Ion Luca Caragiale - O Scrisoare Pierduta (Caracterizarea Personajelor

8/4/2019 Ion Luca Caragiale - O Scrisoare Pierduta (Caracterizarea Personajelor

1/12

O scrisoare pierdutaCARACTERIZAREA PERSONAJELOR

Ca dramaturg, I.L.Caragiale nu se remarcanumai prin arta compozitiei, structurii conflictelor, cisi prin talentul exceptional ]n ceea ce privesterealizarea personajelor, prin care faceconcurenta starii civile.

Caragiale a creat personaje vii, reprezentativepentru societatea timpului respectiv, fiecare avandu-

=i identitatea sa bine prezentata, tr[s[turile salespecifice, modul sau de a fi, de a gandi si de a seexprima.

Personajele sale sunt asadar tipuri umane,personaje de factura clasica, avand ca dominanta otrasatura careia i se subordoneaza celelalte trasaturi,pentru ca personajele, desi tipice, nu sunt realizateschematic, ci sunt privite in complexitatea lor. Astfel,

exista trasaturi comune si trasaturi individuale carese contopesc in realizarea personajului.

Stefan Tipatescu, prefectul judetului, estetipul junelui prim, al primului amorez. Arogant,el traieste sentimentul abandonarii unei carierestralucite in favoarea partidului. Totodata, nu estelipsit de inteligenta, este instruit, dar este, de multeori, nestapanit, impulsiv, devenind chiar violent, asa

cum se intampla intr-una dintre confruntarile cu NaeCatavencu. Aceste insusiri sunt evidentiate direct deZaharia Trahanache, care precizeaza ca este bunbaiat, cu carte, dar iute. A=a se explica si faptul camodul sau de exprimare nu se compara cu al altorpersonaje, folosind limbajul corect al unui om


2/12

instruit.El este unul dintre stalpii puterii locale caruia ii

apartine totul si de aceea face aluzie incalcand legeasi accepta compromisuri. Administreaza judetul ca

pe propria mosie, ii ordona lui Pristanda sa-l arestezefara motiv pe Catavencu, caruia ii ofera apoi, inschimbul scrisorii, functii si chiar mosia Zavoiul,cenzureaza corespondenta si opreste depesele carenu-i conveneau. Aceasta postura a sa de a dispunede tot dupa bunul plac este magistral caracterizatade Pristanda: mosia mosie, functia functie, coana

Joitica coana Joitica, opinie care pune in evidenta si

imoralitatea personajului.Stie sa-l faca servil pe Pristanda caruia ii accepta

micile gainarii, cum cea cu steagurile().Oscileaza intre dorinta de ascensiune politica si

sentimentele fata de Zoe si, dovedind luciditate, darsi la insistentele acesteia, accepta mentinereacandidaturii lui Catavencu. De fapt, el stapaneste oadevarata arta a disimularii: fata de Trahanache se

preface ca nu stie nimic de scrisoare, fata deFarfuridi si Branzovenescu pozeaza in victima, iarfata de Catavencu devine chiar violent, pentru a-limpresiona, schimbandu-si apoi atitudinea.

Desi autorul ii reliefeaza defectele si viciile,acestea suntgeneral umane si personajul esteprivitcu oarecare ingaduinta, neintegrandu-l in tagmapoliticienilor demagogi si inculti.

Ghita Pristanda, politaiul orasului, este tipulservitorului, al omului slugarnic. Replica luicurat, devenita un tic verbal, reliefeaza aceastadominanta a caracterului sau servilismul- si estetotodata o sursa a comicului de limbaj.

Servilismul sau este unul umil, dar Pristanda


3/12

urmareste prin acest mod de comportare uneleavantaje, conducandu-se dupa principiul enuntat desotia sa: pupa-l in bot si-i papa tot ca satulul nucrede la al flamand. El este, dupa cum recunoaste,

unealta docila a celor trei Tipatescu ,Zoe si Zaharia omul nostru, cum spune prefectul.

