + suf. -it@)

Pleonasmul este o gre}eal@ de exprimare – „motivat@“ de graba, ignoran]a, neglijen]a unui vorbitor }i mai pu]in de dorin]a persuasiv@ a acestuia vizavi de o idee / imagine –, const$nd în utilizarea – „al@turat@“, ori nu – a dou@ cuvinte / „construc]ii“ cu acela}i în]eles, de regul@, un element neologic }i un element autohton, în aceea}i unitate sintactic@.

Adev@rata lucrare a unei limbi se face ^n sensul cre@rii de „cristale de comunicare“. Pleonasmita, ca „maladie“ a textului / „oralo-textului“, apar]ine epocilor de puternic@ ^nr$urire / influen]@, de p@trundere „^n avalan}@“ a barbarismelor, a „pseudo-neologismelor“, dintr-o „limb@ imperial@ / expansiv@“ ^ntr-o „limb@-cenu}@reas@“, ^ntr-o limb@ aflat@ ca }i „sub ocupa]ie“, datorit@ unor vorbitori „cosmopoli]i“, ori datorit@ „pseudo-



'iiiiiiijiiiiiii+toleran]ei“ unui popor cu con}tiin]a na]ional@ „bruiat@“, uit$nd prea u}or adev@rul c@ t@ria, liantul unei na]iuni se afl@ în calitatea de diamant a limbii de neam. %n pelasgo-thraco-daca / valaha (dacorom$na) noastr@ cea de toate zilele, una dintre cele mai vechi limbi ale Europei, dac@ nu chiar cea mai veche, exist@ }i pleonasme ce persist@ de-aproape dou@ milenii, din vremea „avalan}elor imperiale“ trimise de Roma peste pulberile / cenu}ile capitalei Daciei, Sarmizegetusa, din august 106 d. H. mai ^ncoace: b$r(@) oi]@, mo} b@tr$n, murgul meu c@lu]... etc. Primul pleonasm, b$r(@) oi]@, „s-a conservat“ ^n c^ntecul-hor@-de-copii / elevi de gr@dini]e / }coli primare de la sate: B$r-oi]@, din poian@, / c@ te iau lupii la goan@... ! (folclor dacorom$nesc). Pleonasmul const@ ^n „^mbr@]i}area“ termenului „adus de la Roma“, oaie < ovis, dintr-o arie lateral@, cu autohtonul, cu pelasgo-thraco-dacicul, b$r(@), desemn$nd acela}i bl$nd patruped preferat de lupi. Gr. Br$ncu} relev@ statutul pelasgo-thraco-dacic al termenului b$r / b$r@, ^ntr-o bogat@ constela]ie, cum au numai cuvintele foarte vechi dintr-o limb@: b@r@, b$r !, b$r$i, b$r$iac („miel“) etc., ori ^n onomastic@ / toponimie: B@rac, B@r@, B@r@}ti, B@ril@ (Dimitrie B@ril@ Dosoftei), B@roaie, B$r@, B$rc@ etc. (cf. BVoc, 42 sq.), la care se ad@ug@ oltenismul-de-centru, b$r$ce / b$r$cie (< pelasg. *baracia / *barassia), desemn$nd „scobitur@ (de o jum@tate de metru) cu izvor / ap@ servind ca ad@p@toare de oi“, B$rca – toponim doljean etc. Al doilea pleonasm se ^nt$lne}te ^n c$ntecul: –



'iiiiiiijiiiiiii+Spune, spune, mo} b@tr$n, / spune, caii c$nd se fur@...? / – Noaptea, pe fulger@tur@...! (folclor dacorom$nesc); aici este vorba despre pelasgo-thraco-dacicul *mosua („vieux, vieillard“, „bunic, st@mo}, str@bun, unchi“) > mo}, „b@tr$n“ (cf. REtn, 360 / BVoc,

100 sq.), termen ce se ^ngem@neaz@ – „^n of-t$rziu de cr$}m@“ – cu latinescul veterãnus > b@tr$n, desemn$nd soldatul „l@sat la vatr@“ de Roma, dup@ dou@zeci }i cinci de ani de serviciu militar, bine r@spl@tit, stabilit „cu misiune“, ^n Dacia, cu mo}ie, cu familie, cu bun@stare etc., dar }i cu „deschiderea de suflet“ c@tre mai v$rstnicii autohtoni, c@tre dacii cresc@tori de stra}nici cai de ras@ / r@zboi...; fire}te, dup@ alte ciocniri de pahare de horinc@, urma c$ntecul cu cel@lalt pleonasm murgul (< pelasg. *murgua, „cal“ – cf. REtn, 362 sq. / BVoc, 102 sq.)... c@lu]ul (< lat. caballus, „cal de poveri“): Murgule-c@lu] frumos, / Nu-mi l@sa sufletul jos, / Du-m@-n cer, la Dumnezeu, / Murgule, murgu]ul meu... (folclor dacorom$nesc-arhaic). %n perioada de puternic@ ^nr$urire francez@ asupra limbii valahe / dacorom$ne, chiar }i ^n Rom$nia anilor de socialism, dup@ lichidarea analfabetismului }i chiar dup@ ani buni de la obligativitatea ^nv@]@m$ntului de zece clase (treapta I liceal@), se mai auzeau pleonasme ca: avansa]i (< fr. avancer, „a înainta“) înainte ! (specific limbajului taxatoarelor de tramvai, autobuz, troleibuz etc., dintre anii 1950 – 1970), a-}i aduce aportul (cf. fr. apport, „ceea ce aduci tu“, „contribu]ia ta“ / contribution >) / contribu]ia (frecvent la }edin]omanii din comunism), scurt@



'iiiiiiijiiiiiii+alocu]iune (< fr. allocution, „cuv$ntare scurt@“) etc. %n ultimele dou@ decenii ale secolului al XX-lea }i ^n acest prim deceniu al mileniului al III-lea, „avalan}a de anglo-americanisme“, de „pseudo-neologisme“ provenite din englez@, antreneaz@ }i o serie de pleonasme ale anotimpului: summit-ul la v$rf (engl. summit / fr. sommet, „culme, v$rf, pisc“; de}i se poate spune: summitul americano-rus / „^nt$lnirea pre}edin]ilor S. U. A. }i Rusiei“), conducere managerial@ (management, „}tiin]a conducerii / organiz@rii ^ntreprinderilor“), spectaculos show (show, „spectacol“), persoanele VIP (Very Important Person) etc. L@s$nd la o parte clasificarea pleonasmelor – semantice, etimologice }i de derivare –, ne ^ng@duim s@ „fix@m“ avalan}a lor „de azi“: (1) a (se) sui sus, a înf@ptui (epocale) realiz@ri..., a înghe]a de frig, a înm@nunchea un buchet, a aduce la acela}i numitor comun, a agoniza între via]@ }i moarte, a coborî în jos, a coexista laolat@, a comp@timi împreun@, a conlucra am$ndoi împreun@, a epuiza p$n@ la sec@tuire, a escalada un zid, a evoca o amintire, a extermina în mas@, a extermina }i a masacra, a felicita-o pe mama, a ie}i afar@, a intra în@untru, a localiza unde are loc, a lucra la ... elaborarea..., a monologa într-un solilocviu, a nu se în]elege pe sine, a orbec@i pe b$jb$ite, a preambala dinainte, a prefera mai bine, a preselecta în prealabil, a schi]a sumar, a schimba pulsul satului }i a-i modifica ritmul..., a scruta cu aten]ie, a se înf@]i}a în fa]a..., a se axa în jurul, a se circumscrie perimetrului, a se m@rgini / rezuma... la at$t..., a se men]ine mai departe, a se sinucide, a spune el cine cunoa}te..., a sublinia relevant, a traversa dincolo, a urca în sus, a urma în continuare, a veni ea mama, a-}i însu}i pentru sine, a-}i avea provenien]a }i originea, a-}i face autobiografia, a-}i repro}a sie}i, afluen]@ a}a de numeroas@, a-i trimite o sum@ de bani cui a}teapt@...,a-



'iiiiiiijiiiiiii+l }ti bine pe al nostru, a-l vedea pe colegul, alegeri electorale, am auzit cu urechile mele, am v@zut cu ochii mei, anost...plicticos, atelier de }epc@rie, atelier de bl@n@rie, atelier de cizm@rie, atelier de sp@l@torie, Banca Bancorex, bordul de conducere, caligrafie frumoas@, ce ]i-e scris ]i-e scris, cel mai optim, cel mai supra, ceremonie solemn@, cererea... (fusese) solicitat@..., chiar el însu}i în persoan@, chiar tu însu]i în original ?, Compania Peco, confirm@ }i aprob@, continu@ s@ fie men]inut@..., continuitate neîntrerupt@, dar îns@..., darnic }i generos, desp@gubirea pagubelor, din nou iar@}i, dragoste }i afec]iune, dun@ de nisip, e în stare a fi capabil..., edilii ora}ului, eventualitate imprevizibil@, exemplu pilduitor, exigen]ele cerute..., false aparen]e, firesc }i natural, flash-uri informative, foarte anterior, foarte exterior, foarte extrem, foarte infim, foarte interior, foarte major, foarte maxim, foarte minim, foarte optim, foarte posterior, foarte vast, fond de baz@, general...pe toate fronturile..., geniu mare, happy-end fericit, hit de mare succes, interac]iune reciproc@, irascibilitate nervoas@, ironic }i zeflemitor, înal]i prela]i biserice}ti, înt$ia}i dat@ pentru prima oar@, madama mea, mai gravid@..., mai inferior, mai p@trat, mai perfect, mai superior, marii magna]i, marii mamu]i (privatiza]i), mijloace mass-media, mimica fe]ei, mon}erul meu, munc@ laborioas@, nativi n@scu]i, nemijlocit (se afl@) în mijlocul (evenimentelor), nou@ reînt$lnire, nul }i neavenit, nume patronimic, obstacol care împiedic@, organiza]ia NATO (North Atlantic Treaty Organisation), originii }i provenien]ei, ornat@ cu podoabe, pedeaps@ penal@, pesimism dezn@d@jduit, podvada e podvad@, meremetu-i meremet, porti]@ / scenet@ mic@, poten]ial transportabili, principalele priorit@]i, prognoze pentru viitor, protagonist principal, rapid@ (depistare) prompt@, re]eaua Internet, reactivarea activit@]ii, recuno}tin]a }i gratitudinea, repere centrale / principale, revendic@ri solicitate, sentimente suflete}ti, stiksuri – dropsuri – chipsuri (singular: stik- / drop- / chip- + desinen]a engl. -s / plural + des. valah. -uri), stindarde }i steaguri, sum@ de o mie...,



'iiiiiiijiiiiiii+susceptibili selec]ionabili, }erpuitoare serpentine, }i e]etera / et]etera / etcetera, june t$n@r, ]igar@ de tutun, un num@r de trei..., un procent de zece la sut@, varia]iuni diferite, ve}nicie etern@, vecin@tate (bun@ cu ]@rile) vecine..., (155) vestigiile trecutului etc.

Poem(lat. poema; cf. fr. poème, „poezie lung@“)

Poemul este o specie epico-liric@, desemn$nd acele pl@smuiri poetice în curgere liber-eseistic@, dinspre o voce auctorial-naratologic@, ori de erou excep]ional, ce ilustreaz@ incandescen]a unei ra]iuni umane / „superumane”, din avangarda cunoa}terii, mereu în conflict cu condi]ia uman@, mereu izbindu-se de limite tragic-existen]iale etc.

Poemul / poema este rodul r@zvr@tirii romantice din secolul al XIX-lea, „^n numele libert@]ii de crea]ie“.

Poemul eroic evoc@ fapte istorice fundamentale din istoria unui popor, sub conducerea unui erou excep]ional (cf. V. Alecsandri, Dumbrava Ro}ie; N. St@nescu, Mutarea în lup etc.).

Micropoemul este un poem foarte scurt, turnat, fie ^ntr-o form@ fix@: de haiku (din 17 silabe, ^n trei stihuri, cu m@sura 5-7-5 – v. supra), de trisalm (tot din 17 silabe, dar dispuse dup@ schema: 6–6–5, sau: 6–5–6 / 5-6-6: «Fusta de piatr@ / a zei]ei nop]ii // opre}te de}ertul...» – Piramida lui Cheops de Ion Pachia Tatomirescu; v. TDum, 40 sqq.), de salm (cea mai scurt@ form@ fix@ de poezie – infra –, const$nd ^ntr-un distih ^nsum$nd numai 6



'iiiiiiijiiiiiii+silabe, versul prim fiind „un troheu“ }i versul secund alc@tuindu-se din „doi trohei“: «E-alb@ / ca o nalb@» – Mireas@ de Ion Pachia Tatomirescu; sau: «Dorul / trage norul...»; «Fluturi / ard pe scuturi»; «Luna / mi}c@ pruna»; «Marea / scuip@ sarea» etc. – TSal, 10, 43, 51, 60), fie constituindu-se dintr-un singur vers («Un singur nai, dar c$te ecouri ^n p@duri.» – Poemul într-un vers de Ion Pillat).

Poemul în proz@ are „substan]@ liric@“ turnat@ ^n cele mai interesante structuri verslibriste, ^n «forma unor proze scurte» (DTL, 336): Baudelaire (Petits poèmes en prose / Mici poeme în proz@), Rimbaud (Les illuminations / Ilumin@rile), A. Russo (C$ntarea Rom$niei), Adrian Maniu (Figuri de cear@), G. Bacovia (Buc@]i de noapte) }. a.

%n „decaedrul de aur“ al poemului rom$nesc, se eviden]iaz@: «Dumbrava Ro}ie» de Vasile Alecsandri, «Complotul bubei» de Bogdan Petriceicu-Hasdeu, «Luceaf@rul» de Mihai Eminescu, «Noaptea de decemvrie» de Alexandru Macedonski, «Oltul» de Octavian Goga, «Duhovniceasc@» de Tudor Arghezi, «Sur$sul Hiroshimei» de Eugen Jebeleanu, «Omul Fant@» de Nichita St@nescu, «Shakespeare» de Marin Sorescu }i «Noul Turn Babel» de Ion Pachia Tatomirescu (holopoem remarcat, ^n revista bucure}tean@ «Luceaf@rul», ^nc@ din 18 martie 1967, de criticul literar Vl. Streinu, aflat ^n imposibilitatea de a cita vreun vers din acesta, la vremea respectiv@, c@ci Noul Turn Babel nu surprindea altceva dec$t construc]ia /



'iiiiiiijiiiiiii+expansiunea „absurd-universal@“ a comunismului }i cenzura ar fi barat „definitiv“ c@ile t$n@rului poet de atunci: «Imaginea arbitrar@, dar uneori }i revelatoare, rota]ia timpilor }i a spa]iilor ^ntr-un v@lm@}ag obscur, de}i pe alocurea constelat, propulsia liric@ neobosit@, av$nd totu}i ca punct de gravita]ie din nou p@m$ntul dacic, sunt de asemenea de re]inut din Noul Turn Babel. De data aceasta, o lume de me}teri-schelete, zidari, dulgheri }i salahori, nesupraveghea]i de nici un arhitect, construiesc turnul, care e poate al unei sublime absurdit@]i. %n am$ndou@ poemele, gestul liric larg, expresia vociferant@ }i haotismul impresiilor par s@ provin@ din declama]ia super-hugolian@ a lui Lautréamont, dup@ cum, de la noi, Constant Tonegaru este prezent ^n ton, ^n fantasticitatea reprezent@rilor }i ^n recuren]a apostrofei.» – SPcl, IV, 91 sq.; s. n.; cel@lalt poem la care se refer@ criticul este Destina]ii confiden]iale – v. supra – holopoem / infra – titlu).

Poezie (lat. poesis; cf. fr. poésie)

Poezia este „un fruct“ al Logosului prin care sufletul cap@t@ grai / g$nd la punerea ve}m$ntului emo]iei de mireas@ a cuget@rii, ori de mire al intelectului ajuns în orizontul cunoa}terii metaforice, sau la prinderea în cosmica hor@ / muzic@ a sferelor.

Toate defini]iile Poeziei – trecute, prezente }i viitoare – „sunt incomplete“. {i a noastr@, se sub^n]elege. Fiecare poet are defini]ia / defini]iile



'iiiiiiijiiiiiii+lui (de la o zi la alta, de la o v$rst@ la alta); teoreticienii, istoricii / criticii literari au de asemenea defini]iile lor, dar ca poe]ii, zilnic, nu. Toate sunt frumoase, admirabile, „cub de cristal cu col]ul }tirb“, tocmai pentru c@ le caracterizeaz@ imperfec]iunea. Din sutele de mii de defini]ii ale poeziei, se cuvine s@ mai spicuim – de prin dic]ionare }i tratate – m@car trei-patru. (1) «Art@ a limbajului care exprim@ sau sugereaz@ o emo]ie, un sentiment, o idee, prin ritm, armonie }i imagine; (...) ...conceptul poeziei ca mimesis, ca reprezentare, este dominant ^n textele de poetic@ }i retoric@ din antichitatea greac@ }i latin@, din Rena}tere, din clasicismul secolului al XVII-lea, p$n@ ^n secolul al XVIII-lea. Distinc]ia dintre poezie }i proz@ are ^n baz@ prezen]a regulilor impuse poeziei. Spre deosebire de proz@, considerat@ mai liber@ de norme compozi]ionale, poezia este expresia subiectivit@]ii supuse regulilor ritmice, metrice }i muzicale. Clasificarea antic@ presupunea de asemenea }i o organizare ierarhic@ a poeziei epice, dramatice, lirice. Aristotel, diferen]iindu-se de concep]ia platonic@ asupra poeziei, exprimat@ ^n Republica, insist@ asupra termenului filosofic }i gnoseologic de „imita]ie“ prin art@ }i stabile}te o alt@ subîmp@r]ire a poeziei: tragedie, comedie, epopee. %ncep$nd cu preromantismul }i romantismul }i culmin$nd cu simbolismul se formeaz@, opus ideii de mimesis. un alt concept de poezie: poezia ca expresie a individualit@]ii creatoare, esen]a ei fiind identificat@ în categoria de liric.» (DTL, 338 sq.; s. n.); (2) filosoful,



'iiiiiiijiiiiiii+esteticianul }i poetul Eugeniu Speran]ia certific@ faptul c@: «...poezia în general }i fiecare poezie în parte reprezint@ un precipitat al vie]ii noastre interioare, cu at$t mai autentic }i deci cu at$t mai sincer, cu c$t e mai spontan. (...) Oric$t de autentic }i valabil ar fi ccon]inutul uunei poezii ca emisiune a vie]ii interioare a poetului, nu vom putea niciodat@ s@ facem abstrac]ie de inser]iunea, de infiltra]ia unui incalculabil aport de provenien]@ social@. A emis odinioar@, la sf$r}itul secolului al XVII-lea, filosoful John Locke adagiul senzualismului extremist: „Nihil est in intellectu quod non prius fuerit in sensibus“ / „Nu e nimic ^n g$ndire care s@ nu fi fost mai ^nt$i ^n sim]uri“, iar Leibnitz, la scutrt@ vreme dup@ el, i-a ad@ugat un amendament: „nisi intellesctus ipse“ / „afar@ de g$ndirea ^ns@}i“, referindu-se la ^nse}i condi]iile intime ale activit@]ilor intelectuale.» (SpPoe, 166 sq.; s. n.); (3) George C@linescu ne ^ncredin]eaz@ c@ «oric$t de ^nc$nt@toare ar fi aceste concep]iuni despre art@ }i poezie, e lesne de ^n]eles c@ Absolutul, prototipii, Frumuse]ea etern@ nu l@muresc nimic. Sunt defini]ii care vor s@ fie mai apropiate de preocup@rile Esteticei cum e aceea a abatelui Brémond care ^n fond este tot speculativ@, dar de nuan]@ mistic@. Poezia e o preg@tire la rug@ciune, e o experien]@ mistic@ nedes@v$r}it@, util@ întruc$t exalt@ spiritul pentru adev@rata devo]iune. (...) Croce vede ^n art@ o activitate teoretic@ special@. Via]a noastr@ practic@, adic@ sentimentul, devine cu ajutorul imaginii obiect de cunoa}tere. Arta este doar o expresie, o desc@rcare, deci catharsis, a



'iiiiiiijiiiiiii+sentimentului.» (CPes, 19; s. n.); (4) Benedetto Croce, ^n celebra sa lucrare, La Poesia – introduzione alla critica e storia della Poesia e della letteratura / Poezia – introducere în critica }i istoria poeziei }i a literaturii (la care se refer@ }i G. C@linescu – supra), ne asigur@ c@ expresia poetic@, spre deosebire de sentiment, este «o teorez@, o cunoa}tere; prin chiar acest fapt, ^n timp ce sentimentul ader@ la particular }i, oric$t de ^nalt@ }i de nobil@ i-ar fi sorgintea, se desf@}oar@ ^n mod necesar ^n unilateralitatea pasiunii, ^n antinomia bine-r@u }i ^n anxietatea bucuriei }i a suferin]ei – poezia leag@ iar@}i particularul de universal, prime}te în ea, dep@}indu-le deopotriv@, durerea }i pl@cerea, în@l]$nd mai presus de ciocnirea p@r]ilor viziunea unit@]ii p@r]ilor în întreg, mai presus de conflict armonia, mai presus de îngustimea finitului întinderile infinitului; aceast@ pecete de universalitate }i totalitate este caracteristica ei...; (...) }i fiindc@, asemeni oric@rui alt mod formativ, poezia nu devine fapt f@r@ o lupt@ l@untric@ a spiritului – ^n cazul de fa]@ f@r@ lupta cu sentimentul care, oferindu-i materia, ^i opune totodat@ greutatea }i obstacolul materiei – victoria prin care materia rebel@ se converte}te ^n imagine poart@ ^nsemnul senin@t@]ii c$}tigate, unde mai vibreaz@ ^nc@ emo]ia, ca o lacrim@ ^ntr-al ^nsenin@rii sur$s }i al noului sentiment catartic care este bucuria frumuse]ii; (...) pentru ca universalitatea, caracterul divin }i cosmicitatea – care sunt atributele poeziei – s@ nu fie ^ns@ r@st@lm@cite }i materializate prin restr$ngerea exclusiv@ la un anume tip de poezie



'iiiiiiijiiiiiii+sau pentru ca, mai r@u ^nc@, s@ nu fie folosite ca program al unei poezii care ar trebui neap@rat practicat@ }i al unei }coli dedicate acestui scop (...), este bine s@ traducem aceste cuvinte prin altele care se preteaz@ mai pu]in unui asemenea echivoc; vom spune deci c@ universalitatea, precum }i diferitele ei sinonime, ^nseamn@ pur }i simplu umanitatea ^ntreag@ }i nedivizat@ a viziunii poetice }i c@ oriunde se formeaz@ o viziune de acest tip, oricare i-ar fi con]inutul particular ^nsu}i se reg@se}te universalitatea, f@r@ ca infinitul, cosmosul }i Dumnezeu s@ fie nevoi]i s@ intervin@ ^n imagini directe, ca ^n Coeli enarrant sau ^n Laudes creaturarum; (...) ...dac@ realitatea se consum@ toat@ în pasiunea dragostei, poezia este mai degrab@ asfin]itul ei: asfin]itul dragostei în eutanasia amintirii; un v@l de întristare pare s@ umbreasc@ Frumuse]ea; dar nu e v@l, ci însu}i chipul Frumuse]ii.» (CroP,

30 sqq.; s. n.). %n ceea ce prive}te „tipurile de poezie“ (din care men]ion@m 101), clasific@rile – ^n func]ie de genuri, de curente, direc]ii etc. – se dovedesc extrem de interesante: antipoezia („contra-poezia“; „stihuiri“ de pseudoavangard@, „teribiliste“, „}ocant-obscene“, sau „ de onani}ti în fa]a Monei Lisa“ – cum îi numea Nichita St@nescu, f@r@ vreo valoare în vreun plan al esteticului, al spiritului, al sufletului, „stihuri“ ale unor poetastri / pseudopoe]i, în numele „libert@]ii artistice absolute“, cu misiunea „de a deturna“, „de a deruta“ receptorii de veritabil@ poezie, „de a sem@na confuzie“ etc.), poezia avangardismului bine temperat (adic@ poezia modernist@ promovat@ de «Sbur@torul» / E. Lovinescu),



'iiiiiiijiiiiiii+poezia avangardist@ (sau „de avangard@“; chiar dac@ „poezie de avangard@“ exist@ în orie epoc@ literar@, în antonimie cu poezia tradi]ionalist@, sintagma a intrat în circuit pe plan european, o dat@ cu avangarda din ajunul primului r@zboi mondial; poezia avangardist@ a unei epoci este o poezie complex@ / eterogen@, dinamit$nd, resping$nd în totalitate ceea ce este consacrat, proclam$nd ostentativ / polemic înnoirea cu orice pre]; reprezint@ „direc]ia artistic@ antitradi]ionalist@“), poezia banalului cotidian, poezia banchizelor, poezia belaginelor / valahicelor legi (înseamn@ versificarea sacrelor legi zalmoxiene destinate „marelui circuit oral-cult“, impresionant@ „practic@ juridic-civil@“ înc@ exercitat@ la Dacii-agat$r}i din Arutela / Ardeal – Transilvania / Rom$nia }i în vremea lui Aristotel. Este o parte important@ a poeziei „oralit@]ii culte“ a Zalmoxianismului. Preo]ii Cogaionului / Sarmizegetusei, sau ai Zalmoxianismului, versificau legile – fapt ce l-a impresionat }i pe Aristotel, eviden]iindu-l în «Problemata», XIX, 28 –, versific@ri în perechi de emistihuri-decasilab / salmice, altern$nd cu emistihuri-dodecasilab / zalmic-genumiene, ca în balada «Pe-o Gur@ de Rai», foarte u}or de memorat, destinate }colilor oralit@]ii cogaionice. %n ciuda cunoa}terii scrisului, în Carpa]i-Dacia / Rom$nia, înc@ din orizontul anului 8175 î. H., dar, mai ales, din vremea pelasgo-culturii Turda}-Vincea, la Dacii-agat$r}i, adic@ la zalmoxienii din



'iiiiiiijiiiiiii+Arutela / Ardeal-Rom$nia, }colile preo]ilor Zalmoxianismului, ale Cogaionului / Sarmizegetusei, ce puneau accentul pe transmiterea informa]iei pe cale oral@, din tat@ în fiu, din genera]ie în genera]ie, erau înc@ „foarte active“. Dinspre aceste }coli ale oralit@]ii culte ale Zalmoxianismului, Aristotel î}i d@ r@spuns la întrebarea: «De ce se numesc legi unele c$ntece ?»; «...înainte de cunoa}terea literelor, legile se c$ntau, ca s@ nu se uite, precum este îns@ obiceiul la Dacii-agat$r}i...»), poezia cet@]ii (poezia de angajare civic@), poezia chinezeriilor / japonezeriilor (la reprezentan]ii parnasianismului), poezia chtonic@, poezia clasic@ (poezia intrat@ în panteonul cultural na]ional), poezia clasicismului, poezia clocotrist@ (cultivat@ de cercul belgr@dean al poetului Adam Puslojici), poezia constructivist@, poezia cosmogenezei, poezia cre}tin@, poezia cu form@ fix@ (haiku, gazel, glos@, pantum, rondel, salm, sonet etc.), poezia cult@, poezia dadaist@, poezia de-crea]iei (sau lettrist@ de tip I. Isou), poezia descriptivist@, poezia didactic@, poezia dramatic@, poezia epic@, poezia epidermei / senzualist@, poezia epifaniilor, poezia erotic@, poezia eschimo}ilor, poezia expresionist@, poezia feminin@, poezia fiorului cosmic, poezia fluxgenera]iei (high tide generation – a genera]iei Labi}-St@nescu-Sorescu), poezia folcloric@, poezia futurist@, poezia g$ndirist@ (promovat@ de revista interbelic@ «G$ndirea»), poezia genera]iei de tranzien]@ ( – the transience



'iiiiiiijiiiiiii+generation, sau a genera]iei / promo]iei: Caraion-Doina}-Paraschivescu), poezia genera]iei republicii / republicane (a celor treizeci }i trei de poe]i n@scu]i în '47), poezia gnomic@, poezia grotescului, poezia hadronic@, poezia hedonist@, poezia hermetic@, poezia iluminist@, poezia informaterial@ (a informa]iei materiei), poezia interbelic@, poezia junimist@, poezia lettrist@, poezia liric@, poezia lirosofic@ (la L. Blaga), poezia metafizic@, poezia microcosmosurilor, poezia militant@, poezia-mimesis, poezia misteric@ / ini]iatic@, poezia modern@ (a direc]iei ce se opune poeziei clasice), poezia modernist@ (sau poezia avangardismului bine temperat promovat@ de «Sbur@torul» / E. Lovinescu), poezia nonconformist@ („de abatere de la regulile în uz“), poezia nou@zecist@ (a promo]iei ce a debutat editorial în jurul anului 1990), poezia nuntirii cosmice, poezia obiectiv@, poezia obscur@, poezia obsedantului deceniu (poezia proletcultist@, stalinist@, din Rom$nia anilor 1948 – 1958 / 1960), poezia ocult@rilor, poezia optzecist@ (a promo]iei ce a debutat editorial în jurul anului 1980), poezia p@}unist@ (sintagm@ ironic@ la adresa poeziei pastorale, adic@ bucolic@ / idilic@), poezia pa}optist@, poezia palingeneziei (capodoper@ a genului: «Memento mori» de M. Eminescu; surprinde înflorirea }i dec@derea civiliza]iilor / lumilor; sau poezia despre metempsihoz@ / „reînvierea periodic@ a fiin]elor“ etc.), poezia paradoxist@, poezia



'iiiiiiijiiiiiii+parnasianismului, poezia patriotard@, poezia patriotic@, poezia pesimist@, poezia poporanist@, poezia postbelic@ (de dup@ al II-lea r@zboi mondial), poezia postdecembrist@ (de dup@ Revolu]ia Rom$n@ Anticomunist@ din Decembrie 1989), poezia postmodernist@ („poezia genera]iei / promo]iei 1980“), poezia preromantic@, poezia programatic@ (ars poetica), poezia proletcultist@, poezia prozei (în structuralism – Tv. Todorov), poezia pur@ (de la studiul abatelui H. Bremond, «La poésie pure», 1926; la Ion Barbu, poezia pur@ ^nseamn@ liric@ ini]iatic@ ^n misterele din labirinturile lumilor, deopotriv@ apolinic@ }i dionisiac@), poezia refluxgenera]iei (a promo]iei '70, „cu echinoxi}tii pe creast@“), poezia religioas@ / mistic@, poezia resurec]ional-modernist@ (sau neomodernist@), poezia romantic@, poezia s@m@n@torist@, poezia sacrului întreg cosmic, sau holo-poezia / holopoemul, poezia satiric@, poezia seismicii / tectonicii sociale (poezia r@scoalelor, revolu]iilor, r@zboaielor), poezia-semnificant-n@sc@toare-de-semnificat (în programul estetic al paradoxismului – inaugurat@ în 1966, prin poemul «Omul Fant@» de Nichita St@nescu), poezia simbolismului, poezia sociogonic@ (despre geneza rela]iilor caracteristice societ@]ilor civlizate), poezia soteriologic@ (a m$ntuirii prin jertfe benevole; martiric@), poezia subiectelor (în structuralism – A. Veselovski), poezia subiectiv@, poezia sublimului zalmoxian (în «Gemenii» / «Memento mori» de M. Eminescu), poezia suprarealist@,



'iiiiiiijiiiiiii+poezia }aizecist@ (a promo]iei ce a debutat editorial în jurul anului 1960), poezia }aptezecist@ (a promo]iei ce a debutat editorial în jurul anului 1970), poezia tradi]ionalist@, poezia umanismului, poezia victorian@ (în literatura englez@) etc.

Poliptoton

Parigmenon ca figur@ de stil este o repeti]ie gramatical@ const$nd în reluarea aceluia}i cuv$nt sub diverse forme flexionare.

(Exemplu: «Tu ai fost divinizarea frumuse]ii de femeie, / A femeiei, ce }i ast@zi tot frumoas@ o rev@d.» – «Venere }i Madon@» de Mihai Eminescu).

Polisigmism (< prefixoid poli-, „mai mul]i“ + -sigma-, numele literei s / /

, + suf. -ism)

Polisigmismul este alitera]ia ob]inut@ prin repetarea lui s / }, în diferite situa]ii, dar cu condi]ia de a produce în receptor „induc]ia semantic-sincretic@“ a fo}netului frunzelor, valurilor, a }uierului }erpilor etc.

Un „celebru polisigmism“ este ^nt$lnit la Ion Barbu, ^n partea a doua a parnasian-hermeticei sale ars poetica: «Ar trebui un c$ntec ^nc@p@tor precum / Fo}nirea m@t@soas@ a m@rilor cu sare; / Ori lauda gr@dinii de ^ngeri, c$nd r@sare / Din coasta b@rb@teasc@ al Evei trunchi de fum.» (Timbru de I. Barbu – v. BJS, 14).



'iiiiiiijiiiiiii+

Poporanism

Poporanismul este un curent cultural (politic, literar etc.) ce a ap@rut în Rom$nia primelor decenii ale secolului al XX-lea ca reac]ie antis@m@n@torist@ }i deopotriv@ antisimbolist@, afirm$nd principiile: adev@rata cultur@ na]ional@ este rodul particip@rii maselor populare la producerea }i aprecierea valorilor culturale / literare (în mod special, prin }colirea ]@r@nimii); literatura na]ional@ nu poate fi produsul curentelor estetice „decadente”, „neadecvate”, „de import” (ca simbolismul), dar nici al „falsei înfrumuse]@ri” autohton-s@m@n@toriste, ci numai al unei reflect@ri veridice }i critice a structurilor societ@]ii, a ruralismului specific rom$nesc în respectivele decenii de început de secol etc.

Centrul de iradiere al poporanismului (derivat de la poporan- + arhiproductivul sufix -ism, traduc$nd, de fapt, rusescul narodnicestvo) l-a constituit revista «Via]a Rom$neasc@» (Ia}i: 1906 – 1916; 1920 – 1929; Bucure}ti: 1930 – 1940; 1944 – 1946; 1948 – 2000), ^n vremea ^n care a avut ca „spiritus rector“ pe Garabet Ibr@ileanu (T$rgu Frumos, 23 mai 1871 – 10 martie 1936, Bucure}ti), acestuia dator$ndu-i-se }i programul cultural, din 1906, al mi}c@rii.

Estetica poporanismului. Garabet Ibr@ileanu combate exalt@rile s@m@n@toriste ale trecutului istoric, ale virtu]ilor ]@r@nimii, sus]ine c@ o veritabil@ cultur@ na]ional@ se va na}te c$nd



'iiiiiiijiiiiiii+masele populare «vor lua parte }i la formarea }i la aprecierea valorii culturale», recomand$nd scriitorilor „simpatie pentru clasele deposedate“, cuprinderea specificului na]ional rom$nesc ^n opere, ^n „formula“ literar@ pe care autorul o consider@ cea mai adecvat@. «Via]a Rom$neasc@» mai promoveaz@: iluminarea ]@r@nimii prin propagarea culturii ^n r$ndurile ei (principiu preluat de la ilumini}ti), atitudine realist-critic@ ^ndeosebi fa]@ de falsa ^nfrumuse]are a vie]ii. Cei mai str@luci]i reprezentan]i ai poporanismului sunt scriitorii: Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Ion Ag$rbiceanu, Octavian Goga }. a. (cf. CILR, 661 sqq.; DTL,

340 sq.).

Portret(cf. fr. portrait)

Portretul desemneaz@ fie reprezentarea unei persoane ca subiect al operei plastice (ens-ul zugr@vit / pictat fiind reprezentat „în întregime“, „bust“, sau „cap“), fie ca subiect al unei crea]ii din perimetrul beletristicii, „zugr@virea“ / „pictura“ fiind f@cut@ de data aceasta „numai în cuvinte“, surprinz$ndu-se (insului / eroului) at$t tr@s@turile fizice, c$t }i cele psihice / morale, patologice, tipologice (pe c$t posibil) etc.

Memorabil este portretul lui Decebal, f@cut ultimului rege-erou al Daciei (dintre anii 87 }i 106 d. H.), al Nemuritorilor, de c@tre istoricul Cassius Dio, chiar din inima Imperiului Roman, prin fraze



'iiiiiiijiiiiiii+parc@ desprinse din piatra Columnei Decebalo-Traiane din Roma: «Decebal era foarte priceput, uimitor, ^n urzirea, ^n ^ntocmirea / pl@nuirea r@zboaielor }i iscusit / dibaciu ^n realizarea lor, }tiind c$nd trebuie s@ n@v@leasc@ }i c$nd s@ se retrag@, me}ter ^n a ^ntinde curse, viteaz / ager ^n lupt@ (me}ter ^n a}ternerea curselor }i iute la fapt@), }tiutor ^n a se folosi de izb$nd@ c$t }i de ^ndreptarea ureunei ^nfr$ngeri suferite (}tiind deopotriv@ s@ foloseasc@ o biruin]@ }i s@ ias@ cu bine dintr-o ^nfr$ngere) – pentru care ^ndelung@ vreme a fost un potrivnic / adversar periculos poporului roman» (Istoria roman@, LXVII). Notabil@ este }i arta portretului ^nt$lnit@ la cronicarii rom$ni, ^ndeosebi, la Grigore Ureche, realizatorul celebrului portret al lui {tefan cel Mare, unde vorbe}te despre tr@s@tura fizic@ esen]ial@, „statura mic@“, }i unde surprinde apoi „veridic“ dimensiunile psiho-morale ale personalit@]ii istorice (temperamentul coleric, reprezenta instan]a suprem@ ^n stat, autocratul / „monarhul cu puteri depline“, integritate, vrednicie / h@rnicie, diplomat rafinat, imprezivibil, mare strateg al timpului, miza pe for]a exemplului personal ^n b@t@lii, putere de adaptare la orice situa]ie, ^ncrez@tor ^n sine, insistent-temerar }i ^n]elept fructificator al „trec@toarelor e}ecuri“): «Fost-au acest {tefan-Vod@ om nu mare de stat, m$nios }i de grab@ a v@rsa s$nge nevinovat; de multe ori la ospe]e omor$ia f@r@ giude]. Amintrelea era om ^ntreg la fire, nelene}u, }i lucrul s@u ^l }tiia a-l acoperi, }i unde nu g$ndeai,



'iiiiiiijiiiiiii+acolo ^l aflai. La lucruri de r@zboaie me}ter; unde era nevoie, ^nsu}i s@ v$r$ia, ca v@z$ndu-l ai s@i, s@ nu ^nd@r@pteze, }i pentru aceia raru r@zboiu de nu biruia. {i unde-l biruia al]ii, nu pierdea n@dejdea, c@ }tiindu-s@ c@zut (...), s@ r@dica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dup@ moartea lui, }i ficiorul s@u, Bogdan-Vod@, urma lui luase, de lucruri vitej@}ti, cum s@ t$mpl@: den pom bun, road@ bun@ op s@ iase. Iar pre {tefan-Vod@ l-au ^ngropat ]ara cu mult@ jale (...) ^n m@n@stire, ^n Putna, carea era de d$nsul zidit@. (...) Au domnit {tefan-Vod@ 47 de ani }i 2 luni }i 3 s@pt@m$ni }i au f@cut 44 de m@n@stiri, }i singur ]iitoriu preste toat@ ]ara.» (Letopise]ul [@rii Moldovei de Gr. Ureche). De sub pana de geniu cu care sunt ^nzestra]i marii no}tri prozatori ies }i „portrete-eclat“, dintr-o singur@ fraz@: «Era ^n sat }i dasc@lul Iordache, f$rn$itul de la strana mare (...), dar cl@mp@nea de b@tr$n ce era; }-apoi mai avea }i darul suptului...» (Amintiri din copil@rie de Ion Creang@).

Postmodernism(din post-, „dup@“ + -modernism)

Prin postmodernism (adic@ modernismul de dup@... nu se }tie ce...) este desemnat@ „o mod@ literar@“ („curent literar“ ar fi prea mult spus), revendicat@ de „promo]ia '80“ (sau de „genera]ia optzecist@“), sus]in$nd c@ „realizeaz@ un dialog livresc cu modernismul / tradi]ia“, c@ – de vreme ce „spa]iul nout@]ii



'iiiiiiijiiiiiii+literare s-a îngustat o dat@ cu modernii / moderni}tii“ – pot intra „în programul lor de crea]ie“, gra]ie intertextualit@]ii, }i „frecvente referiri la valorile culturale culturale, din c@r]i, ale umaanit@]ii“, c@ – nemaiput$nd inventa inocen]a, nemaifiind capabili de crea]ie / oper@ original@, proprie –, î}i pot însu}i crea]iile tradi]iei „din unghiul sensibilit@]ii moderne“, permi]$ndu-}i „a le dezv@lui fe]e comice / grote}ti“, într-o atitudine „critic@ / ironic@“ de relativizare a valorilor care p@reau cu adev@rat imuabile“ (merg$nd p$n@ la profanare, plagiat etc.).

Cei c$]iva scriitori despre care se afirm@ c@ au veritabil@ crea]ie „postmodernist@“ se situeaz@ de fapt ^n trena modernismului resurec]ional, ori a paradoxismului genera]iei Labi}-St@nescu-Sorescu.

Poveste

Povestea este specia genului epic – înt$lnit@ at$t în folclorul literar c$t }i în literatura cult@ –, un soi de „basm prescurtat“, re]in$nd numai esen]ialele înt$mpl@ri ale eroilor supranaturali / fantastici, din care se poate extrage de c@tre receptor o înv@]@tur@ „imediat@“.

Povestire(din infinitivul lung al verbului a povesti)

Povestirea este specia genului epic, cu un singur plan dominat de un narator-martor la evenimentul / faptul „excep]ional“ înt$mplat c$ndva unui protagonist – ori unui cuplu



'iiiiiiijiiiiiii+protagonist – }i celorlal]i eroi ce-l secundeaz@ în ac]iune.

%n povestire, «rela]ia narator-receptor este cea care determin@ organizarea discursului narativ; R. Barthes o numea valoare de schimb, conven]ie care porne}te chiar din inten]ionalitatea nar@rii» (DTL, 343), ceea ce implic@: a) oralitatea (av$ndu-}i originea ^n bog@]ia folclorului literar autohton, povestirea p@streaz@ aparen]a «de dialog ^ntre narator-receptor, care, ^ntr-un fel, constituie sensul justificativ al actului de a povesti» – ibid., p.

344); b) ceremonialul (aspect „esen]ial“; dialogul «este ^ntre]inut de un sistem de conven]ii, echivalent cu ^ns@}i arta de a povesti» – ibid.); c) atmosfera («rezultat@ at$t din caracterul, mai mult sau mai pu]in spectaculos al ^nt$mpl@rii, c$t }i din valoarea de schimb a rela]iei narator-receptor; ca de]in@tor al faptului epic, naratorul ^}i organizeaz@ discursul pe baza principiului psihologic al a}tept@rii frustrate; el regizeaz@ tensiunea, suspensul, respect$nd }i cultiv$nd o tactic@ a povestirii, care urm@re}te asigurarea interesului receptorului pe tot parcursul povestirii.» – ibid.). „Sub-stan]a narativ@“, calitatea intrigii, ^ntr-o povestire, trebuie s@ fie selective ^n vederea vectoriz@rii receptorului ^n semnifica]ii etic-estetice. Personajul povestirii, concretiz$nd numai o stare conflictual@ dintr-un timp trecut (fa]@ de timpul nar@rii), permite accentuarea situa]iei epice etc.



'iiiiiiijiiiiiii+%n „decaedrul de aur“ al volumelor de

povestiri rom$ne}ti se relev@: «Convorbiri duhovnice}ti» (420 d. H. / 429) de Sf$ntul Ioan Cassian; «O sam@ de cuvinte» (1743) de Ion Neculce, «Mo} Nichifor Co]cariul» (1877) de Ion Creang@, «P@cat» (1892) de I. L. Caragiale, «La Grandiflora» (1928) de Gib Mih@escu, «Hanu Ancu]ei» (1928) de Mihail Sadoveanu, «Povestiri» (1966) de Vasile Voiculescu, «Var@ buimac@» (1967) de F@nu} Neagu, «Scrisori provinciale» (1976) de {tefan B@nulescu, «{oarecele B }i alte povestiri» (1983) de Ion D. S$rbu.

Proletcultism(din prolet- + -kult- < lb. rus@: Proletarskaia kultura / „Cultura

proletar@“ > + -ism)

Proletcultismul desemneaz@ o doctrin@ pseudo-estetic-literar@, potrivit c@reia, dup@ o revolu]ie a proletariatului (ca „revolu]iile bol}eviste / comuniste“): (1) trebuie s@ fie anihilat@ / „ars@“ cultura veche }i s@ fie format@ o cultur@ nou@, pus@ în slujba muncitorimii }i a ]@r@nimii, în slujba claselor fundamentale dintr-o societate de tip totalitarist-socialist / comunist; (2) arta trebuie s@ oglindeasc@ numai realiz@rile muncitorimii / ]@r@nimii, modul de produc]ie socialist, „luminosul chip al comunistului“ („erou-etalon“), deoarece „experien]a de via]@ proletar@“ }i „experien]a artistic@ proletar@“ sunt diametral opuse „experien]ei de via]@ a burgheziei“ }i „experin]ei artistice a burgheziei“,



'iiiiiiijiiiiiii+„din trecut“ neprelu$ndu-se dec$t „experien]a tehnic@“; (3) arti}tii / artele s@ coboare „din turnul de filde}“ }i s@ intre „neap@rat“ în uzine, în fabrici, pe }antiere, în colhozuri („cooperative agricole de produc]ie“) etc.

(v. supra – epoc@ literar@ / Epoca „dec@derii regalit@]ii“ }i a „terorii republicane proletcultiste“ din Rom$nia „lag@rului

socialist“: 1945 – 1958 / 1960).

Prolog(lat. prologus; cf. fr. prologue, „vorbire / cuv$nt ^nainte“)

Prologul desemneaz@ partea-preambul a unei opere literare.

{i ^n literatura rom$n@ prologul (sinonime: argument, cuv$nt l@muritor / explicativ etc.) a fost „cultivat“ din necesit@]i estetice de o serie de scriitori. Dimitrie Cantemir ^}i ^nso]e}te fabliau-romanul (scris ^ntre anii 1703 }i 1705), Istoria ieroglific@, de dou@ prologuri: Izvoditoriul cititorului, s@n@tate («Precum de toat@ probozirea vrednic s@ fiu, o, iubitule, foarte bine cunosc – c@ ostenin]a cheltuit@ nu s@ jele}te, f@r@ numai c$nd ^n urm@ vreun folos cumva nu aduce. / ... / Ale streinilor – carii mai cu to]ii ^nc@ ^ntre vii sint – cele de laud@ vrednice vrednicii, m@car c@ cu d$nsele condeiul a-mi ^mpodobi foarte priimitoriu a} fi fost, ^ns@ alalte, carile din calea laudei ab@tute sint, numere, nevoin]e }i fapte, a}e de tot dezv@lite ^n mijlocul theatrului cititorilor a le scoate }i faptele ^ntr-ascuns lucrate f@r@ nici o siial@ ^n fa]@ a le lovi, nici cinste}, nici de folos a fi am putut giudeca. A doa:



'iiiiiiijiiiiiii+c@ istoriia aceasta nu a vreunor ]@ri ce a unor case numai }i ieste. De care lucru, pentru asupreala mai sus pomenit@, pre fietecare chip supt numele a vreuniia din pasiri sau a vreunuia din dobitoace a supune, }i firea chipului cu firea dihanii ca s@-}i r@duc@ tare am nevoit. A triia }i cea mai cu deadins pricin@ ieste c@ nu at$ta cursul istoriii ^n minte mi-au fost, pre c$t spre deprinderea ritoriceasc@ nevoindu-m@...») }i Iar@}i c@tr@ cititoriu («Vii }ti, iubitule, c@ nu pentru cei carii ^ntr-aceste pomenite limbi pedepsi]i sint scara acii am supus, ce, pentru ca de ^mprumutarea cuvintelor streine cei mai nedeprin}i lovind, vreare-a} ca a}e a le ^n]@lege }i ^n dialectul strein s@ s@ deprindz@...»). Ion Budai-Deleanu pune ^n fruntea epopeii sale, «poemation eroi-comico-satiric alc@tuit ^n doaospr@zece c$ntece...», [iganiada (scris@ ^n orizontul anului 1800), un interesant Prolog («S@ fie preceput }’alte neamuri a Europei pre]ul voroavei }i dulcea]a graiurilor bine r$nduit@, adec@ ritorica }i poesia, cum au ^n]@lesu-o elinii }i romanii, o ! c$]i eroi sl@vi]i s@ ar ivi dintre varvari... / ... / Lu$nd firul istorii neamului nostru rom@nesc, de c$nd s@ au a}ezat ^n Dacia, c$]i }i mai c$]i b@rba]i, cu tot feliul de v@rtu]i str@lucitori, am cunoa}te daar@ acum, deac@ s@ ar fi aflat ^ntre rom$ni, din vreme ^n vreme, b@rba]i care s@ fie scris via]a lor }i cu m@estru condeiu, ^mpodobindu-le fapte }i ^n@l]$ndu-i dup@ vrednicie, s@ ^i fie trimis str@nepo]ilor viitori. / ... / Pentru aceasta, p@n@ la un alt prilej,



'iiiiiiijiiiiiii+c$nd mi se va lovi s@ beu din f$nt$na curatelor surori, prime}te, iubite cetitoriu, cu bun@ voin]@ aceast@ izvoditur@ !... }i socote}te cu priin]@, aduc$ndu-]i purure aminte c@ apa de balt@ nice odinioar@ nu este limpede ca de f$nt$n@.»); la fiecare „c$ntecu“ din «[iganiada», exist@ c$te o strof@-prolog (din }ase versuri), sau Argumentul: «P@n’ Vlad-Vod@ pe ]igani armeaz@, / Asupra lor Urgia-^nt@r$t@ / Pe S@tana, ce r@u le ureaz@, / %ntracea, lu$ndu}’ de drum pit@, / De la Fl@m$nda pleac@ voioasa / [ig@nimea drept c@tr@-Inimoasa.». {i Nicolae Filimon pune ^n fruntea romanului s@u „modern“, Ciocoii vechi }i noi (^n 1862), un Prolog, unde atrage aten]ia cititorului asupra tipologiei ciocoiului («Nimic nu este mai periculos pentru un stat ce voie}te a se reorganiza, dec$t a da fr$nele guvernului ^n m$nile parveni]ilor, meni]i din concep]iune a fi slugi }i educa]i ^ntr-un mod cum s@ scoat@ lapte din piatr@ cu orice pre] !... Platon a zis, cu dou@ mii de ani ^nainte de a lua noi pana ^n m$n@ ca s@ descriem pe ciocoi, c@ un om, ca s@ poat@ deveni cet@]ean onest, mai ^nt$i de toate cat@ s@ fie n@scut bine, crescut ^n frica lui Dumnezeu, }i din copil@rie p$n@ la maturitate s@ tr@iasc@ ^nconjurat de oameni virtuo}i }i drep]i. Ciocoiul este totdauna }i ^n orice ]ar@ un om venal, ipocrit, la}, orgolios, lacom, brutal p$n@ la barbarie }i dotat cu o ambi]iune nem@rginit@, care eclat@ ca o bomb@ pe dat@ ce }i-a ajuns ]inta aspira]iunilor sale...»). {i mari



'iiiiiiijiiiiiii+romancieri rom$ni din secolul al XX-lea apeleaz@ la prolog. Alexandru Ivasiuc ^}i deschide romanul P@s@rile (din anul 1970) cu un ultramodern Prolog, unde cititorul este „familiarizat“ cu „starea de spirit“ a protagonistului: «M@car de-ar exista un viitor. %nc@ foarte ce]os, cu o mie de posibilit@]i, dintre care unele chiar dezastre. A}a ar fi trebuit s@ ^n]eleg de la ^nceput, c$nd mi-am schimbat planurile, c$nd am ^ncercat s@ fug tocmai de concluzia care se impunea de la sine. (...) Starea mea de spirit era un amestec de grij@ pentru acela}i lucru, nedefinit, care urma s@ se ^nt$mple. Peisajul era animat de pulsa]ia mea interioar@.

Proverb(lat. proverbium, „dicton“)

Proverbul desemneaz@ de obicei o fraz@ metaforizat@, bimembr@, ritmic@ / rimat@, u}or-memorabil@, con]in$nd o observa]ie, rod al acumul@rilor milenare de experien]@ de via]@ dacorom$neasc@, formulat@ lapidar, ca postulat, o înv@]@tur@ moral@ / filosofic@, pragmatic@ etc.

Disciplina care are ^n obiectivul de cercetare proverbele se nume}te paremiologie. Spicuim c$teva din mul]imea de proverbe dacorom$ne}ti: «A ajuns vremea s@ nu se mai ^ncread@ omul nici ^n c@ma}a lui» (MPR, 10); «A c@uta nod ^n papur@ }i pete ^n soare» (MPR, 14); «Adu-]i aminte de mama ta }i de tat@l t@u, c$nd }ezi ^n mijlocul celor mari.» (MPR, 19); «Albina cea bun@ nu



'iiiiiiijiiiiiii+se pune pe o floare vestejit@» (MPR, 29); «Au venit s@lbatecii s@ ^mpace domesticii» (MPR, 45); «Banul te duce, banul te-aduce» (MPR, 49); «Binele pe om ^l scap@ de foc }i de ap@.» (MPR, 53); «Boul se leag@ de coarne }i omul de limb@» (MPR, 56); «Cele rele s@ le scrii pe apa ce curge, iar facerea de bine ^n piatr@ s@ o sapi» (MPR, 67); «Cel ce tot alege, / Pe urm@ culege» (ibid.).

Proz@(lat. prorsa; cf. „prorsa et vorsa facundia“ / „^n proz@ }i ^n

versuri“)

Prin proz@ este desemnat@, în general, crea]ia beletristic@ aflat@ în antonimie cu poezia, crea]ia ce are în statut obiectul estetic, în form@ de discurs, oral, sau scris, ca un mod de expresie nesupus nici normelor de versifica]ie, nici categoriilor expresiei poetice, crea]ie în al c@rei teritoriu / spa]iu se afl@ neap@rat un narator }i personaje angajate într-o ac]iune complex@, într-un plan sau în mai multe (paralele, secante etc.) }i în care se disting tipuri variate de organizare / arhitectur@ (construc]ie), de la povestire }i basm, la schi]@, nuvel@, roman etc.

Proza mai este definit@ drept „ansamblul textelor caracterizate de modul neversificat de utilizare a limbajului“, unde se opereaz@ cu tipologii, unde se distinge majoritatea stilurilor func]ionale ale limbii (proz@ beletristic@, proz@ administrativ-juridic@, proz@ oratoric@ etc.), unde exist@ neap@rat naratorul („ochiul



'iiiiiiijiiiiiii+povestitorului“) evolu$nd de la retorica direct@ / autoritar@, din nara]iunile homerico-biblice, la o retoric@ dramatizat@, unde „istoria“ / „fabula“, adic@ evenimentele relatate se dispun ^ntr-o anumit@ succesiune, desemnat@ prin termenul de subiect / discurs, subiect narativ constituit din lan]uri de elemente, numite motive (libere, incidentale, toposuri, laitmotive etc.), unde personajul / eroul poate fi principal, secundar, ori episodic, reflector etc., unde instan]ele comunic@rii se dezv@luie, de la instan]a-autor, ce poate fi }i instan]@-narator, sau chiar instan]@-personaj etc., unde personajul se poate manifesta at$t prin angajare dialogic@, sau exterioar@, c$t }i prin cea monologic@ (interioar@), prozatorul put$nd s@ ^nf@]i}eze via]a / lumea cu toate problemele „fr@m$nt@toare“ printr-o relativ@ deta}are, gra]ie disimul@rii „din spatele personajelor“, concentr$ndu-se asupra realit@]ii imediate, asupra mirificului omenesc, asupra socialului, circumstan]elor, evenimentelor, lucrurilor etc.

Privitor la proz@, deosebit de interesant@ ni se pare bogata corol@ de opinii a esteticienilor. Eugeniu Speran]ia consider@ c@ proza «^}i are ades originea ^n poezia epic@, iar aceasta ^n simpla relatare spontan@, lipsit@ de preten]ii literare; povestirea, mai mult ori mai pu]in debitoare fanteziei }i mitului, are aceea}i vechime ca }i cuv$ntul }i, eliber$ndu-se, ^n limbajul familial, din versifica]ie, a circulat ^ntotdeauna, lu$nd diferite propor]ii; basmul,



'iiiiiiijiiiiiii+deci mitul, st@ la originea ^ntregii crea]ii epice, cu singura not@ distinctiv@ c@, atunci c$nd evenimentele supranaturale din cuprinsul unei poevstiri g@sesc credit deplin ^n cugetul emi]@torului }i ^ntr-acel al receptorului, relatarea nu mai e propriu-zis literar@, ci apare ca istoric@, pe c$nd dispari]ia acestui credit d@ povestirii caracter literar }i, eventual, poetic.» (SpPoe, 123 sq.). Benedetto Croce face c$teva observa]ii de mare fine]e: «Expresia prozei se deosebe}te de expresia poetic@ tot astfel cum fantezia se deosebe}te de g$ndire, }i crea]ia poetic@ de cea filosofic@. Orice alt@ distinc]ie, ^ntemeiat@ pe distinc]ia fizic@ a sunetelor articulate }i a feluritelor lor a}ez@ri, a succesiunilor, ritmurilor }i metrilor lor, nu duce }i nu poate duce nicic$nd la nici un rezultat, at$t ^n leg@tur@ cu aceast@ form@ de expresie, c$t }i cu celelalte pe care le examin@m pe r$nd; cunoscute din exterior, toate prezint@ acelea}i sunete, acelea}i forme de a}ezare }i de succesiune, ori numai diferen]e labile }i iluzorii, iar ^n ceea ce prive}te deosebirea ^ntre expresia poetic@ }i expresia prozei, se poate spune c@ problema a fost odat@ pentru totdeauna ^nchis@ de c$nd Aristotel i-a dezv@luit inconssisten]a, observ$nd c@ exist@ crea]ii filosofice ^n discurs legat sau metric, }i poeziii ^n discurs liber; }i nici n-a mai fost cu putin]@, ^n timpurile moderne, ca respectiva chestiune s@ fie vreodat@ reluat@ cu solu]ii c$t de c$t fericite.» (CroP, 33).



'iiiiiiijiiiiiii+ Prozodie

(cf. fr. prosodie)

Prin prozodie este desemnat@ fie }tiin]a care studiaz@ cantitatea / durata vocalelor / silabelor în diferite p@r]i constitutive ale cuv$ntului (în limbile „cantitativului“) }i accentuarea sau neaccentuarea lor (în limbile „calitativului“), fie – în sinonimie cu metrica (supra) – }tiin]a despre unit@]ile ritmice.

Psalm(cf. gr. psalmos)

Psalmul este specia liricii religioase în care eul într@ în dialog cu Dumnezeirea, fie în formula unei cereri / rugi (rug@ciuni), fie în formula elogiului / mul]umirii, drept urmare a împlinirii cererilor / rug@ciunilor anterioare.

Filonul aurifer al psalmului autentic-dacorom$nesc este „inaugurat“ de Dimitrie B@ril@ Dosoftei (1624 – 1693), autor – din anul 1673 – nu numai al „psalomilor lui David“, tradu}i, apoi turna]i ^n versuri («Psaltirea ^n versuri»), ci }i al celor «patru p@rechi de stihuri», „scornite“ de mitropolitul dacorom$n ^ntru „pr@virea“ celui de-al 132-lea psalm davidian: Cine-}i face zid de pace, / Turnuri de fr@]ie, / Duce via]@ f@r@ grea]@ / 'Ntr-a sa bog@]ie. / C@-i mai bun@ depreun@ / Via]a cea fr@]easc@ / Dec$t arm@ ce destram@ / Oaste viteljeasc@. («Cine-}i face zid de pace...» / «Psalomul 132-a» de Dimitrie B@ril@ Dosoftei). Capodopere ale speciei ^nt$lnim }i la Alexandru Macedonski (1854 – 1920): Doamne, toate sunt prin Tine: / {i



'iiiiiiijiiiiiii+averea, }i puterea, / Fericirea, m$ng$ierea: / Ce ne trebuie }tii bine. / Dai cu dreapt@ socotin]@ / Mul]umiri }i suferin]@: / Lui Iisus i-ai dat o cruce / C@ }tiai c-o poate duce; / C$nd dureri ne dai }i nou@, / Ne dai pl$nsul ca o rou@; / C$nd dai marilor putere, / Nu le dai nici o pl@cere, / C$nd dai r@ilor cruzime, / Dai bl$nde]e la victime. / E}ti puterea în]eleapt@ / {i justi]ia cea dreapt@; / F@ oric$nd ce vrei din mine. // Doamne, toate sunt prin Tine... («X. Doamne, toate...» de Al. Macedonski); revolu]ionarea speciei se datoreaz@ ^ns@ lui Tudor Arghezi (1880 – 1967).

Punct culminant

Punctul culminant este partea subiectului unei opere literare în care desf@}urarea ac]iunii, intriga ating „un maximum de intensitate“, „apogeul tensional“.

Punctul culminant este nelipsit ^n crea]iile epice }i dramatice; rarisim se arat@ }i ^n cele lirice. %n celebra comedie, «O scrisoare pierdut@», de I. L. Caragiale, punctul culminant este constituit de «anun]area numelui lui Agami]@ Dabdanache drept candidat ^n alegerile ce urmeaz@, dup@ care totul se precipit@ spre deznod@m$nt» (DTL, 355). %n nuvela «Alexandru L@pu}neanul» de C. Negruzzi, punctul culminant const@ ^n „osp@]ul de ^mp@care“ cu boierii tr@d@tori invita]i la Curtea Domneasc@ unde, „c$nd b@utura ^i ^nfierb$nt@“, „ar@t$ndu-}i lucrarea demonic@“, din ordinul autocratului, cei 47 de participan]i sunt uci}i, t@indu-li-se capetele apoi, spre a fi dispuse dup@ ranguri, ^ntr-o



'iiiiiiijiiiiiii+piramid@, oferit@ ca „leac de fric@“ doamnei Ruxanda. %n romanul «Ion» de Liviu Rebreanu, punctul culminant este reprezentat de scena sp$nzur@rii Anei (dup@ ce eroina, tratat@ brutal de Ion ca so], ^n]elege c@ a fost folosit@ de de acesta doar pentru a pune m$na pe p@m$nturile ei de zestre); ^n «Morome]ii», de Marin Preda, punctul culminant se proiecteaz@ ^n scena ^n care protagonistul ^}i bate „fiii r@zvr@ti]i“ cu parul, crez$nd c@ numai aceasta ar fi solu]ia salv@rii familiei strcuturate gentilic de la destr@marea impus@ de fapt de un timp belicos-mondial „ce nu mai avea r@bdare cu oamenii“ etc.

Realism(lat. realis, „real“; cf. fr. réalisme)

Realismul este un curent literar, ap@rut ca reac]ie antiromantic@, determinat }i de marile descoperiri }tiin]ifice, de pozitivismul }i de materialismul dinspre jum@tatea secolului al XIX-lea, av$nd ca principii estetice: respectarea adev@rului vie]ii, „obiectivitate“ în surprinderea rela]iilor dintre caracter }i mediu, observa]ie social@ / psihologic@ profund@, relevarea caracteristicului, semnificativului, tipizarea ca mijloc de generalizare a fenomenelor vie]ii într-o form@ concret@, surprinderea personajului în transformare / metamorfoz@, relevarea acuzatoare / critic@ a socialelor contradic]ii etc.

%n accep]iunea sa modern@, termenul s-a impus mai ^nt$i ^n Fran]a, ^ntre anii 1850 }i



'iiiiiiijiiiiiii+1857, gra]ie at$t revistei lui Duranty, Réalisme, c$t }i teoreticianului Champfleury, autorul volumului de eseuri Le Réalisme (1857), care solicita scriitorului «s@ fie un stenograf, s@ ^ntreprind@ anchete ^n mediile cele mai diverse, s@ adune documente» (DTL, 358). Chiar Balzac, autorul Comediei umane, a teoretizat «tehnica detaliului, a observa]iei }i a obiectivit@]ii» (ibid.).

%n literatura rom$n@, realismul s-a propagat ^nc@ din orizontul anului 1860, rodul noii estetici v@z$ndu-se (^ntre elementele clasice }i romantice), ^n romanul Ciocoii vechi }i noi de Nicolae Filimon, roman-foileton publicat mai ^nt$i, ^n 1862, de Revista Rom$n@ (condus@ de A. l. Odobescu), apoi ap@rut }i ^n volum, ^n 1863.

%ntre cei mai str@luci]i reprezenta]i ai realismului rom$nesc se afl@: Ion Creang@, I. L. Caragiale, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, George C@linescu, Marin Preda, Eugen Barbu, Dumitru Radu Popescu, Augustin Buzura, Nicolae Breban }. a.

Receptor(cf. fr. récepteur, „cel ce / care prime}te“)

Receptorul este „beneficiarul“ informa]iei (iar, „ideal“, }i transformatorul benefic al acesteia) din orice situa]ie de comunicare.

%n perimetrul literaturii, ^ntre receptorii cei mai valoro}i se afl@ }i afla-se-vor – p$n@ dincolo



'iiiiiiijiiiiiii+de mileniul al treilea – tot distin}ii cititori anonimi, iubitori ai libr@riilor }i ai bibliotecilor. Al@turi de emi]@tor, receptor, canal, cod, mesaj, ca elemente constitutive ale situa]iei de comunicare, se mai afl@ referentul, feed-back-ul etc.

Redundan]@(cf. lat. redundare, „a curge pe deasupra“)

Redundan]a desemneaz@ fie – ca în vechea retoric@ – un stil ornamentat excesiv, cu inutile repeti]ii, duc$nd la prolixitatea textului, fie – ca în teoria informa]iei – un inutil surplus de semne fa]@ de necesarul transmiterii unui mesaj, }iruri / repertorii de semne }i coduri (comune emi]@torului }i receptorului) dintr-o „comunicare“ neaduc$nd vreo informa]ie, absen]a valorii de noutate dintr-o mul]ime de elemente, reprezent$nd „balastul“, sau chiar „previzibilul unei inova]ii estetice“ care, totu}i, faciliteaz@ într-un mesaj accesibilitatea par]ial@ la o „noutate / inven]ie“.

Orice mesaj – inclusiv cel artistic – se situeaz@ ^ntre polul „originalit@]ii perfecte“ – ce „se ob]ine“ prin intermediul unui }ir de semne „total imprevizibile }i total ininteligibile“ – }i polul „banalit@]ii perfecte“ – ce „se ob]ine“ printr-o „redundan]@ total@“, ceea ce ^nseamn@ c@ respectiva „comunicare“ nu aduce „absolut nici o informa]ie“; «^ns@ tocmai pe baza redundan]ei ca form@ de realizare a informa]iei este posibil@ identificarea nout@]ii dintr-un mesaj, pentru c@ altfel o inven]ie total@ n-ar fi inteligibil@» (DTL, 364).



'iiiiiiijiiiiiii+ Referent

(lat. refero, „a raporta, a referi“; cf. fr. référence / germ. Referenz)

Referentul este elementul din universul nostru, „acel ceva“, sau „acel cineva“, despre care – în orice situa]ie de comunicare – un mesaj d@ o informa]ie.

Altfel spus este „reflectatul“ din informa]ie. Totodat@, prin referent se ^n]elege specialistul dintr-un domeniu ce este }i ^ntocmitorul mesajului d@t@tor de informa]ie despre „acel ceva“, sau „acel cineva“.

Refluxgenera]ie (the generation of deep clearness)

Refluxgenera]ia (the generation of deep clearness) este „al treilea val“ (c@ruia i se pot ad@uga }i „al patrulea“, ori „al cincilea“), „val“ / „genera]ie“ de „reflux“, de „retragere la matc@“ }i de „mari cristaliz@ri în profunzime“, angaj$ndu-se într-o cultur@ / literatur@, dup@ un puternic seism social (revolu]ie, r@zboi etc.), cu fireasca tendin]@ de ocupare }i de „primenire“ a „panoului central“.

(supra – genera]ie literar@)

Refren(lat. refringere, „a rupe“; cf. fr. refrain)

Refrenul literar desemneaz@ cuv$ntul, ori versul / versurile în reluare, la anumite intervale,



'iiiiiiijiiiiiii+spre a sublinia / ad$nci o idee, o stare etc., ori spre a amplifica expresivitatea textului.

%n literatura rom$n@, celebre sunt refrenele romantic-eminesciene («Vezi, r$ndunelele se duc, / Se scutur frunzele de nuc, / S-a}az@ bruma peste vii – / De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ? // ... // t$rzie toamn@ e acum, / Se scutur frunzele pe drum, / {i lanurile sunt pustii... / De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?» – De ce nu-mi vii), sinestezic-macedonschiene («Veni]i: privighetoarea c$nt@ }i liliacul e-nflorit!» – Noaptea de mai), ori bacoviene («Copacii albi, copacii negri» / «Cu pene albe, pene negre» – Decor) etc.

Regionalism(cf. fr. régionalisme)

Prin regionalism se în]elege orice element neaderent la limba literar@ dintr-o arie dialectal@, subdialectal@ sau de grai (fie de pronun]are / fonetic, fie lexical – cuv$nt, expresie, locu]iune, fie morfo-sintactic – form@ flexionar@, construc]ie sintactic@ etc.).

Regionalismele pot fi: b@n@]enisme („frunce“, ^n loc de frunte, inclusiv, „fruncea sl@nii“, „frace“, ^n loc de frate, „bage“, ^n loc de bade; broanc@, ^n loc de contrabas, cocie / „c@ru]@“, zeazet / „deget“ etc.), muntenisme de Oltenia („fus@i“, „f@cui“, „prins@i“, cotig@ / „cvagrig@“, b$r$ce, b$ib@rac, z$bic etc.), muntenisme de Bucure}ti (p@, ^n loc de pe, „to]i... este ^n frunte“ etc.), modovenisme („p@pu}oi“, ^n loc de porumb, „badana“, ^n loc de bidinea etc.) etc.



'iiiiiiijiiiiiii+ Registru stilistic

Prin registru stilistic se în]elege totalitatea elementelor stilistice dintr-un text („oralo-text“) oferit / supus unei analize, raportarea fiec@rui element la „arealul“ s@u, la „nivelmetrica“ limbii etc.

„Nivelmetrica“ limbii ^nseamn@ ^n primul r$nd „sondarea“ textului pe nivelurile: fonetic, semantic, morfologic, sintactic }i stilistic-pur.

Rela]ii temporale }i spa]iale

Structuralismul consider@ c@ într-o secven]@ (unitate narativ@ maximal@), între dou@ propozi]ii (sau enun]uri narative minimale), sunt posibile trei tipuri fundamentale de rela]ii, dou@ dintre acestea fiind rela]iile temporale }i rela]iile spa]iale.

Rela]ia logic@, sau de implica]ie, este al treilea tip de rela]ie din unitatea narativ@ maximal@.

Rela]ia temporal@ prive}te succesiunea cronologic@ a evenimentelor din obiectivul naratorului; la „suprafa]a textului“, aceast@ rela]ie se eviden]iaz@ prin m@rcile temporalit@]ii: „a doua zi“, „ant@r]“ / „an]@r]“, „apoi“, „dis-de-diminea]@“, „mai t$rziu“ etc.; c$nd nu este cazul, continuitatea / discontinuitaatea temporal@ nu mai solicit@ astfel de „m@rci“.



'iiiiiiijiiiiiii+Rela]ia spa]ial@ se contureaz@ din

„paralelismul structural al propozi]iilor“; „spa]iul textului / epic“ juxtapunerii propozi]iilor pe baza „unei anumite asem@n@ri ^ntre ele“ (Tv. Todorov). %n finalul de la «Povestea lui Harap-Alb», de Ion Creang@, o rela]ie spa]ial@ se datoreaz@ paralelismului: a turna ap@ moart@ – a stropi cu ap@ vie («Iar@ fata ^mp@ratului Ro}, ^n v@lm@}agul acesta, r@pede pune capul lui Harap-Alb la loc, ^l ^ncunjur@ de trei ori cu cele trei smicele de m@r dulce, toarn@ ap@ moart@, s@ steie s$ngele }i s@ se prind@ pielea, apoi ^l strope}te cu ap@ vie, }i atunci Harap-Alb ^ndat@ ^nvie...»).

Renga (renku)(din niponul renga, „a se ]ine lan]“)

Prin renga – sau renku – este desemnat un soi de poem nipon format dintr-o succesiune / „înl@n]uire“ de strofe de tip maeku / kami no ku (5 – 7 – 5) }i tsukeku / shimo no ku (7 – 7), angaj$nd „elitele“ Japoniei adeseori într-un sublim joc de-a poezia.

Moda poetic@ renga, devenit@ „moderna“ renku, dateaz@ de prin secolul al XII-lea, lungimea compunerilor poematice fiind dictat@ de num@rul de persoane participante la actul creator-liric: dokugin este renga / renku alc@tuit de o persoan@, ryõgin – renku „la patru ochi“ (de dou@ persoane), sangin – renku „orchestrat“ de trei poe]i / poetese }. a. m. d., potrivit tratatului eleborat de Nijõ Yoshimoto (1320 – 1388); poemele renga de



'iiiiiiijiiiiiii+dou@ strofe se numesc tanrenga; nijuin renga sunt poemele de dou@zeci de strofe; kasen desemneaz@ poemul renga de 36 de strofe; yoyoshi are 44 de strofe; gojuin renga este de 50 de strofe; hyakuin renga se ridica la o sut@ de strofe; renga de o mie de strofe se nume}te senku; poemul renga / renku de zece mii de strofe se nume}te manku. Pentru kasen (36 de strofe), potrivit „tratatului“ lui Nijõ Yoshimoto, poemul «se compune dup@ urm@torul cod: hokku, wakiku, daisan, toate trat$nd prim@vara, 4 nonsezonal, 5 vara (luna), 6 }i 7 vara, 8, 9, 12, 15, 19, 20 nonsezonale, 10 }i 11 nonsezonale (natur@, dragoste), 13 toamn@ (lun@), 14 toamn@, 16, 17, 18 (iarn@ (flori), 21, 22 prim@var@, 24 – 26 nonsezonale (dragoste), 27, 28 vara, 29 vara (luna), 30 vara, 31 – 33 nonsezonale, 34 prim@vara, 35 prim@vara (pomi ^nflori]i) }i 36, ageku, prim@vara; ^n afara primelor trei }i a ultimei strofe, care au denumiri speciale, restul grupelor de maeku }i tsukeku poart@ numele de hiraku, cu sensul de strofe comune.» (VBPoe, 51).

Repeti]ie(lat. repetitio; cf. fr. répétition)

Repeti]ia este figura de stil, cu valoare expresiv-afectiv@, patetic@, ori estetic@, rezid$nd în utilizarea de dou@ sau de mai multe ori a aceleia}i sintagme, a aceleia}i rela]ii gramaticale, a aceluia}i cuv$nt, a aceluia}i grup



'iiiiiiijiiiiiii+de sunete etc., cu condi]ia de a se focaliza în catharsis.

Din defini]ie se relev@ }i tipurile de repeti]ie: fonetic@ / fonologic@ (este cazul alitera]iei, asonan]ei, „chiasmului fonetic“ etc. – supra), lexical@ (prin care sunt reluate cuvinte, sintagme etc. – anafor@, antanaclaz@, epanaleps@, epifor@, simploc@ etc. – supra / infra), gramatical@ (anadiploz@, „chiasmul gramatical“, epanod@, epizeuxis, parigmenon, poliptoton – supra) etc.

Reportaj(cf. fr. reportage)

Prin reportaj se în]elege fie specia apar]in$nd stilului func]ional publicistic, care const@ într-o relatare / înregistrare de la fa]a locului a evenimentelor, a realit@]ilor contingente, de natura foto-instantaneelor, fie specia stilului func]ional beletristic în care autorul-reporter dublat de un veritabil poet / prozator, proiecteaz@ realul „de la fa]a / fe]ele locului“ pe registrele sublim-transfigur@rii, între verosimil }i fabulos / halucinatoriu etc.

%n literatura rom$n@, specia a fost proiectat@ la apogeu de Geo Bogza, prin monumentalul reportaj literar, «Cartea Oltului» (1940 / 1945).

Resurec]ie (poetic@)(lat resurrectio, „reînviere“; cf. fr. résurrection poétique)

Prin resurec]ie (poetic@) se în]elege reînvierea, trezirea sufletului / spiritului (poeziei)



'iiiiiiijiiiiiii+tuturor artelor / }tiin]elor, re-împrim@v@rarea t@r$murilor Logosului de dup@ pustiitoarele, sinistrele viscole din iernile aduse de dictaturi, de r@zboaie, într-o cultur@ na]ional@, ori continental@ / mondial@.

%n literatura rom$n@, ^ntre cele mai importante resurec]ii poetice (artistice / }tiin]ifice), se relev@ cea pa}optist@, declan}at@ de «Dacia Literar@», de articolul-program al acestei reviste, apoi resurec]ia (poetic@) antiproletcultist@ dintre anii 1960 – 1964 / 1965, culmin$nd cu „marea explozie liric@“ datorat@ genera]iei Labi}-St@nescu-Sorescu, sau genera]ia modernismului resurec]ional }i a revolu]iei paradoxismului. Un rol deosebit ^n resurec]ia poetic@ din 1960 – 1964 / 1965 l-a avut programul grup@rii de la revista Steaua.

Rim@ (cf. fr. rime)

Prin rim@ este desemnat@ identitatea ultimelor silabe, ori a ultimelor }i a penultimelor – rarisim, }i a antepenultimelor –, de la dou@ sau mai multe cuvinte, sau chiar cuvintele omofone, dispuse armonic, în finalul a dou@ versuri / propozi]ii, ori în finalurile }i în „interioarele“ mai multor versuri / propozi]ii, av$ndu-se, de regul@, în obiectiv (al@turi de ritm }i de alte tehnici instrumentaliste / „wagneriene“) – ob]inerea unei muzicalit@]i „maxime“ a textului.



'iiiiiiijiiiiiii+Prin rim@ se mai ^n]elege }i omofonia

grupurilor de sunete (litere) din finalul versurilor, sau din finalul unor cuvinte armonizatoare, dispuse ^n interiorul unor propozi]ii / fraze, spre a se ob]ine impresia de „muzicalitate total@“ a textului. Prin rim@ intern@ este desemnat@ rima plasat@ ^n interiorul versurilor sau al propozi]iilor / frazelor (ca, de exemplu, ^n rima simetric@ din acest micropoem-haiku, unde primul cuv$nt din ultimul vers – „jos“ – rimeaz@ „^n simetrie“ cu ultimul cuv$nt din acela}i vers – „frumos“, grupul de sunete -os-, reverber$nd semantic / sinestezic, fiind „ecoul“ unui os din cele „}apte mii“: «{apte mii de oase, / salt@ fioroase, // jos, ^n c$mp frumos !» – TZor, 47). %ntr-un catren, rimele pot fi: 1) împerecheate (a–a–b–b: «Sara pe deal buciumul sun@ cu jale, / Turmele-l urc, stele le scap@r@-n cale, / Apele pl$ng, clar izvor$nd ^n f$nt$ne; / Sub un salc$m, drag@, m-a}tep]i drag@ tu pe mine» – Sara pe deal de M. Eminescu); 2) încruci}ate (a–b–a–b: «Din s$nul vecinicului ieri / Tr@ie}te azi ce moare, / Un soare de s-ar stinge-n *ceri / S-aprinde iar@}i soare...» – Luceaf@rul de M. Eminescu; *ar fi bine ca editorii s@ respecte rima eminescian@ din strofa a 79-a, ieri–ceri < ceriu/l/ + induc]ia semantic@ de indicativ prezent: tu, Hyperion, ceri, nu cer; aducem drept argument strofa 86: «%n locul lui menit din ceri / Hyperion se-ntoars@ / {i, ca }i-n ziua cea de ieri, / Lumina }i-o revars@.»); 3) îmbr@]i}ate (a–b–b–a: «Stelele-n cer / Deasupra m@rilor / Ard dep@rt@rilor / p$n@ ce pier.» – Stelele-n cer de M. Eminescu). Exist@ o bog@]ie de



'iiiiiiijiiiiiii+clasific@ri de rime, ^n func]ie de opulen]a criteriilor. La „rimele lexicale“ coincide tema cuvintelor (plai / rai, rece / trece etc.); la „rimele gramaticale“, desinen]ele coincid (h@ulind / chiuind, sor]ii / mor]ii etc.); la „rimele lexico-gramaticale“, exist@ identitate a sunetelor din r@d@cini }i din desinen]e (zilei / milei, spumii / lumii etc.); la „rimele s@race“ (criteriul de clasificare se schimb@ de la cel morfologic – supra –, la cel ce prive}te gradul de armonie, sau „ad$ncimea armoniei“), coincid sunetele de dup@ ultima vocal@ accentuat@ (inclusiv) din cuvinte (mie – }tie etc.); la „rimele bogate“, coincid „}i consoanele dinaintea ultimei vocale accentuate“ (cutremuri – vremuri etc.); ^ntre rimele „s@race“ }i „bogate“ s-au mai descoperit: „rime suficiente“, din numai „dou@ sunete“; „rime bune“, din numai „trei sunete“; dincolo de rimele „bogate“ se afl@ rima leonin@ (dubl@ sau superflu@), unde coincid }i silabele de dinaintea ultimei vocale accentuate („lucitoare – orbitoare“ etc.); s-a avut ^n vedere nu numai „ad$ncimea armoniei“, ci }i „precizia armoniei“, descoperindu-se „rime propriu-zise“ }i „rime asonante“ (v. supra – asonan]@); dup@ accent, sunt clasificate ^n rime simple (masculine, c@ci rimeaz@ „cuvinte cu un singur accent principal, pe ultima silab@ – „dus / apus“, „p@m$nt / s$nt“ etc.; masculinele sunt, „dup@ gen“, iambice }i monosilabice; rimele simple feminine sunt distinse prin faptul c@ se compun din cuvinte cu accentul pe penultima



'iiiiiiijiiiiiii+silab@: „icoán@ – coroán@“, „viseaz@ – cuteaz@“ etc.; dup@ cum se vede, femininele sunt trohaice }i bisilabice) }i ^n rime complexe (prin care «se ^mperecheaz@ cuvinte care, pe l$ng@ accentul principal, au }i accente secundare, potrivirea ^ncep$nd cu silaba antepenultim@»; acestea sunt: „rime dactilice“ – catárgéle / lárgéle; „rime hiperdactilice / peonice“, ^n care «accentul cade pe a patra silab@: ex.: málurile / válurile» –

DTL, 376); dup@ clasificarea semantic@, se disting: (1) rima intern@ – sau interioar@, ori funambulesc@ / extravagant@ («cuv$ntul de la cezur@ rimeaz@ cu cel de la finele versului: „Uite fragi, ]ie dragi“; e frecvent@ ^n distihul elegiac» – ibid.); (2) rima identic@, sau redublat@, ori obsesiv@ (ob]inut@ prin repetarea „obsesiv@“ a unor vocabule / sintagme de efect, ^n finalul fiec@rui vers, ori dup@ dou@-trei stihuri: «Pe nor, ades, la tine vin, lin-lin, lin-lin, / din nor, pe-o raz@ ies, lin-lin, lin-lin, / }i-]i m$ng$i pleoapele-n fotoni, lin-lin, lin-lin, / }i umerii ]i-i str$ng, lin-lin, lin-lin, / }i-mpurpurat mi te s@rut, }i lung, lin-lin, lin-lin...» – I. P. T.); (3) rima echivoc@ (unde «cuvintele omofone difer@ prin sens: leag@n / leag@-n» – DTL, 376); (4) rim@ rar@ («o surprinz@toare ^mperechere de acorduri sonore }i semantice: ger / Homer, adaos / Menelaos, Maur / aur» – ibid); (5) rim@ compus@ (unde rimeaz@, de exemplu: substantiv propriu / onomastic }i verb + pronume – Correggio / în]elege-o; substantiv propriu / hidronim }i form@ verbal@ invers@ reflexiv@ + pronume ^n dativ etic: Tisa / pl$nsu-mi-s-a; substantiv + numeral distributiv }i



'iiiiiiijiiiiiii+pronume + verb: lumin@-n-doi / m@-ndoi; adverb + verb auxiliar }i substantiv: c$nd 'oi / ploi; form@ verbal@ invers@ }i adverb: pare-mi-se }i remise etc.; exemple: «Ca pe-o marmur@ de Paros sau o p$nz@ de Corregio, / C$nd ea-i rece }i cochet@ ? – E}ti ridicul, ^n]elege-o...» – Scrisoarea IV de M. Eminescu; «De la Nistru p$n' la Tisa* / Tot Rom$nul pl$nsu-mi-s-a / C@ nu mai poate str@bate / De-at$ta str@in@tate. Din Hotin }i p$n' la Mare, / Vin Muscalii de-a c@lare, / De la Mare la Hotin / Mereu calea ne-o a]in; / Din Boian...» – Doina de Mihai Eminescu; *reproducem aici – dup@ o „edi]ie-Maiorescu“ – partea cenzurat@ de Felicia Giurgiu, ^n edi]ia pe care a ^ngrijit-o }i publicat-o ^n 1996, la Editura Helicon – consilier: Ioan Iancu –, din Timi}oara – cf. EPo, II, 170;

«A} vrea s@ fiu bl$nda-lumin@-n-doi, / pe m@gura de mere de-aur s@ m@-ndoi, / s@ nu m@ pl$ng@ m@rg@rin]ii nici c$nd 'oi / m$n@stirì ciupercile prin calde ploi...!» – TUph, 14; «C@ marginile toate, pare-mi-se, / prind cump@na de g$nd, ^n fluturare, / peste abisul ce, ^n murmur, are / comete buc@laie, fulguind remise, / la t@lm@ciri de r@ni, pe-mpurpurate-abscise...!» –

TUph, 19); (6) rim@ aproximativ@ («^n care omofonia silabelor accentuate nu este complet@, deoarece ^n finalul cuvintelor consoanele dure alterneaz@ cu cele palatalizate: necaz / azi» – DTL, 376); mai exist@: monorim@ («rima repetat@ la un grup de versuri succesive» – ibid.), rim@ mixt@ / variat@ (^mbin$nd versuri rimate f@r@ respectarea



'iiiiiiijiiiiiii+vreunei scheme), rima total@ (unde „semnificat-semnificantul-de-baz@“ este con]inut de urm@torul / urm@torii semnifican]i: araci / raci / craci / boraci / draci etc., arcad@ / cad@ / cascad@ / decad@, arm@sar / sar, face / ace, ham / graham, ^ngeri / pl$ngeri / constr$ngeri / str$ngeri etc., m@rar / rar, mas@ / r@mas@, n-are / nare, pui / propui, ram@ / pastram@, saci / g$nsaci, sare – subst., NaCl / sare – verb) etc.

Ritm (lat. rhythmus, „mi}care caden]at@ / regulat@“; cf. fr.

rythme)

Din punct de vedere prozodic, ritmul desemneaz@ caden]a / armonia rezultat@ din succesiunea regulat@ (ori simetric@) a silabelor lungi }i scurte, ori accentuate }i neaccentuate, dintr-un vers, dintr-o strof@.

Unitatea ritmic@ de baz@ este silaba ce alc@tuie}te – dup@ diferite scheme – unit@]ile prozodice numite picioare metrice.

A}adar, ritmul este elementul prozodic fundamental, const$nd ^n succesiunea regulat@, ori dup@ anumite scheme, a picioarelor metrice dintr-un vers, dintr-o strof@, sau chiar dintr-un text mai ^ntins dec$t strofa.

Tipul de picior metric dominant dintr-o poezie ^i d@, ^i relev@ ritmul, de la ritmul trohaic, iambic, dactilic etc., p$n@ la ritmurile coriambice, peonice etc. Mai rar se apeleaz@ la clasificarea picioarelor metrice dup@ num@rul silabelor ce intr@ ^n componen]a lor: ritmuri binare (trohaic }i iambic),



'iiiiiiijiiiiiii+ritmuri ternare (dactilic, amfibrahic }i anapestic), ritmuri cvaternare (peonic, coriambic etc.), ritmuri cvinarice (mesomacru, salmic / zalmic etc.), ritmuri senarice (hipermesomacrul, zalmic-genunianul etc.) etc.

Pozi]ia silabei / silabelor accentuate (supra – accent) din picioarele metrice ca unit@]i armonice decide tipologia ritmic@.

Dac@ ^n temeiul unui vers avem piciorul metric binar, ^n care silaba prim@ este accentuat@ }i secunda neaccentuat@, piciorul metric se nume}te troheu ( v) }i din succesiunea de trohei rezult@ ritmul trohaic («Doin@, doin@, c$ntec dulce, / c$nd te-aud, nu m-a} mai duce...» – folclor dacorom$nesc; «Peste v$rfuri trece lun@...» – «Peste v$rfuri» de M. Eminescu); dac@ a doua silab@ poart@ accentul, piciorul metric se nume}te iamb (v ), din succesiunea de iambi rezult$nd ritmul iambic («Tr@ind ^n cercul vostru str$mt / Norocul v@ petrece...» – «Luceaf@rul» de M. Eminescu).

Dac@ ^n temeiul unui vers avem piciorul metric ternar, ^n care silaba prim@ este accentuat@ }i celelalte dou@ neaccentuate, piciorul metric se nume}te dactil ( v v) }i din succesiunea de dactili rezult@ ritmul dactilic («Fug legioanele, zbor cu cavalele, / Luna dispare; / Cerul se-ntunec@, mun]ii se cleatin@ – / Mihnea tresare.» – «Mihnea }i Baba» de Dimitrie Bolintineanu); dac@ a doua silab@ (din cele trei) poart@ accentul, piciorul metric se nume}te amfibrah (v v),



'iiiiiiijiiiiiii+din succesiunea de amfibrahi rezult$nd ritmul amfibrahic («{i flac@ra spune: „Aduc inspirarea... / Ascult@, / }i c$nt@, }i t$n@r refii... – / %n slava-nvierii ^neac@ oftarea... / Avut, }i puternic emir, voi s@ fii“...» – «Noaptea de decemvrie» de Al. Macedonski); dac@ a treia silab@ poart@ accentul, piciorul metric se nume}te anapest (v v ), din succesiunea de anape}ti rezult$nd ritmul anapestic («Pe-o c@rare umbrit@ z@cea / O s@rman@ garoaf@ pierdut@...» – SpPoe, 40).

Dac@ ^n temeiul unui vers avem piciorul metric cvaternar, ^n care silaba prim@ este accentuat@ }i celelalte trei neaccentuate, piciorul metric se nume}te peon prim ( v v v) }i din succesiunea de peoni primi rezult@ ritmul prim-peonic («Sufletul cuprins de ^nc$ntare nesf$r}it@ / Zboar@ peste z@rile albastre...» – SpPoe, 40); dac@ a doua silab@ (din cele patru) poart@ accentul, piciorul metric se nume}te peon secund (v v v), din succesiunea de peoni secunzi rezult$nd ritmul peonic-secund («S@-]i dau p@m$nt, s@ prinzi av$nt, / s@ ai ^nc$nt, s@ ai }i z@ri...» – I. P. T.); dac@ a treia silab@ poart@ accentul, piciorul metric se nume}te peon ter] (v v v), din succesiunea de peoni ter]i rezult$nd ritmul peonic-ter]; dac@ a patra silab@ poart@ accentul, piciorul metric se nume}te peon cvart (v v v ), din succesiunea de peoni cvar]i rezult$nd ritmul cvart-peonic; c$nd ^n piciorul metric cvaternar avem dou@ silabe accentuate, accentele c@z$nd pe prima }i pe ultima silab@, piciorul metric se nume}te coriamb ( v v ), din succesiunea de coriambi rezult$nd



'iiiiiiijiiiiiii+ritmul coriambic; armonia / muzica inconfundabil@ a poemei «Sara pe deal» de Mihai Eminescu se datoreaz@ unicei combina]ii de picioare metrice: Sara pe deal, / buciumul / sun@ cu / jale – coriamb ( v v ) + dactil ( v v) + dactil ( v v) + troheu ( v); esteticianul / poetul Eugeniu Speran]ia, cu privire la peoni }i la piciorul metric de cinci silabe, certific@: «...negre}it, construc]ia unei lungi poezii din peoni impune autorului o st@ruin]@ excesiv@ pentru form@, poate ^n detrimentul unei libere desf@}ur@ri a inspira]iei; acela}i lucru, cu at$t mai mult, se poate afirma cu privire la piciorul de cinci silabe – care nici nu are o denumire special@.» (SpPoe, 41).

Totu}i, ^n poezia noastr@ exist@ ritmuri cvinarice }i ritmuri senarice rezultate din succesiunea picioarelor metrice de cinci / }ase silabe, cu dou@ accente puternice pe silabele 1 }i 5, cultivate ^ntr-o formul@ specific@ limbii pelasgo-thraco-dace, adic@ limbii valahe / dacorom$ne, de c@tre marii preo]i-poe]i ai Zalmoxianismului, ce turnau ^n versuri chiar }i legile, destinate unei „oralit@]i culte“, spre a fi mai u}or de memorat (dup@ cum ne ^ncredin]eaz@ }i Aristolel, ^n «Problemata»); ei le-au pus pecetea sacr@ a perechilor metrice cvinarice / senarice; dintr-o pereche cvinaric@ (adic@ din dou@ picioare metrice de c$te cinci silabe) a rezultat decasilabul zalmoxian }i dintr-o pereche senaric@ (adic@ din dou@ picioare metrice de c$te }ase silabe, cu accentele



'iiiiiiijiiiiiii+puternice tot pe silabele 1 }i 5) s-a format dodecasilabul salmic / zalmic-genunian.

{i decasilabul zalmoxian este tiparul rostirii sacre dinspre materia perfect@, unde ^}i g@se}te proiec]ie „perechea sacr@“ (prin jum@t@]i de c$te cinci, evident, ^n corela]ie cu cele cinci elemente / principii zalmoxiene (cf. TDum, 76 sq.); cu cezura „la jum@tate“, hemistihul „^n cinci silabe“, accentul c@z$nd pe prima }i pe ultima, prin care se exercit@ „actul“ prinderii jum@t@]ilor / „extremit@]ilor“) ^n ^ntreg:

v v v // v v v ;este un vers / viers „perfect“ al „nuntirii“

jum@t@]ilor ^ntru armonizarea ^ntregului-decad@-de-aur; unitatea ritmic-zalmoxian@ pentasilabic@, ^n care accentul cade pe prima }i pe ultima („a cincea“, cele trei silabe „de mijloc“ fiind neaccentuate – ori foarte slab accentuate), este piciorul metric salmo}ian / zalmoxian, sau, numit mai pe scurt, zalm / salm, }i ritmul astfel ob]inut – ritm salmic / zalmic; num@rul }ase este num@r armonic / „des@v$r}it“, ^nscris ^n arhitectura Sanctuarului-Calendar-Mare-Rotund de la Sarmizegetusa, }i ^n Soarele de Andezit (cu Zece Raze), diametrul lui fiind egal cu }ase unit@]i de m@sur@ „solare“; apoi, suma factorilor primi ^n care se descompune – „jum@tatea“ (2 / doimea), „treimea“ (3 / triada), „unicitatea“ (1 / unu) – este egal@ cu el ^nsu}i – componentele apar]in$nd „primelor patru conduc@toare“; cum armonizarea „^n deschidere“ prive}te „^ncre]irea Genunii“, adaosul / sporirea cu o silab@ neacccentuat@



'iiiiiiijiiiiiii+(a }asea) a emistihurilor ^n ritm salmic / zalmic duce la croirea dodecasilabului salmic / zalmic-genunian:

v v v v // v v v v}i ^n astfel de tipar salmic / zalmic-genunian a reverberat veritabila „dialogic@ universal@“ (Aldo Testa) a lui Salumos / Salmo} („Zalmas-Zalmoxis“ / „omul sf$nt, reprezentant al lui Dumnezeu pe p@m$nt, ^n Cogaion / Sarmizegetusa“), p$n@ ^n „ad$ncul calmei creste“ (Ion Barbu) din mioritism; principiul echerului – omul }i omenia –, ^n concordan]@ cu ordinea celest@ / zalmoxian@, p@truns ^n paremiologia dacorom$neasc@ dintotdeauna }i pentru totdeauna, sun@ astfel: Ce ]ie nu-]i place / altuia nu face; ^n viersuire salmic / zalmic-genunian@, accentele semantic-sincretice au r@mas p$n@ azi neschimbate: Ce–]i-e–nu']i–pla-ce–al-tu-ia–nu–fa-ce. (accente pe 1, 5 / 7, 11); acest precept zalmoxian, pres@rat ^n drumul-spiral@ sacr@, drum ini]iatic / misteric, a ^ncol]it }i ^ntr-o „halt@“ din spa]iul Chinei Antice, dar nu ^n circuitul folcloricei mase, ci – cum }i la latini, prin Seneca – ^n scrierile marelui filosof al Orientului, Confucius (Kong Qiu), care a tr@it ^ntre anii 551 }i 479 ^. H. (v. supra – confucianismul); ^n lucrarea acestuia, Convorbiri (XII, 2), g@sim principiul zalmoxian, sau „principiul echerului“, formulat astfel: S@ nu faci altuia ceea ce nu vrei s@ ]i se fac@. / F@ altora ceea ce vrei s@ ]i se fac@. Ilustr@m ritmurile cvinaric-salmice }i senaric-zalmic-genuniene cu dou@ texte din ciclul: «Nou@ sonete din Cartea de Aur a lui F@t-Frumos»: «Sufletu-mi de crin arde-n trup de mai – / vine,



'iiiiiiijiiiiiii+Samo}, vine, doar la Tine vine / fulgerul din mine, org@ cu albine, / din picior de plai, prin gur@ de rai...! // Prime}te-m@, Samo}, sf$nt mi-e zboru-n Tine: / genunea s@-nvingi, r@zboinic m@ ai / prin Gur@ de Rai, din picior de grai, / org@ cu albine: fulger@-n destine...! // Ordinea cea grea }i-n armura-mi stea: / eu sunt ochiul vrerii, eu sunt umbra mierii, / hran@ pentru-azurul cert al %nvierii...! // Ordinea-[i celest@ arde-armura serii – / nunt@-n chip de nea, Yinul-viorea, / sufletu-mi de crin într-un trup de stea...!» (TUph, 33); «Nunta-mi este pur@, steaua-nr@z@re}te, / mun]i-preo]i îmbrac@ hlamida cere}te, / So-Ares }i Utu mie-mi ]in cunun@; // doar Mireasa-Lumii genune-aure}te, / brazii cu albi vulturi în priveli}ti sun@, / jur@tori-luceferi horesc lunca brun@; // jum@t@]i î}i leag@-n aur jum@t@]i, / partea vrea întregul, întregul e-n parte – / moartea-i este via]a, via]a-i este moarte, / balaur alb-ro}u e-n egalit@]i; // curcubeie-toarte, bolta vrea s@ poarte, / Car-Mare de g$nduri, torc imensit@]i, / Car-Mic-de-alb@strele, tu, ochiule, d@-]i – / nuf@rul luminii fiin]a-mi împarte...!» (TUph, 39).

Ritm safic / strof@ safic@ ^nt$lnim la Eminescu ^n «Od@ – ^n metru antic» (infra – strof@ safic@).

Roman(cf. fr. roman)

Romanul este specia genului epic, cea mai bogat@ în „substan]@“ narativ@, cu o complex@ ac]iune / nonac]iune, dispus@ în dou@, sau în mai multe planuri (paralele / secante), prelu$nd în



'iiiiiiijiiiiiii+lumea modern@ / contemporan@ func]iile estetice ale epopeii din lumea antic@, în «limite care nu se pot impune din afar@ }i pe care numai ponderea }i întinderea propriei substan]e i le pot fixa», «pentru ca, odat@ definite }i puse în exerci]iu for]ele de extensie, s@ înceap@ a ac]iona for]ele limitative», av$nd convergen]@ într-o «încheiere logic@ a logicii interne» – «parte constitutiv@ }i definitorie din ecua]ia constructiv@» –, într-o «unitate cosmotic@ a lumii», într-un «întreg cosmotic» de cantit@]i, mereu revel$ndu-se în calit@]i, în toate planurile }i dinspre toate tipologiile / nontipologiile, asigur$nd «automi}carea }i autodefinirea», activ$nd obligatoriu «mi}c@ri fragmentare de tip linear, sau pulsatil, sau secven]ial, sau brownian, la nivelul a ceea ce s-a numit „granula]ia textului“.» (TRom, II, 178).

La cercetarea atent@ a istoriei speciilor epice, se observ@ – ^n func]ie de evolu]ia spiritului / mentalit@]ilor, ^n func]ie de gradul atins de con}tiin]a auctorial@ / literar@ – cum epopeea lumii antice a fost „substituit@“, „s-a metamorfozat“ ^n romanul lumii noastre moderne / contemporane; dup@ cum remarca Mircea Tomu}, ^ntr-o monumental@ lucrare consacrat@ istoriei speciei, Romanul romanului rom$nesc, «fa]@ de toate celelalte variante ale narativit@]ii, afar@ de epopee cu subvariantele sale, romanul reprezint@ materializarea principiului extensiv, al acumul@rii



'iiiiiiijiiiiiii+de material p$n@ la limite nedefinibile printr-o m@sur@ exterioar@ sau str@in@» (TRom, II, p. 176 sq.).

S-ar putea ca o serie de „critici“ s@ vad@ c@ «ecua]ii narative», ori ceva „germeni ai romanului“ – ^n istoria literaturii rom$ne – exist@ }i ^ntre anii 372 }i 1863, cum, de pild@, ^n capodopera literaturii noastre patristice, P@timirea sf$ntului Sava la r$ul Buz@u (cu „planuri“ narative – cap. I, II, III }i VIII / cap. IV – VII –, cu dialog, suspens etc.), din anul 372 d. H., scriere datorat@ preo]ilor dacorom$ni ai Cre}tinismului, Sansalea de Museua, Gutic@ de Dynogaetia }i episcopului „str@rom$n“ Betranion de Tomis (cf.

CDCD, 145 – 149), ori ^n Istoria ieroglific@ de Dimitrie Cantemir, dat$ndu-se ^ntre anii 1703 – 1705, sau ^n Tainele inimii de Mihail Kog@lniceanu (fragmente, din 1850), ^n Ho]ii }i hagiul }i ^n Bucur, istoria fund@turii Bucure}tilor de Al. Pelimon (din 1853), ^n Manoil (1855) }i ^n Elena (1862) de D. Bolintineanu, ^n Serile de toamn@ la ]ear@ de Al. Cantacuzino (1855), ^n Logof@tul Bapti}te Veleli }i ^n Coliba M@riuc@i de V. A. Urechi@ (1855), ^n Aldo }i Aminta sau Bandi]ii de C. Boerescu, ^n Omul muntelui de Doamna L., ^n Radu Buzescu de Ion Dimitrescu, ^n Un boem rom$n de Pantazi Ghica, ^n Misterele c@s@toriei de C. D. Aricescu, ^n Misterele Bucure}tilor de G. Baronzi, ^n Mistere din Bucure}ti de I. M. Bujoreanu }. a. m. d., dar primul roman rom$nesc ^n accep]iune modern@, realizat integral }i impus „marelui circuit“, r@m$ne, indiscutabil, Ciocoii vechi }i noi de Nicolae Filimon, publicat ^n 1862 / 1863. A}adar, ^ntre orizonturile anilor 372 }i



'iiiiiiijiiiiiii+1862, romanul rom$nesc «a fost at$t de mult am$nat», datorit@ ^nt$rzierii lumii noastre «sub zodia unei cu totul alte societ@]i dec$t cea care a dat na}tere, ^n mod natural }i obligatoriu, modelului narativ al romanului european». C$nd Dacorom$nitatea a ^nceput s@ ias@ dintre ro]ile din]ate ale imperiilor ce s-au ^mbinat la Dun@re, «romanul autohton», romanul rom$nesc «}i-a c@utat foarte devreme loc ^n rosturile acestei lumi, ^ndat@ ce ea a evoluat sub constela]iile modernit@]ii de tip european» (TRom, I, 325). Din perspectiva anotimpurilor noastre, «na}terea romanului rom$nesc este un fenomen foarte agitat, ceva ca o explozie», constituindu-se ^ntr-un «fenomen de avangard@» (ibid.); «poate c@ ar putea s@ par@ hazardat s@ vorbim despre autorul Ciocoilor vechi }i noi ca despre un avangardist, c$t@ vreme textul romanului, ^nc@ de la prima lui pagin@, se arat@ ^nc@ neemancipat de tutela clasicist@, vizibil@ evident ^n strategia prologului }i a dedica]iei, dar }i ^n structura tipologiei umane pe modelul fiziologiilor; numai c@ se cade s@ fim aten]i: dedica]ia }i prologul, chiar dac@ p@streaz@ turnura de fraz@ ^n bogata ei volut@ }i ^nc@rc@tur@ de tip clasicist, au un con]inut anticlasic prin excelen]@; ^n loc s@ fie o treptat@ ascensiune retoric@ pe treptele elogiului, aceste texte sunt pa}i descenden]i ^n infernul invectivei; reprezint@, deci, copia invers@ a modelului, preferin]@ drag@ romanticilor, care sigur c@ un fel de avangardi}ti



'iiiiiiijiiiiiii+au fost, propun$ndu-}i, ^ntre altele, s@ ^ntoarc@ lumea pe dos.» (TRom, I, 327 sq.).

Abord$nd construc]ia romanului rom$nesc pe dimensiune mitologic@, romanele v$rstelor }i ale comunit@]ilor umane cu zeit@]ile lor, Mircea Tomu} noteaz@ c@ Via]a la ]ar@ de Duiliu Zamfirescu este «primul roman rom$nesc dinaintea ^nceputurilor romanului rom$nesc»; de asemenea, La Medeleni de Ionel Teodoreanu este «^ncercare de reluare a temei zeului copil»; M@ria Sa Puiul P@durii de M. Sadoveanu surprinde «zeul copil }i copilul zeu ^ntr-o scenerie de basm medieval»; Creanga de aur de M. Sadoveanu permite aflarea «mitului v$rstei de aur ^n c@utarea originilor»; iar Fra]ii Jderi de Mihail Sadoveanu relev@ o «dimensiune epopeic@ a mitului v$rstei de aur»; ^n ceea ce prive}te Baltagul de M. Sadoveanu, acesta r@m$ne «romanul destinului etern al lumii patriarhale»; Mara de Ioan Slavici este «proiec]ia mitologic@ a unui destin istoric»; Arhanghelii de Ion Ag$rbiceanu este o construc]ie cu o «dimensiune divin@ }i (o) dimensiune demonic@, ^ntrupate ^ntr-o structur@ de roman cu program realist }i etnografic»; Ion de L. Rebreanu reflect@ «o lume cu un zeu pierdut }i tragica lui ^ncercare de a se re^ntrupa»; Strigoiul de Ion Ag$rbiceanu aduce «planul divin manifestat ^n dimensiuni de via]@ comunitar@ }i individual@». Analiz$nd apoi romanele ipostazelor mitice ale eternului feminin, Mircea Tomu} subliniaz@ c@ eternul feminin ipostaziat mitic-romanesc este ilustrat de Adela de Garabet



'iiiiiiijiiiiiii+Ibr@ileanu, «medita]ie asupra iubirii }i viziunea feminit@]ii ^n condi]ia lor existen]ial@ fundamental@», sau de Rusoaica de Gib Mih@escu, «fantasma obsesiv@ a mitului femeii eterne ^ntr-o variant@ cultural@ modern@», de Maitreyi de Mircea Eliade, «zei]a indian@ a iubirii ^ntr-o poveste contemporan@», }i de Cartea nun]ii de G. C@linescu, «o poveste etern@ ^ntr-o lume ultramodern@».

Bildungsromanul «Amintiri din copil@rie» de Ion Creang@ are – ^n istoria romanului, realizat@ de Mircea To-mu} – un loc privilegiat, deoarece «reprezint@ transcrip]ia cea mai fidel@ a p@r]ii celei mai sensibile din ^ntreg ansamblul mitului rom$nesc al v$rstei de aur din literatura secolului al XIX-lea»; «copil@ria are darul particular de a amesteca realul cotidian cu mitologicul, de a tr@i planul mitologic ca pe unul real }i de a ridica planul vie]ii reale la dimensiunile mitului; copil@ria este mitul, cel mai simplu }i cel mai durabil, ^n acela}i timp, tr@it dup@ firescul vie]ii fire}ti; ea reprezint@ }i na}terea, construc]ia, }i experimentarea fireasc@ a mitului }i dimensiunii mitice din materialul existen]ei reale» (TRom, I, p. 35); «^n societ@]ile care tr@iesc firesc ^n dimensiunea mitologic@ vie, fiecare individualitate uman@ cuprins@ ^ntr-o anume experien]@ de v$rst@ care este, totodat@, }i o experien]@ existen]ial@ fundamental@, contribuie prin aceast@ latur@ a eului s@u la ^nsumarea }i func]ionarea structurii unitare }i coerente a



'iiiiiiijiiiiiii+ipostazei mitice, a „zeului“ respectiv»; «universul mitic al Amintirilor din copil@rie ale lui Ion Creang@ este dominat de autoritatea }i func]iunile primordiale }i supreme ale bunicului s@u dinspre mam@, David Creang@; acesta este cel care ^ntemeiaz@, mai ^nt$i prin fapt@, apoi prin spunere, dar, ^n planul real al textului, prin rostire primordial@, episodul genezei acestui univers mitic familial; el este cel care a trecut, cu fra]ii s@i, mun]ii, din Ardeal, ^ntemeind familia...» (ibid.,

p. 36); «Nic@ (...) este principala zeitate a acestui univers mitologic, zeul-copil, ^ntruchipare a principiului vital pur, elementar; prezen]a sa concentreaz@ mereu vitalitate, pentru c@ este vitalitatea ^ns@}i, dar ^n ipostaza ei genuin@ }i sc@p@r$nd lumini...» (ibid., p. 40 sq.); «Amintirile din copil@rie, de}i ar fi putut s@ fie un roman, nu sunt totu}i un roman, pentru c@ sunt redactate ^n dispre]ul total al oric@rei con}tiin]e formale a modelului; ele sunt, ^n schimb, mai mult dec$t un roman...» (ibid., p. 50). Tot Mircea Tomu} distinge }i «personajul ca expresie a unei subiectivit@]i paroxistice» ^n romanul proustian, Ultima noapte de dragoste, înt$ia noapte de r@zboi de Camil Petrescu, ori «romanul ca principiu de orchestrare a personajului s@u», ^n Patul lui Procust de Camil Petrescu, sau «activa estetic@ a romanului rom$nesc modern ^ntr-un laborator de elev» ^n Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade, c$t }i «punctul terminus al dramei individua]iunii» la Max Blecher, ^n Inimi cicatrizate, %nt$mpl@ri din irealitatea imediat@ etc.



'iiiiiiijiiiiiii+Istoria romanului rom$nesc mai este

abordat@ }i dintr-o alt@ direc]ie estetic@ inconfundabil@, a gradului satisfacerii setei / nevoii de sacru, condi]ie sine qua non a romanului, a tuturor artelor; valoarea estetic@ este dat@ }i de }tiin]a conjug@rii sacrului ^n profanul existen]ial-cotidian; dac@, prin absurd, dimensiunea sacrului ar disp@rea din lume, atunci nu ar mai exista nici umanitate, nici sublim, frumos, tragic etc.; lumea ca sum@ de personaje de roman rom$nesc «se afl@ ^ntr-un complex de orientare destul de complicat }i contradictoriu», ^ntr-o serie de „binoame“ / „ecua]ii“: personaj / comunitate – cutum@, depresurizare – dezermetizare a cutumei / personajului, inclusiv a personajului colectiv, a personajului-cetate / ora} etc., sau «spa]iul vid creat prin ^mb@tr$nirea }i ie}irea din uz a vechilor instrumente de reglare a statutului persoanei }i a raportului ei cu comunitatea», «forma]iunea real@ }i din ce ^n ce mai vizibil@ a noilor institu]ii de drept european, asigur$nd un cu totul alt con]inut }i o cu totul alt@ form@ at$t a statutului persoanei c$t }i a raporturilor sale cu societatea», ori «lipsa de ^ncredere, gre}ita ^n]elegere ca }i proasta func]ionare a noilor mecanisme, ceea ce creeaz@ un nou spa]iu, nu total vid de drept, ci b$ntuit de fantomele amintirilor, automatismelor vechilor obiceiuri-credin]e ca }i de cele ale ne^ncrederii sceptice, batjocoritoare sau pur }i simplu sfid@toare fa]@ de noile forma]iuni» (TRom, I, p. 28 sq.). Privind istoria speciei ^n epoca paradoxismului (1945 – 1989),



'iiiiiiijiiiiiii+de re]inut sunt }i romanele înser@rii / înnopt@rii zeilor, ale reific@rii }i ale „conjug@rii“ absurdelor limite tragic-existen]iale, de la Morome]ii, Delirul }i Cel mai iubit dintre p@m$nteni de Marin Preda, sau de la Groapa, Princepele }i S@pt@m$na nebunilor de Eugen Barbu, p$n@ la Bunavestire de Nicolae Breban, ori p$n@ la Cartea milionarului de {tefan B@nulescu, %ngerul a strigat de F@nu} Neagu, Refugii de Augustin Buzura, Povara bun@t@]ii noastre de Ion Dru]@, Femeie, iat@ Fiul T@u de Sorin Titel, sau p$n@ la romanele lui Dumitru Radu Popescu: V$n@toarea regal@ (1973), Iepurele }chiop (1980), Ora}ul îngerilor (1985), S@pt@m$na de miere (2000) etc.

%n „decaedrul de aur“ al romanului rom$nesc, se eviden]iaz@: evmezicul roman-fabliau, «Istoria ieroglific@» (1703 / 1705) de Dimitrie Cantemir, «R@scoala» de Liviu Rebreanu, «Ultima noapte de dragoste, ^nt$ia noapte de r@zboi» de Camil Petrescu, «Patul lui Procust» de Camil Petrescu, «Concert din muzic@ de Bach» de Hortensia Papadat-Bengescu, «Maitreyi» de Mircea Eliade, «Morome]ii» de Marin Preda, «Cel mai iubit dintre p@m$nteni» de Marin Preda, «Groapa» de Eugen Barbu }i «Bunavestire» de Nicolae Breban.

Romantism(cf. fr. romantisme)

Romantismul este un curent literar ap@rut ca reac]ie a nordului spiritual-european împotriva clasicismului, la începutul secolului al XIX-lea, promov$nd ca principii estetice: (1) libertatea



'iiiiiiijiiiiiii+„absolut@“ în crea]ie; (2) expansiunea eului p$n@ în centrul universului; (4) evaziunea în istorie, în mit, în vis, în „templul naturii“, în „culoarea local@“, în demonic, în „voluptatea suferin]ei“ etc., critic$nd prezentul epigonic; (5) relevarea de eroi excep]ionali în împrejur@ri excep]ionale, la antipozi (îmbog@]ind tipologia – demonul, geniul, îngerul, profetul, revoltatul, tiranul, titanul etc.); (6) valorificarea folclorului ca matc@ a tuturor artelor, desf@}urarea teluric-celest@ a fiin]ei, a fanteziei, în planuri antitetice; (7) cultivarea grotescului, a sublimului, elogiul geniului, al prometeismului / titanismului, infuziunea liricului în epic, chiar }i în eseu, în critic@ etc.