Pristanda asculta si executa orbeste ordinelestapanilor, ajungand pana la incalcarea legii atuncicand il aresteaza si-l terorizeaza pe Catavencu, inciuda protestelor acestuia, sau atunci cand obtinevenituri ilicite din afacerea sa cu steagurile. Sefii saitrec insa cu vederea aceste nereguli atata timp cat le

serveste interesele si le este supus.In Zoe recunoaste adevarata stapana cunoscand

autoritatea acesteia fata de Tipatescu si fata deZaharia Trahanache, dar doreste sa le intre in gratiisi celorlalti. De aceea, el este gata sa suporte oriceconsecinta, atunci cand il trimite nejustificat pe

Tipatescu la telegraf.()Dupa cum el insusi declara, este scrofulos la

datorie dar el transforma datoria in actiuni menitesa-i aduca anumite profituri.

In ciuda servilismului afisat fata de stapanii saiprin modul de adresare, prin modul de a actiona etc.,Pristanda e capabil sa-itradeze daca s-ar intampla caNae Catavencu sa fie ales.

Lipsa de cultura a lui Pristanda este evidenta,caci el stalceste neologismele al caror sens nu-l

intelege sau foloseste in exprimare cuvinte siexpresii populare ori regionale.Politaiul nu este un ingenuu, asemenea

Cetateanului turmentat, dar nici o canelie ca NaeCatavencu, ci doar un smechercare stie sa profite debunavointa interesata a stapanilor, sa le speculeze


4/12

slabiciunile si situatiile delicate in care acestia seafla. El sa afla in dubla ipostaza: de profitor si de

persoana de care se profita. Este profitor pentru castie sa traga unele foloase pe care le inteprinde,

avand tacit si consimtamantul stapanilor. La randullor, acestia profita de Pristanda si de serviciileacestuia.()

Acest permanent du-te vino, aceastapermanenta agitaie de colo pana colo, uneori cufolos, alteori fara, este sugerata si de numelepersonajului care denumeste un dans popular.

Ce este interesant de sesizat la acest personaj

este tocmai raportul sau cu prefectul Tipatescu, pusin evidenta inca din prima scena a comediei. Acestaeste de subordonare, determinat, in primul rand, dediferentele de statut social si manifestandu-se prinatitudine, mod de adresare si limbajul folosit.Atitudinea lui Pristanda este de supunere oarba,neconditionata, pe cand prefectul il priveste cu osuperioritate toleranta pentru ca stie ca are nevoie

de complicitatea lui. () Initiativa schimbarii temei sia continuarii celei initiale apartine prefectului, adicasuperiorului, celui ce domina in aceasta relatie desubordonare dintre cele doua personaje.

Zaharia Trahanache, nenea Zaharaia, estetipul incornoratului dar si al ticaitului (dupatrasatura dominanta). El este incornoratul simpatic,deoarece refuza sa creada din convingere sau din

enteres si diplomatie in autenticitatea scrisorii deamor si in adulterul sotiei.Dupa cum precizeaza autorul, Trahanache este

prezidentul Comitetului permanent, Comitetuluielectoral, Comitiului agricol si al altor comitete sicomitii, el fiind unul dintre stalpii locali ai partidului


5/12

aflat la putere, alaturi de Farfuridi si Branzovenescu,asa cum el insusi pretinde.

Trasatura dominanta este ticaiala(incetineala)ilustrata atat de remarcabila formula rostita si in

rarele momente de energie (Aveti putinticarabdare!), cat si de numele Trahanache, provenit dela trahana o coca moale - , si Zaharia, care neduce cu gandul la zahariseala, sugerand vetustitatea.

Venerabilul este calm, linistit, imperturabil, cuo gandire plata si cu un temperament formal, dareste viclean, de o viclenie rudimentara si in acelasitimp periculoasa pentru ca stie sa disimuleze si sa

manevreze cu abilitate intrigi politice. Astfel, cand eisi ai sai sunt santajati nu se agita, ci, abil, raspundecu un contrasantaj descoprind o polita falsificata deCatavencu.