Cei zece titani ai romantismului universal sunt Byron (1788 – 1824), Eminescu (1850 – 1889), Victor Hugo (1802 – 1885), Giacomo Leopardi (1798 – 1837), Adam Mickiewicz (1798 – 1855), Novalis (pseudonimul lui Friedrich Leopold von Hardenberg: 1772 – 1801), Edgar Allan Poe (1809 – 1849), Aleksandr Sergheevici Pu}kin (1799 – 1837), Friedrich von Schiller (1759 – 1805) }i Percy Bysshe Shelley (1792 – 1822).

%n literatura rom$n@, romantismul ^}i face apari]ia al@turi de clasicism, cu patos revolu]ionar burghezo-democratic, na]ional, ^n epoca simbiozei clasicism-romantismului pa}optist-unionist valah }i a deschiderilor spre realism (1821 – 1877), desigur, ^n subperioada „Asachi–R@dulescu“ (1821 – 1839) }i ^n subperioada «Daciei Literare» (1840 – 1866), ^n crea]ia scriitorilor: Ion Heliade R@dulescu (1802 – 1872),



'iiiiiiijiiiiiii+Costache Negruzzi (1808 – 1868), Vasile C$rlova (1809 – 1831), Grigore Alexandrescu (1814 – 1885), Andrei Mure}anu (1816 – 1863), Vasile Alecsandri (1818 – 1890), Nicolae B@lcescu (1819 – 1852), A. Russo (1819 – 1859), Dimitrie Bolintineanu (1825 – 1872) }. a., spre a ^nregistra culmina]ia-i universal@, ^n subperioada junimismului (1867 – 1877) }i dincoace de aceasta, prin Mihai Eminescu (1850 – 1889), indiscutabil, cel mai mare poet romantic al lumii, deschiz@tor de drumuri pentru lirica secolului al XX-lea, secol ce a certificat profe]ia lui Titu Maiorescu din toamna anului 1889: «Pe c$t se poate omene}te prevedea, literatura poetic@ rom$n@ va ^ncepe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui, }i forma limbei na]ionale, care }i-a g@sit ^n poetul Eminescu cea mai frumoas@ ^nf@ptuire p@n@ ast@zi, va fi punctul de plecare pentru toat@ dezvoltarea viitoare a vestm$ntului cuget@rii rom$ne}ti.» (MCr, II, 275).

Rondel(cf. fr. rondel; it. rondello)

Rondelul este poezia cu form@ fix@ construit@ din „13 versuri“ (în m@sura 8 – 9 / 10), alc@tuind trei strofe – dou@ catrene }i o cvinarie –, „într-o pereche de rime“ dispuse dup@ schema „clasic@“: a-b-b-a // b-a-a-b // a-b-a-b-a, astfel ca versul-prim (cu „motivul“ / „refrenul“, „esen]a“ / „simbolul“) s@ fie }i vers-final iar perechea versurilor prim }i secund din „deschidere“ s@ fie



'iiiiiiijiiiiiii+reluat@ în catrenul al doilea, în pozi]ia versurilor trei }i patru.

Capodopere ale rondelului, de valoare universal@, au realizat ^n literatura noastr@ Al. Macedonski, Leonid Dimov, Nichita St@nescu }. a.

Rondelurile lui Alexandru Macedonski (14 martie 1854 – 24 septembrie 1920) se constituie ^ntr-un neasemuit ciclu parnasian-simbolist, de profund@ originalitate, unde roza / trandafirul se ridic@ la „rangul“ de simbol tragic-existen]ial al vitalit@]ii sublim-invincibile (cf. «Rondelul rozelor ce mor», «Rondelul rozelor din Ci}migiu», «Rondelul beat de roze», «Rondelul cascadelor de roze», «Rondelul privighetorii între roze», «Rondelul rozei ce ^nflore}te» etc.): Mai sunt înc@ roze, mai s$nt – / {i tot parfumate }i ele / A}a cum au fost }i acèle / C$nd ceru-l credeam pe p@m$nt. // Pe-a-tunci eram falnic av$nt... / Priveam, dintre oameni, spre stele – / Mai sunt înc@ roze, mai s$nt, / {i tot parfumate }i ele. // Zadarnic al vie]ei cuv$nt / A stins bucuriile mele. / Mereu – c$nd z$mbesc – uit, }i c$nt / %n ciuda cerc@rilor grele – / Mai sunt înc@ roze, mai s$nt... («Rondelului rozelor de august»). Cele 13 versuri din armonia Rondelului rozelor de august de Al. Macedonski, ^n m@sura („crescendo“, reverber$nd o p@relnicie de „start repetat“ ^n numele dorului de cer) 8 / 9, dispuse ^n dou@ catrene }i o cvinarie, dup@ schema de rim@ (^mbr@]i}at@ / ^ncruci}at@): a (-$nt)–b (-ele)–b–a // a–b–a–b // a–b–a–b–a, au }i un anume parfum „ritmic“ / „muzical“ de lied de falnic av$nt, „parc@ ^n tropot de murg / bidiviu“, „parfum ritmic“ generat de arta rafinat-macedonskian@ a



'iiiiiiijiiiiiii+alternan]ei „triadei amfibrahice“ (din versurile ^n m@sura 9: _ ô _ / _ ô _ / _ ô _ ) cu „duetul“ de amfibrahi ce se separ@ prin iamb („amfibrah t@iat“, din versurile ^n m@sura 8: _ ô _ / _ ô _ / _ ô).

%n anul 1999 – dup@ dorin]a lui Nichita St@nescu ^ncredin]at@ criticului M. N. Rusu, ^n Bucure}ti, ^nainte de 1983 –, revista Lumin@ Lin@ / Gracious Light, din New York, a lansat un interesant concurs pentru perfec]ionare de rondel, const$nd ^n z@mislirea / completarea versului-prim (^n „form@“ / „spirit“) din strofa-cvinarie, de la Rondelul glon]ului sc@pat de Nichita St@nescu, rondel „incomplet“ a}adar, dedicat / d@ruit distinsului critic literar rom$n stabilit ^n S. U. A.: El a sc@pat de împu}care, / fiind de mult@ vreme mort. / Mai înainte de n@scare, / el î}i d@du ob}tescul ort // al popii, care-n înslujbare, / într-un sicriu, ca într-un port – / el a sc@pat de împu}care, / fiind de mult@ vreme mort. // O stea nuntea clipa-i de sare, / plutind în frig ca-ntr-un fiord, / dintr-o gre}it@ nen@scare; / plec$nd din piele, ca din cort, / el a sc@pat de împu}care. Versul nr. 9, cel subliniat, a fost creat de Ion Pachia Tatomirescu, la 21 mai 1999, ^ntru revelarea „^ntregului-cristal“ al rondelului st@nescian, ^n spiritul esteticii paradoxismului.

Rubaiat(din persanul / arabul rubã'iyyãt, „tetrastih“ / ruba, „patru“)

Rubaiatul este o form@ fix@ de poezie persano-arab@, const$nd într-o medita]ie asupra trecerii }i petrecerii lumii, turnat@ într-un catren, în general, cu încruci}at@ rim@, în m@sur@ „liber@“.



'iiiiiiijiiiiiii+Rubaiatul s-a impus ^n literaturile Orientului

Mijlociu, din persan@, trec$nd ^n arab@, mai ^nt$i, gra]ie poetului-savant (matematician, fizician, astronom }i medic), Omar Khayyãm (1045 – 1122), apoi, datorit@ lui Sãadi (sec. al XIII-lea), lui Hãfez (sec al XIV-lea) }. a. Rubaiatele lui Omar Khayyãm impresioneaz@ prin limpiditatea interoga]iilor existen]iale, prin senin@tatea ^nt$mpin@rii norilor de pulbere de fiin]@: Am venit pe lume: mai bogat@-i ea ? / Voi pleca din lume: pierderea-mi e grea ? / Vai, cine-mi va spune pentru ce din pulberi / M-am iscat, }i-n pulberi m@ voi spulbera...? Alteori, poetul simte, aidoma unui Arghezi – psalmistul din secolul al XX-lea, ^nsingurarea cosmic@ a ens-ului, ostilitatea celest@: Cerul ce m-alung@ ast@zi ca }i m$ine ? / De-ar avea }i pietre-ar da ca dup@ c$ine. / Pentru-un pic de ap@, }alele îmi fr$ng, / Merg hoinar pe drumuri, pentru coji de p$ine... C$teodat@, eroul liric, obosit de lupta pentru existen]@, de jungla cotidian@, ^}i exprim@ dorin]a de a fi cuprins de somnul eternal: Vreau beat s@ fiu întruna }i-a} vrea s@ dorm mereu. / Am renun]at s@ aflu ce-i bine }i ce-i r@u. / Durerea, bucuria – la fel sunt pentru mine, / C@ci z$mbetu-i solia triste]ii care vine...

Safic(safic = ca la poeta Sappho de Lesbos, din orizontul anului

600 ^. H.)

Saficul desemneaz@ at$t piciorul metric antic dintr-un „dublu troheu“ / „ditroheu“, sau dipodie ( ), c$t }i versul constituit dintr-o dipodie



'iiiiiiijiiiiiii+trohaic@, urmat@ de tripodia logaedic@: .

Oda pentastrofic@ eminescian@ respect@ ^ntrutorul tiparul safic: Nu cre/deam s@-n/v@] a mu/ri vreo/da-t@; strofa safic@ se compune din trei astfel de versuri }i dintr-un adoneu (ca „al patrulea stih“): / – de fapt, un dactil }i un troheu (infra – strofa safic@).

Saga(din germ. Saga, „legend@, povestire“)

Saga desemneaz@ fie legendele / istoriile lgendar-eroice ale popoarelor nordice din Scandinavia, din Islanda etc., fie un roman-cronic@-de-familie, dup@ cum acrediteaz@ critica / istoria literar@ modern@ acest termen dincoace de prozatorul englez John Galsworthy (1867 – 1933) }i dincoace de capodopera sa, «Forsyte Saga».

Salm(de la Salmo}, numele regelui-medic din Cogaion,

^ntemeietorul Zalmoxianismului)

Prin salm este desemnat: fie piciorul metric pentasilabic (numit }i zalm), în care accentuate sunt silabele 1 }i 5, constituindu-se în emistih decasilabic, reverber$nd perechea de 5 + 5, adic@ „decada de aur“ a Zalmoxianismului,

v v v // v v v (Pe-un picior de plai, / pe-o Gur@ de Rai...), fie

cea mai scurt@ form@ fix@ de poezie din istoria liricii universale, const$nd într-un distih, al c@rui



'iiiiiiijiiiiiii+prim vers are m@sura 2, un troheu, fiind stihul „un-doi-rii“(„undoìrii” / „îndoìrii“) Întregului, }i versul secund, m@sura 4, „o zalmoxian@ pereche de trohei“, considerându-se „viersuire“ a primelor patru conduc@toare (dup@ structura tetradic@ / tetraontic@ a Zalmoxianismului):

v (v-1, m-2) (a)

v v (v-2, m-4) (a).

Din „triplarea salmului“ prin „tristihuire“ rezult@ trisalmul... (^n total din 18 silabe, ori din 17, ca haiku-ul).

Eroul liric al salmului este un observator, un participant la o ordine microcosmic@ }i, deopotriv@, macrocosmic@.

Satir@(cf. fr. satire)

Satira este specia genului liric, unde vocea auctorial@, ap@r@toare de valori morale, ridiculizeaz@, condamn@ aspecte / fenomene negative ale societ@]ii, ale caracterelor, concep]iilor, mentalit@]ilor etc.

Ne^ntrecut@ satir@, peste secolul al XX-lea, r@m$ne partea a doua din «Scrisoarea III» de Mihai Eminescu: ...Nu se nasc glorii pe strad@ }i la u}a cafenelii, / N-avem oameni ce se lupt@ cu retoricele suli]i / %n aplauzele grele a canaliei de uli]i, / Panglicari în ale ]@rii, care joac@ }i pe funii, / M@}ti cu toate de renume din comedia minciunii ? / Au de patrie, virtute, nu vorbe}te liberalul, / De ai crede c@ via]a-i e curat@ ca cristalul ? / Nici visezi c@ înainte-]i st@ un st$lp de cafenele / Ce î}i r$de de-aste vorbe îng$n$ndu-le pe ele. / Vezi colo pe ur$ciunea f@r@ suflet, f@r@ cuget, / Cu privirea-mp@ro}at@ }i la f@lci umflat }i buget, / Negru, coco}at }i



'iiiiiiijiiiiiii+lacom, un izvor de }iretlicuri, / La tovar@}ii s@i spune veninoasele nimicuri; / To]i pe buze-av$nd virtute, iar în ei moned@ calp@, / Quintesen]@ de mizerii de la cre}tet p$n@-n talp@. / {i deasupra tuturora, oastea s@ }i-o recunoasc@, / %}i arunc@ pocitura bulbuca]ii ochi de broasc@... / Dintr-ace}tia ]ara noastr@ î}i alege ast@zi solii ! / Oameni vrednici ca s@ }az@ în zidirea sfintei Golii, / %n c@me}i cu m$neci lunge }i pe capete scufie, / Ne fac legi }i ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. / Patrio]ii ! Virtuo}ii, ctitori de a}ez@minte, / Unde spumeg@ desfr$ul în mi}c@ri }i în cuvinte, / Cu evlavie de vulpe, ca în strane, }ed pe locuri / {i aplaud@ frenetic schime, c$ntece }i jocuri.../ {i apoi în Sfatul [@rii se adun s@ se admire / Bulg@roi cu ceafa groas@, grecotei cu nas sub]ire, / Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman, / Toat@ greco-bulg@rimea e nepoata lui Traian ! / Spuma asta-nveninat@, ast@ plebe, @st gunoi / S@ ajung-a fi st@p$n@ }i pe ]ar@ }i pe noi ! / Tot ce-n ]@rile vecine e smintit }i st$rpitur@, / Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natur@, / Tot ce e perfid }i lacom, tot Fanarul, to]i ilo]ii, / To]i se scurser@ aicea }i formeaz@ patrio]ii, / %nc$t fonfii }i flecarii, g@g@u]ii }i gu}a]ii, / B$lb$i]i cu gura str$mb@ sunt st@p$nii astei na]ii ! // (...) // Dar l@sa]i m@car str@mo}ii ca s@ doarm@-n colb de cronici; / Din trecutul de m@rire v-ar privi cel mult ironici. / Cum nu vii tu, [epe} Doamne, ca pun$nd m$na pe ei, / S@-i împar]i în dou@ cete: în sminti]i }i în mi}ei, / {i în dou@ temni]i large cu de-a sila s@-i aduni, / S@ dai foc la pu}c@rie }i la casa de nebuni !

%n „decaedrul de aur“ al satirei rom$ne}ti se relev@: «Satir@. Duhului meu» de Grigore Alexandrescu, «Od@ la ciocoi» de Bogdan Petriceicu Hasdeu, «Scrisoarea II» de Mihai Eminescu, «Noaptea de noiemvrie» de Alexandru Macedonski, «Duduia» de Tudor Arghezi, «Problema spinoas@ a nop]ilor» de Geo Dumitrescu, «Perpetuum mobile» de Marin



'iiiiiiijiiiiiii+Sorescu, «Parastas pentru politica extern@ a Rom$niei» de Adrian P@unescu, «Despre condi]ia Poemului Planetar» de Ion Pachia Tatomirescu }i «Scurt reportaj. %n sprijinul profesorului de rom$n@ care cere mai multe ore de predare pe s@pt@m$n@» de Mircea Dinescu.

S@m@n@torism(de la revista «S@m@n@torul», 1901 / s@m@n@tor- + suf. -

ism)

S@m@n@torismul este un curent cultural (politic, literar etc.) ce a ap@rut în Rom$nia primelor decenii ale secolului al XX-lea ca reac]ie împotriva orient@rilor moderniste ale epocii, afirm$nd, în perimetrul literaturii, principiile: cultivarea unei literaturi inspirate din realit@]ile na]ionale; specificul na]ional rom$nesc se datoreaz@ ]@r@nimii, ora}ul / civiliza]ia burghez@ fiind „sursa tuturor relelelor“, a degrad@rii sufletului cre}tin-autohton, a vicierii economic-spirituale a a}ez@mintelor patriarhale din Rom$nia; idilizarea vie]ii satului patriarhal „cu boieri de vi]@ veche“; exaltarea nostalgic@ a trecutului, blestemarea ora}ului ca loc de pierzanie, refugiul în natura idilizant@; culturalizarea maselor populare prin c@r]i „inspirate“, pe ale c@ror r$nduri «s@ cad@ deopotriv@ lacrima bogatei doamne }i a s@tencei» (Iorga); esteticul înseamn@ etnicul }i, deopotriv@, eticul etc.



'iiiiiiijiiiiiii+Din „trena“ Rodic@i lui Vasile Alecsandri (1821

– 1890), «purt$nd cofi]@ cu ap@ rece / pe ai s@i umeri albi, rotunziori», «floare de crin», «pe l$ng@ junii s@m@n@tori», „mireas@-cr@ias@ pe cale de flori“, cu «s$nul leag@n de pruncu}ori», „cu gr$u de aur ^n p@r“ etc., ivindu-se mai opulent la Nunta Zamfirei lui George Co}buc (1866 – 1918), s-a ajuns la direc]ia tradi]ionalist-poetic@ s@m@n@torist@ din poezia rom$n@ a secolului al XX-lea, promovat@ mai ^nt$i de revista de la care ^i provine }i numele, «S@m@n@torul» (^nfiin]at@ / condus@ de G. Co}buc }i Al. Vlahu]@ ^n anul 1901, condus@ de Nicolae Iorga ^ntre anii 1902 }i 1906; a continuat s@ apar@ p$n@ ^n 1910), ori de revistele: «Albina» (1897 – 1937, Bucure}ti), «Ramuri» (1905 – 1914, Craiova), «F@t-Frumos», «Paloda literar@», «Vatra», «Povestea vorbii», «Floare albastr@», «Via]a», «Neamul Rom$nesc», «Neamul Rom$nesc Literar», «Floarea darurilor», «Drum Drept», «Cuget Clar» etc.

Estetica s@m@n@torismului. %ntre reperele estetic-s@m@n@toriste, confund$ndu-se adesea etnicul }i eticul cu esteticul, s-au impus: (1) idilismul rural, sau ^nf@]i}area pitoreasc@ a satului rom$nesc, „unic depozitar al specificului na]ional“, (2) paseismul, adic@ ^ntoarcerea spre trecut, elogiul „ordinii“ gentilice, condamn$ndu-se „stric@ciunile“ prezentului civilizatoriu, urbanizarea etc., (3) cultivarea sentimentului dezr@d@cin@rii, din convingerea c@ satul este „t@r$mul“, „vatra“, „aria“, „spa]iul“, unde s-a



'iiiiiiijiiiiiii+conservat tot ceea ce este mai bun }i mai frumos etno-social la poporul dacorom$n, ^n vreme ce ora}ul a fost dintotdeauna „locul pierzaniei“ etc.

Reprezentan]ii direc]iei s@m@n@toriste din poezia rom$neasc@ a secolului al XX-lea sunt numero}i. Dar foarte pu]ini au creat oper@ s@m@n@torist-poetic@ de valoare estetico-literar@ indiscutabil@. E. Lovinescu, ^n Istoria literaturii rom$ne contemporane (1900 – 1937), ilustra direc]ia poetic-s@m@n@torist@ prin {t. O. Iosif (Bra}ov, 11 / 23 octombrie 1875 – 22 iunie 1913, Bucure}ti), creatorul „capodoperei s@m@n@torismului“, Doina (intrat@ ^n numeroase manuale }colare: Se t$nguiesc / T@l@ngi pe c@i, / {i neguri cresc / Din negre v@i, / Plutind pe mun]i... / La F@g@d@u, / La Vadul-R@u, / Sus, la r@scruci, / Vin trei haiduci / Pe cai m@run]i... // Gr@iesc încet... / Un scurt popas – / {i spre br@det / Pornesc la pas / Cei trei c@l@ri... / Sus, peste plai, / T@cutul crai / Al nop]ii reci, / Umbrind poteci, / Se-nal]@-n z@ri... / {i neguri cresc, / S-anin@-n cr@ngi; / Se t$nguiesc / {i pl$ng t@l@ngi / Pe c@i pustii... / Se duc uita]i / Cei trei f$rta]i, / S@lt$nd în }a, / Plutind a}a, / Ca trei stafii... / Dar c$nd ajung / La cotituri, / Un chiot lung / Din mii de guri / D@r$m@ st$nci... / Haiducii mei / Doinesc to]i trei; / {i clocotesc, / {i hohotesc / P@duri ad$nci...), autorul volumelor Patriarhale (1901), Credin]e (1905), Poezii (1908) etc., cultiv$nd «poezia nostalgiei, ^ndeosebi a copil@riei, adic@ a v$rstei lipsite de r@spundere }i hr@nit@ numai din seva idealului, nostalgia unei vagi epoci patriarhale, dup@ cum e }i poezia veleit@]ii neconvertibile ^n voin]@ a vis@rii f@r@ obiect precis» (LScr, 6, 75), Zaharia B$rsan (s@m@n@torist



'iiiiiiijiiiiiii+«prin banalitate }i imita]ie» ^n volumele Visuri de noroc, din 1903, Poezii, din 1907 / 1924), Ion B$rseanul (din volumele Primele c$nt@ri – 1906, Rapsodii }i balade – 1910, «cl@tinat de fapt ^ntre influen]a lui Co}buc ... }i Eminescu»), Maria Cun]an (Din caerul vremii, 1916, «liric@ f@r@ originalitate», rev@rsat@ «^n dou@ masive volume»), Maria Cioban («imitatoare a lui Co}buc», ^n volumele de Poezii, din 1906 }i din 1927), Ecaterina Piti} (la care, ^n volumul de Poezii, din 1909, «platitudinea curent@ se amestec@ f@r@ a se personaliza»), I. U. Soricu (autor al Florilor dalbe, din 1912, }i al volumului Doinele mele din zile de lupt@, din 1917, «amalgam de r@m@}i]i verbale ale poeziei eminesciene }i ale poeziei populare» – LScr, 6, 77), Ion Al. George (care a l@rgit «cadrul inspira]iei, de la tradi]ia na]ional@ la tradi]ia latin@», ^n volumele Aquile, din 1913, }i Domus taciturna, elegii din anul 1926), A. M$ndru (autorul volumelor Z@ri senine }i Floarea Tibrului, unde «idilismul regal... nu }i-a g@sit o expresie diferen]iat@» – LScr, 6, 79), G. V$lsan (autorul poeziilor «pre]uite }i de T. Maiorescu», dar adunate ^n volumul Gr@dina p@r@sit@, «dup@ dou@zeci de ani de la publicarea lor ^n S@m@n@torul», ^n 1924, aduc$nd «uneori o fr@gezime delicat@ de nota]ie, un psihologism interesant, o poliritmie savuroas@» – LScr, 6, 79), Ion S$n-Georgiu (autorul volumelor: Fream@t, Ruguri – poeme de r@zboi, Rodul sufletului, Arcul lui Cupidon etc., unde «lipsa de originalitate... devine acceptabil@ prin corectitudine», evolu$nd ^n



'iiiiiiijiiiiiii+penultimul }i ultimul volum «p$n@ la aparen]ele modernismului, fie prin abuz de imagine, fie prin dezinvoltura formei libere, fie prin egocentrism }i mai ales tumultuos senzualism» – LScr, 6, 80), G. Rotic@ (autorul volumelor: Poezii, 1909, C$ntarea suferin]ei, 1920, Paharul otr@vit, 1924, unde «are, totu}i, o fr@gezime a sincerit@]ii }i a unei elocin]i sentimentale f@r@ artificii» – LScr, 6, 81) }. a. %n 1997, O Istorie a Literaturii Rom$ne (IV) de Ion Rotaru mai certific@ }i al]i poe]i s@m@n@tori}ti: Emanoil Bucu]a (Bolintinul din Deal, 27 iunie 1887 – 7 octombrie 1947, Bucure}ti), autorul volumului Florile inimii (1920), unde epigonizeaz@ «dulceag, ^n descenden]a lui {t. O. Iosif...», afl$ndu-}i «locul, ca un element de leg@tur@ ^ntre vechiul s@m@n@torism (colaborase }i la Cuget rom$nesc, la Luceaf@rul, Ramuri, Drum drept, editase ^nsu}i neos@m@n@torista Boabe de gr$u, ^ntre 1930 }i 1935, era redactor la Graiul rom$nesc etc.) }i curentul care venea ^n prelungirea lui» (RotIst, IV,

147); Ion Buzdugan (Br$nzeii Vechi – B@l]i / Basarabia, 9 martie 1889 – 7 ianuarie 1967, Bucure}ti), autorul volumelor Miresme din step@ (1922), [ara mea (un volum ^nm@nunchind poeme dintre anii 1918 }i 1928, ^ntre care }i Vedenii: «L$ng@ Nistru,-n vale, s-a oprit ^n noapte, / Poposind ^n taberi trudnici c@r@u}i; / Susur@ o}tirea de porumbi}ti coapte, / F$}$ind din s@bii aspre de p@nu}i // Tinerii dejug@ boii de la care / {i-n s@ge]i de glume, pilduiri }i jocuri, / Pun la foc s@ fac@ grabnic de m$ncare... / Cei b@tr$ni s-



'iiiiiiijiiiiiii+a}eaz@ roat@ l$ng@ focuri», ori „litania“ Ecouri din Bugeac: «Privesc pierdut ^n z@ri de vremuri dep@rtate, / La viforul cumplit de ani ce-ntineresc / C$mpiile-]i pustii, cu umbre-ns$ngerate, / Bugeacule, Buceac, p@m$nt moldovenesc !» – apud

RotIst, IV, 329), P@stori de timpuri (1937), Metanii de Luceaf@r (1942) etc. O istorie a literaturii rom$ne din Voivodina de {tefan N. Popa semnaleaz@ }i al]i s@m@n@tori}ti: Ion B@lan (M@ru / Iablanca-V$r}e], 10 iunie 1925 – 1 iulie 1976), autor al volumelor de versuri: C$ntecul satului meu (1947), Brazde-n prim@var@ (1952), Albu (1952, av$nd coautor pe Radu Flora) etc., „un epigon“ co}bucian (cf. POist, 53 sqq.); Radu Flora (Satu Nou, 5 septembrie 1922 – 4 septembrie 1989, Rovini-Banat / Iugoslavia), autorul volumelor de versuri: Ioan Aioanei (1945), Drum prin noapte, Poeme cu lumin@, Lini}tea zorilor (1976), Piruete (1981), Unghi de cer (1984) }i La cap@tul nop]ii (1988), travers$nd }i o perioad@ de versifica]ie proletcultist@ – c$nd }i-a pus numele pe texte cum Strofe pentru tovar@}a Marghita, Versuri pentru brigada bosniac@, Poeme r@s@rite-n gr$ne, C$ntecul tractoristului, Prietene, tovar@}e, frate etc. –, cultiv$nd }i „sentimentul dezr@d@cin@rii“: Drum de ]ar@, drum de ]ar@, / Dude albe, dude negre. / Numai tin@, foc }i par@, / L$ng@ dor – dor, piatr@-n piatr@, / Drum de ]ar@, drum de ]ar@ («Drum de ]ar@»); V@d copil@ria înv@p@iat@, o spuz@. / F@r@ valuri. F@r@ maluri. / Gola}@ }i par@, la p$nd@, vre-o meduz@. / Banatule, îndep@rtatule, / r$vnesc colbul t@u }i serile cu pove}ti... / Sat natal, în seara aceasta, unde e}ti ? («%ndep@rtat@ amintire, seara» – apud POist, 72), ori ^ndrept$ndu-se spre o poezie gnomic@ («Unii m$r$ie, al]ii latr@, fiecare



'iiiiiiijiiiiiii+cum poate }i crede, / Dar fiecare doar h@m@itul altuia-l vede.» – ibid.); }. a. O interesant@ „vegeta]ie“ poetic-s@m@n@torist@ }i-a f@cut apari]ia ^n ultimul deceniu al secolului al XX-lea, dup@ avalan}a de volume de tristihuiri (adesea ^n schema 5-7-5), pretinse a fi micropoeme-haiku («C$nepa la topit, / apa susur@ – / chicot de codane» – AT, 7; «La D@buleni / ]$]ele fetelor – / piersici coapte ^n iunie.» – AT, 8; «La Poiana de Sus / preotul Mircea / lacrim@ peste Maria.» – AT,

14; «Trec$nd peste var@, / ]@ranii / se ^nal]@ cu soarele.» – DClip, 23; «Plugarii ar@, / sudoarea fulgerului / pe spinarea mea.» – DClip, 27; «[@ranii se-ntorc / din ]arina sudorii / cu miros de gr$u.» –

DClip, 38; «Ajun de Cr@ciun / colind din Bucovina / sigilat ^n plic» – Prep, 83).

Scen@(lat. scaena, „ad@post, refugiu“; cf. fr. scène)

Prin scen@ se în]elege diviziunea cea mai mic@ dintr-o pies@ de teatru, component@ a unui tablou, ori a unui „c$nt“, sau a unui act, delimitat@ conven]ional de intrarea / ie}irea unui personaj.

Scena mai ^nseamn@ }i partea unui teatru – special amenajat@, pu]in ridicat@ deasupra solului, izolat@ prin ramp@, cu decoruri – ^n care are loc reprezenta]ia dat@ de actori ^n fa]a publicului. %n teatre „ultramoderne“ din a doua jum@tate a secolului al XX-lea, scena a fost amplasat@ „^n mijlocul publicului, ca o aren@ de



'iiiiiiijiiiiiii+circ“, ori ca „element fundamental arhitectural-teatral“, puternicele simboluri contur$ndu-se astfel sub ochii receptorilor. C$nd nu se face referire la o pies@ de teatru, termenul de scen@ mai desemneaz@ }i «o singur@ ^nt$mplare, un episod important, emo]ionant etc.; de aci: scen@ tragic@, liric@, buf@, comic@, însp@im$nt@toare, terifiant@ etc.; }i tot astfel, dintr-o concep]ie mai veche, dup@ care lumea este v@zut@ ca un teatru, Balzac }i-a ^mp@r]it Comedia uman@ ^n „Scene din via]a particular@, parizian@, de la ]ar@, politic@“ etc.» (DTL, 392).

Schi]@(cf. it. schizzare, „creionare rapid@“)

Schi]a este specia genului epic, cu un singur plan narativ, limit$ndu-}i ac]iunea la un episod caracteristic din via]a protagonistului, unde preponderente sunt elemente moralizator-comico-satirice.

%n „decaedrul de aur“ al schi]ei rom$ne}ti se relev@ volumele: «Momente }i schi]e» (1892) de I. L. Caragiale, «Mo} Teac@» (1893) de Anton Bacalba}a, «Pe drezin@» (1899) de I. A. Bassarabescu, «Ale vie]ii valuri» (1932) de Tudor Mu}atescu, «Sufereau ^mpreun@» (1966) de Ion B@ie}u, «Insul» (1968) de Iulian Neac}u, «Z$na castrave]ilor» (1976) de Valentin Silvestru, «Mozaic» (1983) de Aurel Antonie, «Tratat de ap@rare permanent@» (1983) de George Cu}narencu, «Garduri }i leoparzi» (1985) de {tefan M. G@brian.



'iiiiiiijiiiiiii+ Secven]@ narativ@

Din punctul de vedere al „sintaxei“ / „gramaticii prozei“, unde unitatea structural@ de baz@ este propozi]ia, corespunz$nd unui enun] narativ minimal de tipul subiect – predicat, desigur, secven]a narativ@ este o unitate (narativ@) maximal@ ce const@ într-un lan] de enun]uri (narative) minimale.

{i „un lan]“ de unit@]i narative maximale – adic@ de secven]e conectate naratologic – alc@tuie}te o structur@ narativ@ (infra). %ntr-o secven]@ narativ@ („unitate maximal@“, din punct de vedere naratologic), ^ntre dou@ enun]uri (narative) minimale (propozi]ii), se stabilesc trei rela]ii fundamentale / tipice (dup@ «Gramatica Decameronului», din 1969, a lui Tzvetan Todorov): ^n primul r$nd, rela]ia logic-narativ@, prin care enun]ul minimal (propozi]ia) se conecteaz@ la raportul cauz@ – efect; ^n al doilea r$nd, rela]ia temporal-narativ@, ce are ^n obiectiv, fire}te, cronologia evenimentelor, fiind marcat@ (sau chiar nemarcat@, dar sesizabil@ la receptor) – „la suprafa]a textului“ – de cuvintele / expresiile c$mpului semantic al timpului; ^n al treilea r$nd, rela]ia spa]ial-narativ@ – determinat@ de un anume „paralelism structural“ al enun]urilor narative minimale („paralelismul propozi]iilor“).

Secven]@ poetic@



'iiiiiiijiiiiiii+Din punctul de vedere al „sintaxei“ /

„gramaticii poeziei“, unde unitatea structural@ de baz@ este versul-propozi]ie, corespunz$nd unui enun] poetic minimal de tipul subiect – predicat, desigur, secven]a poetic@ este o unitate maximal@ ce const@ într-un lan] de enun]uri – poetice – minimale, în care echivalen]a, contiguitatea devin factori constitutivi esen]iali.

„Un lan]“ de unit@]i poetice maximale – adic@ de secven]e conectate – alc@tuie}te o structur@ poetic@.

%n antichitate, secven]a desemna }i un imn religios ^n proz@, care se c$nta la anumite s@rb@tori catolice (DN, 972).

%ntr-o secven]@ poetic@, desigur, dup@ cum subliniaz@ }i Roman Jakobson (supra – v. func]iile comunic@rii), „echivalen]a devine factorul constitutiv al secven]ei“; aici, se poate cerceta „lucrarea la apogeu“ a func]iei poetice, „locul (ei) central ^n comunicarea estetic@“, dar }i capacitatea maxim@ de selec]ie }i de combinare, ^n sublimul orizont al cunoa}terii metaforice, deoarece „principiul echivalen]ei este proiectat de pe axa selec]iei pe axa combin@rii“.

Sei

Prin sei este desemnat@ de c@tre esteticienii / teoreticienii niponi acea capacitate – în primul r$nd, a micropoemului-haiku – de a surprinde puritatea, absoluta frumuse]e, elementele produc@toare de catharsis, din fenomenalitatea, din dinamica / metamorfozele lumii.



'iiiiiiijiiiiiii+Dar sei trebuie s@ existe ^n sinea

micropoemului, ^n afara oric@ror „stimuli exteriori“, inclusiv calitatea receptorului (buchetul de l@crimioare / m@rg@rit@rele, „creanga de sakura“ etc. pot fi necesare, dar numai ca „ambalaj“, ^ns@ nu trebuie confundat@ categoria estetic@ de sei cu un astfel de „ambalaj“). Florin Vasiliu }i Camelia Ba}ta ne ^ncredin]eaz@: «Un poet care surprinde o clip@ de inefabil este Fujiwara no Hirotsugu, ce ^i trimite unei fete o creang@ de sakura ^nflorit@, de care era legat un poem, ^n spiritul sei: Pe fiece petal@ / a florilor acestei crengi / g@se}ti mereu cuv$ntul / din inim@ pornit... / S@ nu-l dispre]uie}ti, frumoaso !» (VBPoe, 55); dac@ nu este de vin@ traducerea, atunci sei nu exist@ ^n aceste banale stihuri; exist@ ^ns@ ^n micropoemul-haiku semnat de Fl. Vasiliu: S@ sim]i neantul... / Seara, c$nd a amu]it / privighetoarea. (ibid.).

Semilogie / semiotic@(cf. fr. sémiologie / sémiotique < semeion, „semn“ + -logos)

Prin semiologie – sau semiotic@ – se în]elege }tiin]a care studiaz@ func]iile semnelor, a domeniilor ca sisteme de semne, fiecare domeniu astfel cercetat (artele figurative, folcloristica, formulele de polite]e, limba, literatura, mitologia, muzica, procesul de înv@]@m$nt, semnalele militare, simbologia ritualic@ etc.), constituindu-se în c$te o ramur@ semiologic@ / semiotic@.



'iiiiiiijiiiiiii+ Semn

(lat signum, „indice, marc@“)

Prin semn (ca unitate de comunicare, sau cuv$nt) – nu în accep]iunea conectat@ la cea etimologic-latineasc@ de „indice“, de „marc@ distinctiv@“, ori de „element lingvistic perceptibil prin sim]uri }i indic$nd / exprim$nd ceva diferit de sine însu}i“, ci în accep]iunea de dincoace de anul 1916, datorat@ acelui Cours de linguistique générale de Ferdinand de Saussure – se în]elege o entitate mai mult dec$t psihologic@, „holist-psihologic@“ (dac@ sintagma poate fi îng@duit@), aidoma unei „medalii“ cu o fa]@ semnificantul }i cu cealalt@ semnificatul, «entitate care une}te nu un lucru cu un nume, ci „un concept }i o imagine acustic@“» (DTL, 397).

Altfel spus, prin semn lingvistic se ^n]elege o asociere dintre un con]inut / semnificat (obiect / fenomen din cosmosul nostru) }i o expresie sau un semnificant (un sunet, ori o ^nl@n]uire de sunete), ^ntr-o unitate de comunicare. %ntr-o oper@ literar@, raportul semnificat – semnificant reactiveaz@ vechea problem@ a secolului al XIX-lea despre con]inut }i form@; forma se identific@ ^n expresie; «prin constituirea poeticii ca disciplin@ de interferen]@ dintre lingvistic@ }i critic@, opera a ^nceput s@ fie socotit@ o realitate autonom@, semnific$nd nu ^n raport cu o alt@ realitate preexistent@, ci cu celelalte valori-semne de care este legat@ ^ntr-un sistem, av$nd un semnificat propriu, indiferent de referent (realitatea extralingvistic@)»(ibid.). Trebuie re]inut }i faptul c@



'iiiiiiijiiiiiii+^n mod obi}nuit prin semn lingvistic «se ^n]elege complexul sonor al cuv$ntului (imaginea acustic@) privit ca purt@tor al unui „con]inut psihic“, al unui „^n]eles“, al unei „no]iuni“»; semnul lingvistic «are patru func]ii fundamentale, legate de natura con]inutului general }i abstract exprimat de el: a) func]ia de abstractizare }i de generalizare (el face posibil saltul de la cunoa}terea senzorial@ la cunoa}terea ra]ional@, de la primul la cel de-al doilea sistem de semnalizare); b) func]ia de fixare a datelor cunoa}terii umane; c) func]ia de diferen]iere ^n cadrul sistemului, realizat@ prin fonemele }i prin morfemele sale (^n virtutea unor reguli }i calit@]i distincte, proprii); d) func]ia de transmitere a informa]iei (a ideilor }i a sentimentelor), ^n calitate de element al comunic@rii.» (CDobMD, 374).

Semnificant(cf. fr. signifiant)

Prin semnificant se în]elege fie sunetul articulat, sau înl@n]uirea de sunete articulate, ori „un substitut (al sunetului / sunetelor)“, prin care se manifest@ un semn lingvistic ca înf@}urare, ca „hain@“ a unei semnifica]ii din real, din cosmosul nostru, semnifica]ie fixat@ / „ag@]at@“ – ca „imagine“ / „folder“ – în creier / „hard-disk“, fie totalitatea sunetelor / literelor (grupurilor de sunete / litere) dispuse pe „o suprafa]@ poematic@“, într-un holopoem, ca „elemente



'iiiiiiijiiiiiii+formante“ întru na}terea paradoxist@ a unui „mereu real“ }i „alt semnificat“.

Semnificantul – „un singur sunet articulat“, ori „o secven]@-sonor@“, sau „un lan] de sunete articulate“ (dar }i „un substitut“), ^ntotdeauna ^ntr-un raport de interdependen]@ cu o semnifica]ie, «este alc@tuit din foneme (unit@]i rezultate din cea de-a doua articulare) }i este notat ^n bare oblice; de exemplu, ^n cuv$ntul pace, semnificantul / p-a-c-e / se afl@ ^ntr-un raport de interdependen]@ cu semnificatul (semnifica]ia) „pace“; totalitatea semnifican]ilor dintr-o limb@ constituie planul expresiei; ^ntre expresie }i con]inut exist@ un raport de interdependen]@» (CDobMD, 376). %n perimetrul literaturii, semnificantul desemneaz@ „forma“ / „mijloacele de expresivitate“, „strategiile auctorial-retorice“ etc. dintr-un text („strategii“ care – din perspectiva diacronic@ a poeziei, dup@ cum relev@ Mircea Scarlat, ^n interesanta sa Istorie a poeziei rom$ne}ti – sunt selectate, fire}te, prin prisma poeticului, fundamentale dovedindu-se „ornarea fastuoas@“, „refuzul orn@rii“ – cf. ScIst, I, 28 sq.). %n poezia lui Nichita St@nescu, ^ndeosebi, a autorilor de holopoeme, de utopii lirice, se petrece }i o „revolu]ie“ a semnificantului ^mpotriva semnificatului (infra), ^nc$t semnificantul – ca totalitate a ^nveli}urilor sonore, a literelor („vocabulelor“) din textul poematic – s@ nasc@ / produc@ semnificat, adic@ un „obiect“ nou, o proasp@t@ „stare“, un „real fenomen“ etc.

Semnificat



'iiiiiiijiiiiiii+(cf. fr. signifié)

Prin semnificat este desemnat fie acel chip de obiect din real, din cosmosul nostru cotidian, „fixat“, „depozitat“ în cortex / creier, ca într-un „hard-disk“, }i „ag@]at“ / „antrenat“ în g$ndire / vorbire de un semnificant, întru „întregul“ („fa]a }i reversul“) unui semn lingvistic, fie acel paradoxist chip de „obiect din real“, de „nou@ stare“, proiect$ndu-se în cortex, întru catharsis, la facerea / receptarea unui holopoem.

Semnificatul este a}adar «^n]eles (...) al semnului lingvistic, care intr@ într-un raport de interdependen]@ cu semnificantul sau expresia (cu secven]a sau tran}a sonor@) a acestuia; el este notat în ghilimele; de exemplu: în cuv$ntul cas@, semnificatul „cas@“ se afl@ ^ntr-un raport de interdependen]@ cu semnificantul sau expresia / c-a-s-@ /; totalitatea semnifica]ilor dintr-o limb@ constituie planul con]inutului...» (CDobMD, 376). %n perimetrul literaturii, semnificatul desemneaz@ „con]inutul“ / „ideile“, sau „sistemele ideatice“, „sentimentele definitorii pentru o epoc@“ etc., dintr-un text, sau – de pild@, privitor istoria poeziei – «criteriul poeticului» – care, potrivit p@rerii lui Mircea Scarlat, din Istoria poeziei rom$ne}ti, este o parte a „conven]iei poetice“; }i «din cauza istoricit@]ii criteriului poeticului, nu exist@ un limbaj universal al poeziei, ci limbaje poetice ale v$rstelor sau curentelor culturale» (ScIst, I, 29). %n st@nescianul paradoxism ontologic al limbii, desigur, se produce o „revolt@“ /



'iiiiiiijiiiiiii+„revolu]ie“ a semnificantului ^mpotriva semnificatului, merg$ndu-se p$n@ la semnificantul n@sc@tor de semnificat, c@ci „materia decurge din Cuv$nt / Logos“ (cf. TSp, 133

sqq.).

Sens conotativ

Prin sens conotativ se în]elege orice sens – în afara sensului propriu / fundamental – pe care-l cap@t@ un cuv$nt în func]ie de context.

Critica literar@ modern@ a preluat din lingvistic@ termenul de sens conotativ; ^n func]ie de context, sensul conotativ poate fi restr$ns, ori extins; «analiza stilistic@ a unei poezii, care caracterizeaz@ lingvistic expresia metaforic@ }i simbolic@, utilizeaz@ frecvent termenul de conota]ie, numind fie toate asocia]iile emo]ionale sau senzoriale provocate de un cuv$nt, fie orice sens cognitiv rezultat al sugestiei, interferen]ei, ambiguit@]ii rela]iei dintre sensul primar }i sensul simbolic al unui cuv$nt» (DTL, 96). „Opozi]ia“ dintre sensul conotativ (conota]ie) }i sensul denotativ (denota]ie) «apare astfel ca rezultat al dispozi]iei „extralogice“ (^n limbajul poetic) }i „logice“ (^n limbajul uzual }tiin]ific) de la cuv$nt; astfel, explicarea unei metafore sau a unui simbol este eviden]ierea lan]ului de sensuri contextuale ale cuv$ntului, de modific@ri subiective, deci de conota]ii ale ^n]elesului acceptat unanim de colectivtatea de vorbitori; de sensul conotativ, introdus de un poet, depinde valoarea efectului poetic }i cognitiv pe care ^l produce utilizarea



'iiiiiiijiiiiiii+cuv$ntului; de exemplu, ^ntr-un context poetic arghezian, via]@ }i moarte, care nu au nimic comun prin sensurile lor denotative, intr@ ^n raport prin sensurile conotative ale cuvintelor „se ^nnopteaz@“ }i „cea]@“» (ibid.): Ziua de ieri s-a ]inut dup@ mine, crez$nd, / Ca un c$ine fl@m$nd, / C@ e legat@ cu ceva, cu vre o curea, / Cu vre o fr$nghie, de via]a mea – / {i la o r@sp$ntie cu statui / S-a întors, v@z$nd c@ nu-i. // S-a pierdut neputincioas@ }i pribrag@ / Dup@ ce vremea întreag@ / M-a urmat, pas cu pas, p$n@ azi / La amiazi. // Cine }i-a pierdut o zi c$t o via]@, / S-o caute repede. Se înnopteaz@. Se las@ o cea]@ («O zi» de T. Archezi – ArV,

I, 190). Cuv$ntul fereastr@ ^ntr-un anumit context poate avea sensul conotativ de „or@ liber@ ^n programul unui profesor“; ^n drama «Iona» de M. Sorescu, fereastra ^nseamn@ ie}irea din p$ntecele chitului, simbol al spa]iului / universului-capcan@; ^n tabloul al III-lea, dup@ „desp@r]irea de pescarii mu]i“, Iona chibzuie}te, scoate cu]itul }i ^ncepe s@-}i croiasc@ fereastra „de evadare“ din orizontul-p$ntece-de-chit: «– Dac@ nu exist@ ferestre, ele trebuie inventate.» (SSms, 25).

„Dialogul“ este propulsat de asocierile imprevizibile }i de fantezismul ironic-paradoxist debordant, pun$ndu-}i problema ^ntre]inerii tuturor pe}tilor m@rii, „pe m$ncare }i pe bere“, aluzia fiind destul de str@vezie la explozia demografic@ din secolul al XX-lea }i la limitele planetare ale resurselor de hran@. Viziunile sunt terifiante, ^nchipuind o z$n@ acvatic@, Marea, turn$nd ap@ tuturor pe}tilor ^n gurile c@scate spre ea. De la p@relnicia intr@rii ^n n@vod a



'iiiiiiijiiiiiii+Marelui Pe}te, visat de-o via]@, se deruleaz@ o scen@ simbolic@, ^ntr-un onirism derizoriu; protagonistul viseaz@ ^n fiecare noapte numai pe}ti, fiind s@tul «de at$ta duhoare ^n somn», ^ntruc$t nici un vis nu este lipsit de pe}te: «– Visul }i pe}tele. / – Visul unu – crap. / – Visul doi – morun. / – Visul trei – pl@tic@.» (SSms, 10). {i c$nd viseaz@ pl@tica – denotativ: „pe}te de ap@ dulce – Abramis brama“ / conotativ: „salariu“ –, din cauz@ c@ este mic@, insignifiant@, se treze}te ^ntodeauna ^njur$nd. Protagonistul se foie}te apoi ^n pat p$n@ spre ziu@, c$nd a]ipe}te din nou }i c$nd viseaz@, ^n loc de balen@, o...f$]@ (denotativ: „orice pe}te mic care înoat@ repede“ / conotativ: „t$n@r@ u}uratic@“), ^nc$t nici nu }i-o poate aminti, c@ci «se tope}te p$n@ te treze}ti». De la problemele ridicate de visele de pescar, trece, analogic, la cele de p@durar; crede c@ }i ^n ipostaza de p@durar ar fi cople}it tot de „vise profesionale“: i-ar veni ^n somn numai copaci. Fantezia lucreaz@ mai departe „^n progresie geometric@“, protagonistul presupun$ndu-se p@durar }i imagin$ndu-}i cantitativ, un vis, chiar din prima noapte, cu un milion de copaci, d$nd o umbr@ deas@ ca mierea; la o astfel de umbr@ ar putea sta cu capul pe o r@d@cin@ }i ar contempla veveri]ele: «– {i eu colo, cu capul pe-o r@d@cin@, s@ m@ tot uit dup@ veveri]e. / – Veveri]ele nu trebuie s@ le prinzi. / – Asta mi-ar mai lipsi – s@ mai alerg }i dup@ veveri]e ^n somnul meu nenorocit. (C@t$nd spre n@vod.) Oare ? / – Ai, s@-l scot ?» (SSms, 11). Eroul revine la condi]ia lui de pescar s@rac, trage de n@vod }i constat@ c@ nu



'iiiiiiijiiiiiii+este nimic, dar se ^ntreab@ de ce at$rn@ a}a de greu dac@ nu e nici un pe}te ^n el. %}i explic@ }i aceast@ misterioas@, transparent@ „greutate“, prin faptul c@ un nor ^}i culcase umbra exact pe n@vodul lui. Lucrarea fanteziei ^l proiecteaz@ de-acum }i ca pescar de nori: «– Mai bine m-a} face pescar de nori. / – Azi unul, m$ine altul. / – A} aduce repede potopul. / – C@ la nori am noroc. (Pauz@.) / – (D@ cu ochii de acvariu. Vorbind cu pe}ti}orii.) Tot ^n voi mi-e speran]a. / – Plevu}ca, s@raca ! / – Ea duce greul m@rilor }i oceanelor.» (SSms, 12). Plevu}ca desemneaz@ mul]imea de „pe}ti}ori de balt@ cu corp lung@re]“, din soiul Leucaspius delineatus; simbolic-paradoxist, poetul face aluzie la mul]imile s@race (]@r@nime, muncitorime) dinspre baza piramidei sociale. Tabloul ^nt$i se termin@ cu scena ^n care Iona „se decide“ s@ pescuiasc@ din „proprietatea-i privat@“, din propriul acvariu, c@ci marea nu-i purtase noroc. Este prilej de medita]ie asupra visului de aur – conexiune subtil-metaforic@ ^n ceau}ista epoc@ de aur, ori la «Comunismul – visul de aur al omenirii», tr$mbi]at@ lozinc@ }i ^n anii cre@rii piesei Iona: «– Pe}ti, fi]i aten]i, nada mea o s@-}i fac@ efectul ! / – (Privind acvariul, apoi marea.) Apa asta e plin@ de nade, tot felul de nade frumos colorate. Noi, pe}tii, ^not@m printre ele at$t de repede, ^nc$t p@rem g@l@gio}i. Visul nostru de aur e s@ ^nghi]im una, bine^n]eles, pe cea mai mare. Ne punem ^n g$nd o fericire, o speran]@, ^n sf$r}it



'iiiiiiijiiiiiii+ceva frumos, dar peste c$teva clipe observ@m mira]i c@ ni s-a terminat apa.» (SSms, 13). Desigur, se termin@ }i apa / „via]a“ lui Iona din tabloul ^nt$i, c@ci ^n clipa ^n care «se apleac@ peste acvariu», «gura pe}telui uria} ^ncepe s@ se ^nchid@; Iona ^ncearc@ s@ lupte cu f@lcile care se ^ncle}teaz@ sc$r]$ind groaznic», permi]$nd, totu}i, a se auzi, ^naintea l@s@rii ^ntunericului, ultimile replici: « – Ajutor ! Ajutoooor ! / – Eh, de-ar fi m@car ecoul !».

Sens denotativ

Prin sens denotativ se în]elege sensul propriu / fundamental, caracteristic pentru un cuv$nt, adic@ lexicalul sens care red@ exact ideea ce trebuie exprimat@.

Sensul denotativ este str$ns legat de con]inutul no]ional / logic al cuv$ntului, de sensul de baz@, primordial, originar, principal, esen]ial al unui cuv$nt. De exemplu: bucat@ are sensul denotativ (propriu / fundamental) de „fragment dintr-un ^ntreg“; cabinet are sensul denotativ de „^nc@pere destinat@ exercit@rii unei profesiuni“; fereastr@ are sensul denotativ de „deschiz@tur@ de form@ regulat@, l@sat@ ^n peretele unei cl@diri, al unui vehicul etc. pentru a permite s@ intre aerul }i lumina; ansamblu format dintr-un cadru fix }i din cercevele ^n care se fixeaz@ geamuri; ansamblu format din aceast@ deschiz@tur@ ^mpreun@ cu cercevelele care o ^ncadreaz@ }i cu sticla fixat@ ^n cercevele“ etc.



'iiiiiiijiiiiiii+ Sextin@

(lat. sextus, „al }aselea“; cf. fr. sextine)

Sextina este o poezie cu form@ fix@ alc@tuit@ din 39 de versuri dispuse în }ase strofe de c$te }ase decasilabi, ori endecasilabi iambici, rima supun$ndu-se }i ea unei scheme riguroase (a–b–a–b–c–c), ad@ug$ndu-li-se înc@ o ter]in@; dar mai desemneaz@ – ca în ultima vreme – }i o strof@ alc@tuit@ din }ase versuri.

%n literatura rom$n@, sextina a fost cultivat@ de Ion Budai Deleanu (^ntreaga epopee «[iganiada» este alc@tuit@ din sextine), de George Co}buc, Tudor Arghezi }. a.

Shintõism ({intoism)(din japonezul shintõ, „calea-zeilor-din-lucruri“ + suf. -ism)

Shintõismnul ({intoismul) este religia na]ional@ a Japoniei – dup@ unii cercet@tori, „monoteist@“, dup@ al]ii, „panteist@“ –, proiect$nd în „panoul central“, ca divinitate de prim rang, pe Amaterasu-o-mi-kami (Zei]a-Soare / Z$na-Soare), descendent@ din „ochiul lui Izanagi “, alc@tuitorul perechii primordiale, al@turi de Izanami, pereche ivit@ „în a }aptea genera]ie de zeit@]i“, evident, }i dup@ voin]a „st@p$nului Absolutului / Cerului“, Ameyuzuru-hi-ame-no-sagiri-kuni-yuzuru-huni-no-sagiri-mokoto, doctrina-i av$nd în nucleu ideea nemuririi, derivat@ din identificarea zeului-st@p$n-absolut (Ame-yuzuru-hi-ame... / „P@rintele-Cer“) cu întregul univers, într-un mirific „panteism“, c@ci



'iiiiiiijiiiiiii+Cuv$ntul (întrupat / neîntrupat) este în toate cele terestre, subp@m$ntene }i celeste, inclusiv în omul ce, în acest temei, se relev@ în kami, între „cele opt mii de miriade de divinit@]i“, „manifestare diferit@ a aceleia}i divinit@]i unice“, asigur$nd „Marea Unitate a tuturor lucrurilor din Univers“.

Kami (ka- „invizibil“ + -mi „minune“), spirala kami-ontic@, toate cele ale lumii (îndeosebi, din arhipelagul cu sanctuarele Shintõismului) se înr@z@resc gra]ie Z$nei-Soare, Amaterasu-o-mi-kami, protectoare a p@m$ntului Japoniei. Amaterasu-o-mi-kami (Zei]a-Soare, sau Z$na-Soare) are ca „mesager“ coco}ul „solar“.

Kami este conceptul misteric al Shintõismului, intraductibil ^n alte limbi, aidoma dorului de la valahi / dacorom$ni, de}i ^n kami exist@ mult dor de cer; dinspre «kami-uri, ca fiin]e ^nzestrate nu at$t cu sacralitate c$t cu o aur@ de mister, de supranatural, de tain@, iradiaz@ spre oamenii obi}nui]i o for]@ de st@p$nire a destinelor, de supunere fa]@ de puterea lor ca o fatalitate benefic@» (SCJT, 53); «^n esen]@, ^ntre elementele naturii }i om, trecerea se f@cea cu u}urin]@ ca ^ntre valori apropiate, de}i soarele, apa, muntele, pomul deveneau mai repede kami-uri, sau sedii ale spiritelor (numite kami), dec$t fiin]a omeneasc@; }i aceasta din urm@ dob$ndea for]@ }i statut de kami numai dup@ moarte; omul devenit str@mo}, creator de familie, de linie genealogic@, av$nd o descenden]@ atestat@, sau individul trecut dincolo de ^nzestr@rile



'iiiiiiijiiiiiii+omului obo}nuit, prin ^nsu}iri aparte, ca personalitate politc@, religioas@ sau din alt domeniu, putea deveni kami; ^n general, japonezul vedea ^n kami acea existen]@ supranatural@ ce se g@sea situat@ c$t mai sus» (ibid.). „Solaritatea“ a constituit coloana vertebral@ a ideilor }i credin]elor religioase ^n spa]iul spiritual nipon; unitatea, coeren]a sacr@, austeritatea tradi]iilor, solemnitatea / sublimul riturilor, eroismul caracteristic „nemuritorilor“ etc. s-au p@strat prin preo]ii shintõi}ti, kanushi (impresion$nd prin simplitatea vestimentar@ – «ea const@ ^ntr-o rob@ alb@, iar capul preo]ilor este acoperit cu un fel de bonet@ neagr@, ^nnodat@ sub b@rbie», prin organizarea lor «^ntr-o cast@ ^nchis@, ereditar@», transmi]$ndu-}i func]ia / profesia «^n familie, din tat@ ^n fiu», ^ntr-o «ierarhizare destul de riguroas@, pe opt ranguri», cel mai ^nalt fiind shainshu, «privilegiul persoanelor de origine princiar@» – SCJT,

64).%mp@ra]ii niponi se consider@ c@ descind

din zeitatea ancestral@, Amaterasu-o-mi-kami, Zei]a Soarelui (cf. SCJT, 58). Shintõismul (^n chinez@: chen-tao) / Kami-no-michi ^nseamn@ calea zeilor / în]elep]ilor (cf. SCJT, 54; VSInt, 32; TDum, 60 sqq.). Amaterasu-o-mi-kami, „Marea Zei]@ Str@lucitoare a Cerului“, Z$na-Soare, s-a n@scut din ochiul st$ng al tat@lui, Izanagi – dup@ „destr@marea“ perechii primordiale, Izanagi-Izanami (cu „finalul“ asem@n@tor celui din legenda / mitul lui Orfeu-



'iiiiiiijiiiiiii+Dun@reanul / Thracul }i Euridike); «prin na}terea zei]ei Amaterasu se produce momentul cheie, dominant, al ^ntregii mitologii japoneze shintõiste; se spune c@ templul de la Ise (faimosul centr shintõist, loc de pelerinaj }i sit al unei arhitecturi specifice) ar fi fost fondat chiar de Amaterasu» (SCJT, 35). Tsuki-Yumi, Zeul-Lun@ (la Niponi, „Luna este de sex masculin“), s-a n@scut din ochiul drept al tat@lui-zeu, Izanagi; ^n fa]a str@lucirii Z$nei-Soare, pe Scara Cerului, unde fusese urcat }i el de droaia de zei, «^n calitate de so] al surorii sale», Tsuki-Yumi p@le}te; cearta „^ntre so]i“, pe Scara Cerului, s-a ivit iute; «zei]a Amaterasu i-a aruncat cuvinte grele fratelui ei }i nu a mai vrut s@-l vad@, ^n a}a fel c@ zeii i-au desp@r]it pentru o zi }i o noapte }i stau separa]i p$n@ ^n zilele noastre; legenda lunar@ nu are ^n Japonia o dezvoltare prea mare» (ibid.); zeii, observ$nd „nepotrivirea de lumin@ }i de caracter“, au dat c$}tig de cauz@ Z$nei-Soare. Exist@ }i „Podul Ceresc, Ukibashi“ (cf. SCJT, 33), „pod plutitor prin spa]ii“, pe care a p@}it perechea primordial@, Izanami }i Izanagi, amintind, desigur, Scara Cerului, pe care s-au urcat Amaterasu-o-mi-kami }i Tsuki-Yumi. Din nerespectarea codului arhaic, ^n „cazul“ zeului Izanagi }i al zei]ei Izanami, care cobor$ser@, „spre a deveni so] }i so]ie“, de pe Podul Ceresc / Ukibashi, pe prim-n@scuta insul@ nipon@ (din cele 4223), Onogoro-jima / Onokoro (insula se ^nchegase din prima pic@tur@ de ap@ prelins@ de pe lancea lui Izanagi, pe c$nd se afla ^nc@ pe



'iiiiiiijiiiiiii+pod), loc al hierogamiei, «primii descenden]i ai cuplului primordial sunt imperfec]i» (SCJT, 34); «pe insul@ se afla o coloan@ mare, un fel de axis mundi, sau coloan@ a cerului nipon; cuplul mitic a hot@r$t s@ fac@ ^nconjurul coloanei: b@rbatul de la st$nga }i femeia de la dreapta; c$nd s-au ^nt$lnit, Izanami a exclamat vesel@: ce fericire s@ ^nt$lne}ti un b@rbat at$t de frumos ! Izanagi s-a ^ntunecat la fa]@, pentru c@ Izanami nu a respectat ritul ^nconjur@rii coloanei: el, ^n calitate de b@rbat, trebuia s@ exclame formula; pentru a le merge bine au ocolit din nou coloana mare, pronun]$nd el textul ritual: ce fericire s@ ^nt$lne}ti o femeie at$t de frumoas@ !» (VIc, 93); dup@ rostirea formulei sacre a avut loc hierogamia („^mpreunarea“), n@sc$ndu-se ^ntregul panteon shintõist. Shintõismul „modern“ face s@ se ^nr@z@reasc@ divinit@]i „ale virtu]ii“, „ale drept@]ii“, „ale sincerit@]ii“ etc., devenind o religie etic@, polarizat@ de cultul imperial, bine^n]eles, ^mp@ratul – ca descendent zeiesc, ori „divinitate ^ncarnat@“ – autoproiect$ndu-se ^n „panoul central“, al@turi de Z$na-Soare, Amaterasu, ^n calitate de „}ef religios suprem“ («deci monarh de drept divin, ^ntr-un stat totodat@ hierocratic }i constitu]ional» – KD, 636).

R@d@cinile Shintõismului / Kami-no-michismului sunt ad$nc ^mpl$ntate ^n mitologia, ^n preistoria / istoria popula]iei ainu, ^n ideile / credin]ele religioase ale „paleojaponezilor“,



'iiiiiiijiiiiiii+put$nd fi revelate ^n spirala spiritualit@]ii arhipelagului cu mai bine de un mileniu }i jum@tate ^nainte de apari]ia „analelor“ Kojiki, dat$nd din anul 712 e. n. }i Nihongi, dat$nd din anul 720, „anale“ care au fost „vectorizate“ dup@ „model“ chinez, ^n eviden]ierea «genealogiei comune a fiin]elor divine }i a dinastiei imperiale» (SCJT, 31). P$n@ ^n secolul al VIII-lea e.n., se poate vorbi despre un „chip vechi“ al Shintõismului; din secolul al IX-lea ^ncoace, istoria religiilor nipone a ^nregistrat „noul chip“ al Shintõismului, vectorizat de relieful spiritual „nou“ al arhipelagului ultimului mileniu „interferen]ial-civilizatoriu“.

Dimensiunea shintõist@ a existen]ei impresioneaz@ ^n spa]iul nipon prin tr@irea ^n sublim, ^n demnitate, prin m$ndria de a fi sub soare, ^ntru afirmarea ^naltului spirit justi]iar, ^ntru triumful Binelui / Luminii asupra R@ului / %ntunericului (Genunii), ^ntru biruin]a ra]iunii ^n fa]a violen]ei, ^ntru iubire }i armonie teluric-celest@. Eroismul poporului nipon, ^n ultimele dou@ milenii, se relev@ }i prin „implementarea“ ^n dimensiunea shintõist@ a existen]ei.

Simbol(cf. fr. symbole < gr. symbolon, „semn de recunoa}tere“)

Simbolul este o complex@ „figur@ de stil / semnifica]ie“ prin care eul poetic, îndeosebi, cel modern, î}i arat@ „deplina m@sur@“ în fiin]area-i „inconfundabil@“, „unic@“ / „unicizatoare“, printr-un cuv$nt-cheie, ori printr-o „excep]ional@“



'iiiiiiijiiiiiii+sintagm@ / metafor@, gra]ie lucr@rilor de conexionare polidirec]ional@: ontologic@ – sau „natural@“, analogic@ – ori „formal@“, conven]ional@ – sau „de în]elegere“, contingent@ – ori „de alteritate“, diseminatorie – sau de „multiplicare“ / „autodisipare“ etc.

De la programul revolu]ionar al simbolismului ^ncoace, l$ng@ problema simbolurilor consacrate / conven]ionale (porumbelul este pentru antichitatea necre}tin@ „iubirea fericit@ – pas@re a Venerei“; ^n «Vechiul Testament», desemneaz@ „pacea }i iertarea divin@“; ^n Cre}tinism, reprezint@ „Duhul Sf$nt, nemurirea sufletului“; corbul «simbolizeaz@ gravitatea sau ^n]elepciunea, dar }i darul profetic – ca pas@re a lui Apollo –, vocea con}tiin]ei, ca }i moartea ce se apropie; acela}i simbol poate avea sensuri benefice }i malefice – de ex. }arpele»; dup@ simbolica viselor lui Freud, }arpele }i st$lpul «sunt simboluri falice», ^n vreme ce scoica este «simbolul sexual feminin»; «al@turi de aceste simboluri consacrate, devenite conven]ionale, apar necontenit altele, numite contingente – Henri Morier –, cele pe care scriitorul le descoper@, conferind o valoare simbolic@ unui obiect, unui fapt tr@it, unei fiin]e sau unei circumstan]e.» – DTL,

402), problem@ ^nc@ ^n obiectiv, se pune }i problema simbolului produs, propriu, proasp@t-n@scut, inconfundabil }i inalienabil, ale c@rei solu]ii („de produc]ie“) nu se afl@ dec$t ^n



'iiiiiiijiiiiiii+seama „poe]ilor n@scu]i, nu confec]iona]i“, a veritabilelor genii / talente.

Arhicunoscutul simbol celebru, pur-bacovian, plumb, prin func]ionalitea polivalen]ei lui lirico-semantic-sincretice neasemuite, poate fi luat drept etalon pentru simbologia liric@ rom$neasc@ }i chiar pentru modernismul european al secolului al XX-lea. Este plumbul bacovian un simbol de rangul ^nt$i pentru c@ a fost ^ndelung-c@utat, cu greutate ales / g@sit, de ochiul geniului, apoi, pentru c@ a fost }lefuit de m$na geniului, ^n atelierul geniului, nu comand$nd altor ateliere; celelate simboluri bacoviene, materia pl$ng$nd, golul istoric, locuin]a lacustr@, amurgul violet, nervul de prim@var@, femeia c$nt$nd barbar în cafenea, ploaia etc. sunt de rang secund, ter] etc.; se poate ca peste decenii, „spiritul secolului al XXI-lea“ s@ treac@ ^n „panoul central“ al recept@rii poeziei bacoviene }i alte dou@ simboluri, pl$nsul materiei }i golul istoric, al@turi de plumb, dar nu s@-l }i ^nl@ture de-acolo.

Programul estetic al simbolismului ^}i revendic@ – dincoace de anul 1880, fire}te – „figura de stil / semnifica]ie“ a simbolului, de unde vine }i numele curentului (infra). Dar pentru c@ poe]ii de geniu sunt „contemporani“ cu to]i poe]ii de acela}i grad (adic@ de „gradul cel mai ^nalt“) din toate anotimpurile istoriei literare, G. Bacovia, Mallarmé, Rimbaud }. a. nu interzic utilizarea simbolului de c@tre nesimboli}ti; Eminescu (1850 – 1889), cel mai mare reprezentant al romantismului euro-american, creeaz@ /



'iiiiiiijiiiiiii+utilizeaz@ simboluri de o extraordinar@ capacitate lirico-semantic-sincretic@: salc$mul – axis mundi; codrul – permanen]a / perenitatea, „^nve}nicirea“ Dacorom$nit@]ii la Dun@re; Decebal – eroismul exemplar; Dacia / Dochia – ca spa]iu: Edenul Dun@rean; ca personaj mitic: zeitatea abunden]ei, bel}ugului etc.; Zalmoxis (Zamolx) – sacrul ^ntreg cosmic din care suntem parte; Hyperion (< hyper-, „peste“ / „deasupra“ + -eon, „spirit“ / -ens, „ins, fiin]@“) etc.

Simbolism(cf. fr. symbolisme)

Simbolismul este curentul literar considerat între cele mai mari revolu]ii estetico-literare, const$nd în (1)verslibrism (cultivarea versului liber); (2) instrumentalism / wagnerianism (reactivarea muzicii originare din Cuv$nt prin intermediul „coresponden]elor“, sinesteziilor, simbolurilor etc.) }i (3) conectarea ariei tematice / „motivice“ la sfera absolutului, la apoteoz@ / apogeu.

%n orizontul anului 1880, ^n Fran]a }i ^n alte ]@ri europene s-a ivit estetica unui nou curent literar, simbolismul, ca reac]ie antiparnasian@. „Fiziologul“ criticii literare franceze, Albert Thibaudet, sublinia faptul c@ «simbolismul a obi}nuit literatura cu ideea de revolu]ie indefinit@, cu un blanquism artistic, cu un drept }i o datorie a tineretului care constau ^n a r@sturna genera]ia precedent@, ^n a alerga



'iiiiiiijiiiiiii+spre un absolut (...); revolu]ia simbolist@, ultima p$n@ acum, va fi poate }i ultima ^n absolut, pentru c@ a ^ncorporat motivul revolu]iei cronice ^n starea normal@ a literaturii.» (TFiz, 485). %n Rom$nia, veritabila propagare a elementelor esteticii simbolismului s-a f@cut prin }coala macedonskian@ de la Literatorul (din anul 1880 }i p$n@ ^n anul 1920). Se afirm@ c@ Alexandru Macedonski a fost primul teoretician al simbolismului din Europa. Dup@ {coala Simbolist@ Macedonskian@, s-a remarcat ^n literatura rom$n@ din primele trei decenii ale secolului al XX-lea }i a doua }coal@, {coala Ervinian@, a lui Ovid Densusianu, de la revista Viea]a Nou@ (1905 – 1925). Simbolismul european a cunoscut }i o culmina]ie, ^n literatura rom$n@, prin volumul Plumb (1916) de George Bacovia.

Simetrie(lat. / gr. symmetria; cf. fr. symétrie)

Prin simetrie ca „figur@ de construc]ie“ estetico-literar@ se în]elege a}ezarea / dispunerea unor „p@r]i“ (capitole, scene, simboluri, metafore, versuri „voltaice“ etc.) „la egal@ distan]@“ fa]@ de un „centru“ / „nucleu“, înc$t s@ contribuie „economic“ la maxima armonizare a elementelor din spa]iul liric, epic, sau dramatic, al unei opere, cre$nd impresia de sfericitate / perfec]iune.

Esteticienii au atras aten]ia, de la Aristotel ^ncoace, c@ reproducerea / redarea de „chipuri“ de obiecte, „imita]ia“ acestora, se relev@ drept



'iiiiiiijiiiiiii+„prilej de pl@cere“; de perimetrul artei ]ine }i „pl@cerea“ produs@ de identitatea aspectual@ descoperit@ ^n natur@, bine^n]eles, de imitat }i ea fiind, de la aripile ^n zbor ale unui vultur, ale unei vr@bii, ale unui fluture etc., p$n@ la dispunerea simetric@ a petalelor ^n „corola de minuni a lumii“ (L. Blaga), ori p$n@ la simetriile lichide dintr-ale „valurilor m$ndre genera]ii spumegate“ (Gr. Alexandrescu), fie ^n succesiunea lor de pe Olt, de la Cozia, fie de pe Marea Getic@ / Neagr@; «^ntr-o formul@ general@ – observa }i Eugeniu Speran]ia –, „imita]ia“ aceasta, sau repetarea unor impresii, care nu e totdeauna datorit@ inten]iei unui artist, se reduce la ceea ce, geometrice}te, se nume}te: simetrie; c$teva linii trase la ^nt$mplare cu cerneal@ pe jum@tatea unei foi de h$rtie }i apoi calchiat@ invers pe cealalt@ jum@tate, va da un fel de figur@ ornamental@, mai mult ori mai pu]in frumoas@ prin simetria ei; nu este necesar ca elementele unei simetrii s@ fie chiar ele frumoaase, ci impresia frumosului decurge din intui]ia simetriei.» (SpPoe, 17 sq.). %n mod obi}nuit, desemn@m prin simetrie, „dou@ figuri spa]iale asem@n@toare“, cu elementele componente dispuse „invers“, ca }i cum se reflect@ ^ntr-o oglind@; multiplicarea aceleia}i forme, „f@r@ inversiune“, este un alt tip de simetrie; «un acela}i „motiv“, o aceea}i figur@ geometric@, regulat@ sau nu, dar repetat@ de mai multe ori de-a lungul unei linii ori pe o suprafa]@, poate s@



'iiiiiiijiiiiiii+dea un aspect ornamental, decorativ, care s@ ^nfrumuse]eze de pild@ un perete, o mobil@, o urm@, un obiect vestimentar; simetria este, ^ns@, o lege care se aplic@ ^n marea generalitate a formelor de via]@ animaal@ }i, cu prea pu]ine abateri, chiar ^ntr-ale vie]iii vegetale; ea se impune multiform ^n toat@ structura anatomic@ a speciei noastre; mai mult, o reg@sim ^n euritmia proceselor noastre fiziologice, de la respira]ie (...) la altern@rile dintre sistol@ }i diastol@, f@r@ s@ mai reamintim }i de reeditarea acelora}i faze de dezvoltare la fiecare individ ^n decursul ^ntregii lui ontogeneze; (...) chiar dac@, ^n cerebralitatea noastr@, simetria anatomic@ }i ritmul fiziologic nu pot fi obiect al unei intui]ii directe, chiar dac@ nu le sim]im nicicum, exist@ ^n mod necesar o cerin]@, o propensiune incon}tient@, f@r@ justificare din ordin intelectual, care totu}i le ^nv@luie ^ntr-o atrac]ie necesar@, ne determin@ pentru ele o preferin]@ fireasc@ }i le imprim@ ^ntotdeauna nuan]a „agreabilului“.» (SpPoe, 18). Dar impresioneaz@ nu numai simetria formelor vizuale, ori auditive, adic@ simetria senzorial@, ci }i simetria din profundele c$mpuri psihice / mentale, adic@ simetria conceptual@; «posibilitatea compara]iei ^ntre imaginile mintale a dou@ sau mai multe obiecte distincte face posibil a}a numitul „proces asociativ“, proces de „asocia]ii de idei“» (SpPoe, 21); simetria conceptual@ este antrenat@ mai ales de func]ia vorbirii / cuv$ntului (Logosului); «gra]ie unei interven]ii a



'iiiiiiijiiiiiii+imagina]iei, denumim o imagine printr-un alt termen dec$t cel care uzual ^i este propriu, }i aceasta se petrece }i ^n baza unei rela]ii de asem@nare, dar }i datorit@ altor raporturi; avem de-a face aci cu a}a-numi]ii termeni figura]i; interven]ia termenului figurat face ca imaginile curente s@ ne apar@ ^ntr-o lumin@ nou@, plas$ndu-se ^ntr-o simetrie de ordin conceptual; cu c$t simetrica latur@ a celor dou@ imagini ]ine mai mult de esen]a lor, de o not@ mai caracteristic@ ori mai reliefat@, cu at$t folosirea termenului figurat poate s@ surprind@, s@ plac@, s@ se impun@ ca mijloc artistic superior» (SpPoe,

22); la scriitorii / arti}tii moderni, simetria conceptual@ se extinde la alegorie, la simbol etc., adic@ «la mari ansambluri de imagini, de concepte sau de idei, a c@ror destina]ie nu e ^n ele ^n}ile, ci ^n posibilitatea de a sugera g$nduri ce n-au fost exprimate direct» (ibid.).

Eminescu apeleaz@ la simetrie ^n majoritatea poemelor sale ample, nu numai sub pecetea antitezei, ci }i prin plasarea unor metafore-simbol ^n „dechiderea“ }i ^n „^nchiderea“ unui poem; ^n Scrisoarea I, al cincilea vers din „deschidere“, «Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreag@ scoate / De dureri...», cu metafora-simbol, este „strategic“ / „simetric“ dispus, ^n „ecua]ia decadei de aur“, drept al zecelea vers din „^nchiderea“ poematic@: «{i din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate; / Amor]it@ li-i durerea...» etc. Romanele lui Liviu Rebreanu



'iiiiiiijiiiiiii+opereaz@ cu interesante simetrii conceptual-realiste, suger$nd sfera, simbol al perfec]iunii; ^n „deschiderea“ romanului «Ion», drumul („^ntov@r@}indu-se cu Some}ul, de la C$rlibaba“), ^n admirabila ecua]ie drum–r$u, }i reperele „prevestitor-thanatice“ – R$pele-Dracului, Ci}meaua-Mortului, Pripasul din „scr$ntitura de coline“ etc. – reapar simetric ^n „^nchidere“: acela}i drum e urm@rit tot secven]ial-cinematografic, dar cu „invers@ derulare“; ^n «P@durea Sp$nzura]ilor», impresioneaz@ simetricele scene-simbol: cea a sp$nzur@rii ofi]erului ceh, purt@tor de simbolic nume, Svoboda („libertate“), „^n deschidere“, }i cea a sp$nzur@rii ofi]erului rom$n, Apostol Bologa („apostol“ al glasului s$ngelui de neam ce biruie „spiritul rangului / vasalit@]ii“) din „^nchidere“; }i ^n literatura secolului al XX-lea, lucrarea estetic@ a simetriei pare a nu cunoa}te frontiere.

Simploc@

Simploca este o repeti]ie lexical@ const$nd în combinarea unei anafore cu o epifor@.

%n toate genurile se face apel la simploc@: «Nu vrea s@ ias@... Nu vreau s@ vrea s@ ias@...» (Apus de Soare de Barbu {tef@nescu Delavrancea); v. supra, anafora / epifora – era lemnul / mu: «...era lemnul coapsei, mu; / era lemnul limbii, mu; / era lemnul glotei, vioara-mu; / era lemnul pe}terii / violate...» (Od@ lemnului, sau c$ntec pentru elementul mu / TFulg, 94); sau prin „dublare intensiv-accentuatoare“ (d@ltuiesc, d@ltuiesc) }i „anafor@-trident“ (insensibil–



'iiiiiiijiiiiiii+insensibil–insensibil): «M@rg@rint-m@rg@rint, d@ltuiesc, d@ltuiesc / pe liniile de for]@ ale marelui tezaur gravita]ional, / dup@ radiografia p$nzei de p@ianjen / de-acolo, de sub strea}ina de }indril@ ^naripat@, / sub lentilele-aburite-ale Atoatenfloritorului; / d@ltuiesc, d@ltuiesc }i moartea din oase, / insensibil, printre z$ne cu amfore sm@l]uite ^n cre}tet, / insensibil, ^ntre norii semin]elor de mac din culturile noi, / insensibil, sub me}ele aurind, fluturate de pe}teri, / atent doar la acul hieroglifei – de grangur ciugulit@ –, / acul ^n care p@ianjenul pus-a fir, / ^mpl$nt$ndu-l ^n osia ro]ii cere}ti, de safir...!» (Sculptor împotriva mor]ii... / TVerb, 52).

Sincretism(cf. fr. syncrétisme)

Prin sincretism se în]elege fie „colaborarea artelor }i }tiin]elor tradi]ionale“, într-un complex act folcloric, „realiz$nd, sau „re-edit$nd“ un „produs“ ca „întreg sacru“, cu conexiuni mitice (v.

supra – folclor literar / caracter sincretic), fie „cooperarea a dou@ sau mai multe coduri }i enun]area simultan@ a aceluia}i mesaj“, ca, de pild@, în caligram@ (supra), în film etc.

Sincronism(cf. fr. syncronisme < gr. syn-, „^mpreun@“ + -chronos,

„timp“)

Syncronismul desemneaz@ proprietatea a dou@ sau a mai multor fenomene culturale /



'iiiiiiijiiiiiii+civilizatorii (curente literare, ideologice, mi}c@ri, }coli etc.) de a se produce, de a se manifesta în acela}i timp, în ]@ri, în spa]ii diferite.

%n cultura / civiliza]ia rom$n@, prin sincronism, sau teoria sincronismului, se în]elege teoria lui E. Lovinescu, lansat@ între anii 1924 }i 1929, prin lucr@rile «Istoria civiliza]iei rom$ne moderne» (vol. I – III, 1925 / 1925) }i «Istoria literaturii rom$ne contemporane» (vol. I – VI, 1926 – 1929), potrivit c@reia cultura / civiliza]ia unui popor se dezvolt@ în interdependen]@ cu civiliza]iile / culturile celorlalte ]@ri de pe un continent, gra]ie mijloacelor de comunicare }i capacit@]ilor de imitare / adaptare la nou, la progres, în „spiritul veacului“, «un „saeculum“, care determin@ aceea}i configura]ie a culturilor pe toate meridianele» (DTL, 406).

E. Lovinescu a lansat ^n acela}i timp cu teoria sincronismului }i teoria muta]iei valorilor estetice (supra).

%n ceea ce prive}te teoria sincronismului, aceasta nu ^nseamn@ adaptare ^nt$mpl@toare la ritmul culturii europene moderne, ci tr@ire «^n acela}i spa]iu sufletesc». Lovinescu a pledat ^mpotriva ^nchist@rii ^n tradi]ionalism, declar$ndu-se partizan al inova]iei ^n armonie cu tradi]ia }i cu indiscutabilul caracter na]ional, c@ci numai dac@ e}ti profund na]ional po]i fi }i universal. Influen]ele / „sincroniz@rile“ nu pot suprima vreodat@ fondul etnic, deoarece integrarea ^n tendin]a general@ a culturii moderne se realizeaz@ numai prin ceea ce este specific. Expus@ ^n «Istoria civiliza]iei rom$ne



'iiiiiiijiiiiiii+moderne», teoria sincronismului se relev@ drept „preludiu teoretic“ al «Istoriei literaturii rom$ne contemporane», privind primul sfert al secolului al XX-lea. Potrivit concep]iei sale „moderniste“, E. Lovinescu ne ^ncredin]eaz@: «Cum nu reprezint@ valori absolute, ci valori relative, literatura unui popor nu trebuie studiat@ ^n fixitatea unei idei platoniciene, ci ^n mobilitatea ei; nu exist@ o }tiin]@ a literaturii, ci o istorie a ei, care n-o cerceteaz@ prin raportare la un imutabil ideal estetic, ci prin raportare la momentul istoric, adic@ la congruen]a tuturor factorilor suflete}ti ce i-au determinat stilul». E. Lovinescu a militat pentru eliberarea esteticului de sub „tutela“ etnicului iorghist-s@m@n@torist }i a socialului poporanist-ibr@ilenist. E. Lovinescu a atras aten]ia }i asupra existen]ei unui sincronism al tradi]ionalismului. %n procesul de sincronizare a culturii / civiliza]iei rom$ne, ideile, „formele“ european-occidentale, altoindu-se pe trunchiul autohtonismului, au declan}at revolu]ionarea structurilor, adic@ a fondului, duc$nd la muta]ii estetice. Desigur, teoria muta]iei valorilor estetice justific@ a}a-zisele „salturi ^n literatur@“; „^nr$uririle externe“, „influen]ele“ sunt absolut necesare dac@, exercit$ndu-se asupra elementelor autohtone, nu le anihileaz@ / distrug, ci opereaz@ catalitic ^ntru ^nregistrarea progresului dintr-o arie cultural@ / civilizatorie. Lans$nd teoria sincronismului }i teoria muta]iei valorilor estetice, E. Lovinescu a avut ^n obiectiv scoaterea



'iiiiiiijiiiiiii+culturii rom$ne interbelice „dintr-o iner]ie periculoas@“ (consider$nd c@ „formele“ ^mprumutate „consolideaz@ fondul“), „construc]ia“ prezentului pentru un viitor „cert“: «Ne iubim str@mo}ii, ne iubim ^ns@ }i str@nepo]ii: nu suntem numai punctul ultim al unei linii de genera]ii, ce se pierde ^n trecut, ci }i punctul de plecare al genera]iilor ce vor veni la lumin@; nu suntem numai str@nepo]ii ^nc@rca]i de povara veacurilor, ci }i str@mo}ii virtuali ai str@nepo]ilor t$rzii; obliga]iile fa]@ de viitor dep@}esc pe cele fa]@ de trecut».

Pentru perioada literaturii rom$ne interbelice, E. Lovinescu, autorul teoriilor sincronismului }i muta]iei valorilor estetice, ilustreaz@ un rol similar cu cel al lui Titu Maiorescu din perioada anterioar@; dup@ cum ne ^ncredin]eaz@ }i G. C@linescu, «genul prin care, dup@ 1919, s-a relevat personalitatea lui E. Lovinescu este polemica; el e ^ntr-adev@r un polemist mare, ca }i Titu Maiorescu, discontinuu ca }i acela. (...) Ceea ce este Be]ia de cuvinte la Maiorescu reprezint@ la Lovinescu Procopovici sau meritul de a nu fi scris nimic (...); talentul de critic al lui E. Lovinescu }i-a desf@cut floarea abia cu apari]ia poeziei noi; (...) Ion Barbu e prezentat sub semnul lui Anton Pann: „Plecat de la Sbur@torul, d. I. Barbu a evadat din aceast@ poezie cosmic@, frenetic@, cu largi volute de piatr@ aruncate peste ape spumeg$nde, saturat@ de reminiscen]e clasice; a judecat-o, probabil, retoric@ }i factice; filonul noii sale inspira]ii n-a mai pornit nici din roc@, nici din



'iiiiiiijiiiiiii+mitologia clasic@ (Pentru marile Eleusine, Ixion, Dioniziac@, Pitagora etc.), nici din Hérédia, nici din Nietzsche, ci din stratul b@}tina} al unui anumit folclor, a c@rui expresie caracteristic@ a fost Anton Pann. (...)”» (CILR, 803 sqq.).

Modernismul lovinescian promoveaz@ autohtonismul, inspira]ia din realit@]ile na]ionale d@t@toare de valoare estetico-literar@ de talie universal@: «Acestei inspira]ii ^i r@spunde, desigur, o nou@ ideologie }i chiar atitudine: Orientul ^nvinge Occidentul; inspira]ia trebuie s@ izvorasc@ din realit@]i na]ionale }i nu din influen]e ideologice ^ndep@rtate, din Platon sau din legende mitologice, din dionisiacul lui Nietzsche sau din parnasianismul francez (...) Dar nici la aceast@ „manier@“ pitoreasc@ }i oriental@, plin@ de sev@ folcloristic@, poetul nu s-a oprit mult, ci a ancorat ^n formula ermetic@ a Jocului secund, al doilea promontoriu al modernismului liric rom$nesc, cel dint$i fiind poezia lui Tudor Arghezi, ce nu-}i r@spund numai prin valoare sau putere de contagiune literar@, ci }i prin tendin]ele lor contrare.» (LScr, 6, 161).

De fapt, modernismul promovat de E. Lovinescu – la cenaclul }i prin revista Sbur@torul – a ^nsemnat „avangardism“ ad$nc ancorat ^n realit@]ile na]ionale, capabil s@ produc@ noi, profund-originale valori estetico-literare de talie universal@; ^n acest spirit gr@ie}te }i capitolul Modernismul (1. Mi}carea ideologic@ – Sbur@torul / Contimporanul) din Istoria literaturii rom$ne contemporane: «F@r@ a fi pornit sub auspiciile unei formule



'iiiiiiijiiiiiii+unice }i cu for]e tinere }i revolu]ionare, ci ^n inten]ia unei ac]iuni de armonizare, printr-o selec]ionare prudent@ }i cu for]e mature }i ^ncercate (L. Rebreanu, D. Nanu, Caton Teodorian, N. Davidescu, Victor Eftimiu, Elena Farago }. a.), ap@rut la 19 aprilie 1919, Sbur@torul }i-a precizat de la ^nceput scopul de a activa numai ^n domeniul esteticului pur, cum era }i firesc, }i al stimul@rii noilor energii literare. %n inten]ia urm@rit@ metodic de a descoperi talente }i de a pune ^n lumin@ pe cele nu ^nc@ ^ndeajuns de afirmate st@ ac]iunea lui principal@, cu efecte cu at$t mai incontestabile, cu c$t, ^n afar@ de Convorbiri literare }i S@m@n@torul, ^n prima faz@ a existen]ei lor, nici o revist@ n-a trezit at$tea energii noi, a}a c@ o bun@ parte a literaturii, mai ales modernist@, de dup@ r@zboi, este crea]iunea exclusiv@ a Sbur@torului (Hortensia Papadat-Bengescu, I. Barbu, Camil Petrescu, Camil Baltazar, Gh. Br@escu, Ilarie Voronca, T. Vianu, F. Aderca, M. Celarianu, Ticu Archip, I. Peltz, Vladimir Streinu, Simion Stolnicu, I. C@lug@ru, G. C@linescu, Anton Holban, Pompiliu Constantinescu, Alice Soare, I. Valerian, Virgiliu Monda }. a. ... iar acum ^n urm@ Lucia Demetrius, Eugen Jebeleanu, Octav {ulu]iu, Dan Petra}incu, I. Iovescu, Virgil Gheorghiu, Mihail {erban, Ieronim {erbu, Al. Robot }. a. ... for]ele literaturii de m$ine).» (LScr, 6,

52). {coala modernismului sbur@toresc este astfel eviden]iat@: «Trezirea at$tor energii literare, ^ntr-un spa]iu de timp relativ mic, n-ar fi fost cu



'iiiiiiijiiiiiii+putin]@ numai prin apari]ia, intermitent@ }i ea, a revistei, dac@ n-ar fi fost ajutat@ de sfor]@rile unui cerc literar, a c@rui activitate de aproape dou@zeci de ani s-a desf@}urat }i se desf@}oar@ ^nc@ ^n planul esteticului, ^n deosebire de alte mi}c@ri cu preocup@ri etice }i na]ionale }i al modernismului dirijat.» (LScr, 6, 53).

„Modernismul teoretic“ lovinescian este ^n realitate avangardism bine temperat: «„Modernismul“ lui E. Lovinescu }i al Sbur@torului a fost ^ns@ un modernism teoretic, bazat pe o lege de psihologie social@ – prin care criticul ar@ta bun@voin]@ principial@ fa]@ de toate fenomenele de diferen]iere literar@. El n-a pornit ^ns@ dintr-o necesitate temperamental@ de revolu]ie, ^nfr$nat fiind }i de o cultur@ clasic@ }i de inhibi]ia fireasc@ oric@rui critic. Adev@ratele revolu]ii nu le fac dec$t arti}tii. Iat@ pentru ce modernismul de avangard@ }i experimental a fost sus]inut faptic de reviste mult mai ^naintate, cum e Contimporanul (1923) poetului I. Vinea, care at$]ia ani a reprezentat avangardismul ^n literatur@, ca }i ^n artele plastice, prin sfor]area cea mai sus]inut@ din c$te am avut, precum }i alte reviste mai sporadice, ca Integral, 75 H. P., Punct, Unu etc. – consecin]e fatale ale sincronismului mi}c@rii literaturii universale, ce au experimentat }i la noi dadaismul, expresionismul, integralismul, suprarealismul – adic@ formele extreme ale modernismului apusean.» (LScr, 6, 53).

Sinecdoc@



'iiiiiiijiiiiiii+(cf. fr. synecdoque < gr. synekdoche, „cuprindere la un loc“)

Sinecdoca este figura de stil în care se substituie: (1) întregul prin parte, (2) pluralul prin singular, (3) obiectul prin materialul din care este confec]ionat, (4) genul prin specie etc., sau invers.

(1) „Fum“, „p$nz@“, „catarg“ p@r]ile desemneaz@ ^ntregul: cor@biile, vapoarele, ^n «Marin@ estival@» de Ion Minulescu: %n port nici un vapor / {i-n larg, / Nici fum, nici p$nz@, nici catarg. (2) „Iobagul“ din eminescianul vers, Bolliac c$nta iobagul }i-a lui lan]uri de aram@ («Epigonii»), ^n lucrarea sinecdoc@i, substituie pluralul / genul, adic@ ]@r@nimea, clasa iob@gimii din Principatele Valahe ale Evului Mediu, prin singularul / specia: iobag. (3) %n versul: {i-acum, b@rba]i, un fier }i-un scut !, George Co}buc apeleaz@ de asemenea la sinecdoc@, substituindu-se obiectul – sabia / armele de r@zboi prin materialul din care este / sunt confec]ionat(e): fierul.

Sinestezie (cf. fr. synesthésie < gr. syn-, „cu“ + -aisthesis, „senza]ie“)

Sinesteziile sunt procedee / deziderate estetic-simboliste prin care coresponden]ele se relev@ pe nivelul vocalelor / consoanelor ce se încearc@ într-o înf@}urare cromatic-sincretic-semantic@, ori vizual-senzorial@ (cu toate organele de sim] „conlucr$nd“ / „colabor$nd“), împing$nd }i men]in$nd orizontul recept@rii în tangen]@ la paradoxurile lumii.

Dup@ cum subliniaz@ }i Mircea Scarlat, ^n Istoria poeziei rom$ne}ti, sugestia este pentru



'iiiiiiijiiiiiii+simboli}ti un mijloc «prin care semnificatul poeziei ^nceteaz@ de a mai fi explicit, transform$ndu-se ^ntr-o sum@ de laten]e» (ScIst, III, 53); prin programul estetic-simbolist, denota]ia este evitat@, «efortul poetului merg$nd ^n direc]ia ^nmul]irii conota]iilor posibile» (ibid.); eforturile simboliste de sporire a corolei conota]iilor duce la descoperirea sinesteziilor. Un mare poet simbolist francez, Arthur Rimbaud (1854 – 1891), din „a doua promo]ie simbolist@“, ^n sonetul Voyelles / Vocale, preia ideea baudelairean@ a analogiilor de prin „p@durile de simboluri“ (v. supra – coresponden]e) }i proiecteaz@ registrul sinesteziilor de la nivelul semnifican]ilor la nivelul vocalelor: A noir, E blanc, I rouge, U vert, O bleu: voyelles, / je dirai quelque jour vos naissances latentes: / A, noir corset velu des mouches éclatantes / Qui bombinent autour des puanteurs cruelles, // Golfes d’ombre; E, candeurs des vapeurs et de tentes, / Lances des glaciers fiers, rois blancs, frissons d’ombelles; / I, pourpres, sang craché, rire des lèvres belles / Dans la colère ou les ivresses pénitentes; // U, cycles, vibrements divins des mers virides, / Paix des p$tis semés d’animaux, pais des rides / Que l’alchimie imprime aux grands fronts studieux; // O, suprême Clairon plein des strideurs étranges, / Silences traversés des Mondes et des Anges: / – O l’Oméga, rayon violet des Ses Yeux ! (RAnth, I,

451 / RŒ, 148 sq.) A negru, E alb, I ro}u, U verde, O de-azur, / Latentele ob$r}ii vi le voi spune-odat@: / A, golf de umbr@, ching@ p@roas@-ntunecat@ / A mu}telor lipite de-un hoit, jur-împrejur; // E, p$nz@, abur candid, umbrel@-nfiorat@, / L@nci de ghe]ari hieratici, }i spi]e de-un alb pur; / I, purpuri, s$nge, r$sul unei frumoase guri / Cuprins@ de m$nie, sau de c@in]@ brat@; // U cicluri, fr@m$ntare a verzilor talazuri, / Ad$nc@ pace-a turmei ce pa}te pe



'iiiiiiijiiiiiii+izlazuri, / {i-a urmelor s@pate pe frun]i de alchimie; // O, tr$mbi]@ suprem@ cu ]ip@tul ciudat, / T@ceri pe care %ngeri }i A}tri le str@bat / – Omega, lic@r v$n@t ce-n ochii Ei învie ! (traducere: Petre Solomon). Desigur, orice t@lm@cire a sonetului nu poate cuprinde for]a expresiv-sinestezic@ a originalului, ca ^n exemplul: I, pourpres, sang craché... / I,-mpurpuratul, s$nge scuipat... – ceea ce, ^n puterea sinestezic@ dint$i a textului francez }i ^n cea a t@lm@cirii „literale“, f@r@ a ne l@sa ^ncorseta]i ^n catren, antreneaz@ ^n receptor nu numai cromatismul, ro}ul / împurpuratul s$nge, adic@ vizualul, ci }i olfactivul, gustul s$ngelui scuipat, fie de la o extrac]ie efectuat@ la stomatolog, fie de la un scandal ce s-a l@sat cu o rupere de din]i, fie de la un tuberculos ce-}i „scuip@ pl@m$nii“ etc.

%n Sonuri }i culori, un poet simbolist rom$n, Mircea Demetriade (1861 – 1914), se ^ncearc@ neconving@tor ^ntr-o „replic@“ la sonetul semnat de Arthur Rimbaud: Alb A; E gri; I ro}u, un cer de asfin]ire, / Albastru O, imensul în lacuri oglindit...

Deosebit de interesante sunt }i coresponden]ele / sinesteziile ^n poezia rom$n@, de la Eminescu ^ncoace (marele romantic european – cel din Memento mori, din Od@ – în metru antic etc., fiind atent la dinamica poeziei franceze parnasiene }i simboliste, cum, de altfel, }i Vasile Alecsandri, cel din Pasteluri etc.): C$nt@re] e uraganul pentru lupta care arde, / Bolta lirei lui e cerul, st$lpi de nori sunt a lui coarde, / V$ntur$nd stelele ro}ii prin argintul neguros...; sau: ...se n@ruie v@zduhul de-al s@ge]ilor v@rsat... (M. Eminescu, «Memento mori»; v@rsat – „variol@“ / „pojar“ – cf. TEm, 78 sqq.); Veni]i:



'iiiiiiijiiiiiii+privighetoarea c$nt@ }i liliacul e-nflorit. (Al. Macedonski, «Noaptea de mai»); De-at$tea nop]i aud plou$nd, / Aud materia pl$ng$nd...; sau: O pictur@ parfumat@ cu vibr@ri de violet. (G. Bacovia, «Lacustr@» / «Nervi de prim@var@»); }i un complex sinestezic „t@lm@cindu-se“ ^n limita tragic-existen]ial@ a ens-ului uman: R@nite-s p@s@rile-n ghimpi stelari, în frigul / abisului s@lbatic. Din apele incerte, / din gr$u sfin]it pe rou@ de sub amiaza l@ncii, / noi le hr@nim, Cuvinte, cu untdelemn le ungem / pe r@ni }i pe lumin@, pe tulburatul c$mp / surpat în timpurie lupt@ cu verde vertical@ – / o baie-a na}terii la infinit sedus@ / c$nd p@s@ri aburesc pe dedesubtul ghe]ii.; sau: V@d lunguindu-se azi mierea ta, Cuvinte, / }i zilelor cum orele le-ntinzi... (I. P. Tatomirescu,

%nc$ntece, 1979 – «Sobor, 30 / 31» – T%nc, 55) etc. Din estetica simbolismului, ^n a doua jum@tate a secolului al XX-lea, prin genera]ia Labi}-St@nescu-Sorescu, dezideratul coresponden]elor / sinesteziilor a fost preluat de paradoxism, ^n revolu]ia semnificantului ^mpotriva semnificatului, }i dus ^n necuvinte / ne-Cuv$nt.

Sintagm@(cf. fr. syntagme)

Sintagma desemneaz@ un soi de „cuv$nt compus“ cu o mai proasp@t@ / recent@ îmbinare între „elementele formante“, relev$ndu-se, desigur, într-o unitate semantico-sintactic@ „stabil@“, rezultat@ din dou@ sau mai multe „cuvinte“ între care exist@ raporturi de subordonare, în combinarea elementelor consecutive dob$ndirea valorii f@c$ndu-se prin



'iiiiiiijiiiiiii+„opozi]ia“ fa]@ de precedentul }i fa]@ de urm@torul, merg$ndu-se, gra]ie „metonimiz@rii“ / „sinecdociz@rii“, p$n@ la „înr@z@rirea“ lor în „unit@]i poetice“ alc@tuitoare de mesaje lirice (autoanihilarea acestui „statut“ fiindu-i impus@ de „gradul de uzur@“).

Conceptul se ilustreaz@ prin: Academia Dacorom$n@ din Bucure}ti, Agen]ia de Formare }i Ocupare Profesional@ Timi}oara, agen]ie de voiaj / spionaj, agent diplomatic, b@g@tor de seam@, Camera de Comer] }i Industrie, Colegiul de Institutori, Colegiul de M@iestrie Sportiv@, Colegiul Rom$no-Grec de Turism, Compania de Inginerie ^n Ac]ion@ri Electrice, Compania Na]ional@ Apele Rom$ne S. A., Dalbul-de-Pribeag, deschiz@tor de drumuri, Facultatea de Calculatoare }i Informatic@ Aplicat@, Facultatea de Filologie, Facultatea de Litere, Filosofie }i Istorie, Facultatea de Management ^n Produc]ie }i Transporturi, Ministerul Ap@r@rii Na]ionale, Ministerul Muncii }i Protec]iei Sociale, ministru de externe, Oficiul Jude]ean pentru Protec]ia Consumatorului Timi}, om de }tiin]@, {coala Iluminist-Valah@ Antihabsburgic@ Ardelean@, {cola Iluminist-Valah@ Sud-Dun@rean@ Antiotoman@ de la Moscopole, t@ietor de frunze la c$ini, [ara-Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-Moarte, Uniunea Scriitorilor din Rom$nia, Universitatea Cre}tin@ Dimitrie Cantemir etc.

Sonet(cf. fr. sonnet)



'iiiiiiijiiiiiii+Sonetul este poezia cu form@ fix@ alc@tuit@

din 14 versuri în m@sura 11 (endecasilab), structur$ndu-se în dou@ catrene }i în dou@ ter]ete, av$nd rimele dispuse dup@ schema: a-b-b-a // b-a-a-b// c-d-c // d-c-d.

La provensali, prin sonnet se ^n]elegea un text recitat sau c$ntat (viersuit) cu acompaniament instrumental. %n spaniol@, ^n italian@ }i ^n rom$n@, m@sura clasic@ a versului de sonet este endecasilabul; ^n francez@ este preferat alexandrinul (12 silabe); ^n englez@, decasilabul. Regula sonetului mai cere ca ^n text s@ nu se repete vreun cuv$nt (except$nd, desigur, auxiliarele, prepozi]iile, conjunc]iile) }i ultimul vers s@ se constituie ^ntr-o „memorabil@ maxim@“.

Primul sonet rom$nesc, sub semn@tura lui Gh. Asachi, a v@zut lumina tiparului ^n anul 1821. P$n@ ^n prezent, istoria literaturii noastre a ^nregistrat c$teva sute de autori de sonete memorabile (dup@ Gh. Carda} – Cartea sonetelor rom$ne}ti, 1933 –, «^n prima perioad@, de 120 de ani, aproape 200 de poe]i rom$ni scriseser@ sonete» – DTL, 412): Alecsandri, Eminescu (31 de sonete – cf. ESon, 29 sqq.), Macedonski, Bacovia, Blaga, Barbu }. a. %n literatura rom$n@, exist@ }i sonete care se abat de la schema clasic@, „inova]iile“ const$nd, fie ^ntr-o alt@ dispunere strofic@, fie ^ntr-o alt@ schem@ a rimelor, fie ^n alt@ m@sur@ (decasilab, dodecasilab / alexandrin) etc. Vasile Voiculescu a



'iiiiiiijiiiiiii+scris ^ntre anii 1954 }i 1958 cele nou@zeci de sonete celebre, publicate sub titlul: Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare, în traducere imaginar@ de V. V. «Sonetul CLXXXIII», de Vasile Voiculescu, de pild@, are versurile dispuse „monostrofic“, penultimul }i ultimul deta}$ndu-se u}or spre dreapta, ^n m@sura 14 }i ^n urm@toarea „schem@ de rime“: a-b-a-b-c-d-c-d-e-f-e-f-g-g. Anghel Dumbr@veanu a publicat ^n 1999, volumul de poeme, O ireal@ bucurie de-a a}tepta, unde, ^n ciclul secund, Regimul unei himere, alc@tuit din dou@zeci }i cinci de sonete, cultiv@ un tipar original: este p@strat num@rul de 14 versuri din sonet; ^n unele sonete ^nt$lnim m@sura 10 / 11, ^ntr-altele, m@sura 15 / 16, ori chiar 17 / 18; strofic, cele 14 versuri sunt dispuse astfel: (I) catren – rime ^mbr@]i}ate: a-b-b-a; (II) catren – rime ^mbr@]i}ate: c-d-d-c; (III) „monostih“ / „vers-voltaic“, independent / singur, care preia toat@ „^nc@rc@tura lirico-semantic-sincretic@“ din primele dou@ catrene; poate fi vers ^n ^ntregime nou, poate fi emistih nou }i emistih preluat din versul cel mai expresiv din primele dou@ catrene, poate fi, deseori, reluat / „laitmotiv“, al patrulea vers din primul catren; acest vers-voltaicizator poate rima cu oricare vers din cele dou@ catrene anterioare (a / sau b / ori c / d ); (IV) catren – rime ^mbr@]i}ate: e-f-f-e; (V) „monostih“ voltaicizator, fie din catrenul anterior (al treilea catren), fie vers integral-nou ca „vers-sintez@“ pentru cele trei catrene, dar rim$nd ^n e sau ^n f; exist@ o dominant@ ritmic@ iambic@ ^n sonetele dumbr@veniene,



'iiiiiiijiiiiiii+dar, ^n general, ritmurile se asociaz@ / armonizeaz@ ^n func]ie de relieful sufletesc al fiec@rui stih. Ilustr@m aceast@ formul@ nou@ prin sonetul ce d@ titlul ^ntregului ciclu, «Regimul unei himere»: (I) Suntem într-o vreme social@ de spasmofilie (m-16; a) / ispiti]i s@ ne hr@nim cu cozi de comete (m-13; b) / O cea}c@ de cer azuriu ar putea s@ te-mbete (m-15; b) / Asear@ s-a stins de singur@tate o speran]@ ml@die (m-18; a) // (II) %n ora} b$ntuie un zvon prerafaelit (m-13; c) / Cei ce se-nchinau unor prozodii sunt tot mai pu]ini (m-15; d) / %ntr-un amurg a fost s@ fie o adunare de crini (m-16; d) / s@ cear@ dreptul la zbor dar n-au mai venit (m-12; c) // (III) %ntr-un amurg a fost s@ fie o adunare de crini (m-16; d) // (IV) Evenimente stranii o goan@ dement@ (m-13; e) / Unii }i-ar însu}i ]@ri oceane sau astre (m-13; f) / Naivii se mul]umesc în regimul privirii albastre (m-17; f) / a unei himere cu aripi de soare }i ment@ (m-15; e) // (V) c$nd trece ea sacerdotal peste v$rfuri alpestre (m-15; f).

%n Convorbiri literare – num@rul revistei ap@rut la 1 octombrie 1879 –, al@turi de alte dou@ sonete («I – Afar@-i toamn@...»; «II – Sunt ani la mijloc...»), al@turi de poemele: «Fream@t de codru», «Revedere» (ambele elaborate ^n «momentul C$mpul Cerbului»), «Desp@r]ire» }i «Foaia ve}ted@» (ultimul, dup@ N. Lenau – poet romantic de limb@ german@, originar din Rom$nia – Banat), a fost publicat }i Sonet III – C$nd însu}i glasul... Mihai Eminescu a r@spuns prin acest ciclu poematic unor «cereri repetate ale redactorului r@spunz@tor» de la Convorbiri literare,



'iiiiiiijiiiiiii+Iacob Negruzzi (al doilea fiul al lui Costache Negruzzi), membru fondator al societ@]ii literare Junimea, genialul poet fiind destul de parcimonios ^n ceea ce prive}te ^ncredin]area operei sale lirice spre difuzare ^n presa vremii.

Cele 14 versuri ale poeziei sunt dispuse astfel ^n tiparul „de bronz“ al sonetului:

I -1 (catren) C$nd însu}i glasul g$ndurilor tace, (m@sura / m:

11) aM@-ng$n@ c$ntul unei dulci evlavii – (-avii) b-1Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei ? (-a-vei) b-

2Din neguri reci plutind te vei desface ? (-ace) aII - 2 (catren)Puterea nop]ii bl$nd însenina-vei (m: 11) b-2Cu ochii mari }i purt@tori de pace ? (m: 11) aR@sai din umbra vremilor încoace, (m: 11) aCa s@ te v@d venind – ca-n vis, a}a vii ! (m: 11) b-1I - 3 (ter]in@ / ter]et) Cobori încet... aproape, mai aproape, (m: 11) cTe pleac@ iar z$mbind peste-a mea fa]@, (m: 11) dA ta iubire c-un suspin arat-o, (-rat-o) eII - 4 (ter]in@)Cu geana ta m-atinge pe pleoape (-oape) cS@ simt fiorii str$ngerii în bra]@ (-a]@) dPe veci pierduto, vecinic adorato ! (m: 11) e(^n ceea ce prive}te ritmul, „dominant“ este

iambul: _ _ / _ _ / _ _ / _ / _ _ / _ ).Dac@, ^ntre speciile genului liric, doina – }i

^ndeosebi doina de dor – «ca produs de-o



'iiiiiiijiiiiiii+transparen]@ des@v$r}it@» – dup@ cum sublinia Lucian Blaga ^n Trilogia culturii (Spa]iul mioritic) –, ^n care se oglinde}te un spa]iu-matrice, «un orizont spa]ial cu totul aparte», ^n care se exprim@ «melancolia, nici prea grea, nici prea u}oar@, a unui suflet care suie }i coboar@, pe un plan ondulat indefinit, tot mai departe, iar@}i }i iar@}i, sau dorul unui suflet care vrea s@ treac@ dealul ca obstacol al sor]ii, }i care totdeauna va mai avea de trecut ^nc@ un deal }i ^nc@ un deal, sau duio}ia unui suflet, care circul@ sub zodiile unui destin ce-}i are sui}ul }i cobor$}ul, ^n@l]@rile }i cufund@rile de nivel, ^n ritm repetat, monoton }i f@r@ sf$r}it» (BTC, 124 sq.; s.n.),

atunci sonetul C$nd însu}i glasul... de M. Eminescu nu poate fi altceva dec$t o superb@ doin@ (de „dor“, „cult@“ a}adar – specie liric@ bogat ilustrat@ ^n literatura rom$n@, nu numai ^n folclorul literar, ci }i ^n poezia „nemuritorilor“ no}tri, de la Niceta Remesianu }i Dosoftei, p$n@ la Lucian Blaga, Nichita St@nescu, Marin Sorescu }. a.).

%n catrenul prim (I - 1), Eminescu, neasemuit „nepot“ al lui Orfeu («fiul regelui mitic pelasgo-daco-thrac / valah, sau arhaic-dacorom$n, Oiagru, dintre Dun@re }i Hemus»), surprinde «protagonistul liric» al textului ^n sanctuarul cunoa}terii / iubirii, sub pece]ile de aur ale Soarelui-Mo} (Tat@l-Cer / Samasua, Samo}), ori ale Soarelui-T$n@r / R@zboinic (So-Ares / „Sol Invictus“). Chemarea protagonistului liric, a



'iiiiiiijiiiiiii+Poetului ca Demiurg, ca „ziditor“ ^n Fiin]@, prin nuntirea jum@t@]ii ^n mirabilul ^ntreg, nu se declan}eaz@ ^nt$mpl@tor, ci ^ntr-o anumit@ unitate spa]io-temporal@ interioar@, ^n sine }i pentru sine, atunci c$nd ^n „sfera“ de g$nduri tace „glasul“ }i c$nd «^ng$n@ g$ndul unei dulci evlavii». Este „momentul“ revela]iei sacre („ora de iubire“) la Poetul-epopt ^n Orfism – aspect sud-thracic al Zalmoxianismului. Vectorizarea semantic@ la „sanctuarul iubirii“ se produce „^n spa]iul ^ng$n@rii“ c$ntului / versetului unei „dulci evlavii“ (aici, cu sensul de „ml@dios-^n@l]@toare“, sau de „cucernicie“ religioas@ dovedit@ numai de marii preo]i-mun]i-mioritici, ^n cazul de fa]@, de „preo]i ai iubirii“, ai lui Eros). Intensitatea dorului din doina-sonet vine dintr-o stare „cosmic@“ a suflet-poten]ialit@]ii. Chemarea protagonistului liric („a Poetului“) reverbereaz@ o hierogamie, amintind nun]ile primordiale ale unor Izanagi - Izanami (la niponi), Fu Xi - Nü Wa (la chinezi), Samasua / Samo} (Soarele-Mo} / Tat@l-Cer) – Dakia / Dochia (la str@mo}ii no}tri Pelasgo-Thraco-Daci / Valahi, sau Dacorom$ni arhaici). El, protagonistul-liric / Poetul, apar]ine principiului energetic masculin, Yangul-t$n@r (So-Ares), }i Ea („ve}nic-adorata“, Sora-Soarelui, Cunoa}terea, Mireasa Lumii), desigur, principiului energetic feminin, Yinul-t$n@r («materia imperfect@», «^ntunericul» / «genunea ne^ncre]it@», ceea ce este „rece“, „pasivitatea“ universal@): «din neguri reci plutind te vei desface...». Spre aceast@ «hierogamie



'iiiiiiijiiiiiii+zalmoxian@» trimite }i «^ng$narea» rimelor din catrene (Maiorescu, ^n Eminescu }i poeziile lui, certific@ astfel de rime m@iastre): a-b1 / b2 (-ace: «tace», «desface», «pace», «^ncoace» / -avii: «evlavii» / «a}a vii» – substantiv / adverb-modal + verb ind. prez., pers. a II-a sg.; adverbul comparativ-modal are menirea de „a ^mbl$nzi“, ^n rima compus@, „duritatea“ ac]iunii temporal-prezente, ^n concordan]@ cu enun]ul „comparativ“: «ca-n vis...»; -a-vei – rima compus@ este ob]inut@ prin inversarea auxiliarului poten]ial ^n form@ verbal@ de interogativ-„imediat-viitor“: «asculta-vei / ^nsenina-vei...?»; „^ng$narea“ projeteaz@ „efecte“ aliterant-semantic-sincretice: avi-ave – ^n latin@, avis, „pas@re“; «secundis, bonis, avibus»; «avi mala / avibus sinistris»; ablativ sing.: ave / avi; ave ! este formul@ de salut roman / daco-roman: „fii s@n@tos !“ – ceea ce s-ar t@lm@ci printr-un „salut P@s@rii / Zborului !“). „%ng$narea“ eminescian@, antren$nd „pl$nsul“ bacovian al materiei – peste decenii –, se rezolv@ la nivelul textului at$t prin „dominanta ritmic@ iambic@“ („deraierile“ ritmice – prin trohei, peoni, coriambi etc. – sunt bine „exploatate“, textul c@p@t$nd astfel, la rostire / scandare, for]@ muzical@, „unduire magic@“), „dominant@“ solicitat@ de starea sufleteasc@, de starea de dor, c$t }i prin alitera]ie, prin reluarea grupului bisonor, alc@tuit din vocala medial@ ^nchis@, î / $, urmat@ de oclusiva nazal@, n, ^n cinci din primele }apte



'iiiiiiijiiiiiii+cuvinte ale sonetului: «C$nd însu}i glasul g$ndurilor tace, / m@-ng$n@ c$ntul...» etc.