Cu aceeasi abilitate politica ii combate si peFarfuridi si pe Branzovenescu care il banuiesc peprefect de tradare si care ajung apoi sa creadadespre Trahanache: E taretare de totSolid

barbat.Recunoaste imoralitatea si coruptia la nivelul

societatii, dar practica inselaciunea si fraudafalsificand listele de alegatori si promitandu-i luiDandanache unanimitate in alegeri. El nu admiteinsa imoralitatea in sanul familiei si, de aceea, nucrede in autenticitatea scrisorii pe care o consideraplastografie. Credulitatea lui poate fi pusa pe seama

unei convingeri ferme sau poate fi considerata un actde diplomatie, prin care vrea sa pastreze onoareafamiliei si sa nu-si strice relatiile cu prefectul.

De fapt, principiul lui politic este de a respectaordinile celor de la Centru.() Motivul acesteiatitudini este , bineinteles, binele nostru, prin care


6/12

noi cititorii trebuie sa intelegem binele personal alvenerabilului si al celor asemenea lui.

Este neinstruit, caci stalceste neologismele, seexprima confuz, fiind prezente deopotriva truismul,

tautologia si cacofonia. Gandirea si cultura generalasi politica se rezuma la spusele fiului sau, careexprima in fond tot o platitudine.

Zoe Trahanache, sotia venerabilului domn Zaharia Trahanache, reprezinta in piesa tipuladulterinei, femeia voluntara si autoritara, si esteunicul personaj feminin al piesei si figura femininacea mai distinsa din dramaturgia lui Caragiale.

Desi nu este membra a partidului din care sotulsi amantul ei fac parte, ea conduce totul din umbradatorita influentei ei asupra acestora si, de aceea,pentru Farfuridi partidul inseamna in primul randmadam Trahanache si apoi ceilalti.

Ea este frivola si isi insala sotul, iar in momentuldescopririi adulterului lupta din rasputeri ca sa-sisalveze reputatia, desi, mai presus de aceasta, este

pozitia sociala pe care o detine. In atingerea scopuluipropus este energica, hotarata si apeleaza la toatemijloacele pentru a-l convinge pe Tipatescu sa-lsprijine pe Nae Catavencu: se lamenteaza, plange,lesina, ameninta, trece de la o stare la alta cudezinvoltura unei actrite, pentru ca, in final, saajunga la concluzia:In sfarsit cine lupta cuCatavencu lupta cu mine.

In darzenia, dar mai ales in disperarea ei, Zoehotaraste: Eu te aleg, eu si cu barbatul meu,considerand ca daca va fi nevoie Vom lupta contraoricui! Vom lupta contra guvernului.

Cand este stapana pe situatie, vrea sa-idovedeasca lui Catavencu ca este o femeie buna,


7/12

iertatoare, toleranta, dar ii cere in schimb sa conducamanifestatia publica in cinstea alesului, neuitand sa-iaminteasca, nu fara ironie, faptul ca asta nu-i ceadin urma Camera.

De aceea este cracterizata de acesta ca fiind uninger, pe cand, din punctul de vedere al altorpersonaje doar, o dama bine, expresia insinuantasi echivoca, avand in vedere comportarea ei.

Nae Catavencu este tipul demagoguluiambitios. El este avocat, director-proprietar alziarului , prezident fondator alSocietatii Enciclopedice Cooperative si sef al Grupuluiindependent.

Catavencu este ingamfat si doreste sa parvina,urmarindu-si realizarea intereselor personaleindiferent prin ce mijloace o face, conformprincipiului ,,Scopul scuza mijloacele, pe care i-latribuie ,,nemuritorului Gambeta sau, altfel spus,conform altui principiu de drept, fiecare cu al sau,

fiecare cu treburile sale. De aceea, nu se da inapoide la santaj si declara deschis scopul (deputatia),considerandu-se indreptatit s-o obtina, asa cuminsusi remarca, intr-un limbaj ambiguu care starnesteumorul involuntar: vreau ceea ce merit in orasulasta de gogomani, unde sunt dintai intre fruntasiipolitici. Vreau mandatul de deputat.