Poetul cunoa}te puterea vorbei, for]a Cuv$ntului de la „începuturi“, c$nd „rostitul“ / „gl@suitul“ se ^ntrupa dup@ voin]a Gl@suitorului, fie ^n cuv$nt@tor, fie ^n necuv$nt@tor. Ca homo creator, Poetul „cheam@“ (}i ^nchipuindu-ne un lucru, ^ndat@ respectivul lucru este mai mult dec$t ^nainte de a ni-l fi imaginat – dup@ cum ne ^ncredin]eaz@ }i William James – apud DCech, 205 sq.), „^}i cheam@“ Jum@tatea, î}i roste}te Jum@tatea, cea de la „interven]ia chirurgical@“ a zeilor invidio}i pe Androgin (cf. PB, 189-d / 192-a, p. 36 sqq.), cea cu care poate alc@tui unitatea sacr@, întregul. Dar se ive}te ^ndoiala ^n puterea vorbei de la începuturi }i Ea, Iubita, „Jum@tatea de Aur“, trebuie s@ se desfac@ („desfac@“ – NC, 271), din Yin, «din neguri reci», ca ^n perechea sacr@, primordial@. Catrenul secund preia gradata interoga]ie-dubita]ie-„ecou“ din primul catren, ambele strofe derul$ndu-se sub pecetea spa]ialit@]ii (lui Eminescu nu ^i era str@in@ doctrina Zalmoxianismului, nici cea „orfico-pythagoreic@“, privitoare la num@r, la „primele patru conduc@toare“ ce se ^nsumeaz@ ^n „decada de aur“). Prin puterea Cuv$ntului („chemarea“ Jum@t@]ii), dac@ va fi ascultat@ / receptat@ ruga / chemarea protagonistului liric (a Poetului), Ea, Iubita (Cunoa}terea / Sora Soarelui, a Lumii Mireas@), «se des-face» din Genune, adic@ prinde „contur“ / „corporalitate“ }i, «cu ochii mari }i purt@tori de pace», urmeaz@ s@



'iiiiiiijiiiiiii+^nsenineze „puterea nop]ii“, spre nou@ nunt@ / hierogamie, edenic, ^ntr-o spa]io-temporalitate sacr@ aidoma celei de dinaintea c@derii ^n p@cat a perechii din rai. Al treilea vers din catrenul secund st@ sub semnul imperativului: «r@sai din umbra vremilor ^ncoace...», adic@ din timpul primordial, „petrecut ^mpreun@“. R@s@rirea Ei „^ncoace“, spre / ^n „timpul prezent“, angajeaz@ finala: «ca s@ te v@d venind – ca-n vis, a}a vii!» (compara]ia tranzitiv@ atenueaz@ impera]ia / imperativitatea). Realitatea „primordial@“, din timpul T1, devine vis („via]a e vis“ – Pedro Calderon de la Barca, 1600 – 1681) ^n timpul secund T2, sau ^n „prezentul de sanctuar“ al eroului „central“. Ter]ina ^nt$i surprinde „puterea smulgerii“ din spa]io-temporalitatea oniric-romantic@ „de genez@“, ^ntru nuntire / hierogamie, }i proiectarea (pro-jetarea) cuplului edenic-pur EL (Adam)-EA (Eva) ^n temporalitatea activ-prezent@ }i ^ntru corporalitate / real. O dinamic@ logic@ sublim@ a contradictoriului (cf. LL, 297) dob$nde}te „realitatea din vis“, care „repet@“ – ^n cazul de fa]@ – „realitatea perechii sacre / primordiale“. „Plonjarea“ ^n realitatea imediat@, ^n „prezentul receptorului“, este parc@ „filmat@ cu ^ncetinitorul“: «cobori ^ncet... aproape, mai aproape...». Pa}ii cele}ti, serafici, ai Iubitei anuleaz@ distan]ele „cosmice“, din „aproape“ ^n „mai aproape“ (valoarea stilistic@ este ob]inut@ ^n „repeti]ie“ prin „saltul“ de la pozitivul



'iiiiiiijiiiiiii+adverbului la comparativul de superioritate ale aceluia}i adverb); ter]ina secund@ oglinde}te magia atingerii / „contopirii“: «cu geana ta m-atinge pe pleoape, / s@ simt fiorii str$ngerii ^n bra]@...» (^n 1879, substantivul ple-oa-pe era „rostit trisilabic“). Totu}i, aidoma Sorei Soarelui (Absoluta Cunoa}tere), „cea pe]it@ des }i nedob$ndit@“, asemenea Eurydikei lui Orfeu, Iubita din sonetul eminescian (femeia / Eva de dinaintea c@derii perechii edenice în p@cat – constant@ a poeziei lui Eminescu din aria tematic@ «a naturii }i erosului»), nu neap@rat «copie imperfect@ a unui prototip nerealizabil» (MCr, II, 262), ^l determin@ pe protagonistul liric a rosti, dintre „telurice limite“, sf$}ietorul stih final: «pe veci pierduto, vecinic adorato !» – un ave ! spus – poate – unei m@iastre ca dintr-un v$rf de br$ncu}ian@ Coloan@ a Credin]ei f@r@ Sf$r}it...

Spa]iu mioritic

Spa]iul mioritic este doua parte a Trilogiei culturii de Lucian Blaga – parte publicat@ în anul 1936, dup@ «Orizont }i stil» (1935) }i înainte de «Geneza metaforei }i sensul culturii» (1937) –, parte în care se relev@ }i conceptul de spa]iu mioritic drept spa]iu-matrice, sau «orizont spa]ial incon}tient», «substrat spiritual al crea]iilor anonime ale culturii populare rom$ne}ti», «orizont spa]ial cu care se simte solidar ancestralul suflet rom$nesc», «spa]iu-matrice, înalt }i indefinit ondulat, }i înzestrat cu specificele accente ale unui anume sentiment al destinului», destin care «aici nu e sim]it nici ca o bolt@



'iiiiiiijiiiiiii+ap@s@toare p$n@ la disperare, nici ca un cerc din care nu e sc@pare», destin care «nu e nici înfruntat cu acea încredere nem@rginit@ în propriile puteri }i posibilit@]i de expansiune, care a}a de u}or duce la tragicul hybris», destin care are «indefinite dealuri }i v@i», «destin care, simbolic vorbind, descinde din plai, culmineaz@ pe plai }i sf$r}e}te pe plai» (BTc, 125).

Stil(lat. stylus, „condei, compozi]ie“; cf. fr. style)

Stilul desemneaz@ totalitatea particularit@]ilor fonetice, lexicale, morfologice, sintactice }i topice, c$t }i ansamblul procedeelor caracteristice modului de exprimare – oral@ }i scris@.

{tiin]a care are ca obiect de cercetare stilul se nume}te stilistic@. Are mai multe ramuri: stilistica literar@, care se ocup@ de stilurile beletristicii, stilistica func]ional@, care cerceteaz@ teoriile mesajelor, stilistica lingvistic@ – av$nd ca domeniu predilect „comunicarea uzual@“ – etc.

Stilul individual desemneaz@ totalitatea particularit@]ilor fonetice, lexicale, morfologice, sintactice }i topice, c$t }i ansamblul procedeelor caracteristice modului de exprimare – oral@ }i scris@ – de la un singur vorbitor, ^ntruc$t, dup@ o maxim@ a lui Buffon, «le styl c’est l’homme-même». Stilul individual se rafineaz@ de la simplul vorbitor de pe ogor, din uzin@, ori de pe trotuar, p$n@ la stilul individual al academicianului, al universitarului, ori al scriitorului (considerat a reprezenta treapta cea



'iiiiiiijiiiiiii+mai ^nalt@ a silului individual, „v$rful piramidei“ stilurilor individuale).

Tudor Vianu definea stilul ca fiind «expresia unei individualit@]i». Manualele definesc stilul drept ansamblu de mijloace folosite în scopul de a ob]ine efecte artistice; desigur, se refer@ ^n primul r$nd la stilul scriitorilor, actorilor }i al altor personalit@]i artistice; stilul individual este definit (tot de manuale) ca ansamblu de elemente de limb@ care sunt caracteristice unui vorbitor.

%n „opozi]ie“ cu stilul individual se relev@ stilul func]ional, adic@ limbajul folosit pe un domeniu „specializat“, socio-economic-cultural, caracteristic – dup@ aprecierea statisticienilor – fiec@reia din cele peste 160 de categorii / colectivit@]i de vorbitori (de la medici, }oferi, juri}ti, ceferi}ti }. a., p$n@ la politicieni / politologi, diploma]i, senatori }. a.).

%n general, dup@ cum subliniaz@ }i dic]ionarele de termeni literari, mai exist@: stil na]ional (definindu-se prin «tr@s@turile particulare ale unei culturi ^n contextul celei universale» – DTL,

418), stil de epoc@ (alc@tuindu-se «din elementele inedite, din culoarea, din limbajul etc. pe care le aduce cultura unei epoci fa]@ de epocile anterioare – de exemplu, Rena}terea, fa]@ de evul mediu sau fa]@ de antichitate» – ibid.), stil al unui curent literar – stilul clasicismului, romantismului, simbolismului, expresionismului, paradoxismului etc., desemn$nd «tr@s@turile generale ale unor scriitori ^ncadra]i ^n acela}i curent literar» (DTL,

419) etc.



'iiiiiiijiiiiiii+ Stil direct

Stilul direct, sau vorbirea direct@ (dialogat@), const@ în reproducerea exact@ a replicii unui vorbitor / personaj, ori chiar a naratorului aflat într-o alt@ împrejurare, anterioar@ momentului vorbirii, întrerup$ndu-se numai exprimarea vorbitorului, dup@ un verb (locu]iune) de declara]ie (ori verbe, locu]iuni declara-tiv-modale: a gr@i, a întreba, a murmura, a r@spunde, a spune, a striga, a }opti, a ]ipa, a zice, a prinde glas etc.), f@r@ a se utiliza o subordonare gramatical@.

Vorbirea direct@ se poate releva dup@ un verb declarativ, „^n interiorul“ nara]iunii: «I-a zis negustorului:

– Cump@r@-mi anii...!» ({tefan B@nulescu, Cartea Milionarului / Cartea de la Metopolis, I, p. 167); ori dup@ o locu]iune:

«%nv@]@torul rupse t@cerea:– Hai s@ mergem, p@rinte ! }i Moromete tres@ri la auzul acestui glas, se z@p@ci }i se ridic@ ^n picioare.– Domnule ^nv@]@tor, stai pu]in... p@i... problema asta... care }coal@ }i cum s@ fac eu s@...– Te ^nv@] eu ce s@ faci, nea Ilie ! ^l asigur@ ^nv@]@torul cu un glas binevoitor. F@ dumneata rost de bani }i te ^nv@] eu ce trebuie f@cut. Bun@ seara !» (M. Preda, Morome]ii, I, p. 396).

Ca procedee grafice, semnal$nd schimbarea planului }i „anun]area“ vorbirii directe,



'iiiiiiijiiiiiii+men]ion@m: dou@ puncte (:) dup@ verbul (elementul lexical) de declara]ie, linia de dialog (–) ^naintea replicii reproduse (supra); sau ghilimelele (“...” / «...»), pentru ^ntreaga replic@ (f@r@ a se mai utiliza linia de dialog – infra); verbul (locu]iunea) de declara]ie, c$nd se afl@ ^n interiorul replicii, se izoleaz@ prin virgule, ori prin linii de pauz@: „Vreme infect@, zisei, parc@ niciodat@ iarna nu }i-a anun]at astfel sosirea...“ (M. Preda, Cel mai iubit dintre p@m$nteni, III, p. 143); „Te rog – a zis Emil cu fraza lui ^ntrerupt@ –, te rog. La obiect. Spuneai. C@ testamentul. Nu-i. O dovad@. Ce ? Nu-i. O dovad@ ?” ({tefan B@nulescu, Cartea Milionarului / Cartea de la Metopolis, I, p. 337); bog@]ia lexical-stilistic@, dinamica narativ@ permit ca verbul de declara]ie s@ fie substituit de cel cu capacitatea de a-i prelua sensul: «Moromete ^}i ridic@ }i el privirea mirat@:– Ce e, m@, cu voi ?! Sunte]i nebuni ? Ce-a]i gonit caii @ia a}a ?» (M. Preda, Morome]ii, I, p. 278).

Stilul direct legat, sau vorbirea direct@ legat@, ^nseamn@ redarea ^ntocmai a cuvintelor / replicilor cuiva, leg$ndu-le prin conjunc]ia c@ de cele ale autorului povestirii; este caracteristic vorbirii populare: «Ce s@ zic@... r@spunde unul, ia ^ntreab@ c@ muie]i-s posmagii ?» (Ion Creang@, Povestea unui om lene}).

Stil func]ional

Stilul func]ional desemneaz@ totalitatea particularit@]ilor fonetice, lexicale, morfologice,



'iiiiiiijiiiiiii+sintactice }i topice, c$t }i ansamblul procedeelor caracteristice modului de exprimare – oral@ }i scris@ –, de la o categorie / colectivitate de vorbitori, îndeosebi, „specializat@“ într-un domeniu socio-economic-cultural (astrofizic@, biologie / bionic@, fizic@, geologie, hidrologie, istorie, jurisdic]ie, jurnalistic@, lingvistic@, matematic@, medicin@, meteorologie, politologie, seismologie, telecomunica]ii, transporturi etc.).

Chiar dac@ ^ntr-o limb@ exist@ peste 160 de stiluri func]ionale, acestea se pot ^nr@z@ri / constela (polariza) ^n urm@toarele patru stiluri func]ionale fundamentale: stilul beletristic (artistic / literar), stilul administrativ-juridic, stilul }tiin]ifico-tehnic }i stilul publicistic.

Stilul beletristic (artistic / literar / poetic) este stilul func]ional specific „artei cuv$ntului“, «corespunz@tor gustului estetic» (DMD, 395), fiind reprezentat de crea]iile literare ^n proz@ }i ^n versuri. Men]ion@m ^ntre particularit@]ile acestui stil: (1) utilizarea cuv$ntului cu sens figurat, preponderente fiind figurile de stil; (2) emo]ionalitate, lucrare ^n „materie sensibil@“, producere de catharsis; (3) dinamic@ extrem-sugestiv@ de idei / sentimente; (4) selec]ie }i „rafinare“ lexical@; (5) „comunicare“ subordonat@ «emo]iei spontane a scriitorului», tendin]@ spre „maxima reflexivitate“ (ibid.) etc. Autorul beletristic ^}i poate lua libertate fa]@ de normele limbii ^ntru eviden]ierea unor noi semnifica]ii, a unor „inedite“ reliefuri lirico-semantic-sincretice.



'iiiiiiijiiiiiii+Stilul administrativ-juridic este stilul func]ional

«propriu administra]iei de stat, dispozi]iilor, ordonan]elor }i decretelor unui organ administrativ de stat» (DMD, 395). Men]ion@m ^ntre particularit@]ile acestui stil: (1) utilizarea preponderent@ a cuvintelor cu sens propriu / denotativ; (2) lexic specializat ^n domeniul administrativ-juridic; (3) „formule“ / „}abloane“ consacrate, specifice; (4) simplitate, claritate, precizie; (5) sintaxa stereotip@ a formularelor etc. Este ilustrat de o categorie larg@ de texte: cerere (peti]ie), coduri de legi – penale, civile, familiale, de munc@ etc., constitu]ii, coresponden]@ oficial@, curriculum vitae (autobiografie), discursuri parlamentare, documente politice, hot@r$ri judec@tore}ti, memoriu de activitate, proces-verbal, regulamente de func]ionare, scrisori de acreditare etc.

Stilul }tiin]ifico-tehnic este stilul func]ional reprezentat de totalitatea lucr@rilor }tiin]ifice / tehnice, sau de aplicare a }tiin]ei / tehnicii. Men]ion@m ^ntre particularit@]ile acestui stil: (1) utilizarea preponderent@ a cuvintelor cu sens propriu / denotativ; (2) tendin]a textului spre „absolut@ tranzitivitate“; (3) claritate, precizie, sobrietate; (4) con]inut de g$ndire special, lexic }tiin]ific / tehnic; (5) utilizarea unor semne grafice, a unor formule „specializate“, „universalizate“ etc.

Stilul publicistic este stilul func]ional reprezentat de crea]iile / produc]iile din mass-media (ziare, reviste, radio, televiziune,



'iiiiiiijiiiiiii+cinematograf etc.). Men]ion@m ^ntre particularit@]ile acestui stil: (1) calitatea inform@rii prompte a maselor de receptori prin texte / oralotexte de real@ fidelitate fa]@ de limba literar@; (2) fraz@ limpid@ ^n „diversitate“ lexical@, de la cea de „suple]e“ telegrafic@, la cea de „elegan]@“ literar@; (3) titluri / con]inuturi (mesaje) „de impact“, apel$nd la toat@ gama de procedee / figuri stilistice incitatoare ale curiozit@]ii receptorilor; (4) „}ocante“ construc]ii antitetice, chiar tangente la paradox / paradoxism; (5) cultivarea „realist-pozitiv@“ a opiniei publice etc.

Stil indirect / indirect liber

Stilul indirect, sau vorbirea indirect@, const@ în reproducerea replicii unui alt vorbitor / personaj, ori chiar a naratorului aflat într-o alt@ împrejurare, anterioar@ momentului emiterii mesajului, apel$ndu-se la un verb (locu]iune) de declara]ie }i la o subordonare gramatical@ (prin conjunc]iile / adverbele relative: c@, s@, cum etc.), schimb$nd persoana gramatical@ a verbului (din vorbirea direct@), ori pronumele, înc$t relatarea s@ se fac@ numai din punctul de vedere al emi]@torului.

De obicei, subordonarea gramatical@ se constituie din completive directe: «Se ^nveselir@ }i mai mult, iar unul din ei (...) ^ncepu s@ spun@ c@ Iocan ^l ^njur@ pe Moromete de mama focului }i c@ zice c@ dac@



'iiiiiiijiiiiiii+^l mai prinde pe la fier@rie o s@-i dea cu barosul ^n cap.» (M. Preda, Morome]ii, I, p. 462).

Stilul indirect liber, sau vorbirea indirect-liber@, const@ ^n redarea indirect@ a replicilor, dar f@r@ a apela cumva la vreun verb (locu]iune) de declara]ie, ori la conjunc]ia subordonatoare c@, ci numai folosind pronume, adjective }i adverbe interogative, caracteristice vorbirii directe, }i p@str$nd unitatea nara]iunii: «Se sp@rseser@ sticlele }i acum se scurgea r@m@}i]a vinului. Ce s@ fac@ ? La mu}teriu cu cioburi de sticl@ nu putea merge.» (I. L. Caragiale, C@nu]@, om sucit).

Stil oral

Stilul oral este stilul în care un autor, în dorin]a ob]inerii unei mai mari autenticit@]i / capacit@]i a firescului expresiei, îmbog@]e}te, recreeaz@ limba-i artistic@, apel$nd la elementele specifice limbii populare, p$n@ la a da impresia identific@rii cu viul grai al poporului s@u.

Celebru ^n acest sens este bildungsromanul Amintiri din copil@rie de Ion Creang@, unde ^nt$lnim o abunden]@ de expresii onomatopeice, de interjec]ii, de verbe imitative (alelei, a b$z$i, a boc@ni, a cl@mp@ni, a fo}g@i, a g@bui, ha] !, h$r}ti, a hor@i, hu}tiuluc, hu]a, a molf@i, a sc$nci, troscpleosc, ]u}ti !, a v$njoli, zbrr !, zv$rr ! etc.), de ziceri (expresii, interoga]ii, exclama]ii) tipic-rom$ne}ti (de voie de nevoie, grozav s-a sp@riet !, hai fiecare pe la casa cui ne are, c@ mai bine-mi pare, ori mai }tii p@catul !, }i pace bun@, toate ca toate etc.), ori de fraze ^n curgere firesc-vorbit@: ...c$t pe ce s@ puie



'iiiiiiijiiiiiii+m$na pe mine ! {i eu fuga, }i ea fuga, }i eu fuga, }i ea fuga, p@n@ ce d@m c$nepa toat@ palanc@ la p@m$nt. Elemente asem@n@toare, paremiologie }i expresii narative tipice oralit@]ii g@sim }i ^n basmul, ^n pove}tile / povestirile lui Ion Creang@: «Las’, c@ v-am g@sit eu ac de cojoc. De-acum dormi]i, dormire-a]i somnul cel de veci, c@ v-am a}ternut eu bine ! V@ ve]i face voi scrum p$n@ m$ne-diminea]@.»; «P@s@ril@ atunci se ^nal]@ pu]in }i ^ncepe a cotrob@i pe dup@ st$nci; }i, c$nd s@ pun@ m$na pe d$nsa, zb$rr ! }i de acolo }i se duce de se ascunde tocmai dup@ lun@.

– M@i P@s@ril@, iac@t@-o, ia ! Colo dup@ lun@, zise Ochil@...» (Ion Creang@, Povestea lui Harap-Alb).

Strof@(cf. fr. strophe)

Prin strof@, sau stan]@ – ca element de prozodie –, se în]elege un grup de versuri constituindu-se grafic în „unit@]i de constelare“ (de metru / ritm, m@sur@, rim@, motiv etc., unele chiar cu func]ia de „nucleu“ / „nuclee“) ale unei poezii, ale unui poem, „unit@]i“ ce se dispun în secven]e, tablouri, ori în „tipare sacre“ (de poezie cu form@ fix@) etc.

P$n@ ^n vremea romanticilor, ^n versurile dintr-o strof@, sau stan]@, se „oglindea“ / „armoniza“ o „sacr@“ unitate de ^n]eles; «de la Hugo, o fraz@ poate trece ^n strofa urm@toare;



'iiiiiiijiiiiiii+tehnica versului liber neglijeaz@ chiar ritmurile }i num@rul de silabe, pentru a p@stra numai unitatea de g$ndire, pe care strofa trebuie s-o formuleze» (DTL, 420). Tipologia strofelor, ^n viziunea prozodic@ modern@, este „decis@“ de num@rul de versuri: monostih (de un vers), distih (din dou@ versuri, romele dispun$ndu-se dup@ schema: a – a, b – b etc.), ter]in@ / ter]et (din trei versuri, rimele fiind dispuse dup@ diferite scheme, ca }i la celelalte tipuri de strof@ cu mai mult de dou@ stihuri), catren (din patru versuri), cvinarie (din cinci versuri), senarie / sextin@ (din }ase versuri), septim@ (din }apte versuri), octav@ (din opt versuri), non@ (din nou@ versuri), decim@ (din zece versuri) etc.; strofele ce au ^ntre }ase }i dou@sprezece versuri intr@ ^n sfera «strofelor polimorfe»(ibid); poezia cu form@ fix@ antreneaz@ strofe cu „special@ rim@“, cu „special@ m@sur@ a versurilor“, cu un anume num@r de versuri dispuse ^n anumite simetrii, cu complicate scheme ritmice etc.

Strof@ safic@ (cf. fr. strophe + saphique; safic / safic@ < de la numele

poetei Sappho + suf. -ic@)

Prin strof@ safic@ se în]elege strofa alc@tuit@ din trei versuri safice }i un emistih-adoneu / adonic.

%n celebra «Od@ – ^n metru antic» de M. Eminescu ^nt$lnim ritm safic / strof@ safic@. Oda pentastrofic@ eminescian@ respect@ tiparul safic („inventarea-i“ fiind atribuit@ poetesei Sapho din



'iiiiiiijiiiiiii+Lesbos, ^n orizontul anului 600 ^. H.), tipar cultivat parcimonios ^n literatura universal@ (de Hora]iu, Catullus, Seneca, Hölderlin, von Platen, Tennyson, Swinburne, Ezra Pound); un vers safic este alc@tuit dintr-un dublu-troheu ( ) / ditroheu („dipodie trohaic@“) + un dactil ( ) + un troheu ( ), cu cezura dup@ ditroheu; dactilul }i cei doi trohei postpu}i formeaz@ tripodia logaedic@; m@sura este de 11 silabe: / / / / ; strofa safic@ se compune din trei astfel de versuri }i dintr-un adoneu (ca „al patrulea stih“): / (de fapt, un dactil }i un troheu):

Nu cre/deam s@-n/v@] a mu/ri vreo/da-t@; Pu-ruri / t$-n@r,/ în-f@-}u/rat ^n / man-ta-

mi, O-chii / mei n@l/]am vi-s@/tori la / stea-ua

Sin-gu-r@/t@-]ii. (cf. TEm, 103 – 109).

Structur@ narativ@

Prin structur@ narativ@ (din punctul de vedere al „sintaxei / gramaticii prozei“, unde unitatea structural@ de baz@ este propozi]ia, corespunz$nd unui enun] narativ minimal de tipul subiect – predicat }i unde unitatea maximal@ – serie de propozi]ii conectate – este secven]a narativ@) se în]elege „un lan]“ de unit@]i narative maximale, adic@ de secven]e conectate naratologic (supra – v. secven]@ narativ@).

Structuralism(cf. fr. structuralisme)



'iiiiiiijiiiiiii+

Prin structuralism este desemnat un curent de anvergur@ metodologic@ din secolul al XX-lea, av$nd în obiectiv depistarea / cercetarea „structurilor“ Logosului, at$t la crea]iile din orizontul cunoa}terii }tiin]ifice, c$t }i la cele din orizontul cunoa}terii metaforice, rareori abord$ndu-se – la capodoperele, sau la seriile de capodopere supuse „lec]iei de anatomie a textului“ – cauzalitatea, dialectica, „muta]iile“ genurilor, speciilor etc.

Structuralismul lingvistic s-a ^ntemeiat ^n secolul al XX-lea pe concep]ia despre limb@ a lui Ferdinand de Saussure, dezvolt$ndu-se ^ntr-o serie de }coli: {coala Structuralist@ / Descriptivist@ din S. U. A. (Edward Sapir, Leonard Bloomfield }. a.), {coala Lingvistic-structuralist@ de la Copenhaga (Vigo Bröndal, Louis Hjelmslev }. a.), {coala Lingvistic-structuralist@ de la Praga (Roman Jakobson, M. Krydlya, Serghei Karcevski, Nikolai Trube]koi }. a.), {coala Lingvistic-strucutralist@ din Rusia (Jan / Ivan Ignacy / Aleksandrovici Baudouin de Courtenay, L. V. {cerba, V. V. Vinogradov, F. F. Fortunatov, S. K. {aumian }. a.), {coala Lingvistic-structuralist@ / func]ional@ din Fran]a (André Martinet), {coala Lingvistic-structuralist@ / transforma]ionalist@ din S. U. A. (Noam Chomsky }. a.) etc. Exist@ }i }coli: structuralist-biologice (E. Wolff }. a.), structuralist-epistemologice (L. Althusser }. a.), structuralist-etnologice (Cl. Lévi-Strauss }. a.), structuralist-filosofice (Ed. Spranger }. a.), structuralist-psihologice (F. Krueger, Kurt Koffka, Pierre Guillaume }. a.),



'iiiiiiijiiiiiii+structuralist-sociologice (Hans Freyer, Leopold Wiese, Talcott Parsons }. a.) etc.

Din }colile lingvistic-structuraliste s-au ivit }colile structuralist-literare – prin extinderea principiilor structuralist-lingvistice asupra literaturii, cea mai renumit@ fiind {coala Formalismului Rus (sus]inut@ de futuri}ti), av$nd ca nucleu cercul Opoiaz / Ob}cestvo po izucenii poeticeskovo iaz$ka – Societatea pentru studiul limbii poetice din Petersburg: B. Eihenbaum, B. Toma}evski, V. I. Propp, V. {klovski, A. Brik, L. Iakubinsk, V. Jirmunski, I. T$nianov }. a, apoi {coala Structuralist-literar@ (noua critic@) din Fran]a (Roland Barthes, G. Genette, J. P. Richard }. a.), {coala Structuralist-literar@ Rom$neasc@ (Mihail Dragomirescu, D. Caracostea, Camil Petrescu, Tudor Vianu, Sorin Alexandrescu }. a.), {coala Structuralist-literar@ Anglo-american@ (I. A. Richards – Practical Criticism / Critica practic@, William Empson – Seven Types of Ambiguity / {apte tipuri de ambiguitate, J. Halliday }. a.), {coala Structuralist-literar@ din Germania (Günter Müller, Wolfgang Kayser, Hugo Friedrich }. a.) etc.

Subiect(lat. subjectus, „ceea ce este supus / subordonat“)

Subiectul este – din punctul de vedere al naratologiei / tematologiei – dispunerea evenimentelor relatate (constituite în „fabul@“), armoniz$nd motivele, într-o anumit@ succesiune / „gam@“, const$nd în: expozi]iune,



'iiiiiiijiiiiiii+conflict, dezvoltarea intrigii, punct culminant }i deznod@m$nt (supra).

Tematologia vede ^n subiect o corol@ de motive privit@ nu cauzal, ci drept „construc]ie artistic@“ (infra – v. tema).

Sublim(lat. sublimis, „^nalt“, „m@re]“)

Sublimul este categoria estetic@ prin care se exprim@ însu}irea unor obiecte }i a unor procese de a fi la cel mai înalt grad de perfec]iune / frumuse]e, de neobi}nuit@ des@v$r}ire moral@ – în natur@ }i în societate –, ca }i a unor acte umane de excep]ional@ noble]e, provoc$nd sentimente de eleva]ie, de uimire }i de admira]ie, unite cu teama în fa]a m@re]iei lor, precum }i convingerea c@, înfrunt$nd uria}e for]e potrivnice, omul are puterea de a le domina.

%n lumea antic@, tr@irea în sublim a fost specific@ str@mo}ilor no}tri direc]i, cu }tiin]a de a se face nemuritori, Dacii, prin trimiterea – din cinci ^n cinci ani – a Mesagerului Celest, a Solului, la Dumnezeul Cogaionului (Samo} / Soarele-Mo}, Tat@l-Cer), al@turi de care participa la o ordine cosmic@, aidoma protagonistului mioritic (}i el cu statut de nemuritor, prin aruncarea ^n trei ]@pi / suli]e, potrivit variantelor ardelene}ti ale colindei Pe-o Gur@ de Rai / La Muntele Mare etc.), ^ncredin]$ndu-ne c@: ...la nunta mea / a c@zut o stea; / Soarele }i Luna / mi-au ]inut cununa; / brazi }i p@ltina}i / i-am avut nunta}i; / preo]i – mun]ii mari, / paseri – l@utari, / p@s@rele mii / }i stele – f@clii...!



'iiiiiiijiiiiiii+Conceptul de sublim a fost abordat chiar din

antichitate, ^n «Tratatul despre sublim»; dar contribu]iile cele mai importante la dezvoltarea teoriei sublimului s-au ^nregistrat ^n ultimele trei secole, dator$ndu-se lui Nicolas Boileaux (1636 – 1711), Edmund Burke (1729 – 1797), Immanuel Kant (1724 – 1804), Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770 – 1831) }. a.

Suprarealism(cf. fr. surréalism; supra- + -realism)

Suprarealismul este un curent literar care s-a înf@]i}at, între anii 1922 }i 1924, ca o a doua fa]@ a medaliei dadaismului rom$no-elve]ian, mondializ$ndu-se pe via Bucure}ti – Zürich – Paris, curent ivit la primul manifest semnat de André Breton }i domin$nd apoi mai „toat@ avangarda“ poeziei din secolul al XX-lea, prin promovarea urm@toarelor principii: (1) exprimarea func]ion@rii g$ndirii „prin viu grai“, „prin cuv$ntul scris“, ori „prin orice alt mod“, ca „automatism psihic pur“ (potrivit „primului manifest“); (2) „dicteul g$ndirii lipsit de orice control al ra]iunii, în afara oric@ror preocup@ri estetice sau morale“; (3) credin]@ „în realitatea superioar@“, „în atotputernicia visului“, „în jocul dezinteresat al g$ndirii“; (4) „în numele primatului incon}tientului“ se deschide lupta „împotriva edificiului artistic al ra]iunii / logicii“, „împotriva formelor sclerozate, institu]ionalizate, ale culturii, ale societ@]ii“ etc.; (5) suprarealitatea (dup@ al



'iiiiiiijiiiiiii+doilea manifest) este un punct al spiritului unde „via]a }i moartea, realul }i imaginarul, trecutul }i viitorul, comunicabilul }i incomunicabilul, ceea ce este sus }i ceea ce este jos“etc. înceteaz@ s@-}i mai releve contradic]iile, „împ@c$ndu-se“; (6) cultivarea „violen]ei constant-universale“, „a revoltei absolute“, „a nesupunerii totale“; (7) „refuzarea tradi]iilor, precursorilor“ etc.; (8) o imperioas@ „ocultare profund@, veritabil@“ ; (9) „dezintegrare“ prin „dereglarea sim]urilor, halucina]ie voluntar@“ }i „spargerea universului“; (10) recristalizarea fireasc@ de dup@ „dezintegrare“; etc.

Procesele de „dezintegrare“, totu}i, sunt urmate (logic / dialectic), „dup@ aceia}i suprareali}ti“ (dar „mai pu]in declarat“), de realc@tuirea unui univers nou / proasp@t, «prin „scrierea automat@“, „delirul“ metodic, „umorul obiectiv“ }i „umorul negru“, prin exerci]iul voin]ei de metamorfoz@, descoperirea „obiectelor suprarealit@]ii“, explorarea fenomenelor onirice», revelarea z@c@mintelor «incon}tientului cosmic», crearea de «noi modalit@]i de comunicare» (DTL,

428), ^ngem@narea }tiin]elor }i artelor ^ntru „revolu]ionarea existen]ei umane“. %ntre cei mai de seam@ reprezentan]i ai suprarealismului predomin@ poe]ii, raliindu-li-se }i c$teva nume geniale din perimetrul artelor plastice: Guillaumme Apollinaire, Louis Aragon, Antonin Artaud, P. Benjamin, Geo Bogza, André Breton, Salvador Dali, Paul Eluard, Max Ernst, André Masson, Gellu Naum, Constantin Nisipeanu, Sa}a



'iiiiiiijiiiiiii+Pan@, Stephan Roll, Philippe Soupault, Virgil Teodorescu, D. Trost, Tristan Tzara, Ion Vinea, Ilarie Voronca }. a. (v. supra – avangard@ / avangardism, dadaism, modernism resurec]ional, paradoxism etc.).

Suspans

(cf. fr. / engl. suspense)

Prin suspans (sau suspens) – într-o povestire, într-un roman, într-un spectacol etc. – se în]elege întreruperea pentru scurt timp, ori chiar finalul ac]iunii, pe o stare de tensiune, de sublim, de incertitudine }i curiozitate, de a}teptare încordat@, nutrind în receptor „veritabilul“ catharsis.

Tablou(cf. fr. tableau)

Tabloul este subdiviziunea unui act dintr-o pies@ de teatru, cuprinz$nd o serie de scene petrecute în acela}i decor, în concordan]@ cu o unitate („grada]ie“) tensional@ inconfundabil@ a amplific@rii conflictului, adic@ a desf@}ur@rii intrigii.

%n poezia liric@ / epic@, tabloul ^nseamn@ descrierea, surprinderea unei priveli}ti inconfundabile, memorabile, a fiin]ei, ori un pastel ca „pictur@ ^n cuvinte“, sau fixarea unei „gr@itoare“ configura]ii de elemente. Tabourile pot fi nu numai de natur@, ori de interior, ci }i de ^nfiorare cosmic@, aidoma tabloului c@l@toriei



'iiiiiiijiiiiiii+lui Hyperion ^n centrul poten]ial al lumilor / universurilor, la Scaunul lui Dumnezeu (din celebrul poem «Luceaf@rul»).

Tanka(tanka, „poem scurt“)

Tanka este forma fix@ de poezie, de sorginte clasic-nipon@, format@ din cinci stihuri, însum$nd 31 de silabe, dispuse dup@ „schema sacrei m@suri“: 5–7–5–7–7.

Tanka are ca „p@rinte“ pe Sono Uchida (din secolul al IV-lea); fost-a cultivat@ la curtea imperial-nipon@ aproape un mileniu (cf. VBPoe, 61). %n structurarea micropoemului-tanka se relev@ maeku (sau hokku, în renga), adic@ stan]a prim@ de trei stihuri (din care a rezultat haiku-ul), kiregi, sau cezura, }i distihul cu versuri ^n m@sura 7, tsukeku. Aceast@ form@ fix@ de poezie nipon@ s-a ^nr@d@cinat viguros }i ^n solul literaturii rom$ne; deja exist@ mae}tri-tanka, av$nd „bilet de c@l@torie interna]ional@ Canada – Rom$nia – Japonia“; ne referim mai ^nt$i la poetul rom$n, Dumitru Ichim, autoexilat ^n Canada, unde a publicat admirabilul volum de micripoeme-tanka, «Pas@rea cu }apte aripi» (1993); alt maestru-tanka este marele poet bucure}tean de la Slobozia, {erban Codrin, autorul c$torva capodopere ale genului, publicate ^n volumul «O s@rb@toare a felinarelor stinse» (1997): Cu pumnul de bani / c$}tiga]i pe garoafe / nu cump@r nimic – / doar aceste lum$n@ri / de sufletul florilor (CSfel, 25); Am g@sit Calea / Perfect@ spre Nirvana / de-acum }i de-aici – / plimbare printre m@ce}i / înflori]i în t@cere (CSfel, 38) etc.



'iiiiiiijiiiiiii+Renun]$nd la ultimele dou@ versuri din tanka, adic@ la tsukeku, poe]ii niponi descoper@ micropoemul-kaiku.

Tautologie(fr. tautologie)

Tautologia desemneaz@ o form@ special@ de repeti]ie a unui cuv$nt sau a formelor aceluia}i cuv$nt, cu intona]ie / func]ie sintactic@ diferit@ / asem@n@toare, în aceea}i propozi]ie / fraz@, neaduc$nd nimic nou în comunicare ca „adev@ruri f@r@ con]inut“.

Prin tautologie se subliniaz@ de fapt calitatea / ^nsu}irea unui subiect, a unei situa]ii / st@ri: Apoi c$nd am zis c@ fac, fac ! C$nd merge, merge. C$nd plou@, plou@. Cine-i om, apoi s@ fie om. Copilu-i tot copil. Dac@-i bal, bal s@ fie. De dormit, a} mai fi dormit, dar trebuia s@ plec devreme. De glume], era cam glume]. Eu sunt bun c$t sunt bun. Fierul, c@ e fier, }i tot nu rezist@... Legea e lege. Prietenia e prietenie }i afacerile-s afaceri. [iganu-i tot ]igan }i-n ziua de Pa}ti.

(v. supra – informa]ie tautologic@).

Tematologie(fr. thématologie)

Tematologia este o disciplin@ creat@ în secolul al XX-lea, în cadrul literaturii comparate, care studiaz@ apari]ia }i evolu]ia temelor în



'iiiiiiijiiiiiii+literaturile na]ionale, în întregul literaturii universale.

%ntemeietori sunt considera]i B. Toma}evski, Northrop Frye, Tz. Todorov }. a.

Tem@(lat. / gr. thema, „subiect“; cf. fr. thème)

Estetico-literar-comparatist, tema este un tip, o categorie de emana]ie a realului reflectat ca „fluid“ al sufletului / spiritului, sau al Logosului, dintr-o anumit@ „re]ea de opere-ca-vase comunicante“, cu specii în mai multe literaturi na]ionale, ori chiar în întregul literaturii universale.

Altfel spus – tot din punctul de vedere al esteticii }i al literaturii comparate – o tem@ este o „realitate fundamental@ reflectat@“, sau „o idee nutrit@ de acea realitate fundamanetal@“, dintr-o serie de crea]ii, dar care „se re-na}te“ }i „se dezvolt@“ mereu în chip inconfundabil, original, în fiecare oper@ literar@ „din serie“, sau din „seriile“ ce ]in de sferele altor arte. Dup@ unii cercet@tori, num@rul temelor este „limitat“; ^n realitate, }i num@rul temelor poate fi egal cu num@rul de puncte de pe suprafa]a sferei, a propriei noastre sfere-univers. %n „macrocorol@“, se eviden]iaz@ peste 66 de teme: aburariul / sufletul (1), aerul / v@z-duhul, alienarea, alter-ego-ul / dublul, amorul / „iubirea“ (erosul), apocalipticul, ascensiunea (zborul), Atoatecratorul, avari]ia (tratat@ de Plaut, Molière, Balzac, Delavrancea, C@linescu }. a.), „aventura“, bog@]ia, cataclismul, c@derea în p@cat, „c@l@toria“, ciuma (holera }i alte molime), condi]ia uman@ a geniului (abordat@ de Eminescu, Lermontov,



'iiiiiiijiiiiiii+Schopenhauer, Alfred de Vigny }. a.), cosmogeneza, crima, demonismul, Edenul / Raiul, eroul civilizator, „eterna reîntoarcere“, focul, frumuse]ea, gemenii, geneza, h@rnicia, imacularea, impostura, increatul, infernul, întunericul ve}nic, în]elepciunea, jertfa de întemeiere, „joc“ / „joac@“, lenea, libertatea, limbul, lumi / universuri paralele, lumina / iluminarea, martirul / sf$ntul, metempsihoza, moartea, „natura“, neamul (mancurtismul) / poporul, nemurirea (tinere]ea f@r@ b@tr$ne]e }i via]a f@r@ moarte), non-ens-ul („fant-omul“ / „Omul-Fant@“), nunta (c@s@toria), orfanul, originea (oul / s@m$n]a), Patria, p@m$ntul (]@ranul), personalitatea în istorie, potopul, pregeneza (precosmogeneza), r@zboiul, r@zbunarea s$ngelui, redescoperirea naturii, religia (Biserica), s@r@cia, setea, str@mo}ii, strigoiul, „}coala“, „via]a de ieri }i de azi“, victoria (66) etc. „Tematologii“ – ^ndeosebi, B. Toma}evski (supra) – disting «^n cadrul temei dou@ aspecte: fabula }i subiectul; fabula e ansamblul de motive ^n succesiunea lor de la cauz@ la efect; subiectul este ansamblul acelora}i motive privite nu cauzal, ci drept construc]ie semnificativ@, o construc]ie artistic@.» (DTL, 436).

Teoria literaturii

Teoria literaturii este disciplina care studiaz@ din punct de vedere teoretic „arta cuv$ntului“, eviden]iindu-i: categoriile, criteriile / principiile de crea]ie, curentele, direc]iile fundamentale }i tendin]ele / „mi}c@rile oblice“, figurile de stil, genera]iile de crea]ie (de avangard@ }i tradi]ionaliste), genurile, legile textului literar în perimetrele poeticit@]ii / retoricii, epicit@]ii, dramaticului, actului critic, istoric-literar etc.,



'iiiiiiijiiiiiii+metodele conceperii }i na}terii operei, speciile, stilurile, versifica]ia (prozodia) clasic@ / modern@ etc.

Ter]in@ (ter]et)(cf. it. terzina)

Prin ter]in@ – sau ter]et – se în]elege fie o strof@ alc@tuit@ din trei versuri care au aceea}i rim@ (a – a – a), fie un lan] de strofe de c$te trei versuri, în care primul vers rimeaz@ cu al treilea }i al doilea cu primul vers din strofa urm@toare (a–b–a // b – c – b // c – d – c // d – e – d etc.

Dintre capodoperele literaturii universale, «Divina comedie» de Dante Alighieri este turnat@ ^n ^ntregime, ^n tiparul ter]inei: «Spre-amiaza vie]ii ajuns, f@r@ de veste (a) / m@ pomenii ^ntr- p@dure deas@, (b) / c@ci r@t@cisem calea c@tre creste. (a) // Nu-i chip s@ spun, c@ci prea cumplit m-apas@ (b) / }i m@-nfioar@ g$ndul ei, ce crunt@ (c) / m@-mprejmuia, ce-ad$nc@ }i stufoas@. (b) // Nici ^ns@}i moartea-n chinul ei n-o-nfrunt@; (c) / dar p$n-a spune cum sc@pai cu bine, (d) / de celelalte, amintire, c$nt@. (c) // Intrai ^n codru f@r-a }ti de mine, (d) / c@ci somnu-n s$nge mi-l sim]eam cum cur@, (e) / c$nd m-ab@tui din calea de lumine...»(d) (cf. AligD, 9).

Text(lat. textus, „]es@tur@, ^ntocmire“, „^nl@n]uire“,

„expunere“, „tem@ / subiect“)



'iiiiiiijiiiiiii+Textul este un ansamblu de termeni dispu}i /

armoniza]i în propozi]ii }i fraze, put$ndu-se constitui într-o scriere / oper@, sau „obiect“ care „conserv@ via]a“ }i care poate oferi „citirea istoriei stratificate“, printr-o temporalitate segmentat@ „dialectic“ de semnificat / semnifica]i focaliz$ndu-se dintr-o serie de „practici semnificante“, pe nivel profund (ecritur@), pe nivel intermediar (intertextualitate), pe nivel superficial (lexeme, cuvinte, sintagme, rime, motive etc.) etc.

Defini]iile textului sunt nenum@rate; textul desemneaz@ termenii sau frazele care constituie o scriere / oper@ original@ / autentic@, autonom@; semiologii consider@ textul drept «aparat translingvistic, pun$nd ^n rela]ie un cuv$nt care vizeaz@ informarea direct@ cu diferite tipuri de enun]uri anterioare sau sincronice» (DTL, 438), caracteriz$ndu-se «prin autonomie }i limitare»; structurali}tii consider@ textul drept «mod de func]ionare a limbajului», «o activitate de creare, de producere a sensului» (ibid.), „explorator“ de capacit@]i de func]ionare ale unei limbi, „prelucr@tor de limb@“, o „structur@ cu contradic]ii multiple }i inegale“ (Althuser), ^ntr-un „raport plurivalent cu alte texte“, capabil „s@ germineze“ («Tel Quel») etc. Av$ndu-se ^n vedere diferite criterii, textul este: (1) descriptiv („are ^n baz@ o descriere“), (2) narativ („are ^n temei o nara]iune“), (3) dialogat, (4) dialectal, (5) rotacizant, (6) accesibil /



'iiiiiiijiiiiiii+inteligibil, (7) inaccesibil, (8) poetic / beletristic (literar), (9) nonliterar, (10) }tiin]ific / tehnic, (11) administrativ / juridic, (12) publicistic, (13) ilizibil, (14) hieroglific, (15) epistolar, (16) bilingv / trilingv, (17) agramat, (18) incoerent etc. (cf. CDobMD,

423 sq.).

Text literar

Prin text literar, „în sens curent“, se în]elege un text (desprins) dintr-o oper@ care apar]ine stilului func]ional beletristic (poetic / artistic), iar „în sens larg“, orice text ce ilustreaz@ limba literar@ ca variant@ normat@ }i supradialectal@ a limbii na]ionale.

Textul literar apar]ine fie beletristicii (literaturii culte – v. supra, stil func]ional / beletristic), fie folclorului aflat sub pecetea „artei cuv$ntului“ (ca „oralotext“), cu condi]ia esen]ial@ ca mesajul s@ poarte informa]ie ^n limba literar@, „aspectul cel mai ^ngrijit al unei limbi na]ionale“, „forma cultivat@ a limbii ^ntregului popor, un simbol distinctiv...“ etc.

Scriitori geniali – Tudor Arghezi, Eugen Barbu, Miron Radu Paraschivescu, Nichita St@nescu }. a. – au valorificat estetico-stilistic chiar }i elementele exprim@rii nonliterare, ca, de pild@, argoul, ^n texte literare ce surprind scene verist-memorabile din „pitorescul“ atmosferei de foburg / mahala; Arghezi „integreaz@“, rafineaz@, ori „fluidizeaz@ electrizant“, ^n textul poetic, vocabule }i fraze argotice (care, „desprinse“ }i „reasamblate“ ^n afara textului arghezian se pot oric$nd }i oricum



'iiiiiiijiiiiiii+constitui ^ntr-un „text nonliterar“): «Sf$rrr ! Francul azv$rlit de bob$rnac ^n sus, / Lucind, p$n@ la cruci s-a dus – / {i ^l a}teapt@ ho]ii, roat@, / S@ cad@-ntors pe partea lui jucat@. // – „Nu se prinde ! – strig@ cei cu bei – / Te-am v@zut@r@ c$te}itrei / Cum l-ai pornit !“ – „M@i !“ / – „S@-i saie ochii ?“ – „S@-i !“ // – „Se prinde ! – hot@r$r@ cei cu sici – / Dar, haide ! ^nc-o dat@, dac@ zici. / %ns-acù pe cinci lei, nu pe b@ncu]@... / Vrei, Piele-Lung@ ?“ – „Bine, Pu]@ !“ // A doua oar@, nu }'cum m@-sa a c@zut; / C@ ceata s-a f@cut, s-a desf@cut, / S-a ^nv$rtit, s-a rupt, s-a prins, / De s-a-nnodat din }ase in}i un singur ins. // Du]@ scuip@ s$nge. Irimie / Zace, cu o g@oaz@-n cap }i ^n tichie. / {i c@ut$nd zadarnic s@-l scoale / %l j@luie ca pe psaltichie: – „Vezi, dac@ joci, m@ ! f@r@ parale ?...“» (Tudor Arghezi, «Sici, bei» – ArV, I, 137); cu o m@iestrie similar@ este valorificat argoul }i ^n celebra balad@ cult@, Ric@, de Miron Radu Paraschivescu, inspirat@ de o crim@ interlop@ din mahalaua Obor a Bucure}tiului interbelic: «...{i cum venea ^ntr-o sear@ / senin@, de prim@var@, / un ]igan mai m@run]el / se tot da pe l$ng@ el: / „D@, b@ Ric@, o ]igare !“ / C$nd c@ta prin buzunare, / par}ivul, cu m$na scurt@, / i-a b@gat cu]itu-n burt@. / Ric@ s-a-ndoit ni]el, / da' l-a muclit pe mi}el, / de-a sunat }i baba-n el. // V@ic@real@ mare-n strad@, / au dat to]i buluc, gr@mad@: / s$ngele-i curgea }iroi / ca apa dintr-un butoi. / Toat@ partea muiereasc@ / a s@rit s@-l



'iiiiiiijiiiiiii+oblojeasc@, / dar el nu vroia de loc; / se ]inea doar de mijloc / }i }i-a pus o barz@-n cioc, / a aprins-o }i-a z$mbit: / „Ce-o s@ mor dintr-un cu]it ? / P$n' vin @i de la Salvare, / mai poci s@ trag o ]igare !“ // A}a era Ric@ – tare. // (...) // Ie}ea luna dintr-un nor / ro}ie ca un bujor / }i b@tea un v$nt de sear@, / sub]irel, pe ulicioar@, / ca un pl$nset ^n suspine. // Dar Salvarea nu mai vine... // Ric@ s-a l@sat pe vine / }i s-a-ntins pe ^ndelete, / rezimat de un p@rete. / Craii to]i, de bucurie, / se f@ceau c@ ^l ^mbie: / „Spune, b@, tot te mai doare ?“ / El t@cea cu ochii-n zare. / „Vrei, Ric@, s@ joci barbutul ?“ / Dar el tot f@cea pe mutul. / Una, cum d@dea s@-l frece, / a ]ipat – c@ era rece. / {i c$nd a sosit Salvarea / din el mai ardea ]igarea. // Bate v$nt, lacrim@ pic@, / dup@ inima voinic@ ! / Pl$nge-l, inim@ amar@, / c@ s-a dus ^n prim@var@ / ca o ap@ d-a u}oar@ / }i ca fumul de ]igar@ ! // C$nt@-l, ghiers, }i du-l departe / pe Ric@ – fante de Moarte !» (ParS, I, 212

sq.).

Text nonliterar

Prin text nonliterar, „în sens curent“, se în]elege orice text ce nu apar]ine sferei beletristice, iar „în sens larg“, orice text ce nu apar]ine limbii literare ca variant@ normat@ }i supradialectal@ a limbii na]ionale.

Determinativul nonliterar, dup@ cum se observ@ cu mult@ u}urin]@, este format din elementul prim de compunere savant@, non-, «folosit la formarea unor no]iuni negative, care se



'iiiiiiijiiiiiii+afl@ ^n raport de opozi]ie exclusiv@ cu no]iunea exprimat@ de elementul secund» (DN, 734), element secund ce, ^n cazul de fa]@, este literarul, ceea ce ]ine de literatur@ (beletristic@).

Desigur, este un text nonliterar }i cel ce apar]ine unui „scriitor“ ce ^}i propune ironic / satiric, ori „exhibi]ionist“, utilizarea preponderent@ de nonsemnifican]i / nonsemnifica]i din vreo „sparg@ limb@“, dar }i textul care-i z@mislit „intens-dialectal“ de vreun poetastru; refuz$nd s@-}i ^nsu}easc@ tezaurul liric }i „lec]ia de poezie“ de la Eminescu, Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, Nichita St@nescu, Marin Sorescu }. a., din sf$nta gr@din@ de aur a Limbii Valahe / Dacorom$ne, poeta}trii se cred „geniali ^n dialect“; ei „scriu }i public@“ ^n dialectul macedorom$n, sau arom$n, ori „compun“ ^n dialectul b@n@]ean, moldovean etc.; unor asemenea poeta}tri din Albania, din Macedonia, din Grecia, din Bulgaria, din Serbia, din Moldova, ori chiar din Rom$nia, ce se v@d ca }i „eterniza]i“ ^n istoriile literaturii, li se adaug@ nenum@ra]i in}i „specializa]i“ ca „stric@tori de limb@“, c@ limba-i liantul unui neam prin istorii...

Scriind un Epilog la «Negru pe alb», ^n «P@catele tinere]elor» (1857), C. Negruzzi ^}i d@ seama de sacrul raport dintre semnificant }i semnificat (teoretizat mai t$rziu, prin 1902, de Ferdinand de Saussure), „gluma lui lingvistic@“ dovedindu-se un admirabil text nonliterar: «Punem aici cap@t m@rturisirii noastre,



'iiiiiiijiiiiiii+r@m$n$nd a ne ar@ta restul p@catelor c$nd bhr@sbenios cr@Svaronr de la smtros – rucace pethu}tera] – pnroviac, sunt uflandics meresoc harsomaf. Velsr@mule oicianiir pentru c@ astromatrugal prenfizen subthocenci; otracsiv acum jerave]. LevinA]i hervitot nici odat@ remuval ! Cel bra@tue norsic, era arvromru pasne. Nini gol guvin pintre t@merseC. Trebui dar c@sm@ti]i pnroviae, dalcinor rucace epthrahae rolfrinamu gratamas. Scop montrica kersmet fericire îmdsot csOmirale într-un col mai bhr@svenios.»

Spre a-}i marca }i astfel „ie}irea definitiv@ din proletcultism“, Nina Cassian, poetes@ „de vaz@“ din Rom$nia comunist@ a „obsedantului deceniu“ (1948 – 1958 / 1964), dar }i a anului 1972 (stabilit@ dup@ Revolu]ia Rom$n@ Anticomunist@ din Decembrie 1989, la New York), „a inventat“ limba sparg@ ^n care scrie „fermec@toare sonete de adormit pisicile siameze“: Au înmorit drumatice miloave / sub rocul catinat de nitura}i. / At$]ia venizei de bori m@rga}i... / At$tea alne str@m@t$nd estrave... // Nicic$nd guluiul arfic, bunura}i / n-a tof@rit at$tea nerucoave. / Era pe c$nd cu veli }i alibave / Cozimiream pe-o }ait@ de gopa}i. // Dar azi mai tumn@rie-mi pare stena / Cu care goltul feric m-a cl@uns / {i zura-i ned@, mult elenteena... // Doar vit }i astrichie-n telehuns. / %mi zurnuie sub noafe melidena / {i linful zurnuie, r@uns, pr@uns...

Nu departe de abera]iile Ninei Cassian, se afl@ a}a-zi}ii poe]i, autori de opus-uri ^n dialect ca, de exemplu, cele dintr-o „arm$n-machedunicheasc@ limb$“, considerat@ de „intelighen]ia sud-dun@rean@ / balcanic@“ drept «fundul a limbilor indo-europeane» (StLfund, 3 sqq.); ei nu se afl@ pe acel prag al con}tiin]ei de unde limba literar@ se relev@ drept „aspectul cel mai



'iiiiiiijiiiiiii+^ngrijit al unei limbi na]ionale“, „forma cultivat@ a limbii ^ntregului popor, un simbol distinctiv...“ etc.; „puiziile“ Vanghei Mihanji-Sterghiu, din volumul «Tradzeri» (1992), scrise ^n limba valah@ / dacorom$n@, dialectul macedorom$n / arom$n, graiul shtip (din centrul Macedoniei de azi), sunt „de extrac]ie folcloric@“, „liricele“ acesteia netrec$nd de nivelul compara]iilor de tipul: Peanarga dorlu mi-anv@leashti / Ca p@durea c$nd s-usuc@... («Va mi tornu» – MStTr, 63); un talentat poet este valahul (macedorom$n) Vangheli Dzega (p$n@ la arm$nescul congres din anul 1998, de la Freiburg-Germania, semna Vanghel Zega; dar dup@ ce congresul freiburghez d@ruitu-i-a, gra]ie profesorului dr. V. G. Barba }. a., «Rezolutsie tra scriarea arom$neasc@», isc@le}te: Vangheli Dzega); din p@cate, poezia acestuia este aproape sufocat@, deoarece „^nc@ de la na}tere“, ^n loc de colier, are g$tul ^nf@}urat ^n cordonul ombilical al funiei rugos-dialectale, str$ng$ndu-se tot mai mult cu fiecare pas din priveli}te: Aesti zboar$ aoa, / ... / C$ di mult suntu t$cuti / Nu ari cari s-li zburasc$ / Sh-cu doru tuti s-li-aprind$. («Aesti zboar$ aoa»); Paradisu ! / Cu lilici / Pisti locu gioac$ ! («Desi ?»); Lja-mi di m$n$ / Shi du-mi tu munti. («Greani»); S-dz$tsemu... / Shi s-t$tsemu, c$ funea-i trapt@ / Largu stri simplul sinuru a nostru. (DzegT, 5 sqq.).

Din p@cate, auzim ^n ultima vreme, tot mai des, }i „crea]ii“ nonliterar-argotice, ori „maneliste“, }i la nordul Dun@rii, de la capitala Bucure}ti „la vale“, dar }i-n toate p@r]ile noastre: «– De unde-o avea, m$nca-te-a}, @sta, at$]ia



'iiiiiiijiiiiiii+bani, c@ adida}ii @ia s$nt ca nimica de 50 de parai, i-am v@zut io cu ochii mei ^n vitrin@ p@ Victoriei !... / – P@i nu s@ l@uda el, b@i, c@ unchiu-su e ba}tan ^n America ?!...»; ori: «B@ga-mi-a} pe g$t m@laiu', / Digulai-digu, digulaiu, / T@t liceu' m@ culcaiu, / Digulai-digu, digulaiu, / {i c$nd s-apropié Bacu, / Digulai-digu, digulaiu, / Pleo}c ! – dirigu }i babacu', / Digulai-digu, digulaiu...!» etc.

Tip(lat. typus; cf. fr. type)

Prin tip este desemnat personajul ce întruchipeaz@ „în cel mai bun mod“, „complex“, „cu for]@ expresiv@“, at$t caracterele / tr@s@turile indivizilor dintr-o categorie / serie, rod al stiliz@rii unor „elemente generale ale comportamentului uman“, c$t }i tr@s@turi proprii, unice, originale, f@c$ndu-l memorabil, inconfundabil, în fa]a tuturor celorlal]i din serie, ceea ce-i justific@ rostul, fiin]area estetico-literar@.

Tipurile literare sunt nenum@rate (noi prezent$nd aici doar 55): apaticul, arivistul, artistul, boierul „urbanizat“ / „monden“, boierul vechi / autohton, boierul venetic, burghezul, c@ut@torul-de-adev@r, c@ut@torul-de-dreptate, ciocoiul, colericul, copilul n@zdr@van, copilul-demonic, copilul-harnic, copilul-minune, copilul-s@rac, copilul-zeu, cotoroan]a (avarul-feminin, sau „baba absolut@“), criminalul-^n-serie, directorul }colii, disimulatul, flegmaticul, fratele



'iiiiiiijiiiiiii+vitreg, g$ngavul-politic, grobianul, impostorul, incestuosul, indecisul, infatuatul, inspectorul, mo}ierul, mucalitul, narcisistul, orfanul, patronul, poli]aiul, politicianul-demagog, proletarul, proprietarul casei, prostovanul, provincialul, s@racul, savantul, sclavul, senilul, slujitorul-viclean, tat@l-avar, t$rgove]ul / t$rgovea]a, tip-expresionist-^ntruchip$nd-ideea-de-biseric@, tip-expresionist-^ntruchip$nd-ideea-de-curent-religios (bogomilismul), tip-expresionist-^ntruchip$nd-ideea-de-me}ter-de-geniu, tip-expresionist-^ntruchip$nd-ideea-de-seism / cataclism tectonic, tipul-grotesc, tr@d@torul-specializat, tuberculosul, ]@ranul etc. Astfel de tipuri fac obiectul de cercetare al tipologiei literare (infra).

Tipologie literar@(cf. fr. typologie)

Tipologia literar@ este o ramur@ a teoriei literaturii care studiaz@ diversitatea de personaje din literatura universal@, evolu]ia lor }i a „rela]iilor“ stabilite între ele, în func]ie de diferite doctrine estetice, rostul }i capacitatea lor în „producerea“ catharsis-ului, stabilirea claselor de tipuri literare (adic@ a tipologiilor: tipologia arivistului, avarului, demagogului, grobianului, încornoratului etc.) etc.

Marea revolu]ie tipologic@ este ^ncercat@ de expresionismul care aduce ^n oper@ / scen@ personaje ^ntruchip$nd concepte / idei, ca, de



'iiiiiiijiiiiiii+pild@, Lucian Blaga, ^n drama «Me}terul Manole»: un tip ^ntruchip$nd ideea de curent religios, bogomilismul (Stare]ul Bogumil), un tip ^ntruchip$nd ideea de me}ter de geniu (Manole), un tip ^ntruchip$nd ideea de biseric@ (Mira), un tip ^ntruchip$nd ideea de seism / cataclism tectonic (G@man) etc. Frecvente sunt }i tipurile psihologice: colericul, apaticul, flegmaticul etc.; sunt }i tipuri memorabile din perspectiva sociologiei: boierul-de-ba}tin@, boierul-monden, boierul-venetic, burghezul, haiducul, latifundiarul, proletarul, ]@ranul etc.; prezint@ interes }i tipurile etnice: albanezul, balcanicul, bizantinul, chinezul, evreul, gasconul, grecoteiul, japonezul, maurul, muscalul, olteanul, rusul, sco]ianul, ]iganul, valahul etc.; desigur, nu mai amintim arhicunoscutele tipologii ale clasicismului: tipologia avarului (la Molière, Balzac, Delavrancea, C@linescu), arivistului, c@ut@torului de adev@r (Oedip, Hamlet }. a.), tipologia c@ut@torului de dreptate „istoric@“, sau „burghezo-democratic@“ ({tefan cel Mare, Vlad [epe}, Gelu Ruscanu }. a.), tipologia ^ncornoratului etc.

Titlu(lat. titulus, „inscrip]ie“, „semn“, „denumire“, „drept“)

Titlul este cuv$ntul, sintagma, ori, mai rar, propozi]ia / fraza, care func]ioneaz@ ca „nume propriu“ în „cartea de identitate“ a fiin]@rii unui text destinat cicuitului „f@r@ frontiere“ în lumea Logosului.



'iiiiiiijiiiiiii+Un titlu „bine ales“ ca s@ stea ^n fruntea

unui articol, a unui studiu, a unei c@r]i, a unei sculpturi, picturi etc., rezum@, sugereaz@, oglinde}te ca esen]@, holografic, „^ntregul“ at$t dinspre „fa]a-oper@“, c$t }i dinspre „chipul-creator / autor“; el se comport@ „etimologice}te“ ca „semn“ / „marc@“, „pecete“, „inscrip]ie“, „etichet@“ etc. %n cumplitele vremuri de cenzur@, titlurile dintr-o cultur@, la o cercetare de suprafa]@ a stilurilor func]ionale, ^ndeosebi a celui beletristic }i a celui publicistic, par a fi „ve}tejite“; la o cercetare atent@ ^ns@, se observ@ }i marile rafin@rii stilistice – pu]ine, desigur, dar incandescente –, angajate de autori ^mpotriva cenzurii; izb$nzile apar]in numai autorilor militan]i, ^nzestra]i cu talent / geniu, cu superioar@ capacitate intelectual@ fa]@ de cenzorii ce, ^n Rom$nia anilor 1965 – 1989, aveau alese studii universitare }i „^nalte specializ@ri“ postuniversitare. %n ciuda cenzurii, exist@ }i nenum@rate cazuri de scriitori ce, ^n jocul „de-a }oarecele-autor }i cenzura-pisic@“ (exercit$ndu-se „direct“ prin redactorul de carte), au reu}it s@-}i impun@ titlul dorit; Ilie Rad, ocup$ndu-se de cenzura comunist@ ^n perimetrul titlurilor de c@r]i, ne ^ncredin]eaz@: «...cartea lui Nicolae Balot@, „Literatura absurdului“ (1971), s-a numit ini]ial „Lupta cu absurdul“, ceea ce putea fi o aluzie discret@ la absurdul epocii comuniste. Romanul lui Romulus Guga, „Nebunul }i floarea“ (1970), s-a intitulat



'iiiiiiijiiiiiii+„Iisus }i ceilal]i“ (titlu care a r@mas imprimat ^n subsolul unora din paginile interioare ale c@r]ii). Desigur, ^ntr-un stat ateist, un asemenea titlu religios nu mergea.» (RadSt, 102). „V$n@toarea de vocabule“ din sfera religiei se desf@}ura }i mai acerb ^n 1988, c$nd autorul prezentului dic]ionar a reu}it s@ publice, ^n ciuda cenzurii, al }aptelea volum de versuri, Verbul de m@rg@rint, la Editura Facla (director: Ion Marin Alm@jan; redactor: Marcel Tolcea), din Timi}oara; chiar dac@ distinsa cenzur@ ^mi t@iase versuri cu metafore ca «m$n@stiri de polen», «fotonii-preo]i» etc., ^n ceea ce prive}te titlul, «Verbul de m@rg@rint», desemn$nd, de fapt, „M$ntuitorul de m@rg@ritar“, a reu}it s@ ^n}ele vigilen]a „ochiului de ghea]@ al inimii“ executantului ceau}ist, chiar dac@ se }tia c@, la cre}tinii catolici, Verbul (Le Verbe) ^nseamn@ Iisus Hristos (Isus Cristos / Christos – cf. «Dic]ionar francez-

rom$n», Bucure}ti, Ed. {tiin]ific@, 1967, p. 810). Holopoemul «Noul Turn Babel» (pe care l-am scris de prin mai 1965 }i p$n@ ^n 24 ianuarie 1967) are o istorie interesant@, direct-propor]ional@ cu polivalen]a sa lirico-semantic-sincretic@, „^n }apte nuclee“; ^l reproducem }i pentru a ilustra faptul c@ titlul – Noul Turn Babel – este sintagma care func]ioneaz@ ca „nume propriu“ în „cartea de identitate“ a fiin]@rii acestui poem trecut prin cenzurile a peste dou@ decenii de totalitarism ceau}ist: ...%N

ULTIMA STARE A MATERIEI...: Cer striat al sfintei mele ciuperci, / miriapozi c$t fulgerele – }i-acelea}i / furnici de crom, / }i spuma laptelui, printre argele,



'iiiiiiijiiiiiii+/ }i nuferii negurii / pe limba vine]ie a norului de duminic@, / }i-aceia}i fotoni din lanternele zeilor / interfereaz@ spre ce]os periciclu, / printre corturi vremuite, intrate-n iz$n@, / s@ trec v@mile ierbii / ^n ultima stare a materiei... // ...CUIE DE-ARAM~

COCLIT~...: Apele-mi c$nt@ ^n fluiere lungi, de piatr@, / fulgere se-ncaier@-n cutii solide, ermetice, / meridianele trec / prin inimile de aur ale Muntelui, / unde bubuie s$ngele, / zidari escaladeaz@ ceruri / pe scripe]i fic}i, de soare, pe rotile de lun@, / printre heliocentrice reptile – / mu}chii le zv$cnesc pe mandibule }i parietale, / circul@ pe liniile de tramvai ale tibiilor / f@r@ s@ bage ^n seam@ / semafoarele macilor din rotule; / zidesc umbrele so]iilor / care nu mai vin cu m$ncare prin ploi cu spume; / t$mplarii r@stignesc ^n ferestre fecioare, / b@t$ndu-le-n s$ni cuie de-aram@ coclit@... // ...STELELOR

GRAVIDE...: Pajuri supersonice cu mii de inimi }i aripi / car@ mun]ii-n gheare, la st@vilarele umbrei, / poart@-mi deschid, spre Salmo}, / printre coloanele unui infinit p@duros, de uraniu, / de-a lungul oului p@s@rii cu strig@t ^nalt, r@scolitor, / deasupra cerbilor, unde constela]ia sevelor / urc@-n brazi cu p$ine }i lapte; / de la pupitre de comand@, / sondorii, minerii, geologii, medicii abisului / iau pulsul }i temperatura planetelor; / g@rile curcubeielor / salut@ entuziaste, pe geamanduri, viitorul torid; / poe]ii poart@ colivii cu granguri de crom – / trimit stoluri, jerbe de fluiere, / ^naintea catargului ce duce-n galaxii de



'iiiiiiijiiiiiii+narcise / cocori]a din craniul piramidei; / galactopitecantropii / fac respira]ie artificial@ la nou@ argele, / ^mpl$nt$ndu-}i arterele-n c$mpuri magnetice, / dirijeaz@ a}trii sterpi / ^n orbitele stelelor gravide... // ...TRADI[II SOLARE

ABORIGENE...: Prin megafoane intergalactice / se-aude ultimul ordin de zi: / «P$n@ la terminarea zidirii prea-nt$rziate / a Turnului Babel, / conform %naltului Plan de Perspectiv@ Cosmic@, / n-ave]i voie s@ r@m$ne]i ^n urm@ ! / Chiar dac@ inima v@ p@r@se}te / }i-i penurie de combustibili, / ori de lumina noastr@ cea de toate zilele: / trimite]i-v@ scheletele-nainte ! / Nu v@ l@sa]i am@gi]i / de luxuriante z@pezi, de muzici ^ngere}ti ! / Nu v$na]i / forfotitoare p@s@ri de cea]@ / cu-aripile-nh@mate la carul tragic...!» / Lumin@ sublim@ ]$}ne}te din ochii savan]ilor / apleca]i asupra tainelor ce-}i arunc@ ancorele / ^n porturi terestre-radare, / cu invita]ii de nunt@ }i de botez / de pe insulele fertile numite Alfa-Centauri, / ^n sunetul unor tradi]ii solare aborigene... // ...%N

VREME CE MUN[II SE OU~...: %n Spintec@-Norul, ^n fa]a oglinzilor, / ^n Spintec@-Aurul, pe mese de por]elan, / stau la dispozi]ia copiilor / vaci de sticl@ rumeg$nd luminoasa iarb@ – / ugerele-s doldora de lapte. / M@ cuprind / fotonice bra]e de entuziasm / din ochii m@run]i ai r@c@neilor – / ^ntruchip@ri dorin]elor vegetale / c$nd holde m@noase sorb torente de-ozon / prin ploi albastre de ioni, de sunete calde. / Moa}tele martirilor-sfin]i / ^nviaz@-n mustul plaiurilor, / ^n s$ngele nestatornicilor navigatori / prin por]ile uraniului



'iiiiiiijiiiiiii+domestic. / Pe Calea Lactee trec ultimele / autocisterne galbene cu steaguri negre. / Clopo]ei se zbat / sub z@pezile ochilor mei – / }i Salmo} m$ng$ie cu }apte degete / domni}oara de Floarea-Soarelui / ^n vreme ce mun]ii se ou@...! // ...DIN EL %NSU{I...: Carele serii se retrag / ^n cerul dedesubt, ^mpodobit / cu piei de soboli scurm$nd ^nc@ apusuri. / Turnul celest respir@-n f$nt$ni, / }i-n balcoane / flutur@ cearceafuri ^nstelate, / lumin$ndu-]i calea spre mine: / po]i veni / s@-mi speli osemintele-n fl@c@ri ! / Turnul, noul Turn Babel, / gheizer cu p@s@ri-phoenix, / putere a zborului din proprie cenu}@, / chiar dac@-l sugrum@ lujerii stelelor – / r$m@ t@iat@ peste mijloc, / iar@}i t@iat@, / continu$ndu-}i expansiunea / ^n toate direc]iile / p$n@ nu se mai vede / din El ^nsu}i... // ...%NAINTEA %NCEPERII

AUTODEVOR~RII, SINISTRA...: Cas@ ne este / sublimul arbore cosmic, / noul Turn Babel – / }i nu cunoa}te dec$t doi timpi: / devorarea }i autodevorarea. / Dar acum, iubito, / e ziua a }aptea: / autocontemplarea, ^nc$ntecul se cuvin / ca un iepure de p@p@die / pe harfa c$mpiei de rosa canina – / numai de n-ar ^ncol]i prea iute ^n mine / cancerul fotonilor, / c@ nici un fruct nu mi-a fost oprit / }i singura moral@ admis@ a fost a bunei lumini – / fereastr@ ^n moarte, / ^naintea ^nceperii / autodevor@rii, sinistra... Pe la ^nceputul lui februarie 1967, am trimis «Noul Turn Babel» }i ^nc@ un poem («Destina]ii confiden]iale») criticului Vl. Streinu,



'iiiiiiijiiiiiii+pe adresa redac]iei revistei bucure}tene «Luceaf@rul», unde sus]inea s@pt@m$nal rubrica «Distinguo». De}i modernismul resurec]ional era ^n plin av$nt, m-au surprins totu}i promptitudinea r@spunsului dat de marele critic }i generozitatea aprecierilor de sub titlul «Ghiocei», din «Luceaf@rul», num@rul din 18 martie 1967; despre «Noul Turn Babel», sublim@ metafor@ a absurdit@]ii construc]iei societ@]ii socialiste multilateral dezvoltate, sortit@ e}ecului, dup@ cum dovedit-a istoria, ^n anul 1989, desigur, cu pruden]@, marele critic scrie: «Imaginea arbitrar@, dar uneori }i revelatoare, rota]ia timpilor }i a spa]iilor ^ntr-un v@lm@}ag obscur, de}i pe alocurea constelat, propulsia liric@ neobosit@, av$nd totu}i ca punct de gravita]ie din nou p@m$ntul dacic, s$nt de asemenea de re]inut din Noul Turn Babel. De data aceasta, o lume de me}teri-schelete, zidari, dulgheri }i salahori, nesupraveghea]i de nici un arhitect, construiesc turnul, care e poate al unei sublime absurdit@]i. %n am$ndou@ poemele, gestul liric larg, expresia vociferant@ }i haotismul impresiilor par s@ provin@ din declama]ia super-hugolian@ a lui Lautréamont, dup@ cum, de la noi, Constant Tonegaru este prezent ^n ton, ^n fantasticitatea reprezent@rilor }i ^n recuren]a apostrofei.» (SPcl, IV, 92). Pentru secven]a a IV-a, ...Tradi]ii solare aborigene..., unde s@geata ]inte}te clar discursul dictatorului, cenzura nu a permis publicarea holo-poemului ^n volumele: «Munte» (Bucure}ti, Ed. Eminescu, 1972), «%nc$ntece» (Buc., 1979),



'iiiiiiijiiiiiii+«Zoria» (Buc., Ed. Cartea Rom$neasc@, 1980), «Lilium breve» (Buc., Ed. Eminescu, 1981), «Peregrinul ^n azur» (Craiova, Ed.

Scrisul Rom$nesc, 1984); dar dup@ 17 ani de la semnalarea de c@tre Vl. Streinu, holopoemul «Noul Turn Babel», integral, a v@zut lumina tiparului ^n revista «Transilvania» (Sibiu – redactor }ef:

Mircea Tomu} –, anul XIII / XC, nr. 6, iunie 1984, p. 30 sq.); ^n volumul «Verbul de m@rg@rint» (1988), cenzura a admis doar publicarea secven]ei a 6-a, «...din El ^nsu}i...», dar numai sub titlul «Carele serii...». Din istoria titlurilor de c@r]i supuse cenzurii ceau}iste, Ilie Rad ne mai dezv@luie: «Acela}i lucru s-a ^nt$mplat }i cu lucrarea lui Mircea Iorgulescu, Marea tr@nc@neal@, devenit@ Eseu despre Caragiale (reeditarea postdecembrist@ a restabilit titlul ini]ial). Filmul lui Sergiu Nicolaescu, consacrat lui Mircea cel B@tr$n, s-a numit Mircea cel Mare. Ideologii regimului }i-au dat seama c@ doar Nicolae Ceau}escu putea fi asociat cu un asemenea calificativ, astfel c@ titlul filmului a fost cenzurat, r@m$n$nd doar Mircea. %n fine, piesa lui Teodor Mazilu, Pro}tii sub clar de lun@, a ap@rut pe afi}e doar ^n varianta Sub clar de lun@, pentru ca nu cumva cineva s@ fac@ vreo leg@tur@ ^ntre „pro}ti“ }i „iubi]ii conduc@tori“ ai Rom$niei...» (RadSt, 102). Deosebit de interesant@ – „^n materie de titlologie“ – este }i bogata tipologie a titlurilor, din care semnal@m: titlul clasic (sau tradi]ional – care atrage aten]ia receptorului asupra con]inutului: «Ciocoii vechi }i noi sau ce na}te din pisic@ }oarici m@n$nc@» de N. Filimon), titlul-citat



'iiiiiiijiiiiiii+(«%. P. S. Bartolomeu Anania: „Biserica nu va face politic@, ^ns@ va ajuta ca politica ]@rii s@ fie f@cut@ de cei mai buni“ – apud RadSt, 107), titlul-derutant («Ozeneul din P@durea Verde»), titlul-pancart@ («Mohora }i cu Verde] / Au un viitor m@re] !»), titlul-parafraz@ (dup@ un proverb / zical@: «Cine compenseaz@ azi un ou, m$ine compenseaz@ un bou» – apud RadSt, 110; «Apa trece, bivolii r@m$n», «Unii tot cu sapa, al]ii tot cu mapa» etc.), titlul pseudo-încriptat («M$n@stirea Secu», t$lm@cindu-se ^n „m$n@stirea securit@]ii ceau}iste“, ^n „colaborarea ^ntre clerici }i securi}ti“ – cf. RadSt, 106; «Pedeserizarea ]@rii» – de la ini]ialele partidului de guvern@m$nt: PDSR) etc.

Topos(gr. topos, „loc“)

Din perimetrul structuralismului, prin topos este desemnat@ o „configura]ie stabil@“, alc@tuit@ din mai multe motive (motivele fiind considerate „cele mai mici particule ale materiei tematice“, cele mai mici unit@]i semnificative ale textului, care „cimenteaz@“ succesiunea epic@, temporal@ }i cauzal@ a evenimentelor).

Toposul structuralist „se înrude}te cu motivul folcloric“; «unii topoi caracterizeaz@ întreaga literatur@ occidental@ (E. R. Curtius a cercetat „lumea r@sturnat@“, „copilul b@tr$n“ etc.), al]ii sunt caracteristici unui anumit curent literar» (DTL,

286).

Totimo}ism



'iiiiiiijiiiiiii+ (de la litera thothymos / totimo}, – T – , din alfabetul pelasgo-

daco-thracic / dacorom$nesc-arhaic, simboliz$nd „sacrul ^ntreg cosmic“, pe Samasua / Samo}, Dumnezeul

Cogaionului / Sarmizegetusei, + suf. -ism)

Totimo}ismul este alitera]ia care const@ în repetarea „obsesiv@“ a lui t (totimo}), îndeosebi, ca sunet (liter@) ini]ial(@), p$n@ la „induc]ia semantic@“ a simbolului, a lui Dumnezeu ca sacru întreg cosmic din care dacii, „epo]i“ în Zalmoxianism, considerau c@ fac parte (cf. CDCD, 141 sqq.).

Cel mai interesant totimo}ism ^l ^nt$lnim ^nc@ din orizontul anului 400 d. H., la str@rom$nul Aethicus Dun@reanu (d'Ister), ^n lucrarea transmis@ p$n@ ^n zilele noastre, Cosmografia: «Unde parabolam enigmatibus suis adsumptam ait: Terrorem terribilem, tot terrarum trivialis torghinavi (Trim)arcem, turma tergiversantium titillat, turgentium titubata tela tandem trutinata, tritura toracem tacto mucronis. Trimarcia, Thafros, Alces tumultuantes tantila tenus turma tyronis temporum. Tura tantopere Tulchus triararum tonantium tenit, Malancinorum titanistria telora Murginum.» (AethC, 162 sq.; cf. VAeth, 42 / CDCD, 143).

Tradi]ie(lat. traditio, „transmitere“)

Tradi]ia înseamn@ tot ce se transmite de la o genera]ie la alta, în cadrul clanurilor / grupurilor, p@turilor, claselor sociale, popoarelor, na]iunilor etc., ca ansamblu / totalitate de c@r]i, comori, credin]e, cutume, datini, idei, mesaje artistice,



'iiiiiiijiiiiiii+moravuri, obiceiuri, structuri }i mijloace de expresie, tezaure (aur@rie, argint@rie, nestemate) etc.

Tradi]ionalism(cf. fr. traditionalisme)

Tradi]ionalismul desemneaz@ – în art@ / literatur@ – ata}amentul fa]@ de valorile trecutului, sau tradi]ionale, „negarea“ procedeelor, a tendin]elor }i a valorilor moderne / moderniste.

%n literatura cult@ rom$n@, tradi]ionalismul s-a manifestat ^n mod deosebit la sf$r}itul secolului al XIX-lea, ca rea]ie antiparnasian@ }i antisimbolist@ etc.

Fire}te, celebra querelle des anciens et des modernes, din 27 ianuarie 1867 ^ncoace (de c$nd Ch. Perrault a rostit la Academia Francez@ poemul Le siècle de Louis le Grand, prin care proclama superioritatea contemporaneit@]ii fa]@ de antichitate, a modernului / „modernismului“ fa]@ de clasic / „tradi]ionalist“), prive}te }i ultimul secol, cum }i pe cele din viitorul literaturii rom$ne / universale. „G$lceava“ / „cearta“ vizeaz@ eterna „delt@ a artelor / }tiin]elor“, c@ci ochiul devenirii – indiferent de voin]a arti}tilor – r@m$ne mereu, nostalgic-a]intit ^n limpezimile dinspre izvoare, ^n aria unde se arat@ inefabila lucrare a profundei re]ele de vase comunicante dintre filonul „mereurit-modern“ / „modernist“ }i cel „permanent-clasic“ / „tradi]ionalist“. Cercet$nd cu aten]ie }i spiralele galaxiilor literare, ^n



'iiiiiiijiiiiiii+p@relnica }i prea-repedea lor rotire de la „r@s@rit“ la „apus“, avem pl@cuta surpriz@ s@ constat@m c@, ^ntr-adev@r, ceea ce se arat@ ast@zi modern / „modernist“ se ^nf@]i}eaz@ peste veac destul de clasic / „tradi]ionalist“, gra]ie superbei lucr@ri a verbului a deveni, numit@ }i „clasicizare“; ceea ce „se ^nvultura“ la ^nceputul secolului al XX-lea drept „modernism“ arghezian, bacovian, blagian, barbian etc. se relev@ acum, dup@ „^nchiderea“ mileniului secund, drept „clasicism“ / „tradi]ionalism“ arghezian, bacovian, blagian, barbian etc. Dintotdeauna, ^n arte, ^n poezie ^ndeosebi, tradi]ionalismul pare a semnifica „negarea“ valorilor, a procedeelor }i a tendin]elor moderne / „moderniste“, „negare“ calificat@ de „adversarii violen]i“ drept „politic@ reac]ionar@ cultural@“, „conservatorism nociv“ etc.

„Modernistul“ E. Lovinescu observa dup@ primul r@zboi mondial (1914 – 1918), veridic desigur, c@ «procesul de emancipare a conceptului estetic din simbioza „culturalului“, sub cele dou@ forme ale etnicului }i eticului, dezl@n]uit cu at$ta violen]@ la ^nceputul veacului este pe cale de a se des@v$r}i ^n con}tiin]a artistic@ a scriitorilor; dac@ sub forma lui agresiv@ }i exclusiv@ s@m@n@torismul ca }i poporanismul au devenit inactuale, nu ^nseamn@ ^ns@ c@ spiritul ce le ^nsufle]ea nu tr@ie}te }i azi sub alte forme potrivite momentului istoric; ^n definitv, cele dou@ for]e prezente ^n orice literatur@ }i ^n orice epoc@, spiritul creator de ^nnoire }i spiritul de conservare, d@inuiesc, cum



'iiiiiiijiiiiiii+era }i natural, }i se grupeaz@ ^n jurul a dou@ mi}c@ri }i a dou@ reviste principale, G$ndirea }i Sbur@torul, sub numele de tradi]ionalism }i modernism...» (LScr, 6, 46; s.n.). A}adar, pentru literatura rom$n@ din primele decenii ale secolului al XX-lea, ^n sens restr$ns, prin tradi]ionalism se ^n]elege ^n primul r$nd: s@m@n@torism, poporanism }i g$ndirism.

Chiar dac@ lirica rom$neasc@ dintre anii 1960 / 1965 }i 1989 / 2000 st@ sub pecetea cvasi-general-modernist@, criticii literari au relevat }i c$teva elemente „tradi]ionaliste“, ^ntruc$t, dup@ cum sublinia }i Ion Pop, chiar ^n perioada ce a urmat „obsedantului deceniu“ stalinist-cultural al ruperii de trecut, c$]iva interesan]i creatori «aduc ^n poezie o sensibilitate tipic „rural@“, un depozit de experien]e suflete}ti crescute din ambian]a spiritual@ a satului, cu tot ceea ce o astfel de zon@ de sensibilitate presupune; mai ^nt$i Nicolae Labi}, apoi Ion Gheorghe, Ioan Alexandru }i, oarecum ^n umbra lor, Gheorghe Pitu] ori George Alboiu continu@ ^n crea]ia lor acel „sentiment al p@m$ntului“ caracteristic, cu conflictele }i tensiunea pe care o implic@ orice moment de tranzi]ie, nu lipsit de disloc@rile }i rupturile cele mai dramatice; descoperirea realit@]ii „citadine“ atrage uneori atitudinea jubilatorie, generat@ de spectacolul marilor comunit@]i, al agita]iei unei lumi fascinate prin dinamic@ }i intensitatea tr@irilor, dar nu mai pu]in determin@ un anume (cunoscut }i el, din



'iiiiiiijiiiiiii+tradi]ia liricii noastre) sentiment de „^nstr@inare“ ori de nostalgie a „originilor“» (PPg, 34).

Criticul literar Mircea Tomu}, abord$nd «ardelenismul poeziei lui Ion Brad», semnaleaz@ la respectivul poet «fidelitatea fa]@ de tiparul provincial tradi]ional» (TILP, 179); acela}i critic mai relev@ ^n poezia lui Ion Horea, pe l$ng@ „^nsu}irea poliedric@ a versului“, cu „fe]e“ hora]iene, bucolice / idilice, apolinice etc., un «corespondent ^n Priveli}tile lui Fundoianu, ^n sonoritatea lor consistent@, obsedant@ prin inspirata asociere a principiului riguros metric cu disponibilit@]ile expresive ale licen]ei, ^n con}tiin]a profund@, dincolo de limitele individualului, a permanen]ei }i continuit@]ii, ^n tema simbol predominant@, p@m$ntul, }i, aspectul de care ^n clipa de acum a analizei avem nevoie, ^n chinuitoarea }i niciodat@ absenta ispit@ de a tr@da formula predominat@.» (TILP, 199 sq.); tradi]ionalism voiculescian este eviden]iat }i la Constan]a Buzea: «%n modul cum autoarea implanteaz@ imaginea ^n articula]ia precis@ a versului, ^n func]ia ei muzical@, dar }i ^n mecanismul imaginii ^ns@}i, mecanism ce sconteaz@ pe balansul }i transferul de semnifica]ii dintre abstract }i concret, ^n fine, ^n rolul rezervat elementului naturist, pornit de la valoarea de simpl@ nota]ie }i ajuns la aceea de factor al unei viziuni animiste, Constan]a Buzea ^l continu@ pe Voiculescu» (TILP, 216); „o coordonat@“ a poeziei lui



'iiiiiiijiiiiiii+Petre Stoica, ^n «spa]iul unic al copil@riei», al «vechiului t$rg din Banat», se relev@ ^ntr-o interesant@ vecin@tate Pillat-Fundoianu (cf. TILP, 232).

„Modernizarea“ tradi]ionalismului se ^nregistreaz@ }i la poe]ii „promo]iilor“ din ultimele dou@ decenii ale secolului al XX-lea; ^n acest sens, dr. C. Michael-Titus (Londra) semnaleaz@, ^n mai 1985, un manifest literar al paradoxismului „lansat“ de Ion Pachia Tatomirescu, o dat@ cu placheta Peregrinul în azur (v. supra – manifest), manifest ce sugereaz@ }i o imperioas@ „^nnoire a tradi]ionalismului“; ^n anul urm@tor, C. Michael-Titus remarca la autorul respectiv: «Ion Pachia Tatomirescu face ^nc@ parte din categoria „tinerilor poe]i“; ^n versuri, acest scriitor rom$n din Banat urmeaz@ calea modernismului imagist care permite ^mp@carea poeziei rom$ne contemporane cu „ars gratia artis“» (MTM, 27); peste numai trei ani, ^ntr-o cronic@ literar@ la Verbul de m@rg@rint de I. P. Tatomirescu (1988), dr. C. Michael-Titus, eviden]iaz@ dinspre «(...) mal du ciel – dorul de cer –

la poe]ii europeni. %n acest sens, da, ^l ^n]eleg pe poetul Ion Pachia Tatomirescu, c@ci ^n felul ^n care se exprim@ el ^n lumea poeziei nu s-au exprimat }i nu se exprim@ dec$t cei ce au dorul de cer. Cerul lui Ion Pachia Tatomirescu pare s@ fie forma variat@ sub care se prezint@ o defini]ie sau un sens oarecare ^n mintea poetului ^n stare de „revela]ie“, cum spuneau poe]ii hermetici florentini. De}i afirma]ia mea ar putea s@ par@ cam abstract@, eu g@sesc c@ ea este perfect



'iiiiiiijiiiiiii+ilustrat@ de poemul Despre pas@rea adev@rului, primul poem din volumul Verbul de m@rg@rint, pe care ^l am ^n fa]a mea: Pas@rea adev@rului / cu stea de rubin în plisc a venit / în bradul din sufletul meu – / }i-au înmugurit gr@dinile vocalelor, / }i-au înflorit zorile substantivelor, / }i-au rodit livezile verbului a fi / mai sus de taifun }i de grindin@... Acest poem ]ine loc de prefa]@ dar este ^n acela}i timp }i un fel de confesiune pe care autorul o face cititorului pentru a-i spune cine este }i ce vrea. Din nou, sunt poeme – ^n placheta men]ionat@ – care vin s@ confirme aser]iunile de mai sus. Poetul ne spune: Limba este un fluviu sacru – / r@zboinicul ce bea din apele-i limpezi / se face nemuritor... {i g@sim pe acest „r@zboinic“ implor$nd cuv$ntul ^n poemul «Auzi-m@, Tu, Cuv$ntule...»: Auzi-m@, Tu, Cuv$ntule, rogu-m@ [ie, / de umple-mi vasele cu vin mai sus de cuget – / c@ somnul Tu îmi dai, c@ îmi aba]i / apele cu pe}tii aurului peste pleoape...! Pentru ca ^n pagina urm@toare s@ g@sim pe acest „ucenic“ al evangheliei poetice zic$nd pentru sine ^nsu}i: Mai viersuit fie Cuv$ntul – / lumin@ mie pretutindeni, / sosit spre omenie / cu lujeri între din]i sf$}ietor-de-albi ! [...] Poetul asociaz@ iubirea cu lumina – }i ambele sunt greu sau chiar imposibil de g@sit; el las@ pe receptor s@-}i afle r@spunsul ca ^n poemul Totu}i, mai caut }i m$ine... %n poemul %nc$ntec pentru o iubire }i o lumin@, m@rturise}te: s@ mai simt aripi înmugurind }i deschiz$ndu-se / dintre omopla]i, / pentru o iubire }i o lumin@...! Aceast@ „lumin@“ are o gramatic@ a ei atunci c$nd este aplicat@ iubirii – }i poetul ne-o dest@inuie}te ^n «Ecou din gramatica elementar@ a luminii»: A} vrea s@-]i declin – cu articol



'iiiiiiijiiiiiii+hot@r$t – inima, / ori fragii fo}nind sub prigorii de in... / A} dori s@-]i conjug – la modul imperativ – sufletul, / sau vioara-nf@}urat@-n pielea amurgului – / ni}te sufixe, ni}te prefixe, schimbarea / categoriei gramaticale a luminii... Se reg@se}te cu „lumina“ lui, ^nso]itoarea iubirii, ^n poemul %n iubire-i izvorul cu firul de aur, unde, ^ntr-o veritabil@ simfonie de imagini, ^ncheie: c@-n iubire-i izvorul cu firul de aur... Lumina este al@turi de aur un „dar“ al naturii poetice din universul lui Ion Pachia Tatomirescu: Verbul de m@rg@rint – / ca un buldozer de aur printre ruinele / verbelor putrede, / las@ temelie curat@ pentru }antierul / Bunei Lumini... Tradi]ionalismul }i iubirea satului natal, ^n poezia rom$n@, a devenit o banalitate respectabil@ – }i, se }tie, o astfel de situa]ie omoar@ poezia. La Ion Pachia Tatomirescu nu se ^nt$mpl@ acest lucru, de}i are un poem intitulat La marginea satului meu, ^n ^ntregime o str@lucit@ reu}it@ poetic@ ^n tradi]ionalism }i ^n iubire de sat, a}a cum este practic imposibil s@ se g@seasc@ ^n literatura contemporan@; clasicii rom$ni au epuizat cu mult talent }i cu mult@ dragoste rom$neasc@ toate posibilit@]ile poetice ale acestor teme – aproape toate – c@ci Ion Pachia Tatomirescu ne aduce ^n modernitatea poeziei rom$ne}ti la o form@ original@ a tradi]ionalismului: La marginea satului meu cu oase de z@pad@, / este morm$ntul Bunicii Floria... / Cea mai vie stea lunecat-a-n genune, / c$nd i-au a}ternut pat de argil@... / „– Bunic@ Floria, ]i-a} ridica un obelisc de granit suedez, / dar n-am at$]ia bani...! [i-a} ciopli un soare de marmur@ / c$t cerul, dar n-am at$ta piatr@, nici dalt@...! / Am sculptat o piatr@ neagr@, de r$u, în form@ de leb@d@, / ]i-am ridicat o m@n@stire de cuvinte, zidindu-mi



'iiiiiiijiiiiiii+umbra, / cu turle-n}urubate-n inima Carului Mare...!“ / Umbra turnurilor – pe valea cu viorele / }i curcubeu neîntrerupt...! {i ca s@ ne spun@ c@ el crede – continu@ s@ cread@ – ^n eternitatea satului lui, ^ncheie: Satul meu are tot mai multe oase de z@pad@ / }i sfideaz@ anotimpurile... Cu mult talent ne duce }i-n lumea revolu]iei tehnologice a secolului nostru, ca ^n poemul «Pe-aceast@ c$mpie de aram@»: Ceasul t@u electronic / func]ioneaz@ cu poemele mele... / Secundele – cu care calci în moarte – / sunt marcate de inima poemului meu..., sau: Fulgerul ce despic@ por]ile m@tcii – / are fotonii poemului meu..., sf$r}ind cu un sentiment de totdeauna: Pe aceast@ c$mpie de aram@, / te-amenin]@ }ansele de-a te transforma în poezie... [...]» (MTTr, 161 sqq.).

Un anume tradi]ionalism mesianic – dar }i clamoros – se ^nregistreaz@ }i ^n volumele lui Adrian P@unescu de dincoace de Istoria unei secunde (1971).

Reviste interbelice promotoare ale tradi]ionalismului. Revista G$ndirea (Cluj-Napoca, 1 mai 1921 / Bucure}ti, decembrie 1922 – 1944) }i gruparea g$ndirist@ (v. supra – g$ndirism) au jucat un rol deosebit ^n ^nr@z@rirea neasemuit@ a tradi]ionalismului rom$nesc din secolul al XX-lea. %n afar@ de revista «G$ndirea», dup@ cum sublinia }i E. Lovinescu, au mai existat c$teva notabile reviste: «n-au lipsit, fire}te, }i alte publica]ii ^n linia a}a-zis tradi]ionalist@, mai cu seam@ ^n provincie, unde „;tradi]ionalismul“ sau „culturalismul“ ^nflore}te» (LScr, 6, 47); criticul men]ioneaz@ ^n acest sens: Junimea literar@, cea



'iiiiiiijiiiiiii+reap@rut@ dup@ 1923, Junimea Moldovei de Nord, editat@ ^n Boto}ani, de la 5 ianuarie 1919, p$n@ ^n aprilie 1921, Lamura (1919), N@zuin]a (Craiova, aprilie 1922 – 1926), Datina (Drobeta-Turnu Severin, 1923 – 1932), «Flamura lui Marcel Romanescu» (de la Craiova); la Suceava, ^n 1926, era de remarcat revista F@t-Frumos, tip@rit@ prin grija lui Leca Morariu; la Cluj-Napoca, din februarie 1930, s-a distins revista Darul vremei; au mai ^mbr@]i}at programul tradi]ionalist-g$ndirist revistele: Ramuri (Craiova, martie 1919 – aprilie 1929), Familia (Oradea, 1926 – 1929), Ac]iune }i reac]iune (1929 – 1930), Axa (1932 – 1933), Floarea de foc (Bucure}ti, 1935 – 1942), Linia dreapt@ (Bucure}ti, 1935 – 1938), Ideea rom$neasc@ (1935 – 1937), Vestitorii (1936) etc. }i cotidienele: Curentul, Cuv$ntul etc. (cf. RotIst, IV, 127).

Tradi]ionalismul din secolul al XX-lea în istoriile literare. Numero}i sunt poe]ii care ilustreaz@ filonul de aur al tradi]ionalismului dacorom$nesc din secolul al XX-lea. %n Istoria literaturii rom$ne contemporane 1900 – 1937, E. Lovinescu consider@ ca reprezentan]i ai poeziei tradi]ionaliste rom$ne pe Nichifor Crainic, Ion Pillat, V. Voiculescu, Adrian Maniu, Lucian Blaga, G. Murnu, Sandu Tudor, Marcel N. Romanescu, Radu Gyr, N. I. Herescu, Zaharia Stancu, N. Crevedia, V. Cioc$lteu, D. Ciurezu }i Radu Boureanu (cf. LScr, 6, 84 – 98). George C@linescu, ^n monumentala Istorie a literaturii rom$ne de la origini p$n@ în prezent (1941), re]ine urm@torii tradi]ionali}ti ai „momentului 1923“, ce se distingeau prin „autohtonizarea simbolismului“, prin „poezia roadelor“ etc.: Ion Pillat, B.



'iiiiiiijiiiiiii+Fundoianu, Ilarie Voronca, Radu Gyr, D. Ciurezu, Zaharia Stancu }i Teodor Mur@ra}u (cf. CILR, 857 – 871).

Tratatele de istoria literaturii rom$ne ap@rute ^n a doua jum@tate a secolului al XX-lea, evit$nd cenzura de tip stalinist / ceau}ist, ori respect$nd „interna]ionalismul proletar“ etc., nu mai acord@ capitole speciale tradi]ionali}tilor; de exemplu, ^n 1974, Ov. S. Crohm@lniceanu, ^n volumul al II-lea al lucr@rii Literatura rom$n@ între cele dou@ r@zboaie mondiale, comenteaz@ poezia tradi]ionalist@ a lui Ion Pillat, Adrian Maniu, Zaharia Stancu, D. Ciurezu, Radu Gyr, V. Cioc$lteu, N. Crevedia, Virgil Carianopol, Emil Giurgiuca, Mircea Streinul, Iulian Vesper, Traian Chelariu, George Lesnea }i I. Valerian ^n capitolul Poezia chtonic@; lui Tudor Arghezi, tradi]ionalistul excep]ional al secolului, ^i rezerv@ capitolul Miracolul arghezian; Al. Philippide, alt important tradi]ionalist, este prezent, al@turi de Lucian Blaga, ^n capitolul Poezia sentimentului cosmic }i a fiorului metafizic; Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, {tefan Neni]escu }. a. se afl@ ^n capitolul Lirica sensibilit@]ii religioase; ^n capitolul Noul patos social activist, se ^nt$lnesc Aron Cotru}, Ion Th. Ilea, Radu Bucov Emilian, Mihai Beniuc }i Miron Radu Paraschivescu (cf. CrohL, II); la criticul literar Eugen Simion, ^n Scriitori rom$ni de azi (vol I – IV), poe]ii tradi]ionali}ti, ^n majoritatea lor, desigur, creatori de opere reprezentative, }i ^n / din a doua jum@tate a secolului al XX-lea, sunt aborda]i ^n capitolul Poezia neoclasic@ – Emil Giurgiuca, Virgil Carianopol, Iulian Vesper,



'iiiiiiijiiiiiii+Alexandru Andri]oiu, Al. C@prariu, Ion Horea (cf.

SSra, IV, 75 – 128), ori ^n altele: poetul Tudor George, ^n capitolul Momentul ’45 – ’47. Addenda (SSra, IV, 49 sqq.), poetul Ioan Alexandru (care a trecut de la expresionismul volumelor publicate ^ntre 1964 }i 1970, la tradi]ionalismul remesiano-ambrozian al liricii Cre}tinismului), ^n capitolul Poezia social@ }i cosmic@. Expresionism ]@r@nesc (SSra, I, 226 sqq.) etc.; Ion Rotaru, ^ntr-O istorie a literaturii rom$ne, vol. IV, din 1997, volum consacrat literaturii noastre interbelice, abordeaz@ poezia lui Nichifor Crainic, Radu Gyr, V. Cioc$lteu, D. Ciurezu, N. Crevedia }. a. ^n capitolul «G$ndirismul» (cf. RotIst, IV, 127 – 150),

trece pe Ion Pillat, pe Vasile Voiculescu, pe Adrian Maniu }. a. ^n capitolul «Marii poe]i ai secolului» (cf. RotIst, IV, 151 – 290), analizeaz@ poezia lui Ilarie Voronca }i B. Fundoianu ^n cadrul «Avangardismului» (cf. RotIst, IV, 110 – 117). Ie}irea conceptului de tradi]ionalism din „conul de umbr@ al stalinismului cultural“, repunerea termenului ^n circuitul firesc al istoriilor literare se relev@ destul de recent, la {tefan N. Popa, ^ntr-O istorie a literaturii rom$ne din Voivodina, tip@rit@ la Panciova-Serbia, ^n 1997, unde ^nt$lnim }i capitolele: Perpetuarea tradi]ionalismului (despre poezia lui Ion B@lan – POist, 47 sqq.), Tradi]ionali}tii ( despre poe]ii: Ion Marcoviceanu, Mihai Condali, Iulian Bugariu, Cornel B@lic@ }. a. – POist, 117 – 150), ori Noul tradi]ionalism (despre Miodrag Milo}, Aurora Rotariu Planjanin }. a. – POist, 269 – 286).

Tragedie(lat. / grec. tragoedia / tragodia, „c^ntecul ]apului“)



'iiiiiiijiiiiiii+

Tragedia este specia genului dramatic, în care protagonistul, un excep]ional individ cu principii s@n@toase, un superior ins ideal-uman, angajat într-un puternic conflict cu ostilu-i destin, cu vitrega-i soart@, cu zeii cei r@i, cu neîmbl$nzitele stihii, cu prost-întocmita ordine existen]ial@ a lumii etc., întotdeauna î}i afl@ deznod@m$ntul murind, dar valorile din înaltele / solemnele sfere – pentru care a militat o via]@ – biruind }i ve}nic tr@ind.

Deosebit de interesant@ este }i „prima defini]ie“ a tragediei, dat@ – ^n «Poetica» – de Aristotel (384 – 322): «Tragedia este imita]ia unei ac]iuni alese }i ^ntregi, de o oarecare ^ntindere, ^n grai ^mpodobit cu felurite soiuri de podoabe, osebit dup@ fiecare din p@r]ile ei, imita]ie ^nchipuit@ de oameni ^n ac]iune, nu povestit@, }i care st$rnind mila }i frica s@v$r}e}te cur@]irea acestor patimi (catharsis)» (^n traducerea lui D. M. Pippidi – apud DTL, 447). %n „decaedrul de aur“ al tragediei antice se ^nr@z@resc neasemuit: «Prometeu ^nl@n]uit», «Orestia», «Cei }apte ^mpotriva Tebei» }i «Per}ii» de Eschil (525 – 456 aprox.), «Antigona», «Oedip / Edip rege» }i «Electra» de Sofocle (495 – 405 aprox.), «Andromaca», «Ifigenia ^n Aulida» }i «Troienele» de Euripide (480 – 406). Dup@ culmina]ia-i antic@, specia re^nflore}te ^n vremea Rena}terii engleze, prin W. Shakespeare («Hamlet», «Regele Lear», «Macbeth» etc.), }i ^n timpul clasicismului francez, prin P. Corneille



'iiiiiiijiiiiiii+(«Cidul», «Hora]iu»), prin J. Racine («Andromaca», «Fedra»); notabil@ este }i tragedia „iluminist-francez@“, «Meropa», de Voltaire.

Tragic(cf. fr. tragique, „zguduitor“)

Tragicul este categoria estetic@ prin care se exprim@ un conflict proiectat într-un deznod@m$nt cu înfr$ngerea protagonistului purt@tor / simbol al unei valori umane, „catastrofa“ raport$ndu-se cu necesitate la existen]a unui sistem axiologic, înc$t credin]a în idealul / simbolul reprezentat de protagonist, nu numai s@ purifice con}tiin]ele, ci }i s@ se perpetueze, mobiliz$nd capacit@]ile eroice ale omului.

Aceast@ categorie estetic@ s-a manifestat ^n mai toate artele, dar cea mai deplin@ expresie a tragicului se relev@ ^n literatur@, ^n specia dramatic@ a tragediei. Hegel considera «ca surs@ a tragicului ciocnirea a dou@ for]e etice egal de ^ndrept@]ite a exista, fiecare put$ndu-se realiza numai neg$nd-o }i lez$nd-o pe cealalt@ }i devenind vinovat@ din aceast@ cauz@»; }i, dup@ aprecierea lui Schlegel, «subiectul tragediei e o lupt@ ^ntre existen]a extern@ finit@ }i aspira]ia interioar@ infinit@»; «ini]ial, subiectul tragediei era extras din materia mitic@ a vie]ii }i mor]ii lui Dionysos, apoi s-au ad@ugat vie]ile }i faptele eroilor, cu introducerea unor momente psihologice }i imprimarea unor tendin]e explicative: omul sufer@ sau e o juc@rie ^n m$na



'iiiiiiijiiiiiii+unor for]e mai puternice dec$t el, ^n lupta cu destinul.» (DTL, 447 sq.).

Troheu(cf. fr. trochée < gr. trohaios, „alerg@tor“)

Troheul este o unitatea ritmic@ bisilabic@ în care accentul cade pe prima silab@ ( v).

(v. supra – ritm)

Trop(lat. tropus, „^ntors@tur@“; cf. fr. trope)

Prin trop se în]elege figura de stil prin care se opereaz@ o modificare în plan „structural-no]ional“.

%n categoria tropilor intr@ metafora, metonimia, sinecdoca etc.; a}adar, printr-un trop „se modific@ sensul cuvintelor“; clasica retoric@ vede ^n tropi o modificare a raportului semnificant – semnificat; structuralismul consider@ tropul drept «interac]iunea dintre diferite sensuri posibile ale semnificantului, care trimit pe r$nd la un alt semnificat.» (DTL, 454).

Umanism(cf. fr. humanisme)

Umanismul desemneaz@ curentul cultural ce are în nucleu antica idee fundamental@ a perfectibilit@]ii fiin]ei umane – „paideia“ / „humanitas“ –, idee accentuat@ din zorii Cre}tinismului european, afirmat@ în „prima Rena}tere“, cea din Europa Carpato-Dun@reano-



'iiiiiiijiiiiiii+Balcanic@, sau „Rena}terea Valah@“, de la împ@ratul dacorom$n Constantin cel Mare (306 – 337) }i p$n@ la împ@ratul dacorom$n Focea (602 – 610), idee „obturat@“ / „ocultat@“ de migra]iile euroasiatice în spa]iul Daciei / Dacorom$niei, adic@ în Europa Nord-Pontic@, Sud-Estic@ }i Central@, dintre secolele al VII-lea }i al X-lea, idee „obturat@“ / „ocultat@“ apoi de Schisma cea Mare (16 iulie 1054) }i de obscurantismul evmezic ce i-a urmat, spre a fi reînviat@ în mai toat@ Europa, secolelor XV – XVII, adic@ în „Europa celei de-a doua Rena}teri“, sau în „Europa Reformei“, veritabilii reprezentan]i ai curentului sus]in$nd / promov$nd: (1) încrederea în libertatea omului; (2) militarea pentru afirmarea în demnitate a ens-ului uman; (3) încredere în ra]iune }i în „polidimensionalitatea“ fiin]ei umane („omul universal“, „enciclopedic“); (4) sacrul raport dintre natur@ }i insul uman; (5) lupta împotriva schismelor din bisericile Cre}tinismului, împotriva a tot ceea ce este dogm@ obscurantist-evmezic@ }i ira]ional@ în lumea clerical@, luat@ ca „model“ firesc de „lumea laic@“; (6) admira]ie pentru valorile }tiin]ifice }i estetice din panteonul întregii omeniri etc.

Exist@ un umanism patristic, adic@ religios-cre}tin, ilustrat de mari c@rturari-episcopi, patriarhi, papi, mitropoli]i, preo]i, ^ntre vremurile „antichit@]ii“ martirilor, „atle]i ai lui Iisus Hristos“ (Sf. Vasile cel Mare), }i vremurile lui Dimitrie Cantemir (26 X 1673 – 21 VIII 1723), „^nchiz@tor“ al epocii umanismului }i



'iiiiiiijiiiiiii+„deschiz@tor“ al secolului luminilor. %n paralel cu acest umanism patristic / religios-cre}tin exist@ }i un umanism al afirm@rii f@r@ frontire a spiritului uman într-un spa]iu laic, un umanism al dialogului cu cosmosul nostru cel de toate zilele, în continuarea spiritului din dialogurile antice ale lui Platon, Cicero }. a.