Profesiile de avocat si gazetar ii favorizeaza

demagogia si de aceea, in fraze lungi, sforaitoare, caun actor desavarsit, se adreseaza auditoriului pe careincearca sa-l impresioneze plangand, apoistapanindu-se, apoi hohotind si rostind dintr-unlimbaj patriotard vorbe mari gandindu-se latarisoara mea, la Romania mea, la fericirea ei,


8/12

la progresul ei.Un asemenea limbaj bombastic, pretentios,

alteori sententios foloseste in orice imprejurare, fieca e vorba de discursul electoral sau de alocutiunea

din final, fie ca se adreseaza unor personaje caTipatescu sau Pristanda si, de aceea, prefectul il siavertizeaza: Ei sa lasam frazeleAstea sunt bunepentru gura casca.

De fiecare data este ipocrit, teatral, sentimental,plin de sine si dovedeste un tupeu iesit din comun.Cat timp este stapan pe situatie este inflexibil,orgolios, agresiv, refuzand orice propunere a lui

Tipatescu si incercand sa-si impuna pretentiile. Candsituatia se schimba si ii este nefavorabila, devineumil, neputincios si accepta fara nici o impotriviretoate conditiile puse de Zoe.

Discursurile sale sunt mostre de incapacitateintelectuala. El citeaza far discernamant si innecunostinta de cauza sau stalcind cuvintele(oneste libere), foloseste constructii lipsite de sens

(e sublima, dar lipseste cu desavarsire,capitalistii- pentru locuitori ai capitalei) ori de-adreptul stupide (lupte seculare care-au durattreizeci de ani).

Limbajul sau latratoreste sugerat chiar de autorprin intermediul unor indicatii scenice si de numelepurtat care ne duce cu gandul la verbul a catai cusensul de a flecari.

Tot un tip e demagog este si Tache Farfuridi,dar neinzestrat cu abilitatea si cu siretenia celuidinainte, fiind de fapt imaginea prostului fudul, aprostiei solemne. Este si el tot avocat, ca siCatavencu, si membru al comitetelor si comitiilor dincare face parte si Trahanache.


9/12

Trasaturile sale fundamentale sunt ingamfarea,prostia si lasitatea. El este membru al partidului aflatla putere si candidat al acestuia la apropriatelealegeri parlamentare. Pune pasiune in activitatea

politica si e zelos in a apra partidul, deoarece acestainseamna madam Trahanche, nenea Zaharia, noi siai nostri.

Farfuridi simte manevrele de culise, dar esenta iiscapa si e nemultumit ca nu este implicat in acest

joc. Totodata, el accepta chiar tradarea dacainteresele partidului o cer.

Este ridicol prin lasitate, mai ales ca face caz de

curajul sau, hotarand in final sa trimita la Centrutelegrama pe care s-o iscaleasca anonim.()

Discursul pe care il tine este o mostra devorbarie demagogica, dublata de incoerenta si

prostie fudula. El abunda in ticuri verbale (Dati-mivoie!), cuvinte de implutura, propozitii si frazeneterminate, lipsa de logica, treceri bruste de la oidee la alta, ajungand la concluzii stupefiante si

ridicole prin stupiditatea lor: Din doua una, dati-mivoie: ori sa se revizuiasca, primesc!

In ciuda unei vieti aparent ordonate, carereprezinta, da fapt, o existenta stereotipa, si acalmului sau se agita si devine uneori impulsiv,violent, adoptand o atitudine de moralist intrasigentfata de Nae Catavencu, adversarul sau politic.

Iordache Branzovenescu formeaza impreuna

cu Farfuridi un cuplu comic atat prin comportare, catsi prin numele lor cu rezonante culinare. Si el esteavocat si membru al aceluiasi partid, si se teme detradare, fiind la fel de incult, de stupid si de las. ()

Spre deosebire de Farfuridi, este mai timid, maidomol, mai calm si incearca sa-i tempereze acestuia


10/12

excesele de zel: Tache, Tache, fii cuminte!.Galeria demagogilor se imbogateste cu

Agamemnon Dandanache, prezenta, cu evidentaironie, de catre autor drept vechi luptator de la 48.

El este insa imaginea prostului ticalos, pentru caI.L. Caragiale a intruchipat in el politicianul mai prostdecat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu.