Direc]ia umanismului patristic / religios-cre}tin-valah (sau daccorom$nesc) este reprezentat@ mai ^nt$i de Lupil@ / Ulfila (311 – 383, aprox.), episcopul dacorom$n – care ^ncearc@ f@r@ succes, din dispozi]ia Constantinopolului, s@ cre}tineze pe go]i (afla]i printre dacorom$nii-moldoveni, ^n zona nipro-crimeic@), traduc$ndu-le Biblia ^n gotic@; traducerea }i-o semneaz@ }i cu numele-i t@lm@cit „pe ^n]elesul“ go]ilor: Lupil@ – Ulfila. Sf$ntul Betranion (320 – 381, 25 ianuarie, aprox.) este episcopul de Tomis / Constan]a, coautor – al@turi de Sansalea de Museua, Gutic@ de Dynogaetia – al actului martiric «P@timirea Sf$ntului Sava la R$ul Buz@u», din anul 372. Din opera episcopului dacorom$n Lauren]iu de Novae (339 – 418, aprox.) s-au conservat / transmis dou@ interesante omilii: Despre poc@in]@ (ini]ial, Despre cele dou@ vremi – De duobus temporibus, sau De poenitentia), unde abordeaz@ cei doi „timpi“ ai spiritualit@]ii universale, primul, de la Adam p$n@ la Iisus Hristos, al iert@rii p@catului str@mo}esc prin Botez, }i al doilea, de la Iisus p$n@ la «sf$r}itul lumii», ^n care se face iertarea p@catelor particulare prin poc@in]@, }i Despre milostenie (De eleemosyna), unde, asemenea sf$ntului Ioan Gur@ de Aur, eviden]iaz@ c@ Sf$nta Scriptur@ «este



'iiiiiiijiiiiiii+folositoare de ascultat, bun@ de instruit, necesar@ de re]inut, dulce la gust» / «utilis ad audiendum, apta ad instruendum, necessaria ad retinendum, suavis ad perfruendum», ax$ndu-}i argumenta]ia pe adev@rul ortodox potrivit c@ruia milostenia e r@d@cina tuturor bunurilor omenirii. Sf$ntul Niceta Remesianu (340 – 416, aprox.), episcop al Daciei / Dacorom$niei la Dun@rea de Jos, peste Valea Timocului }i Oltenia, este un mare poet imnic; Te Deum laudamus… / Pe Tine, Dumnezeule, Te l@ud@m… de Niceta Remesianu, dat$ndu-se ^n orizontul anului 370 d. H., a devenit imn al ^ntregii Cre}tin@t@]i. {i este Te Deum... de Niceta Remesianu capodoper@ indiscutabil@, incontestabil@ a poeziei europene / universale din secolul al IV-lea, prim-curcubeu al spiritualit@]ii dacorom$ne}ti-arhaice pe cerul poeziei lumii Cre}tinismului (v. supra – imn). Sf$ntul dacorom$n Ieronim / Fericitul Ieronim (n. 345, Stridonia-Dacia / Dacorom$nia de Vest – m. 30 septembrie 420) este «unul dintre erudi]ii }i cei mai activi p@rin]i ai Bisericii Cre}tine, traduc@torul Bibliei ^n limba latin@ (Vulgata). H@r@zit cu un «spirit f@r@ margini», cu «o r$vn@ de lucru nesf$r}it@», sf$ntul dacorom$n Ieronim (sau Fericitul Ieronim) a ^nzestrat cultura universal@, nu numai cu celebra revizuire a textului Sfintei Scripturi, a vechii versiuni latine, numit@ Itala, ori a textului Noului Testament, al Vulgatei de ast@zi etc., ci }i cu scrieri originale; scrierea lui, De viris illustribus (392) trece ^n revist@ pe to]i scriitorii cre}tini de p$n@ la el, astfel ^nc$t le acord@ locul pe care-l merit@



'iiiiiiijiiiiiii+fa]@ de scriitorii p@g$ni; Vie]ile c@lug@rilor (Paul, Hilarion, Malchus), scrise ^n prima parte a vie]ii sale, sunt mult mai populare }i poetice dec$t istorice.»; scrierile doctrinare ale sf$ntului dacorom$n Ieronim sunt str@b@tute de ^naltul spirit ortodox, «bazat pe Sf$nta Scriptur@ }i pe Sf$nta Tradi]ie»; «admite o inspira]ie real@, nu verbal@ a Sfintei Scripturi; m$ntuirea noastr@ e opera voin]ei umane }i a harului; contra lui Pelagiu, Ieronim sus]ine c@ omul are p@cate, c@ f@r@ p@cat e numai Dumnezeu }i, uneori, }i omul, pentru un timp limitat, dar cu ajutorul harului; pre}tiin]a lui Dumnezeu nu afecteaz@ libera hot@r$re a oamenilor; Ieronim a fost un mare ap@r@tor al ideii de Biseric@; ^n materie soteriologic@, el a profesat, p$n@ la 394, m$ntuirea tuturor oamenilor, poate chiar a demonilor; dup@ isbucnirea disputei origeniste, el a corectat aceast@ afirma]ie ^n sensul c@ pedepsele demonilor vor fi ^ndulcite, dar a men]inut ideea c@ to]i cre}tinii pot fi m$ntui]i; alteori, el sus]ine c@ p@c@to}ii vor fi os$ndi]i potrivit vinei lor, dar os$nda va fi ^ndulcit@ cu bl$nde]e; Sf$nta Maria a fost fecioar@ nu numai ^nainte de na}tere, ci }i ^n timpul na}terii }i dup@ na}tere; Sf$nta Maria n-a fost c@s@torit@ dup@ na}terea lui Iisus, fiindc@ lucrul nu st@ scris nic@iri ^n Sf$nta Scriptur@; cinstirea moa}telor martirilor este, ^n fond, un act de adorare a lui Dumnezeu.» (CPatr, 243 sq.). De la Auxen]iu Durostoreanu (348 – 420, aprox.) s-a



'iiiiiiijiiiiiii+transmis / p@strat p$n@ ^n zilele noastre doar interesanta „micro-monografie“, Scrisoare despre credin]a, via]a }i moartea lui Ulfila / Epistula de fide, vita et obitu Ulfilae, din orizontul anului 383, unde apare pentru prima oar@ cuv$ntul Rom$nia. Episcopul dacorom$n, Palladiu de Ratiaria (349 – 425, aprox.), este unul dintre cei mai str@luci]i dialecticieni ai timpului s@u; «din dialogul cu sf$ntul Ambrozie la Sinodul din Aquileea, cum }i din fragmentele transmise de Maximin, reiese clar c@ Palladiu avea o minte ager@, era ne^ntrecut ^n replici }i ]inea piept cu succes ^ntreb@rilor abrupte sau silogismelor sf$ntului Ambrozie ^n problema trinitar@; era un personaj cultivat, un eretic ^nv@]at, c@ruia sf$ntul ^i repro}eaz@ c@ s-a l@sat prins de filosofia omeneasc@ }i nu de aceea a lui Hristos; Palladiu, zice sf$ntul, se folose}te de dialectic@ nu pentru a construi, ci spre a distruge» (CSb, 216). Episcopul Maximin de Dacia / Dacorom$nia (350 – 430, aprox.) este un adept al arianismului. Opera sa cuprinde: Dizerta]ia lui Maximin împotriva lui Ambrozie / Disertatio Maximini contra Ambrosium, Contra Iudeilor, Contra p@g$nilor }i Contra ereticilor; i se mai atribuie vreo 40 de predici. %n prima parte a Dizerta]iei împotriva lui Ambrozie, aduce „dosarul“ cu argumente anti-ambroziene, ]inta fiind constituit@ de actele sinodului de la Aquileea, din 381, sinod prezidat de Ambrozie, care a acuzat de arianism }i care «a depus din scaunele episcopale» pe Palladiu de Ratiaria }i pe Secundian de Singidunum; partea a doua este «o violent@ diatrib@ ^mpotriva



'iiiiiiijiiiiiii+

ortodoxiei». Sf$ntul valah / dacorom$n Teotim I

(390 – 425, 20 aprilie, aprox.) a fost episcop de Tomis / Constantiana (Constan]a-Rom$nia); dup@ cum ne ^ncredin]eaz@ }i Sozomenos ^n Istoria bisericeasc@ (VII, 26, 9), era ^nzestrat cu o extraordinar@ bioenergie ce l-a proiectat ^n sfera f@c@torilor de minuni, fiind vestit / temut chiar }i printre hunii p@trun}i ^n Dacia / Dacorom$nia R@s@ritean@, ^n provincia Moldadava / Moldova, la nordul gurilor Dun@rii, amenin]$nd }i provincia Scythia Minor; «admir$ndu-l pentru virtutea lui, hunii s@lbatici de ajunseser@ la Dun@re, ^l numeau Dumnezeul Dacilor / Dacorom$nilor; deoarece fur@ pu}i la ^ncercare de fapte divine din partea lui.». %n orizontul anului 400, patriarhul Constantinopolului, sf$ntul Ioan Gur@ de Aur, a r@spuns invita]iei sf$ntului Teotim I de a vizita Tomisul, c@l@uze fiindu-i Ioan Cassian }i Gherman; din acest orizont dateaz@ str$nsa prietenie dintre sf$ntul Ioan Gur@ de Aur }i sf$ntul Teotim I de Tomis. Despre Teotim I de Tomis, ^n Liber de viribus illustribus (CXXXI, 22, 952), Ieronim men]ioneaz@ c@ «... a scos scurte tratate sub forma unor dialoguri }i ^n stilul vechii elocin]e; aud c@ el scrie }i alte lucruri.» / «... in morem dialogorum et veteris eloquentiae breves commaticosque tractatus edidit. Audio eum et alia scribere». Din p@cate, nu s-au conservat din opera sf$ntului dacorom$n Teotim I de Tomis dec$t foarte pu]ine fragmente, ^ntre care }i cele



'iiiiiiijiiiiiii+din omilia Iar dac@ î]i vei aduce darul... (valorificate de sf$ntul Ioan Damaschin, ^n Sacra Parallela): «Faptele trupului pot fi ^ntrerupte de multe (piedici), dar cel ce p@c@tuie}te cu g$ndul, prin ^ns@}i iu]eala g$ndului, f@ptuie}te complet p@catul.»; «Lucru grav nu este s@ suferi greu, ci s@ suferi pe drept»; A-]i aminti de Dumnezeu ^nseamn@ a-]i aminti de via]@, iar a-L uita ^nseamn@ a muri.». Nobile, ^nnobilatoare aforisme ne-a l@sat sf$ntul dacorom$n Teotim I de Tomis, corola lor gr@indu-ne: Despre sufletul des@v$r}it – «%n mintea tulburat@ }i plin@ de griji, nu se afl@ nici un g$nd frumos }i nu se revars@ peste ea harul lui Dumnezeu. A ajunge la des@v$r}irea sufletului ^nseamn@ a-l elibera de griji c@ci, datorit@ grijilor, se nimice}te. De aceea se spune despre sufletul des@v$r}it c@ este, ^ntr-adev@r, ca un crin ^n mijlocul spinilor. C@ci crinul din Evanghelie ^nseamn@ sufletul lipsit de griji, care nici nu se ostene}te, nici nu toarce }i totu}i s-a ^mbr@cat mai frumos dec$t slava lui Solomon»; %ngrijirea de cele viitoare spre a nu sta tr$ntit în gunoaiele ve}niciei – «Despre cei ce poart@ grij@ numai fa]@ de cele trupe}ti, Scriptura spune: „Toat@ via]a celui nelegiuit este plin@ de griji“. Este, ^ntr-adev@r, lucru necucernic s@ por]i de grij@ toat@ via]a de cele trupe}ti }i s@ nu te ^ngrije}ti deloc de cele viitoare. De acea zice Ieremia ^n Pl$ngerile sale: „cei ce au fost crescu]i ^n purpur@ stau tr$nti]i ^n gunoaie“»; «c$nd st@ruim, ^ntr-adev@r, ^n g$nduri str@lucitoare }i ^nfl@c@rate, atunci suntem



'iiiiiiijiiiiiii+^mbr@ca]i ^n purpur@, dar c$nd suntem atra}i de cele trec@toare, atunci ne acoperim de gunoaie»; Sufletul – partea conduc@toare a omului –

«Cel ce merge pe patru picioare este cu totul necurat. Merge pe patru picioare cel ce se ^ncrede ^n cele pieritoare }i, din grija fa]@ de ele, neglijeaz@ ^n ^ntregime partea conduc@toare (a omului), sufletul. Dup@ cum cei lega]i cu lan]uri merg cu greutate, tot a}a cei lega]i (numai) de aceast@ via]@ nu reu}esc s@ duc@ p$n@ la cap@t calea virtu]ii». Preotul dacorom$n Bonosu de Naisus este considerat, ^n anul 391, creator de erezie. %n Dacia / Dacorom$nia – provinciile Dacia Malvensis / Alutuania (Oltenia), Dacia Mediterranea (^ntre Sardica }i Singidunum – Valea Timocului) –, s-a propagat erezia bonosian@ (de la numele preotului dacorom$n Bonosu, din ora}ul natal al ^mp@ratului Constantin cel Mare, Naissus / Ni}), derivat@ din din erezia lui Fotin, «neg$nd, printre altele, }i pururea-fecioria Maicii Domnului». Sinodul general de la Capua-Italia, din 391, a luat ^n cercetare erezia lui Bonosu din Naissus, ^ncredin]$nd cauza spre cercetare episcopilor din Illyricum }i Macedonia. Bonosu a continuat s@ mai r@m$n@ o vreme ^n scaunul episcopal, ^n ciuda sentin]ei „de depunere“ a episcopilor din Illyricum. Dup@ c$]iva ani a fost ^nlocuit cu un episcop ortodox, Marcian. Din acest an dateaz@ lucrarea compatriotului Paul de Pannonia, «Contra lui Bonosu», unde erezia bonosian@ a fost



'iiiiiiijiiiiiii+comb@tut@ ^ntr-un ^nalt spirit ortodox. Bonosianismul a fost ^mbr@]i}at de go]i }i dus ^n Europa de Apus. Sf$ntul Ioan Cassian (360 d. H., 29 februarie – 435, 23 iulie) a l@sat o oper@ patristic@ monumental@, un loc aparte ocup$nd: Despre a}ez@mintele m$n@stire}ti cu via]@ de ob}te }i despre remediile contra celor opt p@cate principale / De Institutis coenobiorum et de octo principalium vitiorum remediis (418, aprox.), Convorbirile duhovnice}ti / Conlationes Sanctorum Patrum, redactate ^n orizontul anului 420, Despre întruparea Domnului – contra lui Nestorie / De incarnatione Domini contra Nestorium, din orizontul anului 430 etc. %ntre anii 415 }i 418, la Massalia / Marsilia, Sf$ntul Ioan Cassian ^ntemeiaz@ m@n@stirile Saint Victor (pentru c@lug@ri) }i Saint Sauveur (pentru c@lug@ri]e). Umanismul religios-valah re^nflore}te dincoace de pustiitoarele vremuri ale migra]iilor euroasiatice, de la go]i, la unguri }i mongolo-t@tari, dincoace de „schismele“ („mici“ / „mari“) ale Bisericilor de Roma }i de Constantinopol („schisme“ care au dus la inventarea unei noi sacre limbi evmezice: slavona, pentru Ortodoxism), dar mai ales dincoace de descoperirea tiparului. Pe l$ng@ umanismul religios-valah ^n limba latin@ ^}i face apari]ia }i un umanism religios-valah ^n limba slavon@. Filotei, logof@tul lui Mircea cel Mare, este autor de Imnuri religioase ^n limba slavon@. Din teascurile Tipografiei [@rii Rom$ne}ti (de la T$rgovi}te), ^nfiin]at@ de domnitorul umanist Radu cel Mare, iese – ^n anul 1508 – prima tip@ritur@ valah@ / rom$neasc@ ^n slavon@: «Liturghierul». %n



'iiiiiiijiiiiiii+Tipografia lui Filip Moldoveanu din Sibiu, ^n anul 1544, apare prima carte ^n limba rom$n@: «Catehismul Luteran». Se ^nfiin]eaz@ }i alte tipografii rom$ne}ti: ^n Bra}ov, ^n Ia}i etc. Reintroducerea limbii valahe / dacorom$ne (rom$ne) ^n Biseric@ se datoreaz@ biruin]ei marilor c@rturari-mitropoli]i din Principatele Valahe evmezice: ^n Moldova: Varlaam («Cazanie sau Carte rom$neasc@ de ^nv@]@tur@», 1643) }i Dosoftei («Psaltirea ^n versuri», 1673), ^n Transilvania / Ardeal: Simion {tefan («Noul Testament de la Alba Iulia / B@lgrad», 1648), ^n [ara Rom$neasc@: Antim Ivireanu («Didahii») }. a. Dar rodul cel mai de pre] al umanismului religios-valah / dacorom$nesc este Biblia de Bucure}ti, tip@rit@ ^n anul 1688 (prin grija domnitorului [@rii Rom$ne}ti, {erban Cantacuzino, prin grija fratelui acestuia, istoricul / savantul Constantin Cantacuzino, prin grija traduc@torilor: Radu Greceanu, {erban Greceanu }. a.), lucrare constituindu-se ^ntr-un neasemuit monument de limb@ rom$n@ literar@ evmezic@.

Direc]ia valah@ / dacorom$n@ a umanismului „laic“, un umanism al dialogului cu cosmosul nostru cel de toate zilele, este reprezentat@ mai ^nt$i de Flavius Iulian, ^mp@rat de Constantinusa / Constantinopol ^ntre anii 361 }i 363, supranumit }i „apostatul“ / „rebelul“. %n nenum@rate r$nduri, genialul ^mp@rat-filosof }i-a elogiat str@mo}ii s@i dacorom$ni / valahi, ^ndeosebi, pe cei din provincia imperial-roman@ a Daciei / Dacorom$niei Sud-Dun@rene, Dacia Ripensis /



'iiiiiiijiiiiiii+Aurelian@, „rustici“, „simpli“, „austeri“, «str@ini de rafinamente senzuale», «neclinti]i ^n hot@r$ri», «cu fric@ de Dumnezeu / Samo} (Soarele-Mo})» (cf. REl, 65). Iulian a fost educat ^n adolescen]@ ^n Dacia / Dacorom$nia, ^n spiritul str@vechi, multimilenar, al confreriilor r@zboinic-religioase ale Zalmoxianismului, cunoscute pe aceste segmente temporale ale „istoriilor“ mai ales sub numele de Cavalerii Dun@reni / Thraci (confrerii care l-au proiectat }i ^n tronul imperial –

cf. CDCD, 127 sq.). %mp@ratul valah / dacorom$n, Flavius Iulian, a fost un orator de marc@, un distins filosof al secolului al IV-lea, un liric de stirpe cogaionic@ / zalmoxian@. Corola operei sale se constiuie din Banchetul sau Saturnalele ori %mp@ra]ii, Contra Cre}tinilor – ^n trei c@r]i, din care s-au transmis fragmente; Imnuri Regelui-Zeu-Soare }i Mumei-P@m$nt – poeme ^n proz@, elogiind Perechea Primordial@, scrise dup@ re^ntoarcerea de la Cre}tinism la Zalmoxianism (cam ^n acela}i timp cu trilogia «Contra Cre}tinilor»), Discursuri – „oficiale“: Elogiul împ@ratului Constan]iu, Elogiul împ@r@tesei Eusebia, Scrisori etc. Deocamdat@, pelasgo-thraco-dacul / valahul (dacorom$nul) Aethicus Dun@reanu (d’Ister / Histricus, 370 – 435, aprox.), dup@ cum st@ m@rturie lucrarea sa din orizontul anului 400 d. H., Cosmografia (transmis@ peste Evul Mediu ^n 4o de copii), traverseaz@ / descrie America de Nord, ^naintea lui Columb (1451 – 1506) cu 1092 de ani, ^nconjoar@ planeta – ca „Mesager Celest“, pe calea tradi]ional-sacr@ a Zalmoxianismului, a



'iiiiiiijiiiiiii+str@mo}ilor cu }tiin]a de a se face nemuritori – mai devreme cu cel pu]in 1122 de ani dec$t cei din echipajul condus de Magellan (1480 – 1521). Gra]ie tot Cosmografiei lui Aethicus Dun@reanu ni s-a transmis }i alfabetul pelasgo-thraco-dac / valah (dacorom$n-arhaic) din 23 de litere (pentru cele 23 de sunete, ^n scriere aplic$nd principiul fonetic, ^n cadru misteric / ini]iatic). Dacorom$nul / valahul c@rturar, Dionisie M@runtu' / Exiguul (470 – 545, aprox.), ce a servit Biserica de la Roma sub zece papi (de la Anastasie al II-lea la Vigilius), are }i „oper@ laic@“, rezid$nd ^n punerea bazelor de calcul ale erei noastre, valabile }i ast@zi, prin lucr@rile Cartea despre Pa}ti }i Argumente pascale, c$t }i prin dou@ „epistole“: De ratione Paschae, c@l@uzit de principiile: «Eu n-am voit s@ pun ^n baza ciclurilor mele amintirea acelui om f@r@ de lege }i persecutor (Diocle]ian), ci mai degrab@ am ales s@ socotesc anii de la %ntruparea Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca astfel s@ fie tuturor mai cunoscut ^nceputul n@deJdii noastre }i pentru ca s@ apar@ mai clar@ cauza r@scump@r@rii neamului omenesc, adic@ Patimile M$ntuitorului nostru.» (apud VSP, 63). Cea mai mare descoperire – care d@ un nou av$nt umanismului european, determin$nd ^n mare m@sur@ a doua Rena}tere a Europei – se datoreaz@ germanului Johann Guttenberg (1400 – 1468), inventatorul tiparului. Descoperirea tiparului ^}i pune amprenta benefic asupra noului curs al umanismului european, inclusiv a



'iiiiiiijiiiiiii+umanismului din Principatele Valahe, [ara Rom$neasc@ – prin tipografia de la T$rgovi}te – ocup$nd „locul al cincilea“ din Europa, ^n „marea competi]ie“ a centrelor de tipar. {i de-aici ^ncolo, direc]ia valah@ / dacorom$n@ a umanismului „laic“, a unui umanism al dialogului cu cosmosul nostru cel de toate zilele, este str@lucit reprezentat@ }i de Neagoe Basarab, autorul celebrelor %nv@]@turi c@tre fiul Theodosie, lucrare adeseori comparat@ valoric cu «Principele» de Niccolo Machiavelli, }i de Nicolae Milescu, autor a dou@ c@r]i de mare importan]@ european@ la data ivirii lor, Descrierea Chinei }i Jurnal de c@l@torie în China, al@tur$ndu-li-se: Nicolaus Olahus, prietenul lui Erasmus de Rotterdam, autorii de cronici / letopise]e (Grigore Ureche, Miron Costin, Radu Greceanu, Radu Popescu, Ion Neculce }. a.), ori de istorii (Constantin Cantacuzino }. a.), culmina]ia fiind marcat@ de enciclopedismul lui Dimitrie Cantemir. Umanismul valahic / dacorom$nesc, prin valorile sale, este parte constitutiv@ din marele umanism al Europei din toate anotimpurile, remarc$ndu-se al@turi de umanismul Italiei (F. Petrarca, G. Boccaccio, N. Machiavelli, L. Ariosto, T. Tasso }. a.), al Fran]ei (F. Rabelais, P. Ronsard, M. Montaigne }. a.), al Angliei (Th. Morus, C. Marlowe, W. Shakespeare, E. Spencer }. a.), al Spaniei (Miguel de Cervantes, Lope de Vega, Calderon de la Barca }. a.), din [@rile de Jos (Erasmus de Rotterdam }. a.) etc.

Utopie(din gr. ou topos, „loc care nu exist@“)



'iiiiiiijiiiiiii+Prin utopie este desemnat@ fie o oper@

filosofic@, literar@, politic@, în care se imagineaz@ un spa]iu „uman-ideal“ ireal, în care sunt evocate „]inuturi“ ale imaginarului, cu guverne / popoare ideale, cu lumi edenice etc., fie o concep]ie politic@ / social@ generoas@, progresist@, dar irealizabil@ pentru c@ nu ]ine seama de condi]iile istorice concrete date }i de legile obiective ale dezvolt@rii societ@]ii respective.

Termenul de utopie provine din titlul celebrei lucr@ri a lui Thomas Morus, De optimo reipublicae statu deque nova insula Utopia / Despre cea mai bun@ organizare a statului }i despre noua insul@ Utopia, publicat@ ^n anul 1516; «autorul a ales special acest nume insulei sale ideale, pentru a sublinia existen]a ei ireal@» (DTL, 461).

Utopism(din utopie + suf. -ism)

Utopism înseamn@ fie credin]a unor indivizi, categorii sociale etc., în idealuri irealizabile, fie principiul estetic-paradoxist prin care poe]ii, prozatorii, dramaturgii construiesc spa]ii epico-lirico-dramatice ideale / onirice, unde î}i desf@}oar@ „f@r@ frontiere“ imagina]ia, tr@irile, opun$ndu-le spa]iilor terorizante, spa]iilor-capcan@ etc. „oferite“ de regimurile totalitarismului.

%n programul refluxgenera]iei (the generation of deep clearness), sau genera]ia



'iiiiiiijiiiiiii+retragerii la matc@ }i a cristaliz@rilor ^n profunzime, dup@ cum sublinia Ion Pachia Tatomirescu, ^ntr-unul din manifestele paradoxismului, Fragmente din scrisoarea-r@spuns a unui poet dacorom$n c@tre domnul Cantemir sau Enciclopedicus – ianuarie 1985, Timi}oara, Dacorom$nia, publicat ^n revista londonez@, Convergen]e Rom$ne}ti / Romanian Convergences Periodical of Romanian Culture and Civilisation (num@rul 5), din mai 1985 (v. supra – manifest), utopismul intr@ ^n programul „disipativ-grupului“, fiind bine ilustrat «la Adrian Popescu, ^n Umbria, la Dinu Fl@m$nd, cu al s@u Apeiron, la Ion Mircea }. a.» (TScr, 41). La Adrian Popescu, spa]iul utopic al marilor cristaliz@ri, al unor limpide priveli}ti ale fiin]ei, este admirabil proiectat chiar din volumul de debut, Umbria (1971), relief$ndu-se gra]ios, sub norul purpuriu picur$nd purificator, nobil }i ^nnobilator, peste c$mpia de lumin@ }i ^n brize mediteraneene, peste neb@nuite linii de „for]@ lirico-magnetic@“: Umbria / provincie a Imperiului / unde n-am fost niciodat@ / dep@rtarea mea. / Umbelifere / la marginea drumurilor tale / d$re de spum@ / în urma ro]ilor / te fac mai u}oar@ printre / lucruri aeriene: / aceast@ prezen]@ a naramzelor / mai îmbietoare ochiului / dec$t femeia însorit@ / pe care o mai z@re}ti / la ultimul val de }osea / fierbin]eala dulce a miezului / }i / dintr-odat@ acel gust de cenu}@ / penet de leb@d@ / simun peste gr@dinile dup@-amiezii / lic@rul preferat licorii. / Provincie a Umbriei, Umbria, / î]i presimt str@zile }i terasele / seninul }i stelele ce stau deasupr@-]i / o ploaie str@lucitoare te limpeze}te / o mireasm@ l$nced@ te acoper@ / purpuriu norul picur@ peste tine / Umbr@ }i Ambr@, Umbria, / de care buzele mele nu sunt str@ine. (POms, 27 sq.). Eugen Simion certific@ (^n 1989) utopismul tr@irilor lui



'iiiiiiijiiiiiii+Adrian Popescu, poetul «urm@rit de roiuri de albine venite din luncile Paradisului», «^ntr-o Umbria imaginar@», unde «vorbe}te ^n „dialectul safirului“ }i, din c$nd ^n c$nd, c@l@tore}te împalidat, cu ochii ar}i de miracole, ^ntr-un nedeslu}it Apus; (...) Umbria nu este provincia italian@ cunoscut@, ci un spa]iu liric rezultat din combinarea Umbrei }i a Ambrei, cum ^nsu}i poetul sugereaz@...» (SSra, IV, 366). Colegul refluxgenera]ionist al lui Adrian Popescu, „genera]ia cu 47 de scriitori n@scu]i ^n primul an republican-rom$nesc, 1947“ (supra – manifest), Ion Pachia Tatomirescu, ^n volumul «Munte» (Bucure}ti, Editura Eminescu, 1972), propune – ^n poemul Cogaion (cu titlul schimbat, la propunerea lectorului de la editura bucure}tean@ de-atunci, poetul Nicolae Oancea, „din motive de cenzur@“, ^n Muntele nostru, poem dat$nd din noiembrie 1969, conceput „^n cristale octogonal-mausoleice“, mai exact, ^n opt secven]e: I. Ap@ concentric@, II. Muntele – dac frumos, III. Podi} – soarele zace-n lat, IV. Munte de mijloc, V. C$mpie oblic@, VI. Gheizer – cercul vuind în l@turi, VII. Relief de sunet, VIII. Rena}tere – cf. TMun, 29 – 44), un spa]iu utopic-autohtonist, bipolarizat de Munte / Cogaion, muntele Zalmoxianismului, al celor cu „}tiin]a de a se face nemuritori“, }i de Matca sacrului fluviu, Dun@rea (Don-Ares), spa]iu fabulos, „octoedric“ a}adar, unde e}ti ^nt$mpinat de un «relief de sunet» (P@m$nt fertil în p@s@ri, fertil@ vale-ad$nc@, / soarele doarme-n scroburi, în miere, printre ur}i / înnobila]i în iarn@, în ochi de ierburi înc@ / neb@nui]i p@durii de-at$]i luceferi scur}i. // Porne}te fieru-n vulturi, în sunet, în



'iiiiiiijiiiiiii+lumin@, / pe o c$mpie-nalt@ roind azur în spice; / ]inutul apei calme pe-o org@ se lumin@ / ca stele de-o f$nt$n@, din t@lpi, s@ ne înspice. // Se las@-n coaste muzici, oglinzile r@spund / mai sus de templul urii, presus de sterpe ape; / în p@s@ri ne retragem pe viersul lor profund – / un relief de sunet p@durile s-adape.), „relief“ a}tept$nd o „Rena}tere Valah@“: Solsti]iul se tot las@ în lebede prelungi, / suind la cap@t de-ax@, cum Muntele ne cere – / }i te urmeaz@ vetre: nu po]i s@ ni le-alungi, / zv$cnesc sub noi p@duri, muguri plesnesc prin ere. // Fructul solar vegheaz@ solemnele rotiri, / pe florile cinstirii sub gheizer, pentru salt / din pas@re-n granituri, în muzici }i nuntiri / la romb de ape clare-n v$rtej deschis înalt. // Carnea-n cupole urc@ }i se scufund@-n stele, / }i lungul p@r al ierbii alunec@-n semin]e, / mai sus, pe sol albastru, mai jos, printre inele, / printre f$nt$ni cu vulturi în ochi, peste sentin]e, // peste mistre]ii iernii scurm$nd subsolul nop]ii; / Matca se las@-n aripi, piatra-nflore}te-n aur, / curg brazii peste somnul purtat de echinoc]ii, / ies voievozii-n scuturi, prin roci, de sub tezaur; // pielea cet@]ii crap@, grinzi înverzesc în turle, / bel}ug îneac@ drumuri, car@ plesnesc sub rod, / lupii mu}c@ lumina }i-n s$mburi vor s@ urle, / cerbii gliseaz@-n arbori }i ploi solare rod; // p@s@ri erup din soare, în ochi de c$ntec ies, / Muntele nostru-ncearc@ aici piatra sonor@; / fertil, solsti]iul suie din Matc@-n romb ales, / ape rotesc în sfere nou fruct de clar@ or@... %n volumul din 1980, Ion Pachia Tatomirescu se ^nf@]i}eaz@ cu un „binom utopic-spa]ial“, Cosmia – Zoria, ^nc$t Cosmia se constituie ^n limb pentru Zoria, }i invers, Zoria devine limb pentru Cosmia; „cartografierea“ primului spa]iu utopic relev@: Spa]iu-ntre spa]ii e Cosmia – / c$nd anotimpuri curg cu gr$u }i luceferi / în care s-au retras luminile; nu-i grai – / vocale toarse în pe}ti policromi, pe-abis, / întoarn@ verdele-n l@nci spre vioriile fluvii; / nisip în nisip: ritmul ascuns în puzderii / }i-n coarnele cerbilor înflorind insulei – / aici, se na}te lumin@ de miere / }i-argint de ornic neatins de



'iiiiiiijiiiiiii+drum, / ori de fulgii leg@n@torului labirint / fosforescent pe n@rile întunericului; / Cosmia – aer pres@rat pe izvoare, /

curcubeu invers curg$nd / în oglinzi cu fertile ad$ncuri ... («1. Spa]iu-ntre spa]ii...» – TZor, 19). %ntr-o cronic@ de ^nt$mpinare, publicat@ ^n 27 septembrie 1980, ^n revista bucure}tean@ Luceaf@rul (anul XXIII,

nr. 39 / 961), criticul Paul Dugneanu eviden]iaz@: «...ca semnifica]ie, Cosmia }i Zoria traduc st@ri lirice care pentru a fi exprimate necesit@ o gesticula]ie ceremonioas@ }i un scenariu reprezentativ. Primul teritoriu imaginar simbolizeaz@ natura edenic@, aflat@ ^n starea de puritate originar@, caracterizat@ prin lumin@ }i str@lucire, iar cel de-al doilea, natura erotizat@, p@truns@ de taina crea]iei, preg@tindu-se s@ celebreze nunta elementelor: Melcii î}i suie casele pe raza soarelui, în Zoria, / Iubito, rod lunec@ în fiin]a noastr@, între oglinzi, / pe}tera mea-i violat@ prin steaua ta – / }i doar cu crinul p$ntecul ]i-am atins: / m$ng$ie-mi ochii, Iubito, cu iarba soarelui, cu degetele tale – / fiin]a noastr@ înoat@ în apele Zoriei / cum floarea de nuf@r !...». Constantin M. Popa, referindu-se tot la Zoria, ^ntr-o cronic@ literar@ din 1980, preluat@ }i ^n volumul Clasici }i contemporani (1987), ne ^ncredin]eaz@ c@ Ion Pachia Tatomirescu, un «creator de mituri», «concepe un cosmos alc@tuit din dou@ lumi: Cosmia, spa]iu al experien]elor esen]iale, ^n care adev@rurile se relev@ pentru a fi apoi numite ^n Zoria, ]inutul miraculos al rostirii dint$i (]i se d@ graiul!). Trecerea din Cosmia – aer pres@rat pe izvoare, / curcubeu invers curg$nd / în oglinzi cu fertile ad$ncuri..., spre Zoria – stare-



'iiiiiiijiiiiiii+n lumina mierii dup@ v$n@toare de sear@, echivaleaz@ cu triumful luminii asupra umbrei. Poemele se dezvolt@ din dou@ registre evanescente: silvestru }i acvatic. Sensul ultim al tuturor metamorfozelor este sublimarea ^n mirifica stare nup]ial@.» (PClas, 141). Ca spa]iu, Zoria proiecteaz@ eul / ens-ul tocmai la „apogeu“, ^ntr-un solsti]iu al fiin]@rii: Cum pielea cu nestemate a cerbului alerg$nd / prin c$nepi}tile beznei, înainte de rou@, / se-ntinde rodul între fulger }i curcubeu / cu semn fericirii pe fruntea luminii; / sufletul meu se-mbrac@ în p@s@ri, / deasupra turlelor de m@rg@rint, / în urm@ l@s$nd / macii ro}ii, c@l@tori prin existen]e de mai; / undeva, de-acum, / sf$}ie gladiatorul coapsele aurului... // Insul@ cu aripi, / stare-n lumina mierii dup@ v$n@toare de sear@, Zoria, / aici, r@sai mireas@: mi-e semnul oglinzii / deasupra sceptrului, vocale-adormindu-mi / în floarea purpurei, l$ng@ }erpi de nectar ! («V. {erpi de nectar» – TZor, 37). Criticul literar, Ioan Buduca, tot ^ntr-o cronic@ literar@ la volumul Zoria, publicat@ ^n 5 februarie 1981, ^n revista bucure}tean@, Rom$nia literar@ (anul XIV, nr. 6, p. 5),

consider@ c@ «gesticula]ia solemn@, larg-^nv@luitoare, ^ncrez@toare ^n valorile plastice ale cuv$ntului, ^n pre]iozitatea romantic@ a rela]iei afective cu lumea }i cu absolutul, ^}i are ^n poezia lui Ion Pachia Tatomirescu un reprezentant netulburat de ^ndoieli»; acela}i critic mai subliniaz@: «Un anume aer programatic nu lipse}te nici din Zoria, conceput@ ca un vast coral al unor st@ri poetice dintr-o tradi]ie a rostirii ceremonialice, neocolind ^ns@ nici angajarea ^ntr-un cotidian mai prozaic. Dominant@ r@m$ne ^ns@ atitudinea ritualizant@: %n p@rul meu sunt înc@-nc$lcite plante carnivore, / spre-altar m@-ndrept cu



'iiiiiiijiiiiiii+pa}i de aur vechi, / fumul r@}inilor zoriind îmi alung@ peste pleoape / }erpii de somn: da, am pus oglinzi dulci nisipului, / am chemat ml@dierile tale (un cald p$r$u în cer de prigorii), / am alergat spre tine descul] prin lumina de iarn@ / }i-]i vin lilium breve aici, în Zoria, / t@iat s@ fiu de razele de-argint ale m$inilor tale.../ Clopote,-n p@s@ri, vesteasc@ de-acum zidirea noastr@: / faguri de mai în vase de lut s@ aprindem ! Zoria este un spa]iu de oficieri grave ^n care cosmicul se ^nf@]i}eaz@ ca o mai pur@ natur@, ^n care naturalul apare ca o mai uman@ ipostaz@ a lucrurilor, ^n care lucrurile toate preg@tesc procesiuni nup]iale erotice. Eul poetic este insinuat ^n fragmentele tuturor viziunilor, despre el este vorba de fapt, dincolo de toate m@}tile entuziasmelor romantice: în fa]a amurgului, în fa]a luminii, a nordului sau a cerului. Remarcabil@ este prospe]imea acestui limbaj ce putea fi redescoperit ca vetust: Pe colinele galbene umbl@ c$ntece în piei de pisic@ s@lbatic@; / ierburile, p@r@sindu-}i scheletele, jur-împrejurul meu, / au semin]e în risipire...».

Verosimil(lat. verisimilis, „adev@rat“)

Verosimilul desemneaz@ caracterul unei opere (literare, ori din perimetrul celorlalte arte) de a da impresia / „certitudinea“ c@ s-a structurat în concordan]@ cu datele generale ale realit@]ii, întru catharsis.

%n antichitate, Aristotel, ^n Poetica, sublinia faptul c@ «datoria poetului este nu s@ povesteasc@ lucruri ^nt$mplate cu adev@rat, ci lucruri put$nd s@ se ^nt$mple ^n marginile



'iiiiiiijiiiiiii+verosimilului }i ale necesarului»; a}adar, marginile verosimilului antrenau / magnetizau marginile sacrului necesar din antichitate; «mai mult, raportul dintre realitate }i verosimil este inversat ^n favoarea ultimului, Aristotel ar@t$nd c@ poetul poate folosi }i fapte reale, dar anume acele ^nt$mpl@ri petrecute „a}a cum era verosimil s@ se petreac@“; ideea este dezvoltat@ de teoreticienii italieni ai secolului al XVI-lea (...), care v@d ^n verosimil necesitatea preg@tirii psihologice a desf@}ur@rii ac]iunii; teoreticienii francezi din secolul urm@tor (...) fac din verosimil punctul central al sistemului de reguli clasiciste (...); verosimilul ajunge s@ denumeasc@ tr@s@turile general acceptabile, tipice deci, ale comportamentului unor personaje sau ale unor ^nt$mpl@ri (...), apropiind principiul de cel al normei sociale (...); ^n acest sens ^n]elege }i Ion Heliade R@dulescu ideea de verosimil, ca o selec]ie de tr@s@turi caracteristice nu unor indivizi particulari, ci unei categorii; (...) verosimilului ^i va fi opus de romantici principiul culorii locale.» (DTL, 467 sq.).

Vers(lat. versus, „}ir al scrierii“)

Prin vers este desemnat fie un cuv$nt, fie un grup de cuvinte, cu dispunere dup@ anumite norme prozodice, înc$t s@ formeze un r$nd dintr-o poezie / poem@.



'iiiiiiijiiiiiii+Istoria prozodiei universale eviden]iaz@ mai

multe soiuri de versuri: versul clasic („versul ce are ritm }i rim@“), albul vers, liberul vers etc.

Vers alb. Prin vers „alb“, esteticienii / teoreticienii ^n]eleg un vers lipsit de rim@, nesupus „canoanelor rimologice“. Istoria versului alb ^ncepe, pare-se, din 1540, de c$nd Henry Howard t$lm@ce}te «Eneida» de Publius Vergilius Maro (70 – 19 ^. H.) ^n stihuri lipsite de rim@. (cf.

DTL, 469). Albul vers a fost utilizat ^ndeosebi de la Shakespeare ^ncoace; Eminescu apeleaz@ ^ntr-o serie de poeme («Demonism», «Miradonitz», «Odin }i poetul» etc.) }i la albul vers: O racl@ mare-i lumea. Stele-s cuie / B@tute-n ea }i soarele-i fereasta / La temni]a vie]ii. Prin el trece / Lumina fr$nt@ numai dintr-o lume, / Unde în loc de aer e un aur, / Topit }i transparent, mirositor... (M. Eminescu, «Demonism»). Dup@ cum se observ@ cu mult@ u}urin]@, albul vers pune accentul doar pe ritm, ^nc$t nu se mai simte nevoia unei muzicalit@]i ob]inute }i prin rime.

Vers liber. Prin vers liber se ^n]elege versul ce r@m$ne ^n sfera poeticii / poeticit@]ii f@r@ a mai pune accentul nici pe ritm, nici pe rim@. Ca }i Vladimir Streinu, ^n tratatul «Versifica]ia modern@ – studiu istoric }i teoretic asupra versului liber» (1966), ^n]elegem prin versuri libere «r$ndurile de poezie neprozodic@ din nici un punct de vedere, ^n care toate normele sunt aplicate numai ad libitum, ^ncep$nd de la experien]a formal@ a simboli}tilor francezi.» (SVerm, 22). Se pare c@ istoria verslibrismului



'iiiiiiijiiiiiii+^ncepe de la fabulistul La Fonatine (cf. SpPoe, 64); iar «c$t de „liber“ se cuvine s@ fie un vers pentru ca s@ r@m$n@ totu}i vers }i s@ nu se dizolve ^ntr-o proz@ dezordonat@, aceasta e o problem@ care trebuie s@ fie totu}i examinat@, fie c$t de succint.» (SpPoe, 65).

(v. supra – ritm).

Verset(cf. fr. verset)

Prin verset se în]elege dispunerea unui text, îndeosebi, religios / solemn, în „unit@]i-fraze“ / „sec]iuni“, „trepte“ / „grada]ii“, din dou@-trei – sau mai multe – propozi]ii, d$nd impresia de „sens complet“, „lejer-asimilabil“, de „situare“ pe o scar@ limpid@ la receptare.

Verslibrism(din vers + liber + suf. -ism)

Prin verslibrism se în]elege principiul estetic-simbolist prin care se acord@ „libertate absolut@“ versului, sco]$ndu-l / „salv$ndu-l“ din labirinturile prozodic-parnasiene, pun$ndu-se accentul pe cultivarea versului liber, cu capacitatea „fluidiz@rii“ pe orice tip de relief sufletesc.

Viziune (artistic@)(cf. fr. vision, „imagine“, „reprezentare“, „concep]ie“,

„vedenie“)

Viziunea / imaginea artistic@ desemneaz@ modul specific de în]elegere }i de interpretare a lucrurilor, a fenomenelor, de c@tre un artist.



'iiiiiiijiiiiiii+(supra – imagine / imagina]ie artistic@).

Vorbire direct@

Vorbirea direct@ (dialogat@) înseamn@ stilul direct.

(supra – stil / stil direct).

Vorbire indirect@

Vorbirea indirect@ înseamn@ stilul indirect.(supra – stil indirect / stil indirect liber).

Wagnerianism (de la numele celebrului muzician, Wagner, + dubl@

sufixare: -ian- / -ism)

Prin wagnerianism se în]elege principiul estetic simbolist, sinonim instrumentalismului.

Muzica marelui compozitor german Richard Wagner (1813 – 1883), totodat@ }i dirijor, dramaturg, teoretician de art@ etc., a impresionat profund pe simboli}ti, de vreme ce }i-au propus ca poezia lor s@ fie asemenea muzicii wagneriene.

(v. supra – instrumentalism).

Zalmic-genunian(< rad. sal- / zal-, „Yang“ / „Lumin@“ + suf. -ic + genune,

„Yin“ + suf. -an)

Zalmic-genunianul piciorul metric „senar“, în care silabele accentuate sunt tot ca în salm, 1 }i 5, dar constituindu-se în emistih dodecasilabic, reverber$nd perechea de 6 + 6, }ase silabe trimi]



'iiiiiiijiiiiiii+$nd la cele }ase constela]ii „cresc@toare“ ale Soarelui în Zodiac, celelalte conect$ndu-se celor }ase constela]ii „cobor$toare“:

v v v v // v v v v («Soarele }i Luna // mi-au ]inut cununa...»;

sau ^n proverb: «Ce ]ie nu-]i place // altuia nu face...»

– folclor dacorom$nesc de azi, descinz$nd „imperial-spiritual“ din „oralitatea cult@“ a Zalmoxianismului, a „Cre}tinismului Cosmic“ dup@ cum, de altfel, zice }i Mircea Eliade).

Versurile ^n ritmuri salmice }i zalmic-genuniene, altern$ndu-se perechile-Yang (5 + 5), din emistihuri decasilabice, cu perechile-Yin (6 + 6), din emistihuri dodecasilabice, pot fi memorate foarte u}or (supra – ritm).

Zalmoxianism(de la Zalmoxis + suf. -an > zalmoxian + suf. -ism)

Zalmoxianismul este prima religie monoteist@ din istoria spiritualit@]ii universale, ale c@rei fundamente au fost puse de Salmo} / „Zalmas-Zalmoxis“ I, în orizontul anului 1600 î. H., în Dacia (Cogaion / Sarmizegetusa), doctrina-i relev$nd: (I) armonizarea P@r]ii în Sacrul %ntreg Cosmic, fiecare pelasgo-dac consider$ndu-se o parte din întregul care este Dumnezeu, de unde vin }i responsabilit@]ile pe m@sur@ ale fiec@rui ens; (II) trupul perfect }i sufletul pur nu mai pot exista f@r@ o minte des@v$r}it@; trupul dat omului – parte din Samasua (Soarele-Mo} / Tat@l-Cer, Dumnezeul Cogaionului), din întregul cosmic



'iiiiiiijiiiiiii+–, este efemer, îns@ nu este cu putin]@ ca sufletul s@ piar@, el continu$nd s@ existe, }i nimeni nu trebuie s@ se team@ de moarte, ci s@ înfrunte cu vitejie primejdiile; (III) la trimiterea Solului / Mesagerului Celest la Samasua (Samo} / „Soarele-Mo}, sau Tat@l-Cer / Dumnezeul Cogaionului“), prin aruncarea trupului perfect în cele trei suli]e / ]@pi, din Templul / Santuarul-Calendar al lui Sa-Ares (Soare, Soare-T$n@r / R@zboinic), incinerarea nu are loc, fiindc@ sufletul acestuia revine în respectivu-i trup (de nemuritor); (IV) preg@tirea omului pentru nemurire trebuie s@ înceap@ din pruncie, mereu des@v$r}indu-se pe c@ile în]elepte; (V) via]a este ve}nic@, în cunoa}terea oculta]iei }i epifaniei, c@ci cel ce urmeaz@ c@ile lui Samo} (Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei) nu moare, ci se duce în [ara-Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-Vie]ii-f@r@-Moarte; (VI) dar pentru a fi ve}nic-fericitul ajuns aici, av$nd parte de toate bucuriile / bunurile, trebuie s@ lup]i – în Lumea Alb@ – împotriva orgiilor }i s@ tr@ie}ti în cump@tare; (VII) cine î}i încredin]eaz@ sufletul întru Samo} (Dumnezeu) merit@ a fi t@m@duit / vindecat de r@ni / boli, r@ul put$nd fi extirpat din om prin rostirea / viersuirea frumoas@ (desc$ntece / înc$ntece), chiar }i prin t@ria lamei de cu]it, chiar }i din craniu (trepana]ie); (VIII) instruindu-te în }tiin]e }i în arte, trebuie s@ tr@ie}ti dup@ legile naturii / firii; (IX) astfel vei ajunge la cunoa}terea c@ii-spiral@-cosmic@



'iiiiiiijiiiiiii+(planetar@ }i cereasc@) întru Samo} / Dumnezeu, sau Cunoa}terea Absolut@ – „nuntire“ cu Sora-Soarelui / Co-Utya (Cotys), Spuma-Laptelui, „Mireasa / Cr@iasa-Lumii“; (X) „daco-cra]ia“ teluric-celest@ se întemeiaz@ pe Soli, pe în]elep]ii Cavaleri / Eroi ai Cogaionului / Sarmizegetusei („Cavalerii Dun@reni“), pe to]i cei din neam / popor, pres@r@tori de f@ptuiri ale Binelui, c@ci numai ace}tia apar]in preafericitei semin]ii înrudite / înf$rt@]ite (înfr@]ite) cu Sa-Ares („Soare-T$n@r / R@zboinic“), „fiul“ lui Samo} (Atoatecreatorul).

Se eviden]iaz@ mai ^nt$i ob]inerea nemuririi („misteric@“ / „ini]iatic@“), unitatea Materie-Spirit, raportul sacru, holonistic, Parte-%ntreg / %ntreg-Parte, „^nrudirea“ / „^nf$rt@]irea“ („^nfr@]irea“) omului cu cele teluric-celeste, participarea zalmoxianului la armonia / ordinea cosmic@ etc. Fundamentul doctrinei Zalmoxianismului rezida ^n armonizarea P@r]ii în sacrul %ntreg cosmic (^ntreg care este Tat@l-Cer / Soarele-Mo}, Dumnezeul din Cogaion). Prin epop]ii ^n Zalmoxianism, cavaleri / r@zboinici, ori „mesageri cele}ti“ / „soli“, }tiin]ele }i artele au cunoscut un deosebit rafinament, scrierea arhaic@ (de pe statueta cu piedestal de la Ocna Sibiului, din orizontul anului 8000 ^.H., ori de pe T@bli]a-Soare de la T@rt@ria-Or@}tie, din orizontul anului 5300 ^. H.) a evoluat ^n alfabetul pelasgo-daco-thracic (valahic) / dacorom$nesc-arhaic de 23 de litere, dar numai ^n cadru misteric / ini]iatic, cum se arat@ }i ^n Cosmografia



'iiiiiiijiiiiiii+lui Aethicus Dun@reanu / d’Ister (aprox. 370 – 435 d.H.), cel care relateaz@ „evenimentele“ / realit@]ile de pe calea-spiral@ planetar@, ^n calitatea-i de epopt ^n Zalmoxianism }i de „ultim Sol“, inclusiv din America / Groenlanda, }tiindu-se, gra]ie Dacilor / zalmoxienilor, c@ P@m$ntul este rotund. Dup@ cum s-a mai subliniat, prin confreriile r@zboinic-religioase s-a impus Zalmoxianismul mai ^nt$i ^n ^ntregul bazin al Dun@rii, de la Alpi la Marea Neagr@ }i la Nipru, de la nordul Carpa]ilor, de la izvoarele Vistulei / Pripetului, p$n@ la sudul lan]ului muntos Balcano-Dinaric, ^n Pind / Rodopi apoi, ^n celelalte arii ale Pelasgiei de Centru, cu unele „bre}e zalmoxiene“ ^n Capadocia / Capadochia („cap-à-Dachia“ / „capul, cap@tul Daciei / Dachiei“), ^n Masagaetia / Masage]ia etc. Pelasgii care au ^mbr@]i}at Zalmoxianismul, s-au insularizat („etnoinsularizat“) ^n masa „celui mai mare popor european“, numindu-se Daci, „cei mai drep]i / viteji“, „cei mai cinsti]i“ etc., st@p$nind aria edenic@ ponto-carpato-balcanic@, Dacia / Dakia.

Zen(cf. niponul zen, „sect@ mahayan-budist@“)

Zen desemneaz@ fie o sect@ japonez@ de sorginte mahayan-budist-confucianist@, înfiin]at@ de Eisai, în orizontul anului 1191, fie una dintre religiile nipone, cu cristalizarea dogmei „în perioada kamakura“ (1185 – 1333), provenind din



'iiiiiiijiiiiiii+ramura budismului de tip Mahayana, pe care s-au altoit elemente confucianiste, religie-sintez@ st$nd în nucleul codului Bushido, al onoarei militare, ce presupune mai înt$i „o anume indiferen]@ în fa]a mor]ii“, p@trunderea în esen]ele lumii prin tehnici diverse „de medita]ie“ (koan, mondo, toki, toki no ge, zazen etc.), prin antrenarea „în ecua]iile“ unor concepte interesante: karumi / vidul, sabi, wabi etc., aflate }i într-o serie de poeme tanka, haiku etc.

Karumi desemneaz@ „polul-Amaterasu“, al frumuse]ii / str@lucirii (cf. VBPoe, 34). Sabi se t@lm@ce}te ^ntr-un soi de ve}tejire l@untric@ }i provine «din adjectivul sabishii, cu sensul de singur, izolat» (VBPoe, 52),; exemplu de valoare estetico-literar@ ob]inut@ prin zen-sabi ^n tanka: Trec mult prea rar pe-aici / Dar tot aud ce jalnic geme / V$ntu-n miez de noapte. / Somn ve}nic doarme ea sub mu}chi / S-asculte pinii-n t$nguire (Sunzei), ori ^n haiku: Paing solitar ! / Ce îng$ni }i ce murmuri / v$ntului, toamnei ? (Matsuo Bashõ – apud VBPoe, 52). Wabi, ca valoare religios-estetic@-zen – potrivit niponologilor –, ^nseamn@, ^nsingurarea derivat@ din raporturile ens-ului cu lumea, cu exteriorul, ori un soi de «melancolie, dezolare» (VBPoe, 65 sq.), ^nrudit@ cu sabi, f@c$nd s@ vibreze astfel coardele lirei lui Matsuo Bashõ: C$te, c$te lucruri / nu-]i aduc aminte / aceste flori de cire} ! (apud VBPoe, 66).

Zolism(cf. fr. zolisme < Émile Zola + suf. -ism)



'iiiiiiijiiiiiii+Zolismul desemneaz@ un aspect al

naturalismului promovat de }coala francez@ a lui Émile Zola, urm@rind aplicarea „rigorii }tiin]ifice“ în abordarea literar@ a umanului / socialului.

Al@turi de Zola, se remarc@ – ^n roman / povestire – Guy de Maupassant, Alfonse Daudet, Octav Mirbeau, fra]ii Edmond de Goncourt }i Jules de Goncourt, iar ^n dramaturgie, Henry Becque. (supra – v. naturalism).

Zoroastrism (Mazdeism)(din Zoroastru, numele grecizat al reformatorului iranian

Zarathustra + suf. -ism)

Zoroastrismul desemneaz@ religia dualist@ ap@rut@ în Iran, la începutul mileniului I î. H., atribuit@ profetului Zarathustra (Zoroastru), av$nd urm@toarele principii: (1) Ahura-Mazda / Binele este Lumina, „}eful universal suprem“; (2) Angra-Mainyu / R@ul este zeitatea-demon, întunericul; (3) în întregul cosmos, cele dou@ principii sunt ireconciliaabile; (4) lupta dintre cele dou@ principii, Ahura-Mazda / Binele }i Angra-Mainyu / R@ul dureaz@ patru perioade de c$te trei milenii fiecare, culmin$nd cu duelul decisiv }i cu apari]ia lui Saoshyant, m$ntuitorul; (5) oamenii se situeaz@, în aceast@ r@zboinicire, fie de partea Binelui, fie de partea R@ului; dar credincio}ii de partea lui Ahura-Mazda contribuie la mai grabnicul triumf al Binelui asupra R@ului; (6) biruin]a Binelui în cosmos prin unirea for]elor umane, al@turi de Ahura-Mazda, duce la



'iiiiiiijiiiiiii+m$ntuirea individului, m$ntuire ce poate fi dob$ndit@ mai iute prin via]a tr@it@ întru Dreptate, întru %naltul Spirit Justi]iar, dec$t prin rug@ciuni, sacrificii, ritualuri etc.

Forma evoluat@ a vechiului Zoroastrism se nume}te Mazdeism (< Mazda, zeul suprem, sau zeul binelui, Ahura-Mazda, din Avesta). Privitor la eschatologia individual@, Mircea Eliade }i Ioan P. Culianu subliniaz@: «Judecata sufletului individual este un motiv str@vechi, dar detaliile ei se precizeaz@ ^n Avesta recent@ }i mai ales ^n povestirile pahlavi. La trei zile dup@ desp@r]irea de trup, sufletele sosesc la Podul Cinvat, unde realizarea Religiei celei Bune le va apare ^n ^nf@]i}area propriei Daenã, o fecioar@ de cincisprezece ani pentru mazdeenii cei buni }i o zgrip]uroaic@ pentru cei p@c@to}i. Dup@ ce sunt judeca]i de zeii Mithra, Srao}a }i Ra}nu, sufletele credincio}ilor trebuie s@ treac@ podul: cei buni vor trece f@r@ necazuri, cei r@i vor c@dea ^n fl@c@rile iadului, cei care n-au fost nici buni }i nici r@i vor ajunge ^ntr-un purgatoriu numit Hamestagan. (...) Sufletul urc@ la cer ^n trei etape: ^nt$i stelele, care sunt corespondentul „g$ndurilor bune“, (humata), apoi Luna, corespondent al Cuvintelor bune (hukhta), }i Soarele, corespunz$nd „faptelor bune“ (hva}ta), ca s@ soseasc@ ^n cele din urm@ ^n %mp@r@]ia Luminilor Nesf$r}ite (Anagra rao}a).» (ECDrel, 276 sq.).



'iiiiiiijiiiiiii+Sigle (^n text, cifra de dup@ sigl@, ^n majoritatea cazurilor, indic@ pagina): ADFR, I, II = Antologie dialectalo-folcloric@ a Rom$niei, vol. I, II (edi]ie critic@ }i prefa]@ de Constantin Otob$cu), Bucure}ti, Editura Minerva, 1983. AethC = Aethicus, Cosmografia, lucrare editat@ sub titlul Die Kosmographie des Aethicus (Herausgegeben von Otto Prinz), ^n colec]ia «Monumenta Germaniae Historica», München, 1993. AhCor = Khurshid Ahmad, Muhammad Manazir Ahsan, Coranul – ^nv@]@turi fundamentale, Timi}oara, Editura Islam, 1999. AligD = Dante Alighieri, Divina comedie (^n rom$ne}te de Eta Boeriu; note }i comentarii de Alexandru Du]u }i Titus P$rvulescu; controlul }tiin]ific al notelor }i comentariilor: prof. dr. Alexandru Balaci, membru corespondent al Academiei R. S. R.), Bucure}ti, Editura pentru Literatur@ Universal@, 1965. Ant, I – III = Poezia rom$n@ clasic@ de la Dosoftei la Octavian Goga, antologie de Al. Piru }i Ioan {erb, vol. I – III, Bucure}ti, Editura Minerva, 1970. AOC = Grigore Alexandrescu, Opere complete – poezii }i proz@ (edi]ie ^ngrijit@ de G. Baiculescu), Bucure}ti, Editura Cugetarea – Georgescu Delafras, 1940. ArV, I, II = Tudor Arghezi, Versuri, I, II (pagini: 586 + 664; prefa]@: Blid }i cugetare de Ion



'iiiiiiijiiiiiii+Caraion; edi]ie }i postfa]@ de G. Pienescu), Bucure}ti, Editura Cartea Rom$neasc@, 1980. AT = Ioan Anastasia, Trestia g$nditoare, T$rgu Mure}, Editura Ambasador – colec]ia Haiku –, 1999. B = Biblia adec@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Vechiului }i Noului Testament – «tip@rit@ ^nt$ia oar@ la 1688 ^n timpul lui {erban Vod@ Cantacuzino, domnul [@rii Rom$ne}ti, retip@rit@ dup@ 300 de ani ^n facsimil }i transcriere, cu aprobarea Sf$ntului Sinod, aceast@ edi]ie v@z$nd acum, din nou lumina tiparului, cu binecuv$ntarea Prea Fericitului P@rinte Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Rom$ne», Bucure}ti, Editura Institului Biblic }i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom$ne, 1997. BasSL = Basmul cu Soarele }i Luna (din basmele timpului }i spa]iului – antologie, prefa]@ }i bibliografie de Iulian Chivu), Bucure}ti, Editura Minerva, 1988. BDTO = Ion Bria, Dic]ionar de Teologie Ortodox@, Bucure}ti, Editura Institului Biblic }i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom$ne, 1994. BFls = Maliu Bogoe, Flori }i spini, Bucure}ti, Editura P. A. S., 1939. Bibl = Biblia sau Sf$nta Scriptur@, Bucure}ti, Editura Institutului Biblic }i de Misiune Ortodox@, 1968. BJS = Ion Barbu, Joc secund (edi]ie bibliofil@ ^ngrijit@ de R. Vulpescu), Bucure}ti, Editura Cartea Rom$neasc@, 1986.



'iiiiiiijiiiiiii+ BL] = Maliu Bogoe, La ]int@, Timi}oara, Editura Facla, 1979. BPoe = Ion Barbu, Poezii (edi]ie ^ngrijit@ de Romulus Vulpescu), Bucure}ti, Editura Albatros, 1970. BTc = Lucian Blaga, Trilogia culturii, Bucure}ti, Editura pentru Literatur@ Universal@, 1969. BVoc = Grigore Br$ncu}, Vocabularul autohton al limbii rom$ne, Bucure}ti, Editura {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, 1983. CAlc = {erban Cioculescu, Aspecte lirice contemporane, Bucure}ti, Editura Casa {coalelor, 1942. CDCD = Sf$ntul Ioan Cassian, A dou@zeci }i patra convorbire duhovniceasc@ (traducere / adaptare din limba latin@ de prof. univ. dr. Decebal Bucurescu; postfa]@: Zalmoxianism }i Cre}tinism ^n Dacorom$nia, Patria sf$ntului Ioan Cassian de Ion Pachia Tatomirescu), Timi}oara, Editura Aethicus, 1999. CDobMD = Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dic]ionar de terminologie lingvistic@, Bucure}ti, Editura Albatros, 1980. CDR-18 = Caietele Dacorom$niei (periodic de cultur@ / civiliza]ie pelasgo-thraco-dacic@, sau valahic@ / dacorom$neasc@ – Timi}oara), anul VI, nr. 18 / 23 decembrie 2000 – 21 martie 2001, pp. 10 – 16. CEB = George C@linescu, Estetica basmului, Bucure}ti, Editura pentru Literatur@, 1965.



'iiiiiiijiiiiiii+ CILRc = G. C@linescu, Istoria literaturii rom$ne – compendiu, Bucure}ti, Editura pentru Literatur@, 1968. CILR = George C@linescu, Istoria literaturii rom$ne de la origini p$n@ ^n prezent (edi]ia a II-a, rev@zut@ }i ad@ugit@ – ^ngrijit@ }i cu prefa]@ de Al. Piru), Bucure}ti, Editura Minerva, 1982. CLC = Th. Capidan, Limb@ }i cultur@, Bucure}ti, Funda]ia pentru Literatur@ }i Art@, 1943. CLrex = Ov. S. Crohm@lniceanu, Literatura rom$n@ }i expresionismul, Bucure}ti, Editura Eminescu, 1971. CMS = Albert Camus, Mitul lui Sisif (traducere, prefa]@ }i note de Irina Mavrodin), Bucure}ti, Editura Pentru Literatur@ Universal@, 1969. CPatr = Ioan G. Coman, Patrologie, Bucure}ti, Editura Institutului Biblic }i de Misiune Ortodox@, 1956. CPes = G. C@linescu, Principii de estetic@, Bucure}ti, Funda]ia pentru Literatur@ }i Art@ Regele Carol II, 1939. CroP = Benedetto Croce, Poezia – introducere în critica }i istoria poeziei }i a literaturii (traducere }i prefa]@ de {erban Stati), Bucure}ti, Editura Univers, 1972. CrohL, I, II, III = Ov. S. Crohm@lniceanu, Literatura rom$n@ ^ntre cele dou@ r@zboaie mondiale, vol. I – III, Bucure}ti, Editura Minerva, 1972 (I), 1974 (II), 1975 (III).



'iiiiiiijiiiiiii+ CS = Ion Hora]iu Cri}an, Spiritualitatea Geto-Dacilor, Bucure}ti, Editura Albatros, 1986. CSb = Ioan G. Coman, Scriitori biserice}ti din epoca str@rom$n@, Bucure}ti, Editura Institutului Biblic }i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom$ne, 1979. CSfel = {erban Codrin, O s@rb@toare a felinarelor stinse, Slobozia, Editura Startipp, 1997. DAstr = D. Andreescu, Gh. Diaconescu, E. {erb@nescu, Dic]ionar de astronautic@, Bucure}ti, Editura Albatros, 1983. DCech = Anton Dumitriu, Culturi eleate }i culturi heracleitice, Bucure}ti, Editura Cartea Rom$neasc@, 1987. DClip = {tefan Doncea, Clipe, Bucure}ti, Editura Haiku, 1996. DDiss = Jacques Derrida, La Dissemination, Paris, Edition du Seuil, 1972. DEnc, I, II = Dic]ionar Enciclopedic, vol. I (A – C), Bucure}ti, Editura Enciclopedic@, 1993; vol. II (D – G), 1996. DER, I – IV = Dic]ionar enciclopedic rom$n, vol. I (A – C), Bucure}ti, Editura Politic@, 1962; vol. II (D – J), 1964; vol. III (K – P), 1965; vol. IV (Q – Z), 1966. DILM = Mihai Dr@g@nescu, Inelul lumii materiale, Bucure}ti, Editura {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, 1989. DIm = Mihai Dr@g@nescu, Informa]ia materiei, Bucure}ti, Editura Academiei Rom$ne, 1990.



'iiiiiiijiiiiiii+ DLt = Mihai Bogdan Dasc@lu, Lovitura de teatru, Timi}oara, Ed. Mirton, 2000. DMD = Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dic]ionar de terminologie lingvistic@ (Prefa]@ de prof. dr. doc. Dimitrie Macrea, membru corespondent al Academiei Rom$ne), Bucure}ti, Editura Albatros, 1980. DN = Florin Marcu, Constant Maneca, Dic]ionar de neologisme, edi]ia a III-a, Bucure}ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom$nia, 1978. DTL = M. Anghelescu, M. Apolzan, N. Balot@, Zoe Dumitrescu-Bu}ulenga, Gh. Ceau}escu, M. Du]@, R. H^ncu, A. Mitescu, G. Muntean, M. Novicov, Dinu Pillat, Al. S@ndulescu, Roxana Sorescu, Marian Vasile, Ileana Verzea, Mihai Vornicu, Dic]ionar de termeni literari (coordonator: Al. S@ndulescu), Bucure}ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom$nia, 1976. DVDac = Vladimir Dumitrescu, Alexandru Vulpe, Dacia ^nainte de Dromihete, Bucure}ti, Editura {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, 1988. DumV = Geo Dumitrescu, Versuri (cu o Prefa]@ de Lucian Raicu }i cu Elemente bio-bibliografice de G. D.), Bucure}ti, Editura Minerva (colec]ia «Biblioteca pentru To]i»), 1981. DzegT = Vangheli Dzega, Toar@ di zboar@ (versuri), Freiburg / Germania, Editura Zborlu a Nostru, 1997. ECDrel = Mircea Eliade, Ioan P. Culianu, Dic]ionar al religiilor (trad. de Cezar Baltag), Bucure}ti, Editura Humanitas, 1993.



'iiiiiiijiiiiiii+ EDZG = Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han (studii comparative despre religiile }i folclorul Daciei }i Europei Orientale), Bucure}ti, Editura {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, 1980. EICIR, I – III = Mircea Eliade, Istoria credin]elor }i ideilor religioase, vol. I - III (trad. de Cezar Baltag), Bucure}ti, Editura {iin]ific@ }i Enciclopedic@, 1986. EpGhil = Epopeea lui Ghilgame} (traducere în valah@ / dacorom$n@ de Virginia {erb@nescu }i de Al. Dima), Bucure}ti, Editura pentru Literatur@ Universal@, 1966. EPo, I, II = Mihai Eminescu, Poezii, vol. I, II (edi]ie ^ngrijit@ de Felicia Giurgiu), Timi}oara, Editura Helicon (consilier: Ioan I. Iancu), 1996. ESon = M. Eminescu, Sonete (edi]ie critic@ ^ngrijit@ de Petru Cre]ia), Gala]i, Editura Porto-Franco, 1991. FMtcg = Adrian Fochi, Miori]a – tipologie, circula]ie, genez@, texte (cu un studiu introductiv de Pavel Apostol), Bucure}ti, Editura Academiei R. P. Rom$ne, 1964. GCiv = Marija Gimbutas, Civiliza]ie }i cultur@ (traducere de Sorin Paliga; prefa]@ }i note de Radu Florescu), Bucure}ti, Editura Meridiane, 1989. GyB = Radu Gyr, Balade, Bucure}ti, Editura Gorjan, 1943.



'iiiiiiijiiiiiii+ HAr, I, II = Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Despre art@ }i poezie, I, II, Bucure}ti, Editura Minerva, 1979. HDic = Ion Hangiu, Dic]ionar al presei literare rom$ne}ti (1790 – 1982), Bucure}ti, Editura {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, 1987. HIst, I, II = Herodot, Istorii, I / II (traducere de Adelina Piatkowski }i Felicia Van]-{tef), Bucure}ti, Editura {tiin]ific@, 196l / 1964. HP = Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Prelegeri de istorie a filosofiei, Bucure}ti, Editura Academiei Rom$ne, 1963. IANConv = Gheorghe Iorga, Autor-narator, ^n revista «Convorbiri didactice» (Bac@u), anul XI, nr. 33, 2000, p. 62. JakL = Roman Jakobson, Lingvistic@ }i poetic@. Aprecieri retrospective }i considera]ii de perspectiv@ (traducere de M. Nasta), ^n «Probleme de lingvistic@», Bucure}ti, Editura {tiin]ific@, 1964. KD = Victor Kernbach, Dic]ionar de mitologie general@, Bucure}ti, Editura Albatros, 1983. LL = Stéphane Lupasco, Logica dinamic@ a contradictoriului, Bucure}ti, Editura Politic@, 1982. LScr, 6 = Eugen Lovinescu, Scrieri, vol. 6 («Istoria literaturii rom$ne contemporane 1900 – 1937», edi]ie de Eugen Simion), Bucure}ti, Editura Minerva, 1975. Ltan = Luna ^n ]@nd@ri (poe]i rom$ni / 10 ani de haiku – antologie aniversar@ de Florin



'iiiiiiijiiiiiii+Vasiliu }i Mioara Gheorghe), Bucure}ti, Editura Haiku, 2000. MarP = Aurel Martin, Poe]i contemporani, Bucure}ti, Editura pentru Literatur@, 1967. MavP = Irina Mavrodin, Poietic@ }i poetic@, Bucure}ti, Editura Univers, 1982. MCr, II, = Titu Maiorescu, Critice, vol. I – II, Bucure}ti, Editura Minerva, 1973. MDil = Adrian Marino, Dic]ionar de idei literare, I (A – G), Bucure}ti, Editura Eminescu,

1973. MDlrv = G. Mih@il@, Dic]ionar al limbii rom$ne vechi (sf$r}itul sec. X – ^nceputul sec. XVI), Bucure}ti, Editura Enciclopedic@ Rom$n@, 1974. MIsl = Seyyid Ebul A'la el-Meududi, Introducere ^n Islam, Ed. Asocia]ia Studen]ilor Musulmani din Rom$nia / Tipografia Vaneessa, Timi}oara, 1995. MPar = Solomon Marcus, Paradoxul, Bucure}ti, Editura Albatros, 1984. MPR = Proverbe rom$ne}ti – antologie de George Muntean, Bucure}ti, Editura Minerva, 1984. MRst = M@rul din Rai cu stelele Cr@ciunului Dacorom$nesc (colinde culese de prof. Ion Pachia Tatomirescu, din localit@]i de pe v@ile Amaradiei, Gilortului, Jiului, Motrului, Mure}ului }i Oltului, ^ntre anii 1966 }i 1986), Timi}oara, Editura Aethicus, 1998.



'iiiiiiijiiiiiii+ MStTr = Vanghea Mihanji-Sterghiu, Tradzeri (proz@ shi puizii pi grailu di Shtip), Fayetteville / Statele Unite ale Americii, Editura Cartea Arom$n@ – Syracuse, 1992. MTNG = C. Michael-Titus, Noua genera]ie ?, ^n Romanian Convergences / Convergen]e Rom$ne}ti (Londra), nr. 5, mai 1985, p. 40. MTTr = C. Michael-Titus, Verbul de m@rg@rint (recenzie) – Treizeci }i trei mari critici literari despre paradoxismul lui Ion Pachia Tatomirescu, ^n volumul Bomba cu neuroni de I. P. Tatomirescu, Timi}oara, Ed. Aethicus, 1997, pp. 161 – 163. NC = Constantin Noica, ^n Cuv$nt ^mpreun@ despre rostirea rom$neasc@, Bucure}ti, Editura Eminescu, 1987. NegEx = Eugen Negrici, Expresivitatea involuntar@, I, Bucure}ti, Editura Cartea Rom$neasc@, 1977. NegF = Eugen Negrici, Figura spiritului creator, Bucure}ti, Editura Cartea Rom$neasc@, 1978. ParS, I, II = Miron Radu Paraschivescu, Scrieri, I (Primele, C$ntice ]ig@ne}ti, Declara]ia patetic@, Laude }i alte poeme, Versul liber), II (Tristele, T@lm@ciri), Bucure}ti, Editura pentru Literatur@, 1969. PB = Platon, Banchetul, Timi}oara, Editura de Vest, 1992. PClas = Constantin M. Popa, Clasici }i contemporani, Craiova, Editura Scrisul Rom$nesc, 1987.



'iiiiiiijiiiiiii+ PCon = Ioana Em. Petrescu, Configura]ii, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1981. PEx = Amelia Pavel, Expresionismul }i premisele sale, Bucure}ti, Ed. Meridiane, 1978. PLN = Probleme ale literaturii noi din R. P. R (antologie de „studii“ semnate de M. Beniuc, O. S. Crohm@lniceanu, S. F@rc@}an, M. Gafi]a, P. Georgescu, N. Ignat, S. Iosifescu, D. Micu, S. Mladoveanu, M. Novicov, Tr. {elmaru, I. Vitner), Bucure}ti, Editura de Stat pentru Literatur@ }i Art@, 1952. PO, I = Platon, Opere (edi]ie ^ngrijit@ de Petru Cre]ia }i Constantin Noica), I, Bucure}ti, Editura {tiin]ific@, 1974. Poezia, I = M. Anghelescu, M. Apolzan, N. Balot@, M. Bucur, B. Cioculescu, M. Du]@, R. Florea, D. Gr@soiu, S. Ilin, E. Manu, N. Mecu, A. Mitescu, G. Muntean, M. Novicov, C. Popescu, D. Popescu, R. Sorescu, C. {tef@nescu, M. Vasile, I. Verzea, M. Vornicu, Literatura rom$n@ contemporan@ – I – Poezia (coordonator: Marin Bucur), Bucure}ti, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom$nia, 1980. POist = {tefan N. Popa, O istorie a literaturii rom$ne din Voivodina, Panciova-Serbia / Iugoslavia, Editura Libertatea, 1997. POms = Adrian Popescu, O mil@ s@lbatic@, (cu postfa]a «Extaz, bl$nde]e }i teroare» de Mircea Iorgulescu), Bucure}ti, Editura Cartea Rom$neasc@, 1983.



'iiiiiiijiiiiiii+ PPg = Ion Pop, Poezia unei genera]ii, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1973. Prep = Mihai Prepeli]@, 101 poeme haiku, Bucure}ti, Editura Haiku, 1994. RAnth, I = Anthologie des poètes français contemporains, I, Paris, 1906. RadSt = Ilie Rad, Stilistic@ }i mass-media, Cluj-Napoca, Editura Excelsior, 1999. REl = I. I. Russu, Elemente traco-getice ^n Imperiul Roman }i ^n Byzantium, Bucure}ti, Editura Academiei R. S. Rom$nia, 1976. REtn = I. I. Russu, Etnogeneza Rom$nilor – fondul autohton traco-dacic }i componenta latino-romanic@, Bucure}ti, Editura {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, 1981. Rœ = Rimbaud, Œuvres / Произведения, Moscova, Editura Raduga, 1988. RotIst, IV = Ion Rotaru, O istorie a literaturii rom$ne, vol. IV («epoca dintre cele dou@ r@zboaie»), Gala]i, Ed. Porto-Franco, 1997. SArg = Nichita St@nescu, Argotice – c$ntece la drumul mare (poezii – edi]ie alc@tuit@ / ^ngrijit@ }i prefa]at@ de Doina Ciurea), Bucure}ti, Editura Rom$nul, 1992, 160 pagini. SarwI = Ghulam Sarwar, Islam – credin]@ }i ^nv@]@turi, edi]ia a doua, Timi}oara, Editura / Tipografia Vanessa, 1994. ScIst, I – IV = Mircea Scarlat, Istoria poeziei

rom$ne}ti, I – IV, Bucure}ti, Editura Minerva, 1982 (vol I), 1984 (II), 1988 (III), 1990 (IV).



'iiiiiiijiiiiiii+ SCJT = O. Simu, Civiliza]ia japonez@ tradi]ional@, Bucure}ti, Editura {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, 1984. SGC = Constantin Schifirne], Genera]ie }i cultur@, Bucure}ti, Editura Albatros, 1985. SFiz = Nichita St@nescu, Fiziologia poeziei (^nsemn@ri, eseuri, poeme, pagini de jurnal etc. – edi]ie ^ngrijit@ de Al. Condeescu), Bucure}ti, Editura Eminescu, 1990, 640 pagini. SOrd, I, II = Nichita St@nescu, Ordinea cuvintelor (versuri dintre anii 1957 }i 1983; prefa]@, cronologie }i edi]ie ^ngrijit@ de Al. Condeescu), vol. I, II, Bucure}ti, Editura Cartea Rom$neasc@, 1985. SPcl, IV = Vl. Streinu, Pagini de critic@ literar@, vol. IV, Bucure}ti, Editura Minerva, 1976. SpPoe = Eugeniu Speran]ia, Ini]iere ^n poetic@, edi]ia a II-a, Bucure}ti, Editura Albatros, 1972. SPT = Eugen Simion, Primul Tzara, ^n Caiete critice – revist@ lunar@ de critic@ literar@ }i informa]ie }tiin]ific@ (Bucure}ti), nr. 4 – 5 (101 – 102) / 1996. SSin = Marin Sorescu, Singur printre poe]i („volumul reprezint@ debutul din 1964, rev@zut }i ad@ugit de autor“), Bucure}ti, Editura InterCONTEMPress, 1990. SSms = Marin Sorescu, Setea muntelui de sare, Bucure}ti, Editura Cartea Rom$neasc@, 1974.



'iiiiiiijiiiiiii+ SSra, I, II, III, IV = Eugen Simion, Scriitori rom$ni de azi, vol. I – IV, Buc., Editura Cartea Rom$neasc@, 1974 – 1989 (vol. I, edi]ia ^nt$i: 1974; vol. I, edi]ia a doua, «rev@zut@ }i completat@», la care se fac trimiterile noastre: 1978; vol. II, 1976; vol. III, 1984; vol. IV, 1989). SSubl = Nichita St@nescu, Despre sublim (interviu acordat lui C. Babe]i, la Timi}oara, ^n 18 octombrie 1983), publicat ^n revista Orizont (Timi}oara), anul XXV, nr. 13 (833), 31 martie 1984, p. 11. StLfund = C. Branislav Stefanoski, Limba traco-dac$ – fundul a limbilor indo-europeane, Macedonia / Tetova, Ed. Casa Gramosta, 1993. SVerm = Vladimir Streinu, Versifica]ia modern@ – studiu istoric }i teoretic asupra versului liber, Bucure}ti, Editura pentru Literatur@, 1966. {MAD = Elena {tef@nescu, Mai aproape de Dumnezeu cu Dumitru Dorin Prunariu, Timi}oara, Editura Augusta, 1999. TAfor = Ion Pachia Tatomirescu, Aforismele Apei / Aphorismes de l'Eau, Timi}oara, Editura Aethicus, 1999. TBomb = Ion Pachia Tatomirescu, Bomba cu neuroni, Timi}oara, Editura Aethicus, 1998. TDR = Ion Pachia Tatomirescu, Dacorom$nia lui Regalian / Regalianus Dacoromania, Timi}oara, Editura Aethicus, 1998.



'iiiiiiijiiiiiii+ TDum = Ion Pachia Tatomirescu, Dumnezeu ^ntre s@lbatice roze, Timi}oara, Editura Hestia, 1993. TEm = Ion Pachia Tatomirescu, Mihai Eminescu }i mitul etnogenezei dacorom$ne}ti, Timi}oara, Editura Aethicus, 1996. TEv = Ion Pachia Tatomirescu, Lirosofia st@nescian@ paradoxist@ ca «umbr@ a ideii» ^n poezia «Evocare», ^n «Rostirea Rom$neasc@» (Sibiu, Timi}oara), an V, nr. 4-5-6 / aprilie-mai-iunie, 1999, p. 90 sq. TFiz = Albert Thibaudet, Fiziologia criticii (pagini de critic@ }i de istorie literar@, studiu introductiv, selec]ie, traducere }i note de Savin Bratu), Bucure}ti, Editura pentru Literatur@ Universal@, 1966. TFulg = Ion Pachia Tatomirescu, Fulgerul sferic / Éclair sphérique, Timi}oara, Editura Aethicus, 1999. TIApost = Ion Pachia Tatomirescu, Iulian Apostatu (331 – 363) de la Zalmoxianism la Cre}tinism }i din nou la Zalmoxianism, ^n «Caietele Dacorom$niei» (Timi}oara), anul II, nr. 4 / 22 iunie – 21 septembrie, 1997, pp. 2 – 5. TILP = Mircea Tomu}, Istorie literar@ }i poezie, Timi}oara, Ed. Facla, 1974. TIrel, XXV, 719 = Ion Pachia Tatomirescu, Istoria religiilor (XXV) – Cultul ursului: Ursul, Soarele }i Zalmoxis, ^n «Rena}terea



'iiiiiiijiiiiiii+b@n@]ean@» (Timi}oara), nr. 719, 11 iulie 1992, p. 9. TIR, I = Ion Pachia Tatomirescu, Istoria religiilor, vol. I (Din paleolitic / neolitic, prin Zalmoxianism, p$n@ ^n Cre}tinismul Cosmic al Valahilor / Dacorom$nilor), Timi}oara. Editura Aethicus, 2001. T%nc = Ion Pachia Tatomirescu, %nc$ntece, Bucure}ti, 1979. TLil = Ion Pachia Tatomirescu, Lilium breve (poeme), Bucure}ti, Editura Eminescu, 1981. TMun = Ion Pachia Tatomirescu, Munte, Bucure}ti, Editura Eminescu, 1972. TOip = Ion Pachia Tatomirescu, O ipotez@ asupra spa]iului spiritual – civiliza]ii arhetipale }i interferen]iale, civiliza]ia pelasgo-thraco-dac@, ^n revista «Ramuri» (Craiova), nr. 8 (194), august 1980, p. 11. TPaz = Ion Pachia Tatomirescu, Peregrinul ^n azur, Craiova, Editura Scrisul Rom$nesc, 1984. TPer* = Ion Pachia Tatomirescu, Peristylium, ^n suplimentul literar, Povestea Vorbii, nr. 7, al revistei Ramuri (Craiova), anul III, nr. 10 / 27, din 15 septembrie 1966, p. 14. * Ion Pachia Tatomirescu (n@scut la 16 februarie 1947, ^n localitatea Tatomire}tii de Jos, jude]ul Dolj, licen]iat ^n filologie la Universitatea din Timi}oara) face parte din prima “promo]ie” a paradoxismului, a disipativ-grupului de la Povestea Vorbii (1964 / 1965 – 1968), coordonat ^n ^ntreaga Rom$nie, din ora}ul V@lenii de Munte, de c@tre Miron Radu Paraschivescu –



'iiiiiiijiiiiiii+^nt$iul scriitor-dizident antitotalitarist (anticeau}ist). %ntre 1964 }i 1966, s-au ivit primele sisteme estetice / lirice ale paradoxismului: Nichita St@nescu, cel din Dreptul la timp (1965) }i din 11 elegii (1966), cu paradoxismul ontologic, }i Marin Sorescu, cel din Poeme (1965) }i din Moartea ceasului (1966), cu paradoxismul cosmologic. TPp, I, II, III = G. Dem. Teodorescu, Poezii populare rom$ne, vol, I, II, III, Bucure}ti, Editura Minerva, 1985. TRom, I, II = Mircea Tomu}, Romanul romanului rom$nesc, vol. I – II, Bucure}ti, Editura Gramar, 1999 (I) / 2000 (II). TSal = Ion Pachia Tatomirescu, Salmi / Salmes / Salms, Timi}oara, Editura Aethicus, 2000. TSalrc = Ion Pachia Tatomirescu, Sec]iuni de aur ale literaturii rom$ne contemporane, ^n «Ramuri» (Craiova), nr. 7 (241), 15 iulie 1984, paginile 10 }i 11. TScr = Ion Pachia Tatomirescu, Fragmente din «Scrisoarea-r@spuns a unui poet anonim c@tre domnul Cantemir, sau Enciclopedicus», ianuarie 1985, Timi}oara, Dacorom$nia, ^n revista «Convergen]e Rom$ne}ti» / «Romanian Convergences» (Londra), nr. 5 / mai 1985, pp. 40 – 42. TSm = Efim Tarlapan, Stihuri mar]iale, Chi}in@u, Editura Compania JSA Group, 1999.



'iiiiiiijiiiiiii+ TSp = Ion Pachia Tatomirescu, Nichita St@nescu }i paradoxismul, edi]ia a II-a, rev@zut@ }i ad@ugit@, Timi}oara, Editura Aethicus, 2000. TTab = Ion Pachia Tatomirescu, Via]a Dacoromaniei reflectat@ ^n tablele / tabulele cerate din Ardeal / Transilvania, ^n Clio (Timi}oara), anul II, nr. 3 - 4, martie - aprilie, 1993, p. 2. TTAdir = Ion Pachia Tatomirescu, Tudor Arghezi }i direc]ia tradi]ionalist-dacorom$n@ a realismului liric din secolul al XX-lea, ^n «Rostirea Rom$neasc@» (Timi}oara), anul VI, nr. 4-5-6 / aprilie-mai-iunie, 2000, pp. 75 – 80. TUph = Ion Pachia Tatomirescu, Ultimele poeme hadronice, Timi}oara, Editura Aethicus, 2002. TVerb = Ion Pachia Tatomirescu, Verbul de m@rg@rint, Timi}oara, Editura Facla, 1988. TZor = Ion Pachia Tatomirescu, Zoria (poeme), Bucure}ti, Editura Cartea Rom$neasc@, 1980. TZpl, I, II = Ion Pachia Tatomirescu, Zalmoxianismul }i plantele medicinale, vol. I, II, Timi}oara, Editura Aethicus, 1997. TzPrim = Tristan Tzara, Primele poeme (cu Insurec]ia de la Zürich prezentat@ de Sa}a Pan@), Bucure}ti, Editura Cartea Rom$neasc@, 1971. ULrc, I = Lauren]iu Ulici, Literatura rom$n@ contemporan@: I – promo]ia 70, Bucure}ti, Editura Eminescu, 1995.



'iiiiiiijiiiiiii+ VAeth = Nestor Vornicescu, Aethicus Histricus, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986. VBPoe = Florin Vasiliu, Camelia Ba}ta, Poezia liric@ japonez@ – valori estetice, Bucure}ti, Editura Haiku, 2000. VMR = Romulus Vulc@nescu, Mitologie rom$n@, Bucure}ti, Editura Academiei Rom$ne, 1985. VOp, I = Ion Vinea, Opere, vol. I – Poezii (edi]ie critic@ }i prefa]@ de Elena Zaharia Filipa}), Bucure}ti, Editura Minerva, 1984. VSInt = Florin Vasiliu, Br$ndu}a Steiciuc, Interferen]e lirice – constela]ia haiku, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1989. VSP = Nestor Vornicescu, Scrieri patristice ^n Biserica Ortodox@ Rom$n@ p$n@ ^n sec. XVII (izvoare, traduceri, circula]ie), Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, 1983. VSS = Tudor Vianu, Studii de stilistic@ (edi]ie ^ngrijit@ cu studiu introductiv }i note de Sorin Alexandrescu), Bucure}ti, Editura Didactic@ }i Pedagogic@, 1968. WatD = Alan Watts, Al Chung-liang Huang, Dao – calea ca o curgere de ap@ – caligrafie suplimentar@ de Lee Chih-chang, traducere din englez@ de Dinu Luca, Bucure}ti, Editura Humanitas, 1996.



'iiiiiiijiiiiiii+

cuprins*

*Conceptele opera]ionale din prezentul dic]ionar, însemnate cu un triunghi }i un cerc – – sunt concepte obligatorii pentru Bacalaureat–2003; celelate sunt necesare ca „faruri“ / „lumini]e“ în labirintul din Piramida Textului, ori spre a înv@]a c$te ceva din traversarea „uraganelor de h$rtie“ ale secolului, cum ar spune Marin Sorescu...

1. Absurd .................................................................................... /

2. Accent ..................................................................................... /

3. Acrostih .................................................................................. /

4. Act ..................................................................................... /

5. Ac]iune .............................................................................. /

6. Adonic .................................................................................... /



'iiiiiiijiiiiiii+7.

Aforism ................................................................................. /

8. Alegorie ................................................................................. /

9. Alitera]ie .......................................................................... /

10. Amfibrah .............................................................................. /

11. Anadiploz@ ........................................................................... /

12. Analiz@ ............................................................................... /

13. Anapest ............................................................................... /

14. Anafor@ ............................................................................... /

15. Androgin ............................................................................. /

16. Antiroman ........................................................................... /



'iiiiiiijiiiiiii+17.

Antitez@ ........................................................................ /

18. Antropomorfism / antropocosmism ..................................... /

19. Apolinic ............................................................................... /

20. Aporie ................................................................................... /

21. Argou .................................................................................. /

22. Arhaism ............................................................................. /

23. Arhetip .................................................................................. /

24. Art@ poetic@ ..................................................................... /

25. Asonan]@ ............................................................................. /

26. Autenticitate ........................................................................ /

27. Autocenzur@ ........................................................................ /




Autor ............................................................................ /

29. Avangard@ / avangardism .................................................. /

30. Balad@ ................................................................................ /

„G$ndirismul“ baladesc al lui Radu Gyr ......................... /

Cercul Literar de la Sibiu }i «resurec]ia baladei» din mai 1945

.......................................................... / Baladele lui Radu Stanca

........................................................ / 31.

Basm ........................................................................... /

32. Bibliografie .......................................................................... /

33. Bildungsroman .................................................................... /

34. Blestem .............................................................................. /

35. Bocet ................................................................................... /




Bogomilism ......................................................................... /

37. Brahmanism ............................................................................ /

38. Budism ..................................................................................... /

39. Cabal@ ..................................................................................... /

40. Cacofonie ................................................................................. /

41. Caligram@ .............................................................................. /

42. Canal ................................................................................. /

43. Caracter .................................................................................. /

44. Caracterizare de personaj ............................................. /

45. Catachrez@ ............................................................................... /

46. Categorii estetice ......................................................................... /




Catharsis ............................................................................... /

48. Catren ................................................................................... /

49. C$mp semantic ................................................................. /

50. Cezur@ .................................................................................. /

51. Chiasm .................................................................................. /

52. Cititor ................................................................................ /

53. Clasicism .................................................................................. /

54. Cod .................................................................................. /

55. Comedie .......................................................................... /

56. Comentariul literar ................................. /




Comicul ............................................................................ /

58. Compara]ie .................................................................... /

59. Compozi]ie ........................................................................... /60.

Comunicare ........................................................................... /

61. Concatena]ie ......................................................................... /

62. Conflict ............................................................................. /

63. Confucianism ........................................................................ /

64. Construc]ie ............................................................................. /

65. Construc]ia subiectului ........................................................ /

66. Constructivism ......................................................................... /




Context .............................................................................. /

68. Con]inut }i form@ ...................................................................... /

69. Coresponden]e ........................................................... /

70. Coriamb ................................................................................... /

71. Cosmogonie / cosmogenez@ ..................................................... /

72. Cre}tinism ............................................................................... /

Simbolul Credin]ei din 325 / 381 ............................................ /

Sinodul I Ecumenic de la Niceea }i arianismul ........................... /

Cre}tinismul pelasgo-thraco-dacic / valahic,

sau dacorom$nesc, Biserica Ortodoxismului

în Pelasgo-Thraco-Dacia / Dacorom$nia .................................... /73. Cre}tinism

Cosmic .................................................................... /



'iiiiiiijiiiiiii+74. Critic@ de

text ........................................................................ /

75. Critic@ literar@ ......................................................................... /

76. Cronic@ .................................................................................. /

77. Cunoa}tere luciferic@ / paradisiac@ ......................................... /

78. Curent literar ..................................................................... /

79. Dactil ..................................................................................... /

80. Dadaism ................................................................................. /

%nt$iul dadaism, sau dadaismul de Bucure}ti – G$rceni ............ /

Al doilea dadaism, sau dadaismul de Bucure}ti – Zürich / Paris ... /81. Daoism

(Taoism) .................................................................. /

82. Desc$ntec ............................................................................ /




Descriere ........................................................................ /

84. Deznod@m$nt ................................................................... /

85. Dialect, subdialect, grai ............................................................. /

86. Dialectologie ............................................................................ /

87. Dialog ................................................................................. /

88. Dionisiac .................................................................................. /

89. Discurs .................................................................................... /

90. Distih ....................................................................................... /

91. Dramaturgie ....................................................................... /

92. Dram@ ............................................................................... /




Elegie ...................................................................................... /

94. Elemente ale situa]iei de comunicare ..................................... /

95. Elips@ ...................................................................................... /

96. Emi]@tor ............................................................................ /

97. Endecasilab ............................................................................ /

98. Enjambement (ingambament) ................................................ /

99. Enumera]ie ........................................................................ /

100. Epanadiploz@ ........................................................................ /

101. Epanaleps@ .......................................................................... /

102. Epanod@ ................................................................................ /

103. Epifor@ .................................................................................. /




Epigonism ............................................................................ /

105. Epigram@ ............................................................................. /

106. Epilog ................................................................................... /

107. Episod .............................................................................. /

Personaj episodic ..................................................... /108.

Epitet .............................................................................. /

109. Epizeuxis ............................................................................. /

110. Epoc@ / perioad@ literar@ .................................................... /

Periodizarea genera]ionist@ (1985) ..................................... /

O periodizare „interdisciplinar@“ (preistorie,

mitologie, lingvistic@, „religii ale paleoliticului,

ale mezoliticului }i ale neoliticului“, istorie,



'iiiiiiijiiiiiii+Zalmoxianism, literatur@, Cre}tinism

etc.) ............ /(I) Epoca arhaic@ (8175 – 1600 î. H.), ori

perioada cogaionic-politeist@ }i henoteist@, sau prezalmoxian@ .........................................

.................. / •subperioada (8175 – 7000) mitotextului

hierogamiei Tat@lui-Cer / Samasua („Mo}ul-Soare“) }i Mumei-P@m$nt (Dachia)

........................... / •subperioada (7000 – 5300) Statuetei

Scrise a lui Samasua (Soarele-Mo} / Tat@l-Cer) de la Ocna-Sibiului (Rom$nia)

................................... / •subperioada scriselor t@bli]e

rectangulare }i a T@bli]ei-Soare de la T@rt@ria-

Rom$nia (5300 – 3400 î. H.)

........................................ / T@bli]a-Soare de la T@rt@ria-Rom$nia }i

alte t@bli]e cu scriere arhaic-pelasgic@ /

valahic@ .............. / • subperioada „primului mioritism“ (3400 – 1600 î. H.)

.............................................. /%nhumarea „regelui de arme“ cu securea

dacic@ dubl@,



'iiiiiiijiiiiiii+sau cu ghionul / baltagul în m$na dreapt@

}i oglindirea veridic@ a ritualului în «Corinda

P@curarului pe-à Gur@ de Rai», din orizontul anului 3400 î. H.

............ /%nhumarea „regelui de arme“ cu securea

dacic@ dubl@, sau cu ghionul / baltagul în m$na dreapt@

}i oglindireaveridic@ a ritualului în «Corinda

P@curarului pe-à Gur@ de Rai», din orizontul anului 3400 î. H.

............. /(2) Epoca „oralit@]ii culte“ a

Zalmoxianismului (1600 î. H. – 313 d. H.) }i a fundamentelor Cre}tinismului Cosmic Dacorom$n

.................... /(3) Epoca Rena}terii Valahe din „primul Cre}tinism“ (313 – 1054)

.................................. /(4) Epoca post-Schismei Mari }i literatura

valah@ în „sacrele limbi evmezice“ (1054 – 1600),

sau epocaRena}terii Valahe a Dinastiei As@ne}tilor

.......... /(5) Epoca umanismului re-Unirii Valahe de sub Mihai Viteazul }i a biruin]elor



'iiiiiiijiiiiiii+«Bibliei de Bucure}ti» (1600 – 1711)

................. /•subperioada biruin]ei scrisului }i

tiparului în limba valah@ / rom$n@

.................................... / •subperioada umanismului cronic@resc }i a enciclopedismul cantemiresc

......................... / (6) Epoca }colilor iluminismului valah (1711 – 1821)

................................................... /•subperioada {colii Iluminist-Valahe Antiotomane

Moscopolene ............................... / •subperioada {colii Iluminist-Valahe Antihabsburgice

Ardelene .................................... /(7) epoca simbiozei clasicism-

romantismului pa}optist-unionist valah (1821 – 1877

................. /(8) epoca simbiozei parnasian-simboliste a regalit@]ii valahe (1877 – 1918)

.................. /(9) epoca realismului }i expresionismului modernist-sbur@toresc al Rom$niei regale (1918 – 1945)

.......................................... /(10) Epoca „dec@derii regalit@]ii“ }i a

„terorii republicane proletcultiste“ din Rom$nia



'iiiiiiijiiiiiii+„lag@rului

socialist“ (1945 – 1958 / 1960) (11) Epoca av$ntului republican al modernismului resurec]ional }i al

revolu]iei paradoxismului (1960 / 1964 – 1989)

................ /(12) Perioada literaturii rom$ne

contemporane, sau „perioada celui de-al doilea

paradoxism“ (1989 – 2002 / 2020)

.................................... /111.

Epopee ................................................................................... /

112. Escatologie ............................................................................ /

113. Eseu .................................................................................... /

114. Estetic@ ............................................................................... /

115. Eufonie ............................................................................... /

116. Eul liric (poetic) .............................................................. /



'iiiiiiijiiiiiii+„Repromovarea“ eului poetic de c@tre

genera]ia resurec]iei poetice din 1960 –

1965 ................................. /117. Exclama]ie

retoric@ .......................................................... /118.

Existen]ialism ..................................................................... /

119. Expozi]iune ................................................................... /

120. Expresionism ...................................................................... /

121. Fabul@ ............................................................................. /

122. Fabulos ............................................................................ /

123. Fantastic ...................................................................... /

124. Fantazie / fantezie ........................................................... /

125. Fars@ ............................................................................... /

126. Feerie ............................................................................... /




Fic]iune ...................................................................... /

128. Figur@ de stil .................................................................. /

129. Final .......................................................................... /

130. Fluxgenera]ie (high tide generation) .................................. /

131. Folcloristic@ ......................................................................... /

132. Folclor literar ........................................................................ /

133. Franj@ lirico-semantic-sincretic@ ............................................ /

134. Func]iile comunic@rii ........................................................ /

135. Futurism ............................................................................ /

136. Gazel ................................................................................. /

137. G$ndirism .......................................................................... /



'iiiiiiijiiiiiii+138. Gen

literar .......................................................................... /

139. Genera]ie (literar@) ........................................................... /

Genera]ie literar@, cele trei valuri („genera]ii“)

literare tipice: valul (genera]ia) de tranzi]ie / tranzien]@

(the transience generation), valul (genera]ia)

de „flux“, sau fluxgenera]ia (high tide generation)

}i valul (genera]ia) „de reflux“, sau refluxgenera]ia

(the generation of deep clearness) ............................... /140. Genera]ie de tranzien]@ (the transience

generation) ............... /141.

Geniu ..................................................................................... /

142. Genul dramatic ...................................................................... /

143. Genul epic ............................................................................. /

144. Genul liric ............................................................................ /




Glos@ ................................................................................... /

146. Grada]ie ................................................................................ /

147. Grotesc ................................................................................ /

148. Haigon ................................................................................. /

149. Hai-i ................................................................................... /

150. Haijin ................................................................................. /

151. Haikai ................................................................................. /

152. Haiku ................................................................................. /

153. Hexametru ........................................................................ /

154. Hinduism ........................................................................... /




Hiperbol@ ........................................................................... /

156. Holopoem .......................................................................... /

157. Iamb ........................................................................................ /

158. Idil@ ....................................................................................... /

159. Iluminism ................................................................................ /

•{coala Iluminist-Valah@ Antiotoman@ Moscopolean@ ....... /

•{coala Iluminist-Valah@ Antihabsburgic@ Ardelean@ ......... /160. Imagine / imagina]ie

artistic@ ........................................... /161.

Imn ....................................................................................... /

162. Incipit ............................................................................. /

163. Index .................................................................................... /



'iiiiiiijiiiiiii+164. Indica]ii

scenice ................................................................. /

165. Informaterie }i lumatie .......................................................... /

166. Informa]ie tautologic@ ........................................................... /

167. Instrumentalism ...................................................................... /

168. Interoga]ie retoric@ ........................................................... /

169. Intrig@ ............................................................................ /

170. Inversiune ............................................................................ /

171. Invoca]ie ............................................................................... /

172. Islamism ................................................................................. /

173. Iudaism (Mozaism) ................................................................. /

174. %nc$ntec ................................................................................ /




Jargon ................................................................................... /

176. Junimism .............................................................................. /

177. Kigo ..................................................................................... /

178. Kireji ..................................................................................... /

179. Kokoro ................................................................................... /

180. Laitmotiv ........................................................................... /

181. Lambdacism .......................................................................... /

182. Legea economiei de semnificant .............................................. /

183. Legend@ ................................................................................ /

184. Lettrism ............................................................................... /

185. Licen]@ (poetic@) .................................................................. /




Lied ..................................................................................... /

187. Limbaj poetic ..................................................................... /

188. Limb@ literar@ .................................................................... /

189. Lirism ................................................................................. /

190. Lirism obiectiv ................................................................. /

191. Lirism subiectiv .............................................................. /

192. Lirosofie .............................................................................. /

193. Literatur@ ............................................................................. /

194. Litot@ .................................................................................. /

195. Manierism .......................................................................... /




Manifest ............................................................................ /

Fragmente din scrisoarea-r@spuns a unui poet

dacorom$n c@tre domnul Cantemir...: Duminica Poemului ... /

Reversibila nunt@ ............................................................. /

Numerele lui Salmo} ........................................................ /

Dichotomia Munte – Matc@ ............................................... /

...%ntregul, jum@tatea, un-doirea... ................................... /

Bradul }i Nou@ Ceruri... ................................................. /

Noul autohtonism, refluxgenera]ia (the generation of deep clearness), rafin@riile

paradoxismului... .............................................. / Limba pelasgo-thraco-dac@ / valah@, sau dacorom$n@ (român@), ca liant

deific... ........................ /197.

Medita]ie ............................................................................ /

198. Mesaj ............................................................................ /




Mesianism .......................................................................... /

200. Metafizic@ .......................................................................... /

201. Metafor@ ......................................................................... /

202. Metempsihoz@ .................................................................... /

203. Metonimie .......................................................................... /

204. Metric@ .............................................................................. /

205. Mimesis ............................................................................ /

206. Mister ................................................................................ /

207. Mit ................................................................................... /

I) Mitul armoniz@rii omului pur, drept, viteaz,

ca “parte” divin@, în sacrul întreg cosmic .................. /



'iiiiiiijiiiiiii+II) Mitul sublimei jertfe a zidirii, sau mitul arhitectonicii

monumentale .................................... / III) Mitul etnogenezei

dacorom$ne}ti ....................... / IV) Mitul perechilor de Mo}i – Babe /

Mume ................ / V) Mitul perechii ideale F@t-Frumos –

Cos$nzeana, sau mitul nun]ii

ideale .................................................. / VI) Mitul Zbur@torului

..................................................... / VII) Mitul Tinere]ii-f@r@-B@tr$ne]e-}i-

Vie]ii-f@r@-Moarte ... / VIII) Mitul trecerii din [ara-cu-Dor în [ara-

f@r@-Dor......... / IX) Mitul celor cinci împ@ra]i ai

elementelor – %mp@ratul Alb (Aerul), %mp@ratul Ro}u

(Focul), %mp@ratul Galben (Lemnul), %mp@ratul

Verde (Apa – compus fundamental al celor

apar]in$nd florei / faunei) }i %mp@ratul Negru

(P@m$ntul) .............. / X) Mitul cosmogonic pelasgo-daco-thracic

/ va-lahic (dacorom$nesc), sau al «Genezei» /

«Fa-



'iiiiiiijiiiiiii+cerii» în viziunea Cogaionului, ori mitul

F@r-tatului }i Nef@rtatului

.................................................... / 208. Modalit@]i de caracterizare a

personajului literar ............... /209.

Modernism ........................................................................ /

210. Modernism resurec]ional ........................................................ /211. Moduri de

expunere .......................................................... /

212. Monografie .......................................................................... /

213. Monolog .......................................................................... /

214. Monorim@ .............................................................................. /

215. Monostih .................................................................................. /

216. Motiv ................................................................................... /



'iiiiiiijiiiiiii+217. Motiv

folcloric ........................................................................ /

218. Motiv literar .................................................................... /

Motivul în structuralism ........................................................ /219. Muta]ia valorilor

estetice ..................................................... /220.

Narator ........................................................................... /

221. Nara]iune ........................................................................ /

222. Naturalism .......................................................................... /

223. Neologism ............................................................................ /

224. Neomodernism .............................................................. /

225. Not@ ............................................................................ /

226. Nuvel@ .......................................................................... /




Obiectivare ......................................................................... /

228. Obiectivitate ....................................................................... /

229. Od@ ................................................................................... /

230. Oniric / onirism .................................................................. /

231. Ora]ie (de nunt@) ............................................................... /

232. Orfic / orfism .................................................................... /

233. Oximoron ..................................................................... /

234. Pamflet ............................................................................. /

235. Panteism ............................................................................ /

236. Pantum .............................................................................. /




Parabol@ ........................................................................... /

238. Paradigm@ ....................................................................... /

239. Paradoxism ...................................................................... /

240. Paralelism sintactic ....................................................... /

241. Parigmenon ..................................................................... /

242. Parnasianism .................................................................. /

Estetica parnasianismului ............................................... /243.

Parodie ........................................................................... /

244. Pastel ............................................................................. /

245. Patrologie ........................................................................... /

246. Peon ................................................................................... /




Perioad@ .............................................................................. /

248. Personaj (literar) ............................................................. /

249. Personificare ........................................................................ /

250. Perspectiv@ narativ@ ...................................................... /

251. Picior metric ....................................................................... /

252. Pleonasm / pleonasmit@ .................................................... /

253. Poem ................................................................................ /

Poemul eroic ...................................................................... /

Micropoemul ....................................................................... /

Poemul în proz@ .................................................................. / 254.

Poezie .......................................................................... /




Poliptoton ............................................................................ /

256. Polisigmism .......................................................................... /

257. Poporanism ......................................................................... /

Estetica poporanismului .................................................. /258.

Portret ............................................................................... /

259. Postmodernism .............................................................. /

260. Poveste ............................................................................. /

261. Povestire ...................................................................... /

262. Proletcultism ...................................................................... /

263. Prolog ................................................................................ /

264. Proverb ............................................................................. /




Proz@ .............................................................................. /

266. Prozodie .............................................................................. /

267. Psalm ................................................................................ /

268. Punct culminant .............................................................. /

269. Realism .......................................................................... /

270. Receptor ......................................................................... /

271. Redundan]@ ........................................................................ /

272. Referent ............................................................................... /

273. Refluxgenera]ie (the generation of deep clearness) ............... /

274. Refren ............................................................................. /




Regionalism .......................................................................... /

276. Registru stilistic ....................................................................... /

277. Rela]ii temporale }i spa]iale .............................................. /

278. Renga (renku) ...................................................................... /

279. Repeti]ie ............................................................................ /

280. Reportaj ............................................................................... /

281. Resurec]ie (poetic@) .............................................................. /

282. Rim@ .............................................................................. /

283. Ritm ................................................................................. /

284. Roman ................................................................................ /

285. Romantism ....................................................................... /




Rondel .................................................................................. /

287. Rubaiat ................................................................................ /

288. Safic .................................................................................... /

289. Saga ...................................................................................... /

290. Salm .................................................................................... /

291. Satir@ .................................................................................... /

292. S@m@n@torism ...................................................................... /

Estetica s@m@n@torismului .............................................. / 293.

Scen@ ................................................................................. /

294. Schi]@ ..................................................................................... /



'iiiiiiijiiiiiii+295. Secven]@

narativ@ ............................................................... /

296. Secven]@ poetic@ ................................................................. /

297. Sei ........................................................................................... /

298. Semilogie / semiotic@ .............................................................. /

299. Semn ....................................................................................... /

300. Semnificant ............................................................................. /

301. Semnificat .............................................................................. /

302. Sens conotativ ..................................................................... /

303. Sens denotativ .................................................................... /

304. Sextin@ ................................................................................... /



'iiiiiiijiiiiiii+305. Shintõism

({intoism) ................................................................. /

306. Simbol ................................................................................ /

307. Simbolism .......................................................................... /

308. Simetrie ............................................................................. /

309. Simploc@ ............................................................................... /

310. Sincretism .............................................................................. /

311. Sincronism ........................................................................ /

312. Sinecdoc@ ............................................................................... /

313. Sinestezie .......................................................................... /

314. Sintagm@ .............................................................................. /




Sonet ..................................................................................... /

316. Spa]iu mioritic ........................................................................ /

317. Stil ........................................................................................ /

318. Stil direct ......................................................................... /

319. Stil func]ional .................................................................... /

Stilul beletristic .................................................................. /

Stilul administrativ-juridic .................................................... /

Stilul }tiin]ifico-tehnic ..................................................... /

Stilul publicistic .................................................................. /320. Stil indirect / indirect

liber .................................................. /Stilul indirect liber, sau vorbirea indirect-

liber@ ................... /321. Stil

oral ................................................................................. /




Strof@ .................................................................................... /

323. Strof@ safic@ .......................................................................... /

324. Structur@ narativ@ ................................................................... /

325. Structuralism .......................................................................... /

326. Subiect .................................................................................. /

327. Sublim .................................................................................. /

328. Suprarealism ....................................................................... /

329. Suspans .............................................................................. /

330. Tablou ............................................................................ /

331. Tanka .................................................................................. /




Tautologie ........................................................................... /

333. Tematologie ........................................................................ /

334. Tem@ ............................................................................. /

335. Teoria literaturii ..................................................................... /

336. Ter]in@ (ter]et) ...................................................................... /

337. Text ................................................................................. /

338. Text literar ..................................................................... /

339. Text nonliterar ................................................................. /

340. Tip ......................................................................................... /

341. Tipologie literar@ ................................................................... /




Titlu ............................................................................... /

343. Topos ................................................................................... /

344. Totimo}ism ........................................................................... /

345. Tradi]ie ................................................................................ /

346. Tradi]ionalism ................................................................. /

Reviste interbelice promotoare ale tradi]ionalismului .............../

Tradi]ionalismul din secolul al XX-lea în istoriile literare

.................................................................. / 347.

Tragedie ............................................................................. /

348. Tragic ............................................................................. /

349. Troheu ................................................................................. /




Trop ..................................................................................... /

351. Umanism ................................................................................ /

352. Utopie ..................................................................................... /

353. Utopism .................................................................................... /

354. Verosimil ................................................................................ /

355. Vers ....................................................................................... /

Vers alb ........... /Vers liber ......... /

356. Verset ................................................................................... /

357. Verslibrism ............................................................................ /

358. Viziune (artistic@) .................................................................. /

359. Vorbire direct@ ................................................................. /



'iiiiiiijiiiiiii+360. Vorbire

indirect@ .............................................................. /

361. Wagnerianism ........................................................................ /

362. Zalmic-genunian ..................................................................... /

363. Zalmoxianism ...................................................................... /

364. Zen ..................................................................................... /

365. Zolism ................................................................................... /

366. Zoroastrism (Mazdeism) ......................................................... /

Sigle ................................................................................................... /

De acela}i autor:

Lucr@ri }tiin]ifice: Nichita St@nescu }i paradoxismul, Timi}oara,

Ed. Arutela, 1994; edi]ia a II-a, rev@zut@ }i augmentat@: Timi}oara, Editura Aethicus, 2000.



'iiiiiiijiiiiiii+ Mihai Eminescu }i mitul etnogenezei

dacorom$ne}ti, Timi}oara, Ed. Aethicus, 1996. Zalmoxianismul }i plantele medicinale, vol. I –

II, Timi}oara, Ed. Aethicus, 1997. Dacorom$nia lui Regalian / Regalianus’

Dacoromania –The Independent State of Dacoromania (258 – 270), Founded by Regalianus, the Great Grandson of the Hero-King Decebalus (în rom$n@ }i englez@; traducerea în limba englez@ de Gabriela Pachia), Timi}oara, Editura Aethicus, 1998. M@rul din Rai cu stelele Cr@ciunului

dacorom$nesc, antologie de colinde culese de I. P. Tatomirescu de pe v@ile Amaradiei, Gilortului, Jiului, Motrului, Mure}ului }i Oltului, între anii 1966 }i 1986, Timi}oara, Editura Aethicus, 1998. Colegiul B@n@]ean (pagini monografice...),

Timi}oara, Ed. Aethicus, 1999. Sf$ntul Ioan Cassian, A dou@zeci }i patra

convorbire duhovniceasc@, edi]ie de I. P. Tatomirescu, cu „postfa]a“ de 133 de pagini, Zalmoxianism }i Cre}tinism în Dacorom$nia, Patria Sf$ntului Ioan Cassian de Ion Pachia Tatomirescu, Timi}oara, Editura Aethicus, 1999. Dic]ionar de termeni estetico-literari pentru

Bacalaureat, Timi}oara, Editura Aethicus, 2001; edi]ia a II-a, rev@zut@ }i augmentat@, la aceea}i editur@, în ianuarie 2003. Istoria religiilor, vol. I, Timi}oara, Editura

Aethicus, 2001. Dic]ionar estetico-literar, lingvistic, religios, de

teoria comunic@rii, Timi}oara, Editura Aethicus, 2003.

Volume de versuri: Munte, Bucure}ti, Editura Eminescu, 1972.



'iiiiiiijiiiiiii+ Crocodilul Albastru (poezii pentru copii),

Bucure}ti, Editura Ion Creang@, 1975. %nc$ntece, Bucure}ti, Editura Litera, 1979. Zoria, Bucure}ti, Editura Cartea Rom$neasc@,

1980. Lilium breve, Bucure}ti, Editura Eminescu, 1981. Peregrinul în azur, Craiova, Editura Scrisul

Rom$nesc, 1984. Verbul de m@rg@rint, Timi}oara, Editura Facla,

1988. Dumnezeu între s@lbatice roze (trisalmi }i

micropoeme-haiku), Timi}oara, Editura Hestia, 1993. Haiku (volum ilustrat cu „foto-sculpturi“ de

Monique Deryckere, trilingv: în rom$n@, în francez@ – versiunea autorului – }i în neerlandez@ – în traducerea poetului belgian, Florimond Van de Velde), Bruxelles / Porto, Editura Funda]iei Fernando Pessoa, 1994. %mp@ratul din Mun]ii de Azur / The Tale of the

Emperor in the Azure Mountains (plachet@ pentru copii – versiunea în limba englez@: Gabriela Pachia), Timi}oara, Editura Aethicus, 1996. Bomba cu neuroni, Timi}oara, Editura Aethicus,

1997. Stelele dalbe...dintr-o «Colind@ la Timi}oara în

Decembrie %ns$ngerat, la anul 1989» (plachet@ pentru copii), Timi}oara, Editura Aethicus, 1998. Aforismele apei / Aphorismes de l’Eau

(aforisme }i poeme-aforism – versiunea în



'iiiiiiijiiiiiii+francez@ apar]ine autorului), Timi}oara, Editura Aethicus, 1999. Fulgerul sferic / Éclair sphérique (traducerea în

limba francez@ a majorit@]ii poemelor este f@cut@ de autor; la 21 de poeme* t@lm@cirea a fost f@cut@ în 1986 de autor }i de Chantal Signoret, de la Universitatea din Provence; poemele din acest volum au fost încununate, în 1998, la Reims-Fran]a, cu «3-ème Prix Vitrail Francophone», autorul devenind astfel membru al Société de Poètes et Artistes de France), Timi}oara, Editura Aethicus, 1999. Salmi / Salmes / Salms, distihuri

superparadoxiste, edi]ie tetralingv@ (rom$n@, francez@ – în t@lm@cirea lui Dacian Bradua, englez@ – în traducerea Gabrielei Pachia }i german@ – în translarea Mihaelei Gherasim), Timi}oara, Editura Aethicus, 2000. Ultimele poeme hadronice, Timi}oara, Editura

Aethicus, 2002.

ISBN: 973–97530–8–6Editura AETHICUS (tel. +40.2.56.29.29.76)



'iiiiiiijiiiiiii+

Consilier editorial: D. Breianu.Redactor: Mugur Br@dil@.

Culegere / paginare: S. c. SALMOS-TAT s. r. l.

str. Intrarea Lung@, nr. 1, 1900 – Timi}oara.Bun de tipar (pentru edi]ia a II-a): 16 decembrie

2002.Ap@rut: ianuarie, 2003.

Tipografia WALDPRESS (tel. / fax. +40.2.56.12.22.47)str. Suceava, 13, 1900 – Timi}oara.


Ion Pachia Tatomirescu Dictionar Estetico Literar Lingvistic Religios de Teoria Comunicatiei...

Documents

Transcript of Ion Pachia Tatomirescu Dictionar Estetico Literar Lingvistic Religios de Teoria Comunicatiei...