Vorbeste peltic si sasait, se adreseaza tuturor cuneicusorule si puicusorule, si isi motiveazapretentia la deputatie prin faptul ca este un vechiluptator de la 1848 si continua traditia familiei carea fost reprezentata in toate Camerele.()

Desi, senil, cu un avansat grad de ramolismentintelectual, deoarece confunda mereu persoanele,este un santajist notoriu care obtine candidatura totcu ajutorul unei scrisori compromitatoare, ca siCatavencu. Spre deosebire de acesta, el pastreazascrisoarea pentru a o folosi si in alta imprejurare: laun caz, iar pac! la Razboiul.

Vorbirea lui Dandanache contine numeroase

repetitii, cuvinte stalcite si, in lipsa unui vocabularadecvat, apeleaza la limbajul interjectional specificoamenilor primitivi. Toastul rostit la festivitate este onefericita sinteza a tuturor greselilor de exprimare.()

Acestui irezistibil comic de limbaj I se alatura sicomicul de nume prin alaturarea celor douasubstantive, nume proprii Agamemnon devenit in

mod ridicol Agamita si chiar Gagamita, siDandanache, sugerand ramolismentul cu pretentiede virtute.

Cetateanul turmentat este, in general, tipulcetateanului comun si al celui naiv si sincer, inspecial. Are un rol important in desfasurarea actiunii,


11/12

deoarece el este acela care gaseste scrisoarea, opierde si o regaseste. Desi are drept de vot si estenegustor si apropitor, nu are aspiratii si pretentii

politice si nici o anumitaoptiune, ci reprezinta marea

masa de alegatori dezorientati ametiti (turmentati)de propaganda electorala. De aceea, ticul verbal alacestuia este: Eu cu cine votez?. Are haz si iitrateaza cu indiferenta pe toti cei cu care vine incontact, fiind uneori chiar ironic. De aceea, la unmoment dat, el raspunde cu deosebita sinceritate, laindemnul lui Tipatescu de a vota cu cine pofteste:Eu nu poftesc pe nimeni, daca e vorba de pofta.

Deseori s-a pus intrebarea dac Cetateanulturmentat este vicios sau nu, cinstit sau necinstit,sincer sau prefacut, dar dincolo de aceste simplespeculatii, el este cel care aduce, intr-o lume sfasiatade pasiuni si interese politice, o nota de umanitate,de naivitate si de sinceritate.

Cetateanul turmentat completeaza diversitateatipologilor realizate de I.L. Caragiale in comedia O

scrisoare pierduta cu o deosebita arta, apeland ladiferite mijloace de caracterizare. Astfel, insusirilepersonajelor sunt prezentate prin actiune sicomportament, prin felul lor de a vorbi (limbaj) sau

prin nume, prin intermediul altor personaje ori directde catre cititor.

Interesant de urmarit este si raportul dintrediferite personaje sau categorii de personaje.

Astfel, ele se grupeaza in reprezentanti ai puterii(Tipatescu ,Trahanache, Zoe, Farfuridi,Branzovenescu, Pristanda), ai opozitiei (NaeCatavencu, Ionescu, Popescu, popa Pripici), si aigrupului neutru (Agamita Dandanache, Cetateanulturmentat, alti alegatori).


12/12

Pentru realizarea comicului, I.L. Caragialerecurge si la prezentarea unor personaje perechi(Farfuridi si Branzovenescu sau Ionescu si Popescu)sau a unor structuri triunghiulare.

Exista, astfel, triunghiul conjugal constituit dinZoe, Zaharia Trahanache si Tipatescu, triunghiul

politic, in componenta caruia intra Dandanache,Farfuridi si Catavencu si triunghiul inocentilor, cugrad diferit de inocenta, alcatuit din Cetateanulturmentat, Branzovenescu si Pristanda.

Toate aceste raporturi existente intre personaje,diversitatea lor tipologica si a modalitatilor de

caracterizare folosite de autor dovedesc mareamaiestrie a lui Caragiale si in privinta creionarii uneilumi aparte prin preocuparile si prin relatiileinterumane ce se stabilesc intre membrii sai.

Ion Luca Caragiale - O Scrisoare Pierduta (Caracterizarea Personajelor

Documents

Transcript of Ion Luca Caragiale - O Scrisoare Pierduta (Caracterizarea Personajelor